25.7.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/4

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 799/2014 AL COMISIEI

din 24 iulie 2014

de stabilire a modelelor pentru rapoartele anuale și finale de punere în aplicare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor (1), în special articolul 54 alineatul (8),

după consultarea Comitetului Fonduri pentru azil, migrație și integrare și pentru securitate internă, instituit la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014,

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) nr. 514/2014, împreună cu regulamentele specifice menționate la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, constituie un cadru pentru finanțarea Uniunii menit să sprijine dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 514/2014 impune statelor membre obligația de a prezenta Comisiei un raport anual de punere în aplicare pentru fiecare program național. De asemenea, statele membre trebuie să prezinte un raport final privind punerea în aplicare a programelor lor naționale până la sfârșitul anului 2023. Pentru a garanta faptul că informațiile furnizate Comisiei sunt consecvente și comparabile, este necesar să se stabilească un model pentru rapoartele anuale și finale de punere în aplicare.

(3)	Pentru a asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute de prezentul regulament și pentru a nu întârzia aprobarea programelor naționale, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)	Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 și sunt supuse, prin urmare, dispozițiilor prezentului regulament.

(5)	Danemarca nu are obligații în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 sau al prezentului regulament.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Fonduri pentru azil, migrație și integrare și pentru securitate internă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modele pentru rapoartele de punere în aplicare

Modelele de rapoarte anuale și finale de punere în aplicare sunt prevăzute în anexă.

Acestea se transmit Comisiei prin intermediul sistemului de schimb electronic de date instituit la articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014 al Comisiei (2).

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, 24 iulie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 150, 20.5.2014, p. 112.

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a modelelor pentru programele naționale și de stabilire a termenilor și condițiilor sistemului de schimb electronic de date între Comisie și statele membre, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor (a se vedea pagina 22 din prezentul Jurnal Oficial).

ANEXĂ

MODEL PENTRU RAPOARTELE ANUALE ȘI FINALE DE PUNERE ÎN APLICARE

SECȚIUNEA 1

Obiectivele programului [articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Obiectiv specific (astfel cum este prevăzut în regulamentele specifice): furnizarea unui rezumat al progreselor realizate în punerea în aplicare a strategiei și îndeplinirea obiectivelor naționale în cursul exercițiului financiar.

Indicați orice modificări aduse strategiei sau obiectivelor naționale sau orice factori care pot conduce la modificări în viitor.

Descrieți orice probleme importante care afectează performanța programului național.

Obiectiv național : enumerați principalele acțiuni finanțate și desfășurate în cursul exercițiului financiar, precum și succesele obținute și problemele întâmpinate (și soluționate).

Acțiune specifică (astfel cum este definită în regulamentele specifice): enumerați principalele acțiuni finanțate și desfășurate în cursul exercițiului financiar, precum și succesele obținute și problemele întâmpinate (și soluționate).

Informațiile din casete trebuie să fie de sine stătătoare și nu se pot referi la informații din vreun document anexat sau nu pot conține hyperlinkuri.

OBIECTIVUL SPECIFIC N: Titlu

Obiectivul național n: titlu

Acțiune specifică n: titlu

Raportarea cu privire la calendarul orientativ

Indicați orice modificări la calendarul orientativ prevăzut în programul național.

Calendar orientativ

	Denumirea acțiunii	Începutul planificării	Începutul punerii în aplicare	Închidere
Obiectiv specific n: titlu
Obiectiv național n:

SECȚIUNEA 2

Cazuri speciale

Comunicați rezultatele (cifre pentru fiecare categorie) exercițiului de angajare a fondurilor

Plan de angajare
Categorii	Perioada de angajare a fondurilor	Perioada de angajare a fondurilor	Perioada de angajare a fondurilor

Total

SECȚIUNEA 3

Indicatori comuni și indicatori specifici programului [articolul 14 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizarea de date pentru fiecare indicator pentru exercițiul financiar respectiv.

ID-ul indicatorului	Descrierea indicatorilor	Unitatea de măsură	Valoarea de referință	Valoarea țintă	Sursa datelor	Exercițiul financiar n	Exercițiul financiar n + 1	Total cumulat
OBIECTIV SPECIFIC n: titlu

Furnizați o explicație cu privire la orice indicație care poate avea un impact semnificativ asupra îndeplinirii obiectivelor, în special lipsa progreselor.

Pentru fiecare exercițiu financiar, poate fi anexat un document în care să se explice lipsa semnificativă a progreselor sau posibilitatea depășirii obiectivului stabilit pentru unul sau mai mulți indicatori.

SECȚIUNEA 4

Cadru pentru punerea în aplicare a programului de către Statul Membru

4.1. Comitetul de monitorizare [articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizați o listă a principalelor decizii adoptate și a chestiunilor supuse spre examinare Comitetului de monitorizare.

4.2. Cadrul comun de monitorizare și evaluare [articolul 14 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Măsurile de monitorizare și evaluare luate de autoritatea responsabilă, inclusiv modalitățile de colectare a datelor, activitățile de evaluare, dificultățile întâmpinate și măsurile luate pentru soluționarea acestora.

4.3. Implicarea partenerilor în punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea programului național [articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizați o scurtă descriere a principalelor contribuții și opinii formulate de parteneri în timpul exercițiului financiar.

4.4. Informare și publicitate [articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizați un link către pagina web a programului.

Furnizați o listă a principalelor activități de informare și publicitate realizate pe parcursul exercițiului financiar. Exemplele de materiale ar trebui anexate.

4.5. Complementaritatea cu alte instrumente ale Uniunii [articolul 14 alineatul (2) litera (e) și articolul 14 alineatul (5) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Descrieți pe scurt principalele acțiuni și consultări care au fost desfășurate pentru a asigura coordonarea cu alte instrumente ale Uniunii, respectiv cu următoarele:

—	fondurile europene structurale și de investiții (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime);

—	alte fonduri sau programe ale UE (de exemplu, programul de învățare pe tot parcursul vieții, programul Cultura, programul „Tineretul în acțiune”);

—	instrumentele de relații externe ale UE (de exemplu, Instrumentul de asistență pentru preaderare, Instrumentul european de vecinătate și parteneriat, Instrumentul de stabilitate), în ceea ce privește acțiunile desfășurate în țări terțe sau în legătură cu țări terțe.

4.6. Atribuire directă

Furnizați o justificare pentru fiecare situație în care s-a efectuat o atribuire directă.

SECȚIUNEA 5

Raportul financiar [articolul 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

5.1. Raport financiar, pe obiective specifice

Tabel

(în EUR)
Obiectiv specific: n titlu
Obiectiv național n
Subtotal al obiectivelor naționale
Acțiune specifică n
Total 1 SO
Obiectiv național n + 1
Subtotal al obiectivelor naționale
Acțiune specifică n + 1
Total n
Cazuri speciale
Total cazuri speciale
Asistență tehnică: [Maxim = sumă fixă + (total alocare) * 5 sau 5,5 % în conformitate cu regulamentele specifice]
TOTAL

Executarea planului de finanțare al programului național, specificând contribuția totală a UE pentru fiecare exercițiu financiar

5.2. Plan de finanțare pe exercițiu financiar (în euro)

Tabel

(în EUR)
Exercițiul financiar	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	TOTAL
Suma totală programată
Suma totală angajată

5.3. Justificare pentru orice deviere de la cotele minime stabilite în regulamentul specific

[Este necesară doar în cazul în care situația nu este aceeași ca în programul național aprobat, articolul 14 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizați o explicație detaliată pentru derogarea de la cotele minime prevăzute în regulamentele specifice.

25.7.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/10

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 800/2014 AL COMISIEI

din 24 iulie 2014

de stabilire a procedurilor de raportare și a altor modalități practice privind finanțarea sprijinului operațional în cadrul programelor naționale și în cadrul regimului special de tranzit, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize și de abrogare a Deciziei nr. 574/2007/CE (1), în special articolul 10 alineatul (6) și articolul 11 alineatul (6),

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 515/2014, Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (2) se aplică instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize. Prin urmare, orice regulamente delegate și de punere în aplicare ale Comisiei, adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014, se aplică instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize.

(2)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014 al Comisiei (3) și, în special, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 799/2014 al Comisiei (4) au stabilit condițiile și termenii sistemului electronic de schimb de date între Comisie și statele membre, modelele pentru programele naționale și modelele pentru rapoartele de punere în aplicare anuale și finale.

(3)

Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 permite statelor membre să aloce un procent de până la 40 % din suma acordată în cadrul instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize în vederea finanțării sprijinului operațional în favoarea autorităților publice responsabile de îndeplinirea sarcinilor și serviciilor care constituie un serviciu public pentru Uniune. Înainte de aprobarea programului național, statul membru care dorește să finanțeze sprijinul operațional în cadrul programului său național ar trebui să aibă obligația să furnizeze anumite informații, în special pentru a permite Comisiei să evalueze condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014. De asemenea, ar trebui stabilite cerințe de raportare suplimentare în ceea ce privește sprijinul operațional.

(4)

În temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014, se alocă resurse Lituaniei sub forma unui sprijin operațional specific suplimentar, în contextul regimului special de tranzit dintre Lituania și Comisie. Lituania ar trebui să aibă obligația să furnizeze informații specifice în această privință, în special pentru a permite Comisiei să evalueze eligibilitatea costurilor menționate la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 pe care Lituania intenționează să le efectueze în cadrul instrumentului. Tot astfel, ar trebui stabilite cerințe suplimentare de raportare referitoare la sprijinul operațional pentru regimul special de tranzit.

(5)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 referitor la poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Având în vedere că prezentul regulament se întemeiază pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, Danemarca trebuie să hotărască, în termen de șase luni de la decizia Consiliului cu privire la prezentul regulament, dacă va transpune sau nu prezentul regulament în legislația sa internă.

(6)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și a dezvoltării acquis-ului Schengen (5), care se încadrează printre domeniile menționate la articolul 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).

(7)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(8)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctele A și B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(9)	Pentru a permite aplicarea promptă a măsurilor prevăzute în prezentul regulament și pentru a nu întârzia aprobarea programelor naționale, regulamentul ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(10)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Fonduri pentru azil, migrație și integrare și pentru securitate internă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modalități practice privind sprijinul operațional finanțat în cadrul programului național și în cadrul regimului special de tranzit

(1) În cazul în care un stat membru decide să solicite sprijin operațional în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 515/2014, acesta furnizează Comisiei informațiile enumerate în anexa I la prezentul regulament, în plus față de cele solicitate în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014.

Statul membru transmite, de asemenea, Comisiei un formular de planificare indicativă întocmit în conformitate cu modelul care figurează în anexa II la prezentul regulament.

(2) În cazul în care decide să solicite sprijinul operațional disponibil în cadrul regimului special de tranzit în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 515/2014, Lituania trebuie să furnizeze Comisiei informațiile enumerate în anexa III la prezentul regulament, în plus față de cele solicitate în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014.

(3) Informațiile și formularele menționate în prezentul articol se trimit Comisiei prin intermediul sistemului de schimb electronic de date instituit prin articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014.

Articolul 2

Model de raportare privind sprijinul operațional finanțat în cadrul programului național și în cadrul regimului special de tranzit

(1) În cazul în care sprijinul operațional este finanțat în cadrul programului național, statul membru în cauză raportează privind punerea sa în aplicare în raportul de punere în aplicare menționat la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, întocmit în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 799/2014.

În plus, atunci când transmite Comisiei raportul de punere în aplicare, statul membru furnizează informațiile enumerate în anexa IV la prezentul regulament.

(2) În cazul în care sprijinul operațional pentru regimul special de tranzit este finanțat în cadrul programului național al Lituaniei, aceasta raportează privind punerea sa în aplicare în raportul de implementare menționat la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, întocmit în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 799/2014.

În plus, atunci când transmite Comisiei raportul său de punere în aplicare, Lituania furnizează informațiile enumerate în anexa V la prezentul regulament.

(3) Informațiile menționate în prezentul articol se trimit Comisiei prin intermediul sistemului de schimb electronic de date instituit în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, 24 iulie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 150, 20.5.2014, p. 143.

(2) Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor (JO L 150, 20.5.2014, p. 112).

(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a modelelor pentru programele naționale și de stabilire a termenilor și condițiilor sistemului de schimb electronic de date între Comisie și statele membre, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor (a se vedea pagina 22 din prezentul Jurnal Oficial).

(4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 799/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a modelelor pentru rapoartele anuale și finale de punere în aplicare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor (a se vedea pagina 4 din prezentul Jurnal Oficial).

(5) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(6) Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

(7) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(8) Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

(9) JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

(10) Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

ANEXA I

PROGRAMAREA SPRIJINULUI OPERAȚIONAL ÎN CADRUL PROGRAMULUI NAȚIONAL

Fiecare stat membru trebuie să confirme dacă îndeplinește sau nu condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 atunci când sprijinul operațional este inclus în programul național.

Obiectivul național: să ofere o indicație generală privind utilizarea sprijinului operațional, inclusiv privind obiectivele finale și intermediare de îndeplinit, precum și o indicație privind serviciile și sarcinile care vor fi finanțate în cadrul mecanismului de sprijin operațional.

Mai mult, în cazul în care programul național include sprijin operațional în materie de vize sau frontiere, „Formularul de planificare indicativă” trebuie completat și anexat. „Formularul de planificare indicativă” nu face parte din decizia Comisiei de aprobare a programului național.

OBIECTIV SPECIFIC: Sprijin operațional/Articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014

confirmă faptul că respectă acquis-ul Uniunii în materie de frontiere și vize.

confirmă că respectă standardele și orientările Uniunii privind buna guvernanță în materie de frontiere și vize, în special Catalogul Schengen privind controlul frontierelor externe, Manualul practic pentru polițiștii de frontieră, precum și Manualul privind vizele.

Obiectiv național: Sprijin operațional în materie de vize

Obiectiv național: Sprijin operațional în materie de frontiere

ANEXA II

FORMULAR DE PLANIFICARE INDICATIVĂ PENTRU SPRIJINUL OPERAȚIONAL ÎN CADRUL PROGRAMULUI NAȚIONAL

Acest formular nu face parte din decizia Comisiei de aprobare a programului național.

Pentru fiecare tip de sprijin operațional (vize sau frontiere) furnizați:

(i)

O listă indicativă a beneficiarului:

—	numele beneficiarului (de exemplu, Ministerul Afacerilor Externe, departamentul imigrație din cadrul poliției, paza de coastă, autoritățile portuare, forțele armate) și statutul său juridic (de exemplu, autoritate publică, societate pe acțiuni etc.);

—	cu responsabilitățile sale statutare;

—	principalele tipuri de activități efectuate cu privire la gestionarea frontierelor și vize, inclusiv sarcinile care se așteaptă să beneficieze de sprijin.

Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

(ii)

O listă indicativă a sarcinilor: descrieți principalele tipuri de sarcini efectuate de beneficiar cu privire la:

—	eliberarea vizelor, inclusiv sarcinile care se așteaptă să beneficieze de sprijin în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 515/2014; sau

—

gestionarea frontierelor, inclusiv sarcinile care se așteaptă să beneficieze de sprijin în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 515/2014. Nu este necesar să se descrie toate sarcinile îndeplinite de un beneficiar, ci numai acelea care sunt legate de gestionarea frontierelor și de controlul imigrației (de exemplu, efectuarea de către forțele armate a unor operațiuni de supraveghere pe mare pentru a preveni intrările ilegale).

Sarcinile trebuie să fie grupate în funcție de locul geografic în care vor fi efectuate (de exemplu, Consulatul general din Beijing sau Ministerul Afacerilor Externe sau frontiera slovaco-ucraineană). În măsura posibilului, precizați secțiunea de frontieră pentru fiecare sarcină descrisă în cadrul sprijinului operațional pentru frontiere.

(iii)

Un număr indicativ al efectivelor de personal:dacă este cazul, vă rugăm să indicați numărul de membri ai personalul vizați și care se așteaptă să beneficieze de sprijin pentru fiecare beneficiar și pentru fiecare sarcină (în echivalent normă întreagă, pe durata totală a sprijinului operațional).

