22.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 153/1

(1)

Criza financiară din anii 2007 și 2008 a evidențiat lacune ample la nivelul supravegherii financiare, atât în cazuri speciale, cât și în ceea ce privește sistemul financiar în ansamblul său. Sistemele de supraveghere cu bază națională s-au dovedit a fi depășite în raport cu globalizarea financiară și cu gradul de integrare și de interconectare a piețelor financiare europene, în care activitatea unui număr mare de instituții financiare este transfrontalieră. Criza a adus în prim-plan deficiențe în domeniul cooperării, al coordonării, al aplicării coerente a dreptului Uniunii și al încrederii între autoritățile naționale competente.

(2)

În mai multe rezoluții adoptate înaintea și în timpul crizei financiare, Parlamentul European a solicitat adoptarea de măsuri care să asigure un grad mai ridicat de integrare a supravegherii europene pentru a garanta condiții de concurență cu adevărat echitabile pentru toți actorii la nivelul Uniunii, precum și ca această supraveghere să reflecte integrarea sporită a piețelor financiare din cadrul Uniunii, în particular în Rezoluția sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului pentru piețele financiare: plan de acțiune, Rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 referitoare la normele de supraveghere prudențială în Uniunea Europeană, Rezoluția sa din 11 iulie 2007 referitoare la politica serviciilor financiare (2005-2010) — Cartea Albă, Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative („hedge funds”) și fondurile de capital privat („private equity”), Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere, precum și în pozițiile sale din 22 aprilie 2009 cu privire la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) și din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating de credit.

(3)

În noiembrie 2008, Comisia a însărcinat un grup la nivel înalt condus de Jacques de Larosière să facă recomandări privind modul de consolidare a mecanismelor europene de supraveghere pentru a-i proteja mai bine pe cetățenii Uniunii și pentru a le reda încrederea în sistemul financiar. În raportul său final prezentat la 25 februarie 2009 (denumit în continuare „raportul de Larosière”), grupul la nivel înalt a recomandat consolidarea cadrului de supraveghere pentru a se reduce pe viitor riscul apariției crizelor financiare și gravitatea acestora. Acesta a sugerat reforme profunde ale structurii de supraveghere a sectorului financiar în Uniune. Raportul de Larosière a recomandat, de asemenea, crearea unui Sistem european de supraveghere financiară, care să cuprindă trei autorități europene de supraveghere — una pentru sectorul bancar, una pentru sectorul valorilor mobiliare și una pentru sectorul asigurărilor și pensiilor ocupaționale — și crearea unui Comitet european pentru risc sistemic.

(4)

Stabilitatea financiară este o condiție indispensabilă pentru ca economia reală să asigure crearea de locuri de muncă, acordarea de credite și creșterea economică. Criza financiară a pus în evidență deficiențe grave în domeniul supravegherii financiare, care nu a reușit să anticipeze evoluțiile macroprudențiale negative sau să prevină acumularea de riscuri excesive în sistemul financiar.

(5)

În concluziile ședinței sale din 18 și 19 iunie 2009, Consiliul European a recomandat instituirea unui sistem european al supraveghetorilor financiari, care să cuprindă trei noi autorități europene de supraveghere. Consiliul European a recomandat, de asemenea, ca sistemul să vizeze îmbunătățirea calității și consecvenței supravegherii naționale, consolidarea controlului grupurilor transfrontaliere, constituind un cadru de reglementare unic la nivel european aplicabil tuturor instituțiilor financiare de pe piața internă. Acesta a subliniat faptul că autoritățile europene de supraveghere (AES) ar trebui, de asemenea, să aibă competențe de supraveghere în ceea ce privește agențiile de rating de credit și a invitat Comisia să elaboreze propuneri concrete cu privire la modul în care Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF) ar putea juca un rol important în situații de criză.

(6)

În 2010, Parlamentul European și Consiliul au adoptat trei regulamente de înființare a AES: Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4) de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5) de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) (AEAPO) și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6) de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (AEVMP), ca parte din SESF.

(7)

Pentru ca SESF să funcționeze eficient, sunt necesare modificări ale actelor legislative ale Uniunii în domeniile de activitate ale celor trei AES. Aceste modificări se referă la definirea sferei anumitor competențe ale AES, la integrarea anumitor competențe în procesele existente prevăzute în actele legislative relevante ale Uniunii și la garantarea unei funcționări armonioase și eficiente a AES în contextul SESF.

(8)

Crearea celor trei AES ar trebui, așadar, să fie însoțită de elaborarea unui cadru de reglementare unic care să asigure armonizarea coerentă și aplicarea uniformă și să contribuie astfel la funcționarea și mai eficace a pieței interne și la punerea în aplicare mai eficace a supravegherii la nivel micro. Regulamentele de înființare a SESF prevăd că AES pot elabora proiecte de standarde tehnice în domeniile specifice prevăzute în legislația relevantă, care să fie înaintate Comisiei spre adoptare în conformitate cu articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prin intermediul actelor delegate sau al actelor de punere în aplicare. Directiva 2010/78/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) a identificat un prim set de domenii, iar prezenta directivă ar trebui să identifice o nouă serie de domenii, mai precis pentru Directivele 2003/71/CE și 2009/138/CE ale Parlamentului European și Consiliului (8), pentru Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și pentru Regulamentele (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010.

(9)

Actele legislative relevante ar trebui să stabilească domeniile în care AES sunt abilitate să elaboreze proiecte de standarde tehnice și modul de adoptare a acestor standarde. Actele legislative relevante ar trebui să prevadă elementele, condițiile și specificațiile în conformitate cu articolul 290 din TFUE în cazul actelor delegate.

(10)

Identificarea domeniilor adecvate în care ar trebui elaborate standarde tehnice ar trebui să conducă la un echilibru corespunzător între crearea unui set unic de norme armonizate și evitarea complicării inutile a reglementării și a punerii în aplicare. Domeniile selectate ar trebui să fie doar cele în care normele tehnice coerente vor contribui semnificativ și eficient la îndeplinirea obiectivelor actelor legislative relevante, asigurând luarea deciziilor de politică de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie în conformitate cu procedurile lor uzuale.

(11)

Aspectele care fac obiectul standardelor tehnice ar trebui să fie de natură pur tehnică, în cazul în care elaborarea acestora necesită competențele unor experți în domeniul supravegherii. Standardele tehnice de reglementare adoptate ca acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE ar trebui să dezvolte în continuare, să specifice și să determine condițiile de armonizare consecventă a normelor incluse în actele legislative adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, completând sau modificând anumite elemente neesențiale ale acestora. Pe de altă parte, standardele tehnice de punere în aplicare adoptate ca acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE ar trebui să stabilească condițiile pentru punerea în aplicare uniformă a actelor legislative. Standardele tehnice nu ar trebui să implice opțiuni în privința politicilor.

(12)

În cazul standardelor tehnice de reglementare, este oportun să se aplice procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, după caz. Ar trebui să se adopte standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, după caz.

(13)

Standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare ar trebui să contribuie la crearea unui cadru de reglementare unic pentru dreptul în materia serviciilor financiare, așa cum se subliniază și în concluziile Consiliului European din iunie 2009. În măsura în care anumite cerințe din actele legislative ale Uniunii nu sunt complet armonizate și în conformitate cu principiul preventiv privind supravegherea, standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare care dezvoltă, precizează și determină condițiile de aplicare a acestor cerințe nu ar trebui să împiedice statele membre să solicite informații suplimentare sau să impună cerințe mai stricte. Standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare ar trebui, așadar, să permită statelor membre să solicite informații suplimentare sau să impună cerințe mai stricte în anumite domenii, atunci când actele legislative respective o permit.

(14)

În conformitate cu Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, înainte de transmiterea către Comisie a standardelor tehnice de reglementare sau de punere în aplicare, AES ar trebui să desfășoare, dacă este cazul, consultări publice deschise cu privire la acestea și să analizeze potențialele costuri și beneficii asociate.

(15)

Ar trebui ca standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare să poată prevedea măsuri tranzitorii care să facă obiectul unor termene-limită adecvate în cazul în care costurile punerii în aplicare imediate ar fi excesive comparativ cu beneficiile implicate.

(16)

La momentul adoptării prezentei directive, activitatea legată de pregătirea și consultarea cu privire la primul set de măsuri de punere în aplicare a normelor-cadru în conformitate cu Directiva 2009/138/CE este în plină desfășurare. În interesul finalizării rapide a măsurilor în cauză este oportun să se permită Comisiei, pentru o perioadă de tranziție, să adopte unele dintre standardele tehnice de reglementare prevăzute în prezenta directivă, în conformitate cu procedura de adoptare a actelor delegate. Modificările acestor acte delegate sau, după expirarea perioadei de tranziție, orice standarde tehnice de reglementare de punere în aplicare a Directivei 2009/138/CE ar trebui adoptate în conformitate cu articolele 10 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(17)

În plus, este oportun ca AEAPO să propună actualizări ale actelor delegate sub forma unor standarde tehnice de reglementare după expirarea perioadei de tranziție de doi ani. Respectivele actualizări ar trebui să se limiteze la aspectele tehnice ale actelor delegate relevante și nu ar trebui să implice decizii strategice sau opțiuni de politică.

(18)

Atunci când AEAPO pregătește și elaborează standardele tehnice de reglementare pentru a adapta actele delegate la evoluțiile tehnice de pe piețele financiare, Comisia ar trebui să se asigure transmisia simultană, adecvată și în timp util a informațiilor cu privire la domeniul de aplicare al acestor proiecte de standarde tehnice de reglementare către Parlamentul European și Consiliu.

(19)

Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 prevăd un mecanism de soluționare a dezacordurilor dintre autoritățile naționale de supraveghere. În cazul în care o autoritate de supraveghere nu este de acord cu procedura sau conținutul unei acțiuni sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități de supraveghere în domeniile specificate în acte legislative ale Uniunii în conformitate cu regulamentele menționate, iar actul legislativ relevant impune cooperarea, coordonarea sau luarea unor decizii în comun de către autoritățile naționale de supraveghere din mai multe state membre, AES vizate ar trebui, la solicitarea uneia dintre autoritățile de supraveghere implicate, să poată sprijini autoritățile respective în efortul lor de a ajunge la un acord în termenul-limită stabilit de AES, care ar trebui să țină seama de orice alte termene-limită relevante prevăzute de legislația în vigoare, precum și de urgența și complexitatea dezacordului respectiv. În eventualitatea persistenței dezacordului respectiv, AES ar trebui să fie în măsură să soluționeze problema.

(20)

Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 impun să se specifice în legislația sectorială cazurile în care se poate aplica mecanismul de soluționare a dezacordurilor dintre autoritățile naționale de supraveghere. Prezenta directivă ar trebui să identifice o primă serie de astfel de cazuri în sectorul asigurărilor și reasigurărilor, fără a împiedica adăugarea de noi cazuri în viitor. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice AES să acționeze în baza altor competențe sau să îndeplinească sarcini specificate în Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, printre acestea numărându-se sarcina medierii facultative și sarcina de a contribui la aplicarea consecventă, eficientă și efectivă a dreptului Uniunii. Pe lângă aceasta, în acele domenii în care dreptul în cauză prevede deja o formă facultativă de mediere sau când există termene-limită pentru luarea în comun a deciziilor de către una sau mai multe autorități naționale de supraveghere, sunt necesare modificări pentru a garanta claritatea procesului de luare în comun a deciziilor și a reduce la minimum perturbarea acestuia, dar și pentru a asigura capacitatea AES de a soluționa dezacordurile, dacă este necesar. Procedura obligatorie de soluționare a dezacordurilor este menită să gestioneze situații în care autoritățile naționale de supraveghere nu pot să rezolve singure chestiuni procedurale sau de fond legate de respectarea dreptului Uniunii.

(21)

Prezenta directivă ar trebui, așadar, să identifice situațiile în care poate să apară necesitatea soluționării unor chestiuni procedurale sau de fond legate de respectarea legislației Uniunii, chestiuni care nu pot fi soluționate de autoritățile naționale de supraveghere pe cont propriu. În asemenea situații, una dintre autoritățile naționale de supraveghere implicate ar trebui să poată ridica problema pe lângă AES vizată. AES respectivă ar trebui să acționeze în conformitate cu regulamentul său de înființare și cu prezenta directivă. Ea ar trebui să aibă capacitatea de a cere autorităților naționale de supraveghere implicate să ia măsuri specifice sau să nu ia măsuri pentru a soluționa problema și să garanteze respectarea legislației Uniunii, măsurile întreprinse de AES având efecte obligatorii asupra autorităților naționale de supraveghere vizate. În cazurile în care actul legislativ relevant al Uniunii lasă la latitudinea statelor membre posibilitatea de a acționa, deciziile luate de o AES nu ar trebui să înlocuiască exercitarea acestor prerogative de către autoritățile naționale de supraveghere, în cazul în care exercitarea respectivă este în conformitate cu dreptul Uniunii.

(22)

Directiva 2009/138/CE prevede adoptarea în comun a deciziilor în ceea ce privește aprobarea cererilor de utilizare a unui model intern la nivel de grup și de filială, aprobarea cererilor de introducere a unei filiale sub incidența articolelor 238 și 239 din directiva respectivă și identificarea unui supraveghetor de grup după alte criterii decât cele prevăzute la articolul 247 din directiva menționată. În toate aceste domenii, este necesară o modificare prin care să se precizeze clar că, în cazul unui dezacord, AEAPO poate soluționa dezacordul recurgând la procedura stabilită în Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. Prin această abordare devine clar faptul că, deși AEAPO nu ar trebui să înlocuiască exercitarea competențelor discreționare de către autoritățile de supraveghere, ar trebui să fie posibil ca dezacordurile să fie soluționate, iar cooperarea să fie consolidată înainte de luarea de către autoritatea națională de supraveghere sau de emiterea unei decizii definitive la adresa unei instituții. AEAPO ar trebui să soluționeze dezacordurile asigurând medierea între opiniile contrare ale autorităților naționale de supraveghere.

(23)

Noul sistem de supraveghere instituit de SESF va solicita autorităților naționale de supraveghere să coopereze îndeaproape cu AES. Modificările aduse actelor legislative relevante ar trebui să garanteze că nu există obstacole juridice în calea îndeplinirii obligațiilor de schimb de informații incluse în Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010, precum și că furnizarea de date nu dă naștere unei sarcini administrative inutile.

(24)

Întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să fie obligate să furnizeze doar autorităților lor naționale de supraveghere astfel de informații care sunt relevante în scopul supravegherii, luând în considerare obiectivele supravegherii astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2009/138/CE. Informațiile privind lista completă de active, enumerate element cu element, și alte informații care trebuie furnizate mai frecvent decât anual ar trebui să fie obligatorii numai atunci când cunoștințele suplimentare dobândite de către autoritățile de supraveghere în scopul monitorizării situației financiare a întreprinderilor sau analiza eventualelor efecte asupra deciziilor lor privind stabilitatea financiară sunt mai importante decât povara asociată cu calcularea și transmiterea acestor informații. După evaluarea naturii, amplorii și complexității riscurilor inerente activității întreprinderii, autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să poată permite limitări privind frecvența și amploarea informațiilor care trebuie raportate sau poate scuti de obligația de raportare a activelor element cu element exclusiv atunci când întreprinderea nu depășește anumite praguri. Ar trebui să se garanteze faptul că cele mai mici întreprinderi sunt eligibile pentru limitări și scutiri și că totalul acestor întreprinderi nu depășește 20 % din piața asigurărilor de viață și a altor asigurări și piața reasigurărilor dintr-un stat membru.

(25)

Pentru a garanta că informațiile raportate de întreprinderile de asigurare și reasigurare participante și societățile holding de asigurare la nivel de grup sunt corecte și complete, autoritățile naționale de supraveghere nu ar trebui să permită limitări cu privire la informațiile care trebuie raportate sau la scutirile de la obligația de raportare a activelor element cu element de către întreprinderile care aparțin unui grup, cu excepția cazului în care autoritatea națională de supraveghere este convinsă că raportarea ar fi neoportună, dată fiind natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității grupului.

(26)

În domeniile în care Comisia este în prezent abilitată prin Directiva 2009/138/CE să adopte măsuri de punere în aplicare, în cazul în care măsurile respective sunt acte fără caracter legislativ cu aplicare generală, destinate să completeze sau să modifice anumite elemente neesențiale ale directivei respective în sensul articolului 290 din TFUE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul respectiv sau standarde tehnice de reglementare în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(27)

Pentru a garanta că se aplică același tratament tuturor întreprinderilor de asigurare și reasigurare la calcularea cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu Directiva 2009/138/CE pe baza formulei standard sau pentru a ține seama de evoluția pieței, Comisia ar trebui împuternicită să adopte acte delegate în legătură cu calcularea cerinței de capital de solvabilitate (CCS) pe baza formulei standard.

(28)

Atunci când riscurile nu sunt suficient acoperite de un submodul, AEAPO ar trebui împuternicită să dezvolte proiecte de standarde tehnice de reglementare în legătură cu limitele cantitative și criteriile de eligibilitate a activelor pentru CCS pe baza formulei standard.

(29)

Pentru a permite întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să calculeze consecvent rezervele tehnice în conformitate cu Directiva 2009/138/CE, este nevoie ca un organism central să deducă, să publice și să actualizeze regulat anumite informații tehnice referitoare la structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc, ținând seama de observațiile de pe piața financiară. Modul în care se obține structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc ar trebui să fie transparent. Aceste activități, dat fiind caracterul lor tehnic și legat de asigurări, ar trebui să fie efectuate de AEAPO.

(30)

Structura temporală a ratei dobânzilor fără risc ar trebui să evite volatilitatea artificială a rezervelor tehnice și a fondurilor proprii eligibile și să ofere stimulente pentru o bună gestionare a riscurilor. Alegerea punctelor de plecare pentru extrapolarea ratelor dobânzilor fără risc ar trebui să permită întreprinderilor să asigure concordanța dintre obligațiuni și fluxurile de trezorerie care sunt reduse cu rate neextrapolate în calcularea celei mai bune estimări. În condiții de piață similare cu cele de la data intrării în vigoare a prezentei directive, punctul de plecare pentru extrapolarea ratelor dobânzilor fără risc, în special pentru euro, ar trebui să fie la o scadență de 20 de ani. În condiții de piață similare cu cele de la data intrării în vigoare a prezentei directive, partea extrapolată a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc, în special pentru euro, ar trebui să conveargă către cursul la termen final astfel încât, pentru scadențele de 40 de ani de la punctul de plecare al extrapolării, cursurile la termen extrapolate să nu difere cu mai mult de trei puncte de bază de cursul la termen final. Pentru alte monede decât euro, caracteristicile piețelor obligațiunilor și ale operațiunilor de swap locale ar trebui luate în considerare pentru stabilirea punctului de plecare pentru extrapolarea ratelor dobânzilor fără risc și perioada de convergență adecvată către cursul la termen final.

