ISSN 1977-0782 |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205 |
|
Ediţia în limba română |
Legislaţie |
Anul 60 |
|
|
Rectificări |
|
|
* |
|
|
|
(1) Text cu relevanță pentru SEE. |
RO |
Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată. Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc. |
II Acte fără caracter legislativ
REGULAMENTE
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/1 |
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/1430 AL COMISIEI
din 18 mai 2017
de completare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2868/95 și (CE) nr. 216/96 ale Comisiei
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (1), în special articolul 42a, articolul 43 alineatul (3), articolul 57a, articolul 65a, articolul 77 alineatul (4), articolul 78 alineatul (6), articolul 79 alineatul (5), articolul 79b alineatul (2), articolul 79c alineatul (5), articolul 80 alineatul (3), articolul 82a alineatul (3), articolul 93a, articolul 136b, articolul 154a alineatul (3) și articolul 156 alineatul (4),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului (2), care a fost codificat ca Regulamentul (CE) nr. 207/2009, a creat un sistem specific Uniunii pentru protecția mărcilor obținută la nivelul Uniunii pe baza unei cereri depuse la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală („Oficiul”). |
(2) |
Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului (3) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 aliniază competențele conferite Comisiei prin regulamentul respectiv cu articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În vederea respectării noului cadru juridic rezultat în urma respectivei alinieri, este necesară adoptarea anumitor norme prin intermediul unor acte de punere în aplicare și acte delegate. Noile norme ar trebui să se aplice în locul normelor existente care sunt prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 2868/95 (4) și (CE) nr. 216/96 (5) ale Comisiei și care au ca scop punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009. Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 2868/95 și (CE) nr. 216/96 ar trebui abrogate. |
(3) |
Normele procedurale privind opoziția ar trebui să asigure examinarea și înregistrarea eficace, eficientă și promptă a cererilor de mărci UE de către Oficiu, utilizând o procedură care este transparentă, aprofundată, corectă și echitabilă. Pentru a consolida securitatea juridică și claritatea, normele procedurale privind opoziția ar trebui să ia în considerare motivele relative extinse de refuz prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în special în ceea ce privește cerințele pentru admisibilitatea și justificarea procedurilor de opoziție, și ar trebui să fie ajustate pentru a reflecta cât mai bine jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și practica actuală a Oficiului. |
(4) |
Pentru a permite un sistem de mărci mai flexibil, mai coerent și mai modern în Uniune, asigurând în același timp securitatea juridică, este adecvat să se reducă sarcina administrativă a părților în procedurile inter partes prin simplificarea cerințelor de justificare a drepturilor anterioare în cauzele în care conținutul probelor relevante este accesibil online dintr-o sursă recunoscută de Oficiu, precum și cerința de prezentare a probelor în limba de procedură. |
(5) |
În scopul clarității și securității juridice, este important să se specifice, într-un mod clar și exhaustiv, cerințele privind modificarea unei cereri de marcă UE. |
(6) |
Normele procedurale care reglementează decăderea și declararea nulității unei mărci UE ar trebui să asigure faptul că o marcă UE poate fi revocată sau declarată nulă într-un mod eficace și eficient, prin intermediul unor proceduri transparente, aprofundate, corecte și echitabile. Pentru o mai mare claritate, coerență, precum și eficacitate și securitate juridică, normele procedurale care se aplică decăderii și declarării nulității unei mărci UE ar trebui să fie aliniate cu cele aplicabile procedurilor de opoziție, fiind reținute numai diferențele care sunt necesare din cauza naturii specifice a procedurilor de decădere și de declarare a nulității. În plus, cererile pentru transferul unei mărci UE înregistrate în numele unui agent neautorizat ar trebui să urmeze aceeași cale procedurală ca procedura de declarare a nulității, servind, în practică, drept o metodă alternativă pentru anularea mărcii. |
(7) |
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție (6), cu excepția cazului în care se prevede altfel, Oficiul dispune de puteri discreționare în ceea ce privește examinarea probelor tardive, prezentate fie în scopul justificării unei opoziții, fie pentru a face dovada utilizării efective a mărcii anterioare în contextul procedurilor de opoziție sau în nulitate. Pentru a asigura securitatea juridică, limitele relevante ale unei astfel de puteri discreționare ar trebui să fie reflectate în mod corespunzător în normele care se aplică procedurilor de opoziție sau de declarare a nulității mărcilor UE. |
(8) |
Pentru a permite revizuirea eficace, eficientă și, în cadrul domeniului de aplicare al căii de atac definit de către părți, completă a deciziilor luate de către Oficiu în primă instanță, prin intermediul procedurii căii de atac care este transparentă, aprofundată, corectă și imparțială, adecvată pentru natura specifică a dreptului proprietății intelectuale și luând în considerare principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, este necesar să se consolideze securitatea juridică și previzibilitatea prin clarificarea și specificarea normelor procedurale și a garanțiilor procedurale ale părților, în special în cazul în care un pârât utilizează dreptul de a formula un recurs incident. |
(9) |
Pentru a asigura o organizare eficace și eficientă a camerelor de recurs, președintele, președinții și membrii camerelor de recurs, în exercițiul funcțiilor lor respective conferite acestora prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și prin prezentul regulament, ar trebui să asigure un nivel ridicat de calitate și de coerență a deciziilor luate în mod independent de către camere în cadrul procedurii de atac, precum și eficacitatea acestei proceduri. |
(10) |
Pentru a asigura independența președintelui, a președinților și a membrilor camerelor de recurs, astfel cum se prevede la articolul 136 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, consiliul de administrație ar trebui să ia în considerare articolul menționat atunci când adoptă norme de punere în aplicare adecvate menite să aplice Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor. |
(11) |
Pentru a consolida transparența și previzibilitatea procedurii căii de atac, normele de procedură ale camerelor de recurs, prevăzute în prezent în Regulamentele (CE) nr. 2868/95 și (CE) nr. 216/96, ar trebui să fie precizate într-un text unic și să fie interconectate în mod corespunzător cu normele procedurale aplicabile instanțelor Oficiului ale căror decizii pot face obiectul unor căi de atac. |
(12) |
Din motive de claritate și securitate juridică, trebuie să se codifice și să se clarifice anumite norme procedurale care se aplică procedurilor orale, în special în legătură cu regimul lingvistic al unor astfel de proceduri. Este adecvat, de asemenea, să se asigure o eficacitate și o flexibilitate sporită prin introducerea posibilității de a lua parte la procedurile orale prin mijloace tehnice și de a înlocui procesele-verbale ale procedurilor orale cu înregistrarea acestora. |
(13) |
Pentru a simplifica în continuare procedurile și pentru a le face mai coerente, este adecvat să se stabilească structura de bază și formatul probelor care trebuie să fie prezentate Oficiului în toate procedurile, precum și consecințele neprezentării probelor în conformitate cu structura și formatul respectiv. |
(14) |
Pentru a moderniza sistemul de mărci în Uniune prin adaptarea acestuia la epoca internetului, este necesar, de asemenea, să se furnizeze o definiție a „mijloacelor electronice” în contextul notificărilor, precum și forme de notificare care nu sunt caduce. |
(15) |
În interesul eficacității, al transparenței și al ușurinței în utilizare, Oficiul ar trebui să pună la dispoziție formulare standard în toate limbile oficiale ale Oficiului, pentru comunicarea în cadrul procedurilor în fața Oficiului, care pot fi completate online. |
(16) |
Pentru o mai mare claritate, coerență și eficacitate, ar trebui să fie introdusă o dispoziție privind suspendarea procedurii de opoziție, de decădere, de nulitate și a căii de atac, care să prevadă, de asemenea, durata maximă a unei suspendări solicitate de ambele părți. |
(17) |
Normele care se aplică calculării și duratei termenelor, procedurile pentru revocarea unei decizii sau anularea unei înregistrări în registru, dispozițiile detaliate pentru reluarea procedurilor și detaliile privind reprezentarea înaintea Oficiului trebuie să asigure o funcționare fără dificultăți, eficace și eficientă a sistemului de mărci UE. |
(18) |
Trebuie să se asigure înregistrarea eficace și eficientă a mărcilor internaționale într-un mod care să fie în deplină concordanță cu normele Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor. |
(19) |
Normele stabilite în prezentul regulament completează dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 207/2009 care au fost modificate prin Regulamentul (UE) 2015/2424 cu efect de la 1 octombrie 2017. Prin urmare, este necesar să se amâne aplicabilitatea normelor respective până la aceeași dată. |
(20) |
În pofida abrogării Regulamentelor (CE) nr. 2868/95 și (CE) nr. 216/96, este necesar să se continue aplicarea prevederilor specifice din regulamentele respective în cazul anumitor proceduri care au fost deschise înainte de data menționată mai sus, până la încheierea procedurilor respective, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește norme care precizează:
(a) |
detaliile procedurii pentru depunerea și examinarea unei opoziții la înregistrarea unei mărci UE la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală („Oficiul”); |
(b) |
detaliile procedurii aplicabile pentru modificarea unei cereri pentru o marcă UE; |
(c) |
detaliile privind procedura de decădere și de declarare a nulității unei mărci UE, precum și privind transferul unei mărci UE înregistrate în numele unui agent neautorizat; |
(d) |
conținutul oficial al cererii de introducere a căii de atac și procedura de depunere și de examinare a unei căi de atac, conținutul și forma oficială a deciziilor camerelor de recurs și rambursarea taxelor pentru calea de atac, detaliile privind organizarea camerelor de recurs, precum și condițiile în care deciziile asupra căilor de atac sunt luate de un singur membru; |
(e) |
dispozițiile detaliate pentru procedurile orale și pentru obținerea de probe; |
(f) |
dispozițiile detaliate pentru notificarea de către Oficiu și normele privind mijloacele de comunicare cu Oficiul; |
(g) |
detaliile privind calcularea și durata termenelor; |
(h) |
procedura pentru revocarea unei decizii sau pentru anularea unei înregistrări în registrul mărcilor UE; |
(i) |
dispozițiile detaliate pentru reluarea procedurilor în fața Oficiului; |
(j) |
condițiile și procedura de numire a unui reprezentant comun, condițiile în care angajații și reprezentanții autorizați depun o autorizație și conținutul autorizației respective, precum și împrejurările în care o persoană poate fi radiată de pe lista reprezentanților autorizați; |
(k) |
detaliile procedurii privind înregistrările internaționale întemeiate pe o cerere de bază sau o înregistrare de bază în legătură cu o marcă colectivă, o marcă de certificare sau o marcă de garanție, precum și procedura pentru depunerea și examinarea unei opoziții la o înregistrare internațională. |
TITLUL II
PROCEDURA DE OPOZIȚIE ȘI DOVADA UTILIZĂRII
Articolul 2
Actul de opoziție
(1) Un act de opoziție poate fi formulat pe baza existenței uneia sau mai multor mărci anterioare sau a altor drepturi în sensul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, cu condiția ca titularii sau persoanele autorizate să formuleze actul în temeiul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 să aibă dreptul de a face acest lucru pentru toate mărcile sau drepturile anterioare. În cazul în care o marcă anterioară are mai mult de un titular (coproprietate) sau în cazul în care un drept anterior poate fi exercitat de mai mult de o persoană, o opoziție în temeiul articolului 41 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 poate fi formulată de către toți titularii sau persoanele autorizate sau de către oricare dintre aceștia.
(2) Actul de opoziție cuprinde:
(a) |
numărul de dosar al cererii împotriva căreia este formulată opoziția și numele solicitantului de marcă UE; |
(b) |
o identificare clară a mărcii sau a dreptului anterior pe care se bazează opoziția, și anume:
|
(c) |
motivele pe care se bazează opoziția, prin intermediul unei declarații în acest sens conform căreia sunt îndeplinite cerințele de la articolul 8 alineatele (1), (3), (4), (4a) sau (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 în ceea ce privește fiecare dintre mărcile sau drepturile anterioare invocate de către partea care a formulat opoziția; |
(d) |
în cazul unei cereri sau înregistrări a unei mărci anterioare, data de depunere și, dacă sunt disponibile, data de înregistrare și data de prioritate a mărcii anterioare; |
(e) |
în cazul drepturilor anterioare în temeiul articolului 8 alineatul (4a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, data cererii de înregistrare sau, în cazul în care data nu este disponibilă, data de la care se acordă protecție; |
(f) |
în cazul unei cereri sau înregistrări a unei mărci anterioare, o reprezentare a mărcii anterioare, astfel cum a fost înregistrată sau solicitată; în cazul în care marca anterioară apare în culori, reprezentarea se prezintă în culori; |
(g) |
indicarea bunurilor sau serviciilor pe care se bazează fiecare dintre motivele opoziției; |
(h) |
în ceea ce privește partea care a formulat opoziția:
|
(i) |
indicarea bunurilor sau serviciilor care fac obiectul opoziției; în absența unei astfel de indicații, opoziția este considerată a fi îndreptată împotriva tuturor bunurilor sau serviciilor care fac obiectul cererii de marcă UE. |
(3) În cazul în care opoziția se bazează pe mai mult de o marcă anterioară sau un drept anterior, alineatul (2) se aplică pentru fiecare dintre mărcile, semnele, denumirile de origine sau indicațiile geografice respective.
(4) Actul de opoziție poate conține, de asemenea, o declarație motivată cu privire la motivele, faptele și argumentele pe care se bazează opoziția și probele aduse pentru susținerea opoziției.
Articolul 3
Utilizarea limbilor în cadrul procedurii de opoziție
Partea care a formulat opoziția sau solicitantul, înainte de data la care se consideră că începe etapa contradictorie a procedurii de opoziție în temeiul articolului 6 alineatul (1), poate să informeze Oficiul că solicitantul și partea care a formulat opoziția au convenit asupra unei alte limbi pentru procedura de opoziție în temeiul articolului 119 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. În cazul în care actul de opoziție nu a fost depus în limba respectivă, solicitantul poate cere ca partea care a formulat opoziția să depună o traducere în limba respectivă. O asemenea cerere trebuie să fie primită de către Oficiu cel târziu la data la care se consideră că începe etapa contradictorie a procedurii de opoziție. Oficiul precizează termenul pentru depunerea unei traduceri de către partea care a formulat opoziția. În cazul în care traducerea respectivă nu este depusă sau este depusă cu întârziere, limba procedurii stabilită în conformitate cu articolul 119 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 („limba de procedură”) rămâne neschimbată.
Articolul 4
Informarea părților la procedura de opoziție
Actul de opoziție și orice document prezentat de partea care a formulat opoziția, precum și orice comunicare adresată uneia dintre părți de către Oficiu înaintea constatării cu privire la admisibilitate sunt trimise de către Oficiu celeilalte părți în scopul informării cu privire la formularea unei opoziții.
Articolul 5
Admisibilitatea opoziției
(1) În cazul în care taxa de opoziție nu a fost achitată înaintea expirării termenului de opoziție prevăzut la articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, actul de opoziție se consideră ca nefiind depus. În cazul în care taxa de opoziție este achitată după expirarea termenului de opoziție, aceasta se rambursează părții care a formulat opoziția.
(2) În cazul în care actul de opoziție este depus după expirarea termenului de opoziție, Oficiul respinge opoziția ca fiind inadmisibilă.
(3) În cazul în care actul de opoziție a fost depus într-o limbă care nu este una dintre limbile oficiale ale Oficiului, astfel cum se solicită în temeiul articolului 119 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, sau în cazul în care actul nu îndeplinește cerințele de la articolul 2 alineatul (2) literele (a), (b) sau (c) din prezentul regulament și în cazul în care deficiențele respective nu au fost remediate înaintea expirării termenului de opoziție, Oficiul respinge opoziția ca fiind inadmisibilă.
(4) În cazul în care partea care a formulat opoziția nu prezintă o traducere, astfel cum se solicită în temeiul articolului 119 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, opoziția este respinsă ca fiind inadmisibilă. În cazul în care partea care a formulat opoziția prezintă o traducere incompletă, partea din actul de opoziție care nu a fost tradusă nu este luată în considerare în examinarea pentru stabilirea admisibilității.
(5) În cazul în care actul de opoziție nu respectă dispozițiile articolului 2 alineatul (2) literele (d)-(h), Oficiul informează partea care a formulat opoziția în consecință și o invită să remedieze deficiențele constatate în termen de două luni. În cazul în care deficiențele nu sunt remediate în termenul acordat, Oficiul respinge actul de opoziție ca fiind inadmisibil.
(6) Oficiul informează solicitantul cu privire la orice constatare în temeiul alineatului (1) conform căreia actul de opoziție este considerat ca nefiind depus și cu privire la orice decizie de a respinge opoziția pe motive de inadmisibilitate în temeiul alineatelor (2), (3), (4) sau (5). În cazul în care o opoziție este respinsă în toate elementele sale ca fiind inadmisibilă în temeiul alineatelor (2), (3), (4) sau (5), înainte de notificarea prevăzută la articolul 6 alineatul (1), nu se ia nicio decizie cu privire la costuri.
Articolul 6
Deschiderea etapei contradictorii a procedurii de opoziție și închiderea prealabilă a procedurii
(1) În cazul în care opoziția este considerată admisibilă în temeiul articolului 5, Oficiul trimite o comunicare părților informându-le că etapa contradictorie a procedurii de opoziție se consideră deschisă la două luni de la primirea comunicării. Perioada respectivă poate fi extinsă până la un total de 24 de luni în cazul în care ambele părți solicită o prelungire înainte de expirarea termenului de două luni.
(2) În cazul în care, în perioada menționată la alineatul (1), cererea este retrasă sau limitată la bunuri sau servicii care nu fac obiectul opoziției sau Oficiul este informat în legătură cu un acord între părți sau cererea este respinsă în cadrul unor proceduri paralele, procedura de opoziție este închisă.
(3) În cazul în care, în termenul menționat la alineatul (1), solicitantul își limitează cererea eliminând unele dintre bunurile sau serviciile care fac obiectul opoziției, Oficiul invită partea care a formulat opoziția să declare, într-un termen care poate fi stabilit de către Oficiu, dacă își menține opoziția și, în caz afirmativ, împotriva cărora dintre bunurile sau serviciile rămase. În cazul în care partea care a formulat opoziția își retrage opoziția având în vedere limitarea cererii, procedura de opoziție este închisă.
(4) În cazul în care, înaintea expirării termenului menționat la alineatul (1), procedura de opoziție este închisă în temeiul alineatelor (2) sau (3), nu se ia nicio decizie cu privire la costuri.
(5) În cazul în care, înaintea expirării termenului menționat la alineatul (1), procedura de opoziție este închisă în urma unei retrageri sau limitări a cererii în temeiul alineatului (2) sau în urma retragerii opunerii în temeiul alineatului (3), taxa de opoziție se rambursează.
Articolul 7
Justificarea opoziției
(1) Oficiul oferă posibilitatea părții care a formulat opoziția să prezinte faptele, probele și argumentele pentru a-și justifica opoziția sau să completeze orice fapte, probe sau argumente care au fost deja prezentate în temeiul articolului 2 alineatul (4). În acest sens, Oficiul specifică un termen de cel puțin două luni începând de la data la care etapa contradictorie a procedurilor de opoziție se consideră deschisă în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).
(2) În termenul menționat la alineatul (1), partea care a formulat opoziția depune, de asemenea, probe privind existența, valabilitatea și domeniul de aplicare al protecției mărcii sale anterioare sau a dreptului său anterior, precum și probe care atestă dreptul său de a formula o opoziție. În special, partea care a formulat opoziția furnizează următoarele probe:
(a) |
în cazul în care opoziția se bazează pe o marcă anterioară în sensul articolului 8 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, care nu este o marcă UE, probe privind depunerea sau înregistrarea acesteia, prin prezentarea:
|
(b) |
în cazul în care opoziția se bazează pe o marcă de notorietate în sensul articolului 8 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, dovada care arată că marca respectivă este de notorietate pe teritoriul corespunzător pentru bunurile sau serviciile indicate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (g) din prezentul regulament; |
(c) |
în cazul în care opoziția se bazează pe absența consimțământului titularului astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, probe ale dreptului de proprietate al părții care a formulat opoziția asupra mărcii anterioare și ale relației acesteia cu agentul sau reprezentantul; |
(d) |
în cazul în care opoziția se bazează pe un drept anterior în sensul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, probe care să ateste utilizarea dreptului respectiv în comerțul cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local, precum și probe privind achiziția acestuia, permanența sa și domeniul de aplicare al protecției, inclusiv, în cazul în care dreptul anterior este invocat în temeiul legislației unui stat membru, o identificare clară a conținutului legislației naționale pe care se bazează opoziția prin prezentarea de publicații ale dispozițiilor sau jurisprudenței relevante; |
(e) |
în cazul în care opoziția se bazează pe o denumire de origine sau o indicație geografică anterioară în sensul articolului 8 alineatul (4a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, probe privind achiziția acesteia, permanența sa și domeniul de aplicare al protecției, inclusiv, în cazul în care denumirea de origine sau indicația geografică anterioară este invocată în temeiul legislației unui stat membru, o identificare clară a conținutului legislației naționale pe care se bazează opoziția prin prezentarea de publicații ale dispozițiilor sau jurisprudenței relevante; |
(f) |
în cazul în care opoziția se bazează pe o marcă ce se bucură de renume în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în plus față de dovada menționată la litera (a) a prezentului alineat, probe care să ateste că marca se bucură de renume în Uniune sau în statul membru în cauză pentru bunurile sau serviciile indicate în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (g) din prezentul regulament, precum și probe sau argumente care să arate că utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii pentru care este depusă cererea ar duce la obținerea unor avantaje necuvenite de pe urma caracterului distinctiv sau a reputației mărcii anterioare sau ar fi în detrimentul acestora. |
(3) În cazul în care probele privind depunerea sau înregistrarea drepturilor anterioare menționate la alineatul (2) litera (a) sau, acolo unde este cazul, la alineatul (2) literele (d) sau (e) sau probele privind conținutul legislației naționale relevante sunt accesibile online dintr-o sursă recunoscută de Oficiu, partea care a formulat opoziția poate oferi aceste probe făcând trimitere la sursa respectivă.
(4) Orice certificate de depunere, de înregistrare sau de reînnoire sau documente echivalente menționate la alineatul (2) litera (a), (d) sau (e), precum și orice dispoziții ale legislației naționale aplicabile care reglementează achiziția de drepturi și domeniul de aplicare al protecției acestora, astfel cum se menționează la alineatul (2) literele (d) și (e), inclusiv probele accesibile online menționate la alineatul (3) sunt prezentate în limba de procedură sau sunt însoțite de o traducere în limba respectivă. Traducerea se prezintă de către partea care a formulat opoziția, din proprie inițiativă, în termenul specificat pentru prezentarea documentului original. Orice alte probe prezentate de partea care a formulat opoziția pentru a justifica opoziția fac obiectul articolului 24 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431. Traducerile prezentate după expirarea termenului relevant nu sunt luate în considerare.
(5) Oficiul nu ia în considerare declarațiile scrise sau părți ale acestora care nu au fost prezentate sau care nu au fost traduse în limba de procedură în termenul stabilit de către Oficiu în conformitate cu alineatul (1).
Articolul 8
Examinarea opoziției
(1) În cazul în care, până la expirarea perioadei menționate la articolul 7 alineatul (1), partea care a formulat opoziția nu a furnizat probe sau în cazul în care probele furnizate sunt vădit irelevante sau vădit insuficiente pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (2) pentru oricare dintre drepturile anterioare, opoziția se respinge ca fiind nefondată.
(2) În cazul în care opoziția nu este respinsă în temeiul alineatului (1), Oficiul comunică solicitantului depunerea actului de opoziție de către partea care a formulat opoziția și îl invită să își prezinte observațiile într-o perioadă specificată de către Oficiu.
(3) În cazul în care solicitantul nu prezintă observații, Oficiul își bazează decizia cu privire la opoziție pe probele primite.
(4) Observațiile solicitantului sunt comunicate părții care a formulat opoziția și aceasta este invitată, dacă Oficiul consideră necesar, să prezinte un răspuns în termenul stabilit de către Oficiu.
(5) În cazul în care, după expirarea termenului menționat la articolul 7 alineatul (1), partea care a formulat opoziția prezintă fapte sau probe care completează fapte sau probe relevante prezentate în termenul respectiv și care se raportează la aceeași cerință stabilită la articolul 7 alineatul (2), Oficiul își exercită puterea discreționară în temeiul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 pentru a decide dacă să accepte respectivele fapte sau probe suplimentare. În acest scop, Oficiul ia în considerare, în special, etapa procedurii și măsura în care faptele sau probele sunt susceptibile, la prima vedere, să fie relevante pentru rezultatul cauzei și eventualitatea existenței unor motive întemeiate pentru prezentarea cu întârziere a faptelor sau probelor.
(6) Oficiul invită solicitantul să furnizeze observații suplimentare ca răspuns, în cazul în care consideră acest lucru necesar în circumstanțele date.
(7) În cazul în care opoziția nu este respinsă în temeiul alineatului (1), iar probele prezentate de către partea care a formulat opoziția nu sunt suficiente pentru a justifica opoziția în conformitate cu articolul 7 pentru oricare dintre drepturile anterioare, opoziția se respinge ca fiind nefondată.
(8) Articolul 6 alineatele (2) și (3) se aplică, mutatis mutandis, după data la care etapa contradictorie a procedurii de opoziție este considerată deschisă. În cazul în care solicitantul dorește să își retragă sau să își limiteze cererea contestată, acest lucru se realizează prin intermediul unui document separat.
(9) În cazurile corespunzătoare, Oficiul poate invita părțile să își limiteze observațiile la aspecte specifice, caz în care Oficiul le permite să prezinte celelalte aspecte într-o etapă ulterioară a procedurii. Oficiul nu are obligația de a informa o parte cu privire la posibilitatea de a oferi anumite fapte sau probe relevante pe care partea respectivă nu le-a oferit anterior.
Articolul 9
Opoziții multiple
(1) În cazul în care au fost formulate mai multe opoziții în legătură cu aceeași cerere pentru înregistrarea unei mărci UE, Oficiul poate să le examineze într-o procedură unică. Oficiul poate decide ulterior să examineze opozițiile respective în mod separat.
(2) Atunci când, în urma unei examinări preliminare a uneia sau mai multor opoziții, se constată că marca UE pentru care a fost depusă cererea de înregistrare poate fi neeligibilă pentru înregistrare în ceea ce privește toate produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea sau doar o parte dintre acestea, Oficiul poate suspenda celelalte proceduri de opoziție referitoare la cererea respectivă. Oficiul informează părțile care au formulat opoziții afectate de suspendare cu privire la orice decizii relevante pronunțate în contextul procedurilor aflate în curs de desfășurare.
(3) Atunci când o decizie de respingere a unei cereri menționate la alineatul (1) este definitivă, procedurile de opoziție care au fost suspendate în conformitate cu alineatul (2) sunt considerate ca fiind încheiate și părțile care au formulat opozițiile în cauză sunt informate în consecință. O astfel de dispoziție este considerată a constitui o cauză în care nu s-a pronunțat o hotărâre în sensul articolului 85 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(4) Oficiul rambursează 50 % din taxa de opoziție achitată de către fiecare parte care a formulat o opoziție și a cărei opoziție este considerată încheiată în conformitate cu alineatul (3), cu condiția ca suspendarea procedurii legate de opoziția respectivă să fi avut loc înainte de începerea etapei contradictorii a procedurii.
Articolul 10
Dovada utilizării
(1) O cerere de prezentare a dovezii utilizării unei mărci anterioare în temeiul articolului 42 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 este admisibilă în cazul în care aceasta este depusă ca o cerere necondiționată prin intermediul unui document separat, în termenul specificat de către Oficiu în temeiul articolului 8 alineatul (2) din prezentul regulament.
(2) În cazul în care un solicitant a depus o cerere de prezentare a dovezii utilizării unei mărci anterioare care respectă cerințele de la articolul 42 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Oficiul invită partea care a formulat opoziția să furnizeze dovada solicitată în termenul specificat de către Oficiu. În cazul în care partea care a formulat opoziția nu furnizează nicio dovadă sau motive privind neutilizarea înainte de expirarea termenului sau în cazul în care dovada sau motivele furnizate sunt în mod clar insuficiente sau irelevante, Oficiul respinge opoziția în măsura în care aceasta se bazează pe respectiva marcă anterioară.
(3) Indicațiile și dovada utilizării stabilesc locul, durata, amploarea și natura utilizării mărcii anterioare pentru bunurile sau serviciile pentru care este înregistrată și pe care se întemeiază opoziția.
(4) Probele menționate la alineatul (3) se prezintă în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) și cu articolele 63 și 64 și se limitează la prezentarea de documente și elemente justificative precum ambalaje, etichete, liste de prețuri, cataloage, facturi, fotografii, reclamele din presă, precum și declarațiile scrise menționate la articolul 78 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(5) O cerere de prezentare a dovezii utilizării poate fi depusă în același timp cu observațiile cu privire la motivele pe care se bazează opoziția. Astfel de observații pot fi depuse, de asemenea, împreună cu observațiile ca răspuns la dovada utilizării.
(6) Atunci când probele furnizate de către partea care a formulat opoziția nu sunt în limba procedurii de opoziție, Oficiul poate solicita părții care a formulat opoziția să prezinte o traducere a probelor respective în limba de procedură în temeiul articolului 24 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431.
(7) În cazul în care, după expirarea termenului menționat la alineatul (2), partea care a formulat opoziția prezintă indicații sau probe care completează indicațiile sau probele relevante care au fost deja prezentate înainte de expirarea termenului și se raportează la aceeași cerință menționată la alineatul (3), Oficiul își exercită puterea discreționară în temeiul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 pentru a decide dacă să accepte respectivele indicații sau probe complementare. În acest scop, Oficiul ia în considerare, în special, etapa procedurii și dacă indicațiile sau probele sunt susceptibile, la prima vedere, să fie relevante pentru rezultatul cauzei și dacă există motive întemeiate pentru prezentarea cu întârziere a indicațiilor sau probelor.
TITLUL III
MODIFICAREA CERERII
Articolul 11
Modificarea cererii
(1) O solicitare de modificare a unei cereri în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 conține:
(a) |
numărul de dosar al cererii; |
(b) |
numele și adresa solicitantului în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431; |
(c) |
indicarea elementului care trebuie modificat în cerere și a elementului respectiv în versiunea modificată; |
(d) |
în cazul în care modificarea se referă la reprezentarea mărcii, o reprezentare a mărcii astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431. |
(2) În cazul în care cerințele pentru modificarea cererii nu sunt îndeplinite, Oficiul informează solicitantul cu privire la deficiența constatată și specifică un termen pentru remedierea acesteia. În cazul în care solicitantul nu remediază deficiența în termenul acordat, Oficiul respinge solicitarea de modificare.
(3) În cazul în care cererea modificată de înregistrare a mărcii este publicată în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, articolele 2-10 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
(4) Poate fi formulată o singură solicitare de modificare pentru modificarea aceluiași element din două sau mai multe cereri de către același solicitant.
(5) Alineatele (1), (2) și (4) se aplică, mutatis mutandis, solicitărilor de corectare a numelui sau a adresei profesionale a unui reprezentant numit de către solicitant.
TITLUL IV
DECĂDERE ȘI NULITATE SAU TRANSFER
Articolul 12
Cerere de decădere sau de declarare a nulității
(1) O cerere de decădere sau de declarare a nulității, în temeiul articolului 56 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, depusă la Oficiu, conține:
(a) |
numărul de înregistrare a mărcii UE pentru care se solicită decăderea sau declararea nulității și numele titularului acesteia; |
(b) |
motivele pe care se bazează cererea, prin intermediul unei declarații conform căreia cerințele respective prevăzute la articolele 51, 52, 53, 73, 74, 74i sau 74j din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sunt îndeplinite; |
(c) |
în ceea ce privește solicitantul:
|
(d) |
indicarea bunurilor sau serviciilor pentru care se solicită decăderea sau declararea nulității, în absența căreia cererea este considerată a fi îndreptată împotriva tuturor bunurilor sau serviciilor vizate de marca UE contestată. |
(2) În plus față de cerințele prevăzute la alineatul (1), o cerere de declarare a nulității bazată pe motive relative conține următoarele:
(a) |
în cazul unei cereri în temeiul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, identificarea dreptului anterior pe care se bazează cererea, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament, care se aplică, mutatis mutandis, unei astfel de cereri; |
(b) |
în cazul unei cereri în temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, indicarea naturii dreptului anterior pe care se bazează cererea, reprezentarea acestuia și indicarea faptului dacă respectivul drept anterior există în întreaga Uniune sau în unul sau mai multe state membre și, în caz afirmativ, precizarea respectivelor state membre; |
(c) |
detaliile în temeiul articolului 2 alineatul (2) literele (d)-(g), care se aplică mutatis mutandis unei astfel de cereri; |
(d) |
în cazul în care cererea este depusă de către un licențiat sau de către o persoană care, în temeiul legislației relevante a Uniunii sau al legislației naționale, are dreptul de a exercita un drept anterior, o indicație privind împuternicirea sau dreptul de a depune cererea. |
(3) Atunci când cererea de declarare a nulității în temeiul articolului 53 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 se bazează pe mai mult de o marcă anterioară sau drept anterior, alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din prezentul articol se aplică pentru fiecare dintre mărcile și drepturile respective.
(4) Cererea poate conține o declarație motivată cu privire la motive, prezentând faptele și argumentele pe care se bazează aceasta și probele justificative.
Articolul 13
Limbi utilizate în cadrul procedurilor de decădere sau de declarare a nulității
Solicitantul care depune cererea de decădere sau de declarare a nulității sau titularul mărcii UE poate informa Oficiul, în termen de două luni de la data primirii de către titularul mărcii UE a notificării menționate la articolul 17 alineatul (1), că s-a convenit utilizarea unei alte limbi de procedură în conformitate cu articolul 119 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. În cazul în care cererea nu a fost depusă în limba respectivă, titularul poate cere ca solicitantul să depună o traducere în limba respectivă. O asemenea cerere trebuie să fie primită de către Oficiu înaintea expirării perioadei de două luni de la primirea de către titularul mărcii UE a comunicării menționate la articolul 17 alineatul (1). Oficiul precizează termenul pentru depunerea unei traduceri de către solicitant. În cazul în care traducerea nu este depusă sau este depusă cu întârziere, limba de procedură rămâne neschimbată.
