16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/1

(1)

Asistența reciprocă și sprijinul în cazul dezastrelor reprezintă atât o expresie fundamentală a valorii universale pe care o constituie solidaritatea între oameni, cât și un imperativ moral, întrucât dezastrele pot împiedica un număr semnificativ de persoane să își asigure nevoile de bază, ceea ce poate avea consecințe grave asupra sănătății și vieții acestora.

(2)

Impactul dezastrelor naturale sau provocate de om în cadrul Uniunii este tot mai grav. Acest fenomen are legătură cu o serie de factori, precum schimbările climatice, dar și cu o serie de factori și circumstanțe determinante externe care se manifestă în vecinătatea Uniunii. Situația migrației și a refugiaților, care afectează în prezent Uniunea, este un exemplu elocvent de situație în care, în ciuda eforturilor depuse de Uniune pentru a aborda cauzele subiacente originare din țări terțe, situația economică a statelor membre ar putea fi direct afectată.

(3)

Această situație a determinat Consiliul European ca la 19 februarie 2016 să invite Comisia să ia măsuri de instituire a capacităților necesare pentru furnizarea de asistență umanitară la nivel intern, pentru sprijinirea țărilor care se confruntă cu un număr mare de refugiați și de migranți.

(4)

Dezastrele naturale sau provocate de om pot avea o amploare și un impact atât de mari încât să genereze dificultăți economice grave în unul sau mai multe state membre. De asemenea, ele pot surveni în unul sau mai multe state membre care se confruntă deja cu dificultăți economice grave din alte motive, ceea ce conduce la exacerbarea și agravarea suplimentară a situației economice generale a statelor membre respective. În ambele cazuri, capacitatea de reacție a statelor membre afectate ar fi mult îngreunată, ceea ce ar avea consecințe negative inclusiv asupra asistenței și sprijinului acordate persoanelor în nevoie.

(5)

Deși Uniunea este deja în măsură să acorde sprijin de natură macrofinanciară statelor membre și să manifeste solidaritate europeană față de regiunile afectate de dezastre prin intermediul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului (1), nu există în prezent, la nivelul Uniunii, un instrument adecvat pentru abordarea, pe o bază suficient de previzibilă și de independentă, a nevoilor umanitare ale persoanelor afectate de dezastre în cadrul Uniunii,cum ar fi asistență alimentară, asistență medicală de urgență, adăpost, apă, precum și accesul la instalații sanitare și la igienă, la protecție și la educație. Asistența reciprocă poate fi oferită în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, în temeiul Deciziei nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), dar funcționarea acestuia se bazează pe contribuțiile voluntare ale statelor membre. Asistența și sprijinul ar putea fi oferite și prin intermediul politicilor și instrumentelor financiare existente ale Uniunii, cum ar fi cele care urmăresc crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în Uniune. Cu toate acestea, orice astfel de asistență și sprijin ar avea un caracter accesoriu și auxiliar atingerii obiectivelor principale de politici ale instrumentelor respective, motiv pentru care ar fi limitate ca domeniu de aplicare și amploare.

(6)

Prin urmare, pare oportun ca Uniunea să acționeze în spirit de solidaritate pentru a răspunde nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre din Uniune și să contribuie la reducerea impactului economic al acestor dezastre asupra statelor membre în cauză.

(7)

Ținând cont de asemănările dintre furnizarea sprijinului de urgență pentru acoperirea nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre din Uniune și furnizarea de ajutor umanitar persoanelor afectate de dezastre naturale sau provocate de om din țări terțe, toate operațiunile derulate în temeiul prezentului regulament ar trebui să respecte principiile umanitare convenite la nivel internațional. Acțiunile respective constituie măsuri adecvate situației economice a statelor membre care se confruntă cu astfel de dificultăți și măsuri de completare a acțiunilor Uniunii, care încurajează cooperarea între statele membre în vederea îmbunătățirii eficienței sistemelor de prevenire și protecție împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om.

(8)

Ținând cont de necesitatea de a acționa în spirit de solidaritate, furnizarea sprijinului de urgență în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie finanțată de la bugetul general al Uniunii, precum și din contribuții care ar putea fi efectuate de alți donatori publici sau privați.

(9)

Rambursarea cheltuielilor și acordarea de contracte de achiziții publice și de granturi în temeiul prezentului regulament ar trebui puse în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3), ținând cont de natura specifică a sprijinului de urgență. Prin urmare, este oportun să se prevadă posibilitatea acordării directe sau indirecte a contractelor de achiziții publice și a granturilor, precum și posibilitatea ca granturile să finanțeze până la 100 % din costurile eligibile și să se acorde cu efect retroactiv. Comisia ar trebui să poată finanța operațiunile de sprijin de urgență ale oricărei organizații care, indiferent de statutul său juridic, fie acesta privat sau public, deține experiența necesară și recurge, în acest scop, la gestionare directă sau indirectă, după caz.

(10)

De asemenea, este oportună implicarea organizațiilor care au încheiat acorduri-cadru de parteneriat cu Comisia în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului (4), din perspectiva experienței relevante dobândite de aceste organizații în furnizarea de ajutor umanitar în strânsă colaborare cu Comisia. De câte ori este posibil, ar trebui urmărită implicarea organizațiilor neguvernamentale locale prin intermediul organizațiilor partenere care au semnat acorduri-cadru de parteneriat, cu scopul de a maximiza sinergiile și eficiența oricărui sprijin de urgență furnizat în temeiul prezentului regulament.

(11)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale, pe durata întregului ciclu de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este necesar, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(12)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească bazele pentru furnizarea sprijinului financiar în caz de dezastre naturale sau provocate de om în legătură cu care Uniunea, în spirit de solidaritate, ar fi mai bine plasată decât statele membre, acționând pe cont propriu și în mod necoordonat, să mobilizeze nivelurile adecvate de finanțare și să le utilizeze pentru a pune în aplicare operațiuni care ar putea salva vieți, în mod economic, eficient și eficace, permițând astfel o acțiune mai eficace datorită amplorii și complementarității sale.