(31)

Atunci când întreprinderile de asigurare și reasigurare dețin obligațiuni sau alte active cu caracteristici similare în ceea ce privește fluxurile de trezorerie la scadență, acestea nu sunt expuse riscului de modificare a spreadurilor pentru activele respective. Pentru a evita efectele modificărilor de spreaduri ale activelor asupra valorii fondurilor proprii a respectivelor întreprinderi, acestea ar trebui să poată ajusta structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări în concordanță cu evoluția spreadurilor la active. Aplicarea unei astfel de ajustări de echilibrare ar trebui să facă obiectul uni aprobări din partea autorităților de supraveghere, iar cerințele stricte privind activele și pasivele ar trebui să garanteze că întreprinderile de asigurare și reasigurare își pot menține activele la scadență. În special fluxurile de trezorerie ale activelor și pasivelor ar trebui să corespundă, iar activele ar trebui înlocuite în scopul menținerii acestei corespondențe numai atunci când fluxurile de trezorerie prevăzute au suferit modificări substanțiale, precum în cazul devalorizării sau nerambursării unei obligațiuni. Întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să facă public impactul unei ajustări de echilibrare asupra poziției lor financiare pentru a asigura o transparență corespunzătoare.

(32)

Pentru a preveni un comportament prociclic al investitorilor, întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să poată ajusta structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc pentru calcularea celei mai bune estimări a rezervelor tehnice pentru a diminua efectul unor spreaduri exagerate ale obligațiunilor. O astfel de primă de volatilitate ar trebui să se bazeze pe portofolii de referință pentru monedele relevante ale acelor întreprinderi și, dacă este necesar, pentru a asigura reprezentativitate, asupra portofoliilor de referință pentru piețele naționale ale asigurărilor. Întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să facă public impactul primei de volatilitate asupra poziției lor financiare pentru a asigura o transparență corespunzătoare.

(33)

Având în vedere importanța reducerilor pentru calcularea rezervelor tehnice, Directiva 2009/138/CE ar trebui să asigure condiții uniforme pentru alegerea ratelor de reducere de către întreprinderile de asigurare și reasigurare. În vederea asigurării unor astfel de condiții uniforme, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili structurile temporale relevante ale ratelor dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare, spreadurile esențiale pentru calcularea primei de echilibrare și prima de volatilitate. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Respectivele acte de punere în aplicare ar trebui să utilizeze informațiile tehnice provenite și publicate de către AEAPO. Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea respectivelor acte de punere în aplicare.

(34)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind structurile temporale relevante ale ratelor dobânzilor fără risc, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(35)

Pentru a diminua potențiale efecte prociclice nedorite, termenul pentru restaurarea respectării CCS ar trebui extins în mod excepțional în situații nefavorabile, inclusiv în cazul unor prăbușiri puternice pe piețele financiare, al persistenței unor rate mici ale dobânzii și al dezastrelor de mare impact care afectează întreprinderile de asigurare și reasigurare care dețin o cotă semnificativă pe piață sau au legătură cu liniile de activitate afectate. AEAPO ar trebui să fie responsabilă cu declararea existenței unor situații nefaste excepționale, iar Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte măsuri prin intermediul unor acte delegate și al unor acte de punere în aplicare care să specifice criteriile și procedurile relevante.

(36)

În contextul primei de echilibrare la structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc prevăzută în conformitate cu prezenta directivă, cerința ca portofoliul de obligații de asigurare sau reasigurare căruia i se aplică prima de echilibrare și portofoliul de active alocat să fie identificate, organizate și gestionate separat de alte activități ale întreprinderilor și ca respectivele active să nu poată fi folosite pentru a acoperi pierderile provenite din alte activități ale întreprinderilor ar trebui înțeleasă în sens economic. Aceasta nu ar trebui să implice o obligație pentru statele membre de a defini conceptul juridic de fonduri restricționate în legislațiile naționale. Întreprinderile care utilizează o primă de echilibrare ar trebui să identifice, să organizeze și să gestioneze portofoliul de active și obligațiuni separat de altă părți ale activității și, prin urmare, nu ar trebui să li se permită să compenseze riscurile care apar în alte părți ale activității utilizând portofoliul de active alocat. Deși acest lucru permite o gestionare eficientă a portofoliului, transferabilitatea redusă și diversificarea între portofoliul alocat și restul nevoilor întreprinderii trebuie să se reflecte în ajustarea fondurilor proprii și a cerinței de capital de solvabilitate, în scopul primei de echilibrare.

(37)

Spreadul portofoliului de referință menționat în prezenta directivă ar trebui determinat în mod transparent, utilizând indici relevanți atunci când este posibil.

(38)

Pentru a garanta aplicarea transparentă a primei de volatilitate, a primei de echilibrare și a măsurilor tranzitorii privind ratele dobânzilor fără risc și rezervele tehnice prevăzute în conformitate cu prezenta directivă, întreprinderile de asigurare și reasigurare ar trebui să facă public impactul neaplicării acestor măsuri asupra poziției lor financiare, inclusiv în ceea ce privește valoarea rezervelor tehnice, CCS, cerința de capital minim (CCM) în conformitate cu Directiva 2009/138/CE, valoarea fondurilor proprii de bază și valoarea fondurilor proprii eligibile pentru acoperirea CCM și CCS.

(39)

Statele membre ar trebui să poată, în legislația lor națională, să acorde autorităților lor naționale de supraveghere capacitatea de a permite și, în circumstanțe excepționale, de a respinge utilizarea primei de volatilitate.

(40)

Pentru a asigura furnizarea armonizată a anumitor inputuri tehnice la CCS utilizând formula standard, de exemplu, pentru a permite abordări armonizate de utilizare a ratingului, ar trebui ca AEAPO să aibă anumite sarcini specifice. Recunoașterea agențiilor de rating de credit ar trebui aliniată la și ar trebui să fie consecventă cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12). Ar trebui evitate suprapunerile cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și, în acest scop, rolul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere stabilit în Regulamentele (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 se justifică. AEAPO ar trebui să valorifice cât mai bine competența și experiența de care dispune AEVMP. Modul detaliat de exercitare a acestor sarcini ar trebui specificat în măsurile care se adoptă prin actul delegat sau prin actele de punere în aplicare.

(41)

Listele administrațiilor regionale și ale autorităților locale publicate de AEAPO nu ar trebui să fie mai detaliate decât este necesar pentru a garanta că unor astfel de guverne sau autorități li se acordă același tratament numai când riscurile de expunere sunt același ca și în cazul guvernelor centrale.

(42)

Pentru a asigura o abordare armonizată, în cadrul Directivei 2009/138/CE, pentru a stabili când anume este permisă prelungirea perioadei de redresare în cazurile de încălcare a CCS, este necesar să se precizeze condițiile care constituie o „situație nefastă excepțională”. AEAPO ar trebui să fie responsabilă cu declararea existenței unor astfel de situații nefavorabile excepționale, iar Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte măsuri prin intermediul unor acte delegate și al unor acte de punere în aplicare care să specifice criteriile și procedurile relevante în eventualitatea unor astfel de situații nefavorabile excepționale.

(43)

Pentru a asigura consecvența transsectorială și pentru a elimina divergențele dintre interesele întreprinderilor care transformă împrumuturile în titluri de valoare tranzacționabile și alte instrumente financiare (emitenți sau sponsori) și interesele întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care investesc în respectivele titluri de valoare sau instrumente, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri prin intermediul unui act delegat, în contextul investițiilor în credite „reambalate”, conform Directivei 2009/138/CE, prin care să se precizeze nu doar cerințele, ci și consecințele nerespectării acestor cerințe.

(44)

Pentru a asigura o mai mare convergență a procedurilor de aprobare de către autoritățile de supraveghere, prevăzute în Directiva 2009/138/CE, în ceea ce privește parametrii specifici întreprinderii, politicile de schimbare a modelelor, societățile vehicule investiționale, precum și stabilirea și eliminarea majorărilor de capital, Comisia ar trebui să fie împuternicită să ia măsuri prin intermediul unui act delegat pentru specificarea procedurii relevante în aceste domenii.

(45)

Elaborarea de către Asociația internațională a autorităților de supraveghere a asigurărilor a unui standard de solvabilitate global, bazat pe riscuri, este în plină desfășurare și continuă să încurajeze consolidarea coordonării în materie de supraveghere și cooperare la nivel internațional. Dispozițiile din Directiva 2009/138/CE cu privire la actele delegate ale Comisiei care stabilesc echivalența regimurilor prudențiale și de solvabilitate în țările terțe sunt consecvente cu obiectivele de încurajare a convergenței internaționale către introducerea unor regimuri prudențiale și de solvabilitate bazate pe riscuri. Deoarece unele țări terțe ar putea avea nevoie de o perioadă mai lungă pentru a se adapta și a implementa regimuri prudențiale și de solvabilitate care să satisfacă toate criteriile pentru a fi recunoscute ca echivalente, este necesar să se specifice condițiile referitoare la modul în care trebuie tratate astfel de regimuri din țările terțe pentru ca acestea din urmă să poată fi recunoscute ca echivalente temporar. Actele delegate ale Comisiei care stabilesc echivalența temporară ar trebui, după caz, să ia în considerare evoluțiile internaționale. În cazul în care Comisia stabilește că regimul prudențial de supraveghere a grupurilor dintr-o țară terță este temporar echivalent, ar trebui să se permită raportarea suplimentară în scopuri de supraveghere pentru a garanta protecția deținătorilor de polițe și a beneficiarilor din Uniune.

(46)

Având în vedere caracterul special al pieței asigurărilor, cu scopul de a asigura condiții echitabile de concurență pentru întreprinderile de asigurare și reasigurare din țările terțe, indiferent dacă întreprinderea-mamă este stabilită în Uniune sau nu, Comisia ar trebui să poată stabili că o țară terță este temporar echivalentă în scopul calculării cerințelor de solvabilitate a grupului și fondurilor proprii eligibile pentru a satisface aceste cerințe.

(47)

Pentru a garanta că părțile interesate sunt informate în mod corespunzător cu privire la structura grupurilor de asigurare și reasigurare, este necesar ca informațiile cu privire la structura lor juridică și la structura organizațională și administrativă să fie făcute publice. Aceste informații ar trebui să includă cel puțin informații referitoare la denumirea juridică, tipul activității și țara în care se află filialele, întreprinderile afiliate la nivel material și sucursalele semnificative.

(48)

Deciziile Comisiei cu privire la faptul că regimul prudențial sau de solvabilitate al unei țări terțe este sau nu echivalent în totalitate sau temporar ar trebui să ia în considerarea, după caz, existența, durata și caracterul măsurilor tranzitorii în regimurile acelei țări.

(49)

Pentru a permite societății cooperative europene (SCE), înființată prin Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului (13), să ofere servicii de asigurare și reasigurare, este necesar să se completeze lista formelor juridice permisibile de întreprinderi de asigurare și reasigurare, prevăzută în Directiva 2009/138/CE, astfel încât să fie inclusă și societatea cooperativă europeană.

(50)

Ar trebui adaptate valorile în euro ale pragului cerinței de capital minim pentru întreprinderile de asigurare și reasigurare. Această adaptare rezultă din ajustarea periodică a actualelor praguri privind cerințele de capital ale acestor întreprinderi pentru a ține seama de inflație.

(51)

Calcularea CCS pentru asigurările de sănătate ar trebui să reflecte sistemele naționale de egalizare și, de asemenea, ar trebui să țină cont de modificările legislației naționale în materie de sănătate, întrucât acestea reprezintă o parte fundamentală a sistemului de asigurări de pe respectivele piețe naționale din domeniul sănătății.

(52)

Anumite competențe de executare stabilite în conformitate cu articolul 202 din Tratatul de instituire a Comunității Europene ar trebui înlocuite cu dispoziții adecvate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE.

(53)

Alinierea procedurilor de comitologie la TFUE și, în cazul de față, la articolul 290, ar trebui să se facă în funcție de situație. Pentru a ține seama de evoluțiile tehnice de pe piețele financiare și pentru a specifica cerințele prevăzute de directivele modificate prin prezenta directivă, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Mai exact, actele delegate ar trebui adoptate cu privire la detalii privind cerințele în materie de guvernanță, evaluarea, guvernanța, informațiile comunicate în scopuri de supraveghere și cele destinate publicului, determinarea și clasificarea fondurilor proprii, formula standard pentru calculul CCS (inclusiv orice schimbare importantă în domeniul majorărilor de capital) și alegerea metodelor și ipotezelor pentru calculul rezervelor tehnice.

(54)

În Declarația nr. 39 cu privire la articolul 290 din TFUE, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, Conferința a luat act de intenția Comisiei de a consulta în continuare experții desemnați de statele membre pentru elaborarea proiectelor de acte delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate.

(55)

Parlamentul European și Consiliul ar trebui să aibă la dispoziție trei luni de la data notificării pentru a formula obiecții la un act delegat. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, această perioadă ar trebui să poată fi prelungită cu trei luni pentru domeniile referitor la care există preocupări majore. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca Parlamentul European și Consiliul să informeze celelalte instituții cu privire la intenția lor de a nu prezenta obiecții. Aprobarea rapidă a actelor delegate este adecvată în special atunci când se impune respectarea termenelor limită, de exemplu atunci când actul de bază prevede un anumit calendar de care Comisia trebuie să țină cont în adoptarea actelor delegate.

(56)

Ținând cont de criza financiară și de mecanismele prociclice care au contribuit la declanșarea acesteia și la agravarea efectelor sale, Consiliul pentru Stabilitate Financiară, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și G20 au emis recomandări pentru atenuarea efectelor prociclice ale reglementărilor financiare. Aceste recomandări au o relevanță directă pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare, în calitatea lor de componente importante ale sistemului financiar.

(57)

Pentru a realiza o aplicare coerentă a prezentei directive și a asigura supravegherea macroprudențială în Uniune, este oportun ca Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), instituit de Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (14), să elaboreze principii adaptate economiei Uniunii.

(58)

Criza financiară a evidențiat faptul că instituțiile financiare au subestimat pe scară largă nivelul riscului de credit al contrapartidei asociat instrumentelor financiare derivate extrabursiere (OTC). Acest fapt a determinat G20 să solicite, în septembrie 2009, compensarea unui număr mai mare de OTC prin intermediul unei contrapartide centrale. În plus, G20 a solicitat aplicarea unor cerințe de capital mai ridicate în cazul OTC care nu au putut fi compensate la nivel central pentru a reflecta în mod adecvat riscurile mai mari asociate acestora.

(59)

Calcularea formulei standard pentru CCS ar trebui să trateze expunerile la contrapartidele centrale calificate în mod consecvent cu tratamentul aplicat unor astfel de expuneri în cerințele de capital pentru instituțiile de credit și instituțiile financiare astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special cu privire la diferențele de tratament dintre contrapartidele centrale calificate și alte contrapartide.

(60)

Pentru a garanta că obiectivul Uniunii de creștere sustenabilă pe termen lung și obiectivele Directivei 2009/138/CE de a-i proteja în principal pe deținătorii de polițe și de a garanta totodată stabilitate financiară va fi îndeplinit în continuare, Comisia ar trebui să reevalueze adecvarea metodelor, a ipotezelor și a parametrilor standard utilizați pentru calculul formulei standard pentru CCS în termen de cinci ani de la aplicarea Directivei 2009/138/CE. Această reevaluare ar trebui să se bazeze în special pe experiența generală a întreprinderilor de asigurare și reasigurare de utilizare a formulei standard pentru CCS în cursul perioadei de tranziție. Reevaluarea ar trebui totodată să țină seama de performanța tuturor claselor de active și a tuturor instrumentelor financiare, de comportamentul investitorilor în legătură cu activele și instrumentele financiare în cauză, precum și de evoluțiile în materie de stabilire a standardelor internaționale pentru serviciile financiare. Poate fi necesar ca revizuirea parametrilor standard pentru anumite clase de active, precum titlurile de valoare cu venit fix și infrastructura pe termen lung, să constituie o prioritate.

(61)

Pentru a permite tranziția armonioasă la un nou regim în temeiul Directivei 2009/138/CE, este necesar să se prevadă perioade tranzitorii specifice și perioade de introducere treptată. Măsurile tranzitorii trebuie să vizeze evitarea perturbărilor pieței și limitarea interferențelor la nivelul produselor existente, garantându-se în același timp disponibilitatea produselor de asigurări. Măsurile tranzitorii ar trebui să încurajeze întreprinderile să respecte cât mai curând posibil cerințele specifice ale noului regim.

(62)

Este necesar să se prevadă un regim tranzitoriu pentru activitățile de furnizare de pensii ocupaționale desfășurate de întreprinderile de asigurare în temeiul articolului 4 din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) atunci când Comisia realizează revizuirea prezentei directive. Regimul tranzitoriu ar trebui să înceapă de îndată ce amendamentele la Directiva 2003/41/CE au intrat în vigoare.

(63)

În pofida aplicării anticipate a Directivei 2009/138/CE, în special în scopul evaluărilor legate de aprobarea modelelor interne, fondurile proprii auxiliare, clasificarea fondurilor proprii, parametrii specifici întreprinderii, vehiculele investiționale, submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” în funcție de durată și dispoziția tranzitorie privind calculul celei mai bune estimări cu privire la obligațiile de asigurare și reasigurare corespunzătoare primelor plătite în cazul contractelor existente, Directivele 64/225/CEE (16), 73/239/CEE (17), 73/240/CEE (18), 76/580/CEE (19), 78/473/CEE (20), 84/641/CEE (21), 87/344/CEE (22), 88/357/CEE (23) și 92/49/CEE (24) ale Consiliului, precum și Directivele 98/78/CE (25), 2001/17/CE (26), 2002/83/CE (27) și 2005/68/CE (28) ale Parlamentului European și ale Consiliului (denumite, în mod colectiv, „Solvabilitate I”), astfel cum sunt modificate de actele enumerate în partea A din anexa VI la Directiva 2009/138/CE, ar trebui să se aplice în continuare până la sfârșitul anului 2015.

(64)

În conformitate cu declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, din 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă și Directiva 2009/138/CE, organul legislativ consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(65)

Având în vedere că obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea funcționării pieței interne prin garantarea unui nivel ridicat, eficient și consecvent de reglementare și supraveghere prudențială, protejarea deținătorilor de polițe și a beneficiarilor și, implicit, a întreprinderilor și a consumatorilor, protejarea integrității, eficienței și bunei funcționări a piețelor financiare, menținerea stabilității sistemului financiar și consolidarea coordonării internaționale în materie de supraveghere, nu se pot realiza în mod satisfăcător de către statele membre și mai degrabă, ținând cont de amploarea acțiunii, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în acest sens, în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele în cauză.

(66)

Directivele 2003/71/CE și 2009/138/CE și Regulamentele (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 1094/2010 și (UE) nr. 1095/2010 ar trebui, așadar, să fie modificate în consecință,

1.

La articolul 5 alineatul (4), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care condițiile definitive ale ofertei nu sunt incluse în prospectul de bază sau într-un supliment, acestea se pun la dispoziția investitorilor, se depun la autoritatea competentă din statul membru de origine și se comunică de către autoritatea competentă respectivă autorității competente din statul membru sau statele membre gazdă de îndată ce este posibil după ce o ofertă publică este făcută și, dacă se poate, înainte de lansarea ofertei publice sau de admiterea la tranzacționare. Autoritatea competentă a statului membru gazdă comunică AEVMP aceste condiții definitive. Condițiile definitive conțin numai informații referitoare la nota privind valorile mobiliare și nu sunt folosite pentru completarea prospectului de bază. În astfel de cazuri se aplică articolul 8 alineatul (1) litera (a).”

2.

La articolul 11, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezentul articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice informațiile care urmează să fie introduse prin trimitere.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte comune de standarde tehnice de reglementare până la 1 iulie 2015.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

3.

La articolul 13, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește aprobarea prospectelor, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica procedurile de aprobare a prospectului și condițiile în care termenele pot fi adaptate.

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte comune de standarde tehnice de reglementare până la 1 iulie 2015.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

4.