(iv)

O defalcare bugetară orientativă pe tip de beneficiar, pe următoarele categorii de costuri:

cheltuieli cu personalul, inclusiv cheltuieli legate de formare;

cheltuieli pentru servicii, cum ar fi întreținerea și reparațiile;

modernizarea/înlocuirea echipamentelor;

bunuri imobiliare (depreciere, renovare);

sisteme informatice (gestionarea operațională a VIS, SIS și a noilor sisteme informatice, închirierea și recondiționarea clădirilor, infrastructura de comunicații și de securitate);

operațiuni (costuri care nu se încadrează în categoriile de mai sus).

Formularul de planificare indicativă I: Sprijin operațional în materie de vize

Partea I.1: Lista indicativă a sarcinilor

Sarcini

Beneficiar

Personal

1.	Consulate și alte entități situate în alte țări

1.1.

1.n.

2.	Entități centrale și alte entități [servicii centralizate, specializate în eliberarea vizelor, a căror prestare nu este legată de vreo locație specifică (de exemplu, Ministerul Afacerilor Externe — Departamentul Vize)]

2.1.

2.n.

Partea I.2: Defalcare bugetară orientativă

Total per beneficiar

Beneficiar:

1.1.

cheltuieli cu personalul, inclusiv cheltuieli legate de formare

1.2.

cheltuieli pentru servicii, cum ar fi întreținerea și reparațiile

1.3.

modernizarea/înlocuirea echipamentelor

1.4.

bunuri imobiliare (depreciere, renovare)

1.5.

sisteme informatice (gestionarea operațională a VIS, SIS și a noilor sisteme informatice, închirierea și recondiționarea clădirilor, infrastructura de comunicații și de securitate)

1.6.

operațiuni (costuri care nu se încadrează în categoriile de mai sus)

Total:

Formular de planificare indicativă II: Sprijin operațional în materie de frontiere

Partea II.1: Lista indicativă a sarcinilor

Sarcină

Beneficiar

Personal

1.	Frontiere terestre

1.1.

1.n.

2.	Frontiere maritime

2.1.

2.n.

3.	Frontiere aeriene

3.1.

3.n.

4.	Servicii centrale și alte servicii [servicii centralizate, specializate în gestionarea frontierelor, a căror prestare nu este legată de vreo locație specifică (de exemplu, analiza riscurilor realizată la sediul poliției de frontieră, activități de formare)]

4.1.

4.n.

Partea II.2: Defalcare bugetară orientativă

Total per beneficiar

1.	Beneficiar:

1.1.

cheltuieli cu personalul, inclusiv cheltuieli legate de formare

1.2.

cheltuieli pentru servicii, cum ar fi întreținerea și reparațiile

1.3.

modernizarea/înlocuirea echipamentelor

1.4.

bunuri imobiliare (depreciere, renovare)

1.5.

sisteme informatice (gestionarea operațională a VIS, SIS și a noilor sisteme informatice, închirierea și recondiționarea clădirilor, infrastructura de comunicații și de securitate)

1.6.

operațiuni (costuri care nu se încadrează în categoriile de mai sus)

Total:

ANEXA III

PROGRAMAREA SPRIJINULUI OPERAȚIONAL ÎN CADRUL REGIMULUI SPECIAL DE TRANZIT

Sprijin operațional pentru regimul special de tranzit (Lituania): specificați strategia națională referitoare la punerea în aplicare a regimului special de tranzit, cerințele impuse de strategia respectivă și obiectivele naționale care trebuie urmărite în vederea îndeplinirii acestor cerințe. Comunicați rezultatele și obiectivul scontat al acestei strategii.

Tipuri de costuri suplimentare: furnizați o indicație privind tipurile de costuri suplimentare care trebuie sprijinite, legate de punerea în aplicare a regimului special de tranzit.

Caz special: Sprijin operațional pentru regimul special de tranzit (Lituania)

Tipuri de costuri suplimentare

ANEXA IV

RAPORTARE PRIVIND SPRIJINUL OPERAȚIONAL

Rezumat: Descrieți pe scurt progresele realizate în punerea în aplicare a sprijinului operațional în cursul exercițiului financiar față de situația inițială, precum și obiectivele finale și intermediare atinse.

Acțiuni: Enumerați principalele acțiuni desfășurate în cursul exercițiului financiar, succesele obținute și problemele întâmpinate (și soluționate).

OBIECTIV SPECIFIC: Rezumat privind sprijinul operațional

Sprijin operațional pentru acțiunile în materie de vize

Sprijin operațional în materie de frontiere

ANEXA V

RAPORTARE PRIVIND SPRIJINUL OPERAȚIONAL ÎN CADRUL REGIMULUI SPECIAL DE TRANZIT

Regimul special de tranzit (astfel cum este prevăzut în regulamentele specifice): furnizați o prezentare sumară a punerii în aplicare a regimului special de tranzit.

Indicați orice modificări aduse strategiei sau obiectivelor naționale sau orice factori care pot conduce la modificări în viitor.

Descrieți orice aspecte semnificative care afectează funcționarea regimului special de tranzit.

—	Obiective naționale: Enumerați principalele acțiuni desfășurate în cursul exercițiului financiar, succesele obținute și problemele întâmpinate (și soluționate).

OBIECTIV SPECIFIC: Rezumat privind sprijinul operațional pentru regimul special de tranzit (Lituania)

Obiectiv național: Acțiuni legate de regimul special de tranzit

25.7.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/22

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 802/2014 AL COMISIEI

din 24 iulie 2014

de stabilire a modelelor pentru programele naționale și de stabilire a termenilor și condițiilor sistemului de schimb electronic de date între Comisie și statele membre, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) nr. 514/2014, împreună cu regulamentele specifice menționate la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, constituie un cadru pentru finanțarea Uniunii menit să sprijine dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție.

(2)	Regulamentul (UE) nr. 514/2014 impune fiecărui stat membru obligația de a propune un program național multianual. Pentru a garanta faptul că informațiile furnizate Comisiei sunt consecvente și comparabile, este necesar să se stabilească un model pe care să-l urmeze programul național.

(3)

În temeiul articolului 24 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, toate schimburile oficiale de informații între statele membre și Comisie trebuie efectuate utilizând un sistem de schimb electronic de date. Prin urmare, este necesar să se stabilească termenii și condițiile pe care trebuie să le respecte respectivul sistem de schimb electronic de date. Pentru a fi eficientă din punctul de vedere al costurilor și pentru a asigura coerența globală cu toate fondurile Uniunii aflate în gestiune partajată, termenii și condițiile sistemului de schimb electronic de date sunt aceleași, în măsura posibilului, cu cele prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 184/2014 al Comisiei (2).

(4)

În vederea îmbunătățirii calității schimbului de informații, precum și pentru a simplifica și a spori utilitatea sistemului de schimb de informații, este necesar să se stabilească cerințele de bază referitoare la forma și domeniul de aplicare al informațiilor care sunt transmise prin intermediul sistemului.

(5)	Ar trebui stabilite principii și norme referitoare la identificarea părții responsabile cu încărcarea documentelor și cu actualizarea acestor documente în sistemul de schimb electronic de date.

(6)	Ar trebui stabilite caracteristicile tehnice care conferă eficiență unui sistem de schimb electronic de date, în vederea reducerii sarcinii administrative pentru statele membre și pentru Comisie.

(7)	Pentru a se garanta faptul că atât statele membre, cât și Comisia pot în continuare să facă schimb de informații în cazuri de forță majoră, în care utilizarea sistemului de schimb electronic de date nu este posibilă, trebuie specificate mijloace alternative de încodare și transfer al datelor.

(8)

Statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că transferul de date prin sistemul de schimb electronic de date se realizează într-un mod securizat, care garantează disponibilitatea, integritatea, autenticitatea, confidențialitatea și nerepudierea informațiilor. Prin urmare, ar trebui să se stabilească norme în materie de securitate.

(9)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice în conformitate cu drepturile și principiile respective. În ceea ce privește datele cu caracter personal prelucrate de către statele membre, se aplică Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii și libera circulație a acestor date, se aplică Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(10)	Pentru a se asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute de prezentul regulament și pentru a nu întârzia aprobarea programelor naționale, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(11)	Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 și sunt supuse, prin urmare, dispozițiilor prezentului regulament.

(12)	Danemarca nu are obligații în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 sau al prezentului regulament.

(13)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Fonduri pentru azil, migrație și integrare și pentru securitate internă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modele pentru programele naționale

Modelul pentru programele naționale este stabilit în anexă.

Articolul 2

Instituirea sistemului de schimb electronic de date

Comisia instituie un sistem de schimb electronic de date pentru toate schimburile oficiale de informații între statele membre și Comisie (denumit în continuare „SFC2014”).

Articolul 3

Conținutul sistemului de schimb electronic de date

(1) SFC2014 trebuie să conțină cel puțin informațiile menționate în modelele, formatele și formularele stabilite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, care sunt conforme cu Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și cu regulamentele specifice menționate la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014.

(2) Informațiile furnizate în formularele electronice integrate în SFC2014 (denumite în continuare „date structurate”) nu pot fi înlocuite cu date nestructurate, inclusiv nu pot fi utilizate hyperlinkuri sau alte tipuri de date nestructurate, de exemplu documente sau imagini anexate. În cazul în care un stat membru transmite aceleași informații sub formă de date structurate și sub formă de date nestructurate, în cazul unor neconcordanțe se utilizează datele structurate.

Articolul 4

Funcționarea SFC2014

(1) Comisia și autoritățile competente menționate la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 introduc în SFC2014 informațiile de a căror transmitere sunt responsabile, precum și orice actualizări ale acestora.

(2) Orice transmitere de informații către Comisie este verificată și prezentată de către o altă persoană decât cea care a introdus datele în vederea transmiterii respective. Această separare a sarcinilor este facilitată de SFC2014 sau de sistemele informatice de gestiune și de control ale statului membru, conectate automat la SFC2014.

(3) Statele membre desemnează, la nivel național sau regional sau atât la nivel național, cât și la nivel regional, una sau mai multe persoane responsabile cu gestionarea drepturilor de acces la SFC2014. Aceste persoane îndeplinesc următoarele sarcini:

(a)	identifică utilizatorii care solicită acces, asigurându-se că utilizatorii respectivi sunt angajați ai organizației;

(b)	informează utilizatorii cu privire la obligațiile care le revin pentru a menține securitatea sistemului;

(c)	verifică dacă utilizatorii au dreptul să dispună de nivelul de privilegii solicitat, având în vedere sarcinile și poziția lor ierarhică;

(d)	solicită suprimarea drepturilor de acces atunci când respectivele drepturi de acces nu mai sunt necesare sau justificate;

(e)	raportează în mod prompt evenimentele suspecte care pot submina securitatea sistemului;

(f)	asigură exactitatea constantă a datelor de identificare a utilizatorilor, prin raportarea oricăror schimbări;

(g)	iau măsurile necesare de precauție cu privire la protecția datelor și la confidențialitatea comercială, în conformitate cu legislația Uniunii și cu normele naționale; și

(h)	informează Comisia cu privire la orice schimbări care afectează capacitatea autorităților din statele membre sau a utilizatorilor SFC2014 de a-și exercita responsabilitățile menționate la alineatul (1) sau capacitatea lor personală de a-și exercita responsabilitățile menționate la literele (a)-(g).

(4) Schimburile de date și tranzacțiile sunt însoțite în mod obligatoriu de o semnătură electronică, în sensul Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Statele membre și Comisia recunosc eficacitatea juridică și admisibilitatea semnăturii electronice utilizate în cadrul SFC2014 ca probă în procedurile judiciare.

(5) Informațiile prelucrate prin intermediul SFC2014 respectă protecția vieții private și a datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice și confidențialitatea comercială în cazul persoanelor juridice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), cu Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), cu Directiva 95/46/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 5

Caracteristicile SFC2014

Pentru a asigura schimbul electronic de informații, SFC2014 trebuie să aibă următoarele caracteristici:

(a)	formulare interactive sau formulare completate în mod automat de sistem, pe baza datelor deja înregistrate în sistem;

(b)	calcule automate, dacă acestea reduc efortul de încodare al utilizatorilor;

(c)	controale automate integrate pentru a verifica consecvența internă a datelor transmise și consecvența acestor date cu normele aplicabile;

(d)	alerte generate de sistem pentru a avertiza utilizatorii SFC2014 că anumite acțiuni pot sau nu pot fi efectuate;

(e)	urmărirea online a stadiului de tratare a informațiilor introduse în sistem; și

(f)	disponibilitatea datelor istorice în ceea ce privește toate informațiile introduse pentru un program național.

Articolul 6

Transmiterea datelor prin intermediul SFC2014

(1) SFC2014 poate fi accesat de statele membre și de Comisie fie direct printr-o interfață interactivă pentru utilizatori (adică o aplicație web), fie printr-o interfață tehnică ce utilizează protocoale predefinite (mai precis, servicii internet) și care permite sincronizarea automată și transmiterea datelor între sistemele informatice ale statelor membre și SFC2014.

(2) Data transmiterii electronice a informațiilor de către statul membru Comisiei și invers se consideră a fi data depunerii documentului în cauză.

(3) În eventualitatea unei situații de forță majoră, a funcționării defectuoase a SFC2014 sau a întreruperii legăturii cu SFC2014 pentru o perioadă care depășește o zi lucrătoare în ultima săptămână dinainte de termenul-limită obligatoriu pentru transmiterea de informații sau în cinci zile lucrătoare în alte perioade, schimbul de informații între statul membru și Comisie poate avea loc pe suport de hârtie, utilizându-se modelele, formatele și formularele menționate la articolul 3 alineatul (1).

Atunci când sistemul de schimb electronic funcționează din nou în mod corespunzător, când este restabilită legătura cu sistemul respectiv sau când situația de forță majoră încetează, partea în cauză introduce fără întârziere în SFC2014 informațiile deja transmise pe suport de hârtie.

(4) În cazurile menționate la alineatul (3), data poștei este considerată data depunerii documentului în cauză.

Articolul 7

Securitatea datelor transmise prin SFC2014

(1) Comisia instituie o politică în materie de securitate a tehnologiei informației (denumită în continuare „politica de securitate informatică a SFC”) pentru SFC2014, aplicabilă personalului care utilizează SFC2014, în conformitate cu normele relevante ale Uniunii, în special cu Decizia C(2006) 3602 a Comisiei (8) și cu normele sale de punere în aplicare. Comisia desemnează una sau mai multe persoane responsabile cu definirea, menținerea și asigurarea aplicării corecte a politicii de securitate în cazul SFC2014.

(2) Statele membre și instituțiile europene, altele decât Comisia, care au primit drepturi de acces la SFC2014, respectă termenii și condițiile în materie de securitate informatică publicate pe portalul SFC2014, precum și măsurile puse în aplicare de Comisie în cadrul SFC2014 pentru a securiza transmiterea datelor, în special în ceea ce privește utilizarea interfeței tehnice menționate la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

(3) Statele membre și Comisia pun în aplicare măsuri de securitate și asigură eficacitatea măsurilor adoptate pentru a proteja datele care sunt stocate și transmise prin intermediul SFC2014.

(4) Statele membre adoptă politici în materie de securitate informatică la nivel național, regional sau local privind accesul la SFC2014 și introducerea automată de date în acest sistem, asigurând respectarea unui set minim de cerințe în materie de securitate. Aceste politici în materie de securitate informatică la nivel național, regional sau local pot face trimitere la alte documente de securitate. Fiecare stat membru se asigură că aceste politici de securitate informatică se aplică tuturor autorităților care utilizează SFC2014.

(5) Aceste politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local includ:

(a)	aspectele de securitate informatică ale activității desfășurate de persoana sau persoanele responsabile de gestionarea drepturilor de acces menționate la articolul 4 alineatul (3) din prezentul regulament, atunci când lucrează direct în SFC2014; și

(b)

măsurile de securitate informatică pentru aceste sisteme informatice naționale, regionale sau locale conectate la SFC2014 printr-o interfață tehnică menționată la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

În sensul primului paragraf litera (b), trebuie să fie acoperite următoarele aspecte ale securității informatice, după caz:

(a)	securitatea fizică;

(b)	controlul suporturilor de date și al accesului;

(c)	controlul stocării;

(d)	controlul accesului și al parolelor;

(e)	monitorizarea;

(f)	interconectarea la SFC2014;

(g)	infrastructura de comunicații;

(h)	resursele umane; și

(i)	gestionarea incidentelor.

