ANEXA I

7 iulie 2016

Stimată Doamnă Comisar Jourová,

În numele Statelor Unite, am plăcerea de a vă transmite în anexă un pachet de materiale referitoare la Scutul de confidențialitate UE-SUA, care este rezultatul a doi ani de discuții productive între echipele noastre. Acest pachet, împreună cu alte materiale aflate la dispoziția Comisiei și provenite din surse publice, oferă o bază foarte solidă pentru o nouă examinare a caracterului adecvat, efectuată de Comisia Europeană (1).

Ar trebui să fim cu toții mândri de îmbunătățirile aduse cadrului. Scutul de confidențialitate se bazează pe principii care se bucură de un puternic sprijin consensual pe ambele maluri ale Atlanticului, iar noi am consolidat funcționarea acestora. Prin intermediul colaborării noastre, avem posibilitatea concretă de a îmbunătăți protecția confidențialității în întreaga lume.

Pachetul privind Scutul de confidențialitate conține Principiile privind Scutul de confidențialitate, împreună cu o scrisoare, atașată ca anexa 1, din partea Administrației pentru comerț internațional (International Trade Administration – ITA) din cadrul Dpartamentului Comerțului, care gestionează programul, în care sunt descrise angajamentele asumate de departamentul nostru pentru a se asigura că Scutul de confidențialitate funcționează în mod eficient. De asemenea, pachetul include anexa 2, care cuprinde alte angajamente ale Departamentului Comerțului referitoare la noul model de arbitraj disponibil în cadrul Scutului de confidențialitate.

Mi-am îndemnat echipa să aloce toate resursele necesare pentru a pune în aplicare rapid și pe deplin cadrul privind Scutul de confidențialitate, precum și pentru a se asigura că angajamentele care figurează în anexa 1 și anexa 2 sunt îndeplinite în timp util.

Pachetul privind Scutul de confidențialitate cuprinde, de asemenea, o serie de documente din partea altor agenții din Statele Unite, și anume:

Puteți fi sigur că SUA ia aceste angajamente în serios.

În termen de 30 de zile de la aprobarea finală a deciziei de conformitate, întregul pachet privind Scutul de confidențialitate va fi furnizat Registrului federal pentru publicare.

Așteptăm cu interes să colaborăm cu dumneavoastră pe parcursul punerii în aplicare a Scutului de confidențialitate și pe măsură ce ne angajăm în următoarea fază a acestui proces împreună.

(1)  Pachetul privind Scutul de confidențialitate va acoperi atât Uniunea Europeană, cât și aceste trei țări, cu condiția ca Decizia Comisiei privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UESUA să se aplice Islandei, Liechtensteinului și Norvegiei.

ANEXA II

PRINCIPIILE CADRULUI PRIVIND SCUTUL DE CONFIDENȚIALITATE UE-SUA PUBLICATE DE DEPARTAMENTUL COMERȚULUI AL SUA

I.   PREZENTARE GENERALĂ

II.   PRINCIPII

1.   Notificarea

2.   Opțiunea

3.   Responsabilitatea pentru transferul ulterior

4.   Securitate

5.   Integritatea datelor și limitarea scopului

6.   Accesul

7.   Posibilitatea de recurs, aplicarea și responsabilitatea

III.   PRINCIPII SUPLIMENTARE

1.   Date sensibile

2.   Excepțiile jurnalistice

3.   Responsabilitatea secundară

4.   Efectuarea unor verificări prealabile și desfășurarea de audituri

5.   Rolul autorităților însărcinate cu protecția datelor

6.   Autocertificarea

7.   Verificarea

8.   Accesul

a.   Principiul accesului în practică

b.   Eforturile sau costurile ocazionate de acordarea dreptului de acces

c.   Informații comerciale confidențiale

d.   Organizarea bazelor de date

e.   Cazul în care accesul poate fi restricționat

f.   Dreptul de a obține confirmarea și perceperea unei taxe pentru acoperirea costurilor pentru asigurarea accesului

g.   Cereri de acces repetate sau vexatorii

O organizație poate stabili o limită acceptabilă a numărului de cereri de acces depuse de o anumită persoană într-o perioadă de timp dată, la care va răspunde. Atunci când stabilește astfel de limite, organizația trebuie să ia în considerare factori precum frecvența actualizării informațiilor, scopul în care sunt utilizate datele și natura informațiilor.

h.   Cererile de acces frauduloase

Organizația nu este obligată să ofere accesul în cazul în care nu primește informații suficiente pentru a confirma identitatea solicitantului.

i.   Termenul pentru furnizarea răspunsurilor

Organizațiile trebuie să răspundă la solicitările de acces într-o perioadă de timp rezonabilă, într-un mod rezonabil și într-o formă ușor de înțeles pentru persoana în cauză. O organizație care furnizează cu regularitate informații persoanelor în cauză poate răspunde la o cerere de acces individuală prin divulgare periodică, în cazul în care aceasta nu ar produce o întârziere excesivă.

9.   Datele privind resursele umane

a.   Acoperirea furnizată de Scutul de confidențialitate

b.   Aplicarea principiilor notificării și opțiunii

c.   Aplicarea principiului accesului

Principiul suplimentar privind accesul oferă indicații cu privire la motivele care pot justifica refuzarea sau limitarea accesului solicitat în contextul resurselor umane. Desigur, angajatorii din Uniunea Europeană trebuie să se conformeze regulamentelor locale și să se asigure că salariații din Uniunea Europeană au acces la aceste informații în conformitate cu legile din țările lor, indiferent de locul în care datele sunt prelucrate și păstrate. Scutul de confidențialitate prevede că o organizație care prelucrează astfel de date în Statele Unite ale Americii trebuie să coopereze la furnizarea accesului, fie direct, fie prin intermediul angajatorului din UE.

d.   Asigurarea respectării

e.   Aplicarea principiului responsabilității pentru transferurile ulterioare

Pentru necesitățile operaționale legate de forța de muncă ocazională ale organizației care aderă la Scutul de confidențialitate în ceea ce privește datele cu caracter personal transferate în temeiul Scutului de confidențialitate, cum ar fi rezervarea unui bilet de avion, a unei camere de hotel sau asigurare, se pot transfera către operatori date cu caracter personal ale unui număr mic de angajați, fără aplicarea principiului accesului sau fără încheierea unui contract cu operatorul terț, astfel cum prevede principiul responsabilității pentru transferurile ulterioare, cu condiția ca organizația care aderă la Scutul de confidențialitate să fi respectat principiile notificării și opțiunii.

10.   Contracte obligatorii pentru transferurile ulterioare

a.   Contractele de prelucrare a datelor

b.   Transferurile în cadrul unui grup controlat de societăți sau entități

În cazul în care informațiile cu caracter personal sunt transferate între doi operatori în cadrul unui grup controlat de societăți sau entități, nu este întotdeauna necesar un contract în conformitate cu principiul responsabilității pentru transferul ulterior. Operatorii de date din cadrul unui grup controlat de societăți sau entități pot stabili astfel de transferuri pe baza altor instrumente precum regulile corporatiste obligatorii la nivelul UE sau a altor instrumente din cadrul grupului (de exemplu, programe de conformitate și control), care asigură continuitatea programelor de protecție a informațiilor cu caracter personal în temeiul principiilor. În cazul unor astfel de transferuri, organizația care aderă la Scutul de confidențialitate rămâne responsabilă pentru respectarea principiilor.

c.   Transferurile între operatori

În cazul transferurilor între operatori, operatorul care primește datele nu este obligatoriu să fie o organizație care aderă la Scutul de confidențialitate sau să dispună de un mecanism independent de recurs. Organizația care aderă la Scutul de confidențialitate trebuie să încheie un contract cu un operator terț care primește datele, care oferă același nivel de protecție oferit de Scutul de confidențialitate, fără a include cerința ca operatorul terț să fie o organizație care aderă la Scutul de confidențialitate sau să dispună de un mecanism independent de recurs, cu condiția de a pune la dispoziție un mecanism echivalent.

11.   Soluționarea litigiilor și punerea în aplicare

a.   Principiul recursului, punerii în aplicare și responsabilității stabilește cerințele pentru punerea în aplicare a Scutului de confidențialitate. Modul în care sunt îndeplinite cerințele de la punctul (a)(ii) din principiu este prezentat în principiul suplimentar privind verificarea. Acest principiu suplimentar vizează punctele (a)(i) și (a)(ii), ambele necesitând mecanisme independente de recurs. Astfel de mecanisme pot lua forme diferite, dar trebuie să îndeplinească cerințele principiului recursului, punerii în aplicare și responsabilității. Organizațiile satisfac aceste cerințe în următoarele moduri: (i) participând la programele organizate de sectorul privat cu privire la protecția vieții private care integrează principiile Scutului de confidențialitate în normele lor și care includ mecanisme de punere în aplicare eficiente de tipul celor descrise în principiul recursului, punerii în aplicare și responsabilității; (ii) conformându-se instrucțiunilor organelor de supraveghere sau de reglementare legale care asigură prelucrarea plângerilor persoanelor și soluționarea litigiilor; sau (iii) luându-și angajamentul de a coopera cu autoritățile însărcinate cu protecția datelor în cadrul Uniunii Europene sau cu reprezentanții autorizați ai acestora.

b.   Prezenta listă are valoare ilustrativă și nu este restrictivă. Sectorul privat poate elabora mecanisme suplimentare de asigurare a respectării, cu condiția ca acestea să întrunească cerințele principiului recursului, punerii în aplicare și responsabilității și ale principiilor suplimentare. Trebuie remarcat faptul că cerințele principiului recursului, punerii în aplicare și responsabilității vin în completarea cerinței conform căreia inițiativele de autoreglementare trebuie să fie aplicate în conformitate cu articolul 5 din Federal Trade Commission Act, care interzice practicile neloiale sau frauduloase, sau în conformitate cu altă lege sau act normativ care interzice astfel de practici.

c.   Pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate în temeiul Scutului de confidențialitate și pentru a sprijini gestionarea programului, organizațiile, precum și mecanismele independente de recurs ale acestora trebuie să furnizeze informații cu privire la Scutul de confidențialitate atunci când acestea sunt solicitate de către Departament. În plus, organizațiile trebuie să răspundă rapid plângerilor privind respectarea principiilor, transmise prin intermediul Departamentului de către APD. Răspunsul ar trebui să stabilească dacă plângerea este justificată și, în caz afirmativ, modul în care organizația va remedia problema. Departamentul va proteja confidențialitatea informațiilor pe care le primește în conformitate cu legislația SUA.

d.   Instanțe de recurs

e.   Recursuri și sancțiuni

Orice recurs la organismul de instrumentare a litigiilor ar trebui să conducă la anularea sau corectarea, în măsura în care este posibil, a efectelor nerespectării principiilor de către organizație, la respectarea principiilor în timpul prelucrărilor viitoare de către aceeași organizație și, după caz, la încetarea prelucrării datelor cu caracter personal ale persoanei care a depus plângerea. Sancțiunile trebuie să fie suficient de severe pentru a garanta respectarea principiilor de către organizație. O serie de sancțiuni cu grade diferite de severitate va permite instanțelor de soluționare a litigiilor să răspundă în mod corespunzător diferitelor niveluri de nerespectare a principiilor. Sancțiunile trebuie să includă atât publicarea constatărilor de nerespectare, cât și obligația de a șterge datele în anumite circumstanțe (6). Alte sancțiuni pot include suspendarea sau anularea mărcii de conformitate, despăgubirea persoanelor pentru pierderile suferite ca urmare a nerespectării principiilor, precum și acțiuni în încetare. Organismele de soluționare a litigiilor și de autoreglementare a sectorului privat trebuie să semnaleze tribunalelor sau organului administrativ competent, după caz, organizațiile care aderă la Scutul de confidențialitate și care nu respectă deciziile acestora și să informeze Departamentul.

f.   Acțiunea FTC

FTC s-a angajat să acorde prioritate analizării sesizărilor referitoare la nerespectarea principiilor, prezentate de: (i) organizații de autoreglementare în vederea protejării vieții private și de alte organisme independente de soluționare a litigiilor; (ii) state membre ale UE; și (iii) Departament, pentru a stabili dacă a fost încălcat punctul 5 din Federal Trade Commission Act, care interzice actele sau practicile neloiale sau frauduloase în comerț. În cazul în care stabilește că există motiv pentru a considera că articolul 5 a fost încălcat, FTC poate soluționa această problemă obținând un ordin administrativ de încetare care interzice practicile contestate sau depunând o plângere la un tribunal districtual federal, care, în cazul în care plângerea este soluționată favorabil, poate emite o ordonanță care produce același efect. Aceasta include declarații false privind aderarea la principiile Scutului de confidențialitate sau privind participarea la Scutul de confidențialitate a organizațiilor care fie nu se mai află pe lista Scutului de confidențialitate, fie nu s-au autocertificat la Departament. FTC poate cere sancțiuni de drept civil pentru încălcarea unui ordin administrativ de încetare și poate urmări contravenientul pentru ultraj într-un tribunal civil sau penal în cazul încălcării ordinului unui tribunal federal. FTC informează Departamentul cu privire la orice acțiune de acest tip întreprinsă. Departamentul încurajează celelalte organisme administrative să îi comunice toate cazurile similare sau alte decizii care determină aderarea la principiile Scutului de confidențialitate.

g.   Încălcarea sistematică a principiilor

12.   Opțiune – Când poate fi exercitat dreptul de refuz

13.   Informații cu privire la călătorii

14.   Produse farmaceutice și medicale

a.   Aplicarea legislațiilor statelor membre ale UE sau a principiilor Scutului de confidențialitate

Legislația statelor membre ale UE se aplică colectării de date cu caracter personal și oricărei prelucrări care are loc înainte de transferul către Statele Unite ale Americii. Principiile Scutului de confidențialitate se aplică datelor atunci când au fost transferate către Statele Unite ale Americii. Datele utilizate pentru cercetarea farmaceutică și în alte scopuri trebuie transmise, după caz, anonime.

b.   Cercetarea științifică viitoare

c.   Retragerea dintr-un studiu clinic

Participanții pot decide sau pot fi invitați să se retragă dintr-un studiu clinic în orice moment. Cu toate acestea, datele colectate înaintea retragerii pot fi prelucrate în continuare împreună cu celelalte date colectate în cadrul studiului clinic, cu condiția ca acest fapt să fi fost comunicat participantului în notificare în momentul în care și-a dat acordul.

d.   Transferurile în scopuri de reglementare și de supraveghere

Societățile producătoare de aparate farmaceutice și medicale au dreptul de a furniza date cu caracter personal extrase din testele clinice efectuate în Uniunea Europeană către autoritățile din Statele Unite ale Americii în scopul reglementării și al controlului. Acest tip de transferuri este permis și altor părți, cum ar fi întreprinderi și alți cercetători, în conformitate cu principiile notificării și opțiunii.

e.   „Teste mascate”

f.   Controlul securității și eficacității produsului

O societate producătoare de aparate farmaceutice sau medicale nu trebuie să aplice în activitățile sale de control al securității și eficacității produsului principiile Scutului de confidențialitate privind notificarea, opțiunea, răspunderea pentru transferul ulterior și accesul, inclusiv semnalarea incidentelor și urmărirea pacienților/subiecților care folosesc anumite medicamente sau aparate medicale, în măsura în care respectarea acestor principii contravine cerințelor de reglementare. Acest lucru este valabil în ceea ce privește, de exemplu, rapoartele prezentate atât de prestatorii de servicii de sănătate către societățile comerciale producătoare de aparate farmaceutice și medicale, cât și cele prezentate de aceste din urmă societăți comerciale către agenții guvernamentale precum Food and Drug Administration (autoritatea pentru supravegherea alimentelor și medicamentelor).

g.   Date codificate la sursă

Datele referitoare la cercetare sunt codificate, de regulă, la sursă de către cercetătorul principal pentru a nu fi dezvăluită identitatea persoanelor vizate. Societățile comerciale farmaceutice care sponsorizează aceste cercetări nu primesc codul de acces. Codul de acces unic este deținut numai de către cercetător, astfel încât acesta să poată identifica persoana în cauză în circumstanțe speciale (de exemplu, în cazul în care este necesară monitorizarea medicală). Transferul din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii de date codificate în acest fel reprezintă un transfer de date cu caracter personal supus principiilor Scutului de confidențialitate.

15.   Informații din registre publice și informații accesibile publicului

16.   Cererile de acces formulate de autorități publice

(1)  Cu condiția ca Decizia Comisiei privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA să se aplice Islandei, Liechtensteinului și Norvegiei, pachetul privind Scutul de confidențialitate va acoperi atât Uniunea Europeană, cât și aceste trei țări. În consecință, trimiterile la UE și statele sale membre vor fi interpretate ca incluzând Islanda, Liechtenstein și Norvegia.

(2)  În funcție de circumstanțe, printre exemplele de scopuri de prelucrare compatibile sunt cele care pot servi, în mod rezonabil, la atingerea obiectivelor legate de relațiile cu clienții, respectarea reglementării și considerații de ordin juridic, de audit, de securitate și de prevenire a fraudei, de conservarea și apărarea a drepturilor juridice ale organizației sau a altor scopuri care sunt conforme cu așteptările unei persoane rezonabile, având în vedere contextul în care sunt colectate.

(3)  În acest context, în cazul în care, ținând seama de mijloacele de identificare care pot fi utilizate în mod rezonabil (luând în considerare, printre altele, costurile și intervalul de timp necesare pentru identificare și tehnologia disponibilă la momentul prelucrării) și forma sub care datele sunt păstrate, o persoană ar putea să fie identificată în mod rezonabil de organizație sau de un terț în cazul în care ar avea acces la date, se poate considera că persoana este „identificabilă”.

(4)  Organizația ar trebui să răspundă solicitărilor din partea unei persoane fizice în ceea ce privește scopurile prelucrării, categoriile de date cu caracter personal vizate și destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt divulgate datele cu caracter personal.

(5)  Secțiunea I.5 din principii.

(6)  Organismele de soluționare a litigiilor dispun de o marjă de apreciere cu privire la circumstanțele în care utilizează aceste sancțiuni. Caracterul sensibil al datelor în cauză este un element care trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă ar trebui să se impună ștergerea datelor, precum și dacă o organizație a colectat, a utilizat sau a divulgat informații cu încălcarea flagrantă a principiilor Scutului de confidențialitate.

ANEXA III

7 iulie 2016

Stimată Doamnă Comisar Jourová,

Mă bucur că am ajuns la o înțelegere cu privire la Scutul de confidențialitate Uniunea Europeană-Statele Unite ale Americii, care va include un mecanism al Ombudsmanului prin intermediul căruia autoritățile din UE vor fi în măsură să prezinte cereri în numele cetățenilor UE în ceea ce privește practicile SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice.

La 17 ianuarie 2014, președintele Barack Obama a anunțat reforme importante privind serviciile de informații incluse în Directiva nr. 28 privind politica prezidențială (PPD-28). În temeiul PPD-28, am desemnat Subsecretarul de Stat Catherine A. Novelli, care îndeplinește, de asemenea, funcția de coordonator principal pentru diplomația internațională privind tehnologia informației, în calitate de punct de contact pentru administrațiile străine care doresc să își exprime preocuparea cu privire la activitățile SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice. Pe baza acestui rol, am instituit un mecanism al Ombudsmanului pentru Scutul de confidențialitate, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa A, care au fost actualizate de la scrisoarea mea din 22 februarie 2016. Am desemnat-o pe doamna Subsecretar Novelli să îndeplinească această funcție. Doamna Subsecretar Novelli este independentă de serviciile de informații ale Statelor Unite și îmi raportează direct.

Mi-am îndemnat echipa să aloce resursele necesare pentru punerea în aplicare a acestui nou mecanism al Ombudsmanului și am convingerea că acesta va constitui un mijloc eficace de a răspunde preocupărilor cetățenilor UE.

ANEXA IV

7 iulie 2016

Prin EMAIL

Stimată Doamnă Comisar Jourová,

Comisia Federală pentru Comerț a Statelor Unite („FTC”) apreciază posibilitatea de a descrie modul de asigurare a respectării noului cadru privind Scutul de confidențialitate UE-SUA („cadrul privind Scutul de confidențialitate” sau „cadrul”). Considerăm că acest cadru va juca un rol esențial în facilitarea tranzacțiilor comerciale cu protejarea vieții private într-o lume din ce în ce mai interconectată. Acesta va permite întreprinderilor să efectueze operațiuni importante în economia globală, asigurând în același timp protecția vieții private a consumatorilor din UE. FTC s-a angajat de multă vreme să protejeze viața privată la nivel transfrontalier, iar punerea în aplicare a noului cadru constituie o prioritate majoră. În continuare, vom explica istoricul FTC de asigurare a respectării vieții private în general, inclusiv asigurarea respectării programului inițial privind sfera de siguranță, precum și abordarea FTC în ceea ce privește asigurarea respectării noului cadru.