La articolul 14, alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezentul articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice dispozițiile referitoare la publicarea prospectului de la alineatele (1)-(4).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte comune de standarde tehnice de reglementare până la 1 iulie 2015.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

5.

La articolul 15, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezentul articol, AEVMP elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare cu scopul de a specifica dispozițiile referitoare la difuzarea comunicărilor cu caracter promoțional care anunță intenția de a face oferte publice de valori mobiliare sau admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată, în special înainte ca prospectul să fie pus la dispoziția publicului sau înainte de deschiderea subscrierii, precum și de a specifica dispozițiile prevăzute la alineatul (4).

AEVMP înaintează Comisiei aceste proiecte comune de standarde tehnice de reglementare până la 1 iulie 2015.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

6.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 31a

Personalul și resursele AEVMP

AEVMP evaluează necesitățile de personal și de resurse rezultate din asumarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentei directive și prezintă un raport în legătură cu acestea Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.”

1.

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 17, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu privire la lista formelor enumerate în anexa III, cu excepția punctelor 28 și 29 din părțile A, B și C.”

3.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 25a

Notificarea și publicarea autorizațiilor sau retragerilor de autorizații

Fiecare autorizație sau retragere a unei autorizații se notifică Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale) (AEAPO) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (31). Denumirea fiecărei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare autorizate se înscrie pe o listă. AEAPO publică lista respectivă pe site-ul său internet și asigură actualizarea sa.

4.

La articolul 29, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Actele delegate și standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare adoptate de Comisie respectă principiul proporționalității, garantând astfel aplicarea proporțională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor de asigurare mici.

Proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate de AEAPO în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare prezentate în conformitate cu articolul 15 din regulamentul respectiv și ghidurile și recomandările emise în conformitate cu articolul 16 din regulamentul respectiv respectă principiul proporționalității, garantând astfel aplicarea proporțională a prezentei directive, în special în cazul întreprinderilor de asigurare mici.”

5.

La articolul 31, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Fără a aducere atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) și articolului 256, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu privire la alineatul (2) de la prezentul articol, prin care se precizează aspectele cheie cu privire la care se publică date statistice agregate, precum și cuprinsul și data publicării informațiilor.

(5)   Pentru a asigura condiții uniforme legate de aplicarea alineatului (2) de la prezentul articol și fără a aduce atingere articolului 35, articolului 51, articolului 254 alineatul (2) și articolului 256, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a specifica machetele și structura informațiilor publicate conform prezentului articol.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 septembrie 2015.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

6.

La articolul 33 se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autoritățile de supraveghere dintr-un stat membru gazdă că intenționează să desfășoare verificări la fața locului în conformitate cu primul paragraf și în cazul în care autorității de supraveghere respective i se interzice să își exercite dreptul de a desfășura verificările la fața locului sau în cazul în care autoritățile de supraveghere respective nu își pot exercita în practică dreptul de participare în conformitate cu al doilea paragraf, autoritățile de supraveghere pot înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat.

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO poate participa la inspecțiile la fața locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorități de supraveghere.”

7.

Articolul 35 se modifică după cum urmează:

8.

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

9.

La articolul 38 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazul în care o autoritate de supraveghere a informat autoritatea competentă a statului membru al furnizorului de servicii că intenționează să efectueze verificări la fața locului în conformitate cu prezentul paragraf sau în cazul în care efectuează verificări la fața locului în conformitate cu primul paragraf și în cazul în care autoritatea de supraveghere respectivă este practic pusă în imposibilitatea să își exercite dreptul de a efectua verificările la fața locului, autoritatea de supraveghere poate înainta chestiunea AEAPO, solicitând asistență din partea acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO are dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorități de supraveghere.”

10.

Articolul 44 se modifică după cum urmează:

11.

La articolul 45 se introduce următorul alineat:

„(2a)   În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b, prima de volatilitate menționată la articolul 77d sau măsurile tranzitorii menționate la articolele 308c și 308d, ele efectuează o evaluare a conformității cu cerințele de capital menționate la alineatul (1) litera (b) luând și, respectiv, neluând în calcul respectivele prime și măsuri tranzitorii.”

12.

Articolul 50 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 50

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la următoarele elemente:

(2)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezenta secțiune, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește evaluarea menționată la articolul 45 alineatul (1) litera (a), AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la elementele acestei evaluări.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

13.

Articolul 51 se modifică după cum urmează:

14.

Articolul 52 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 52

Informații pentru Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale și rapoarte întocmite de aceasta

(1)   Fără a aduce atingere articolului 35 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre impun autorităților de supraveghere să furnizeze anual AEAPO următoarele informații:

(2)   AEAPO publică anual următoarele informații:

(3)   AEAPO furnizează Parlamentului European, Consiliului și Comisiei informațiile menționate la alineatul (2), împreună cu un raport care evidențiază gradul de convergență a supravegherii între autoritățile de supraveghere din diferitele state membre în ceea ce privește utilizarea majorărilor de capital.”

15.

Articolul 56 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 56

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: acte delegate și standarde tehnice de reglementare

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la informațiile care trebuie publicate și cu privire la termenele aferente publicării anuale a informațiilor în conformitate cu secțiunea 3.

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentei secțiuni, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la proceduri, formate și machete.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la al doilea paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

16.

La articolul 58, alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezenta secțiune, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili o listă exhaustivă a informațiilor menționate la articolul 59 alineatul (4) care urmează să fie incluse de potențialii achizitori în notificarea lor, fără a aduce atingere articolului 58 alineatul (2).

Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește prezenta secțiune și a ține seama de evoluțiile viitoare, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru adaptarea criteriilor stabilite la articolul 59 alineatul (1).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul și al doilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(9)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentei directive, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile, formularele și machetele pentru procesul de consultare dintre autoritățile de supraveghere relevante menționat la articolul 60.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

17.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 65a

Cooperarea cu AEAPO

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere cooperează cu AEAPO în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere furnizează fără întârziere AEAPO toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

18.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 67a

Competențele de investigare ale Parlamentului European

Articolele 64 și 67 nu aduc atingere competențelor de investigare conferite Parlamentului European de articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).”

19.

La articolul 69, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„O astfel de comunicare nu poate avea loc decât în cazul în care acest lucru este necesar din motive de control prudențial. Statele membre prevăd, cu toate acestea, că informațiile primite în temeiul articolului 65 și al articolului 68 alineatul (1) și informațiile obținute prin intermediul verificărilor la fața locului menționate la articolul 33 pot face obiectul comunicărilor numai cu acordul explicit al autorității de supraveghere de la care provin sau al autorității de supraveghere a statului membru în care s-a efectuat verificarea la fața locului.”

20.

Articolul 70 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 70

Transmiterea de informații băncilor centrale și autorităților monetare, autorităților de supraveghere a sistemelor de plată și Comitetului european pentru risc sistemic

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 64-69, o autoritate de supraveghere poate transmite următoarelor organisme și autorități informații destinate să contribuie la îndeplinirea atribuțiilor lor:

(2)   În cazul unei situații de urgență, inclusiv situația de urgență menționată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, statele membre permit autorităților de supraveghere să comunice fără întârziere informații băncilor centrale naționale din cadrul SEBC (inclusiv BCE), atunci când aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor statutare ale acestora, inclusiv pentru aplicarea politicii monetare și furnizarea lichidității aferente, supravegherea sistemelor de plăți, de compensare și de decontare a titlurilor de valoare și asigurarea stabilității sistemului financiar, precum și CERS, atunci când aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia.

(3)   Autoritățile sau organismele respective pot, de asemenea, să comunice autorităților de supraveghere informațiile de care pot avea nevoie în sensul articolului 67. Informațiile primite în acest context sunt supuse dispozițiilor privind obligația de secret profesional prevăzute în prezenta secțiune.

21.

Articolul 71 se modifică după cum urmează:

22.

La articolul 75, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili metodele și ipotezele care trebuie aplicate la evaluarea activelor și pasivelor în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește evaluarea activelor și pasivelor, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

23.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 77a

Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

Determinarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc menționată la articolul 77 alineatul (2) se face pe baza informațiilor derivate din instrumentele financiare relevante și este în concordanță cu acestea. Determinarea respectivă ține cont de instrumentele financiare relevante în cazul scadențelor pentru care piețele de instrumente financiare și de obligațiuni sunt diversificate, lichide și transparente. Pentru scadențele în cazul cărora piețele instrumentelor financiare relevante și ale obligațiunilor nu mai sunt diversificate, lichide și transparente, se extrapolează structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc.

Partea extrapolată a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe ratele forward care converg uniform din una sau mai multe rate forward legate de scadențele cele mai lungi ale instrumentelor financiare relevante și ale obligațiunilor care pot fi determinate pe o piață diversificată, lichidă și transparentă către o rată forward finală.

Articolul 77b

Prima de echilibrare a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)   Întreprinderile de asigurare și reasigurare pot aplica o primă de echilibrare structurii temporale relevante a ratelor dobânzilor fără risc pentru a calcula cea mai bună estimare pentru un portofoliu de obligații de asigurare și reasigurare de viață, inclusiv pentru anuitățile care provin din contractele de asigurări sau reasigurări generale, sub rezerva aprobării prealabile de către autoritățile de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

În pofida dispozițiilor de la primul paragraf litera (h), întreprinderile de asigurare sau reasigurare pot folosi active cu fluxuri de trezorerie fixe, cu excepția cazului în care depind de inflație, cu condiția ca activele în cauză să fie echivalente fluxurilor de trezorerie ale portofoliului de obligații de asigurare sau reasigurare care depind de inflație.

În cazul în care emitenții sau terții au dreptul să modifice fluxurile de trezorerie ale unui activ astfel încât investitorul să beneficieze de o compensație suficientă care să îi permită să obțină aceleași fluxuri de trezorerie reinvestind în active cu o calitate a creditului echivalentă sau superioară, dreptul de a modifica fluxurile de trezorerie nu împiedică activul respectiv să fie admis în portofoliul alocat în conformitate cu primul paragraf litera (h).

(2)   Întreprinderile de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare unui portofoliu de obligații de asigurare sau reasigurare nu revin la o abordare care nu include o primă de echilibrare. În cazul în care o întreprindere de asigurare sau reasigurare care aplică prima de echilibrare nu mai este în măsură să respecte condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează imediat autoritatea de supraveghere și ia măsurile necesare pentru a reinstitui conformitatea cu condițiile respective. Dacă nu este în măsură să reinstituie conformitatea cu condițiile respective în termen de două luni de la data nerespectării condițiilor, întreprinderea încetează să aplice prima de echilibrare tuturor obligațiilor sale de asigurare sau reasigurare și nu are dreptul de a aplica prima de echilibrare pentru o perioadă de încă 24 de luni.

(3)   Prima de echilibrare nu se aplică obligațiilor de asigurare sau reasigurare în cazul în care structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc folosită pentru a calcula cea mai bună estimare a obligațiilor în cauză include o primă de volatilitate în conformitate cu articolul 77d sau măsuri tranzitorii privind ratele dobânzilor fără risc în conformitate cu articolul 308c.

Articolul 77c

Calculul primei de echilibrare

(1)   Pentru fiecare monedă, prima de echilibrare menționată la articolul 77b se calculează în conformitate cu următoarele principii:

(2)   În sensul alineatului (1) litera (b), marja de credit istorică este:

Probabilitatea de neîncasare a creanțelor menționată la primul paragraf litera (a) punctul (i) se bazează pe statisticile pe termen lung privind neîncasarea creanțelor care sunt pertinente pentru activul în cauză în ceea ce privește durata, calitatea creditului și clasa de active în care se încadrează.

În cazul în care nu se poate obține o marjă de credit fiabilă pe baza statisticilor menționate la al doilea paragraf, marja de credit istorică este egală cu partea din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc, menționată la literele (b) și (c).

Articolul 77d

Prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc

(1)   Statele membre pot dispune ca întreprinderile de asigurare și reasigurare să solicite autorităților de supraveghere aprobarea prealabilă pentru a aplica prima de volatilitate structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc, în vederea calculării celei mai bune estimări menționate la articolul 77 alineatul (2).

(2)   Pentru fiecare monedă relevantă, prima de volatilitate aplicată structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe marja dintre rata dobânzii care poate fi obținută din activele incluse într-un portofoliu de referință pentru moneda în cauză și ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda în cauză.

Portofoliul de referință aferent unei monede este reprezentativ pentru activele exprimate în moneda în cauză, în care au investit întreprinderile de asigurare și reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare și reasigurare exprimate în moneda respectivă.

(3)   Cuantumul primei de volatilitate aplicate ratelor dobânzilor fără risc corespunde unei proporții de 65 % din marja de monedă corectată în funcție de risc.

Marja de monedă corectată în funcție de risc reprezintă diferența dintre marja menționată la alineatul (2) și partea din marja respectivă care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, unui risc de credit neașteptat sau unui alt risc aferent activelor.

Prima de volatilitate se aplică numai ratelor dobânzilor fără risc relevante din cadrul structurii temporale care nu sunt derivate prin extrapolare în conformitate cu articolul 77a. Extrapolarea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se bazează pe aceste rate ajustate ale dobânzilor fără risc.

(4)   Pentru fiecare țară relevantă, prima de volatilitate aplicată ratelor dobânzilor fără risc menționate la alineatul (3) și aferente monedei din țara în cauză se majorează, înainte de aplicarea factorului de 65 %, cu diferența dintre marja de țară corectată în funcție de risc și valoarea dublă a marjei de monedă corectată în funcție de risc, dacă această diferență este pozitivă, iar marja de țară corectată în funcție de risc este mai mare decât 100 de puncte de bază. Prima de volatilitate majorată se aplică pentru calculul celei mai bune estimări a obligațiilor de asigurare și reasigurare aferente produselor vândute pe piața asigurărilor din țara în cauză. Marja de țară corectată în funcție de risc se calculează în același mod ca marja de monedă corectată în funcție de risc aferent monedei țării în cauză, însă pe baza unui portofoliu de referință care este reprezentativ pentru activele în care au investit întreprinderile de asigurare și reasigurare pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare și reasigurare aferente produselor vândute pe piața de asigurări din țara în cauză și exprimate în moneda acelei țări.

(5)   Prima de volatilitate nu se aplică obligațiilor de asigurare în cazul în care structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc utilizată pentru calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective i s-a aplicat o primă de echilibrare în conformitate cu articolul 77b.

(6)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 101, cerința de capital de solvabilitate nu acoperă riscul de pierdere a fondurilor proprii de bază în urma modificării primei de volatilitate.

Articolul 77e

Informații tehnice emise de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale

(1)   AEAPO stabilește și publică, pentru fiecare monedă relevantă, următoarele informații tehnice cel puțin o dată pe trimestru:

(2)   Pentru a asigura condiții unitare pentru calculul rezervelor tehnice și al fondurilor proprii de bază, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească, pentru fiecare monedă relevantă, informațiile tehnice menționate la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective utilizează aceste informații.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 301 alineatul (2).

Din motive imperative de urgență legate de disponibilitatea structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura menționată la articolul 301 alineatul (3).

(3)   În cazul în care informațiile tehnice menționate la alineatul (1) sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu alineatul (2), întreprinderile de asigurare și reasigurare utilizează aceste informații tehnice pentru calculul celei mai bune estimări în conformitate cu articolul 77, al primei de echilibrare în conformitate cu articolul 77c și al primei de volatilitate în conformitate cu articolul 77d.

În ceea ce privește monedele și piețele naționale pentru care actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2) nu dispun cu privire la prima menționată la alineatul (1) litera (c), nu se aplică prima de volatilitate structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc la calculul celei mai bune estimări.

Articolul 77f

Analiza măsurilor referitoare la garanțiile pe termen lung și a măsurilor referitoare la «riscul aferent devalorizării acțiunilor»

(1)   Până la 1 ianuarie 2021, AEAPO raportează în fiecare an Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la impactul aplicării articolelor 77a-77e și 106, a articolului 138 alineatul (4) și a articolelor 304, 308c și 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole.

În această perioadă, autoritățile de supraveghere pun în fiecare an la dispoziția AEAPO următoarele informații:

(2)   AEAPO, după consultarea CERS, dacă este cazul, și după desfășurarea unei consultări publice, transmite Comisiei un aviz cu privire la evaluarea aplicării articolelor 77a-77e și 106, a articolului 138 alineatul (4) și a articolelor 304, 308c și 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestor articole. Evaluarea în cauză este realizată cu privire la disponibilitatea garanțiilor pe termen lung în cazul produselor de asigurare, la atitudinea întreprinderilor de asigurare și reasigurare în calitate de investitori pe termen lung și, mai general, la stabilitatea financiară.

(3)   Pe baza avizului transmis de AEAPO menționat la alineatul (2), Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului până la 1 ianuarie 2021 sau mai devreme, dacă este cazul. Raportul se axează, în special, pe efectele asupra:

De asemenea, raportul se bazează pe experiența de supraveghere legată de aplicarea articolelor 77a-77e și 106, a articolului 138 alineatul (4) și a articolelor 304, 308c și 308d, incluzând actele delegate sau actele de punere în aplicare adoptate în temeiul acestora.

(4)   Raportul Comisiei se însoțește, dacă este necesar, de propuneri legislative.”

24.

Articolul 86 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 86

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare

(1)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:

(2)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește metodele pentru calculul rezervelor tehnice, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza următoarele:

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   Pentru a se asigura condiții consecvente de aplicare a articolului 77b, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea aplicării unei ajustări de echilibrare menționate la articolul 77b alineatul (1).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

25.

Articolul 92 se modifică după cum urmează:

26.

Articolul 97 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 97

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare

(1)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili o listă a elementelor fondurilor proprii, inclusiv a celor prevăzute la articolul 96, considerate ca îndeplinind criteriile prevăzute la articolul 94, care să conțină, pentru fiecare element al fondurilor proprii, o descriere exactă a caracteristicilor care au determinat clasificarea acestuia.

(2)   Pentru a asigura armonizarea consecventă în ceea ce privește clasificarea fondurilor proprii, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează metodele pe care autoritățile de supraveghere trebuie să le folosească atunci când aprobă evaluarea și clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu apar pe lista menționată la alineatul (1).

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Comisia reexaminează periodic și, dacă este cazul, actualizează lista menționată la alineatul (1) având în vedere evoluțiile pieței.”

27.

Articolul 99 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 99

Acte delegate privind eligibilitatea fondurilor proprii

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, pentru a stabili:

28.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 109a

Inputuri tehnice armonizate utilizate pentru formula standard

(1)   În scopul calculării cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard, AES elaborează, prin intermediul Comitetului mixt, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la clasificarea evaluărilor de credit ale instituțiilor de evaluare externă a creditului (ECAI) pe o scară obiectivă a nivelurilor de calitate a creditului, aplicându-se nivelurile precizate în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) litera (n).

Comitetul mixt al AES înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2)   În scopul asigurării unor condiții uniforme de aplicare a prezentului articol și în scopul facilitării calculării modulului «risc de piață» menționat la articolul 105 alineatul (5), al facilitării calculării modulului «risc de contrapartidă» menționat la articolul 105 alineatul (6), al evaluării tehnicilor de diminuare a riscurilor menționate la articolul 101 alineatul (5) și al calculării rezervelor tehnice, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la:

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   AEAPO publică informații tehnice, inclusiv informații privind ajustarea simetrică menționată la articolul 106, cel puțin o dată pe trimestru.

(4)   În scopul asigurării unei aplicări în condiții uniforme a prezentului articol și al facilitării calculului modulului «risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate» menționat la articolul 105 alineatul (4), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare, luând în considerare calculele furnizate de autoritățile de supraveghere din statele membre vizate, cu privire la deviațiile standard legate de măsurile legislative naționale specifice ale statelor membre care permit partajarea plății indemnizațiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare și reasigurare și care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (5) și eventuale criterii suplimentare stabilite prin acte delegate.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(5)   Standardele tehnice de punere în aplicare menționate la alineatul (4) se aplică numai măsurilor legislative de la nivel național adoptate de statele membre, care permit partajarea plății indemnizațiilor aferente riscului de sănătate între întreprinderile de asigurare și reasigurare și care îndeplinesc următoarele criterii:

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, de stabilire a criteriilor suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească măsurile legislative la nivel național și a metodologiei și cerințelor privind calculul deviațiilor standard menționate la alineatul (4) de la prezentul articol.”

29.

Articolul 111 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 111

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare referitoare la articolele 103-109

(1)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a, prin care se prevăd următoarele:

(2)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autoritățile de supraveghere a utilizării parametrilor specifici întreprinderilor menționați la alineatul (1) litera (k).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   Până la 31 decembrie 2020, Comisia evaluează gradul de adecvare a metodelor, ipotezelor și parametrilor standard utilizați la calculul cerinței de capital de solvabilitate cu formula standard. În special, Comisia ține seama de performanța tuturor claselor de active și a tuturor instrumentelor financiare, de atitudinea investitorilor față de activele și instrumentele financiare în cauză, precum și de evoluțiile în materie de stabilire a standardelor internaționale pentru serviciile financiare. Este posibil să se acorde prioritate evaluării unor anumite clase de active. Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive sau a actelor delegate sau de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentei directive.

(4)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește cerința de capital de solvabilitate, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica limite cantitative și criterii de eligibilitate a activelor în cazul în care riscurile respective nu sunt acoperite în mod corespunzător printr-un submodul.

Comisia este împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Aceste standarde tehnice de reglementare se aplică activelor care acoperă rezervele tehnice, cu excepția activelor corespunzătoare contractelor de asigurare de viață în care riscul de investiții revine deținătorilor de polițe. Comisia le revizuiește în funcție de evoluția formulei standard și a piețelor financiare.”

30.

Articolul 114 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 114

Acte delegate și standarde tehnice de punere în aplicare privind modelele interne pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili următoarele:

(2)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru:

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

31.

Articolul 127 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 127

Acte delegate privind articolele 120-126

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a cu referire la articolele 120-126 pentru a permite o mai bună evaluare a profilului de risc și o mai bună gestionare a activităților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare privind utilizarea modelelor interne la nivelul Uniunii.”

32.

Articolul 129 se modifică după cum urmează:

33.

Articolul 130 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 130

Acte delegate

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează modul de calcul al cerinței de capital minim prevăzute la articolele 128 și 129.”

34.

La articolul 131 primul paragraf, datele de „31 octombrie 2012” și „31 octombrie 2013” se înlocuiesc cu datele de „31 decembrie 2015”, respectiv „31 decembrie 2016”.

35.

Articolul 135 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 135

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare privind cerințele calitative

(1)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează cerințe calitative în următoarele domenii:

(2)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a stabili:

(3)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește alineatul (2) litera (c), AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a indica metodologiile de calcul al exigenței proporționale de capital suplimentar menționate la alineatul (2) litera (c).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

36.

La articolul 138, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   În cazul unor situații nefavorabile excepționale care afectează întreprinderile de asigurare și de reasigurare care reprezintă o cotă de piață importantă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate, conform declarațiilor AEAPO, și, dacă e cazul, după consultarea CERS, autoritatea de supraveghere poate prelungi, pentru întreprinderile afectate, perioada prevăzută la alineatul (3) al doilea paragraf cu o perioadă maximă de șapte ani, ținând seama de toți factorii relevanți, inclusiv de durata medie a rezervelor tehnice.

Fără a aduce atingere competențelor AEAPO conform articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în sensul prezentului alineat, AEAPO declară, pe baza unei solicitări din partea autorității de supraveghere implicate, existența unei situații nefavorabile excepționale. Autoritatea de supraveghere implicată poate face o solicitare în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piață semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate se află în situația de a nu îndeplini una dintre cerințele stabilite la alineatul (3). Este vorba de situații nefavorabile excepționale în cazul în care situația financiară a întreprinderilor de asigurare sau reasigurare care reprezintă o cotă de piață semnificativă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate este influențată grav sau negativ de una sau mai multe dintre următoarele situații:

În cooperare cu autoritatea de supraveghere în cauză, AEAPO analizează în mod regulat dacă există în continuare aspectele menționate la al doilea paragraf. În cooperare cu autoritatea de supraveghere în cauză, AEAPO declară încetarea unei situații nefavorabile excepționale.

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite autorității sale de supraveghere, o dată la trei luni, un raport de activitate în care prezintă măsurile luate și progresele realizate pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului de risc, astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

Prelungirea menționată la primul paragraf este anulată dacă raportul de activitate arată că, în perioada dintre constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate și data depunerii raportului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu a obținut progrese substanțiale pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului său de risc, astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.”

37.

Articolul 143 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 143

Acte delegate și standarde tehnice de reglementare privind articolul 138 alineatul (4)

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se completează tipurile de situații nefavorabile excepționale și se precizează factorii și criteriile de care trebuie să țină seama AEAPO, atunci când declară existența unei situații nefavorabile excepționale, și autoritățile de supraveghere, atunci când stabilesc extinderea perioadei de redresare în conformitate cu articolul 138 alineatul (4).

(2)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește articolul 138 alineatul (2), articolul 139 alineatul (2) și articolul 141, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se aduc precizări cu privire la planul de redresare menționat la articolul 138 alineatul (2) și la planul de finanțare menționat la articolul 139 alineatul (2) și cu privire la articolul 141, acordând atenția cuvenită evitării efectelor prociclice.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

38.

Articolul 149 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 149

Modificări în natura riscurilor sau a angajamentelor

Orice modificare pe care o întreprindere de asigurare intenționează să o aducă informațiilor menționate la articolul 147 face obiectul procedurii prevăzute la articolele 147 și 148.”

39.

Articolul 155 se modifică după cum urmează:

40.

La articolul 158 alineatul (2), după primul paragraf se introduce următorul paragraf:

„De asemenea, autoritatea de supraveghere din statul membru de origine sau din statul membru gazdă poate adresa chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul respectiv.”

41.

Articolul 159 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 159

Informații statistice privind activitățile transfrontaliere

Fiecare întreprindere de asigurare informează autoritatea de supraveghere competentă din statul său membru de origine, separat pentru operațiunile desfășurate în temeiul dreptului de stabilire și al libertății de a presta servicii, cu privire la valoarea primelor, a daunelor și a comisioanelor, fără deducerea reasigurării, separat pentru fiecare stat membru și după cum urmează:

În ceea ce privește partea A clasa 10 din anexa I, excluzând răspunderea transportatorului, întreprinderea în cauză informează autoritatea de supraveghere respectivă și cu privire la frecvența și costul mediu al daunelor.

Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine transmite informațiile menționate la primul și al doilea paragraf în termen rezonabil și sub formă agregată autorităților de supraveghere din fiecare stat membru implicat, la cererea acestora.”

42.

Articolul 172 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 172

Echivalența cu privire la întreprinderile de reasigurare

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează criteriile necesare pentru a evalua dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe care se aplică activităților de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în respectiva țară terță este echivalent regimului stabilit la titlul I.

(2)   În cazul în care criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (1) au fost îndeplinite de o țară terță, Comisia, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al țării terțe respective care se aplică activităților de reasigurare ale întreprinderilor având sediul central în țara terță respectivă este echivalent cu regimul stabilit la titlul I din prezenta directivă.

Respectivele acte delegate se revizuiesc în mod regulat pentru a se lua în considerare orice schimbare semnificativă adusă regimului de supraveghere stabilit la titlul I și regimului de supraveghere din țara terță.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(3)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de solvabilitate al unei țări terțe a fost considerat echivalent cu regimul stabilit în prezenta directivă, contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile cu sediul central în țara terță respectivă sunt tratate în același mod ca și contractele de reasigurare încheiate cu o întreprindere care este autorizată în conformitate cu prezenta directivă.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2) și chiar dacă criteriile specificate în conformitate cu alineatul (1) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate pentru a determina dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe aplicat activităților de reasigurare ale întreprinderilor care își au sediul central în țara terță respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă țara terță respectivă a îndeplinit cel puțin următoarele criterii:

Orice act delegat privind echivalența temporară ține seama de rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Respectivele acte delegate se revizuiesc periodic, pe baza rapoartelor privind progresele înregistrate întocmite de țara terță în cauză, care sunt prezentate Comisiei și evaluate de aceasta în fiecare an. AEAPO asistă Comisia în ceea ce privește evaluarea rapoartelor respective privind progresele înregistrate.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare în legătură cu condițiile stabilite la primul paragraf.

(5)   Perioada limitată menționată la alineatul (4) primul paragraf se încheie la 31 decembrie 2020 sau la data la care, în conformitate cu alineatul (2), regimul de supraveghere al țării terțe în cauză este considerat echivalent cu regimul stabilit la titlul I, dacă acest fapt are loc înainte de 1 ianuarie 2021.

Perioada respectivă poate fi prelungită cu cel mult un an, atunci când AEAPO și Comisia au nevoie de acest interval pentru a realiza evaluarea echivalenței în sensul alineatului (2).

(6)   Contractele de reasigurare încheiate cu întreprinderile care își au sediul central într-o țară terță al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4) beneficiază de același tratament ca cel stabilit la alineatul (3). Articolul 173 se aplică și întreprinderilor de reasigurare care își au sediul central într-o țară terță al cărei regim de supraveghere a fost considerat echivalent temporar în conformitate cu alineatul (4).”

43.

Articolul 176 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 176

Informații care trebuie comunicate Comisiei și AEAPO de către statele membre

Autoritățile de supraveghere din statele membre informează Comisia, AEAPO și autoritățile de supraveghere din celelalte state membre cu privire la orice autorizare a unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor întreprinderi-mamă aflate sub incidența legii unei țări terțe.

În aceste informații se menționează și structura grupului în cauză.

În cazul în care o întreprindere care se află sub incidența legii dintr-o țară terță achiziționează o participație într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare autorizată în Uniune, astfel încât această întreprindere de asigurare sau de reasigurare ar deveni o filială a respectivei întreprinderi de asigurare dintr-o țară terță, autoritățile de supraveghere din statul membru de origine informează Comisia, AEAPO și autoritățile de supraveghere din celelalte state membre.”

44.

La articolul 177, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre informează Comisia și AEAPO cu privire la dificultățile de ordin general cu care se confruntă întreprinderile lor de asigurare sau de reasigurare pentru a se stabili și a opera într-o țară terță sau a-și desfășura activitatea într-o țară terță.”

45.

La articolul 210, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a, precizând dispozițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol în ceea ce privește monitorizarea, administrarea și controlul riscurilor care decurg din activități de reasigurare finită.”

46.

La articolul 211, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele criterii conform cărora autoritățile de supraveghere acordă o aprobare:

(2a)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a articolului 211 alineatele (1) și (2), AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aprobarea de către autoritățile de supraveghere a înființării de vehicule investiționale, precum și la formatele și machetele care trebuie folosite în sensul alineatului (2) litera (f).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 31 octombrie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2b)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a articolului 211 alineatele (1) și (2), AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare privind procedurile pentru cooperarea și schimbul de informații între autoritățile de supraveghere, în cazul în care vehiculul investițional care preia riscuri de la o întreprindere de asigurare sau de reasigurare își are sediul în alt stat membru decât cel în care este autorizată întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   Vehiculele investiționale autorizate înainte de 31 decembrie 2015 intră sub incidența legislației statului membru care le-a autorizat. Cu toate acestea, orice nouă activitate inițiată de un astfel de vehicul investițional după această dată intră sub incidența alineatelor (1), (2) și (2a).”

47.

La articolul 212 alineatul (1), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

48.

Articolul 216 se modifică după cum urmează:

49.

Articolul 217 se modifică după cum urmează:

50.

Articolul 227 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 227

Echivalența cu privire la întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate din țări terțe

(1)   La calcularea solvabilității la nivel de grup a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care este o întreprindere participativă într-o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, în conformitate cu articolul 233, aceasta din urmă este tratată, exclusiv în scopul acestui calcul, drept o întreprindere de asigurare sau de reasigurare afiliată.

Cu toate acestea, în cazul în care țara terță în care are sediul central întreprinderea respectivă o obligă să obțină o autorizație și îi impune un regim de solvabilitate cel puțin echivalent cu cel prevăzut la titlul I capitolul VI, statele membre pot prevedea ca, în ceea ce privește întreprinderea respectivă, calculul să ia în considerare cerința de capital de solvabilitate și fondurile proprii eligibile pentru acoperirea acestei cerințe, în conformitate cu dispozițiile din țara terță în cauză.

(2)   În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (4) sau (5) de la prezentul articol, supraveghetorul grupului verifică, la cererea întreprinderii participative sau din proprie inițiativă, dacă regimul țării terțe este cel puțin echivalent. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Supraveghetorul grupului, asistat de AEAPO, se consultă cu celelalte autorități de supraveghere în cauză înainte de a lua o decizie cu privire la echivalență. Decizia se ia în funcție de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3). Supraveghetorul grupului nu poate lua, în ceea ce privește o țară terță, o decizie care se află în contradicție cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva țară terță, cu excepția cazului în care este necesar să se țină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI și regimului de supraveghere din țara terță respectivă.

În cazul în care autoritățile de supraveghere nu sunt de acord cu decizia luată în conformitate cu al doilea paragraf, acestea pot sesiza AEAPO, solicitându-i asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 în termen de trei luni de la notificarea deciziei de către supraveghetorul grupului. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

(3)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza criteriile de evaluare dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe este echivalent cu regimul prevăzut la titlul I capitolul VI.

(4)   Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (3) au fost îndeplinite de o țară terță, Comisia, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul de supraveghere al țării terțe respective este echivalent cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI.

Aceste acte delegate sunt revizuite în mod regulat pentru a ține seama de orice modificare semnificativă adusă regimului de supraveghere stabilit la titlul I capitolul VI și regimului de supraveghere din țara terță respectivă.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(5)   Prin derogare de la alineatul (4) și chiar în cazul în care criteriile specificate în conformitate cu alineatul (3) nu au fost îndeplinite, Comisia poate, pentru perioada menționată la alineatul (6), în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, să adopte acte delegate care să determine dacă regimul de solvabilitate al unei țări terțe aplicat întreprinderilor care își au sediul central în țara terță respectivă este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I capitolul VI, în cazul în care:

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(6)   Perioada inițială de echivalență temporară menționată la alineatul (5) este de 10 ani, cu excepția cazului în care, înainte de sfârșitul perioadei respective:

Echivalența temporară face obiectul unor reînnoiri pentru perioade suplimentare de 10 ani în cazul în care sunt respectate în continuare criteriile menționate la alineatul (5). Comisia adoptă orice astfel de act delegat în conformitate cu articolul 301a și fiind asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Actele delegate care determină echivalența temporară iau în considerare rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Aceste acte delegate sunt revizuite în mod regulat de Comisie. AEAPO asistă Comisia în ceea ce privește evaluarea deciziilor respective. Comisia informează Parlamentul cu privire la toate revizuirile efectuate și raportează Parlamentului European în legătură cu concluziile sale.

(7)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (5), este adoptat un act delegat care stabilește că regimul de supraveghere al unei țări terțe este echivalent temporar, țara terță respectivă este considerată echivalentă în sensul alineatului (1) al doilea paragraf.”

51.

Articolul 231 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 231

Modelul intern al grupului

(1)   În cazul în care se solicită permisiunea de a calcula cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a unui grup, precum și cerința de capital de solvabilitate a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din grup pe baza unui model intern de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare și întreprinderile sale afiliate ori, în comun, de către întreprinderile afiliate unui holding de asigurare, autoritățile de supraveghere în cauză cooperează pentru a decide dacă acordă sau nu această permisiune și, după caz, pentru a stabili condițiile în care se acordă o astfel de permisiune.

Cererea menționată la primul paragraf se adresează supraveghetorului grupului.

Supraveghetorul grupului îi informează pe ceilalți membri ai colegiului supraveghetorilor și le transmite fără întârziere cererea completă.

(2)   Autoritățile de supraveghere în cauză depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de șase luni de la data la care supraveghetorul grupului primește cererea completă.

(3)   Dacă, în termenul de șase luni menționat la alineatul (2), oricare dintre autoritățile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului își amână decizia și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din același regulament, urmând să-și ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu mai poate fi înaintată AEAPO după expirarea perioadei de șase luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

Dacă, în conformitate cu articolul 41 alineatele (2) și (3) și cu articolul 44 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, decizia propusă de grup este respinsă, supraveghetorul grupului ia o decizie finală. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză. Termenul de șase luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(4)   AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a procesului decizional în comun menționat la alineatul (2) în ceea ce privește aplicarea permisiunilor menționate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(5)   Dacă autoritățile de supraveghere implicate au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), supraveghetorul grupului pune la dispoziția solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei.

(6)   În cazul în care nu se adoptă nicio decizie comună în termen de șase luni de la data primirii cererii complete din partea grupului, supraveghetorul grupului ia o decizie proprie cu privire la cerere.

Supraveghetorul grupului ține seama în mod corespunzător de toate opiniile și rezervele exprimate în cursul respectivei perioade de șase luni de către celelalte autorități de supraveghere în cauză.

Supraveghetorul grupului pune la dispoziția solicitantului și a celorlalte autorități de supraveghere în cauză un document care cuprinde decizia complet motivată.

Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

(7)   În cazul în care una dintre autoritățile de supraveghere în cauză consideră că profilul de risc al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare aflate sub supravegherea sa se abate în mod semnificativ de la ipotezele care stau la baza modelului intern aprobat la nivel de grup și atât timp cât întreprinderea în cauză nu răspunde în mod adecvat preocupărilor autorității de supraveghere, autoritatea respectivă poate impune, în conformitate cu articolul 37, o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea modelului intern menționat.

În circumstanțe excepționale, în care această majorare de capital ar fi inadecvată, autoritatea de supraveghere poate să solicite întreprinderii în cauză să își calculeze cerința de capital de solvabilitate pe baza formulei standard menționate la titlul I capitolul VI secțiunea 4 subsecțiunile 1 și 2. În conformitate cu articolul 37 alineatul (1) literele (a) și (c), autoritatea de supraveghere poate impune o majorare de capital față de cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză rezultată din aplicarea formulei standard.

Autoritatea de supraveghere motivează orice decizie menționată la primul și la al doilea paragraf atât față de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, cât și față de ceilalți membri ai colegiului supraveghetorilor.

AEAPO poate emite ghiduri pentru a asigura aplicarea consecventă și coerentă a prezentului alineat.”

52.

La articolul 232 primul paragraf, fraza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru a stabili dacă cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului reflectă în mod corespunzător profilul de risc al grupului, supraveghetorul grupului acordă o deosebită atenție tuturor cazurilor în care situațiile menționate la articolul 37 alineatul (1) literele (a)-(d) pot apărea la nivel de grup, în special cazurilor în care:”.

53.

La articolul 232, al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate și cu standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) și (8), se aplică mutatis mutandis.”