(6) Politicile în materie de securitate informatică la nivel național, regional sau local se bazează pe o evaluare a riscului, iar măsurile descrise sunt proporționale cu riscurile identificate.

(7) Documentele care definesc politicile de securitate informatică la nivel național, regional sau local sunt puse la dispoziția Comisiei la cerere.

(8) Statele membre desemnează, la nivel național sau regional, una sau mai multe persoane responsabile cu menținerea și asigurarea aplicării politicilor de securitate informatică la nivel național, regional sau local. Persoana sau persoanele respective servesc drept punct de contact cu persoana sau persoanele desemnate de Comisie și menționate la alineatul (1).

(9) Atât politica de securitate informatică a SFC, cât și politicile de securitate informatică relevante la nivel național, regional și local sunt actualizate pentru a ține cont de schimbările tehnologice, de identificarea unor noi amenințări sau de alte evoluții relevante. În orice caz, ele trebuie să fie revizuite anual, pentru a se asigura faptul că sunt în continuare adecvate.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles, 24 iulie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BAROSSO

(1) JO L 150, 20.5.2014, p. 112.

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 184/2014 al Comisiei din 25 februarie 2014 de stabilire, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, a clauzelor și condițiilor aplicabile sistemului de schimb electronic de date între statele membre și Comisie și de adoptare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, a nomenclaturii categoriilor de intervenție pentru sprijinul din Fondul european de dezvoltare regională în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană (JO L 57, 27.2.2014, p. 7).

(3) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(4) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(5) Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).

(6) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(7) Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (JO L 337, 18.12.2009, p. 11).

(8) Decizia C(2006) 3602 a Comisiei din 16 august 2006 privind securitatea sistemelor informatice utilizate de Comisia Europeană.

ANEXĂ

MODEL PENTRU PROGRAMELE NAȚIONALE

Autoritățile competente responsabile de sistemele de gestionare și control [articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Date de identificare și de contact:

Document atașat: notificarea desemnării în care se precizează:

(a)	repartizarea generală a responsabilităților între unitățile sale organizaționale;

(b)	după caz, relația sa cu autoritățile delegate, activitățile care urmează să fie delegate și procedurile principale pentru supravegherea activităților delegate respective; precum și

(c)	un rezumat al principalelor proceduri pentru prelucrarea cererilor de plată de la beneficiari și pentru autorizarea și înregistrarea cheltuielilor.

Furnizați o scurtă descriere a sistemului de gestionare și control preconizat [articolul 14 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014].

SECȚIUNEA 1

Rezumat

Furnizați un rezumat global al întregului program, evidențiind strategiile naționale și obiectivele naționale (efectele și rezultatele dorite).

SECȚIUNEA 2

Situația de referință din statul membru [articolul 14 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Situația de referință este o sinteză a situației din decembrie 2013 în statul membru în domeniile relevante pentru fond. Această secțiune include:

—	o descriere a situației de referință din statul membru, completată cu informațiile concrete necesare pentru evaluarea corectă a cerințelor;

—	o analiză a cerințelor din statul membru, inclusiv aspectele esențiale rezultate în urma dialogului politic;

—	măsurile întreprinse până în prezent, inclusiv măsurile puse în aplicare cu fostele fonduri din domeniul afacerilor interne;

—	evaluarea nevoilor naționale, inclusiv provocările identificate în evaluările relevante; și

—	resursele anuale indicative din bugetul național, defalcate pe obiective specifice stabilite în programele naționale.

Informațiile trebuie să fie de sine stătătoare și nu pot să se refere la informații din vreun document anexat și nici să conțină hyperlinkuri. Se poate anexa un document cu detalii suplimentare.

Niciun document anexat nu va face parte din decizia Comisiei de aprobare a programului național menționată la articolul 14 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014.

SECȚIUNEA 3

Obiectivele programului [articolul 14 alineatul (2) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Informațiile conținute în obiectivele specifice trebuie să fie de sine stătătoare și nu pot să se refere la informații din vreun document anexat și nici să conțină hyperlinkuri.

Obiectiv specific (astfel cum este stabilit în regulamentele specifice): furnizați strategia adecvată, identificând obiectivele naționale, inclusiv o descriere a modului în care sunt acoperite obiectivele din regulamentele specifice, pentru a îndeplini cerințele identificate în situația de referință.

Obiectiv național : furnizați o scurtă descriere a principalelor acțiuni în vederea atingerii obiectivului național, indicând exemplele de acțiuni care vor fi sprijinite prin intermediul programului național (și anume prioritățile de finanțare), și, în cadrul acestei descrieri, indicați obiectivele (efectele și rezultatele dorite).

Acțiune specifică (astfel cum este definită în regulamentele specifice):

—	descrieți modul în care va fi efectuată acțiunea și furnizați o justificare a sumei alocate;

—	pentru acțiuni comune (proiecte transnaționale), doar statul membru responsabil ar trebui să furnizeze o listă a statelor membre participante, inclusiv rolul și posibila contribuție financiară, dacă este cazul; și

—	statele membre participante ar trebui să descrie rolul și contribuția lor financiară, dacă este cazul.

OBIECTIVUL SPECIFIC N: Titlul

Obiectivul național n: titlul

Acțiunea specifică n: titlul

Calendar orientativ: pentru fiecare obiectiv național, indicați cele trei acțiuni principale care urmează să fie sprijinite de programul național. Pentru fiecare acțiune, menționați anul în care este planificată (de exemplu, cerere de propuneri), anul în care va fi pusă în aplicare (de exemplu, contracte/granturi semnate) și anul în care acțiunea va fi închisă sau finalizată (de exemplu, raport final).

Calendar orientativ

[articolul 14 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

SECȚIUNEA 4

Cazuri speciale

În cazul în care programul național include angajarea de fonduri, furnizați cifrele pentru fiecare categorie pentru perioada corespunzătoare de angajare a fondurilor, după caz.

Prin finalizarea planului de angajare a fondurilor, statul membru confirmă că există un angajament național oficial pentru a onora angajarea de fonduri în cursul perioadei corespunzătoare de angajare a fondurilor și că măsurile vor fi efectiv puse în aplicare în cursul acestei perioade.

Planul de angajare a fondurilor: furnizați o justificare pentru angajarea de fonduri, angajamentul oficial de a onora angajarea de fonduri, un calendar orientativ, procesul de selecție și operațiunile necesare pentru executarea angajării de fonduri.

Plan de angajare a fondurilor

Categorii	Perioada de angajare a fondurilor	Perioada de angajare a fondurilor	Perioada de angajare a fondurilor

Total

SECȚIUNEA 5

Indicatori comuni și indicatori specifici programului [articolul 14 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Indicator comun (astfel cum se prevede în regulamentele specifice): pentru fiecare obiectiv specific urmărit furnizați valoarea-țintă pentru fiecare indicator comun și sursa datelor (de exemplu, rapoarte referitoare la proiecte).

În cazul în care programul național include indicatori specifici programului, furnizați: linkul către obiectivul specific relevant; o descriere a indicatorului; unitatea de măsură; valoarea de referință; valoarea-țintă; și sursa datelor. Fiecare indicator specific programului trebuie să fie legat de un singur obiectiv specific.

ID-ul indicatorului	Descrierea indicatorului	Unitatea de măsură	Valoarea de referință	Valoare-țintă	Sursa datelor
Obiectivul specific n: titlul

SECȚIUNEA 6

Cadru pentru pregătirea și punerea în aplicare a programului de către statul membru

6.1. Participarea partenerilor la pregătirea programului [articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Rezumat al abordării adoptate, componența și participarea partenerilor și principalele etape ale consultării extinse, dacă este cazul, inclusiv o listă cu principalii parteneri (sau tipuri de parteneri) implicați sau consultați.

6.2. Comitetul de monitorizare [articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

6.3. Cadrul comun de monitorizare și de evaluare [articolul 14 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizați o scurtă descriere a abordării preconizate și a metodelor care urmează să fie utilizate.

Includeți răspunsurile la următoarele întrebări:

(a)	Unde va fi situată funcția de evaluare și de monitorizare? Care va fi entitatea responsabilă de evaluare?

(b)	Monitorizarea sau evaluarea vor fi externalizate?

(c)	Cum vor fi colectate datele privind proiectele și indicatorii (sistem de monitorizare)?

6.4. Participarea partenerilor la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea programului național [articolul 12 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizați o scurtă descriere a abordării care va fi adoptată pentru parteneri, nivelul lor de implicare și principalele etape ale consultării extinse, dacă este cazul, inclusiv o listă cu tipurile de parteneri implicați sau consultați (sau principalii parteneri).

6.5. Informare și publicitate [articolul 14 alineatul (2) litera (j) și articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Furnizați o descriere a mecanismelor și metodelor care urmează a fi utilizate pentru popularizarea programului național.

6.6. Coordonarea și complementaritatea cu alte instrumente [articolul 14 alineatul (2) litera (e) și articolul 14 alineatul (5) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Descrieți pe scurt mecanismele de asigurare a coordonării între instrumentele instituite prin regulamentele specifice și alte instrumente ale Uniunii și naționale. Indicați, după caz, organismele responsabile de coordonare în aceste domenii și, atunci când este cazul, structurile sau dispozitivele (de exemplu, comitete, proceduri de consultare) utilizate în acest scop.

În ceea ce privește complementaritatea cu alte instrumente ale Uniunii, ar trebui luate în considerare următoarele aspecte:

—	fondurile europene structurale și de investiții (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime);

—	alte fonduri sau programe ale UE (de exemplu, programul de învățare pe tot parcursul vieții, programul Cultura, programul „Tineretul în acțiune”);

—	instrumentele de relații externe ale UE (de exemplu, Instrumentul de asistență pentru preaderare, Instrumentul european de vecinătate și parteneriat, Instrumentul de stabilitate), dacă este vorba de acțiuni desfășurate în țări terțe sau în legătură cu țări terțe.

6.7. Beneficiarii și atribuirea directă

6.7.1. Enumerați principalele tipuri de beneficiari ai programului (utilizați lista de mai jos)

Tipurile de beneficiari sunt: autorități de stat/federale, organisme publice locale, organizații neguvernamentale, organizații publice internaționale, societățile naționale de Cruce Roșie, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, societăți de drept privat și public, organizații de învățământ/cercetare, parteneri sociali.

6.7.2. Atribuire directă

Indicați obiectivul național, în cazul în care se intenționează utilizarea atribuirii directe, și prezentați o justificare pentru fiecare situație.

SECȚIUNEA 7

Planul de finanțare al programului [articolul 14 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014]

Planul de finanțare al programului național în care se specifică, pentru întreaga perioadă de programare, valoarea contribuției totale a UE la fiecare dintre obiectivele specifice urmărite. Sumele corespunzătoare obiectivelor naționale în cadrul unui obiectiv specific sunt orientative. Se indică totalul cheltuielilor cu asistența tehnică.

7.1. Plan de finanțare pe obiectiv specific

Tabel

(în EUR)
Obiectivul specific: titlul
Obiectivul național n
Subtotal al obiectivelor naționale
Acțiunea specifică n
Total 1 OS
Obiectivul național n + 1
Subtotal al obiectivelor naționale
Acțiunea specifică n + 1
Total n
Cazuri speciale
Total cazuri speciale
Asistență tehnică: (Maximum = sumă fixă + (alocare totală) * 5 sau 5,5 % în conformitate cu regulamentele specifice)
TOTAL

Plan de finanțare orientativ al programului național, specificând contribuția totală a UE pentru fiecare exercițiu financiar

7.2. Plan de finanțare pe exercițiu financiar

Tabel

(în EUR)
EXERCIȚIUL FINANCIAR	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	TOTAL
TOTAL

7.3. Justificare pentru orice deviere de la procentele minime stabilite în regulamentele specifice. (Este necesară doar în cazul în care nu sunt îndeplinite procentele minime.) Articolul 14 alineatul (5) litera (b)

Furnizați o explicație detaliată pentru derogarea de la procentele minime prevăzute în regulamentele specifice.

25.7.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/42

DIRECTIVA 2014/87/EURATOM A CONSILIULUI

din 8 iulie 2014

de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolele 31 și 32,

având în vedere propunerea Comisiei Europene, elaborată după obținerea avizului unui grup de experți științifici din statele membre numiți de Comitetul științific și tehnic,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

întrucât:

(1)	Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului (3) stabilește standarde de securitate de bază uniforme pentru protecția sănătății persoanelor supuse expunerilor profesionale, medicale și ale publicului împotriva pericolelor cauzate de radiațiile ionizante.

(2)

Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului (4) prevede obligațiile statelor membre de a institui și întreține un cadru național privind securitatea nucleară. Directiva menționată reflectă dispozițiile cuprinse în principalul instrument internațional în domeniul securității nucleare, și anume Convenția privind securitatea nucleară (5), precum și principiile fundamentale de securitate (6) stabilite de Agenția Internațională pentru Energia Atomică („AIEA”).

(3)	Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului (7) prevede obligațiile statelor membre de a institui și menține un cadru național privind gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive.

(4)

Concluziile Consiliului din 8 mai 2007 privind securitatea nucleară și gestionarea în condiții de siguranță a combustibilului nuclear uzat și a deșeurilor radioactive au subliniat că „securitatea nucleară este o responsabilitate națională exercitată, după caz, în cadrul UE. Deciziile privind măsurile de securitate și supravegherea instalațiilor nucleare rămân în responsabilitatea exclusivă a operatorilor și a autorităților naționale”.

(5)

Accidentul nuclear din 2011 de la Fukushima, în Japonia, a readus în atenție, la nivel mondial, măsurile necesare pentru a reduce la minimum riscurile și pentru a asigura cele mai solide niveluri de securitate nucleară. Pe baza concluziilor Consiliului European din 24-25 martie 2011, autoritățile naționale de reglementare competente, împreună cu Comisia în cadrul Grupului european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG), înființat prin Decizia 2007/530/Euratom a Comisiei (8) au efectuat la nivel comunitar evaluări cuprinzătoare ale riscurilor și securității centralelor nucleare („teste de stres”). Rezultatele au identificat o serie de îmbunătățiri care ar putea fi puse în aplicare în cadrul abordărilor și al practicilor industriale în domeniul securității nucleare din țările participante.

De asemenea, Consiliul European a invitat Comisia să efectueze, dacă este oportun, o revizuire a cadrului juridic și de reglementare existent pentru securitatea instalațiilor nucleare și să propună orice îmbunătățiri care ar putea fi necesare. Consiliul European a subliniat, de asemenea, faptul că în Uniune ar trebui să fie puse în aplicare și îmbunătățite permanent cele mai înalte standarde de securitate nucleară.

(6)

O autoritate de reglementare competentă și puternică, care dispune de independență efectivă în procesul de luare a deciziilor de reglementare, este o cerință fundamentală a cadrului de reglementare comunitar privind securitatea nucleară. Este extrem de important ca autoritatea de reglementare competentă să dispună de capacitatea de a-și exercita competențele în mod imparțial, transparent, fără a fi supusă vreunei influențe nejustificate în cadrul procesului său decizional de reglementare în scopul de a asigura un nivel ridicat de securitate nucleară. Deciziile de reglementare și măsurile de asigurare a aplicării normelor în domeniul securității nucleare ar trebui să se bazeze pe considerente tehnice obiective legate de securitate și ar trebui să fie stabilite fără vreo influență externă nejustificată care ar putea compromite securitatea, precum influența nejustificată asociată schimbării condițiilor politice, economice sau societale.

Dispozițiile Directivei 2009/71/Euratom cu privire la separarea funcțională a autorităților de reglementare competente ar trebui consolidate astfel încât să asigure independența efectivă a autorităților de reglementare în raport cu influențele nejustificate asupra procesului lor decizional de reglementare și să garanteze că acestea dispun de mijloacele și competențele adecvate pentru îndeplinirea în mod corespunzător a responsabilităților încredințate. În special, autoritatea de reglementare ar trebui să aibă suficiente competențe juridice, suficient personal și suficiente resurse financiare pentru îndeplinirea corespunzătoare a responsabilităților care îi revin.