Articolul 14
Informarea părților cu privire la o cerere de decădere sau de declarare a nulității
O cerere de decădere sau de declarare a nulității și orice document prezentat de către solicitant, precum și orice comunicare adresată uneia dintre părți de către Oficiu înaintea constatării cu privire la admisibilitate sunt trimise de către Oficiu celeilalte părți în scopul informării cu privire la depunerea unei cereri de decădere sau de declarare a nulității.
Articolul 15
Admisibilitatea unei cereri de decădere sau de declarare a nulității
(1) În cazul în care taxa solicitată în temeiul articolului 56 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 nu a fost achitată, Oficiul invită solicitantul să achite taxa într-o perioadă specificată de Oficiu. În cazul în care taxa solicitată nu este achitată în perioada stabilită, Oficiul informează solicitantul că cererea de decădere sau de declarare a nulității este considerată neînregistrată. În cazul în care taxa este achitată după expirarea termenului specificat, aceasta se rambursează solicitantului.
(2) În cazul în care cererea a fost depusă într-o limbă care nu este una dintre limbile oficiale ale Oficiului, astfel cum se solicită în temeiul articolului 119 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau în cazul în care aceasta nu îndeplinește dispozițiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) litera (a) sau (b) sau, după caz, la articolul 12 alineatul (2) litera (a) sau (b) din prezentul regulament, Oficiul respinge cererea ca fiind inadmisibilă.
(3) În cazul în care traducerea solicitată în temeiul articolului 119 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 nu este depusă în termen de o lună de la data depunerii unei cereri de decădere sau de declarare a nulității, Oficiul respinge cererea de decădere sau de declarare a nulității ca fiind inadmisibilă.
(4) În cazul în care cererea nu îndeplinește dispozițiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) litera (c) și la articolul 12 alineatul (2) litera (c) sau (d), Oficiul informează solicitantul în consecință și îl invită să remedieze deficiențele constatate în termen de două luni. În cazul în care deficiențele nu sunt remediate înaintea expirării termenului, Oficiul respinge cererea ca fiind inadmisibilă.
(5) Oficiul informează solicitantul și titularul mărcii UE cu privire la orice constatare în temeiul alineatului (1) conform căreia cererea de decădere sau de declarare a nulității este considerată ca fiind neînregistrată și cu privire la orice decizie de a respinge cererea de decădere sau de declarare a nulității pe motive de inadmisibilitate în temeiul alineatelor (2), (3) sau (4). În cazul în care o cerere de decădere sau de declarare a nulității este respinsă în toate elementele sale ca fiind inadmisibilă în temeiul alineatelor (2), (3) sau (4), nu se ia nicio decizie cu privire la costuri înainte de notificarea prevăzută la articolul 17 alineatul (1).
Articolul 16
Justificarea unei cereri de decădere sau de declarare a nulității
(1) Solicitantul prezinte faptele, probele și argumentele pentru justificarea cererii până la încheierea etapei contradictorii a procedurii de decădere sau de declarare a nulității. În special, solicitantul prezintă următoarele:
(a) |
în cazul unei cereri prezentate în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (b) sau (c) sau al articolului 52 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, fapte, argumente și probe pentru a susține motivele pe care se bazează cererea de decădere sau de declarare a nulității; |
(b) |
în cazul unei cereri în temeiul articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, probele solicitate la articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament și dispozițiile articolului 7 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis; |
(c) |
în cazul unei cereri în temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, probe care să ateste achiziția, permanența și domeniul de aplicare al protecției în ceea ce privește dreptul anterior relevant, precum și probe care să ateste că solicitantul este îndreptățit să depună cererea, incluzând, în cazul în care dreptul anterior este invocat în temeiul legislației naționale, o identificare clară a conținutului legislației naționale respective prin prezentarea de publicații ale dispozițiilor sau jurisprudenței relevante; În cazul în care probele privind depunerea sau înregistrarea unui drept anterior în temeiul articolului 53 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau probele privind conținutul legislației naționale relevante sunt accesibile online dintr-o sursă recunoscută de Oficiu, solicitantul poate oferi aceste probe făcând trimitere la sursa respectivă. |
(2) Probele privind depunerea, înregistrarea sau reînnoirea unor drepturi anterioare, sau, dacă este cazul, privind conținutul legislației naționale relevante, inclusiv probele accesibile online menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) se depun în limba de procedură sau sunt însoțite de o traducere în limba respectivă. Traducerea este prezentată de către solicitant, din proprie inițiativă, în termen de o lună de la depunerea unor astfel de probe. Orice alte probe prezentate de către solicitant pentru a justifica cererea sau, în cazul unei cereri de decădere în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 de către titularul mărcii UE contestate, fac obiectul articolului 24 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431. Traducerile prezentate după expirarea termenului relevant nu sunt luate în considerare.
Articolul 17
Examinarea fondului unei cereri de decădere sau de declarare a nulității
(1) În cazul în care cererea este considerată admisibilă în temeiul articolului 15, Oficiul trimite o comunicare părților prin care le informează că etapa contradictorie a procedurii de decădere sau de declarare a nulității este deschisă și invită titularul mărcii UE să depună observații într-o perioadă specificată.
(2) În cazul în care Oficiul a invitat o parte în conformitate cu articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 să depună observații într-o perioadă specificată, iar partea respectivă nu depune nicio observație în perioada respectivă, Oficiul închide etapa contradictorie a procedurii și își întemeiază decizia cu privire la decădere sau nulitate pe baza probelor primite.
(3) În cazul în care solicitantul nu a prezentat faptele, argumentele sau probele necesare pentru a justifica cererea, aceasta se respinge ca fiind nefondată.
(4) Fără a aduce atingere articolului 62, toate observațiile depuse de către părți se transmit celeilalte părți vizate.
(5) În cazul în care titularul renunță la marca UE sub rezerva unei cereri menționate la articolul 12 pentru a acoperi numai bunurile sau serviciile care nu fac obiectul cererii sau în cazul în care marca UE este anulată într-o procedură paralelă sau expiră, procedura este închisă, cu excepția cazului în care se aplică articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau a cazului în care solicitantul prezintă un interes legitim de a obține o decizie privind fondul.
(6) În cazul în care solicitantul renunță parțial la marca UE prin eliminarea unora dintre bunurile sau serviciile care fac obiectul opoziției, Oficiul invită solicitantul să declare, într-un termen care poate fi stabilit de către Oficiu, dacă își menține cererea și, în caz afirmativ, împotriva cărora dintre bunurile sau serviciile rămase. În cazul în care solicitantul își retrage cererea având în vedere renunțarea sau în cazul în care Oficiul este informat în legătură cu un acord între părți, procedura este închisă.
(7) În cazul în care titularul dorește să renunțe la marca UE contestată, el face acest lucru prin intermediul unui document separat.
(8) Articolul 8 alineatul (9) se aplică mutatis mutandis.
Articolul 18
Cereri multiple de decădere sau de declarare a nulității
(1) În cazul în care au fost depuse mai multe cereri de decădere sau de declarare a nulității în legătură cu aceeași marcă UE, Oficiul le poate examina în cadrul unei proceduri unice. Oficiul poate decide ulterior să examineze cererile respective în mod separat.
(2) Articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) se aplică mutatis mutandis.
Articolul 19
Dovada utilizării în legătură cu o cerere de decădere sau de declarare a nulității
(1) În cazul unei cereri de decădere în baza articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Oficiul invită titularul mărcii UE să prezinte dovada utilizării cu bună-credință a mărcii respective sau motive întemeiate pentru neutilizare, într-o perioadă specificată de către oficiu. În cazul în care titularul nu prezintă dovada sau motivele neutilizării înaintea expirării perioadei de timp sau în cazul în care dovada sau motivele furnizate sunt în mod clar insuficiente sau irelevante, marca UE se revocă. Articolul 10 alineatele (3), (4), (6) și (7) din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
(2) O solicitare de prezentare a dovezii utilizării în temeiul articolului 57 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 este admisibilă în cazul în care titularul mărcii UE o prezintă ca o solicitare necondiționată în cadrul unui document separat, în termenul specificat de către Oficiu în temeiul articolului 17 alineatul (1) din prezentul regulament. Atunci când titularul mărcii UE a depus o cerere de prezentare a dovezii utilizării unei mărci anterioare sau a motivelor întemeiate pentru neutilizare în conformitate cu cerințele articolului 57 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Oficiul invită persoana care a formulat cererea de declarare a nulității să furnizeze dovada solicitată în termenul specificat de către Oficiu. În cazul în care solicitantul unei cereri de declarare a nulității nu furnizează astfel de dovezi sau motive pentru neutilizare înainte de expirarea termenului sau în cazul în care dovada sau motivele furnizate sunt în mod clar insuficiente sau irelevante, Oficiul respinge cererea de declarare a nulității în măsura în care aceasta se bazează pe respectiva marcă anterioară. Articolul 10 alineatele (3)-(7) din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
Articolul 20
Cerere de transfer
(1) În cazul în care titularul unei mărci solicită, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) și cu articolul 18 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, un transfer în loc de declararea nulității, dispozițiile articolelor 12-19 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
(2) În cazul în care o cerere de transfer în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 este aprobată integral sau în parte de către Oficiu sau de către o instanță pentru mărci UE, iar decizia sau hotărârea rămâne definitivă, Oficiul asigură faptul că transferul parțial sau integral al mărcii UE rezultat este înscris în registru și publicat.
TITLUL V
CĂI DE ATAC
Articolul 21
Cerere de introducere a căii de atac
(1) O cerere de introducere a căii de atac depusă în conformitate cu articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 conține următoarele:
(a) |
numele și adresa reclamantului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431; |
(b) |
în cazul în care reclamantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională a reprezentantului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431; |
(c) |
în cazul în care reprezentarea reclamantului este obligatorie în temeiul articolului 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, numele și adresa profesională a reprezentantului în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431; |
(d) |
identificarea clară și fără ambiguitate a deciziei care face obiectul căii de atac, indicându-se data la care a fost emisă și numărul de înregistrare a procedurilor la care se referă decizia care face obiectul căii de atac; |
(e) |
în cazul în care decizia care face obiectul căii de atac este contestată numai parțial, identificarea clară și fără ambiguitate a bunurilor sau serviciilor în legătură cu care este contestată decizia care face obiectul căii de atac. |
(2) În cazul în care cererea de introducere a căii de atac este formulată în altă limbă oficială a Uniunii decât limba de procedură, reclamantul furnizează o traducere a acesteia, în termen de patru luni de la data notificării deciziei care face obiectul căii de atac.
(3) În cazul în care, în procedurile ex parte, decizia care face obiectul căii de atac a fost pronunțată într-o altă limbă oficială decât limba de procedură, reclamantul poate depune o cerere de introducere a căii de atac fie în limba de procedură, fie în limba în care a fost pronunțată decizia care face obiectul căii de atac; în ambele cazuri, limba utilizată pentru cererea de introducere a căii de atac devine limba de procedură pentru calea de atac și alineatul (2) nu se aplică.
(4) De îndată ce a fost depusă cererea de introducere a căii de atac în procedura inter partes, acest lucru se aduce la cunoștința pârâtului.
Articolul 22
Memoriul de expunere a motivelor
(1) Un memoriu în care se prezintă motivele căii de atac, depus în temeiul articolului 60 alineatul (1) a patra teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, conține identificarea clară și lipsită de ambiguitate a următoarelor informații:
(a) |
procedura căii de atac la care se referă, prin indicarea numărului corespunzător al căii de atac sau a deciziei care face obiectul căii de atac în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament; |
(b) |
motivele căii de atac pe baza cărora se solicită anularea deciziei contestate, în limitele identificate în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament; |
(c) |
faptele, probele și argumentele pentru susținerea motivelor invocate, prezentate în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 55 alineatul (2). |
(2) Memoriul de expunere a motivelor se depune în limba de procedură a căii de atac, astfel cum a fost stabilită în conformitate cu articolul 21 alineatele (2) și (3). În cazul în care memoriul de expunere a motivelor se depune într-o altă limbă oficială a Uniunii, reclamantul trebuie să furnizeze o traducere în termen de o lună de la data depunerii memoriului inițial.
Articolul 23
Admisibilitatea unei căi de atac
(1) Camera de recurs respinge o cale de atac ca fiind inadmisibilă în oricare dintre următoarele situații:
(a) |
în cazul în care cererea de introducere a căii de atac nu a fost depusă în termen de două luni de la data notificării deciziei care face obiectul căii de atac; |
(b) |
în cazul în care calea de atac nu respectă dispozițiile prevăzute la articolele 58 și 59 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau cu cele prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (d) și la articolul 21 alineatele (2) și (3) din prezentul regulament, cu excepția cazului în care deficiențele respective sunt remediate în termen de patru luni de la data notificării deciziei care face obiectul căii de atac; |
(c) |
în cazul în care cererea de introducere a căii de atac nu respectă cerințele prevăzute la articolul 21 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (e), iar reclamantul, în pofida faptului că a fost informat de către camera de recurs, nu a remediat deficiențele respective în termenul specificat de camera de recurs în acest sens; |
(d) |
în cazul în care memoriul de expunere a motivelor nu a fost depus în termen de patru luni de la data notificării deciziei care face obiectul căii de atac; |
(e) |
în cazul în care memoriul de expunere a motivelor nu respectă cerințele prevăzute la articolul 22 alineatul (1) literele (a) și (b), iar reclamantul, în pofida faptului că a fost informat de către camera de recurs, nu a remediat deficiențele respective în termenul specificat de camera de recurs în acest sens sau nu a depus traducerea memoriului de expunere a motivelor în termen de o lună de la data depunerii memoriului inițial în conformitate cu articolul 22 alineatul (2). |
(2) În cazul în care calea de atac pare a fi inadmisibilă, președintele camerei de recurs la care a fost alocat dosarul cauzei în temeiul articolului 35 alineatul (1) poate solicita camerei de recurs să hotărască fără întârziere asupra admisibilității căii de atac înainte de informarea pârâtului cu privire la cererea de introducere a căii de atac sau memoriul de expunere a motivelor, după caz.
(3) Camera de recurs declară că o cale de atac este considerată ca nefiind depusă în cazul în care taxa pentru calea de atac a fost achitată după expirarea termenului prevăzut la articolul 60 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. Într-un astfel de caz, se aplică alineatul (2) din prezentul articol.
Articolul 24
Memoriu în răspuns
(1) În procedura inter partes, pârâtul poate depune un memoriu în răspuns în termen de două luni de la data informării cu privire la memoriul de expunere a motivelor al reclamantului. În împrejurări excepționale, termenul poate fi prelungit pe baza solicitării motivate a pârâtului.
(2) Memoriul în răspuns conține numele și adresa pârâtului în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431 și respectă mutatis mutandis condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), la articolul 22 alineatul (1) literele (a) și (c) și la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament.
Articolul 25
Recurs incident
(1) În cazul în care pârâtul solicită o decizie de anulare sau de modificare a deciziei contestate cu privire la un punct care nu fost invocat în calea de atac, în temeiul articolului 60 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, respectivul recurs incident se depune în termenul pentru depunerea unui răspuns în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din prezentul regulament.
(2) Recursul incident se depune printr-un document distinct de memoriul în răspuns.
(3) Recursul incident conține numele și adresa pârâtului în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431 și respectă mutatis mutandis condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (1) literele (b)-(e) și la articolul 22 din prezentul regulament.
(4) Un recurs incident se respinge ca fiind inadmisibil în oricare dintre următoarele situații:
(a) |
în cazul în care acesta nu a fost depus în termenul prevăzut la alineatul (1); |
(b) |
în cazul în care acesta nu a fost depus respectând cerințele prevăzute fie la alineatul (2), fie la articolul 21 alineatul (1) litera (d); |
(c) |
în cazul în care acesta nu respectă cerințele menționate la alineatul (3), iar pârâtul, în pofida faptului că a fost informat de către camera de recurs, nu a remediat deficiențele în termenul specificat de camera de recurs în acest sens sau nu a depus traducerea recursului incident și a memoriului de expunere a motivelor corespunzător în termen de o lună de la data depunerii documentului inițial. |
(5) Reclamantul este invitat să prezinte observații cu privire la recursul incident al pârâtului în termen de două luni de la data informării reclamantului. În circumstanțe excepționale, termenul respectiv poate fi prelungit de către camera de recurs pe baza solicitării motivate a reclamantului. Articolul 26 se aplică mutatis mutandis.
Articolul 26
Memoriu în replică și memoriu în duplică în procedura inter partes
(1) În urma solicitării motivate a reclamantului, depusă în termen de două săptămâni de la notificarea memoriului în răspuns, camera de recurs poate, în temeiul articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, să autorizeze reclamantul să completeze memoriul de expunere a motivelor cu un memoriu în replică în termenul specificat de camera de recurs.
(2) În acest caz, camera de recurs autorizează, de asemenea, pârâtul să completeze memoriul în răspuns cu un memoriu în duplică în termenul specificat de camera de recurs.
Articolul 27
Examinarea căii de atac
(1) În procedurile ex parte și cu privire la bunurile sau serviciile care fac parte din obiectul căii de atac, camera de recurs, în conformitate cu articolul 40 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, procedează în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 atunci când invocă un motiv de refuz pentru cererea de înregistrare a mărcii care nu a fost invocat deja în decizia care face obiectul căii de atac în aplicarea dispoziției respective.
(2) În procedurile inter partes, examinarea căii de atac și, după caz, a recursului incident este limitată la motivele invocate în memoriul de expunere a motivelor și, după caz, în recursul incident. Chestiunile de drept care nu au fost invocate de către părți se examinează de către camera de recurs numai în cazul în care acestea se referă la cerințe procedurale esențiale sau în cazul în care este necesară soluționarea acestora pentru a asigura aplicarea corectă a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 având în vedere faptele, probele și argumentele prezentate de către părți.
(3) Examinarea căii de atac include următoarele cereri sau solicitări, cu condiția ca acestea să fi fost invocate în memoriul de expunere a motivelor căii de atac sau, după caz, în recursul incident și cu condiția ca acestea să fi fost invocate în timp util în procedurile în fața instanței Oficiului care a adoptat decizia care face obiectul căii de atac:
(a) |
caracterul distinctiv dobândit prin utilizare, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(b) |
recunoașterea mărcii anterioare pe piață, dobândită prin utilizare în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(c) |
dovada utilizării în temeiul articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau al articolului 57 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. |
(4) În conformitate cu articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, camera de recurs poate accepta fapte sau probe prezentate pentru prima dată în fața acesteia numai în cazul în care respectivele fapte sau probe îndeplinesc următoarele cerințe:
(a) |
acestea sunt susceptibile, la prima vedere, să fie relevate pentru rezultatul cauzei; și |
(b) |
acestea nu au fost prezentate în timp util din motive întemeiate, în special în cazul în care doar completează fapte sau probe relevante care au fost deja prezentate în timp util sau sunt depuse pentru a contesta constatările făcute sau examinate din proprie inițiativă de prima instanță în decizia care face obiectul căii de atac. |
(5) Camera de recurs, cel târziu în decizia sa privind calea de atac și, după caz, recursul incident, decide asupra cererilor de restrângere, de divizare a mărcii contestate sau de renunțare parțială la marca contestată respectivă, formulate în timpul procedurii căii de atac de către solicitant sau titular în conformitate cu articolele 43, 44 sau 50 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. În cazul în care camera de recurs acceptă restrângerea, divizarea sau renunțarea parțială, aceasta informează în consecință, fără întârziere, departamentul însărcinat cu înregistrarea și departamentele care se ocupă de procedurile paralele care implică aceeași marcă.
Articolul 28
Comunicările camerei de recurs
(1) Comunicările camerei de recurs în timpul examinării căii de atac sau în vederea facilitării unei soluționări amiabile a procedurilor sunt pregătite de către raportor și sunt semnate de către raportor în numele camerei de recurs, în acord cu președintele camerei de recurs.
(2) În cazul în care camera de recurs comunică cu părțile în ceea ce privește avizul său provizoriu privind chestiuni de fapt sau de drept, aceasta precizează că nu are obligații juridice în temeiul unei astfel de comunicări.
Articolul 29
Observații cu privire la aspecte de interes comun
Camera de recurs, din proprie inițiativă sau la solicitarea scrisă motivată a directorului executiv al Oficiului, poate invita directorul executiv să prezinte observații cu privire la aspecte de interes comun care apar în timpul procedurii pendinte în fața acesteia. Părțile au dreptul să își prezinte comentariile cu privire la astfel de observații ale directorului executiv.
Articolul 30
Redeschiderea examinării motivelor absolute
(1) În cazul în care, în procedurile ex parte, camera de recurs consideră că poate fi aplicat un motiv absolut pentru refuz în cazul bunurilor sau serviciilor menționate în cererea de înregistrare a mărcii care nu fac parte din obiectul căii de atac, aceasta informează în acest sens examinatorul competent să examineze cererea respectivă, care poate decide să redeschidă examinarea în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 în ceea ce privește bunurile sau serviciile respective.
(2) În cazul în care o decizie a diviziei de opoziție face obiectul unei căi de atac, camera de recurs, prin intermediul unei decizii motivate provizorii și fără a aduce atingere articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, poate să suspende procedura căii de atac și să înainteze cererea contestată examinatorului competent să examineze cererea respectivă, cu recomandarea de a redeschide examinarea în temeiul articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în cazul în care consideră că un motiv absolut pentru refuz se aplică totalității sau unei părți a bunurilor sau serviciilor menționate în cererea de înregistrare a mărcii.
(3) În cazul în care cererea contestată a fost înaintată în aplicarea alineatului (2), examinatorul informează camera de recurs, fără întârziere, cu privire la faptul dacă examinarea cererii contestate a fost sau nu redeschisă. În cazul în care examinarea a fost redeschisă, procedura căii de atac rămâne suspendată până când este luată decizia examinatorului și, în cazul în care cererea contestată este respinsă complet sau parțial, până când decizia examinatorului în acest sens rămâne definitivă.
Articolul 31
Examinarea unei căi de atac ca o chestiune prioritară
(1) La cererea motivată a reclamantului sau a pârâtului și în urma audierii celeilalte părți, camera de recurs, luând în considerare urgența deosebită și circumstanțele cauzei, poate decide să examineze calea de atac ca o chestiune prioritară, fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 23 și 26, inclusiv dispozițiile privind termenele.
(2) Cererea de examinare a căii de atac cu prioritate poate fi depusă oricând în cursul procedurii căii de atac. Ea se depune într-un document separat și se justifică prin probe cu privire la urgența și circumstanțele deosebite ale cauzei.
Articolul 32
Conținutul formal al deciziei camerei de recurs
Decizia camerei de recurs cuprinde:
(a) |
o declarație care atestă că aceasta este pronunțată de camerele de recurs; |
(b) |
data pronunțării deciziei; |
(c) |
numele părților și ale reprezentanților acestora; |
(d) |
numărul căii de atac la care se referă aceasta și o identificare a deciziei care face obiectul procedurii căii de atac în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (d); |
(e) |
o indicație în ceea ce privește alcătuirea camerei de recurs; |
(f) |
numele și, fără a aduce atingere articolului 39 alineatul (5), semnătura președintelui și a membrilor care au participat la decizie, inclusiv indicarea persoanei care a acționat ca raportor în cauză sau, în cazul în care decizia a fost emisă de un singur membru, numele și semnătura membrului care a luat decizia; |
(g) |
numele și semnătura grefierului sau, după caz, a membrului grefei care semnează în numele grefierului; |
(h) |
un rezumat al faptelor și argumentelor prezentate de către părți; |
(i) |
o declarație a motivelor pentru care a fost luată decizia; |
(j) |
dispozitivul, inclusiv, dacă este cazul, o decizie cu privire la cheltuieli. |
Articolul 33
Restituirea taxei pentru calea de atac
Taxa pentru calea de atac se rambursează din ordinul camerei de recurs în oricare dintre următoarele situații:
(a) |
în cazul în care calea de atac este considerată ca nefiind depusă, în conformitate cu articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(b) |
în cazul în care forul de decizie al Oficiului care a adoptat decizia contestată acordă revizuirea în temeiul articolului 61 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau revocă decizia contestată în aplicarea articolului 80 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(c) |
în cazul în care, în urma redeschiderii procedurii de examinare în sensul articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 pe baza recomandării camerei de recurs în temeiul articolului 30 alineatul (2) din prezentul regulament, cererea contestată a fost respinsă prin decizia finală a examinatorului și prin urmare, calea de atac a rămas fără obiect; |
(d) |
în cazul în care camera de recurs consideră o astfel de rambursare echitabilă ca urmare a unei încălcări procedurale substanțiale. |
Articolul 34
Revizuirea și revocarea deciziei care face obiectul căii de atac
(1) În cazul în care, în cadrul procedurilor ex parte, calea de atac nu este respinsă în temeiul articolului 23 alineatul (1), camera de recurs înaintează cererea de introducere a căii de atac și expunerea motivelor către instanța Oficiului care a adoptat decizia contestată în sensul articolului 61 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(2) În cazul în care instanța Oficiului care a adoptat decizia care face obiectul căii de atac decide să acorde revizuirea în temeiul articolului 61 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, aceasta informează camera de recurs fără întârziere.
(3) În cazul în care instanța Oficiului care a adoptat decizia care face obiectul căii de atac a inițiat procedura de revocare a deciziei care face obiectul căii de atac în temeiul articolului 80 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, aceasta informează camera de recurs fără întârziere în sensul articolului 71 din prezentul regulament. De asemenea, aceasta informează camera de recurs fără întârziere în legătură cu rezultatul final al procedurii respective.
Articolul 35
Alocarea dosarului căii de atac unei camere și desemnarea unui raportor
(1) De îndată ce cererea de introducere a căii de atac este depusă, președintele camerelor alocă respectivul dosar unei camere de recurs în conformitate cu criteriile obiective stabilite de prezidiul camerelor de recurs menționat la articolul 136 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(2) Pentru fiecare cauză alocată unei camere de recurs în temeiul alineatului (1), președintele acesteia desemnează un membru al respectivei camere de recurs sau președintele acesteia ca raportor.
(3) În cazul în care o cauză este de competența unui singur membru în temeiul articolului 36 alineatul (1), camera de recurs însărcinată cu cauza desemnează raportorul ca singur membru în temeiul articolului 135 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(4) În cazul în care o decizie a unei camere de recurs cu privire la o cauză a fost anulată sau modificată printr-o hotărâre finală a Tribunalului sau, după caz, a Curții de Justiție, președintele camerelor de recurs, în scopul executării respectivei hotărâri în conformitate cu articolul 65 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, realocă dosarul cauzei în temeiul alineatului (1) din prezentul articol unei camere de recurs care nu este formată din membrii care au adoptat decizia anulată, cu excepția cazului în care cauza este deferită camerei de recurs extinse („Marea Cameră”) sau a cazului în care decizia anulată a fost luată de către Marea Cameră.
(5) Atunci când sunt formulate mai multe căi de atac împotriva aceleiași decizii, respectivele căi de atac se examinează în cadrul aceleiași proceduri. În cazul în care sunt introduse căi de atac care implică aceleași părți împotriva unor decizii separate privind aceeași marcă sau în cazul în care căile de atac au în comun alte elemente de fapt sau de drept relevante, respectivele căi de atac pot fi examinate în cadrul unor proceduri conexate, cu consimțământul părților.
Articolul 36
Cauze care sunt de competența unui singur membru
(1) Camera de apel însărcinată cu cauza poate desemna un singur membru în sensul articolului 135 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 în scopul următoarelor decizii:
(a) |
decizii în temeiul articolului 23; |
(b) |
decizii de închidere a procedurilor căii de atac în urma retragerii, a respingerii, a renunțării sau a anulării mărcii contestate sau anterioare; |
(c) |
decizii de închidere a procedurilor căii de atac în urma retragerii opoziției, a cererii de decădere sau de declarare a nulității sau a căii de atac; |
(d) |
decizii cu privire la măsuri în temeiul articolului 79d alineatul (1) și al articolului 80 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, cu condiția ca rectificarea sau, după caz, revocarea deciziei cu privire la calea de atac să se refere la o decizie luată de un singur membru; |
(e) |
decizii în temeiul articolului 81 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(f) |
decizii în temeiul articolului 85 alineatele (3), (4) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(g) |
decizii cu privire la căi de atac împotriva deciziilor în proceduri ex parte luate pentru motivele prevăzute la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, care sunt fie vădit nefondate, fie vădit întemeiate. |
(2) În cazul în care singurul membru consideră că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (1) sau la articolul 135 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, acesta retrimite cauza la camera de recurs alcătuită din trei membri prin prezentarea unui proiect de decizie în temeiul articolului 41 din prezentul regulament.
Articolul 37
Sesizarea Marii Camere
(1) Fără a aduce atingere posibilității de a deferi o cauză Marii Camere în temeiul articolului 135 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, o cameră de recurs însărcinată cu o cauză o înaintează Marii Camere în cazul în care consideră că trebuie să devieze de la interpretarea legislației relevante formulată într-o decizie anterioară a Marii Camere sau în cazul în care observă că au fost emise decizii divergente de către camerele de recurs în ceea ce privește chestiuni de drept susceptibile să afecteze rezultatul cauzei.
(2) Toate deciziile referitoare la înaintarea dosarelor căilor de atac către Marea Cameră precizează motivele pentru care camera de recurs de trimitere sau, după caz, prezidiul camerelor de recurs consideră că acest lucru este justificat, se comunică părților cauzei și se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.
(3) Marea Cameră retrimite de îndată cauza camerei de recurs la care aceasta a fost alocată inițial, în cazul în care consideră că nu sunt sau nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea inițială.
(4) Cererile pentru un aviz motivat privind aspecte de drept în temeiul articolului 128 alineatul (4) litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 se înaintează Marii Camere în scris, precizează chestiunile de drept pentru care se solicită interpretare și pot indica, de asemenea, opinia directorului executiv cu privire la diferite posibile interpretări, precum și cu privire la respectivele consecințe juridice și practice ale acestora. Cererea se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.
(5) În cazul în care o camera de recurs trebuie să hotărască, într-o cauză pendinte înaintea acesteia, cu privire la același aspect de drept care a fost deja invocat într-o sesizare către Marea Cameră în temeiul articolului 135 alineatul (3) sau al articolului 128 alineatul (4) litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, aceasta suspendă procedurile până când Marea Cameră se pronunță sau își emite avizul motivat.
(6) Grupurile sau organismele care reprezintă fabricanți, producători, prestatori de servicii, comercianți sau consumatori care pot dovedi un interes în rezultatul unei cauze privind o cale de atac sau al unei cereri pentru un aviz motivat înaintate Marii Camere pot depune observații scrise în termen de două luni de la publicarea în Jurnalul Oficial al Oficiului a deciziei de sesizare sau, după caz, a cererii pentru un aviz motivat. Aceștia nu sunt parte la procedura în fața Marii Camere și își suportă singuri propriile costuri.
Articolul 38
Modificarea componenței camerei
(1) În cazul în care, în urma procedurii orale, componența camerei de recurs este modificată în temeiul articolului 43 alineatele (2) și (3), toate părțile la procedură sunt informate că, la solicitarea oricăreia dintre părți, poate avea loc o nouă procedură orală în fața camerei de recurs în noua componență a acesteia. O nouă procedură orală are loc, de asemenea, în cazul în care noul membru solicită acest lucru și cu condiția ca ceilalți membri ai camerei de recurs să își dea acordul.
(2) Noul membru al camerei de recurs este obligat în aceeași măsură ca ceilalți membri de orice decizie provizorie care a fost deja luată.
Articolul 39
Deliberarea, votarea și semnarea deciziilor
(1) Raportorul prezintă un proiect de decizie celorlalți membri ai camerei de recurs și stabilește un termen rezonabil în care aceștia se pot opune deciziei sau pot solicita modificarea acesteia.
(2) Camera de recurs se reunește pentru a delibera asupra deciziei care urmează să fie luată în cazul în care se dovedește că membrii acesteia nu sunt toți de aceeași opinie. La deliberări participă numai membrii camerei de recurs; președintele camerei de recurs, cu toate acestea, poate autoriza participarea altor membri ai Oficiului, precum grefierul sau interpreți. Deliberările sunt și rămân secrete.
(3) În timpul deliberărilor între membrii camerei de recurs, opinia raportorului se ascultă prima și, în cazul în care raportorul nu este președintele, opinia președintelui se ascultă ultima.
(4) În cazul în care este necesară votarea, se votează în aceeași ordine, cu excepția faptului că președintele votează întotdeauna ultimul. Abținerile nu sunt permise.
(5) Toți membri camerei de recurs care iau decizia o semnează. Cu toate acestea, în cazul în care camera de recurs a ajuns deja la o decizie finală, iar un membru nu este în măsură să acționeze, respectivul membru nu este înlocuit și președintele semnează decizia în numele acestuia. În cazul în care președintele nu este în măsură să acționeze, membrul camerei de recurs cu cea mai mare vechime, astfel cum se determină în conformitate cu articolul 43 alineatul (1), semnează decizia în numele președintelui.
(6) Alineatele (1)-(5) nu se aplică în cazul în care o decizie urmează să fie luată de către un singur membru în temeiul articolului 135 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și al articolului 36 alineatul (1) din prezentul regulament. În astfel de cazuri, deciziile sunt semnate de către singurul membru.
Articolul 40
Președintele camerei de recurs
Camera de recurs este prezidată de către un președinte, care are următoarele îndatoriri:
(a) |
desemnează un membru al camerei de recurs sau pe sine însuși/însăși ca raportor pentru fiecare cauză alocată respectivei camere de recurs în conformitate cu articolul 35 alineatul (2); |
(b) |
desemnează, în numele camerei de recurs, raportorul ca singurul membru în temeiul articolului 135 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(c) |
solicită camerei de recurs să decidă cu privire la admisibilitatea unei căi de atac în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament; |
(d) |
conduce examinarea preliminară a cauzei efectuată de către raportor în conformitate cu articolul 41 din prezentul regulament; |
(e) |
prezidează audierile și obținerea de probe și semnează procesul-verbal al acestora. |
Articolul 41
Raportorul unei camere de recurs
(1) Raportorul efectuează un studiu preliminar al căii de atac alocate acestuia, pregătește cauza pentru examinare și deliberare de către camera de apel și redactează decizia care urmează să fie luată de către camera de apel.