(13)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(14)

Furnizarea sprijinului de urgență în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie monitorizată cu atenție, făcându-se apel, dacă este cazul, la cele mai relevante cunoștințe specializate disponibile la nivelul Uniunii. În plus, punerea în aplicare globală a prezentului regulament ar trebui evaluată.

(15)

Dată fiind urgența sprijinului necesar, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat,

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/7

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică, în ceea ce privește procedura și condițiile de aprobare, substanțelor active pentru care s-a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din directiva respectivă înainte de 14 iunie 2011. Pentru pinoxaden, condițiile de la articolul 80 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 sunt îndeplinite prin Decizia 2005/459/CE a Comisiei (3).

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, Regatul Unit a primit, la 31 martie 2004, o cerere din partea Syngenta Crop Protection AG de includere a substanței active pinoxaden în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Decizia 2005/459/CE a confirmat faptul că dosarul este „complet”, în sensul că se poate considera că îndeplinește, în principiu, cerințele privind datele și informațiile prevăzute în anexele II și III la Directiva 91/414/CEE.

(3)

Au fost evaluate efectele acestei substanțe active asupra sănătății umane și animale și asupra mediului, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/414/CEE, pentru utilizările propuse de solicitant. La data de 30 noiembrie 2005, statul membru raportor desemnat, Regatul Unit, a transmis un proiect de raport de evaluare. În conformitate cu articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 188/2011 al Comisiei (4), solicitantului i s-au cerut informații suplimentare la 6 iunie 2011. Evaluarea datelor suplimentare, realizată de Regatul Unit, a fost prezentată, la 30 ianuarie 2012, sub forma unor documente adiționale la proiectul de raport de evaluare.

(4)

Proiectul de raport de evaluare a fost revizuit de statele membre și de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”). La data de 14 iunie 2013, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa (5) cu privire la evaluarea inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active pinoxaden. Proiectul de raport de evaluare și concluzia autorității au fost revizuite de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și au fost finalizate, la 29 ianuarie 2016, sub forma raportului de examinare al Comisiei privind pinoxadenul.

(5)

Din diversele examinări efectuate, reiese că este de așteptat ca produsele de protecție a plantelor care conțin pinoxaden să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) și la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de examinare al Comisiei. Prin urmare, este indicat să se aprobe substanța pinoxaden.

(6)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) coroborat cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și având în vedere cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesară includerea anumitor condiții și restricții. În special, este adecvat să fie solicitate informații de confirmare suplimentare.

(7)

Ar trebui prevăzută o perioadă rezonabilă de timp înainte de aprobare, pentru a le permite statelor membre și părților interesate să se pregătească în scopul îndeplinirii noilor cerințe care decurg din aprobarea menționată.

(8)

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ca urmare a aprobării, ținând seama de situația specifică creată de tranziția de la Directiva 91/414/CEE la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ar trebui, cu toate acestea, să se aplice următoarele dispoziții. Statelor membre ar trebui să le fie acordată o perioadă de șase luni de la aprobare pentru a revizui autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin pinoxaden. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile. Prin derogare de la termenul respectiv, ar trebui acordată o perioadă mai lungă pentru transmiterea și evaluarea dosarului complet prevăzut în anexa III la Directiva 91/414/CEE, pentru fiecare produs de protecție a plantelor și pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme.

(9)

Experiența dobândită ca urmare a includerii în anexa I la Directiva 91/414/CEE a substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei (6) a arătat că pot apărea dificultăți în interpretarea obligațiilor pe care le au titularii autorizațiilor existente în ceea ce privește accesul la informații. Pentru a evita dificultăți suplimentare, este necesar să se precizeze obligațiile statelor membre, în special aceea de a verifica dacă titularul unei autorizații poate demonstra că are acces la un dosar care îndeplinește cerințele din anexa II la directiva menționată. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă nouă obligație statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele adoptate până în prezent de modificare a anexei I la directiva menționată anterior sau cu regulamentele de aprobare a substanțelor active.

(10)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (7) ar trebui modificată în consecință.

(11)

Este, de asemenea, oportun să li se permită statelor membre să prelungească autorizațiile provizorii acordate pentru produsele de protecție a plantelor care conțin pinoxaden, cu scopul de a le oferi timpul necesar pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește respectivele autorizații provizorii.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale.

(a)

în cazul unui produs care conține pinoxaden ca substanță activă unică, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 decembrie 2017 cel târziu; sau

(b)

în cazul unui produs care conține pinoxaden ca una din mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, atunci când este necesar, până la 31 decembrie 2017 sau până la data stabilită pentru o astfel de modificare sau retragere în actul sau actele care au adăugat substanța sau substanțele relevante în anexa I la Directiva 91/414/CEE sau care au aprobat substanța sau substanțele respective, aplicându-se data care survine mai târziu.

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/12

(1)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, mențiunile de sănătate înscrise pe produsele alimentare sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt autorizate de Comisie în conformitate cu regulamentul respectiv și sunt incluse într-o listă a mențiunilor autorizate.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede, de asemenea, că cererile de autorizare a mențiunilor de sănătate pot fi trimise de către operatorii din sectorul alimentar autorității naționale competente a unui stat membru. Autoritatea națională competentă transmite cererile valabile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), denumită în continuare „autoritatea”, în vederea efectuării unei evaluări științifice, precum și Comisiei și statelor membre, în scop informativ.

(3)

Autoritatea trebuie să emită un aviz cu privire la mențiunea de sănătate respectivă.

(4)

Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea mențiunilor de sănătate, ținând seama de avizul emis de autoritate.

(5)

În urma unei cereri din partea InQpharm Europe Ltd., transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind un extract apos standardizat de fasole albă (Phaseolus vulgaris L.) și reducerea greutății corporale [întrebarea nr. EFSA-Q-2013-00973 (2)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Ajută la reducerea greutății corporale”.