Totuși, ar trebui ca cerințele consolidate să nu aducă atingere unei cooperări strânse, după caz, cu alte autorități naționale competente sau orientărilor de politică generală elaborate de statele membre.

(7)

Procesul decizional de reglementare ar trebui să țină seama de competențe și de expertiză, care pot fi puse la dispoziție de organizațiile de asistență tehnică. Această expertiză ar trebui să se bazeze pe cunoștințe științifice și tehnice de vârf, printre care cele dobândite în urma experienței operaționale și a cercetării legate de securitate, pe gestionarea cunoștințelor, precum și pe resurse tehnice adecvate.

(8)	În conformitate cu partea 1 a cerințelor generale de securitate ale AIEA, atât rolul statelor membre în stabilirea cadrului pentru securitatea nucleară, cât și rolul autorității de reglementare în punerea în aplicare a acestui cadru ar trebui să fie respectate.

(9)

Dată fiind natura specializată a industriei nucleare și disponibilitatea limitată a personalului cu experiența și competențele necesare, fapt care poate conduce la o rotație a persoanelor cu responsabilități executive între funcțiile deținute în cadrul industriei nucleare și cele din cadrul autorităților de reglementare, ar trebui să se acorde o atenție deosebită evitării conflictelor de interese. În plus, este necesar să se ia măsuri pentru a se asigura că nu există niciun conflict de interese cu organizațiile care furnizează consultanță sau servicii autorității de reglementare competente.

(10)

Consecințele unui accident nuclear pot depăși frontierele naționale și, prin urmare, ar trebui încurajate strânsa cooperare, coordonarea și schimbul de informații dintre autoritățile de reglementare competente ale statelor membre, aflate în vecinătatea unei instalații nucleare, indiferent dacă respectivele state membre operează sau nu instalații nucleare. În acest sens, statele membre ar trebui să asigure instituirea unor măsuri corespunzătoare pentru a facilita o astfel de cooperare în materie de securitate nucleară cu impact transfrontalier.

(11)

Pentru a asigura dobândirea aptitudinilor corespunzătoare, precum și atingerea și menținerea unor niveluri adecvate de competență, toate părțile ar trebui să prevadă participarea la un proces de învățare continuă a tuturor membrilor personalului cu responsabilități în materie de securitate nucleară a instalațiilor nucleare și în materie de mecanisme de pregătire și intervenție pe amplasament în situații de urgență. Acest lucru poate fi realizat prin instituirea unor programe și planuri de formare și a unor proceduri pentru revizuirea și actualizarea periodică a programelor de formare, precum și prin alocarea de fonduri bugetare adecvate pentru formare.

(12)

Un alt aspect esențial evidențiat de accidentul nuclear de la Fukushima este importanța sporirii transparenței în materie de securitate nucleară. Transparența este, de asemenea, un mijloc important de promovare a independenței în luarea deciziilor de reglementare. Prin urmare, dispozițiile actuale ale Directivei 2009/71/Euratom privind informațiile oferite publicului larg ar trebui formulate mai exact cu privire la tipul de informații care se furnizează. Mai mult, ar trebui să se acorde publicului ocazia de a participa la etapele relevante ale procesului decizional referitor la instalațiile nucleare, în conformitate cu cadrul național pentru securitatea nucleară, ținând seama de diferențele dintre sistemele naționale. Deciziile privind autorizarea rămân în continuare în responsabilitatea autorităților naționale competente.

(13)

Cerințele prezentei directive cu privire la transparență sunt complementare celor din legislația Euratom existentă. Decizia 87/600/Euratom a Consiliului (9) impune fiecărui stat membru obligația de a notifica și furniza informații Comisiei și altor state membre în cazul unei urgențe radiologice pe teritoriul său, în timp ce Directiva 2013/59/Euratom prevede obligația statelor membre de a informa publicul larg asupra măsurilor de protecție a sănătății care trebuie aplicate și asupra procedurilor care se impun în caz de urgență radiologică și de a furniza la intervale regulate informații actualizate populației care poate fi afectată în cazul unei astfel de situații de urgență.

(14)

În cursul celei de a șasea reuniuni de examinare, părțile contractante la Convenția privind securitatea nucleară și-au reiterat angajamentul față de concluziile celei de a doua reuniuni extraordinare care a avut loc după accidentul de la Fukushima. Mai concret, acestea subliniază că „centralele nucleare ar trebui să fie concepute, construite și operate având drept obiectiv prevenirea accidentelor, iar în cazul unui accident, atenuarea efectelor sale și evitarea contaminării în afara amplasamentului” și că „autoritățile de reglementare ar trebui să asigure aplicarea acestor obiective în vederea identificării și a punerii în aplicare a unor măsuri corespunzătoare de îmbunătățire a securității instalațiilor existente”.

(15)

Având în vedere progresele tehnice înregistrate cu ajutorul dispozițiilor AIEA și de Asociația Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest (Western European Nuclear Regulators Association — WENRA) și reacționând în urma experienței acumulate după testele de stres și investigațiile desfășurate asupra accidentului nuclear de la Fukushima, Directiva 2009/71/Euratom ar trebui modificată pentru a include un obiectiv comunitar de înalt nivel în materie de securitate nucleară care să acopere toate etapele ciclului de viață al instalațiilor nucleare (amplasarea, proiectarea, construcția, punerea în funcțiune, operarea, dezafectarea). Mai concret, acest obiectiv necesită îmbunătățiri semnificative de securitate în ceea ce privește proiectarea noilor reactoare, pentru care ar trebui să se utilizeze cunoștințe și tehnologie de vârf, ținând seama de cele mai recente cerințe internaționale în materie de securitate.

(16)

Aceste obiective ar trebui să fie realizate mai ales prin intermediul unor evaluări ale securității nucleare, care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Acestea ar trebui să fie efectuate de către titularii de autorizație sub controlul autorității de reglementare competente la nivel național și pot fi utilizate pentru evaluarea riscului de accident major, astfel cum sunt reglementate de Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10), cu condiția să fie respectate cerințele din prezenta directivă.

(17)

Conceptul de protecție în adâncime este fundamental pentru securitatea instalațiilor nucleare și reprezintă baza pentru punerea în aplicare a obiectivelor de securitate nucleară la nivel înalt. Aplicarea principiilor protecției în adâncime, astfel cum sunt recunoscute de standardele și orientările internaționale și de WENRA, asigură faptul că activitățile în materie de securitate sunt supuse, în măsura în care este rezonabil din punct de vedere practic, unor niveluri independente de dispoziții, astfel încât, dacă se produce o defecțiune, aceasta să fie depistată, remediată sau corectată prin măsuri corespunzătoare. Eficacitatea fiecăruia dintre diferitele niveluri este un element esențial de protecție în adâncime pentru prevenirea accidentelor și diminuarea consecințelor în cazul apariției acestora. Protecția în adâncime este, în general, structurată pe cinci niveluri. În cazul în care un anumit nivel eșuează, intră în acțiune următorul nivel. Obiectivul primului nivel de protecție îl reprezintă prevenirea operării anormale și a defectărilor de sistem. În cazul în care primul nivel eșuează, al doilea nivel de protecție controlează operarea anormală sau depistează defectările. În cazul în care eșuează și al doilea nivel, cel de-al treilea nivel garantează că funcțiile de securitate sunt îndeplinite în continuare prin activarea unor sisteme specifice de securitate și a altor elemente de securitate. În cazul în care eșuează și al treilea nivel, al patrulea nivel limitează amploarea pe care o ia accidentul prin intermediul sistemului de gestionare a accidentelor, pentru a preveni sau pentru a atenua condițiile de accident sever însoțite de eliberarea de materiale radioactive în exterior. Ultimul obiectiv (al cincilea nivel de protecție) îl reprezintă reducerea consecințelor radiologice ale eliberărilor semnificative în exterior prin intermediul răspunsului la urgență în afara amplasamentului.

(18)

Alături de protecția în adâncime, o cultură de securitate nucleară eficientă este considerată a fi un factor fundamental pentru atingerea unui nivel înalt de securitate nucleară și pentru îmbunătățirea continuă a acesteia. Printre indicatorii unei culturi de securitate nucleară eficiente se numără mai ales următorii: angajamentul, la toate nivelurile, al personalului și al conducerii unei organizații față de securitatea nucleară și îmbunătățirea continuă a acesteia; promovarea capacității tuturor membrilor personalului, la toate nivelurile, de a pune sub semnul întrebării respectarea principiilor relevante în materie de securitate și a practicilor de îmbunătățire continuă a securității nucleare; capacitatea personalului de a raporta la timp problemele de securitate; identificarea învățămintelor desprinse din experiența de operare și raportarea sistematică a oricărei devieri de la condițiile normale de operare sau a oricărui mecanism relevant pentru gestionarea accidentelor care are potențialul de a produce un impact asupra securității nucleare. Printre elementele importante care contribuie la realizarea unei puternice culturi de securitate nucleară se numără, în special, sistemele eficiente de gestionare, educația și pregătirea profesională corespunzătoare și mecanismele prin care titularul autorizației se înregistrează, evaluează și documentează experiența de operare semnificativă în materie de securitate internă și externă și soluționarea eficace a problemelor care au fost ridicate.

(19)	Atunci când se folosește sintagma „rezonabil din punct de vedere practic” în prezenta directivă, aceasta ar trebui să se aplice în conformitate cu definițiile stabilite, mai cu seamă cele ale WENRA și ale AIEA.

(20)

După accidentele nucleare de la Three Mile Island și Cernobîl, accidentul nuclear de la Fukushima a subliniat încă o dată importanța critică a funcției anvelopei, care este ultima barieră de protecție a populației și a mediului împotriva eliberărilor radioactive care rezultă în urma unui accident. Prin urmare, solicitantul unei autorizații pentru construirea unui nou reactor de putere sau de cercetare ar trebui să demonstreze că proiectul limitează efectele produse de avarierea zonei active a reactorului la nivelul interiorului anvelopei, și anume solicitantul ar trebui să dovedească faptul că o eliberare mare sau neautorizată de radioactivitate în exteriorul anvelopei este extrem de puțin probabilă și că el, solicitantul, ar trebui să poată dovedi, cu un grad înalt de certitudine, că o astfel de eliberare nu se va produce.

(21)

Ar trebui impuse mecanisme mai specifice de gestionare a accidentelor și de intervenție pe amplasament în situații de urgență care să abordeze prevenirea accidentelor și atenuarea efectelor acestora. Respectivele activități ar trebui să fie conforme și să nu aducă atingere dispozițiilor relevante ale Directivei 2013/59/Euratom. Titularul autorizației ar trebui să prevadă proceduri, orientări și mecanisme care să abordeze accidentele, inclusiv accidentele severe, care s-ar putea produce în toate modurile de operare, inclusiv la capacitate maximă, în caz de oprire și în stadiile de tranziție, asigurând coerența și continuitatea între toate aceste proceduri și mecanisme și asigurând faptul că acestea sunt exercitate, revizuite și actualizate. Respectivele mecanisme ar trebui, de asemenea, să prevadă suficient personal, echipamente și alte resurse necesare. Ar trebui să se prevadă o structură organizațională cu repartizare clară a responsabilităților, precum și coordonarea dintre organismele de intervenție.

(22)

Testele de stres au demonstrat rolul esențial al mecanismelor de cooperare și coordonare consolidate între toate părțile care dețin responsabilități în materie de securitate nucleară. Evaluările inter pares s-au dovedit a fi un bun mijloc de consolidare a încrederii, având drept scop dezvoltarea și schimbul de experiență, precum și asigurarea aplicării în comun a unor standarde de securitate nucleară ridicate.

(23)

Cooperarea în domeniul securității nucleare între statele membre este bine stabilită, putând oferi o valoare adăugată în ceea ce privește securitatea nucleară, transparența și deschiderea către părțile interesate la nivel european și internațional.

Statele membre, prin intermediul autorităților lor de reglementare competente, valorificând în mod pertinent ENSREG și dezvoltând cunoștințele tehnice ale WENRA, ar trebui să definească, din șase în șase ani, o metodologie, condițiile-cadru și un calendar pentru evaluări inter pares pe teme tehnice comune specifice legate de securitatea nucleară a instalațiilor lor nucleare. Tema tehnică comună specifică de analizat ar trebui să fie identificată între nivelurile de referință WENRA în materie de securitate sau pe baza feedback-ului în urma experienței de operare, a incidentelor și a accidentelor și a evoluțiilor tehnologice și științifice. Statele membre ar trebui să efectueze o autoevaluare națională și să instituie mecanisme pentru efectuarea de analize inter pares comune a autoevaluării lor naționale de către autoritățile de reglementare competente ale altor state membre.

Ar trebui să fie elaborate rapoarte privind rezultatele acestor evaluări inter pares. Statele membre ar trebui să instituie planuri naționale de acțiune pentru a aborda eventualele constatări relevante și propria lor evaluare națională, ținând seama de rezultatele acestor rapoarte ale evaluărilor inter pares. Rapoartele de evaluare inter pares ar trebui, de asemenea, să constituie baza oricărui raport de sinteză a rezultatelor exercițiului tematic de evaluare inter pares la nivelul Uniunii, elaborat în mod colectiv de către autoritățile de reglementare competente ale statelor membre. Raportul de sinteză nu ar trebui să fie menit să clasifice securitatea instalațiilor nucleare, ci să se concentreze mai degrabă asupra procesului și a constatărilor tehnice ale evaluării tematice inter pares, astfel încât cunoștințele dobândite din exercițiul respectiv să poată fi împărtășite.

Încrederea reciprocă ar trebui să predomine în evaluările inter pares și, prin urmare, ar fi oportun ca, ori de câte ori este posibil, Comisia să informeze statele membre atunci când intenționează să utilizeze rezultatele rapoartelor de evaluare inter pares în cadrul documentelor sale de politică.

(24)

Obligațiile statelor membre de a raporta cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, precum și obligația Comisiei de a elabora un raport pe baza rapoartelor naționale ar trebui să ofere ocazia de a face un bilanț și o evaluare a diferitelor aspecte ale punerii în aplicare a prezentei directive, precum și a eficienței acesteia. La nivel internațional există o serie de obligații de raportare relevante, precum rapoartele Convenției privind securitatea nucleară, ale căror rezultate ar putea fi utilizate pentru evaluarea punerii în aplicare a prezentei directive. În plus, în temeiul prezentei directive, ar trebui stabilite cerințe suplimentare de raportare în legătură cu constatările apărute în urma evaluărilor tematice inter pares ale instalațiilor nucleare. Prin urmare, în vederea simplificării legislației și a reducerii sarcinii administrative, obligația de raportare a statelor membre ar trebui să devină mai puțin costisitoare, atât în ceea ce privește frecvența rapoartelor, cât și conținutul acestora.

(25)

În conformitate cu o abordare graduală, punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive depinde de tipul de instalații nucleare aflate pe teritoriul unui stat membru. Prin urmare, la transpunerea dispozițiilor respective în legislația națională, statele membre ar trebui să țină seama de magnitudinea potențială și de natura riscurilor pe care le prezintă instalațiile nucleare pe care le au în plan sau pe care le operează. Principiul abordării graduale ar trebui să se refere în special la acele state membre care dețin stocuri reduse de materiale nucleare și de materiale radioactive, de exemplu cele legate de operarea unor reactoare de cercetare mici care, în cazul unui accident sever, nu ar genera consecințe comparabile cu cele generate de centralele nucleare.

(26)

Dispozițiile prezentei directive care sunt intrinsec legate de existența instalațiilor nucleare, și anume cele privind obligațiile deținătorilor de autorizații, noile cerințe specifice pentru instalațiile nucleare și dispozițiile privind pregătirea și intervenția pe amplasament în situații de urgență, nu ar trebui să fie aplicabile statelor membre care nu dețin instalații nucleare. Dispozițiile din prezenta directivă ar trebui să fie transpuse și puse în aplicare în mod proporțional, în conformitate cu circumstanțele naționale și ținând seama de faptul că aceste state membre nu dispun de instalații nucleare, dar garantând, în același timp, faptul că administrația publică sau autoritățile competente acordă o atenție corespunzătoare securității nucleare.