(2) În acest sens, dacă este necesar și sub conducerea președintelui camerei de recurs, raportorul are următoarele îndatoriri:
(a) |
invită părțile să-și prezinte observațiile în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(b) |
decide cu privire la cererile de prelungire a termenelor și, după caz, stabilește termene în sensul articolului 24 alineatul (1), al articolului 25 alineatul (5) și al articolului 26 din prezentul regulament și cu privire la suspendări în temeiul articolului 71; |
(c) |
pregătește comunicările în conformitate cu articolul 28 și audierea; |
(d) |
semnează procesele-verbale ale procedurii orale și ale obținerii de probe. |
Articolul 42
Grefă
(1) O grefă este instituită la camerele de recurs. Aceasta este responsabilă pentru primirea, trimiterea, păstrarea și notificarea tuturor documentelor legate de procedurile în fața camerelor de recurs și pentru compilarea dosarelor relevante.
(2) Grefa este condusă de către un grefier. Grefierul îndeplinește sarcinile menționate în prezentul articol sub autoritatea președintelui camerelor de recurs, fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (3).
(3) Grefierul se asigură că sunt respectate toate cerințele și termenele oficiale, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în prezentul regulament sau în deciziile prezidiului camerelor de recurs adoptate în conformitate cu articolul 136 alineatul (4) literele (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. În acest sens, grefierul are următoarele îndatoriri:
(a) |
semnează deciziile luate de camerele de recurs în ceea ce privește căile de atac; |
(b) |
preia si semnează procesele-verbale ale procedurilor orale și ale obținerii de probe; |
(c) |
furnizează, fie din proprie inițiativă sau la cererea camerei de recurs, avize motivate ale camerei de recurs cu privire la cerințele procedurale sau formale, inclusiv cu privire la nereguli în temeiul articolului 23 alineatul (2) din prezentul regulament; |
(d) |
înaintează calea de atac, în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din prezentul regulament, instanței Oficiului care a adoptat decizia contestată; |
(e) |
dispune, în numele camerei de recurs, în cazurile menționate la articolul 33 literele (a) și (b) din prezentul regulament, rambursarea taxei pentru calea de atac. |
(4) Grefierul, în urma delegării din partea președintelui camerelor de recurs, are următoarele îndatoriri:
(a) |
alocă dosarele cauzelor în conformitate cu articolul 35 alineatele (1) și (4); |
(b) |
pune în aplicare, în temeiul articolului 136 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, deciziile prezidiului camerelor de recurs referitoare la desfășurarea procedurilor în fața camerelor de recurs. |
(5) Grefierul, în urma delegării din partea prezidiului camerelor de recurs efectuată în urma propunerii președintelui camerelor de recurs, poate efectua alte sarcini referitoare la desfășurarea procedurilor căii de atac în fața camerelor de recurs și la organizarea activităților acestora.
(6) Grefierul poate delega sarcinile menționate în prezentul articol unui membru al grefei.
(7) În cazul în care grefierul se află în imposibilitatea de a acționa în sensul articolului 43 alineatul (4) sau în cazul în care postul de grefier este vacant, președintele camerelor de recurs numește un membru al grefei care efectuează sarcinile grefierului în absența acestuia.
(8) Membrii grefei sunt conduși de grefier.
Articolul 43
Ordinea vechimii și înlocuirea membrilor și a președinților
(1) Vechimea președinților și a membrilor se calculează în funcție de data la care aceștia și-au preluat îndatoririle, astfel cum se specifică în actul de numire sau, în lipsa acestuia, astfel cum stabilește consiliul de administrație al Oficiului. În cazul în care, pe baza respectivă, vechimea este egală, ordinea vechimii se determină după vârstă. Președinții și membrii al căror mandat este reînnoit își păstrează continuitatea vechimii.
(2) În cazul în care președintele unei camere de recurs se află în imposibilitatea de a acționa, acesta este înlocuit, pe baza vechimii determinate în conformitate cu alineatul (1), de către membrul cu cea mai mare vechime sau, în cazul în care nu este disponibil niciun membru al respectivei camere de recurs, de către membrul cu cea mai mare vechime dintre ceilalți membri ai camerelor de recurs.
(3) În cazul în care un membru al unei camere de recurs se află în imposibilitatea de a acționa, acesta este înlocuit, pe baza vechimii stabilite în conformitate cu alineatul (1), de către membrul cu cea mai mare vechime din respectiva cameră de recurs sau, în cazul în care nu este disponibil niciun membru din respectiva cameră de recurs, de către membrul cu cea mai mare vechime dintre ceilalți membri ai camerelor de recurs.
(4) În sensul alineatelor (2) și (3), se consideră că președinții și membrii camerelor de recurs se află în imposibilitatea de a acționa în caz de concediu, boală, angajamente inevitabile și excludere în temeiul articolului 137 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și al articolului 35 alineatul (4) din prezentul regulament. Se consideră că un președinte se află în imposibilitatea de a acționa și în cazul în care acesta acționează ad interim ca președinte al camerelor de recurs în temeiul articolului 47 alineatul (2) din prezentul regulament. În cazul în care funcția de președinte sau de membru este vacantă, funcțiile respective ale acestora sunt exercitate ad interim în temeiul dispozițiilor de la alineatele (2) și (3) din prezentul articol în ceea ce privește înlocuirea.
(5) Orice membru care consideră că se află în imposibilitatea de a acționa informează imediat președintele camerei de recurs în cauză. Orice președinte care consideră că se află în imposibilitatea de a acționa informează imediat, în mod simultan, supleantul său, determinat în conformitate cu alineatul (2), și președintele camerelor de recurs.
Articolul 44
Excludere și recuzare
(1) Înainte ca o decizie să fie luată de către o cameră de recurs în temeiul articolului 137 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, președintele sau membrul în cauză este invitat să prezinte observații cu privire la existența vreunui motiv pentru excludere sau recuzare.
(2) În cazul în care camera de recurs obține informații, dintr-o altă sursă decât membrul în cauză sau o parte la procedură, cu privire la un posibil motiv de excludere sau de recuzare în temeiul articolului 137 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, se aplică procedura prevăzută la articolul 137 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(3) Procedura vizată se suspendă până la luarea unei decizii cu privire la acțiunea care urmează să fie întreprinsă în temeiul articolului 137 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
Articolul 45
Marea Cameră
(1) Lista cu numele tuturor membrilor camerelor de recurs, cu excepția președintelui camerelor de recurs și a președinților fiecărei camere, în scopul extragerii prin rotație a membrilor Marii Camere menționați la articolul 136a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, este întocmită în ordinea vechimii, stabilită în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament. În cazul în care o cale de atac a fost înaintată Marii Camere în temeiul articolului 135 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Marea Cameră include raportorul desemnat înainte de sesizarea acesteia.
(2) Articolul 40 se aplică președintelui camerelor de recurs care acționează în calitate de președinte al Marii Camere. Articolul 41 se aplică raportorului Marii Camere.
(3) În cazul în care președintele camerelor de recurs se află în imposibilitatea de a acționa în calitate de președinte al Marii Camere, președintele camerelor de recurs este înlocuit în respectiva funcție și, după caz, ca raportor la Marea Cameră, pe baza vechimii stabilite în conformitate cu articolul 43 alineatul (1), de către președintele camerelor de recurs cu cea mai mare vechime. În cazul în care un membru al Marii Camere se află în imposibilitatea de a acționa, respectivul membru este înlocuit de către un alt membru al camerelor de recurs care urmează să fie desemnat în temeiul articolului 136a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și al alineatului (1) din prezentul articol. Articolul 43 alineatele (4) și (5) din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.
(4) Marea Cameră nu deliberează sau votează cu privire la cauze și procedurile orale nu au loc în fața Marii Camere decât atunci când sunt prezenți șapte dintre membrii acesteia, inclusiv președintele și raportorul acesteia.
(5) Articolul 39 alineatele (1)-(5) se aplică în cazul deliberării și votării în Marea Cameră. În caz de egalitate de voturi, votul președintelui este decisiv.
(6) Articolul 32 se aplică deciziilor Marii Camere și, mutatis mutandis, avizelor motivate ale acesteia în sensul articolului 128 alineatul (4) litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
Articolul 46
Prezidiul camerelor de recurs
(1) Prezidiul camerelor de recurs are următoarele îndatoriri:
(a) |
decide cu privire la componența camerelor de recurs; |
(b) |
determină criteriile obiective pentru alocarea căilor de atac la camerele de recurs și ia hotărâri cu privire la orice conflicte în ceea ce privește aplicarea acestora; |
(c) |
la propunerea președintelui camerelor de recurs, stabilește cerințele în materie de cheltuieli ale camerelor de recurs în scopul întocmirii estimărilor cheltuielilor Oficiului; |
(d) |
își stabilește regulamentul intern; |
(e) |
stabilește norme pentru aplicarea excluderii și a recuzării membrilor în temeiul articolului 137 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(f) |
stabilește instrucțiunile de lucru ale grefei; |
(g) |
ia orice altă măsură în scopul exercitării funcțiilor sale de prevedere a normelor și de organizare a activităților camerelor de recurs în temeiul articolului 135 alineatul (3) litera (a) și al articolului 136 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. |
(2) Prezidiul poate delibera în mod valabil numai în cazul în care sunt prezenți cel puțin două treimi din membri acestuia, inclusiv președintele prezidiului și jumătate din președinții camerelor de recurs, număr rotunjit prin adăugare, dacă este necesar. Deciziile prezidiului se iau cu majoritatea voturilor. În caz de egalitate de voturi, votul președintelui este decisiv.
(3) Deciziile adoptate de prezidiu în temeiul articolului 43 alineatul (1), al articolului 45 alineatul (1) și al alineatului (1) literele (a) și (b) din prezentul articol se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.
Articolul 47
Președintele camerelor de recurs
(1) În cazul în care președintele camerelor de recurs se află în imposibilitatea de a acționa în sensul articolului 43 alineatul (4), funcțiile manageriale și organizatorice conferite președintelui camerelor de recurs prin articolul 136 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sunt exercitate, pe baza vechimii, stabilită în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament, de către președintele camerelor de recurs cu cea mai mare vechime.
(2) În cazul în care funcția de președinte al camerelor de recurs este vacantă, atribuțiile respectivului președinte sunt exercitate ad interim, pe baza vechimii, determinată în conformitate cu articolul 43 alineatul (1), de către președintele camerelor de recurs cu cea mai mare vechime.
Articolul 48
Aplicabilitatea în cazul procedurii căii de atac a dispozițiilor referitoare la alte proceduri
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în cadrul prezentului titlu, dispozițiile referitoare la procedura în fața instanței Oficiului care a adoptat decizia care face obiectul căii de atac sunt aplicabile, mutatis mutandis, procedurii căii de atac.
TITLUL VI
PROCEDURA ORALĂ ȘI OBȚINEREA DE PROBE
Articolul 49
Convocarea la procedura orală
(1) Părțile sunt convocate la procedura orală prevăzută la articolul 77 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și li se atrage atenția asupra dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol.
(2) Atunci când emite convocările, Oficiul solicită, după caz, ca părțile să furnizeze toate informațiile și documentele relevante înainte de audiere. Oficiul poate invita părțile să se concentreze asupra unuia sau mai multor aspecte specificate în timpul procedurii orale. De asemenea, acesta poate oferi părților posibilitatea de a lua parte la procedura orală prin videoconferință sau alte mijloace tehnice.
(3) În cazul în care o parte la procedură, care a fost convocată în mod corespunzător la procedura orală înaintea Oficiului, nu se înfățișează, procedura poate continua fără respectiva parte.
(4) Oficiul se asigură că stadiul cauzei permite pronunțarea unei decizii la încheierea procedurii orale, cu excepția cazului în care există motive care împiedică acest lucru.
Articolul 50
Limbile procedurii orale
(1) Procedura orală se desfășoară în limba de procedură, cu excepția cazului în care părțile convin să utilizeze o altă limbă oficială a Uniunii.
(2) În cursul procedurii orale, Oficiul poate comunica într-o altă limbă oficială a Uniunii și, la cerere, poate să autorizeze o parte să facă acest lucru cu condiția de a se putea furniza traducerea simultană în limba de procedură. Costurile pentru furnizarea interpretării simultane sunt suportate de către partea care face solicitarea sau de către Oficiu, după caz.
Articolul 51
Probe orale ale părților, martorilor sau experților și inspecție
(1) În cazul în care Oficiul consideră că este necesar să audieze probele orale ale părților, martorilor sau experților sau să efectueze o inspecție, atunci acesta ia o hotărâre provizorie în acest sens care prevede mijlocul prin care intenționează să obțină proba, faptele pertinente care urmează să fie dovedite, precum și data, ora, și locul audierii sau inspecției. În cazul în care audierea probelor orale ale martorilor sau experților este solicitată de către o parte, Oficiul determină în decizia sa perioada în care partea respectivă trebuie să facă cunoscute Oficiului numele și adresele martorilor sau experților.
(2) Convocările părților, ale martorilor sau ale experților pentru a prezenta probe conțin:
(a) |
un extras al deciziei menționate la alineatul (1), care indică ziua, ora și locul unde se va proceda la audierea dispusă și care prezintă faptele cu privire la care părțile, martorii și experții urmează să fie audiați; |
(b) |
numele părților la procedură și detalii privind drepturile pe care le pot invoca martorii sau experții în temeiul articolului 54 alineatele (2)-(5). |
Convocările oferă, de asemenea, martorilor sau experților care sunt convocați posibilitatea de a lua parte la procedura orală prin videoconferință sau alte mijloace tehnice.
(3) Articolul 50 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.
Articolul 52
Mandatul și avizele experților
(1) Oficiul decide forma în care un aviz urmează să fie prezentat de către un expert.
(2) Mandatul expertului conține următoarele informații:
(a) |
o descriere precisă a sarcinii expertului; |
(b) |
termenul acordat pentru prezentarea avizului expertului; |
(c) |
numele părților la procedură; |
(d) |
indicații referitoare la drepturile pe care le poate invoca expertul în temeiul articolului 54 alineatele (2), (3) și (4). |
(3) În cazul în care este numit un expert, avizul acestuia este prezentat în limba de procedură sau este însoțit de o traducere în limba respectivă. Un exemplar al oricărui aviz scris și, după caz, al traducerii, se transmite părților.
(4) Părțile pot recuza numirea unui expert pe motiv de incompetență sau pe baza acelorași motive pentru care se poate recuza un examinator sau un membru al unei divizii sau al unei camere de recurs în temeiul articolului 137 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. Orice recuzare a numirii unui expert este prezentată în limba de procedură sau este însoțită de o traducere în limba respectivă. Departamentul în cauză al Oficiului se pronunță asupra recuzării.
Articolul 53
Procesul-verbal al procedurii orale
(1) Se întocmește procesul-verbal al procedurii orale sau al obținerii de probe orale, care cuprinde:
(a) |
numărul cauzei la care se raportează procedura orală și data procedurii orale; |
(b) |
numele funcționarilor Oficiului, ale părților, ale reprezentanților acestora și ale martorilor și experților prezenți; |
(c) |
declarațiile și cererile părților; |
(d) |
mijloacele de prezentare sau de obținere a probelor; |
(e) |
după caz, ordinele sau deciziile emise de către Oficiu. |
(2) Procesele-verbale devin parte din dosarul cererii sau înregistrării mărcii UE relevante. Acestea se comunică părților.
(3) În cazul în care procedura orală sau obținerea de probe în fața Oficiului sunt înregistrate, înregistrarea înlocuiește procesele-verbale, iar alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.
Articolul 54
Costurile obținerii de probe în procedura orală
(1) Obținerea de probe de către oficiu poate fi condiționată de plata unei garanții, de către partea care a solicitat obținerea probelor, într-un cuantum care este stabilit prin trimiterea la o estimare a costurilor.
(2) Martorii și experții care au fost convocați de către Oficiu și care se înfățișează înaintea acestuia au dreptul la rambursarea cheltuielilor rezonabile de deplasare și de ședere, în cazul în care sunt suportate astfel de cheltuieli. Un avans pentru astfel de cheltuieli le poate fi acordat de către Oficiu.
(3) Martorii care au dreptul la rambursare în conformitate cu alineatul (2) au dreptul, de asemenea, la o compensație adecvată pentru pierderea veniturilor, iar experții au dreptul la onorarii pentru serviciile lor. Compensația se achită martorilor și experților după ce aceștia și-au îndeplinit îndatoririle sau sarcinile, atunci când respectivii martori și experți au fost convocați de către Oficiu din proprie inițiativă.
(4) Sumele și avansurile pentru cheltuielile care urmează să fie plătite în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) sunt stabilite de către directorul executiv și sunt publicate în Jurnalul Oficial al Oficiului. Sumele sunt calculate pe aceeași bază, astfel cum se prevede în Statutul funcționarilor Uniunii și în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (8) și în anexa VII la acesta.
(5) Responsabilitatea pentru sumele datorate sau achitate în temeiul alineatelor (1)-(4) îi revine:
(a) |
Oficiului, în cazul în care acesta a convocat martorii sau experții din proprie inițiativă; |
(b) |
părții în cauză, în cazul în care aceasta a solicitat audierea probelor orale ale martorilor sau experților, sub rezerva deciziei privind repartizarea și stabilirea cheltuielilor în temeiul articolelor 85 și 86 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și al articolului 18 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431. Respectiva parte este obligată să ramburseze Oficiului orice avans plătit corespunzător. |
Articolul 55
Examinarea probelor scrise
(1) Oficiul examinează orice probă furnizată sau obținută în oricare dintre procedurile înaintea acestuia, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a lua o decizie în procedurile în cauză.
(2) Documentele sau alte mijloace de probă sunt incluse în anexele la o declarație care sunt numerotate în ordine crescătoare. Declarația conține un index care indică, pentru fiecare document sau mijloc de probă anexat:
(a) |
numărul anexei; |
(b) |
o scurtă descriere a documentului sau a mijlocului de probă și, după caz, numărul de pagini; |
(c) |
numărul paginii din declarație unde este menționat documentul sau mijlocul de probă. |
Partea care prezintă declarația poate indica, de asemenea, în indexul anexelor, părțile specifice din document pe care le invocă în sprijinul argumentației sale.
(3) În cazul în care declarația sau anexele nu respectă cerințele stabilite la alineatul (2), Oficiul poate invita partea care prezintă declarația să remedieze orice deficiență într-o perioadă specificată de către Oficiu.
(4) În cazul în care deficiența nu este remediată în perioada specificată de către Oficiu și în cazul în care în continuare nu este posibil pentru Oficiu să stabilească în mod clar motivul sau argumentul la care se referă un document sau un mijloc de probă, respectivul document sau mijloc de probă nu este luat în considerare.
TITLUL VII
NOTIFICĂRI DE CĂTRE OFICIU
Articolul 56
Dispoziții generale privind notificările
(1) În procedurile în fața Oficiului, notificările care urmează să fie efectuate de către Oficiu sunt în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și constau în transmiterea documentului care urmează să fie notificat părților în cauză. Transmiterea poate fi efectuată prin furnizarea accesului electronic la respectivul document.
(2) Notificările sunt efectuate prin intermediul unuia dintre următoarele mijloace:
(a) |
mijloace electronice în temeiul articolului 57; |
(b) |
poștă sau curierat în temeiul articolului 58; |
(c) |
notificare publică în temeiul articolului 59. |
(3) În cazul în care destinatarul a indicat detalii de contact pentru comunicarea cu acesta prin mijloace electronice, Oficiul alege între mijloacele respective și notificarea prin poștă sau curierat.
Articolul 57
Notificarea prin mijloace electronice
(1) Notificarea prin mijloace electronice cuprinde transmisia prin cablu, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv prin internet.
(2) Directorul executiv stabilește detaliile privind mijloacele electronice specifice care urmează să fie utilizate, modalitatea în care mijloacele electronice vor fi utilizate și termenul pentru notificare prin intermediul mijloacelor electronice.
Articolul 58
Notificarea prin poștă sau curierat
(1) În pofida articolului 56 alineatul (3), deciziile care fac obiectul unui termen pentru introducerea căii de atac, convocările și orice alte documente stabilite de directorul executiv se notifică prin serviciu de curierat sau prin scrisoare recomandată, în ambele cazuri cu confirmare de primire. Toate celelalte notificări se efectuează fie prin serviciu de curierat sau scrisoare recomandată cu sau fără confirmare de primire, fie prin scrisoare obișnuită.
(2) Prin derogare de la articolul 56 alineatul (3), notificările în legătură cu destinatarii care nu își au nici domiciliul, nici sediul principal sau o unitate industrială ori comercială reală și efectivă în Spațiul Economic European („SEE”) și care nu și-au numit un reprezentant astfel cum se solicită la articolul 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sunt efectuate prin expedierea prin poștă a documentului care trebuie notificat, prin scrisoare obișnuită.
(3) Atunci când notificarea se efectuează prin serviciu de curierat sau scrisoare recomandată, cu sau fără confirmare de primire, aceasta este considerată ca fiind remisă destinatarului în cea de a zecea zi de la expedierea prin poștă, cu excepția cazului în care scrisoarea nu a ajuns la destinatar sau a ajuns la o dată ulterioară. În cazul unei contestații, îi revine Oficiului sarcina de a stabili faptul că scrisoarea a ajuns la destinație sau data primirii scrisorii de către destinatar, după caz.
(4) Notificarea prin serviciu de curierat sau scrisoare recomandată este considerată efectuată chiar dacă destinatarul refuză să accepte scrisoarea.
(5) Notificarea prin scrisoare obișnuită se consideră efectuată în a zecea zi de la expedierea acesteia prin poștă.
Articolul 59
Notificarea publică prin aviz public
În cazul în care adresa destinatarului nu poate fi stabilită sau în cazul în care, după cel puțin o încercare, notificarea în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) literele (a) și (b) s-a dovedit a fi imposibilă, notificarea se efectuează prin aviz public.
Articolul 60
Notificarea reprezentanților
(1) În cazul în care a fost numit un reprezentant sau în cazul în care solicitantul menționat primul într-o cerere comună este considerat reprezentantul comun în temeiul articolului 73 alineatul (1), notificările sunt adresate reprezentantului numit sau reprezentantului comun respectiv.
(2) În cazul în care o singură parte a numit mai mulți reprezentanți, notificarea se efectuează în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431. În cazul în care mai multe părți au desemnat un reprezentant comun, este suficient ca notificarea documentului să fie adresată reprezentantului comun, într-un singur exemplar.
(3) O notificare sau altă comunicare adresată de către Oficiu unui reprezentant autorizat în mod corespunzător are același efect ca în cazul în care ar fi adresată persoanei reprezentate.
Articolul 61
Nereguli de notificare
Atunci când un document a ajuns la destinatar și Oficiul nu este în măsură să dovedească că acesta a fost notificat în mod corespunzător sau atunci când nu au fost respectate dispozițiile aplicabile notificării acestuia, documentul este considerat notificat la data stabilită ca dată a primirii.
Articolul 62
Notificarea documentelor în cazul mai multor părți la procedură
Documentele care provin de la părți sunt notificate din oficiu celorlalte părți. Notificarea este facultativă în cazul în care documentul nu cuprinde niciun element nou și în cazul în care stadiul în care se află dosarul permite pronunțarea.
TITLUL VIII
COMUNICĂRI SCRISE ȘI FORMULARE
Articolul 63
Comunicări adresate Oficiului în scris sau prin alte mijloace
(1) Cererile de înregistrare a unei mărci UE, precum și alte cereri menționate în Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și toate celelalte comunicări adresate Oficiului sunt transmise în următorul mod:
(a) |
prin transmiterea unei comunicări prin mijloace electronice, caz în care indicarea numelui expeditorului este considerată ca fiind echivalentă cu semnătura; |
(b) |
prin transmiterea către Oficiu a unui exemplar original semnat al documentului în cauză prin poștă sau curierat. |
(2) În procedurile în fața Oficiului, data la care comunicarea este primită de către Oficiu este considerată data depunerii sau prezentării acesteia.
(3) În cazul în care o comunicare primită prin mijloace electronice este incompletă sau ilizibilă sau în cazul în care Oficiul are îndoieli serioase în ceea ce privește acuratețea datelor transmise, acesta informează expeditorul în consecință și îl invită, în termenul specificat de către Oficiu, să transmită din nou originalul sau să îl furnizeze în conformitate cu alineatul (1) litera (b). În cazul în care solicitarea respectivă este îndeplinită în decursul perioadei specificate, data primirii documentului retransmis sau a documentului original se consideră a fi data primirii comunicării originale. Cu toate acestea, în cazul în care deficiența se referă la acordarea unei date de înregistrare pentru depunerea unei cereri de înregistrare a unei mărci, se aplică dispozițiile cu privire la data de depunere. În cazul în care solicitarea respectivă nu este îndeplinită în termenul stabilit, comunicarea este considerată ca nefiind primită.
Articolul 64
Anexe la comunicări prin poștă sau curierat
(1) Anexele la comunicări pot fi prezentate pe suporturi de date în conformitate cu specificațiile tehnice stabilite de către directorul executiv.
(2) În cazul în care o comunicare cu anexe este prezentată în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) litera (b) de către o parte în cadrul unei proceduri care implică mai multe părți, partea prezintă atâtea exemplare ale anexelor câte părți există la procedură. Anexele se indexează în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 55 alineatul (2).
Articolul 65
Formulare
(1) Oficiul pune la dispoziția publicului formulare gratuite, care pot fi completate online, în scopul:
(a) |
depunerii unei cereri pentru o marcă UE, inclusiv, după caz, cereri pentru rapoarte de cercetare; |
(b) |
depunerii unei opoziții; |
(c) |
depunerii unei cereri de decădere; |
(d) |
depunerii unei cereri de declarare a nulității sau de transfer al unei mărci UE; |
(e) |
depunerii cererii de înregistrare a unui transfer și a formularului de transfer sau a documentului menționat la articolul 13 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431; |
(f) |
depunerii unei cereri de înregistrare a unei licențe; |
(g) |
depunerii unei cereri de reînnoire a unei mărci UE; |
(h) |
formulării unei căi de atac; |
(i) |
împuternicirii unui reprezentant, sub forma unei împuterniciri individuale sau a unei împuterniciri generale; |
(j) |
prezentării la oficiu a unei cereri internaționale sau a unei denumiri ulterioare în temeiul Protocolului referitor la Angajamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989 (9). |
(2) Părțile la procedura în fața Oficiului pot utiliza, de asemenea:
(a) |
formulare stabilite în temeiul Tratatului privind dreptul mărcilor sau în temeiul recomandărilor Adunării Uniunii de la Paris pentru protecția proprietății industriale; |
(b) |
cu excepția formularului menționat la alineatul (1) punctul (i), formulare cu același conținut și format precum cele menționate la alineatul (1). |
(3) Oficiul pune la dispoziție formularele menționate la alineatul (1) în toate limbile oficiale ale Uniunii.
Articolul 66
Comunicări ale reprezentanților
Orice comunicare adresată Oficiului de către un reprezentant împuternicit în mod corespunzător are același efect ca și când ar proveni de la persoana reprezentată.
TITLUL IX
TERMENE
Articolul 67
Calcularea și durata termenelor
(1) Calcularea unui termen începe în ziua imediat următoare zilei în care a avut loc evenimentul relevant, fie acesta un act de procedură sau expirarea unui alt termen. În cazul în care actul de procedură este o notificare, evenimentul constă în primirea documentului notificat, sub rezerva unor dispoziții contrare.
(2) În cazul în care un termen este exprimat în unul sau mai mulți ani, acesta expiră în anul următor relevant, în luna cu același nume și în ziua din lună cu același număr ca luna și ziua în care a avut loc evenimentul relevant. În cazul în care luna relevantă nu are o zi cu același număr, termenul expiră în ultima zi a lunii respective.
(3) În cazul în care un termen este exprimat în una sau mai multe luni, acesta expiră în luna următoare relevantă, în ziua din lună cu același număr ca ziua din luna în care a avut loc evenimentul relevant. În cazul în care luna următoare relevantă nu are o zi cu același număr, termenul expiră în ultima zi a lunii respective.
(4) În cazul în care un termen este exprimat în una sau mai multe săptămâni, acesta expiră în săptămâna următoare relevantă, în ziua cu același nume ca ziua în care a avut loc evenimentul menționat.
Articolul 68
Prelungirea termenelor
Sub rezerva termenelor specifice sau maxime prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431 sau în prezentul regulament, Oficiul poate acorda o prelungire a termenului în urma unei cereri motivate. Această cerere trebuie să fie depusă de partea în cauză înainte ca termenul respectiv să expire. În cazul în care există două sau mai multe părți, Oficiul poate condiționa prelungirea unui termen de obținerea acordului celorlalte părți.
Articolul 69
Expirarea termenelor în cazuri speciale
(1) În cazul în care un termen expiră fie într-o zi în care nu se pot depune documente la Oficiu, fie într-o zi în care, din alte motive decât cele menționate la alineatul (2), nu se distribuie corespondența obișnuită în localitatea în care se află sediul Oficiului, termenul se prelungește până în prima zi în care se pot depune documente la Oficiu sau în care se distribuie corespondența obișnuită.
(2) În cazul în care un termen expiră fie la o dată la care are loc o întrerupere generală a expedierii prin poștă în statul membru în care își are sediul Oficiul fie, în cazul și în măsura în care directorul executiv a permis transmiterea comunicării prin mijloace electronice în temeiul articolului 79b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, la o dată la care are loc o întrerupere reală a legăturii Oficiului cu respectivele mijloace electronice de comunicare, termenul se prelungește până în prima zi de după întrerupere în care Oficiul este deschis pentru primirea documentelor și în care corespondența obișnuită este expediată sau în care legătura Oficiului cu respectivele mijloace electronice de comunicare este restabilită.
TITLUL X
REVOCAREA UNEI DECIZII
Articolul 70
Revocarea unei decizii sau a unei înscrieri în registru
(1) În cazul în care Oficiul constată din proprie inițiativă sau pe baza informațiilor corespunzătoare furnizate de către părțile la procedură că o decizie sau o înscriere în registru este supusă revocării în temeiul articolului 80 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, acesta informează partea afectată cu privire la revocarea prevăzută.
(2) Partea afectată prezintă observații cu privire la revocarea prevăzută în termenul specificat de către Oficiu.
(3) În cazul în care partea afectată acceptă revocarea prevăzută sau nu prezintă observații în termenul stabilit, Oficiul revocă decizia sau înscrierea. În cazul în care partea afectată nu este de acord cu revocarea prevăzută, Oficiul ia o decizie cu privire la revocarea prevăzută.
(4) În cazul în care revocarea prevăzută este susceptibilă să afecteze mai mult de o parte, alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis. În respectivele cazuri, observațiile prezentate de către una dintre părți în temeiul alineatului (3) se comunică întotdeauna celeilalte sau celorlalte părți, cu invitația de a prezenta comentarii.
(5) În cazul în care revocarea unei decizii sau a unei înscrieri în registru afectează o decizie sau o înscriere care a fost deja publicată, revocarea respectivă se publică, de asemenea.
(6) Competența de revocare în temeiul alineatelor (1)-(4) îi revine instanței sau unității care a luat decizia în cauză.
TITLUL XI
SUSPENDAREA PROCEDURILOR
Articolul 71
Suspendarea procedurilor
(1) În ceea ce privește procedurile de opoziție, de decădere și de declarare a nulității și procedura căii de atac, instanța sau camera de recurs competentă poate suspenda procedurile:
(a) |
din oficiu, în cazul în care o suspendare este adecvată în circumstanțele cauzei; |
(b) |
la cererea argumentată a uneia dintre părți în cadrul procedurilor inter partes, în cazul în care o suspendare este adecvată în circumstanțele cauzei, luând în considerare interesele părților și etapa procedurilor. |
(2) La cererea ambelor părți, în procedurile inter partes, instanța sau camera de recurs competentă suspendă procedurile pentru o perioadă care nu depășește șase luni. Suspendarea poate fi prelungită pe baza unei cereri a ambelor părți până la maximum doi ani.
(3) Orice termene referitoare la procedurile în cauză, altele decât termenele pentru plata taxei aplicabile, se întrerup începând cu data suspendării. Fără a aduce atingere articolului 137a alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, termenele se recalculează ca reîncepând în ziua în care se reiau procedurile.
(4) După caz, în funcție de circumstanțele cauzei, părțile pot fi invitate să își prezinte observațiile în ceea ce privește suspendarea sau reluarea procedurilor.
TITLUL XII
ÎNTRERUPEREA PROCEDURILOR
Articolul 72
Reluarea procedurilor
(1) În cazul în care procedurile în fața Oficiului au fost întrerupte în temeiul articolului 82a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Oficiul este informat cu privire la identitatea persoanei autorizate să continue procedurile în fața acestuia în temeiul articolului 82a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. Oficiul comunică respectivei persoane și oricărei părți terțe interesate că procedurile se reiau începând cu data stabilită de către Oficiu.
(2) În cazul în care, în termen de trei luni de la data la care începe întreruperea procedurilor în temeiul articolului 82a alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Oficiul nu a fost informat cu privire la numirea unui nou reprezentant, acesta comunică solicitantului sau titularului mărcii UE faptul că:
(a) |
în cazul în care se aplică articolul 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, cererea de înregistrare a mărcii UE se consideră ca fiind retrasă în cazul în care informația nu este prezentată în termen de două luni de la notificarea comunicării; |
(b) |
în cazul în care nu se aplică articolul 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, procedurile se reiau cu solicitantul sau titularul mărcii UE începând de la data notificării comunicării. |
(3) Termenele în vigoare în ceea ce privește solicitantul sau titularul mărcii UE la data întreruperii procedurilor, altele decât termenele pentru plata taxelor de reînnoire, reîncep din ziua în care se reiau procedurile.
TITLUL XIII
REPREZENTARE
Articolul 73
Numirea unui reprezentant comun
(1) În cazul în care există mai mult de un solicitant, iar cererea pentru o marcă UE nu numește un reprezentant comun, primul solicitant numit în cadrul cererii, care are domiciliul sau sediul principal sau o unitate industrială sau comercială efectivă și funcțională în SEE sau reprezentantul acestuia, în cazul în care a numit unul, este considerat reprezentantul comun. În cazul în care toți solicitanții au obligația să numească un reprezentant autorizat, reprezentantul autorizat care este numit primul în cadrul cererii este considerat reprezentantul comun. Aceste dispoziții se aplică mutatis mutandis terților care acționează în comun pentru formularea unui act de opoziție sau pentru depunerea unei cereri de decădere sau de declarare a nulității, precum și cotitularilor unei mărci UE.
(2) În cazul în care în cursul procedurilor are loc un transfer către mai multe persoane și respectivele persoane nu au numit un reprezentant comun, se aplică alineatul (1). În cazul în care o astfel de numire nu este posibilă, Oficiul solicită persoanelor respective să numească un reprezentant comun în termen de două luni. În cazul în care nu se dă curs respectivei invitații, Oficiul numește reprezentantul comun.
Articolul 74
Împuterniciri
(1) Angajații care reprezintă persoane fizice sau juridice în sensul articolului 92 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, precum și avocații și reprezentanții autorizați înscriși pe lista menținută de către Oficiu în temeiul articolului 93 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 depun la Oficiu o împuternicire semnată pentru anexarea la dosar în temeiul articolului 92 alineatul (3) și al articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 numai la cererea expresă a Oficiului sau în cazul în care există mai multe părți la procedura în care reprezentantul acționează în fața Oficiului, iar cealaltă parte solicită în mod expres acest lucru.
(2) În cazul în care, în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) sau cu articolul 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, se solicită depunerea unei împuterniciri semnate, o astfel de împuternicire se poate depune în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. Aceasta poate viza una sau mai multe cereri sau mărci înregistrate sau poate lua forma unei împuterniciri generale care autorizează reprezentantul să acționeze în toate procedurile în fața Oficiului la care este parte persoana care acordă împuternicirea.
(3) Oficiul specifică un termen în cadrul căruia se poate depune o astfel de împuternicire. În cazul în care împuternicirea nu este depusă în timp util, procedurile continuă cu persoana reprezentată. Orice etape procedurale realizate de către reprezentant, altele decât depunerea cererii, sunt considerate nerealizate în cazul în care persoana reprezentată nu le aprobă în termenul stabilit de Oficiu.
(4) Dispozițiile de la alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis documentului de retragere a unei împuterniciri.
(5) Orice reprezentant a cărui misiune de reprezentare s-a încheiat își păstrează calitatea de reprezentant atât timp cât încetarea împuternicirii acestuia nu a fost notificată Oficiului.
(6) Sub rezerva oricăror dispoziții contrare prevăzute în aceasta, împuternicirea nu este considerată a fi încetat în mod automat în raporturile cu Oficiul la decesul persoanei care a acordat-o.
(7) în cazul în care Oficiului i se comunică numirea unui reprezentant, numele și adresa profesională a reprezentantului sunt indicate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431. În cazul în care reprezentantul care a fost deja numit apare în fața Oficiului, respectivul reprezentant indică numele și numărul de identificare atribuit reprezentantului de către Oficiu. În cazul în care mai mulți reprezentanți sunt numiți de către aceeași parte, aceștia pot acționa, fără a aduce atingere niciunei dispoziții contrare din împuternicirea acestora, fie în comun, fie în mod individual.
(8) Numirea sau împuternicirea unei asociații de reprezentanți este considerată o numire sau o împuternicire a oricărui reprezentant care își desfășoară activitatea în cadrul respectivei asociații.
Articolul 75
Modificarea listei de reprezentanți autorizați
(1) În temeiul articolului 93 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, înscrierea unui reprezentant autorizat se elimină în mod automat:
(a) |
în caz de deces sau de incapacitate legală a reprezentantului autorizat; |
(b) |
în cazul în care reprezentantul autorizat nu mai deține cetățenia unui stat membru din cadrul SEE, cu excepția cazului în care directorul executiv a acordat o derogare în conformitate cu articolul 93 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(c) |
în cazul în care reprezentantul autorizat nu mai are domiciliul profesional sau locul de muncă în cadrul SEE; |
(d) |
în cazul în care reprezentantul autorizat nu mai este împuternicit în sensul articolului 93 alineatul (2) litera (c) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. |
(2) Oficiul suspendă din proprie inițiativă înscrierea oricărui reprezentant autorizat a cărui împuternicire de a reprezenta persoane fizice sau juridice în fața Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală sau în fața oficiului central pentru proprietatea industrială dintr-un stat membru, astfel cum se menționează la articolul 93 alineatul (2) litera (c) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, a fost suspendată.
(3) În cazul în care condițiile de eliminare nu mai există, o persoană a cărei înscriere a fost eliminată poate fi repusă pe lista reprezentanților autorizați, prin prezentarea unei cereri și a unui certificat în temeiul articolului 93 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(4) Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală și oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre în cauză, în cazul în care au la cunoștință orice eveniment relevant menționat la alineatele (1) și (2), informează prompt Oficiul în acest sens.
TITLUL XIV
PROCEDURI REFERITOARE LA ÎNREGISTRAREA INTERNAȚIONALĂ A MĂRCILOR
Articolul 76
Mărci colective și de certificare
(1) Fără a aduce atingere articolului 154 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în cazul în care o înregistrare internațională care desemnează Uniunea este tratată ca o marcă colectivă UE sau ca o marcă UE de certificare în temeiul articolului 154a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, se emite, de asemenea, o notificare de refuz provizoriu ex officio în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431 în următoarele cazuri:
(a) |
în cazul în care există unul dintre motivele de refuz prevăzute la articolul 68 alineatul (1) sau (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, coroborat cu alineatul (3) din articolul menționat sau la articolul 74c alineatul (1) sau (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, coroborat cu alineatul (3) din articolul menționat; |
(b) |
în cazul în care regulamentul care se aplică utilizării mărcii nu a fost prezentat în conformitate cu articolul 154a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. |
(2) Mențiunea modificării regulamentului care se aplică utilizării mărcii în temeiul articolelor 71 și 74f din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 se publică în Buletinul mărcilor Uniunii Europene.
Articolul 77
Procedurile de opoziție
(1) În cazul în care este formulată o opoziție împotriva unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea în temeiul articolului 156 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, actul de opoziție conține:
(a) |
numărul înregistrării internaționale care face obiectul opoziției; |
(b) |
indicarea bunurilor sau serviciilor menționate în înregistrarea internațională care face obiectul opoziției; |
(c) |
numele titularului înregistrării internaționale; |
(d) |
cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) literele (b)-(h) din prezentul regulament. |
(2) Articolul 2 alineatele (1), (3) și (4) și articolele 3-10 din prezentul regulament se aplică în scopul procedurilor de opoziție referitoare la înregistrările internaționale care desemnează Uniunea, sub rezerva următoarelor condiții:
(a) |
orice trimitere la o cerere de înregistrare a mărcii UE se înțelege ca o trimitere la o înregistrare internațională; |
(b) |
orice trimitere la o retragere a cererii de înregistrare a mărcii UE se înțelege ca o trimitere la renunțarea la înregistrarea internațională referitoare la Uniune; |
(c) |
orice trimitere la solicitant se înțelege ca o trimitere la titularul înregistrării internaționale. |
(3) În cazul în care actul de opoziție se depune înainte de expirarea perioadei de o lună menționată la articolul 156 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, acesta se consideră ca fiind depus în prima zi după expirarea perioadei de o lună.
(4) În cazul în care titularul înregistrării internaționale este obligat să fie reprezentat în procedurile în fața Oficiului în temeiul articolului 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și în cazul în care titularul înregistrării internaționale nu și-a numit încă un reprezentant în sensul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, comunicarea opoziției titularului înregistrării internaționale în temeiul articolului 6 alineatul (1) din prezentul regulament conține o solicitare pentru numirea unui reprezentant în sensul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 în termen de două luni de la data notificării comunicării.
În cazul în care titularul înregistrării internaționale nu desemnează un reprezentant în respectivul termen, Oficiul ia o decizie prin care refuză protecția înregistrării internaționale.
(5) Procedura de opoziție se suspendă în cazul în care se emite un refuz provizoriu ex officio al protecției în temeiul articolului 154 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. În cazul în care refuzul provizoriu ex officio a condus la o decizie definitivă de refuz al protecției mărcii, Oficiul nu se pronunță, rambursează taxa de opoziție și nu ia nicio decizie privind repartizarea costurilor.
Articolul 78
Notificarea refuzurilor provizorii întemeiate pe baza unei opoziții
(1) În cazul în care un act de opoziție împotriva unei înregistrări internaționale este depus la Oficiu în temeiul articolului 156 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau în cazul în care o opoziție este considerată a fi formulată în temeiul articolului 77 alineatul (3) din prezentul regulament, Oficiul emite o notificare de refuz provizoriu al protecției întemeiat pe baza unei opoziții la Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale („Biroul Internațional”).
(2) Notificarea refuzului provizoriu al protecției întemeiat pe baza unei opoziții conține:
(a) |
numărul înregistrării internaționale; |
(b) |
mențiunea că refuzul se bazează pe faptul că a fost depusă o opoziție, împreună cu o trimitere la dispozițiile articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 pe care se întemeiază opoziția; |
(c) |
numele și adresa părții care a formulat opoziția. |
(3) În cazul în care opoziția este întemeiată pe o cerere sau o înregistrare a mărcii, notificarea prevăzută la alineatul (2) conține următoarele indicații:
(a) |
data de depunere, data de înregistrare și data de prioritate, dacă este cazul; |
(b) |
numărul de depunere și numărul de înregistrare, în cazul în care sunt diferite; |
(c) |
numele și adresa proprietarului; |
(d) |
o reproducere a mărcii; |
(e) |
lista bunurilor sau serviciilor pe care se bazează opoziția. |
(4) În cazul în care refuzul provizoriu se referă numai la o parte dintre bunuri sau servicii, notificarea prevăzută la alineatul (2) indică respectivele bunuri sau servicii.
(5) Oficiul comunică Biroului internațional următoarele informații:
(a) |
în cazul în care, în urma procedurilor de opoziție, refuzul provizoriu a fost retras, faptul că marca este protejată în cadrul Uniunii; |
(b) |
în cazul în care o decizie de refuz al protecției a devenit definitivă în urma unei căi de atac în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau a unei acțiuni în temeiul articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, faptul că respectiva protecție a mărcii este refuzată în cadrul Uniunii; |
(c) |
în cazul în care refuzul menționat la litera (b) se referă numai la o parte dintre produse sau servicii, produsele sau serviciile pentru care marca este protejată în cadrul Uniunii. |
(6) În cazul în care pentru înregistrarea internațională s-a emis mai mult de un refuz provizoriu în temeiul articolului 154 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau al alineatului (1) din prezentul articol, comunicarea menționată la alineatul (5) din prezentul articol se referă la refuzul total sau parțial al protecției mărcii în temeiul articolelor 154 și 156 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
Articolul 79
Declarație de acordare a protecției
(1) În cazul în care Oficiul nu a emis o notificare de refuz provizoriu ex officio în temeiul articolului 154 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și nu a fost primită nicio opoziție de către Oficiu în termenul pentru opoziție prevăzut la articolul 156 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, iar Oficiul nu a emis nicio notificare de refuz provizoriu ex officio ca urmare a observațiilor prezentate de către o parte terță, Oficiul trimite la Biroul internațional o declarație de acordare a protecției precizând că marca este protejată în cadrul Uniunii.
(2) În sensul articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, declarația de acordare a protecției prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol are același efect ca o declarație a Oficiului privind retragerea unei notificări de refuz.
TITLUL XV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 80
Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și Regulamentul (CE) nr. 216/96 se abrogă. Cu toate acestea, ele continuă să se aplice în ceea ce privește procedurile aflate în curs, până la încheierea acestora, în cazul în care prezentul regulament nu se aplică, în conformitate cu articolul 81.
Articolul 81
Intrarea în vigoare și aplicarea
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în ziua publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) El este aplicabil de la 1 octombrie 2017, cu următoarele excepții:
(a) |
articolele 2-6 nu se aplică actelor de opoziție depuse înainte de data menționată mai sus; |
(b) |
articolele 7 și 8 nu se aplică procedurilor de opoziție ale căror etape contradictorii au început înainte de data menționată mai sus; |
(c) |
articolul 9 nu se aplică suspendărilor efectuate înainte de data menționată mai sus; |
(d) |
articolul 10 nu se aplică cererilor de prezentare a dovezii utilizării depuse înainte de data menționată mai sus; |
(e) |
titlul III nu se aplică cererilor de prezentare a dovezii utilizării depuse înainte de data menționată mai sus; |
(f) |
articolele 12-15 nu se aplică cererilor de decădere sau de declarare a nulității sau cererilor de transfer depuse înainte de data menționată mai sus; |
(g) |
articolele 16 și 17 nu se aplică procedurilor ale căror etape contradictorii au început înainte de data menționată mai sus; |
(h) |
articolul 18 nu se aplică suspendărilor efectuate înainte de data menționată mai sus; |
(i) |
articolul 19 nu se aplică cererilor de prezentare a dovezii utilizării depuse înainte de data menționată mai sus; |
(j) |
titlul V nu se aplică recursurilor depuse înainte de data menționată mai sus; |
(k) |
titlul VI nu se aplică procedurilor orale deschise înainte de data menționată mai sus sau probelor scrise a căror perioadă de prezentare a început înaintea datei respective; |
(l) |
titlul VII nu se aplică notificărilor efectuate înainte de data menționată mai sus; |
(m) |
titlul VIII nu se aplică comunicărilor primite și formularelor puse la dispoziție înainte de data menționată mai sus; |
(n) |
titlul IX nu se aplică termenelor stabilite înainte de data menționată mai sus; |
(o) |
titlul X nu se aplică revocărilor deciziilor adoptate sau înscrierilor în registru efectuate înaintea datei menționate mai sus; |
(p) |
titlul XI nu se aplică suspendărilor solicitate de părți sau impuse de Oficiu înainte de data menționată mai sus; |
(q) |
titlul XII nu se aplică procedurilor întrerupte înainte de data menționată mai sus; |
(r) |
articolul 73 nu se aplică cererilor de înregistrare a unei mărci UE primite înainte de data menționată mai sus; |
(s) |
articolul 74 nu se aplică reprezentanților numiți înainte de data menționată mai sus; |
(t) |
articolul 75 nu se aplică înscrierilor în lista reprezentanților autorizați efectuate înainte de data menționată mai sus; |
(u) |
titlul XIV nu se aplică desemnărilor mărcii UE efectuate înainte de data menționată mai sus. |
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 18 mai 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(2) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, 14.1.1994, p. 1).
(3) Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară și a Regulamentului (CE) nr. 2868/95 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2869/95 al Comisiei privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (JO L 341, 24.12.2015, p. 21).
(4) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, 15.12.1995, p. 1).
(5) Regulamentul (CE) nr. 216/96 al Comisiei din 5 februarie 1996 de stabilire a regulamentului de procedură al camerelor de recurs ale Oficiului pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci și desene și modele industriale) (JO L 28, 6.2.1996, p. 11).
(6) Hotărârea din 13 martie 2007, OHIM/Kaul GmbH, (ARCOL/CAPOL), C-29/05P, Rep., p. I-2213, ECLI:EU:C:2007:162, punctele 42-44; hotărârea din 18 iulie 2013, New Yorker SHK Jeans GmbH & Co. KG/OHIM, (FISHBONE/FISHBONE BEACHWEAR), C-621/11P, ECLI:EU:C:2013:484, punctele 28-30; hotărârea din 26 septembrie 2013, Centrotherm Systemtechnik GmbH/OHIM, (CENTROTHERM), C-610/11P, ECLI:EU:C:2013:593, punctele 85-90 și 110-113; hotărârea din 3 octombrie 2013, Bernhard Rintisch/OHIM, (PROTI SNACK/PROTI), C-120/12P, ECLI:EU:C:2013:638, punctele 32 și 38-39; hotărârea din 3 octombrie 2013, Bernhard Rintisch/OHIM, (PROTIVITAL/PROTI), C-121/12P, ECLI:EU:C:2013:639, punctele 33 și 39-40; hotărârea din 3 octombrie 2013, Bernhard Rintisch/OHIM, (PROTIACTIVE/PROTI), C-122/12P, ECLI:EU:C:2013:628, punctele 33 și 39-40; hotărârea din 21 iulie 2016, EUIPO/Xavier Grau Ferrer, C-597/14P, punctele 26 și 27.
(7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1431 al Comisiei din 18 mai 2017 de stabilire a normelor de punere în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca Uniunii Europene (a se vedea pagina 39 din prezentul Jurnal Oficial).
(9) JO L 296, 14.11.2003, p. 22.
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/39 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1431 AL COMISIEI
din 18 mai 2017
de stabilire a normelor de punere în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca Uniunii Europene
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (1), în special articolul 17 alineatul (5b), articolul 26 alineatul (4), articolul 30 alineatul (2), articolul 33 alineatul (4), articolul 34 alineatul (5), articolul 39 alineatul (5), articolul 44 alineatul (9), articolul 45 alineatul (3), articolul 48 alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 48a alineatul (1), articolul 49 alineatul (8), articolul 50 alineatul (5), articolul 67 alineatul (3), articolul 74b alineatul (3), articolul 85 alineatul (1a) primul paragraf, articolul 89 alineatul (4), articolul 90 alineatul (3), articolul 113 alineatul (6), articolul 119 alineatul (10), articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 147 alineatul (9), articolul 148a alineatul (2), articolul 149 alineatul (2), articolul 153a alineatul (6), articolul 154 alineatul (8), articolul 158 alineatul (4), articolul 159 alineatul (10) și articolul 161 alineatul (6),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului (2), care a fost codificat ca Regulamentul (CE) nr. 207/2009, a creat un sistem specific Uniunii pentru protecția mărcilor care urmează a fi obținute la nivelul Uniunii pe baza unei cereri adresate Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (denumit în continuare „Oficiul”). |
(2) |
Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului (3) aliniază competențele conferite Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În vederea respectării noului cadru juridic rezultat în urma respectivei alinieri, este necesară adoptarea anumitor norme prin intermediul unor acte de punere în aplicare și acte delegate. Noile norme ar trebui să înlocuiască normele existente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei (4) și vizează punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009. |
(3) |
Din motive de claritate, de securitate juridică și de eficiență și pentru a facilita depunerea cererilor de înregistrare a unor mărci ale UE, este de o importanță esențială să se specifice detaliile obligatorii și facultative care trebuie incluse într-o cerere de înregistrare a unei mărci UE, într-un mod clar și exhaustiv, evitând totodată sarcinile administrative inutile. |
(4) |
Regulamentul (CE) nr. 207/2009 nu mai prevede ca reprezentarea unei mărci să fie grafică, atât timp cât reprezentarea permite autorităților competente și publicului să determine cu claritate și cu precizie obiectul care beneficiază de protecție. Prin urmare, pentru a se asigura securitatea juridică, este necesar să se afirme în mod clar că obiectul precis care beneficiază de dreptul exclusiv conferit de înregistrare este definit de reprezentare. După caz, reprezentarea ar trebui să fie completată cu o indicație a tipului de marcă vizat. În cazurile adecvate, ea poate fi completată cu o descriere a semnului. O astfel de indicație sau descriere ar trebui să concorde cu reprezentarea. |
(5) |
Mai mult, pentru a asigura consecvența în procesul de depunere a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE și pentru a spori eficacitatea cercetărilor de verificare, este necesar să se stabilească principiile generale pe care trebuie să le respecte reprezentarea fiecărei mărci, precum și să se stabilească norme și cerințe specifice pentru reprezentarea anumitor tipuri de mărci, în conformitate cu natura specifică a mărcii și cu atributele acesteia. |
(6) |
Introducerea unor tehnici alternative reprezentării grafice, în conformitate cu noile tehnologii, decurge din necesitatea de modernizare, ajungându-se astfel la un proces de înregistrare mai apropiat de evoluțiile tehnice. În același timp, ar trebui să fie stabilite specificațiile tehnice pentru depunerea unei reprezentări a mărcii, inclusiv reprezentările depuse electronic, pentru a se asigura că sistemul de mărci ale UE rămâne interoperabil cu sistemul instituit prin Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989 (5) (Protocolul de la Madrid). În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și pentru a asigura o mai mare flexibilitate și o adaptare mai rapidă la progresele tehnologice, stabilirea specificațiilor tehnice pentru mărcile depuse electronic ar trebui să rămână în sarcina directorului executiv al Oficiului. |
(7) |
Este adecvat să se raționalizeze procedura astfel încât să se reducă sarcinile administrative la depunerea și la examinarea revendicărilor privind prioritatea și senioritatea. Prin urmare, nu ar trebui să mai fie necesar să se prezinte copii legalizate ale cererii sau înregistrării anterioare. De asemenea, Oficiul ar trebui să nu mai fie obligat să includă în dosar o copie a cererii anterioare de înregistrare a mărcii în cazul unei revendicări a priorității. |
(8) |
Ca urmare a eliminării cerinței privind reprezentarea grafică a unei mărci, anumite tipuri de mărci pot fi reprezentate în format electronic și, în consecință, publicarea acestora prin utilizarea mijloacelor convenționale nu mai este adecvată. Pentru a garanta publicarea tuturor informațiilor referitoare la o cerere, care este necesară din motive de transparență și de securitate juridică, accesul la reprezentarea mărcii prin intermediul unui link către registrul electronic al Oficiului ar trebui să fie recunoscut ca fiind o formă validă de reprezentare a semnului în vederea publicării. |
(9) |
Din aceleași motive, este de asemenea necesar să se permită ca Oficiul să elibereze certificate de înregistrare în care reproducerea mărcii este înlocuită cu un link electronic. În plus, pentru certificatele eliberate după înregistrare și pentru a răspunde solicitărilor formulate într-un moment în care este posibil ca datele de identificare înregistrate să fi fost modificate, este oportun să se prevadă posibilitatea de a emite versiuni actualizate ale certificatului, în care sunt indicate rubrici relevante înscrise ulterior în registru. |
(10) |
Experiența practică dobândită în urma aplicării sistemului anterior a revelat necesitatea de a clarifica anumite dispoziții, în special în ceea ce privește transferurile parțiale și renunțările parțiale, pentru a asigura claritate și securitate juridică. |
(11) |
Pentru asigurarea securității juridice, menținând în același timp o anumită flexibilitate, este necesar să se stabilească un conținut minim al reglementărilor privind utilizarea mărcilor colective ale UE și a mărcilor de certificare ale UE depuse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în scopul de a permite operatorilor de pe piață să beneficieze de acest nou tip de protecție a mărcilor. |
(12) |
Ar trebui să fie precizate ratele maxime ale cheltuielilor de reprezentare care trebuie achitate de partea ce are câștig de cauză în cadrul procedurii desfășurate în fața Oficiului, ținând seama de necesitatea de a garanta faptul că obligația de a suporta cheltuielile nu poate fi utilizată în mod abuziv, inter alia, din motive tactice, de către cealaltă parte. |
(13) |
Din motive de eficiență, publicarea electronică de către Oficiu ar trebui să fie autorizată. |
(14) |
Este necesar să se asigure un schimb de informații efectiv și eficient între Oficiu și autoritățile statelor membre în contextul cooperării administrative, ținând seama în mod corespunzător de restricțiile aplicate inspecției dosarelor. |
(15) |
Cerințele privind cererile de transformare ar trebui să asigure o interfață eficace și ușoară între sistemul de mărci ale UE și sistemele de mărci naționale. |
(16) |
Pentru a simplifica desfășurarea procedurii în fața Oficiului, ar trebui să fie posibil să se limiteze depunerea de traduceri la acele părți ale documentelor care sunt relevante pentru procedură. În același scop, Oficiul ar trebui să fie autorizat să solicite dovada că o traducere corespunde originalului numai în cazul în care există îndoieli. |
(17) |
Din motive de eficiență, anumite decizii ale Oficiului legate de contestații sau de cereri de decădere sau de declarare a nulității unei mărci a UE ar trebui să fie luate de către un singur membru. |
(18) |
Datorită aderării Uniunii la Protocolul de la Madrid, este necesar ca cerințele detaliate privind procedura referitoare la înregistrarea internațională a mărcilor să fie pe deplin coerente cu normele respectivului protocol. |
(19) |
Normele detaliate stabilite în prezentul regulament se referă la dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 207/2009 care au fost modificate de Regulamentul (UE) 2015/2424 cu efect de la 1 octombrie 2017. Prin urmare, este necesar să se amâne aplicabilitatea normelor respective până la aceeași dată. În același timp, anumite proceduri inițiate înainte de data respectivă ar trebui reglementate în continuare, până la încheierea lor, prin dispoziții specifice din Regulamentul (CE) nr. 2868/95. |
(20) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind normele de punere în aplicare, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește norme care precizează:
(a) |
detaliile pe care trebuie să le conțină o cerere de înregistrare a unei mărci UE pentru a fi depusă la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală („Oficiul”); |
(b) |
documentația necesară pentru revendicarea priorității unei cereri anterioare și pentru revendicarea seniorității, precum și probele necesare pentru revendicarea unei priorități de expoziție; |
(c) |
detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea unei cereri de înregistrare a unei mărci a UE; |
(d) |
conținutul unei declarații de divizare a unei cereri, modul în care Oficiul trebuie să prelucreze o astfel de declarație și detaliile pe care trebuie să le conțină publicarea cererii divizionare; |
(e) |
conținutul și forma certificatului de înregistrare; |
(f) |
conținutul unei declarații de divizare a unei înregistrări și modul în care Oficiul trebuie să prelucreze o astfel de declarație; |
(g) |
detaliile pe care trebuie să le conțină cererile de modificare și de schimbare a numelui sau a adresei; |
(h) |
conținutul unei cereri de înregistrare a unui transfer, documentele necesare pentru stabilirea unui transfer și modul de prelucrare a cererilor de transfer parțial; |
(i) |
conținutul detaliat al unei declarații de renunțare și documentația necesară pentru a stabili acordul unei părți terțe; |
(j) |
detaliile care urmează să fie incluse în regulamentele de utilizare a unei mărci colective a UE și cele care reglementează utilizarea unei mărci de certificare a UE; |
(k) |
ratele maxime ale cheltuielilor esențiale procedurilor și cele ocazionate efectiv; |
(l) |
anumite detalii privind publicarea în Buletinul mărcilor Uniunii Europene și în Jurnalul Oficial al Oficiului; |
(m) |
modalitățile detaliate privind modul în care Oficiul și autoritățile din statele membre trebuie să facă schimb de informații între ele și să deschidă dosarele pentru inspecție; |
(n) |
detaliile pe care trebuie să le conțină cererile de transformare și publicarea unei cereri de transformare; |
(o) |
măsura în care documentele justificative care trebuie utilizate în procedurile scrise desfășurate în fața Oficiului pot fi redactate în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii, necesitatea prezentării unei traduceri și standardele necesare privind traducerile; |
(p) |
deciziile care urmează să fie luate doar de către membrii diviziei de opoziție și ai diviziei de anulare; |
(q) |
cu privire la înregistrarea internațională a mărcilor:
|
TITLUL II
PROCEDURA DE DEPUNERE A CERERII
Articolul 2
Conținutul cererii
(1) Cererea de înregistrare a unei mărci a UE trebuie să conțină:
(a) |
solicitarea de înregistrare a mărcii comerciale ca marcă a UE; |
(b) |
numele și adresa solicitantului, precum și statul pe teritoriul căruia solicitantul își are domiciliul ori deține un sediu sau o filială. Numele persoanelor fizice trebuie să fie indicate prin nume și prenume. Numele persoanelor juridice, precum și cele ale organismelor care intră sub incidența articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 trebuie să fie indicate prin denumirea lor oficială și să includă forma juridică a entității, care poate fi prescurtată într-un mod obișnuit. Numărul național de identificare al societății poate fi de asemenea specificat, dacă este disponibil. Oficiul poate cere solicitantului să furnizeze numere de telefon sau alte date de contact pentru comunicarea prin mijloace electronice, astfel cum sunt definite de către directorul executiv. În principiu, pentru fiecare solicitant este indicată o singură adresă. În cazul în care sunt indicate mai multe adrese, numai adresa care figurează în prima poziție este luată în considerare, cu excepția situației în care solicitantul menționează una dintre adresele indicate drept adresă profesională. În cazul în care un număr de identificare a fost deja acordat de Oficiu, este suficient ca solicitantul să indice acest număr, precum și numele solicitantului; |
(c) |
lista produselor și serviciilor pentru care este solicitată înregistrarea mărcii, în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. Lista respectivă poate fi selecționată, integral sau parțial, dintr-o bază de date de termeni acceptabili pusă la dispoziție de către Oficiu; |
(d) |
o reprezentare a mărcii, în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament; |
(e) |
în cazul în care solicitantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională a reprezentantului sau numărul de identificare al acestuia, în conformitate cu litera (b); în cazul în care reprezentantul are mai multe adrese profesionale sau în cazul în care solicitantul a desemnat doi sau mai mulți reprezentanți având adrese profesionale diferite, doar adresa menționată în prima poziție va fi luată în considerare ca adresă profesională, cu excepția cazului în care cererea precizează adresa care trebuie utilizată ca adresă profesională; |
(f) |
în cazul în care este revendicată prioritatea unei cereri anterioare în temeiul articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, o declarație în acest sens, care menționează data respectivei cereri și țara în care sau pentru care a fost depusă cererea anterioară; |
(g) |
în cazul în care este revendicată prioritatea de expoziție în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, o declarație în acest sens, care menționează denumirea expoziției și data primei prezentări a produselor sau serviciilor; |
(h) |
în cazul în care senioritatea uneia sau mai multor mărci anterioare înregistrate într-un stat membru, inclusiv a unei mărci înregistrate în țările Benelux sau a unei mărci care face obiectul unei înregistrări internaționale având efect într-un stat membru, astfel cum se menționează la articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, este revendicată odată cu cererea, o declarație în acest sens, care să indice statul membru sau statele membre în care sau pentru care este înregistrată marca anterioară, data de la care respectiva înregistrare a produs efecte, numărul înregistrării relevante și produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca. O astfel de declarație poate fi făcută, de asemenea, în termenul prevăzut la articolul 34 alineatul (1a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(i) |
după caz, o declarație care să indice faptul că cererea are ca scop înregistrarea unei mărci colective a UE în temeiul articolului 66 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau înregistrarea unei mărci de certificare a UE în temeiul articolului 74a din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(j) |
precizarea limbii în care a fost depusă cererea și a celei de-a doua limbi în conformitate cu articolul 119 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(k) |
semnătura solicitantului sau a reprezentantului solicitantului în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430 al Comisiei (6); |
(l) |
după caz, cererea întocmirii unui raport de cercetare, menționată la articolul 38 alineatul (1) sau (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. |
(2) Cererea poate include o declarație că semnul a dobândit caracter distinctiv prin utilizare în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul 207/2009, precum și o indicație a faptului că această afirmație este concepută ca un titlu principal sau ca unul subsidiar. O astfel de declarație poate fi făcută, de asemenea, în termenul prevăzut la articolul 37 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(3) Depunerea unei cereri de marcă colectivă a UE sau a unei cereri de marcă de certificare a UE poate include regulamentul de utilizare a acesteia. În cazul în care aceste regulamente nu sunt incluse în cerere, acestea trebuie depuse în termenul prevăzut la articolul 67 alineatul (1) și la articolul 74b alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(4) Dacă există mai mulți solicitanți, cererea poate conține desemnarea unui solicitant sau a unui reprezentant în calitate de reprezentant comun.
Articolul 3
Reprezentarea mărcii
(1) Marca trebuie să fie reprezentată în orice formă corespunzătoare cu ajutorul tehnologiei general disponibile, atât timp cât aceasta pot fi reprodusă în registru într-un mod clar, precis, autonom, ușor accesibil, inteligibil, durabil și obiectiv, în așa fel încât să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și cu precizie obiectul protecției conferite titularului.
(2) Reprezentarea mărcii trebuie să definească obiectul înregistrării. În cazul în care reprezentarea este însoțită de o descriere în temeiul alineatului (3) literele (d), (e), (f) punctul (ii), (h) sau a alineatului (4), această descriere va concorda cu reprezentarea și nu va extinde domeniul de aplicare al acesteia.
(3) În cazul în care cererea se referă la oricare dintre tipurile de mărci enumerate la literele (a)-(j), ea conține o mențiune în acest sens. Fără a aduce atingere alineatului (1) sau (2), tipul mărcii și reprezentarea acesteia vor concorda una cu alta, după cum urmează:
(a) |
în cazul unei mărci compuse exclusiv din cuvinte sau din litere, cifre, alte caractere tipografice standard sau o combinație a acestora (marcă verbală), marca este reprezentată prin depunerea unei reproduceri a semnului în prezentare standard, fără nicio reprezentare grafică sau culoare; |
(b) |
în cazul unei mărci pentru care se utilizează caractere, o stilizare sau o dispunere nestandardizate sau pentru care se utilizează o reprezentare grafică ori o culoare (marcă figurativă), inclusiv mărci care constau exclusiv în elemente figurative sau într-o combinație de elemente verbale și figurative, marca este reprezentată prin depunerea unei reproduceri a semnului care indică toate elementele și, dacă este cazul, culorile sale; |
(c) |
în cazul unei mărci compuse dintr-o formă tridimensională sau extinse la o astfel de formă, inclusiv containerele, ambalajele, produsul în sine sau aspectul acestora (marcă tridimensională), marca este reprezentată prin depunerea fie a unei reproduceri grafice a formei, inclusiv a unei imagini generate de calculator, fie a unei reproduceri fotografice. Reproducerea grafică sau fotografică poate conține diferite moduri de vizualizare; în cazul în care reprezentarea nu este furnizată electronic, ea poate conține până la șase moduri de vizualizare diferite; |
(d) |
în cazul unei mărci care constă în modul specific în care marca este amplasată sau aplicată pe produs (marcă de poziționare), marca este reprezentată prin depunerea unei reproduceri care identifică în mod corespunzător poziția și dimensiunea mărcii sau proporția acesteia față de produsele relevante. Elementele care nu fac parte din obiectul înregistrării sunt indicate vizual, de preferință prin linii întrerupte sau punctate. Reprezentarea poate fi însoțită de o descriere care să detalieze modul în care semnul este aplicat pe produse; |
(e) |
în cazul unei mărci compuse exclusiv dintr-un set de elemente grafice care se repetă cu regularitate (marcă dinamică), marca este reprezentată prin depunerea unei reproduceri care prezintă modelul repetitiv. Reprezentarea poate fi însoțită de o descriere care să detalieze modul în care elementele sale se repetă cu regularitate; |
(f) |
în cazul unei mărci de culoare,
|
(g) |
în cazul unei mărci compuse exclusiv dintr-un sunet sau dintr-o combinație de sunete (marcă sonoră), marca este reprezentată prin depunerea unui fișier audio care reproduce sunetul sau printr-o reprezentare precisă a sunetului în note muzicale; |
(h) |
în cazul unei mărci compuse dintr-o deplasare sau o schimbare a poziției elementelor mărcii (marcă în mișcare), marca este reprezentată prin depunerea unui fișier video sau printr-o serie de imagini statice secvențiale care arată deplasarea sau schimbarea de poziție. În cazul în care se utilizează imagini statice, acestea pot fi numerotate sau însoțite de o descriere care să explice succesiunea lor; |
(i) |
în cazul unei mărci compuse dintr-o combinație de imagini și de sunete (marcă multimedia) sau extinse la o astfel de combinație, marca este reprezentată prin depunerea unui fișier audiovizual care conține combinația imaginilor și a sunetelor; |
(j) |
în cazul unei mărci compuse din elemente cu caracteristici holografice (marcă hologramă), marca este reprezentată prin depunerea unui fișier video sau a unei reproduceri grafice sau fotografice conținând vizualizările necesare pentru a identifica într-o măsură suficientă efectul holografic în ansamblul său. |
(4) În cazul în care marca nu corespunde niciunuia dintre tipurile enumerate la alineatul (3), reprezentarea sa trebuie să corespundă standardelor stabilite la alineatul (1) și poate fi însoțită de o descriere.
(5) În cazul în care reprezentarea este furnizată electronic, directorul executiv al Oficiului stabilește formatele și dimensiunea fișierului electronic, precum și orice alte specificații tehnice relevante.
(6) În cazul în care reprezentarea nu este furnizată electronic, marca este reprodusă pe o foaie de hârtie separată de foaia pe care apare textul cererii. Foaia pe care este reprodusă marca trebuie să conțină toate imaginile sau vizualizările relevante și nu trebuie să depășească dimensiunea DIN A4 (29,7 cm înălțime, 21 cm lățime). Se lasă o margine de cel puțin 2,5 cm de jur împrejur.
(7) În cazul în care orientarea corectă a mărcii nu este evidentă, ea trebuie indicată prin mențiunea „sus” pe fiecare reproducere.
(8) Reproducerea mărcii trebuie să fie de o astfel de calitate încât să permită:
(a) |
micșorarea dimensiunii la minimum 8 cm lățime pe 8 cm înălțime; sau |
(b) |
mărirea dimensiunii la maximum 8 cm lățime pe 8 cm înălțime. |
(9) Prezentarea unui eșantion sau a unei mostre nu constituie o reprezentare corespunzătoare a mărcii.
Articolul 4
Revendicarea priorității
(1) În cazul în care una sau mai multe cereri anterioare sunt revendicate în același timp cu cererea, în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, solicitantul dispune de un termen de trei luni de la data depunerii cererii pentru a preciza numărul de dosar atribuit cererii anterioare și pentru a furniza o copie a acesteia. Copia respectivă trebuie să fie o copie exactă a cererii anterioare și să indice data depunerii cererii anterioare.
(2) În cazul în care limba cererii anterioare pentru care se revendică prioritatea nu este una dintre limbile de lucru ale Oficiului, solicitantul trebuie, dacă Oficiul solicită acest lucru, să prezinte acestuia o traducere a cererii anterioare în limba Oficiului utilizată ca prima sau a doua limbă a cererii, în termenul stabilit de Oficiu.
(3) Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis atunci când revendicarea de prioritate se referă la una sau mai multe înregistrări anterioare.
Articolul 5
Prioritatea de expoziție
În cazul în care prioritatea de expoziție este revendicată în același timp cu cererea, în temeiul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, solicitantul dispune de un termen de trei luni de la data depunerii pentru a furniza un certificat eliberat în cadrul expoziției de către autoritatea care răspunde de asigurarea protecției proprietății industriale în cadrul expoziției. Certificatul respectiv atestă că marca a fost utilizată pentru produsele sau serviciile vizate de cerere. Acesta trebuie, de asemenea, să precizeze datele expoziției și data primei utilizări publice, dacă este diferită de data deschiderii expoziției. Certificatul este însoțit de o identificare a utilizării efective a mărcii, certificată în mod corespunzător de către autoritate.
Articolul 6
Revendicarea seniorității unei mărci naționale înainte de înregistrarea mărcii UE
În cazul în care senioritatea unei mărci înregistrate anterior, astfel cum este menționată la articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, este revendicată în temeiul articolului 34 alineatul (1a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, solicitantul trebuie să prezinte o copie a înregistrării relevante în termen de trei luni de la primirea revendicării privind senioritatea de către Oficiu.
Articolul 7
Conținutul publicării unei cereri
Publicarea cererii cuprinde următoarele:
(a) |
numele și adresa solicitantului; |
(b) |
dacă este cazul, numele și adresa profesională ale reprezentantului desemnat de solicitant, altul decât un reprezentant în sensul articolului 92 alineatul (3) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. În cazul în care au fost desemnați mai mulți reprezentanți și dacă adresa lor profesională este aceeași, sunt publicate numai numele și adresa profesională ale primului reprezentant menționat, urmate de cuvintele „și alții”; În cazul în care au fost desemnați mai mulți reprezentanți și adresele lor profesionale sunt diferite, se publică numai adresa profesională indicată în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament. În cazul desemnării unei asociații de reprezentanți, în conformitate cu articolul 74 alineatul (8) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430, se publică numai numele și adresa profesională ale asociației; |
(c) |
reprezentarea mărcii, însoțită de elementele și descrierile menționate la articolul 3, dacă este cazul; În cazul în care reprezentarea a fost furnizată sub forma unui fișier electronic, ea este pusă la dispoziție printr-un link către fișierul respectiv; |
(d) |
lista produselor și a serviciilor, grupate pe clase conform clasificării de la Nisa, fiecare grup fiind precedat de numărul de clasă din clasificarea menționată căreia îi aparține grupul de produse sau de servicii și prezentat în ordinea respectivei clasificări; |
(e) |
data depunerii și numărul dosarului; |
(f) |
dacă este cazul, informații referitoare la revendicarea priorității depusă de solicitant în temeiul articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(g) |
dacă este cazul, informații referitoare la revendicarea priorității de expoziție depusă de solicitant în temeiul articolului 33 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(h) |
dacă este cazul, informații referitoare la revendicarea seniorității depusă de solicitant în temeiul articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(i) |
dacă este cazul, o declarație în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, potrivit căreia marca a dobândit un caracter distinctiv în raport cu produsele sau cu serviciile pentru care se solicită înregistrarea, ca urmare a utilizării date acesteia; |
(j) |
dacă este cazul, o declarație potrivit căreia cererea este depusă pentru o marcă colectivă a UE sau pentru o marcă de certificare a UE; |
(k) |
indicarea limbii în care a fost întocmită cererea, precum și a celei de-a doua limbi indicate de solicitant în temeiul articolului 119 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(l) |
dacă este cazul, o declarație potrivit căreia cererea rezultă din transformarea unei înregistrări internaționale desemnând Uniunea, în temeiul articolului 161 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, împreună cu data înregistrării internaționale în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid sau data la care a fost înregistrată extinderea teritorială la Uniune ulterioară înregistrării internaționale, în temeiul articolului 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid și, după caz, data priorității înregistrării internaționale. |
Articolul 8
Divizarea cererii
(1) O declarație de divizare a cererii, introdusă în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, conține următoarele informații:
(a) |
numărul de dosar al cererii; |
(b) |
numele și adresa solicitantului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; |
(c) |
lista produselor sau a serviciilor care fac obiectul cererii divizionare sau, în cazul în care se urmărește divizarea în mai mult de o cerere divizionară, lista produselor sau a serviciilor vizate de fiecare cerere divizionară; |
(d) |
lista produselor sau a serviciilor care trebuie să rămână în cererea inițială. |
(2) Oficiul stabilește un dosar separat pentru fiecare cerere divizionară, care constă într-o copie completă a dosarului cererii inițiale, inclusiv declarația de divizare și corespondența aferentă. Oficiul atribuie fiecărei cereri divizionare un nou număr de înregistrare.
(3) Publicarea fiecărei cereri divizionare conține indicațiile și elementele prevăzute la articolul 7.
TITLUL III
PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE
Articolul 9
Certificatul de înregistrare
Certificatul de înregistrare eliberat în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 cuprinde elementele din registru enumerate la articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, precum și o declarație care atestă faptul că elementele respective au fost înscrise în registru. În cazul în care reprezentarea mărcii a fost furnizată sub forma unui fișier electronic, rubrica relevantă este pusă la dispoziție printr-un link către fișierul respectiv. Certificatul este completat, după caz, cu un extras care cuprinde toate elementele ce trebuie înregistrate în registru în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, precum și o declarație care atestă faptul că elementele respective au fost înscrise în registru.
Articolul 10
Conținutul unei cereri de modificare a unei înregistrări
O cerere de modificare a unei înregistrări în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 conține următoarele informații:
(a) |
numărul de înregistrare al mărcii UE; |
(b) |
numele și adresa titularului mărcii UE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; |
(c) |
indicarea elementului din reprezentarea mărcii UE care trebuie modificat și versiunea modificată a respectivului element, în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(d) |
o reprezentare a mărcii UE modificate, în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament. |
Articolul 11
Declarația de divizare a unei înregistrări
(1) O declarație de divizare a unei înregistrări, în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, conține următoarele informații:
(a) |
numărul de înregistrare al mărcii UE; |
(b) |
numele și adresa titularului mărcii UE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; |
(c) |
lista bunurilor și a serviciilor care urmează să formeze înregistrarea divizionară sau, în cazul în care se urmărește divizarea în mai mult de o înregistrare divizionară, lista bunurilor și a serviciilor pentru fiecare înregistrare divizionară; |
(d) |
lista bunurilor și a serviciilor care trebuie să rămână în înregistrarea inițială. |
(2) Oficiul stabilește un dosar separat pentru înregistrarea divizionară, care constă într-o copie completă a dosarului înregistrării inițiale, inclusiv declarația de divizare și corespondența aferentă. Oficiul atribuie înregistrării divizionare un nou număr de înregistrare.
Articolul 12
Conținutul unei cereri de modificare a numelui sau a adresei titularului unei mărci a UE sau solicitantului unei mărci a UE
O cerere de modificare a numelui sau a adresei titularului unei mărci a UE în conformitate cu articolul 48a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 conține următoarele informații:
(a) |
numărul de înregistrare al mărcii UE; |
(b) |
numele și adresa titularului mărcii UE, așa cum au fost înregistrate în registru, cu excepția cazului în care Oficiul a acordat deja un număr de identificare titularului, caz în care este suficient ca solicitantul să indice respectivul număr, precum și numele titularului; |
(c) |
indicarea noului nume sau a noii adrese a titularului mărcii UE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. |
Literele (b) și (c) de la primul paragraf se aplică mutatis mutandis în scopul unei cereri de modificare a numelui sau adresei solicitantului unei mărci a UE. O astfel de cerere conține, de asemenea, numărul cererii.
TITLUL IV
TRANSFER
Articolul 13
Cererea de înregistrare a unui transfer
(1) O cerere de înregistrare a unui transfer, în temeiul articolului 17 alineatul (5a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, conține următoarele:
(a) |
numărul de înregistrare al mărcii UE; |
(b) |
informații detaliate privind noul titular, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; |
(c) |
informații privind produsele sau serviciile înregistrate la care se referă transferul, dacă acesta nu privește toate produsele sau serviciile înregistrate; |
(d) |
elementele care dovedesc realizarea transferului, în conformitate cu articolul 17 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(e) |
dacă este cazul, numele și adresa profesională ale reprezentantului noului titular, care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (e) din prezentul regulament. |
(2) Literele (b)-(e) de la alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în sensul unei cereri de înregistrare a unui transfer privind o cerere de marcă a UE.
(3) În sensul alineatului (1) litera (d), oricare dintre următoarele elemente constituie dovezi suficiente ale transferului:
(a) |
semnarea cererii de înregistrare a transferului de către titularul înregistrat sau de un reprezentant al acestuia și de către succesorul său în drepturi sau de un reprezentant al acestuia; |
(b) |
în cazul în care cererea este prezentată de titularul înregistrat sau de reprezentantul acestuia, o declarație semnată de succesorul în drepturi sau de reprezentantul acestuia prin care succesorul în drepturi este de acord cu înregistrarea transferului; |
(c) |
în cazul în care cererea este prezentată de succesorul în drepturi, o declarație semnată de titularul înregistrat sau de reprezentantul acestuia, prin care titularul înregistrat este de acord cu înregistrarea succesorului în drepturi; |
(d) |
semnarea unui formular sau a unui document de transfer completat, astfel cum se menționează la articolul 65 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430, de către titularul înregistrat sau de un reprezentant al acestuia și de către succesorul în drepturi sau de un reprezentant al acestuia. |
Articolul 14
Prelucrarea cererilor de transfer parțial
(1) În cazul în care cererea de înregistrare a unui transfer se referă doar la o parte a produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată marca, solicitantul distribuie produsele sau serviciile care figurează în înregistrarea inițială între înregistrarea rămasă și cererea de transfer parțial, astfel încât produsele sau serviciile din înregistrarea rămasă și din noua înregistrare să nu se suprapună.
(2) Oficiul stabilește un dosar separat pentru noua înregistrare, care constă într-o copie completă a dosarului înregistrării inițiale, inclusiv cererea de înregistrare a transferului parțial și corespondența aferentă. Oficiul atribuie un nou număr de înregistrare noii înregistrări.
(3) Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis în sensul unei cereri de înregistrare a unui transfer privind o cerere de marcă a UE. Oficiul atribuie noii cereri de marcă a UE un nou număr de cerere.
TITLUL V
RENUNȚAREA
Articolul 15
Renunțarea
(1) O declarație de renunțare, în temeiul articolului 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, conține următoarele informații:
(a) |
numărul de înregistrare al mărcii UE; |
(b) |
numele și adresa solicitantului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; |
(c) |
în cazul în care renunțarea este declarată doar pentru unele dintre produsele și serviciile pentru care este înregistrată marca, indicarea produselor și a serviciilor pentru care marca trebuie să rămână înregistrată. |
(2) În cazul în care dreptul unei părți terțe asupra mărcii UE este înscris în registru, o declarație de consimțire la renunțare, semnată de titularul respectivului drept sau de un reprezentant al acestuia, este o dovadă suficientă privind acordul părții terțe la renunțare.
TITLUL VI
MĂRCILE COLECTIVE ȘI MĂRCILE DE CERTIFICARE ALE UE
Articolul 16
Conținutul regulamentului de utilizare a mărcilor colective ale UE
Regulamentul de utilizare a mărcilor colective ale UE menționat la articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 precizează:
(a) |
numele solicitantului; |
(b) |
obiectul asociației sau obiectul pentru care a fost creată persoana juridică de drept public; |
(c) |
organismele autorizate să reprezinte asociația sau persoana juridică de drept public; |
(d) |
în cazul unei asociații, condițiile de afiliere; |
(e) |
o reprezentare a mărcii colective a UE; |
(f) |
persoanele autorizate să utilizeze marca colectivă a UE; |
(g) |
dacă este cazul, condițiile de utilizare a mărcii colective a UE, inclusiv sancțiunile; |
(h) |
produsele sau serviciile acoperite de marca colectivă a UE, inclusiv, după caz, orice limitare introdusă ca urmare a aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (j), (k) sau (l) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(i) |
dacă este cazul, autorizația menționată la articolul 67 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009. |
Articolul 17
Conținutul regulamentului de utilizare a mărcilor de certificare ale UE
Regulamentul de utilizare a mărcilor de certificare ale UE menționat la articolul 74b din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 precizează:
(a) |
numele solicitantului; |
(b) |
o declarație potrivit căreia solicitantul îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 74a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(c) |
o reprezentare a mărcii de certificare a UE; |
(d) |
produsele sau serviciile acoperite de marca de certificare a UE; |
(e) |
caracteristicile produselor sau ale serviciilor care urmează să fie certificate prin marca de certificare a UE, cum ar fi materialul, modul de fabricare a produselor sau performanța serviciilor, calitatea sau precizia; |
(f) |
condițiile de utilizare a mărcii de certificare a UE, inclusiv sancțiunile; |
(g) |
persoanele autorizate să utilizeze marca de certificare a UE; |
(h) |
modul în care organismul de certificare urmează să testeze caracteristicile respective și să supravegheze utilizarea mărcii de certificare a UE. |
TITLUL VII
CHELTUIELILE
Articolul 18
Ratele maxime ale cheltuielilor
(1) Cheltuielile menționate la articolul 85 alineatul (1a) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sunt suportate de partea căzută în pretenții, pe baza următoarelor rate maxime:
(a) |
dacă partea cu câștig de cauză nu este reprezentată, cheltuielile de deplasare și de ședere ale respectivei părți, pentru o persoană, pentru călătoria dus-întors de la domiciliu sau de la adresa profesională până la locul în care are loc procedura orală, în temeiul articolului 49 din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430, după cum urmează:
|
(b) |
cheltuielile de călătorie ale reprezentanților în temeiul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, la ratele prevăzute la litera (a) punctul (i) din prezentul alineat; |
(c) |
cheltuielile de reprezentare, în sensul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, suportate de partea care are câștig de cauză, după cum urmează:
|
(2) În cazul în care există mai mulți solicitanți sau titulari de cerere sau de înregistrare a mărcii UE sau în cazul în care există mai mulți opozanți sau solicitanți de decădere sau de declarare a nulității care au depus în comun opoziția sau cererea de decădere sau de declarare a nulității, partea căzută în pretenții suportă cheltuielile menționate la alineatul (1) litera (a) numai pentru o singură persoană.
(3) Dacă partea care are câștig de cauză este reprezentată de mai mult de un reprezentant în sensul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, partea căzută în pretenții suportă cheltuielile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul articol numai pentru o singură persoană.
(4) Partea căzută în pretenții nu este obligată să restituie părții care a avut câștig de cauză alte cheltuieli, costuri și onorarii legate de procedurile desfășurate în fața Oficiului decât cele menționate la alineatele (1), (2) și (3).
TITLUL VIII
PUBLICAȚII PERIODICE
Articolul 19
Publicații periodice
(1) În cazul în care sunt publicate informații în Buletinul mărcilor UE în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009, cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1430 sau cu prezentul regulament, data publicării care figurează în buletin are valoare de dată de publicare a informațiilor.
(2) În măsura în care înscrierile privind înregistrarea unei mărci nu presupun nicio modificare în raport cu cererea publicată, publicarea respectivelor înscrieri se efectuează făcând trimitere la înscrierile care figurează în cererea publicată.
(3) Oficiul poate pune edițiile Jurnalului Oficial al Oficiului la dispoziția publicului prin mijloace electronice.
TITLUL IX
COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ
Articolul 20
Schimbul de informații între Oficiu și autoritățile statelor membre
(1) Fără a aduce atingere articolului 123c din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Oficiul și oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre, inclusiv Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală, își comunică reciproc, la cerere, informații relevante privind cererile de înregistrare a mărcilor UE sau de înregistrare a mărcilor naționale și privind procedurile referitoare la respectivele cereri și la mărcile înregistrate ca urmare a depunerii acestor cereri.
(2) Oficiul și instanțele sau autoritățile statelor membre fac schimb de informații în scopurile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 207/2009, direct sau prin intermediul oficiilor centrale pentru proprietatea industrială din statele membre.
(3) Cheltuielile ocazionate de comunicările menționate la alineatele (1) și (2) cad în sarcina autorității care efectuează respectivele comunicări. Aceste comunicări sunt scutite de taxe.
Articolul 21
Deschiderea dosarelor pentru inspecție
(1) Inspecția dosarelor de cereri de mărci ale UE sau a dosarelor de mărci ale UE înregistrate, de către instanțele sau autoritățile statelor membre, se referă fie la documentele originale, fie la copiile respectivelor documente sau la mijloacele tehnice de stocare a datelor în cazul în care dosarele sunt arhivate în acest mod.
(2) La momentul transmiterii dosarelor referitoare la mărci ale UE solicitate sau înregistrate sau a unor copii ale acestora către instanțele de judecată sau parchetele statelor membre, Oficiul indică restricțiile la care este supusă inspecția acestor dosare, în temeiul articolului 88 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(3) În cadrul procedurilor înaintate în fața lor, instanțele de judecată sau parchetele statelor membre pot să pună documentele transmise de către Oficiu la dispoziția unor părți terțe în scopul inspecției. Acest tip de inspecție se desfășoară în condițiile prevăzute la articolul 88 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
TITLUL X
TRANSFORMAREA
Articolul 22
Conținutul unei cereri de transformare
O cerere de transformare a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE sau a unei mărci UE înregistrate în cerere de înregistrare a unei mărci naționale, în temeiul articolului 112 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, conține următoarele informații:
(a) |
numele și adresa solicitantului transformării, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; |
(b) |
numărul de dosar atribuit cererii de înregistrare a mărcii UE sau numărul de înregistrare al mărcii UE; |
(c) |
indicarea motivelor transformării, în conformitate cu articolul 112 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(d) |
numele statului membru sau al statelor membre vizate de cererea de transformare; |
(e) |
în cazul în care cererea de transformare nu se referă la toate produsele sau serviciile pentru care a fost depusă cererea de înregistrare sau pentru care a fost înregistrată marca UE, lista produselor sau a serviciilor vizate de transformare și, în cazul în care transformarea vizează mai multe state membre și lista produselor sau a serviciilor nu este aceeași pentru toate statele membre, indicarea produselor sau a serviciilor respective pentru fiecare stat membru; |
(f) |
în cazul în care transformarea este solicitată, în conformitate cu articolul 112 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, din motivul că o marcă a UE a încetat să mai aibă efect ca urmare a unei hotărâri pronunțate de o instanță competentă în domeniul mărcilor UE, indicarea datei la care respectiva hotărâre a devenit finală și o copie a hotărârii, care poate fi prezentată în limba în care a fost pronunțată hotărârea. |
Articolul 23
Conținutul publicării unei cereri de transformare
Publicarea unei cereri de transformare, în conformitate cu articolul 113 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, conține următoarele informații:
(a) |
numărul de dosar sau numărul de înregistrare al mărcii UE pentru care se solicită transformarea; |
(b) |
o trimitere la publicarea anterioară a cererii sau la înregistrarea în Buletinul mărcilor UE; |
(c) |
o indicație a statului membru sau a statelor membre vizate de cererea de transformare; |
(d) |
în cazul în care cererea de transformare nu se referă la toate produsele sau serviciile pentru care a fost depusă cererea de înregistrare sau pentru care a fost înregistrată marca UE, lista produselor sau a serviciilor vizate de cererea de transformare; |
(e) |
în cazul în care cererea de transformare vizează mai mult de un stat membru și lista produselor sau a serviciilor nu este aceeași pentru toate statele membre, indicarea produselor sau a serviciilor respective pentru fiecare stat membru; |
(f) |
data cererii de transformare. |
TITLUL XI
LIMBILE UTILIZATE
Articolul 24
Depunerea de documente justificative în cadrul procedurilor scrise
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament sau în Regulamentul delegat (UE) 2017/1430, documentele justificative care urmează să fie utilizate în procedurile scrise în fața Oficiului pot fi redactate în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii. În cazul în care limba utilizată în astfel de documente nu este aceea a procedurilor, astfel cum este stabilită în conformitate cu articolul 119 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, Oficiul, din inițiativă proprie sau la cererea motivată a celeilalte părți, poate impune furnizarea unei traduceri în limba respectivă, într-un termen stabilit de Oficiu.
Articolul 25
Standardele aplicabile traducerilor
(1) În cazul în care la Oficiu trebuie depusă o traducere a unui document, traducerea identifică documentul la care se referă și reproduce structura și conținutul documentului original. În cazul în care una dintre părți a indicat că doar anumite porțiuni din document sunt relevante, traducerea se poate limita la porțiunile respective.
(2) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 207/2009, în Regulamentul delegat (UE) 2017/1430 sau în prezentul regulament, un document pentru care trebuie depusă o traducere este considerat a nu fi fost primit de Oficiu în următoarele cazuri:
(a) |
atunci când traducerea este primită de Oficiu după expirarea termenului stabilit pentru prezentarea documentului original sau a traducerii; |
(b) |
atunci când certificatul menționat la articolul 26 din prezentul regulament nu este depus în termenul stabilit de Oficiu. |
Articolul 26
Valoarea juridică a traducerilor
În lipsa unei probe sau a unei dovezi contrare, Oficiul presupune că o traducere corespunde textului original relevant. În caz de dubiu, Oficiul poate solicita depunerea, într-un anumit termen, a unui certificat care să ateste că traducerea corespunde textului original.
TITLUL XII
ORGANIZAREA OFICIULUI
Articolul 27
Decizii ale unei divizii de opoziție sau ale unei divizii de anulare adoptate de un singur membru
În temeiul articolului 132 alineatul (2) sau al articolului 134 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, un singur membru al unei divizii de opoziție sau al unei divizii de anulare adoptă următoarele tipuri de decizii:
(a) |
decizii privind repartizarea cheltuielilor; |
(b) |
decizii de stabilire a sumei cheltuielilor care trebuie achitate în temeiul articolului 85 alineatul (6) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(c) |
decizii de întrerupere a procedurii sau decizii care confirmă că nu este necesar să se procedeze la o decizie pe fond; |
(d) |
decizii de respingere a unei opoziții ca fiind inadmisibilă înainte de expirarea termenului menționat la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430; |
(e) |
decizii de suspendare a procedurii; |
(f) |
decizii de unire sau de separare a opozițiilor multiple, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430. |
TITLUL XIII
PROCEDURI REFERITOARE LA ÎNREGISTRAREA INTERNAȚIONALĂ A MĂRCILOR
Articolul 28
Formularul care trebuie să fie utilizat pentru depunerea unei cereri internaționale
Formularul pus la dispoziție de Oficiu pentru depunerea unei cereri internaționale, astfel cum se menționează la articolul 147 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, include toate elementele din formularul oficial furnizat de Biroul internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumit în continuare „Biroul internațional”). Solicitanții pot utiliza, de asemenea, formularul oficial furnizat de Biroul internațional.
Articolul 29
Fapte și decizii privind nulitatea care trebuie notificate Biroului internațional
(1) Oficiul notifică Biroul internațional, în termen de cinci ani de la data înregistrării internaționale, în următoarele cazuri:
(a) |
atunci când cererea de înregistrare a mărcii UE pe care se baza înregistrarea internațională a fost retrasă, este considerată retrasă sau a fost respinsă în temeiul unei decizii definitive, cu privire la toate sau la o parte din bunurile sau serviciile enumerate în înregistrarea internațională; |
(b) |
atunci când marca UE pe care se baza înregistrarea internațională a încetat să producă efecte pentru că a făcut obiectul unei renunțări, nu a mai fost reînnoită, a fost revocată sau a fost declarată nulă de către Oficiu în temeiul unei decizii definitive sau, pe baza unei cereri reconvenționale formulate în cadrul unei acțiuni în contrafacere, de o instanță competentă în domeniul mărcilor UE, cu privire la toate sau la o parte din bunurile sau serviciile enumerate în înregistrarea internațională; |
(c) |
atunci când cererea de înregistrare a mărcii UE sau marca UE pe care se baza înregistrarea internațională a fost divizată în două cereri sau înregistrări. |
(2) Notificarea prevăzută la alineatul (1) conține:
(a) |
numărul înregistrării internaționale; |
(b) |
numele titularului înregistrării internaționale; |
(c) |
faptele și deciziile care afectează cererea sau înregistrarea de bază, precum și data de la care aceste fapte și decizii produc efecte; |
(d) |
în cazul menționat la alineatul (1) litera (a) sau (b), cererea de radiere a înregistrării internaționale; |
(e) |
atunci când actul menționat la alineatul (1) litera (a) sau (b) afectează cererea sau înregistrarea de bază numai pentru anumite produse sau servicii, respectivele produse sau servicii ori produsele sau serviciile care nu sunt afectate; |
(f) |
în cazul menționat la alineatul (1) litera (c), numărul fiecărei cereri de marcă a UE sau de înregistrare în cauză. |
(3) Oficiul notifică Biroul internațional la sfârșitul unei perioade de cinci ani de la data înregistrării internaționale, în următoarele cazuri:
(a) |
atunci când este pendinte o cale de atac împotriva unei decizii a unui examinator de respingere a cererii de înregistrare a mărcii UE pe care se baza înregistrarea internațională în temeiul articolului 37 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(b) |
atunci când este pendinte o opoziție la cererea de înregistrare a mărcii UE pe care se baza înregistrarea internațională; |
(c) |
atunci când este pendinte o cerere de revocare sau de declarare a nulității împotriva mărcii UE pe care se baza înregistrarea internațională; |
(d) |
atunci când în Registrul mărcilor UE s-a menționat că o cerere reconvențională de revocare sau de declarare a nulității a fost introdusă în fața unei instanțe competente în domeniul mărcilor UE împotriva mărcii UE pe care se baza înregistrarea internațională, dar hotărârea instanței competente în domeniul mărcilor UE cu privire la cererea reconvențională nu figurează încă în registru. |
(4) Odată ce procedura prevăzută la alineatul (3) a fost finalizată printr-o decizie definitivă sau printr-o înscriere în registru, Oficiul notifică Biroul internațional cu privire la aceasta în conformitate cu alineatul (2).
(5) În sensul alineatelor (1) și (3), o marcă a UE pe care se baza înregistrarea internațională include o înregistrare a unei mărci a UE care rezultă dintr-o cerere de înregistrare a unei mărci a UE pe care se baza cererea internațională.
Articolul 30
Cererea de extindere teritorială ulterioară înregistrării internaționale
(1) O cerere de extindere teritorială depusă la Oficiu în temeiul articolului 149 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 îndeplinește următoarele cerințe:
(a) |
este depusă prin intermediul unuia dintre formularele menționate la articolul 31 din prezentul regulament și conține toate indicațiile și informațiile solicitate în formularul utilizat; |
(b) |
indică numărul înregistrării internaționale la care se referă; |
(c) |
lista produselor sau a serviciilor este acoperită de lista produselor sau a serviciilor care figurează în înregistrarea internațională; |
(d) |
pe baza indicațiilor furnizate în formularul internațional, solicitantul este abilitat să formuleze o desemnare ulterioară înregistrării internaționale prin intermediul Oficiului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul (ii) și cu articolul 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid. |
(2) În cazul în care o cerere de extindere teritorială nu îndeplinește toate condițiile stabilite la alineatul (1), Oficiul invită solicitantul să remedieze deficiențele constatate într-un termen stabilit de Oficiu.
Articolul 31
Formularul care trebuie utilizat pentru o cerere de extindere teritorială
Formularul pus la dispoziție de Oficiu care trebuie să fie utilizat pentru depunerea unei cereri de extindere teritorială, astfel cum este menționată la articolul 149 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, trebuie să includă toate elementele din formularul oficial furnizat de Biroul internațional. Solicitanții pot utiliza, de asemenea, formularul oficial furnizat de Biroul internațional.
Articolul 32
Revendicări de senioritate pe lângă Oficiu
(1) Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, o revendicare de senioritate în conformitate cu articolul 153a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 conține următoarele informații:
(a) |
numărul înregistrării internaționale; |
(b) |
numele și adresa titularului înregistrării internaționale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; |
(c) |
indicarea statului membru sau a statelor membre în care sau pentru care este înregistrată marca anterioară; |
(d) |
numărul și data depunerii înregistrării relevante; |
(e) |
indicarea produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată marca anterioară și a celor pentru care este revendicată senioritatea; |
(f) |
o copie a certificatului de înregistrare relevant. |
(2) Atunci când titularul înregistrării internaționale trebuie să fie reprezentat în procedurile angajate în fața Oficiului în temeiul articolului 92 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, revendicarea seniorității conține desemnarea unui reprezentant în sensul articolului 93 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.
(3) Atunci când Oficiul a acceptat revendicarea seniorității, el informează Biroul internațional în consecință, precizând următoarele:
(a) |
numărul înregistrării internaționale în cauză; |
(b) |
denumirea statului membru sau a statelor membre în care sau pentru care este înregistrată marca anterioară; |
(c) |
numărul înregistrării relevante; |
(d) |
data de la care înregistrarea respectivă a produs efecte. |
Articolul 33
Notificarea refuzurilor provizorii ex officio Biroului internațional
(1) Notificarea unui refuz provizoriu ex officio al protecției înregistrării internaționale, în ansamblu sau parțial, care trebuie transmisă Biroului internațional în temeiul articolului 154 alineatele (2) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 conține următoarele, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la articolul 154 alineatele (3) și (4) din regulamentul respectiv:
(a) |
numărul înregistrării internaționale; |
(b) |
o trimitere la dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 207/2009 care sunt relevante pentru refuzul provizoriu; |
(c) |
indicarea faptului că refuzul provizoriu al protecției va fi confirmat printr-o decizie a Oficiului în cazul în care titularul înregistrării internaționale nu remediază motivele refuzului prezentând Oficiului observații în termen de două luni de la data la care Oficiul a emis refuzul provizoriu; |
(d) |
în cazul în care refuzul provizoriu se referă doar la o parte a produselor și serviciilor, indicarea acestor produse și servicii. |
(2) Pentru orice notificare de refuz provizoriu ex officio transmisă Biroului internațional și cu condiția ca termenul de formulare a unei opoziții să fi expirat și ca nicio notificare sau niciun refuz provizoriu întemeiate pe o opoziție să nu fi fost pronunțate în temeiul articolului 78 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430, Oficiul comunică Biroului internațional următoarele informații:
(a) |
atunci când refuzul provizoriu a fost retras ca urmare a procedurilor angajate în fața Oficiului, faptul că marca este protejată în Uniune; |
(b) |
atunci când o decizie de refuzare a protecției unei mărci a devenit definitivă, dacă este cazul, ca urmare a unei căi de atac în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 sau al unei acțiuni în temeiul articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, faptul că protecția mărcii este refuzată în Uniune; |
(c) |
atunci când refuzul în temeiul literei (b) se referă numai la o parte a produselor sau serviciilor, produsele sau serviciile pentru care marca este protejată în Uniune. |
Articolul 34
Notificarea invalidării efectelor unei înregistrări internaționale către Biroul internațional
Notificarea menționată la articolul 158 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 este datată și conține:
(a) |
indicarea faptului că invalidarea a fost pronunțată de Oficiu sau indicarea instanței competente în domeniul mărcilor UE care a pronunțat invalidarea; |
(b) |
indicarea faptului că invalidarea a fost pronunțată sub forma unei decăderi din drepturi a titularului înregistrării internaționale, a unei declarații de invalidare a mărcii din motive absolute sau a unei declarații de nulitate a mărcii din motive relative; |
(c) |
o declarație potrivit căreia invalidarea nu mai poate face obiectul niciunei căi de atac; |
(d) |
numărul înregistrării internaționale; |
(e) |
numele titularului înregistrării internaționale; |
(f) |
în cazul în care invalidarea nu se referă la toate produsele sau serviciile, indicarea produselor sau serviciilor pentru care a fost pronunțată sau pentru care nu a fost pronunțată invalidarea; |
(g) |
data la care a fost pronunțată invalidarea, împreună cu indicarea datei de la care invalidarea intră în vigoare. |
Articolul 35
Cerere de transformare a unei înregistrări internaționale în cerere de înregistrare a unei mărci naționale sau într-o desemnare a statelor membre
(1) O cerere de transformare a unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea într-o cerere de înregistrare a unei mărci naționale sau într-o desemnare a statelor membre în temeiul articolelor 112 și 159 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 trebuie să conțină, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la articolul 159 alineatele (4)-(7) din regulamentul respectiv:
(a) |
numărul înregistrării internaționale; |
(b) |
data înregistrării internaționale sau data desemnării Uniunii ulterioară înregistrării internaționale în temeiul articolului 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid și, dacă este cazul, detaliile revendicării priorității pentru înregistrarea internațională în temeiul articolului 159 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, precum și detaliile revendicării seniorității în temeiul articolului 34, 35 sau 153 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009; |
(c) |
indicațiile și elementele menționate la articolul 113 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 și la articolul 22 literele (a), (c) și (d) din prezentul regulament. |
(2) Publicarea unei cereri de transformare menționate la alineatul (1) conține detaliile prevăzute la articolul 23.
Articolul 36
Transformarea unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea într-o cerere de marcă UE
O cerere de transformare în temeiul articolului 161 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 conține, pe lângă indicațiile și elementele prevăzute la articolul 2 din prezentul regulament, următoarele:
(a) |
numărul înregistrării internaționale care a fost radiată; |
(b) |
data la care înregistrarea internațională a fost radiată de Biroul internațional; |
(c) |
după caz, data înregistrării internaționale în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid sau data înregistrării extinderii teritoriale la Uniune efectuate ulterior înregistrării internaționale în temeiul articolului 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid; |
(d) |
dacă este cazul, data priorității revendicate în cererea internațională, astfel cum apare în registrul internațional ținut de Biroul internațional. |
TITLUL XIV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 37
Măsuri tranzitorii
Fără a aduce atingere articolului 80 din Regulamentul delegat (UE) 2017/1430, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2868/95 continuă să se aplice procedurilor în curs în cazul în care prezentul regulament nu se aplică în conformitate cu articolul 38, până la finalizarea procedurii.
Articolul 38
Intrare în vigoare și aplicare
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi după data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Se aplică de la 1 octombrie 2017, sub rezerva următoarelor derogări:
(a) |
titlul II nu se aplică cererilor de înregistrare a unei mărci UE depuse înainte de data menționată mai sus, și nici înregistrărilor internaționale pentru care desemnarea Uniunii a fost efectuată înainte de data respectivă; |
(b) |
articolul 9 nu se aplică mărcilor UE înregistrate anterior datei menționate mai sus; |
(c) |
articolul 10 nu se aplică cererilor de modificare depuse anterior datei menționate mai sus; |
(d) |
articolul 11 nu se aplică declarațiilor de divizare depuse anterior datei menționate mai sus; |
(e) |
articolul 12 nu se aplică cererilor de modificare a numelui sau adresei depuse anterior datei menționate mai sus; |
(f) |
titlul IV nu se aplică cererilor de înregistrare a unui transfer depuse anterior datei menționate mai sus; |
(g) |
titlul V nu se aplică declarațiilor de renunțare depuse anterior datei menționate mai sus; |
(h) |
titlul VI nu se aplică cererilor de înregistrare a unor mărci colective ale UE sau mărci de certificare ale UE depuse înainte de data menționată mai sus, și nici înregistrărilor internaționale pentru care desemnarea Uniunii a fost efectuată înainte de data respectivă; |
(i) |
titlul VII nu se aplică cheltuielilor suportate în procedurile inițiate anterior datei menționate mai sus; |
(j) |
titlul VIII nu se aplică publicărilor făcute anterior datei menționate mai sus; |
(k) |
titlul IX nu se aplică cererilor de informații sau de inspecție depuse anterior datei menționate mai sus; |
(l) |
titlul X nu se aplică cererilor de transformare depuse anterior datei menționate mai sus; |
(m) |
titlul XI nu se aplică documentelor justificative sau traducerilor depuse anterior datei menționate mai sus; |
(n) |
titlul XII nu se aplică deciziilor adoptate anterior datei menționate mai sus; |
(o) |
titlul XIII nu se aplică cererilor internaționale, notificărilor de fapte și decizii privind nulitatea cererii sau a înregistrării unei mărci a UE pe care s-a bazat înregistrarea internațională, cererilor de extindere teritorială, revendicărilor de senioritate, notificărilor de refuzuri provizorii ex officio, notificărilor de nulitate a efectelor unei înregistrări internaționale, cererilor de transformare a unei înregistrări internaționale în cerere de înregistrare a unei mărci naționale și cererilor de transformare a unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea într-o cerere de marcă a UE, depuse sau efectuate anterior datei menționate mai sus, după caz. |
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 18 mai 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(2) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, 14.1.1994, p. 1).
(3) Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară și a Regulamentului (CE) nr. 2868/95 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2869/95 al Comisiei privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (JO L 341, 24.12.2015, p. 21).
(4) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, 15.12.1995, p. 1).
(5) JO L 296, 14.11.2003, p. 22.
(6) Regulamentul delegat (UE) 2017/1430 al Comisiei din 18 mai 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2868/95 și (CE) nr. 216/96 ale Comisiei (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/59 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/1432 AL COMISIEI
din 7 august 2017
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare cu privire la criteriile de aprobare a substanțelor active cu risc redus
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 22 alineatul (3) coroborat cu articolul 78 alineatul (1) litera(a),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 vizează facilitarea introducerii pe piață a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active cu risc redus prin stabilirea unor criterii de identificare a substanțelor active cu risc redus și prin accelerarea procedurii de autorizare pentru produsele cu risc redus. |
(2) |
Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) promovează gestionarea integrată a dăunătorilor acordând prioritate utilizării produselor de protecție a plantelor și altor tehnici nechimice cu cele mai puține efecte secundare asupra sănătății umane, asupra organismelor nevizate și asupra mediului. În special, la articolul 12, utilizarea produselor de protecție a plantelor cu risc redus este luată în considerare în primul rând în cazul folosirii produselor respective în anumite domenii specifice, cum sunt cele utilizate de publicul larg. |
(3) |
În conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, punctul 5 din anexa II a acestui regulament se aplică la identificarea substanțelor active cu risc redus care satisfac criteriile de la articolul 4 din regulamentul respectiv. |
(4) |
Punctul 5 din anexa II se referă la o serie de categorii de pericol specificate în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Din motive de claritate, și pentru a reflecta aplicarea actuală a regulamentului respectiv, este necesar să fie oferite mai multe detalii în ceea ce privește aceste categorii de pericol. |
(5) |
În conformitate cu articolul 16 din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), substanțele care prezintă un risc semnificativ pentru sau prin intermediul mediului acvatic sunt definite ca substanțe prioritare la nivelul Uniunii și sunt enumerate în anexa X la directiva respectivă. Din acest motiv, aceste substanțe prioritare repertoriate nu ar trebui considerate ca substanțe active cu risc redus. |
(6) |
Criteriile privind persistența și bioconcentrarea, din perspectiva cunoștințelor științifice și tehnice actuale, ar putea împiedica aprobarea ca substanțe cu risc redus a anumitor substanțe existente în natură și care prezintă un risc considerabil mai redus decât alte substanțe active, precum anumite substanțe botanice sau minerale. Din aceste motive, este oportun să fie permisă aprobarea acestor substanțe ca fiind cu risc redus, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. |
(7) |
Compușii semiochimici, care sunt substanțe emise de plante, de animale și de alte organisme utilizate pentru comunicare în cadrul unei specii sau între specii, au un mod de acțiune netoxic și specific obiectivului și sunt prezente în mod natural. În general, ele sunt eficace la niveluri foarte scăzute, comparabile adesea cu nivelurile care apar în mod natural (5). În perspectiva cunoștințelor științifice și tehnice actuale, este, de asemenea, oportun să se prevadă că compușii semiochimici ar trebui considerați ca substanțe cu risc redus. |
(8) |
Substanțele active în sensul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 includ microorganisme ale căror proprietăți diferă de cele ale substanțelor chimice. Criteriile pentru determinarea riscului redus aplicabile microorganismelor este oportun să fie stabilite pe baza cunoștințelor științifice și tehnice actuale. |
(9) |
Microorganismele care urmează a fi incluse în produsele de protecție a plantelor sunt evaluate la nivel de tulpină bacteriană în conformitate cu cerințele specifice în materie de date specificate în partea B a anexei la Regulamentul (EU) nr. 283/2013 al Comisiei (6). Prin urmare, microorganismele ar trebui să fie identificate și caracterizate la nivel de tulpină bacteriană și atunci când sunt evaluate în conformitate cu criteriile privind substanțele cu risc redus, dat fiind că proprietățile toxicologice ale diferitelor tulpini bacteriene aparținând aceleiași specii de microorganisme pot varia considerabil. Un microorganism poate fi considerat ca fiind cu risc redus, cu excepția cazului în care, la nivel de tulpină bacteriană, a dat dovadă de rezistență multiplă la antimicrobienele utilizate în medicina umană sau veterinară. |
(10) |
Ar trebui indicat cu claritate că baculovirușii, care constituie o familie gazdă specifică de viruși care infectează exclusiv artropodele și care apar în principal la insectele din ordinul lepidopterelor, trebuie considerate substanțe cu grad de risc redus, deoarece nu există nicio dovadă științifică că baculovirușii au un efect negativ asupra animalelor și oamenilor (7). Un baculovirus ar trebui considerat ca prezentând un risc redus, cu excepția cazului în care, la nivel de tulpină bacteriană, a prezentat efecte adverse pentru insectele nevizate. |
(11) |
Prin urmare, punctul 5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ar trebui modificat în consecință. |
(12) |
Criteriile modificate reflectă stadiul actual al cunoștințelor științifice și tehnice și clarifică criteriile existente la punctul 5. Din aceste motive, noile criterii ar trebui să fie aplicate cât mai curând posibil, cu excepția cazului în care comitetul competent a votat proiectul de regulament care i-a fost prezentat fără ca acest regulament să fi fost adoptat de către Comisie până la 28 august 2017. |
(13) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Punctul 5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, se aplică de la 28 august 2017, cu excepția procedurilor pentru care Comitetul a votat proiectul de regulament care i-a fost prezentat fără ca acest proiect de regulament să fi fost adoptat până la 28 august 2017.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 7 august 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
(2) Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
(4) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei ( JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(5) Raport al celui de-al 5-lea seminar al grupului de coordonare al OCDE privind tehnicile de aplicare pentru produsele microbiene de combatere a dăunătorilor și compușii semiochimici [OECD Report of the 5TH Biopesticides Steering Group Seminar on application techniques for microbial pest control products and semiochemicals: use scenarios and associated risks ENV/JM/MONO(2015)38].
(6) Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile substanțelor active, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 93, 3.4.2013, p. 1).
(7) EFSA BIOHAZ Panel (Grupul științific privind riscurile biologice), 2013. Scientific Opinion on the maintenance of the list of QPS biological agents intentionally added to food and feed (Aviz științific privind menținerea listei de agenți biologici cu statut de QPS adăugați intenționat în alimente și furaje) (actualizat în 2013). EFSA Journal 2013;11(11):3449,107 p. doi:10.2903/j.efsa.2013.3449.
ANEXĂ
În anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:
„5. Substanțe active cu risc redus
5.1. Substanțe active altele decât microorganismele
5.1.1. O substanță activă, alta decât un microorganism, nu trebuie considerată ca fiind cu risc redus dacă satisface una din condițiile următoare:
(a) |
este sau trebuie să fie clasificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în una din următoarele categorii:
|
(b) |
a fost identificată ca substanță chimică prioritară în temeiul Directivei 2000/60/CE; |
(c) |
este presupusă a fi un disruptor endocrin; |
(d) |
are efecte neurotoxice sau imunotoxice. |
5.1.2. O substanță activă, alta decât un microorganism, nu trebuie considerată ca fiind cu risc redus dacă este persistentă (timp de înjumătățire biologic în sol de peste 60 de zile) sau dacă factorul său de bioconcentrare este mai mare de 100.
Cu toate acestea, o substanță activă prezentă în mod natural care nu corespunde niciuneia din categoriile vizate la literele (a)-(d) de la punctul 5.1.1 poate fi considerată ca fiind cu risc redus, chiar dacă este persistentă (timp de înjumătățire biologic în sol mai mare de 60 de zile) sau dacă factorul său de bioconcentrare este mai mare de 100.
5.1.3. O substanță activă, alta decât un microorganism, emisă și utilizată de plante, animale și alte organisme pentru comunicare, este considerată ca fiind cu risc redus dacă nu corespunde niciuneia din categoriile vizate la literele (a)-(d) de la punctul 5.1.1.
5.2. Microorganisme
5.2.1. O substanță activă care este un microorganism poate fi considerată ca fiind cu risc redus, cu excepția cazului în care, la nivel de tulpină bacteriană, a prezentat rezistențe multiple la antimicrobienele utilizate în medicina umană sau veterinară.
5.2.2. Baculovirușii sunt considerați ca fiind cu risc redus, cu excepția cazului în care, la nivel de tulpină bacteriană, au prezentat efecte adverse pentru insectele nevizate.”
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/63 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1433 AL COMISIEI
din 7 august 2017
de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Štajerski hmelj (IGP)]
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (3) liter (a),
întrucât:
(1) |
În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea Sloveniei de înregistrare a denumirii „Štajerski hmelj” ca indicație geografică protejată (IGP) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). |
(2) |
„Štajerski hmelj” este o plantă de hamei. Denumirea ei înseamnă „hamei din Stiria”. Stiria este denumirea unei regiuni istorice legate de teritoriile Austriei și Sloveniei. |
(3) |
La 26 august 2016, Comisia a primit un act de opoziție și declarația de opoziție motivată din partea Austriei. La 12 septembrie 2016, Comisia a transmis Sloveniei actul de opoziție și declarația de opoziție motivată trimise de Austria. La 20 octombrie 2016, Comisia a primit documente suplimentare care completau declarația de opoziție motivată. |
(4) |
Austria s-a opus înregistrării denumirii „Štajerski hmelj” deoarece ar periclita existența hameiului din Stiria austriacă. „Hameiul din Stiria” („Steirischer Hopfen”) este utilizat la fabricarea berii, iar denumirea „Bere din Stiria din hamei din Stiria” („Steirisches Bier aus steirischem Hopfen”) este și o marcă dezvoltată de Brau Union Österreich AG de-a lungul deceniilor, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Prin urmare, înregistrarea denumirii „Štajerski hmelj” ar dăuna intereselor economice atât ale membrilor Asociației producătorilor de hamei, cât și ale fabricilor de bere din Austria. |
(5) |
Considerând admisibilă această opoziție, inclusiv documentele suplimentare trimise de Austria în completarea declarației de opoziție motivate, Comisia a invitat Slovenia și Austria, prin scrisoarea din 13 decembrie 2016, să desfășoare consultări corespunzătoare timp de trei luni, pentru a ajunge la un acord în conformitate cu procedurile lor interne. |
(6) |
Părțile au ajuns la un acord. La 6 martie 2017, Slovenia a comunicat Comisiei rezultatele acordului. |
(7) |
Slovenia și Austria au concluzionat că utilizarea denumirilor „Hopfen aus der Steiermark” (Hamei din Stiria) și „Hopfen aus der Südsteiermark” (Hamei din sudul Stiriei), care se referă la produsele acestor două regiuni din Austria, ar trebui să fie permisă în continuare pe piață și după înregistrarea ca IGP a denumirii „Štajerski hmelj”. Cele două state membre au recunoscut că denumirile „Hopfen aus der Steiermark” și „Hopfen aus der Südsteiermark” sunt clar legate de Austria, nu reprezintă prin ele însele o utilizare inadecvată, o imitație sau o evocare a denumirii „Štajerski hmelj” și nu riscă să inducă în eroare consumatorii în privința adevăratei origini a produsului. |
(8) |
În orice caz, pentru a se evita orice confuzie pentru consumatori, Slovenia și Austria au convenit că, atunci când pe piață se utilizează denumirea „Hopfen aus der Steiermark” sau „Hopfen aus der Südsteiermark”, ar trebui să se facă o referire clară și suplimentară la originea austriacă în etichetare și în prezentare, prin formulare, prin simboluri sau prin prezentare, în același câmp vizual în care apare denumirea. Pe ambalaje, producătorii austrieci nu ar trebui să utilizeze elemente referitoare la Slovenia. Atunci când sunt exportate, produsele care poartă denumirea „Hopfen aus der Steiermark” sau „Hopfen aus der Südsteiermark” pot fi însoțite doar de traducerea „Hamei austriac”. Când denumirea „Štajerski hmelj” trebuie tradusă în limba germană, termenul „Štajerski” ar trebui menținut ca atare și nu ar trebui să se facă referire la „Steiermark” sau „Südsteiermark”. |
(9) |
Comisia a luat act de faptul că acordul recunoaște că „Štajerski hmelj” îndeplinește condițiile pentru înregistrarea ca IGP și stabilește anumite condiții legale pentru a se asigura utilizarea echitabilă a drepturilor aferente. |
(10) |
Având în vedere cele de mai sus, denumirea „Štajerski hmelj” ar trebui înregistrată în Registrul denumirilor de origine protejată și al indicațiilor geografice protejate, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Se înregistrează denumirea „Štajerski hmelj” (IGP).
Denumirea menționată la primul paragraf identifică un produs din clasa 1.8. Alte produse enumerate în anexa I la tratat (condimente etc.) din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei (3).
Articolul 2
Denumirile „Hopfen aus der Steiermark” și „Hopfen aus der Südsteiermark” referitoare la hameiul produs în regiunile „Stiria” și „Stiria de sud” din Austria pot fi utilizate în continuare pe piață, cu condiția să se facă o referire clară și suplimentară la originea austriacă în etichetare și în prezentare, prin formulare, prin simboluri sau prin prezentare, în același câmp vizual în care apare denumirea. Pe ambalaje, producătorii austrieci nu utilizează elemente referitoare la Slovenia.
Articolul 3
Denumirile „Hopfen aus der Steiermark” și „Hopfen aus der Südsteiermark”, utilizate la comercializarea hameiului produs în regiunile „Stiria” și „Stiria de sud” din Austria, pot fi traduse doar prin „Hamei austriac”. Când denumirea „Štajerski hmelj” este tradusă în limba germană, termenul „Štajerski” se menține ca atare și nu se face referire la termenii „Steiermark” sau „Südsteiermark”.
Articolul 4
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 7 august 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.
(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 179, 19.6.2014, p. 36).
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/65 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1434 AL COMISIEI
din 7 august 2017
de stabilire a taxelor de import în sectorul cerealelor aplicabile de la 8 august 2017
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 183,
întrucât:
(1) |
Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 al Comisiei (2) prevede că, pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 11 00, 1001 19 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00, taxa de import este egală cu prețul de intervenție valabil pentru astfel de produse la data importării, majorat cu 55 % și diminuat cu prețul CIF de import aplicabil expedierii în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxei din Tariful vamal comun. |
(2) |
Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 prevede că, pentru calcularea taxei de import menționate la alineatul (1) din articolul respectiv, se stabilesc periodic prețuri CIF de import reprezentative pentru produsele vizate de respectivul alineat. |
(3) |
În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, prețul de import care trebuie utilizat pentru calcularea taxei de import pentru produsele vizate la articolul 1 alineatul (1) din respectivul regulament este prețul CIF de import reprezentativ zilnic stabilit în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 5 din regulamentul menționat. |
(4) |
Este necesar să se stabilească taxele de import pentru perioada începând cu 8 august 2017, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unor noi taxe. |
(5) |
În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Începând cu 8 august 2017, taxele de import în sectorul cerealelor menționate la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament, pe baza elementelor menționate în anexa II.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 7 august 2017.
Pentru Comisie,
Pentru Președinte,
Jerzy PLEWA
Director general
Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală
(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 671.
(2) Regulamentul (UE) nr. 642/2010 al Comisiei din 20 iulie 2010 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește taxele de import în sectorul cerealelor (JO L 187, 21.7.2010, p. 5).
ANEXA I
Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010 aplicabile de la 8 august 2017
Codul NC |
Descrierea mărfurilor |
Taxa la import (1) (EUR/t) |
1001 11 00 |
GRÂU dur, destinat însămânțării |
0,00 |
1001 19 00 |
GRÂU dur de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării |
0,00 |
de calitate medie, cu excepția grâului destinat însămânțării |
0,00 |
|
de calitate inferioară, cu excepția grâului destinat însămânțării |
0,00 |
|
ex 1001 91 20 |
GRÂU comun, destinat însămânțării |
0,00 |
ex 1001 99 00 |
GRÂU comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării |
0,00 |
1002 10 00 |
SECARĂ, destinată însămânțării |
5,16 |
1002 90 00 |
SECARĂ, cu excepția secarei destinate însămânțării |
5,16 |
1005 10 90 |
PORUMB destinat însămânțării, cu excepția porumbului hibrid |
5,16 |
1005 90 00 |
PORUMB, cu excepția porumbului destinat însămânțării (2) |
5,16 |
1007 10 90 |
SORG cu boabe, cu excepția sorgului hibrid, destinat însămânțării |
5,16 |
1007 90 00 |
SORG cu boabe, cu excepția sorgului destinat însămânțării |
5,16 |
(1) Importatorul poate beneficia, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, de o reducere a taxelor de:
— |
3 EUR/tonă, dacă portul de descărcare se află în Marea Mediterană (dincolo de Strâmtoarea Gibraltar) sau în Marea Neagră și dacă mărfurile sosesc în Uniune prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul Suez; |
— |
2 EUR/tonă, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, în Estonia, în Irlanda, în Letonia, în Lituania, în Polonia, în Finlanda, în Suedia, în Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice și dacă mărfurile sosesc în Uniune prin Oceanul Atlantic. |
(2) Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/tonă atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 642/2010.
ANEXA II
Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I
1. |
Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010:
|
2. |
Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010:
|
(1) Primă pozitivă de 14 EUR/tonă încorporată [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010].
DECIZII
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/68 |
DECIZIA (UE) 2017/1435 A CONSILIULUI
din 17 iulie 2017
privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului de asociere instituit prin Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, cu privire la adoptarea Programului de asociere UE-Republica Moldova
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 217 coroborat cu articolul 218 alineatul (9),
având în vedere propunerea Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,
întrucât:
(1) |
Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”), a fost semnat la 27 iunie 2014 și a intrat în vigoare la 1 iulie 2016. |
(2) |
În conformitate cu articolul 436 alineatul (1) din acord, Consiliul de asociere este împuternicit să adopte recomandări în vederea îndeplinirii obiectivelor acordului. |
(3) |
Pentru a facilita punerea în aplicare a acordului, părțile au convenit să instituie un program de asociere în care să stabilească o listă de priorități pentru activitățile lor comune din fiecare sector în parte. |
(4) |
Părțile au convenit asupra unui program de asociere care să faciliteze punerea în aplicare a acordului. Programul de asociere va fi adoptat de Consiliul de asociere instituit prin acord. |
(5) |
Poziția Uniunii în cadrul Consiliului de asociere cu privire la adoptarea Programului de asociere UE-Republica Moldova pentru perioada 2017-2019 urmează să fie adoptată de către Consiliu, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului de asociere instituit prin Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, cu privire la adoptarea Programului de asociere UE-Republica Moldova pentru perioada 2017-2019 se bazează pe proiectul de recomandare a Consiliului de asociere atașat la prezenta decizie.
Articolul 2
Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.
Adoptată la Bruxelles, 17 iulie 2017.
Pentru Consiliu
Președintele
F. MOGHERINI
(1) JO L 260, 30.8.2014, p. 4.
PROIECT
RECOMANDAREA NR. 1/2017 A CONSILIULUI DE ASOCIERE UE-REPUBLICA MOLDOVA
din …
privind Programul de asociere UE-Republica Moldova
CONSILIUL DE ASOCIERE UE-REPUBLICA MOLDOVA,
având în vedere Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte,
întrucât:
(1) |
Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul”), a fost semnat la 27 iunie 2014 și a intrat în vigoare la 1 iulie 2016. |
(2) |
În conformitate cu articolul 436 alineatul (1) din acord, Consiliul de asociere ste împuternicit să adopte recomandări, în vederea îndeplinirii obiectivelor acordului. |
(3) |
În temeiul articolului 453 alineatul (1) din acord, părțile iau toate măsurile generale sau specifice necesare pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul acordului și se asigură că obiectivele stabilite în acord sunt îndeplinite. |
(4) |
Revizuirea politicii europene de vecinătate a propus o nouă etapă de cooperare cu țările partenere, care să permită o mai mare asumare a responsabilității din partea ambelor părți. |
(5) |
Uniunea și Republica Moldova au convenit să își consolideze parteneriatul prin stabilirea unui set de priorități pentru perioada 2017-2019, cu scopul de a susține și de a consolida reziliența și stabilitatea Republicii Moldova, urmărind totodată realizarea unei asocieri politice mai strânse și a unei integrări economice mai profunde. |
(6) |
Părțile la acord au convenit asupra textului Programului de asociere UE-Republica Moldova, care va sprijini punerea în aplicare a acordului, cu axarea cooperării pe interesele comune identificate împreună, |
ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:
Articolul 1
Consiliul de asociere recomandă ca părțile să pună în aplicare Programul de asociere UE-Republica Moldova, astfel cum figurează în anexă.
Articolul 2
Programul de asociere UE-Republica Moldova, astfel cum figurează în anexă, înlocuiește Programul de asociere UE-Republica Moldova care a fost adoptat la 26 iunie 2014.
Articolul 3
Prezenta recomandare produce efecte de la data adoptării.
Adoptată la …, [ziua luna 2017].
Pentru Consiliul de asociere
Președintele
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/70 |
DECIZIA (UE) 2017/1436 A COMISIEI
din 1 decembrie 2015
privind ajutorul de stat pentru transformarea centralei electrice din Lynemouth în centrală pe bază de biomasă SA.38762 (2015/C) pe care Regatul Unit intenționează să îl implementeze
[notificată cu numărul C(2015) 8441]
(Numai textul în limba engleză este autentic)
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,
având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),
după ce a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile (1) în conformitate cu dispoziția (dispozițiile) menționată(e) anterior și având în vedere observațiile acestora,
întrucât:
1. PROCEDURĂ
(1) |
În urma contactelor din faza de prenotificare, la 17 decembrie 2014, Regatul Unit a notificat, în temeiul articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), sprijinul acordat proiectului privind transformarea centralei electrice din Lynemouth în centrală pe bază de biomasă. Aceasta a furnizat Comisiei alte elemente de probă la 5 februarie 2015. |
(2) |
Prin scrisoarea din 19 februarie 2015, Comisia a informat Regatul Unit că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat în ceea ce privește acest ajutor („decizia de inițiere a procedurii”). |
(3) |
Regatul Unit și-a prezentat observațiile la 23 martie 2015. |
(4) |
La 10 aprilie 2015, decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (a se vedea nota de subsol 1). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile. |
(5) |
Comisia a primit observații de la 30 de părți interesate. Aceasta le-a transmis Regatului Unit la 20 mai 2015, oferindu-i posibilitatea de a reacționa. Regatul Unit a răspuns la aceste observații la 12 iunie 2015. |
(6) |
Comisia a solicitat informații suplimentare la 23 iulie 2015, iar Regatul Unit a furnizat aceste informații la 29 iulie 2015. La 7 octombrie 2015, Regatul Unit a furnizat informații suplimentare. |
2. DESCRIEREA DETALIATĂ A MĂSURII
2.1. Proiectul de transformare a centralei electrice din Lynemouth în centrală pe bază de biomasă și beneficiarul
(7) |
Regatul Unit a selectat opt proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile în temeiul Deciziei finale privind investițiile de facilitare a utilizării energiei din surse regenerabile (FIDeR) (2). Sprijinul pentru aceste proiecte selectate va fi acordat pe baza contractelor de investiții. Proiectul notificat face parte din cele opt proiecte selectate în cadrul FIDeR. |
(8) |
Măsura de ajutor notificată vizează ajutorul pentru transformarea centralei electrice pe bază de cărbune din Lynemouth astfel încât să funcționeze în totalitate pe bază de biomasă. Centrala electrică este situată în Northumberland, pe coasta de nord-est a Angliei. Centrala electrică este deținută și exploatată de Lynemouth Power Limited, o filială deținută integral de RWE Supply & Trading GmbH. |
(9) |
Centrala din Lynemouth este o centrală electrică cu o capacitate de 420 MW, pe bază de cărbune, care și-a început exploatarea comercială în 1972. Conform actualei propuneri, centrala electrică va fi transformată astfel încât să funcționeze exclusiv pe bază de biomasă. Având în vedere caracteristicile procesului de ardere, instalația va putea să ardă numai pelete din lemn de uz industrial. Instalația va furniza energie electrică rețelei de energie electrică Northern Power Grid, care alimentează nord-estul Angliei. Regatul Unit estimează că proiectul va genera 0,7 % din consumul viitor final de energie electrică din Regatul Unit. |
(10) |
Conform estimărilor Regatului Unit, proiectul va permite reducerea cu aproximativ 17,7 milioane de tone a emisiilor de CO2 de-a lungul duratei sale de viață de 12 ani și furnizarea a aproximativ 2,3 TWh de energie electrică pe an. Centrala va funcționa în condiții de încărcare de bază, asigurând astfel o cantitate de energie electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon care poate fi planificată. |
(11) |
Potrivit autorităților britanice, centrala este proiectată să funcționeze la o putere electrică nominală de 420 MW, cu un factor de încărcare mediu de 77 % (3). Centrala va utiliza anual aproximativ 1,44-1,56 milioane de tone de pelete din lemn uscat, cea mai mare parte fiind importată din sud-estul Statelor Unite ([60 %-80 %] din totalul de combustibil necesar). O cantitate de aproximativ [5 %-20 %] din combustibil va fi obținută din Europa, iar restul din Canada. Transformarea centralei nu va fi proiectată astfel încât să fie conformă cu reglementările privind incinerarea deșeurilor și, prin urmare, nu va fi posibilă arderea deșeurilor de lemn. |
(12) |
Tabelul indică parametrii de funcționare estimați ai centralei electrice din Lynemouth. Potrivit autorităților britanice, factorul de încărcare este produsul dintre intervalul de timp în care centrala poate, din punct de vedere tehnic, să producă energie electrică (scăzând, de exemplu, timpul necesar pentru întreținere sau reparare) și intervalul de timp în care centrala este programată efectiv să genereze energie electrică (scăzând, de exemplu, intervalul de timp în care operatorul rețelei de distribuție întrerupe funcționarea centralei ca urmare a congestionării rețelei; acest factor apare uneori cu denumirea de factor de încărcare brut). Factorul de încărcare net indicat în tabel se obține înmulțind o disponibilitate tehnică medie de 80,77 % cu un factor de încărcare brut de 95,51 %. Parametri de funcționare ai centralei din Lynemouth
|
2.2. Temeiul juridic național, finanțarea și bugetul
(13) |
Temeiul juridic național îl constituie Legea privind energia electrică din 2013. |
(14) |
Bugetul total pentru acest proiect este estimat la 0,8 miliarde GBP. Regatul Unit a confirmat că niciun ajutor nu va fi plătit beneficiarului înainte de data punerii în funcțiune. |
(15) |
Ajutorul va fi plătit de o contraparte deținută de stat, finanțată prin intermediul unei taxe impuse tuturor furnizorilor de energie electrică autorizați, în funcție de cota de piață a furnizorilor, definită de consumul de energie electrică măsurat. Furnizorii vor trebui să își îndeplinească obligațiile din resurse proprii, însă vor avea libertatea de a transfera costurile asupra consumatorilor, ca parte a strategiilor lor generale de stabilire a prețurilor. |
2.3. Forma ajutorului, durata și costurile de producție
(16) |
Ajutorul pentru proiect ar urma să fie acordat sub forma unei prime variabile [un așa-numit contract pe diferență (CfD)], calculată ca diferență de plată dintre un preț prestabilit (prețul de exercitare) și un preț de piață estimat pentru energia electrică (prețul de referință). Prețul de referință este un preț care se bazează pe prețurile energiei electrice de pe piața cu ridicata la termen într-o anumită perioadă de timp. Beneficiarul va câștiga bani din vânzarea propriei energii electrice pe piață, dar atunci când prețul mediu cu ridicata al energiei electrice este mai mic decât prețul de exercitare, beneficiarul va primi o plată suplimentară de la o contraparte deținută de Guvernul Regatului Unit (Low Carbon Contracts Company Ltd – denumită în continuare „contrapartea CfD”) pentru această diferență. Cu toate acestea, beneficiarul își va asuma riscul ca prețul de referință să nu fie atins și un risc legat de volum în cazul în care nu se realizează previziunile privind volumul de vânzări (4). |
(17) |
Sprijinul pentru proiectul de biomasă este stabilit, prin urmare, pe baza unui preț de exercitare stabilit la nivel administrativ. Prețurile de exercitare au fost stabilite la niveluri care să permită ca sprijinul din cadrul FIDeR să fie, în mare măsură, echivalent cu cel oferit în temeiul Sistemului actual privind obligația de furnizare a energiei electrice din surse regenerabile (5), pentru a facilita tranziția între schemele de sprijin. |
(18) |
Pentru a calcula prețul de exercitare pentru centralele dedicate de conversie la biomasă (aplicabil centralei din Lynemouth), Regatul Unit a ținut seama, în special, de intervalele de costuri egalizate ale energiei electrice în intervalul cuprins între 105 GBP/MWh și 115 GBP/MWh. Autoritățile britanice au explicat că nivelul prețului de exercitare pentru proiectele de trecere la biomasă a fost calculat luând în considerare un interval minim acceptabil de rentabilitate (6) de 8,8 %-12,7 %. |
(19) |
Prețul de exercitare aplicabil pentru acest proiect este de 105 lire sterline/MWh (la prețurile din 2012, indexate anual la indicele prețurilor de consum). Pentru centralele de conversie la biomasă, prețul maxim de exercitare oferit în cadrul sistemului privind contractul pe diferență va fi în același cuantum per MWh. Costurile egalizate includ costurile de finanțare a noilor centrale electrice bazate pe o rată de actualizare de 10 % pentru toate tehnologiile. Regatul Unit a prezentat în detaliu modul în care aceste costuri au fost calculate, sursele datelor utilizate și pragurile minim acceptabile de rentabilitate luate în considerare (7). |
(20) |
Ipotezele principale utilizate pentru calcularea prețurilor de exercitare, inclusiv pentru costurile egalizate, prețurile combustibililor fosili, cotele de impozitare efective și ipotezele privind extinderea la maximum a capacității, sunt indicate în raportul guvernului britanic privind costul egalizat (8) și în rapoartele Ministerului Energiei și Schimbărilor Climatice (9). În acest scop, prețul de vânzare cu ridicata al energiei electrice se consideră a fi de aproximativ 55 GBP/MWh, în termeni reali, și se anticipează o creștere până la 65 GBP/MWh în 2020. |
(21) |
Pe baza acestui preț de exercitare, rata internă de rentabilitate economică (RIR) pentru proiect a fost estimată la 9,7 % pe o bază reală, înainte de impozitare. Contractul de investiții propus va înceta la 31 martie 2027, indiferent de data începerii. |
2.4. Cumulare
(22) |
Regatul Unit a precizat faptul că proiectele cărora le-au fost atribuite contracte de investiții nu vor putea beneficia de un contract pe diferență pentru generarea aceleiași energii electrice în conformitate cu noua schemă de sprijin. În plus, niciun proiect care primește plăți în cadrul contractelor de investiții nu va putea să beneficieze de certificate privind obligația de furnizare a energiei electrice din surse regenerabile pentru aceeași producție de energie electrică. În cele din urmă, producția de energie din surse regenerabile care beneficiază de sprijin prin intermediul unui contract de investiții nu va putea să participe pe piața de capacități sau să primească ajutor pentru investiții pe durata contractului de investiții. |
(23) |
Pe baza principiilor descrise în considerentul 22, Regatul Unit a confirmat că nici producătorul, nici oricare dintre părțile interesate nu a primit, nu i s-a acordat și nici nu a solicitat direct sau indirect orice alt sprijin din partea Regatului Unit sau din oricare alt stat membru. |
2.5. Utilizarea și disponibilitatea biomasei
(24) |
După cum se explică în considerentul 9 de mai sus, proiectul centralei din Lynemouth va putea să ardă doar pelete din lemn. Peletele din lemn utilizate la centrala din Lynemouth trebuie să respecte criteriile de durabilitate din Regatul Unit, inclusiv o reducere minimă de 60 % a emisiilor de gaze cu efect de seră față de intensitatea medie a rețelei pe bază de combustibili fosili din Uniune (și anume, în raport cu valorile medii pentru cărbune și gaze naturale în Uniune, măsurate utilizând metodologia prevăzută în Directiva privind energia din surse regenerabile). Aceste obiective vor fi revizuite pentru a atinge o reducere minimă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 72 %, din aprilie 2020, și apoi o reducere minimă cu 75 %, din aprilie 2025. Criteriile de durabilitate din Regatul Unit conțin, de asemenea, dispoziții pentru a proteja biodiversitatea și pentru a evita practicile nesustenabile (10). |
(25) |
Comerțul mondial cu așchii de lemn a fost estimat la 22 de milioane de tone pe an în 2011. Cererea din Uniune este mai mare decât producția, prin urmare Uniunea importă pelete din lemn. În același an, importurile nete de pelete din lemn în Uniune au fost estimate la 3,2 milioane de tone, cantitate care a crescut până la aproximativ 4 milioane de tone pe an în 2012. |
(26) |
Consumul global de pelete din lemn a fost estimat la 22,4 până la 24,5 milioane de tone (11) în 2012, din care aproximativ 15,1 milioane de tone au fost consumate în Uniune. Statele membre care consumă cea mai mare parte a paletelor din lemn în centrale electrice sunt Regatul Unit (1,3 milioane de tone în 2013) (12), Belgia (1,3 milioane de tone), Țările de Jos (1,2 milioane de tone), Danemarca (1 milion de tone) și Suedia (1 milion de tone). |
2.6. Transparența
(27) |
În ceea ce privește raportarea și transparența, Regatul Unit a indicat că toate contractele de investiții atribuite prin procesul FIDeR au fost publicate online în forma în care acestea au fost semnate (13). |
2.7. Decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare
(28) |
La 19 februarie 2015, Comisia a decis să inițieze procedura oficială de investigare cu privire la compatibilitatea ajutorului cu piața internă, în special în ceea ce privește proporționalitatea ajutorului și riscul de denaturare a pieței. |
(29) |
Mai exact, Comisia a concluzionat că riscul de supracompensare nu a putut fi exclus. Comisia a observat că RIR a fost afectată în mod semnificativ de ipotezele inițiale utilizate la calculele financiare și că valorile parametrilor de funcționare estimate inițial de Regatul Unit nu au fost pe deplin consecvente cu informațiile disponibile privind piața. |
(30) |
Comisia a efectuat un calcul al sensibilității pentru a estima impactul asupra RIR al schimbărilor legate de randamentul termic mediu al centralei, factorul de încărcare și costurile combustibilului. Potrivit acestor calcule, dacă randamentul termic și factorul de încărcare ar crește cu 5 %, iar costul combustibilului ar scădea cu 5 %, RIR (reală, înainte de impozitare) ar crește de la 9,7 % la 23,1 %. O variație similară de 10 % a celor trei parametri ar fi crescut RIR la 31,7 %. Prin urmare, Comisia a considerat că incertitudinile din ipotezele utilizate la calcularea costurilor ar putea duce la o posibilă supracompensare. |
(31) |
În plus, Comisia și-a exprimat îngrijorarea că necesarul de materie primă pentru funcționarea centralei din Lynemouth exclusiv pe biomasă este unul semnificativ comparativ cu cel din Uniunea Europeană și de pe piața mondială. Pe baza datelor din 2012, centrala electrică din Lynemouth ar reprezenta aproximativ 7,4 % din consumul mondial de pelete din lemn, 11,2 % din consumul european și 88,2 % din consumul din Regatul Unit, ducând la o creștere a importurilor. |
(32) |
Comisia și-a exprimat rezervele cu privire la faptul că o astfel de creștere a cererii pe termen scurt ar putea fi susținută de piața peletelor din lemn fără denaturări semnificative ale pieței. Comisia a observat, de asemenea, că biomasa lemnoasă este utilizată ca materie primă în mai multe sectoare (cum ar fi producerea de celuloză și hârtie sau carton) și nu a putut exclude denaturările pieței. |
3. OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR INTERESATE
(33) |
Comisia a primit 30 de observații de la părțile interesate relevante. Observațiile din partea organizațiilor comerciale (14) și a deputaților britanici în Parlamentul European au subliniat importanța economică și socială a proiectului. Scrisori de susținere din partea diferitelor părți interesate au fost, de asemenea, prezentate de Lynemouth Power LTD și Spencer Group. |
(34) |
Patru organizații neguvernamentale au subliniat riscurile legate de mediu ale proiectului (15). În observațiile prezentate s-au pus sub semnul întrebării în special economiile de emisii de CO2 obținute prin generarea de energie electrică din biomasă importată și a fost exprimată îngrijorarea cu privire la posibilul impact negativ asupra poluării aerului și a biodiversității. |
(35) |
Șase organizații au furnizat argumente care susțin opinia conform căreia proiectul centralei din Lynemouth ar putea denatura concurența pe piața materiilor prime din fibre lemnoase. Observațiile primite au vizat: efectul utilizării sporite a biomasei pentru producția de energie asupra pieței mondiale a fibrelor lemnoase (UK Wood Panel Industries Federation, WPF) și asupra prețului materiilor prime (European Panel Federation, EPF); efectele asupra pieței lemnului pentru celuloză în sud-estul Statelor Unite (SUA) (Forest & Paper Association, Steptoe and Johnson în numele unei părți interesate din sud-estul Statelor Unite și a unui utilizator de lemn pentru celuloză), cu sediul în Statele Unite, precum și în America de Nord, pentru reziduurile de lemn (Mulch & Soil Council). |
(36) |
Un utilizator de lemn pentru celuloză stabilit în SUA și Steptoe and Johnson arată că, deși spațiile de producție în cauză sunt stabilite în SUA, materialele semifinite sunt exportate către Uniune. Prin urmare, posibila denaturare a pieței ar putea afecta operațiunile din Uniune. Contribuțiile prezentate de EPF și WPF susțin că proiectul de transformare a centralei din Lynemouth ar putea denatura concurența în Regatul Unit și piața fibrei de lemn a Uniunii Europene. Pentru a-și susține poziția, WPF a furnizat date care arată o creștere a prețurilor pentru rumeguș, așchii de lemn și lemn rotund pe piața din Regatul Unit pe baza unui sondaj. Datele (graficul) arată o creștere a prețurilor de aproximativ 80 % (date necorectate la rata inflației). EPF a prezentat un grafic cu privire la prețurile lemnului rotund, rumegușului și așchiilor de lemn în Europa extrase dintr-un studiu al unui consultant Ecofys (16). Datele arată o creștere de aproximativ 40 % față de 2009. Cu toate acestea, datele arată că această creștere a prețurilor este limitată la anumite țări (Austria, Franța, Italia, Suedia, Regatul Unit), în timp ce în altele, prețurile erau relativ constante (Belgia, Lituania, Slovacia, Spania). |
(37) |
Observațiile prezentate de un utilizator de lemn pentru celuloză din Statele Unite, American Forest & Paper Association („AFPA”) și Steptoe and Johnson susțin că, deoarece cea mai mare parte a peletelor din lemn vor fi importate din sud-estul Statelor Unite, măsura propusă ar putea denatura concurența pe piața din SUA. |
(38) |
Un utilizator de lemn pentru celuloză din Statele Unite și AFPA au prezentat faptul că valoarea totală a producției de lemn în sud-estul Statelor Unite în 2011 s-a ridicat la 230 de milioane de tone brute [„GT”, echivalentul a 107 tone uscate, deoarece, din cauza conținutului de umiditate, 1 tonă uscată (17) echivalează cu 2,15 tone brute]. Din acest total, aproximativ 115 milioane de tone brute a fost lemn pentru celuloză (lemn pentru celuloză în mare parte de esență moale). Figura 1 prezintă totalul recoltei din sud-estul Statelor Unite, pentru fiecare tip de produs (18). Figura 1 Extracțiile producției de produse din lemn (PPL) pentru America de Sud în perioada 1995-2011 (Abt et al., 2014)
|
(39) |
Datele prezentate în raport indică o creștere a producției de pelete din lemn în sudestul Statelor Unite în ultimii ani și, în aceeași perioadă, o creștere a exporturilor de pelete din sud-estul Statelor Unite. Pe baza aceluiași raport, capacitatea de producție de pelete din lemn din sud-estul Statelor Unite a crescut de la 2 milioane de tone brute, în 2010, la 6 milioane de tone brute, în 2011. Aproape toată această nouă capacitate a fost dezvoltată pentru a produce palete pentru export în statele membre ale UE. |
(40) |
Conform datelor prezentate de Steptoe and Johnson, prețul lemnului de pin pentru celuloză în sud-estul Statelor Unite a crescut cu 25 % în perioada 2011-2014, iar prețul lemnului de esență tare pentru celuloză, cu 60 %. Potrivit AFPA, prețurile de tăiere a lemnului de pin pentru celuloză din America de Sud au crescut cu 11 % în 2013 și cu 10 % în 2014. Aceste părți susțin că creșterea este cauzată de creșterea producției de pelete din lemn. Utilizatorul de lemn pentru celuloză menționat la punctul 36 de mai sus nu oferă date privind costurile, dar face afirmații similare cu privire la riscul de creștere a prețului materiilor prime ca urmare a utilizării peletelor din lemn care fac obiectul unor subvenții. |
(41) |
Conform datelor prezentate de Steptoe and Johnson, prețul lemnului de pin pentru celuloză în sud-estul Statelor Unite a crescut cu 25 % în perioada 2011-2014, iar prețul lemnului de esență tare pentru celuloză, cu 60 %. Părțile menționate susțin că această creștere este cauzată de creșterea producției de pelete din lemn. |
(42) |
În sprijinul acestei afirmații, un utilizator de lemn pentru celuloză din Statele Unite și AFPA au prezentat un studiu teoretic care analizează impactul economic al creșterii semnificative a producției de pelete asupra pieței fibrei de lemn din sud-estul Statelor Unite (19). Acest studiu modelează scenariile cu un grad ridicat de pătrundere a biomasei. Autorii au estimat cererea viitoare de pelete din lemn luând în considerare un grad ridicat de pătrundere a bioenergiei (inclusiv tendințele naționale și internaționale ale politicilor și previziunile din planurile naționale de acțiune privind energia regenerabilă din UE). Modelul pornește de la premisa că, până în 2020, nu mai puțin de 44 de milioane de tone brute de pelete și așchii de lemn pe an vor fi produse în sud-estul Statelor Unite pentru a fi utilizate în scop energetic. În funcție de modelul utilizat, acest volum ridicat de cereri suplimentare duce la o creștere semnificativă a prețului materiilor prime pe termen scurt (în medie cu 70 % pentru întreaga piață cu ridicata). Cu toate acestea, pe termen lung, ar conduce la o creștere a resurselor forestiere pentru a satisface cererea și prețurile ar scădea. |
(43) |
Steptoe and Johnson a constatat că plantarea de arbori comerciali în sud-estul Statelor Unite este în scădere de 30 de ani. Alături de producția crescută de pelete din lemn, acest lucru ar putea conduce la rate de creștere negative în regiune, conducând la practici nesustenabile din punctul de vedere al mediului și la pierderea biodiversității. |
(44) |
Un utilizator de lemn pentru celuloză din Statele Unite, EPF și Johnson and Steptoe și-au exprimat îngrijorarea cu privire la impactul cumulat al altor proiecte majore (în special cele ale centralei electrice Drax din Regatul Unit) și la politica europeană privind biomasa în general. |
(45) |
Mulch & Soil Council și-a exprimat îngrijorarea cu privire la posibilele denaturări ale pieței din America de Nord pentru reziduurile de lemn. |
(46) |
WPF, Steptoe and Johnson și Mulch & Soil Council au pus sub semnul întrebării economiile de emisii de CO2 obținute prin generarea de energie electrică din biomasă importată din America de Nord. Steptoe and Johnson, de asemenea, a exprimat îndoieli cu privire la proporționalitatea ajutorului și a furnizat informații suplimentare cu privire la sursa lemnului folosit pentru fabricarea de pelete și la nevoia de materii prime din sectorul ambalajelor. |
(47) |
Douăsprezece (20) societăți și asociații din sectorul industrial au prezentat argumente tehnice subliniind soliditatea și efectul pozitiv al proiectului. Observațiile vizează subiecte precum (printre altele): RIR a proiectului; disponibilitatea și durabilitatea biomasei; rolul energiei provenite din biomasă în atingerea obiectivelor Regatului Unit în domeniul energiei din surse regenerabile; parametrii de funcționare preconizați ai centralei și logistica alimentării cu combustibil. |
(48) |
United States Industrial Pellet Association (Asociația producătorilor de pelete industriale din Statele Unite) a evidențiat în special reducerea emisiilor asociată cu bioenergia și durabilitatea peletelor produse în SUA. De asemenea, asociația a furnizat date privind prețul materiilor prime în sud-estul Statelor Unite (a se vedea figura 2 de mai jos). |
(49) |
Wood Pellet Association of Canada (Asociația producătorilor de pelete industriale din Canada) a raportat date privind disponibilitatea peletelor din lemn. Observația prezentată citează în special un studiu al unui consultant Poyry (21), conform căruia regiunile de aprovizionare din sud-estul Statelor Unite, vestul Canadei și Rusia dispun, în mod colectiv, de un surplus de 50 de milioane de tone uscate în etuvă de surse de biomasă. Figura 2 Prețurile de tăiere în sud-estul Statelor Unite
|
(50) |
Enviva a prezentat date privind cererea și oferta preconizată de pelete din lemn. Potrivit Enviva, proiectele în domeniul peletelor de lemn din primul trimestru al anului 2015, odată finalizate, vor adăuga 18,1 milioane de tone uscate la capacitatea generală de producție. Observațiile au cuprins, de asemenea, date privind producția de lemn de construcție din SUA (a se vedea figura 3). Figura 3 Construcțiile imobiliare și consumul de lemn de construcție în SUA în perioada 2004-2014
|
(51) |
European Pellet Council a furnizat date privind prețul și disponibilitatea peletelor din lemn și prețul materiilor prime în Uniunea Europeană și în Statele Unite. Potrivit European Pellet Council, creșterea puternică a cererii de pelete în perioada 20122014 nu a dus la o creștere semnificativă a prețurilor la pelete. Pentru a susține acest argument, European Pellet Council a prezentat date privind prețul peletelor de lemn în SUA în perioada decembrie 2013-aprilie 2015 și în Uniune, în perioada ianuarie 2011-martie 2015. În ambele cazuri, nu s-a observat nicio creștere a prețurilor. |
(52) |
Potrivit acestor date, creșterea puternică a cererii de pelete în perioada 2012-2014 nu a dus la o creștere semnificativă a prețului peletelor. |
(53) |
În cele din urmă, o contribuție (Société Générale) a prezentat date privind rentabilitatea proiectului. |
4. OBSERVAȚIILE DIN PARTEA REGATULUI UNIT
(54) |
Regatul Unit a furnizat informații suplimentare cu privire la parametrii de funcționare ai centralei electrice din Lynemouth. În urma unei reexaminări a celorlalte centrale pe bază de biomasă, factorul de încărcare al centralei a fost ridicat de la 75,3 % la 77 % (după cum se indică în tabel; a se vedea, de asemenea, nota de subsol 3). În plus, Regatul Unit a arătat că randamentul termic al centralelor pe bază de cărbune pulverizat este de aproximativ 36 % pentru parcul de cărbune din Regatul Unit pentru perioada 2009-2013. În cele din urmă, Regatul Unit a furnizat o defalcare a costurilor combustibililor și a explicat că toți parametrii sunt riguroși, fiind evaluați în raport cu alte centrale și sunt examinați de experți independenți (22). |
(55) |
Regatul Unit susține că economia proiectului din Lynemouth s-a modificat considerabil de la notificare. În special, proiectul era prevăzut să fie dat în exploatare în al treilea trimestru al anului 2016, însă Regatul Unit estimează că proiectul va fi dat în exploatare până în a doua jumătate a anului 2017. Întrucât sprijinul acordat trecerii la biomasă se va încheia în martie 2027, indiferent de data începerii, proiectul a pierdut aproximativ un an de subvenție. De asemenea, proiectul și-a crescut costurile de capital. În plus, ca urmare a unei schimbări de politică, din august 2015 sursele regenerabile de energie electrică nu vor fi scutite de taxa pe schimbările climatice (o taxă pe emisiile de dioxid de carbon). În cele din urmă, deprecierea lirei sterline față de dolarul american reduce și mai mult rentabilitatea proiectului. |
(56) |
Potrivit autorităților britanice, aceste evoluții au redus în mod semnificativ rentabilitatea proiectului. RIR este estimată în prezent la aproximativ [3 %-8 %] pe baza prețurilor reale, înainte de impozitare. |
(57) |
În 2014, piața mondială a peletelor din lemn uscat a crescut, ajungând la 27 de milioane de tone uscate. Regatul Unit a furnizat, de asemenea, date privind schimburile comerciale pe piața globală a peletelor din lemn (a se vedea figura 4). Consumul de pelete din lemn din Uniune aproape s-a dublat, crescând de la aproximativ 8 milioane de tone uscate în 2009, la aproximativ 16 milioane de tone uscate în 2013 (23). Figura 4 Comerțul cu pelete de lemn de import în UE în tone uscate
|
(58) |
Figura 5 arată că importurile de pelete în Uniune au crescut de la 1,8 milioane de tone uscate în 2009, la 3,2 milioane de tone uscate în 2011. În 2012, importurile în Uniune s-au ridicat la aproximativ 4 milioane de tone uscate, cu perspective de creștere în continuare în următorii ani. În 2014, importurile de pelete din lemn din sud-estul Statelor Unite către Uniune s-au ridicat la aproximativ 7,3 milioane de tone uscate (24). Figura 5 Comerțul cu pelete de lemn de import în UE în tone uscat
Sursă: Date ale Regatului Unit. |
(59) |
Regatul Unit a clarificat, de asemenea, faptul că, în prezent, marea majoritate a rezervelor de pelete disponibile sunt achiziționate în cadrul unor contracte negociate individual (de obicei, o durată cuprinsă între cinci și 10 ani). Peletele de lemn de pe piața la vedere reprezintă un procent foarte limitat din oferta globală de pelete din lemn. O fabrică de pelete poate fi construită într-o perioadă cuprinsă între 18 și 30 de luni și, susținută, eventual, de un contract de furnizare pe termen lung. Ca urmare a barierelor limitate pentru operatorii nou intrați pe piață, autoritățile britanice susțin că piața peletelor din lemn se poate adapta la creșterea cererii de aprovizionare a centralei din Lynemouth. |
(60) |
În sprijinul acestei afirmații, Regatul Unit a comparat consumul de pelete din Uniune cu prețul la vedere din sud-estul Statelor Unite. După cum se arată în figura 5, în perioada 2009-2011, importurile în Uniune din sud-estul Statelor Unite s-au dublat. În această perioadă, prețurile de pe piața la vedere nu s-au modificat substanțial, în pofida creșterii importurilor în Uniune, astfel cum se indică în figura 6. Figura 6 Consumul de pelete din lemn și prețurile la vedere FOB la peletele din lemn în sud-estul Statelor Unite (2009-2013) […] (*1) |
(61) |
Regatul Unit a furnizat, de asemenea, date cu privire la lanțul de aprovizionare propus. Centrala din Lynemouth intenționează să asigure aproximativ [60 %-80 %] din cererea de pelete din sud-estul Statelor Unite. Aproximativ [5 %-20 %] vor fi obținute din alte state membre, iar restul din vestul Canadei. Centrala din Lynemouth a identificat […] furnizori posibili, din care […] în […] diferite state din sud-estul Statelor Unite și […] din Europa. Centrala din Lynemouth nu intenționează să se aprovizioneze cu biomasă din Regatul Unit. |
(62) |
Potrivit autorităților britanice, această creștere a prețurilor la materiile prime poate fi explicată printr-o lipsă de reziduuri de cherestea. Regatul Unit a explicat că reziduurile de uzină sunt produse în cantități mari atunci când se prelucrează cherestea și pot fi utilizate la producția de pelete din lemn, precum și în alte scopuri. Cu toate acestea, disponibilitatea reziduurilor de uzină este limitată și este legată de producția de cherestea. Potrivit autorităților britanice, sectorul construcțiilor din SUA nu s-a redresat în totalitate de la începutul crizei financiare. Scăderea lucrărilor de construcții de locuințe și a producției de cherestea reduce rezervele de reziduuri de uzină care ar putea fi utilizate la producția de celuloză și pelete din lemn. În opinia autorităților britanice, deficitul de reziduuri de fabrică de cherestea contribuie în mod semnificativ la creșterea prețului materiilor prime. |
(63) |
Pentru a susține acest argument, autoritățile britanice susțin că creșterea prețurilor la materia primă pe piețele locale nu are legătură cu creșterea producției de pelete din lemn. Figura 7 arată o creștere a prețurilor pe piețele locale din SUA începând din al doilea trimestru al anului 2013 până în primul trimestru al anului 2015, indicând piețele care au înregistrat o creștere semnificativă a producției de pelete. Figura 7 Creșterea prețurilor de tăiere a lemnului de pin pe piețele locale din SUA în intervalul T2 2013-T1 2015 […] (*1) |
(64) |
În cele din urmă, autoritățile britanice au confirmat că, prin modificarea prevederilor contractuale, centrala din Lynemouth ar putea fi nevoită să modifice criteriile de durabilitate descrise în considerentul 24, de exemplu, în cazul oricărui criteriu de durabilitate european viitor pentru biomasa solidă. |
5. EVALUAREA MĂSURII
(65) |
O măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE dacă „ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”. |
(66) |
După cum este prevăzut în decizia de inițiere a procedurii din 19 februarie 2015, beneficiarul va primi ajutor de exploatare sub forma unei prime variabile (a se vedea considerentele 16-19 de mai sus) de la contrapartea deținută de Guvernul Regatului Unit, și anume societatea Low Carbon Contracts Company Ltd, pentru energia electrică pe care o produce. Măsura favorizează producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie (în acest caz, biomasă) de către beneficiarul ales. Energia electrică este comercializată la scară largă între statele membre. Măsura notificată ar putea, prin urmare, să denatureze concurența de pe piața energiei electrice și să afecteze comerțul dintre statele membre. În plus, centrala va concura pe piața materiilor prime pentru combustibilul din biomasă. Mai precis, ca urmare a lipsei de resurse forestiere locale suficiente, cea mai mare parte a biomasei solide necesare pentru alimentarea instalației va fi importată din străinătate (a se vedea considerentul 61). |
(67) |
Comisia concluzionează că măsura notificată constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 din tratat (25). |
5.1. Legalitatea ajutorului
(68) |
Pe baza informațiilor furnizate de Regatul Unit, Comisia observă că nu a fost luată nicio decizie finală de investiție. Plățile nu vor fi efectuate înainte de obținerea aprobării ajutorului de stat. Prin urmare, Comisia consideră că Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE. |
5.2. Compatibilitatea ajutorului
(69) |
Comisia constată că măsura notificată vizează promovarea producerii de energie electrică din surse regenerabile de energie, și anume din biomasă solidă. Măsura notificată se înscrie în domeniul de aplicare al Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (OAME) (26). Prin urmare, Comisia a evaluat măsura notificată pe baza dispozițiilor generale de compatibilitate din OAME (prevăzute în secțiunea 3.2 din OAME) și a criteriilor specifice de compatibilitate pentru ajutoarele de exploatare acordate pentru producția de energie electrică din surse regenerabile de energie (secțiunea 3.3.2.1 din OAME). |
5.2.1. Obiectivul de interes comun
(70) |
După cum s-a concluzionat în decizia de inițiere a procedurii, Comisia constată că obiectivul măsurii de ajutor notificate este să ajute Regatul Unit să realizeze obiectivele privind energia din surse regenerabile și obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 stabilite de UE ca parte a Strategiei UE 2020 (27). După cum s-a descris la considerentul 10 de mai sus, conform estimărilor făcute în Regatul Unit, centrala ar trebui să genereze o cantitate de aproximativ 2,3 TWh de energie electrică din surse regenerabile, reducând cu 17,7 milioane de tone emisiile de CO2. Prin urmare, în conformitate cu punctele 30, 31 și 33 litera (a) din OAME, Regatul Unit a definit în mod explicit reducerile de emisii de CO2 preconizate și producția de energie electrică din surse regenerabile preconizată ca urmare a proiectului. Comisia concluzionează că măsura de ajutor notificată este orientată către un obiectiv de interes comun, în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. |
(71) |
Organizațiile de mediu și Steptoe and Johnson și-au exprimat îngrijorarea cu privire la efectele proiectului asupra mediului. Regatul Unit a confirmat că ajutorul se va acorda numai pentru biomasa care se încadrează în definițiile stabilite în conformitate cu OAME (a se vedea considerentul 6 din OAME). Comisia reamintește că ajutorul va îndeplini obiectivele de mediu prevăzute în considerentul 69 și, prin urmare, va respecta cerințele privind testul de mediu care trebuie efectuat în scopuri de control al ajutoarelor de stat. Pe lângă faptul că trebuie să treacă acest test relevant pentru ajutorul de stat, centrala va trebui să respecte întreaga legislație aplicabilă în materie de mediu, în special în ceea ce privește impactul asupra poluării aerului. Centrala se află sub incidența Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (28), pe care trebuie să o respecte și care stabilește limitele pentru emisiile de NOx, SO2 și de particule de la centralele de ardere de dimensiuni mari. În plus, Comisia observă că peletele din lemn utilizate de centrala din Lynemouth vor trebui să respecte criteriile de durabilitate din Regatul Unit. Potrivit autorităților britanice, aceste criterii, inclusiv reducerile minime de emisii de CO2 sunt calculate pe baza unei analize a ciclului de viață. Criteriile de durabilitate ale Regatului Unit conțin, de asemenea, dispoziții prin care să se evite orice efect negativ asupra mediului (precum pierderea biodiversității). |
5.2.2. Necesitatea intervenției statului, efectul de stimulare și caracterul adecvat al ajutorului
(72) |
De asemenea, în decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia a concluzionat că ajutorul este necesar, are un efect de stimulare și este adecvat. În special, cu trimitere la punctele 38, 107 și 115 din OAME, Comisia observă că deficiențele pieței (cum ar fi neincluderea în prețul la energie a externalităților generate de utilizarea combustibililor fosili) nu sunt suficient abordate de cadrul de politică existent și că, fără ajutorul de exploatare în curs de evaluare, proiectul nu ar putea fi viabil din punct de vedere financiar. |
(73) |
Cu trimitere la punctele 49 și 58 din OAME, Regatul Unit a arătat că costurile egalizate ale energiei electrice sunt mult mai mari decât prețul de piață preconizat al energiei electrice, iar autoritățile din Regatul Unit au furnizat o analiză financiară care demonstrează că, în absența ajutorului în curs de evaluare, RIR a proiectului ar fi negativă. Într-o astfel de situație, operatorii de pe piață nu ar dori să investească în proiecte de biomasă. Prin urmare, ajutorul schimbă comportamentul beneficiarului. Regatul Unit a confirmat că beneficiarul avea obligația de a depune o cerere, și că aceasta a fost prezentată înainte de a începe executarea proiectului (punctul 51 din OAME). |
(74) |
În ceea ce privește în special punctele 40 și 116 din OAME, Regatul Unit a arătat că ajutorul este un instrument adecvat. După cum s-a explicat în decizia de inițiere a procedurii, costurile egalizate ale energiei electrice sunt mai mari decât prețul de piață preconizat al energiei electrice și RIR preconizată fără ajutor de stat ar fi negativă. Pentru a remedia lipsa de venituri suficiente pentru proiectul specific, Regatul Unit acordă ajutoare de stat care sunt orientate în mod specific către proiectul respectiv și care abordează nevoile specifice ale proiectului care urmează să fie realizat fără a se depăși RIR preconizată (de exemplu, în cadrul pragurilor minim admisibile de rentabilitate descrise la considerentul 18 de mai sus). În particular, proiectul din Lynemouth a fost selectat din multe altele în scopul atingerii obiectivelor Uniunii privind energia din surse regenerabile (a se vedea considerentul 7 de mai sus) și ajutorul de exploatare i-a fost acordat sub forma unui contract pe diferență. Comisia, în decizia sa privind cazul SA.36196 (29) (Reforma pieței energiei electrice – Contract pe diferență pentru energia din surse regenerabile), a concluzionat că un contract pe diferență este un instrument adecvat pentru realizarea obiectivului de interes comun. |
(75) |
Prin urmare, Comisia concluzionează că ajutorul pentru proiectul notificat este necesar, are un efect de stimulare și este acordat prin intermediul unui instrument adecvat. |
5.2.3. Proporționalitate
(76) |
În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat îndoiala că ajutorul este proporțional (a se vedea considerentul 28 de mai sus). Comisia reamintește că costurile egalizate ale producerii de energie (LCOE) pentru un astfel de proiect de biomasă, pe baza unei RIR de 10 %, au fost calculate de Regatul Unit la cel puțin 105 GBP/MWh (a se vedea considerentul 19). Comisia consideră LCOE adecvate, astfel cum a fost confirmat deja în deciziile anterioare (30). Regatul Unit a demonstrat că ajutoarele per unitate de energie nu depășesc diferența dintre costurile egalizate ale producerii de energie și prețul de piață preconizat al energiei electrice, dat fiind că prețul de exercitare (care reflectă prețul de piață plus prima) nu depășește LCOE (31). În plus, Regatul Unit a confirmat că ajutorul se va acorda până când investiția se amortizează, în conformitate cu normele contabile obișnuite. |
(77) |
Pragul minim acceptabil de rentabilitate al proiectului este cuprins între 8,8 % și 12,7 % pe bază reală, înainte de impozitare, astfel cum este descris la considerentul 18 de mai sus și acceptat de Comisie în decizia sa de inițiere a procedurii. Acesta a fost în conformitate cu nivelurile aprobate anterior de Comisie pentru proiectele de producere de energie din biomasă din Regatul Unit (32). Comisia va evalua dacă RIR a proiectului respectă pragul minim acceptabil de rentabilitate. |
(78) |
Ca urmare a deciziei de inițiere, Regatul Unit a prezentat informații actualizate cu privire la proiect, care arată că RIR a proiectului din Lynemouth este considerabil mai scăzută comparativ cu notificarea, în principal din cauza pierderilor subvențiilor timp de aproximativ un an, a costurilor de capital mai mari, a eliminării scutirii de la plata taxei pe schimbările climatice și a evoluției nefavorabile a cursului de schimb valutar. În plus, autoritățile britanice au actualizat în mod pozitiv factorul de încărcare, unul dintre parametrii de funcționare. |
(79) |
În conformitate cu calculele financiare prezentate, RIR a proiectului este în prezent de aproximativ [3 %-8 %] pe aceeași bază reală, înainte de impozitare, ceea ce este cu mult sub pragul minim acceptabil de rentabilitate și, prin urmare, este deja un indiciu privind lipsa supracompensării. Cu toate acestea, Comisia observă că parametrii de funcționare pot varia încă, cum ar fi randamentul termic mediu, factorul de încărcare și costul combustibilului. |
(80) |
În acest sens, Regatul Unit a furnizat date care demonstrează că randamentul termic al centralelor pe bază de cărbune pulverizat este de aproximativ 36 %, iar datele de piață sugerează că acest tip de proiect de conversie a biomasei ar putea ajunge la un randament termic de aproximativ 38 %-39 %. Prin urmare, o majorare cu 10 % a randamentului termic, după cum se arată în decizia de inițiere a procedurii, nu pare a fi realistă. |
(81) |
După cum s-a arătat mai sus, factorul de încărcare al proiectului (a se vedea considerentul 12) a fost majorat la 77 % pe baza unei analize a datelor provenite de la alte centrale pe bază de biomasă reexaminate de către Regatul Unit în urma deciziei de inițiere. În plus, informațiile transmise de Regatul Unit indică faptul că gradul de încărcare netă pentru acest tip de centrală nu ar depăși aproximativ 80 % (33). |
(82) |
În ceea ce privește costul combustibilului, Regatul Unit a explicat în detaliu costurile legate de asigurarea unor cantități suficiente de pelete din lemn. Documentele furnizate au fost verificate de experți independenți și includ o defalcare detaliată a principalelor elemente de cost în lanțul de aprovizionare din Lynemouth, inclusiv costurile de fabricație, costurile de transport și logistică (inclusiv costurile legate de modernizarea instalațiilor portuare necesare centralei din Lynemouth). Pe baza explicațiilor oferite, Comisia concluzionează că costul mediu al combustibilului de 7,17 GBP/GJ este o estimare rezonabilă a costului preconizat al combustibilului. |
(83) |
RIR a fost estimată pentru situația în care randamentul termic și factorul de încărcare ar crește cu 5 %, iar costul combustibilului ar scădea cu 5 %. Schimbările de asemenea amploare nu sunt considerate compatibile cu intervalele realiste ale parametrilor de funcționare, astfel cum s-a menționat în considerentele 79-81. Astfel de modificări cumulate ar duce la o creștere a RIR (reală, înainte de impozitare) de la aproximativ [3 %-8 %] până la […]. Această valoare se încadrează în intervalul pragurilor minim acceptabile de rentabilitate preconizate de Regatul Unit. |
(84) |
Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că ajutorul nu conduce la supracompensare. Prin urmare, măsura notificată este proporțională pentru atingerea obiectivului de interes comun. |
5.2.4. Evitarea efectelor negative nejustificate asupra concurenței și asupra comerțului
(85) |
Atunci când evaluează compatibilitatea unei măsuri de ajutor de stat, Comisia trebuie să stabilească faptul că „efectele negative ale măsurii de ajutor în ceea ce privește denaturarea concurenței și impactul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre trebuie să fie limitate și compensate de efectele pozitive în ceea ce privește contribuția la obiectivul de interes comun” (a se vedea punctul 88 din OAME). |
(86) |
Cu trimitere la punctele 94-96 din OAME, Comisia constată că măsura nu conduce la efecte negative evidente, deoarece ajutorul este proporțional și nu are ca efect doar o relocalizare a activității, fără un efect asupra mediului. Ajutorul va contribui la proiectul de trecere a centralei din Lynemouth de la cărbune la biomasă, fapt care va conduce la reduceri ale emisiilor de CO2 (a se vedea considerentul 10 de mai sus). |
(87) |
Pentru a evalua efectele negative ale măsurii de ajutor, Comisia își îndreaptă atenția asupra denaturărilor concurenței ce decurg din impactul previzibil pe care ajutoarele îl au asupra concurenței care operează pe piețele de produse vizate și locul de desfășurare a activității economice (a se vedea punctul 97 din OAME). Dat fiind faptul că ajutoarele sunt acordate pentru producția de energie electrică din surse de energie regenerabile, piața produselor în cauză este piața energiei electrice. |
(88) |
În primul rând, Comisia reamintește cota de piață limitată a beneficiarului (0,7 % din piața producției de energie electrică din Regatul Unit). În al doilea rând, în legătură cu punctul 101 din OAME, Comisia constată, de asemenea, că proiectul constă în modernizarea unei centrale electrice existente pe bază de cărbune și, prin urmare, nu va avea efecte negative, cum ar fi, în special, creșterea puterii de piață a beneficiarului. Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura în cauză nu ar avea niciun impact semnificativ asupra concurenței pe piața producției de energie electrică din Regatul Unit. |
(89) |
În decizia sa de inițiere a procedurii, Comisia și-a exprimat rezervele cu privire la riscul ca proiectul să conducă la o denaturare a concurenței pe piața peletelor din lemn și pe piața din amonte a materiilor prime, într-o măsură care să contravină interesului comun. Având în vedere caracteristicile speciale ale acestui proiect notificat individual, Comisia a extins analiza la efectele indirecte pe piețele secundare. |
5.2.5. Denaturarea pe piața peletelor din lemn
(90) |
În primul rând, Comisia reamintește că centrala din Lynemouth va trebui să folosească doar pelete din lemn de uz industrial. În timp ce unele centrale este posibil să poată înlocui parțial peletele din lemn cu alți combustibili, nu se preconizează că centrala din Lynemouth va putea să înlocuiască peletele din lemn cu un alt produs, având în vedere structura sa. Pentru a analiza gradul de denaturare a concurenței pe care ar putea să o genereze proiectul, piața peletelor din lemn de uz industrial constituie piața de produse corespunzătoare. |
(91) |
Datele furnizate de Regatul Unit (a se vedea figura 4) arată că pelete din lemn sunt comercializate între principalele domenii de producție și de consum. În plus, fluxurile comerciale au crescut semnificativ în ultimii ani (mai mult de 40 % într-un singur an). Mai mult, Regatul Unit a furnizat date potrivit cărora importurile de pelete din lemn în UE din sud-estul Statelor Unite s-au dublat, din 2009 până în 2011 (astfel cum se arată în figura 5). |
(92) |
Prin urmare, pe baza fluxurilor comerciale și a volumului importurilor în Uniune, Comisia concluzionează că piața peletelor din lemn nu se limitează la un singur stat membru sau la Uniune, ci ar trebui considerată o piață globală pentru evaluarea denaturărilor de piață pe piața peletelor din lemn. |
(93) |
În 2014, piața mondială a peletelor din lemn uscat a crescut, ajungând la 27 de milioane de tone uscate. Consumul european de pelete din lemn s-a dublat între 2009 și 2012 (a se vedea figura 5). În pofida acestei creșteri, datele din figura 6 arată că prețurile de pe piața la vedere nu s-au modificat semnificativ. |
(94) |
Mai mult decât atât, din informațiile prezentate în răspunsul la decizia de inițiere a procedurii, Comisia constată că cea mai mare parte a aprovizionării cu pelete de lemn este în prezent negociată individual în temeiul unor contracte pe termen lung. Fabricile de pelete pot fi construite în termen de doi ani (sau mai repede) de la semnarea noilor contracte și asigurarea vânzărilor. Prin urmare, barierele de pe piață pentru noile instalații de producție par să fie limitate. Recenta creștere a capacității de producție de pelete atât din sud-estul Statelor Unite, cât și din Uniune (34) susțin această observație. |
(95) |
Cantitatea de pelete din lemn necesară centralei din Lynemouth reprezintă aproximativ 5,5 % din piața mondială a peletelor din lemn din 2014. Acest procent este în mod semnificativ mai mic decât valoarea de 7,4 % estimată în decizia de inițiere a procedurii, bazat pe datele din 2012. Având în vedere faptul că noile fabrici de pelete pot fi construite mai mult sau mai puțin în paralel cu proiectul de conversie în ceea ce privește durata (a se vedea considerentele 59 și 60), se poate anticipa că o cerere suplimentară va determina o capacitate suplimentară, astfel cum a fost confirmat în cadrul lanțului de aprovizionare avut în vedere pentru proiect. |
(96) |
De asemenea, dacă ne uităm în trecut, importurile și nivelurile de consum au crescut rapid în Uniune, acesta fiind un alt indiciu că piața peletelor din lemn poate absorbi o creștere puternică a cererii de pelete de lemn. Se observă, de asemenea, faptul că prețul la vedere din sud-estul Statelor Unite, principala zonă din care proiectul anticipează aprovizionarea cu pelete din lemn, nu s-a modificat semnificativ (figura 6), în timp ce importurile în Uniune din această regiune au crescut (figura 5). |
(97) |
Analiza arată că piața peletelor din lemn este globală și poate satisface o creștere a cererii de pelete din lemn, astfel cum s-a preconizat că va rezulta în urma proiectului. Prin urmare, Comisia concluzionează că ajutorul nu afectează condițiile în care se desfășoară schimburile comerciale pe piața peletelor din lemn într-o măsură contrară interesului comun (reducerea emisiilor de CO2 și creșterea producției de energie electrică din surse regenerabile de energie). |
5.2.6. Denaturarea pe piața materiilor prime
(98) |
Comisia a constatat în decizia de inițiere a procedurii (a se vedea considerentul 75 din decizia de inițiere) că creșterea cererii de pelete din lemn poate duce la denaturări ale pieței materiilor prime (adică piața fibrei de lemn). În această privință, se reamintește faptul că ajutorul este acordat pe MWh de energie electrică produs de centrala din Lynemouth. Potențialele denaturări ale pieței de pelete de lemn și ale pieței materiilor prime nu rezultă din subvenții directe pentru pelete din lemn sau materii prime, ci din cererea crescută de energie electrică produsă. În plus, efectele pe piețele de materii prime sunt indirecte în comparație cu denaturările pe piața peletelor din lemn. |
(99) |
În timp ce peletele pot fi transportate pe mare, din motive economice, materiile prime utilizate în industria peletelor din lemn pot fi transportate numai pe distanțe limitate. Instalațiile de producție a produselor din celuloză semifinite se aprovizionează cu masă lemnoasă de pe o distanță medie de aproximativ 100 km-150 km (denumită „rază de captare a instalației”). Pentru a se evalua impactul acestor instalații asupra concurenței, este necesar, prin urmare, să se stabilească piața locală de unde vor fi achiziționate sau este probabil să fie achiziționate peletele. |
(100) |
După cum se explică în considerentul 11 de mai sus, centrala din Lynemouth se va aproviziona cu [60 %-80 %] din totalul de combustibil necesar pentru peletele de lemn din sud-estul Statelor Unite. Aproximativ [5 %-20 %] până la 15 % va fi achiziționat din alte state membre. Acest lucru înseamnă că aproximativ […] milioane de tone uscate pe an vor fi obținute din alte state membre, de la aproximativ 16 furnizori diferiți. Această cantitate ar însemna aproximativ […] din consumul de pelete din lemn din UE (a se vedea figura 6). Pe de altă parte, proiectul centralei din Lynemouth nu intenționează să se aprovizioneze din Regatul Unit. Prin urmare, este puțin probabil că proiectul să conducă la creșterea prețului materiilor prime în Regatul Unit sau pe piața Uniunii Europene, astfel cum a susținut de EPF și, respectiv, WPF. Așadar, nu se preconizează că măsura ar conduce la o denaturare nejustificată a concurenței în interiorul Uniunii. Întrucât majoritatea peletelor din lemn provin din surse din afara Uniunii și piața materiilor prime este locală, efectele se produc în afara Uniunii. |
(101) |
Aproximativ [10 %-30 %] din peletele din lemn necesare vor fi obținute din Canada. Aprovizionarea potențială din Canada este considerată semnificativ mai mare decât cea din Europa. Datele prezentate de Canadian Pellet Association estimează un excedent de 14 milioane de tone de biomasă uscată în vestul Canadei. Aprovizionările din Canada s-ar ridica la […] din excedentul estimat. Prin urmare, proiectul nu ar trebui să provoace un impact nejustificat asupra pieței canadiene în ceea ce privește materia primă pentru peletele din lemn. |
(102) |
Cea mai mare parte a aprovizionării pentru proiect va fi importată din sud-estul Statelor Unite. Prin urmare, investigarea potențialelor denaturări ale pieței materiilor prime (fibră de lemn) se concentrează asupra acestei regiuni. |
(103) |
Centrala din Lynemouth va importa aproximativ 2 milioane de tone brute (echivalentul a aproximativ 0,9 milioane de tone uscate) din sud-estul Statelor Unite. Această cantitate reprezintă 1,7 % din aprovizionările totale cu lemn pentru celuloză din 2011 în sud-estul Statelor Unite și 0,9 % din totalul extracțiilor în același an în această regiune. Aceste procentaje scăzute în sine nu oferă indicii clare privind o denaturare nejustificată pe piața materiilor prime. În special, ținându-se seama de extracțiile totale, impactul nu ar conduce la denaturări nejustificate ale pieței. În plus, aceste cifre nu țin seama decât de lemnul pentru celuloză și nu de alte materii prime, cum ar fi reziduurile de exploatare forestieră și de producție a cherestelei, care pot, într-o anumită măsură, să fie utilizate pentru a produce pelete din lemn. |
(104) |
Cu toate acestea, unele părți terțe au susținut că intensificarea producției de pelete din lemn a condus la o creștere a prețurilor materiilor prime (lemn pentru celuloză) în sud-estul Statelor Unite. Steptoe and Johnson și AFPA au prezentat în special date care arătau o creștere a prețurilor în perioada 2011-2014. Aceleași date, însă pe o perioadă mai lungă, au fost depuse de US Industrial Pellet Association (figura 3). |
(105) |
Comisia ia act de faptul că, după cum se arată în figura 2, prețul mediu (de tăiere) al materiei prime în sud-estul Statelor Unite nu se află în afara valorilor istorice. Prin urmare, creșterea prețurilor începând din 2011 nu este un lucru neobișnuit. În 2010, prețurile au fost chiar mai mari, posibil din cauza fenomenelor meteorologice extreme. |
(106) |
În plus, Regatul Unit a susținut că piața americană a fost în continuare afectată de scăderea cererii ca urmare a crizei financiare. În special producția de cherestea a scăzut cu aproximativ 57 de milioane de tone brute comparativ cu 2005. În cazul în care această cantitate va fi disponibilă, acest lucru ar genera aproximativ 28-19 milioane de tone brute de reziduuri care ar putea constitui o sursă de pelete din lemn sau produse concurente. În plus, Regatul Unit susține că nu există o corelație între zonele cu o producție importantă de pelete din lemn pentru celuloză și creșterea prețurilor pe piețele locale (figura 7). |
(107) |
Într-adevăr, datele din figura 1 indică faptul că înainte de 2008 a fost disponibil un volum mai mare de cherestea și, prin urmare, de reziduuri. Prin urmare, o disponibilitate mai limitată de reziduuri ar putea avea un impact negativ asupra prețului lemnului pentru celuloză. În plus, Regatul Unit a arătat că o producție importantă de pelete nu poate fi neapărat corelată cu creșterea prețului materiilor prime (a se vedea considerentul 63 de mai sus). |
(108) |
După cum s-a arătat anterior (a se vedea considerentul 62 de mai sus), prețul lemnului pentru celuloză este afectat de elemente precum condițiile meteorologice, disponibilitatea reziduurilor (asociată cu piața de cherestea) și variații de preț care au fost, de asemenea, observate în trecut. În plus, creșterile și scăderile de prețuri au loc atât în aceeași măsură în zone cu o producție importantă și scăzută de pelete din lemn. Prin urmare, cererea indirectă de materii prime care rezultă din proiectul Lynemouth nu se preconizează că va conduce la denaturări nejustificate ale pieței. |
(109) |
De asemenea, părțile interesate au prezentat un studiu de modelare teoretică a posibilelor efecte ale scenariilor viitoare cu un grad ridicat de pătrundere a bioenergiei. Studiul nu evaluează impactul pe piață al proiectului din Lynemouth, ci evaluează efectele cererii preconizate de biomasă la nivel mondial, ținând seama de politicile existente și viitoare. Cu toate acestea, este incert în ce măsură planurile viitoare vor fi realizate și, în cazul realizării acestora, în ce condiții și din ce regiuni ar putea fi obținută apoi biomasa. Prin urmare, studiul nu modifică concluziile privind impactul potențial al proiectului din Lynemouth, deoarece abordează în special efectele potențiale ale evoluțiilor viitoare. |
(110) |
În cele din urmă, conform datelor prezentate de Regatul Unit, centrala din Lynemouth intenționează să se aprovizioneze cu biomasă de la aproximativ […] fabrici de producție de pe teritoriul […] statelor din sud-estul Statelor Unite. Diversificarea lanțului de aprovizionare va reduce și mai mult orice risc de denaturare a piețelor locale. |
(111) |
Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura nu va conduce la denaturări nejustificate ale pieței materiilor prime. În acest sens, se reamintește faptul că ajutorul se acordă pentru producerea de energie electrică din biomasă solidă și eventualele efecte ale ajutorului ar fi indirecte pentru aprovizionarea cu materii prime utilizate în industria peletelor din lemn. |
5.2.7. Testul de echilibrare
(112) |
După cum se prevede la punctul 97 din OAME, pentru măsurile de ajutor de stat care sunt bine direcționate către disfuncționalitățile pieței pe care își propun să le remedieze, riscul ca ajutorul să denatureze în mod nejustificat concurența este mai limitat. Comisia constată că ajutorul vizează direct atingerea obiectivelor privind sursele regenerabile de energie și reducerea emisiilor de CO2 în mod proporțional și adecvat. Prin urmare, riscul unor denaturări nejustificate ale concurenței, este, de asemenea, mai redus. După cum s-a stabilit la considerentul 110 de mai sus, Comisia nu a constatat denaturări nejustificate ale pieței de produse afectate (pelete din lemn). De asemenea, nu s-au constatat denaturări nejustificate pe piețele din amonte (materii prime). |
(113) |
În plus, Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile în cauză denaturează sau amenință să denatureze concurența în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Efectele pe piața materiilor prime sunt locale și, în cea mai mare parte, au loc în afara Europei, având în vedere că peletele din lemn sunt importate. Efectele asupra schimburilor comerciale între statele membre ar fi, în orice caz, limitate. |
(114) |
Prin urmare, Comisia consideră că efectele negative ale ajutorului pentru proiectul din Lynemouth în ceea ce privește denaturarea concurenței și impactul asupra schimburilor comerciale dintre statele membre sunt limitate și compensate de efectele pozitive în ceea ce privește contribuția la obiectivul de interes comun (producția de energie din surse regenerabile și reducerea emisiilor de CO2 în sectorul de producție a energiei electrice), astfel încât bilanțul total este pozitiv. |
5.2.8. Alte aspecte – Respectarea articolelor 30 și 110 din TFUE
(115) |
În contextul deciziei privind contractul pe diferență pentru energia din surse regenerabile (SA.36196) și decizia privind ajutorul FIDeR pentru cinci proiecte privind energia eoliană offshore (SA.38758, SA.38759, SA.38761, SA.38763 și SA.38812) și o centrală de cogenerare pe bază de biomasă (SA.38796), Regatul Unit s-a angajat că va modifica modul în care răspunderea furnizorilor de energie electrică pentru plățile la contractul este calculată, astfel încât energia electrică din surse regenerabile eligibilă, produsă în state membre ale UE în afara Regatului Unit și furnizată clienților din Regatul Unit să nu fie inclusă în cotele de piață ale furnizorilor. |
(116) |
Regatul Unit se va asigura că nu se efectuează nicio plată în temeiul contractului pe diferență înainte ca această scutire să fie în vigoare sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, Regatul Unit va institui un mecanism prin care să ramburseze furnizorilor costurile aferente energiei electrice eligibile furnizate din surse regenerabile și importate înainte de intrarea în vigoare a scutirii, însă după ce plățile în temeiul contractului pe diferență au început să fie efectuate. |
(117) |
Angajamentul menționat la considerentul 114 se va aplica și măsurii notificate. |
(118) |
Având în vedere angajamentul menționat la considerentul 114, Comisia consideră că mecanismul de finanțare a măsurilor de ajutor notificate nu ar trebui să introducă nicio restricție contrară articolului 30 sau articolului 110 din TFUE. |
6. CONCLUZIE
(119) |
Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că măsura de ajutor notificată urmărește un obiectiv de interes comun într-un mod necesar și proporțional în conformitate cu OAME și că, prin urmare, ajutorul este compatibil cu piața internă pe baza articolului 107 alineatul (3) din TFUE, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Măsura de ajutor notificată de Regatul Unit este compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Adoptată la Bruxelles, 1 decembrie 2015.
Pentru Comisie
Margrethe VESTAGER
Membru al Comisiei
(1) JO C 116, 10.4.2015, p. 52.
(2) Comisia a adoptat o decizie cu privire la șase dintre aceste opt proiecte. La 23 iulie 2014, a fost adoptată o decizie de a nu formula obiecții pentru cinci proiecte privind energia eoliană offshore (cazurile SA.38758, SA.38759, SA.38761, SA.38763 și SA.38812 (JO C 393, 7.11.2014, p. 7), iar la 22 ianuarie 2015 o decizie de a nu formula obiecții a fost adoptată pentru proiectul de cogenerare pe bază de biomasă din zona Teesside (SA. 38796, decizia nu a fost publicată încă).
(3) În notificarea inițială, factorul de încărcare a fost estimat la 75,3 %, iar ulterior a fost actualizat de Regatul Unit.
(4) Pentru mai multe detalii privind mecanismul de remunerare în cadrul contractului pe diferență, a se vedea considerentele 17-31 din decizia Comisiei privind cazul SA.36196 – Reforma pieței de energie electrică – Contract de diferență privind sursele de energie regenerabilă [C(2014) 5079 final].
(5) Sistemul a fost aprobat inițial prin Decizia Comisiei din 28 februarie 2001 în cazul N504/2000 și a fost modificată ulterior de mai multe ori. În forma sa actuală, sistemul a fost aprobat de Comisie prin Decizia din 2 aprilie 2013 în cazul SA.35565 (JO C 167, 13.6.2013, p. 5). Anumite elemente au fost aprobate ulterior pentru Irlanda de Nord (cazul SA.36084) și Scoția (cazul SA.37453).
(6) Pragul minim acceptabil de rentabilitate este definit ca rata minimă de rentabilitate necesară pentru realizarea unui proiect de acest tip.
(7) Toate aceste elemente au fost publicate de autoritățile britanice în documentul „Costurile energiei electrice”, disponibil la adresa https://www.gov.uk/government/publications/electricity-generation-costs
(8) „Costurile energiei electrice – decembrie 2013” al Ministerului Energiei și Schimbărilor Climatice (2013), disponibil la adresa https://www.gov.uk/government/publications/electricity-generation-costs
(9) Disponibil la adresa https://www.gov.uk/government/publications/electricity-market-reform-delivery-plan
(10) Pentru mai multe detalii, a se vedea: www.gov.uk/government/consultations/ensuring-biomass-affordability-and-value-for-money-under-the-renewables-obligation
(11) Asociația Europeană a Biomasei (AEBIOM) Perspectiva europeană privind bioenergia 2013.
(12) Asociația Europeană a Biomasei (AEBIOM) Perspectiva europeană privind bioenergia 2013.
(13) Disponibile pe site-ul web https://www.gov.uk/government/publications/final-investment-decision-fid-enabling-for-renewables-investment-contracts
(14) North East Local Enterprise Partnership (Parteneriatul întreprinderilor locale din regiunea de Nord-Est); North East Chamber of Commerce (Camera de Comerț din regiunea Nord-Est); UK Trade & Investment.
(15) Prietenii Pământului; Consiliul de apărare a resurselor naturale; Fern and Biofuel watch.
(16) ECOFYS (2014), Evaluarea privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon – Federația europeană a fabricanților de panouri din lemn și lista criteriilor privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2015-2019.
(17) Din motive de coerență, toate datele referitoare la piața lemnului pentru celuloză și la piața din sud-estul Statelor Unite sunt prezentate în tone brute. Factorul de conversie de 2,15 tone brute per 1 tonă uscată este folosit cu consecvență.
(18) Karen Lee Abt, Robert C. Abt, Christopher S. Galik și Kenneth E. Skogn. 2014. „Effect of Policies on Pellet Production and Forests in the U.S. South” („Efectul politicilor asupra producției de pelete și a pădurilor din America de Sud”). Disponibil la: http://www.srs.fs.usda.gov/pubs/47281 Acest raport a fost prezentat în contextul etapei de deschidere a anchetei de către mai multe părți.
(19) Abt et al., 2014.
(20) RWE Group (Grupul RWE); EDF; Lynemouth Power LTD; the Renewable Energy Association (Asociația privind energia din surse regenerabile); Port of Tyne (Portul din Tyne); Dong Energy; Energy UK; US pellets association (Asociația producătorilor de pelete din SUA); Canada pellet association (Asociația producătorilor de pelete din Canada); Enviva; Doosan; European Pellet Council (Consiliul european pentru producția de pelete).
(21) Pöyry. Riscul schimbării indirecte a utilizării lemnului, raport final pregătit pentru Energie Nederland. Iulie 2014.
(22) Oxera, Parsons, Brinckerhoff și Ramboll.
(23) AEBIOM, 2013.
(24) Date ale Regatului Unit.
(*1) Secret de afaceri.
(25) A se vedea, de asemenea, deciziile privind cazurile SA.38758, SA.38759, SA.38761, SA.38763 și SA.38812 și cazul SA.38796 (decizie nepublicată încă) care beneficiază de un ajutor similar contractului pe diferență.
(26) JO C 200, 28.6.2014, p. 1.
(27) A se vedea: Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16) și Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32) și Comunicarea COM(2011) 885 final.
(28) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
(29) JO C 393, 7.11.2014, p. 2.
(30) A se vedea, de exemplu, decizia privind cazurile SA.38758, SA.38759, SA.38761, SA.38763 și SA.38812; și deciziile privind cazul SA.38796 (decizie nepublicată încă).
(31) A se vedea considerentele 20-33 din decizia de inițiere a procedurii pentru mai multe detalii cu privire la LCOE ale proiectului.
(32) A se vedea, de exemplu, Sistemul privind obligația de furnizare a energiei electrice din surse regenerabile – SA. 35565 (JO C 167, 13.6.2013, p. 5).
(33) Aceste ipoteze sunt în concordanță cu datele furnizate de Société Générale în cererea de autorizare (a se vedea considerentul 53 de mai sus).
(34) A se vedea, de exemplu, figura 2, în decizia de inițiere a procedurii (JO C 116, 10.4.2015, p. 52).
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/87 |
DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1437 A COMISIEI
din 4 august 2017
privind anumite măsuri de protecție referitoare la pesta porcină africană în Republica Cehă
[notificată cu numărul C(2017) 5418]
(Numai textul în limba cehă este autentic)
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (1), în special articolul 9 alineatul (4),
având în vedere Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (2), în special articolul 10 alineatul (4),
întrucât:
(1) |
Pesta porcină africană este o boală infecțioasă virală care afectează populațiile de porci domestici și sălbatici și care poate avea un impact puternic asupra rentabilității creșterii porcinelor, cauzând perturbări ale comerțului în Uniune și ale exporturilor către țări terțe. |
(2) |
În cazul apariției unui focar de pestă porcină africană, există riscul ca agentul patogen să se răspândească la alte exploatații de porcine și la porcii sălbatici. În consecință, acesta se poate răspândi dintr-un stat membru în altul și în țări terțe, prin intermediul comerțului cu porcine vii sau cu produsele provenite de la acestea. |
(3) |
Directiva 2002/60/CE a Consiliului (3) stabilește măsurile minime care trebuie aplicate în Uniune pentru combaterea pestei porcine africane. Articolul 15 din Directiva 2002/60/CE prevede stabilirea unei zone infectate ca urmare a confirmării unuia sau mai multor cazuri de pestă porcină africană la porcii sălbatici. |
(4) |
Republica Cehă a informat Comisia cu privire la situația actualizată a pestei porcine africane pe teritoriul său și, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/60/CE, a stabilit o zonă infectată, în care se aplică măsurile menționate la articolul 15 din directiva respectivă. |
(5) |
Pentru a se preveni orice perturbări inutile ale comerțului în Uniune și pentru a se evita impunerea de către țări terțe a unor bariere nejustificate în calea comerțului, este necesară identificarea la nivelul Uniunii a zonei infectate cu pestă porcină africană din Republica Cehă, în colaborare cu statul membru respectiv. |
(6) |
Prin urmare, zona infectată din Republica Cehă ar trebui să fie inclusă în anexa la prezenta decizie și ar trebui să fie stabilită durata regionalizării respective. |
(7) |
Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Republica Cehă se asigură că zona infectată stabilită în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2002/60/CE cuprinde cel puțin zonele enumerate ca zone infectate în anexa la prezenta decizie.
Articolul 2
Prezenta decizie se aplică până la data de 30 septembrie 2017.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează Republicii Cehe.
Adoptată la Bruxelles, 4 august 2017.
Pentru Comisie
Vytenis ANDRIUKAITIS
Membru al Comisiei
(1) JO L 395, 30.12.1989, p. 13.
(2) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.
(3) Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane și de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce privește boala Teschen și pesta porcină africană (JO L 192, 20.7.2002, p. 27).
ANEXĂ
Zone stabilite ca zonă infectată în Republica Cehă, în conformitate cu articolul 1 |
Data până la care se aplică |
Districtul Zlin |
30 septembrie 2017 |
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/89 |
DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1438 A COMISIEI
din 4 august 2017
de modificare a Deciziei 2007/131/CE privind autorizarea utilizării în condiții armonizate a spectrului de frecvențe radio pentru echipamente care folosesc tehnologia de bandă ultralargă în cadrul Comunității
[notificată cu numărul C(2017) 5456]
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvențe radio) (1), în special articolul 4 alineatul (3),
întrucât:
(1) |
Decizia 2007/131/CE a Comisiei (2) armonizează condițiile tehnice pentru echipamentele radio care folosesc tehnologia de bandă ultralargă pe teritoriul Uniunii. Aceasta garantează disponibilitatea spectrului de frecvențe radio pe întregul teritoriu al Uniunii în condiții armonizate, elimină obstacolele din calea adoptării tehnologiei de bandă ultralargă și creează o piață unică reală pentru sistemele de bandă ultralargă, cu importante economii de scară și beneficii pentru consumatori. |
(2) |
În temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE, Comisia a încredințat Conferinței europene a administrațiilor de poștă și telecomunicații (CEPT) un mandat permanent în ceea ce privește dispozitivele cu rază mică de acțiune, pentru actualizarea anexei la Decizia 2006/771/CE a Comisiei (3) ca răspuns la evoluțiile în materie de tehnologie și de piață în domeniul dispozitivelor cu rază mică de acțiune. La 2 iulie 2014, în cea de a șasea scrisoare de orientare (4) transmisă în contextul respectivului mandat, Comisia a invitat CEPT să reexamineze și alte decizii în vigoare referitoare la dispozitivele cu rază mică de acțiune, precum Decizia 2007/131/CE pentru dispozitive cu rază mică de acțiune care folosesc tehnologia de bandă ultralargă. |
(3) |
CEPT a concluzionat că, în ceea ce privește dispozitivele cu rază mică de acțiune, este necesar ca în Decizia 2007/131/CE să fie actualizate anumite trimiteri la standarde armonizate. |
(4) |
Prin urmare, Decizia 2007/131/CE ar trebui modificată. |
(5) |
Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru spectrul de frecvențe radio, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
În Decizia 2007/131/CE, articolul 2, punctul 11 se înlocuiește cu următorul text:
„11. |
«densitatea spectrală de putere totală» înseamnă media valorilor densității spectrale de putere medie, măsurate pe o sferă, în scenariul de măsurători cu o rezoluție de cel puțin 15 grade. Metoda de măsurare este detaliată în standardul ETSI EN 302 065-4;”. |
Anexa se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 4 august 2017.
Pentru Comisie
Mariya GABRIEL
Membru al Comisiei
(1) JO L 108, 24.4.2002, p. 1.
(2) Decizia 2007/131/CE a Comisiei din 21 februarie 2007 privind autorizarea utilizării în condiții armonizate a spectrului de frecvențe radio pentru echipamente care folosesc tehnologia de bandă ultralargă în cadrul Comunității (JO L 55, 23.2.2007, p. 33).
(3) Decizia 2006/771/CE a Comisiei din 9 noiembrie 2006 de armonizare a spectrului de frecvențe radio în vederea utilizării de dispozitive cu rază mică de acțiune (JO L 312, 11.11.2006, p. 66).
(4) RSCOM 13-78rev2.
ANEXĂ
Anexa la Decizia 2007/131/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Punctul 5.1 se modifică după cum urmează:
|
2. |
Punctul 5.2 se modifică după cum urmează:
|
Rectificări
8.8.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 205/91 |
Rectificare la Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogare a Directivei 94/56/CE
( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 295 din 12 noiembrie 2010 )
La pagina 45, articolul 14 alineatul (3) prima teză:
în loc de:
„(3) Sub rezerva alineatelor (1) și (2), autoritatea judiciară sau autoritatea competentă să decidă cu privire la divulgarea informațiilor din înregistrări în conformitate cu dreptul intern poate decide că beneficiile divulgării informațiilor din înregistrările menționate la alineatele (1) și (2) în orice alte scopuri permise de lege sunt mai mari decât impactul negativ la nivel național și internațional pe care o astfel de acțiune l-ar avea asupra respectivei investigații privind siguranța sau asupra uneia viitoare.”,
se citește:
„(3) În pofida alineatelor (1) și (2), justiția sau autoritatea competentă să decidă cu privire la divulgarea informațiilor din înregistrări în conformitate cu dreptul intern poate decide că beneficiile divulgării informațiilor din înregistrările menționate la alineatele (1) și (2) în orice alte scopuri permise de lege sunt mai mari decât impactul negativ la nivel național și internațional pe care o astfel de acțiune l-ar avea asupra respectivei investigații privind siguranța sau asupra uneia viitoare.”