FTC și-a exprimat pentru prima dată în mod public angajamentul de a aplica programul privind sfera de siguranță în anul 2000. La acel moment, președintele de atunci al FTC, Robert Pitofsky, a transmis Comisiei Europene o scrisoare evidențiind angajamentul FTC de a adera cu strictețe la principiile sferei de siguranță privind protecția vieții private. FTC a continuat să mențină acest angajament prin aproape 40 de măsuri de asigurare a respectării, numeroase anchete suplimentare și cooperarea cu autoritățile europene pentru protecția datelor (denumite în continuare „APD din UE”) în chestiuni de interes comun.

După ce, în noiembrie 2013, Comisia Europeană și-a exprimat preocuparea cu privire la administrarea și asigurarea respectării programului privind sfera de siguranță, FTC și Departamentul Comerțului al SUA au început consultări cu funcționari din cadrul Comisiei Europene pentru a analiza modalitățile de consolidare a acestuia. În timpul desfășurării acestor consultări, la 6 octombrie 2015, Curtea Europeană de Justiție a pronunțat o hotărâre în cauza Schrems care, printre altele, anulează decizia Comisiei Europene cu privire la caracterul adecvat al programului privind sfera de siguranță. Ca urmare a hotărârii, am continuat să colaborăm îndeaproape cu Departamentul Comerțului al Statelor Unite ale Americii și Comisia Europeană, în efortul de a consolida măsurile de protecție a vieții private oferite persoanelor din UE. Cadrul privind Scutul de confidențialitate este rezultatul acestor consultări în curs. La fel ca în cazul programului privind sfera de siguranță, FTC se angajează la o punere în aplicare viguroasă a noului cadru. Prezenta scrisoare consacră acest angajament.

În special, ne afirmăm angajamentul în patru domenii principale: (1) prioritizarea sesizărilor și investigații; (2) abordarea afirmațiilor false sau frauduloase privind calitatea de participant la Scutul de confidențialitate; (3) monitorizarea continuă; și (4) consolidarea angajamentului și cooperarea cu autoritățile pentru protecția datelor din UE în vederea asigurării respectării. Prezentăm mai jos informații detaliate cu privire la fiecare dintre aceste angajamente și contextul relevant cu privire la rolul FTC în protejarea vieții private a consumatorilor și punerea în aplicare a programului privind sfera de siguranță, precum și contextul mai amplu al protecției vieții private în Statele Unite (1).

I.   CONTEXTUL

A.   Activitățile FTC în materie de politică și de asigurare a respectării vieții private

FTC dispune de o competență amplă de aplicare a legii de drept civil pentru a promova protecția consumatorilor și concurența în domeniul comercial. Ca parte a mandatului său de protecție a consumatorilor, FTC aplică o gamă largă de norme de protecție a vieții private și de securitate a datelor consumatorilor. Legislația primară aplicată de FTC, Legea privind FTC, interzice actele sau practicile „neloiale” și „înșelătoare” în domeniul comerțului sau care afectează comerțul (2). O reprezentare, omisiune sau practică este înșelătoare în cazul în care aceasta este semnificativă și poate să inducă în eroare consumatorii care acționează în mod rezonabil în circumstanțele date (3).Un act sau o practică este considerată neloial(ă) în cazul în care cauzează sau este susceptibilă să cauzeze un prejudiciu important care ar fi putut fi evitat în mod rezonabil de către consumatori sau care nu este compensat prin avantajele pentru consumatori sau concurență (4). FTC aplică, de asemenea, statute specifice care protejează informațiile referitoare la sănătate, la credite și la alte aspecte financiare, precum și informații online despre copii și a publicat o serie de regulamente de punere în aplicare a fiecăruia dintre aceste statute.

Competența FTC în temeiul Legii privind FTC se referă la aspecte de natură „comercială”. FTC nu are competență în aplicarea legii penale sau probleme de securitate națională. De asemenea, FTC nu poate aplica majoritatea celorlalte măsuri guvernamentale. În plus, există excepții de la competența FTC în activități comerciale, inclusiv în ceea ce privește băncile, companiile aeriene, activitățile de asigurare și activitățile de transport comune desfășurate de furnizorii de servicii de telecomunicații. De asemenea, FTC nu are competență în ceea ce privește cea mai mare parte a organizațiilor non-profit, dar are competență în ceea ce privește organizațiile caritabile fictive sau organizațiile non-profit care în realitate operează pentru profit. De asemenea, FTC dispune de competență în ceea ce privește organizațiile non-profit care funcționează în avantajul membrilor cu scop lucrativ, inclusiv prin furnizarea de beneficii economice pentru membrii respectivi (5). În anumite situații, competența FTC coexistă cu cea a altor agenții de aplicare a legii.

Am stabilit o serie de relații strânse cu autoritățile federale și de stat și colaborăm îndeaproape cu acestea pentru a coordona anchete sau pentru a face sesizări, după caz.

Asigurarea respectării este axa centrală a abordării FTC în ceea ce privește protecția vieții private. Până în prezent, FTC a introdus peste 500 de cazuri privind protecția vieții private și securitatea informațiilor consumatorilor. Acest ansamblu de cazuri acoperă atât informații offline, cât și online și include măsuri de asigurare a respectării împotriva companiilor mari și mici, susținând că acestea nu au eliminat în mod corespunzător datele sensibile ale consumatorilor, nu au protejat informațiile cu caracter personal ale consumatorilor, au urmărit consumatorii online în mod înșelător, au trimis mesaje spam consumatorilor, au instalat programe spion sau programe malware pe calculatoarele consumatorilor, au încălcat normele privind interdicția apelurilor și alte norme privind telemarketing-ul și au făcut schimb cu informațiile consumatorului colectate și comunicate în mod inadecvat pe dispozitive mobile. Măsurile de asigurare a respectării ale FTC – atât în mediul fizic, cât și în cel digital – transmit un mesaj important companiilor cu privire la nevoia de a proteja viața privată a consumatorilor.

De asemenea, FTC a urmărit numeroase inițiative de politică menite să sporească protecția vieții private a consumatorilorm care stau la baza activității sale de asigurare a respectării. FTC a a găzduit ateliere și a emis rapoarte cu recomandarea celor mai bune practici care vizează îmbunătățirea vieții private în ecosistemul mobil; creșterea transparenței industriei brokerajului de date; maximizarea beneficiilor volumelor mari de date, diminuând în același timp riscurile acestora, în special pentru consumatorii cu venituri mici și insuficient deserviți; și sublinierea implicațiilor (referitoare la viață privată și securitate) ale programelor de recunoaștere facială și ale internetului obiectelor, printre alte domenii.

De asemenea, FTC participă la educația consumatorilor și a mediului de afaceri pentru a îmbunătăți impactul inițiativelor sale de dezvoltare de politici și de asigurare a respectării. FTC a folosit o varietate de instrumente – publicații, resurse online, ateliere și social media – pentru a furniza materiale educaționale cu privire la o gamă largă de subiecte, inclusiv aplicații mobile, viața privată a copiilor, precum și securitatea datelor. Cel mai recent, Comisia a lansat inițiativa „Începe cu securitatea”, care include noi orientări pentru întreprinderi pe baza lecțiilor învățate din cazurile agenției privind securitatea datelor, precum și o serie de ateliere în întreaga țară. De asemenea, FTC a fost mult timp lider în educarea consumatorilor cu privire la securitatea informatică de bază. Anul trecut, site-ul online OnGuard și corespondentul acestuia în limba spaniolă, Alerta en Línea, a avut peste 5 milioane de vizualizări de pagină.

B.   Protecția juridică în SUA de care beneficiază consumatorii UE

Cadrul va funcționa în contextul american mai amplu al protecției vieții private, care protejează consumatorii europeni în mai multe moduri.

Interdicția inclusă în Federal Trade Commission Act privind actele sau practicile neloiale sau frauduloase nu se limitează la protecția consumatorilor din SUA de întreprinderile din SUA, întrucât acesta include practicile care (1) cauzează sau riscă să cauzeze un prejudiciu previzibil în mod rezonabil în Statele Unite, sau (2) implică comportamente materiale în Statele Unite. De asemenea, FTC poate utiliza toate căile de atac, inclusiv restituirea, care sunt disponibile pentru a proteja consumatorii de la nivel național atunci când protejează consumatorii străini.

Într-adevăr, activitățile de asigurare a respectării întreprinse de FTC în SUA aduc beneficii atât consumatorilor americani, cât și celor străini. De exemplu, cazurile noastre de aplicare a articolului 5 din Federal Trade Commission Act au protejat dreptul consumatorilor americani și străini la viață privată. Într-un caz împotriva unui broker de informații, Accusearch, FTC a declarat că vânzarea de către această întreprindere de înregistrări telefonice confidențiale către terți fără consimțământul sau cunoștința consumatorilor a fost o practică neloială, încălcând articolul 5 din legea Federal Trade Commission Act. Accusearch a vândut informații referitoare atât la consumatori americani, cât și străini (6). Instanța a admis acțiunea în încetare împotriva Accusearch interzicând, printre altele, comercializarea sau vânzarea informațiilor personale ale consumatorilor, fără acordul scris al acestora, cu excepția cazului în care au fost obținute în mod legal din informații disponibile în mod public și a dispus confiscarea a aproximativ 200 000 USD (7).

Abordarea de către FTC a cazului TRUSTe reprezintă un alt exemplu. Aceasta asigură că toți consumatorii, inclusiv cei din Uniunea Europeană, se pot baza pe declarațiile făcute de o organizație mondială de autoreglementare cu privire la controlul și certificarea serviciilor online interne și externe (8). În special, acțiunile noastre împotriva TRUSTe consolidează, de asemenea, sistemul de autoreglementare privind protejarea vieții private în mai mare măsură prin asigurarea răspunderii entităților care joacă un rol important în sistemele de autoreglementare, inclusiv cadrele transfrontaliere de protecție a vieții private.

De asemenea, FTC asigură aplicarea altor legi specifice ale căror măsuri de protecție se extind la persoane care nu sunt cetățeni ai SUA, cum ar fi Legea privind protecția copiilor pe internet („COPPA”). Printre altele, COPPA impune operatorilor de servicii online și site-uri internet care vizează copiii sau de site-uri care vizează publicul general care colectează cu bună știință informații cu caracter personal de la copii sub vârsta de 13 ani, să furnizeze o notificare parentală și să obțină consimțământul verificabil al părinților. Site-urile internet și serviciile stabilite în SUA care fac obiectul COPPA și care colectează informații cu caracter personal de la copii străini sunt obligați să respecte dispozițiile COPPA. Site-urile internet și serviciile online stabilite în străinătate, trebuie, de asemenea, să respecte COPPA dacă vizează direct copii din Statele Unite ale Americii sau în cazul în care colectează în cunoștință de cauză informații cu caracter personal de la copii în Statele Unite. În plus față de legislația federală americană aplicată de FTC, alte legi specifice federale și statale de protecție a consumatorilor și a vieții private pot aduce beneficii suplimentare pentru consumatorii din UE.

C.   Asigurarea respectării programului privind sfera de siguranță

În cadrul programului de asigurare a respectării vieții private și a securității, FTC a urmărit, de asemenea, să protejeze consumatorii europeni prin măsuri de asigurare a respectării legate de încălcări ale principiilor sferei de siguranță. FTC a introdus 39 de măsuri de asigurare a respectării referitoare la programul privind sfera de siguranță: 36 de acuzații de declarații de certificare false și trei cazuri – împotriva Google, Facebook și Myspace – care implică presupuse încălcări ale principiilor privind protecția vieții private din cadrul sferei de siguranță (9). Aceste cazuri demonstrează caracterul executoriu al certificărilor și repercusiunile pentru neconformitate. Ordonanțele prin consimțământ de douăzeci de ani impun companiilor Google, Facebook și MySpace să pună în aplicare programe cuprinzătoare de protecție a vieții private care trebuie să fie concepute în mod rezonabil pentru a aborda riscurile la adresa vieții private asociate cu dezvoltarea și gestionarea de produse și servicii noi și existente și pentru a proteja viața privată și confidențialitatea informațiilor personale. Programele cuprinzătoare de protecție a confidențialității, mandatate în conformitate cu aceste ordine, trebuie să identifice riscurile previzibile și să dispună de măsuri de control pentru a elimina riscurile respective. De asemenea, companiile trebuie să facă obiectul unor evaluări independente continue ale programelor de protejare a vieții private ale acestora, evaluări care trebuie efectuate de către FTC. De asemenea, ordinele interzic acestor companii să facă declarații false privind practicile lor în materie de protejare a vieții private și participarea lor la orice program de protecție a vieții private sau a securității. În plus, această interdicție se aplică acțiunilor și practicilor companiilor în temeiul noului cadru privind Scutul de confidențialitate. FTC poate asigura executarea acestor ordine prin solicitarea unor sancțiuni de drept civil. Concret, în 2012 Google a plătit sancțiuni de drept civil în valoare de 22,5 milioane USD, ceea ce constituie un record, în urma acuzațiilor potrivit cărora a încălcat ordinul FTC. În consecință, astfel de ordine ale FTC contribuie la protejarea a peste un miliard de consumatori din întreaga lume, din care sute de milioane locuiesc in Europa.

Cazurile FTC s-au concentrat, de asemenea, asupra declarațiilor false, frauduloase sau înșelătoare cu privire la participarea la programul privind sfera de siguranță. FTC ia în considerare în mod serios astfel de afirmații. De exemplu, în cauza FTC/Karnani, FTC a formulat o acțiuneîn 2011 împotriva unui comerciant online din Statele Unite, afirmând că acesta și societatea sa au înșelat consumatorii britanici, făcându-i să creadă că societatea își avea sediul în Regatul Unit, inclusiv prin utilizarea extensiilor pe internet.uk și trimiterile la moneda britanică și sistemul poștal din Regatul Unit (10). Cu toate acestea, atunci când consumatorii au primit produsele, au descoperit taxe la import neașteptate, garanții care nu erau valide în Regatul Unit și cheltuieli asociate cu obținerea de rambursări. De asemenea, FTC a acuzat inculpații că au înșelat consumatorii cu privire la participarea lor la programul privind sfera de siguranță. De remarcat că toate victimele sunt consumatori din Regatul Unit.

Multe dintre celelalte cazuri ale noastre de asigurare a respectării programului privind sfera de siguranță au implicat organizații care au aderat la programul privind sfera de siguranță, dar nu și-au reînnoit certificarea anuală și au continuat să se prezinte drept participanți actuali. Astfel cum se arată mai jos, FTC se angajează, de asemenea, să abordeze afirmațiile false cu privire la participarea la cadrul privind Scutul de confidențialitate. Această activitate strategică de asigurare a respectării va completa acțiunile mai intense ale Departamentului Comerțului în vederea verificării conformității cu cerințele programului pentru certificare și recertificare, activitățile de monitorizare a conformității efective, inclusiv prin utilizarea unor chestionare în rândul participanților la cadru, precum și eforturile sporite pentru identificarea falșilor participanți la cadru și utilizarea necorespunzătoare a oricărei mărci de certificare a participării la cadru (11).

II.   PRIORITIZAREA SESIZĂRILOR ȘI INVESTIGAȚII

Astfel cum a procedat în cadrul programului privind sfera de siguranță, FTC s-a angajat să acorde prioritate sesizărilor privind Scutul de confidențialitate primite din state membre ale UE. De asemenea, vom acorda prioritate sesizărilor privind încălcarea orientărilor de autoreglementare referitoare la cadrul privind Scutul de confidențialitate primite de la organizații de autoreglementare în materie de viață privată și de la alte organisme independente de soluționare a litigiilor.

Pentru a facilita primirea sesizărilor în temeiul cadrului Scutului de confidențialitate de la statele membre ale UE, FTC creează un proces de sesizare standard și oferă orientări pentru statele membre cu privire la tipul de informații care ar sprijini cel mai mult FTC în ancheta sa în legătură cu o sesizare. Ca parte a acestui efort, FTC va desemna un punct de contact în cadrul agenției pentru sesizările primite de la statele membre ale UE. Este foarte util ca autoritatea de trimitere să fi efectuat o anchetă preliminară în legătură cu presupusa încălcare și poate coopera cu FTC în cadrul unei investigații.

După primirea unei sesizări din partea unui stat membru al UE sau a unui organism de autoreglementare, FTC poate lua o serie de măsuri pentru a soluționa chestiunile în discuție. De exemplu, se pot revizui politicile de confidențialitate ale companiei, se obțin informații suplimentare direct de la companie sau de la terți, se asigură o monitorizare împreună cu entitatea emitentă, se evaluează dacă există mai multe încălcări sau un număr semnificativ de consumatori afectați, se determină dacă sesizarea implică chestiuni care țin de Departamentul Comerțului, se evaluează dacă ar fi utilă educația consumatorilor și a mediului de afaceri și, după caz, se poate iniția o procedură de executare.

FTC se angajează, de asemenea, să facă schimb de informații cu privire la sesizări cu autoritățile de executare emitente, inclusiv statutul sesizărilor, sub rezerva actelor cu putere de lege și a restricțiilor în materie de confidențialitate. În măsura în care este fezabil, având în vedere numărul și tipul de sesizări primite, informațiile furnizate vor include o evaluare a aspectelor sesizate, inclusiv o descriere a principalelor probleme ridicate, precum și orice măsuri luate în vederea soluționării cazurilor de încălcare a dreptului, care sunt de competența FTC. De asemenea, FTC va oferi feedback autorității de trimitere privind tipurile de sesizări primite pentru a spori eficacitatea eforturilor de combatere a comportamentului ilicit. În cazul în care o autoritate de executare emitentă solicită informații privind statutul unei anumite sesizări în scopul desfășurării propriei proceduri de executare, FTC va răspunde, ținând cont de numărul de sesizări în cauză și cu condiția respectării cerințelor de confidențialitate și a altor cerințe juridice.

De asemenea, FTC va colabora îndeaproape cu autoritățile pentru protecția datelor din UE pentru a oferi asistență pentru asigurarea respectării. În cazurile corespunzătoare, aceasta ar putea include schimbul de informații și asistență pentru investigații în conformitate cu U.S. SAFE WEB Act, care autorizează FTC să acorde asistență agențiilor străine de asigurarea respectării atunci când agenția străină pune în aplicare legi care interzic practicile care sunt în mare măsură similare cu cele interzise de legislația aplicată de FTC (12). Ca parte a acestei asistențe, FTC poate împărtăși informațiile obținute în legătură cu o anchetă FTC, poate emite un ordin de proces obligatoriu în numele autorității pentru protecția datelor din UE care desfășoară propria anchetă și poate solicita depoziții orale ale martorilor sau inculpaților în cadrul procedurilor APD de asigurare a respectării, sub rezerva îndeplinirii cerințelor U.S. SAFE WEB Act. FTC utilizează periodic această competență pentru a ajuta alte autorități din întreaga lume cu privire la cazurile de protecție a vieții private și de protecție a consumatorilor (13).

Pe lângă prioritizarea sesizărilor în temeiul Scutului de confidențialitate primite din partea statelor membre ale UE și a organizațiilor de autoreglementare în materie de protecție a vieții private (14), FTC se angajează să analizeze din proprie inițiativă posibile încălcări ale cadrului Scutului de confidențialitate, după caz, prin utilizarea unei serii de instrumente.

Timp de mai mult de un deceniu, FTC a susținut un program solid de investigare a problemelor de confidențialitate și securitate care implică organizații comerciale. În cadrul acestor anchete, FTC a analizat periodic dacă entitatea în cauză a făcut observații legate de sfera de siguranță. Dacă entitatea a făcut astfel de observații și ancheta a divulgat încălcări clare ale principiilor privind protecția vieții private în temeiul sferei de siguranță, FTC a inclus în măsurile sale de asigurare a respectării acuzații de încălcări ale sferei de siguranță. Vom continua această abordare proactivă în temeiul noului cadru juridic. Important, FTC desfășoară mult mai multe investigații decât cele care se încheie prin luarea de măsuri publice de asigurare a respectării. Multe investigații FTC sunt închise deoarece personalul nu identifică o încălcare a legislației. Întrucât anchetele respective sunt confidențiale și nu sunt publice, de multe ori, încheierea unei investigații nu este făcută publică.