(27)

În conformitate cu Directiva 2009/71/Euratom, statele membre trebuie să instituie și să mențină un cadru național legislativ, de reglementare și organizațional pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare. Decizia privind modul în care sunt adoptate dispozițiile din cadrul național și privind instrumentul prin care sunt aplicate rămâne de competența statelor membre.

(28)

Conform declarației politice comune din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat să însoțească notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, cu o serie de documente care să explice relația dintre dispozițiile unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. Cu privire la prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(29)	Prin urmare, Directiva 2009/71/Euratom ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2009/71/Euratom se modifică după cum urmează:

1.	titlul capitolului 1 se înlocuiește cu următorul text: „OBIECTIVE, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII”;

articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Prezenta directivă se aplică oricărei instalații nucleare civile care face obiectul unei autorizații.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Prezenta directivă completează normele de bază menționate la articolul 30 din tratat în ceea ce privește securitatea nucleară a instalațiilor nucleare și nu aduce atingere legislației comunitare existente privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante, în special Directivei 2013/59/Euratom a Consiliului (11).

(11) Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom (JO L 13, 17.1.2014, p. 1).”;"

articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 1 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)	o centrală nucleară, o instalație de îmbogățire, o fabrică de combustibil nuclear, o uzină de reprocesare, un reactor de cercetare, o instalație de depozitare a combustibilului uzat; și”;

(b)

se adaugă următoarele puncte:

„6.	«accident» înseamnă orice eveniment neintenționat ale cărui consecințe reale sau potențiale sunt semnificative din punctul de vedere al protecției împotriva radiațiilor sau al securității nucleare;

7.	«incident» înseamnă orice eveniment neintenționat ale cărui consecințe reale sau potențiale nu sunt neglijabile din punctul de vedere al protecției împotriva radiațiilor sau al securității nucleare;

«operări anormale» înseamnă un proces operațional care se abate de la condițiile normale de operare și care se preconizează că va avea loc cel puțin o dată pe durata de operare a unei instalații, dar care, în ceea ce privește prevederile de proiectare corespunzătoare, nu provoacă daune semnificative elementelor importante pentru securitate și nici nu creează condiții de accident;

«bază de proiectare» înseamnă gama de situații și evenimente luate în considerare în mod explicit la proiectarea, inclusiv la modernizarea, unei instalații nucleare în temeiul unor criterii stabilite, la care instalația poate rezista fără depășirea limitelor autorizate cu operarea planificată a sistemelor de securitate;

10.

«accident bază de proiect» înseamnă situațiile de accident care au fost prevăzute la proiectarea unei instalații nucleare, în conformitate cu criterii stabilite de proiectare, și în cazul cărora avarierea combustibilului, acolo unde este cazul, și eliberarea de materiale radioactive sunt menținute în limitele autorizate;

11.	«condiții severe» înseamnă condiții care sunt mai severe decât condițiile referitoare la accidentele bază de proiect; aceste condiții pot fi cauzate de defectări multiple, cum ar fi pierderea completă a tuturor funcțiilor unui sistem de securitate sau de un eveniment extrem de improbabil.”;

4.	în capitolul 2 se introduce următorul subtitlu după titlul „OBLIGAȚII”: „SECȚIUNEA 1 Obligații generale”;

articolul 4 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre instituie și mențin un cadru național legislativ, de reglementare și organizațional («cadrul național») pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare. Cadrul național prevede în special:

(a)	alocarea responsabilităților și coordonarea între organismele de stat competente;

(b)	cerințele naționale în materie de securitate nucleară, care să acopere toate etapele ciclului de viață al instalațiilor nucleare;

(c)	un sistem de autorizare și interdicția cu privire la operarea instalațiilor nucleare fără autorizație;

(d)	un sistem de control de reglementare al securității nucleare, efectuat de autoritatea de reglementare competentă;

(e)	măsuri eficace și proporționale de asigurare a aplicării normelor, inclusiv, dacă este cazul, măsuri corective sau de suspendare a operării și de modificare sau retragere a autorizației.

Stabilirea modalității în care cerințele naționale în materie de securitate nucleară menționate la litera (b) sunt adoptate și a instrumentului prin care sunt aplicate rămâne de competența statelor membre.”;

la articolul 5, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Statele membre asigură independența efectivă a autorității de reglementare competente față de influențe nejustificate în procesul decizional de reglementare. În acest scop, statele membre se asigură că prin cadrul național i se impun autorității de reglementare competente următoarele condiții:

(a)

este separată funcțional de orice alt organism sau organizație care se ocupă de promovarea sau utilizarea energiei nucleare și nu solicită sau nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui astfel de organism sau a niciunei astfel de organizații atunci când își îndeplinește atribuțiile de reglementare;

(b)	ia decizii de reglementare bazate pe cerințe solide și transparente privind securitatea nucleară;

(c)	primește alocări bugetare dedicate și corespunzătoare care să îi permită să își îndeplinească atribuțiile de reglementare, astfel cum sunt definite în cadrul național, și este responsabilă de execuția bugetului alocat;

(d)	are personal suficient care are calificările, experiența și competențele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile. Autoritatea poate utiliza resurse și cunoștințe științifice și tehnice externe în sprijinul funcțiilor sale de reglementare;

(e)	stabilește proceduri pentru prevenirea și soluționarea oricăror conflicte de interese;

(f)	oferă informații privind securitatea nucleară fără aprobare din partea vreunui alt organism sau a vreunei alte organizații, cu condiția ca acest lucru să nu pună în pericol alte interese prevalente, precum siguranța, recunoscute prin legislația relevantă sau prin instrumente internaționale.

(3) Statele membre se asigură că autorității de reglementare competente i se acordă din punct de vedere juridic atribuțiile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile în contextul cadrului național descris la articolul 4 alineatul (1). În acest scop, statele membre se asigură că respectivul cadru național conferă autorităților de reglementare competente următoarele atribuții de reglementare:

(a)	de a propune, de a defini sau de a participa la definirea cerințelor naționale de securitate nucleară;

(b)	de a impune titularului de autorizație să se conformeze și să demonstreze conformitatea cu cerințele naționale de securitate nucleară și cu clauzele autorizației respective;

(c)	de a verifica această conformitate prin evaluări și inspecții de reglementare;

(d)	de a propune sau de a pune în practică măsuri eficace și proporționale de asigurare a aplicării normelor.”;

articolele 6, 7 și 8 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 6

Titularii de autorizație

Statele membre se asigură că în cadrul național se impune ca:

(a)

răspunderea majoră pentru securitatea nucleară a unei instalații nucleare revine în principal titularului de autorizație. Această răspundere nu poate fi delegată și include responsabilitatea pentru activitățile contractanților și subcontractanților, ale căror activități ar putea afecta securitatea nucleară a unei instalații nucleare;

(b)	atunci când solicită o autorizație, solicitantul să prezinte o analiză a securității nucleare. Domeniul de aplicare și nivelul de detaliere ale acestei analize sunt proporționale cu amploarea potențială și cu natura pericolului relevant pentru instalația nucleară și pentru amplasamentul acesteia;

(c)

titularii autorizațiilor să evalueze cu regularitate, să verifice și să îmbunătățească permanent securitatea nucleară a instalațiilor lor nucleare, în măsura în care este rezonabil din punct de vedere practic, în mod sistematic și verificabil; Acestea trebuie să includă verificarea faptului că sunt instituite măsuri pentru prevenirea accidentelor și atenuarea consecințelor accidentelor, inclusiv verificarea aplicării prevederilor de protecție în adâncime;

(d)	titularii autorizațiilor să instituie și să pună în practică sisteme de management care acordă securității nucleare prioritatea cuvenită;

(e)

titularii autorizațiilor să prevadă proceduri și mecanisme corespunzătoare pe amplasament, inclusiv ghiduri de management al accidentelor severe sau măsuri echivalente pentru a reacționa în mod eficace la accidente în scopul prevenirii sau atenuării consecințelor acestora. Mai concret, respectivele proceduri:

(i)	sunt conforme cu alte proceduri operaționale și sunt puse periodic în practică sub forma unor exerciții pentru a confirma că sunt practicabile;

(ii)	abordează accidente și accidente severe care s-ar putea produce în toate modurile de operare și pe cele care implică sau afectează mai multe unități simultan;

(iii)

prevăd mecanisme de primire a asistenței externe;

(iv)	sunt reexaminate periodic și actualizate cu regularitate, ținând cont de experiența dobândită din exerciții și de lecțiile învățate din accidente;

(f)

titularii de autorizație să prevadă și să mențină resurse umane și financiare cu calificări și competențe adecvate, necesare pentru a-și îndeplini obligațiile cu privire la securitatea nucleară a instalațiilor nucleare. Titularii licențelor se asigură, de asemenea, că contractanții și subcontractanții de care răspund și ale căror activități ar putea afecta securitatea nucleară a unei instalații nucleare au resursele umane necesare cu calificările și competențele adecvate pentru îndeplinirea obligațiilor lor.

Articolul 7

Competențe și abilități în domeniul securității nucleare

Statele membre se asigură că prin cadrul național se impune tuturor părților să ia măsuri pentru educarea și formarea personalului lor care are responsabilități legate de securitatea nucleară a instalațiilor nucleare, în vederea obținerii, menținerii și dezvoltării în continuare a competențelor și abilităților în domeniul securității nucleare și al pregătirii pe amplasament pentru situații de urgență.

Articolul 8

Transparență

(1) Statele membre se asigură că lucrătorii și populația primesc informațiile necesare cu privire la securitatea nucleară a instalațiilor nucleare și la reglementarea acesteia, acordând o atenție specială autorităților locale, populației și părților interesate din vecinătatea unei instalații nucleare. Această obligație include asigurarea faptului că autoritatea de reglementare competentă și titularii de autorizații, în domeniile lor de responsabilitate, prevăd în cadrul politicii lor de comunicare:

(a)	informarea lucrătorilor și a publicului larg cu privire la condițiile normale de operare a instalațiilor nucleare; și

(b)	informarea promptă în caz de incidente și accidente a lucrătorilor și a publicului larg, precum și a autorităților de reglementare competente din alte state membre din vecinătatea unei instalații nucleare.

(2) Informațiile sunt puse la dispoziția publicului în conformitate cu legislația și instrumentele internaționale relevante, cu condiția ca acest fapt să nu pună în pericol alte interese prioritare, precum securitatea, recunoscute prin legislația sau instrumentele internaționale relevante.

(3) Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (2), statele membre se asigură că autoritatea de reglementare competentă se implică, după caz, în activități de cooperare cu privire la securitatea nucleară a instalațiilor nucleare cu autoritățile de reglementare competente din alte state membre aflate în vecinătatea unei instalații nucleare, printre altele, prin schimbul și/sau utilizarea în comun a informațiilor.

(4) Statele membre se asigură că publicului larg i se oferă posibilități adecvate de a participa efectiv la procesul decizional legat de autorizarea instalațiilor nucleare, în conformitate cu legislația și instrumentele internaționale relevante.”;

după articolul 8 se introduce următoarea secțiune:

„SECȚIUNEA 2

Obligații specifice

Articolul 8a

Obiectivul de securitate nucleară a instalațiilor nucleare

(1) Statele membre se asigură că prin cadrul național pentru securitatea nucleară se impune ca instalațiile nucleare să fie proiectate, amplasate, construite, puse în funcțiune, operate și dezafectate astfel încât să se prevină accidentele și, în cazul unui accident, să se atenueze consecințele acestuia și să se evite:

(a)	eliberările radioactive timpurii care ar impune luarea de măsuri de urgență în afara amplasamentului, dar fără să existe suficient timp pentru punerea în aplicare a acestora;

(b)	eliberările radioactive masive care ar necesita măsuri de protecție care nu pot fi limitate în spațiu sau timp.

(2) Statele membre se asigură că prin cadrul național se impune ca obiectivul stabilit la alineatul (1):

(a)	să se aplice instalațiilor nucleare pentru care se acordă o autorizație de construcție pentru prima dată după 14 august 2014;

(b)	să fie utilizat ca referință pentru punerea în aplicare la timp a îmbunătățirilor rezonabile din punct de vedere practic în materie de securitate aduse instalațiilor nucleare existente, inclusiv în cadrul evaluărilor periodice de securitate, astfel cum sunt definite la articolul 8c litera (b).

Articolul 8b

Punerea în aplicare a obiectivului de securitate nucleară a instalațiilor nucleare

(1) În vederea realizării obiectivului de securitate nucleară prevăzut la articolul 8a, statele membre se asigură că prin cadrul național se impune ca, în cazurile în care se aplică protecția în adâncime, aplicarea se face pentru a se asigura că:

(a)	impactul pericolelor externe extreme naturale și provocate neintenționat de om este redus la minimum;

(b)	operarea anormală și defectările sunt prevenite;

(c)	operarea anormală este controlată și defectările sunt depistate;

(d)	accidentele bază de proiect sunt controlate;

(e)	condițiile severe sunt controlate, inclusiv prevenirea creșterii în amploare a accidentelor și atenuarea consecințelor accidentelor severe;

(f)	sunt instituite structuri organizaționale în conformitate cu articolul 8d alineatul (1).

(2) În vederea îndeplinirii obiectivului de securitate nucleară prevăzut la articolul 8a, statele membre se asigură că prin cadrul național se impune ca autoritatea de reglementare competentă și titularul de autorizație să ia măsuri pentru a promova și consolida o cultură de securitate nucleară eficientă. Respectivele măsuri includ, în special:

(a)

sisteme de management care acordă prioritatea cuvenită securității nucleare și promovează, la toate nivelurile personalului și conducerii, capacitatea de a pune sub semnul întrebării realizarea efectivă a principiilor și practicilor relevante de securitate și de a raporta în timp util aspectele legate de securitate, în conformitate cu articolul 6 litera (d);

(b)	mecanisme prin care titularul autorizației se înregistrează, evaluează și documentează experiența internă și externă semnificativă de operare în materie de securitate;

(c)	obligația titularului autorizației de a raporta evenimente cu un impact potențial asupra securității nucleare la autoritatea de reglementare competentă; și,

(d)	mecanisme de educație și formare, în conformitate cu articolul 7.

Articolul 8c

Evaluarea inițială și revizuiri periodice ale securității

Statele membre se asigură că în cadrul național se impune ca:

(a)

orice acordare a unei autorizații de construire a unei instalații nucleare, sau de operare a unei instalații nucleare, să se bazeze pe o evaluare corespunzătoare, specifică amplasamentului și instalației, care să cuprindă o analiză a securității nucleare în ceea ce privește cerințele naționale în materie de securitate nucleară, pe baza obiectivelor stabilite la articolul 8a;

(b)

titularul autorizației, sub controlul reglementar al autorității de reglementare competente, să reexamineze sistematic și periodic, cel puțin o dată la zece ani, securitatea instalației nucleare, astfel cum este prevăzută la articolul 6 litera (c). Respectiva reevaluare a securității vizează asigurarea respectării actualei baze de proiectare și identifică noi îmbunătățiri în domeniul securității prin luarea în considerare a chestiunilor legate de îmbătrânire, de experiența în operare, a celor mai recente rezultate ale cercetării științifice și a evoluției standardelor internaționale, prin utilizarea ca referință a obiectivului stabilit la articolul 8a.

Articolul 8d

Măsuri de pregătire și intervenție pe amplasament în situații de urgență

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei 2013/59/Euratom, statele membre se asigură că prin cadrul național se prevede ca structura organizațională pentru pregătirea și intervenția pe amplasament în situații de urgență se stabilește cu alocarea clară a responsabilităților și a coordonării dintre titularul autorizației, autoritățile competente și organizațiile competente, ținând seama de toate etapele unei situații de urgență.

(2) Statele membre se asigură că există coerență și continuitate între mecanismele de pregătire și intervenție pe amplasament în situații de urgență impuse de cadrul național și alte mecanisme de pregătire și intervenție pe amplasament în situații de urgență impuse în temeiul Directivei 2013/59/Euratom.”;

după articolul 8d se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL 2a

EVALUĂRI INTER PARES ȘI RAPORTĂRI

Articolul 8e

Evaluări inter pares

(1) Cel puțin o dată la zece ani, statele membre organizează autoevaluări periodice ale cadrului național și ale autorităților de reglementare competente și o evaluare internațională inter pares a segmentelor relevante ale cadrului național și ale autorităților de reglementare competente, cu scopul îmbunătățirii continue a securității nucleare. Rezultatele unei astfel de evaluări inter pares sunt raportate statelor membre și Comisiei atunci când sunt disponibile.

(2) Statele membre se asigură că, în mod coordonat:

(a)	se efectuează o evaluare națională, pe baza unei teme specifice legate de securitatea nucleară a instalațiilor nucleare relevante aflate pe teritoriul acestora;

(b)	toate celelalte state membre și Comisia, în calitate de observator, sunt invitate să revizuiască inter pares evaluarea națională menționată la litera (a);

(c)	se iau măsuri adecvate de urmărire a constatărilor relevante rezultate din procesul de evaluare inter pares;

(d)	se publică rapoarte relevante cu privire la procesul menționat anterior și la principalele sale rezultate atunci când acestea sunt disponibile.

(3) Statele membre se asigură că există mecanisme funcționale care să permită debutul primei evaluări inter pares tematice în 2017 și desfășurarea ulterioară a evaluărilor inter pares tematice cel puțin o dată la șase ani.

(4) În caz de accident care conduce la situații care ar necesita măsuri de urgență în afara amplasamentului sau măsuri de protecție a populației, statul membru în cauză se asigură că se dă curs neîntârziat unei evaluări internaționale inter pares.”;

10.

articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)	alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre prezintă Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive pentru prima dată până la 22 iulie 2014 și, ulterior, până la 22 iulie 2020.”;

(b)	alineatul (3) se elimină;

11.

la articolul 10, după alineatul (1) se introduce următorul alineat:

„(1a) Obligațiile de transpunere și de punere în aplicare a articolelor 6, 8a, 8b, 8c și 8d nu se aplică statelor membre care nu au instalații nucleare, cu excepția cazului în care aceste state decid să desfășoare o activitate legată de instalații nucleare,care face obiectul unei autorizații ce ține de jurisdicția lor.”

Articolul 2

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 august 2017. Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la acestea.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, precum și a oricăror modificări ulterioare ale dispozițiilor în cauză.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 iulie 2014.

Pentru Consiliu

Președintele

P.C. PADOAN

(1) Avizul din 2 aprilie 2014 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) JO C 341, 21.11.2013, p. 92.

(3) Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom (JO L 13, 17.1.2014, p. 1).

(4) Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, p. 18).

(5) Decizia 1999/819/Euratom a Comisiei din 16 noiembrie 1999 privind aderarea Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) la Convenția din 1994 privind siguranța nucleară (JO L 318, 11.12.1999, p. 20).

(6) IAEA Safety Fundamentals: Fundamental safety principles (Elementele fundamentale de securitate ale AIEA: Principii fundamentale de securitate), IAEA Safety Standard Series nr. SF-1 (2006).

(7) Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului din 19 iulie 2011 de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive (JO L 199, 2.8.2011, p. 48).

(8) Decizia 2007/530/Euratom a Comisiei din 17 iulie 2007 privind stabilirea Grupului european la nivel înalt pentru siguranța nucleară și gestionarea deșeurilor (JO L 195, 27.7.2007, p. 44).

(9) Decizia 87/600/Euratom a Consiliului din 14 decembrie 1987 privind procedura comunitară de schimb rapid de informații în caz de urgență radiologică (JO L 371, 30.12.1987, p. 76).

(10) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).

25.7.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/53

DECIZIA 2014/496/PESC A CONSILIULUI

din 22 iulie 2014

privind aspecte ale desfășurării, funcționării și utilizării Sistemului Global de Navigație prin Satelit European care afectează securitatea Uniunii Europene și de abrogare a Acțiunii comune 2004/552/PESC

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28,

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)

Ținând seama, în special, de dimensiunea sa strategică, acoperirea sa regională și globală și utilizările sale multiple, Sistemul Global de Navigație prin Satelit European (GNSS) reprezintă o infrastructură sensibilă, a cărei desfășurare și utilizare ar putea afecta securitatea Uniunii Europene și a statelor membre.

(2)

În cazul în care situația internațională impune acțiuni operaționale din partea Uniunii și funcționarea GNSS ar putea afecta securitatea Uniunii Europene sau a statelor sale membre, sau în cazul unei amenințări la adresa funcționării sistemului, Consiliul ar trebui să decidă cu privire la măsurile necesare care trebuie adoptate.

(3)	Din acest motiv, Consiliul a adoptat la 12 iulie 2004 Acțiunea comună 2004/552/PESC (1).

(4)	După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, sarcinile și responsabilitățile exercitate anterior de Secretarul General al Consiliului/Înaltul Reprezentant ar trebui acum să fie exercitate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR).

(5)	Progresele înregistrate în ceea ce privește dezvoltarea sistemului constituit în cadrul programului Galileo, inițierea desfășurării și începerea utilizării acestuia într-un viitor apropiat necesită adaptarea procedurii prevăzute în Acțiunea comună 2004/552/PESC.

(6)

Informațiile și cunoștințele de specialitate care determină dacă un eveniment legat de sistem reprezintă o amenințare la adresa Uniunii, a statelor membre sau a GNSS ar trebui să fie transmise Consiliului și ÎR de către Agenția GNSS European (GSA), statele membre și Comisie. În plus, astfel de informații pot fi transmise și de către state terțe.

(7)

Rolul Consiliului, al ÎR al GSA în calitate de operator al Centrului de monitorizare a securității Galileo (GSMC) și, respectiv, al statelor membre ar trebui să fie clarificat în cadrul lanțului de responsabilități operaționale care urmează să fie stabilit pentru a reacționa la o amenințare la adresa Uniunii, a statelor membre sau a GNSS.

(8)

În acest sens, referințele de bază ale amenințărilor sunt cuprinse în declarația privind cerințele de securitate specifice sistemului, care conține principalele amenințări generice care urmează a fi gestionate de GNSS în ansamblu, și în planul de securitate a sistemului, care include registrul riscurilor la adresa securității creat în cadrul procesului de acreditare în materie de securitate. Acestea vor servi drept puncte de referință pentru identificarea amenințărilor care urmează a fi reglementate în mod expres prin prezenta decizie și pentru finalizarea procedurilor operaționale în vederea punerii în aplicare a prezentei decizii.

(9)	În situații de urgență poate fi necesară luarea unor decizii în termen de câteva ore de la primirea informațiilor privind amenințarea.

(10)	În cazul în care circumstanțele nu permit Consiliului să adopte o decizie de prevenire a unei amenințări sau de diminuare a prejudiciilor aduse intereselor esențiale ale Uniunii sau ale unuia sau mai multor state membre, ÎR ar trebui să aibă competența de a lua măsurile provizorii necesare.

(11)

Regulamentul (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) au modificat guvernanța GNSS european. În special, articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 dispune că GSA urmează să asigure operarea GSMC.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 512/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (4) conferă directorului executiv al GSA responsabilitatea de a garanta faptul că GSA, în calitate de operator al GSMC, este în măsură să se conformeze instrucțiunilor prevăzute în temeiul Acțiunii comune 2004/552/PESC, astfel cum este înlocuită prin prezenta decizie. În plus, Decizia nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) definește normele pe baza cărora statele membre, Consiliul, Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă, agențiile Uniunii, statele terțe și organizațiile internaționale pot avea acces la serviciul public reglementat (SPR) oferit de sistemul global de navigație prin satelit instituit în cadrul programului Galileo. În special, articolul 6 din Decizia 1104/2011/UE definește GSMC ca fiind interfața operațională dintre autoritățile competente ale SPR, Consiliu și ÎR și centrele de control,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prezenta decizie stabilește responsabilitățile care urmează a fi exercitate de către Consiliu și ÎR în cazul unei amenințări la adresa securității Uniunii sau a unuia sau mai multor state membre rezultate din desfășurarea, funcționarea sau utilizarea Sistemului Global de Navigație prin Satelit, în special ca rezultat al unei situații internaționale care necesită o acțiune din partea Uniunii sau în cazul unei amenințări la adresa sistemului în sine sau a serviciilor acestuia.

Articolul 2

În cazul unei astfel de amenințări, statele membre, Comisia sau GSA, după caz, informează imediat Consiliul sau ÎR cu privire la toate elementele pe care le au la dispoziție și pe care le consideră relevante.

Articolul 3

(1) Consiliul, acționând în unanimitate pe baza unei propuneri din partea ÎR, decide cu privire la instrucțiunile necesare pe care să le transmită către GSA.

(2) GSA și Comisia asigură consiliere Consiliului cu privire la impactul probabil mai amplu asupra GNSS al instrucțiunilor pe care intenționează să le emită.

(3) Comitetul politic și de securitate (COPS) prezintă un aviz Consiliului cu privire la orice instrucțiune propusă.

Articolul 4

(1) În situațiile în care urgența situației necesită adoptarea imediată de măsuri de către Consiliu în temeiul articolului 3, ÎR este autorizat să emită instrucțiunile provizorii necesare către GSA. ÎR poate dispune ca secretarul-general executiv sau secretarul-general adjunct al Serviciului European de Acțiune Externă să emită astfel de instrucțiuni către GSA. ÎR informează imediat Consiliul și Comisia cu privire la orice instrucțiune emisă în temeiul prezentului alineat.

(2) Consiliul confirmă, modifică sau revocă instrucțiunile provizorii ale ÎR, cât mai curând posibil.

(3) ÎR reexaminează în permanență instrucțiunile sale provizorii, le modifică, după caz, sau le revocă dacă nu mai sunt necesare măsuri imediate. În orice caz, instrucțiunile provizorii expiră în termen de patru săptămâni de la emitere sau printr-o decizie a Consiliului în temeiul alineatului (2).

Articolul 5

În termen de șase luni de la adoptarea prezentei decizii, ÎR pregătește, cu sprijinul experților din statele membre, și transmite spre aprobare către COPS procedurile operaționale sumare necesare pentru punerea în aplicare practică a dispozițiilor din prezenta decizie. Procedurile operaționale complete se transmit spre aprobare COPS în termen de un an de la adoptarea prezentei decizii. Procedurile operaționale se revizuiesc și se actualizează de către COPS cel puțin o dată la doi ani.

Articolul 6

(1) În conformitate cu acordurile internaționale anterioare încheiate de Uniune sau de Uniune și de statele membre, inclusiv cele care acordă acces la SPR în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Decizia 1104/2011/UE, ÎR are competența de a încheia acorduri administrative cu state terțe privind cooperarea în contextul prezentei decizii. Astfel de acorduri fac obiectul aprobării de către Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

(2) În cazul în care astfel de acorduri impun accesul la informații clasificate ale Uniunii, comunicarea sau schimbul de informații clasificate se aprobă în conformitate cu normele de securitate aplicabile.

Articolul 7

Consiliul revizuiește și, dacă este necesar, modifică normele și procedurile stabilite prin prezenta decizie în termen de cel mult trei ani de la data adoptării sale sau la solicitarea unui stat membru sau în urma unor măsuri adoptate în temeiul articolului 3.

Articolul 8

Dacă este necesar, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a prezentei decizii în domeniul lor de responsabilitate, în conformitate, printre altele, cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013. În acest scop, statele membre desemnează puncte de contact pentru a ajuta la gestionarea operațională a unei amenințări. Aceste puncte de contact pot fi persoane fizice sau juridice.

Articolul 9

Acțiunea comună 2004/552/PESC se abrogă.

Articolul 10

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 22 iulie 2014.

Pentru Consiliu

Președintele

C. ASHTON

(1) Acțiunea comună 2004/552/PESC din 12 iulie 2004 privind aspecte ale funcționării sistemului european de radionavigație prin satelit care aduc atingere securității Uniunii Europene (JO L 246, 20.7.2004, p. 30).

(2) Regulamentul (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind punerea în aplicare în continuare a programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo)(JO L 196, 24.7.2008, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1).

(4) Regulamentul (UE) nr. 512/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European (JO L 150, 20.5.2014, p. 72).

(5) Decizia nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind modalitățile de acces la serviciul public reglementat oferit de sistemul global de radionavigație prin satelit constituit în cadrul programului Galileo (JO L 287, 4.11.2011, p. 1).

25.7.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/56

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 23 iulie 2014

privind măsurile de prevenire a introducerii și răspândirii în Uniunea Europeană a Xylella fastidiosa (Well și Raju)

[notificată cu numărul C(2014) 5082]

(2014/497/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (1), în special articolul 16 alineatul (3) teza a patra,

întrucât:

(1)	Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2014/87/UE (2) în ceea ce privește măsurile de prevenire a răspândirii în Uniune a Xylella fastidiosa (Well și Raju) (denumit în continuare „organismul specificat”).

(2)

De la adoptarea acestei decizii, autoritățile italiene au efectuat investigații în zonele infectate și zonele din jurul acestora cu privire la prezența și natura organismului specificat. Rezultatele preliminare ale acestor investigații sunt suficiente pentru a permite adoptarea de măsuri mai precise.

(3)

Investigațiile autorităților italiene, precum și dovezile științifice și tehnice disponibile au confirmat faptul că plantele de Catharanthus G. Don, Nerium L., Olea L., Prunus L., și Vinca L. sunt plante gazdă ale organismului specificat. Luând în considerare elementele de probă disponibile, este probabil ca plantele de Malva L., Portulaca L., Quercus L. și Sorghum L. să fie, de asemenea, plante gazdă ale organismului în cauză. Prin urmare, măsurile ar trebui să se aplice plantelor destinate plantării, altele decât semințele, de Catharanthus G. Don, Nerium L., Olea L., Prunus L., Vinca L., Malva L., Portulaca L., Quercus L.și Sorghum L. (denumite în continuare „plante specificate”).

(4)

Este necesară stabilirea de condiții pentru introducerea în Uniune de plante specificate provenind din țări terțe în care organismul specificat este cunoscut ca fiind prezent. Ar trebui adoptate cerințe specifice în ceea ce privește înregistrarea, supravegherea și statutul unităților de producție, precum și în ceea ce privește inspecțiile, eșantionarea, testarea și transportul plantelor specificate, pentru a se asigura că plantele introduse în Uniune sunt indemne de prezența organismului specificat.

(5)

Plantele specificate care au fost crescute cel puțin o perioadă din viața lor într-o zonă demarcată sau care au circulat printr-o astfel de zonă sunt mai susceptibile decât alte plante de fi infectate cu organismul specificat. Circulația acestora ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor cerințe specifice. Aceste cerințe ar trebui să fie similare cu cerințele pentru plantele specificate introduse din țări terțe în care organismul specificat este cunoscut ca fiind prezent.

(6)	Statele membre ar trebui să efectueze anchete anuale pentru depistarea prezenței organismului specificat pe teritoriul lor, în vederea prevenirii introducerii și răspândirii acestui organism.

(7)

Pentru a se asigura cât mai curând posibil măsuri de prevenire a prezenței organismului specificat, orice persoană care ia cunoștință de prezența organismului respectiv ar trebui să informeze statele membre cu privire la aceasta. În plus, pentru asigurarea unor acțiuni adecvate din partea părților interesate, statele membre ar trebui să informeze operatorii profesioniști în cauză cu privire la potențiala prezență a organismului specificat pe teritoriul lor și măsurile care urmează să fie luate.

(8)

Pentru a eradica organismul specificat și pentru a împiedica răspândirea acestuia, statele membre ar trebui să stabilească zone demarcate și să ia măsurile necesare. Aceste zone demarcate ar trebui să cuprindă o zonă contaminată și o zonă tampon. Lățimea zonei tampon trebuie să fie calculată ținând cont de riscul de răspândire a organismului specificat către alte zone.

(9)

În cazul în care stabilirea unei zone demarcate nu pare necesară pentru eliminarea organismului specificat, statul membru în cauză ar trebui să aibă posibilitatea să nu stabilească imediat o zonă demarcată. În acest caz, ar trebui ca organismul specificat să fie eliminat de pe plantele pe care a fost găsit inițial și să se efectueze o anchetă pentru a stabili dacă au fost infectate și alte plante.

(10)	Ar trebui stabilite măsuri specifice care să asigure eradicarea organismului specificat în zona în care s-a constatat că este prezent.

(11)	Din motive de claritate, Decizia de punere în aplicare 2014/87/UE ar trebui abrogată.

(12)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

(a)	„plante specificate” înseamnă toate plantele destinate plantării, altele decât semințele, de Catharanthus G. Don, Nerium L., Olea L., Prunus L., Vinca L., Malva L., Portulaca L., Quercus L.și Sorghum L.;

(b)	„organism specificat” înseamnă Xylella fastidiosa (Well și Raju).

Articolul 2

Introducerea în Uniune a plantelor specificate originare din țări terțe în care organismul specificat este cunoscut ca fiind prezent

Plantele specificate originare din țări terțe în care organismul specificat este cunoscut ca fiind prezent pot fi introduse în Uniune numai dacă îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	sunt conforme cu cerințele specifice pentru introducere, prevăzute în secțiunea 1 din anexa I;

(b)	la introducerea în Uniune au fost inspectate de către organismul oficial responsabil în conformitate cu secțiunea 2 din anexa I pentru prezența organismului specificat;

(c)	inspecția în conformitate cu secțiunea 2 din anexa I nu a constatat nici prezența organismului specificat, nici simptome ale acestuia.

Articolul 3

Circulația plantelor specificate în Uniune

Plantele specificate care au fost crescute cel puțin o perioadă din viață în zonele demarcate stabilite în conformitate cu articolul 7 sau care au circulat printr-o astfel de zonă pot fi deplasate către sau în cadrul altor zone decât cele infectate numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în anexa II.

Articolul 4

Anchete privind organismul specificat

(1) Statele membre efectuează anchete anuale în vederea stabilirii prezenței organismului specificat pe teritoriul lor la plantele specificate, precum și cu privire la alte posibile plante gazdă.

Aceste anchete trebuie să fie efectuate de organismul oficial responsabil sau sub supravegherea oficială a organismului oficial responsabil. Ele constau în examinări vizuale și, în cazul în care există suspiciuni privind contaminarea cu organismul specificat, prelevări de probe și testare. Anchetele se bazează pe principii tehnice și științifice solide și trebuie să fie efectuate la momentul potrivit în ceea ce privește posibilitatea depistării organismului specificat.

Aceste anchete țin seama de datele științifice și tehnice disponibile, de biologia organismului specificat și vectorii săi, de prezența și biologia plantelor specificate sau a plantelor susceptibile de a fi plante gazdă ale organismului specificat, precum și de orice alte informații utile privind prezența organismului specificat.

(2) Statele membre transmit rezultatele acestor anchete Comisiei și celorlalte state membre până la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Articolul 5

Informații privind organismul specificat

(1) În cazul în care orice persoană ia cunoștință de prezența organismului specificat sau are motive să suspecteze o asemenea prezență, persoana în cauză informează imediat organismul oficial responsabil.

Organismul oficial responsabil înregistrează imediat astfel de informații.

(2) După caz, organismul oficial responsabil solicită persoana menționată la alineatul (1) să transmită organismului în cauză orice alte informații privind prezența organismului specificat care se află în posesia acesteia.

Articolul 6

Confirmarea prezenței

(1) În cazul în care organismul oficial responsabil a fost informat cu privire la prezența sau prezența suspectată a organismului specificat pe baza anchetelor la care se face referire la articolul 4 alineatul (1) sau în conformitate cu articolul 5, acesta trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a confirma prezența respectivă.

(2) În cazul în care prezența organismului specificat a fost confirmată într-o zonă în care prezența sa era anterior necunoscută, statul membru în cauză notifică Comisia și celelalte state membre cu privire la această prezență în termen de cinci zile lucrătoare de la confirmare.

Același lucru se aplică și în cazul confirmării oficiale a prezenței organismului specificat pe o specie de plantă care anterior nu era cunoscută ca fiind o plantă gazdă. Notificările respective sunt prezentate în scris.

(3) Statele membre se asigură că operatorii profesioniști ale căror plante specificate pot fi afectate de organismul specificat sunt informați imediat cu privire la prezența organismului specificat pe teritoriul statului membru respectiv, iar aceștia au luat la cunoștință riscurile respective și măsurile care urmează să fie luate.

Articolul 7

Zonele demarcate

(1) În cazul în care rezultatele anchetelor menționate la articolul 4 alineatul (1) indică prezența organismului specificat sau în cazul în care această prezență este confirmată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), statul membru respectiv delimitează de îndată o zonă, denumită în continuare „zonă demarcată”.

(2) Zona demarcată cuprinde o zonă în care a fost depistată prezența organismului specificat, denumită în continuare „zonă infectată”. Zona respectivă se definește în conformitate cu secțiunea 1 din anexa III. Zona demarcată cuprinde și o zonă situată în jurul zonei infectate, denumită în continuare „zona tampon”. Zona respectivă se definește în conformitate cu secțiunea 1 din anexa III.

(3) Statele membre iau măsuri în zonele demarcate, în conformitate cu secțiunea 2 din anexa III.

(4) Prin derogare de la alineatul (1), statul membru poate decide să nu stabilească imediat o zonă demarcată în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)	există dovezi conform cărora organismul specificat a fost introdus recent în zonă odată cu plantele pe care a fost depistat;

(b)	există indicii conform cărora acele plante au fost infectate înainte de introducerea lor în zona în cauză;

(c)	nu au fost depistați vectori relevanți în vecinătatea acestor plante, oferind indicii suplimentare că nu a avut loc răspândirea ulterioară a organismului specificat.

În acest caz, statul membru efectuează o anchetă pentru a stabili dacă au fost infectate și alte plante decât cele pe care a fost depistat inițial. Pe baza acestei anchete, statul membru hotărăște dacă este necesară stabilirea unei zone demarcate. Statul membru în cauză transmite Comisiei și celorlalte state membre concluziile acestor anchete, precum și justificarea hotărârii de a nu stabili o zonă demarcată.

(5) Statele membre stabilesc perioadele pentru punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alineatul (3) și, după caz, pentru efectuarea anchetei menționate la alineatul (4).

Articolul 8

Raportarea măsurilor

(1) În termen de 30 de zile de la data notificării prevăzute la articolul 6 alineatul (2) primul paragraf, statele membre raportează Comisiei și celorlalte state membre cu privire la măsurile pe care le-au luat sau intenționează să le ia în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), precum și cu privire la perioadele menționate la articolul 7 alineatul (5).

De asemenea, raportul trebuie să includă următoarele elemente:

(a)	informații privind poziția zonei demarcate și descrierea caracteristicilor sale care pot fi relevante pentru eradicarea și prevenirea răspândirii organismului specificat;

(b)	o hartă care să indice delimitarea zonei demarcate;

(c)	informații privind prezența organismului specificat și a vectorilor săi;

(d)	măsurile luate în vederea îndeplinirii cerințelor privind circulația plantelor specificate în interiorul Uniunii în conformitate cu articolul 3.

Raportul descrie dovezile și criteriile care stau la baza măsurilor.

(2) Până la data de 31 decembrie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre un raport care cuprinde o versiune actualizată a informațiilor menționate la alineatul (1).

Articolul 9

Abrogare

Decizia de punere în aplicare 2014/87/UE se abrogă.

Articolul 10

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 23 iulie 2014.

Pentru Comisie

Tonio BORG

Membru al Comisiei

(1) JO L 169, 10.7.2000, p. 1.

(2) Decizia de punere în aplicare 2014/87/UE a Comisiei din 13 februarie 2014 în ceea ce privește măsurile de prevenire a răspândirii în Uniune a Xylella fastidiosa (Well și Raju) (JO L 45, 15.2.2014, p. 29).

ANEXA I

CERINȚE PENTRU INTRODUCEREA PLANTELOR SPECIFICATE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 2

SECȚIUNEA 1

Mențiuni care trebuie să fie incluse în certificat, astfel cum se menționează la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) din Directiva 2000/29/CE

Plantele specificate originare din țări terțe în care organismul specificat este cunoscut ca fiind prezent se introduc în Uniune doar în cazul în care sunt însoțite de un certificat fitosanitar, astfel cum se menționează la articolul 13 alineatul (1) punctul (ii) din Directiva 2000/29/CE, care îndeplinește condițiile menționate la punctul 2 sau 3.

Certificatul fitosanitar trebuie să includă în rubrica „Declarație suplimentară” o mențiune care atestă că plantele au fost cultivate pe întreaga durată a vieții lor într-un loc de producție înregistrat și monitorizat de organizația națională pentru protecția plantelor din țara de origine și situat într-o zonă indemnă de organisme dăunătoare stabilită de organizația respectivă, în conformitate cu standardele internaționale pentru măsuri fitosanitare.

Numele zonei indemne de organisme dăunătoare trebuie să fie indicat la rubrica „loc de origine”.

Certificatul fitosanitar include la rubrica „Declarație suplimentară” următoarele mențiuni:

(a)

plantele specificate au fost cultivate pe întreaga durată a vieții lor într-un loc de producție care îndeplinește următoarele condiții:

(i)	este stabilit faptul că este indemn de organismul specificat și vectorii săi în conformitate cu standardele internaționale relevante pentru măsuri fitosanitare;

(ii)	este înregistrat și supravegheat de organizația națională pentru protecția plantelor din țara de origine;

(iii)

este protejat fizic împotriva introducerii organismului specificat de vectorii săi;

(iv)	este supus unor tratamente fitosanitare corespunzătoare pentru a menține statutul de indemn de vectori ai organismului specificat;

(v)

este supus anual la cel puțin două inspecții oficiale efectuate la momente corespunzătoare. În cursul inspecțiilor precedente nu au fost constatate simptome ale organismului specificat și nu au fost găsiți vectori ai organismului specificat sau, dacă au fost observate simptome suspecte, a fost efectuată testarea și a fost confirmată absența organismului specificat;

(b)	în imediata apropiere a locului de producție se aplică tratamente fitosanitare de combatere a vectorilor organismului specificat;

(c)	loturile de plante specificate au fost supuse la testarea anuală, pe baza eșantionării, iar prezența asimptomatică a organismului specificat a fost exclusă;

(d)	plantele specificate au fost transportate în afara sezonului de zbor a oricărui vector cunoscut al organismului specificat sau în containere sau ambalaje închise, care asigură faptul că infecția cu organismul specificat sau cu oricare dintre vectorii săi cunoscuți nu poate avea loc;

(e)

imediat înainte de export, loturile de plante specificate au făcut obiectul inspecției vizuale, prelevării de probe și testării oficiale, utilizând un plan de eșantionare care să poată confirma cu o fiabilitate de 99 % faptul că nivelul prezenței organismului specificat pe plantele specificate este mai mic de 1 % și vizează mai ales plantele care prezintă simptome suspecte ale prezenței acestui organism.

Punctele 2 și 3 se aplică mutatis mutandis plantelor specificate care au fost crescute atât într-o zonă indemnă, cât și în afara zonelor indemne.

SECȚIUNEA 2

Inspecția

Plantele specificate se inspectează cu minuțiozitate de către organismul oficial responsabil la punctul de intrare sau la locul de destinație stabilit în conformitate cu Directiva 2004/103/CE a Comisiei (1). Inspecția va lua forma unor inspecții vizuale și, în cazul în care se suspectează prezența organismului specificat, se efectuează eșantionarea și testarea fiecărui lot de plante specificate. Dimensiunea eșantioanelor trebuie să permită confirmarea cu o fiabilitate de 99 % a faptului că nivelul prezenței organismului specificat la plantele specificate este mai mic de 1 %.

(1) Directiva 2004/103/CE a Comisiei din 7 octombrie 2004 privind controalele de identitate și controalele de sănătate ale plantelor, produselor vegetale și altor obiecte incluse în partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului, care pot fi efectuate în alt loc decât punctul de intrare în Comunitate sau într-un loc situat în apropiere, și de stabilire a condițiilor care reglementează aceste controale (JO L 313, 12.10.2004, p. 16).

ANEXA II

CONDIȚII PENTRU CIRCULAȚIA PLANTELOR SPECIFICATE ÎN INTERIORUL UNIUNII, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 3

Plantele specificate care au fost crescute cel puțin o parte din perioada de viață într-o zonă demarcată se transportă către și în interiorul altor zone decât zonele infectate numai în cazul în care acestea sunt însoțite de un pașaport fitosanitar întocmit și eliberat în conformitate cu Directiva 92/105/CEE a Comisiei (1).

Plantele specificate care au fost crescute cel puțin o parte din perioada de viață într-o zonă demarcată se transportă către și în interiorul altor zone decât zonele infectate numai în cazul în care, pe toată perioada în care s-au aflat în zona demarcată, îndeplinesc următoarele cerințe în plus față de cele de la punctul 1:

(a)

locul de producție din zona demarcată în care au fost crescute îndeplinește următoarele condiții:

(i)	este stabilit faptul că este indemn de organismul specificat;

(ii)	este înregistrat în conformitate cu Directiva 92/90/CEE a Comisiei (2);

(iii)

este protejat fizic împotriva introducerii organismului specificat de vectorii săi;

(iv)	este supus unor tratamente fitosanitare corespunzătoare pentru a menține statutul de indemn de vectori ai organismului specificat;

(v)

(b)	eșantioane reprezentative din fiecare specie de plante specificate provenind de la fiecare loc de producție au fost supuse unei testări anuale, iar prezența asimptomatică a organismului specificat a fost exclusă;

(c)	în imediata apropiere a locului de producție se aplică tratamente fitosanitare de combatere a vectorilor organismului specificat.

Transportul plantelor specificate prin sau în interiorul zonelor demarcate se efectuează în afara sezonului de zbor a oricărui vector cunoscut al organismului specificat sau în containere sau ambalaje închise, care asigură faptul că infecția cu organismul specificat sau cu oricare dintre vectorii săi cunoscuți nu poate avea loc.

(1) Directiva 92/105/CEE a Comisiei din 3 decembrie 1992 de stabilire a unui grad de standardizare pentru pașapoartele fitosanitare utilizate pentru circulația anumitor plante, produse sau alte obiecte vegetale în cadrul Comunității și de stabilire a procedurilor detaliate de eliberare a acestor pașapoarte și a condițiilor și procedurilor detaliate de înlocuire (JO L 4, 8.1.1993, p. 22).

(2) Directiva 92/90/CEE a Comisiei din 3 noiembrie 1992 de stabilire a anumitor obligații pentru producătorii și importatorii de plante, de produse vegetale sau de alte obiecte, precum și a modalității de înregistrare a acestora (JO L 344, 26.11.1992, p. 38).

ANEXA III

STABILIREA ZONELOR DEMARCATE ȘI A MĂSURILOR, ASTFEL CUM ESTE PREVĂZUT LA ARTICOLUL 7

SECȚIUNEA 1

Stabilirea zonelor demarcate

Zona infectată include toate plantele cunoscute ca fiind infectate cu organismul specificat, toate plantele care prezintă simptome care indică eventuale infecții cu acest organism și toate celelalte plante susceptibile de a fi infectate cu respectivul organism datorită proximității lor față de plantele infectate sau datorită unui loc de producție comun, dacă se cunoaște, cu plantele infectate sau cu plantele crescute din acestea.

Zona tampon trebuie să aibă o lățime de cel puțin 2 000 m.

Lățimea zonei tampon poate fi redusă la cel puțin 1 000 m în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

plantele infectate au fost eliminate, împreună cu toate plantele care prezintă simptome care indică eventuale infecții cu organismul specificat și toate plantele care au fost identificate ca fiind susceptibile de a fi infectate. Eliminarea trebuie efectuată în așa fel încât să nu rămână niciun material din plantele eliminate;

(b)	s-a efectuat o anchetă de delimitare, care include testarea utilizând un plan de eșantionare care poate confirma cu o fiabilitate de 99 % faptul că nivelul prezenței pe plante a organismului specificat în limita a 2 000 m de la granița zonei infectate este mai mică de 0,1 %.

Delimitarea exactă a zonelor trebuie să se bazeze pe principii științifice solide, pe biologia organismului specificat și a vectorilor săi, pe nivelul de infecție, pe prezența vectorilor și pe distribuția eventualelor plante gazdă în zona vizată.

Dacă se confirmă prezența organismului specificat în afara zonei infectate, delimitarea zonei infectate și a zonei tampon se revizuiește și se modifică în mod corespunzător.

În cazul în care într-o zonă demarcată, pe baza anchetelor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și a monitorizării prevăzute în secțiunea 2 litera (h) din prezenta anexă, organismul specificat nu este depistat pe o perioadă de 5 ani, demarcarea în cauză poate fi ridicată.

SECȚIUNEA 2

Măsurile care urmează să fie luate în zonele demarcate

În zonele demarcate, statele membre iau următoarele măsuri pentru a eradica organismul specificat:

(a)

de îndată ce acest lucru este posibil, elimină toate plantele infectate cu organismul specificat, precum și toate plantele care prezintă simptome care indică eventuale infecții cu acest organism și toate plantele care au fost identificate ca fiind susceptibile de a fi infectate. Eliminarea se efectuează în așa fel încât să nu rămână materiale provenite de la plantele eliminate și luând toate măsurile de precauție necesare pentru a evita răspândirea organismului specificat în cursul eliminării și după eliminare;

(b)

efectuează eșantionarea și testarea plantelor specificate, a plantelor din același gen cu plantele infectate și a oricăror alte plante care prezintă simptome de infecție cu organismul specificat pe o rază de 200 m în jurul plantelor infectate, utilizând un plan de eșantionare care poate confirma cu o fiabilitate de 99 % că nivelul prezenței organismului specificat la plantele respective este sub 0,1 %;

(c)

distrug, la fața locului sau într-un loc apropiat din interiorul zonei demarcate, desemnat în acest scop, plante întregi, părți de plante sau lemn care pot contribui la răspândirea organismului specificat. Distrugerea se efectuează într-un mod adecvat, care să asigure faptul că organismul specificat nu este răspândit;

(d)

distrug, la fața locului sau într-un loc apropiat, orice material vegetal rezultat din tăierea plantelor specificate și a plantelor din același gen cu plantele infectate. Distrugerea se efectuează într-un mod adecvat, care să asigure faptul că organismul specificat nu este răspândit de vectorul său;

(e)	aplică tratamente fitosanitare adecvate plantelor specificate și plantelor care ar putea fi gazde pentru vectorii organismului specificat pentru a preveni răspândirea organismului specificat de către acești vectori;

(f)

efectuează trasabilitatea în amonte a originii infecției și trasabilitatea în aval a plantelor specificate asociate cu cazul de infecție în cauză, care ar fi putut fi deplasate înainte de stabilirea zonei demarcate. Autoritățile relevante din regiunea de destinație a acestor plante trebuie să fie informate cu privire la toate detaliile aferente unor astfel de deplasări pentru a permite examinarea plantelor și aplicarea unor măsuri corespunzătoare, după caz;

(g)	interzic plantarea plantelor specificate și a plantelor din același gen cu plantele infectate în locurile care nu sunt protejate împotriva vectorilor;

(h)

efectuează o monitorizare intensivă pentru depistarea prezenței organismului specificat prin inspecții care au loc cel puțin anual, în perioade adecvate, acordând o atenție deosebită zonei tampon, plantelor specificate și plantelor din același gen cu plantele infectate, inclusiv prin testare, în special a tuturor plantelor simptomatice. Numărul probelor trebuie indicat în raportul menționat la articolul 8;

(i)

efectuează activități de sensibilizare a opiniei publice cu privire la amenințarea reprezentată de organismul specificat și cu privire la măsurile adoptate pentru prevenirea introducerii și răspândirii sale în Uniune, inclusiv condițiile privind circulația plantelor specificate din zonele demarcate stabilite în conformitate cu articolul 7;

(j)

aplică, după caz, măsuri specifice de abordare a oricărei particularități sau complicații care ar putea în mod rezonabil împiedica, afecta sau întârzia eradicarea, în special cele legate de accesibilitatea și eradicarea corespunzătoare a tuturor plantelor infectate sau suspectate a fi infectate, indiferent de locul în care se află, dacă sunt proprietate publică sau privată, sau de persoana fizica sau juridică responsabilă pentru acestea;

(k)	aplică orice alte măsuri care pot contribui la eradicarea organismului specificat, ținând seama de ISPM nr. 9 (1), și care aplică o abordare integrată în conformitate cu principiile stabilite în ISPM nr. 14 (2).

(1) Orientări pentru programele de eradicare a dăunătorilor — Standard de referință ISPM nr. 9 al Secretariatului Convenției internaționale de protecție a plantelor, Roma. Publicat: 15 decembrie 2011.

(2) Utilizarea măsurilor integrate într-o abordare sistemică pentru gestionarea riscului dăunătorilor — Standard de referință ISPM nr. 14 al Secretariatului Convenției internaționale de protecție a plantelor, Roma. Publicat: 8 ianuarie 2014.

25.7.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 219/66

Rectificare la Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare)

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 335 din 17 decembrie 2009 )

La pagina 131, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, primul rând:

în loc de:

„Articolul 1, articolul 2 alineatul (2), articolul 269”,

se va citi:

„Articolul 1, articolul 2 alineatele (2) și (3) și articolul 267”.

La pagina 132, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, penultimul rând:

în loc de:

„—”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 27”.

La pagina 133, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al patrulea rând:

în loc de:

„Anexa IIIA și B”,

se va citi:

„Anexa III secțiunile A și B”.

La pagina 133, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al zecelea rând:

în loc de:

„Articolul 18 litera (g)”,

se va citi:

„Articolul 18 alineatul (1) litera (g)”.

La pagina 133, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al unsprezecelea rând:

în loc de:

„Articolul 18 litera (h)”,

se va citi:

„Articolul 18 alineatul (1) litera (h)”.

La pagina 135, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al șaselea rând:

în loc de:

„Articolul 145 alineatul (4)-”,

se va citi:

„Articolul 145 alineatul (4)”.

La pagina 135, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al zecelea rând:

în loc de:

„Articolul 15 alineatele (1) și (2)”,

se va citi:

„Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2)”.

La pagina 137, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al treilea rând:

în loc de:

„Articolul 135”,

se va citi:

„Articolul 137”.

La pagina 138, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2002/83/CE”, al șaptelea rând:

în loc de:

„Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf prima teză”,

se va citi:

„Articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf a doua teză”.

La pagina 138, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 73/239/CEE”, penultimul rând:

în loc de:

„Articolul 24 primul paragraf a doua teză-al treilea paragraf”,

se va citi:

„Articolul 24 primul paragraf a doua teză și al treilea paragraf”.

La pagina 138, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2002/83/CE”, penultimul rând:

în loc de:

„Articolul 54 primul paragraf a doua teză-al treilea paragraf”,

se va citi:

„Articolul 54 primul paragraf a doua teză și al treilea paragraf”.

La pagina 141, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, ultimul rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (10)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 13”.

La pagina 142, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2002/83/CE”, primul rând:

în loc de:

„Articolul 1(1) litera (h)”,

se va citi:

„Articolul 1 alineatul (1) litera (h)”.

La pagina 142, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 88/357/CEE”, al șaptelea rând:

în loc de:

„Articolul 7 alineatul (1) litera (g) — articolul 7 alineatul (3)”,

se va citi:

„Articolul 7 alineatul (1) litera (g) și alineatul (3)”.

La pagina 143, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, antepenultimul rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (1)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 1”.

La pagina 143, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, penultimul rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (11)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 11”.

La pagina 143, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, ultimul rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (8) litera (a)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 8 litera (a)”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al doilea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (18)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 18”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al treilea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (21), articolul 24 alineatul (2) și articolul 63”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 21, articolul 24 alineatul (2) și articolul 63”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al patrulea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (15)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 15”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al cincilea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (16)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 16”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al șaselea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (22)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 22”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al șaptelea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (10)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 10”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 92/49/CE”, al optulea rând:

în loc de:

„Articolul 1 alineatul (l)”,

se va citi:

„Articolul 1 litera (l)”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al optulea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (17)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 17”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 92/49/CE”, al nouălea rând:

în loc de:

„Articolul 1 alineatul (1) litera (a)”,

se va citi:

„Articolul 1 litera (l) punctul (a)”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al nouălea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (20)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 20”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 92/49/CE”, al zecelea rând:

în loc de:

„Articolul 1 alineatul (1) litera (b)”,

se va citi:

„Articolul 1 litera (l) punctul (b)”.

La pagina 144, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al zecelea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (18)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 18”.

La pagina 147, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 92/49/CEE”, al treilea rând:

în loc de:

„Articolul 46 alineatul (2)”,

se va citi:

„Articolul 46 alineatul (2) primul și al treilea paragraf”.

La pagina 147, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, ultimul rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (3)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 3”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, primul rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (4)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 4”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al patrulea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (2) litera (a) litera (i)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 2 subpunctul (a) litera (i)”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al patrulea rând:

în loc de:

„Articolul 210 alineatul (1) litera (f)”,

se va citi:

„Articolul 212 alineatul (1) litera (f)”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al cincilea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (2) litera (a) litera (j)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 2 subpunctul (a) litera (j)”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al cincilea rând:

în loc de:

„Articolul 210 alineatul (1) litera (g)”,

se va citi:

„Articolul 212 alineatul (1) litera (g)”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al șaselea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (2) litera (b)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 2 subpunctul (b)”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al șaselea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (6)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 6”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al șaptelea, al optulea și al nouălea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (3)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 3”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al zecelea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (4)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 4”.

La pagina 148, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, penultimul și ultimul rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (5)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 5”.

La pagina 149, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, primul rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (5)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 5”.

La pagina 149, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al doilea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (6)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 6”.

La pagina 149, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al treilea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (7)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 7”.

La pagina 149, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al treilea rând:

în loc de:

„Articolul 218, articolul 219, articolul 258 alineatul (1), articolele 263-265”,

se va citi:

„Articolele 218 și 219, articolul 258 alineatul (1) și articolele 260-263”.

La pagina 149, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al patrulea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (8)”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 8”.

La pagina 149, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al șaptelea și al optulea rând:

în loc de:

„Articolul 59 alineatul (9) și anexa II”,

se va citi:

„Articolul 59 punctul 9 și anexa II”.

La pagina 149, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, penultimul rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (9)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 9”.

La pagina 151, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al optulea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (14)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 14”.

La pagina 152, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2002/83/CE”, al optulea rând:

în loc de:

„Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf a doua liniuță”,

se va citi:

„Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf a doua liniuță”.

La pagina 154, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al douăsprezecelea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (7)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 7”.

La pagina 154, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al paisprezecelea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (9)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 9”.

La pagina 154, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al cincisprezecelea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (25)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 25”.

La pagina 154, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al șaisprezecelea rând:

în loc de:

„Articolul 13 alineatul (26)”,

se va citi:

„Articolul 13 punctul 26”.

La pagina 155, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Directiva 2005/68/CE”, al doilea rând:

în loc de:

„Articolul 5 alineatul (81) primul și al doilea paragraf”,

se va citi:

„Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2)”.

La pagina 155, în anexa VII, Tabel de corespondență, în coloana „Prezenta directivă”, al doilea rând:

în loc de:

„Articolul 17 alineatele (1) și (2), anexa IIIC”,

se va citi:

„Articolul 17 alineatele (1) și (2) și anexa III secțiunea C”.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 219

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 25 iulie 2014

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 798/2014 al Comisiei din 23 iulie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește stabilirea prețurilor reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină	1
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 799/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a modelelor pentru rapoartele anuale și finale de punere în aplicare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor	4
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 800/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a procedurilor de raportare și a altor modalități practice privind finanțarea sprijinului operațional în cadrul programelor naționale și în cadrul regimului special de tranzit, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize	10
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 801/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a calendarului și a altor condiții de punere în aplicare referitoare la mecanismul de alocare a resurselor pentru Programul de relocare al Uniunii în cadrul Fondului pentru azil, migrație și integrare	19
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 802/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a modelelor pentru programele naționale și de stabilire a termenilor și condițiilor sistemului de schimb electronic de date între Comisie și statele membre, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor	22
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 803/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză	33
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 804/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 în ceea ce privește reducerea sumelor ajutoarelor în cazul depunerii cu întârziere a cererilor unice și a cererilor de alocare a drepturilor la plată referitoare la anumite zone ale Italiei afectate de inundațiile din 2014	35
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 805/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	37
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2014/86/UE a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2011/96/UE privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre	40
	*	Directiva 2014/87/Euratom a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare	42
		DECIZII
	*	Decizia 2014/496/PESC a Consiliului din 22 iulie 2014 privind aspecte ale desfășurării, funcționării și utilizării Sistemului Global de Navigație prin Satelit European care afectează securitatea Uniunii Europene și de abrogare a Acțiunii comune 2004/552/PESC	53
		2014/497/UE
	*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 23 iulie 2014 privind măsurile de prevenire a introducerii și răspândirii în Uniunea Europeană a Xylella fastidiosa (Well și Raju) [notificată cu numărul C(2014) 5082]	56

	Rectificări
*	Rectificare la Decizia nr. 2 a comitetului mixt al Convenției regionale cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene din 21 mai 2014 referitoare la cererea prin care Republica Moldova solicită să devină parte contractantă la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene ( JO L 217, 23.7.2014 )	65
*	Rectificare la Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare) ( JO L 335, 17.12.2009 )	66

Codul NC	Descrierea mărfurilor	Preț reprezentativ (în EUR/100 kg)	Garanția menționată la articolul 3 alineatul (3) (în EUR/100 kg)	Origine (1)
0207 12 10	Carcase de pui congelate, denumite „pui 70 %”	121,8	0	AR
0207 12 90	Carcase de pui congelate, denumite „pui 65 %”	131,2 143,0	0 0	AR BR
0207 14 10	Bucăți dezosate, congelate, de cocoși și de găini	293,6 220,0 326,7 244,2	2 24 0 17	AR BR CL TH
0207 14 60	Pulpe de pui congelate	122,7	6	BR
0207 27 10	Bucăți dezosate, congelate, de curcani și de curci	344,2 310,2	0 0	BR CL
1602 32 11	Preparate nefierte din cocoși și găini	251,6	11	BR

Societatea	Cod TARIC adițional
Liling Taiyu Porcelain Industries Co., Ltd	B956
Liling Xinyi Ceramics Industry Ltd.	B957
T&C Shantou Daily Chemical Industry Co., Ltd.	B958
Jing He Ceramics Co., Ltd	B959

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	MK	59,9
	TR	55,3
	XS	56,8
	ZZ	57,3
0707 00 05	MK	50,7
	TR	81,4
	ZZ	66,1
0709 93 10	TR	84,5
0709 93 10	ZZ	84,5
0805 50 10	AR	107,5
	BO	98,4
	CL	116,3
	NZ	145,2
	TR	74,0
	UY	125,4
	ZA	127,5
	ZZ	113,5
0806 10 10	BR	149,7
	CL	81,7
	EG	186,0
	MA	159,8
	TR	78,9
	ZZ	131,2
0808 10 80	AR	243,2
	BR	134,1
	CL	111,9
	NZ	124,8
	US	145,0
	ZA	142,5
	ZZ	150,3
0808 30 90	AR	77,9
	CL	94,9
	NZ	163,0
	ZA	63,9
	ZZ	99,9
0809 10 00	MK	91,5
	TR	245,3
	XS	80,5
	ZZ	139,1
0809 29 00	CA	344,6
	TR	292,8
	US	344,6
	ZZ	327,3
0809 30	MK	72,6
	TR	137,7
	ZZ	105,2
0809 40 05	BA	54,7
	MK	53,5
	ZZ	54,1

Denumirea autorității

Șeful autorității

Adresă de e-mail

Data desemnării

Activități delegate

Autoritatea responsabilă

Autoritatea de audit

Autoritatea delegată 1

Autoritatea delegată 2

Autoritatea delegată n (maximum 10)