(6)

La data de 16 iulie 2014, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, care a concluzionat că elementele de probă furnizate nu sunt suficiente pentru a stabili o relație cauză-efect între consumul de extras apos standardizat de fasole albă (Phaseolus vulgaris L.) și reducerea greutății corporale. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(7)

În urma unei cereri din partea Natural Alternative International, Inc. (NAI), transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind beta-alanina și creșterea performanțelor fizice în timpul unui exercițiu fizic de scurtă durată și de intensitate ridicată [întrebarea nr. EFSA-Q-2013-00974 (3)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Beta-alanina crește performanțele în timpul unui exercițiu fizic de scurtă durată și de intensitate ridicată”.

(8)

La data de 16 iulie 2014, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, care a concluzionat că nu a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de beta-alanină și creșterea performanțelor fizice în timpul unui exercițiu fizic de scurtă durată și de intensitate ridicată. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(9)

În urma unei cereri din partea Federación Nacional de Industrias Lácteas (FeNIL), transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind iaurturile degresate și laptele fermentat care sunt conforme cu specificațiile „fără grăsime”, „conținut scăzut de zaharuri”, „conținut ridicat de proteine”, „sursă de calciu” și „sursă de vitamina D” în ceea ce privește mențiunile nutriționale și reducerea grăsimii corporale și viscerale, menținând, în același timp, o masă corporală slabă în contextul unei diete hipocalorice [întrebarea nr. EFSA-Q-2014-00126 (4)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Iaurturile degresate și laptele fermentat care conțin culturi vii de iaurt, cu adaos de vitamina D și fără adaos de zahăr, contribuie la reducerea grăsimii corporale și viscerale în contextul unei diete hipocalorice”.

(10)

La data de 7 ianuarie 2015, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, care a concluzionat că nu a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de iaurturi degresate și de lapte fermentat care conțin culturi vii de iaurt și sunt conforme cu specificațiile „fără grăsime”, „conținut scăzut de zaharuri”, „conținut ridicat de proteine”, „sursă de calciu” și „sursă de vitamina D” în ceea ce privește mențiunile nutriționale și reducerea grăsimii corporale și viscerale, menținând, în același timp, o masă corporală slabă în contextul unei diete hipocalorice. În avizul respectiv, autoritatea a constatat, de asemenea, că solicitantul nu furnizase niciun studiu realizat pe subiecți umani, din care să se poată extrage concluzii pentru justificarea științifică a mențiunii respective. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(11)

În urma unei cereri din partea Federación Nacional de Industrias Lácteas (FeNIL), transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind iaurturile degresate și laptele fermentat care conțin culturi vii de iaurt și sunt conforme cu specificațiile „fără grăsime”, „conținut scăzut de zaharuri”, „conținut ridicat de proteine”, „sursă de calciu” și „sursă de vitamina D” în ceea ce privește mențiunile nutriționale și menținerea unei mase corporale slabe în contextul unei diete hipocalorice [întrebarea nr. EFSA-Q-2014-00127 (5)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Iaurturile degresate și laptele fermentat care conțin culturi vii de iaurt, cu adaos de vitamina D și fără adaos de zahăr, contribuie la menținerea unei mase corporale slabe (mușchi și oase) în contextul unei diete hipocalorice”.

(12)

La data de 7 ianuarie 2015, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, care a concluzionat că nu a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de iaurturi degresate și de lapte fermentat care conțin culturi vii de iaurt și sunt conforme cu specificațiile „fără grăsime”, „conținut scăzut de zaharuri”, „conținut ridicat de proteine”, „sursă de calciu” și „sursă de vitamina D” în ceea ce privește mențiunile nutriționale și menținerea unei mase corporale slabe în contextul unei diete hipocalorice. În avizul respectiv, autoritatea a constatat, de asemenea, că solicitantul nu furnizase niciun studiu realizat pe subiecți umani, din care să se poată extrage concluzii pentru justificarea științifică a mențiunii respective. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(13)

În urma unei cereri din partea Avesthagen Limited, transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate legată de Teestar™, un extract de semințe de schinduf cu conținut standardizat de galactomanan, și de reducerea răspunsurilor glicemice postprandiale [întrebarea nr. EFSA-Q-2014-00153 (6)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Teestar™ reduce nivelurile glicemiei”.

(14)

La data de 8 ianuarie 2015, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, care a concluzionat că nu a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de Teestar™, un extract de semințe de schinduf cu conținut standardizat de galactomanan, și reducerea răspunsurilor glicemice postprandiale. În avizul respectiv, autoritatea a remarcat, de asemenea, că, în lipsa unor elemente de probă privind existența unui efect al Teestar™ asupra răspunsurilor glicemice postprandiale la subiecții umani, studiile realizate pe animale cu privire la potențialele mecanisme de acțiune nu constituie o bază pentru justificarea științifică a mențiunii respective. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui autorizată.

(15)

La stabilirea măsurilor prevăzute în prezentul regulament au fost luate în considerare observațiile solicitanților, primite de Comisie în temeiul articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

(16)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/16

(1)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, mențiunile de sănătate înscrise pe produsele alimentare sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt autorizate de Comisie în conformitate cu regulamentul respectiv și sunt incluse într-o listă cu mențiuni permise.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede, de asemenea, că cererile de autorizare a mențiunilor de sănătate pot fi trimise de către operatorii din sectorul alimentar autorității naționale competente a unui stat membru. Autoritatea națională competentă trebuie să trimită cererile valabile Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), denumită în continuare „autoritatea”.

(3)

După primirea unei cereri, autoritatea trebuie să informeze fără întârziere celelalte state membre și Comisia cu privire la cerere și să emită un aviz cu privire la mențiunea de sănătate în cauză.

(4)

Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea mențiunilor de sănătate, ținând cont de avizul emis de autoritate.