Cele aproape 40 de măsuri de asigurare a respectării inițiate de FTC legate de programul privind sfera de siguranță dovedesc angajamentul agenției în ceea ce privește aplicarea proactivă a programelor transfrontaliere de protecție a vieții private. FTC va căuta potențiale încălcări ale cadrului ca parte a investigațiilor în materie de protecție a vieții private și a securității pe care le desfășurăm în mod regulat.

III.   ABORDAREA DECLARAȚIILOR FALSE SAU FRAUDULOASE DE PARTICIPARE LA SCUTUL DE CONFIDENȚIALITATE

Astfel cum este menționat mai sus, FTC va lua măsuri împotriva entităților care declară în mod fals că participă la cadrul Scutului de confidențialitate. FTC va examina cu prioritate sesizările primite de la Departamentul Comerțului cu privire la organizațiile identificate de acesta ca prezentând declarații false de participare actuală la cadru sau ca utilizând mărci de certificare ale Scutului de confidențialitate fără autorizație.

În plus, observăm că, dacă politica de confidențialitate a unei organizații afirmă că respectă principiile Scutului de confidențialitate, faptul că aceasta nu se înregistrează sau nu menține o înregistrare la Departamentul Comerțului nu poate, în sine, să scutească organizația de aplicarea de către FTC a acestor angajamente în temeiul Scutului de confidențialitate.

IV.   MONITORIZAREA ORDINELOR

De asemenea, FTC își afirmă angajamentul de a monitoriza ordinele de executare pentru a asigura respectarea cadrului privind Scutul de confidențialitate.

Vom impune respectarea cadrului Scutului de confidențialitate prin intermediul unor dispoziții adecvate reparatorii în viitoare ordine FTC în temeiul cadrului. Aceasta include interzicerea declarațiilor false cu privire la cadrul Scutului de confidențialitate și alte programe de protecție a vieții private, atunci când acestea stau la baza acțiunii FTC.

Cazurile FTC care aplică programul inițial privind sfera de siguranță sunt foarte instructive. În 36 de cazuri care implică declarații false sau frauduloase de certificare a sferei de siguranță, fiecare ordin interzice pârâtului să facă declarații false privind participarea sa la sfera de siguranță sau la orice alt program de protecție a vieții private sau a securității și impune companiei să pună la dispoziția FTC rapoartele de conformitate. În cazurile care implică încălcări ale principiilor privind protecția vieții private în temeiul sferei de siguranță, companiile au obligația de a pune în aplicare programe cuprinzătoare de protecție a vieții private și de a obține evaluări independente efectuate de terți privind programele respective în fiecare an timp de douăzeci de ani, pe care aceștia trebuie să le transmită FTC.

Încălcările ordinelor administrative ale FTC pot conduce la sancțiuni de drept civil de până la 16 000 USD pentru fiecare încălcare sau 16 000 USD pe zi pentru o încălcare persistentă (15), care, în cazul practicilor care afectează mulți consumatori, se pot ridica la milioane de dolari. De asemenea, fiecare ordonanță prin consimțământ conține dispoziții de raportare și de conformitate. Entitățile reglementate de ordonanță trebuie să păstreze documentele care demonstrează conformitatea acestora timp de un anumit număr de ani. Ordonanțele trebuie, de asemenea, să fie transmise angajaților responsabili pentru asigurarea conformității cu ordonanța.

FTC monitorizează sistematic respectarea ordonanțelor referitoare la sfera de siguranță, astfel cum procedează în cazul tuturor ordinelor sale. FTC tratează cu seriozitate asigurarea respectării ordinelor sale privind protecția confidențialității și a securității datelor și ia măsuri să le pună în aplicare, atunci când este necesar. De exemplu, astfel cum s-a arătat mai sus, Google a plătit sancțiuni de drept civil în valoare de 22,5 milioane USD pentru soluționarea acuzațiilor că a încălcat ordinul FTC. Important, ordinele FTC vor continua să protejeze toți consumatorii din întreaga lume care interacționează cu o întreprindere, nu doar consumatorii care au depus plângeri.

În cele din urmă, FTC va continua să mențină o listă online a companiilor care fac obiectul ordinelor obținute în legătură cu asigurarea respectării atât a programului privind sfera de siguranță, cât și a noului cadru privind Scutul de confidențialitate (16). În plus, principiile Scutului de confidențialitate impun în prezent companiilor care fac obiectul unui ordin al FTC sau al unui ordin judecătoresc bazat pe nerespectarea principiilor să publice toate secțiunile relevante legate de cadru din orice raport de conformitate sau de evaluare transmis către FTC, în măsura în care acest lucru este în concordanță cu legislația și normele de confidențialitate.

V.   ANGAJAMENTUL FAȚĂ DE AUTORITĂȚILE PENTRU PROTECȚIA DATELOR DIN UE ȘI COOPERAREA ÎN MATERIE DE ASIGURARE A RESPECTĂRII

FTC recunoaște rolul important pe care îl joacă autoritățile pentru protecția datelor din UE cu privire la respectarea cadrului privind Scutul de confidențialitate și încurajează sporirea consultării și cooperarea în vederea asigurării respectării. Pe lângă consultările cu autoritățile pentru protecția datelor cu privire la aspecte specifice cazurilor, FTC se angajează să participe la reuniuni periodice cu reprezentanții desemnați ai Grupului de lucru instituit prin articolul 29 să discute în termeni generali modalitățile de îmbunătățire a cooperării în vederea asigurării respectării cadrului. FTC va participa, de asemenea, împreună cu Departamentul Comerțului, Comisia Europeană și Grupul de lucru instituit prin articolul 29, la revizuirea anuală a cadrului pentru a discuta punerea sa în aplicare.

FTC încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor instrumente care vor consolida cooperarea cu autoritățile pentru protecția datelor din UE în vederea asigurării respectării, precum și cu alte autorități pentru asigurarea respectării vieții private din întreaga lume. În special, FTC, împreună cu partenerii de asigurare a respectării din Uniunea Europeană și din întreaga lume, au lansat în anul precedent un sistem de alertă în cadrul rețelei globale de protecție a vieții private („GPEN”) pentru a face schimb de informații cu privire la anchete și pentru a promova coordonarea aplicării. Acest instrument de alertă GPEN ar putea fi deosebit de util în contextul cadrului privind Scutul de confidențialitate. FTC și autoritățile pentru protecția datelor din UE ar putea să îl folosească pentru coordonare în ceea ce privește cadrul și alte investigații privind protecția vieții private, inclusiv ca punct de plecare pentru schimbul de informații în vederea realizării unei asigurări coordonate și mai eficace a protecției vieții private pentru consumatori. Așteptăm cu nerăbdare să ne continuăm activitatea desfășurată în colaborare cu autoritățile UE participante pentru a utiliza sistemul de alertă GPEN într-un context mai larg și dezvoltarea altor instrumente pentru a îmbunătăți cooperarea în asigurarea respectării cu privire la cazurile de protecție a vieții private, inclusiv cele care implică Scutul de confidențialitate.

FTC are plăcerea să își afirme angajamentul în direcția punerii în aplicare a noului cadru privind Scutul de confidențialitate. De asemenea, așteptăm cu interes continuarea dialogului cu colegii din UE, pe măsură ce vom lucra împreună pentru a proteja viața privată a consumatorilor de pe ambele maluri ale Atlanticului.

(1)  În apendicele A oferim informații suplimentare cu privire la legislația federală și statală din SUA privind protecția vieții private. În plus, un rezumat al acțiunilor noastre recente de punere în aplicare în cazuri privind protecția vieții private și securitatea poate fi consultat pe site-ul FTC, la adresa https://www.ftc.gov/reports/privacy-data-security-update-2015.

(2)  15 U.S.C. § 45(a).

(3)  A se vedea Declarația de politică a FTC privind înșelătoria, anexată la Cliffdale Assocs., Inc., 103 F.T.C. 110, 174 (1984), disponibilă la adresa https://www.ftc.gov/public-statements/1983/10/ftc-policy-statement-deception.

(4)  A se vedea 15 U.S.C. § 45. Declarația de politică a FTC privind caracterul abuziv, anexată la Int'l Harvester Co., 104 F.T.C. 949, 1070 (1984), disponibilă la adresa https://www.ftc.gov/public-statements/1980/12/ftc-policy-statement-unfairness.

(5)  A se vedea California Dental Ass'n/FTC, 526 U.S. 756 (1999).

(6)  A se vedea Biroul comisarului responsabil de protecția vieții private din Canada, Plângere în cazul PIPEDA/Accusearch, Inc., care desfășoară activități comerciale ca Abika.com, https://www.priv.gc.ca/cf-dc/2009/2009_009_0731_e.asp. Biroul comisarului responsabil de protecția vieții private din Canada a depus o cerere amicus curiae în recursul acțiunii FTC și a efectuat propria anchetă, concluzionând că practicile Accusearch au încălcat și legea canadiană.

(7)  A se vedea FTC/Accusearch, Inc., nr. 06CV015D (D. Wyo. 20 dec. 2007), aff'd 570 F.3d 1187 (10th Cir. 2009).

(8)  A se vedea In the Matter of True Ultimate Standards Everywhere, Inc., nr. C-4512 (F.T.C. 12 martie 2015) (decizie și ordin), disponibilă la adresa https://www ftc.gov/system/files/documents/cases/150318trust-edo.pdf.

(9)  A se vedea In the Matter of Google, Inc., nr. C-4336 (F.T.C. 13 octombrie 2011) (decizie și ordin), disponibilă la adresa https://www.ftc.gov/news-events/press-releases/2011/03/ftc-charges-deceptive-privacy-practices-googles-rollout-its-buzz; In the Matter of Facebook, Inc., No. C-4365 (F.T.C. 27 iulie 2012) (decizie și ordin), disponibilă la adresa https://www.ftc.gov/news-events/press-releases/2012/08/ftc-approves-final-settlement-facebook; In the Matter of Myspace LLC, No. C-4369 (F.T.C. 30 august 2012) (decizie și ordin), disponibilă la adresa https://www.ftc.gov/news-events/press-releases/2012/09/ftc-finalizes-privacy-settlement-myspace.

(10)  A se vedea FTC/Karnani, nr. 2:09-cv-05276 (C.D. Cal. 20 mai 2011) (ordin final stipulat), disponibil la adresa https://www.ftc.gov/sites/default/files/documents/cases/2011/06/110609karnanistip.pdf; a se vedea, de asemenea Lesley Fair, FTC Business Center Blog, Around the World in Shady Ways, https://www.ftc.gov/blog/2011/06/around-world-shady-ways (9 iunie 2011).

(11)  Scrisoarea adresată de Ken Hyatt, Subsecretar interimar pentru comerț însărcinat cu comerțul internațional, Administrația pentru comerțul internațional, dnei Věra Jourová, comisar pentru justiție, consumatori și egalitate de gen.

(12)  Atunci când decide dacă să își exercite competența în temeiul U.S. SAFE WEB Act, FTC consideră, printre altele: „(A) dacă agenția solicitantă a fost de acord să ofere sau va oferi asistență reciprocă Comisiei; (B) dacă îndeplinirea cererii ar aduce atingere interesului public al Statelor Unite; și (C) dacă ancheta sau procedura de executare a agenției solicitante se referă la acte sau practici care cauzează sau este probabil să cauzeze un prejudiciu unui număr semnificativ de persoane” 15 U.S.C. § 46(j)(3). Această competență nu se aplică în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației în domeniul concurenței.

(13)  În anii fiscali 2012-2015, de exemplu, FTC și-a utilizat competența în temeiul U.S. SAFE WEB Act pentru a face schimb de informații ca răspuns la aproape 60 de cereri din partea agențiilor străine și a formulat aproape 60 de cereri de investigare civilă (echivalente cu citațiile administrative) pentru a ajuta 25 de anchete străine.

(14)  Deși FTC nu soluționează sau mediază plângeri ale consumatorilor individuali, FTC afirmă că va acorda prioritate sesizărilor în temeiul Scutului de confidențialitate din partea autorităților pentru protecția datelor din UE. De asemenea, FTC utilizează plângerile din baza de date a consumatorilor Sentinel, care poate fi accesată de un număr mare de alte agenții de aplicare a legii, pentru a identifica tendințele, pentru a stabili prioritățile în materie de asigurare a respectării și pentru a identifica posibilele obiective de investigare. Persoanele din UE pot utiliza același sistem de plângeri de care dispun cetățenii americani pentru a depune o plângere la Federal Trade Commission la adresa www.ftc.gov/complaint. Cu toate acestea, pentru plângerile individuale în temeiul Scutului de confidențialitate, ar putea fi mai util pentru persoanele din UE să depună plângeri la autoritatea pentru protecția datelor a statului lor membru sau la furnizorul de mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor.

(15)  15 U.S.C. § 45(m); 16 C.F.R. § 1.98.

(16)  A se vedea FTC, Business Center, Legal Resources, https://www.ftc.gov/tips-advice/business-center/legal-resources?type=case&field-consumer-protection-topics-tid=251.

ANEXA V

19 februarie 2016

Re: Cadrul privind Scutul de confidențialitate UE-SUA

Stimată Doamnă Comisar Jourová,

Departamentul Transporturilor al Statelor Unite ale Americii („Departamentul” sau „DOT”) apreciază posibilitatea de a descrie rolul său în aplicarea cadrului privind Scutul de confidențialitate UE-SUA. Acest cadru joacă un rol esențial în protecția datelor cu caracter personal furnizate în cursul tranzacțiilor comerciale într-o lume din ce în ce mai interconectată. Aceasta permite întreprinderilor să efectueze operațiuni importante în economia globală, asigurând în același timp protecția vieții private a consumatorilor din UE.

Departamentul Transporturilor și-a exprimat pentru prima dată, în mod public, angajamentul față de asigurarea respectării cadrului privind sfera de siguranță într-o scrisoare adresată Comisiei Europene cu peste 15 de ani în urmă. În scrisoarea respectivă, Departamentul Transporturilor s-a angajat să adere cu strictețe la principiile privind protecția vieții private ale sferei de siguranță. Departamentul Transporturilor continuă să își mențină angajamentul, iar prezenta scrisoare consacră acest angajament

În special, Departamentul Transporturilor își reînnoiește angajamentul în următoarele domenii esențiale: (1) prioritizarea anchetării unor presupuse încălcări ale Scutului de confidențialitate; (2) punerea în aplicare corespunzătoare a unor măsuri împotriva entităților care fac declarații false sau frauduloase de autocertificare cu privire la Scutul de confidențialitate; și (3) monitorizarea și publicarea ordinelor de executare privind încălcările Scutului de confidențialitate. Prezentăm informații cu privire la fiecare dintre aceste angajamente și, pentru contextul necesar, istoricul pertinent privind rolul Departamentului Transporturilor în protecția vieții private a consumatorilor și aplicarea cadrului privind Scutul de confidențialitate.

I.   CONTEXTUL

A.   Competența în materie de confidențialitate a Departamentului Transporturilor

Departamentul Transporturilor este ferm hotărât să asigure confidențialitatea informațiilor furnizate de consumatori companiilor aeriene și agenților care livrează bilete de avion. Competența Departamentului Transporturilor de a lua măsuri de punere în aplicare în acest domeniu în temeiul titlului 49 articolul 41712 din U.S.C., care interzice unui transportator „orice practică neloială sau frauduloasă sau orice act de concurență neloială” pentru vânzarea serviciilor de transport aerian, care aduce sau este susceptibilă de a aduce prejudicii consumatorului. Articolul 41712 este formulat după modelul articolului 5 din Federal Trade Commission Act (15 U.S.C 45). Interpretăm statutul nostru privind practicile neloiale sau frauduloase în sensul că interzice unei companii aeriene sau unui agent care livrează bilete de avion: (1) să încalce termenii politicii sale de confidențialitate; sau (2) să colecteze sau să dezvăluie informații cu caracter privat într-un mod care încalcă ordinea publică, este imoral sau cauzează un prejudiciu substanțial de consum nu sunt compensate de orice beneficii compensatorii. De asemenea, interpretăm articolul 41712 în sensul că interzice transportatorilor și agenților care livrează bilete de avion: (1) să încalce orice regulă emisă de Departamentul Transporturilor care identifică practicile specifice de protecție a vieții private ca neloiale sau frauduloase; sau (2) să încalce Legea privind protecția copiilor pe internet („COPPA”) sau normele FTC de punere în aplicare a COPPA. În temeiul Legii Federale, Departamentul Transporturilor dispune de competențe exclusive de a reglementa practicile de protecție a vieții private ale companiilor aeriene și împarte competența cu FTC în ceea ce privește practicile de protecție a vieții private ale agenților care livrează bilete de avion la vânzarea serviciilor de transport aerian.

Astfel, după ce un operator de transport sau un vânzător de servicii de transport aerian se angajează public să adere la principiile de confidențialitate ale cadrului privind Scutul de confidențialitate, Departamentul poate să recurgă la atribuțiile care îi sunt conferite de articolul 41712 pentru a asigura respectarea acestor principii. Prin urmare, atunci când un pasager furnizează informații unui transportator sau unui agent care livrează bilete de avion care și-a luat angajamentul să respecte principiile de protecție a vieții private ale Scutului de confidențialitate, orice nerespectare a acestui angajament de către transportator sau agentul care livrează bilete de avion ar constitui o încălcare a articolului 41712.

B.   Practici de asigurare a respectării

Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding” al Departamentului Transporturilor (Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding”) investighează și intentează acțiuni în justiție în temeiul titlului 49 articolul 41712 din U.S.C. Acesta pune în aplicare interdicțiile legale din articolul 41712 împotriva practicilor neloiale și frauduloase, în principal, prin negocierea, pregătirea ordinelor administrative de încetare și elaborarea de ordonanțe de evaluare a sancțiunilor de drept civil. Biroul ia cunoștință de încălcările potențiale, în mare măsură, din plângerile pe care le primește din partea persoanelor particulare, a agențiilor de turism, a companiilor aeriene și agențiilor guvernamentale din Statele Unite ale Americii și din străinătate. Consumatorii pot face uz de site-ul Departamentului Transporturilor pentru a depune plângeri în materie de confidențialitate împotriva companiilor aeriene și agenților care livrează bilete de avion (1).

În situația în care nu se ajunge la o înțelegere rezonabilă și adecvată într-un caz, Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding”are competența să inițieze o procedură de executare care implică o audiere probatorie în fața unui judecător de drept administrativ (ALJ) al Departamentului Transporturilor. ALJ are competența de a emite ordine administrative de încetare și sancțiuni civile. Nerespectarea dispozițiilor articolului 41712 poate avea ca rezultat emiterea de ordine administrative de încetare și aplicarea de sancțiuni de drept civil de până la 27 500 USD pentru fiecare încălcare a articolului 41712.

Departamentul nu are competența de a acorda daune-interese sau o despăgubire pecuniară reclamantului. Cu toate acestea, Departamentul Transporturilor are competența de a aproba soluționările diferendelor care rezultă în urma anchetelor desfășurate de Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding”, care să aducă beneficii directe atât consumatorilor (de exemplu, în numerar, tichete), pentru a compensa penalizările plătibile în alte moduri guvernului SUA. Acest lucru s-a întâmplat în trecut și este posibil, de asemenea, în contextul cadrului privind Scutul de confidențialitate atunci când circumstanțele justifică acest lucru. Încălcările repetate ale articolului 41712 de către o companie aeriană ar pune, de asemenea, la îndoială bunele intenții ale companiei aeriene de a-și respecta angajamentul și, în situații extreme, s-ar putea considera că respectiva companie nu mai este aptă de exploatare și, în consecință, riscă să-și piardă licența de exploatare.

Până în prezent, Departamentul Transporturilor a primit relativ puține plângeri care implică presupuse încălcări ale vieții private de către agenții care livrează bilete de avion sau de către companiile aeriene. Atunci când apar, acestea sunt anchetate în conformitate cu principiile enunțate mai sus.

C.   Măsuri de protecție juridică ale Departamentului Transporturilor în beneficiul consumatorilor din UE

În temeiul articolului 41712, interzicerea practicilor neloiale sau frauduloase în transportul aerian sau vânzarea serviciilor de transport aerian se aplică companiilor aeriene americane și străine, precum și agenților care livrează bilete de avion. Departamentul Transporturilor ia frecvent măsuri împotriva companiilor aeriene americane și străine pentru practicile care afectează atât consumatorii străini, cât și americani, pe baza faptului că practicile companiei aeriene au avut loc în cadrul furnizării de servicii de transport către sau dinspre Statele Unite. Departamentul Transporturilor utilizează și va continua să utilizeze toate căile de atac disponibile pentru a proteja atât consumatorii străini, cât și americani împotriva practicilor neloiale sau frauduloase în transportul aerian asigurat de către entități reglementate.

Departamentul Transporturilor asigură, de asemenea, în ceea ce privește companiile aeriene, aplicarea altor legi specifice ale căror măsuri de protecție se extind la consumatori care nu sunt cetățeni ai SUA, precum COPPA. Printre altele, COPPA impune operatorilor de servicii online și site-uri internet care vizează copiii sau de site-uri care vizează publicul general și care colectează cu bună știință informații cu caracter personal de la copii sub vârsta de 13 ani, să furnizeze o notificare parentală și să obțină consimțământul verificabil al părinților. Site-urile internet și serviciile stabilite în SUA care fac obiectul COPPA și care colectează informații cu caracter personal de la copii străini sunt obligați să respecte dispozițiile COPPA. Site-urile internet și serviciile online stabilite în străinătate, trebuie, de asemenea, să respecte COPPA dacă vizează direct copii din Statele Unite ale Americii sau în cazul în care colectează în cunoștință de cauză informații cu caracter personal de la copii în Statele Unite. În măsura în care companiile aeriene americane sau străine care își desfășoară activitatea în Statele Unite încalcă COPPA, Departamentul Transporturilor ar avea competența de a adopta măsuri de punere în aplicare.

II.   ASIGURAREA RESPECTĂRII SCUTULUI DE CONFIDENȚIALITATE

În cazul în care o companie aeriană sau un agent care livrează bilete de avion alege să participe la cadrul privind Scutul de confidențialitate și departamentul primește o plângere că o astfel de companie sau agent care livrează bilete de avion ar fi încălcat cadrul, Departamentul Transporturilor va lua următoarele măsuri pentru a pune ferm în aplicare cadrul respectiv.

A.   Prioritizarea anchetării presupuselor încălcări

Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding” al Departamentului Transporturilor va ancheta fiecare plângere împotriva unor presupuse încălcări ale Scutului de confidențialitate (inclusiv plângeri primite de la autorități pentru protecția datelor din UE) și va lua măsuri de executare, în cazul în care există dovezi ale unei încălcări. În plus, Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding” va coopera cu FTC și Departamentul Comerțului și va acorda prioritate acuzațiilor că entitățile reglementate nu ar respecta angajamentele privind protecția vieții private asumate ca parte a cadrului privind Scutul de confidențialitate.

La primirea unei acuzații de încălcare a cadrului privind Scutul de confidențialitate, Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding” din cadrul Departamentului Transporturilor poate lua o serie de măsuri în cadrul anchetei sale. De exemplu, acesta poate revizui politicile de confidențialitate ale companiei aeriene sau ale agentului care livrează bilete de avion, poate obține informații suplimentare din partea companiei aeriene sau a agentului care livrează bilete de avion sau de la terți, poate asigura o monitorizare împreună cu entitatea emitentă și poate evalua dacă există mai multe încălcări sau un număr semnificativ de consumatori afectați. În plus, acesta ar determina dacă problema se referă la chestiuni care intră în domeniul de competență a Departamentului Comerțului sau FTC, poate să evalueze dacă ar fi utilă educarea consumatorilor sau a mediului de afaceri și, după caz, poate iniția o procedură de executare.

În cazul în care Departamentul Transporturilor ia cunoștință de posibile încălcări ale Scutului de confidențialitate comise de agenți care livrează bilete de avion, acesta va asigura coordonarea cu FTC în această privință. De asemenea, comunicăm FTC și Departamentului Comerțului rezultatul acțiunilor de aplicare a Scutului de confidențialitate.

B.   Abordarea declarațiilor false sau frauduloase privind calitatea de participant

Departamentul Transporturilor își menține angajamentul de a ancheta încălcările dispozițiilor Scutului de confidențialitate, inclusiv declarații false sau înșelătoare privind calitatea de participant la programul privind Scutul de confidențialitate. Vom acorda prioritate sesizărilor din partea Departamentului Comerțului în ceea ce privește organizațiile identificate de acesta ca declarând în mod nejustificat a fi participanți actuali la Scutul de confidențialitate și ca utilizând fără autorizație marca de certificare a cadrului privind Scutul de confidențialitate.

În plus, observăm că, dacă politica de confidențialitate a unei organizații afirmă că respectă principiile de fond ale Scutului de confidențialitate, faptul că aceasta nu s-a înregistrat sau nu a menținut o înregistrare la Departamentul Comerțului ca atare, nu scutește organizația de punerea în aplicare a acestor angajamente de către Departamentul Transporturilor.

C.   Monitorizarea și publicarea titlurilor executorii în ceea ce privește Scutul de confidențialitate

Biroul „Aviation Enforcement and Proceeding” din cadrul Departamentului Transporturilor își reafirmă, de asemenea, angajamentul de a monitoriza titlurile executorii pentru a asigura respectarea programului privind Scutul de confidențialitate. Mai precis, în cazul în care biroul emite o hotărâre prin care se indică unei companii aeriene sau unui agent care livrează bilete să înceteze și să se abțină de la orice încălcare a dispozițiilor Scutului de confidențialitate și a articolului 41712, acesta va monitoriza respectarea de către entitate a dispoziției de acțiune în încetare din ordin. În plus, Biroul se va asigura că ordinele care decurg din cazuri legate de Scutul de confidențialitate sunt disponibile pe site-ul său internet.

Așteptăm cu interes continuarea activității noastre cu partenerii de la nivel federal și cu părțile interesate din UE cu privire la chestiuni legate de Scutul de confidențialitate.

Sper că aceste informații vă vor fi utile. Vă stau la dispoziție pentru orice informații suplimentare.

(1)  http://www.transportation.gov/airconsumer/privacy-complaints.

ANEXA VI

22 februarie 2016

Stimate domnule Antonipillai și domnule Dean:

Pe parcursul ultimilor doi ani și jumătate, în contextul negocierilor pentru Scutul de confidențialitate UE-SUA, Statele Unite au furnizat informații substanțiale cu privire la activitatea de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice a serviciilor de informații din SUA. Acestea au inclus informații cu privire la cadrul juridic de reglementare, supravegherea pe mai multe niveluri a acestor activități, transparența extinsă cu privire la aceste activități și protecția generală a vieții private și a libertăților civile, în scopul de a asista Comisia Europeană în a concluziona cu privire la caracterul adecvat al măsurilor de protecție respective, în ceea ce privește excepția de la principiile Scutului de confidențialitate pe motivul securității naționale. Prezentul document rezumă informațiile care au fost furnizate.

I.   PD-28 ȘI DESFĂȘURAREA DE CĂTRE SUA DE ACTIVITĂȚI DE COLECTARE DE INFORMAȚII PE BAZA SEMNALELOR ELECTROMAGNETICE

Serviciile de informații ale Statelor Unite colectează informații externe într-un mod controlat cu atenție, în strictă conformitate cu legislația SUA și cu niveluri importante de supraveghere, concentrându-se pe informațiile externe importante și prioritățile naționale de securitate. Un mozaic de legi și politici ale SUA reglementează activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice, inclusiv Constituția SUA, Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj (Foreign Intelligence Surveillance Act – FISA) (50 U.S.C § 1801 și urm.), Decretul 12333 și procedurile sale de punere în aplicare, orientări prezidențiale, numeroase proceduri și orientări, aprobate de Curtea de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj și procurorul general, prin care se stabilesc norme suplimentare care limitează colectarea, păstrarea, utilizarea și difuzarea de informații externe (1).

a.   Prezentare generală PPD 28

În ianuarie 2014, președintele Obama a ținut un discurs în care a prezentat diverse reforme privind activitățile SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice și a emis Directiva nr. 28 privind politica prezidențială (PPD-28) cu privire la activitățile respective (2). Președintele a subliniat că activitățile SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice contribuie la garantarea securității nu numai a țării noastre și a libertăților noastre, ci și a securității și a libertăților altor țări, inclusiv ale statelor membre ale UE, care se bazează pe informațiile obținute de serviciile de informații americane pentru a-și proteja propriii cetățeni.

PPD-28 stabilește o serie de principii și cerințe care să se aplice tuturor activităților SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice și pentru toți oamenii, indiferent de cetățenie sau de locație. În special, aceasta stabilește anumite cerințe pentru procedurile referitoare la colectarea, păstrarea și difuzarea informațiilor cu caracter personal referitoare la persoane care nu sunt cetățeni americani, obținute în cursul activităților SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice. Aceste cerințe sunt descrise în detaliu mai jos, pe scurt:

Aplicabilitatea procedurilor și a măsurilor de protecție a vieții private stabilite în directivă în ceea ce privește Scutul de confidențialitate este clară. În cazul în care datele au fost transferate către societăți din Statele Unite în temeiul Scutului de confidențialitate, sau prin orice alte mijloace, serviciile de informații americane pot solicita datele de la aceste societăți numai dacă cererea respectă FISA sau este depusă în temeiul uneia dintre dispozițiile legale din Scrisoarea privind securitatea națională, care sunt discutate mai jos (3). În plus, fără a confirma sau a nega rapoartele mass-media care pretind că serviciile de informații din SUA colectează date de la cabluri transatlantice, în timp ce acestea sunt transmise către Statele Unite, în cazul în care serviciile de informații americane ar colecta date de la cablurile transatlantice, acestea ar face acest lucru sub rezerva limitărilor și măsurilor de protecție stabilite, inclusiv cerințele PPD-28.

b.   Limitări de colectare

PPD-28 stabilește o serie de principii generale care reglementează colectarea de informații electromagnetice:

Cerința ca activitatea de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice să fie „cât mai adaptată posibil\” se referă la modul în care se colectează informații pe baza semnalelor electromagnetice, precum și la ceea ce se colectează efectiv. De exemplu, pentru a decide dacă să colecteze sau nu informații pe baza semnalelor electromagnetice, serviciile de informații trebuie să țină seama de disponibilitatea altor informații, inclusiv surse publice sau diplomatice, precum și să acorde prioritate colectării prin aceste mijloace, dacă este oportun și fezabil. În plus, politicile privind elementele serviciilor de informații ar trebui să prevadă că, ori de câte ori este posibil, colectarea ar trebui să se concentreze asupra unor obiective sau teme specifice de informații externe prin utilizarea unor criterii de discriminare (de exemplu, infrastructuri specifice, termeni de selecție și identificatori).

Este important să se ia în considerare informațiile furnizate Comisiei în ansamblul lor. Deciziile legate de ceea ce este „fezabil” sau „realizabil” nu sunt lăsate la latitudinea persoanelor, ci fac obiectul politicilor pe care agențiile le-au elaborat în temeiul PPD-28 – care au fost puse la dispoziția publicului – și celorlalte procese descrise (4). Astfel cum prevede PPD-28, colectarea masivă de informații pe baza semnalelor electromagnetice este colectarea care „având în vedere considerațiile de ordin tehnic sau operațional, se obține fără a se utiliza elemente de discriminare (de exemplu, identificatori specifici, termeni de selecție etc.).” În acest sens, PPD-28 recunoaște faptul că elemente ale serviciilor de informații trebuie să colecteze informații masive pe baza semnalelor electromagnetice în anumite circumstanțe, pentru a identifica amenințări noi sau emergente și alte informații vitale de securitate națională care sunt adesea ascunse în sistemul vast și complex de comunicații globale moderne. De asemenea, PPD recunoaște preocupările legate de viața privată și libertățile civile semnalate atunci când sunt colectate informații masive pe baza semnalelor electromagnetice. Prin urmare, PPD-28 îndeamnă serviciile de informații să acorde prioritate unor alternative care să permită desfășurarea unor activități de colectare de informații specifice pe baza semnalelor electromagnetice, mai degrabă decât o colectare în masă de informații pe baza semnalelor electromagnetice. Prin urmare, ori de câte ori este posibil, elementele serviciilor de informații ar trebui să desfășoare activități specifice de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice, mai degrabă decât o colectare în masă de informații pe baza semnalelor electromagnetice. (5) Aceste principii garantează că excepția pentru colectarea masivă de date nu va asimila regula generală.

În ceea ce privește noțiunea de „rezonabilitate”, este un principiu de bază al legislației SUA. Aceasta înseamnă că elementele serviciilor de informații nu vor fi obligate să adopte orice măsură posibilă în teorie, ci vor trebui să echilibreze eforturile depuse pentru protecția vieții private și a libertăților civile legitime cu necesitățile practice ale activităților de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice. Politicile agențiilor au fost puse la dispoziție, de asemenea, în acest caz și pot oferi asigurarea că formularea „concepute în mod rezonabil pentru a reduce la minimum difuzarea și păstrarea informațiilor cu caracter personal” nu aduce atingere regulii generale.

PPD-28 prevede, de asemenea, că informațiile colectate în masă pe baza semnalelor electromagnetice pot fi utilizate numai pentru șase obiective specifice: detectarea și combaterea anumitor activități ale puterilor străine; combaterea terorismului; combaterea proliferării; securitatea informatică; detectarea și combaterea amenințărilor la adresa forțelor armate ale SUA și a forțelor aliate; și combaterea amenințărilor infracționale transnaționale, inclusiv sancționarea fraudei. Consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui, în consultare cu directorul pentru serviciile naționale de informații (Director for National Intelligence – DNI), va revizui anual aceste utilizări permise ale informațiilor colectate în masă pe baza semnalelor electromagnetice pentru a vedea dacă acestea ar trebui modificate. DNI va pune această listă la dispoziția publicului, în măsura posibilului, în concordanță cu securitatea națională. Acest lucru constituie o limitare importantă și transparentă în ceea ce privește utilizarea colectării de informații în masă pe baza semnalelor electromagnetice.

În plus, elementele serviciilor de informații care pun în aplicare PPD-28 au consolidat standardele și practicile analitice existente pentru a efectua căutări în informațiile neevaluate obținute pe baza semnalelor electromagnetice (6). Analiștii trebui să își structureze întrebările sau alți termeni și tehnici de căutare, pentru a se asigura că acestea sunt adecvate pentru a identifica informațiile relevante pentru o sarcină validă legată de aplicarea legii sau informații externe. În acest scop, elementele comunității serviciilor de informații trebuie să concentreze întrebările despre persoane pe categorii de informații obținute pe baza semnalelor electromagnetice care îndeplinesc o cerință a autorităților de aplicare a legii sau a serviciilor de informații externe, astfel încât să se prevină utilizarea informațiilor cu caracter personal care nu sunt relevante pentru cerințele autorităților de aplicare a legii sau ale serviciilor de informații externe.

Este important să se sublinieze faptul că activitățile de colectare masivă de date privind comunicațiile pe internet pe care le desfășoară serviciile de informații prin obținerea de informații pe baza semnalelor electromagnetice funcționează într-o proporție mică pe internet. În plus, utilizarea de întrebări specifice, astfel cum s-a descris mai sus, garantează că doar acele elemente despre care se crede că ar putea fi importante pentru serviciile de informații sunt prezentate pentru a fi examinate de analiști. Aceste limite sunt destinate să protejeze viața privată și libertățile civile ale tuturor persoanelor, indiferent de naționalitatea acestora și indiferent unde ar locui.

Statele Unite ale Americii au creat procese pentru a se asigura că activitățile de colectare de informații electromagnetice sunt efectuate numai în scopuri de securitate națională adecvată. În fiecare an, președintele stabilește cele mai importante priorități naționale pentru colectarea de informații externe, după un îndelung proces formal între agenții. DNI este responsabilă de transpunerea acestor priorități ale serviciilor de informații în Cadrul național de priorități ale serviciilor de informații (National Intelligence Priorities Framework – NIPF). PPD-28 a consolidat și a îmbunătățit procesul dintre agenții menit să asigure că toate prioritățile în materie de informații ale serviciilor de informații sunt analizate și aprobate de către factorii de decizie de la nivel înalt. Directiva privind serviciile de informații (ICD) 204 oferă orientări suplimentare cu privire la NIPF și a fost actualizată în ianuarie 2015 pentru a include cerințele PPD-28 (7). Deși NIPF sunt informații clasificate, referitoare la prioritățile specifice ale SUA cu privire la informațiile externe, acestea sunt prezentate anual în documentul declasificat al DNI Evaluarea amenințărilor la nivel mondial (Worldwide Threat Assessment), care este disponibil, de asemenea, pe site-ul ODNI.

Prioritățile NIPF prezintă un nivel destul de ridicat de generalitate. Acestea includ teme cum ar fi urmărirea materialelor nucleare și capacități în materie de rachete balistice ale anumitor adversari externi, efectele corupției cauzate de cartelurile care fac trafic de droguri și abuzurile în materie de drepturile omului din anumite țări. Acestea se aplică nu numai informațiilor colectate pe baza semnalelor electromagnetice, ci tuturor activităților serviciilor de informații. Organizația care este responsabilă de traducerea priorităților din NIPF în colectarea efectivă de informații pe baza semnalelor electromagnetice este Comitetul național pentru colectarea de informații pe baza semnalelor electromagnetice sau SIGCOM. Acesta funcționează sub conducerea directorului Agenției Naționale de Securitate (NSA), care este desemnat prin Decretul 12333 ca „administrator funcțional pentru obținerea de informații pe baza semnalelor electromagnetice”, responsabil cu supravegherea și coordonarea în comunitatea serviciilor de informații, aflat sub supravegherea atât a Secretarului Apărării, cât și a DNI. SIGCOM este format din reprezentanți ai tuturor elementelor comunității serviciilor de informații și, întrucât Statele Unite pune pe deplin în aplicare PPD-28, acesta va avea, de asemenea, reprezentare deplină din partea altor departamente și agenții cu un interes politic în obținerea informațiilor pe baza semnalelor electromagnetice.

Toate departamentele și agențiile din SUA care sunt consumatori de informații externe își prezintă cererile de colectare la SIGCOM. SIGCOM examinează aceste cereri, se asigură că sunt conforme cu NIPF și le ordonează în funcție de prioritate, pe baza unor criterii precum:

Procesul de stabilire a cerințelor SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice necesită, de asemenea, luarea în considerare în mod explicit a altor factori, și anume:

În cele din urmă, la încheierea procesului, membrii personalului instruit al NSA preiau prioritățile validate de SIGCOM și cercetează și identifică anumiți termeni, cum ar fi numere de telefon, adrese de e-mail, care ar trebui să colecteze informații externe în măsură să răspundă la aceste priorități. Orice selector trebuie să fie revizuit și aprobat înainte de a fi introdus în sistemele de colectare ale NSA. Cu toate acestea, faptul dacă și momentul când are loc colectarea efectivă depinde, în parte, de elemente suplimentare, cum ar fi disponibilitatea resurselor adecvate de colectare. Acest proces asigură că țintele activităților SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice reflectă nevoi pertinente și importante de informații externe. De asemenea, atunci când colectarea este efectuată în conformitate cu FISA, NSA și alte agenții trebuie să respecte restricții suplimentare aprobate de Curtea de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj (Foreign Intelligence Surveillance Court). Pe scurt, nici NSA, nici orice altă agenție de informații din SUA nu decide pe cont propriu ce să colecteze.

În general, acest proces garantează că toate prioritățile de informații ale SUA sunt stabilite de factori de decizie politică de rang înalt care se află în cea mai bună poziție pentru a identifica cererile SUA de informații externe și că acești factori de decizie iau în considerare nu numai valoarea potențială a colectării de informații, ci și riscurile asociate acestei colectări, inclusiv riscurile la adresa vieții private, a intereselor economice naționale și a relațiilor externe.

Cu privire la datele transmise către Statele Unite în temeiul Scutului de confidențialitate, deși Statele Unite nu poate confirma sau infirma metode sau operațiuni specifice ale serviciilor de informații, cerințele PPD-28 se aplică oricărei operațiuni de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice desfășurate de Statele Unite, indiferent de tipul sau sursa datelor care sunt colectate. În plus, limitările și garanțiile aplicabile colectării de informații pe baza semnalelor electromagnetice se aplică informațiilor astfel colectate în scopuri autorizate, inclusiv pentru relații externe și în scopuri de securitate națională.

Procedurile menționate anterior demonstrează un angajament clar de a împiedica colectarea arbitrară și nediscriminatorie a informațiilor pe baza semnalelor electromagnetice și de a pune în aplicare – de la cele mai înalte niveluri ale administrației – principiul caracterului rezonabil. PPD-28 și procedurile de punere în aplicare ale agenției clarifică limitările existente și cele noi și descriu cu mai multă precizie scopul pentru care Statele Unite colectează și utilizează informațiile obținute pe baza semnalelor electromagnetice. Acestea ar trebui să garanteze faptul că activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice sunt și vor continua să fie efectuate numai pentru a îndeplini obiective legitime legate de colectarea de informații externe.

c.   Limitările referitoare la păstrare și difuzare

Secțiunea 4 din PPD-28 impune fiecărui element al comunității serviciilor de informații să aibă limite explicite privind păstrarea și difuzarea informațiilor cu caracter personal referitoare la persoane care nu sunt cetățeni americani colectate pe bază de semnale electromagnetice, comparabile cu limitele pentru cetățenii americani. Aceste norme sunt încorporate în proceduri pentru fiecare agenție, care au fost publicate în februarie 2015 și sunt accesibile publicului. Pentru a se califica pentru păstrarea și difuzarea de informații externe, informațiile cu caracter personal trebuie să se refere la o cerere autorizată de informații, după cum se stabilește în cursul procesului NIPF descris mai sus; se consideră în mod rezonabil a fi dovezi ale unei infracțiuni; sau îndeplinesc unul dintre celelalte standardele pentru păstrarea informațiilor referitoare la persoana din SUA identificate în Decretul 12333 secțiunea 2.3.

Informațiile pentru care nu s-a făcut o astfel de determinare nu pot fi păstrate mai mult de cinci ani, cu excepția cazului în care DNI stabilește în mod explicit că păstrarea în continuare este în interesul securității naționale al Statelor Unite. Prin urmare, elementele serviciilor de informații trebuie să șteargă informațiile persoanei din afara SUA colectate pe baza semnalelor electromagnetice după cinci ani, cu excepția cazului în care, de exemplu, informațiile au fost considerate a fi relevante pentru o cerere autorizată de informații externe sau dacă DNI stabilește, luând în considerare opiniile responsabilului ODNI pentru protecția libertăților civile și a funcționarilor agenției pentru protecția vieții private și a libertăților civile, că păstrarea în continuare este în interesul securității naționale.

În plus, în prezent, toate politicile agențiilor care pun în aplicare PPD-28 prevăd în mod explicit că informațiile referitoare la o persoană nu pot fi transmise numai pentru motivul că o persoană este din afara SUA, iar ODNI a emis o directivă pentru toate elementele serviciilor de informații (8) pentru a reflecta această cerință. Membrii personalului comunității serviciilor de informații sunt obligați să ia în considerare interesele legate de viața privată ale persoanelor care nu sunt cetățeni americani la elaborarea și difuzarea de rapoarte de informații. În special, informațiile obținute pe baza semnalelor electromagnetice despre activitățile obișnuite ale unei persoane străine nu ar trebui considerate informații externe care ar putea fi diseminate sau păstrate în permanență prin acest simplu fapt, cu excepția cazului în care aceste informații răspund în alt mod unei cereri neautorizate de informații externe. Aceasta recunoaște o limitare importantă și răspunde preocupărilor Comisiei Europene cu privire la amploarea definiției informaților externe, astfel cum se prevede în Decretul 12333.

d.   Conformitatea și supravegherea

Sistemul american de control al informațiilor externe oferă supraveghere riguroasă și pe mai multe niveluri pentru a asigura conformitatea cu legile și procedurile aplicabile, inclusiv cele referitoare la colectarea, păstrarea și difuzarea informațiilor referitoare la persoane care nu sunt cetățeni ai SUA, obținute pe baza semnalelor electromagnetice, astfel cum prevede PPD-28. Printre acestea:

Pe lângă aceste mecanisme oficiale de supraveghere, comunitatea serviciilor de informații dispune de numeroase mecanisme concepute să garanteze că serviciile de informații respectă limitările privind colectarea descrise mai sus. De exemplu:

Astfel cum reiese din această imagine de ansamblu, serviciile de informații nu decid singure cu privire la conversațiile pe care să le asculte, nu încearcă să colecteze toate datele sau să opereze fără control. Activitățile acestora se axează pe priorități stabilite de către factorii de decizie, printr-o procedură care implică contribuția guvernului și care este supervizată atât în interiorul NSA, cât și de către ODNI, Departamentul de Justiție și Departamentul Apărării.

PPD-28 conține, de asemenea, numeroase alte dispoziții care garantează că informațiile cu caracter personal colectate în cadrul activităților de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice sunt protejate, indiferent de naționalitate. De exemplu, PPD-28 include dispoziții privind securitatea datelor, accesul și proceduri de verificare a calității pentru a proteja informațiile cu caracter personal colectate prin activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice și prevede cursuri obligatorii de formare pentru a garanta că forța de muncă are cunoștință de responsabilitatea de a proteja datele personale, indiferent de naționalitate. PPD prevede, de asemenea, mecanisme suplimentare de supraveghere și de conformitate. Printre acestea se numără și revizuiri periodice și audituri efectuate de funcționari corespunzători cu sarcini de supraveghere și de asigurare a conformității cu privire la practicile de protejare a informațiilor personale conținute în informațiile obținute pe baza semnalelor electromagnetice. Evaluările trebuie să examineze, de asemenea, conformitatea cu procedurile agențiilor pentru protecția acestor informații.

În plus, PPD-28 prevede că problemele de conformare semnificative legate de persoanele care nu sunt cetățeni americani vor fi abordate la niveluri de conducere din cadrul administrației publice. În cazul în care apare o problemă importantă de conformare care implică informații cu caracter personal ale unei persoane, obținute ca urmare a activităților de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice, problema respectivă, și alte cerințe de raportare existente, trebuie raportate fără întârziere la DNI. În cazul în care problema se referă la informațiile cu caracter personal ale unei persoane care nu este cetățean american, DNI, în consultare cu secretarul de stat și șeful serviciului de informații în cauză, va stabili dacă ar trebui să se ia măsuri pentru a informa guvernul străin respectiv, în conformitate cu normele de protecție a surselor și metodelor și a personalului american. În plus, în conformitate cu indicațiile PPD-28, secretarul de stat a identificat un înalt funcționar, Subsecretarul Catherine Novelli, care să servească drept punct de contact pentru administrațiile străine care doresc să își exprime preocuparea cu privire la activitățile Statelor Unite de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice. Acest angajament de implicare la nivel înalt demonstrează eforturile depuse de guvernul SUA în ultimii ani pentru a inspira încredere în măsurile de protecție a vieții private, numeroase și care coincid, care sunt valabile pentru informațiile persoanelor din SUA și ale persoanelor din afara SUA.

e.   Sinteză

Procesele Statelor Unite instituite pentru colectarea, păstrarea și difuzarea de informații externe oferă măsuri importante de protecție a confidențialității pentru informațiile cu caracter personal ale tuturor persoanelor, indiferent de naționalitate. În special, aceste procese asigură că serviciile noastre de informații se concentrează asupra misiunii lor de securitate națională, astfel cum prevede legislația aplicabilă, decretele și directivele prezidențiale; protejează informațiile împotriva accesului, utilizării și divulgării neautorizate; și își desfășoară activitățile sub supraveghere și mai multe niveluri de control, inclusiv comitetele de supraveghere din cadrul Congresului. PPD-28 și procedurile sale de punere în aplicare reprezintă eforturile noastre de a extinde anumite principii de reducere la minimum și alte principii de protecție a datelor la informațiile cu caracter personal ale tuturor persoanelor, indiferent de naționalitate. Informațiile cu caracter personal obținute prin activitățile SUA de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice respectă principiile și cerințele legislației SUA și ale directivei prezidențiale, inclusiv măsurile de protecție prevăzute în PPD-28. Aceste principii și cerințe asigură că toate persoanele sunt tratate cu demnitate și respect, indiferent de naționalitate sau reședință și recunosc faptul că toate persoanele au așteptări legitime de confidențialitate în tratarea informațiilor cu caracter personal ale acestora.

II.   LEGEA PRIVIND SUPRAVEGHEREA ACTIVITĂȚILOR STRĂINE DE SPIONAJ – SECȚIUNEA 702

Colectarea în temeiul secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj (11) nu este „în masă și arbitrară”, ci este strict orientată asupra colectării de informații externe de la ținte legitime identificate individual; este abilitată în mod clar prin competențe legale explicite; și este supusă atât controlului judiciar independent, cât și revizuirii substanțiale și supravegherii în cadrul executivului și al Congresului. Colectarea în temeiul secțiunii 702 este considerată colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice care fac obiectul cerințelor PPD-28 (12).

Colectarea în temeiul secțiunii 702 este una dintre cele mai importante surse de informații care protejează atât Statele Unite, cât și partenerii europeni. Informații detaliate cu privire la funcționarea și supravegherea în temeiul secțiunii 702 sunt puse la dispoziția publicului. Numeroase acțiuni introduse, hotărâri judecătorești și rapoarte de supraveghere referitoare la program au fost declasificate și publicate pe site-ul ODNI pentru publicarea informațiilor, www.icontherecord.tumblr.com. În plus, secțiunea 702 a fost analizată în profunzime de PCLOB, într-un raport care este disponibil la adresa https://www.pclob.gov/library/702-Report.pdf (13).

Secțiunea 702 a fost adoptată ca parte din Legea de modificare a FISA din 2008 (14), după o amplă dezbatere publică în Congres. Aceasta permite obținerea de informații externe prin vizarea persoanelor care nu sunt cetățeni americani aflate în afara Statelor Unite, cu sprijinul obținut prin ordin judecătoresc al furnizorilor americani de servicii de comunicații electronice. Secțiunea 702 autorizează procurorul general și DNI – doi funcționari de la nivelul cabinetului numiți de Președinte și confirmați de către Senat – să prezinte certificări anuale Curții FISA (15). Aceste certificări identifică anumite categorii de informații care trebuie să fie colectate, cum ar fi informații referitoare la combaterea terorismului sau la armele de distrugere în masă, care trebuie să se încadreze în categoriile de informații externe definite de Legea FISA (16). Astfel cum a menționat PCLOB, „[a]ceste limitări nu permit colectarea de informații cu privire la străinii fără restricții” (17).

De asemenea, certificările trebuie să includă „direcționarea” și „reducerea la minimum” a procedurilor care trebuie examinate și aprobate de Curtea FISA (18). Procedurile de direcționare sunt menite să asigure că activitatea de colectare are loc doar astfel cum a fost autorizată de lege și se încadrează în domeniul de aplicare a certificării; procedurile de reducere la minimum sunt concepute pentru a limita achiziționarea, diseminarea și păstrarea informațiilor privind cetățeni americani, dar și pentru a cuprinde dispoziții care oferă o protecție considerabilă informațiilor despre persoane care nu sunt cetățeni americani, astfel cum este descris mai jos. În plus, astfel cum s-a descris mai sus, în PPD-28, Președintele a decis ca serviciile de informații să prevadă măsuri suplimentare de protecție pentru informațiile cu caracter personal referitoare la persoane care nu sunt cetățeni americani și că aceste măsuri de protecție se aplică informațiilor colectate în conformitate cu secțiunea 702.

După ce instanța aprobă procedurile de direcționare și de reducere la minimum, colectarea în conformitate cu secțiunea 702 nu este masivă sau arbitrară, ci „constă în întregime din vizarea anumitor persoane stabilite în mod individual”, după cum a declarat PCLOB (19). Colectarea este direcționată prin utilizarea de selectoare individuale, cum ar fi adrese de e-mail sau numere de telefon, pe care personalul serviciilor americane de informații le-a stabilit că pot fi utilizate pentru a comunica informații externe de tipul celor acoperite de certificare prezentate în instanță (20). Baza pentru selecția țintei trebuie să fie documentată, iar documentația pentru fiecare selector este revizuită ulterior de Departamentul de Justiție (21). Guvernul SUA a publicat informații care arată că, în anul 2014, au existat aproximativ 90 000 de persoane vizate în conformitate cu secțiunea 702, o fracțiune minusculă din cele peste 3 miliarde de utilizatori ai internetului din întreaga lume (22).

Au fost făcute publice informații colectate în conformitate cu secțiunea 702 care fac obiectul procedurilor aprobate de instanță de reducere la minimum oferind astfel măsuri de protecție persoanelor care nu sunt cetățeni americani, precum și cetățenilor americani (23). De exemplu, comunicații obținute în temeiul secțiunii 702, fie ale unor cetățeni americani sau ale unor persoane care nu sunt cetățeni americani, sunt stocate în baze de date cu controale de acces stricte. Acestea pot fi revizuite numai de către membri ai personalului serviciilor de informații care au fost instruiți în ceea ce privește procedurile de reducere la minimum de protecție a confidențialității și care au fost aprobate în mod expres pentru acest acces pentru îndeplinirea funcțiilor lor autorizate (24). Utilizarea datelor se limitează la identificarea informațiilor privind servicii străine de spionaj sau dovezi ale unei infracțiuni (25). În temeiul PPD-28, aceste informații pot fi difuzate numai dacă există un scop valid legat de colectarea de informații externe sau în scopul aplicării legii; simplul fapt că o parte la comunicare nu este cetățean american nu este suficient (26). Procedurile de reducere la minimum și PPD-28 prevăd limite de timp în care pot fi păstrate datele obținute în conformitate cu punctul 702 (27).

Supravegherea în temeiul secțiunii 702 are loc la scară largă și este realizată de toate cele trei ramuri ale guvernului. Agențiile de aplicare a legii au diferite niveluri de control intern, inclusiv controale efectuate de către inspectorii generali independenți și controalele tehnologice în ceea ce privește accesul la date. Departamentul de Justiție și ODNI examinează îndeaproape și controlează utilizarea secțiunii 702 pentru a verifica conformitatea cu dispozițiile legale în vigoare; agențiile au, de asemenea, obligația independentă de a raporta potențiale incidente de neconformitate. Aceste incidente sunt anchetate și toate incidentele de conformitate sunt raportate Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj, Comitetului de supraveghere a serviciilor de informații al Președintelui și Congresului Consiliului și sunt remediate în mod corespunzător. (28) Până în prezent, nu au existat incidente care să implice tentative de încălcare intenționată a legii sau de eludare a cerințelor juridice (29).

Curtea FISA joacă un rol important în punerea în aplicare a secțiunii 702. Aceasta este formată din judecători federali independenți numiți pentru un mandat de șapte ani la Curtea FISA, dar care, la fel ca toți judecătorii federali, sunt judecători pe viață. Astfel cum s-a menționat mai sus, Curtea trebuie să examineze certificările anuale și procedurile de direcționare și de reducere la minimum în conformitate cu legea. În plus, astfel cum s-a menționat mai sus, guvernul are obligația de a notifica imediat Curtea cu privire la problemele de conformitate (30) și mai multe avize ale curții au fost declasificate și publicate, demonstrând nivelul excepțional de control judiciar și independență exercitat în revizuirea acestor incidente.

Procesele riguroase ale Curții au fost descrise de către fostul președinte al completului de judecată într-o scrisoare adresată Congresului, care a fost făcută publică (31). De asemenea, ca rezultat al USA FREEDOM Act, astfel cum se descrie mai jos, în prezent Curtea este autorizată în mod explicit să numească un avocat extern ca avocat independent în numele protecției vieții private în cazurile care prezintă elemente de noutate sau aspecte juridice importante (32). Acest grad de implicare al unui sistem judiciar independent național în activitățile de spionaj străin care vizează persoane care nu sunt cetățeni ai țării respective, nici aflate în interiorul acesteia, este neobișnuit, dacă nu fără precedent, și contribuie la garantarea faptului că activitățile de colectare de informații în temeiul secțiunii 702 au loc în limitele legale corespunzătoare.

Congresul își exercită competența de supraveghere prin rapoarte impuse prin lege transmise comisiilor privind serviciile de informații și sistemul judiciar, precum și prin întâlniri de informare și audieri frecvente. Printre acestea se numără un raport bianual elaborat de către procurorul general privind utilizarea secțiunii 702 și orice incidente de conformitate (33); o evaluare bianuală separată efectuată de către procurorul general și DNI privind respectarea procedurilor de direcționare și reducere la minimum, inclusiv conformitatea cu procedurile menite să se asigure că se colectează în scopuri valide legate de informații externe (34); și un raport anual al șefilor serviciilor de informații care să includă o atestare a faptului că activitățile de colectare de informații în temeiul secțiunii 702 continuă să producă informații privind servicii străine de spionaj (35).

Pe scurt, colectarea în temeiul secțiunii 702 este autorizată prin lege; face obiectul mai multor niveluri de control, supraveghere judiciară și control; și, astfel cum a declarat Curtea FISA într-un aviz declasificat recent, „nu este efectuată în masă sau nediferențiat”, ci „prin... decizii de direcționare discrete pentru unități individuale de [comunicații]” (36).

III.   LEGEA SUA PRIVIND LIBERTATEA (USA FREEDOM ACT)

USA FREEDOM Act, promulgată în iunie 2015, a modificat în mod semnificativ măsurile de supraveghere din SUA și alte mecanisme naționale de securitate și a sporit transparența publică cu privire la utilizarea acestor competențe și cu privire la deciziile Curții FISA, astfel cum se arată mai jos. (37) Legea garantează faptul că profesioniștii din domeniul informațiilor și aplicării legii dispun de mecanismele de care au nevoie pentru a proteja țara, continuând să asigure în același timp protecția corespunzătoare a vieții private a persoanelor, atunci când sunt utilizate aceste mecanisme. Aceasta îmbunătățește protecția vieții private și a libertăților civile și crește transparența.

Legea interzice colectarea masivă de date, inclusiv ale cetățenilor americani și ale persoanelor care nu sunt cetățeni americani, în temeiul diferitelor dispoziții din FISA sau prin intermediul scrisorilor privind securitatea națională, o formă de citație administrativă autorizată de lege (38). Această interdicție include în mod specific metadatele telefoanelor legate de apeluri dintre persoane din SUA și persoanele din afara SUA și va include, de asemenea, colectarea de informații în baza Scutului de confidențialitate în temeiul acestor mecanisme. Legea prevede că guvernul trebuie să își fundamenteze orice cerere pentru înregistrări în temeiul acestor mecanisme pe un „termen specific de selecție” – un termen care identifică în mod specific o persoană, un cont, o adresă sau un dispozitiv personal într-un mod care să limiteze domeniul de aplicare a informațiilor solicitate, în cea mai mare măsură posibilă în mod rezonabil (39). Aceasta asigură în continuare faptul că activitățile de colectare de informații în scopuri de spionaj sunt bine orientate și direcționate.

De asemenea, legea a introduse modificări semnificative ale procedurilor în fața Curții FISA, care sporesc gradul de transparență și oferă garanții suplimentare privind protecția confidențialității. Astfel cum s-a menționat mai sus, legea a autorizat crearea unui grup permanent de avocați cu autorizație de securitate, specializați în protecția vieții private și a libertăților civile, colectare de informații, tehnologia comunicațiilor sau în alte domenii, care ar putea fi desemnați să apară în fața instanței în calitate de amicus curiae în cazuri care implică interpretări de drept noi sau importante. Acești avocați sunt autorizați să prezinte argumente juridice care favorizează protecția vieții private și a libertăților civile și vor avea acces la orice informații, inclusiv informații clasificate, pe care Curtea le consideră necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora (40).

Legea se bazează, de asemenea, pe transparența fără precedent a guvernului SUA privind activitățile de spionaj, care solicită ca DNI, în consultare cu procurorul general, să declasifice sau să publice un rezumat neclasificat al fiecărei decizii, ordonanțe sau aviz emis de Curtea FISA sau de instanța de revizuire FISA care include o analiză sau interpretare importantă a unei dispoziții de drept.