54.

La articolul 233 alineatul (6), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 37 alineatele (1)-(5), împreună cu actele delegate și standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 37 alineatele (6), (7) și (8), se aplică mutatis mutandis.”

55.

Articolul 234 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 234

Acte delegate privind articolele 220-229 și 230-233

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza principiile tehnice și metodele prevăzute la articolele 220-229, precum și aplicarea articolelor 230-233, reflectând natura economică a structurilor juridice specifice.”

56.

Articolul 237 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 237

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: decizia privind cererea

(1)   În cazul cererilor privind posibilitatea de a intra sub incidența normelor stabilite la articolele 238 și 239, autoritățile de supraveghere în cauză cooperează în cadrul colegiului supraveghetorilor, într-un proces de cooperare deplină, pentru a decide dacă acordă sau nu permisiunea solicitată și pentru a determina, dacă este cazul, celelalte condiții necesare pentru obținerea unei astfel de permisiuni.

Cererile menționate la primul paragraf se adresează doar autorității de supraveghere care a autorizat filiala. Autoritatea de supraveghere respectivă îi informează pe ceilalți membri ai colegiului supraveghetorilor și le transmite fără întârziere cererea completă.

(2)   Autoritățile de supraveghere în cauză depun toate eforturile posibile pentru a ajunge la o decizie comună cu privire la respectiva cerere în termen de trei luni de la data la care toate autoritățile de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor primesc cererea completă.

(3)   Dacă, în perioada de trei luni menționată la alineatul (2), oricare dintre autoritățile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, supraveghetorul grupului își amână propria decizie și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat, urmând să-și ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

AEAPO ia decizia în termen de o lună. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de trei luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună.

Dacă, în conformitate cu articolul 41 alineatele (2) și (3) și cu articolul 44 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, decizia propusă de grup este respinsă, supraveghetorul grupului ia o decizie finală. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(4)   AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a procesului de adoptare a deciziei comune menționate la alineatul (2) în ceea ce privește aplicarea permisiunilor menționate la alineatul (1) în scopul facilitării deciziilor comune.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(5)   Dacă autoritățile de supraveghere în cauză au ajuns la o decizie comună în sensul alineatului (2), autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala pune la dispoziția solicitantului un document în care sunt prezentate toate motivele de la baza deciziei. Decizia comună este considerată determinantă și este aplicată de către autoritățile de supraveghere din statele membre interesate.

(6)   În lipsa unei decizii comune a autorităților de supraveghere în cauză în perioada de trei luni prevăzută la alineatul (2), supraveghetorul grupului adoptă propria decizie privind cererea.

În cursul acestei perioade, supraveghetorul grupului ține seama în mod corespunzător de:

Decizia cuprinde motivele pe care se întemeiază și o explicație a oricărei abateri semnificative de la rezervele celorlalte autorități de supraveghere în cauză. Supraveghetorul grupului transmite o copie a deciziei solicitantului și celorlalte autorități de supraveghere în cauză. Decizia este considerată determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere implicate.”

57.

La articolul 238, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Colegiul supraveghetorilor depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord cu privire la propunerea autorității de supraveghere care a autorizat filiala, precum și cu privire la alte posibile măsuri.

Acordul respectiv este recunoscut ca fiind determinant și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.”

58.

La articolul 238, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   În cazul în care autoritatea de supraveghere și supraveghetorul grupului nu se pun de acord, oricare dintre părți poate, în termen de o lună de la propunerea autorității de supraveghere, să înainteze chestiunea AEAPO, solicitând asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În acest caz, AEAPO poate să acționeze în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat și ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii. Termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament. Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de o lună menționat în prezentul paragraf sau după ce s-a ajuns la un acord în colegiu în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

Autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala își amână decizia și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 din regulamentul menționat, urmând să-și ia decizia în conformitate cu decizia AEAPO.

Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

Decizia precizează toate motivele pe care se întemeiază.

Decizia se transmite filialei și colegiului supraveghetorilor.”

59.

La articolul 239 se adaugă alineatul următor:

„(4)   Autoritatea de supraveghere sau supraveghetorul grupului poate transmite chestiunea și solicita asistența AEAPO, conform articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, în cazul în care autoritatea de supraveghere și supraveghetorul grupului nu convin asupra oricărora dintre următoarele:

În aceste cazuri, AEAPO poate să acționeze în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul menționat și ia o decizie în termen de o lună de la înaintarea chestiunii.

Chestiunea nu se înaintează către AEAPO:

Termenul de patru luni sau, respectiv, termenul de o lună este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

Autoritatea de supraveghere care a autorizat filiala își amână decizia și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat, urmând să-și ia decizia finală în conformitate cu decizia AEAPO. Respectiva decizie este recunoscută ca fiind determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză.

Decizia precizează toate motivele pe care se întemeiază.

Decizia se transmite filialei și colegiului supraveghetorilor.”

60.

Articolul 241 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 241

Filialele unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare: acte delegate

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se precizează următoarele:

61.

La articolul 242, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Până la 31 decembrie 2017, Comisia face o evaluare a aplicării titlului III, în special în ceea ce privește cooperarea autorităților de supraveghere în cadrul colegiului supraveghetorilor și funcționalitatea acestui colegiu, precum și practicile de supraveghere privind stabilirea majorărilor de capital și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive.”

62.

La articolul 242 alineatul (2), data de „31 octombrie 2015” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2018”.

63.

La articolul 244, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în ceea ce privește definirea unei concentrări semnificative de riscuri în sensul alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol.

(5)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește supravegherea concentrărilor de riscuri, AEAPO elaborează, cu respectarea articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de identificare a concentrărilor semnificative de riscuri și de stabilire a pragurilor corespunzătoare în sensul alineatului (3).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(6)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la formatele și machetele pentru raportarea unor astfel de concentrări de riscuri în sensul alineatului (2).

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 septembrie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

64.

La articolul 245, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în ceea ce privește definirea unei tranzacții intragrup semnificative în sensul alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol.

(5)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește supravegherea tranzacțiilor intragrup, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modul de identificare a tranzacțiilor intragrup semnificative în sensul alineatului (3).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(6)   Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a prezentului articol, AEAPO poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile, formatele și machetele pentru raportarea unor astfel de tranzacții intragrup în sensul alineatului (2).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.”

65.

La articolul 247, alineatele (3)-(7) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3)   În anumite cazuri, la cererea oricărei alte autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere în cauză pot să adopte o decizie comună prin care să acorde derogări de la criteriile enunțate la alineatul (2), dacă aplicarea acestora ar fi neadecvată, ținând seama de structura grupului și de importanța relativă a activităților întreprinderilor de asigurare și de reasigurare în diferite țări, și să numească o altă autoritate de supraveghere drept supraveghetor al grupului.

În acest scop, oricare dintre autoritățile de supraveghere implicate poate iniția o dezbatere pentru a stabili dacă criteriile menționate la alineatul (2) sunt adecvate. O astfel de dezbatere nu poate avea loc mai mult de o dată pe an.

Autoritățile de supraveghere în cauză depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună privind alegerea supraveghetorului grupului în termen de trei luni de la inițierea dezbaterii. Înainte de a lua o decizie, autoritățile de supraveghere în cauză oferă grupului posibilitatea de a-și exprima opinia.

Supraveghetorul desemnat al grupului prezintă grupului decizia comună luată, precizând toate motivele de la baza acesteia.

(4)   Dacă, în cursul perioadei de trei luni menționate la alineatul (3) al treilea paragraf, oricare dintre autoritățile de supraveghere în cauză a înaintat chestiunea AEAPO în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, autoritățile de supraveghere respective își amână propria decizie și așteaptă decizia pe care AEAPO o poate lua în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din același regulament, urmând să ia o decizie comună în conformitate cu decizia AEAPO. Această decizie comună este considerată determinantă și se aplică de către autoritățile de supraveghere în cauză. Termenul de trei luni este considerat perioadă de conciliere în sensul articolului 19 alineatul (2) din respectivul regulament.

(5)   AEAPO ia decizia în termen de o lună de la data la care i s-a înaintat chestiunea în conformitate cu alineatul (4). Chestiunea nu se înaintează AEAPO după expirarea termenului de trei luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Supraveghetorul desemnat al grupului transmite grupului și colegiului supraveghetorilor decizia comună luată, precizând toate motivele de la baza acesteia.

(6)   Dacă nu s-a ajuns la o decizie comună, rolul de supraveghetor al grupului este exercitat de autoritatea de supraveghere identificată în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(7)   AEAPO informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia, cel puțin o dată pe an, cu privire la orice dificultăți majore în legătură cu aplicarea alineatelor (2), (3) și (6).

În cazul în care apar dificultăți majore la aplicarea criteriilor prevăzute la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza în mod mai detaliat aceste criterii.”

66.

Articolul 248 se modifică după cum urmează:

67.

Articolul 249 se modifică după cum urmează:

68.

Articolul 250 se modifică după cum urmează:

„Articolul 250

Consultarea între autoritățile de supraveghere

(1)   Fără a aduce atingere articolului 248, în cazul în care o decizie este importantă pentru sarcinile de supraveghere ale altor autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere în cauză se consultă reciproc în cadrul colegiului supraveghetorilor, înaintea luării deciziei, în legătură cu următoarele aspecte:

În sensul primului paragraf literele (b) și (c), supraveghetorul grupului este consultat întotdeauna.

Pe lângă acestea, în cazul în care o decizie se bazează pe informațiile primite de la alte autorități de supraveghere, autoritățile de supraveghere în cauză se consultă reciproc înaintea luării deciziei.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 248, o autoritate de supraveghere poate decide să nu consulte nicio altă autoritate de supraveghere în cazuri de urgență sau în cazul în care o asemenea consultare ar putea pune în pericol eficacitatea deciziei. În acest caz, autoritatea de supraveghere informează fără întârziere celelalte autorități de supraveghere în cauză.”

69.

La articolul 254 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre prevăd ca autoritățile lor responsabile de realizarea supravegherii la nivel de grup să aibă acces la orice informație relevantă pentru scopul respectivei supravegheri, indiferent de natura întreprinderii respective. Articolul 35 alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis.

Supraveghetorul grupului poate limita raportările periodice de supraveghere cu o periodicitate mai redusă de un an de la nivelul grupului în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare din cadrul grupului beneficiază de limitarea de la articolul 35 alineatul (6), având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității grupului.

Supraveghetorul grupului poate face excepții cu privire la raportările rubrică cu rubrică în cazul în care întreprinderile de asigurare sau reasigurare din cadrul grupului beneficiază de excepția de la articolul 35 alineatul (7), având în vedere natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității grupului și obiectivul legat de stabilitatea financiară.”

70.

La articolul 255 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„Dacă solicitării adresate unei alte autorități de supraveghere de a efectua o verificare în conformitate cu dispozițiile prezentului alineat nu i s-a dat curs în termen de două săptămâni sau dacă autoritatea de supraveghere respectivă nu poate să își exercite dreptul de a participa în conformitate cu al treilea paragraf, autoritatea solicitantă poate înainta chestiunea AEAPO și poate solicita asistență în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, AEAPO are dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului în cazul în care acestea sunt organizate în comun de către două sau mai multe autorități de supraveghere.”

71.

Articolul 256 se modifică după cum urmează:

72.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 256a

Structura grupurilor

Statele membre solicită întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte să facă publice anual, la nivelul grupului, structura juridică și structura de guvernanță și organizațională, inclusiv o descriere a tuturor sucursalelor, a întreprinderilor afiliate semnificative și a sucursalelor semnificative care aparțin grupului.”

73.

La articolul 258, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru coordonarea măsurilor de punere în aplicare menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.”

74.

Articolul 259 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 259

Raportarea de către AEAPO

(1)   AEAPO prezintă un raport anual Parlamentului European în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2)   AEAPO informează, printre altele, cu privire la toate situațiile semnificative și relevante, întâmpinate în activitățile de supraveghere și cu privire la cooperarea dintre supraveghetori în cadrul titlului III, în special în ceea ce privește:

(3)   În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, AEAPO poate include, de asemenea, principalele concluzii care rezultă din evaluările menționate la articolul 248 alineatul (6), dacă este cazul.”

75.

Articolul 260 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 260

Întreprinderile-mamă din afara Uniunii: verificarea echivalenței

(1)   În cazul menționat la articolul 213 alineatul (2) litera (c), autoritățile de supraveghere implicate verifică dacă întreprinderile de asigurare și de reasigurare a căror întreprindere-mamă își are sediul central în afara Uniunii fac obiectul unei supravegheri efectuate de către autoritatea de supraveghere a țării terțe, echivalente cu supravegherea la nivel de grup prevăzută la prezentul titlu în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 213 alineatul (2) literele (a) și (b).

În cazul în care nu s-a adoptat niciun act delegat în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (5) de la prezentul articol, verificarea se efectuează de către autoritatea de supraveghere care ar fi supraveghetorul grupului, dacă s-ar aplica criteriile enunțate la articolul 247 alineatul (2) (denumită în continuare «supraveghetor în exercițiu al grupului»), fie la cererea întreprinderii-mamă sau a oricărei întreprinderi de asigurare și de reasigurare autorizate în Uniune, fie din proprie inițiativă. AEAPO îl asistă pe supraveghetorul în exercițiu al grupului în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Înainte de a lua o decizie privind echivalența în cadrul verificării, supraveghetorul în exercițiu al grupului se consultă, asistat de AEAPO, cu celelalte autorități de supraveghere în cauză. Decizia se ia în funcție de criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2). Supraveghetorul în exercițiu al grupului nu poate lua în ceea ce privește o țară terță o decizie care se află în contradicție cu orice altă decizie luată anterior în legătură cu respectiva țară terță, cu excepția cazului în care este necesar să se țină seama de modificări semnificative aduse regimului de supraveghere stabilit în titlul I și regimului de supraveghere din țara terță respectivă.

În cazul în care autoritățile de supraveghere nu sunt de acord cu decizia luată în conformitate cu al treilea paragraf, acestea pot sesiza AEAPO, solicitându-i asistența în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 în termen de trei luni de la notificarea deciziei de către supraveghetorul în exercițiu al grupului. În această situație, AEAPO poate acționa conform competențelor care îi sunt conferite prin articolul respectiv.

(2)   Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a preciza criteriile care trebuie utilizate pentru a evalua dacă regimul prudențial de supraveghere a grupurilor dintr-o țară terță este echivalent regimului prevăzut la prezentul titlu.

(3)   Dacă criteriile adoptate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol au fost îndeplinite de o țară terță, Comisia, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, poate adopta acte delegate care să determine dacă regimul prudențial al țării terțe respective este echivalent cu regimul stabilit la prezentul titlu.

Un astfel de act delegat este revizuit în mod regulat pentru a se lua în considerare orice schimbare adusă regimului prudențial de supraveghere a grupurilor stabilit la prezentul titlu și regimului prudențial de supraveghere a grupurilor existent în țara terță și orice altă schimbare de reglementare care poate afecta decizia referitoare la echivalență.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

(4)   În cazul în care Comisia nu adoptă un act delegat în conformitate cu alineatul (3) sau (5) de la prezentul articol, se aplică articolul 262.

(5)   Prin derogare de la alineatul (3) și chiar dacă criteriile specificate la alineatul (2) nu au fost îndeplinite, Comisia poate adopta, pentru o perioadă limitată, în conformitate cu articolul 301a și asistată de AEAPO în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, acte delegate care să determine dacă regimul prudențial al unei țări terțe aplicat întreprinderilor a căror întreprindere-mamă are sediul central în afara Uniunii la 1 ianuarie 2014 este echivalent temporar cu regimul stabilit la titlul I, dacă țara terță respectivă a îndeplinit cel puțin următoarele criterii:

Actele delegate privind echivalența temporară țin seama de rapoartele Comisiei elaborate în conformitate cu articolul 177 alineatul (2). Respectivele acte delegate se revizuiesc periodic, pe baza rapoartelor privind progresele înregistrate întocmite de țara terță în cauză, care sunt prezentate Comisiei și evaluate de acestea în fiecare an. AEAPO asistă Comisia în ceea ce privește evaluarea rapoartelor respective privind progresele înregistrate.

AEAPO publică și actualizează pe site-ul său web o listă a tuturor țărilor terțe menționate la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolul 301a pentru a aduce precizări suplimentare cu privire la condițiile stabilite la primul paragraf. Actele delegate se pot referi și la competențele autorităților de supraveghere de a impune cerințe suplimentare de raportare în materie de supraveghere în timpul perioadei de echivalență temporară.

(6)   Perioada limitată menționată la alineatul (5) se încheie la 31 decembrie 2020 sau la data la care, în conformitate cu alineatul (3), regimul prudențial al țării terțe în cauză este considerat echivalent cu regimul stabilit la titlul I, dacă acest fapt are loc înainte de 31 decembrie 2020.

Perioada respectivă poate fi prelungită cu cel mult un an, atunci când AEAPO și Comisia au nevoie de acest interval pentru a realiza evaluarea echivalenței în sensul alineatului (3).

(7)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (5), se adoptă un act delegat care determină că regimul prudențial al unei țări terțe este temporar echivalent, statele membre aplică articolul 261, cu excepția cazului în care există o întreprindere de asigurare sau reasigurare situată într-un stat membru cu un total al bilanțului care depășește totalul bilanțului întreprinderii-mamă situate în afara Uniunii. În această situație, sarcina supraveghetorului grupului este îndeplinită de supraveghetorul în exercițiu al grupului.”

76.

La articolul 262 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În absența supravegherii echivalente menționate la articolul 260 sau atunci când un stat membru nu aplică articolul 261 în cazul echivalenței temporare în conformitate cu articolul 260 alineatul (7), statul membru respectiv aplică în cazul întreprinderilor de asigurare și reasigurare oricare dintre următoarele:

77.

La articolul 300, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Cuantumurile exprimate în euro în prezenta directivă se revizuiesc din cinci în cinci ani, prin majorarea valorii de bază în euro cu variația procentuală a indicilor armonizați ai prețurilor de consum din toate statele membre publicați de Comisie (Eurostat), începând de la 31 decembrie 2015 până la data revizuirii, și se rotunjesc la un multiplu de 100 000 EUR.”

78.

Articolul 301 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 301

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul european pentru asigurări și pensii ocupaționale instituit prin Decizia 2004/9/CE a Comisiei (33). Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4 din respectivul regulament.

Articolul 301a

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Delegarea de competențe menționată la articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 și 308b se conferă Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la 23 mai 2014.

Comisia redactează un raport privind competența delegată cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de patru ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 și 308b poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu.

O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 sau 308b intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție de către Parlamentul European sau Consiliu în termen de trei luni de la notificarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la acest act sau în cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 301b

Dispoziție privind intrarea în vigoare a standardelor tehnice de reglementare

(1)   Până la 24 mai 2016, Comisia urmează procedura stabilită la articolul 301a atunci când adoptă pentru prima data standardele tehnice de reglementare prevăzute la articolele 50, 58, 75, 86, 92, 97, 111, 135, 143, 244, 245, 248 și 249. Modificările acestor acte delegate sau, după expirarea perioadei de tranziție, noile standarde tehnice de reglementare se adoptă în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(2)   Delegarea competenței menționată la alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(3)   Până la 24 mai 2016, AEAPO poate prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare pentru adaptarea la evoluțiile tehnice de pe piețele financiare a actelor delegate prevăzute la articolele 17, 31, 35, 37, 50, 56, 75, 86, 92, 97, 99, 109a, 111, 114, 127, 130, 135, 143, 172, 210, 211, 216, 217, 227, 234, 241, 244, 245, 247, 248, 256, 258, 260 și 308b.

Proiectele de standarde tehnice de reglementare respective se limitează la aspectele tehnice ale actelor delegate menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

79.

La articolul 304, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 31 decembrie 2020, un raport cu privire la aplicarea abordării prevăzute la alineatul (1) și la practicile autorităților de supraveghere adoptate în temeiul alineatului (1), însoțit, după caz, de propuneri adecvate. Raportul respectiv abordează în special efectele transfrontaliere ale utilizării abordării respective în vederea prevenirii arbitrajului de reglementare între întreprinderile de asigurare și de reasigurare.”

80.

Următoarea secțiune se adaugă în titlul VI capitolul I:

„SECȚIUNEA 3

ASIGURAREA ȘI REASIGURAREA

Articolul 308a

Introducerea treptată

(1)   Începând cu 1 aprilie 2015, statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de a decide cu privire la aprobarea:

(2)   Începând cu 1 aprilie 2015, statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de:

(3)   Începând cu 1 iulie 2015, statele membre se asigură că autoritățile de supraveghere au competența de:

(4)   Statele membre impun autorităților de supraveghere în cauză să examineze cererile de aprobare sau de acordare a permisiunii depuse de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în conformitate cu alineatele (2) și (3). Deciziile luate de autoritățile de supraveghere privind cererile de aprobare sau de acordare a permisiunii nu sunt aplicabile înainte de 1 ianuarie 2016.

Articolul 308b

Măsuri tranzitorii

(1)   Fără a aduce atingere articolului 12, întreprinderile de asigurare sau reasigurare care, până la 1 ianuarie 2016, nu mai încheie contracte de asigurare sau reasigurare noi și își administrează portofoliul exclusiv pentru a-și încheia activitatea nu fac obiectul titlurilor I, II și III din prezenta directivă până la datele prevăzute la alineatul (2) în cazul în care:

(2)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care intră sub incidența:

(3)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare fac obiectul măsurilor tranzitorii de la alineatele (1) și (2) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Alineatele (1) și (2) nu împiedică o întreprindere să funcționeze în conformitate cu titlurile I, II și III din prezenta directivă.

(4)   Statele membre întocmesc o listă cu întreprinderile de asigurare și de reasigurare în cauză și o transmit tuturor celorlalte state membre.

(5)   Statele membre se asigură că, pentru o perioadă care nu depășește patru ani începând cu 1 ianuarie 2016, termenul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare transmit informațiile menționate la articolul 35 alineatele (1)-(4) la intervale de un an sau mai scurte scade cu două săptămâni în fiecare exercițiu financiar, cu începere cel târziu după 20 de săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii raportat la exercițiul său financiar care se încheie la data de 30 iunie 2016 sau ulterior acestei date, însă înainte de 1 ianuarie 2017, și până la cel mult 14 săptămâni după sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii raportat la exercițiile sale financiare care se încheie la data de 30 iunie 2019 sau ulterior acestei date, însă înainte de 1 ianuarie 2020.

(6)   Pentru o perioadă care nu depășește patru ani începând cu 1 ianuarie 2016, termenul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare publică informațiile menționate la articolul 51 scade cu două săptămâni în fiecare exercițiu financiar, cu începere cel târziu după 20 de săptămâni de la sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii raportat la exercițiul său financiar care se încheie la data de 30 iunie 2016 sau ulterior acestei date, însă înainte de 1 ianuarie 2017, și până la cel mult 14 săptămâni după sfârșitul exercițiului financiar al întreprinderii raportat la exercițiile sale financiare care se încheie la data de 30 iunie 2019 sau ulterior acestei date, însă înainte de 1 ianuarie 2020.

(7)   Pentru o perioadă care nu depășește patru ani începând de la 1 ianuarie 2016, termenul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare transmit trimestrial informațiile menționate la articolul 35 alineatele (1)-(4) scade cu o săptămână în fiecare exercițiu financiar, cu începere cel târziu după opt săptămâni raportat la fiecare trimestru care se încheie la 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, însă înainte de 1 ianuarie 2017, și până la cinci săptămâni raportat la oricare trimestru care se încheie la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date, însă înainte de 1 ianuarie 2020.

(8)   Statele membre se asigură că alineatele (5), (6) și (7) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare participative, holdingurilor de asigurare și holdingurilor financiare mixte la nivel de grup, în conformitate cu articolele 254 și 256, iar termenele menționate la alineatele (5), (6) și (7) se extind cu câte șase săptămâni fiecare.

(9)   În pofida articolului 94, elementele fondurilor proprii de bază se includ în fondurile proprii de bază de rangul 1 timp de cel mult 10 ani după 1 ianuarie 2016, cu condiția ca acestea:

(10)   În pofida articolului 94, elementele fondurilor proprii de bază se includ în fondurile proprii de bază de rangul 2 timp de cel mult 10 ani după 1 ianuarie 2016, cu condiția ca acestea:

(11)   În ceea ce privește întreprinderile de asigurare și de reasigurare care investesc în titluri de valoare tranzacționabile sau în alte instrumente financiare bazate pe împrumuturi restructurate emise înainte de 1 ianuarie 2011, cerințele menționate la articolul 135 alineatul (2) se aplică numai în situația în care după 31 decembrie 2014 au fost adăugate noi expuneri-suport sau unele expuneri-suport au fost înlocuite.

(12)   În pofida articolului 100, articolului 101 alineatul (3) și articolului 104, se aplică următoarele:

(13)   În pofida articolului 100, articolului 101 alineatul (3) și articolului 104, parametrii standard care urmează să fie folosiți pentru acțiuni achiziționate de întreprindere până la 1 ianuarie 2016, inclusiv la calculul submodulului «risc aferent devalorizării acțiunilor» în conformitate cu formula standard, fără opțiunea menționată la articolul 304, se calculează ca medii ponderate ale:

Ponderea parametrului de la primul paragraf litera (b) crește cel puțin liniar la sfârșitul fiecărui exercițiu de la 0 % în timpul exercițiului care începe la 1 ianuarie 2016 la 100 % la 1 ianuarie 2023.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a în care se precizează criteriile care trebuie îndeplinite, inclusiv acțiunile care pot face obiectul perioadei tranzitorii.

Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a perioadei de tranziție, AEAPO elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile pentru aplicarea prezentului alineat.

AEAPO transmite Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare până la 30 iunie 2015.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la al patrulea paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(14)   În pofida articolului 138 alineatele (3) și (4), în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare respectă cerința de marjă de solvabilitate, prevăzută la articolul 16a din Directiva 73/239/CEE, la articolul 28 din Directiva 2002/83/CE sau, respectiv, la articolul 37, 38 sau 39 din Directiva 2005/68/CE, astfel cum sunt puse în aplicare în dreptul statului membru în ziua care precede data abrogării directivelor menționate în conformitate cu articolul 310 din prezenta directivă, însă nu respectă cerința de capital de solvabilitate în primul an de aplicare al prezentei directive, autoritatea de supraveghere îi poate solicita întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare pentru stabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau în vederea reducerii profilului său de risc pentru a asigura respectarea cerinței de capital de solvabilitate până la 31 decembrie 2017.

Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză transmite autorității sale de supraveghere, o dată la trei luni, un raport de activitate în care prezintă măsurile luate și progresele realizate pentru stabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului de risc astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

Prelungirea menționată la primul paragraf este anulată dacă raportul de activitate arată că, în perioada dintre constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate și data depunerii raportului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu a obținut progrese substanțiale pentru restabilirea nivelului de fonduri proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului său de risc astfel încât să asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate.

(15)   În cazul în care, la 23 mai 2014, statele membre de origine au pus în aplicare dispozițiile menționate la articolul 4 din Directiva 2003/41/CE, respectivele state membre de origine pot continua să aplice actele cu putere de lege și actele administrative adoptate de acestea în vederea respectării articolelor 1-19, 27-30, 32-35 și 37-67 din Directiva 2002/83/CE, astfel cum erau în vigoare în ultima zi de aplicare a Directivei 2002/83/CE, până la 31 decembrie 2019.

Comisia poate adopta acte delegate care modifică perioada tranzitorie prevăzută la prezentul alineat în cazul în care modificările aduse articolelor 17-17c din Directiva 2003/41/CE au fost adoptate înainte de data specificată la prezentul alineat.

(16)   Statele membre pot permite ultimei întreprinderi-mamă de asigurare sau de reasigurare, în perioada de până la 31 martie 2022, să solicite aprobarea unui model intern al grupului aplicabil unei părți a grupului în care atât întreprinderea, cât și întreprindere-mamă ultimă sunt situate în același stat membru și dacă partea respectivă este o parte distinctă cu un profil de risc în mod semnificativ diferit de restul grupului.

(17)   În pofida articolului 218 alineatele (2) și (3), dispozițiile tranzitorii menționate la alineatele (8)-(12) și (15) de la prezentul articol și la articolele 308c, 308d și 308e se aplică mutatis mutandis la nivelul grupului.

În pofida articolului 218 alineatele (2), (3) și (4), dispozițiile tranzitorii menționate la alineatul (14) de a prezentul articol se aplică mutatis mutandis la nivelul grupului și în cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare participative sau întreprinderile de asigurare și de reasigurare dintr-un grup respectă solvabilitatea ajustată menționată la articolul 9 din Directiva 98/78/CE, însă nu respectă cerința de capital de solvabilitate.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 301a prin care se stabilesc modificările solvabilității grupului în cazul în care sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii menționate la alineatul (13) de la prezentul alineat și care sunt legate de:

Articolul 308c

Măsuri tranzitorii privind rata dobânzilor fără risc

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot aplica, sub rezerva unei aprobări prealabile din partea autorității lor de supraveghere, o ajustare tranzitorie a structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc în ceea ce privește obligațiile de asigurare și de reasigurare admisibile.

(2)   Pentru fiecare monedă, ajustarea se calculează ca parte a diferenței dintre:

În cazul în care statele membre au adoptat acte cu putere de lege și acte administrative în temeiul articolului 20 alineatul (1) partea B litera (a) punctul (ii) din Directiva 2002/83/CE, rata dobânzii menționată la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat se determină pe baza metodelor folosite de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare la ultima dată de aplicare a Directivei 2002/83/CE.

Partea menționată la primul paragraf scade liniar la sfârșitul fiecărui exercițiu, de la 100 % în timpul exercițiului care începe la 1 ianuarie 2016 până la 0 % la 1 ianuarie 2032.

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică prima de volatilitate menționată la articolul 77d, structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc menționată la litera (b) este structura temporală relevantă ajustată a ratei dobânzilor fără risc menționată la articolul 77d.

(3)   Obligațiile de asigurare și de reasigurare admisibile cuprind numai obligațiile de asigurare sau de reasigurare care îndeplinesc următoarele cerințe:

(4)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică alineatul (1):

Articolul 308d

Măsuri tranzitorii privind rezervele tehnice

(1)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot aplica, sub rezerva unei aprobări prealabile din partea autorității lor de supraveghere, o deducere tranzitorie la rezervele tehnice. Deducerea respectivă poate fi aplicată la nivelul grupelor de riscuri omogene menționate la articolul 80.

(2)   Deducerea tranzitorie corespunde unei părți a diferenței dintre următoarele două valori:

Partea maximă deductibilă scade liniar la sfârșitul fiecărui exercițiu, de la 100 % în timpul exercițiului care începe la 1 ianuarie 2016 până la 0 % la 1 ianuarie 2032.

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează la data primei aplicări a prezentei directive prima de volatilitate menționată la articolul 77d, valoarea menționată la litera (a) se calculează cu prima de volatilitate de la data respectivă.

(3)   Sub rezerva unei aprobări prealabile din partea autorității de supraveghere sau la inițiativa acesteia, valorile rezervelor tehnice, inclusiv, dacă este cazul, valoarea primei de volatilitate, utilizate pentru calcularea deducerii tranzitorii menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) pot fi recalculate la intervale de 24 de luni sau mai frecvent dacă profilul de risc al întreprinderii a suferit modificări semnificative.

(4)   Deducerea menționată la alineatul (2) poate fi limitată de autoritatea de supraveghere dacă aplicarea sa ar putea duce la o reducere a cerințelor privind resursele financiare care se aplică întreprinderii în cazul în care sunt comparate cu cele calculate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în temeiul Directivei 73/239/CEE, al Directivei 2002/83/CE și al Directivei 2005/68/CE în ziua precedentă datei la care directivele menționate sunt abrogate în temeiul articolului 310 din prezenta directivă.

(5)   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică alineatul (1):

Articolul 308e

Planul de introducere treptată referitoare la măsurile tranzitorii privind rata dobânzilor fără risc și rezervele tehnice

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care aplică măsurile tranzitorii menționate la articolele 308c și 308d informează autoritatea de supraveghere imediat ce constată că nu ar îndeplini cerința de capital de solvabilitate fără aplicarea acestor măsuri tranzitorii. Autoritatea de supraveghere îi solicită întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cauză să ia măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție.

În termen de două luni de la constatarea nerespectării cerinței de capital de solvabilitate fără aplicarea acestor măsuri tranzitorii, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză îi transmite autorității de supraveghere un plan de introducere treptată în care se indică măsurile planificate pentru restabilirea nivelului fondurilor proprii eligibile care să acopere cerința de capital de solvabilitate sau pentru reducerea profilului de risc, astfel încât să se asigure respectarea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză poate actualiza planul de introducere treptată în timpul perioadei de tranziție.

Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare în cauză transmit anual autorității lor de supraveghere un raport în care indică măsurile luate și progresele realizate pentru a asigura îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție. Autoritățile de supraveghere revocă aprobarea de aplicare a măsurii tranzitorii în cazul în care din raportul de activitate reiese că îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate la sfârșitul perioadei de tranziție este nerealistă.”

81.

Articolul 309 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

82.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 310a

Personalul și resursele AEAPO

AEAPO evaluează necesitățile de personal și de resurse rezultate din asumarea competențelor și atribuțiilor sale în temeiul prezentei directive și prezintă un raport în legătură cu acestea Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.”

83.

Articolul 311 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 311

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 308a se aplică de la 1 aprilie 2015.

Articolele 1, 2, 3, 5-9, 11, 12, 15, 16, 17, 19-22, 24, 25, 33, 57-66, 69, 70, 73, 145, 147, 149-161, 168-171, 174-177, 179-184, 186-189, 191, 193-209, 267-300, 302, 305-308, 308b, precum și anexele I, II, V, VI și VII se aplică de la 1 ianuarie 2016.

Comisia poate adopta acte delegate și standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare înainte de data menționată la al treilea paragraf.”

84.

În partea A din anexa III, punctul 28 se înlocuiește cu următorul text:

85.

În partea B din anexa III, punctul 28 se înlocuiește cu următorul text:

86.

În partea C din anexa III, punctul 28 se înlocuiește cu următorul text:

87.

În tabelul de corespondență din anexa VII, în coloana „Prezenta directivă”, se introduce articolul 13 punctul 27 ca fiind corespunzător articolului 5 litera (d) din Directiva 73/239/CEE.

1.

La articolul 13, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un standard tehnic de reglementare în termen de trei luni de la data notificării standardului tehnic de reglementare adoptat de Comisie. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu trei luni.

Atunci când Comisia adoptă un standard tehnic de reglementare identic cu proiectul de standard tehnic de reglementare transmis de autoritate, termenul în care Parlamentul European și Consiliul pot formula obiecțiuni la acesta este de o lună de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, această perioadă se prelungește cu o lună. Perioada prelungită poate fi prelungită cu încă o lună la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

2.

La articolul 17 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 35, autoritatea competentă pune la dispoziția autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa, inclusiv în ceea ce privește modul în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) sunt aplicate în conformitate cu legislația Uniunii.”

1.

La articolul 13, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un standard tehnic de reglementare în termen de trei luni de la data notificării standardului tehnic de reglementare adoptat de Comisie. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu trei luni.

Atunci când Comisia adoptă un standard tehnic de reglementare identic cu proiectul de standard tehnic de reglementare transmis de autoritate, termenul în care Parlamentul European și Consiliul pot formula obiecțiuni la acesta este de o lună de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, această perioadă se prelungește cu o lună. Perioada prelungită poate fi prelungită cu încă o lună la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

2.

La articolul 17 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 35, autoritatea competentă pune la dispoziția autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa, inclusiv în ceea ce privește modul în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) sunt aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii.”

22.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 153/62

(1)

Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial. Deoarece urmează să se opereze noi modificări, din rațiuni de claritate, directiva respectivă ar trebui să fie înlocuită.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește normele privind acreditarea organismelor de evaluare a conformității, oferă un cadru pentru supravegherea pieței produselor și pentru controlul produselor provenite din țările terțe și prevede principiile generale privind marcajul CE.

(3)

Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) stabilește principii comune și dispoziții de referință concepute pentru a fi aplicate în întregii legislații sectoriale, cu scopul de a oferi o bază coerentă pentru revizuirea sau reformarea legislației respective. Prin urmare, Directiva 1999/5/CE ar trebui să fie adaptată la decizia respectivă.

(4)

Cerințele esențiale prevăzute de Directiva 1999/5/CE, care sunt relevante pentru echipamentele terminale pentru linii fixe, adică asigurarea protecției sănătății și a siguranței, a protecției persoanelor, a animalelor domestice și a bunurilor și a unui nivel adecvat al compatibilității electromagnetice, sunt acoperite în mod corespunzător de Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și de Directiva 2014/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Prin urmare, prezenta directivă nu se aplică echipamentelor terminale pentru linii fixe.

(5)

Problemele de concurență pe piața echipamentelor terminale sunt acoperite în mod corespunzător prin Directiva 2008/63/CE a Comisiei (8), în special prin obligația autorităților naționale de reglementare de a asigura publicarea detaliilor privind specificațiile tehnice ale interfețelor de acces la rețea. Prin urmare, nu este necesar să se includă în prezenta directivă cerințe care facilitează concurența de pe piața pentru echipamentele terminale vizate în Directiva 2008/63/CE.

(6)

Echipamente care emit sau recepționează intenționat unde radio în scopul realizării comunicațiilor radio sau al radiodeterminării utilizează sistematic spectrul de frecvențe radio. În scopul de a asigura o utilizare eficientă a spectrului radio pentru a se evita interferențele dăunătoare, toate aceste echipamente ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(7)

Obiectivele privind cerințele în materie de siguranță stabilite în Directiva 2014/35/UE sunt suficiente pentru a acoperi echipamentele radio și ar trebui, prin urmare, să reprezinte referința și să devină aplicabile în temeiul prezentei directive. În scopul evitării suprapunerii nenecesare a prevederilor, altele decât cele privind astfel de cerințe, Directiva 2014/35/UE nu ar trebui să se aplice echipamentelor radio.

(8)

Cerințele esențiale în ceea ce privește compatibilitatea electromagnetică, stabilite de Directiva 2014/30/UE, sunt suficiente pentru a acoperi echipamentele radio și ar trebui, prin urmare, să reprezinte referința și să devină aplicabile în temeiul prezentei directive. În scopul evitării suprapunerii nenecesare a prevederilor, altele decât cele privind cerințele esențiale, Directiva 2014/30/UE nu ar trebui să se aplice echipamentelor radio.

(9)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice în cazul tuturor formelor de furnizare, inclusiv vânzării la distanță.

(10)

Pentru a asigura faptul că echipamentele radio utilizează în mod eficace spectrul radio și sprijină utilizarea eficientă a spectrului radio, acestea ar trebui să fie construite astfel încât: în cazul unui emițător, atunci când acesta este instalat și întreținut corespunzător și este folosit conform destinației prevăzute, acesta generează emisii de unde radio care nu creează interferențe dăunătoare, în timp ce emisiile nedorite de unde radio generate de emițător (de exemplu canale adiacente) cu un potențial impact negativ asupra obiectivelor politicii în domeniul spectrului de frecvențe radio ar trebui să fie limitate la un nivel care să permită, în conformitate cu stadiul de dezvoltare tehnică, evitarea producerii de interferențe dăunătoare; și, în cazul unui receptor, acesta trebuie să dispună de un nivel de performanță care să îi permită să funcționeze în conformitate cu destinația prevăzută și care să îl protejeze împotriva riscului interferențelor dăunătoare, provenind în special din canale partajate sau adiacente și, astfel, receptorul favorizează o utilizare mai eficientă a canalelor partajate sau adiacente.

(11)

Deși receptoarele în sine nu provoacă interferențe dăunătoare, capacitatea de recepție este un factor din ce în ce mai important în garantarea unei utilizări eficiente a spectrului de frecvențe radio prin intermediul unei rezistențe sporite a receptoarelor la interferențe dăunătoare și semnale nedorite corespunzător cu cerințele esențiale relevante ale legislației de armonizare a Uniunii.

(12)

Interoperabilitatea cu alte echipamente radio prin intermediul rețelelor, precum și conectarea cu interfețe de tip corespunzător în întreaga Uniune este necesară în unele cazuri. Interoperabilitatea între echipamentele radio și accesorii precum încărcătoarele simplifică utilizarea echipamentelor radio și reduce deșeurile și costurile inutile. Este necesar să se depună în continuare eforturi pentru dezvoltarea unui încărcător comun pentru anumite categorii sau clase de echipamente radio, ceea ce ar aduce beneficii îndeosebi consumatorilor și altor utilizatori finali; așadar prezenta directivă ar trebui să includă cerințe specifice în acest domeniu. În special telefoanele mobile care sunt puse la dispoziție pe piață ar trebui să fie compatibile cu un încărcător comun.

(13)

Protecția datelor cu caracter personal și a vieții private a utilizatorilor și a abonaților la echipamente radio și protecția împotriva fraudelor poate fi sporită prin caracteristici speciale ale echipamentelor radio. Echipamentele radio ar trebui, deci, în cazurile corespunzătoare, să fie concepute astfel încât să fie compatibile cu aceste caracteristici.

(14)

Echipamentele radio pot avea un rol important în asigurarea accesului la serviciile de urgență. Echipamentele radio ar trebui, prin urmare, în cazurile corespunzătoare, să fie concepute astfel încât să fie compatibile cu caracteristicile necesare pentru accesul la aceste servicii.

(15)

Echipamentele radio sunt importante pentru bunăstarea și pentru uzul persoanelor handicapate, care reprezintă o categorie importantă și în creștere a populației din statele membre; echipamentele radio ar trebui, deci, în cazurile corespunzătoare, să fie concepute astfel încât persoanele cu handicap să poată să le utilizeze ca atare sau cu ajutorul unei adaptări minime.

(16)

Conformitatea anumitor categorii de echipamente radio cu cerințele esențiale prevăzute de prezenta directivă poate fi afectată prin includerea de software sau modificarea software-ului existent. Pentru utilizator, echipament radio sau un terț ar trebui să existe posibilitatea de a se încărca software în echipamentul radio numai în cazul în care acest lucru nu compromite conformitatea ulterioară a acelui echipament radio cu cerințele esențiale aplicabile.

(17)

Pentru completarea sau modificarea anumitor elemente neesențiale din prezenta directivă, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale de pregătire, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În momentul elaborării și redactării actelor delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, corespunzătoare și în timp util a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(18)

Pentru a răspunde în mod eficace nevoilor legate de interoperabilitate, de protecția datelor personale și a vieții private a utilizatorilor și a abonaților, de protecția împotriva fraudelor, de accesul la serviciile de urgență, de utilizarea de către persoanele cu handicap sau de prevenirea combinațiilor neconforme de echipamente radio și software, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește specificarea categoriilor sau claselor de echipamente radio care trebuie să respecte una sau mai multe dintre cerințele esențiale suplimentare prevăzute în prezenta directivă referitoare la respectivele nevoi.

(19)

Nu ar trebui să se abuzeze de verificarea cu ajutorul echipamentelor radio a conformității combinației echipament radio-software, pentru a evita folosirea acestora cu software furnizat de părți independente. Disponibilitatea informațiilor privind conformitatea combinațiilor de echipamente radio și software pentru autoritățile publice, producători și utilizatori ar trebui să contribuie la facilitarea concurenței. Pentru a îndeplini aceste obiective, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește specificarea categoriilor sau claselor de echipamente radio pentru care producătorii trebuie să furnizeze informații cu privire la conformitatea combinațiilor de echipamente radio și software cu cerințele esențiale prevăzute de prezenta directivă.

(20)

O cerință privind înregistrarea într-un sistem central a echipamentelor radio care urmează să fie introduse pe piață poate să sporească eficiența și eficacitatea supravegherii pieței și să contribuie astfel la asigurarea unui nivel ridicat de conformitate cu prezenta directivă. O astfel de cerință implică sarcini suplimentare pentru operatorii economici și ar trebui, prin urmare, să fie introdusă doar pentru acele categorii de echipamente radio care nu au atins un nivel ridicat de conformitate. Pentru a asigura punerea în aplicare a acestei cerințe, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește specificarea categoriilor de echipamente radio pe care producătorii trebuie să le înregistreze într-un sistem central și a elementelor din documentația tehnică care trebuie furnizate pe baza informațiilor privind conformitatea echipamentelor radio care urmează să fie furnizate de către statele membre, după ce a fost efectuată o evaluare în ceea ce privește riscul nepunerii în aplicare a cerințelor esențiale.

(21)

Ar trebui permisă libera circulație a echipamentelor radio care respectă cerințele esențiale relevante. Aceste echipamente ar trebui să poată fi puse în funcțiune și folosite conform destinației prevăzute, după caz, în conformitate cu normele privind autorizațiile pentru utilizarea spectrului de frecvențe radio și furnizarea serviciului în cauză.

(22)

Pentru a evita obstacolele inutile în calea comerțului cu echipamente radio în cadrul pieței interne a Uniunii, statele membre ar trebui să notifice altor state membre și Comisiei, în temeiul Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), proiectele lor în domeniul reglementărilor tehnice, cum ar fi interfețele radio, cu excepția cazurilor în care acele reglementări tehnice permit statelor membre să se conformeze actelor obligatorii ale Uniunii, cum ar fi deciziile Comisiei privind folosirea armonizată a spectrului radio adoptate în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) sau cazurilor în care aceste proiecte corespund unor echipamente radio care pot fi puse în funcțiune și folosite fără restricții pe teritoriul Uniunii.

(23)

Furnizarea de informații privind echivalența interfețelor radio reglementate și condițiile lor de utilizare reduce restricțiile impuse accesului echipamentelor radio pe piața internă. Prin urmare, Comisia ar trebui să evalueze și să stabilească echivalența dintre interfețele radio reglementate respective și să pună la dispoziție aceste informații sub formă de clase de echipamente radio.

(24)

În conformitate cu Decizia 2007/344/CE a Comisiei (11), statele membre trebuie să utilizeze sistemul de informații referitoare la frecvențe (EFIS) al Biroului European de Comunicații (ECO) pentru a pune la dispoziția publicului, prin intermediul internetului, informații comparabile referitoare la utilizarea spectrului de frecvențe radio în fiecare stat membru. Producătorii pot căuta informații în EFIS privind frecvențele radio pentru toate statele membre, înainte de introducerea pe piață a echipamentelor radio și pentru a evalua dacă se pot utiliza echipamente radio în fiecare stat membru, precum și condițiile de utilizare ale acestora. Prin urmare, în prezenta directivă nu este necesar să se includă dispoziții suplimentare, cum ar fi notificarea prealabilă, care să permită informarea producătorilor cu privire la condițiile de utilizare a echipamentelor radio care utilizează benzile de frecvență radio nearmonizate.

(25)

În scopul promovării cercetării și activităților demonstrative ar trebui să fie posibil, în cadrul târgurilor comerciale, al expozițiilor și evenimentelor similare, să se prezinte echipamente radio care nu sunt conforme cu prezenta directivă și nu pot fi introduse pe piață, cu condiția ca expozanții să se asigure că suficiente informații sunt puse la dispoziția publicului.

(26)

Operatorii economici trebuie să răspundă de conformitatea echipamentelor radio cu prezenta directivă, în raport cu atribuțiile care le revin în cadrul lanțului de furnizare, astfel încât să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței persoanelor și a animalelor domestice, precum și protecția bunurilor, un nivel adecvat de compatibilitate electromagnetică, o utilizare eficace și eficientă a spectrului de frecvențe radio și, dacă este necesar, un nivel ridicat de protecție a altor interese publice și să se garanteze o concurență loială pe piața Uniunii.

(27)

Toți operatorii economici care intervin în lanțul de furnizare și de distribuție ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că pun la dispoziție pe piață numai echipamente radio care sunt în conformitate cu prezenta directivă. Este necesar să se prevadă o repartizare clară și proporțională a obligațiilor care corespund rolului deținut de fiecare operator economic în lanțul de furnizare și distribuție.

(28)

Pentru a facilita comunicarea între operatorii economici, autoritățile de supraveghere a pieței și consumatori, statele membre ar trebui să încurajeze operatorii economici să includă și o adresă de internet în afară de adresa poștală.

(29)

Producătorul, având cunoștințe detaliate despre procesul de proiectare și de producție, este cel mai în măsură să efectueze procedura de evaluare a conformității. Evaluarea conformității ar trebui, așadar, să rămână exclusiv obligația producătorului.

(30)

Producătorul ar trebui să furnizeze informații suficiente cu privire la destinația prevăzută a echipamentelor radio pentru a permite utilizarea acestora în conformitate cu cerințele esențiale. Este posibil să fie necesar ca aceste informații să includă o descriere a accesoriilor, cum ar fi antenele, și a componentelor, precum programele software, cât și specificațiile procesului de instalare a echipamentelor radio.

(31)

S-a constatat că cerința prevăzută de Directiva 1999/5/CE de includere a unei declarații UE de conformitate împreună cu echipamentele simplifică și îmbunătățește informațiile și eficiența supravegherii pieței. Posibilitatea de a furniza o declarație UE de conformitate simplificată a permis ca sarcina asociată acestei cerințe să fie redusă, fără a-i diminua eficacitatea și, în consecință, ar trebui să fie prevăzută în prezenta directivă. În plus, pentru a asigura un acces facil și eficient la o declarație UE de conformitate, inclusiv la o declarație UE de conformitate simplificată, ar trebui să fie posibil să se aplice declarația respectivă pe ambalajul echipamentelor radio în cauză.

(32)

Este necesar să se asigure că echipamentele radio din țările terțe care intră pe piața Uniunii sunt în conformitate cu prezenta directivă, în special că producătorii au aplicat procedurile de evaluare a conformității adecvate pentru echipamentele radio în cauză. Prin urmare, ar trebui să se prevadă dispoziții care să impună importatorilor obligația de a se asigura că echipamentele radio pe care le introduc pe piață respectă cerințele prezentei directive și de a nu introduce pe piață echipamente radio care nu îndeplinesc cerințele respective sau prezintă riscuri. De asemenea, ar trebui să se adopte dispoziții prin care să se impună importatorilor obligația de a verifica faptul că au fost efectuate procedurile de evaluare a conformității și că marcajul echipamentelor radio și documentația elaborată de producători sunt disponibile pentru a fi inspectate de autoritățile naționale competente.

(33)

Atunci când introduce un echipament radio pe piață, fiecare importator ar trebui să indice pe echipamentul radio numele său, denumirea sa comercială înregistrată sau marca sa înregistrată și adresa poștală la care poate fi contactat. Ar trebui să fie prevăzute excepții în cazurile în care dimensiunea sau natura echipamentelor radio nu permite acest lucru. Printre acestea se numără cazurile în care importatorul ar trebui să deschidă ambalajul pentru a-și putea înscrie numele și adresa pe echipamentul radio.

(34)

Distribuitorul pune la dispoziție pe piață un echipament radio după ce acesta a fost introdus pe piață de producător sau de importator și trebuie să acționeze cu precauția cuvenită pentru a se asigura că prin operațiunile sale de mânuire a echipamentului radio nu influențează negativ conformitatea echipamentului radio.

(35)

Orice operator economic care introduce pe piață un echipament radio sub denumirea sau marca sa sau care modifică un echipament radio într-un mod care ar putea afecta conformitatea acestuia cu prezenta directivă ar trebui să fie considerat ca fiind producător și ar trebui să își asume obligațiile producătorului.

(36)

Distribuitorii și importatorii, dată fiind proximitatea lor față de piață, ar trebui să fie implicați în sarcinile de supraveghere a pieței desfășurate de autoritățile naționale competente și ar trebui să fie pregătiți să participe activ, furnizând autorităților respective toate informațiile necesare referitoare la echipamentul radio vizat.

(37)

Asigurarea trasabilității echipamentelor radio pe tot parcursul lanțului de furnizare contribuie la simplificarea și la eficientizarea supravegherii pieței. Un sistem de trasabilitate eficient facilitează sarcina autorităților de supraveghere a pieței de a identifica operatorii economici care au pus la dispoziție pe piață echipamente radio neconforme. În ceea ce privește păstrarea obligatorie a informațiilor în temeiul prezentei directive pentru identificarea altor operatori economici, operatorii economici nu ar trebui să aibă obligația de a actualiza aceste informații cu privire la alți operatori economici care le-au furnizat un echipament radio sau cărora le-au furnizat un echipament radio.

(38)

Prezenta directivă ar trebui să se limiteze la formularea cerințelor esențiale. Pentru a facilita evaluarea conformității cu cerințele respective, este necesar să se prevadă o prezumție de conformitate pentru echipamentele radio care sunt în conformitate cu standardele armonizate care sunt adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (12) în scopul formulării specificațiilor tehnice detaliate ale cerințelor respective.

(39)

Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 prevede o procedură pentru formularea de obiecții la standardele armonizate în cazul în care standardele respective nu satisfac în totalitate cerințele prezentei directive.

(40)

Pentru a permite operatorilor economici să demonstreze că echipamentele radio puse la dispoziție pe piață respectă cerințele esențiale și autorităților competente să se asigure de acest lucru, este necesar să se prevadă proceduri de evaluare a conformității. Decizia nr. 768/2008/CE stabilește module pentru procedurile de evaluare a conformității, care includ proceduri de la cea mai puțin strictă până la cea mai strictă, proporțional cu nivelul de risc implicat și cu nivelul de siguranță cerut. Cu scopul de a asigura coerența intersectorială și de a evita variantele ad-hoc, se recomandă ca procedurile de evaluare a conformității să fie alese dintre aceste module.

(41)

Producătorii ar trebui să elaboreze o declarație UE de conformitate pentru a oferi informațiile necesare cerute în temeiul prezentei directive cu privire la conformitatea unui echipament radio cu cerințele prezentei directive și ale altor acte din legislația de armonizare a Uniunii.

(42)

Pentru a asigura accesul efectiv la informații în scopul supravegherii pieței, informațiile necesare pentru identificarea tuturor actelor aplicabile ale Uniunii ar trebui să fie disponibile într-o declarație UE de conformitate unică. Pentru a reduce sarcina administrativă pentru operatorii economici, declarația UE de conformitate unică poate fi un dosar care să cuprindă declarațiile de conformitate individuale relevante.

(43)

Marcajul CE, ca și indicație a conformității unui echipament radio, este consecința vizibilă a unui întreg proces cuprinzând evaluarea conformității în sensul larg. Principiile generale care reglementează marcajul CE sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Normele care reglementează aplicarea marcajului CE ar trebui prevăzute în prezenta directivă.

(44)

Obligația de a aplica marcajul CE pe produse este importantă pentru informarea consumatorilor și autorităților publice. Posibilitatea prevăzută de Directiva 1999/5/CE, de aplicare a unui marcaj CE de mici dimensiuni pe echipamentele de mici dimensiuni, cu condiția ca acesta să rămână vizibil și lizibil, a permis simplificarea aplicării acestei cerințe, fără a reduce eficacitatea și, prin urmare, ar trebui inclusă în prezenta directivă.

(45)

S-a constatat că cerința prevăzută de Directiva 1999/5/CE de aplicare a marcajului CE pe ambalajul echipamentului simplifică sarcina de supraveghere a pieței și, prin urmare, ar trebui inclusă în prezenta directivă.

(46)

Statele membre ar trebui să adopte măsurile corespunzătoare pentru a asigura faptul că echipamentele radio pot fi puse la dispoziție pe piață numai dacă, atunci când sunt instalate și întreținute în mod adecvat și utilizate conform destinației prevăzute, acestea respectă cerințele esențiale prevăzute în prezenta directivă și, în cazul cerinței esențiale de a asigura protecția sănătății și a siguranței persoanelor și animalelor, precum și protecția bunurilor, sau în condiții de utilizare care pot fi prevăzute în mod rezonabil. Echipamentele radio ar trebui considerate ca nerespectând cerința esențială respectivă doar în condiții de utilizare care pot fi prevăzute în mod rezonabil, și anume atunci când o astfel de utilizare ar putea fi rezultatul unui comportament uman legal și previzibil.

(47)

Având în vedere ritmul rapid al progresului tehnologic către un mediu complet informatizat, în cazul în care echipamentele radio sunt dotate cu afișaj integral, Comisia ar trebui să examineze, în contextul operațiunii de revizuire a prezentei directive, fezabilitatea modificării cerințelor referitoare la aplicarea: numelui producătorului, a denumirii sale comerciale înregistrate sau a mărcii înregistrate și a punctului de contact unic sau a adresei poștale la care poate fi contactat producătorul, a marcajului CE, precum și a declarației UE de conformitate, Comisia examinează fezabilitatea modificării cerințelor respective și în cazul în care echipamentele radio sunt dotate fie cu o funcție care permite afișarea automată a informațiilor menționate în momentul punerii în funcțiune a echipamentelor radio, fie cu o funcție care permite utilizatorului final să selecteze afișarea informațiilor relevante. În plus, în ceea ce privește examinarea sus-menționată a fezabilității, în cazul în care echipamentele radio dotate cu afișaj integral funcționează pe baza unei baterii integrate care nu presupune o încărcare inițială, Comisia ar trebui să aibă în vedere posibilitatea de a utiliza afișajul integral transparent detașabil, care este aplicat deasupra etichetelor care conțin informațiile relevante.

(48)

Anumite proceduri de evaluare a conformității prevăzute în prezenta directivă necesită intervenția organismelor de evaluare a conformității, care sunt notificate Comisiei de către statele membre.

(49)

Criteriile care sunt stabilite în Directiva 1999/5/CE și care trebuie să fie îndeplinite de organismele de evaluare a conformității pentru ca acestea să poată fi notificate Comisiei s-au dovedit a nu fi suficiente pentru a asigura un nivel ridicat uniform de funcționare în rândul organismelor notificate din Uniune. Cu toate acestea, este esențial ca toate organismele notificate să își îndeplinească funcțiile la același nivel și în condiții de concurență echitabilă. Aceasta necesită stabilirea unor cerințe obligatorii pentru organismele de evaluare a conformității care doresc să fie notificate pentru a furniza servicii de evaluare a conformității.

(50)

În cazul în care un organism de evaluare a conformității demonstrează conformitatea cu criteriile prevăzute în standardele armonizate, ar trebui să se considere că acesta îndeplinește cerințele corespunzătoare prevăzute în prezenta directivă.

(51)

Pentru a se asigura un nivel uniform al calității în ceea ce privește evaluarea conformității, este necesar, de asemenea, să se stabilească cerințe pentru autoritățile de notificare și alte organisme implicate în evaluarea, notificarea și monitorizarea organismelor notificate.

(52)

Sistemul stabilit în prezenta directivă ar trebui completat de sistemul de acreditare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Deoarece acreditarea este un mijloc esențial de verificare a competenței organismelor de evaluare a conformității, ea ar trebui utilizată și în vederea notificării.

(53)

Acreditarea transparentă, astfel cum este prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 765/2008, garantând nivelul necesar de fiabilitate a certificatelor de conformitate, ar trebui să fie considerată de către autoritățile publice naționale din întreaga Uniune ca fiind modalitatea preferată de a demonstra competența tehnică a organismelor de evaluare a conformității. Cu toate acestea, autoritățile naționale pot considera că dispun de mijloacele adecvate pentru a realiza ele însele evaluarea respectivă. În asemenea cazuri, pentru a asigura un nivel adecvat de credibilitate a evaluărilor realizate de alte autorități naționale, acestea ar trebui să prezinte Comisiei și celorlalte state membre documentele justificative necesare pentru a dovedi că organismele de evaluare a conformității care au fost evaluate îndeplinesc cerințele de reglementare relevante.

(54)

Organismele de evaluare a conformității subcontractează deseori părți ale activităților lor legate de evaluarea conformității sau recurg la o filială. În vederea asigurării nivelului de protecție solicitat pentru echipamentele radio care urmează să fie introduse pe piața Uniunii, este esențial ca subcontractanții și filialele de evaluare a conformității să îndeplinească aceleași cerințe ca organismele notificate în ceea ce privește executarea sarcinilor de evaluare a conformității. Prin urmare, este important ca evaluarea competenței și a funcționării organismelor care urmează să fie notificate, precum și monitorizarea organismelor notificate deja să acopere și activitățile executate de subcontractanți și filiale.

(55)

Este necesar ca eficiența și transparența procedurii de notificare să fie sporite și, în special, ca aceasta să fie adaptată la noile tehnologii, astfel încât să fie posibilă notificarea on-line.

(56)

Deoarece organismele notificate își pot oferi serviciile în întreaga Uniune, este adecvat să se acorde celorlalte state membre și Comisiei posibilitatea de a ridica obiecții cu privire la un organism notificat. Prin urmare, este important să se acorde o perioadă de timp în care orice îndoieli sau preocupări privind competența organismelor de evaluare a conformității să poată fi clarificate, înainte ca acestea să înceapă să funcționeze ca organisme notificate.

(57)

Din motive legate de concurență, este fundamental ca organismele notificate să aplice procedurile de evaluare a conformității fără a crea sarcini inutile pentru operatorii economici. Din același motiv și pentru a asigura tratamentul egal al operatorilor economici, aplicarea tehnică a procedurilor de evaluare a conformității trebuie să se realizeze în mod uniform. Acest lucru se poate realiza cel mai bine printr-o coordonare și cooperare adecvate între organismele notificate.

(58)

Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se clarifice faptul că normele privind supravegherea pieței Uniunii și controlul produselor care intră pe piața Uniunii prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică echipamentelor radio care fac obiectul prezentei directive. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să aleagă autoritățile competente pentru îndeplinirea sarcinilor respective.

(59)

Directiva 1999/5/CE prevede deja o procedură de salvgardare care se aplică numai în cazul unui dezacord între statele membre cu privire la măsurile luate de către un stat membru. Pentru a crește transparența și a reduce timpul de prelucrare, este necesar să se îmbunătățească procedura de salvgardare în vigoare, cu scopul de a-i spori eficiența și de a utiliza expertiza disponibilă în statele membre.

(60)

Deciziile Comisiei adoptate în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE se pot referi la aspecte precum condițiile care reglementează disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio, care pot avea drept consecință limitarea numărului total de echipamente radio puse în funcțiune, prin intermediul unor dispoziții cum ar fi o dată de expirare, o rată de penetrare maximă sau un număr maxim de echipamente radio admise în fiecare stat membru sau pe teritoriul Uniunii. Aceste condiții fac posibilă deschiderea pieței pentru noi echipamente radio, limitând în același timp riscul interferențelor dăunătoare generat de acumularea unui număr excesiv de echipamente radio puse în funcțiune, care poate apărea chiar dacă aceste echipamente respectă, la nivel individual, cerințele esențiale prevăzute de prezenta directivă. Încălcarea acestor condiții poate crea un risc în ceea ce privește respectarea cerințelor esențiale, în special riscul apariției de interferențe dăunătoare.

(61)

Sistemul existent ar trebui să fie completat printr-o procedură în baza căreia părțile interesate să fie informate cu privire la măsurile preconizate în legătură cu echipamentele radio care prezintă riscuri pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau cu privire la alte aspecte de protecție a interesului public avute în vedere de prezenta directivă. De asemenea, acest sistem ar trebui să permită autorităților de supraveghere a pieței ca, în cooperare cu operatorii economici relevanți, să acționeze din timp cu privire la astfel de echipamente.

(62)

În cazul în care statele membre și Comisia sunt de acord cu privire la justificarea unei măsuri luate de un stat membru, nu ar trebui să mai fie necesară intervenția ulterioară a Comisiei, cu excepția cazurilor în care nonconformitatea poate fi atribuită unor deficiențe ale unui standard armonizat.

(63)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, trebuie să se confere Comisiei competențe de punere în aplicare. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(64)

Procedura de consultare ar trebui să fie utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare în care se specifică modul în care trebuie prezentate informațiile în cazul unor restricții privind punerea în funcțiune a echipamentelor sau al cerințelor existente de autorizare a utilizării și prin care se solicită statelor membre notificatoare să adopte măsurile corective necesare în legătură cu un organism notificat care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește cerințele pentru notificarea sa.

(65)

Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare: pentru a stabili dacă anumite categorii de produse electrice sau electronice se pot fi încadrate în definiția „echipamentelor radio”; pentru a stabili normele operaționale privind punerea la dispoziție a informațiilor privind conformitatea; pentru a stabili normele operaționale privind înregistrarea, precum și normele operaționale privind aplicarea numărului de înregistrare pe echipamentele radio; și pentru a stabili echivalența între interfețele radio notificate și a atribui o clasă de echipamente radio. Această procedură ar trebui utilizată, de asemenea, în ceea ce privește echipamentele radio conforme care prezintă riscuri pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau cu privire la alte aspecte ale protecției interesului public.

(66)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată atunci când există motive de maximă urgență care impun acest lucru, în cazuri justificate în mod corespunzător referitoare la echipamente radio conforme care prezintă riscuri pentru sănătatea sau siguranța persoanelor.

(67)

Conform practicii consacrate, comitetul înființat prin prezenta directivă poate avea un rol util în ceea ce privește examinarea chestiunilor legate de aplicarea prezentei directive care pot fi aduse în discuție fie de președintele acestuia, fie de un reprezentant al unui stat membru în conformitate cu regulamentul de procedură al respectivului comitet.

(68)

Atunci când sunt examinate aspecte care vizează prezenta directivă, cu excepția aspectelor legate de punerea în aplicare sau încălcarea dispozițiilor prezentei directive, în cadrul unui grup de experți ai Comisiei, spre exemplu, ar trebui să se transmită o documentație și informații complete Parlamentului European precum și, dacă este cazul, o invitație de a participa la astfel de reuniuni.

(69)

Comisia ar trebui să stabilească, prin acte de punere în aplicare și, dată fiind natura specială a acestora, fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011, dacă măsurile luate de statele membre în privința echipamentelor radio neconforme sunt sau nu justificate.

(70)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor din legislația națională adoptate în temeiul prezentei directive și să asigure respectarea acestor norme. Sancțiunile prevăzute ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(71)

Este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii care permit punerea la dispoziție pe piață și punerea în funcțiune a echipamentelor radio care au fost deja introduse pe piață în conformitate cu Directiva 1999/5/CE.

(72)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată.

(73)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume, asigurarea faptului că echipamentele radio puse la dispoziție pe piață îndeplinesc cerințele de protecție a sănătății și siguranței publice, un nivel adecvat al compatibilității electromagnetice și de utilizare eficace și eficientă a spectrului de frecvențe radio astfel încât să se evite producerea de interferențe dăunătoare, garantând în același timp funcționarea adecvată a pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre ci, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(74)

Directiva 1999/5/CE ar trebui să fie abrogată.

(75)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (14), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor de transpunere de unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

1.

„echipament radio” înseamnă un produs electric sau electronic care emite și/sau recepționează intenționat unde radio pentru comunicații radio și/sau pentru radiodeterminare sau un produs electric sau electronic care trebuie să fie completat cu un accesoriu, cum ar fi o antenă, astfel încât să emită și/sau să recepționeze intenționat unde radio pentru comunicații radio și/sau pentru radiodeterminare;

2.

„comunicații radio” înseamnă comunicații prin intermediul undelor radio;

3.

„radiodeterminare” înseamnă determinarea poziției, vitezei și/sau a altor caracteristici ale unui obiect sau obținerea de informații referitoare la parametrii respectivi, cu ajutorul proprietăților de propagare ale undelor radio;

4.

„unde radio” înseamnă unde electromagnetice ale căror frecvențe sunt mai joase de 3 000 GHz și care se propagă în spațiu fără ghidaj artificial;

5.

„interfață radio” înseamnă specificațiile cu privire la utilizarea reglementată a spectrului de frecvențe radio;

6.

„clasă de echipamente” înseamnă un grup care cuprinde anumite categorii de echipamente radio considerate asemănătoare în temeiul prezentei directive și interfețele radio cărora le sunt destinate acele echipamente radio;

7.

„interferență dăunătoare” înseamnă interferență dăunătoare, astfel cum este definită la articolul 2 litera (r) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15);

8.

„perturbație electromagnetică” înseamnă perturbația electromagnetică astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/30/UE;

9.

„punere la dispoziție pe piață” înseamnă furnizarea unui echipament radio pentru distribuție, consum sau uz pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;

10.

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima dată a unui echipament radio pe piața Uniunii;

11.

„punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare a echipamentului radio pe teritoriul Uniunii de către utilizatorul final;

12.

„producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce fabrică un echipament radio sau pentru care se proiectează sau se fabrică un astfel de echipament radio și care comercializează echipamentul în cauză sub numele sau marca sa;

13.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care a primit un mandat scris din partea unui producător de a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice;

14.

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care introduce pe piața Uniunii un echipament radio dintr-o țară terță;

15.

„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de furnizare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un echipament radio;

16.

„operatori economici” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul și distribuitorul;

17.

„specificație tehnică” înseamnă un document care stabilește cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească echipamentul radio;

18.

„standard armonizat” înseamnă standard armonizat astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

19.

„acreditare” înseamnă acreditare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

20.

„organism național de acreditare” înseamnă organism național de acreditare astfel cum a fost definit la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

21.

„evaluare a conformității” înseamnă procesul prin care se verifică dacă au fost îndeplinite cerințele esențiale din prezenta directivă cu privire la echipamentele radio;

22.

„organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism care efectuează activități de evaluare a conformității;

23.

„rechemare” înseamnă orice măsură luată cu scopul de a returna un echipament radio care a fost pus deja la dispoziția utilizatorului final;

24.

„retragere” înseamnă orice măsură cu scopul de a împiedica punerea la dispoziție pe piață a unui echipament radio din lanțul de furnizare;

25.

„legislația de armonizare a Uniunii” înseamnă orice act din legislația Uniunii care armonizează condițiile de comercializare a produselor;

26.

„marcaj CE” înseamnă un marcaj prin care producătorul indică faptul că echipamentul radio este în conformitate cu cerințele aplicabile stabilite în legislația de armonizare a Uniunii care prevede aplicarea respectivului marcaj pe produs.

(a)

protejarea sănătății și a siguranței persoanelor și a animalelor domestice, precum și protejarea bunurilor, inclusiv obiectivele referitoare la cerințele de siguranță prevăzute în Directiva 2014/35/UE, dar fără limite de tensiune;

(b)

un nivel adecvat al compatibilității electromagnetice în conformitate cu Directiva 2014/30/UE.

(a)

echipamentele radio funcționează cu accesoriile, în special cu încărcătoarele comune;

(b)

echipamentele radio funcționează cu alte echipamente radio prin intermediul rețelelor;

(c)

echipamentele radio pot fi conectate la interfețe de tip corespunzător în întreaga Uniune;

(d)

echipamentele radio nu prejudiciază rețeaua sau funcționarea acesteia și nici nu utilizează în mod necorespunzător resursele acesteia, provocând astfel o deteriorare inacceptabilă a serviciului;

(e)

echipamentele radio incorporează sisteme pentru asigurarea protecției datelor cu caracter personal și a vieții private a utilizatorilor și a abonaților;

(f)

echipamentele radio sunt compatibile cu anumite funcții care să asigure protecția împotriva fraudelor;

(g)

echipamentele radio sunt compatibile cu anumite caracteristici care asigură accesul la serviciile de urgență;

(h)

echipamentele radio au anumite caracteristici care facilitează utilizarea lor de către persoanele cu handicap;

(i)

echipamentele radio sunt compatibile cu anumite funcții pentru a se asigura că software-ul poate fi încărcat în echipamentele radio doar în cazul în care conformitatea combinației echipamentelor radio cu software-ul a fost demonstrată.

(a)

interfețelor radio care respectă pe deplin și fără nicio excepție dispozițiile deciziilor Comisiei privind utilizarea armonizată a spectrului de frecvențe radio adoptate în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE; și a

(b)

interfețelor radio care, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, corespund unor echipamente radio care pot fi puse în funcțiune și folosite fără restricții pe teritoriul Uniunii.

(a)

banda (benzile) de frecvențe în care funcționează echipamentul radio;

(b)

puterea maximă de radiofrecvență transmisă în banda (benzile) de frecvențe în care funcționează echipamentul radio.

(a)

să mențină declarația UE de conformitate și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere a pieței timp de 10 ani după ce echipamentele radio au fost introduse pe piață;

(b)

în urma unei cereri motivate din partea autorității naționale competente, să furnizeze acestei autorități toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea echipamentelor radio;

(c)

să coopereze cu autoritățile naționale competente, la cererea acestora, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor reprezentate de echipamentele radio acoperite de mandatul reprezentantului autorizat.

(a)

oricărui operator economic care le-a furnizat echipamente radio;

(b)

oricărui operator economic căruia i-au furnizat echipamente radio.

(a)

controlul intern al producției prevăzut în anexa II;

(b)

examinarea UE de tip care este urmată de conformitatea de tip bazată pe controlul intern al producției prevăzută în anexa III;

(c)

conformitatea bazată pe asigurarea calității totale stabilită în anexa IV.

(a)

controlul intern al producției prevăzut în anexa II;

(b)

examinarea UE de tip care este urmată de conformitatea de tip bazată pe controlul intern al producției prevăzută în anexa III;

(c)

conformitatea bazată pe asigurarea calității totale stabilită în anexa IV.

(a)

examinarea UE de tip care este urmată de conformitatea de tip bazată pe controlul intern al producției prevăzută în anexa III;

(b)

conformitatea bazată pe asigurarea calității totale stabilită în anexa IV.

(a)

personalul necesar având cunoștințe tehnice și experiență suficiente și corespunzătoare pentru a îndeplini sarcinile de evaluare a conformității;

(b)

descrierile procedurilor în conformitate cu care se realizează evaluarea conformității, asigurându-se transparența și posibilitatea de a reproduce procedurile în cauză. El dispune de politici și proceduri adecvate care fac o distincție între sarcinile îndeplinite ca organism notificat și alte activități;

(c)

procedurile necesare pentru a-și desfășura activitatea ținând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, domeniul de activitate și structura acesteia, de gradul de complexitate a tehnologiei utilizate pentru echipamentele radio, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

(a)

o bună pregătire tehnică și profesională care acoperă toate activitățile de evaluare a conformității pentru care organismul de evaluare a conformității a fost notificat;

(b)

cunoștințe satisfăcătoare ale cerințelor evaluărilor pe care le realizează și autoritate suficientă pentru realizarea respectivelor evaluări;

(c)

cunoștințe și înțelegerea corespunzătoare a cerințelor esențiale stabilite la articolul 3, a standardelor armonizate aplicabile și a dispozițiilor relevante din legislația de armonizare a Uniunii și din legislația națională;

(d)

abilitatea necesară pentru a elabora certificate de examinare UE de tip sau aprobări ale sistemului calității, evidențe și rapoarte pentru a demonstra că evaluările au fost îndeplinite.

(a)

orice refuz, restricție, suspendare sau retragere a unui certificat de examinare UE de tip sau a unei aprobări a sistemului calității în conformitate cu cerințele din anexele III și IV;

(b)

orice circumstanțe care afectează domeniul de aplicare sau condițiile notificării;

(c)

orice cerere de informații cu privire la activități de evaluare a conformității, primită de la autoritățile de supraveghere a pieței;

(d)

la cerere, activitățile de evaluare a conformității realizate în limita domeniului de aplicare a notificării și în legătură cu orice altă activitate realizată, inclusiv activități transfrontaliere și de subcontractare.

(a)

echipamentele radio nu îndeplinesc cerințele esențiale relevante menționate la articolul 3; sau

(b)

există deficiențe ale standardelor armonizate menționate la articolul 16 care conferă prezumția de conformitate.

(a)

marcajul CE a fost aplicat prin încălcarea articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau a articolului 20 din prezenta directivă;

(b)

marcajul CE nu a fost aplicat;

(c)

numărul de identificare al organismului notificat, în cazul în care se utilizează procedura de evaluare a conformității menționată în anexa IV, a fost aplicat prin încălcarea articolului 20 sau nu a fost aplicat;

(d)

declarația UE de conformitate nu a fost întocmită;

(e)

declarația UE de conformitate nu a fost întocmită corect;

(f)

documentația tehnică nu este disponibilă sau este incompletă;

(g)

informațiile menționate la articolul 10 alineatul (6) sau alineatul (7) sau la articolul 12 alineatul (3) lipsesc, sunt false sau sunt incomplete;

(h)

informațiile privind utilizarea prevăzută a echipamentelor radio, declarația UE de conformitate sau restricțiile de utilizare prevăzute la articolul 10 alineatele (8), (9) și (10) nu însoțesc echipamentele radio;

(i)

cerințele privind identificarea operatorilor economici prevăzute la articolul 15 nu sunt îndeplinite;

(j)

nonconformitatea cu articolul 5.

(a)

să se asigure că pentru toate echipamentele radio a fost stabilit un sistem coerent la nivelul Uniunii;

(b)

să permită convergența sectoarelor de telecomunicații, audiovizual și de tehnologie a informației;

(c)

să permită armonizarea măsurilor de reglementare la nivel internațional;

(d)

să atingă un nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

(e)

să garanteze că echipamentele radio sunt interoperabile cu accesoriile, în special cu încărcătoarele comune;

(f)

în cazul în care echipamentele radio sunt dotate cu afișaj integral, să permită afișarea informațiilor solicitate pe afișajul integral.