(5)

Ca urmare a unei cereri din partea Lycotec Ltd, transmisă în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, autorității i sa solicitat să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate referitoare la relația dintre licopen L-tug și reducerea colesterolului sanguin din lipoproteinele cu densitate mică (low-density lipoprotein – LDL) [Întrebarea nr. EFSA-Q-2014-00590 (2)]. Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „S-a dovedit că licopenul L-tug reduce concentrația colesterolului sanguin. Concentrația mare de colesterol este un factor de risc pentru apariția cardiopatiei ischemice”.

(6)

La data de 26 februarie 2015, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității în care, pe baza datelor prezentate, se concluziona că nu s-a stabilit o relație cauză-efect între consumul de licopen L-tug și reducerea concentrației sanguine a colesterolului-LDL. În consecință, având în vedere că mențiunea nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, ea nu ar trebui să fie autorizată.

(7)

Măsura prevăzută în prezentul regulament este conformă cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/18

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/20

(1)

În temeiul articolului 50 din Actul de aderare a Croației, în cazul în care unele acte ale instituțiilor, adoptate înainte de data aderării, necesită adaptări ca urmare a aderării și în cazul în care adaptările necesare nu sunt prevăzute în actul de aderare sau în anexele la acesta, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, adoptă în acest scop actele necesare, dacă actul originar nu a fost adoptat de Comisie.

(2)

Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1) stabilește nivelurile de referință ale statelor membre pentru gestionarea pădurilor, valorile minime pentru definirea pădurii și anul sau perioada de referință în ceea ce privește emisiile în anexele II, V și, respectiv, VI.

(3)

În urma aderării Republicii Croația la Uniunea Europeană la 1 iulie 2013, nivelurile de referință, valorile pentru definirea pădurii și anul de referință specifice pentru Croația ar trebui să fie, de asemenea, incluse în anexele II, V și VI la Decizia nr. 529/2013/UE.

(4)

Prin urmare, Decizia nr. 529/2013/UE ar trebui modificată în consecință,

1.

În anexa II, se introduce următorul text după mențiunea referitoare la Bulgaria:

2.

În anexa V, se introduce următorul text pentru suprafață (ha), proiecția coroanelor copacilor (%) și, respectiv, înălțimea copacilor (m), după mențiunea referitoare la Bulgaria:

3.

În anexa VI, se introduce următorul text după mențiunea referitoare la Bulgaria:

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/22

(1)

La data de 15 ianuarie 2014, societatea Glycom A/S a înaintat autorităților competente din Irlanda o cerere de introducere pe piață a lacto-N-neotetraozei ca ingredient alimentar nou.

(2)

La 10 iunie 2014, organismul competent de evaluare a produselor alimentare din Irlanda a emis raportul de evaluare inițială. În respectivul raport, acesta a concluzionat că lacto-N-neotetraoza îndeplinește criteriile privind alimentele noi, prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(3)

La 7 iulie 2014, Comisia a transmis celorlalte state membre raportul de evaluare inițială.

(4)

În termenul de 60 de zile prevăzut la articolul 6 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 258/97 au fost prezentate obiecții justificate.

(5)

La 13 octombrie 2014, Comisia a consultat Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”), solicitându-i să efectueze o evaluare a lacto-N-neotetraozei ca ingredient alimentar nou, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(6)

La 29 iunie 2015, EFSA, în „Avizul științific privind siguranța lacto-N-neotetraozei ca ingredient alimentar nou în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97” (2), a ajuns la concluzia că lacto-N-neotetraoza este sigură pentru utilizările și pentru nivelurile de utilizare propuse.

(7)

La 5 octombrie 2015, solicitantul a adresat o scrisoare Comisiei și a furnizat informații suplimentare în sprijinul utilizării și al aprobării 2′-O-fucozil-lactozei și al lacto-N-neotetraozei în suplimentele alimentare destinate populației generale (cu excepția sugarilor), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(8)

La 14 octombrie 2015, Comisia a consultat EFSA, solicitându-i să efectueze o evaluare a siguranței acestor alimente noi în suplimentele alimentare și în ceea ce îi privește pe copii (cu excepția sugarilor).

(9)

La 28 octombrie 2015, EFSA, în „Declarația privind siguranța lacto-N-neotetraozei și a 2′-O-fucozil-lactozei ca ingrediente alimentare noi în suplimentele alimentare pentru copii” (3), a ajuns la concluzia că lacto-N-neotetraoza este sigură pentru utilizările și pentru nivelurile de utilizare propuse.

(10)

Directiva 96/8/CE a Comisiei (4) stabilește cerințe privind produsele alimentare utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate. Directiva 1999/21/CE a Comisiei (5) stabilește cerințe privind alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale. Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) stabilește cerințe privind suplimentele alimentare. Directiva 2006/125/CE a Comisiei (7) stabilește cerințe privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică. Directiva 2006/141/CE a Comisiei (8) stabilește cerințe privind formulele de început și formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari, respectiv ale preparatelor pentru copii de vârstă mică. Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (9) stabilește cerințe privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare. Regulamentul (CE) nr. 41/2009 al Comisiei (10) stabilește cerințe privind compoziția și etichetarea produselor alimentare adecvate pentru persoanele cu intoleranță la gluten. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 828/2014 al Comisiei (11) stabilește cerințe privind furnizarea informațiilor către consumatori cu privire la absența sau prezența în cantități reduse a glutenului în alimente. Utilizarea lacto-N-neotetraozei ar trebui autorizată fără a aduce atingere cerințelor din actele legislative menționate.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/27

(1)

La data de 23 iunie 2014, societatea Glycom A/S a înaintat autorităților competente din Irlanda o cerere de introducere pe piață a 2′-O-fucozil-lactozei ca ingredient alimentar nou.

(2)

La 3 octombrie 2014, organismul competent de evaluare a produselor alimentare din Irlanda a emis raportul de evaluare inițială. În respectivul raport, acesta a concluzionat că 2′-O-fucozil-lactoza îndeplinește criteriile privind alimentele noi, prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(3)

La 9 octombrie 2014, Comisia a transmis celorlalte state membre raportul de evaluare inițială.

(4)

În termenul de 60 de zile prevăzut la articolul 6 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 258/97 au fost prezentate obiecții justificate.