În plus, legea prevede divulgări extensive despre activitățile de colectare de informații în temeiul FISA și cererile prin scrisoare privind securitatea națională. Statele Unite trebuie să informeze Congresul și să publice în fiecare an numărul de ordine și certificări FISA solicitate și primite; estimări ale numărului de cetățeni americani și ale persoanelor care nu sunt cetățeni americani vizate și afectate de supraveghere; și numărul numirilor de amici curiae, printre alte informații (41). Legea impune, de asemenea, rapoarte publice suplimentare din partea guvernului cu privire la numărul de cereri referitoare la scrisoarea privind securitatea națională, referitoare atât la cetățeni americani, cât și la persoane care nu sunt cetățeni americani (42).

În ceea ce privește transparența întreprinderilor, legea oferă întreprinderilor o serie de opțiuni pentru a prezenta un raport public privind numărul total de ordine FISA și directive sau scrisori privind securitatea națională pe care le primește din partea guvernului, precum și numărul de conturi ale clienților vizați de aceste ordine (43). Mai multe întreprinderi au făcut deja astfel de dezvăluiri, care au evidențiat un număr limitat de clienți ale căror date au fost solicitate.

Aceste rapoarte de transparență corporativă demonstrează că solicitările serviciilor de informații ale SUA afectează doar o fracțiune minusculă a datelor. De exemplu, un raport de transparență recent al unei companii importante arată că aceasta a primit cereri privind securitatea națională (în conformitate cu FISA sau cu scrisorile privind securitatea națională) care afectează mai puțin de 20 000 din conturile sale, în condițiile în care aceasta are cel puțin 400 de milioane de abonați. Cu alte cuvinte, toate cererile privind securitatea națională din SUA raportate de această companie au afectate mai puțin de 0,005 % din abonații acesteia. Chiar dacă fiecare dintre cereri ar fi vizat date în temeiul programului privind sfera de siguranță, ceea ce, desigur, nu este cazul, este evident că solicitările sunt specifice și adecvate ca proporție și nu sunt nici în masă, nici arbitrare.

În cele din urmă, deși legile care autorizează scrisorile privind securitatea națională deja restricționau condițiile în care un destinatar al unei astfel de scrisori ar putea fi exclus de la comunicarea acesteia, legea prevede, de asemenea, că astfel de cerințe de confidențialitate trebuie să fie revizuite periodic; legea prevede că destinatarii scrisorilor privind securitatea națională trebuie notificați în cazul în care faptele nu mai pot justifica o obligație de confidențialitate; și proceduri codificate pentru destinatari, pentru a contesta cerințele de confidențialitate (44).

În concluzie, modificările importante aduse de USA FREEDOM Act în ceea ce privește autoritățile americane în materie de informații reprezintă o dovadă clară a efortului pe scară largă depus de Statele Unite de a plasa protecția datelor cu caracter personal, a vieții private, a libertăților civile și a transparența pe primul loc în toate practicile serviciilor americane de informații.

IV.   TRANSPARENȚĂ

În plus față de transparența impusă de USA FREEDOM Act, serviciile de informații ale Statelor Unite oferă publicului mai multe informații suplimentare, oferind un exemplu puternic în ceea ce privește transparența în cadrul activităților serviciilor de informații. Serviciile de informații au publicat numeroase informații cu privire la politicile, procedurile, deciziile Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj și alte materiale declasificate, oferind un grad extraordinar de transparență. În plus, serviciile de informații și-au intensificat în mod substanțial comunicarea statisticilor privind utilizarea mecanismelor de colectare de informații privind securitatea națională de către guvern. La 22 aprilie 2015, comunitatea serviciilor de informații a emis cel de al doilea raport anual al său, care prezintă statistici privind frecvența cu care guvernul utilizează aceste mecanisme. De asemenea, ODNI a publicat pe site-ul internet ODNI și pe platforma IC On the Record un set de principii concrete de transparență (45) și un plan de punere în aplicare pentru a transpune principiile în inițiative concrete, măsurabile (46). În octombrie 2015, directorul serviciilor naționale de informații a decis că fiecare agenție de informații trebuie să desemneze un responsabil cu transparența informațiilor din cadrul conducerii sale pentru a promova transparența și pentru a conduce la inițiative privind transparența (47). Responsabilul pentru transparență va colabora îndeaproape cu responsabilul pentru protecția vieții private și a libertăților civile al fiecărei agenții de informații pentru a se asigura că transparența, viața privată și libertățile civile continuă să rămână priorități de maximă importanță.

Pentru a exemplifica aceste eforturi, responsabilul-șef pentru protecția vieții private și a libertăților civile din cadrul NSA a publicat mai multe rapoarte neclasificate în ultimii ani, inclusiv rapoarte cu privire la activitățile desfășurate în temeiul secțiunii 702, al Decretului 12333 și al USA FREEDOM Act (48). În plus, serviciile de informații colaborează îndeaproape cu PCLOB, Congresul și comunitatea de promovare a protecției vieții private din SUA pentru a oferi o mai mare transparență cu privire la activitățile de spionaj ale SUA, atunci când acest lucru este fezabil și compatibil cu protecția surselor de informații sensibile și a metodelor de obținere a acestora. Luate în ansamblu, activitățile de spionaj ale SUA sunt la fel de transparente sau mai transparente decât ale oricărei alte țări din lume și sunt cât de transparente posibil pentru a fi în concordanță cu necesitatea de a apăra sursele de informații sensibile și metodele de obținere a acestora.

Pentru a sintetiza transparența amplă care există cu privire la activitățile serviciilor de informații din SUA:

Această transparență extinsă va continua în viitor. Orice informații divulgate publicului vor trebui, bineînțeles, să fie disponibile atât pentru Departamentul Comerțului, cât și pentru Comisia Europeană. Revizuirea anuală între Departamentul Comerțului și Comisia Europeană privind punerea în aplicare a Scutului de confidențialitate va oferi o oportunitate pentru Comisia Europeană de a discuta orice chestiune evidențiată de orice noi informații comunicate, precum și orice alte aspecte legate de Scutul de confidențialitate și funcționarea acestuia și înțelegem că Departamentul poate, la alegerea sa, să invite reprezentanți ai altor agenții, inclusiv serviciile de informații, să participe la acest control. Acest lucru este valabil, bineînțeles, pe lângă mecanismul prevăzut în PPD-28 pentru statele membre ale UE de a prezenta preocupările privind activitățile de supraveghere unui funcționar desemnat din cadrul Departamentului de stat.

V.   CĂI DE ATAC

Legislația Statelor Unite prevede o serie de căi de atac pentru persoanele care au făcut obiectul supravegherii electronice ilegale în scopuri legate de securitatea națională. În temeiul FISA, dreptul la căi de atac într-o instanță americană nu este limitat la cetățeni americani. O persoană care poate dovedi calitatea sa procesuală activă pentru a introduce o acțiune în instanță, ar dispune de căi de atac pentru a contesta supravegherea electronică ilegală în temeiul FISA. De exemplu, FISA permite persoanelor supuse supravegherii electronice ilegale să introducă o acțiune în nume propriu în instanță împotriva guvernului SUA, pentru obținerea de daune-interese, inclusiv daune punitive și plata onorariilor avocaților, A se vedea 50 U.S.C. § 1810. Persoanele care pot demonstra calitatea lor procesuală activă pentru a acționa în justiție au, de asemenea, o cauză civilă pentru daune, inclusiv cheltuielile de judecată, împotriva Statelor Unite ale Americii, în cazul în care informații cu privire la acestea, obținute prin activități de supraveghere electronică în temeiul FISA, au fost utilizate sau divulgate ilegal și în mod intenționat, A se vedea 18 U.S.C. § 2712. În cazul în care guvernul intenționează să utilizeze sau să dezvăluie informațiile obținute sau provenite din supravegherea electronică ale persoanei prejudiciate în temeiul FISA împotriva persoanei respective în cadrul unei proceduri judiciare sau administrative în Statele Unite, acesta trebuie să își anunțe intenția Tribunalului și persoanei, care poate contesta legalitatea supravegherii și poate încerca să elimine informațiile, A se vedea 50 U.S.C. § 1806. În cele din urmă, FISA prevede, de asemenea, sancțiuni penale pentru persoanele care se angajează în mod intenționat în activități de supraveghere electronică în conformitate cu litera legii sau care, în mod intenționat, utilizează sau divulgă informațiile obținute prin supraveghere ilegală, A se vedea 50 U.S.C. § 1809.

Cetățenii UE dispun de alte căi de a introduce recurs împotriva funcționarilor guvernamentali americani, pentru utilizarea sau accesul ilegal la date, inclusiv funcționari guvernamentali care încalcă legea în cursul accesului sau a utilizării ilegale a informațiilor în așa-zise scopuri legate de securitatea națională. Legea privind fraudele și abuzurile informatice interzice accesul neautorizat intenționat (care depășește accesul autorizat) pentru a obține informații de la o instituție financiară, dintr-un sistem informatic al guvernului SUA sau cu ajutorul unui computer care poate fi accesat prin intermediul internetului, precum și amenințările de a distruge computere protejate în scopuri de extorcare sau fraudă, A se vedea 18 U.S.C. § 1030. Orice persoană, indiferent de naționalitate, care suferă daune sau pierderi ca urmare a unei încălcări a acestui drept poate să îl acționeze în justiție pe vinovat (inclusiv un funcționar guvernamental) pentru despăgubiri și acțiuni în încetare sau alte măsuri corective în conformitate cu articolul 1030 litera (g), indiferent dacă s-a început urmărirea penală, dacă fapta implică cel puțin una dintre circumstanțele prevăzute în lege. Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (Electronic Communications Privacy Act – ECPA) reglementează accesul administrației publice la comunicații electronice stocate și înregistrări ale tranzacțiilor și informații privind abonații deținute de furnizori terți de servicii de comunicații, A se vedea 18 U.S.C. §§ 2701-2712. ECPA autorizează persoana vătămată să introducă o acțiune în justiție împotriva funcționarilor guvernamentali, pentru accesul ilegal intenționat la datele stocate. ECPA se aplică tuturor persoanelor, indiferent de cetățenie și persoanele vătămate pot primi despăgubiri și plata onorariilor avocaților. Legea privind dreptul la confidențialitate financiară (Right to Financial Privacy Act – RFPA) limitează accesul guvernului SUA la datele bancare și la registrele de brokeraj ale clienților individuali, A se vedea 12 U.S.C. §§ 3401-3422. În temeiul cadrului RFPA, o bancă sau clientul unei firme de brokeraj poate intenta o acțiune în justiție împotriva guvernului SUA, pentru daunele legale, efective și punitive pentru obținerea pe nedrept a accesului la evidențele clientului, iar constatarea faptului că un astfel de acces ilicit a fost intenționat declanșează în mod automat o anchetă privind eventuale măsuri disciplinare împotriva funcționarilor publici în cauză, A se vedea 12 U.S.C. § 3417.

În cele din urmă, Legea privind liberul acces la informații (Freedom of Information Act – F OIA) oferă un instrument oricărei persoane pentru a solicita accesul la înregistrările agențiilor federale, pe orice temă, sub rezerva anumitor categorii de excepții, A se vedea 5 U.S.C. § 552(b). Acestea includ limitări privind accesul la informații privind securitatea națională, informațiile cu caracter personal ale altor persoane, precum și informații privind anchetele în scopul aplicării legii și pot fi comparate cu limitele impuse de țările prin propriile legi privind accesul la informații. Aceste restricții se aplică în egală măsură americanilor și persoanelor cu o altă cetățenie. Litigiile privind eliberarea documentelor solicitate în temeiul FOIA, pot face obiectul unui recurs administrativ și apoi la un tribunal federal. Instanța este obligată să pronunțe o nouă hotărâre cu privire la faptul refuzul accesului la arhive este întemeiat, 5 U.S.C. § 552(a)(4)(B), și poate obliga guvernul să asigure accesul la arhive. În unele cazuri, instanțele au respins afirmațiile guvernului conform cărora ar trebui să se refuze accesul la informații ca fiind clasificate (49). Deși nu sunt disponibile despăgubiri financiare, instanțele pot acorda plata onorariilor avocaților.

VI.   CONCLUZIE

Statele Unite recunosc că activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice și alte activități de spionaj trebuie să ia în considerare faptul că toate persoanele ar trebui să fie tratate cu demnitate și respect, indiferent de naționalitate sau de locul de reședință, și că toate persoanele au așteptări legitime de confidențialitate în tratarea informațiilor cu caracter personal ale acestora. Statele Unite utilizează informații obținute pe baza semnalelor electromagnetice doar pentru a-și promova interesele de politică externă și de securitate națională și pentru a proteja de pericole proprii cetățeni, precum și cetățenii aliaților și partenerilor săi. Pe scurt, serviciile de informații nu sunt implicate în activități de supraveghere arbitrară a niciunei persoane, inclusiv cetățenii europeni obișnuiți. Colectarea de informații are loc doar atunci când aceasta este autorizată în mod corespunzător și într-un mod care respectă cu strictețe aceste limite; numai după analizarea disponibilității unor surse alternative, inclusiv din surse publice și diplomatice; și într-un mod în care se acordă prioritate unor alternative adecvate și fezabile. Ori de câte ori este posibil, activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice se desfășoară doar prin colectarea direcționată de informații externe de la ținte specifice sau pe teme specifice prin utilizarea unor elemente de discriminare.

Politica SUA în această privință a fost afirmată în PPD-28. În acest cadru, agențiile de informații americane nu au competența juridică, resursele, capacitatea tehnică sau dorința de a intercepta toate comunicațiile din lume. Aceste agenții nu citesc e-mail-urile tuturor persoanelor din Statele Unite sau din lume. În conformitate cu PPD-28, Statele Unite prevăd măsuri solide de protecție a informațiilor cu caracter personal ale persoanelor care nu sunt cetățeni americani care sunt colectate prin activitățile de colectare de informații pe baza semnalelor electromagnetice. În cea mai mare măsură posibilă în conformitate cu securitatea națională, aceasta include politici și proceduri pentru reducerea la minimum a păstrării și difuzării informațiilor cu caracter personal referitoare la persoane care nu sunt cetățeni americani, comparabile cu măsurile de protecție de care beneficiază cetățenii americani. În plus, astfel cum s-a arătat mai sus, primul regim de supraveghere cuprinzător al mecanismului prevăzut în secțiunea 702 din FISA este fără precedent. În sfârșit, modificările substanțiale ale legislației americane în domeniul informațiilor prevăzute în USA FREEDOM Act și inițiativele conduse de ODNI de promovare a transparenței în cadrul serviciilor de informații sporesc în mod considerabil protecția vieții private și a libertăților civile ale tuturor persoanelor fizice, indiferent de cetățenie.

21 iunie 2016

Stimate domnule Antonipillai, Stimate domnule Dean,

Vă adresez această scrisoare pentru a oferi detalii suplimentare despre modul în care Statele Unite efectuează colectarea în masă a informațiilor secrete prin interceptarea de semnale. Astfel cum se explică la nota de subsol 5 din Directiva prezidențială nr. 28 (PPD28), colectarea „în masă” se referă la achiziționarea unui volum relativ important de informații secrete obținute prin interceptarea de semnale sau a unui volum de date în condiții în care serviciile de informații nu pot utiliza un identificator asociat unei ținte specifice (precum adresa de e-mail sau numărul de telefon al țintei) pentru a orienta colectarea. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că acest tip de colectare are loc „în masă” sau „într-un mod nediferențiat”. Într-adevăr, PPD-28 prevede, de asemenea, că „[a]ctivitățile de colectare de informații secrete prin interceptarea de semnale sunt adaptate la nevoi în cea mai mare măsură posibilă”. În cadrul acestui mandat, comunitatea serviciilor de informații ia măsuri pentru a se asigura că, inclusiv în cazul în care nu putem folosi identificatori specifici pentru a direcționa colectarea, datele care trebuie colectate ar putea conține informații secrete externe care vor răspunde cerințelor formulate de responsabilii politici din Statele Unite ale Americii în temeiul procedurii explicate în scrisoarea mea anterioară, și reduce la minimum cantitatea de informații irelevante colectate.

De exemplu, comunității serviciilor de informații i se poate cere să obțină informații secrete prin interceptarea de semnale cu privire la activitățile unui grup terorist care operează într-o regiune a unei țări din Orientul Mijlociu, despre care se presupune că plănuiește atacuri împotriva țărilor din Europa de Vest, fără a cunoaște însă numele, numerele de telefon, adresele de e-mail sau alte date de identificare ale persoanelor asociate cu acest grup terorist. Am avea posibilitatea de a viza acest grup prin colectarea comunicațiilor către și din această regiune, pentru a le verifica și a le analiza ulterior, în vederea detectării comunicațiilor care au legătură cu acest grup. Acționând astfel, comunitatea serviciilor de informații ar încerca să restrângă colectarea cât mai mult posibil. Această activitate ar fi considerată drept colectare „în masă”, deoarece nu pot fi utilizate elemente de discriminare, dar nu este nici „în masă”, nici „nediferențiată”; dimpotrivă, colectarea ar fi orientată cât mai exact posibil.

Astfel, chiar și în cazul în care nu este posibilă direcționarea prin utilizarea de selectoare specifice, Statele Unite nu colectează toate comunicațiile care provin din toate echipamentele de comunicații din întreaga lume, ci aplică filtre și alte instrumente tehnice pentru a-și concentra activitatea de colectare asupra instalațiilor care sunt susceptibile să conțină comunicații de informații secrete externe valoroase. În acest mod, activitățile de colectare de informații secrete prin interceptarea de semnale desfășurate de Statele Unite ating numai o proporție scăzută a comunicațiilor care tranzitează internetul.

Mai mult, după cum am menționat în scrisoarea mea anterioară, deoarece colectarea „în masă” presupune un risc mai mare de colectare a unor comunicații irelevante, PPD-28 limitează la șase obiective specifice modul în care comunitatea serviciilor de informații poate utiliza colectarea în masă de informații secrete prin interceptarea de semnale. PPD-28 și politicile agențiilor care pun în aplicare această directivă impun, de asemenea, restricții privind păstrarea și difuzarea informațiilor cu caracter personal obținute prin intermediul informațiilor secrete colectate prin interceptarea de semnale, indiferent dacă informațiile au fost colectate în masă sau cu o țintă precisă și indiferent de naționalitatea persoanei.

Astfel, colectarea „în vrac” de comunitatea serviciilor de informații nu este efectuată „în masă” sau „în mod nediferențiat”, ci presupune aplicarea de metode și de instrumente de filtrare a colectării, pentru a o direcționa către materiale care vor răspunde cerințelor formulate de factorii de decizie politică în materie de informații secrete externe, reducând totodată la minimum colectarea de informații nepertinente, și prevede norme stricte pentru a proteja informațiile nepertinente care ar putea fi obținute. Politicile și procedurile descrise în prezenta scrisoare se aplică tuturor activităților de colectare de informații secrete în masă prin interceptarea de semnale, inclusiv oricărei colectări în masă de comunicații către și dinspre Europa, fără să confirme sau să infirme realitatea unei astfel de colectări.

Ați solicitat, de asemenea, mai multe informații cu privire la Consiliul de supraveghere a vieții private și a libertăților civile (Privacy and Civil Liberties Oversight Board – PCLOB) și la inspectorii generali, precum și cu privire la competențele lor. PCLOB este o agenție independentă din cadrul executivului american. Cei cinci membri ai consiliului provin din cele două mari partide americane și sunt numiți de Președinte, fiind confirmați de Senat (50). Fiecare membru al consiliului are un mandat de șase ani. Membrii consiliului și personalul său dispun de autorizări de securitate corespunzătoare pentru a-și îndeplini pe deplin obligațiile și responsabilitățile statutare (51).

PCLOB are misiunea de a se asigura că eforturile depuse de guvernul federal pentru prevenirea terorismului sunt contrabalansate de necesitatea de a proteja viața privată și libertățile civile. Consiliul are două responsabilități fundamentale: supravegherea și consilierea. PCLOB își stabilește propriul program de lucru și determină ce activități de consiliere sau de supraveghere dorește să întreprindă.

În cadrul rolului său de supraveghere, PCLOB verifică și analizează acțiunile întreprinse de puterea executivă pentru a proteja națiunea împotriva terorismului, asigurându-se că necesitatea unei astfel de acțiuni este contrabalansată de necesitatea protejării vieții private și a libertăților civile (52). Cea mai recentă reexaminare finalizată de PCLOB în acest domeniu s-a axat pe programele de supraveghere desfășurate în temeiul secțiunii 702 din FISA (53). În prezent PCLOB desfășoară o reexaminare a activităților serviciilor de informații desfășurate în temeiul Ordinului executiv 12333 (54).

În cadrul rolului său consultativ, PCLOB se asigură că preocupările legate de libertate sunt luate în considerare în mod corespunzător cu ocazia elaborării și a punerii în aplicare a legilor, reglementărilor și politicilor legate de eforturile de a apăra națiunea împotriva terorismului (55).

Pentru îndeplinirea misiunii sale, consiliul este autorizat prin lege să aibă acces la toate înregistrările, rapoartele, auditurile, analizele, documentele, dosarele, recomandările și orice alte materiale pertinente ale agențiilor relevante, inclusiv la informații clasificate în conformitate cu legea (56). În plus, consiliul poate interoga, lua declarații sau mărturii publice de la orice responabil sau angajat al puterii executive (57). De asemenea, consiliul poate solicita în scris ca Procurorul General să emită, în numele consiliului, citații care să oblige părțile care nu aparțin puterii executive să furnizeze informații relevante (58).

În fine, PCLOB este supus unor obligații statutare de transparență publică. Este vorba, printre altele, de informarea cetățenilor cu privire la activitățile sale prin organizarea de audieri publice și prin punerea rapoartelor sale la dispoziția publicului, în cea mai mare măsură posibilă, în conformitate cu protecția informațiilor clasificate (59). În plus, PCLOB trebuie să prezinte un raport atunci când o agenție din cadrul executivului refuză să urmeze avizul său.

Inspectorii generale (IG) din cadrul comunității serviciilor de informații (IC) efectuează audituri, inspecții și reexaminări ale programelor și activităților IC pentru a identifica și a trata riscurile sistemice, vulnerabilitățile și deficiențele. În plus, IG investighează plângerile sau informațiile cu privire la acuzațiile de încălcare a legislației, normelor sau reglementărilor ori cu privire la gestiunea defectuoasă; risipa masivă de fonduri; abuzul de autoritate sau cu privire la un pericol important și specific pentru sănătatea și siguranța publică în programele și activitățile IC. Independența IG este o componentă esențială pentru obiectivitatea și integritatea fiecăruia dintre rapoartele, constatările și recomandările emise de IG. Unele dintre cele mai importante componente pentru menținerea independenței IG includ numirea și revocarea acestora; separarea competențelor operaționale, bugetare și în materie de personal; și cerințele de raportare dublă către directorii agențiilor din cadrul puterii executive și către Congres.

Congresul a înființat câte un birou IG independent în fiecare agenție din cadrul executivului, inclusiv în fiecare element al IC (60). Odată cu adoptarea Legii privind autorizarea serviciilor de informații pentru exercițiul fiscal 2015 (Intelligence Authorization Act for Fiscal Year 2015), aproape toți IG care supraveghează un element al IC, inclusiv Ministerul Justiției, Agenția Centrală de Informații, Agenția Națională de Securitate și comunitatea serviciilor de informații, sunt numiți de Președinte și confirmați de Senat (61). În plus, acești funcționari IG dispun de posturi permanente, nu aparțin niciunui partid și nu pot fi revocați decât de către Președinte. Deși Constituția SUA prevede că Președintele are puterea de a revoca IG, aceasta a fost rareori exercitată, iar Președintele trebuie să ofere Congresului o justificare scrisă cu 30 de zile înaintea revocării unui IG (62). Acest proces de numire a IG asigură faptul că nu există influențe nejustificate din partea funcționarilor puterii executive în selecția, numirea sau revocarea unui IG..

În al doilea rând, IG dispun de importante competențe statutare pentru a efectua audituri, investigații și analize ale programelor și operațiunilor ramurii executive. În plus față de investigațiile și reexaminările de supraveghere prevăzute prin lege, IG dispun de o largă marjă de apreciere pentru a își exercita competențele de supraveghere, putând alege programele și activitățile pe care doresc să le reexamineze (63). În exercitarea acestei competențe, legea asigură faptul că IG dispun de resursele independente necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile, inclusiv de competența de a-și angaja personalul propriu și de a-și motiva separat solicitările bugetare adresate Congresului (64). Legea garantează că IG au acces la informațiile necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile. IG sunt autorizați, printre altele, să aibă acces direct la toate înregistrările și informațiile agențiilor care descriu în detaliu programele și operațiunile agenției, independent de clasificare; să emite citații pentru a obține informații și documente; și să obțină declarații sub jurământ (65). Într-un număr limitat de cazuri, șeful unei agenții executive poate interzice o activitate a IG dacă, de exemplu, un audit sau o investigație a IG ar avea importante consecințe negative asupra intereselor de securitate națională ale Statelor Unite. Și în acest caz, exercitarea acestei competențe este foarte neobișnuită și prevede că șeful agenției are obligația să informeze Congresul în termen de 30 de zile în legătură cu motivele de exercitare a competenței respective. (66) Astfel, directorul serviciilor naționale de informații nu a exercitat niciodată această competență limitativă asupra niciunei activități a IG.

În al treilea rând, IG au responsabilități legate de informarea completă și constantă a șefilor de agenții din cadrul executivului și a Congresului prin rapoarte privind fraudele și alte probleme, abuzuri, precum și deficiențe grave în ceea ce privește programele și activitățile puterii executive (67). Obligația de dublă raportare consolidează independența IG prin asigurarea transparenței cu privire la procesul de supraveghere exercitat de IG și permite șefilor de agenții să aibă ocazia de a pune în aplicare recomandările IG înaintea oricărei acțiuni legislative inițiate de către Congres. De exemplu, IG sunt obligați prin lege să finalizeze rapoarte semestriale care descriu astfel de probleme, precum și acțiunilor corective întreprinse până la acea dată (68). Agențiile din cadrul executivului iau în serios constatările și recomandările formulate de IG și reușesc adesea să indice faptul că au acceptat și au pus în aplicare recomandările formulate de IG în rapoartele semestriale susmenționate, precum și în alte rapoarte transmise Congresului, și, în unele cazuri, publicului (69). În plus față de această structură de raportare pe linie dublă, IG sunt, de asemenea, responsabili pentru direcționarea denunțătorilor din cadrul puterii executive către comisiile de supraveghere competente din cadrul Congresului, pentru a divulga informații privind presupuse fraude, risipe sau abuzuri care ar fi avut loc în cadrul programelor și activităților executivului. Identitatea persoanelor care transmit astfel de semnalări nu este dezvăluită puterii executive, ceea ce protejează denunțătorii față de eventuale măsuri de represalii interzise, de ordin profesional sau vizând autorizarea de securitate, luate ca urmare a faptului că au comunicat informațiile respective către IG (70). Dat fiind că denunțătorii constituie adesea sursa aflată la originea investigațiilor întreprinse de IG, posibilitatea de a-și comunica preocupările direct către Congres, fără influențe din partea puterii executive, sporește eficacitatea supravegherii exercitate de IG. Din cauza acestei independențe, IGS poate promova economia, eficiența și responsabilitatea în agențiile executive, cu obiectivitate și integritate.

În fine, Congresul a instituit Consiliul pentru integritate și eficiență al inspectorilor generali. Acest consiliu, printre altele, elaborează standarde IG pentru audituri, investigații și analize; promovează formarea profesională; și are autoritatea de a analiza acuzațiile de abateri grave ale IG, supunând astfel spiritului critic acești funcționari care, prin atribuțiile exercitate, îi supraveghează pe toți ceilalți. (71)

Sper ca aceste informații să vă fie utile.

(1)  Informații suplimentare privind activitățile de colectare de informații externe ale SUA sunt publicate online și sunt accesibile publicului prin intermediul platformei „IC on the Record” (www.icontherecord.tumblr.com), site-ul public al ODNI dedicat îmbunătățirii vizibilității publice a activităților desfășurate de serviciile de informații ale guvernului.

(2)  Disponibil la adresa https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2014/01/17/presidential-policy-directive-signals-intelligence-activities.

(3)  Autoritățile de aplicare a legii sau agențiile de reglementare pot solicita informații de la întreprinderi în scop investigativ în Statele Unite în temeiul altor competențe penale, civile și de reglementare care sunt în afara domeniului de aplicare a prezentului document, care se limitează la autoritățile de securitate națională.

(4)  Disponibile la adresa www.icontherecord.tumblr.com/ppd-28/2015/privacy-civil-liberties#ppd-28. Aceste proceduri pun în aplicare conceptele de direcționare și adaptare discutate în prezenta scrisoare într-un mod specific pentru fiecare element al serviciilor de informații.

(5)  Pentru a da un singur exemplu, procedurile de punere în aplicare ale NSA în temeiul PPD-28 precizează că „[o]ri de câte ori este posibil, colectarea va avea loc prin utilizarea unuia sau a mai multor termeni de selecție pentru a concentra colectarea asupra unor ținte specifice ale informațiile externe (de exemplu, un anumit terorist sau grup de terorism internațional cunoscut) sau informații externe pe teme specifice (de exemplu, proliferarea armelor de distrugere în masă de către o putere străină sau agenții săi).”

(6)  Disponibil la http://www.dni.gov/files/documents/1017/PPD-28_Status_Report_Oct_2014.pdf.

(7)  Disponibil la adresa http://www.dni.gov/files/documents/ICD/ICD%20204%20National%20Intelligence%20Priorities%20Framework.pdf.

(8)  Directiva privind comunitatea serviciilor de informații (DCI) 203, disponibilă la adresa http://www.dni.gov/files/documents/ICD/ICD%20203%20Analytic%20Standards.pdf.

(9)  A se vedea, de exemplu, Raportul inspectorului general al Departamentului de Justiție al SUA intitulat „O revizuire a activităților Biroului Federal de Investigații în temeiul articolului 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj din 2008” (septembrie 2012), disponibil la adresa https://oig.justice.gov/reports/2016/o1601a.pdf.

(10)  A se vedea www.dni.gov/clpo.

(11)  50 U.S.C. § 1881a.

(12)  De asemenea, Statele Unite pot obține ordine judecătorești în temeiul altor dispoziții din FISA pentru producerea de date, inclusiv datele transferate în temeiul Scutului de confidențialitate. A se vedea 50 U.S.C. § 1801 și Titlurile I și III din FISA, care autorizează supravegherea electronică și, respectiv, percheziții fizice, solicită un ordin judecătoresc (cu excepția situațiilor de urgență) și necesită întotdeauna un motiv întemeiat de a crede că ținta este o putere străină sau un agent al unei puteri străine. TITLUL IV din FISA autorizează utilizarea interceptărilor (pen registers) și a dispozitivelor de capturare și trasabilitate (trap and trace), în conformitate cu un ordin judecătoresc (cu excepția situațiilor de urgență), în investigații autorizate ale informațiilor externe, contrainformații sau de combatere a terorismului. TITLUL V din FISA permite FBI, în conformitate cu un ordin judecătoresc (cu excepția situațiilor de urgență), să obțină documente comerciale care sunt relevante pentru investigații autorizate ale informațiilor externe, contrainformații sau de combatere a terorismului. După cum s-a arătat mai jos, USA FREEDOM Act interzice în mod specific utilizarea ordinelor de interceptare sau de confiscare a registrelor comerciale în temeiul FISA pentru colectarea masivă de date și impune cerința unui „termen specific de selecție” pentru a se asigura că acestea sunt utilizate într-un mod direcționat.

(13)  Comitetul pentru protecția vieții private și a libertății civile, „Raport privind programul de supraveghere care funcționează în conformitate cu secțiunea 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj” (2 iulie 2014) („Raportul PCLOB”).

(14)  A se vedea Pub. L. No. 110-261, 122 Stat. 2436 (2008).

(15)  A se vedea 50 U.S.C. § 1881a(a) și (b).

(16)  A se vedea idem § 1801(e).

(17)  A se vedea Raportul PCLOB la 99.

(18)  A se vedea 50 U.S.C. § 1881a(d) și (e).

(19)  A se vedea Raportul PCLOB la 111.

(20)  Id.

(21)  Id. la 8; 50 U.S.C. § 1881a(l); a se vedea, de asemenea, Raportul directorului NSA pentru protecția libertăților civile și a vieții private, „Punerea în aplicare de către NSA a secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj” (denumit în continuare „Raportul NSA”) la punctul 4, disponibil la adresa http://icontherecord.tumblr.com/ppd-28/2015/privacy-civil-liberties.

(22)  Raportul privind transparența din 2014 al Directorului serviciilor naționale de informații, disponibil la adresa http://icontherecord.tumblr.com/transparency/odni_transparencyreport_cy2014.

(23)  Procedurile de reducere la minimum disponibile la adresa: http://www.dni.gov/files/documents/ppd-28/2014%20NSA%20702%20Minimization%20Procedures.pdf (Procedurile de reducere la minimum ale NSA); http://www.dni.gov/files/documents/ppd-28/2014%20FBI%20702%20Minimization%20Procedures.pdf; și http://www.dni.gov/files/documents/ppd-28/2014%20CIA%20702%20Minimization%20Procedures.pdf.

(24)  A se vedea Raportul NSA la 4.

(25)  A se vedea, de exemplu, Procedurile de reducere la minimum ale NSA la 6.

(26)  Procedurile Agenției de Informații în temeiul PPD-28 disponibile la adresa http://icontherecord.tumblr.com/ppd-28/2015/privacy-civil-liberties.

(27)  A se vedea Procedurile de reducere la minimum ale NSA; PPD-28 articolul 4.

(28)  A se vedea 50 U.S.C. § 1881(l); a se vedea, de asemenea raportul PCLOB la paginile 66-76.

(29)  A se vedea Evaluarea bianuală a conformității cu procedurile și orientările emise în temeiul secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj, transmisă de procurorul general și directorul serviciilor naționale de informații la 2–3, disponibilă la adresa http://www.dni.gov/files/documents/Semiannual%20Assessment%20of%20Compliance%20with%20procedures%20and%20guidelines%20issued%20pursuant%20to%20Sect%20702%20of%20FISA.pdf.

(30)  Norma nr. 13 din Regulamentul de procedură al Curții de Supraveghere a Activităților Străine de Spionaj, disponibil la adresa http://www.fisc.uscourts.gov/sites/default/files/FISC%20Rules%20of%20Procedure.pdf.

(31)  Scrisoarea din 29 iulie 2013 a distinsului Reggie B. Walton către distinsul Patrick J. Leahy, disponibilă la adresa http://fas.org/irp/news/2013/07/fisc-leahy.pdf.

(32)  A se vedea articolul 401 din USA FREEDOM Act, P.L. 114-23.

(33)  A se vedea 50 U.S.C. § 1881f.

(34)  A se vedea id. § 1881a(l)(1).

(35)  A se vedea id. § 1881a(l)(3). Unele dintre aceste rapoarte sunt clasificate.

(36)  Mem. Aviz și ordin la 26 (FISC 2014), disponibile la adresa http://www.dni.gov/files/documents/0928/FISC%20Memorandum%20Opinion%20and%20Order%2026%20August%202014.pdf.

(37)  A se vedea USA FREEDOM Act din 2015, Pub. L. No. 114-23, § 401, 129 Stat. 268.

(38)  A se vedea id. §§ 103, 201, 501. Scrisorile privind securitatea națională sunt autorizate printr-o varietate de legi și permit FBI-ului să obțină informațiile cuprinse în rapoartele de credit, evidențe contabile și documentele electronice ale abonaților și istoricul tranzacțiilor de la anumite tipuri de societăți, doar pentru a proteja împotriva terorismului internațional sau a activităților clandestine ale serviciilor de informații. A se vedea 12 U.S.C. § 3414; 15 U.S.C. §§ 1681u-1681v; 18 U.S.C. § 2709. Scrisorile privind securitatea națională sunt de obicei utilizate de FBI pentru a colecta informații esențiale în primele faze ale investigațiilor de combatere a terorismului și contrainformații, precum identitatea abonatului la un cont care ar fi putut comunica cu agenți ai unei grupări teroriste precum ISIL. Destinatarii unei scrisori de securitate națională au dreptul de a le contesta în justiție. A se vedea 18 U.S.C. § 3511.

(39)  A se vedea id.

(40)  A se vedea id. § 401.

(41)  A se vedea id. § 602.

(42)  A se vedea id.

(43)  A se vedea id. § 603.

(44)  A se vedea id. §§ 502(f)–503.

(45)  Disponibile la adresa http://www.dni.gov/index.php/intelligence-community/intelligence-transparency-principles.

(46)  Disponibil la adresa http://www.dni.gov/files/documents/Newsroom/Reports%20and%20Pubs/Principles%20of%20Intelligence%20Transparency%20Implementation%20Plan.pdf.

(47)  A se vedea id.

(48)  Disponibile la adresele https://www.nsa.gov/civil_liberties/_files/nsa_report_on_section_702_program.pdf; https://www.nsa.gov/civil_liberties/_files/UFA_Civil_Liberties_and_Privacy_Report.pdf; https://www.nsa.gov/civil_liberties/_files/UFA_Civil_Liberties_and_Privacy_Report.pdf.

(49)  A se vedea, de exemplu, New York Times/Departamentul Justiției, 756 F.3d 100 (2d Cir. 2014); Uniunea Americană pentru Libertăți Civile/CIA, 710 F.3d 422 (D.C. Cir. 2014).

(50)  42 U.S.C. 2000ee(a), (h).

(51)  42 U.S.C. 2000ee(k).

(52)  42 U.S.C. 2000ee(d)(2).

(53)  A se vedea, în general, https://www.pclob.gov/library.html#oversightreports.

(54)  A se vedea, în general https://www.pclob.gov/events/2015/may13.html.

(55)  42 U.S.C. 2000ee(d)(1); a se vedea, de asemenea, PCLOB Advisory Function Policy and Procedure, Policy 2015-004, disponibil la adresa https://www.pclob.gov/library/Policy-Advisory_Function_Policy_Procedure.pdf.

(56)  42 U.S.C. 2000ee(g)(1)(A).

(57)  42 U.S.C. 2000ee(g)(1)(B).

(58)  42 U.S.C. 2000ee(g)(1)(D).

(59)  42 U.S.C. 2000eee(f).

(60)  Secțiunile 2 și 4 din Legea privind inspectorii generali din 1978, astfel cum a fost modificată (denumită în continuare „IG Act”); secțiunea 103H literele (b) și (e) din Legea privind securitatea națională din 1947, cu modificările ulterioare (denumită în continuare „Nat'l Sec. Act”); Secțiunea 17 litera (a) din Legea privind Agenția Centrală de Informații (denumită în continuare „CIA Act”).

(61)  A se vedea Pub. L. No. 113-293, 128 Stat. 3990, (19 dec. 2014). Doar IG pentru Agenția de Informații de Apărare (Defense Intelligence Agency) și pentru Agenția Națională de Informații Geospațiale (National Geospatial-Intelligence Agency) nu sunt numiți de Președinte; cu toate acestea, IG din cadrul Ministerului Apărării și al IC au competențe concurente asupra acestor agenții.

(62)  Secțiunea 3 din „IG Act” din 1978, astfel cum a fost modificată; Secțiunea 103H(c) din „Nat'l Sec. Act”; și secțiunea 17 litera (b) din „CIA Act”.

(63)  A se vedea secțiunile 4(a) și 6(a) (2) din „IG Act” din 1947; Secțiunea 103H(e) și (g)(2)(A) din „Nat'l Sec. Act”; Secțiunea 17(a) și (c) din „CIA Act”.

(64)  Secțiunile 3(d), 6(a)(7) și 6(f) din „IG Act”; Secțiunile 103H(d), (i), (j) și (m) din „Nat'l Sec. Act”; Secțiunile 17(e)(7) și (f) „CIA Act”.

(65)  Secțiunea 6(a)(1), (3), (4), (5) și (6) din „IG Act”; Secțiunile 103H(g)(2) din „Nat'l Sec. Act”; Secțiunea 17(e)(1), (2), (4) și (5) din „CIA Act”.

(66)  A se vedea, de exemplu secțiunile 8(b) și 8E(a) din „IG Act”; Secțiunea 103H(f) din „Nat'l Sec. Act”; și secțiunea 17 (b) din „CIA Act”.

(67)  Secțiunea 4(a)(5) din „IG Act”; Secțiunea 103H literele (a), (b) (3) și (4) din „Nat'l Sec. Act”; Secțiunea 17(a)(2) și (4) din „CIA Act”.

(68)  Secțiunea 2(3), 4(a) și 5 din „IG Act”; Secțiunea 103H(k) din „Nat'l Sec. Act”; secțiunea 17(d) din „CIA Act”. Inspectorul general al Departamentului de Justiție pune la dispoziție rapoartele destinate publicului pe internet la adresa http://oig.justice.gov/reports/all.htm. De asemenea, inspectorul general pentru comunitatea serviciilor de informații își publică rapoartele semestriale la adresa https://www.dni.gov/index.php/intelligence-community/ic-policies-reports/records-requested-under-foia#icig.

(69)  Secțiunea 2(3), 4(a) și 5 din „IG Act”; Secțiunea 103H(k) din „Nat'l Sec. Act”; secțiunea 17(d) din „CIA Act”. Inspectorul general al Departamentului de Justiție pune la dispoziție rapoartele destinate publicului pe internet la adresa http://oig.justice.gov/reports/all.htm. De asemenea, inspectorul general pentru comunitatea serviciilor de informații își publică rapoartele semestriale la adresa https://www.dni.gov/index.php/intelligence-community/ic-policies-reports/records-requested-under-foia#icig.

(70)  Secțiunea 7 din „IG Act”; Secțiunea 103H(g)(3) din „Nat'l Sec. Act”; Secțiunea 17(e)(3) din „IG Act”;

(71)  Secțiunea 11 din „IG Act”

ANEXA VII

19 februarie 2016

Stimate domnule Antonipillai, Stimate domnule Dean,

Prezenta scrisoare cuprinde o scurtă descriere a principalelor instrumente de anchetă utilizate pentru obținerea de date comerciale și alte informații din registrul societăților în Statele Unite pentru aplicarea legii penale sau în interes public (civil și de reglementare), inclusiv limitări privind accesul prevăzute în aceste mecanisme (1). Aceste procese juridice sunt nediscriminatorii în aceea că sunt utilizate pentru a obține informații de la companii din Statele Unite, inclusiv din companii care vor să se autocertifice prin Scutul de confidențialitate SUA/UE, fără a ține cont de cetățenia persoanei vizate. În plus, companiile care beneficiază de calitate procesuală în Statele Unite pot introduce o acțiune în instanță, astfel cum este descris mai jos (2).

De remarcat cu privire la confiscarea datelor de către autoritățile publice este al patrulea amendament la Constituția Statelor Unite, care prevede că „[n]u se va încălca dreptul cetățenilor de a fi siguri în ceea ce privește persoanele, locuințele, documentele și efectele, împotriva perchezițiilor și sechestrelor nerezonabile, și nu se vor emite mandate fără un motiv întemeiat, susținut de jurământ sau declarație solemnă, care include în special descrierea spațiului care urmează să fie percheziționat, persoanele care urmează să fie arestate sau obiectele care urmează să fie confiscate” (Constituția Statelor Unite, al patrulea amendament). Astfel cum a afirmat Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii în hotărârea Berger/Statul New York, „[s]copul de bază al acestei modificări, astfel cum este recunoscut în numeroase hotărâri ale Curții, urmărește să protejeze viața privată și securitatea persoanelor împotriva invaziei arbitrare din partea funcționarilor guvernamentali”, a se vedea 388 U.S. 41, 53 (1967) [citând Camara/Tribunalul Municipal din San Francisco, 387 U.S. 523, 528 (1967)]. În anchetele penale interne, al patrulea amendament impune, în general, ofițerilor responsabili cu aplicarea legii să obțină un mandat judecătoresc înainte de a efectua o percheziție, A se vedea Katz/Statele Unite, 389 U.S. 347, 357 (1967). Atunci când cerința mandatului nu se aplică, activitatea autorității publice este supusă unui test de „rezonabilitate” în temeiul celui de al patrulea amendament. Prin urmare, Constituția garantează faptul că guvernul SUA nu are putere nelimitată sau arbitrară de a reține informațiile cu caracter privat.

Autoritățile de aplicare a legii penale:

Procurorii federali, care sunt funcționari ai Departamentului de Justiție (DOJ) și agenți federali, inclusiv agenții federali din cadrul Biroului Federal de Investigații (FBI), agenție de aplicare a legii din cadrul Departamentului de Justiție, sunt în măsură să impună companiilor din Statele Unite să prezinte documente și alte informații pentru scopuri de cercetare penală prin mai multe tipuri de procese juridice obligatorii, inclusiv citații emise de marele juriu, citații administrative și mandate de percheziție și pot obține alte comunicări în baza mecanismelor de interceptare a convorbirilor (Pen Register).

Citațiile pentru a apărea în fața marelui juriu sau la proces: Citațiile sunt utilizate pentru a sprijini anchetele direcționate ale autorităților de aplicare a legii. O citație pentru a apărea în fața marelui juriu este emisă de un mare juriu (de regulă, la cererea unui procuror federal), pentru a sprijini o anchetă a marelui juriu în cazul unei anumite presupuse încălcări a dreptului penal. Marile jurii reprezintă ramura de anchetare a Curții și sunt convocate de un judecător sau magistrat. O citație poate impune unei persoane să depună mărturie într-o procedură sau să producă sau să pună la dispoziție documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile. Informațiile trebuie să fie relevante pentru investigație și citația nu poate fi nerezonabilă, pentru că este amplă sau pentru că este abuzivă sau împovărătoare. Persoana citată poate depune o propunere de a contesta o citație întemeiată pe baza acestor motive. A se vedea Fed. R. Crim. p. 17. În anumite circumstanțe, citațiile de documente pot fi utilizate după punerea sub acuzare de către marele juriu.

Competența administrativă de citare: Competențele administrative de citare pot fi exercitate în anchete penale sau civile. În contextul aplicării dreptului penal, mai multe legi federale autorizează utilizarea unor citații administrative pentru a produce sau a pune la dispoziție documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile în investigații care implică frauda serviciilor de sănătate, abuzuri împotriva copiilor, protecția Serviciului Secret, cazuri de substanțe controlate și anchete ale inspectorului general care implică agențiile guvernamentale. În cazul în care autoritatea publică dorește să aplice o citație administrativă în instanță, destinatarul citației administrative, la fel ca destinatarul unei citații emise de marele juriu poate susține că aceasta este inadmisibilă deoarece este excesiv de cuprinzătoare sau pentru că este abuzivă sau împovărătoare.

Hotărârile judecătorești pentru interceptare (Pen Register) și capturare și trasabilitate (Trap and Traces): În temeiul dispozițiilor privind interceptarea (Pen Register) și capturarea și trasabilitatea (Trap and Traces), autoritățile de aplicare a legii pot obține un ordin judecătoresc pentru a obține informații în timp real, apelurile fără conținut, routing, adresare și semnalarea despre un număr de telefon sau o adresă de e-mail la certificarea faptului că informațiile furnizate sunt relevante pentru o anchetă penală în curs, A se vedea 18 U.S.C. §§ 3121-3127. Utilizarea sau instalarea unui astfel de dispozitiv în afara legii federale este o infracțiune la nivel federal.

Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (Electronic Communications Privacy Act – ECPA): Norme suplimentare reglementează accesul guvernului la informațiile privind abonații, traficul și conținutul stocat al comunicațiilor deținute de furnizorii de servicii de internet deținute, companii de telefonie sau alți furnizori de servicii terți, în temeiul titlului II din ECPA, denumită și Legea comunicațiilor stocate (Stored Communications Act – SCA), 18 U.S.C. §§ 2701–2712. SCA stabilește un sistem de drepturi legale la viață privată care limitează accesul autorităților de aplicare a legii la date dincolo de ceea ce este necesar în temeiul dreptului constituțional de la clienți și abonați ai furnizorilor de servicii de internet. SCA prevede creșterea nivelului de protecție a vieții private în funcție de caracterul intruziv al colectării. Pentru informațiile de înregistrare ale abonaților, adresele IP și elementele temporale asociate, precum și informațiile privind facturarea, autoritățile de aplicare a legii trebuie să obțină o citație. Pentru majoritatea celorlalte informații fără conținut stocate, cum ar fi e-mail fără subiect, autoritățile de aplicare a legii trebuie să prezinte unui judecător faptele specifice care să demonstreze că informațiile solicitate sunt relevante și semnificative pentru o anchetă penală în curs. Pentru a obține conținutul comunicațiilor electronice stocate, în general, autoritățile de aplicare a legii obțin un mandat de la un judecător pe baza unui motiv întemeiat de a crede că acel cont conține dovezi ale unei infracțiuni. SCA prevede, de asemenea, răspunderea civilă și sancțiuni penale.

Hotărârile judecătorești de supraveghere în temeiul legii federale privind interceptarea convorbirilor: În plus, autoritățile de aplicare a legii pot intercepta în timp real comunicații orale sau electronice pentru scopuri de cercetare penală în temeiul legii federale de interceptare a convorbirilor, A se vedea 18 U.S.C. §§ 2510-2522. Această competență este disponibilă numai în temeiul unei hotărâri judecătorești, prin care un judecător constată, printre altele, că există un motiv întemeiat să se creadă că interceptarea convorbirilor sau interceptarea electronică va face dovada unei infracțiuni federale sau va dezvălui locul în care se află un fugar care se sustrage de la urmărirea penală. Legea prevede răspunderea civilă și sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor privind interceptarea.

Mandatul de percheziție – Norma 41: Autoritățile de aplicarea legii pot să percheziționeze fizic spații din Statele Unite în cazul în care sunt autorizate în acest sens de către un judecător. Autoritățile de aplicare a legii trebuie să demonstreze judecătorului, pe baza unui motiv întemeiat, că o infracțiune a fost comisă sau este pe cale de a fi comisă și că aspectele legate de infracțiune sunt susceptibile de a fi găsite în locul specificat pe mandat. Această competență este adesea folosită atunci când este necesară efectuarea unei percheziții fizice a unui spațiu de către poliție, având în vedere pericolul ca probele să fie distruse în cazul în care întreprinderii i se trimite o citație sau un alt tip de ordin care solicită producerea de documente. A se vedea Constituția Statelor Unite, al patrulea amendament (discutat în detaliu mai sus), Fed. R. Crim. p. 41. Entitatea care face obiectul unui mandat de percheziție poate acționa în sensul anulării mandatului, ca fiind excesiv de cuprinzător, vexatoriu sau obținut în alt mod necorespunzător și părțile vătămate care au calitate procesuală pot introduce o acțiune pentru a elimina orice probe obținute într-o percheziție ilegală, A se vedea Mapp/Ohio, 367 U.S. 643 (1961).

Orientări și politici ale Departamentului de Justiție: Pe lângă aceste norme, limitări constituționale, legale și bazate pe norme privind accesul autorităților publice la date, Procurorul General a emis orientări care introduc limite suplimentare asupra accesului la date al autorităților de aplicare a legii, care includ, de asemenea, măsuri de protecție a vieții private și a libertății civile. De exemplu, Orientările procurorului general pentru operațiunile interne ale Biroului Federal de Investigații (FBI) (septembrie 2008) (denumite în continuare Orientările AG FBI), disponibile la adresa http://www.justice.gov/archive/opa/docs/guidelines.pdf, stabilesc limite privind utilizarea mijloacelor de cercetare pentru a căuta informații cu privire la anchetele care implică infracțiuni federale. Aceste orientări prevăd că FBI utilizează cele mai puțin invazive metode de anchetă fezabile, luând în considerare impactul asupra vieții private și libertăților civile și eventualele daune aduse reputației. De asemenea, acestea iau act de faptul că „este evident faptul că FBI trebuie să își desfășoare anchetele și alte activități în mod legal și rezonabil respectând libertatea și viața privată și să evite intervențiile inutile în viața cetățenilor care respectă legea”. A se vedea Orientările FBI ale Procurorului General la 5. FBI a pus în aplicare aceste orientări prin Ghidul FBI privind investigațiile și operațiunile interne (Domestic Investigations and Operations Guide – DIOG), disponibil la adresa https://vault.fbi.gov/FBI%20Domestic%20Investigations%20and%20Operations%20Guide%20(DIOG), un manual cuprinzător care include limite detaliate privind utilizarea unor instrumente de anchetă și orientări pentru a se asigura că libertățile publice și viața privată sunt protejate în fiecare anchetă. Norme suplimentare și politici care impun limitări asupra activităților de investigare ale procurorilor federali sunt stabilite în Manualul procurorilor americani (United States Attorneys' Manual – USAM), disponibil, de asemenea, online la adresa http://www.justice.gov/usam/united-states-attorneys-manual.

Autoritățile civile și de reglementare (interesul public):

De asemenea, există limitări semnificative în ceea ce privește accesul civil sau de reglementare (și anume, „interesul public”) la datele deținute de companii din Statele Unite. Agențiile cu responsabilități civile și de reglementare pot emite citații companiilor pentru documente comerciale, informații stocate electronic sau alte elemente tangibile. Aceste agenții sunt limitate în ceea ce privește exercitarea competenței administrative sau civile de citație nu numai prin statutele lor, ci și prin reexaminarea judiciară independentă a unor citații emise înainte de punerea în aplicare a unor potențiale decizii judiciare. A se vedea, de exemplu Fed. R. Civ. P. 45. Agențiile pot solicita accesul numai la datele care sunt relevante pentru chestiuni care intră în sfera lor de autoritate de reglementare. În plus, destinatarul unei somații administrative poate contesta executarea respectivei somații în instanță prin prezentarea de dovezi conform cărora agenția nu a acționat în conformitate cu standardele de bază privind caracterul rezonabil, astfel cum s-a menționat anterior.

Există alte temeiuri juridice pentru care companiile pot să conteste solicitările de date provenind de la agenții administrative, pe baza propriilor produse și a tipurilor de date pe care le dețin. De exemplu, instituțiile financiare pot contesta citațiile administrative care solicită anumite tipuri de informații ca încălcări ale Legii secretului bancar și ale regulamentelor sale de punere în aplicare, A se vedea 31 U.S.C., § 5318, C.F.R. titlul 31 partea X. Alte întreprinderi pot invoca Fair Credit Reporting Act, a se vedea 15 U.S.C. § 1681b, sau o serie de alte legi sectoriale specifice. Folosirea abuzivă a autorității de somare de către o agenție poate avea ca rezultat răspunderea agenției sau răspunderea personală a funcționarilor agenției, A se vedea, de exemplu, Legea privind dreptul la confidențialitate financiară, 12 U.S.C. §§ 3401–3422. Astfel, instanțele din Statele Unite apără împotriva solicitărilor neadecvate de reglementare și oferă supravegherea independentă a acțiunilor agenției federale.

În cele din urmă, orice competență legală pe care o au autoritățile administrative de a confisca fizic evidențe de la o companie din Statele Unite ale Americii în urma unei percheziții administrative trebuie să îndeplinească cerințele celui de al patrulea amendament, A se vedea See/Orașul Seattle, 387 U.S. 541 (1967).

Concluzie

Toate activitățile de aplicare a legii și de reglementare din Statele Unite ale Americii trebuie să respecte legislația aplicabilă, inclusiv Constituția SUA, legile, normele și reglementările relevante. Aceste activități trebuie să fie în conformitate cu politicile aplicabile, inclusiv orice orientări ale procurorului general care reglementează activitățile de aplicare a legii federale. Cadrul juridic descris mai sus limitează capacitatea agențiilor de reglementare și de aplicare a legii din SUA să obțină informații de la companii din Statele Unite – indiferent dacă informațiile se referă la cetățeni americani sau cetățeni ai unor țări străine – și, în plus, permite reexaminarea judiciară a tuturor solicitărilor de date ale autorităților publice în conformitate cu aceste mecanisme.

(1)  Această prezentare generală nu descrie instrumentele de anchetă privind securitatea națională de către autoritățile de aplicare a legii în investigații privind terorismul și alte investigații de securitate națională, inclusiv scrisorile privind securitatea națională (National Security Letters – NSL) pentru anumite informații din rapoartele de credit, evidențele contabile și documentele electronice ale abonaților și istoricul tranzacțiilor, a se vedea 12 U.S.C. § 3414; 15 U.S.C. § 1681u; 15 U.S.C. § 1681v; 18 U.S.C. § 2709, și pentru măsurile de supraveghere electronică, mandatele de percheziție, evidențele întreprinderii și alte seturi de comunicări în conformitate cu Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj, a se vedea 50 U.S.C. § 1801 et seq.

(2)  Acest document discută aplicarea legii federale și autoritățile de reglementare; încălcările statului de drept sunt investigate de către state și sunt judecate în instanțele de stat. Autoritățile de aplicare a legii utilizează mandatele și citațiile emise conform legislației statului, în esență, în același mod cum este descris în prezentul document, dar cu posibilitatea ca procesul juridic de stat să poată face obiectul unor măsuri de protecție prevăzute de constituțiile statelor care le depășesc pe cele din Constituția Statelor Unite ale Americii. Măsurile de protecție din legislația statului trebuie să fie cel puțin egale cu cele din Constituția SUA, inclusiv, dar fără a se limita la, al patrulea amendament.

ANEXĂ

CAPITOLUL I

Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică definițiile din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (1), din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei (2) și din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3). În plus, se aplică și următoarele definiții:

1.    Nave active : nave care au efectuat orice fel de operațiuni de pescuit (cu durata de minimum o zi) pe parcursul unui an calendaristic. O navă care nu a efectuat operațiuni de pescuit pe durata unui an este considerată „inactivă”.

2.    Specii anadrome : resurse acvatice vii al căror ciclul de viață începe prin ecloziunea în apă dulce și se continuă cu migrația spre apă sărată, întoarcerea și în fine depunerea icrelor în apă dulce.

3.    Specii catadrome : resurse acvatice vii al căror ciclul de viață începe prin ecloziunea în apă sărată și se continuă cu migrația spre apă dulce, întoarcerea și în fine depunerea icrelor în apă sărată.

4.    Fracțiune de captură : o parte a capturii totale, de exemplu partea de captură debarcată peste dimensiunea minimă de referință pentru conservare, partea debarcată sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare, partea de captură aruncată înapoi în mare sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare, capturile de minimis aruncate înapoi în mare sau capturile aruncate înapoi în mare.

5.    Zile pe mare : orice perioadă neîntreruptă de 24 de ore (sau o parte a acesteia) pe durata căreia o navă este prezentă într-o zonă și este absentă din port.

6.    Zile de pescuit : orice zi calendaristică pe mare, în care are loc o operațiune de pescuit, fără a aduce atingere obligațiilor internaționale ale Uniunii și ale statelor sale membre. O campanie de pescuit poate contribui atât la suma zilelor de pescuit pentru uneltele pasive, cât și la suma zilelor de pescuit pentru uneltele active din respectiva campanie.

7.    Loc de pescuit : (grup de) unități geografice în care are loc operațiunea de pescuit. Aceste unități sunt convenite la nivel de regiune marină, pe baza zonelor existente definite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului sau de organismele științifice.

8.    Segment de flotă : grup de nave având aceeași clasă de lungime (lenghth overall, LOA – lungime totală) și aceleași unelte de pescuit predominante pe parcursul anului.

9.    Tehnică de pescuit : un grup de operațiuni de pescuit care vizează specii similare (sau grupuri de specii similare) și utilizează unelte similare (4), pe parcursul aceleiași perioade a anului și/sau în aceeași zonă și care se caracterizează prin modele de exploatare similare.

10.    Campanii de cercetare pe mare : călătoriile efectuate pe o navă de cercetare, sau pe o navă dedicată cercetării științifice pentru monitorizarea stocurilor și a ecosistemului și desemnate pentru această sarcină de către organismul responsabil cu punerea în aplicare a programului de activitate național stabilit în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014.

CAPITOLUL II

Metode de colectare a datelor

Metodele de colectare a datelor și calitatea acestora trebuie să fie adecvate scopurilor definite la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și trebuie să respecte cele mai bune practici și metodologii relevante conform avizelor organismelor științifice relevante. În acest scop, metodele și rezultatul aplicării metodelor se examinează la intervale regulate de către organisme științifice independente, pentru a se verifica caracterul lor adecvat în ceea ce privește gestionarea politicii comune în domeniul pescuitului.

CAPITOLUL III

Cerințe de date

1.   Seturi de date

2.   Date biologice privind stocurile capturate prin activitățile de pescuit comercial ale Uniunii în apele din Uniune și în afara acestora și prin pescuitul de agrement în apele Uniunii.

Aceste date conțin următoarele elemente:

3.   Date pentru evaluarea impactului activităților de pescuit ale Uniunii asupra ecosistemelor marine în apele Uniunii și în afara acestora

Aceste date conțin următoarele elemente: