7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/1

—

părțile I-IV; și

—

partea V, în măsura în care dispozițiile acesteia se limitează la a asigura aplicarea cu titlu provizoriu a acordului.

—

articolul 29;

—

articolul 35;

—

articolul 55, în măsura în care privește cooperarea în domeniul transportului maritim;

—

articolul 58;

—

articolul 71, în măsura în care privește securitatea frontierelor; și

—

articolul 73, în măsura în care privește cooperarea în domeniul indicațiilor geografice neagricole.

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/2

(1)

Directiva 96/8/CE a Comisiei (2) stabilește norme armonizate privind produsele alimentare destinate utilizării în dietele hipocalorice destinate scăderii din greutate și include în domeniul ei de aplicare produsele definite în Regulamentul (UE) nr. 609/2013 ca produse menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 609/2013 abrogă Directiva 96/8/CE și stabilește cerințe generale privind compoziția și informarea pentru diferite categorii de produse alimentare, inclusiv produse definite ca înlocuitori totali ai dietei în scop de control al greutății. Pentru ca Comisia să își îndeplinească obligația de a adopta cerințe specifice privind compoziția și informarea pentru produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății, este adecvat să fie utilizate ca bază dispozițiile Directivei 96/8/CE, întrucât respectivele dispoziții au asigurat în mod satisfăcător libera circulație a produselor alimentare prezentate ca înlocuitori totali ai dietei în scop de control al greutății, asigurând, în același timp, un nivel înalt de protecție a sănătății publice.

(3)

Înlocuitorii totali ai dietei în scop de control al greutății sunt produse complexe care vizează în mod specific adulții supraponderali sau obezi care intenționează să obțină reducerea greutății. Compoziția esențială a produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății trebuie să respecte necesarul zilnic de substanțe nutritive al adulților supraponderali sau obezi care altminteri au o stare bună de sănătate, în contextul dietelor hipocalorice pentru scăderea în greutate, astfel cum este confirmat prin datele științifice general acceptate.

(4)

Pentru a asigura siguranța și adecvarea produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății ar trebui să fie stabilite cerințe detaliate privind compoziția lor, inclusiv cerințe privind valoarea energetică, conținutul de macronutrienți și de micronutrienți. Respectivele cerințe ar trebui să se bazeze pe cele mai recente avize științifice ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) (3) emise cu privire la subiectul în cauză.

(5)

Pentru a asigura inovarea și dezvoltarea produselor ar trebui să fie posibilă adăugarea voluntară în produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății a ingredientelor care nu sunt reglementate prin cerințe specifice din prezentul regulament, în special a fibrelor alimentare. Toate ingredientele utilizate la fabricarea produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății ar trebui să fie adecvate pentru adulții supraponderali și obezi altminteri sănătoși, iar adecvarea lor ar trebui să fi fost demonstrată, dacă este cazul, prin studii corespunzătoare. Este responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar de a demonstra această adecvare și a autorităților naționale competente de a lua în considerare, de la caz la caz, dacă această cerință este îndeplinită.

(6)

Produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății trebuie să respecte Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Pentru a ține seama de natura specifică a produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății, adăugirile și derogările de la normele generale respective ar trebui, dacă este cazul, să fie stabilite.

(7)

Este esențial ca declarația nutrițională a produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății să fie disponibilă pentru a asigura faptul că este utilizată în mod corespunzător atât de adulții supraponderali sau obezi altminteri sănătoși care consumă alimentele respective, cât și de specialiștii din domeniul sănătății care pot oferi recomandări cu privire la oportunitatea utilizării lor în anumite cazuri. Prin urmare, pentru a furniza informații mai complete, declarația nutrițională ar trebui să conțină mai multe informații decât cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. În plus, obligația de a pune la dispoziție declarația nutrițională ar trebui să fie obligatorie pentru toate produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății, indiferent de dimensiunea ambalajului sau a recipientului și, în consecință, scutirea prevăzută la punctul 18 din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 nu ar trebui să se aplice.

(8)

Pentru a furniza informații adecvate și pentru a facilita compararea produselor, declarația nutrițională pentru produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății ar trebui să fie exprimată per porție și/sau per unitate de consum, precum și per rație zilnică totală. În plus, astfel de informații ar trebui să se refere la produsul gata de utilizare după preparare în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

(9)

Articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 conține o listă limitată de nutrienți care pot fi incluși în mod voluntar în declarația nutrițională referitoare la produsele alimentare. Anexa la Regulamentul (UE) nr. 609/2013 conține o serie de substanțe care pot fi adăugate în produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății, unele dintre ele nefiind reglementate prin articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Pentru a se asigura claritatea juridică, ar trebui să se prevadă în mod explicit că declarația nutrițională pentru produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății poate include astfel de substanțe. În plus, în anumite cazuri, informații mai detaliate cu privire la glucidele și lipidele prezente în produs ar putea fi utile pentru consumatori și pentru specialiștii din domeniul sănătății. Prin urmare, operatorii din sectorul alimentar ar trebui să fie autorizați să furnizeze astfel de informații în mod voluntar.

(10)

Adulții supraponderali sau obezi altminteri sănătoși pot avea nevoi nutriționale diferite față de restul populației. În plus, înlocuitorii totali ai dietei în scop de control al greutății sunt produse alimentare care înlocuiesc în totalitate dieta zilnică. Din respectivele motive, exprimarea informațiilor nutriționale privind valoarea energetică și cantitatea de nutrienți din produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății ca procent din valorile de referință ale aportului zilnic prevăzut pentru populația generală în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 ar induce consumatorii în eroare și, prin urmare, nu ar trebui să fie permisă.

(11)

Mențiuni referitoare la conținutul caloric „foarte mic” sau „mic” al produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății pot oferi consumatorilor informații utile. Prin urmare, este adecvat să se prevadă norme privind astfel de mențiuni voluntare.

(12)

Mențiunile nutriționale și cele referitoare la sănătate sunt instrumente publicitare utilizate în mod voluntar de către operatorii din sectorul alimentar în comunicarea în scop comercial, în conformitate cu normele din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Având în vedere rolul deosebit al produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății în dieta persoanelor care le consumă, utilizarea mențiunilor nutriționale și a celor referitoare la sănătate nu ar trebui să fie permisă pentru astfel de produse. Totuși, având în vedere că informațiile privind prezența fibrelor alimentare în produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății pot fi utile pentru consumatori, ar trebui adoptate dispoziții pentru a permite să fie utilizate mențiuni nutriționale referitoare la adaosul de fibre alimentare în anumite condiții.

(13)

Directiva 96/8/CE prevede obligativitatea adăugirii fibrelor alimentare în produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății. Din cauza lipsei dovezilor științifice în ceea ce le privește, autoritatea nu a putut stabili un conținut minim de fibre alimentare în avizul ei cel mai recent. Din aceste motive, este adecvat să se mențină nivelul minim de fibre alimentare cerute în temeiul Directivei 96/8/CE, dacă sunt adăugate în produsele menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății.

(14)

Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6) impune statelor membre să asigure respectarea legislației referitoare la produsele alimentare, precum și să monitorizeze și să verifice respectarea cerințelor de către operatorii din sectorul alimentar și al hranei pentru animale în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție. În acest context, pentru a facilita monitorizarea oficială eficientă a produselor menite să înlocuiască total dieta în scop de control al greutății, operatorii din sectorul alimentar care introduc pe piață astfel de produse ar trebui să furnizeze autorităților naționale competente un model al etichetei utilizate și toate informațiile relevante considerate necesare de către autoritățile competente pentru a verifica respectarea prezentului regulament, cu excepția cazului în care statele membre au un sistem de monitorizare eficient diferit.

(15)

Pentru a permite operatorilor economici din sectorul alimentar să se adapteze noilor cerințe care pot implica adaptarea tehnică la procesul de fabricație a produselor în cauză, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu o dată situată la cinci ani de la intrarea sa în vigoare,

(a)

cerințe privind compoziția;

(b)

cerințe privind etichetarea, prezentarea și publicitatea;

(c)

cerințe privind notificarea în vederea introducerii produsului pe piață.

(a)

o mențiune care să indice faptul că produsul este destinat numai adulților sănătoși supraponderali sau obezi care intenționează să își reducă greutatea;

(b)

o mențiune care să indice faptul că produsul nu ar trebui să fie utilizat de către femei însărcinate sau care alăptează, de adolescenți sau de către persoane care suferă de o afecțiune medicală fără avizul unui specialist în domeniu;

(c)

o mențiune care să indice importanța unui aport zilnic corespunzător de lichide;

(d)

o mențiune care să indice faptul că produsul asigură cantități zilnice corespunzătoare pentru toate substanțele nutritive esențiale atunci când este utilizat în conformitate cu instrucțiunile de utilizare;

(e)

o mențiune care să indice faptul că produsul nu ar trebui utilizat mai mult de opt săptămâni sau în mod repetat în cursul unor perioade mai scurte decât aceasta de către adulții sănătoși supraponderali sau obezi fără avizul unui specialist în domeniu;

(f)

instrucțiuni pentru prepararea corespunzătoare, dacă sunt necesare, precum și o mențiune privind importanța respectării instrucțiunilor respective;

(g)

în cazul în care un produs, utilizat conform instrucțiunilor fabricantului, asigură un aport zilnic de polioli mai mare de 20 g pe zi, o mențiune care să indice faptul că produsul alimentar poate avea efect laxativ;

(h)

în cazul în care în produs nu au fost adăugate fibre alimentare, o mențiune care să indice faptul că în ceea ce privește posibilitatea de a completa produsul cu fibre alimentare trebuie să fie solicitat avizul unui specialist în domeniu.

(a)

cantitățile de lipide și de glucide;

(b)

cantitățile corespunzătoare oricărei substanțe menționate în anexa la Regulamentul (UE) nr. 609/2013, în cazul în care o astfel de indicație nu este prezentă în alineatul (1) al prezentului articol;

(c)

cantitatea corespunzătoare oricărei substanțe adăugate produsului în conformitate cu articolul 3 alineatul (3).

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/11

(1)

Tranzacțiile la care membrii Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) sunt contrapărți sunt exceptate de la aplicarea cerințelor de transparență în tranzacționare în conformitate cu articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 în măsura în care aceste tranzacții sunt efectuate în vederea aplicării politicii monetare, de schimb valutar sau de stabilitate financiară.

(2)

O astfel de exceptare de la domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 poate fi extinsă, în conformitate cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, dacă sunt îndeplinite cerințele relevante, la bănci centrale din țări terțe și la Banca Reglementelor Internaționale, care, în sensul acestei exceptări, este considerată similară cu o bancă centrală dintr-o țară terță conform articolului 1 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014. În acest sens, Comisia a întocmit și a prezentat Parlamentului European și Consiliului un raport în care a evaluat regimul internațional aplicabil băncilor centrale din țări terțe. Raportul a inclus o analiză a regimului aplicabil băncilor centrale, inclusiv membrilor SEBC, în conformitate cu cadrul legislativ al țărilor terțe, precum și impactul potențial pe care l-ar avea cerințele de reglementare din Uniune referitoare la dezvăluirea informațiilor asupra tranzacțiilor efectuate de băncile centrale din țări terțe. În ceea ce privește analiza, concluzia raportului a fost că este necesară exceptarea unui număr de bănci centrale din țări terțe de la obligațiile de transparență în tranzacționare impuse prin Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și, deci, că este oportună extinderea exceptării la băncile centrale din țările terțe respective.

(3)

Lista băncilor centrale din țări terțe care beneficiază de exceptarea prevăzută în prezentul regulament ar trebui să fie revizuită, după cum se consideră adecvat, inclusiv în vederea extinderii, după caz, a exceptărilor și la alte bănci centrale din țări terțe care încă nu au fost incluse în listă sau în vederea eliminării acestor entități publice de pe listă.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Grupului de experți al Comitetului european pentru valori mobiliare,

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/14

(1)

Aplicarea Regulamentului delegat (UE) nr. 151/2013 al Comisiei (2) a demonstrat că lipsa unor standarde specifice pentru accesul la date și pentru agregarea și compararea datelor duce la deficiențe structurale. Lipsa datelor standardizate, a unor funcționalități uniforme și a unui format de mesaj standardizat a afectat accesul direct și imediat la date și a împiedicat, prin urmare, entitățile menționate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 să evalueze în mod eficace riscul sistemic și să își îndeplinească, astfel, responsabilitățile și mandatele.

(2)

Pentru a elimina aceste obstacole, este necesar să se modifice Regulamentul delegat (UE) nr. 151/2013 prin detalierea suplimentară a standardelor operaționale necesare pentru agregarea și compararea datelor între registrele centrale de tranzacții, astfel încât să se asigure că entitățile menționate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sunt în măsură să aibă acces la informațiile de care au nevoie pentru a-și îndeplini responsabilitățile și mandatele.

(3)

Pentru a permite compararea și agregarea eficace și eficientă a datelor între registrele centrale de tranzacții, pentru accesarea datelor și comunicarea între entitățile menționate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și registrele centrale de tranzacții ar trebui utilizate formulare în format XML și mesaje XML elaborate în conformitate cu metodologia ISO 20022. Acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea ca registrele centrale de tranzacții și entitățile relevante să convină între ele să acorde acces sau să comunice utilizând un format diferit, în plus față de XML.

(4)

Modelele în format XML ar trebui să fie utilizate pentru a furniza date entităților relevante într-un mod care să faciliteze agregarea acestora, în timp ce mesajele XML ar trebui să fie utilizate pentru a simplifica procesul de schimb de date dintre registrele centrale de tranzacții și entitățile relevante. Regulamentul delegat (UE) nr. 151/2013 nu exclude utilizarea separată suplimentară a unor modele care nu sunt în format XML, precum fișierele cu valori separate prin virgulă (csv) sau fișierele de tip text (txt), în măsura în care acestea le permit entităților relevante să își îndeplinească responsabilitățile și mandatele. Registrele centrale de tranzacții ar trebui, prin urmare, să fie autorizate să continue utilizarea acestor formate în plus față de modelele în format XML, dar niciodată în locul acestora. Modelele în format XML și mesajele XML bazate pe metodologia ISO 20022 ar trebui să fie utilizate cel puțin pentru toate rapoartele și schimburile de rezultate, pentru a asigura comparabilitatea și agregarea datelor între registrele centrale de tranzacții.

(5)

Entitățile enumerate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pot delega sarcini și responsabilități către ESMA în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 (3), inclusiv accesul la datele raportate către registrele centrale de tranzacții. Utilizarea unor astfel de delegări nu ar trebui să afecteze în niciun fel obligația registrelor centrale de tranzacții de a acorda entităților enumerate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 acces direct și imediat la datele respective.

(6)

Pentru a asigura confidențialitatea, orice tip de schimb de date între registrele centrale de tranzacții și entitățile relevante ar trebui să fie efectuat prin intermediul unei conexiuni securizate de la calculator de la calculator și prin utilizarea unor protocoale de criptare a datelor. Pentru a se asigura standarde comune minime, ar trebui să se utilizeze protocolul SSH File Transfer (SFTP) între registrele centrale de tranzacții și entitățile enumerate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea ca registrele centrale de tranzacții și entitățile relevante să convină între ele să stabilească conexiuni securizate de la calculator la calculator utilizând un canal separat, suplimentar față de SFTP. Registrele centrale de tranzacții ar trebui, prin urmare, să fie autorizate să utilizeze în continuare alte conexiuni securizate de la calculator la calculator, în plus față de utilizarea SFTP, dar niciodată în locul acesteia.

(7)

Cele mai recente date privind stadiul de tranzacționare al contractelor derivate cu poziții deschise sunt esențiale pentru monitorizarea stabilității financiare și a riscului sistemic. Prin urmare, entitățile relevante ar trebui să aibă acces la datele respective.

(8)

Este esențial să se faciliteze accesul direct și imediat la seturile de date specifice și, deci, să se stabilească un set de cereri ad hoc care să poată fi combinate cu privire la părțile la tranzacție, termenii economici, clasificarea și identificarea contractelor derivate, orizontul de timp pentru executare, raportare și scadență, precum și la evenimentele din ciclul de viață al întreprinderii.

(9)

Termenele în care datele sunt furnizate entităților relevante de către registrele centrale de tranzacții ar trebui armonizate pentru a îmbunătăți accesul direct și imediat la datele din registrele centrale de tranzacții și pentru a le permite entităților relevante și registrelor centrale de tranzacții să îmbunătățească planificarea proceselor lor interne legate de date.

(10)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) nr. 151/2013 ar trebui modificat pentru a detalia și îmbunătăți cadrul operațional pentru accesarea, agregarea și compararea datelor între registrele centrale de tranzacții.

(11)

Punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute în prezentul regulament delegat ar trebui să fie amânată pentru a facilita adaptarea de către registrele centrale de tranzacții a sistemelor la specificațiile prevăzute în prezentul regulament delegat.

(12)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(13)

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament și a analizat eventualele costuri și beneficii aferente. Aceste consultări publice au permis ESMA să obțină punctele de vedere ale autorităților relevante și ale membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), care au fost prezentate de către BCE. În plus, ESMA a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010,

(a)

Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Un registru central de tranzacții asigură accesul direct și imediat al entităților enumerate la articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, inclusiv în situațiile în care există o delegare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, la detaliile contractelor derivate în conformitate cu articolele 2 și 3 din prezentul regulament.

În sensul primului paragraf, un registru central de tranzacții trebuie să utilizeze un format XML și un model elaborat în conformitate cu metodologia ISO 20022. În mod suplimentar, un registru central de tranzacții poate, de comun acord cu entitatea în cauză, să acorde acces la detaliile contractelor derivate și într-un alt format agreat reciproc.”

(b)

Alineatul (2) se elimină.

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/18

(1)

Articolul 6 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2250 al Comisiei (2) stabilește o derogare de minimis de la obligația de debarcare a anumitor specii capturate cu anumite tipuri de unelte.

(2)

Versiunile lingvistice cehă, daneză, germană, italiană și slovacă ale Regulamentului delegat (UE) 2016/2250 conțin o eroare la articolul 6 litera (f) cu privire la tipurile de unelte utilizate.

(3)

Versiunea în limba daneză a Regulamentului delegat (UE) 2016/2250 conține erori suplimentare la articolul 6 literele (e), (f) și (g) cu privire la speciile care fac obiectul excepției de minimis; la articolul 8 alineatul (2) literele (c) și (d) și la articolul 8 alineatul (3) cu privire la măsurile tehnice specifice din Skagerrak și în anexă, la nota de subsol 3 cu privire la definirea navelor vizate de regulament. Celelalte versiuni lingvistice nu sunt afectate.

(4)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2016/2250 ar trebui rectificat în consecință.

(5)

Pentru a oferi condiții de concurență echitabile tuturor pescarilor care beneficiază de excepția de minimis, prezentul regulament delegat ar trebui să se aplice începând de la data de aplicare stabilită în Regulamentul delegat (UE) 2016/2250,

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/20

(1)

În temeiul articolului 9 alineatul (1) din Decizia 2013/354/PESC, Comitetul politic și de securitate (COPS) este autorizat, în conformitate cu articolul 38 al treilea paragraf din tratat, să adopte deciziile relevante în scopul exercitării controlului politic și a conducerii strategice ale Misiunii de Poliție a Uniunii Europene pentru teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS), inclusiv decizia de numire a șefului misiunii.

(2)

La 17 februarie 2015, COPS a adoptat Decizia EUPOL COPPS/1/2015 (2) de numire a domnului Rodolphe MAUGET în calitatea de șef al misiunii EUPOL COPPS pentru perioada 16 februarie 2015-30 iunie 2015.

(3)

Mandatul domnului Rodolphe MAUGET în calitatea de șef al misiunii EUPOL COPPS a fost prelungit de mai multe ori, ultima dată prin Decizia EUPOL COPPS/1/2016 a COPS (3), care a prelungit mandatul său ca șef al misiunii EUPOL COPPS până la 30 iunie 2017.

(4)

La 22 septembrie 2017, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus numirea domnului Kauko AALTOMAA în calitatea de șef al misiunii EUPOL COPPS pentru perioada 1 octombrie 2017-30 iunie 2018,

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/21

(1)

Relocarea este un instrument important prin care se oferă protecție persoanelor strămutate în mod forțat și reprezintă o demonstrație clară a solidarității de la nivel mondial cu țările terțe în ceea ce privește ajutarea acestora să facă față unui număr mare de persoane care fug din calea războiului sau de persecuție. Prin înlocuirea fluxurilor de migrație periculoase și neregulamentare care trec granițele Uniunii cu căi sigure și legale de intrare în UE, relocarea contribuie la salvarea de vieți omenești, la reducerea migrației neregulamentare și la gestionarea presiunii migratorii și contracarează, totodată, discursul rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți. Așadar, relocarea este și un element important al politicii globale a UE privind azilul și migrația.

(2)

În septembrie 2015, criza din zona mediteraneeană a determinat instituțiile Uniunii să constate imediat existența unei situații de criză ca urmare a fluxurilor de migrație excepțional de mari în regiune și să solicite adoptarea de măsuri pe termen scurt și lung, mergând de la abordarea fluxurilor de migrație din afara UE până la asigurarea unui control eficace al frontierelor noastre externe, consolidarea politicii UE în materie de returnare și reformarea în paralel a sistemului european comun de azil (SECA), precum și punerea la dispoziție de căi sigure și legale de intrare în UE.

(3)

Ca parte a măsurilor imediate întreprinse și pentru a aborda în mod exhaustiv criza migrației și a demonstra solidaritate cu țările terțe care duc povara crizei mondiale a refugiaților, Comisia a recomandat la 8 iunie 2015 instituirea unui sistem la nivelul întregii UE prin care să fie relocate în decurs de doi ani 20 000 de persoane care au nevoie de protecție internațională (1). La data de 20 iulie 2015, statele membre, împreună cu statele asociate la sistemul Dublin, au convenit să asigure relocarea din Orientul Mijlociu, din Cornul Africii și din Africa de Nord a 22 504 persoane care aveau nevoie de protecție internațională (2).

(4)

Pentru a combate activitatea rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți și a le oferi migranților o alternativă la punerea în joc a propriei vieți, UE și Turcia au decis la 18 martie 2016 să pună capăt ciclului de fluxuri necontrolate de migranți care creau o criză umanitară și au convenit asupra unei serii de acțiuni, inclusiv asupra relocării în statele membre a sirienilor care aveau nevoie de protecție internațională.

(5)

În urma Declarației UE-Turcia, Consiliul a modificat Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului (3) pentru ca statele membre să își poată îndeplini, în cadrul sistemelor lor naționale și a sistemelor multilaterale, obligațiile de transfer din Turcia a 54 000 de solicitanți sirieni care au nevoie de protecție internațională, prin relocarea, prin admisia umanitară sau prin alte forme de admisie legală a acestora.

(6)

Declarația de la New York pentru refugiați și migranți din 19 septembrie 2016, adoptată de către toate cele 193 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite, face apel la o împărțire mai echitabilă a poverii și responsabilității pentru găzduirea și sprijinirea refugiaților de la nivel mondial. Statele membre ale Organizației Națiunilor Unite și-au exprimat intenția de a spori numărul și tipurile de căi legale de care dispun refugiații pentru a fi admiși sau relocați în țări terțe (4).

(7)

Până la 20 septembrie 2017 fuseseră relocate în cadrul sistemului convenit la 20 iulie 2015 și în cadrul Declarației UE-Turcia peste 23 000 de persoane. Statele membre au relocat prin intermediul sistemelor lor naționale și alte persoane care aveau nevoie de protecție internațională.

(8)

Numai în 2016, statele membre au relocat 14 205 refugiați, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă față de cele 8 155 de persoane relocate în 2015, 6 550 în 2014 și între 4 000 și 5 000 pe an în perioada 2010-2013. Această creștere indică valoarea adăugată și potențialul cooperării și coordonării de la nivelul UE în domeniul relocării, precum și importanța alocării din bugetul UE a unor fonduri corespunzătoare pentru relocare, lucru exemplificat prin faptul că pentru perioada 2014-2017 au fost angajate 293,3 milioane EUR.

(9)

Statele membre care nu s-au achitat încă de angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul sistemelor actuale trebuie să facă acest lucru fără întârziere. Orice angajament rămas după expirarea ambelor sisteme ar trebui transferat în următorul exercițiu de asumare de angajamente de relocare, adăugându-se noilor angajamente pe care și le vor asuma statele membre.

(10)

UE trebuie să treacă de la sistemele de relocare și de admisie umanitară ad-hoc la un cadru stabil pentru relocarea în UE. În acest scop, ca parte a unei revizuiri generale a sistemului de azil al UE, Comisia a propus un cadru de relocare al Uniunii (5), care să le ofere persoanelor care au nevoie de protecție internațională căi sigure și legale de obținere a acesteia. Adoptarea rapidă a propunerii reprezintă un element important al unei politici europene privind azilul și migrația mai eficiente, mai echitabile și mai stabile.

(11)

Pentru a asigura continuarea efectuării de relocări până când cadrul de relocare al Uniunii va deveni operațional, Comisia a invitat statele membre, în cadrul celui de Al 8-lea forum privind relocarea și transferul din 4 iulie 2017, să prezinte angajamente privind relocarea ambițioase, care să fie bazate pe prioritățile convenite pentru această perioadă și să fie conforme cu documentul privind nevoile mondiale previzionate pentru 2018, elaborat de Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNCHR).

(12)

Scopul prezentei recomandări este de a asigura faptul că eforturile de relocare pot continua în perioada dintre încheierea sistemelor actuale de relocare ale UE și operaționalizarea cadrului de relocare al Uniunii și că aceste eforturi iau în considerare exercițiul de asumare de angajamente lansat la 4 iulie 2017, în lumina nevoilor suplimentare prevăzute în documentul UNHCR privind nevoile mondiale în materie de relocare previzionate pentru 2018.

(13)

Recomandarea vizează sprijinirea eforturilor continue ale statelor membre de a oferi și de a spori canalele legale și sigure pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională. Acțiunile statelor membre întreprinse în conformitate cu prezenta recomandare vor demonstra solidaritate față de țările terțe în care sunt strămutate un număr mare de persoane care au nevoie de protecție internațională și vor contribui la inițiativele internaționale în materie de relocare și la o gestionare generală mai bună a situației în materie de migrație. Prin urmare, obiectivele prezentei recomandări sunt conforme cu propunerea de instituire a unui cadru de relocare al Uniunii.

(14)

Alegerea regiunilor prioritare s-a făcut pe baza nevoii de a continua punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia din 18 martie 2016, inclusiv prin intermediul viitorului sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat, de a continua relocarea din Iordania și din Liban și de a pune în aplicare măsurile anunțate în „Planul de acțiune privind măsuri de sprijin pentru Italia, de reducere a presiunii pe ruta central-mediteraneeană și de creștere a solidarității” (6), măsuri care vizează relocarea din țările-cheie din Africa situate de-a lungul rutei central-mediteraneene și până la aceasta, inclusiv Libia, Niger, Ciad, Egipt, Etiopia și Sudan.

(15)

În cadrul exercițiului de asumare de angajamente lansat la 4 iulie 2017, statele membre prezentaseră până la 20 septembrie circa 14 000 de angajamente. Este nevoie de mai multă implicare din partea tuturor statelor membre pentru a contribui la efortul comun de salvare de vieți omenești și de oferire a unor alternative credibile la deplasările neregulamentare.

(16)

La nivel mondial, trebuie relocate 1,2 milioane de persoane, iar UNCHR a solicitat în mai multe rânduri tuturor țărilor să majoreze progresiv dimensiunea programelor lor de relocare, în conformitate cu intențiile exprimate în Declarația de la New York pentru refugiați. În acest context și pe baza progreselor obținute din 2015, Uniunea ar trebui să ofere până la 31 octombrie 2019 cel puțin 50 000 de locuri de relocare, pentru a admite din țări terțe persoane care au nevoie de protecție internațională.

(17)

Pentru a sprijini statele membre în atingerea acestui obiectiv, ar trebui puse la dispoziție 500 de milioane EUR din bugetul Uniunii. Sub rezerva îndeplinirii condițiilor Fondului pentru azil și migrație (FAMI), statele membre pot primi o sumă forfetară de 10 000 EUR pentru fiecare persoană relocată din regiunile prioritare.

(18)

UNHCR intenționează să instituie un mecanism temporar pentru evacuarea de urgență a celor mai vulnerabile grupuri de migranți din Libia. UE ar trebui să contribuie la acest mecanism, împreună cu alți actori de la nivel mondial, astfel încât acesta să aibă un impact real, permițându-le persoanelor celor mai vulnerabile care au nevoie de protecție internațională și se află în Libia să aibă acces la oportunități de relocare. Se va reuși să se pună capăt migrației neregulamentare numai dacă va exista o alternativă reală la călătoriile periculoase. Prin urmare, atunci când își stabilesc numărul de angajamente pe care și le asumă, statele membre ar trebui să țină seama și de această inițiativă a UNHCR și să o sprijine.

(19)

În Declarația comună privind abordarea provocării reprezentate de migrație și azil din 28 august 2017, reprezentanții Franței, Germaniei, Italiei și Spaniei, precum și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei, împreună cu reprezentanți ai Nigerului și ai Ciadului și cu președintele Consiliului prezidențial al Libiei, au recunoscut nevoia ca, pe măsură ce se reduce migrația înlesnită de persoanele care introduc ilegal migranți, să se organizeze relocarea acelora dintre persoanele care au nevoie de protecție internațională ce sunt deosebit de vulnerabile.

(20)

Cel puțin 50 000 din locurile de relocare din regiunile prioritare care trebuie oferite de către Uniune vor contribui la implementarea inițiativelor în materie de solidaritate de la nivel mondial de sporire a numărului de căi legale, printre care și apelul adresat recent la nivel mondial de UNHCR de a se oferi, în 2018, 40 000 de locuri de relocare pentru persoane provenite din țările situate de-a lungul rutei central-mediteraneene.

(21)

Pentru a asigura monitorizarea punerii în aplicare, fiecare stat membru ar trebui să raporteze lunar Comisiei numărul de persoane relocate pe teritoriul său în conformitate cu angajamentele pe care și le-a asumat, specificând țările din care au fost relocate persoanele în cauză.

(22)

Comisia ar trebui să revizuiască până la 31 octombrie 2018 progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei recomandări. Pe baza acestei revizuiri și ținând seama de situația generală în materie de migrație din UE și de la nivel mondial, statele membre ar putea fi invitate să își revizuiască din nou angajamentele.

(23)

Prezenta recomandare ar trebui să fie adresată statelor membre. Statele asociate sunt invitate să contribuie la eforturile europene comune de relocare,

(1)

Pe baza experienței acumulate în ceea ce privește punerea în aplicare a sistemelor de relocare actuale ale UE și pentru a face tranziția de la aceste sisteme la cadrul de relocare al Uniunii, statele membre ar trebui să ofere până la 31 octombrie 2019 cel puțin 50 000 de locuri de relocare, pentru a admite din țări terțe persoane care au nevoie de protecție internațională.

(2)

Statele membre care nu și-au prezentat încă angajamentele în cadrul exercițiului de asumare de angajamente lansat de Comisie la 4 iulie 2017 ar trebui să facă acest lucru până cel târziu la 31 octombrie 2017, iar cele care s-au achitat deja de această sarcină ar trebui să aibă în vedere sporirea numărului de angajamente asumate, pentru a atinge obiectivul stabilit.

(3)

Statele membre ar trebui să își axeze angajamentele de așa manieră încât:

(4)

Statele membre sunt invitate să își pună în aplicare angajamentele de relocare cât mai curând posibil, în strânsă cooperare cu UNHCR și, atunci când este necesar, cu sprijin din partea EASO.

(5)

Statele membre ar trebui să comunice lunar Comisiei numărul de persoane relocate pe teritoriul lor în conformitate cu angajamentele pe care și le-au asumat, specificând țările din care au fost relocate persoanele în cauză.

(6)

Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin sprijinul financiar în valoare de 500 de milioane EUR disponibil din Fondul pentru azil, migrație și integrare pentru punerea în aplicare a angajamentelor de relocare menționate în prezenta recomandare.

(7)

Comisia va revizui prezenta recomandare până la 31 octombrie 2018. În urma revizuirii de către Comisie a punerii în aplicare a prezentei recomandări și ținând seama de situația generală în materie de migrație din UE și de la nivel mondial, statele membre ar putea fi invitate să își actualizeze din nou angajamentele, după caz.

(8)

Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/25

(1)

Într-un spațiu în care nu există controale la frontierele interne, se poate lua decizia reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne numai în condiții excepționale, pentru a răspunde unor situații care afectează grav politica publică sau securitatea internă a spațiului respectiv, a anumitor părți ale acestuia sau a unuia sau mai multor state membre. Având în vedere impactul pe care o astfel de reintroducere îl poate avea asupra tuturor persoanelor și mărfurilor care au dreptul să circule liber în acest spațiu fără controale la frontierele interne, aceasta poate fi doar o măsură adoptată în ultimă instanță, cu respectarea unor condiții stricte în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata reintroducerii temporare.

(2)

Actualele dispoziții ale Codului frontierelor Schengen prevăd posibilitatea reintroducerii rapide a unor controale temporare la frontierele interne atunci când, într-un stat membru, o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne necesită o acțiune imediată, pentru o perioadă de maximum 2 luni (articolul 28). Codul prevede, de asemenea, reintroducerea controalelor la frontiere în cazul amenințărilor grave la adresa ordinii publice sau a securității interne în contextul unor evenimente previzibile, pentru o perioadă de maximum 6 luni (articolul 25). Punerea în aplicare combinată a articolelor 28 și 25 din Codul frontierelor Schengen permite menținerea controalelor la frontiere pentru o perioadă totală de maximum opt luni. În plus, o nouă amenințare la adresa ordinii publice sau a securității interne conduce la o nouă aplicare a normelor (și, astfel, la un nou calcul al perioadei de desfășurare a controalelor).

(3)

Articolul 29 din Codul frontierelor Schengen conține o procedură excepțională care permite reintroducerea controalelor la frontierele interne pentru o perioadă de cel mult 2 ani în care funcționarea spațiului fără controale la frontierele interne este pusă în pericol ca rezultat al deficiențelor grave persistente legate de controlul la frontierele externe detectate în timpul unei evaluări Schengen. Odată cu adoptarea Regulamentului (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (1), această procedură poate fi folosită și în cazul în care un stat membru nu adoptă măsurile necesare în urma unei evaluări a vulnerabilității sau nu cooperează cu Agenția, atunci când situația de la frontierele externe necesită acțiuni urgente.

(4)

Dacă, în marea majoritate a cazurilor, perioadele prevăzute de actuala legislație s-au dovedit a fi suficiente, în ultimul timp, o serie de amenințări serioase la adresa ordinii publice sau a securității interne, cum ar fi atacurile teroriste sau numărul mare al deplasărilor secundare necontrolate pe teritoriul Uniunii, pot persista mult peste perioadele menționate anterior.

(5)

Comisia a adoptat o propunere de modificare a dispozițiilor relevante din Codul frontierelor Schengen, pentru ca în viitor să se poată răspunde unor astfel de amenințări persistente. Propunerea modifică perioadele prevăzute la articolul 25 din Codul frontierelor Schengen în cazul evenimentelor previzibile și, prin urmare, recunoaște faptul că prelungirea perioadei de reintroducere a controalelor la frontierele interne dincolo de perioadele actuale poate fi justificată pentru o perioadă de maximum doi ani. În plus, propunerea prevede, de asemenea, posibilitatea de a prelungi și mai mult controalele la frontierele interne atunci când amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne persistă și după încheierea acestei perioade.

(6)

Noile perioade sunt însoțite de condiții procedurale suplimentare pe care statele membre trebuie să le îndeplinească înainte de reintroducerea sau prelungirea controalelor la frontierele interne. Mai precis, în sprijinul notificărilor, statele membre trebuie să prezinte o evaluare a riscurilor din care să reiasă că reintroducerea sau prelungirea controalelor la frontierele interne reprezintă o măsură adoptată în ultimă instanță și în care să se explice în ce mod ar contribui controalele la frontierele interne la combaterea amenințării identificate. În plus, de acum înainte, Comisia trebuie să emită un aviz ori de câte ori controlul la frontierele interne depășește șase luni. Se modifică, de asemenea, dispozițiile privind „procedura de consultare” ca urmare a avizului Comisiei, pentru a reflecta noul rol al poliției de frontieră și gărzii de coastă și pentru ca rezultatele unei astfel de consultări, în special în ceea ce privește implicarea statelor membre vecine, să fie luate în considerare în mod corespunzător. Toate aceste modificări sunt menite să asigure că reintroducerea controalelor la frontierele interne se face doar atunci când – și atât timp cât – acest lucru este necesar și justificat.

(7)

Propunerile de modificare a Codului frontierelor Schengen se bazează pe dispozițiile actuale. În așteptarea adoptării propunerii de modificare a Codului frontierelor Schengen, după cum s-a arătat mai sus, este esențial ca toate statele membre care intenționează să reintroducă temporar controale la frontierele interne să pună în aplicare pe deplin cerințele prevăzute de dispozițiile actualului Cod al frontierelor Schengen, care prevede deja că statele membre care intenționează să utilizeze această măsură trebuie să ia în considerare mai întâi adoptarea unor măsuri alternative la controalele la frontieră și să coopereze cu statele membre vecine.

(8)

În conformitate cu articolul 26 din Codul frontierelor Schengen, înainte de a lua decizia de reintroducere sau de prelungire a controalelor temporare la frontierele interne, statul membru în cauză trebuie să evalueze probabilitatea ca o astfel de măsură să remedieze în mod corespunzător amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne și proporționalitatea măsurii cu amenințarea respectivă, luând în considerare, printre altele, impactul probabil al unei astfel de măsuri asupra libertății de circulație în spațiul fără controale la frontierele interne. Prin urmare, controale specifice, bazate pe o analiză a riscurilor și pe informații actualizate constant ar contribui la optimizarea beneficiilor controalelor și ar limita efectele negative asupra liberei circulații.

(9)

Statele membre afectate de reintroducerea controalelor în secțiunile relevante ale frontierei ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima în mod regulat opinia cu privire la necesitatea acestor controale, în vederea organizării cooperării reciproce între toate statele membre implicate și în vederea examinării, în mod regulat, a proporționalității măsurilor respective față de evenimentele care se află la baza deciziei de reintroducere a controalelor la frontiere, precum și a amenințării la adresa ordinii publice sau a securității interne. Statul membru care a decis reintroducerea unor astfel de controale ar trebui să țină seama de aceste opinii atunci când examinează și revizuiește necesitatea verificărilor respective, cu obiectivul adaptării lor constante la circumstanțe.

(10)

În temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (e) din Codul frontierelor Schengen, statul membru care reintroduce sau prelungește controalele la frontierele interne ar trebui să furnizeze, printre altele, informații privind măsurile pe care trebuie să le ia celelalte state membre în contextul controalelor la frontieră preconizate. În plus, în temeiul articolului 27 alineatul (5) din Codul frontierelor Schengen, pot avea loc reuniuni comune între statul membru care preconizează reintroducerea controalelor la frontierele interne, celelalte state membre, în special cele afectate în mod direct de aceste măsuri, și Comisie, în vederea organizării, atunci când este cazul, a unei cooperări reciproce între statele membre. Astfel de contacte cu statele membre învecinate ar trebui să vizeze limitarea impactului asupra liberei circulații.

(11)

Întrucât reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne poate fi folosită numai în circumstanțe excepționale și ca măsură de ultimă instanță, statele membre ar trebui în primul rând să examineze dacă nu ar putea fi utilizate alte măsuri în afară de controalele la frontiere pentru a remedia în mod eficace amenințarea identificată și să ia hotărârea de a reintroduce controale la frontierele interne respective numai în ultimă instanță, atunci când aceste măsuri mai puțin restrictive pentru traficul transfrontalier nu permit formularea unui răspuns suficient la amenințările identificate. În notificarea efectuată în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din Codul frontierelor Schengen, statele membre în cauză ar trebui să prezinte rezultatul acestei reflecții și motivele pentru care optează pentru controalele la frontieră.

(12)

În acest sens, statele membre ar trebui să depună în continuare toate eforturile necesare și să pună în aplicare pe deplin Recomandarea Comisiei din 12 mai 2017 privind efectuarea de verificări proporționale de către poliție și cooperarea polițienească în spațiul Schengen [C(2017) 3349 final].

(13)

Prezenta recomandare ar trebui pusă în aplicare cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale.

(14)

Prezenta recomandare ar trebui să se adreseze tuturor statelor Schengen care au obligații în temeiul titlului III din Regulamentul (UE) 2016/399 (2),

(a)

impactul probabil al unei astfel de reintroduceri asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără controale la frontierele interne;

(b)

impactul probabil al unei astfel de reintroduceri asupra pieței interne.

(a)

să consulte cu mult înainte statele membre afectate de reintroducerea preconizată;

(b)

să mențină o cooperare strânsă și permanentă, care să permită o revizuire și o adaptare constantă a controalelor, în funcție de necesitățile în continuă evoluție și de impactul la fața locului;

(c)

să fie pregătite să se ajute reciproc în vederea unei implementări eficace a controalelor la frontiere, în cazul în care acest lucru este necesar și justificat.

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/28

(1)

Achizițiile publice reprezintă un instrument necesar pentru realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii. Acest instrument ar putea avea un impact economic semnificativ (1) în ceea ce privește contribuția la agenda Comisiei privind creșterea economică, locurile de muncă și comerțul transfrontalier. Achizițiile publice eficiente, eficace și competitive reprezintă o piatră de temelie pentru o piață unică performantă și un canal important pentru investițiile europene (2).

(2)

Directivele privind achizițiile publice adoptate în 2014 (3) prevăd un set de instrumente care să permită statelor membre să adopte o utilizare mai eficientă și mai strategică a achizițiilor publice. Achizițiile publice se confruntă cu noi provocări, deoarece se așteaptă din ce în ce mai mult ca acestea: să demonstreze cea mai bună utilizare a banilor publici în condițiile unor medii bugetare din ce în ce mai limitate; să utilizeze oportunitățile de digitalizare și ale piețelor aflate în plină evoluție; să aducă o contribuție strategică la obiectivele politice orizontale și la valorile societale, cum ar fi inovarea, incluziunea socială și sustenabilitatea economică și de mediu; să maximizeze accesibilitatea și să dea dovadă de responsabilitate pentru a reduce la minimum ineficiența, risipa, neregulile, frauda și corupția, precum și pentru a crea lanțuri de aprovizionare responsabile.

(3)

Este necesar să se asigure aplicarea eficientă a normelor privind achizițiile publice la toate nivelurile pentru a profita cât mai mult de această pârghie esențială pentru investițiile europene, așa cum se menționează în Planul de investiții pentru Europa (4), și pentru a realiza o piață unică mai robustă, conform apelului lansat de Președintele Juncker în Discursul din 2017 privind Starea Uniunii. Eficiența este, de asemenea, unul dintre domeniile în care s-au înregistrat îmbunătățiri în domeniul achizițiilor publice, semnalate prin intermediul întregului proces al semestrului european.

(4)

Prin urmare, trebuie să fie garantată utilizarea cât mai eficientă a fondurilor publice, iar achizitorii publici trebuie să fie în măsură să efectueze achiziții în conformitate cu cele mai înalte standarde de profesionalism. Consolidarea și sprijinirea formării și a profesionalismului în rândul responsabililor cu achizițiile publice poate contribui la amplificarea impactului achizițiilor publice în întreaga economie (5).

(5)

Obiectivul profesionalizării achizițiilor publice este înțeles în sens larg ca fiind acela de a reflecta îmbunătățirea globală a întregii game de competențe profesionale și de abilități, cunoștințe și experiență ale persoanelor care desfășoară sau care participă la sarcinile legate de achiziții (6). Acesta include, de asemenea, instrumentele și asistența, precum și arhitectura politicilor instituționale, care sunt necesare pentru a realiza sarcina în mod eficient și a obține rezultate (7). Prin urmare, o politică eficace de profesionalizare ar trebui să se bazeze pe o abordare strategică globală în jurul a trei obiective complementare:

(6)

Această recomandare (8) încurajează dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor de profesionalizare în statele membre, prin oferirea unui cadru de referință pentru examinare (9). Scopul este de a ajuta statele membre să își consolideze politicile de profesionalizare pentru a crește profilul, influența, impactul și reputația achizițiilor publice în realizarea unor obiective publice.

(7)

Prezenta recomandare se adresează statelor membre și administrațiile lor publice, în special la nivel național. Cu toate acestea, în temeiul sistemului de achiziții publice centralizate sau descentralizate, statele membre ar trebui să încurajeze și să sprijine în continuare autoritățile/entitățile contractante în inițiativele de profesionalizare. Prin urmare, statele membre ar trebui să aducă prezenta recomandare în atenția organismelor responsabile cu achizițiile publice la toate nivelurile, precum și a organismelor responsabile cu formarea profesională a auditorilor și a funcționarilor care răspund de analiza cazurilor privind achizițiile publice,

1.

Statele membre ar trebui să elaboreze și să pună în aplicare strategii pe termen lung pentru profesionalizarea achizițiilor publice, adaptate nevoilor lor, resurselor și structurii administrative, de sine stătătoare sau ca parte a politicilor mai ample de profesionalizare a administrației publice. Scopul este de a atrage, dezvolta și păstra competențele, de a acorda atenție deosebită performanțelor și rezultatelor strategice și de a valorifica la maximum instrumentele și tehnicile disponibile. Aceste strategii ar trebui:

2.

Statele membre ar trebui, de asemenea, să încurajeze și să sprijine autoritățile/entitățile contractante la punerea în aplicare a strategiilor de profesionalizare naționale, la elaborarea unor inițiative privind profesionalizarea, precum și a unei arhitecturi instituționale și a unei cooperări adecvate pentru achiziții mai coordonate, mai eficiente și mai strategice, bazate, printre altele, pe:

3.

Statele membre ar trebui să identifice și să definească situația de referință a abilităților și competențelor pe care orice responsabil cu achizițiile publice ar trebui să le studieze și să le dețină, ținând seama de natura multidisciplinară a proiectelor de achiziții publice atât pentru funcționarii care lucrează în achiziții publice, cât și pentru funcțiile aferente, precum și pentru judecători și auditori, cum ar fi:

4.

Statele membre ar trebui să elaboreze programe corespunzătoare de formare – inițială și continuă – pe baza evaluării datelor și nevoilor, precum și a cadrelor de competență, cum ar fi:

5.

Statele membre ar trebui, de asemenea, să dezvolte și să sprijine adoptarea de către autoritățile/entitățile contractante a gestionării optime a resurselor umane, a planificării carierei și a schemelor motivaționale specifice pentru funcțiile de achiziții cu scopul de a atrage și de a păstra personalul calificat din domeniul achizițiilor publice și de a încuraja funcționarii să asigure o calitate mai bună și o abordare mai strategică în domeniul achizițiilor publice, cum ar fi:

6.

Statele membre ar trebui să încurajeze și să sprijine dezvoltarea și utilizarea instrumentelor informatice accesibile care pot simplifica și îmbunătăți funcționarea sistemelor de achiziții publice, cum ar fi:

7.

Statele membre ar trebui să sprijine integritatea, atât la nivel individual, cât și instituțional, ca un aspect intrinsec al conduitei profesionale, prin punerea la dispoziție a unor instrumente pentru a asigura respectarea dispozițiilor și transparența și a unor orientări privind prevenirea neregulilor, cum ar fi

8.

Statele membre ar trebui să ofere îndrumări care urmăresc, pe de o parte, să ofere certitudine juridică privind legislația UE și cea națională sau cerințele care decurg din obligațiile internaționale ale UE și, pe de altă parte, să faciliteze și să promoveze gândirea strategică și comercială și luarea deciziilor în cunoștință de cauză, cum ar fi:

9.

Statele membre ar trebui să promoveze schimbul de bune practici și să le ofere asistență celor care lucrează în acest domeniu pentru a asigura proceduri de achiziții publice profesionale, cooperarea și transmiterea de cunoștințe, cum ar fi:

10.

Se recomandă ca statele membre să informeze Comisia cu privire la măsurile întreprinse ca reacție la această recomandare atunci când întocmesc rapoarte în temeiul articolului 83 din Directiva 2014/24/UE, al articolului 45 din Directiva 2014/23/UE și al articolului 99 din Directiva 2014/25/UE.

7.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 259/32