(5)

La 22 decembrie 2014, Comisia a consultat Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), solicitându-i să efectueze o evaluare a 2′-O-fucozil-lactozei ca ingredient alimentar nou, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(6)

La 29 iunie 2015, EFSA, în „Avizul științific privind siguranța 2′-O-fucozil-lactozei ca ingredient alimentar nou în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97” (2), a ajuns la concluzia că 2′-O-fucozil-lactoza este sigură pentru utilizările și pentru nivelurile de utilizare propuse.

(7)

La 5 octombrie 2015, solicitantul a adresat o scrisoare Comisiei și a furnizat informații suplimentare în sprijinul utilizării și al aprobării 2′-O-fucozil-lactozei și al lacto-N-neotetraozei în suplimentele alimentare destinate populației generale (cu excepția sugarilor), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(8)

La 14 octombrie 2015, Comisia a consultat EFSA, solicitându-i să efectueze o evaluare a siguranței acestor alimente noi în suplimentele alimentare și în ceea ce îi privește pe copii (cu excepția sugarilor).

(9)

La 28 octombrie 2015, EFSA, în „Declarația privind siguranța lacto-N-neotetraozei și a 2′-O-fucozil-lactozei ca ingrediente alimentare noi în suplimentele alimentare pentru copii” (3), a ajuns la concluzia că 2′-O-fucozil-lactoza este sigură pentru utilizările și pentru nivelurile de utilizare propuse.

(10)

Directiva 96/8/CE a Comisiei (4) stabilește cerințe privind produsele alimentare utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate. Directiva 1999/21/CE a Comisiei (5) stabilește cerințe privind alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale. Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) stabilește cerințe privind suplimentele alimentare. Directiva 2006/125/CE a Comisiei (7) stabilește cerințe privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică. Directiva 2006/141/CE a Comisiei (8) stabilește cerințe privind formulele de început și formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari, respectiv ale preparatelor pentru copii de vârstă mică. Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (9) stabilește cerințe privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare. Regulamentul (CE) nr. 41/2009 al Comisiei (10) stabilește cerințe privind compoziția și etichetarea produselor alimentare adecvate pentru persoanele cu intoleranță la gluten. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 828/2014 al Comisiei (11) stabilește cerințe privind furnizarea informațiilor către consumatori cu privire la absența sau prezența în cantități reduse a glutenului în alimente. Utilizarea 2′-O-fucozil-lactozei ar trebui autorizată fără a aduce atingere cerințelor din actele legislative menționate.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

16.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 70/32

(1)

Procedura de recunoaștere a contrapărților centrale („CPC-uri”) stabilite în țări terțe prevăzută la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 este menită să permită CPC-urilor stabilite și autorizate în țările terțe ale căror standarde de reglementare sunt echivalente cu cele prevăzute în regulamentul menționat să furnizeze servicii de compensare unor membri compensatori sau locuri de tranzacționare stabilite în Uniune. Această procedură de recunoaștere și decizia privind echivalența prevăzută la articolul menționat contribuie astfel la realizarea obiectivului general al Regulamentului (UE) nr. 648/2012, acela de a reduce riscul sistemic prin extinderea utilizării unor CPC-uri sigure și solide pentru a compensa contractele derivate extrabursiere, inclusiv atunci când respectivele CPC-uri sunt stabilite și autorizate într-o țară terță.

(2)

Pentru ca regimul juridic al unei țări terțe să fie considerat echivalent cu regimul juridic al Uniunii în ceea ce privește CPC-urile, rezultatele substanțiale ale dispozițiilor juridice și ale mecanismelor de supraveghere aplicabile ar trebui să fie echivalente cu cerințele Uniunii în ceea ce privește obiectivele de reglementare pe care acestea le ating. Prin urmare, scopul acestei evaluări a echivalenței este acela de a verifica dacă dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere din Statele Unite ale Americii (SUA) asigură faptul că CPC-urile stabilite și autorizate în această țară nu expun membrii compensatori și locurile de tranzacționare stabilite în Uniune unui nivel de risc mai mare decât cel la care aceștia ar putea fi expuși de către CPC-urile autorizate în Uniune și, în consecință, nu generează niveluri inacceptabile de riscuri sistemice în Uniune.

(3)

La data de 1 septembrie 2013, Comisia a primit avizul tehnic al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) privind dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere aplicabile CPC-urilor stabilite în SUA. Respectivul aviz tehnic a identificat o serie de diferențe între cerințele legale obligatorii aplicabile, la nivel jurisdicțional, CPC-urilor din SUA și cerințele legale obligatorii aplicabile CPC-urilor aflate sub incidența Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Prezenta decizie nu se bazează însă numai pe o analiză comparativă a cerințelor legale obligatorii aplicabile CPC-urilor din SUA, ci și pe o evaluare a rezultatelor respectivelor cerințe și a măsurii în care acestea sunt adecvate pentru a atenua riscurile la care pot fi expuși membrii compensatori și locurile de tranzacționare stabilite în Uniune într-un mod considerat echivalent cu rezultatul cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(4)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, trebuie să fie îndeplinite trei condiții pentru a stabili echivalența dintre dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe cu privire la CPC-urile autorizate în țara respectivă și cele prevăzute în regulamentul menționat.

(5)

Conform primei condiții, CPC-urile autorizate într-o țară terță trebuie să respecte cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele stabilite în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(6)

Cerințele legale obligatorii pentru CPC-urile autorizate din SUA (termenul utilizat în cadrul CFTC este „înregistrare”) și supravegheate de Comisia pentru tranzacții cu contracte futures pe mărfuri (Commodity Futures Trading Commission – „CFTC”) sunt prevăzute în Legea privind bursele de mărfuri (Commodity Exchange Act – „CEA”), astfel cum a fost modificată de titlurile VII și VIII din Legea Dodd-Frank pentru reforma Wall Street și protecția consumatorilor („Legea Dodd-Frank”) și în Regulamentele CFTC promulgate în temeiul acesteia. CFTC este autoritatea competentă pentru supravegherea tuturor contractelor derivate care nu se bazează pe o singură garanție (o obligațiune sau o acțiune), pe un singur împrumut sau pe un grup sau indice de titluri de valoare cu bază restrânsă și este responsabilă de autorizarea și reglementarea CPC-urilor care furnizează servicii de compensare pentru respectivele contracte derivate („organizații de compensare pentru contracte derivate” sau „DCOuri”). Contractele derivate care țin de competența CFTC corespund, prin urmare, unui subset de contracte derivate care fac obiectul dispozițiilor privind CPC-urile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Prezenta decizie se referă numai la echivalența dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere pentru DCO-uri, și nu la dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere destinate CPC-urilor care furnizează servicii de compensare pentru contractele derivate care țin de competența Comisiei pentru valori mobiliare și burse (Securities and Exchange Commission – „SEC”). În cazul în care o CPC este autorizată atât ca agenție de compensare care se află sub jurisdicția SEC, cât și ca DCO, prezenta decizie se referă la CPC respectivă doar în măsura în care aceasta furnizează servicii de compensare pentru contractele derivate care țin de jurisdicția CFTC.

(7)

Cerințele legale obligatorii aplicabile CPC-urilor autorizate de CFTC includ standarde de nivel înalt care sunt stabilite în principiile de bază pentru DCO-uri prevăzute în secțiunea 5b litera (c) punctul 2 din CEA și în partea 39 subpărțile A și B din Regulamentele CFTC. Pentru a fi autorizate de CFTC, toate CPC-urile trebuie să respecte aceste principii de bază. Principiile de bază sunt completate de standarde specifice consolidate de gestionare a riscurilor aplicabile DCO-urilor care au fost desemnate de Consiliul de supraveghere a stabilității financiare (Financial Stability Oversight Council) din SUA ca fiind de importanță sistemică și pentru care CFTC a fost desemnată drept agenție de supraveghere („SIDCO”-uri). Standardele consolidate de gestionare a riscurilor sunt prevăzute în partea 39 subpartea C din Regulamentele CFTC (Regulamentele 39.30-39.42). Standardele de nivel înalt și standardele specifice consolidate de gestionare a riscurilor pentru SIDCO-uri (denumite în continuare împreună „normele primare”) sunt aplicabile SIDCO-urilor și DCO-urilor care nu au fost desemnate drept SIDCO-uri, dar care au optat în mod voluntar să aibă obligația legală de a respecta aceste standarde specifice de gestionare a riscurilor („DCO-uri participante”). Respectivele norme primare includ primul nivel al cerințelor legale obligatorii aplicabile DCO-urilor.

(8)

În temeiul normelor primare, DCO-urile au obligația de a adopta norme și proceduri interne care trebuie să fie aprobate de CFTC. În ceea ce privește anumite standarde stabilite în temeiul normelor primare, normele și procedurile internele ale DCO-urilor trebuie să furnizeze detalii prescriptive referitoare la modul în care DCO-urile vor respecta aceste standarde. În plus, aceste norme și proceduri interne conțin cerințe care le completează pe cele prevăzute în normele primare. După ce au fost aprobate de CFTC, normele și procedurile interne devin obligatorii din punct de vedere juridic pentru DCO-uri și fac parte integrantă din dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere pe care trebuie să le respecte respectivele DCO-uri. În cazul nerespectării normelor primare sau a normelor și procedurilor interne ale DCO-urilor, CFTC are competența de a penaliza respectivele DCO-uri, inclusiv prin aplicarea de sancțiuni și suspendarea sau revocarea autorizației.

(9)

Cerințele legale obligatorii din SUA cu privire la contractele derivate compensate de DCO-uri au, prin urmare, o structură pe două niveluri. Normele primare pentru SIDCO-uri și DCO-urile participante includ primul nivel al cerințelor legale obligatorii. Normele și procedurile interne ale SIDCO-urilor și DCO-urilor participante includ al doilea nivel al cerințelor legale obligatorii. Atunci când se stabilește echivalența în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, natura și nivelul de detaliere ale cerințelor legale incluse în normele și procedurile interne ale SIDCO-urilor și ale DCO-urilor participante trebuie, prin urmare, să fie luate în considerare împreună cu normele primare, pentru a se asigura faptul că cerințele legale obligatorii impuse prin intermediul respectivelor componente combinate ale dispozițiilor juridice și ale mecanismelor de supraveghere pot fi considerate echivalente cu cerințele stabilite în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(10)

Normele primare aplicabile SIDCO-urilor și DCO-urilor participante, completate de normele și procedurile interne ale acestora, dau rezultate substanțiale echivalente cu efectele normelor prevăzute în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Normele primare includ cerințe privind guvernanța (inclusiv cerințe organizatorice, cerințe referitoare la personalul de conducere, comitetele de risc, evidența datelor, participațiile calificate, informațiile transmise autorității competente), conflictele de interese, externalizarea, conduita profesională, continuitatea activității și segregarea, precum și riscul de lichiditate, cerințele în materie de garanții reale, politica de investiții și riscul de decontare.

(11)

Deși normele primare privind riscurile de lichiditate nu impun SIDCO-urilor și DCO-urilor participante să dețină resursele de lichiditate eligibile pentru a respecta principiul „cover 2”, și anume să dispună de resurse lichide suficiente pentru a acoperi situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată a cel puțin celor doi membri compensatori față de care au expunerea cea mai mare, DCO-urile au totuși obligația de a institui proceduri pentru a acoperi orice deficit de lichiditate neacoperit, asigurându-se că resursele alocate sunt disponibile în cazul în care pierderile depășesc neîndeplinirea obligațiilor de plată a membrului compensator față de care au expunerea cea mai mare. Deși este o abordare diferită față de principiul „cover 2” inclus în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, aceasta dă rezultate substanțiale echivalente cu efectele normelor prevăzute în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(12)

Normele primare privind participarea, gestionarea expunerilor, cerințele de marjă, fondurile de garantare, alte resurse financiare, ordinea utilizării resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată și procedurile aplicabile în situațiile de neîndeplinire a obligațiilor de plată urmează o abordare similară normelor prevăzute în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, dar diferă în anumite privințe. În ceea ce privește marja inițială aplicată pozițiilor proprii ale membrului compensator, normele primare prevăd o perioadă de lichidare minimă de o zi pentru contractele derivate non-extrabursiere, inclusiv futures, opțiuni, swapuri pe produse agricole de bază, produse energetice și metale și de cinci zile pentru toate celelalte tipuri de contracte derivate, cu marja colectată pe o bază netă. Normele Uniunii stabilesc însă perioade de lichidare minime de două zile pentru contractele derivate non-extrabursiere și de cinci zile pentru contractele derivate extrabursiere, de regulă cu marja colectată pe o bază netă. Prin urmare, în ceea ce privește pozițiile proprii ale membrilor compensatori, perioada de lichidare mai mare – de două zile – pentru contractele derivate non-extrabursiere din Uniune are ca rezultat faptul că CPC-urile autorizate în Uniune colectează o marjă mai mare pentru aceste poziții. În schimb, în cazul marjelor inițiale colectate cu privire la pozițiile clienților membrilor compensatori, normele primare impun ca marja să fie colectată pe o bază brută pentru toate clasele de contracte derivate, în timp ce în dreptul Uniunii nu există o astfel de cerință. Această diferență între colectarea marjei nete și a marjei brute duce la rezultate echivalente în ceea ce privește cuantumul marjei pe care DCO-urile o dețin cu privire la pozițiile clienților, care compensează diferența în privința perioadei de lichidare. Prin urmare, normele primare privind cerințele de marjă pot fi considerate echivalente cu dreptul Uniunii în măsura în care se referă la pozițiile clienților membrilor compensatori. De asemenea, dreptul Uniunii impune aplicarea uneia dintre cele trei măsuri antiprociclicitate pentru a se asigura faptul că marjele inițiale nu scad prea mult în perioadele de conjunctură economică stabilă și nu cresc în mod precipitat în perioadele de criză, în timp ce normele primare nu conțin o astfel de cerință specifică. În acest mod, măsurile respective generează marje stabile și prudente. În plus, normele primare impun SIDCO-urilor și DCO-urilor participante să aplice principiul „cover 2” în cazul în care respectivele DCO-uri au fost desemnate ca fiind importante din punct de vedere sistemic în mai multe jurisdicții sau în cazul în care sunt implicate în activități cu un profil de risc mai complex. În schimb, normele Uniunii prevăd obligativitatea principiului „cover 2” pentru toate CPC-urile.

(13)

Dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere din SUA aplicabile DCO-urilor ar trebui, prin urmare, să fie considerate echivalente, cu condiția ca, în conformitate cu normele și procedurile interne ale DCO-urilor care sunt autorizate ca SIDCO-uri și DCO-uri participante, acestea să asigure faptul că DCO-urile respectă cerințele prezentate în continuare. Aceste cerințe sunt: (1) în cazul contractelor derivate non-extrabursiere executate pe piețe reglementate, o perioadă de lichidare de două zile în ceea ce privește marja inițială aplicată pozițiilor proprii ale membrilor compensatori; (2) pentru toate contractele derivate, măsuri de limitare a prociclicității care generează marje stabile și prudente și sunt echivalente cu cel puțin una dintre opțiunile prevăzute în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; și (3) suficiente resurse financiare prefinanțate disponibile care să permită DCO-urilor să reziste situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată a cel puțin celor doi membri compensatori față de care acestea au cele mai mari expuneri, în condiții de piață extreme, dar plauzibile, ținând seama de riscurile suplimentare la care sunt expuse respectivele DCO-uri și care decurg din intrarea în criză simultană a entităților din grupul membrilor compensatori aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(14)

Comisia observă că elementele specifice anumitor contracte derivate pe produse agricole de bază cotate executate pe piețe reglementate în SUA și compensate de DCO-uri se referă la piețe care deservesc în mare măsură contrapărți nefinanciare naționale din SUA care își gestionează riscurile comerciale prin intermediul acestor contracte și care au un grad scăzut de interconectare sistemică cu restul sistemului financiar. Riscurile generate de compensarea acestor contracte sunt neglijabile în ceea ce privește membrii compensatori și locurile de tranzacționare stabilite în Uniune. Prin urmare, evaluarea echivalenței nu este afectată în mod substanțial de aspecte ale reglementării aplicabile acestor contracte derivate pe produse agricole de bază.

(15)

Prin urmare, ar trebui să se concluzioneze că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale CFTC care includ normele primare și normele și procedurile interne ale SIDCO-urilor și ale DCO-urilor participante care îndeplinesc standardele stabilite în prezenta decizie cu privire la gestionarea riscurilor ar trebui să fie considerate cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele prevăzute în titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Numai SIDCO-urile și DCO-urile participante care respectă aceste cerințe legale obligatorii (și anume normele primare, completate de normele și procedurile interne aprobate de CFTC și conforme standardelor prevăzute în prezentul act) pot fi eligibile pentru recunoașterea de către ESMA, care ar trebui să verifice, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, dacă aceste standarde fac parte din normele și procedurile interne ale oricărei CPC care fac obiectul respectivului regim și care solicită recunoașterea în Uniune. În mod similar, ESMA monitorizează în conformitate cu articolul 25 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 dacă regimul echivalent, astfel cum este definit în decizie, inclusiv în ceea ce privește condițiile prevăzute de aceasta, continuă să fie respectat și poate retrage recunoașterea în cazul în care regimul echivalent nu mai este respectat. În special, ESMA va verifica dacă CPC aplică o perioadă de lichidare de două zile în ceea ce privește pozițiile proprii ale membrilor compensatori în contracte derivate non-extrabursiere și dacă CPC aplică măsuri menite să limiteze prociclicitatea care sunt echivalente în ceea ce privește generarea de marje stabile și prudente cu oricare dintre cele trei măsuri prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și dacă CPC deține suficiente resurse financiare prefinanțate disponibile care să îi permită să reziste situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată a cel puțin celor doi membri compensatori față de care aceasta are cele mai mari expuneri, în condiții de piață extreme, dar plauzibile, ținând seama de riscurile suplimentare la care sunt expuse aceste CPC-uri și care decurg din intrarea în criză simultană a entităților din grupul membrilor compensatori aflat în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(16)

Conform celei de a doua condiții prevăzute la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere privind CPC-urile stabilite în SUA trebuie să prevadă, de asemenea, faptul că aceste CPC-uri fac permanent obiectul unei supravegheri și al unui control al aplicării normelor eficace și continue.

(17)

CFTC efectuează monitorizarea permanentă a respectării de către DCO-uri a cerințelor în materie de gestionare a riscurilor prin intermediul supravegherii și al procedurilor de examinare bazate pe riscuri, inclusiv prin testarea cerințelor prudențiale. CFTC efectuează examinările cu ajutorul unor echipe de examinare. La încheierea examinării, CFTC elaborează un raport care sintetizează rezultatele acesteia, inclusiv orice aspecte care constituie motive de preocupare. Raportul descrie eventualele deficiențe constatate și diversele măsuri de care dispune CFTC pentru asigurarea faptului că DCO-urile soluționează în mod corespunzător orice probleme identificate, inclusiv prin aplicarea de sancțiuni și suspendarea sau revocarea autorizației în cazul în care deficiențele nu sunt remediate. Raportul sau informațiile conținute în raport, precum și orice măsură adoptată în urma acestuia pot fi comunicate autorităților de reglementare din țări terțe în cadrul acordurilor de cooperare.

(18)

Prin urmare, ar trebui să se concluzioneze că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere în ceea ce privește DCO-urile prevăd o supraveghere și un control al aplicării normelor eficace și continue.

(19)

Conform celei de a treia condiții prevăzute la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere din SUA trebuie să includă un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea CPC-urilor autorizate în temeiul regimurilor juridice ale unor țări terțe („CPC-uri din țări terțe”).

(20)

CPC-urile din țări terțe pot solicita CFTC autorizarea ca DCO. În baza competenței sale de autoritate statutară în temeiul titlului 7 capitolul 2 secțiunea (i) din Codul SUA, CFTC poate să acorde înlocuirea conformității în privința CPC-urilor din țări terțe în măsura în care aceasta a stabilit comparabilitatea între cerințele sale privind DCO-urile și cerințele regimului de reglementare al țării terțe. În cazul în care se acordă înlocuirea conformității, o CPC dintr-o țară terță autorizată ca DCO poate îndeplini cerințele CFTC prin respectarea cerințelor comparabile în propria sa jurisdicție (țara terță). Pentru ca recunoașterea să fie acordată este, de asemenea, necesară încheierea unui memorandum de înțelegere între CFTC și autoritatea de supraveghere competentă din țara terță a CPC solicitante.

(21)

Prin urmare, ar trebui să se concluzioneze că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale CFTC prevăd un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea CPC-urilor din țări terțe.

(22)

Prezenta decizie se bazează pe cerințele legale obligatorii referitoare la SIDCO-uri și DCO-urile participante aplicabile în SUA la momentul adoptării prezentei decizii. Comisia, în cooperare cu ESMA, ar trebui să continue să monitorizeze periodic evoluția cadrului juridic și de supraveghere pentru SIDCO-uri și DCO-urile participante și îndeplinirea condițiilor pe baza cărora a fost luată prezenta decizie.

(23)

Examinarea periodică a dispozițiilor juridice și a mecanismelor de supraveghere aplicabile SIDCO-urilor și DCO-urilor participante din SUA nu aduce atingere posibilității Comisiei de a efectua o examinare specifică în orice moment, în cazul în care evoluțiile relevante și, în special, verificările efectuate de ESMA sau informațiile de care dispune aceasta ca urmare a cooperării în materie de supraveghere cu CFTC în conformitate cu procedurile și mecanismele prevăzute la articolul 25 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 impun reevaluarea de către Comisie a echivalenței acordate prin prezenta decizie. O astfel de reevaluare ar putea conduce la abrogarea prezentei decizii.

(24)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(a)

în cazul pozițiilor proprii ale membrilor compensatori în contracte derivate executate pe piețe reglementate sau pe piețele contractelor desemnate în temeiul secțiunii 5 din Legea privind bursele de mărfuri (CEA) și al titlului 7 secțiunea 7 din Codul SUA, o perioadă de lichidare de două zile calculată pe o bază netă;

(b)

în cazul tuturor contractelor derivate, măsuri menite să limiteze prociclicitatea care sunt echivalente cu cel puțin una dintre următoarele opțiuni:

(a)

se bazează pe un produs agricol-suport care face referire la gradele, prețurile, greutățile, măsurile sau factorii de conversie pentru produsele agricole de bază și produsele derivate din acestea, astfel cum au fost publicate de Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite și tranzacționate pe o piață a contractelor desemnată în SUA în temeiul secțiunii 5 din Legea privind bursele de mărfuri (CEA) și al titlului 7 secțiunea 7 din Codul SUA, sau se bazează pe un produs agricol-suport cum ar fi zahărul, uleiul de soia, făina de soia, cacaua, cafeaua sau lemnul pentru construcții și sunt tranzacționate pe o piață a contractelor desemnată în SUA în temeiul secțiunii 5 din Legea privind bursele de mărfuri (CEA) și al titlului 7 secțiunea 7 din Codul SUA;

(b)

se bazează pe un produs agricol-suport care stă la baza unui contract derivat pe produse agricole de bază oferit pentru compensare de către o organizație de compensare a instrumentelor financiare derivate stabilită în SUA;

(c)

în cazul în care acestea specifică unul sau mai multe locuri de producție a produsului agricol-suport, niciunul dintre aceste locuri de producție nu se află în interiorul Uniunii;

(d)

îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții: