ISSN 1977-0782

doi:10.3000/19770782.L_2013.347.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 347

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 56
20 decembrie 2013


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

1

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program de acțiune pentru a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Fiscalis 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1482/2007/CE

25

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 – 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE ( 1 )

33

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii Erasmus +: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE ( 1 )

50

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1289/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

74

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 ( 1 )

81

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE ( 1 )

104

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1292/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 294/2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie ( 1 )

174

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 614/2007 ( 1 )

185

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1294/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Vamă 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 624/2007/CE

209

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului Europa creativă (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE ( 1 )

221

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și de abrogare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială ( 1 )

238

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1297/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care sunt afectate sau amenințate de dificultăți grave cu privire la stabilitatea lor financiară, la normele privind dezangajarea pentru anumite state membre și la normele privind plata soldului final

253

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1298/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește alocarea financiară din Fondul social european pentru anumite state membre

256

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană

259

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006

281

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006

289

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări

303

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului

320

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului

470

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului

487

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului

549

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului

608

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

671

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014 – 2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006

855

 

*

Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește resursele și repartizarea acestora pentru anul 2014 și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește aplicarea acestora în anul 2014

865

 

*

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020

884

 

 

DECIZII

 

*

Decizia nr. 1312/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Agenda strategică de inovare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT): contribuția EIT la o Europă mai inovatoare ( 1 )

892

 

*

Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii ( 1 )

924

 

 

II   Acte fără caracter legislativ

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul Consiliului (Euratom) nr. 1314/2013 din 16 decembrie 2013 privind Programul pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice (2014-2018) de completare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020

948

 

 

DECIZII

 

 

2013/743/UE

 

*

Decizia Consiliului din 3 decembrie 2013 de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) Orizont 2020 și de abrogare a Deciziilor 2006/971/CE, 2006/972/CE, 2006/973/CE, 2006/974/CE and 2006/975/CE ( 1 )

965

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

REGULAMENTE

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/1


REGULAMENTUL (UE) NR. 1285/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 172,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Politica europeană în domeniul radionavigației prin satelit urmărește punerea la dispoziția Uniunii a două sisteme de radionavigație prin satelit, sistemul construit în cadrul programului Galileo și sistemul EGNOS (denumite în continuare „sistemele”). Aceste sisteme decurg din programele Galileo și, respectiv, EGNOS. Fiecare dintre cele două infrastructuri este compusă din sateliți și dintr-o rețea de stații terestre.

(2)

Programul Galileo urmărește punerea în funcțiune și exploatarea primei infrastructuri de radionavigație și de poziționare prin satelit concepută special în scopuri civile, care poate fi utilizată de o varietate de actori publici și privați din Europa și din întreaga lume. După cum au evidențiat Parlamentul European și Consiliul, sistemul realizat în cadrul programului Galileo funcționează independent de alte sisteme existente sau care ar putea fi create, contribuind, astfel, printre altele, la autonomia strategică a Uniunii.

(3)

Programul EGNOS urmărește îmbunătățirea calității semnalelor deschise recepționate de la sistemele globale de radionavigație prin satelit existente (denumite în continuare „GNSS”), precum și a semnalelor recepționate de la serviciul deschis oferit de sistemul creat în cadrul programului Galileo, atunci când acestea vor fi disponibile. Serviciile oferite de programul EGNOS ar trebui să acopere, cu prioritate, teritoriile statelor membre situate geografic în Europa, incluzând, în acest sens, insulele Azore, Canare și Madeira.

(4)

Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor și-au manifestat invariabil sprijinul deplin pentru programele Galileo și EGNOS.

(5)

Deoarece programele Galileo și EGNOS se află într-un stadiu avansat de dezvoltare implicând sisteme în etapă de exploatare, este necesar un instrument juridic specific, care să răspundă nevoilor acestora, în special în ceea ce privește guvernanța și securitatea, și să satisfacă cerința bunei gestiuni financiare, precum și să promoveze utilizarea sistemelor.

(6)

Sistemele sunt infrastructuri create ca rețele transeuropene, a căror utilizare depășește cu mult frontierele naționale ale statelor membre. În plus, serviciile oferite prin intermediul acestor sisteme contribuie la o gamă largă de activități sociale și economice, inclusiv la dezvoltarea unor rețele transeuropene în domeniile infrastructurilor de transport, telecomunicații și energie.

(7)

Programele Galileo și EGNOS constituie un instrument al politicii industriale și se înscriu în cadrul strategiei Europa 2020, astfel cum reiese din Comunicarea Comisiei din 17 noiembrie 2010 intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – atribuirea celui mai important rol competitivității și viabilității”. Acestea sunt menționate, de asemenea, în comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2011 intitulată „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului”. Programele respective, a căror valoare cumulată a fost estimată la aproximativ 130 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2034, prezintă numeroase avantaje pentru economia și cetățenii Uniunii.

(8)

Un mare număr de sectoare economice, în special transporturile, telecomunicațiile, agricultura și energia, utilizează din ce în ce mai mult sistemele de radionavigație prin satelit. Autoritățile publice pot beneficia, de asemenea, de aceste sisteme în diferite domenii cum ar fi serviciile de urgență, poliția, gestionarea crizelor sau gestionarea frontierelor. Dezvoltarea utilizării radionavigației prin satelit aduce avantaje enorme economiei, societății și mediului înconjurător. Aceste avantaje socio-economice sunt defalcate în trei categorii principale: avantaje directe ce decurg din creșterea pieței spațiale, avantaje directe ce decurg din creșterea pieței din aval pentru aplicații și servicii bazate pe GNSS și avantaje indirecte ce decurg din apariția unor noi aplicații în alte sectoare, sau a unor transferuri de tehnologie către acestea, conducând la noi oportunități de piață în alte sectoare, creșteri ale productivității pe ansamblul sectorului și avantaje publice generate de reducerea poluării sau de niveluri îmbunătățite de siguranță și securitate.

(9)

Prin urmare, este important ca Uniunea să sprijine dezvoltarea de aplicații și servicii bazate pe sisteme. Acest lucru va permite cetățenilor Uniunii să beneficieze din plin de avantajele ce decurg din sisteme, asigurându-se, totodată, menținerea încrederii populației în programele Galileo și EGNOS. Instrumentul adecvat de finanțare a activităților de cercetare și inovare legate de dezvoltarea aplicațiilor bazate pe GNSS este Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare (denumit în continuare „Orizont 2020”) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Totuși, o parte foarte specifică din amonte a activităților de cercetare și dezvoltare ar trebui finanțată din cadrul bugetului alocat programelor Galileo și EGNOS în conformitate cu prezentul regulament, în cazul activităților referitoare la elemente fundamentale precum chipset-uri și receptoare bazate pe Galileo, ceea ce va facilita dezvoltarea de aplicații în diferite sectoare ale economiei. Cu toate acestea, o asemenea finanțare nu ar trebui, să pericliteze desfășurarea sau exploatarea infrastructurilor create în cadrul programelor.

(10)

Având în vedere utilizarea într-o măsură tot mai mare a radionavigației prin satelit în multiple domenii de activitate, întreruperea furnizării serviciilor este de natură să cauzeze daune semnificative societății moderne și să ducă la pierderi pentru mulți operatori economici. În plus, dată fiind dimensiunea strategică a acestora, sistemele de radionavigație prin satelit sunt infrastructuri sensibile, susceptibile a fi, în special, supuse unei utilizări abuzive. Elementele menționate anterior pot afecta securitatea Uniunii, a statelor sale membre și a cetățenilor acesteia. Prin urmare, ar trebui să se țină cont de cerințele de securitate la proiectarea, dezvoltarea, desfășurarea și exploatarea infrastructurilor create în cadrul programelor Galileo și EGNOS în concordanță cu practicile standard.

(11)

Programul Galileo cuprinde o etapă de definire care a fost finalizată, o etapă de dezvoltare și de validare până în 2013, o etapă de desfășurare, care a început în 2008 și ar trebui să se încheie în 2020, și o etapă de exploatare, programată să înceapă treptat din 2014/2015, pentru ca sistemul complet să fie pe deplin operațional în 2020. Primii patru sateliți operaționali au fost construiți și lansați în etapa de dezvoltare și validare, întreaga constelație de sateliți ar trebui finalizată în etapa de desfășurare, iar completarea ar trebui să aibă loc în etapa de exploatare. Infrastructura terestră aferentă ar trebui dezvoltată și utilizată în mod corespunzător.

(12)

Programul EGNOS se află în etapa de exploatare, după ce serviciul său deschis și serviciul său denumit „Safety of Life” au fost declarate operaționale în octombrie 2009 și, respectiv, în martie 2011. În limita constrângerilor tehnice și financiare și în baza unor acorduri internaționale, acoperirea geografică a serviciilor oferite de sistemul EGNOS ar putea fi extinsă la alte regiuni ale lumii, în special la teritoriile țărilor candidate, la țările terțe asociate la programul Cerul unic european și la țările cuprinse în Politica europeană de vecinătate. Totuși, o astfel de extindere la alte regiuni ale lumii nu ar trebui finanțată din creditele bugetare alocate programelor Galileo și EGNOS în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311 /2013 al Consiliului (3) și nu ar trebui să întârzie extinderea acoperirii la toate teritoriile statelor membre situate geografic în Europa.

(13)

Conceptul inițial al serviciului privind siguranța vieții al Galileo, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a fost modificat pentru a se asigura interoperabilitatea cu alte GNSS, pentru a se răspunde în mod eficace necesităților utilizatorilor serviciului privind siguranța vieții și pentru a se reduce complexitatea, riscurile și costurile infrastructurii necesare.

(14)

Pentru a maximiza utilizarea serviciului privind siguranța vieții al EGNOS, acesta ar trebui să fie oferit fără taxe de utilizare directe. De asemenea, Serviciul public reglementat al Galileo (PRS) ar trebui oferit în mod gratuit următorilor participanți la PRS, în sensul Deciziei nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5): statele membre, Consiliul, Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă („SEAE”) și agențiile Uniunii autorizate în mod corespunzător. Absența costurilor nu ar trebui înțeleasă ca aducând atingere prevederilor privind costul funcționării unei autorități PRS competente, astfel cum este prevăzut în Decizia nr. 1104/2011/UE.

(15)

În scopul optimizării utilizării serviciilor oferite, sistemele, rețelele și serviciile care decurg din programele Galileo și EGNOS ar trebui să fie compatibile și interoperabile între ele și, în măsura posibilului, cu alte sisteme de radionavigație prin satelit, precum și cu mijloace convenționale de radionavigație, în cazul în care o astfel de compatibilitate și interoperabilitate este prevăzută într-un acord internațional, fără a aduce atingere obiectivului autonomiei strategice.

(16)

Deoarece Uniunea asigură, în principiu, totalitatea finanțării programelor Galileo și EGNOS, este necesar să se prevadă că Uniunea deține proprietatea tuturor activelor corporale și necorporale constituite sau dezvoltate în cadrul programelor respective. Pentru respectarea deplină a drepturilor fundamentale în materie de proprietate, este necesar să se stabilească aranjamentele necesare cu proprietarii existenți, în special pentru părțile esențiale ale infrastructurilor și securitatea acestora. Ar trebui să fie înțeles faptul că dispozițiile referitoare la proprietatea activelor necorporale stabilite prin prezentul regulament nu reglementează drepturile necorporale care nu sunt transferabile în temeiul legislației naționale relevante. Deținerea drepturilor de proprietate de către Uniune nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca Uniunea, în conformitate cu prezentul regulament și acolo unde acest lucru este considerat necesar pe baza unei evaluări de la caz la caz, să pună activele respective la dispoziția părților terțe sau să dispună de acestea. În special, Uniunea ar trebui să poată transfera către părți terțe proprietatea sau poate concesiona drepturile de proprietate intelectuală care decurg din activitățile desfășurate în cadrul programelor Galileo și EGNOS. Pentru a facilita preluarea radionavigației prin satelit de către piețe este necesar să se asigure că părțile terțe pot dispune de o utilizare optimă, în special în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală decurgând din programele Galileo și EGNOS și aparținând Uniunii, inclusiv pe plan economic și social.

(17)

Activele create sau dezvoltate în afara programelor Galileo și EGNOS nu sunt afectate de dispozițiile privind proprietatea stabilite în prezentul regulament. Totuși, aceste active ar putea, ocazional, să fie relevante pentru desfășurarea programelor. Pentru a încuraja dezvoltarea de noi tehnologii în afara programelor Galileo și EGNOS, Comisia ar trebui să încurajeze țările terțe să îi atragă atenția asupra activelor necorporale pertinente și, în cazul în care acestea ar fi avantajoase pentru programe, ar trebui să negocieze termeni cu privire la utilizarea corespunzătoare a acestora.

(18)

Etapele de desfășurare și exploatare a programului Galileo și etapa de exploatare a programului EGNOS ar trebui să fie finanțate integral de către Uniune. Cu toate acestea, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6), statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aduce programelor Galileo și EGNOS fonduri suplimentare sau o contribuție în natură, pe baza unor acorduri corespunzătoare, în vederea finanțării elementelor suplimentare legate de potențialele obiective specifice ale statelor membre în cauză. Țările terțe și organizațiile internaționale ar trebui, de asemenea, să poată contribui la programe.

(19)

Pentru a garanta continuitatea și stabilitatea programelor Galileo și EGNOS și ținând seama de dimensiunea europeană a acestora și de valoarea lor adăugată europeană intrinsecă, este nevoie de finanțare suficientă și consecventă în cadrul perioadelor de planificare financiară. De asemenea, trebuie precizată suma necesară în cursul perioadei 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2020 pentru finanțarea finalizării etapei de desfășurare a programului Galileo, precum și a etapelor de exploatare ale programelor Galileo și EGNOS.

(20)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 alocă maximum 7 071,73 milioane EUR în prețuri curente pentru finanțarea activităților legate de programele Galileo și EGNOS în perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2020. Pentru claritate și pentru a facilita controlarea costurilor, această sumă totală ar trebui defalcată pe categorii diferite. Cu toate acestea, în interesul flexibilității și pentru a asigura funcționarea armonioasă a programelor, Comisia ar trebui să poată realoca fonduri de la o categorie la alta. Programul activităților ar trebui să cuprindă, de asemenea, și protecția sistemelor și funcționarea acestora, inclusiv în timpul lansării sateliților. În acest sens, o participare la costurile serviciilor capabile să ofere o astfel de protecție ar putea fi finanțată din bugetul alocat programelor Galileo și EGNOS în măsura disponibilității decurgând dintr-o administrare riguroasă a costurilor și cu respectarea deplină a sumei maxime menționată mai sus și fixată prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013. O astfel de contribuție ar trebui utilizată numai pentru furnizarea de date și servicii, și nu pentru achiziționarea de infrastructură. Prezentul regulament stabilește, pentru continuarea programelor Galileo și EGNOS, un pachet financiar care constituie valoarea de referință principală, în sensul punctului 17 al Acordului interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în materie bugetară și buna gestiune financiară (7) pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

(21)

Ar trebui să fie specificate în prezentul regulament activitățile pentru care urmează să fie acordate credite bugetare ale Uniunii programelor Galileo și EGNOS pentru perioada 2014-2020. Aceste credite ar trebui acordate în principal pentru activitățile legate de etapa de desfășurare a programului Galileo, inclusiv pentru acțiunile de administrare și monitorizare ale acestei etape, și pentru activitățile legate de exploatarea sistemului rezultat din programul Galileo, inclusiv pentru acțiunile prealabile sau pregătitoare ale etapei de exploatare a programului respectiv, precum și pentru activitățile legate de exploatarea sistemului EGNOS. Creditele ar trebui, de asemenea, acordate pentru finanțarea altor anumite activități necesare pentru administrarea și atingerea obiectivelor programelor Galileo și EGNOS, în special sprijinirea activităților de cercetare și dezvoltare ale elementelor fundamentale, precum chipset-urile și receptoare bazate pe Galileo, inclusiv, după caz, module de software pentru monitorizarea poziționării și integrității. Aceste elemente constituie interfața dintre serviciile oferite de infrastructuri și aplicațiile din aval și facilitează dezvoltarea de aplicații în diferite sectoare ale economiei. Dezvoltarea lor acționează ca un catalizator pentru maximizarea avantajelor socio-economice deoarece facilitează introducerea pe piață a serviciilor oferite. Comisia ar trebui să transmită anual Parlamentului European și Consiliului un raport privind strategia abordată în materie de gestionare a costurilor.

(22)

Ar trebui semnalat faptul că, în cadrul costurilor de investiții și de exploatare a sistemelor evaluate pentru perioada 2014 – 2020, nu sunt luate în calcul obligațiile financiare neprevăzute pe care Uniunea ar putea fi obligată să le suporte, în special cele legate de regimul răspunderii, având în vedere activitatea serviciilor sau faptul că sistemele sunt în proprietatea Uniunii, în special pentru cazurile de funcționare defectuoasă a sistemelor. Aceste obligații fac obiectul unei analize specifice din partea Comisiei.

(23)

De asemenea, ar trebui remarcat faptul că resursele bugetare prevăzute în prezentul regulament nu acoperă lucrările finanțate din fondurile alocate pentru Orizont 2020, cum ar fi cele legate de dezvoltarea de aplicații derivate din sisteme. Aceste lucrări vor permite optimizarea utilizării serviciilor oferite în cadrul programelor Galileo și EGNOS, asigurarea unei bune rentabilități a investițiilor realizate de Uniune în ceea ce privește beneficiile sociale și economice și creșterea expertizei întreprinderilor europene în ceea ce privește tehnologia radionavigației prin satelit. Comisia ar trebui să asigure transparența și claritatea în ce privește diferitele surse de finanțare pentru diferite aspecte ale programelor.

(24)

Ar trebui, de asemenea, ca veniturile generate de sisteme, provenite, în special din serviciile comerciale furnizate de sistemul instituit în cadrul programului Galileo, să fie colectate de Uniune pentru a asigura compensarea parțială a investițiilor realizate în prealabil de aceasta, iar veniturile respective ar trebui utilizate pentru sprijinirea obiectivelor programelor Galileo și EGNOS. În plus, un mecanism de repartizare a veniturilor ar putea fi prevăzut în contractele încheiate cu entități din sectorul privat.

(25)

Pentru a evita depășirile de costuri și întârzierile care au afectat derularea programelor Galileo și EGNOS în trecut, ar trebui intensificate eforturile care să permită controlul riscurilor susceptibile să antreneze costuri și/sau întârzieri suplimentare, astfel cum a fost solicitat de Parlamentul European prin Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la evaluarea intermediară a programelor europene de radionavigație prin satelit: evaluarea implementării, provocările viitoare și perspectivele financiare (8) și prin concluziile Consiliului din 31 martie 2011 și astfel cum reiese din Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020”.

(26)

Buna guvernanță publică a programelor Galileo și EGNOS necesită, pe de o parte, existența unei distribuții stricte a responsabilităților și sarcinilor, în special între Comisie, Agenția GNSS European și Agenția Spațială Europeană (ESA), iar, pe de altă parte, adaptarea progresivă a acestei guvernanțe la cerințele operării sistemelor.

(27)

Dat fiind că Comisia reprezintă Uniunea, care asigură pe cont propriu finanțarea programelor Galileo și EGNOS și deține drepturile de proprietate asupra sistemelor, Comisia ar trebui să fie responsabilă pentru derularea programelor respective și să își asume controlul general al acestora. Astfel, Comisia ar trebui să gestioneze fondurile alocate programelor prin prezentul regulament, să asigure desfășurarea tuturor activităților și să garanteze o distribuție clară a responsabilităților și sarcinilor, în special între Agenția GNSS European și ESA. În acest scop, este necesar să i se atribuie Comisiei, pe lângă sarcinile legate de aceste responsabilități generale și celelalte sarcini care-i revin în temeiul prezentului regulament, sarcini specifice. În vederea optimizării resurselor și competențelor diferitelor părți interesate, Comisia ar trebui să poată delega anumite sarcini prin intermediul acordurilor de delegare, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(28)

Având în vedere importanța pentru programele Galileo și EGNOS a infrastructurii terestre a sistemelor și impactul acesteia asupra securității acestora, stabilirea situării acestei infrastructuri ar trebui să fie una dintre sarcinile specifice atribuite Comisiei. Desfășurarea infrastructurii terestre a sistemelor ar trebui să continue să urmeze un proces deschis și transparent. Stabilirea situării unei astfel de infrastructuri ar trebui să se efectueze ținând seama de limitările geografice și tehnice asociate cu distribuirea geografică optimă a acestei infrastructuri terestre și prezența posibilă a unor instalații și echipamente existente adecvate sarcinilor relevante, precum și asigurând conformitatea cu nevoile de securitate ale fiecărei stații terestre și cu cerințele naționale în materie de securitate ale fiecărui stat membru.

(29)

Agenția GNSS European a fost instituită prin Regulamentul (UE) nr. 912/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9) în scopul atingerii obiectivelor programelor Galileo și EGNOS și al executării anumitor sarcini legate de desfășurarea programelor. Aceasta este o agenție a Uniunii care, în calitate de organism în sensul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, se supune obligațiilor aplicabile agențiilor Uniunii. Este necesar să i se atribuie anumite sarcini legate de securitatea programelor și de eventuala desemnare a acesteia ca autoritate PRS responsabilă. De asemenea, ar trebui să contribuie la promovarea și comercializarea sistemelor, inclusiv prin stabilirea unor legături cu utilizatorii și potențialii utilizatori ai serviciilor furnizate în cadrul programelor Galileo și EGNOS, și ar trebui să strângă informații cu privire la cerințele și evoluțiile de pe piața radionavigației prin satelit. În plus, este necesar ca agenția să se achite de sarcinile pe care Comisia i le atribuie prin intermediul unuia sau mai multor acorduri de delegare cuprinzând diferite alte sarcini specifice legate de programe, în special sarcinile legate de etapele de exploatare a sistemelor, inclusiv gestionarea operațională a programelor, promovarea aplicațiilor și serviciilor pe piața radionavigației prin satelit și promovarea dezvoltării elementelor fundamentale legate de programe. Pentru a permite Comisiei, ca reprezentant al Uniunii, să își exercite pe deplin puterea de control, respectivele acorduri de delegare ar trebui să includă, în special, condițiile generale de gestionare a fondurilor încredințate Agenției GNSS European.

Transferul responsabilității pentru sarcinile legate de gestionarea operațională și exploatarea programelor Galileo și EGNOS către Agenția GNSS European ar trebui să fie treptat și condiționat de finalizarea cu succes a unei examinări adecvate a transferului, precum și de disponibilitatea Agenției GNSS European de a prelua aceste sarcini pentru a asigura continuitatea programelor respective. Pentru EGNOS, acest transfer ar trebui să aibă loc la 1 ianuarie 2014; pentru Galileo, se așteaptă ca acesta să aibă loc în 2016.

(30)

Pentru etapa de desfășurare a programului Galileo, Uniunea ar trebui să încheie un acord de delegare cu ASE în care să stabilească sarcinile acesteia în etapa respectivă. În calitate de reprezentant al Uniunii, Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a încheia acest acord de delegare în termen de șase luni de la data aplicării prezentului Regulament. Pentru a permite Comisiei să își exercite pe deplin puterea de control, acordul de delegare ar trebui să includă condițiile generale de gestionare a fondurilor încredințate ESA. În ceea ce privește activitățile finanțate integral de Uniune, aceste condiții ar trebui să asigure un grad de control comparabil celui care s-ar impune în cazul în care ESA ar fi o agenție a Uniunii.

(31)

Pentru etapa de exploatare a programelor Galileo și EGNOS, Agenția GNSS European ar trebui să încheie acorduri de lucru cu ESA, în care să stabilească sarcinile acesteia din urmă în dezvoltarea generațiilor viitoare de sisteme și în furnizarea de sprijin tehnic în raport cu generația actuală de sisteme. Acordurile respective ar trebui să fie conforme Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012. Ele nu ar trebui să includă rolul ESA în ceea ce privește activitățile referitoare la cercetare și la dezvoltarea tehnologică, și la etapele timpurii ale evoluției, precum și activitățile de cercetare referitoare la infrastructurile create în cadrul programelor Galileo și EGNOS. Astfel de activități ar trebui finanțate în afara bugetului alocat programelor, de exemplu, prin fonduri alocate pentru Orizont 2020.

(32)

Responsabilitatea derulării programelor Galileo și EGNOS include, în special, responsabilitatea securității acestora, precum și responsabilitatea securității sistemelor și a funcționării acestora. Cu excepția cazului aplicării Acțiunii comune 2004/552/PESC a Consiliului (10), care trebuie să fie revizuită pentru a reflecta adaptarea la evoluția programelor Galileo și EGNOS, la guvernanța acestora și la modificările Tratatului privind Uniunea Europeană și ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene rezultate din Tratatul de la Lisabona, responsabilitatea în materie de securitate îi revine Comisiei, chiar dacă anumite sarcini legate de securitate îi sunt atribuite Agenției GNSS European. Mai precis, Comisiei îi revine sarcina de a institui mecanisme menite să asigure o coordonare corespunzătoare între diferitele entități responsabile pentru securitate.

(33)

În aplicarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să se consulte cu experții relevanți din statele membre în domeniul securității în ce privește chestiunile legate de securitate.

(34)

Dată fiind expertiza specifică de care dispune SEAE și contactele acestuia cu administrațiile țărilor terțe și ale organizațiilor internaționale desfășurate în mod regulat, serviciul este în măsură să asiste Comisia la executarea unora din sarcinile acesteia legate de securitatea sistemelor și de programele din domeniul relațiilor externe, în conformitate cu Decizia 2010/427/UE a Consiliului (11). Comisia ar trebui să asigure că SEAE este pe deplin asociat activităților sale în punerea în aplicare a sarcinilor referitoare la securitate în domeniul relațiilor externe. În acest scop, ar trebui să se acorde SEAE tot sprijinul tehnic necesar.

(35)

Pentru a asigura circularea în condiții de securitate a informațiilor, în cadrul domeniului de aplicare a prezentului regulament, reglementările de securitate pertinente ar trebui să ofere un grad de protecție a informațiilor UE clasificate echivalent celui asigurat de normele de securitate prevăzute în anexa la Decizia Comisiei 2001/844/CE, CECO, Euratom (12) și de normele de securitate ale Consiliului prevăzute în anexa la Decizia 2013/488/UE a Consiliului (13). Fiecare stat membru se asigură că normele de securitate se aplică tuturor persoanelor fizice rezidente și persoanelor juridice stabilite pe teritoriul său, care au acces la informații clasificate UE referitoare la programele Galileo și EGNOS. Reglementările în materie de securitate ale ESA și Decizia din 15 iunie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (14) ar trebui considerate ca fiind echivalente cu normele de securitate prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom și cu normele de securitate prevăzute în anexa la Decizia 2013/488/UE.

(36)

Prezentul regulament nu aduce atingere normelor existente și viitoare privind accesul la documente adoptate în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui înțeles ca impunând o obligație statelor membre de a ignora cerințele lor constituționale în ceea ce privește accesul la documente.

(37)

Pentru alocarea fondurilor Uniunii atribuite programelor Galileo și EGNOS, cu un plafon total pe care Comisia nu ar trebui să îl depășească, ar trebui să fie aplicate proceduri eficace de achiziții publice și, în special, să fie negociate contracte pentru a asigura utilizarea optimă a resurselor, prestații satisfăcătoare, continuarea armonioasă a programelor, buna gestionare a riscurilor și respectarea calendarului propus. Autoritatea contractantă relevantă ar trebui să depună eforturi pentru îndeplinirea acestor cerințe.

(38)

Întrucât programele Galileo și EGNOS vor fi finanțate, în principiu, de Uniune, contractele de achiziții publice încheiate în cadrul programelor respective ar trebui să respecte normele Uniunii privind achizițiile publice și să vizeze, înainte de toate, optimizarea resurselor, controlul costurilor și diminuarea riscurilor, precum și creșterea eficienței și reducerea dependenței de furnizori unici. Este necesar să fie asigurată o concurență deschisă și echitabilă pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare, care să ofere posibilități echilibrate de participare diferitelor ramuri de activitate la toate nivelurile, inclusiv, în special, noilor veniți și întreprinderilor mici și mijlocii (denumite în continuare „IMM-uri”). Ar trebui evitate posibilele abuzuri de poziție dominantă sau a dependenței de furnizori unici pe termen lung. Pentru a diminua riscurile aferente programului, pentru a se evita dependența de surse unice de aprovizionare și pentru a asigura un control de ansamblu mai bun asupra programelor, costurilor și calendarului aferente acestora, ar trebui să se recurgă, ori de câte ori este necesar, la surse multiple de aprovizionare. În plus, dezvoltarea industriei europene ar trebui menținută și promovată în toate domeniile legate de radionavigația prin satelit în conformitate cu acordurile internaționale la care Uniunea este parte. Riscul executării deficitare a contractului sau al neexecutării ar trebui diminuat pe cât posibil. În acest scop, contractanții ar trebui să demonstreze sustenabilitatea executării contractului lor în ceea ce privește angajamentele asumate și durata acestuia. Prin urmare, autoritățile contractante ar trebui, după caz, să specifice cerințele legate de fiabilitatea aprovizionărilor și a furnizării de servicii.

În plus, în cazul achiziționării unor bunuri și servicii de natură sensibilă, autoritățile contractante pot supune aceste achiziții unor cerințe specifice, în special în vederea asigurării securității informațiilor. Industriile Uniunii ar trebui să se poată baza pe furnizori situați în afara Uniunii pentru anumite componente și servicii, în cazul în care sunt demonstrate avantaje substanțiale în materie de calitate și costuri, ținând seama, în același timp, de natura strategică a programelor și de cerințele Uniunii în materie de securitate și control al exporturilor. Ar trebui să se poată beneficia de investițiile și de experiența și competențele în domeniul industrial, inclusiv de cele dobândite în etapele de definire, dezvoltare și validare a programelor, garantând, în același timp, faptul că nu se aduce atingere normelor privind procedura competitivă de licitație.

(39)

Pentru o mai bună evaluare a costului total al unui produs, al unui serviciu sau al unei lucrări care face obiectul licitației, inclusiv a costului său operațional pe termen lung, ar trebui să se țină seama pe parcursul procedurii de achiziții, oricând acest lucru este adecvat, de costul total privind durata de viață utilă a produsului, a serviciului sau a lucrării care face obiectul licitației, prin utilizarea unei abordări bazate pe eficacitatea costurilor, precum calcularea costurilor pe ciclu de viață, în cadrul unor achiziții bazate pe criteriul de atribuire cel mai avantajos din punct de vedere economic. În acest scop, autoritatea contractantă ar trebui să se asigure că metodologia destinată calculării costurilor pentru durata de viață utilă a unui produs, a unui serviciu sau a unei lucrări este în mod expres menționată în documentația de achiziție sau în anunțul de participare și că respectiva metodologie permite verificarea acurateței informațiilor furnizate de ofertanți.

(40)

Radionavigația prin satelit reprezintă o tehnologie complexă și în permanentă evoluție. Acest lucru determină incertitudini și riscuri pentru contractele de achiziții publice încheiate în cadrul programelor Galileo și EGNOS, mai ales că acestea pot viza echipamente sau prestări de servicii pe termen lung. Aceste caracteristici impun prevederea unor măsuri speciale privind achizițiile publice care să fie aplicate în plus față de normele prevăzute prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Astfel, autoritatea contractantă ar trebui să poată restabili condiții de concurență echitabile atunci când una sau mai multe întreprinderi dispun deja, înaintea unei cereri de ofertă, de informații privilegiate privind activitățile legate de această cerere de ofertă. De asemenea, ar trebui să existe posibilitatea de a atribui un contract sub forma unui contract în tranșe condiționate, de a introduce, în anumite condiții, o modificare a unui contract în cadrul executării acestuia sau de a impune un nivel minim de subcontractare. În cele din urmă, având în vedere incertitudinile tehnologice care caracterizează programele Galileo și EGNOS, prețurile de achiziții publice nu pot fi întotdeauna abordate cu precizie și, astfel, este de dorit să se încheie contracte cu formă specială, care nu oferă prețuri ferme și definitive și includ clauze de salvgardare a intereselor financiare ale Uniunii.

(41)

Este necesar să fie observat faptul că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), statele membre nu adoptă măsuri susceptibile să afecteze buna funcționare a programelor Galileo și EGNOS sau a serviciilor. Este de asemenea necesar să fie clarificat faptul că statele membre în cauză ar trebui să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura protecția stațiilor terestre înființate pe teritoriile lor. În plus, statele membre și Comisia ar trebui să colaboreze, precum și cu alte organisme și autorități de reglementare internaționale pentru a asigura că spectrul radio necesar sistemului instituit în cadrul programului Galileo este disponibil și protejat pentru a permite dezvoltarea și punerea în aplicare integrale ale aplicațiilor bazate pe acest sistem, cu respectarea Deciziei nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15).

(42)

Având în vedere caracterul global al sistemelor, este esențial ca Uniunea să încheie acorduri cu țările terțe și cu organizațiile internaționale în cadrul programelor Galileo și EGNOS, în conformitate cu articolul 218 din TFUE, pentru a garanta, în special, buna derulare a acestora, pentru a trata anumite chestiuni legate de securitate și taxe, pentru a optimiza serviciile prestate față de cetățenii Uniunii și pentru a satisface nevoile țărilor terțe și ale organizațiilor internaționale. După caz, este, de asemenea, utilă adaptarea acordurilor existente la evoluțiile programelor Galileo și EGNOS. Cu ocazia pregătirii sau a punerii în aplicare a acestor acorduri, în limita sarcinilor care îi sunt conferite în cadrul prezentului regulament, Comisia poate apela la sprijinul SEAE, al ESA și al Agenției GNSS European.

(43)

Este necesar să fie confirmat faptul că, pentru ducerea la îndeplinire a unora din sarcinile sale de natură nereglementară, Comisia poate face apel, dacă este cazul și în măsura în care este necesar, la asistența tehnică a unor actori externi. Alte entități implicate în guvernanța publică a programelor Galileo și EGNOS pot, de asemenea, să beneficieze de aceeași asistență tehnică la executarea sarcinilor care le sunt atribuite prin aplicarea prezentului regulament.

(44)

Uniunea are la bază respectarea drepturilor fundamentale și în special a articolului 7 și a articolului 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în care sunt recunoscute în mod clar dreptul fundamental la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. Protecția datelor cu caracter personal și a vieții private în cadrul programelor Galileo și EGNOS ar trebui să fie asigurată.

(45)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, identificarea și cercetarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod eronat sau utilizate incorect și, după caz, prin aplicarea de sancțiuni de ordin administrativ și financiar în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(46)

Este necesar, de asemenea, să se asigure ca Parlamentul European și Consiliul sunt informate periodic cu privire la punerea în aplicare a programelor, în special cu privire la gestionarea riscurilor, costuri, termene și performanță. În acest scop, Parlamentul European, Consiliul și Comisia se vor întruni în cadrul Grupului interinstituțional Galileo, în conformitate cu Declarația comună privind Grupul interinstituțional Galileo publicată împreună cu prezentul regulament.

(47)

Comisia ar trebui să efectueze evaluări bazate pe indicatori conveniți pentru a aprecia eficacitatea și eficiența măsurilor luate pentru realizarea obiectivelor programelor Galileo și EGNOS.

(48)

Pentru a garanta securitatea sistemelor și a funcționării acestora, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește obiectivele de înalt nivel necesare asigurării securității sistemelor și a funcționării acestora. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(49)

Pentru a asigura condiții uniforme de executare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(50)

Având în vedere faptul că o bună guvernare publică necesită o gestionare uniformă a programelor Galileo și EGNOS, accelerarea procesului decizional și accesul egal la informații, reprezentanții Agenției GNSS European și ai ESA ar trebui să poată participa, în calitate de observatori, la lucrările Comitetului pentru programele GNSS europene (denumit în continuare „comitetul”) instituit pentru a oferi asistență Comisiei. Din aceleași motive, reprezentanții țărilor terțe sau ai organizațiilor internaționale care au încheiat un acord internațional cu Uniunea ar trebui să poată participa la lucrările comitetului sub rezerva restricțiilor în materie de securitate, în conformitate cu termenii acordului. Reprezentanții Agenției GNSS European, ai ESA, ai țărilor terțe și ai organizațiilor internaționale nu pot participa la vot în cadrul comitetului.

(51)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume punerea în aplicare și exploatarea unor sisteme de radionavigație prin satelit, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, întrucât acesta depășește capacitățile financiare și tehnice ale oricărui stat membru acționând individual și, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(52)

Întreprinderea comună Galileo instituită prin Regulamentul (CE) nr. 876/2002 al Consiliului (17) și-a încetat activitățile la 31 decembrie 2006. Regulamentul (CE) nr. 876/2002 ar trebui, prin urmare, să fie abrogat.

(53)

Ținând cont de necesitatea evaluării programelor Galileo și EGNOS, de numărul modificărilor care trebuie efectuate în Regulamentul (CE) nr. 683/2008 și din motive de claritate și securitate juridică, Regulamentul (CE) nr. 683/2008 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește normele privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor în cadrul programelor europene de radionavigație prin satelit, în special cele referitoare la guvernanța și contribuția financiară a Uniunii.

Articolul 2

Sistemele și programele europene de radionavigație prin satelit

(1)   Programele europene de radionavigație prin satelit, Galileo și EGNOS, acoperă toate activitățile necesare pentru definirea, dezvoltarea, validarea, construirea, exploatarea, reînnoirea și îmbunătățirea sistemelor europene de radionavigație prin satelit, și anume sistemul constituit în cadrul programului Galileo și sistemul EGNOS, precum și pentru asigurarea securității și interoperabilității acestora.

Aceste programe vizează, de asemenea, să maximizeze beneficiile socio-economice ale sistemelor europene de radionavigație prin satelit, îndeosebi prin promovarea utilizării sistemelor și încurajarea dezvoltării de aplicații și servicii bazate pe aceste sisteme.

(2)   Sistemul constituit în cadrul programului Galileo este un sistem civil aflat sub control civil și o infrastructură globală de radionavigație prin satelit (GNSS) autonomă care cuprinde o constelație de sateliți și o rețea globală de stații terestre.

(3)   Sistemul EGNOS este o infrastructură bazată pe un sistem regional de radionavigație prin satelit care monitorizează și corectează semnalele deschise emise de sistemele globale de radionavigație prin satelit existente, precum și semnalele de la serviciul deschis oferit de sistemul creat în cadrul programului Galileo, atunci când acestea vor fi disponibile. Acesta cuprinde stații terestre și mai multe transpondere instalate pe sateliți geostaționari.

(4)   Obiectivele specifice ale programului Galileo constau în asigurarea faptului că semnalele emise de sistemul creat în cadrul acestui program pot fi utilizate pentru realizarea următoarelor funcții:

(a)

oferirea unui „serviciu deschis” (denumit „Open Service” sau OS), gratuit pentru utilizator, care furnizează informații cu privire la poziționare și sincronizare, destinat în principal aplicațiilor de masă ale radionavigației prin satelit;

(b)

contribuția, prin intermediul semnalelor serviciului deschis Galileo și/sau în cooperare cu alte sisteme de radionavigație prin satelit, la serviciile de monitorizare a integrității destinate utilizatorilor aplicațiilor privind siguranța vieții în conformitate cu standardele internaționale;

(c)

oferirea unui „serviciu comercial” (denumit „Commercial Service” sau CS) care să permită dezvoltarea de aplicații în scopuri profesionale sau comerciale pe baza unor performanțe crescute și a unor date cu valoare adăugată superioară celor obținute prin serviciul deschis;

(d)

oferirea unui „serviciu public reglementat” (denumit „Public Regulated Service” sau PRS) rezervat utilizatorilor autorizați de guverne, pentru aplicațiile sensibile care necesită un nivel ridicat de continuitate a serviciului, gratuit pentru statele membre, Consiliu, Comisie, SEAE și, după caz, agențiile Uniunii care sunt autorizate în mod corespunzător; acest serviciu utilizează semnale robuste și criptate. Chestiunea legată de impunerea unei taxe celorlalți participanți la PRS menționați la articolul 2 din Decizia nr. 1104/2011/UE se evaluează de la caz la caz iar dispozițiile adecvate se includ în acordurile încheiate în temeiul articolului 3 alineatul (5) din respectiva decizie;

(e)

contribuția la „serviciul de căutare și salvare” (denumit „Search and Rescue Support Service” sau SAR) din sistemul COSPAS-SARSAT prin detectarea semnalelor SOS transmise de balize și retransmiterea de mesaje către acestea.

(5)   Obiectivele specifice ale programului EGNOS sunt asigurarea faptului că semnalele emise de sistemul EGNOS pot fi utilizate pentru realizarea următoarelor funcții:

(a)

oferirea unui serviciu deschis (OS), gratuit pentru utilizator, care furnizează informații cu privire la poziționare și sincronizare, destinat în principal aplicațiilor de masă ale radionavigației prin satelit în zona de acoperire a sistemului EGNOS;

(b)

oferirea unui „serviciu de diseminare de informații cu caracter comercial”, și anume „EGNOS Data Access Service” (EDAS) care să permită dezvoltarea de aplicații în scopuri profesionale sau comerciale pe baza unor performanțe îmbunătățite și a unor date cu valoare adăugată superioară celor obținute prin serviciul său deschis;

(c)

oferirea unui „serviciu privind siguranța vieții” (SoL), orientat către utilizatorii pentru care securitatea este esențială; acest serviciu, care este oferit fără taxe de utilizare directe, răspunde în special cerințelor de continuitate, de disponibilitate și de precizie impuse în anumite sectoare și include o funcție de integritate care permite prevenirea utilizatorului în caz de disfuncționalitate sau de semnale „în cadrul și în afara limitelor de toleranță” în sisteme îmbunătățite de sistemul EGNOS în zona de acoperire.

Ca prioritate, funcțiile respective sunt furnizate, cât mai curând posibil, pe teritoriile statelor membre situate geografic în Europa.

În limita constrângerilor tehnice și în baza unor acorduri internaționale, acoperirea geografică a sistemului EGNOS ar putea fi extinsă la alte regiuni ale lumii, în special la teritoriile țărilor candidate, la țările terțe asociate la programul Cerul unic european și la țările cuprinse în Politica europeană de vecinătate. Costul unei asemenea extinderi, incluzând costurile de exploatare, nu sunt suportate de resursele prevăzute la articolul 9. O astfel de extindere nu ar trebui să întârzie extinderea acoperirii geografice a sistemului EGNOS la ansamblul teritoriilor statelor membre situate geografic în Europa.

Articolul 3

Etapele programului Galileo

Programul Galileo cuprinde următoarele etape:

(a)

o etapă de definire în cursul căreia a fost proiectată structura sistemului și au fost determinate componentele acestuia, care s-a încheiat în 2001;

(b)

o etapă de dezvoltare și de validare, programată să fie finalizată până la 31 decembrie 2013, care cuprinde construcția și lansarea primilor sateliți, realizarea primelor infrastructuri terestre, precum și toate lucrările și operațiunile necesare care permit validarea sistemului pe orbită;

(c)

o etapă de desfășurare care trebuie să se încheie până la 31 decembrie 2020 și care cuprinde:

(i)

construcția, instituirea și protejarea tuturor infrastructurilor spațiale, în special a sateliților necesari pentru realizarea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 2 alineatul (4), a sateliților de rezervă necesari, precum și întreținerea evolutivă și operațiunile aferente;

(ii)

construcția, instituirea și protejarea tuturor infrastructurilor terestre, în special a infrastructurilor necesare pentru controlul sateliților și prelucrarea datelor de radionavigație prin satelit și a centrelor de servicii și a altor centre terestre, precum și întreținerea evolutivă și operațiunile aferente;

(iii)

pregătirile pentru etapa de exploatare, inclusiv activitățile pregătitoare referitoare la furnizarea serviciilor menționate la articolul 2 alineatul (4);

(d)

o etapă de exploatare care cuprinde:

(i)

gestionarea, întreținerea, îmbunătățirea continuă, evoluția și protejarea infrastructurii spațiale, inclusiv gestionarea activităților legate de completări și uzura morală;

(ii)

gestionarea, întreținerea, îmbunătățirea continuă, evoluția și protejarea infrastructurii terestre, în special centrele de servicii și alte centre, rețele și site-uri terestre, inclusiv gestionarea activităților legate de completări și uzura morală;

(iii)

dezvoltarea viitoarelor generații ale sistemului și evoluția serviciilor menționate la articolul 2 alineatul (4);

(iv)

operațiunile de acreditare și de standardizare legate de program;

(v)

furnizarea și comercializarea serviciilor menționate la articolul 2 alineatul (4);

(vi)

cooperarea cu alte GNSS; precum și

(vii)

toate celelalte activități necesare dezvoltării sistemului și asigurării bunei derulări a programului.

Etapa de exploatare începe progresiv între 2014 și 2015, odată cu furnizarea primelor servicii pentru serviciul deschis, serviciul de căutare și salvare și serviciul public reglementat. Aceste prime servicii sunt îmbunătățite progresiv și celelalte funcții specificate în cadrul obiectivelor specifice menționate la articolul 2 alineatul (4) sunt puse în aplicare treptat, cu obiectul atingerii unei capacități operaționale depline până la 31 decembrie 2020.

Articolul 4

Etapa de exploatare a sistemului EGNOS

Etapa de exploatare a sistemului EGNOS cuprinde, în principal:

(a)

gestionarea, întreținerea, îmbunătățirea continuă, evoluția și protejarea infrastructurii spațiale, inclusiv gestionarea activităților legate de completări și uzura morală;

(b)

gestionarea, întreținerea, îmbunătățirea continuă, evoluția și protejarea infrastructurii terestre, în special rețele, site-uri și instalații de asistență, inclusiv gestionarea activităților legate de completări și uzura morală;

(c)

dezvoltarea viitoarelor generații ale sistemului și evoluția serviciilor menționate la articolul 2 alineatul (5);

(d)

operațiunile de acreditare și de standardizare legate de program;

(e)

furnizarea și comercializarea serviciilor menționate la articolul 2 alineatul (5);

(f)

totalitatea elementelor care asigură fiabilitatea sistemului și a operării acestuia;

(g)

activități de coordonare legate de îndeplinirea obiectivelor specifice în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) al doilea și al treilea paragraf.

Articolul 5

Compatibilitatea și interoperabilitatea sistemelor

(1)   Sistemele, rețelele și serviciile care decurg din programele Galileo și EGNOS sunt compatibile și interoperabile din punct de vedere tehnic.

(2)   Sistemele, rețelele și serviciile care decurg din programele Galileo și EGNOS sunt comparabile și interoperabile cu alte sisteme de radionavigație prin satelit și cu mijloace convenționale de radionavigație, dacă astfel de cerințe de comparabilitate și interoperabilitate sunt prevăzute într-un acord internațional încheiat în temeiul articolului 29.

Articolul 6

Proprietatea

Uniunea este proprietarul tuturor activelor corporale sau necorporale constituite sau dezvoltate în cadrul programelor Galileo și EGNOS. În acest scop, se încheie acorduri cu părți terțe, dacă este cazul, cu privire la drepturile de proprietate existente.

Comisia asigură, prin intermediul unui cadru adecvat, utilizarea optimă a activelor menționate la prezentul articol; în special, Comisia gestionează drepturile de proprietate intelectuală legate de programele Galileo și EGNOS în cel mai eficient mod posibil, ținând seama de necesitatea de a proteja și de a valorifica drepturile de proprietate intelectuală ale Uniunii, de interesele tuturor părților interesate, precum și de necesitatea de a asigura dezvoltarea armonioasă a piețelor și a noilor tehnologii. În acest sens, Comisia se asigură că contractele încheiate în cadrul programelor Galileo și EGNOS includ posibilitatea de a transfera sau concesiona către părți terțe drepturile de proprietate intelectuală care decurg din activitățile derulate în cadrul programelor respective.

CAPITOLUL II

CONTRIBUȚIE ȘI MECANISME BUGETARE

Articolul 7

Activități

(1)   Creditele bugetare ale Uniunii alocate programelor Galileo și EGNOS pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu prezentul regulament, se acordă în scopul de a finanța activități legate de:

(a)

finalizarea etapei de desfășurare a programului Galileo menționate la articolul 3 litera (c);

(b)

etapa de exploatare a programului Galileo menționate la articolul 3 litera (d);

(c)

etapa de exploatare a programului EGNOS menționate la articolul 4;

(d)

gestionarea și monitorizarea programelor Galileo și EGNOS.

(2)   Creditele bugetare ale Uniunii alocate programelor Galileo și EGNOS se acordă, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), și pentru finanțarea activităților legate de cercetare și de dezvoltarea elementelor fundamentale, cum ar fi chipseturile sau receptoarele bazate pe Galileo.

(3)   Aceste credite bugetare ale Uniunii alocate programelor Galileo și EGNOS acoperă, de asemenea, cheltuielile Comisiei referitoare la activități de pregătire, de monitorizare, de control, de audit și de evaluare necesare pentru administrarea programelor și pentru realizarea obiectivelor specifice menționate la articolul 2 alineatele (4) și (5). Aceste cheltuieli pot acoperi în special:

(a)

studiile și reuniunile experților;

(b)

activitățile de informare și de comunicare, inclusiv comunicarea instituțională cu privire la prioritățile politice ale Uniunii, cu condiția să aibă o legătură directă cu obiectivele prezentului regulament, în special în ceea ce privește crearea de sinergii cu alte politici relevante ale Uniunii;

(c)

rețelele de tehnologie a informațiilor („IT”) al căror scop este prelucrarea sau schimbul de informații;

(d)

orice altă formă de asistență tehnică sau administrativă oferită Comisiei pentru gestionarea programelor.

(4)   Costurile programelor Galileo și EGNOS și ale diferitelor etape ale programelor respective sunt clar identificate. Comisia, în conformitate cu principiul gestionării transparente, informează anual Parlamentul European, Consiliul și comitetul menționat la articolul 36 (denumit în continuare „comitetul”) cu privire la alocarea fondurilor Uniunii, inclusiv rezerva pentru cheltuieli neprevăzute, pentru fiecare dintre activitățile menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol, precum și cu privire la utilizarea fondurilor respective.

Articolul 8

Finanțarea programelor Galileo și EGNOS

(1)   În conformitate cu articolul 9, Uniunea finanțează activitățile legate de programele Galileo și EGNOS menționate la articolul 7 alineatele (1), (2) și (3), în vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 2, fără a aduce atingere unei eventuale contribuții din alte surse de finanțare, inclusiv din sursele menționate la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol.

(2)   Statele membre pot solicita să furnizeze finanțare suplimentară pentru programele Galileo și EGNOS, pentru a acoperi elemente suplimentare în cazuri specifice, cu condiția ca astfel de elemente suplimentare să nu creeze vreo sarcină financiară sau tehnică sau eventuale întârzieri în ceea ce privește programul în cauză. Pe baza unei solicitări din partea unui stat membru, Comisia decide, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3), dacă cele două condiții precedente au fost îndeplinite. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul și comitetul cu privire la eventualele consecințe pe care le poate avea aplicarea prezentului alineat asupra programelor Galileo și EGNOS.

(3)   Finanțarea suplimentară a programelor Galileo și EGNOS poate fi asigurată, de asemenea, de țări terțe și organizații internaționale. Acordurile internaționale menționate la articolul 29 stabilesc condițiile și modalitățile participării acestora.

(4)   Finanțarea suplimentară menționată la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol constituie venituri alocate externe în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012.

Articolul 9

Resurse

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a activităților prevăzute la articolul 7 alineatele (1), (2) și (3) și pentru acoperirea riscurilor asociate cu aceste activități este de 7 071,73 milioane EUR în prețuri curente pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Creditele alocate anual sunt autorizate de Parlamentul European și de Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

Suma menționată la primul paragraf este defalcată pe următoarele categorii de cheltuieli în prețuri curente:

(a)

pentru activitățile menționate la litera (a) de la articolul 7 alineatul (1), 1 930 milioane EUR;

(b)

pentru activitățile menționate la litera (b) de la articolul 7 alineatul (1), 3 000 milioane EUR;

(c)

pentru activitățile menționate la litera (c) de la articolul 7 alineatul (1), 1 580 milioane EUR;

(d)

pentru activitățile menționate la litera (d) de la articolul 7 alineatul (1), precum și la articolul 7 alineatul (2), 561,73 milioane EUR.

(2)   Fără a aduce atingere sumelor alocate dezvoltării de aplicații bazate pe sistemele din cadrul Orizont 2020, creditele bugetare alocate programelor Galileo și EGNOS, inclusiv veniturile alocate, finanțează activitățile menționate la articolul 7 alineatul (2) până la un nivel maxim de 100 de milioane EUR în prețuri constante.

(3)   Comisia poate realoca fonduri dintr-o categorie de cheltuieli, astfel cum se prevede la alineatul (1) al treilea paragraf literele (a)-(d), unei alte categorii, până la un prag de 10 % din suma menționată la alineatul (1) primul paragraf. În cazul în care realocarea ajunge la o sumă totală mai mare de 10 % din suma menționată la alineatul (1) primul paragraf, Comisia consultă comitetul în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 36 alineatul (2).

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice realocare de fonduri între categorii de cheltuieli.

(4)   Creditele sunt executate în temeiul dispozițiilor aplicabile ale prezentului regulament și ale Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(5)   Angajamentele bugetare privind programele Galileo și EGNOS se efectuează în tranșe anuale.

(6)   Comisia gestionează resursele financiare menționate la alineatul (1) într-un mod transparent și rentabil. Comisia transmite anual Parlamentului European și Consiliului un raport privind strategia abordată în materie de gestionare a cheltuielilor.

Articolul 10

Venituri generate de programele Galileo și EGNOS

(1)   Veniturile generate de exploatarea sistemelor sunt colectate de Uniune, vărsate la bugetul Uniunii și alocate programelor Galileo și EGNOS, în special obiectivelor menționate la articolul 2 alineatul (1). Dacă veniturile se dovedesc a fi mai ridicate decât cele necesare pentru finanțarea etapelor de exploatare a programelor, orice adaptare a principiului alocării acestor venituri este supusă aprobării de către Parlamentul European și Consiliu pe baza unei propuneri din partea Comisiei.

(2)   Un mecanism de repartizare a veniturilor poate fi prevăzut în contractele încheiate cu entități din sectorul privat.

(3)   Dobânzile generate de prefinanțările plătite entităților responsabile pentru execuția bugetară în mod indirect sunt alocate activităților care fac obiectul acordului de delegare sau al contractului încheiat între Comisie și entitatea în cauză. Conform principiului bunei gestiuni financiare, entitățile responsabile pentru execuția bugetară în mod indirect deschid conturi care permit identificarea fondurilor și a dobânzilor aferente.

CAPITOLUL III

GUVERNANȚA PUBLICĂ A PROGRAMELOR GALILEO ȘI EGNOS

Articolul 11

Principii de guvernanță a programelor Galileo și EGNOS

Guvernanța publică a programelor Galileo și EGNOS se bazează pe principiile următoare:

(a)

repartizarea strictă a sarcinilor și a responsabilităților între diferitele entități implicate, în special între Comisie, Agenția GNSS European și ESA, sub responsabilitatea generală a Comisiei;

(b)

cooperarea sinceră între entitățile menționate la litera (a) și statele membre;

(c)

controlul ferm al programelor, inclusiv pentru respectarea strictă a costurilor și a termenelor de către toate entitățile implicate, în cadrul domeniilor lor de competență, în ceea ce privește obiectivele programelor Galileo și EGNOS;

(d)

optimizarea și raționalizarea utilizării structurilor existente, în vederea prevenirii unor eventuale duplicări în ceea ce privește expertiza tehnică;

(e)

utilizarea de sisteme și tehnici de gestionare a proiectelor bazate pe cele mai bune practici pentru a supraveghea punerea în aplicare a programelor Galileo și EGNOS, în lumina cerințelor specifice și cu sprijinul experților din domeniu.

Articolul 12

Rolul Comisei

(1)   Comisia are responsabilitatea generală pentru programele Galileo și EGNOS. Aceasta gestionează fondurile care sunt alocate în temeiul prezentului regulament și supraveghează punerea în aplicare a tuturor activităților din cadrul programelor, în special în ceea ce privește costurile, termenele și performanța.

(2)   În afară de responsabilitatea generală menționată la alineatul (1) și de sarcinile specifice menționate în prezentul regulament, Comisia:

(a)

asigură o distribuție clară a sarcinilor între diferitele entități implicate în programele Galileo și EGNOS și încredințează în acest scop, în special prin intermediul acordurilor de delegare, Agenției GNSS European și ESA sarcinile menționate la articolul 14 alineatul (2) și, respectiv, articolul 15;

(b)

asigură punerea în aplicare la timp a programelor Galileo și EGNOS în limitele resurselor alocate programelor și în conformitate cu obiectivele menționate la articolul 2.

În acest scop, instituie și pun în aplicare instrumentele corespunzătoare și măsurile structurale necesare pentru identificarea, controlul, atenuarea și monitorizarea riscurilor asociate programelor;

(c)

gestionează, în numele Uniunii și în domeniul său de competență, relațiile cu țările terțe și organizațiile internaționale;

(d)

furnizează statelor membre și Parlamentului European, la timp, toate informațiile relevante referitoare la programele Galileo și EGNOS, în special în ceea ce privește gestionarea riscurilor, costurile generale, costurile de exploatare anuale ale fiecărui element semnificativ al infrastructurii Galileo, veniturile, calendarul și performanța, precum și o prezentare generală privind punerea în aplicare a sistemelor și tehnicilor de gestionare a proiectelor menționate la litera (e) de la articolul 11;

(e)

evaluează posibilitățile de promovare și de asigurare a utilizării sistemelor europene de radionavigație prin satelit în cadrul diferitelor sectoare economice, inclusiv analizând modalitățile de fructificare a beneficiilor generate de sisteme.

(3)   Pentru buna derulare a etapelor de desfășurare și exploatare ale programului Galileo și a etapei de exploatare a programului EGNOS menționate la articolele 3 și, respectiv, 4, Comisia stabilește, atunci când este necesar, măsurile care se impun pentru:

(a)

gestionarea și reducerea riscurilor inerente desfășurării programelor Galileo și EGNOS;

(b)

definirea etapelor de decizie determinante pentru monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a programelor;

(c)

poziționarea infrastructurii terestre a sistemelor în conformitate cu cerințele de securitate, în urma unui proces deschis și transparent, și asigurarea funcționării acesteia;

(d)

determinarea specificațiilor tehnice și operaționale necesare pentru îndeplinirea funcțiilor menționate la literele (b) și (c) de la articolul 2 alineatul (4) și pentru punerea în aplicare a evoluțiilor sistemelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3).

Articolul 13

Securitatea sistemelor și a operării lor

(1)   Comisia asigură securitatea programelor Galileo și EGNOS, inclusiv securitatea sistemelor și a operării lor. În acest scop, Comisia:

(a)

ține seama de necesitatea unei supravegheri și a unei integrări în toate programele a cerințelor și standardelor în materie de securitate;

(b)

asigură că efectul global al acestor cerințe și standarde va susține desfășurarea cu succes a programelor, în special în ceea ce privește costurile, gestionarea riscurilor și calendarul;

(c)

stabilește mecanismele de coordonare între diferitele entități implicate;

(d)

ține seama de cerințele și standardele în materie de securitate care sunt în vigoare pentru a nu scădea nivelul general de securitate și a nu afecta funcționarea sistemelor existente bazate pe respectivele standarde și cerințe.

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 14 și 16 din prezentul regulament și articolului 8 din Decizia nr. 1104/2011/UE, Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 35, care precizează obiectivele de nivel înalt necesare pentru asigurarea securității programelor Galileo și EGNOS menționate la alineatul (1).

(3)   Comisia stabilește specificațiile tehnice și alte măsuri necesare pentru punerea în aplicare a obiectivelor de nivel înalt menționate la alineatul (2). Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3).

(4)   SEAE asistă în continuare Comisia, în exercitarea funcțiilor sale din domeniul relațiilor externe, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Decizia 2010/427/UE.

Articolul 14

Rolul Agenției GNSS European

(1)   În conformitate cu orientările formulate de Comisie, Agenția GNSS European:

(a)

asigură, în ceea ce privește securitatea programelor Galileo și EGNOS, fără a aduce atingere articolelor 13 și 16:

(i)

prin biroul său de acreditare de securitate, acreditarea de securitate în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 912/2010; în acest scop, inițiază și urmărește punerea în aplicare a procedurilor de securitate și efectuează audituri ale securității sistemului;

(ii)

operarea Centrului de monitorizare a securității Galileo, astfel cum este menționat la articolul 6 litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 912/2010, în conformitate cu normele și cerințele prevăzute la articolul 13 din prezentul regulament, precum și cu instrucțiunile furnizate în temeiul Acțiunii comune 2004/552/PESC;

(b)

îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 5 din Decizia nr. 1104/2011/UE și asistă Comisia în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din decizia respectivă;

(c)

contribuie, în contextul etapei de desfășurare și al etapei de exploatare a programului Galileo și al etapei de exploatare a programului EGNOS, la promovarea și comercializarea serviciilor menționate la articolul 2 alineatele (4) și (5), inclusiv prin efectuarea analizelor de piață necesare, în special prin intermediul raportului de piață elaborat anual de Agenția GNSS European privind piața aplicațiilor și serviciilor, prin stabilirea de contacte strânse cu utilizatorii și potențialii utilizatori ai sistemelor în vederea colectării de informații cu privire la nevoile lor, prin urmărirea evoluțiilor piețelor de radionavigație prin satelit din aval, precum și prin elaborarea unui plan de acțiune pentru preluarea de către comunitatea utilizatorilor a serviciilor menționate la articolul 2 alineatele (4) și (5), care să cuprindă în special acțiuni relevante legate de standardizare și acreditare.

(2)   Agenția GNSS European execută, de asemenea, alte sarcini legate de punerea în aplicare a programelor Galileo și EGNOS, inclusiv sarcini de gestionare a programelor, și răspunde pentru ele. Aceste sarcini îi sunt încredințate de Comisie prin intermediul unui acord de delegare adoptat pe baza unei decizii de delegare, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, și includ:

(a)

activitățile operaționale, inclusiv legate de gestionarea infrastructurii sistemelor, întreținerea și îmbunătățirea continuă, operațiunile de acreditare și de standardizare în cadrul programelor și furnizarea serviciilor menționate la articolul 2 alineatele (4) și (5);

(b)

activitățile de dezvoltare și de desfășurare privind evoluția și viitoarele generații de sisteme, precum și contribuția la definirea evoluțiilor serviciilor, inclusiv activitățile referitoare la achiziții;

(c)

promovarea dezvoltării de aplicații și servicii bazate pe sisteme, precum și sensibilizarea cu privire la aceste aplicații și servicii, inclusiv identificarea, conectarea și coordonarea rețelei de centre europene de excelență specializate în aplicații și servicii GNSS, utilizarea competențelor din sectorul public și cel privat, precum și evaluarea măsurilor legate de o astfel de promovare și sensibilizare;

(d)

promovarea dezvoltării elementelor fundamentale, cum ar fi chipseturile și receptoarele bazate pe Galileo.

(3)   Acordul de delegare menționat la alineatul (2) conferă Agenției GNSS European un nivel corespunzător de autonomie și autoritate, cu o referință specială la autoritatea contractantă, în cadrul articolului 58 alineatul (1) litera (c) și al articolului 60 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. În plus, respectivul acord stabilește condițiile generale pentru gestionarea fondurilor încredințate Agenției GNSS European și, mai ales, acțiunile care vor fi puse în aplicare, finanțarea corespunzătoare, procedurile de gestionare, măsurile de monitorizare și de control, măsurile aplicabile în cazul executării necorespunzătoare a contractelor din punctul de vedere al costurilor, calendarului și al performanței, precum și regimul proprietății asupra tuturor activelor corporale și necorporale.

Măsurile de monitorizare și control prevăd, în special, un sistem de anticipare provizorie a costurilor, informarea sistematică a Comisiei cu privire la costuri și la calendar și, în caz de diferență între bugetele, performanța și calendarul prevăzute, acțiuni corective care să asigure realizarea infrastructurilor în limita bugetelor alocate.

(4)   Agenția GNSS European stabilește cu ESA acorduri de lucru care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor respective în temeiul prezentului regulament pentru etapa de exploatare a programelor Galileo și EGNOS. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul și comitetul menționat la articolul 35 alineatul (1) în legătură cu asemenea acorduri de lucru încheiate de Agenția GNSS European și cu eventualele modificări aduse acestora. Dacă este cazul, Agenția GNSS European poate lua în considerare și posibilitatea de a recurge la alte entități din sectorul public sau privat.

(5)   În afară de sarcinile menționate la alineatele (1) și (2) și în cadrul domeniului de aplicare al misiunii care i-a fost încredințată, Agenția GNSS European asistă Comisia contribuind cu competențele sale tehnice și furnizând toate informațiile necesare executării sarcinilor în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele necesare pentru evaluarea posibilității de a promova și a asigura utilizarea sistemelor menționate la litera (e) de la articolul 12 alineatul (2).

(6)   Comitetul este consultat cu privire la decizia de delegare prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 36 alineatul (2). Parlamentul European, Consiliul și comitetul sunt informate în prealabil cu privire la acordurile de delegare care urmează a fi încheiate de Uniune, reprezentată de Comisie, și Agenția GNSS European.

(7)   Comisia informează Parlamentul European, Consiliul și comitetul cu privire la rezultatele intermediare și finale ale evaluării oricăror cereri de ofertă sau contracte care urmează a fi încheiate cu entități din sectorul privat, inclusiv informațiile referitoare la subcontractare.

Articolul 15

Rolul Agenției Spațiale Europene

(1)   Pentru etapa de desfășurare a programului Galileo menționată la articolul 3 litera (c), Comisia încheie fără întârziere un acord de delegare cu ESA, care detaliază sarcinile acesteia din urmă, în special în ceea ce privește proiectarea, dezvoltarea și achizițiile sistemului. Acordul de delegare cu ESA se încheie pe baza unei decizii de delegare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Acordul de delegare stabilește, în măsura necesară pentru executarea sarcinilor și a bugetului care face obiectul delegării, condițiile generale de gestionare a fondurilor încredințate ESA și, în special, acțiunile pe care trebuie să le pună în aplicare în ceea ce privește proiectarea și achizițiile sistemului, finanțarea corespunzătoare, procedurile de gestionare, măsurile de monitorizare și de control, măsurile aplicabile în cazul punerii în aplicare necorespunzătoare a contractelor în ceea ce privește costurile, calendarul și performanța, precum și regimul proprietății asupra tuturor activelor corporale și necorporale.

Măsurile de monitorizare și control prevăd, în special, un sistem de anticipare provizorie a costurilor, informarea sistematică a Comisiei cu privire la costuri și termene și, în caz de diferență între bugetele, performanța și calendarul prevăzute pentru acțiuni corective care să garanteze realizarea infrastructurilor în limita bugetelor alocate.

(2)   Comitetul este consultat cu privire la decizia de delegare prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 36 alineatul (2). Parlamentul European, Consiliul și comitetul sunt informate în prealabil cu privire la acordul de delegare care urmează a fi încheiat de Uniune, reprezentată de Comisie, și ESA.

(3)   Comisia informează Parlamentul European, Consiliul și comitetul cu privire la rezultatele intermediare și finale ale evaluării cererilor de ofertă și a contractelor care urmează a fi încheiate de ESA cu entități din sectorul privat, inclusiv informațiile referitoare la subcontractare.

(4)   Pentru etapa de exploatare a programelor Galileo și EGNOS menționată la articolul 3 litera (d) și la articolul 4, acordurile de lucru dintre Agenția GNSS European și ESA menționate la articolul 14 alineatul (4) abordează rolul ESA pe parcursul etapei respective și cooperarea sa cu Agenția GNSS European, în special în ceea ce privește:

(a)

conceperea, proiectarea, monitorizarea, achizițiile și validarea în cadrul dezvoltării viitoarelor generații de sisteme;

(b)

asistența tehnică în cadrul operării și întreținerii generației de sisteme existente.

Acordurile respective respectă Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și măsurile stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 12 alineatul (3).

(5)   Fără a aduce atingere acordului de delegare și acordurilor de lucru menționate la alineatele (1) și, respectiv, (4), Comisia poate solicita ESA expertiza tehnică și informațiile necesare executării sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament.

CAPITOLUL IV

ASPECTE PRIVIND SECURITATEA UNIUNII SAU A STATELOR SALE MEMBRE

Articolul 16

Acțiune comună

În toate cazurile în care exploatarea sistemelor poate aduce atingere securității Uniunii sau a statelor membre ale acesteia, se aplică procedurile prevăzute de Acțiunea comună 2004/552/PESC.

Articolul 17

Aplicarea normelor privind informațiile clasificate

În cadrul domeniului de aplicare a prezentului regulament:

(a)

fiecare stat membru se asigură că normele sale naționale de securitate oferă un grad de protecție a informațiilor UE clasificate cel puțin echivalent celui garantat de normele de securitate prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom și de normele de securitate ale Consiliului prevăzute în anexele la Decizia 2013/488/UE;

(b)

statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la reglementările naționale în materie de securitate menționate la litera (a);

(c)

persoanele fizice rezidente în țări terțe și persoanele juridice stabilite în țări terțe pot avea acces la informațiile clasificate ale UE referitoare la programele Galileo și EGNOS numai dacă li se aplică, în țările respective, reglementări în materie de securitate care asigură un grad de protecție cel puțin echivalent celui garantat de normele de securitate ale Comisiei prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom și de normele de securitate ale Consiliului prevăzute în anexele la Decizia 2013/488/UE. Echivalența reglementărilor în materie de securitate aplicate într-o țară terță sau în cadrul unei organizații internaționale se definește printr-un acord privind securitatea informațiilor între Uniune și țara terță sau organizația internațională respectivă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 din TFUE și ținând seama de articolul 13 din Decizia 2013/488/UE;

(d)

fără a aduce atingere articolului 13 din Decizia 2013/488/UE și normelor care guvernează domeniul securității industriale, astfel cum figurează în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom, se poate acorda, de la caz la caz, accesul la informații clasificate ale UE, atunci când se consideră necesar, unei persoane fizice sau unei persoane juridice, unei țări terțe sau unei organizații internaționale, în funcție de natura și conținutul informațiilor respective, necesitatea de a cunoaște a destinatarului lor și măsura avantajului pentru Uniune.

CAPITOLUL V

ACHIZIȚII PUBLICE

SECȚIUNEA I

Dispoziții generale aplicabile achizițiilor publice efectuate în etapele de desfășurare și de exploatare a programului galileo și în etapa de exploatare a programului egnos

Articolul 18

Principii generale

Fără a aduce atingere măsurilor necesare pentru a proteja interesele fundamentale în materie de securitate a Uniunii sau de securitate publică sau pentru a asigura conformitatea cu cerințele Uniunii privind controlul exporturilor, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 se aplică în cadrul etapelor de desfășurare și de exploatare a programului Galileo și al etapei de exploatare a programului EGNOS. În plus, se aplică de asemenea etapelor de desfășurare și de exploatare a programului Galileo și etapei de exploatare a programului EGNOS următoarele principii generale: concurența deschisă și echitabilă pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare, lansarea de cereri de ofertă pe baza unor informații transparente și actualizate, comunicarea de informații clare privind normele aplicabile în materie de achiziții publice, criteriile de selecție și de atribuire, precum și orice alte informații pertinente care creează un mediu concurențial echitabil pentru toți potențialii ofertanți.

Articolul 19

Obiective specifice

Pe parcursul procedurii de achiziții, sunt vizate următoarele obiective de către autoritățile contractante în cadrul cererilor de ofertă:

(a)

promovarea în întreaga Uniune a unei participări cât mai ample și cât mai deschise posibil din partea tuturor operatorilor economici, în special a celor care au intrat recent pe piață și a IMM-urilor, inclusiv prin încurajarea recurgerii la subcontractarea de către ofertanți;

(b)

evitarea posibilelor abuzuri de poziție dominantă și a dependenței de furnizori unici;

(c)

utilizarea investițiilor publice anterioare și a experienței acumulate, precum și a experienței și competențelor industriale, inclusiv cele dobândite în etapele de definire, de dezvoltare și de validare și desfășurare a programelor Galileo și EGNOS, asigurând, în același timp, conformitatea cu normele privind procedura competitivă de licitație;

(d)

urmărirea unei surse multiple de aprovizionare, oricând acest lucru este adecvat pentru asigurarea unui control general mai bun asupra programelor Galileo și EGNOS, a costurilor și a calendarelor acestora;

(e)

luarea în considerare, oricând acest lucru este adecvat, a costului total legat de durata de viață utilă a produsului, serviciului sau lucrării care face obiectul licitației.

SECȚIUNEA 2

Dispoziții speciale aplicabile achizițiilor publice efectuate în etapele de desfășurare și de exploatare a programului galileo și în etapa de exploatare a programului egnos

Articolul 20

Stabilirea unor condiții echitabile de concurență

Autoritatea contractantă adoptă măsurile corespunzătoare pentru stabilirea unor condiții echitabile de concurență atunci când participarea prealabilă a unei societăți la activități legate de cele care fac obiectul cererii de ofertă:

(a)

poate aduce acestei întreprinderi beneficii considerabile în ceea ce privește informațiile privilegiate și, prin urmare, poate ridica probleme în privința respectării principiului egalității de tratament sau

(b)

afectează condițiile normale de concurență sau imparțialitatea și obiectivitatea atribuirii sau executării contractelor.

Aceste măsuri nu aduc atingere concurenței loiale, egalității de tratament sau confidențialității informațiilor colectate cu privire la întreprinderi, relațiile comerciale și structura de costuri a acestora. În acest context, măsurile țin seama de natura și termenii contractului preconizat.

Articolul 21

Securitatea informațiilor

În cazul în care este vorba despre contracte care implică, necesită și/sau conțin informații clasificate, autoritatea contractantă precizează în documentația de achiziție măsurile și cerințele necesare în vederea asigurării securității acestor informații la nivelul necesar.

Articolul 22

Fiabilitatea aprovizionării

Autoritatea contractantă specifică în documentația de achiziție cerințele sale referitoare la fiabilitatea aprovizionărilor sau a furnizării de servicii pentru executarea contractului.

Articolul 23

Contracte cu tranșe condiționate

(1)   Autoritatea contractantă poate atribui un contract sub forma unui contract cu tranșe condiționate.

(2)   Contractul cu tranșe condiționate include o tranșă fermă, însoțită de un angajament bugetar care are drept rezultat un angajament ferm privind furnizarea lucrărilor, aprovizionărilor sau serviciilor contractate pentru această tranșă, precum și una sau mai multe tranșe condiționate din punctul de vedere al bugetului sau al execuției. Documentația de achiziție precizează elementele specifice contractelor cu tranșe condiționate. Aceasta definește, în special, obiectul, prețul sau metodele de stabilire a acestuia și modalitățile de executare a lucrărilor, prestațiilor și serviciilor din fiecare tranșă.

(3)   Prestațiile din tranșa fermă trebuie să constituie un ansamblu coerent; același lucru este valabil și pentru prestațiile din fiecare tranșă condiționată, având în vedere prestațiile din toate tranșele anterioare.

(4)   Executarea fiecărei tranșe condiționate se supune deciziei autorității contractante, notificată contractantului în condițiile stabilite în contract. Atunci când o tranșă condiționată este consolidată cu întârziere sau nu este consolidată, contractantul poate beneficia, în cazul în care contractul prevede acest lucru și în condițiile pe care le stabilește, de o compensație de așteptare sau de o compensație de reziliere.

(5)   Atunci când, în cazul unei anumite tranșe, autoritatea contractantă constată că lucrările, prestațiile sau serviciile convenite pentru tranșa respectivă nu au fost realizate, aceasta poate solicita daune și poate rezilia contractul, în cazul în care contractul prevede acest lucru și în condițiile stabilite în cuprinsul său.

Articolul 24

Contracte cu costuri suplimentare

(1)   Autoritatea contractantă poate opta pentru un contract plătit integral sau parțial cu costuri suplimentare, în limita unui plafon tarifar, în condițiile prevăzute la alineatul (2).

Prețul care urmează a fi achitat pentru astfel de contracte este constituit din rambursarea tuturor cheltuielilor efective suportate de contractant ca urmare a executării contractului, cum ar fi cheltuielile pentru forța de muncă, materiale, consumabile, utilizarea echipamentelor și a infrastructurilor necesare executării contractului. La aceste cheltuieli se adaugă, fie o sumă forfetară care acoperă cheltuielile generale și beneficiul, fie o sumă care acoperă cheltuielile generale și un stimulent bazat pe atingerea obiectivelor legate de rezultate și calendarul de realizare.

(2)   Autoritatea contractantă poate opta pentru un contract plătit integral sau parțial cu costuri suplimentare atunci când nu se poate stabili în mod obiectiv un preț ferm exact și dacă se poate dovedi în mod rezonabil că un astfel de preț ferm ar fi anormal de ridicat, având în vedere incertitudinile inerente realizării contractului pentru că:

(a)

contractul vizează elemente foarte complexe sau face apel la o tehnologie nouă și, prin urmare, implică riscuri tehnice importante; sau

(b)

din motive operaționale, activitățile care fac obiectul contractului trebuie inițiate fără întârziere, chiar dacă nu se poate stabili încă un preț ferm și definitiv în totalitate pentru că există riscuri semnificative sau pentru că executarea contractului depinde parțial de executarea altor contracte.

(3)   Plafonul tarifar al unui contract plătit integral sau parțial cu costuri suplimentare este prețul maxim plătibil. Acesta nu poate fi depășit decât în cazuri excepționale motivate corespunzător și cu acordul prealabil al autorității contractante.

(4)   Documentația contractelor plătite integral sau parțial cu costuri suplimentare precizează:

(a)

natura contractului, și anume dacă este vorba despre un contract cu costuri suplimentare total sau parțial în limita unui plafon tarifar;

(b)

pentru un contract plătit parțial cu costuri suplimentare, elementele contractului care fac obiectul costurilor suplimentare;

(c)

cuantumul plafonului tarifar;

(d)

criteriile de atribuire, care trebuie să permită, în special, evaluarea probabilității bugetului estimat, a costurilor rambursabile, a mecanismelor de stabilire a costurilor respective și a beneficiilor menționate în ofertă;

(e)

tipul de majorare menționată la alineatul (1) care urmează să se aplice cheltuielilor;

(f)

normele și procedurile de stabilire a eligibilității costurilor preconizate de ofertant pentru executarea contractului, conform principiilor menționate la alineatul (5);

(g)

normele contabile pe care trebuie să le respecte ofertanții;

(h)

în cazul unui contract plătit parțial cu costuri suplimentare, care trebuie transformat într-un contract cu preț ferm și definitiv, parametrii acestei transformări.

(5)   Cheltuielile efectuate de contractant în cursul executării unui contract cu costuri suplimentare total sau parțial sunt eligibile doar dacă:

(a)

sunt suportate efectiv pe durata contractului, cu excepția costurilor echipamentelor, infrastructurilor și imobilizărilor necorporale necesare executării contractului care pot fi considerate ca fiind eligibile până la valoarea totală de cumpărare a acestora;

(b)

sunt menționate în bugetul estimativ eventual revizuit prin actele adiționale la contractul inițial;

(c)

sunt necesare pentru executarea contractului;

(d)

rezultă din executarea contractului și sunt direct imputabile acesteia;

(e)

pot fi identificate și verificate, sunt înregistrate în contabilitatea contractantului și stabilite în conformitate cu normele contabile menționate în caietul de sarcini și în contract;

(f)

respectă dreptul fiscal și social aplicabil;

(g)

nu sunt exceptate de la termenii contractului;

(h)

sunt rezonabile, justificate și respectă cerințele bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește economia și eficiența.

Contractantul este responsabil pentru contabilizarea costurilor, păstrarea unei bune evidențe contabile sau a oricărui alt document necesar pentru a dovedi faptul că cheltuielile a căror rambursare o solicită sunt efectuate și sunt în conformitate cu principiile definite la prezentul articol. Cheltuielile pe care contractantul nu le poate justifica sunt considerate neeligibile, iar rambursarea acestora este refuzată.

(6)   Autoritatea contractantă îndeplinește următoarele sarcini pentru a asigura buna execuție a contractelor cu costuri suplimentare:

(a)

stabilește cel mai realist plafon tarifar, permițând în același timp o flexibilitate necesară integrării riscurilor sale tehnice;

(b)

transformă un contract plătit parțial cu costuri suplimentare într-un contract cu preț ferm și definitiv în totalitate, atunci când, în cursul executării contractului, se poate stabili un astfel de preț ferm și definitiv. În acest scop, stabilește parametrii de conversie pentru trecerea de la un contract încheiat cu costuri suplimentare la un contract cu preț ferm și definitiv;

(c)

pune în aplicare măsuri de urmărire și control care prevăd, în special, un sistem estimativ de anticipare a costurilor;

(d)

stabilește principiile, instrumentele și procedurile adecvate pentru executarea contractului, în special pentru identificarea și controlul eligibilității cheltuielilor suportate de contractant sau de subcontractanții acestuia în cursul executării contractului și pentru introducerea de acte adiționale la contract;

(e)

verifică dacă contractantul și subcontractanții acestuia respectă normele contabile prevăzute în contract și obligația de a furniza documentele contabile care trebuie să aibă forță probantă;

(f)

asigură în permanență, în cursul executării contractului, eficacitatea principiilor, instrumentelor și procedurilor menționate la litera (d).

Articolul 25

Acte adiționale

Autoritatea contractantă și contractanții pot modifica contractul printr-un act adițional sub rezerva ca modificarea să îndeplinească următoarele condiții:

(a)

să nu schimbe obiectul contractului;

(b)

să nu perturbe echilibrul economic al contractului;

(c)

să nu introducă condiții care, dacă ar fi figurat inițial în documentația de achiziție, ar fi permis admiterea unor ofertanți, alții decât cei admiși inițial, sau ar fi permis reținerea unei oferte, alta decât cea reținută inițial.

Articolul 26

Subcontractarea

(1)   Autoritatea contractantă solicită ofertantului să subcontracteze o parte a contractului printr-o procedură competitivă de licitație la niveluri adecvate de subcontractare unor întreprinderi care nu aparțin grupului din care ofertantul face parte, în special firmelor nou-apărute și IMM-urilor.

(2)   Autoritatea contractantă enunță partea din contract care trebuie subcontractată sub forma unui interval care comportă un procent minim și un procent maxim. Aceasta se asigură că respectivele procente sunt proporționale cu obiectul și valoarea contractului, având în vedere natura sectorului de activitate în cauză și, în special, situația concurenței și potențialul industrial observat.

(3)   Dacă ofertantul indică în oferta sa că intenționează să nu subcontracteze nicio parte din contract sau să subcontracteze o parte inferioară minimului din intervalul menționat la alineatul (2), ofertantul indică motivele pentru aceasta autorității contractante. Autoritatea contractantă transmite informațiile respective Comisiei.

(4)   Autoritatea contractantă poate să respingă subcontractanții selectați de candidat în stadiul procedurii de atribuire a contractului principal sau de ofertantul reținut în momentul executării contractului. Autoritatea justifică în scris această respingere, care nu poate fi întemeiată decât pe criteriile aplicate pentru selecția ofertanților pentru contractul principal.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 27

Programarea

Comisia adoptă un program de lucru anual sub forma unui plan de punere în aplicare a acțiunilor necesare pentru a atinge obiectivele specifice ale programului Galileo stabilite la articolul 2 alineatul (4) conform etapelor prevăzute la articolul 3 și obiectivele specifice ale programului EGNOS stabilite la articolul 2 alineatul (5). Programul de lucru anual prevede, de asemenea, finanțarea acestor acțiuni.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3).

Articolul 28

Acțiunea statelor membre

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura buna funcționare a programelor Galileo și EGNOS, inclusiv măsuri pentru asigurarea protecției stațiilor terestre instituite pe teritoriile lor, care sunt cel puțin echivalente cu cele necesare pentru protecția infrastructurilor critice europene în sensul Directivei 2008/114/CE a Consiliului (18). Statele membre nu adoptă niciun fel de măsuri care ar putea aduce prejudicii programelor sau serviciilor oferite prin exploatarea acestora, în special în ceea ce privește continuitatea funcționării infrastructurilor.

Articolul 29

Acorduri internaționale

Uniunea poate încheia acorduri cu țările terțe și organizațiile internaționale în cadrul programelor, Galileo și EGNOS în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 din TFUE.

Articolul 30

Asistența tehnică

Pentru îndeplinirea sarcinilor de natură tehnică menționate la articolul 12 alineatul (2), Comisia poate să recurgă la asistența tehnică necesară, în special la capacitățile și la expertiza agențiilor naționale competente în domeniul spațial, sau la asistența experților independenți și a entităților capabile să furnizeze analize și avize imparțiale cu privire la desfășurarea programelor Galileo și EGNOS

Entitățile implicate în guvernanța publică a programelor, altele decât cele ale Comisiei, în special Agenția GNSS European și ESA, pot să beneficieze, de asemenea, de aceeași asistență tehnică la executarea sarcinilor care le sunt atribuite în temeiul prezentului regulament.

Articolul 31

Protecția datelor cu caracter personal și respectarea vieții private

(1)   Comisia asigură protecția datelor cu caracter personal și respectarea vieții private în momentul conceperii, punerii în aplicare și operării sistemelor, precum și integrarea unor garanții adecvate în acestea.

(2)   Orice prelucrare de date cu caracter personal în cadrul îndeplinirii sarcinilor și activităților prevăzute în prezentul regulament se efectuează în conformitate cu dreptul aplicabil în domeniul protecției datelor cu caracter personal, în special Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20).

Articolul 32

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene

(1)   Comisia ia măsuri adecvate în vederea garantării faptului că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale, prin controale eficace, iar în cazul în care se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este necesar, prin sancțiuni eficace, proporționale și descurajante.

(2)   Comisia sau reprezentanții săi și Curtea de Conturi au competența de a audita, pe baza documentelor și la fața locului, toți beneficiarii subvențiilor, contractanții și subcontractanții care au beneficiat de fonduri ale Uniunii în temeiul prezentului regulament.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) este autorizat să efectueze controale și verificări la fața locului la operatorii economici care beneficiază direct sau indirect de o astfel de finanțare în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (22), în scopul de a stabili dacă au existat cazuri de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu un acord sau o decizie de acordare a unei subvenții sau un contract privind finanțarea din partea Uniunii.

Fără a aduce atingere primului și celui de-al doilea paragraf, acordurile internaționale încheiate cu țări terțe și organizații internaționale, acordurile și deciziile de acordare a unei subvenții și contractele care rezultă din punerea în aplicare a prezentului regulament mandatează în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și controale în conformitate cu competențele specifice ale acestora.

Articolul 33

Informarea Parlamentului European și a Consiliului

(1)   Comisia asigură punerea în aplicare a prezentului regulament. În fiecare an, cu ocazia prezentării proiectului preliminar de buget, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a programelor Galileo și EGNOS. Raportul respectiv conține toate informațiile referitoare la programe, în special în ceea ce privește gestionarea riscurilor, costurile generale, costurile de exploatare anuale, veniturile, termenele și performanța, astfel cum se prevede la litera (d) de la articolul 12 alineatul (2), precum și în ceea ce privește funcționarea acordurilor de delegare încheiate în temeiul articolelor 14 alineatul (2) și al articolului 15 alineatul (1). Raportul cuprinde:

(a)

o prezentare generală a alocării și utilizării fondurilor alocate programelor, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (4);

(b)

informații privind strategia de gestionare a costurilor adoptată de Comisie, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (6);

(c)

o evaluare a gestionării drepturilor de proprietate intelectuală;

(d)

o prezentare generală privind punerea în aplicare a sistemelor și tehnicilor de gestionare a proiectelor, inclusiv a sistemelor și tehnicilor de gestionare a riscurilor, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (2) la litera (d);

(e)

o evaluare a măsurilor luate pentru a maximiza beneficiile socioeconomice ale programelor.

(2)   Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele intermediare și finale ale evaluării ofertelor de achiziții în cazul contractelor cu entități din sectorul privat încheiate de Agenția GNSS European și ESA în temeiul articolului 14 alineatul (7) și, respectiv, al articolului 15 alineatul (3).

De asemenea, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în legătură cu:

(a)

orice realocare de fonduri între categorii de cheltuieli realizată în temeiul articolului 9 alineatul (3);

(b)

eventualele consecințe pe care le poate avea aplicarea articolului 8 alineatul (2) asupra programelor Galileo și EGNOS.

Articolul 34

Evaluarea aplicării prezentului regulament

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, cel târziu la 30 iunie 2017, un raport de evaluare privind punerea în aplicare a prezentului regulament, în vederea luării unei decizii privind reînnoirea, modificarea sau suspendarea măsurilor luate în temeiul prezentului regulament, care vizează:

(a)

îndeplinirea obiectivelor acestor măsuri, atât din punctul de vedere al rezultatelor, cât și al consecințelor;

(b)

eficacitatea utilizării resurselor;

(c)

valoarea adăugată europeană.

Evaluarea abordează, în plus, evoluțiile tehnologice legate de sisteme, posibilitatea simplificării programului, coerența sa internă și externă, pertinența tuturor obiectivelor, precum și contribuția măsurilor la prioritățile Uniunii de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Evaluarea ține seama de rezultatele evaluărilor referitoare la consecințele pe termen lung ale măsurilor precedente.

(2)   Evaluarea ia în considerare progresele realizate în îndeplinirea obiectivelor specifice ale programelor Galileo și EGNOS stabilite la articolul 2 alineatele (4) și, respectiv, (5), pe baza unor indicatori de performanță precum:

(a)

în ceea ce privește Galileo și referitor la:

(i)

infrastructura de desfășurare a acestuia:

numărul de sateliți operaționali și disponibilitatea acestora, precum și numărul de sateliți de rezervă la sol care sunt disponibili versus numărul de sateliți preconizați menționați în acordul de delegare;

disponibilitatea efectivă a elementelor infrastructurii terestre (cum ar fi stațiile terestre, centrele de control) versus disponibilitatea preconizată;

(ii)

nivelul serviciilor:

harta de disponibilitate a serviciilor pentru fiecare serviciu versus documentul de definire a serviciului;

(iii)

costuri:

indicele de performanță a costurilor pentru fiecare cost major din cadrul programului, pe baza unui raport comparativ între costul efectiv și costul bugetat;

(iv)

calendar:

indicele de performanță a planificării pentru fiecare element major al programului, bazat pe compararea costului bugetat al activității efectuate cu costul bugetat al activității planificate;

(v)

nivelul pieței:

evoluția pieței pe baza procentului de receptoare Galileo și EGNOS din numărul total al modelelor de receptoare incluse în raportul de piață furnizat de Agenția GNSS European care este menționat la litera (c) de la articolul 14 alineatul (1).

(b)

în ceea ce privește EGNOS și referitor la:

(i)

extinderea acoperirii acestuia:

progrese în extinderea acoperirii versus planul convenit de extindere a acoperirii;

(ii)

nivelul serviciilor:

indicele privind disponibilitatea serviciilor bazat pe numărul de aeroporturi cu proceduri de apropiere bazate pe EGNOS cu un stadiu operațional versus numărul total de aeroporturi cu proceduri de apropiere bazate pe EGNOS;

(iii)

costuri:

indicele de performanță a costurilor pe baza unui raport comparativ între costul efectiv și costul bugetat;

(iv)

termene:

indicele de performanță a planificării bazat pe compararea costului bugetat al activității efectuate cu costul bugetat al activității planificate.

(3)   Entitățile implicate în punerea în aplicare a prezentului regulament furnizează Comisiei datele și informațiile necesare pentru a permite urmărirea și evaluarea acțiunilor în cauză.

CAPITOLUL VII

DELEGARE ȘI MĂSURI DE EXECUTARE

Articolul 35

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 1 ianuarie 2014.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 36

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   Reprezentanții Agenției GNSS European și ai ESA participă în calitate de observatori la lucrările comitetului în condițiile prevăzute de regulamentul de procedură al acestuia.

(5)   Acordurile internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu articolul 29 pot prevedea participarea, după caz, a reprezentanților țărilor terțe sau ai organizațiilor internaționale la lucrările comitetului în condițiile prevăzute de regulamentul de procedură al acestuia.

(6)   Comitetul se întrunește regulat, preferabil de patru ori pe an, pe o bază trimestrială. Comisia furnizează un raport referitor la progresele înregistrate în ceea ce privește programele în cadrul fiecărei reuniuni. Aceste rapoarte oferă o imagine generală asupra stadiului și evoluțiilor programelor, în special în ceea ce privește gestionarea riscurilor, costuri, calendar și performanță. Cel puțin o dată pe an, rapoartele respective includ indicatorii de performanță menționați la articolul 34 alineatul (2).

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 37

Abrogări

(1)   Regulamentele (CE) nr. 876/2002 și (CE) nr. 683/2008 se abrogă de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Toate măsurile adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 876/2002 sau al Regulamentului (CE) nr. 683/2008 rămân în vigoare.

(3)   Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 683/2008 abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 38

Intrarea în vigoare

Prezentul regulamentul intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 179.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311 /2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind punerea în aplicare în continuare a programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo) (JO L 196, 24.7.2008, p. 1).

(5)  Decizia nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind modalitățile de acces la serviciul public reglementat oferit de sistemul global de radionavigație prin satelit constituit în cadrul programului Galileo (JO L 287, 4.11.2011, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(7)  JO C 420 20.12.2013, p. 1

(8)  JO C 380 E, 11.12.2012, p. 84.

(9)  Regulamentul (UE) nr. 912/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 de instituire a Agenției GNSS European, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1321/2004 al Consiliului privind crearea unor structuri de gestionare a programelor europene de radionavigație prin satelit și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 276, 20.10.2010, p. 11).

(10)  Acțiunea comună 2004/552/PESC a Consiliului din 12 iulie 2004 privind aspecte ale funcționării sistemului european de radionavigație prin satelit care aduc atingere securității Uniunii Europene (JO L 246, 20.7.2004, p. 30).

(11)  Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (JO L 201, 3.8.2010, p. 30).

(12)  2001/844/CE, CECO, Euratom: Decizia Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 317, 3.12.2001, p. 1).

(13)  2013/488/UE: Decizia Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).

(14)  JO C 304, 15.10.2011, p. 7.

(15)  Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (JO L 81, 21.3.2012, p. 7).

(16)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(17)  Regulamentul (CE) nr. 876/2002 din 21 mai 2002 de constituire a întreprinderii comune Galileo (JO L 138, 28.5.2002, p. 1).

(18)  Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (JO L 345, 23.12.2008, p. 75).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(20)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(21)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(22)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXĂ

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 683/2008

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 1

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 8

Articolul 5

Articolul 4

Articolul 6

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 5

Articolul 8

Articolul 6

Articolul 9

Articolul 7

Articolul 10

Articolul 9

Articolul 11

Articolul 10

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 11

Articolul 12 alineatele (2) și (3)

Articolul 12

Articolul 13 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 13

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 16

Articolul 14

Articolul 17

Articolul 15

Articolul 27

Articolul 16

Articolul 14

Articolul 17

Articolele 18-26

Articolul 18

Articolul 15

Articolul 19 alineatele (1) - (4)

Articolul 36

Articolul 19 alineatul (5)

Articolul 35

Articolul 20

Articolul 31

Articolul 21

Articolul 32

Articolul 22

Articolul 33

Articolul 23

 

Articolul 24

Articolul 38

Anexă

Articolul 1


Declarația comună

a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)

1.   

Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.

2.   

Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:

(a)

progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;

(b)

acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

(c)

pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;

(d)

eficiența acordurilor privind guvernanța și

(e)

revizuirea anuală a programului de lucru.

3.   

În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.

4.   

Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.

5.   

GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:

trei reprezentanți ai Consiliului,

trei reprezentanți ai PE,

un reprezentant al Comisiei,

și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).

6.   

GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/25


REGULAMENTUL (UE) NR. 1286/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de instituire a unui program de acțiune pentru a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Fiscalis 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1482/2007/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 114 și 197,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Programul de acțiune multianual pentru domeniul fiscal aplicat înainte de 2014 a contribuit în mod semnificativ la facilitarea și consolidarea cooperării între autoritățile fiscale în cadrul Uniunii. Valoarea adăugată a acestui program, inclusiv pentru protejarea intereselor financiare ale statelor membre ale Uniunii și ale contribuabililor a fost recunoscută de către administrațiile fiscale din țările participante. Provocările identificate pentru deceniul următor nu pot fi abordate dacă statele membre nu privesc dincolo de frontierele teritoriului lor administrativ sau nu cooperează intens cu omoloagele lor. Programul Fiscalis, pus în aplicare de Comisie în cooperare cu țările participante, oferă statelor membre un cadru la nivelul Uniunii în care să dezvolte respectivele activități de cooperare, și este mai rentabil decât dacă fiecare stat membru și-ar înființa cadre proprii de cooperare la nivel bilateral sau multilateral. Prin urmare, este oportun să se asigure continuarea programului menționat prin instituirea unui nou program în același domeniu.

(2)

Programul stabilit în temeiul prezentului regulament, „Fiscalis 2020”, precum și succesul acestuia, sunt esențiale în actualul context economic și ar trebui să sprijine cooperarea în materie fiscală.

(3)

Se preconizează că activitățile din cadrul Fiscalis 2020, și anume sistemele de informații europene astfel cum sunt definite în prezentul regulament, acțiunile comune pentru funcționarii din administrațiile fiscale și inițiativele comune de formare profesională, vor contribui la îndeplinirea strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii prin consolidarea funcționării pieței interne, oferirea unui cadru pentru sprijinirea activităților de sporire a capacității administrative a autorităților fiscale și încurajarea progresului tehnic și a inovării. Prin asigurarea unui cadru care să cuprindă activitățile care urmăresc să sporească eficiența autorităților fiscale, să consolideze competitivitatea întreprinderilor, să promoveze ocuparea forței de muncă și să contribuie la protejarea intereselor financiare și economice ale statelor membre ale Uniunii și ale contribuabililor, Fiscalis 2020 va consolida în mod activ funcționarea sistemelor de impozitare din cadrul pieței interne, contribuind totodată la eliminarea treptată a barierelor și a distorsiunilor existente în cadrul pieței interne.

(4)

Sfera de aplicare a Fiscalis 2020 ar trebui să fie adaptată la necesitățile actuale pentru a viza toate impozitele armonizate la nivelul Uniunii și alte impozite în măsura în care acestea sunt relevante pentru piața internă și pentru cooperarea administrativă dintre statele membre.

(5)

Pentru a sprijini procesul de aderare și de asociere a țărilor terțe, Fiscalis 2020 ar trebui să fie deschis participării țărilor în curs de aderare și a țărilor candidate, precum și a țărilor potențial candidate și a țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate dacă sunt îndeplinite anumite condiții, iar prin participarea lor, țările respective sprijină numai activitățile din cadrul Fiscalis 2020 care urmăresc combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale și abordarea planificării fiscale agresive. Având în vedere rata tot mai pronunțată de interconectare a economiei mondiale, Fiscalis 2020 ar trebui să continue să prevadă posibilitatea de a invita experți externi să contribuie la activități în cadrul Fiscalis 2020. Experții externi, precum reprezentanți ai autorităților guvernamentale, operatori economici și organizații ale acestora sau reprezentanți ai organizațiilor internaționale, ar trebui invitați numai în cazul în care contribuția lor este considerată a fi esențială pentru realizarea obiectivelor Fiscalis 2020.

(6)

Obiectivele și prioritățile Fiscalis 2020 țin cont de problemele și provocările identificate în domeniul fiscal în următorul deceniu. Fiscalis 2020 ar trebui să continue să joace un rol în sectoare vitale cum ar fi punerea în aplicare coerentă a dreptului Uniunii în domeniul impozitării, asigurarea schimbului de informații și sprijinirea cooperării administrative și consolidarea capacității administrative a autorităților fiscale. Având în vedere dinamica noilor provocări identificate, ar trebui pus mai mult accent pe susținerea luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. De asemenea, ar trebui acordată atenție reducerii sarcinii administrative a autorităților fiscale și a costurilor de asigurare a conformității aplicabile contribuabililor și prevenirii cazurilor de dublă impunere.

(7)

La nivel operațional, Fiscalis 2020 ar trebui să pună în aplicare, să funcționeze și să sprijine sistemele de informații europene și să susțină activitățile de cooperare administrativă, să consolideze aptitudinile și competențele funcționarilor din administrațiile fiscale, să sporească înțelegerea dreptului Uniunii în domeniul fiscal și să faciliteze punerea în aplicare a acestuia, precum și să sprijine îmbunătățirea procedurilor administrative și partajarea și diseminarea bunelor practici în domeniul administrativ. În realizarea acestor obiective ar trebui să se pună accentul pe susținerea luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive.

(8)

Instrumentele programului care se aplicau înainte de Fiscalis 2020 ar trebui suplimentate pentru a răspunde în mod corespunzător provocărilor cu care se vor confrunta autoritățile fiscale în următorul deceniu și pentru a ține pasul cu evoluția legislației Uniunii. Fiscalis 2020 ar trebui să acopere: controale bilaterale sau multilaterale și alte forme de cooperare administrativă, astfel cum sunt instituite în dreptul relevant al Uniunii privind cooperarea administrativă; echipe de experți; acțiuni de consolidare a capacității administrației publice prin care se oferă instruire specifică și specializată în domeniul impozitării pentru statele membre care se confruntă cu circumstanțe speciale și excepționale care justifică astfel de acțiuni specifice și, dacă este cazul, studii și activități comune de comunicare pentru a sprijini punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul impozitării.

(9)

Sistemele de informații europene joacă un rol vital în interconectarea autorităților fiscale și, ca atare, în consolidarea sistemelor fiscale din cadrul Uniunii și ar trebui, prin urmare, să fie finanțate și îmbunătățite în continuare în cadrul Fiscalis 2020. În plus, ar trebui să existe posibilitatea includerii în Fiscalis 2020 a unor noi sisteme de informații legate de domeniul fiscal, înființate în temeiul legislației Uniunii. Sistemele de informații europene ar trebui, dacă este cazul, să se bazeze pe modele de dezvoltare și pe o arhitectură IT partajate.

(10)

În contextul îmbunătățirii cooperării administrative la o scară mai largă și al sprijinirii luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, poate fi utilă încheierea de către Uniune a unor acorduri cu țări terțe pentru a le permite țărilor respective să utilizeze componentele UE aferente sistemelor de informații europene pentru a sprijini schimbul de informații în condiții de siguranță între acestea și statele membre în cadrul acordurilor fiscale bilaterale.

(11)

De asemenea, în cadrul Fiscalis 2020 ar trebui să se desfășoare activități comune de formare profesională. Fiscalis 2020 ar trebui să sprijine în continuare țările participante în consolidarea aptitudinilor și a cunoștințelor profesionale în domeniul impozitării prin intermediul unui conținut de formare profesională elaborat în comun și îmbunătățit care să vizeze funcționarii din administrațiile fiscale și operatorii economici. În acest scop, actuala abordare comună a formării profesionale în cadrul Fiscalis 2020, care s-a bazat în principal pe dezvoltarea formării online (e-learning) centralizate, ar trebui să se transforme într-un program complex de sprijin pentru formarea profesională în Uniune.

(12)

Fiscalis 2020 ar trebui să acopere o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (2).

(13)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a Fiscalis 2020, care să constituie cadrul de referință prioritar pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în timpul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3).

(14)

În conformitate cu angajamentul Comisiei stabilit în Comunicarea privind revizuirea bugetului din 2010, de a asigura coerența și simplificarea programelor de finanțare, dacă activitățile preconizate în cadrul Fiscalis 2020 urmăresc obiective care sunt comune mai multor instrumente de finanțare, resursele ar trebui să fie împărțite cu celelalte instrumente de finanțare ale Uniunii, excluzând totuși dubla finanțare.

(15)

Măsurile necesare pentru aplicarea financiară a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (5).

(16)

Țările participante ar trebui să suporte costurile aferente elementelor naționale ale Fiscalis 2020, care ar include, printre altele, componentele non-UE ale sistemelor de informații europene și orice curs de formare care nu se numără printre inițiativele comune de formare profesională.

(17)

Având în vedere importanța participării depline a țărilor participante la acțiunile comune, este posibilă stabilirea unei rate de cofinanțare de 100 % din costurile eligibile în ceea ce privește cheltuielile aferente deplasării și cazării, organizării de evenimente și diurnelor, atunci când acest lucru este necesar în vederea îndeplinirii în totalitate a obiectivelor Fiscalis 2020.

(18)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri adecvate de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni.

(19)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în vederea stabilirii programelor de lucru anuale. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(20)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unui program multianual care să îmbunătățească funcționarea sistemelor de impozitare din cadrul pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre întrucât acestea nu pot asigura în mod eficient cooperarea și coordonarea necesare pentru îndeplinirea obiectivului menționat, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(21)

Comisia ar trebui să fie sprijinită de către Comitetul Fiscalis 2020 pentru punerea în aplicare a Fiscalis 2020.

(22)

Pentru a facilita evaluarea Fiscalis 2020, ar trebui instituit încă de la început un cadru adecvat de monitorizare a rezultatelor obținute prin Fiscalis 2020. Comisia, alături de țările participante, ar trebui să stabilească indicatori ajustabili și să fixeze valori de referință predefinite pentru monitorizarea rezultatelor activităților din cadrul Fiscalis 2020. Ar trebui efectuată o evaluare la jumătatea perioadei care să vizeze gradul de îndeplinire a obiectivelor Fiscalis 2020, eficiența acestuia și valoarea adăugată la nivel european. În plus, o evaluare finală ar trebui să analizeze impactul pe termen lung și durabilitatea efectelor Fiscalis 2020. Ar trebui să se asigure o transparență deplină prin întocmirea periodică de rapoarte privind monitorizarea și transmiterea de rapoarte de evaluare către Parlamentul European și Consiliu.

(23)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentului regulament, sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie în scopul prezentului regulament, sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Orice schimb sau transfer de informații efectuat de autoritățile competente ar trebui să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 95/46/CE, și orice schimb sau transfer de informații efectuat de Comisie ar trebui să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(24)

Prezentul regulament înlocuiește Decizia nr. 1482/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Prin urmare, decizia respectivă ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

(1)   Se instituie un program de acțiune multianual „Fiscalis 2020” (denumit în continuare „programul”) cu scopul de a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare în cadrul pieței interne și de a sprijini cooperarea în legătură cu acestea.

(2)   Programul acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„autorități fiscale” înseamnă autoritățile publice și alte organisme din țările participante care sunt responsabile cu administrarea impozitării sau cu activități aferente impozitării;

2.

„experți externi” înseamnă:

(a)

reprezentanți ai autorităților guvernamentale, inclusiv cei din țările care nu participă la program, în temeiul articolului 3 alineatul (2);

(b)

operatori economici și organizațiile care reprezintă operatorii economici;

(c)

reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai altor organizații relevante;

3.

„impozitare” înseamnă următoarele:

(a)

taxa pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE a Consiliului (10);

(b)

accizele la alcool, prevăzute în Directiva 92/83/CEE a Consiliului (11);

(c)

accizele la produse din tutun, prevăzute în Directiva 2011/64/UE a Consiliului (12);

(d)

impozitele pe produse energetice și energie electrică, prevăzute în Directiva 2003/96/CE a Consiliului (13);

(e)

alte impozite și taxe care intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2010/24/UE a Consiliului (14) în măsura în care acestea sunt relevante pentru piața internă și pentru cooperarea administrativă dintre statele membre.

4.

„controale bilaterale sau multilaterale” înseamnă verificarea coordonată a obligațiilor fiscale ale unui contribuabil sau ale mai multor contribuabili între care există legături, organizat de două sau mai multe țări participante cu interese comune sau complementare, printre care se numără cel puțin două state membre.

Articolul 3

Participarea la program

(1)   Țările participante sunt statele membre și țările menționate la alineatul (2), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul respectiv.

(2)   Programul este deschis participării oricăreia dintre țările următoare:

(a)

țările în curs de aderare, țările candidate și țările potențial candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru respective, în deciziile Consiliilor de asociere sau în alte acorduri similare;

(b)

țările partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, cu condiția ca țările respective să fi ajuns la un nivel satisfăcător de apropiere a legislației și a metodelor administrative relevante de cele ale Uniunii.

Țările partenere menționate la primul paragraf litera (b) participă la program, în conformitate cu dispozițiile care urmează a fi stabilite împreună cu aceste țări ca urmare a încheierii acordurilor-cadru privind participarea lor la programele Uniunii. Prin participarea lor, țările respective sprijină numai activitățile din cadrul programului care urmăresc combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, precum și abordare planificării fiscale agresive.

Articolul 4

Participarea la activitățile din cadrul programului

La anumite activități organizate în cadrul programului pot fi invitați să contribuie experți externi, ori de câte ori acest lucru este esențial pentru realizarea obiectivelor menționate la articolele 5 și 6. Experții externi sunt selectați de Comisie în colaborare cu țările participante, pe baza competențelor acestora, a experienței și a cunoștințelor relevante pentru activitățile avute în vedere, ținându-se seama de orice conflict de interese posibil și realizându-se un echilibru între reprezentanții întreprinderilor și alți experți ai societății civile. O listă a experților externi selectați se publică și se actualizează periodic.

Articolul 5

Obiectivul general și obiectivul specific

(1)   Obiectivul general al programului este de a îmbunătăți funcționarea sistemelor de impozitare pe piața internă printr-o cooperare extinsă între țările participante, autoritățile fiscale ale acestora și funcționarii lor.

(2)   Obiectivul specific al programului este de a sprijini lupta împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive și punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul impozitării prin asigurarea schimbului de informații, prin sprijinirea cooperării administrative și, atunci când este necesar și oportun, prin consolidarea capacității administrative a țărilor participante, cu scopul de a contribui la reducerea sarcinii administrative a autorităților fiscale și a costurilor de asigurare a conformității aplicabile contribuabililor.

(3)   Realizarea obiectivelor menționate în prezentul articol se măsoară în special având la bază:

(a)

disponibilitatea rețelei comune de comunicații pentru sistemele de informații europene și accesul deplin la aceasta;

(b)

reacțiile primite din partea țărilor participante cu privire la rezultatele acțiunilor din cadrul programului.

Articolul 6

Obiective operaționale și priorități ale programului

(1)   Obiectivele operaționale și prioritățile programului sunt următoarele:

(a)

punerea în aplicare, îmbunătățirea, operarea și sprijinirea sistemelor de informații europene în domeniul fiscal;

(b)

sprijinirea activităților de cooperare administrativă;

(c)

consolidarea aptitudinilor și competențelor funcționarilor din administrațiile fiscale;

(d)

consolidarea înțelegerii și punerii în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul fiscal a acestuia;

(e)

sprijinirea îmbunătățirii procedurilor administrative și partajarea bunelor practici în domeniul administrativ.

(2)   În realizarea obiectivelor și priorităților menționate la alineatul (1), se pune un accent deosebit pe sprijinirea luptei împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive.

CAPITOLUL II

Acțiuni eligibile

Articolul 7

Acțiuni eligibile

(1)   Programul furnizează, în condițiile stabilite în programul anual de lucru menționat la articolul 14, sprijin financiar pentru:

(a)

acțiuni comune:

(i)

seminare și ateliere;

(ii)

grupuri de proiect, compuse în general dintr-un număr limitat de țări, care funcționează o perioadă limitată de timp și lucrează la realizarea unui obiectiv predefinit, cu rezultate descrise cu precizie;

(iii)

controale bilaterale sau multilaterale și alte activități prevăzute în dreptul Uniunii privind cooperarea administrativă, organizate de două sau mai multe țări participante, care includ cel puțin două state membre;

(iv)

vizite de lucru organizate de țările participante sau de o altă țară pentru a le permite funcționarilor să dobândească sau să își dezvolte competențele sau cunoștințele în domeniul fiscal;

(v)

echipe de experți, și anume forme structurate de cooperare, cu un caracter temporar, care pun în comun cunoștințele necesare pentru a îndeplini atribuții în domenii specifice, în special în domeniul sistemelor de informații europene, beneficiind eventual de sprijinul serviciilor de colaborare online, de asistență administrativă și de infrastructură și echipamente;

(vi)

consolidarea capacității administrației publice și acțiuni de sprijin;

(vii)

studii;

(viii)

proiecte de comunicare;

(ix)

orice altă activitate în sprijinul obiectivului general, al obiectivului specific și al obiectivelor operaționale și al priorităților stabilite la articolele 5 și 6, cu condiția ca activitatea respectivă să fie justificată în mod corespunzător;

(b)

construirea de Sisteme de Informații Europene: dezvoltarea, întreținerea, operarea și controlul calității componentelor UE aferente sistemelor de informații europene prevăzute la punctul A din anexă și noilor sisteme de informații europene instituite în temeiul dreptului Uniunii, în vederea interconectării în mod eficient a autorităților fiscale;

(c)

activități comune de formare profesională: acțiuni de formare profesională elaborate în comun, care să sprijine competențele și cunoștințele profesionale necesare în domeniul fiscal.

Vizitele de lucru menționate la primul paragraf litera (a) punctul (iv) nu pot depăși o lună. Pentru vizitele de lucru organizate în țări terțe, sunt eligibile în cadrul programului doar cheltuielile de deplasare și de ședere (cazare și diurnă).

Echipele de experți menționate la primul paragraf litera (a) punctul (v) sunt organizate de Comisie în cooperare cu țările participante, iar durata de funcționare a acestora nu poate depăși un an, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

(2)   Resursele aferente acțiunilor eligibile menționate la prezentul articol se alocă în mod echilibrat și proporțional cu necesitățile reale ale acțiunilor respective.

(3)   Atunci când evaluează programul, Comisia analizează necesitatea introducerii unor plafoane bugetare pentru diferitele acțiuni eligibile.

Articolul 8

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru acțiunile comune

(1)   Participarea la acțiunile comune menționate la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) este voluntară.

(2)   Țările participante se asigură că funcționarii desemnați să participe la acțiunile comune au un profil și o calificare adecvate, inclusiv competențe lingvistice.

(3)   Țările participante adoptă măsurile necesare, dacă este cazul, pentru a spori nivelul de informare cu privire la acțiunile comune și pentru a asigura utilizarea realizărilor obținute.

Articolul 9

Dispoziții de punere în aplicare specifice pentru sistemele de informații europene

(1)   Comisia și țările participante se asigură că sistemele de informații europene menționate la punctul A din anexă sunt dezvoltate, exploatate și întreținute în mod adecvat.

(2)   Comisia coordonează, în cooperare cu țările participante, aspectele legate de instituirea și funcționarea componentelor din Uniune și din afara Uniunii ale sistemelor de informații europene menționate la punctul A din anexă, care sunt necesare în vederea asigurării operabilității, interconexiunii și îmbunătățirii constante a acestora.

(3)   Utilizarea componentelor din Uniune aferente sistemelor de informații europene menționate la punctul A din anexă de către țările neparticipante face obiectul unor acorduri cu aceste țări, care urmează să fie încheiate în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 10

Dispoziții de punere în aplicare specifice pentru activitățile comune de formare profesională

(1)   Participarea la activitățile comune de formare profesională menționate la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (c) este voluntară.

(2)   Țările participante se asigură că funcționarii desemnați să participe la activitățile comune de formare profesională au un profil și o calificare adecvate, inclusiv competențe lingvistice.

(3)   Țările participante integrează, după caz, în programele lor naționale de formare, conținutul de formare profesională dezvoltat în comun, inclusiv modulele de învățare online (e-learning), programele de formare și standardele de formare convenite în comun.

CAPITOLUL III

Cadrul financiar

Articolul 11

Cadrul financiar

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului este de 223 366 000 EUR în prețuri curente.

(2)   Resursele financiare alocate programului pot acoperi și cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, verificare, audit și evaluare care sunt necesare în mod periodic pentru gestionarea programului și îndeplinirea obiectivelor acestuia; în mod concret, sunt acoperite studiile, reuniunile de experți, activitățile de informare și comunicare legate de obiectivele prevăzute în prezentul regulament, cheltuielile legate de rețelele IT specializate în schimbul și prelucrarea de informații, împreună cu toate celelalte tipuri de cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.

Cheltuielile administrative nu depășesc, per ansamblu, 5 % din costul total al programului.

Articolul 12

Forme de intervenție

(1)   Comisia pune în aplicare programul în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   Sprijinul financiar al Uniunii pentru activitățile prevăzute la articolul 7 se acordă sub formă de:

(a)

granturi;

(b)

contracte de achiziții publice;

(c)

rambursarea cheltuielilor efectuate de experții externi menționați la articolul 4.

(3)   Rata de cofinanțare pentru granturi este de până la 100 % din costurile eligibile, în cazul cheltuielilor de deplasare și de cazare, cheltuielilor aferente organizării de evenimente și diurnelor.

Această rată se aplică tuturor acțiunilor eligibile cu excepția echipelor de experți prevăzute la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a) punctul (v). Rata de cofinanțare pentru echipele de experți aplicabilă în cazul în care aceste acțiuni necesită acordarea de granturi se precizează în programele anuale de lucru.

(4)   Componentele din Uniune aferente sistemelor de informații europene sunt finanțate prin program. Țările participante suportă, în special, costurile legate de achiziționarea, dezvoltarea, instalarea, întreținerea și operarea curentă a componentelor din afara Uniunii ale Sistemelor de Informații Europene.

Articolul 13

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror alte activități ilegale, prin verificări eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi dețin competența de a realiza audituri, pe baza documentelor și la fața locului, în cazul tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și subcontractanților care au primit fonduri europene prin prezentul regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (16) pentru a stabili existența fraudei, a corupției sau a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau un contract finanțat prin prezentul regulament.

CAPITOLUL IV

Competențe de executare

Articolul 14

Programul de lucru

În vederea punerii în aplicare a programului, Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, programe de lucru anuale care stabilesc obiectivele urmărite, rezultatele preconizate, metoda de punere în aplicare și cuantumul total al acestora. De asemenea, programele conțin o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o precizare a sumei alocate fiecărui tip de acțiune și un calendar orientativ al punerii în aplicare. În cazul granturilor, programele de lucru anuale includ prioritățile, criteriile esențiale de evaluare și rata maximă de cofinanțare. Respectivele acte de punere în aplicare se bazează pe rezultatele anilor anteriori și se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (2).

Articolul 15

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL V

Monitorizare și evaluare

Articolul 16

Monitorizarea acțiunilor din cadrul programului

(1)   Comisia, în cooperare cu țările participante, monitorizează programul și acțiunile din cadrul acestuia.

(2)   Comisia și țările participante stabilesc indicatori calitativi și cantitativi și, dacă este necesar, adaugă noi indicatori în cursul desfășurării programului. Indicatorii sunt utilizați pentru a măsura efectele programului în raport cu valori de referință predefinite.

(3)   Comisia publică rezultatul monitorizării menționate la alineatul (1) și indicatorii menționați la alineatul (2).

(4)   Rezultatele monitorizării se utilizează pentru evaluarea programului în conformitate cu articolul 17.

Articolul 17

Evaluare și revizuire

(1)   Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului rapoarte de evaluare la jumătatea perioadei și de evaluare finală cu privire la chestiunile la care se face referire la alineatele (2) și (3). Rezultatele acestor evaluări trebuie să fie integrate în deciziile privind posibila reînnoire, modificare sau suspendare a programului pentru perioadele ulterioare. Aceste evaluări sunt efectuate de un evaluator extern independent.

(2)   Până la 30 iunie 2018, Comisia întocmește un raport de evaluare la jumătatea perioadei privind realizarea obiectivelor acțiunilor din cadrul programului, eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată la nivel european a programului. Acest raport va aborda, în plus, simplificarea și relevanța constantă a obiectivelor, precum și contribuția programului la prioritățile Uniunii referitoare la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(3)   Până la 31 decembrie 2021, Comisia întocmește un raport de evaluare final privind aspectele la care se face referire la alineatul (2), precum și cu privire la impactul pe termen lung și la durabilitatea efectelor programului,.

(4)   La solicitarea Comisiei, țările participante prezintă acesteia toate datele și informațiile disponibile relevante pentru a contribui la rapoartele de evaluare la jumătatea perioadei și finale.

CAPITOLUL VI

Dispoziții finale

Articolul 18

Abrogare

Decizia nr. 1482/2007/CE se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea, obligațiile financiare legate de măsurile luate în temeiul respectivei decizii sunt reglementate în continuare de aceasta până la îndeplinirea lor.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 143, 22.5.2012, p. 48 și JO C 11, 15.1.2013, p. 84.

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  JO C 37, 20.12.2013, p. 1

(4)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(5)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(7)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(9)  Decizia nr. 1482/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de instituire a unui program comunitar pentru îmbunătățirea funcționării sistemelor de impozitare pe piața internă (Fiscalis 2013) și de abrogare a Deciziei nr. 2235/2002/CE (JO L 330, 15.12.2007, p. 1).

(10)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).

(11)  Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, p. 21).

(12)  Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (JO L 176, 5.7.2011, p. 24).

(13)  Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

(14)  Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (JO L 136, 31.5.1999, p. 1).

(16)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXĂ

SISTEMELE DE INFORMAȚII EUROPENE ȘI COMPONENTELE UE AFERENTE ACESTORA

A.

Sistemele de informații europene sunt următoarele:

1.

rețeaua comună de comunicații / interfața comună a sistemelor (CCN/CSI – CCN2), CCN mail3, CSI bridge, http bridge, CCN LDAP și alte instrumente conexe, portalul web CCN, monitorizarea CCN;

2.

sistemele de sprijin, în special instrumentul de configurare pentru CCN, instrumentul de raportare a activităților (ART2), instrumentul de gestionare electronică a proiectelor online ale DG TAXUD (Taxud Electronic Management of Project Online - TEMPO), instrumentul de gestionare a serviciilor (Service Management Tool - SMT), instrumentul de gestionare a utilizatorilor (User Management System - UM), sistemul BPM, panoul de afișare a disponibilității (availability dashboard) și AvDB, portalul de gestionare a serviciilor informatice, instrumentul de gestionare a accesului la registre și a accesului utilizatorilor;

3.

spațiul de informare și comunicare a programelor (PICS);

4.

sistemele legate de TVA, în special sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) și rambursarea TVA, inclusiv aplicația inițială VIES, instrumentul de monitorizare VIES, sistemul statistic privind impozitarea, VIES-pe-web, instrumentul de configurare VIES-pe-web, instrumentele de testare pentru VIES și pentru rambursarea TVA, algoritmii pentru numerele de TVA, schimbul de formulare electronice privind TVA, sistemul privind TVA pentru servicii electronice (VoeS); instrumentul de testare pentru VoeS, instrumentul de testare a formularelor electronice pentru TVA, minighișeul unic (MoSS);

5.

sistemele legate de recuperare, în special formularele electronice de recuperare a creanțelor, formularele electronice pentru instrumentul uniform care permite executarea (UIPE) și pentru formularul uniform de notificare (UNF);

6.

sistemele legate de impozitarea directă, în special impozitarea veniturilor din economii, instrumentul de testare pentru impozitarea veniturilor din economii, formularele electronice pentru impozitarea directă, numărul de identificare fiscală TIN-pe-web, schimburile legate de articolul 8 din Directiva 2011/16/UE a Consiliului (1) și instrumentele de testare aferente;

7.

alte sisteme legate de impozitare, în special baza de date „Taxes in Europe” (TEDB);

8.

sistemele referitoare la accize, în special sistemul de schimb de date privind accizele (SEED), sistemul pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor (EMCS), formularele electronice MVS, aplicația de testare (TA);

9.

alte sisteme centrale, în special sistemul de comunicare și informare a statelor membre privind impozitarea (Member States Communication and Information System - TIC), sistemul de testare cu autoservire (Self-Service Testing System - SSTS), sistemul de statistici privind impozitarea, aplicația centrală pentru formularele web, serviciile centrale/sistemul informatic de administrare aferent accizelor (aplicația Central Services/Management Information System for Excise) (CS/MISE);

B.

Componentele din Uniune aferente sistemelor de informații europene sunt:

1.

bunurile IT precum elementele de hardware, de software și conexiunile de rețea dintre sisteme, inclusiv infrastructura de date aferentă;

2.

serviciile IT necesare pentru a sprijini dezvoltarea, întreținerea, îmbunătățirea și exploatarea sistemelor; și

3.

orice alt element care, din motive de eficiență, de securitate și de raționalizare, este identificat de către Comisie ca fiind comun țărilor participante.


(1)  Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/33


REGULAMENTUL (UE) NR. 1287/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 – 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 173 și 195,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” în martie 2010 („Strategia Europa 2020”). Comunicarea a fost aprobată de Consiliul European din iunie 2010. Strategia Europa 2020 este o reacție la criza economică și are ca scop să pregătească Uniunea pentru următorul deceniu. Aceasta stabilește cinci obiective ambițioase privind clima și energia, ocuparea forței de muncă, inovarea, educația și incluziunea socială, care urmează să fie atinse până în 2020 și identifică factorii-cheie pentru creșterea economică, care vizează să facă Uniunea mai dinamică și mai competitivă. Strategia subliniază, de asemenea, importanța consolidării creșterii economiei europene, realizând în același timp un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al resurselor și al energiei, precum și coeziune socială. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) ar trebui să joace un rol esențial în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Faptul că IMM-urile sunt menționate în șase din cele șapte inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020 evidențiază rolul acestora.

(2)

Pentru a se asigura că întreprinderile, în special IMM-urile, joacă un rol central în realizarea creșterii economice în Uniune, care reprezintă o prioritate de vârf, Comisia a adoptat în octombrie 2010 o comunicare intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității”, care a fost aprobată de Consiliu în decembrie 2010. Aceasta este o inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020. Comunicarea stabilește o strategie care are ca scop să stimuleze creșterea economică și crearea de locuri de muncă prin menținerea și susținerea unei baze industriale puternice, diversificate și competitive în Europa, în special prin îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru întreprinderi și prin consolidarea mai multor aspecte ale pieței interne, inclusiv serviciile de afaceri.

(3)

În iunie 2008, Comisia a adoptat o comunicare intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică - Un «Small Business Act» pentru Europa”, care a fost salutată de Consiliul din decembrie 2008. „Small Business Act” (SBA) oferă un cadru cuprinzător de politică pentru IMM-uri, promovează antreprenoriatul și ancorează principiul „a gândi mai întâi la scară mică” în legislație și politică cu scopul de a consolida competitivitatea IMM-urilor. SBA stabilește zece principii și prezintă acțiuni de politică și legislative pentru promovarea potențialului IMM-urilor de a se dezvolta și de a crea locuri de muncă. Punerea în aplicare a SBA contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Mai multe acțiuni pentru IMM-uri au fost deja prevăzute în inițiativele emblematice.

(4)

Până în prezent, SBA a făcut obiectul unei revizuiri, publicată în februarie 2011, pe baza căreia Consiliul a adoptat concluziile la 30 și 31 mai 2011. Revizuirea respectivă face bilanțul punerii în aplicare a SBA și evaluează nevoile IMM-urilor care activează în mediul economic actual, în care întâmpină tot mai multe dificultăți în a obține acces la finanțare și la piețe. Revizuirea prezintă o imagine de ansamblu a progreselor înregistrate în primii doi ani de punere în aplicare a SBA, definește noi acțiuni pentru a răspunde provocărilor determinate de criza economică și semnalate de părțile interesate și propune moduri de îmbunătățire a adoptării și a punerii în aplicare a SBA, atribuind părților interesate un rol clar și plasând organizațiile de afaceri în prim-plan. Obiectivele specifice ale unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor ar trebui să reflecte prioritățile menționate în revizuirea în cauză. Este important să se asigure faptul că punerea în aplicare a unui astfel de program este coordonată cu punerea în aplicare a SBA. În special, acțiunile cuprinse în obiectivele specifice ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a celor zece principii sus-menționate și a noilor acțiuni identificate în procesul de revizuire a SBA.

(5)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (3) stabilește cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020. Acest cadru financiar multianual descrie modul în care vor fi atinse obiectivele de politică în ceea ce privește sporirea creșterii economice și a numărului de locuri de muncă în Europa și crearea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon și mai ecologice, precum și a unei Uniuni mai vizibile pe plan internațional.

(6)

Pentru a contribui la consolidarea competitivității și a durabilității întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, pentru a sprijini IMM-urile existente, pentru a încuraja o cultură antreprenorială, precum și pentru a promova dezvoltarea IMM-urilor, progresul societății cunoașterii și dezvoltarea bazată pe o creștere economică echilibrată, ar trebui instituit un program pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor („programul COSME”).

(7)

Programul COSME ar trebui să acorde prioritate sporită agendei de simplificare, în conformitate cu comunicarea Comisiei din 8 februarie 2012 intitulată „O agendă de simplificare pentru CFM pentru perioada 2014-2020”. Cheltuielile realizate de Uniune și de statele membre pentru promovarea competitivității întreprinderilor și a IMM-urilor ar trebui să fie coordonate mai bine pentru a se asigura complementaritatea și a se îmbunătăți eficiența și vizibilitatea, precum și pentru a obține sinergii bugetare mai bune.

(8)

Comisia s-a angajat să integreze acțiunile de combatere a schimbărilor climatice în programele de cheltuieli ale Uniunii și să dedice cel puțin 20 % din bugetul Uniunii unor obiective legate de climă. Este important să se asigure faptul că atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și prevenirea riscurilor sunt promovate în cursul pregătirii, conceperii și punerii în aplicare a programului COSME. Măsurile incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să contribuie la promovarea tranziției către o economie și o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice.

(9)

Potrivit Deciziei 2001/822/CE a Consiliului (4), entitățile și organismele din țările și teritoriile de peste mări sunt eligibile să participe la programul COSME.

(10)

Politica de competitivitate a Uniunii are ca scop punerea în aplicare a dispozițiilor instituționale și politice care să creeze condițiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a întreprinderilor, în special a IMM-urilor. Realizarea competitivității și a durabilității presupune capacitatea de a realiza și menține competitivitatea economică și dezvoltarea întreprinderilor în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă. O productivitate îmbunătățită, inclusiv în ceea ce privește resursele și energia, reprezintă sursa principală de creștere durabilă a veniturilor. De asemenea, competitivitatea depinde de capacitatea întreprinderilor de a profita din plin de oportunități precum piața internă. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri, care reprezintă 99 % din întreprinderile din Uniune, asigură două din trei locuri de muncă existente în sectorul privat și 80 % din locurile de muncă nou create și contribuie cu mai mult de jumătate din valoarea adăugată totală creată de întreprinderile din Uniune. IMM-urile sunt un factor-cheie pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă și integrarea socială.

(11)

În comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” se estimează că politicile care promovează o tranziție către o economie ecologică, precum politicile privind utilizarea eficientă a resurselor, eficiența energetică și combaterea schimbărilor climatice, ar putea genera peste cinci milioane de locuri de muncă până în 2020, în special în sectorul IMM-urilor. Ținând seama de acest lucru, acțiunile specifice din cadrul programului COSME ar putea include promovarea dezvoltării de produse, servicii, tehnologii și procese durabile, precum și promovarea eficienței resurselor, eficienței energetice și responsabilității sociale a întreprinderilor.

(12)

Competitivitatea s-a aflat în centrul atenției în cadrul elaborării politicilor Uniunii în ultimii ani, din cauza disfuncționalităților politice, instituționale și de piață care subminează competitivitatea întreprinderilor Uniunii, în special a IMM-urilor.

(13)

Prin urmare, programul COSME ar trebui să se ocupe de disfuncționalitățile pieței care afectează competitivitatea economiei Uniunii la nivel mondial și care subminează capacitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, de a concura cu întreprinderi similare din alte părți ale lumii.

(14)

Programul COSME ar trebui să se adreseze în special IMM-urilor, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (5). În cadrul punerii în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să se consulte cu toate părțile interesate relevante, inclusiv cu organizațiile care reprezintă IMM-urile. O atenție deosebită ar trebui acordată microîntreprinderilor, întreprinderilor implicate în activități de artizanat, activităților independente, profesiilor liberale și întreprinderilor sociale. De asemenea, ar trebui să se acorde atenție antreprenorilor potențiali, antreprenorilor noi, antreprenorilor tineri, antreprenorilor din rândul femeilor și altor grupuri-țintă specifice, cum ar fi persoanele în vârstă, migranții și antreprenorii care aparțin unor grupuri vulnerabile sau defavorizate din punct de vedere social, cum ar fi persoanele cu handicap, precum și promovării transferului de întreprinderi, întreprinderilor de tip „spin-off” și „spin-out” și acordării unei a doua șanse antreprenorilor.

(15)

Multe dintre problemele în materie de competitivitate ale Uniunii se referă la dificultățile IMM-urilor în a obține acces la finanțare, deoarece acestea luptă pentru a-și demonstra bonitatea și întâmpină dificultăți în a obține acces la capitalul de risc. Aceste dificultăți au un efect negativ asupra numărului și calității întreprinderilor nou create și asupra dezvoltării și ratei de supraviețuire a întreprinderilor, precum și asupra disponibilității noilor antreprenori de a prelua societăți viabile în contextul unei succesiuni sau al unui transfer de întreprinderi. Instrumentele financiare ale Uniunii instituite în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) au o valoare adăugată dovedită și au adus o contribuție pozitivă pentru cel puțin 220 000 de IMM-uri. Valoarea adăugată sporită pentru Uniune a instrumentelor financiare propuse constă, printre altele, în consolidarea pieței interne pentru capitalul de risc, în dezvoltarea unei piețe financiare paneuropene pentru IMM-uri, precum și în remedierea disfuncționalităților pieței care nu pot fi soluționate la nivelul statelor membre. Acțiunile Uniunii ar trebui să fie coerente, consecvente și complementare instrumentelor financiare ale statelor membre pentru IMM-uri, să asigure un efect de pârghie și să evite denaturarea pieței, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Entitățile însărcinate cu punerea în aplicare a acțiunilor ar trebui să asigure adiționalitatea și să evite dubla finanțare prin resursele Uniunii.

(16)

Comisia ar trebui să acorde atenție vizibilității finanțării acordate prin intermediul instrumentelor financiare ale prezentului regulament, astfel încât să asigure faptul că disponibilitatea sprijinului din partea Uniunii este cunoscută și că sprijinul oferit este recunoscut pe piață. În acest scop, intermediarii financiari ar trebui, de asemenea, să aibă obligația de a preciza în mod explicit beneficiarilor finali faptul că finanțarea a fost posibilă datorită sprijinului acordat prin instrumentele financiare din cadrul prezentului regulament. Comisia și statele membre ar trebui să ia măsuri corespunzătoare, inclusiv crearea de sisteme online ușor de utilizat, pentru diseminarea în rândul IMM-urilor și al intermediarilor a informațiilor privind instrumentele financiare disponibile. Sistemele respective, care ar putea include un singur portal, nu ar trebui să fie o duplicare a sistemelor deja existente.

(17)

Rețeaua întreprinderilor europene (denumită în continuare „rețeaua”) și-a dovedit valoarea adăugată pentru IMM-urile europene în calitate de ghișeu unic pentru sprijinirea întreprinderilor, ajutând întreprinderile să își îmbunătățească competitivitatea și să analizeze oportunitățile de afaceri de pe piața internă și din afara ei. Simplificarea metodologiilor și a metodelor de lucru și asigurarea unei dimensiuni europene a serviciilor de sprijin în afaceri pot fi realizate numai la nivelul Uniunii. În special, rețeaua a ajutat IMM-urile să găsească parteneri pentru cooperare sau pentru transferul de tehnologie, atât pe piața internă, cât și în țările terțe, precum și să primească consiliere cu privire la sursele de finanțare ale Uniunii, la dreptul Uniunii, la drepturile de proprietate intelectuală și la programele Uniunii de încurajare a ecoinovării și a producției durabile. Aceasta a obținut, de asemenea, feedback cu privire la dreptul și standardele Uniunii. Know-how-ul său unic este deosebit de important pentru depășirea asimetriilor informaționale și pentru reducerea costurilor tranzacțiilor asociate cu activitățile transfrontaliere.

(18)

Este necesar un efort neîntrerupt în vederea optimizării în continuare a calității serviciilor și a performanței rețelei, în special în ceea ce privește cunoașterea și adoptarea ulterioară de către IMM-uri a serviciilor propuse, printr-o mai mare integrare a serviciilor de internaționalizare și de inovare, sporirea cooperării dintre rețea și părțile interesate de la nivelul IMM-urilor regionale și locale, consultarea organizațiilor-gazdă și o mai bună implicare a acestora, reducerea birocrației, îmbunătățirea sprijinului IT și sporirea vizibilității rețelei și a serviciilor acesteia în regiunile geografice acoperite.

(19)

Internaționalizarea limitată a IMM-urilor, atât în interiorul, cât și în afara Europei, afectează competitivitatea. Potrivit unor estimări, în prezent 25 % dintre IMM-urile din Uniune exportă sau au exportat la un moment dat în ultimii trei ani, în timp ce doar 13 % dintre IMM-urile din Uniune exportă în afara Uniunii în mod regulat și doar 2 % au investit în afara țării lor de origine. De asemenea, ancheta Eurobarometru din 2012 evidențiază potențialul neexploatat de creștere de care dispun IMM-urile pe piețele ecologice din interiorul și din afara Uniunii în ceea ce privește internaționalizarea și accesul la achizițiile publice. În conformitate cu SBA, care a făcut un apel la Uniune și la statele membre să sprijine și să încurajeze IMM-urile să profite de creșterea piețelor din afara Uniunii, Uniunea oferă asistență financiară mai multor inițiative, printre care Centrul pentru cooperare industrială UE-Japonia și serviciul de asistență în materie de drepturi de proprietate intelectuală pentru IMM-uri din China. Valoarea adăugată a Uniunii este creată prin promovarea cooperării și prin oferirea unor servicii la nivel european care să completeze, fără a duplica, serviciile principale de promovare a comerțului ale statelor membre și care să consolideze efortul combinat al furnizorilor de servicii din sectorul public și din sectorul privat în acest domeniu. Aceste servicii ar trebui să includă informații privind drepturile de proprietate intelectuală, standardele, precum și normele și oportunitățile în materie de achiziții publice. Partea a doua a concluziilor Consiliului din 6 decembrie 2011 intitulate „Consolidarea punerii în aplicare a politicii industriale în întreaga UE”, referitoare la comunicarea Comisiei intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării – Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității”, ar trebui să fie luată în considerare în întregime. În acest sens, o strategie europeană bine definită referitoare la grupuri ar trebui să vină în completarea eforturilor naționale și regionale de a încuraja grupurile să atingă obiectivele de excelență și de cooperare internațională, ținând seama de faptul că gruparea IMM-urilor poate fi un mijloc-cheie de consolidare a capacității acestora de a inova și de a-și lansa activitatea pe piețele externe.

(20)

Pentru a îmbunătăți competitivitatea întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, statele membre și Comisia trebuie să creeze un mediu de afaceri favorabil. Trebuie să se acorde o atenție deosebită intereselor IMM-urilor, precum și sectoarelor în care acestea sunt cele mai active. De asemenea, inițiativele la nivelul Uniunii sunt necesare pentru a face schimb de informații și de cunoștințe la scară europeană, iar serviciile digitale pot fi deosebit de rentabile în acest domeniu. Astfel de acțiuni pot contribui la dezvoltarea unor condiții de concurență echitabile pentru IMM-uri.

(21)

Decalajele, fragmentarea și birocrația nejustificată din cadrul pieței interne împiedică cetățenii, consumatorii și întreprinderile, în special IMM-urile, să profite din plin de avantajele oferite de această piață. Prin urmare, este absolut necesar un efort concertat din partea statelor membre, a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei în vederea eliminării deficiențelor legate de punerea în aplicare, de legislație și de informare. În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, statele membre, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui, de asemenea, să coopereze în vederea reducerii și a evitării sarcinilor administrative și de reglementare nejustificate impuse IMM-urilor. Acțiunile din cadrul programului COSME, singurul program al Uniunii axat în mod special pe IMM-uri, ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a acestor obiective, îndeosebi prin sprijinirea îmbunătățirii condițiilor-cadru pentru întreprinderi. Verificările de conformitate și evaluările de impact finanțate în temeiul programului COSME ar trebui să contribuie la acest efort.

(22)

Un alt factor care afectează competitivitatea este spiritul antreprenorial relativ slab în cadrul Uniunii. Doar 45 % dintre cetățenii Uniunii (și mai puțin de 40 % dintre femei) ar dori să desfășoare activități independente, comparativ cu 55 % din populația Statelor Unite ale Americii și 71 % din cea a Chinei (potrivit anchetei Eurobarometru din 2009 privind spiritul antreprenorial). Conform SBA, ar trebui acordată atenție tuturor situațiilor cu care se confruntă antreprenorii, inclusiv înființării, dezvoltării, transferului de întreprinderi și falimentului (a doua șansă). Promovarea educației pentru antreprenoriat, precum și măsurile care sporesc coerența și consecvența, cum ar fi analiza comparativă și schimburile de bune practici, cresc valoarea adăugată a Uniunii.

(23)

Programul Erasmus pentru tinerii antreprenori a fost lansat pentru a permite antreprenorilor noi și celor în devenire să dobândească experiență de afaceri într-un alt stat membru decât cel din care provin și, astfel, să își consolideze talentul antreprenorial. În ceea ce privește obiectivul de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru promovarea antreprenoriatului și a culturii antreprenoriale, Comisia ar trebui să poată lua măsuri pentru a ajuta noii antreprenori să își amelioreze abilitățile de dezvoltare a cunoștințelor, competențelor și atitudinilor lor în materie de antreprenoriat, precum și a capacității lor tehnologice și de gestionare a întreprinderilor.

(24)

Concurența la nivel mondial, schimbările demografice, constrângerile în materie de resurse și tendințele sociale emergente generează provocări și oportunități pentru diferitele sectoare care se confruntă cu provocări mondiale și sunt caracterizate printr-o pondere ridicată a IMM-urilor. De exemplu, sectoarele bazate pe proiectare trebuie să se adapteze pentru a profita de potențialul neexploatat al cererii mari de produse personalizate, creative, favorabile incluziunii. Deoarece aceste provocări sunt valabile pentru toate IMM-urile Uniunii din aceste sectoare, este necesar un efort concertat la nivelul Uniunii pentru a determina o creștere suplimentară, prin inițiative care să accelereze apariția de noi produse și servicii.

(25)

În vederea susținerii acțiunilor întreprinse în statele membre, programul COSME poate sprijini, la nivelul sectorial și transsectorial la care există un potențial semnificativ de creștere și de activitate antreprenorială și în special o proporție mare de IMM-uri, inițiativele care accelerează apariția de industrii competitive și durabile, bazate pe cele mai competitive modele de afaceri, pe produse și procese îmbunătățite, pe structuri organizaționale sau pe lanțuri de valori modificate. Astfel cum s-a subliniat în Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european”, care a fost salutată de Consiliul din octombrie 2010, turismul este un sector important al economiei Uniunii. Întreprinderile din acest sector contribuie în mod direct cu 5 % din produsul intern brut (PIB) al Uniunii. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) recunoaște importanța turismului și subliniază competențele Uniunii din acest domeniu. Inițiativele europene din domeniul turismului pot completa acțiunile statelor membre prin încurajarea creării unui mediu favorabil și prin promovarea cooperării între statele membre, în special prin intermediul schimbului de bune practici. Acțiunile pot include îmbunătățirea bazei de cunoștințe în domeniul turismului prin furnizarea de date și de analize și elaborarea de proiecte de cooperare transnațională, în strânsă cooperare cu statele membre, evitând în același timp aplicarea unor cerințe obligatorii pentru întreprinderile Uniunii.

(26)

Programul COSME indică acțiuni pentru atingerea obiectivelor, pachetul financiar total prevăzut pentru urmărirea acestor obiective, un pachet financiar minim pentru instrumentele financiare, diferitele tipuri de măsuri de punere în aplicare, precum și modalități transparente de monitorizare și de evaluare, precum și de protecție a intereselor financiare ale Uniunii.

(27)

Programul COSME completează alte programe ale Uniunii, recunoscând în același timp că fiecare instrument ar trebui să funcționeze în conformitate cu propriile proceduri specifice. Astfel, aceleași costuri eligibile nu ar trebui să primească dublă finanțare. Pentru ca finanțarea din partea Uniunii să aducă valoare adăugată și să aibă un impact substanțial, ar trebui dezvoltate sinergii strânse între programul COSME, Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ("programul Orizont 2020"), Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) ("fondurile structurale") și alte programe ale Uniunii.

(28)

Toate inițiativele și acțiunile relevante care fac obiectul programului COSME ar trebui să țină seama de principiul transparenței și al egalității de șanse între femei și bărbați. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți cetățenii ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare în aceste inițiative și acțiuni.

(29)

Acordarea de granturi IMM-urilor ar trebui precedată de un proces transparent. Acordarea acestor granturi și plata acestora ar trebui să fie transparente, lipsite de birocrație și în conformitate cu normele comune.

(30)

Prezentul regulament stabilește, pentru întreaga durată a programului COSME, un pachet financiar care constituie suma principală de referință, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (10) pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

(31)

Pentru a se asigura că finanțarea se limitează la combaterea disfuncționalităților politice, instituționale și de piață și pentru a evita denaturarea pieței, finanțarea din cadrul programului COSME ar trebui să respecte normele Uniunii privind ajutoarele de stat.

(32)

Acordul privind Spațiul Economic European și protocoalele la acordurile de asociere prevăd participarea țărilor în cauză la programele Uniunii. Participarea altor țări terțe ar trebui să fie posibilă, în cazul în care acordurile și procedurile indică acest lucru.

(33)

Este important să se asigure o bună gestiune financiară a programului COSME, precum și punerea sa în aplicare în modul cel mai eficient posibil, orientat către utilizatori, garantându-se în același timp securitatea juridică și accesibilitatea programului COSME pentru toți participanții.

(34)

Programul COSME ar trebui să fie monitorizat și evaluat, astfel încât să se permită efectuarea de ajustări. Ar trebui să se întocmească un raport anual cu privire la punerea în aplicare a acestuia, în care să se prezinte progresele înregistrate și activitățile planificate.

(35)

Punerea în aplicare a programului COSME ar trebui să fie monitorizată anual prin intermediul unor indicatori-cheie destinați evaluării rezultatelor și efectelor. Acești indicatori, care includ bazele de referință relevante, ar trebui să ofere o bază minimă pentru a evalua măsura în care au fost îndeplinite obiectivele programului COSME.

(36)

Raportul intermediar privind realizarea obiectivelor tuturor acțiunilor sprijinite în cadrul programului COSME, întocmit de Comisie, ar trebui să includă și o evaluare a ratelor scăzute de participare a IMM-urilor, dacă acest fenomen este sesizat într-un număr semnificativ de state membre. După caz, statele membre ar putea lua în considerare rezultatele raportului intermediar în elaborarea politicilor lor relevante.

(37)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe întreaga durată a ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, identificarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, alocate în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este necesar, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(38)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei, în vederea adoptării unor programe anuale de lucru pentru punerea în aplicare a programului COSME. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11). Unele dintre acțiunile incluse în programul de lucru anual necesită coordonare la nivel național. În acest sens, ar trebui să se aplice articolul 5 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

(39)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește suplimentarea indicatorilor, modificări aduse anumitor detalii specifice în legătură cu instrumentele financiare și modificări ale sumelor orientative care le-ar depăși pe acestea cu mai mult de 5 % din valoarea pachetului financiar în fiecare caz. Este deosebit de important ca în cursul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(40)

Din motive de certitudine juridică și de claritate, Decizia nr. 1639/2006/CE ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Obiect

Articolul 1

Stabilire

Se stabilește un program pentru acțiunile Uniunii destinate îmbunătățirii competitivității întreprinderilor, cu accent special pe întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) („programul COSME”), pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2020.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „IMM-uri” înseamnă microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE.

Articolul 3

Obiective generale

(1)   Programul COSME contribuie la următoarele obiective generale, acordând o atenție deosebită nevoilor specifice ale IMM-urilor stabilite în Uniune și ale IMM-urilor stabilite în țările terțe participante la programul COSME în conformitate cu articolul 6:

(a)

consolidarea competitivității și a durabilității întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor;

(b)

încurajarea unei culturi antreprenoriale și promovarea creării și dezvoltării IMM-urilor.

(2)   Realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1) se măsoară prin următorii indicatori:

(a)

performanța IMM-urilor în ceea ce privește durabilitatea;

(b)

modificări ale sarcinilor administrative și de reglementare nejustificate impuse atât IMM-urilor noi, cât și celor deja existente;

(c)

modificări ale proporției de IMM-uri care exportă pe teritoriul Uniunii sau în afara acesteia;

(d)

modificări în dezvoltarea IMM-urilor;

(e)

modificări ale proporției de cetățeni ai Uniunii care doresc să desfășoare o activitate independentă.

(3)   Lista detaliată a indicatorilor și a țintelor programului COSME este prevăzută în anexă.

(4)   Programul COSME sprijină punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și contribuie la realizarea obiectivului de „creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”. În special, programul COSME contribuie la obiectivul principal privind ocuparea forței de muncă.

CAPITOLUL II

Obiective specifice și domenii de acțiune

Articolul 4

Obiective specifice

(1)   Obiectivele specifice ale programului COSME sunt:

(a)

îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare sub formă de capitaluri proprii și datorii;

(b)

îmbunătățirea accesului la piețe, în special în interiorul Uniunii, dar și la nivel mondial;

(c)

îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, inclusiv în sectorul turismului;

(d)

promovarea antreprenoriatului și a culturii antreprenoriale.

(2)   Necesitatea ca întreprinderile să se adapteze la o economie cu emisii scăzute, rezistentă la schimbările climatice și eficientă din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor, este promovată în punerea în aplicare a programului COSME.

(3)   Pentru a măsura impactul programului COSME în ceea ce privește realizarea obiectivelor specifice prevăzute la alineatul (1), se utilizează indicatorii prevăzuți în anexă.

(4)   Programele de lucru anuale menționate la articolul 13 specifică în detaliu toate acțiunile care urmează să fie puse în aplicare în conformitate cu programul COSME.

Articolul 5

Buget

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului COSME este de 2 298,243 milioane EUR în prețuri curente, dintre care nu mai puțin de 60 % sunt alocate instrumentelor financiare.

Creditele anuale se autorizează de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul limitelor cadrului financiar multianual.

(2)   Pachetul financiar instituit în temeiul prezentului regulament poate acoperi, de asemenea, cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea programului COSME și realizarea obiectivelor sale. În special, acesta acoperă, într-o manieră eficientă din punct de vedere al costurilor, studii, reuniuni ale experților, acțiuni de informare și comunicare, inclusiv comunicare corporativă a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale programului COSME, cheltuieli legate de rețelele IT care se concentrează pe prelucrarea și schimbul de informații, precum și toate celelalte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului COSME.

Cheltuielile respective nu depășesc 5 % din valoarea pachetului financiar.

(3)   În cadrul pachetului financiar al programului COSME, se alocă următoarele sume orientative: 21,5 % din valoarea pachetului financiar pentru obiectivele specifice prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b), 11 % pentru obiectivele specifice prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (c) și 2,5 % pentru obiectivele specifice prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (d). Comisia se poate abate de la aceste sume orientative, dar nu cu mai mult de 5 % din valoarea pachetului financiar în fiecare caz. Dacă depășirea acestei limite se dovedește totuși necesară, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 prin care să modifice sumele orientative respective.

(4)   Alocația financiară poate acoperi, de asemenea, cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției între programul COSME și măsurile adoptate în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE. Dacă este necesar, în bugetul pentru perioada de după 2020 pot fi introduse credite pentru acoperirea unor cheltuieli similare, permițându-se astfel gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2020.

Articolul 6

Participarea țărilor terțe

(1)   Programul COSME este deschis spre participare pentru:

(a)

țările din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE), în conformitate cu condițiile prevăzute de Acordul SEE, precum și alte țări europene, în cazul în care acordurile și procedurile permit acest lucru;

(b)

țările în curs de aderare, țările candidate și potențialele candidate, în conformitate cu principiile generale și cu condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru respective și în deciziile Consiliului de asociere sau în documente similare;

(c)

țările care intră în domeniul de aplicare a politicilor europene de vecinătate, în cazul în care acordurile și procedurile permit acest lucru și în conformitate cu principiile generale și cu condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii Europene stabilite în acordurile-cadru respective, în protocoalele la acordurile de asociere și în deciziile Consiliului de asociere.

(2)   O entitate stabilită într-o țară menționată la alineatul (1) poate participa la părți ale programului COSME în cazul în care respectiva țară participă în conformitate cu condițiile stabilite de respectivele acorduri menționate la alineatul (1).

Articolul 7

Participarea entităților din țările neparticipante

(1)   Entitățile stabilite în una dintre țările terțe menționate la articolul 6 pot participa la părțile programului COSME la care țara respectivă nu participă. Entitățile stabilite în alte țări terțe pot, de asemenea, participa la acțiunile din cadrului programului COSME.

(2)   Entitățile menționate la alineatul (1) nu au dreptul să primească contribuții financiare din partea Uniunii, cu excepția cazului în care acest lucru este indispensabil pentru programul COSME, în special în ceea ce privește competitivitatea și accesul la piețe al întreprinderilor din Uniune. Această excepție nu se aplică în cazul entităților care au scop lucrativ.

Articolul 8

Acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la finanțare

(1)   Comisia sprijină acțiuni care au ca scop facilitarea și îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare, în etapele de înființare, dezvoltare și transfer, care sunt complementare utilizării de instrumente financiare pentru IMM-uri de către statele membre la nivel național și regional. Pentru a se asigura complementaritatea, astfel de acțiuni sunt strâns coordonate cu cele întreprinse în cadrul politicii de coeziune, al programului Orizont 2020 și la nivel național sau regional. Astfel de acțiuni vizează stimularea acordării de finanțare atât sub formă de capital propriu, cât și sub formă de datorie, precum și a absorbției acestei finanțări, care poate cuprinde fonduri de demarare, fonduri acordate de investitori providențiali și finanțare de cvasi-capital, sub rezerva cererii de pe piață și excluzând totodată dezmembrarea activelor.

(2)   În plus față de acțiunile descrise la alineatul (1), Uniunea poate acorda sprijin și acțiunilor de îmbunătățire a finanțării transfrontaliere și multinaționale, în funcție de cererea de pe piață, sprijinind în consecință IMM-urile să își internaționalizeze activitățile, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Comisia poate, de asemenea, să examineze posibilitatea de a crea mecanisme financiare inovatoare, cum ar fi finanțarea participativă (crowdfunding), în funcție de cererea de pe piață.

(3)   Detalii privind acțiunile menționate la alineatul (1) sunt prevăzute la articolul 17.

Articolul 9

Acțiuni de îmbunătățire a accesului la piețe

(1)   Pentru a îmbunătăți în continuare competitivitatea și accesul la piețe al întreprinderilor din Uniune, Comisia poate sprijini acțiuni de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la piața internă, precum furnizarea de informații (inclusiv prin intermediul serviciilor digitale) și creșterea gradului de conștientizare cu privire la, printre altele, programele, dreptul și standardele Uniunii.

(2)   Printr-o serie de măsuri specifice se vizează facilitarea accesului IMM-urilor la piețele din afara Uniunii. Astfel de măsuri pot include furnizarea de informații privind obstacolele existente la intrarea pe piață, oportunitățile de afaceri, achizițiile publice și procedurile vamale, precum și îmbunătățirea serviciilor de sprijin cu privire la standarde și la drepturile de proprietate intelectuală în țări terțe prioritare. Măsurile respective completează, fără a le duplica, activitățile de bază pentru promovarea comerțului desfășurate de statele membre.

(3)   Acțiunile întreprinse în temeiul programului COSME pot avea drept scop stimularea cooperării internaționale, inclusiv a dialogurilor cu țările terțe în domeniul industrial și al reglementării. Măsurile specifice pot avea scopul de a reduce diferențele dintre Uniune și alte țări în ceea ce privește cadrele de reglementare pentru produse, de a contribui la dezvoltarea politicii pentru întreprinderi și a celei industriale și de a contribui la îmbunătățirea mediului de afaceri.

Articolul 10

Rețeaua întreprinderilor europene

(1)   Comisia sprijină Rețeaua întreprinderilor europene (denumită în continuare „rețeaua”) în vederea furnizării de servicii integrate de sprijin pentru IMM-urile din Uniune care încearcă să exploreze oportunități pe piața internă și în țări terțe. Acțiunile întreprinse prin intermediul rețelei pot include următoarele:

(a)

furnizarea de servicii de informare și de consultanță cu privire la inițiativele și dreptul Uniunii; sprijin pentru consolidarea capacităților de gestionare în vederea creșterii competitivității IMM-urilor; sprijin destinat îmbunătățirii cunoștințelor financiare ale IMM-urilor, inclusiv servicii de informare și de consiliere privind posibilitățile de finanțare și accesul la finanțare, precum și scheme de formare și de mentorat conexe; măsuri de îmbunătățire a accesului IMM-urilor la expertiză în domeniul eficienței energetice, al climei și al mediului; promovarea programelor de finanțare și a instrumentelor financiare ale Uniunii (inclusiv programul Orizont 2020, în cooperare cu punctele de contact naționale, precum și fondurile structurale);

(b)

facilitarea cooperării transfrontaliere în domeniul afacerilor, a cercetării și dezvoltării, a transferului de tehnologie și de cunoștințe, precum și a parteneriatelor în domeniile tehnologiei și inovării;

(c)

furnizarea unui canal de comunicare între IMM-uri și Comisie.

(2)   Rețeaua poate fi utilizată și în scopul furnizării de servicii în numele altor programe ale Uniunii, cum ar fi programul Orizont 2020, inclusiv servicii de consiliere dedicate încurajării participării IMM-urilor la alte programe ale Uniunii. Comisia se asigură că diferitele resurse financiare ale rețelei sunt coordonate în mod eficient și că serviciile furnizate de rețea în numele altor programe ale Uniunii sunt finanțate de programele respective.

(3)   Punerea în aplicare a rețelei este coordonată în strânsă colaborare cu statele membre, pentru a evita suprapunerea activităților, în conformitate cu principiul subsidiarității.

Comisia evaluează rețeaua din punctul de vedere al guvernanței eficacității și al furnizării de servicii de înaltă calitate pe întreg teritoriul Uniunii.

Articolul 11

Acțiuni de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor

(1)   Comisia sprijină acțiunile de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, pentru a spori eficacitatea, coerența, coordonarea și consecvența politicilor naționale și regionale de promovare a competitivității, a durabilității și a dezvoltării întreprinderilor din Uniune.

(2)   Comisia poate sprijini acțiuni specifice de îmbunătățire a condițiilor-cadru pentru întreprinderi, în special IMM-uri, prin reducerea și evitarea sarcinilor administrative și de reglementare nejustificate. Acțiunile respective pot include măsurarea în mod periodic a impactului dreptului relevant al Uniunii asupra IMM-urilor, dacă este cazul cu ajutorul unui tablou de bord, sprijin pentru grupurile de experți independenți și schimbul de informații și de bune practici, inclusiv cu privire la aplicarea sistematică a testului IMM la nivelul Uniunii și al statelor membre.

(3)   Comisia poate sprijini acțiuni menite să dezvolte noi strategii pentru competitivitate și pentru dezvoltarea întreprinderilor. Aceste acțiuni pot include următoarele:

(a)

măsuri pentru a îmbunătăți elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor care se referă la competitivitatea și la durabilitatea întreprinderilor, inclusiv prin schimbul de bune practici privind condițiile-cadru și privind gestionarea grupurilor de nivel mondial și a rețelelor de întreprinderi, precum și prin promovarea colaborării transnaționale între grupuri și rețele de întreprinderi, a dezvoltării de produse, servicii, tehnologii și procese durabile, a eficienței în utilizarea resurselor, a eficienței energetice și a responsabilității sociale a întreprinderilor;

(b)

măsuri pentru a aborda aspectele internaționale ale politicilor de competitivitate, care să se concentreze îndeosebi pe cooperarea în materie de politici între statele membre, alte țări care participă la programul COSME și partenerii comerciali ai Uniunii la nivel mondial;

(c)

măsuri pentru a îmbunătăți elaborarea politicilor pentru IMM-uri, cooperarea între responsabilii politici, evaluările inter pares și schimbul de bune practici în rândul statelor membre, ținând seama, după caz, de dovezile disponibile și de opiniile părților interesate, în special în vederea facilitării accesului IMM-urilor la programele și măsurile Uniunii, în conformitate cu planul de acțiune din cadrul SBA.

(4)   Prin promovarea coordonării, Comisia poate sprijini acțiunile întreprinse în statele membre în vederea accelerării apariției unor industrii competitive cu potențial de piață. Un astfel de sprijin poate include acțiuni de promovare a schimbului de bune practici și identificarea cerințelor din partea industriilor, în special a IMM-urilor, privind aptitudinile și formarea, în special în materie de competențe informatice. De asemenea, sprijinul poate include acțiuni de încurajare a adoptării unor noi modele de afaceri, a cooperării IMM-urilor în cadrul noilor lanțuri de valori, precum și a utilizării comerciale a ideilor relevante pentru noi produse și servicii.

(5)   Comisia poate completa acțiunile statelor membre pentru sporirea competitivității și a durabilității IMM-urilor din Uniune în domeniile caracterizate printr-un potențial de creștere semnificativ, în special în cele cu un procent ridicat de IMM-uri, cum ar fi sectorul turismului. Printre aceste activități se poate număra promovarea cooperării între statele membre, în special prin intermediul schimbului de bune practici.

Articolul 12

Acțiuni de promovare a antreprenoriatului

(1)   Comisia contribuie la promovarea antreprenoriatului și a culturii antreprenoriale prin îmbunătățirea condițiilor-cadru care influențează dezvoltarea antreprenoriatului, inclusiv prin reducerea obstacolelor din calea înființării de întreprinderi. Comisia sprijină un mediu și o cultură de afaceri favorabile întreprinderilor durabile, înființării de întreprinderi, dezvoltării acestora, transferului de întreprinderi, acordării unei a doua șanse (relansării), precum și întreprinderilor de tip „spin-off” și „spin-out”.

(2)   O atenție deosebită se acordă antreprenorilor potențiali, antreprenorilor noi, antreprenorilor tineri și antreprenorilor din rândul femeilor, precum și altor grupuri-țintă specifice.

(3)   Comisia poate adopta acțiuni precum programe de mobilitate pentru noii antreprenori, destinate îmbunătățirii abilității acestora de a-și dezvolta cunoștințele, competențele și atitudinile în materie de antreprenoriat, precum și a capacității lor tehnologice și de gestionare a întreprinderilor.

(4)   Comisia poate sprijini măsurile adoptate de statele membre pentru a dezvolta și a facilita educația, formarea, competențele și atitudinile în materie de antreprenoriat, în special în rândul antreprenorilor potențiali și al celor noi.

CAPITOLUL III

Punerea în aplicare a programului COSME

Articolul 13

Programele de lucru anuale

(1)   În vederea punerii în aplicare a programului COSME, Comisia adoptă programe de lucru anuale, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2). Fiecare program de lucru anual pune în aplicare obiectivele stabilite în prezentul regulament și menționează în detaliu:

(a)

o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, obiectivele urmărite pentru fiecare acțiune, care sunt în conformitate cu obiectivele generale și cu cele specifice prevăzute la articolele 3 și 4, rezultatele așteptate, metoda de punere în aplicare, indicarea sumei alocate fiecărei acțiuni, o sumă totală pentru toate acțiunile, un calendar orientativ al punerii în aplicare și un profil de plată;

(b)

indicatori calitativi și cantitativi adecvați pentru fiecare acțiune, în scopul analizării și al monitorizării eficacității în ceea ce privește obținerea rezultatelor și atingerea obiectivelor acțiunii în cauză;

(c)

în ceea ce privește granturile și măsurile conexe, criteriile esențiale de evaluare, care se stabilesc în așa fel încât să asigure cât mai bine realizarea obiectivelor programului COSME, precum și rata maximă de cofinanțare;

(d)

un capitol detaliat separat privind instrumentele financiare, care reflectă, în conformitate cu articolul 17 din prezentul regulament, obligațiile de informare în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, inclusiv repartizarea preconizată a pachetului financiar între mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere și mecanismul de garantare a împrumuturilor menționate la articolul 18 și respectiv articolul 19 din prezentul regulament, precum și informații cum ar fi nivelul de garantare și relația cu programul Orizont 2020.

(2)   Comisia pune în aplicare programul COSME în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Programul COSME este pus în aplicare astfel încât să asigure că acțiunile sprijinite țin seama de evoluțiile și de nevoile viitoare, în special după evaluarea intermediară menționată la articolul 12 alineatul (3), și că acestea sunt relevante pentru piețele, economia și schimbările din societate aflate în continuă evoluție.

Articolul 14

Măsuri de sprijin

(1)   În plus față de măsurile prevăzute de programele anuale de lucru menționate la articolul 13, Comisia ia în mod regulat măsuri de sprijin, inclusiv următoarele:

(a)

îmbunătățirea analizei și monitorizării aspectelor privind competitivitatea sectorială și intersectorială;

(b)

identificarea și diseminarea bunelor practici și a abordărilor de politică, precum și dezvoltarea în continuare a acestora;

(c)

verificări ale conformității dreptului existent și evaluări ale impactului noilor măsuri ale Uniunii care au o importanță deosebită pentru competitivitatea întreprinderilor, în vederea identificării domeniilor din dreptul existent care trebuie să fie simplificate și în vederea asigurării reducerii la minimum a sarcinilor impuse IMM-urilor în domeniile în care sunt propuse noi măsuri legislative;

(d)

evaluarea legislației referitoare la întreprinderi, în special la IMM-uri, a politicii industriale și a măsurilor referitoare la competitivitate;

(e)

promovarea unor sisteme online integrate și ușor de utilizat care să ofere informații privind programele relevante pentru IMM-uri, asigurându-se totodată faptul că acestea nu sunt o duplicare a portalurilor deja existente.

(2)   Costul total al acestor măsuri de sprijin nu depășește 2,5 % din pachetul financiar al programului COSME.

Articolul 15

Monitorizare și evaluare

(1)   Comisia monitorizează punerea în aplicare și gestionarea programului COSME.

(2)   Comisia elaborează un raport anual de monitorizare care să analizeze eficiența și eficacitatea acțiunilor sprijinite din perspectiva execuției financiare, a rezultatelor, a costurilor și, în cazul în care este posibil, a impactului. Raportul include informații privind beneficiarii, acolo unde este posibil, pentru fiecare cerere de propuneri, informații privind valoarea cheltuielilor legate de climă și impactul sprijinului acordat obiectivelor în materie de schimbări climatice, precum și date relevante privind împrumuturile furnizate de mecanismul de garantare a împrumuturilor având o valoare mai mare sau mai mică de 150 000 EUR, în măsura în care colectarea unor astfel de informații nu creează sarcini administrative nejustificate pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri. Raportul de monitorizare include raportul anual cu privire la fiecare instrument financiar în temeiul articolului 140 alineatul (8) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Până în anul 2018 cel târziu, Comisia întocmește un raport de evaluare intermediar privind realizarea obiectivelor tuturor acțiunilor sprijinite în cadrul programului COSME, la nivelul rezultatelor și al impactului, precum și privind eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată europeană, în vederea luării unei decizii privind reînnoirea, modificarea sau suspendarea măsurilor. Raportul de evaluare intermediar abordează, de asemenea, posibilitățile de simplificare, coerența internă și externă a acesteia, continuarea relevanței tuturor obiectivelor, precum și contribuția măsurilor la prioritățile Uniunii în materie de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Acesta ia în considerare rezultatele evaluării privind impactul pe termen lung al măsurilor precedente și stă la baza unei decizii privind o posibilă reînnoire, modificare sau suspendare a unei măsuri ulterioare.

(4)   Comisia întocmește un raport final de evaluare cu privire la impactul pe termen lung și cu privire la durabilitatea efectelor măsurilor.

(5)   Toți beneficiarii de granturi și alte părți implicate care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament furnizează Comisiei datele și informațiile corespunzătoare, necesare pentru a permite monitorizarea și evaluarea măsurilor în cauză.

(6)   Comisia prezintă rapoartele menționate la alineatele (2), (3) și (4) Parlamentului European și Consiliului și le face publice.

CAPITOLUL IV

Dispoziții financiare și forme de asistență financiară

Articolul 16

Forme de asistență financiară

Asistența financiară acordată de Uniune în cadrul programului COSME poate fi pusă în aplicare în mod indirect prin delegarea unor sarcini de execuție bugetară entităților enumerate la articolul 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Articolul 17

Instrumente financiare

(1)   Instrumentele financiare din cadrul programului COSME, instituite în conformitate cu titlul VIII din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, sunt gestionate în scopul facilitării accesului la finanțare al IMM-urilor, în etapele de înființare, de creștere și de transfer. Instrumentele financiare includ un mecanism de capitaluri proprii și un mecanism de garantare a împrumuturilor. Pentru alocarea fondurilor către facilitățile respective, se ia în considerare cererea din partea intermediarilor financiari.

(2)   Instrumentele financiare pentru IMM-uri pot, după caz, să fie combinate cu următoarele instrumente și să le completeze pe acestea:

(a)

alte instrumente financiare instituite de către statele membre și autoritățile lor de gestionare, finanțate din fondurile naționale sau regionale sau în contextul operațiunilor din cadrul fondurilor structurale, în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013

(b)

alte instrumente financiare instituite de către statele membre și autoritățile lor de gestionare finanțate din programele naționale sau regionale în afara operațiunilor din cadrul fondurilor structurale;

(c)

granturi finanțate de Uniune, inclusiv în temeiul prezentului regulament.

(3)   Mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere și mecanismul de garantare a împrumuturilor, menționate la articolul 18 și respectiv la articolul 19, pot fi complementare utilizării de către statele membre a instrumentelor financiare pentru IMM-uri în cadrul politicii de coeziune a Uniunii.

(4)   Mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere și mecanismul de garantare a împrumuturilor pot permite, după caz, punerea în comun a resurselor financiare cu statele membre și/sau regiunile care doresc să dedice o parte din fondurile structurale care le sunt alocate în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013

(5)   Instrumentele financiare pot genera profituri acceptabile pentru a îndeplini obiectivele altor parteneri sau investitori. Mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere poate funcționa pe bază de subordonare, dar are ca scop menținerea valorii activelor puse la dispoziție din bugetul Uniunii.

(6)   Mecanismele de capitaluri proprii și de garantare a împrumuturilor sunt puse în aplicare în conformitate cu titlul VIII din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și cu Regulamentul delegat (UE, Euratom) nr. 1268/2012 al Comisiei (12).

(7)   Instrumentele financiare din cadrul programului COSME sunt elaborate și puse în aplicare în mod complementar și în coerență cu cele instituite pentru IMM-uri în cadrul programului Orizont 2020.

(8)   În conformitate cu articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, entitățile însărcinate cu punerea în aplicare a instrumentelor financiare asigură vizibilitatea acțiunilor Uniunii atunci când gestionează fonduri ale Uniunii. În acest scop, entitatea responsabilă se asigură că intermediarii financiari informează în mod explicit beneficiarii finali cu privire la faptul că finanțarea a fost posibilă datorită sprijinului acordat prin instrumentele financiare din cadrul programului COSME. Comisia se asigură că informațiile cu privire la beneficiari publicate ex-post în conformitate cu articolul 60 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 sunt ușor de accesat de către potențialii beneficiari finali.

(9)   Rambursările generate de cea de a doua secțiune a Instrumentului financiar destinat IMM-urilor cu o rată mare de creștere și capacitate de inovare instituit în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE, și primite după 31 decembrie 2013 se alocă, în conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, mecanismului de capitaluri proprii pentru creștere instituit în temeiul articolului 18 al prezentului regulament.

(10)   Instrumentele financiare se pun în aplicare în conformitate cu normele relevante ale Uniunii privind ajutoarele de stat.

Articolul 18

Mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere

(1)   Mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere (EFG) este pus în aplicare ca element al unui instrument financiar de capitaluri proprii unic al Uniunii pentru sprijinirea creșterii întreprinderilor din Uniune și a cercetării și inovării (C&I), din faza inițială, inclusiv „seed”, până în faza de creștere. Instrumentul financiar de capitaluri proprii unic al Uniunii este sprijinit financiar de programul Orizont 2020 și programul COSME.

(2)   EFG se concentrează asupra fondurilor care furnizează: capital de risc și finanțare de tip mezanin, cum ar fi împrumuturile subordonate și cele participative, unor întreprinderi aflate în curs de extindere sau în faza de creștere, în special celor care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, având totodată posibilitatea de a efectua investiții în fonduri aflate în faza inițială, împreună cu mecanismul de capitaluri proprii pentru C&I din cadrul programului Orizont 2020, și care oferă scheme de coinvestiții pentru investitorii providențiali. În cazul investițiilor într-o fază timpurie, investiția din partea EFG nu depășește 20 % din investițiile totale ale Uniunii, cu excepția fondurilor în mai multe faze și al fondurilor de fonduri, pentru care finanțarea de către EFG și mecanismul de capitaluri proprii pentru C&I din cadrul programului Orizont 2020 se furnizează în mod proporțional, pe baza politicii de investiții a fondurilor. Comisia poate decide să modifice pragul de 20 % în funcție de evoluția condițiilor pieței. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 21 alineatul (2).

(3)   EFG și mecanismul de capitaluri proprii pentru C&I din cadrul programului Orizont 2020 utilizează același mecanism de aplicare.

(4)   Sprijinul din partea EFG este acordat sub forma uneia dintre următoarele investiții:

(a)

direct de către Fondul european de investiții sau de alte entități însărcinate cu punerea în aplicare a EFG în numele Comisiei; sau

(b)

de către fonduri de fonduri sau vehicule investiționale care investesc la nivel transfrontalier, instituite de Fondul european de investiții sau de alte entități (inclusiv administratori din sectorul privat sau public) însărcinate cu punerea în aplicare a EFG în numele Comisiei, împreună cu investitori din cadrul instituțiilor financiare private și/sau publice.

(5)   EFG investește în fonduri intermediare cu capital de risc, inclusiv în fonduri de fonduri, furnizând investiții pentru IMM-uri îndeosebi în etapa de extindere și de creștere. Investițiile din cadrul EFG sunt investiții pe termen lung, care de obicei implică participații cu o durată de 5 până la 15 ani în fonduri cu capital de risc. În orice caz, durata de viață a investițiilor efectuate în cadrul EFG nu depășește 20 de ani de la data semnării acordului dintre Comisie și entitatea însărcinată cu punerea lui în aplicare.

Articolul 19

Mecanismul de garantare a împrumuturilor

(1)   Mecanismul de garantare a împrumuturilor (LGF) oferă:

(a)

contragaranții și alte modalități de partajare a riscurilor pentru schemele de garantare, inclusiv, după caz, cogaranții;

(b)

garanții directe și alte modalități de partajare a riscurilor pentru orice alt intermediar financiar care îndeplinește criteriile de eligibilitate menționate la alineatul (5).

(2)   LGF este pus în aplicare ca element al unui instrument financiar unic al Uniunii pentru finanțarea prin împrumut a creșterii și a C&I pentru întreprinderile din Uniune, utilizând același mecanism de aplicare ca și elementul orientat spre cerere al mecanismului de împrumut al IMM-urilor pentru C&I din cadrul programului Orizont 2020 (RSI II).

(3)   LGF constă în:

(a)

garanții pentru finanțarea prin îndatorare (inclusiv prin împrumuturi subordonate și participative, prin leasing sau prin garanții bancare), care reduc dificultățile specifice cu care se confruntă IMM-urile viabile la accesarea finanțării, fie din cauza riscului ridicat cu care sunt percepute, fie din cauză că nu dispun de garanții colaterale suficiente;

(b)

securitizarea portofoliilor de finanțare prin îndatorare a IMM-urilor, care mobilizează finanțarea suplimentară prin îndatorare pentru IMM-uri în cadrul unor modalități adecvate de partajare a riscului cu instituțiile vizate. Sprijinul pentru tranzacțiile de securitizare respective este condiționat de un angajament al instituțiilor emitente de a utiliza o parte semnificativă a lichidității care rezultă sau a capitalului mobilizat pentru a acorda noi împrumuturi IMM-urilor într-o perioadă rezonabilă de timp. Valoarea acestei noi finanțări prin îndatorare se calculează în raport cu valoarea riscului de portofoliu garantat. Această valoare, precum și perioada, se negociază individual cu fiecare instituție emitentă.

(4)   LGF este gestionat de Fondul european de investiții sau de alte entități însărcinate cu punerea în aplicare a LGF în numele Comisiei. Scadența maximă a garanțiilor distincte în cadrul LGF nu poate depăși 10 ani.

(5)   Eligibilitatea în cadrul LGF este stabilită pentru fiecare intermediar pe baza activităților acestuia și în funcție de eficiența cu care ajută IMM-urile să acceseze finanțare pentru proiecte viabile. LGF poate fi utilizat de intermediarii care asigură servicii de sprijin în afaceri pentru finanțarea, printre altele, a achiziției de active corporale și necorporale și a capitalului circulant, precum și pentru transferuri de întreprinderi. Criteriile referitoare la securitizarea portofoliilor de finanțare prin îndatorare a IMM-urilor includ tranzacții individuale și cu mai mulți parteneri, precum și tranzacții cu mai multe țări. Eligibilitatea se determină pe baza bunelor practici de pe piață, în special în ceea ce privește calitatea creditului și diversificarea riscurilor portofoliului securitizat.

(6)   Cu excepția împrumuturilor incluse în portofoliul securitizat, LGF acoperă împrumuturile de până la 150 000 EUR și cu o scadență minimă de 12 luni. De asemenea, LGF acoperă împrumuturile care sunt mai mari de 150 000 EUR, în situațiile în care IMM-urile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate din cadrul programului COSME nu îndeplinesc și criteriile de eligibilitate ale componentei pentru IMM-uri a facilității de împrumut din cadrul programului Orizont 2020, și care au o scadență minimă de 12 luni.

În cazul în care se depășește acest prag, responsabilitatea de a demonstra dacă IMM-ul este sau nu eligibil în conformitate cu componenta pentru IMM-uri a facilității de împrumut din cadrul programului Orizont 2020 le revine intermediarilor financiari.

(7)   LGF este conceput astfel încât să se poată prezenta rapoarte privind IMM-urile sprijinite, atât în ceea ce privește numărul, cât și volumul împrumuturilor.

Articolul 20

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror alte activități ilegale, prin controale eficace și, dacă sunt identificate nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, iar dacă este cazul, prin sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competențe de audit, pe baza documentelor și a controalelor la fața locului, asupra tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și subcontractanților și a altor părți terțe care au beneficiat de fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (14), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, acte de corupție sau alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii cu privire la un acord de grant sau la o decizie de acordare a unui grant sau la un contract finanțat în temeiul prezentului regulament.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, precum și contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a unui grant rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament, conțin dispoziții care autorizează în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în limitele competențelor care le revin.

CAPITOLUL V

Comitetul și dispoziții finale

Articolul 21

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) paragraful al treilea din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 22

Acte delegate

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 cu privire la adăugirile făcute la indicatorii prevăzuți în anexă, în cazul în care acei indicatori ar putea contribui la măsurarea progreselor în ceea ce privește realizarea obiectivelor generale și specifice ale programului COSME.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23 cu privire la modificările aduse anumitor detalii referitoare la instrumentele financiare. Detaliile respective reprezintă ponderea investiției din partea EFG în investițiile totale ale Uniunii în fondurile cu capital de risc în faza inițială, precum și componența portofoliilor de împrumuturi securitizate.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23, referitoare la acele modificări ale sumelor orientative menționate la articolul 5 alineatul (3) care ar depăși aceste sume cu mai mult de 5 % din valoarea pachetului financiar în fiecare caz, dacă depășirea acestei limite se dovedește totuși necesară.

Articolul 23

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 22 este conferită Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la 23 decembrie 2013.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 22 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară, specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 22 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea respectivului act către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 24

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Decizia nr. 1639/2006/CE se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Cu toate acestea, acțiunile inițiate în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE și obligațiile financiare legate de aceste acțiuni continuă să fie reglementate de decizia respectivă până la încheierea lor.

(3)   Alocația financiară menționată la articolul 5 poate acoperi, de asemenea, cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției între programul COSME și măsurile adoptate în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE.

Articolul 25

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 125.

(2)  JO C 391, 18.12.2012, p. 37.

(3)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („Decizia de asociere peste mări”)(JO L 314, 30.11.2001, p. 1).

(5)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(6)  Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (JO L 310, 9.11.2006, p. 15).

(7)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial)

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial)

(10)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(11)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(12)  Regulamentul delegat (UE, Euratom) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(13)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(14)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXĂ

INDICATORI PENTRU OBIECTIVELE GENERALE ȘI SPECIFICE ȘI ȚINTE

Obiectivul general:

1.

Consolidarea competitivității și a durabilității întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor

A.

Indicator de impact (1)

Situația actuală

Ținta pe termen lung și etapele principale (2020)

A.1.

Performanța IMM-urilor în ceea ce privește durabilitatea

Va fi măsurată în mod periodic, de exemplu prin intermediul unei anchete Eurobarometru

Creșterea proporțieiIMM-urilor din Uniune care produc produse verzi (2), adică ecologice, în comparație cu baza de referință (măsurarea inițială)

A.2.

Modificări ale sarcinilor administrative și de reglementare nejustificate impuse atât IMM-urilor noi, cât și celor deja existente (3)

Numărul de zile necesar pentru înființarea unei IMM noi în 2012: 5,4 zile lucrătoare

Reducerea semnificativă a numărului de zile necesar pentru înființarea unei IMM noi

Costul înființării în 2012: 372 EUR

Reducerea semnificativă a costurilor medii de înființare în Uniune, în comparație cu baza de referință

Numărul statelor membre în care timpul necesar obținerii de licențe și autorizații (inclusiv autorizații de mediu) pentru demararea și desfășurarea activității specifice a unei întreprinderi este de o lună: 2

Creșterea semnificativă a numărului statelor membre în care timpul necesar obținerii de licențe și autorizații (inclusiv autorizații de mediu) pentru demararea și desfășurarea activității specifice a unei întreprinderi este de o lună

Numărul statelor membre în care, în 2009, exista un ghișeu unic pentru înființarea de noi întreprinderi, astfel încât antreprenorii să poată desfășura toate procedurile necesare (de exemplu, înregistrarea propriu-zisă, înregistrarea fiscală și în scopuri de TVA și înregistrarea la asigurările sociale) printr-un singur punct de contact administrativ, fie fizic (un birou), fie virtual (pe internet), fie ambele: 18

Creșterea semnificativă a numărului statelor membre în care există un ghișeu unic pentru înființarea de noi întreprinderi

A.3.

Modificări ale proporției de IMM-uri care exportă pe teritoriul Uniunii sau în afara acesteia

25 % dintre IMM-uri exportă, 13 % exportând în afara Uniunii (2009) (4)

Creșterea proporției IMM-urilor care exportă și creșterea proporției IMM-urilor care exportă în afara Uniunii, în comparație cu baza de referință


Obiectivul general:

2.

Încurajarea unei culturi antreprenoriale și promovarea creării și dezvoltării IMM-urilor

Indicator de impact

Situația actuală

Ținta pe termen lung și etapele principale (2020)

B.1.

Modificări în dezvoltarea IMM-urilor

În 2010, IMM-urile au reprezentat mai mult de 58 % din valoarea adăugată brută a Uniunii

Creșterea producției IMM-urilor (valoare adăugată) și a numărului de angajați în comparație cu baza de referință

Numărul total al angajaților din cadrul IMM-urilor în 2010: 87,5 milioane (67 % dintre locurile de muncă din sectorul privat din Uniune)

B.2.

Modificări ale proporției de cetățeni ai Uniunii care doresc să desfășoare o activitate independentă

Această cifră este măsurată o dată la doi sau trei ani printr-o anchetă Eurobarometru. Ultima cifră disponibilă este de 37 % în 2012 (45 % în 2007 și 2009).

Creșterea proporției de cetățeni ai Uniunii care ar dori să desfășoare o activitate independentă, în comparație cu baza de referință


Obiectiv specific:

Îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare sub formă de capitaluri proprii și datorii

C.

Instrumente financiare pentru creștere

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

C.1.

Numărul de societăți care beneficiază de finanțare prin îndatorare

Începând cu 31 decembrie 2012, au fost mobilizate finanțări de 13,4 miliarde EUR către 219 000 de IMM-uri (Fondul de garantare pentru IMM-uri(SMEG))

Valoarea finanțărilor mobilizate să fie cuprinsă între14,3 miliarde EUR și 21,5 miliarde EUR; numărul societăților care primesc finanțări care beneficiază de garanții în cadrul programului COSME să fie cuprins între 220 000 și 330 000

C.2.

Numărul de investiții cu capital de risc în cadrul programului COSME și volumul total investit

Începând cu 31 decembrie 2012, au fost mobilizate finanțări cu capital de risc de 2,3 miliarde EUR către 289 de IMM-uri (Instrumentul financiar destinat IMM-urilor cu o rată mare de creștere și capacitate de inovare, GIF)

Valoarea totală a investițiilor cu capital de risc să fie cuprinsă între 2,6 miliarde EUR și 3,9 miliarde EUR; numărul de societăți care beneficiază de investiții cu capital de risc în cadrul programului COSME să fie cuprins între 360 și 540

C.3.

Efectul de levier

Efectul de levier pentru mecanismul SMEG 1:32

Efectul de levier pentru GIF 1:6,7

Instrument de datorie 1:20 - 1:30

Instrument de capitaluri proprii 1:4 - 1:6 (5)

C.4.

Adiționalitatea EFG și LGF

Adiționalitatea mecanismului SMEG: 64 % din beneficiarii finali au indicat că sprijinul a fost crucial pentru găsirea finanțării necesare

Adiționalitatea GIF: 62 % din beneficiarii finali au indicat că sprijinul a fost crucial pentru găsirea finanțării necesare

Creșterea proporției beneficiarilor finali care au în vedere EFG sau LGF pentru furnizarea finanțării care nu ar fi putut fi obținută prin alte mijloace, în comparație cu baza de referință


Obiectiv specific:

Îmbunătățirea accesului la piețe, în special în interiorul Uniunii, dar și la nivel mondial

D.

Cooperarea industrială internațională

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

D.1.

Numărul cazurilor de îmbunătățire a alinierii între reglementările Uniunii și cele ale țărilor terțe privind produsele industriale

Se estimează că, în cooperarea în domeniul reglementării cu principalii parteneri comerciali (SUA, Japonia, China, Brazilia, Rusia, Canada, India), există o medie de 2 domenii relevante de aliniere semnificativă a reglementărilor tehnice

4 domenii relevante de aliniere semnificativă la reglementările tehnice cu principalii parteneri comerciali (SUA, Japonia, China, Brazilia, Rusia, Canada, India)

E.

Rețeaua întreprinderilor europene

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

E.1.

Numărul de acorduri de parteneriat semnate

Numărul de acorduri de parteneriat semnate: 2 475 (2012)

Numărul de acorduri de parteneriat semnate: 2 500 pe an

E.2.

Recunoașterea rețelei în rândul IMM-urilor

Recunoașterea rețelei în rândul IMM-urilor va fi măsurată în 2015

O creștere a recunoașterii rețelei în rândul IMM-urilor, în comparație cu baza de referință

E.3.

Rata de satisfacție a clienților (procentul de IMM-uri care se declară satisfăcute, valoarea adăugată a serviciilor specifice furnizate de rețea)

Rata de satisfacție a clienților (procentul de IMM-uri care se declară satisfăcute, valoarea adăugată a serviciilor specifice): 78 %

Rata de satisfacție a clienților (procentul de IMM-uri care se declară satisfăcute, valoarea adăugată a serviciilor specifice): > 82 %

E.4.

Numărul IMM-urilor care beneficiază de servicii de sprijin

Numărul IMM-urilor care beneficiază de servicii de sprijin: 435 000 (2011)

Numărul IMM-urilor care beneficiază de servicii de sprijin: 500 000 pe an

E.5.

Numărul IMM-urilor care utilizează servicii digitale (inclusiv servicii de informații electronice) furnizate de rețea

2 milioane de IMM-uri pe an care utilizează servicii digitale

2,3 milioane de IMM-uri pe an care utilizează servicii digitale


Obiectiv specific:

Îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, inclusiv în sectorul turismului

F.

Activități de îmbunătățire a competitivității

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

F.1.

Numărul de măsuri de simplificare adoptate

5 măsuri de simplificare pe an (2010)

Cel puțin 7 măsuri de simplificare pe an

F.2.

Adaptarea cadrului de reglementare la obiective

Verificările de conformitate au fost lansate în 2010. Până în prezent, singura verificare de conformitate relevantă este proiectul-pilot în curs privind „omologarea de tip pentru autovehicule”

Urmează să fie lansate până la 5 verificări de conformitate pe parcursul programului COSME

F.3.

Numărul de state membre care utilizează testul de competitivitate

Numărul de state membre care utilizează testul de competitivitate: 0

Creșterea semnificativă a numărului de state membre care utilizează testul de competitivitate

F.4.

Acțiuni întreprinse de IMM-uri privind utilizarea eficientă a resurselor (care pot include energia, materiile, apa, reciclarea etc.)

Vor fi măsurate în mod periodic, de exemplu prin intermediul unei anchete Eurobarometru

Creșterea proporției IMM-urilor din Uniune care întreprind cel puțin o acțiune pentru utilizarea mai eficientă a resurselor (care pot include energia, materiile, apa, reciclarea etc.), în comparație cu baza de referință (măsurarea inițială)

Creșterea proporției IMM-urilor din Uniune care plănuiesc să pună în aplicare acțiuni suplimentare de utilizare eficientă a resurselor (care pot include energia, materiile, apa, reciclarea etc.) o dată la doi ani, în comparație cu baza de referință (măsurarea inițială)

G.

Dezvoltarea politicii privind IMM-urile

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

G.1.

Numărul de state membre care utilizează testul IMM

Numărul de state membre care utilizează testul IMM: 15

Creșterea semnificativă a numărului de state membre care utilizează testul IMM


Obiectiv specific:

Îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru competitivitatea și durabilitatea întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, inclusiv în sectorul turismului

H.

Turism

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

H.1.

Participarea la proiecte de cooperare transnațională

Trei țări acoperite de fiecare proiect în 2011

Creșterea numărului de state membre participante la proiectele de cooperare transnațională finanțate de programul COSME în comparație cu baza de referință

H.2.

Numărul de destinații care au adoptat modelele durabile de dezvoltare a turismului promovate de „Destinațiile europene de excelență”

Au fost acordate în total 98 de „Destinații europene de excelență” (în medie 20 pe an – în 2007 - 10, în 2008 - 20, în 2009 - 22, în 2010 - 25, în 2011 - 21)

Mai mult de 200 de destinații adoptă modelele durabile de dezvoltare a turismului promovate de „Destinațiile europene de excelență” (aproximativ 20 în fiecare an)

I.

Noi concepte în domeniul afacerilor

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

I.1.

Numărul de produse/servicii noi de pe piață

Va fi măsurat periodic.

(Până în prezent, această activitate a fost limitată la activitatea analitică la scară mică)

Creșterea numărului cumulat de noi produse/servicii în comparație cu baza de referință (măsurarea inițială)


Obiectiv specific:

Promovarea antreprenoriatului și a culturii antreprenoriale

J.

Sprijin pentru antreprenoriat

Cel mai recent rezultat cunoscut (baza de referință)

Ținta pe termen lung (2020)

J.1.

Numărul de state membre care pun în aplicare soluții antreprenoriale pe baza bunelor practici identificate prin intermediul programului

Numărul de state membre care pun în aplicare soluții antreprenoriale: 22 (2010)

Creșterea semnificativă a numărului de state membre care pun în aplicare soluții antreprenoriale

J.2.

Numărul de state membre care pun în aplicare soluții antreprenoriale având ca țintă antreprenorii potențiali, antreprenorii tineri, antreprenorii noi și antreprenorii din rândul femeilor, precum și alte grupuri-țintă specifice

În momentul de față, 12 state membre participă la Rețeaua europeană a mentorilor pentru antreprenorii din rândul femeilor. În prezent, 6 state membre și 2 regiuni dispun de o strategie specifică pentru educația pentru antreprenoriat, 10 state membre au inclus obiective naționale referitoare la educația pentru antreprenoriat în strategiile mai ample privind învățarea pe tot parcursul vieții, iar în 8 state membre strategiile antreprenoriale sunt în prezent în discuție

Creșterea semnificativă a numărului de state membre care pun în aplicare soluții antreprenoriale având ca țintă antreprenorii potențiali, antreprenorii tineri, antreprenorii noi și antreprenorii din rândul femeilor, precum și alte grupuri-țintă specifice, în comparație cu baza de referință


(1)  Acești indicatori se referă la evoluțiile din domeniul de politică al întreprinderilor și industriei. Comisia nu este singura responsabilă pentru atingerea țintelor. O serie de alți factori în afara controlului Comisiei afectează, de asemenea, rezultatele în acest domeniu.

(2)  Produsele și serviciile „verzi” sunt acelea a căror funcție predominantă este de a reduce riscul de mediu și de a minimiza poluarea și utilizarea resurselor. De asemenea, sunt incluse produsele cu caracteristici de mediu (proiectate în manieră ecologică, care poartă eticheta ecologică, produse în mod ecologic, cu un important conținut de material reciclat). Sursa: Flash Eurobarometru 342, „IMM-urile, eficiența resurselor și piețele ecologice”.

(3)  Concluziile din 31 mai 2011 ale Consiliului includ un apel prin care statele membre sunt încurajate să reducă, după caz, numărul zilelor necesare pentru înființarea unei întreprinderi noi la trei zile lucrătoare și costurile aferente la 100 EUR până în 2012, iar până la sfârșitul anului 2013 să reducă la trei luni timpul necesar obținerii de licențe și autorizații pentru demararea și desfășurarea activității specifice a unei întreprinderi.

(4)  „Internationalisation of European SMEs” (Internaționalizarea IMM-urilor europene), EIM, 2010, http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/market-access/files/internationalisation_of_european_smes_final_en.pdf

(5)  1 EUR din bugetul Uniunii va avea ca rezultat finanțare de 20-30 EUR și investiții în capitaluri proprii de 4-6 EUR pe întreaga durată a programului COSME.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/50


REGULAMENTUL (UE) NR. 1288/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 165 alineatul (4) și articolul 166 alineatul (4),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” solicită crearea unui program unic în domeniul educației, formării, tineretului și sportului, inclusiv aspectele internaționale din învățământul superior, reunind programul de acțiune din domeniul învățării pe tot parcursul vieții (denumit în continuare „Învățarea pe tot parcursul vieții”), instituit prin Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), programul „Tineret în acțiune” (denumit în continuare „Tineret în acțiune”), instituit prin Decizia nr. 1719/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), programul de acțiune „Erasmus Mundus” (denumit în continuare „Erasmus Mundus”), instituit prin Decizia nr. 1298/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), programul „ALFA III”, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și programele „Tempus” și „Edulink” pentru a asigura o mai mare eficiență, o concentrare strategică mai solidă și sinergii care să fie exploatate între diferitele aspecte ale programului unic. În plus, sportul este propus ca parte a acestui program unic (denumit în continuare „programul”).

(2)

Rapoartele intermediare de evaluare a programelor existente „Învățarea pe tot parcursul vieții”, „Tineret în acțiune” și „Erasmus Mundus” și consultarea publică privind viitorul acțiunii Uniunii în domeniul educației, formării și tineretului, precum și în domeniul învățământului superior au arătat o necesitate puternică și în anumite privințe în creștere pentru continuarea cooperării și a mobilității în aceste domenii la nivel european. Rapoartele de evaluare au subliniat importanța creării unor legături mai strânse între programele Uniunii și evoluțiile politicilor în domeniul educației, formării și tineretului, au exprimat dorința ca acțiunea Uniunii să fie structurată în așa fel încât să răspundă mai bine paradigmei învățării pe tot parcursul vieții și au solicitat o abordare mai simplă, mai ușor de utilizat și mai flexibilă pentru punerea în aplicare a unei astfel de acțiuni și încetarea fragmentării programelor de cooperare internațională în domeniul învățământului superior.

(3)

Programul ar trebui să se axeze pe accesibilitatea finanțării și pe transparența procedurilor administrative și financiare, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) și a digitalizării. Raționalizarea și simplificarea organizării și a gestionării programului și acordarea unei atenții deosebite reducerii cheltuielilor administrative sunt, de asemenea, esențiale pentru succesul acestuia.

(4)

Consultarea publică privind alegerile strategice ale Uniunii pentru punerea în aplicare a noii competențe a Uniunii în domeniul sportului și raportul de evaluare al Comisiei privind acțiunile pregătitoare din domeniul sportului au furnizat indicații utile cu privire la domeniile prioritare de acțiune ale Uniunii, și au ilustrat valoarea adăugată pe care o poate aduce Uniunea în sprijinirea activităților care au drept scop generarea, împărtășirea și diseminarea experiențelor și cunoștințelor legate de diferite aspecte care afectează sportul la nivel european, cu condiția să vizeze în special sportul de masă.

(5)

Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii definește strategia de creștere a Uniunii pentru următorii zece ani pentru a sprijini o asemenea creștere, stabilind cinci obiective ambițioase ce urmează a fi atinse până în 2020, în special în domeniul educației, unde obiectivul este de a reduce nivelurile de părăsire timpurie a școlii la un nivel sub 10 % și de a permite ca cel puțin 40 % din populația în vârstă de 30-34 de ani să fi finalizat învățământul terțiar sau unul echivalent. Acest lucru include, de asemenea, inițiativele sale emblematice, în special „Tineretul în mișcare” și „Agenda pentru noi competențe și locuri de muncă”.

(6)

În concluziile sale din 12 mai 2009, Consiliul a făcut apel la un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării (ET 2020), stabilind patru obiective strategice pentru a răspunde la provocările care rămân în ceea ce privește crearea unei Europe bazate pe cunoaștere și transformarea învățării pe tot parcursul vieții într-o realitate pentru toți.

(7)

În conformitate cu articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, programul promovează inter alia egalitatea între femei și bărbați și măsuri de combatere a discriminării bazate pe sex, origine etnică sau rasială, religie sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Este necesară extinderea accesului pentru a include membrii grupurilor dezavantajate și a celor vulnerabile, precum și luarea în considerare în mod activ a nevoilor de învățare speciale ale persoanelor cu handicap în punerea în aplicare a programului.

(8)

Programul ar trebui să includă o puternică dimensiune internațională, în special în ceea ce privește învățământul superior, nu numai pentru a spori calitatea învățământului superior european în urmărirea obiectivelor ET 2020 mai largi și atractivitatea Uniunii ca destinație de studiu, dar, de asemenea, pentru a promova înțelegerea între oameni și pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a învățământului superior în țările partenere, precum și la dezvoltarea lor socioeconomică mai largă, stimulând inter alia „circulația creierelor”, prin acțiuni de mobilitate cu resortisanți ai țărilor partenere. În acest sens, finanțarea ar trebui pusă la dispoziție prin Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european de vecinătate (IEV), Instrumentul de asistență pentru preaderare (IAP) și Instrumentul de parteneriat pentru cooperarea cu țări terțe(IP). Fonduri ar putea fi puse la dispoziție și prin Fondul european de dezvoltare (FED), în conformitate cu procedurile aplicabile. Prevederile prezentului regulament ar trebui să se aplice în cazul utilizării acestor fonduri, asigurându-se totodată conformitatea cu regulamentele care instituie respectivele instrumente și respectivul fond.

(9)

În rezoluția sa din 27 noiembrie 2009 privind cadrul reînnoit pentru cooperare europeană în domeniul tineretului (2010-2018), Consiliul a subliniat necesitatea de a considera toți tinerii ca resursă în cadrul societății și a căutat să faciliteze participarea lor la elaborarea de politici care îi afectează prin intermediul unui dialog structurat continuu între factorii de decizie și tineri și organizațiile de tineret la toate nivelurile.

(10)

Reunirea învățării formale, non-formale și informale într-un program unic ar trebui să creeze sinergii și să încurajeze cooperarea transsectorială între diferitele sectoare ale educației, formării și tineretului. În timpul punerii în aplicare a programului, nevoile specifice ale diferitelor sectoare și, dacă este cazul, rolul autorităților locale și regionale ar trebui luate în considerare în mod corespunzător.

(11)

Pentru a promova mobilitatea, echitatea și excelența studiilor, Uniunea ar trebui să instituie, ca un proiect-pilot, un mecanism de garantare a împrumuturilor pentru studenți, pentru a le permite acestora, indiferent de mediul lor social, să își obțină diploma de masterat într-o altă țară către care este deschisă participarea în program (denumită în continuare „țara din program”). Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți ar trebui să fie pus la dispoziția instituțiilor financiare care sunt de acord să ofere împrumuturi pentru studii de masterat în alte țări din program în condiții avantajoase pentru studenți. Acest instrument suplimentar și inovator pentru mobilitatea educațională nu ar trebui nici să înlocuiască vreun sistem actual de granturi sau împrumuturi care sprijină mobilitatea studenților la nivel local, național și la nivelul Uniunii, nici să împiedice dezvoltarea unui viitor sistem de acest fel. Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți ar trebui să facă obiectul unei monitorizări și evaluări atente, în special în ceea ce privește accesul său pe piață în diferite țări. În conformitate cu articolul 21 alineatele (2) și (3), ar trebui prezentat un raport interimar de evaluare Parlamentului European și Consiliului până cel târziu la sfârșitul lui 2017, în vederea obținerii de orientări politice cu privire la funcționarea în continuare a mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți.

(12)

Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a adopta toate măsurile corespunzătoare pentru a înlătura obstacolele juridice și administrative din calea bunei funcționări a programului. Aceasta include soluționarea, dacă este posibil, a chestiunilor administrative care creează dificultăți în ceea ce privește obținerea vizelor și a permiselor de ședere. În conformitate cu Directiva 2004/114/CE a Consiliului (8), statele membre sunt încurajate să stabilească proceduri de admisie accelerată.

(13)

Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Sprijinirea creșterii și a ocupării forței de muncă – un proiect pentru modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa” stabilește un cadru în care Uniunea, statele membre și instituțiile de învățământ superior pot coopera pentru mărirea numărului de absolvenți, îmbunătățirea calității educației și maximizarea contribuției pe care învățământul superior și cercetarea o pot aduce la sprijinirea economiilor și societăților statelor membre ca să iasă mai puternice din criza economică mondială.

(14)

Pentru a aborda mai eficient șomajul în rândul tinerilor în cadrul Uniunii, ar trebui acordată o atenție deosebită cooperării transnaționale între instituțiile de învățământ superior și profesional și întreprinderi, cu scopul de a îmbunătăți capacitatea de inserție profesională a studenților și de a dezvolta competențele antreprenoriale.

(15)

Declarația de la Bologna, semnată de miniștrii educației din 29 de țări europene la 19 iunie 1999, a stabilit un proces interguvernamental care are ca scop să creeze un spațiu european al învățământului superior, care necesită un sprijin constant la nivelul Uniunii.

(16)

Rolul esențial pe care îl joacă educația și formarea profesională (EFP), prin contribuția pe care și-o aduc la realizarea mai multor obiective stabilite în cadrul Strategiei Europa 2020 este larg recunoscut și definit în procesul reînnoit de la Copenhaga (2011-2020), având în vedere, în special, potențialul EFP în abordarea nivelului ridicat al șomajului din Europa, îndeosebi al șomajului în rândul tinerilor și al șomajului de lungă durată, prin promovarea unei culturi a învățării pe tot parcursul vieții, prin combaterea excluziunii sociale și prin încurajarea cetățeniei active. Stagiile și uceniciile de calitate, inclusiv cele efectuate în cadrul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii, sunt necesare pentru a reduce discrepanța dintre cunoștințele dobândite prin educație și formare și aptitudinile și competențele necesare pe piața muncii, precum și pentru a spori capacitatea de inserție profesională a tinerilor.

(17)

Este necesar să se consolideze intensitatea și volumul cooperării europene între școli și al mobilității cadrelor didactice și cursanților, pentru a aborda prioritățile stabilite în Agenda de cooperare europeană pe plan școlar pentru secolul XXI, și anume, pentru a ameliora calitatea educației școlare în Uniune în domeniile de dezvoltare a competențelor și pentru a îmbunătăți echitatea și includerea în cadrul sistemelor și instituțiilor școlare, precum și pentru a consolida și oferi sprijin pentru meseria de profesor și conducerea instituțiilor școlare. În acest context, obiectivele strategice privind reducerea gradului de părăsire timpurie a școlii, îmbunătățirea performanței calificărilor de bază, și îmbunătățirea participării la educația și îngrijirea preșcolară și a calității acestora ar trebui să devină prioritare, la fel ca obiectivele care consolidează competențele profesionale ale cadrelor didactice și ale directorilor unităților de învățământ și care îmbunătățesc oportunitățile educaționale ale copiilor proveniți din familii de migranți și a celor cu un dezavantaj socioeconomic.

(18)

Agenda europeană reînnoită pentru învățământul pentru adulți inclusă în rezoluția Consiliului din 28 noiembrie 2011 are drept scop să permită tuturor adulților să își dezvolte și să își îmbunătățească aptitudinile și competențele pe tot parcursul vieții. Ar trebui acordată o atenție specială îmbunătățirii oportunităților de învățare ale unui număr mare de europeni slab calificați, în special îmbunătățind rata de alfabetizare și cea a competențelor numerice și promovând parcursuri de învățare flexibile și măsuri de acordare a unei a doua șanse la educație.

(19)

Acțiunea Forumului european al tineretului, a centrelor naționale de informare pentru recunoașterea academică (NARIC), a rețelelor Eurydice, Euroguidance și Eurodesk, a serviciilor de sprijin înființate la nivel național pentru acțiunea eTwinning, a centrelor naționale Europass și a birourilor naționale de informare din țările din vecinătate este esențială pentru atingerea obiectivelor programului, în special furnizând Comisiei informații regulate și actualizate referitoare la diversele domenii ale activității lor și prin intermediul diseminării rezultatelor programului în Uniune și în țările partenere.

(20)

Cooperarea în cadrul programului cu organizațiile internaționale în domeniul educației, formării, tineretului și sportului, în special cu Consiliul Europei, ar trebui consolidată.

(21)

Pentru a contribui la dezvoltarea excelenței în studiile de integrare europeană la nivel mondial și pentru a răspunde nevoii din ce în ce mai mari de cunoaștere a procesului de integrare europeană și a evoluției sale, precum și de dialog pe această temă, este importantă promovarea, în acest domeniu, a excelenței în predare, cercetare și reflecție, sprijinind instituțiile academice, asociațiile active în domeniul integrării europene,și asociațiile care urmăresc îndeplinirea unui obiectiv de interes european prin intermediul Acțiunii Jean Monnet.

(22)

Cooperarea în cadrul programului cu organizațiile societății civile în domeniul educației, formării, tineretului și sportului, la nivel național și al Uniunii, este deosebit de importantă pentru a crea un sentiment de apartenență în legătură cu adoptarea la scară largă a strategiilor și politicilor privind educația pe tot parcursul vieții și pentru a ține seama, la toate nivelurile, de ideile și preocupările părților interesate.

(23)

Comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” stabilește ideile Comisiei pentru o acțiune la nivelul Uniunii în domeniul sportului, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și propune o listă de acțiuni concrete pentru Comisie și statele membre în scopul de a consolida identitatea europeană a sportului în trei mari capitole: rolul sportului în societate, dimensiunea economică a sportului și organizarea sportului. Este necesar, de asemenea, să se ia în considerare valoarea adăugată a sportului, inclusiv a sportului autohton, și contribuția sa la patrimoniul cultural și istoric al Uniunii.

(24)

Este necesar să se pună accentul în special pe sportul de masă și pe voluntariatul în sport, având în vedere rolul important pe care acestea îl joacă în promovarea incluziunii sociale, a egalității de șanse și a activității fizice benefice pentru sănătate.

(25)

Mai buna transparență a calificărilor și competențelor și recunoașterea acestora și acceptarea extinsă a instrumentelor de asigurare a transparenței și de recunoaștere ale Uniunii ar trebui să contribuie la dezvoltarea educației și formării de calitate și să faciliteze mobilitatea în scopul formării pe tot parcursul vieții și în scopuri profesionale în întreaga Europă, atât între țări, cât și între sectoare. Deschiderea accesului la metode, practici și tehnologii utilizate în alte țări va contribui la îmbunătățirea capacității lor de inserție profesională.

(26)

În acest scop, este recomandată utilizarea extinsă a cadrului unic al Uniunii pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass), instituit prin Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), a Registrului European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR) și a Asociației Europene pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (ENQA), instituită prin Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), a Cadrului european al calificărilor (CEC), instituit prin Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 (11), a Sistemului european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP) instituit prin Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 (12), a Cadrului European de Referință pentru Asigurarea Calității în Educație și Formare Profesională (EQAVET), instituit prin Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 (13) și a Sistemului european de credite transferabile (ECTS).

(27)

Pentru a asigura o mai mare eficiență a comunicării către public și o sinergie mai amplă și mai puternică între activitățile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei, resursele alocate acțiunilor de comunicare în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie, de asemenea, la acoperirea comunicării instituționale a priorităților politice ale Uniunii, dacă acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament.

(28)

Este necesar să se garanteze valoarea adăugată europeană a tuturor acțiunilor efectuate în cadrul programului și complementaritatea lor cu activitățile statelor membre, în conformitate cu articolul 167 alineatul (4) din TFUE și cu alte activități, în special cele în domeniul culturii și mass-mediei, ocupării forței de muncă, cercetării și inovării, industriei și întreprinderilor, politicii de coeziune și de dezvoltare, precum și al politicii de extindere și al inițiativelor, instrumentelor și strategiilor din domeniul politicii regionale și al relațiilor externe.

(29)

Programul este conceput pentru a avea un impact pozitiv și durabil asupra politicilor și practicilor din domeniul educației, formării, tineretului și sportului. Respectivul impact sistemic ar trebui să se realizeze prin diferite acțiuni și activități prevăzute în program, care vizează încurajarea schimbărilor la nivel instituțional și, dacă este cazul, inovarea la nivel de sistem. Proiectele individuale care urmăresc obținerea unui sprijin financiar din partea programului nu trebuie să aibă un impact sistemic, ca atare. Rezultatul cumulativ al acestor proiecte ar trebui să contribuie la realizarea acestui impact sistemic.

(30)

Gestionarea eficace a performanței, inclusiv evaluarea și monitorizarea, presupune elaborarea unor indicatori de performanță specifici, măsurabili și realiști, care pot fi măsurați în timp și care reflectă logica intervenției.

(31)

Comisia și statele membre ar trebui să optimizeze utilizarea TIC și a noilor tehnologii pentru a facilita accesul la acțiunile din domeniul educației, formării, tineretului și sportului. Acestea ar putea include mobilitatea virtuală, care ar trebui să completeze, dar nu să înlocuiască, mobilitatea în scopul învățării.

(32)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului, care urmează să constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în domeniul bugetar și buna gestiune financiară (14).

(33)

Pentru a asigura continuitatea furnizării sprijinului acordat în temeiul programului pentru funcționarea organismelor, Comisia ar trebui, în cursul fazei inițiale a programului, să poată considera ca fiind eligibile pentru finanțare costurile legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor care beneficiază de sprijin, chiar dacă acestea au fost suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de finanțare.

(34)

Este necesară stabilirea unor criterii de performanță pe care ar trebui să se bazeze alocarea fondurilor bugetare între statele membre pentru acțiunile gestionate de agențiile naționale.

(35)

Țările candidate pentru aderare la Uniune și acele țări din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) care fac parte din Spațiul Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii pe baza acordurilor-cadru, a deciziilor de asociere ale Consiliului sau a unor acorduri similare.

(36)

Confederația Elvețiană poate participa la programele Uniunii în conformitate cu acordul care urmează să fie semnat între Uniune și țara respectivă.

(37)

Persoanele fizice din țările și teritoriile de peste mări (TTPM) și organismele și instituțiile publice și/sau private competente ale unei TTPM pot participa la programe în conformitate cu Decizia Consiliului 2001/822/CE (15). Constrângerile impuse de îndepărtarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și a TTPM ar trebui luate în considerare la punerea în aplicare a programului.

(38)

Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, în comunicarea lor comună din 25 mai 2011 intitulată „Un nou răspuns la o vecinătate în schimbare”, au subliniat, printre altele, scopul de a facilita și mai mult participarea țărilor din vecinătate la acțiunile Uniunii de mobilitate și dezvoltare a capacităților în învățământul superior și deschiderea viitorului program de educație către țările învecinate.

(39)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, care să includă prevenirea, detectarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect și, dacă este cazul, sancțiuni. În timp ce nevoile de finanțare privind asistența externă ale Uniunii cresc, situația economică și bugetară a Uniunii limitează resursele disponibile pentru astfel de asistență. Prin urmare, Comisia ar trebui să caute cea mai eficientă și sustenabilă utilizare a resurselor disponibile, în special prin utilizarea unor instrumente financiare cu efect de levier.

(40)

Pentru a spori accesul la program, granturile acordate pentru sprijinirea mobilității persoanelor ar trebui adaptate în funcție de costul vieții și subzistenței din țara gazdă. În conformitate cu legislația națională, statele membre ar trebui încurajate, de asemenea, să scutească aceste granturi de orice taxe sau contribuții sociale. Aceeași scutire ar trebui să se aplice organismelor publice sau private care acordă un astfel de sprijin financiar persoanelor în cauză.

(41)

În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (16), timpul acordat activităților de voluntariat poate fi considerat cofinanțare sub forma unor contribuții în natură.

(42)

În comunicarea sa din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020”, Comisia a subliniat angajamentul său de a simplifica finanțarea din partea Uniunii. Crearea unui program unic privind educația, formarea, tineretul și sportul ar trebui să determine o simplificare semnificativă, raționalizare și sinergii în gestionarea programului. Punerea în aplicare ar trebui să fie simplificată în continuare prin utilizarea sumei forfetare, a costului unitar sau a finanțării forfetare, precum și prin reducerea cerințelor formale și birocratice pentru beneficiari și statele membre.

(43)

Îmbunătățirea punerii în aplicare și a eficienței cheltuielilor ar trebui să constituie principii directoare pentru atingerea obiectivelor programului, asigurându-se totodată utilizarea optimă a resurselor financiare.

(44)

Este important să se asigure buna gestiune financiară a programului, precum și punerea sa în aplicare într-un mod cât mai eficient și mai accesibil, garantându-se, în același timp, securitatea juridică și accesibilitatea programului pentru toți participanții.

(45)

Pentru a asigura o reacție rapidă la evoluția necesităților pe întreaga durată a programului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește dispozițiile referitoare la acțiunile suplimentare gestionate de agențiile naționale. Este deosebit de importantă realizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în timpul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și în mod adecvat a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu.

(46)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se acorde competențe de executare. Competențele de executare respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(47)

Programul ar trebui să acopere trei domenii diferite, iar comitetul instituit în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie responsabil atât de chestiunile orizontale, cât și de cele sectoriale. Statele membre sunt competente să se asigure că trimit reprezentanții potriviți pentru a participa la reuniunile comitetului, în funcție de subiectele de pe ordinea sa de zi, iar președintele comitetului se asigură că ordinile de zi ale reuniunilor indică în mod clar sectorul sau sectoarele implicate și subiectele pentru fiecare sector care urmează să fie discutate în cadrul fiecărei reuniuni. Dacă este cazul, în conformitate cu regulamentul intern al comitetului și în mod ad hoc, experți externi, inclusiv reprezentanți ai partenerilor sociali, ar trebui să poată fi invitați să participe la reuniunile comitetului ca observatori.

(48)

Este oportun să se asigure o închidere corectă a programului, în special în ceea ce privește continuarea modalităților multianuale pentru gestionarea sa, cum ar fi finanțarea asistenței tehnice și administrative. Începând de la 1 ianuarie 2014, asistența tehnică și administrativă ar trebui să asigure, în cazul în care este necesar, gestionarea acțiunilor care nu sunt încă finalizate în cadrul programelor precedente până la sfârșitul anului 2013.

(49)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea programului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, datorită amplorii și efectelor sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(50)

Deciziile nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE ar trebui prin urmare abrogate.

(51)

Pentru a asigura continuitatea furnizării sprijinului acordat în temeiul programului, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014. Din motive de urgență, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Domeniul de aplicare a programului

(1)   Prezentul regulament instituie un program pentru acțiunea Uniunii în domeniul educației, formării, tineretului și sportului numit „Erasmus+” (denumit în continuare „programul”).

(2)   Programul este pus în aplicare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020.

(3)   Programul acoperă următoarele domenii, respectând, în același timp, structurile și nevoile specifice ale diferitelor sectoare din statele membre:

(a)

educația și formarea la toate nivelurile, într-o perspectivă de învățare pe tot parcursul vieții, inclusiv învățământul preuniversitar (Comenius), învățământul superior (Erasmus), învățământul superior internațional (Erasmus Mundus), educația și formarea profesională (Leonardo da Vinci) și învățarea în rândul adulților (Grundtvig);

(b)

tineretul (Tineret în acțiune), în special în contextul învățării non-formale și informale;

(c)

sportul, în special sportul de masă.

(4)   Programul include o dimensiune internațională menită să sprijine acțiunea externă a Uniunii, inclusiv obiectivele sale în materie de dezvoltare, prin cooperarea dintre Uniune și țările partenere.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„învățare pe tot parcursul vieții” înseamnă toate tipurile de învățământ general, educație și formare profesională, învățare non-formală și învățare informală întreprinse pe toată durata vieții, având ca rezultat o îmbunătățire a cunoștințelor, abilităților și competențelor sau a participării în societate dintr-o perspectivă personală, civică, culturală, socială și/sau legată de ocuparea forței de muncă, inclusiv furnizarea de servicii de consiliere și de orientare;

2.

„învățare non-formală” înseamnă învățarea care se desfășoară prin intermediul unor activități planificate (în materie de obiective de învățare și de timp de învățare) și în cazul căreia există un anumit sprijin pentru învățare (de exemplu, relația student-profesor), dar care nu face parte din sistemul formal de educație și formare;

3.

„învățare informală” înseamnă învățarea care rezultă din activitățile zilnice legate de muncă, familie sau activitățile recreative care nu este organizată sau structurată din punctul de vedere al obiectivelor, al timpului sau al sprijinului pentru învățare; ea poate fi involuntară din punctul de vedere al persoanei care învață;

4.

„dialog structurat” înseamnă dialogul cu tinerii și cu organizațiile de tineret, care servește drept forum pentru o reflecție comună permanentă asupra priorităților, punerii în aplicare și monitorizării cooperării europene în domeniul tineretului;

5.

„transnațional” se referă, cu excepția cazului în care se prevede altfel, la orice acțiune care implică cel puțin două țări din program, astfel cum sunt definite la articolul 24 alineatul (1);

6.

„internațional” se referă la orice acțiune care implică cel puțin o țară din program și cel puțin o țară terță (denumită în continuare „țară parteneră”);

7.

„mobilitate în scopul învățării” înseamnă acțiunea de a se deplasa fizic în altă țară decât țara de reședință, în vederea efectuării de studii, formare sau alt tip de învățare non-formală sau informală; ea se poate realiza sub formă de stagii de formare, ucenicii, schimburi între tineri, voluntariat, predare sau participare la o activitate de dezvoltare profesională, și poate include activități pregătitoare, cum ar fi formare în limba țării gazdă, precum și activități de trimitere, de găzduire și de monitorizare;

8.

„cooperare pentru inovare și schimb de bune practici” înseamnă proiecte de cooperare transnațională și internațională care implică organizații active în domeniul educației, formării și/sau al tineretului și pot include alte organizații;

9.

„sprijin pentru reformarea politicilor” înseamnă orice tip de activitate care are drept obiectiv sprijinirea și facilitarea modernizării sistemelor de educație și formare, precum și sprijinirea dezvoltării politicii europene în domeniul tineretului, prin intermediul procesului de cooperare politică între statele membre, în special metoda deschisă de coordonare și dialogul structurat cu tinerii;

10.

„mobilitate virtuală” înseamnă un set de activități sprijinite de tehnologia informației și comunicațiilor, inclusiv e-learning, organizate la nivel instituțional, care realizează sau facilitează experiențe transnaționale și/sau internaționale de colaborare într-un context de predare și/sau învățare;

11.

„personal” se referă la persoanele care, pe bază voluntară sau profesională, sunt implicate în educație, formare sau învățarea non-formală în rândul tinerilor și poate include cadre didactice universitare, profesori, formatori, directori pentru unități de învățământ, lucrători de tineret și personal nedidactic;

12.

„lucrător de tineret” înseamnă un profesionist sau un voluntar implicat în învățarea non-formală care îi sprijină pe tineri în dezvoltarea lor socioeducativă și profesională personală;

13.

„tineri” înseamnă persoane cu vârsta cuprinsă între 13 și 30 de ani;

14.

„instituție de învățământ superior” înseamnă:

(a)

orice tip de instituție de învățământ superior care, în conformitate cu legislația sau practica națională, eliberează diplome recunoscute sau alte calificări recunoscute de nivel terțiar, oricare ar fi denumirea acestor instituții;

(b)

orice instituție care, în conformitate cu legislația sau practica națională, oferă educație sau formare profesională la nivel terțiar;

15.

„diplomă comună” înseamnă un program de studii integrat, oferit de cel puțin două instituții de învățământ superior, care are drept rezultat o diplomă unică eliberată și semnată în comun de către toate instituțiile participante și recunoscută oficial în țările în care sunt situate instituțiile participante;

16.

„diplomă dublă/diplomă multiplă” înseamnă un program de studii oferit de cel puțin două (dublă) sau mai multe (multiplă) instituții de învățământ superior prin care studentul primește, după terminarea programului de studii, câte o diplomă separată de la fiecare dintre instituțiile participante;

17.

„activitate de tineret” înseamnă o activitate extrașcolară (cum ar fi schimburile de tineri, voluntariatul sau formarea tinerilor) efectuată de către un tânăr, fie individual, fie în grup, în special prin intermediul organizațiilor de tineret, și caracterizată printr-o abordare de învățare non-formală;

18.

„parteneriat” înseamnă un acord între un grup de instituții și/sau organizații din diferite țări din program pentru a desfășura activități europene comune în domeniul educației, formării, tineretului și sportului sau pentru a institui o rețea formală sau informală într-un domeniu relevant, cum ar fi proiectele comune de învățare pentru elevi și profesorii lor sub formă de schimburi între clase și mobilitate individuală pe termen lung, programele intensive din învățământul superior și cooperarea dintre autoritățile regionale și locale pentru încurajarea cooperării interregionale, inclusiv transfrontaliere; acesta poate fi extins la instituțiile și/sau organizațiile din țările partenere în vederea consolidării calității parteneriatului;

19.

„competențe-cheie” înseamnă setul fundamental de cunoștințe, aptitudini și atitudini de care au nevoie toate persoanele pentru realizarea și dezvoltarea personală, cetățenia activă, incluziunea socială și ocuparea forței de muncă, astfel cum este prevăzut în Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18);

20.

„metoda deschisă de coordonare” (MDC) înseamnă o metodă interguvernamentală care oferă un cadru de cooperare între statele membre, ale căror politici naționale pot fi astfel direcționate spre anumite obiective comune; în domeniul de aplicare al prezentului program, MDC se aplică educației, formării și tineretului;

21.

„instrumente de transparență și recunoaștere ale Uniunii” înseamnă instrumente care ajută părțile interesate să înțeleagă, să aprecieze și, dacă este cazul, să recunoască rezultatele învățării și calificările în întreaga Uniune;

22.

„țări din vecinătate” înseamnă țările și teritoriile acoperite de politica europeană de vecinătate;

23.

„carieră dublă” înseamnă combinarea antrenamentelor sportive la nivel înalt cu învățământul general sau cu munca;

24.

„sport de masă” înseamnă sportul organizat, practicat la nivel local de sportivi amatori, precum și sportul pentru toți.

Articolul 3

Valoare adăugată europeană

(1)   Programul sprijină numai acele acțiuni și activități care prezintă o valoare adăugată europeană potențială și care contribuie la realizarea obiectivului general, astfel cum se menționează la articolul 4.

(2)   Valoarea adăugată europeană a acțiunilor și activităților programului se asigură, în special, prin:

(a)

caracterul lor transnațional, în special cu privire la mobilitate și la cooperarea care vizează realizarea unui impact sistemic sustenabil;

(b)

complementaritatea și sinergia lor cu alte programe și politici la nivel național, internațional și la nivelul Uniunii;

(c)

contribuția acestora la utilizarea efectivă a instrumentelor de transparență și recunoaștere ale Uniunii.

Articolul 4

Obiectivul general al programului

Programul contribuie la realizarea:

(a)

obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv a obiectivului principal din domeniul educației;

(b)

obiectivelor cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării (ET 2020), incluzând criteriile de referință corespunzătoare;

(c)

unei dezvoltări sustenabile a țărilor partenere în domeniul învățământului superior;

(d)

obiectivelor generale ale cadrului reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010 - 2018);

(e)

obiectivului dezvoltării dimensiunii europene în domeniul sportului, în special a sportului de masă, în conformitate cu planul de acțiune al Uniunii pentru sport; și

(f)

promovării valorilor europene în conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

CAPITOLUL II

Educația și formarea

Articolul 5

Obiective specifice

(1)   În conformitate cu obiectivul general al programului stabilit la articolul 4, în special cu obiectivele ET 2020, precum și pentru sprijinirea dezvoltării durabile a țărilor partenere în domeniul învățământului superior, programul urmărește următoarele obiective specifice:

(a)

să îmbunătățească nivelul competențelor și aptitudinilor cheie în ceea ce privește, în special, relevanța acestora pentru piața forței de muncă și contribuția la o societate coezivă, în special prin multiplicarea oportunităților de mobilitate în scopul învățării și prin cooperarea consolidată dintre sectorul educației și formării și sectorul ocupațional;

(b)

să favorizeze îmbunătățiri calitative, inovarea, excelența și internaționalizarea la nivelul instituțiilor de educație și formare, în special prin intensificarea cooperării transnaționale între furnizorii de educație și formare și alte părți interesate;

(c)

să promoveze apariția unui spațiu european al învățării pe tot parcursul vieții și să crească nivelul de conștientizare cu privire la acesta, să completeze reforma politicilor la nivel național și să sprijine modernizarea sistemelor de educație și de formare, în special prin intensificarea cooperării la nivelul politicilor, printr-o mai bună utilizare a instrumentelor de transparență și de recunoaștere ale Uniunii și prin diseminarea de bune practici;

(d)

să consolideze dimensiunea internațională a educației și a formării, în special prin cooperarea dintre instituțiile din Uniune și cele din țările partenere în domeniul EFP și în cel al învățământului superior, prin creșterea atractivității instituțiilor de învățământ superior europene și susținerea acțiunii externe a Uniunii, inclusiv obiectivele sale de dezvoltare, prin promovarea mobilității și a cooperării între instituțiile de învățământ superior din Uniune și cele din țări partenere și prin acțiuni dedicate de consolidare a capacităților în țările partenere;

(e)

să îmbunătățească predarea și învățarea limbilor și să promoveze larga diversitate lingvistică a Uniunii și conștientizarea dimensiunii interculturale;

(f)

să promoveze excelența privind activitățile de predare și cercetare în domeniul integrării europene, prin activitățile Jean Monnet la nivel mondial, astfel cum se menționează la articolul 10.

(2)   Pentru evaluarea programului, în anexa I se stabilesc indicatori măsurabili și relevanți pentru fiecare obiectiv specific stabilit la alineatul (1).

Articolul 6

Acțiuni ale programului

(1)   În domeniul educației și formării, programul își urmărește obiectivele prin următoarele tipuri de acțiuni:

(a)

mobilitatea persoanelor în scopul învățării;

(b)

cooperarea pentru inovare și schimbul de bune practici; și

(c)

sprijin pentru reformarea politicilor.

(2)   Activitățile specifice Jean Monnet sunt descrise la articolul 10.

Articolul 7

Mobilitatea persoanelor în scopul învățării

(1)   Acțiunea de mobilitate a persoanelor sprijină următoarele activități în țările din program menționate la articolul 24 alineatul (1).

(a)

mobilitatea studenților din toate ciclurile învățământului superior și a cursanților, ucenicilor și elevilor din învățământul și formarea profesionale. Această mobilitate poate lua forma studiilor în cadrul unei instituții partenere sau a stagiilor, precum și a dobândirii unei experiențe ca ucenic, asistent sau stagiar în străinătate. Mobilitatea în vederea obținerii diplomei la nivel de masterat poate fi sprijinit prin intermediul mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți, astfel cum se menționează la articolul 20;

(b)

mobilitatea personalului, în țările din program, astfel cum se menționează la articolul 24 alineatul (1). Această mobilitate poate lua forma predării, a unei activități de asistent sau a participării la activități de dezvoltare profesională în străinătate.

(2)   Această acțiune va sprijini, de asemenea, mobilitatea internațională a studenților și personalului spre și dinspre țări partenere în ceea ce privește învățământul superior, inclusiv mobilitatea organizată pe baza unor programe de înaltă calitate care conduc la diplome comune, duble sau multiple sau a apelurilor comune.

Articolul 8

Cooperare pentru inovare și schimb de bune practici

(1)   Cooperarea pentru inovare și schimbul de bune practici sprijină:

(a)

parteneriatele strategice între organizațiile și/sau instituțiile implicate în educație și formare sau în alte sectoare relevante, care au drept scop elaborarea și transpunerea în practică a inițiative comune și promovarea învățării reciproce și a schimburilor de experiență;

(b)

parteneriatele între sectorul ocupațional și instituțiile de educație și formare, sub formă de:

alianțe ale cunoașterii, în special între instituții de învățământ superior și sectorul ocupațional, care urmăresc promovarea creativității, a inovării, învățării prin muncă și a spiritului antreprenorial prin oferirea de oportunități de învățare relevante, inclusiv elaborarea unor programe de învățământ și abordări pedagogice noi;

alianțe ale competențelor sectoriale între furnizorii de educație și formare și sectorul ocupațional, care urmăresc promovarea capacității de inserție profesională, contribuind la crearea de noi programe educaționale specifice unor sectoare sau transsectoriale, la elaborarea de modalități inovatoare de predare și formare profesională și la punerea în practică a instrumentelor de transparență și de recunoaștere ale Uniunii;

(c)

platformele informatice de sprijin din toate sectoarele educației și formării, inclusiv, în special, eTwinning, care permit învățarea reciprocă, mobilitatea virtuală, schimbul de bune practici și deschiderea accesului pentru participanții din țările din vecinătate.

(2)   Această acțiune sprijină, de asemenea, dezvoltarea, consolidarea capacităților, integrarea regională, schimburile de cunoștințe și procesele de modernizare prin intermediul parteneriatelor internaționale între instituțiile de învățământ superior din Uniune și din țări partenere, în special pentru învățarea reciprocă și proiectele de educație comune, precum și prin promovarea cooperării regionale și a birourilor naționale de informare, în special cu țările din vecinătate.

Articolul 9

Sprijin pentru reformarea politicilor

(1)   Sprijinul pentru reforma politicilor include activitățile inițiate la nivelul Uniunii legate de:

(a)

punerea în aplicare a agendei politice a Uniunii privind educația și formarea în contextul MDC, precum și cele legate de procesele de la Bologna și Copenhaga;

(b)

punerea în aplicare, în țările din program, a instrumentelor de transparență și recunoaștere ale Uniunii, în special cadrul unic al Uniunii pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass), Cadrul european al calificărilor (CEC), Sistemul european de credite transferabile (ECTS), Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET), Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET), Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR) și Asociația europeană pentru asigurarea calității în învățământul superior (ENQA), precum și acordarea de sprijin rețelelor de la nivelul Uniunii și organizațiilor neguvernamentale (ONG) europene active în domeniul educației și formării;

(c)

dialogul politic cu părți interesate relevante din Europa în domeniul educației și formării;

(d)

NARIC, rețelele Eurydice și Eurodesk, și centrele naționale Europass.

(2)   Această acțiune sprijină, de asemenea, dialogul politic cu țări partenere și organizații internaționale.

Articolul 10

Activitățile Jean Monnet

Activitățile Jean Monnet au drept scop:

(a)

să promoveze predarea și cercetarea privind integrarea europeană la nivel mondial în rândul specialiștilor universitari, al cursanților și al cetățenilor, în special prin crearea de catedre Jean Monnet și alte activități academice, precum și prin furnizarea de ajutor pentru alte activități de consolidare a cunoștințelor la nivelul instituțiilor de învățământ superior;

(b)

să sprijine activitățile instituțiilor academice sau ale asociațiilor active în domeniul studiilor de integrarea europeană și să sprijine eticheta Jean Monnet pentru excelență;

(c)

să sprijine următoarele instituții care urmăresc un obiectiv de interes european:

(i)

Institutul Universitar European de la Florența;

(ii)

Colegiul Europei (campusurile din Bruges și Natolin)

(iii)

Institutul European de Administrație Publică (IEAP), Maastricht;

(iv)

Academia de Drept European, Trier;

(v)

Agenția Europeană pentru Dezvoltarea Educației Speciale, Odense;

(vi)

Centrul Internațional de Formare Europeană (CIFE), Nisa.

(d)

să promoveze dezbaterea politică și schimburile între lumea academică și factorii de decizie privind prioritățile politice ale Uniunii.

CAPITOLUL III

Tineret

Articolul 11

Obiective specifice

(1)   În conformitate cu obiectivul general al programului așa cum este stabilit la articolul 4, în special cu obiectivele cadrului reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010–2018), programul vizează următoarele obiective specifice:

(a)

să îmbunătățească nivelul competențelor și aptitudinilor-cheie ale tinerilor, inclusiv ale celor care beneficiază de mai puține oportunități, precum și să promoveze participarea acestora la viața democratică din Europa și pe piața forței de muncă, cetățenia activă, dialogul intercultural, incluziunea socială și solidaritatea, în special prin multiplicarea oportunităților de mobilitate în scopul învățării pentru tineri, pentru cei implicați în activități sau în organizații de tineret și pentru liderii de tineret, precum și prin legături mai puternice între domeniul tineretului și piața forței de muncă;

(b)

să favorizeze îmbunătățiri calitative în activitățile de tineret, în special prin intensificarea cooperării dintre organizațiile din domeniul tineretului și/sau alte părți interesate;

(c)

să completeze reforma politicilor la nivel local, regional și național și să susțină dezvoltarea unei politici pentru tineret bazate pe cunoaștere și pe dovezi, precum și recunoașterea învățării non-formale și informale, în special prin intensificarea cooperării la nivelul politicilor, printr-o mai bună utilizare a instrumentelor de transparență și recunoaștere ale Uniunii și prin răspândirea de bune practici;

(d)

să consolideze dimensiunea internațională a activităților din domeniul tineretului și rolul lucrătorilor și organizațiilor de tineret ca structuri de sprijin pentru tineri, în complementaritate cu acțiunea externă a Uniunii, în special prin promovarea mobilității și a cooperării dintre Uniune și părțile interesate din țările partenere și organizațiile internaționale, precum și printr-o consolidare precis orientată a capacităților în țările partenere.

(2)   Pentru evaluarea programului, în anexa I se stabilesc indicatori măsurabili și relevanți pentru fiecare obiectiv specific stabilit la alineatul (1).

Articolul 12

Acțiuni ale programului

Obiectivele programului se urmăresc prin următoarele tipuri de acțiuni:

(a)

mobilitatea persoanelor în scopul învățării;

(b)

cooperarea pentru inovare și schimbul de bune practici;

(c)

sprijinul pentru reforma politicilor.

Articolul 13

Mobilitatea persoanelor în scopul învățării

(1)   Mobilitatea persoanelor în scopul învățării susține:

(a)

mobilitatea tinerilor care participă la activități de învățare non-formală și informală între țările din program; această mobilitate poate lua forma schimburilor de tineri și a voluntariatului prin intermediul Serviciului european de voluntariat, precum și a activitățile inovatoare bazate pe dispozițiile actuale privind mobilitatea;

(b)

mobilitatea persoanelor implicate în activități de tineret sau în organizații de tineret, precum și a liderilor de tineret; această mobilitate poate lua forma activităților de formare și de colaborare în rețea.

(2)   Această acțiune sprijină totodată mobilitatea tinerilor, a persoanelor implicate în activități sau în organizații de tineret și a liderilor de tineret dinspre și înspre țări partenere, în special țările învecinate.

Articolul 14

Cooperarea pentru inovare și schimbul de bune practici

(1)   Cooperarea pentru inovare și schimbul de bune practici susțin:

(a)

parteneriate strategice vizând elaborarea și punerea în aplicare a unor inițiative comune, inclusiv inițiative ale tineretului și proiecte pe tema cetățeniei care promovează cetățenia activă, inovarea socială, participarea la viața democratică și spiritul antreprenorial, prin învățarea reciprocă și prin schimburi de experiență;

(b)

platforme informatice de sprijin care să permită învățarea reciprocă, activități de tineret bazate pe cunoaștere, mobilitatea virtuală și schimburile de bune practici.

(2)   Această acțiune sprijină, de asemenea, dezvoltarea, consolidarea capacităților și schimburile de cunoștințe prin intermediul parteneriatelor dintre organizațiile din țările din program și țările partenere, în special prin învățare reciprocă.

Articolul 15

Sprijin pentru reforma politicilor

(1)   Sprijinul pentru reforma politicilor include activități legate de:

(a)

implementarea agendei politice a Uniunii privind tineretul, prin MDC;

(b)

implementarea, în țările din program, a instrumentelor de transparență și recunoaștere ale Uniunii, în special Youthpass, și sprijinirea rețelelor la nivelul Uniunii și a ONG-urilor europene pentru tineret;

(c)

dialogul politic cu părțile interesate europene relevante și dialogul structurat cu tinerii;

(d)

Forumul European al Tineretului, centrele de resurse pentru dezvoltarea activităților de tineret și rețeaua Eurodesk.

(2)   Această acțiune sprijină, de asemenea, dialogul politic cu țările partenere și organizațiile internaționale.

CAPITOLUL IV

Sport

Articolul 16

Obiective specifice

(1)   În conformitate cu obiectivul general al programului, astfel cum este stabilit la articolul 4, și cu planul de acțiune al Uniunii pentru sport, programul se axează în principal pe sportul de masă și are următoarele obiective specifice:

(a)

contracararea amenințărilor transfrontaliere la adresa integrității sportului, cum ar fi dopajul, meciurile aranjate și violența, precum și toate formele de intoleranță și discriminare;

(b)

promovarea și susținerea bunei guvernanțe în domeniul sportului, precum și a carierelor duble ale sportivilor;

(c)

promovarea activităților de voluntariat în sport, precum și a incluziunii sociale, a oportunităților egale și a conștientizării importanței activității fizice pentru întărirea sănătății, prin creșterea participării și un acces egal la activități sportive pentru toți.

(2)   Pentru evaluarea programului, în anexa I se stabilesc indicatori măsurabili și relevanți pentru fiecare obiectiv specific stabilit la alineatul (1).

Articolul 17

Activități

(1)   Obiectivele cooperării se urmăresc prin activitățile transnaționale menționate mai jos, axate în special pe sportul de masă:

(a)

sprijin pentru parteneriatele de colaborare;

(b)

sprijin pentru evenimente sportive europene nonprofit la care participă mai multe țări din program și care contribuie la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 16 alineatul (1) litera (c);

(c)

sprijin pentru consolidarea bazei de informații faptice în vederea elaborării politicilor;

(d)

dialog cu părți interesate relevante din Europa.

(2)   Activitățile menționate la alineatul (1) pot mobiliza o finanțare suplimentară de la părți terțe, cum ar fi întreprinderile private.

CAPITOLUL V

Dispoziții financiare

Articolul 18

Buget

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului începând cu 1 ianuarie 2014 este de 14 774 524 000 EUR în prețuri curente.

Creditele anuale se autorizează de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul limitelor cadrului financiar multianual.

(2)   Suma menționată la alineatul (1) se alocă pentru acțiunile programului după cum urmează, cu o marjă de flexibilitate care nu depășește 5 % din fiecare sumă alocată:

(a)

77,5 % pentru educație și formare, din care se alocă minimum:

(i)

43 % învățământului superior, reprezentând 33,3 % din bugetul total;

(ii)

22 % formării profesionale, reprezentând 17 % din bugetul total;

(iii)

15 % învățământului preuniversitar, reprezentând 11,6 % din bugetul total;

(iv)

5 % învățării în rândul adulților, reprezentând 3,9 % din bugetul total;

(b)

10 % pentru tineret;

(c)

3,5 % pentru mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți;

(d)

1,9 % pentru „Jean Monnet”;

(e)

1,8 % pentru sport, din care maximum 10 % pentru activitățile menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (b);

(f)

3,4 % ca granturi de funcționare pentru agențiile naționale; și

(g)

1,9 % pentru acoperirea cheltuielilor administrative.

(3)   În ceea ce privește alocările menționate la alineatul (2) literele (a) și (b), cel puțin 63 % se alocă pentru mobilitatea persoanelor în scopul învățării, cel puțin 28 % pentru cooperarea pentru inovare și schimbul de bune practici și 4,2 % ca sprijin pentru reforma politicilor.

(4)   În plus față de pachetul financiar indicat la alineatul (1) și în scopul promovării dimensiunii internaționale a învățământului superior, finanțări suplimentare așa cum se prevede în diferitele instrumente externe (Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare ICD, Instrumentul european de vecinătate IEV, Instrumentul de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe IP și Instrumentul de asistență pentru preaderare IAP) se alocă pentru acțiuni de mobilitate în scopul învățării către sau din țări partenere, precum și pentru cooperare și dialog politic cu autorități, instituții și organizații din respectivele țări. Prezentul regulament se aplică utilizării fondurilor respective, asigurând totodată conformitatea cu regulamentele care reglementează respectivele instrumente externe și, în cazul ICD, îndeplinirea criteriilor pentru asistența publică pentru dezvoltare, stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

Finanțarea este pusă la dispoziție prin intermediul a două alocări multianuale care acoperă primii patru ani și, respectiv, cei trei ani care mai rămân. Alocarea finanțării respective se stabilește în programarea estimativă multianuală a instrumentelor externe menționate la primul paragraf, în conformitate cu nevoile și prioritățile identificate ale țărilor în cauză. Cooperarea cu țările partenere se poate baza, după caz, pe credite suplimentare de la țările respective care urmează să fie puse la dispoziție în conformitate cu procedurile care urmează să fie convenite cu acestea.

Acțiunile de mobilitate a studenților și a personalului între țările din program și țările partenere, finanțate prin alocări de la ICD se axează pe domenii relevante pentru o dezvoltarea sustenabilă și favorabilă incluziunii a țărilor în curs de dezvoltare.

(5)   Alocația financiară pentru program poate acoperi, de asemenea, cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, care sunt necesare pentru gestionarea programului și îndeplinirea obiectivelor acestuia, în special studiile, reuniunile experților, acțiunile de informare și comunicare, inclusiv comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament, cheltuielile legate de domeniul informatic care se concentrează pe prelucrarea și schimbul de informații, împreună cu toate celelalte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă suportate de Comisie pentru gestionarea programului.

(6)   Alocația financiară poate acoperi, de asemenea, cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției între program și măsurile adoptate în temeiul Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE. Dacă este necesar, în bugetul pentru perioada de după 2020 ar putea fi introduse credite pentru acoperirea unor cheltuieli similare, permițându-se astfel gestionarea acțiunilor și activităților nefinalizate până la 31 decembrie 2020.

(7)   Fondurile pentru mobilitatea persoanelor în scopul învățării menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a) și articolul 12 litera (a) care urmează să fie gestionate de o agenție națională sau de agenții naționale (denumite în continuare „agenție națională”) se alocă în funcție de populație și de costul vieții în statul membru, de distanța dintre capitalele statelor membre și de performanță. Parametrul de performanță reprezintă 25 % din totalul fondurilor în conformitate cu criteriile menționate la alineatele (8) și (9). În ceea ce privește fondurile pentru parteneriatele strategice menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) și la articolul 10d alineatul (1) litera (a), care urmează să fie selectate și gestionate de o agenție națională, fondurile se alocă pe baza criteriilor ce urmează a fi stabilite de Comisie, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3). În măsura posibilului, respectivele formule sunt neutre în raport cu diferitele sisteme de educație și formare din statele membre, evită reduceri substanțiale în bugetul anual alocat statelor membre de la un an la altul și reduc la maximum dezechilibrele excesive la nivelul granturilor alocate.

(8)   Alocarea fondurilor pe baza performanței se aplică pentru a promova o utilizare eficientă și eficace a resurselor. Criteriile utilizate pentru măsurarea performanței se bazează pe cele mai recente date disponibile și se axează în special pe:

(a)

nivelul rezultatelor anuale obținute; și

(b)

nivelul plăților anuale realizate.

(9)   Alocarea de fonduri pentru anul 2014 se bazează pe cele mai recente date disponibile privind acțiunile desfășurate și rata de absorbție a bugetului pentru programele „Învățarea pe tot parcursul vieții”, „Tineret în acțiune” și „Erasmus Mundus” până la 31 decembrie 2013 inclusiv.

(10)   Programul poate oferi sprijin prin modalități inovatoare de finanțare specifice, în special cele stabilite la articolul 20.

Articolul 19

Modalități de finanțare specifice

(1)   Comisia pune în aplicare sprijinul financiar al Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   Comisia poate lansa apeluri comune cu țările partenere sau organizațiile și agențiile acestora pentru a finanța proiecte pe baza complementarității fondurilor. Proiectele pot fi evaluate și selectate prin proceduri comune de evaluare și selecție, care sunt convenite de către agențiile de finanțare implicate, în conformitate cu principiile stabilite în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Organismele publice, precum și școlile, instituțiile de învățământ superior și organizațiile din domeniul educației, formării, tineretului și sportului care au primit peste 50 % din veniturile lor anuale de la surse publice în ultimii doi ani sunt considerate ca având capacitatea financiară, profesională și administrativă necesară pentru a desfășura activități în cadrul programului. Ele nu au obligația să prezinte documentație suplimentară pentru a demonstra această capacitate.

(4)   Prin derogare de la articolul 130 alineatul (2) al Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 și în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia poate considera ca fiind eligibile pentru finanțare începând cu 1 ianuarie 2014 costurile legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor care beneficiază de sprijin și care au fost suportate în primele șase luni ale anului 2014, chiar dacă acestea au fost suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de finanțare.

(5)   Suma menționată la articolul 137 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 nu se aplică sprijinului financiar pentru mobilitatea în scopul învățării acordat persoanelor.

Articolul 20

Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți

(1)   Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți oferă garanții parțiale intermediarilor financiari pentru împrumuturile acordate, în cele mai favorabile condiții posibile, studenților înscriși pentru obținerea unei diplome de ciclul al doilea, cum ar fi cea de master, într-o o instituție recunoscută de învățământ superior dintr-o țară din program, astfel cum se menționează la articolul 24 alineatul (1), care nu este nici țara lor de reședință, nici țara în care au obținut calificarea necesară pentru accesul la programul de master.

(2)   Garanțiile oferite prin mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți acoperă împrumuturile eligibile noi ale studenților în limita a maximum 12 000 EUR pentru un program de un an și în limita a maximum 18 000 EUR pentru un program care durează până la doi ani, sau echivalentul în moneda locală.

(3)   Managementul mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți la nivelul Uniunii este încredințat Fondului european de investiții (FEI), în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012, pe baza unui acord de delegare cu Comisia, care stabilește în detaliu normele și cerințele implementării mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți, și obligațiile respective ale părților. Pe această bază, FEI încheie acorduri cu intermediari financiari, precum băncile, instituțiile naționale și/sau regionale de credite pentru studenți sau alte instituții financiare recunoscute, și face tot posibilul pentru a selecta un intermediar financiar din fiecare țară din program, pentru a se asigura că studenți din toate țările din program au acces la mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți într-un mod coerent și nediscriminatoriu.

(4)   Anexa II precizează informațiile tehnice referitoare la funcționarea mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți.

CAPITOLUL VI

Performanță, rezultate și diseminarea lor

Articolul 21

Monitorizarea și evaluarea performanței și rezultatelor

(1)   Comisia, în cooperare cu statele membre, monitorizează și prezintă periodic rapoarte privind performanța și rezultatele programului măsurate în raport cu obiectivele acestuia, în special în ceea ce privește:

(a)

valoarea adăugată europeană, menționată la articolul 3;

(b)

distribuirea fondurilor asociate cu sectoarele educației, formării și tineretului, pentru a asigura, până la sfârșitul programului, o alocare a finanțării care să garanteze un impact sistemic sustenabil;

(c)

utilizarea fondurilor provenite din instrumentele externe, conform dispozițiilor articolului 18 alineatul (4), precum și contribuția lor la obiectivele și principiile instrumentelor respective.

(2)   În plus față de desfășurarea activităților continue de monitorizare, Comisia întocmește un raport intermediar de evaluare până la 31 decembrie 2017, pentru a evalua eficacitatea măsurilor luate pentru atingerea obiectivelor programului, și pentru a evalua eficiența programului și valoarea adăugată europeană a acestuia, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament. Raportul intermediar de evaluare abordează domeniul de aplicare al simplificării programului, coerența internă și externă a acestuia, continuarea relevanței tuturor obiectivelor sale, și contribuția măsurilor luate la realizarea Strategiei Europa 2020. Acesta ia, de asemenea, în considerare rezultatele unei evaluări privind impactul pe termen lung al programelor precedente („Învățarea pe tot parcursul vieții”, „Tineret în acțiune”, „Erasmus Mundus” și alte programe internaționale în domeniul învățământului superior).

(3)   Comisia transmite raportul intermediar de evaluare menționat la alineatul (2) către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor.

(4)   Fără a aduce atingere cerințelor prevăzute în capitolul VIII și obligațiilor agențiilor naționale, astfel cum se menționează la articolul 28, statele membre prezintă Comisiei, până la 30 iunie 2017, un raport cu privire la implementarea și impactul programului pe teritoriile lor respective.

(5)   Comisia transmite o evaluare finală a programului către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, până la 30 iunie 2022.

Articolul 22

Comunicare și diseminare

(1)   Comisia, în cooperare cu statele membre, asigură diseminarea informațiilor, publicitatea și monitorizarea cu privire la toate acțiunile și activitățile sprijinite în cadrul programului, precum și diseminarea rezultatelor programelor anterioare „Învățarea pe tot parcursul vieții”, „Tineret în acțiune” și „Erasmus Mundus”.

(2)   Beneficiarii proiectelor care beneficiază de sprijin prin acțiunile și activitățile menționate la articolele 6, 10, 12 17 și articolul 20 ar trebui să asigure o bună comunicare și diseminare a rezultatelor și impactului obținute. Aceasta poate include oferirea reciprocă de informații privind oportunitățile de mobilitate.

(3)   Agențiile naționale menționate la articolul 28 elaborează o politică coerentă în privința diseminării și exploatării eficace a rezultatelor activităților sprijinite în cadrul acțiunilor pe care le gestionează în cadrul programului, sprijină Comisia în sarcina generală de a disemina informații cu privire la program, inclusiv informații cu privire la acțiuni și activități gestionate la nivel național și la nivelul Uniunii, și rezultatele sale, și informează grupurile țintă relevante cu privire la acțiunile întreprinse în țara lor.

(4)   Organismele publice și private din cadrul sectoarelor care fac obiectul programului utilizează marca „Erasmus+” în acțiunile de comunicare și de diseminare a informațiilor referitoare la program. Pentru diferitele sectoare ale programului se utilizează următoarele mărci sectoriale:

„Comenius”, pentru învățământul preuniversitar;

„Erasmus”, pentru toate tipurile de învățământ superior din țările din program;

„Erasmus Mundus”, pentru toate tipurile de activități de învățământ superior dintre țările din program și țările partenere;

„Leonardo da Vinci”, pentru formarea profesională;

„Grundtvig”, pentru învățarea în rândul adulților;

„Tineret în acțiune”, pentru învățarea non-formală și informală în domeniul tineretului;

„Sport”, pentru activitățile din domeniul sportului.

(5)   Activitățile de comunicare contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, dacă acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament.

CAPITOLUL VII

Accesul la program

Articolul 23

Acces

(1)   Orice organism public sau privat activ în domenii precum educația, formarea, tineretul și sportul de masă poate solicita finanțare în cadrul programului. În cazul activităților menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) și la articolul 14 alineatul (1) litera (a), programul vizează, de asemenea, susținerea participării grupurilor de tineri implicate în activități de tineret, dar nu neapărat în cadrul unei organizații de tineret.

(2)   La punerea în aplicare a programului, inclusiv în privința selectării participanților și a atribuirii burselor, Comisia și statele membre se asigură că sunt depuse eforturi deosebite pentru a promova incluziunea socială și participarea persoanelor cu nevoi speciale sau care beneficiază de mai puține oportunități.

Articolul 24

Participarea țărilor

(1)   Programul este deschis participării următoarelor țări (denumite în continuare „țările din program”):

(a)

statele membre;

(b)

țările în curs de aderare, țările candidate și potențial candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru, în deciziile consiliilor de asociere sau în alte acorduri similare;

(c)

țările AELS care sunt părți la Acordul SEE, în conformitate cu dispozițiile acordului respectiv;

(d)

Confederația Elvețiană, pe baza unui acord bilateral care urmează a fi încheiat cu țara respectivă;

(e)

țările care fac obiectul politicii europene de vecinătate, care au încheiat acorduri cu Uniunea în care se prevede posibilitatea participării lor la programele Uniunii, cu condiția încheierii unui acord bilateral cu Uniunea privind condițiile participării lor la program.

(2)   Țările din program se supun tuturor obligațiilor și își îndeplinesc toate atribuțiile prevăzute în prezentul regulament cu privire la statele membre.

(3)   Programul sprijină cooperarea cu țările partenere, în special țările din vecinătate, cu privire la acțiunile și activitățile menționate la articolele 6, 10 și 12.

CAPITOLUL VIII

Sistemul de gestionare și audit

Articolul 25

Complementaritate

Comisia, în cooperare cu statele membre, asigură coerența și complementaritatea globală a programului cu:

(a)

politicile și programele relevante, în special cele legate de cultură și mass-media, ocuparea forței de muncă, cercetare și inovare, industrie și întreprinderi, politica de coeziune și dezvoltare, precum și cu politicile și inițiativele de extindere, instrumentele și strategiile din domeniul politicii regionale și al relațiilor externe.

(b)

celelalte surse de finanțare relevante ale Uniunii pentru politicile privind educația, formarea, tineretul și sportul, în special Fondul social european și celelalte instrumente financiare referitoare la ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, Fondul european de dezvoltare regională și „Orizont 2020” - programul cadru pentru cercetare și inovare, precum și instrumentele financiare referitoare la justiție și cetățenie, sănătate, programele de cooperare externă și asistența de preaderare.

Articolul 26

Organismele de implementare

Programul este implementat în mod coerent de următoarele organisme:

(a)

Comisia, la nivelul Uniunii;

(b)

agențiile naționale, la nivel național în țările din program.

Articolul 27

Autoritatea națională

(1)   Termenul „autoritate națională” se referă la una sau mai multe autorități naționale, în conformitate cu legislația și practicile de la nivel național.

(2)   Până la 22 ianuarie 2014, statele membre notifică Comisiei, prin intermediul unei notificări formale transmise de către reprezentanța lor permanentă, cu privire la persoana (persoanele) autorizată (autorizate) legal să acționeze în numele lor în calitate de „autoritate națională”, în sensul prezentului regulament. În cazul înlocuirii autorității naționale în decursul programului, statul membru în cauză notifică aceasta imediat Comisiei în conformitate cu aceeași procedură.

(3)   Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a înlătura obstacolele juridice și administrative din calea bunei funcționări a programului, inclusiv, atunci când este posibil, măsuri vizând rezolvarea problemelor care creează dificultăți la obținerea vizelor.

(4)   Până la 22 martie 2014, autoritatea națională desemnează una sau mai multe agenții naționale. În cazul în care există mai mult de o agenție națională, statele membre instituie un mecanism adecvat pentru gestionarea coordonată a implementării programului la nivel național, în special în scopul de a asigura o implementare coerentă și eficientă din punctul de vedere al costurilor și de a stabili contacte eficiente cu Comisia în această privință, precum și de a facilita un posibil transfer al fondurilor între agenții, asigurând astfel flexibilitate și o mai bună utilizare a fondurilor alocate statelor membre. Fără a aduce atingere articolului 29 alineatul (3), fiecare stat membru decide modul în care organizează relația dintre autoritatea sa națională și agenția națională, inclusiv sarcinile precum stabilirea programului anual de activitate al agenției naționale.

Autoritatea națională transmite Comisiei o evaluare ex ante corespunzătoare a conformității care arată dacă agenția națională respectă articolul 58 alineatul (1) litera (c), punctele (v) și (vi), ale articolului 60 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr 966/2012 și ale articolului 38 din Regulamentul delegat (UE) nr 1268/2012 al Comisiei (19), precum și cerințele Uniunii pentru standardele de control intern pentru agențiile naționale și normele de gestionare a fondurilor programului pentru sprijinul sub formă de granturi.

(5)   Autoritatea națională desemnează un organism independent de audit, astfel cum se menționează la articolul 30.

(6)   Autoritatea națională își fundamentează evaluarea ex ante a conformității pe propriile controale și audituri și/sau pe controalele și auditurile efectuate de organismul independent de audit menționat la articolul 30.

(7)   În cazul în care agenția națională desemnată pentru program este aceeași cu agenția națională desemnată pentru programul precedent „Învățarea pe tot parcursul vieții” sau „Tineret în acțiune”, domeniul de aplicare a controalelor și a auditurilor pentru evaluarea ex ante a conformității poate fi limitat la cerințele care sunt noi și specifice pentru program.

(8)   Autoritatea națională monitorizează și supervizează gestionarea programului la nivel național. Aceasta informează și consultă Comisia în timp util înainte de luarea oricărei decizii care poate avea un impact semnificativ asupra gestionării programului, în special în ceea ce privește propria agenție națională.

(9)   Autoritatea națională oferă cofinanțare adecvată pentru funcționarea agenției sale naționale pentru a se asigura că programul este gestionat cu respectarea normelor aplicabile ale Uniunii.

(10)   În cazul în care Comisia respinge desemnarea agenției naționale în urma efectuării unei examinări a evaluării ex ante a conformității, autoritatea națională se asigură că sunt întreprinse măsuri de remediere necesare pentru ca agenția națională să respecte cerințele minime stabilite de Comisie sau desemnează un alt organism ca agenție națională.

(11)   Pe baza declarației anuale privind gestionarea a agenției naționale, a avizului de audit independent cu privire la acest subiect și a analizei Comisiei privind conformitatea și performanța agenției naționale, autoritatea națională informează Comisia până la data de 31 octombrie a fiecărui an cu privire la activitățile sale de monitorizare și supervizare privind programul.

(12)   Autoritatea națională își asumă responsabilitatea pentru gestionarea corectă a fondurilor Uniunii transferate de Comisie către agenția națională pentru sprijinul sub formă de granturi care urmează să fie acordat în cadrul programului.

(13)   În caz de nereguli, neglijență sau fraudă care pot fi imputate agenției naționale, sau în cazul unor lacune grave sau a unor rezultate insuficiente din partea agenției naționale, atunci când această situație duce la reclamații depuse de Comisie împotriva agenției naționale, autoritatea națională este răspunzătoare să ramburseze Comisiei fondurile nerecuperate.

(14)   În circumstanțele menționate la alineatul (13), autoritatea națională poate revoca mandatul agenției naționale, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea Comisiei. În cazul în care autoritatea națională dorește să revoce acel mandat pentru alte motive justificate, aceasta notifică revocarea Comisiei cel puțin șase luni înaintea datei prevăzute pentru încetarea mandatului agenției naționale. În acest caz, autoritatea națională și Comisia ajung la un acord în mod formal cu privire la măsuri de tranziție specifice și termenele corespunzătoare.

(15)   În caz de revocare, autoritatea națională desfășoară controalele necesare privind fondurile Uniunii încredințate agenției naționale al cărei mandat a fost revocat și asigură un transfer fără probleme, către noua agenție națională, al acestor fonduri, precum și al tuturor documentelor și instrumentelor de gestionare necesare pentru gestionarea programului. Autoritatea națională furnizează agenției naționale al cărei mandat a fost revocat sprijinul financiar necesar pentru a continua îndeplinirea obligațiilor sale contractuale față de beneficiarii programului și Comisie până la transferul acestor obligații către o nouă agenție națională.

(16)   În cazul în care Comisia solicită acest lucru, autoritatea națională desemnează instituțiile sau organizațiile sau tipurile de instituții și organizații care sunt considerate eligibile pentru participarea la acțiuni specifice ale programului în teritoriile lor respective.

Articolul 28

Agenția națională

(1)   Termenul „agenție națională” se referă la una sau mai multe agenții naționale, în conformitate cu legislația și practicile la nivel național.

(2)   Agenția națională:

(a)

are personalitate juridică sau este parte a unei entități care are personalitate juridică și este reglementată de legislația statului membru în cauză; un minister nu poate fi desemnat ca agenție națională;

(b)

dispune de capacitate adecvată de gestionare, personal și infrastructură ca să își îndeplinească sarcinile în mod satisfăcător, asigurând o gestionare eficientă și eficace a programului și buna gestionare financiară a fondurilor Uniunii;

(c)

dispune de mijloacele juridice și operaționale pentru a aplica normele privind gestionarea administrativă, contractuală și financiară stabilite la nivelul Uniunii;

(d)

oferă garanții financiare adecvate, emise de preferință de către o autoritate publică, care corespund nivelului fondurilor Uniunii pe care va fi solicitată să le gestioneze;

(e)

este desemnată pentru durata programului.

(3)   Agenția națională este responsabilă de gestionarea tuturor etapelor ciclului de viață al proiectului ale următoarelor acțiuni ale programului, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (v) și punctul (vi) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și cu articolul 44 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012:

(a)

„mobilitatea persoanelor în scopul învățării”, cu excepția mobilității organizate pe baza diplomelor comune sau duble/multiple, a proiectelor de voluntariat de mare anvergură și a mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți;

(b)

„parteneriate strategice” din cadrul acțiunii „cooperare pentru inovare și schimbul de bune practici”;

(c)

gestionarea activităților de mică anvergură care sprijină dialogul structurat în domeniul tineretului, în cadrul acțiunii „sprijin pentru reformarea politicilor”.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), deciziile de selecție și de atribuire pentru parteneriatele strategice menționate la alineatul (3) litera (b) pot fi luate la nivelul Uniunii, dacă se ia o decizie în acest sens în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3), și numai în cazurile specifice în care există motive clare pentru această centralizare.

(5)   Agenția națională acordă beneficiarilor sprijin sub formă de granturi, fie prin intermediul unui acord de grant, fie prin intermediul unei decizii de grant, astfel cum este specificat de către Comisie pentru acțiunea programului în cauză.

(6)   Agenția națională prezintă, în fiecare an, un raport Comisiei și propriei autorități naționale, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Agenția națională este responsabilă de punerea în aplicare a observațiilor emise de Comisie în urma analizei declarației anuale privind gestionarea,și a avizului de audit independent cu privire la acest subiect.

(7)   Agenția națională nu poate delega unui terț nicio sarcină care îi este conferită privind implementarea programului sau bugetului, fără autorizare scrisă prealabilă din partea autorității naționale și a Comisiei. Agenția națională își păstrează răspunderea exclusivă pentru orice sarcină delegată către un terț.

(8)   În cazul în care mandatul unei agenții naționale este revocat, agenția națională respectivă rămâne responsabilă din punct de vedere juridic pentru îndeplinirea obligațiilor sale contractuale față de beneficiarii programului și Comisie până la transferul acestor obligații către o nouă agenție națională.

(9)   Agenția națională este responsabilă de gestionarea și încheierea acordurilor financiare cu privire la programele precedente „Învățarea pe tot parcursul vieții” și „Tineret în acțiune” care vor fi încă deschise la începutul programului.

Articolul 29

Comisia Europeană

(1)   În termen de două luni de la primirea evaluării ex ante a conformității din partea autorității naționale, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (4), Comisia acceptă, acceptă condiționat sau respinge desemnarea agenției naționale. Comisia nu se angajează într-o relație contractuală cu agenția națională înainte de acceptarea evaluării ex ante a conformității. În cazul unei acceptări condiționate, Comisia poate aplica măsuri de precauție proporționale în raportului său contractual cu agenția națională.

(2)   În momentul în care acceptă evaluarea ex ante a conformității de către agenția națională desemnată pentru program, Comisia formalizează responsabilitățile juridice cu privire la acordurile financiare referitoare la programele precedente „Învățarea pe tot parcursul vieții” și „Tineret în acțiune” și care sunt încă deschise la începutul programului.

(3)   În conformitate cu articolul 27 alineatul (4), documentul care reglementează relația contractuală între Comisie și agenția națională:

(a)

stipulează standardele de control intern pentru agențiile naționale și normele pentru gestionarea fondurilor Uniunii pentru sprijinul sub formă de granturi de către agențiile naționale;

(b)

include programul de lucru al agenției naționale, care cuprinde sarcinile de gestionare ale agenției naționale pentru care se furnizează sprijin din partea Uniunii;

(c)

precizează cerințele de raportare pentru agenția națională.

(4)   Comisia pune la dispoziția agenției naționale, în fiecare an, următoarele fonduri ale programului:

(a)

fonduri pentru sprijin sub formă de granturi în statul membru, pentru acțiunile programului, a căror gestionare este încredințată agenției naționale;

(b)

o contribuție financiară în sprijinul sarcinilor agenției naționale privind gestionarea programului. Aceasta este acordată sub forma unei contribuții forfetare la costurile operaționale ale agenției naționale. Ea este stabilită pe baza cuantumului fondurilor Uniunii pentru sprijinul sub formă de granturi încredințat agenției naționale.

(5)   Comisia stabilește cerințele pentru programul de lucru al agenției naționale. Comisia nu pune la dispoziția agenției naționale fonduri ale programului decât după aprobarea oficială a programului de lucru al agenției naționale relevante de către Comisie.

(6)   Pe baza cerințelor privind conformitatea pentru agențiile naționale menționate la articolul 27 alineatul (4), Comisia revizuiește sistemele naționale de gestionare și control, în special pe baza evaluării ex ante a conformității furnizate acesteia de către autoritatea națională, a declarației anuale privind gestionarea a agenției naționale și a avizului organismului independent de audit cu privire la acest subiect, ținând seama în mod corespunzător de informațiile anuale din partea autorității naționale privind activitățile sale de monitorizare și supervizare privind programul.

(7)   După evaluarea declarației anuale privind gestionarea și a avizului organismului independent de audit cu privire la acest subiect, Comisia adresează avizul și observațiile sale cu privire la acest subiect agenției naționale și autorității naționale.

(8)   În cazul în care Comisia nu poate accepta declarația anuală privind gestionarea sau avizul de audit independent cu privire la acest subiect sau în cazul unei implementări nesatisfăcătoare a observațiilor Comisiei de către agenția națională, Comisia poate pune în aplicare orice măsuri de precauție și corective necesare pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii în conformitate cu articolul 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(9)   Comisia organizează reuniuni periodice cu rețeaua agențiilor naționale pentru a asigura o implementare coerentă a programului în toate țările din program.

Articolul 30

Organismul independent de audit

(1)   Organismul independent de audit emite un aviz de audit referitor la declarația anuală privind gestionarea menționată la articolul 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   Organismul independent de audit:

(a)

are competențele profesionale necesare pentru desfășurarea auditurilor din sectorul public;

(b)

garantează că auditurile sale iau în considerare standardele de audit acceptate pe plan internațional;

(c)

nu este în situația unui conflict de interese cu privire la entitatea juridică din care face parte agenția națională. În special, organismul este independent din punct de vedere al funcționării, în raport cu entitatea juridică din care face parte agenția națională.

(3)   Organismul independent de audit furnizează Comisiei și reprezentanților săi, precum și Curții de Conturi acces deplin la toate documentele și rapoartele în sprijinul avizului de audit pe care îl emite referitor la declarația anuală privind gestionarea a agenției naționale.

CAPITOLUL IX

Sistemul de control

Articolul 31

Principiile sistemului de control

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale, prin controale eficace și, dacă sunt detectate nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(2)   Comisia este responsabilă de controalele de supervizare cu privire la acțiunile și activitățile programului gestionate de agențiile naționale. Ea stabilește cerințele minime pentru controalele agenției naționale și ale organismului independent de audit.

(3)   Agenția națională este responsabilă de controalele primare ale beneficiarilor de granturi pentru acțiunile și activitățile programului, astfel cum se menționează la articolul 28 alineatul (3). Aceste controale oferă o asigurare rezonabilă că granturile acordate sunt utilizate în conformitate cu destinația lor și cu normele aplicabile ale Uniunii.

(4)   În ceea ce privește fondurile programului transferate către agențiile naționale, Comisia va asigura coordonarea adecvată a controalelor sale cu autoritățile naționale și cu agențiile naționale, pe baza principiului auditului unic și în urma unei analize bazate pe riscuri. Prezenta dispoziție nu se aplică investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Articolul 32

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia sau reprezentanții săi și Curtea de Conturi au competența de a audita, pe baza documentelor și la fața locului, toți beneficiarii de granturi, contractanții, subcontractanții și alți terți care au primit fonduri din partea Uniunii. Ele pot, de asemenea, să efectueze audituri și controale ale agențiilor naționale.

(2)   OLAF poate efectua controale și inspecții la fața locului asupra operatorilor economici vizați direct sau indirect de astfel de finanțări în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul Consiliului (Euratom, CE) nr. 2185/96 (20) în vederea stabilirii posibilelor cazuri de fraudă, corupție sau altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de subvenționare sau un contract privind finanțarea din partea Uniunii.

(3)   Fără a se aduce atingere alineatelor (1) și (2), acordurile de cooperare cu țări terțe și organizații internaționale, precum și acordurile de grant, deciziile de grant și contractele care rezultă din aplicarea prezentului regulament împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și controale și inspecții la fața locului.

CAPITOLUL X

Delegarea de competențe și dispozițiile de punere în aplicare

Articolul 33

Delegarea de competențe Comisiei

Pentru ca gestionarea sarcinilor să aibă loc la nivelul cel mai adecvat, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 în ceea ce privește modificarea articolului 28 alineatul (3), numai în scopul de a dispune acțiuni suplimentare care urmează a fi gestionate de agențiile naționale.

Articolul 34

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 33 este conferită Comisiei pe durata programului.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 33 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Ea nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 33 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 35

Implementarea programului

Pentru a implementa programul, Comisia adoptă programele de lucru anuale prin acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3). Fiecare program de lucru anual asigură că obiectivele generale și specifice stabilite la articolele 4, 5, 11 și 16 sunt puse în aplicare anual, în mod coerent și evidențiază rezultatele așteptate, metoda de punere în aplicare și suma sa totală. programele de lucru anuale conțin, de asemenea, o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o indicare a sumei alocate fiecărei acțiuni, precum și distribuirea fondurilor între statele membre pentru acțiunile gestionate prin intermediul agențiilor naționale, și un calendar indicativ de implementare. Acestea includ, pentru granturi, rata maximă de cofinanțare, care ia în considerare caracteristicile specifice ale grupurilor-țintă, în special capacitatea lor de cofinanțare și posibilitățile lor de a atrage finanțare din partea terților. În mod special, pentru acțiuni care privesc organizațiile cu capacități financiare limitate, rata de cofinanțare se stabilește la minimum 50 %.

Articolul 36

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Comitetul se poate reuni în configurații specifice pentru a se ocupa de aspecte sectoriale. Dacă este cazul, în conformitate cu regulamentul său de procedură, pe bază ad hoc, experți externi, inclusiv reprezentanți ai partenerilor sociali, pot fi invitați să participe la reuniunile sale ca observatori;

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL XI

Dispoziții finale

Articolul 37

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Deciziile nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE se abrogă începând cu 1 ianuarie 2014.

(2)   Acțiunile inițiate la sau înainte de 31 decembrie 2013 pe baza Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE sunt gestionate, acolo unde este cazul, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(3)   Statele membre asigură la nivel național tranziția fără probleme între acțiunile derulate în contextul programelor anterioare în domeniul învățării pe tot parcursul vieții, al tineretului și al cooperării internaționale în cadrul învățământului superior și acelea care urmează să fie implementate în cadrul programului.

Articolul 38

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013

Pentru Parlamentul European,

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 154.

(2)  JO C 225, 27.7.2012, p. 200.

(3)  Poziția Parlamentului European din 19 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 3 decembrie 2013.

(4)  Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue (JO L 327, 24.11.2006, p. 45).

(5)  Decizia nr. 1719/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de instituire a programului „Tineretul în acțiune” pentru perioada 2007-2013 (JO L 327, 24.11.2006, p. 30).

(6)  Decizia nr. 1298/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 de stabilire a programului de acțiune Erasmus Mundus 2009-2013 pentru ameliorarea calității învățământului superior și promovarea înțelegerii interculturale prin cooperare cu țări terțe (JO L 340, 19.12.2008, p. 83).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41).

(8)  Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (JO L 375, 23.12.2004, p. 12).

(9)  Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind un cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass) (JO L 390, 31.12.2004, p. 6).

(10)  Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în vederea asigurării calității în învățământul superior (JO L 64, 4.3.2006, p. 60).

(11)  Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (JO C 111, 6.5.2008, p. 1).

(12)  Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui sistem european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP) (JO C 155, 8.7.2009, p. 11).

(13)  Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (JO C 155, 8.7.2009, p. 1).

(14)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1

(15)  Decizia Consiliului 2001/822/CE din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („decizie de asociere peste mări”) (JO L 314, 30.11.2001, p. 1).

(16)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(17)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(18)  Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele fundamentale în procesul de învățare continuă (JO L 394, 30.12.2006, p. 10).

(19)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(20)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXA I

INDICATORII DE EVALUARE A PROGRAMULUI

Programul va fi monitorizat îndeaproape pe baza unui set de indicatori care au scopul de a analiza măsura în care au fost îndeplinite obiectivele generale și specifice ale programului și de a reduce la minimum sarcinile și costurile administrative. În acest scop, se vor colecta date cu privire la următorul set de indicatori-cheie.

Europa 2020 Obiective principale în domeniul educației

Procentul celor cu vârsta între 18 si 24 de ani care au absolvit doar primul ciclu al învățământului secundar și nu sunt înscriși într-un program de educație sau formare

Procentul celor cu vârsta între 30 și 34 de ani care au absolvit învățământul terțiar sau echivalent

Criteriul de referință privind mobilitatea, în conformitate cu concluziile Consiliului referitoare la un criteriu de referință privind mobilitatea în scopul învățării

Procentul de absolvenți de învățământ superior care au urmat o perioadă de studiu sau de formare legată de învățământul superior (inclusiv stagii de practică) în străinătate

Procentul celor cu vârstă între 18 și 34 de ani cu formare profesională inițială și calificare profesională, care au urmat o perioadă de formare profesională inițială și studiu legat de formare sau o perioadă de formare (inclusiv stagii de practică) în străinătate

Cantitative (generale)

Numărul de membri ai personalului sprijiniți de program, în funcție de țară și sector

Numărul de participanți cu nevoi speciale sau cu oportunități reduse

Numărul și tipul de organizații și proiecte, în funcție de țară și acțiune

Educația și formarea

Numărul de elevi, cursanți și stagiari care participă la program, în funcție de țară, sector, acțiune și gen

Numărul de studenți din învățământul superior care primesc sprijin pentru a studia într-o țară parteneră, precum și numărul de studenți veniți dintr-o țară parteneră să studieze într-o țară din program

Numărul de instituții de învățământ superior din țările partenere, implicate în acțiunile de mobilitate și cooperare

Numărul de utilizatori ai Euroguidance

Procentul de participanți care au primit un certificat, o diplomă sau o altă formă de recunoaștere oficială a participării lor în program

Procentul de participanți care declară că și-au dezvoltat competențele-cheie

Procentul de participanți la programele de mobilitate pe termen lung, care declară că și-au îmbunătățit competențele lingvistice

Jean Monnet

Numărul de studenți care beneficiază de formare prin activități Jean Monnet

Tineret

Numărul de tineri implicați în acțiuni de mobilitate, sprijinite de program, în funcție de țară, acțiune și gen

Numărul de organizații de tineret din țările din program și țările partenere, implicate în acțiuni de mobilitate și cooperare internațională

Numărul de utilizatori ai rețelei Eurodesk

Procentul de participanți care au primit un certificat, de exemplu Youthpass, o diplomă sau o altă formă de recunoaștere oficială a participării lor în program

Procentul de participanți care declară că și-au dezvoltat competențele-cheie

Procentul de participanți la activitățile de voluntariat care declară că și-au îmbunătățit competențele lingvistice

Sport

Numărul de membri ai organizațiilor sportive care candidează la program sau care participă la acesta, în funcție de țară

Procentul de participanți care au utilizat rezultatele proiectelor transfrontaliere pentru:

(a)

a combate amenințările la adresa sportului;

(b)

a îmbunătăți buna guvernanță și carierele duble

(c)

a crește incluziunea socială, egalitatea de șanse și ratele de participare.


ANEXA II

INFORMAȚII TEHNICE PRIVIND MECANISMUL EUROPEAN DE GARANTARE A ÎMPRUMUTURILOR PENTRU STUDENȚI

1.   Selectarea intermediarilor financiari

În urma unui apel de exprimare a interesului, intermediarii financiari sunt selectați în conformitate cu cele mai bune practici de pe piață în ceea ce privește, printre altele:

(a)

volumul de finanțare pusă la dispoziția studenților;

(b)

condițiile cele mai favorabile oferite studenților, cu condiția respectării standardelor minime de creditare stabilite la punctul 2;

(c)

accesul la finanțare pentru toți rezidenții țărilor din program, în conformitate cu definițiile de la articolul 24 alineatul (1);

(d)

măsuri de prevenire a fraudelor; și

(e)

respectarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1).

2.   Protecția debitorilor

Următoarele garanții constituie condițiile minime care trebuie oferite de intermediarii financiari care doresc să acorde împrumuturi pentru studenți garantate prin mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți:

(a)

nu se solicită nicio garanție colaterală sau din partea părinților;

(b)

împrumuturile se acordă în mod nediscriminatoriu;

(c)

ca parte a procesului de evaluare, intermediarul financiar ia în considerare riscul de supraîndatorare a studentului, pe baza nivelurilor de acumulare a datoriilor și a oricăror hotărâri judecătorești privind creanțele nerecuperate; și

(d)

rambursarea se bazează pe un model hibrid, care combină plățile standardizate de tip ipotecar cu garanții sociale, în special:

(i)

o rată a dobânzii în mod semnificativ mai redusă în comparație cu ratele de pe piață;

(ii)

o perioadă inițială de grație, înainte de începerea rambursărilor, care să dureze minimum 12 luni după sfârșitul programului de studiu, sau, în cazul în care legislația națională nu prevede astfel de întârzieri, o dispoziție privind efectuarea unor rambursări simbolice pe durata acestei perioade de 12 luni;

(iii)

o dispoziție pentru o „pauză de rambursare”, pentru o durată minimă de 12 luni pe toată perioada împrumutului, care poate fi invocată la cererea absolventului sau, în cazul în care dreptul intern nu prevede astfel de întârzieri, o dispoziție privind efectuarea unor rambursări simbolice în cursul acestei perioade de 12 luni;

(iv)

o opțiune de suspendare a dobânzii în cursul perioadei de studiu;

(v)

asigurare de viață sau pentru invaliditate; și

(vi)

absența penalităților pentru plata totală sau parțială în avans.

Intermediarii financiari pot oferi rambursări în funcție de venit, precum și condiții îmbunătățite, cum ar fi perioade de grație mai lungi, pauze de rambursare mai mari sau scadențe mai târzii, pentru a ține cont de necesitățile specifice ale absolvenților, cum ar fi ale celor care urmează ulterior studii de doctorat sau pentru a lăsa mai mult timp absolvenților să-și găsească un loc de muncă. În procedura de selecție a intermediarilor financiari, se ține seama de furnizarea unor astfel de condiții avantajoase.

3.   Monitorizarea și evaluarea

Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți face obiectul monitorizării și al evaluării, în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament și pe baza articolului 140 alineatul (8) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Ca parte a acestui proces, Comisia prezintă rapoarte privind efectele mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți asupra beneficiarilor și asupra sistemelor de învățământ superior. Raportul Comisiei include, printre altele, măsurile propuse pentru gestionarea tuturor domeniilor de preocupare și datele privind:

(a)

numărul de studenți care au primit împrumuturi prin intermediul mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți, inclusiv date privind ratele de absolvire;

(b)

volumul împrumuturilor acordate de intermediarii financiari;

(c)

nivelul ratelor de dobândă;

(d)

nivelurile datoriei restante și ale incapacității de plată, inclusiv toate măsurile adoptate de intermediarii financiari contra debitorilor în insolvență;

(e)

măsuri de prevenire a fraudelor, adoptate de intermediarii financiari;

(f)

profilul studenților beneficiari, inclusiv mediul lor de proveniență socioeconomic, domeniul de studii, țara de origine și țara de destinație, în conformitate cu legislația națională privind protecția datelor;

(g)

echilibrul geografic al utilizării; și

(h)

acoperirea geografică a intermediarilor financiari.

Fără a aduce atingere competențelor conferite Parlamentului European și Consiliului, în conformitate cu articolul 140 alineatul (9) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, Comisia are în vedere adoptarea unor modificări adecvate de reglementare, inclusiv modificări legislative, dacă răspunsul așteptat al pieței sau participarea intermediarilor financiari nu sunt satisfăcătoare.

4.   Buget

Alocările bugetare acoperă costul integral al mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți, inclusiv obligațiile de plată către intermediarii financiari participanți care solicită garanții parțiale și taxe de gestionare pentru FIE.

Bugetul alocat mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți, astfel cum menționează articolul 18 alineatul (2) litera (c) nu este mai mare de 3,5 % din bugetul total al programului.

5.   Vizibilitate și sensibilizare

Fiecare intermediar financiar participant contribuie la promovarea mecanismului de garantare a împrumuturilor pentru studenți, prin furnizarea de informații potențialilor studenți. În acest scop, Comisia, printre altele, furnizează agențiilor naționale din țările din program informațiile necesare pentru a le permite acestora să acționeze ca centre de informare privind mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți.


(1)  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/74


REGULAMENTUL (UE) NR. 1289/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Este necesar ca mecanismul de reciprocitate care urmează să fie pus în aplicare în cazul în care o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (2) aplică obligativitatea vizei pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru să fie adaptat ținându-se cont de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind temeiurile juridice secundare. În plus, este necesară adaptarea mecanismului respectiv pentru ca acesta să ofere un răspuns al Uniunii ca act de solidaritate, în cazul în care o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 aplică obligativitatea vizei pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru.

(2)

La primirea unei notificări din partea unui stat membru privind aplicarea de către o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 a obligativității vizei pentru resortisanții statului membru respectiv, toate statele membre ar trebui să reacționeze în comun, oferind astfel un răspuns al Uniunii la o situație care afectează întreaga Uniune și care supune cetățenii acesteia unui tratament diferit.

(3)

Reciprocitatea deplină a vizelor este un obiectiv pe care Uniunea ar trebui să îl urmărească în mod activ în relațiile sale cu țările terțe, contribuind astfel la îmbunătățirea credibilității și a coerenței politicii externe a Uniunii.

(4)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească un mecanism privind suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor pentru o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 („mecanismul de suspendare”), într-o situație de urgență, atunci când este necesară o reacție promptă pentru soluționarea dificultăților cu care se confruntă cel puțin un stat membru și ținând cont de impactul general al situației de urgență asupra Uniunii în ansamblul său.

(5)

În sensul mecanismului de suspendare, o creștere bruscă și substanțială indică o creștere care depășește un prag de 50 %. Aceasta poate indica, de asemenea, o creștere mai redusă dacă Comisia consideră că se aplică în cazul special notificat de statul membru în cauză.

(6)

În sensul mecanismului de suspendare, o rată de recunoaștere scăzută indică o rată de recunoaștere a cererilor de azil de aproximativ 3-4 %. Aceasta poate indica, de asemenea, o rată de recunoaștere mai ridicată dacă Comisia consideră că se aplică în cazul special notificat de statul membru în cauză.

(7)

Este necesar să se evite și să se contracareze orice abuz ca urmare a exceptării de la obligativitatea vizelor pentru șederi de scurtă durată ale resortisanților unei țări terțe, dacă aceștia pun în pericol ordinea publică și securitatea internă a statelor membre în cauză.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să ofere temeiul juridic pentru obligativitatea vizelor sau pentru exceptarea de la această obligație a titularilor de documente de călătorie eliberate de anumite entități recunoscute de statul membru în cauză ca subiecți de drept internațional și care nu sunt organizații internaționale interguvernamentale.

(9)

Întrucât regulile aplicabile refugiaților și apatrizilor introduse de Regulamentul (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului (3) nu se aplică acestor persoane atunci când își au reședința pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei, este necesar să se clarifice situația privind obligativitatea vizelor impusă anumitor refugiați și apatrizi care își au reședința pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei. Prezentul regulament ar trebui să lase statelor membre libertatea de a decide cu privire la acordarea unei exceptări de la obligativitatea vizelor pentru această categorie de persoane în conformitate cu obligațiile lor internaționale. Statele membre ar trebui să notifice astfel de decizii Comisiei.

(10)

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 nu ar trebui să aducă atingere aplicării acordurilor internaționale încheiate de Comunitatea Europeană înainte de intrarea în vigoare a regulamentului respectiv, care implică necesitatea de a deroga de la normele comune în materie de vize, ținându-se totodată cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(11)

Pentru a asigura implicarea corespunzătoare a Parlamentului European și a Consiliului în cea de-a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate, dată fiind natura politică deosebit de sensibilă a suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 și implicațiile orizontale ale acestei chestiuni pentru statele membre, pentru țările asociate spațiului Schengen și pentru Uniune în sine, în special pentru relațiile lor externe și pentru funcționarea globală a spațiului Schengen, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește anumite elemente ale mecanismului de reciprocitate. Conferirea acestor competențe Comisiei ia în considerare necesitatea dezbaterilor politice privind politica Uniunii în materie de vize în spațiul Schengen. De asemenea, aceasta reflectă necesitatea asigurării transparenței și a securității juridice corespunzătoare în aplicarea mecanismului de reciprocitate tuturor resortisanților țării terțe în cauză, în special prin modificarea temporară corespunzătoare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(12)

Pentru a asigura aplicarea eficientă a mecanismului de suspendare și a anumitor dispoziții din mecanismul de reciprocitate și în special pentru a permite tuturor factorilor relevanți și a posibilelor implicații ale aplicării acestor mecanisme să fie luate în considerare în mod corespunzătort, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește stabilirea categoriilor de resortisanți ai țării terțe în cauză care ar trebui să fie supuși unei suspendări temporare a exceptării de la obligativitatea vizelor în cadrul mecanismului de reciprocitate și a duratei corespunzătoare a suspendării respective, precum și competențele pentru punerea în aplicare a mecanismului de suspendare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Procedura utilizată pentru adoptarea acestor acte de punere în aplicare ar trebui să fie procedura de examinare.

(13)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5) care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6).

(14)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7) care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8).

(15)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (10).

(16)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (11); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea acestuia, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(17)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (12); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea acestuia, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.

(18)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 539/2001 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Atunci când o țară terță care figurează pe lista din anexa II aplică obligativitatea vizelor pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru se aplică următoarele dispoziții:

(a)

în termen de 30 de zile de la momentul punerii în aplicare de către țara terță a obligativității vizelorsau, în cazurile în care obligativitatea vizelor existentă la 9 ianuarie 2014 este menținută, în termen de 30 de zile de la data respectivă, statul membru în cauză notifică acest lucru în scris Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Respectiva notificare:

(i)

menționează data punerii în aplicare a obligativității vizelor și tipurile documentelor de călătorie și ale vizelor respective;

(ii)

include o explicație detaliată a măsurilor preliminare luate de statul membru în cauză în vederea asigurării unui regim de călătorii fără viză pentru țara terță în cauză, precum și toate informațiile relevante;

Informațiile privind această notificare se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, inclusiv informațiile privind data punerii în aplicare a exceptării de la obligativitatea vizelorși tipurile documentelor de călătorie și ale vizelor respective.

În cazul în care țara terță decide să ridice obligativitatea vizelor înainte de expirarea termenului menționat la primul paragraf din prezenta literă, notificarea nu se efectuează sau este retrasă, iar informațiile nu se publică;

(b)

Comisia, imediat după data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și în consultare cu statul membru în cauză, ia măsuri împreună cu autoritățile țării terțe în cauză, în special în domeniile politic, economic și comercial, pentru a reintroduce sau a introduce un regim de călătorii fără viză și informează fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la respectivele măsuri;

(c)

dacă în termen de 90 de zile de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și în ciuda tuturor măsurilor luate în conformitate cu litera (b), țara terță nu elimină obligativitatea vizelor, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende exceptarea de la obligativitatea vizelorpentru anumite categorii de resortisanți ai respectivei țări terțe. În cazul în care un stat membru formulează o astfel de solicitare, acesta informează Parlamentul European și Consiliul;

(d)

când are în vedere măsuri suplimentare în conformitate cu literele (e) (f) sau (h), Comisia ține seama de rezultatul măsurilor luate de statul membru în cauză în vederea asigurării unui regim de călătorii fără viză pentru țara terță în cauză, de măsurile luate în conformitate cu litera (b) și de consecințele suspendării exceptării de la obligativitatea vizelorasupra relațiilor externe ale Uniunii și ale statelor sale membre cu țara terță în cauză;

(e)

dacă țara terță în cauză nu a eliminat obligativitatea vizelor, Comisia, în termen de cel târziu șase luni de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și ulterior la intervale care să nu depășească șase luni pe o perioadă totală care nu poate fi extinsă peste data la care actul delegat menționat la litera (f) produce efecte sau la care se formulează obiecții în privința acestuia:

(i)

adoptă, la solicitarea statului membru în cauză sau din proprie inițiativă, un act de punere în aplicare prin care să se suspende temporar, pentru o perioadă de până la șase luni, exceptarea de la obligativitatea vizelorpentru anumite categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză. Respectivul act de punere în aplicare stabilește o dată, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelorproduce efecte, ținând seama de resursele disponibile în consulatele statelor membre. Când adoptă acte de punere în aplicare ulterioare, Comisia poate prelungi perioada suspendării respective cu perioade suplimentare de până la șase luni și poate modifica categoriile de resortisanți ai țării terțe în cauză pentru care se suspendă exceptarea de la obligativitatea vizelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 4a alineatul (2). Fără a se aduce atingere aplicării articolului 4, pe perioadele de suspendare toate categoriile de resortisanți ai țării terțe la care se face referire în actul de punere în aplicare au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre;sau

(ii)

înaintează comitetului prevăzut la articolul 4a alineatul (1) un raport de evaluare a situației, precizând motivele pentru care a hotărât să nu suspende exceptarea de la obligativitatea vizelor și informează Parlamentul European și Consiliul.

În raportul respectiv sunt luați în considerare toți factorii relevanți, precum cei menționați la litera (d). Parlamentul European și Consiliul pot avea o discuție politică pe baza respectivului raport;

(f)

dacă în termen de 24 de luni de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf țara terță în cauză nu ridică obligativitatea vizelor, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 4b prin care se suspendă temporar, pentru o perioadă de 12 luni, aplicarea anexei II pentru resortisanții țării terțe respective. Actul delegat stabilește o dată, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, de la care suspendarea aplicării anexei II produce efecte, ținând seama de resursele disponibile în consulatele statelor membre, și modifică anexa II în consecință. Modificarea respectivă se efectuează prin introducerea, lângă numele țării terțe în cauză, a unei note de subsol care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor este suspendată în ceea ce privește țara terță respectivă și care specifică perioada respectivei suspendări.

Începând de la data la care suspendarea aplicării anexei II pentru resortisanții țării terțe în cauză produce efecte sau de la data la care este formulată o obiecție la actul delegat în temeiul articolului 4b alineatul (5), orice act de punere în aplicare adoptat în temeiul literei (e) care vizează țara terță respectivă expiră.

În cazul în care Comisia transmite o propunere legislativă în conformitate cu litera (h), perioada de suspendare prevăzută în primul paragraf din prezenta literăse prelungește cu șase luni. Nota de subsol la care face trimitere respectivul paragraf se modifică în mod corespunzător.

Fără a se aduce atingere aplicării articolului 4, pe perioadele suspendării respective resortisanții țării terțe care fac obiectul actului delegat au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre;

(g)

orice notificare ulterioară efectuată de un alt stat membru în temeiul literei (a), referitor la aceeași țară terță, pe perioada aplicării măsurilor adoptate în conformitate cu litera (e) sau (f) în ceea ce privește țara terță respectivă, se integrează în procedurile respective în curs, fără ca termenele sau perioadele stabilite la respectivele litere să fie prelungite;

(h)

dacă în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la litera (f), țara terță în cauză nu elimină obligația de a deține viză, Comisia poate înainta o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea transferării trimiterii la țara terță din anexa II în anexa I;

(i)

procedurile menționate la literele (e), (f) și (h) nu afectează dreptul Comisiei de a prezenta în orice moment o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea transferării trimiterii la țara terță în cauză din anexa II în anexa I;

(j)

în cazul în care țara terță în cauză ridică obligativitatea vizelor, statul membru în cauză notifică imediat acest lucru Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Notificarea se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Orice act de punere în aplicare sau act delegat adoptat în temeiul literei (e) sau (f) în ceea ce privește țara terță în cauză expiră la șapte zile de la publicarea menționată la primul paragraf din prezenta literă. În cazul în care țara terță în cauză a introdus obligativitatea vizelorpentru resortisanții a două sau mai multe state membre, actul de punere în aplicare sau actul delegat referitor la țara terță respectivă expiră la șapte zile de la publicarea notificării referitoare la ultimul stat membru ai cărui resortisanți au fost supuși obligativității vizelorde către țara terță respectivă. Nota de subsol menționată în primul paragraf al literei (f) se elimină ca urmare a expirării actului delegat în cauză. Informația referitoare la expirarea respectivă se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cazul în care țara terță în cauză ridică obligativitatea vizeloriar statul membru în cauză nu notifică acest lucru în conformitate cu primul paragraf din prezenta literă, Comisia procedează din proprie inițiativă, fără întârziere, la publicarea menționată la paragraful respectiv și se aplică al doilea paragraf din prezenta literă.”;

(b)

alineatul (5) se elimină;

2.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 1a

(1)   Prin derogare de la articolul 1 alineatul (2), exceptarea de la obligativitatea vizelorpentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II se suspendă temporar în situații de urgență, ca soluție de ultim resort, în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Un stat membru poate să notifice Comisia dacă se confruntă, într-o perioadă de șase luni, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent sau cu ultimele șase luni care preced punerea în aplicare a exceptării de la obligativitatea vizelorpentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, cu una sau mai multe dintre următoarele circumstanțe care duc la o situație de urgență care nu poate fi remediată de statul membru, și anume o creștere bruscă și substanțială a numărului de:

(a)

resortisanți ai respectivei țări terțe care s-au dovedit a fi în situație de ședere pe teritoriul statului membru fără a avea acest drept;

(b)

solicitări de azil din partea resortisanților respectivei țări terțe pentru care rata de recunoaștere este scăzută, în cazul în care o astfel de creștere duce la presiuni deosebite asupra sistemului de azil al statului membru;

(c)

cereri de readmisie respinse trimise de statul membru respectivei țări terțe pentru resortisanții proprii.

Comparația cu perioada de șase luni care precede punerea în aplicare a exceptării de la obligativitatea vizelor, așa cum este menționată în primul paragraf, este aplicabilă doar pe o perioadă de șapte ani de la data punerii în aplicare a exceptării de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții țării terțe respective.

Notificarea menționată în primul paragraf precizează motivele pe care aceasta se întemeiază și cuprinde date și statistici pertinente, precum și o explicație detaliată a măsurilor preliminare pe care statul membru în cauză le-a luat în vederea remedierii situației. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul de îndată ce primește o astfel de notificare.

(3)   Comisia examinează orice notificare transmisă în temeiul alineatului (2), luând în considerare:

(a)

existența oricăreia dintre situațiile descrise la alineatul (2);

(b)

numărul de state membre afectate de oricare dintre situațiile descrise la alineatul (2);

(c)

impactul la nivel general al creșterilor menționate la alineatul (2) asupra situației migrației în Uniune, astfel cum aceasta rezultă din datele furnizate de statele membre;

(d)

rapoartele întocmite de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, de Biroul European de Sprijin pentru Azil sau de Oficiul European de Poliție (Europol), dacă circumstanțele o impun în cazul specific notificat;

(e)

chestiunea generală a ordinii publice și a securității interne, cu consultarea statului membru în cauză.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul asupra rezultatelor examinării sale.

(4)   În cazul în care Comisia, pe baza examinării menționate la alineatul (3), și luând în considerare consecințele unei suspendări a exceptării de la obligativitatea vizelorpentru relațiile externe ale Uniunii și statelor membre ale acesteia cu țara terță în cauză, lucrând în strânsă cooperare cu țara terță respectivă pentru a găsi soluții alternative pe termen lung, stabilește că se impun acțiuni, aceasta adoptă, în termen de trei luni de la primirea notificării menționate la alineatul (2), un act de punere în aplicare care suspendă temporar exceptarea de la obligativitatea vizelorpentru resortisanții țării terțe în cauză pentru o perioadă de șase luni. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 4a alineatul (2). Actul de punere în aplicare stabilește data la care produce efecte suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor.

Fără a se aduce atingere aplicării articolului 4, pe perioadele suspendării respective resortisanții țării terțe care fac obiectul actului de punere în aplicare au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

(5)   Înainte de expirarea perioadei de valabilitate a actului de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (4), Comisia, în cooperare cu statul membru în cauză, prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul poate fi însoțit de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament, în vederea transferării trimiterii la țara terță în cauză din anexa II în anexa I.

(6)   În cazul în care Comisia a înaintat o propunere legislativă în temeiul alineatului (5), aceasta poate prelungi valabilitatea actului de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (4) cu o perioadă care să nu depășească 12 luni. Decizia de prelungire a valabilității actului de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 4a alineatul (2).

Articolul 1b

Până la 10 ianuarie 2018, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului în care evaluează eficiența mecanismului de reciprocitate prevăzut la articolul 1 alineatul (4) și a mecanismului de suspendare prevăzut la articolul 1a și, după caz, transmite o propunere legislativă pentru modificarea prezentului regulament. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc asupra acestei propuneri prin procedura legislativă ordinară.”;

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Un stat membru poate prevedea excepții de la obligativitatea vizelor, prevăzută la articolul 1 alineatul (1), sau de la exceptări de la obligativitatea vizelor, prevăzută la articolul 1 alineatul (2), în ceea ce privește:

(a)

titularii de pașapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale sau de pașapoarte speciale;

(b)

membrii echipajului civil al aeronavelor și navelor aflați în exercițiul funcțiunii;

(c)

membrii echipajului civil al navelor, atunci când aceștia coboară pe uscat, care dețin un act de identitate pentru personal navigant eliberat în conformitate cu convențiile Organizației Internaționale a Muncii nr. 108 din 13 mai 1958 sau nr. 185 din 16 iunie 2003, sau cu Convenția Organizației Maritime Internaționale privind facilitarea traficului maritim internațional din 9 aprilie 1965;

(d)

echipajul și membrii misiunilor de urgență sau de salvare în caz de dezastru sau de accident;

(e)

echipajul civil al navelor care navighează pe apele interioare internaționale;

(f)

titularii de documente de călătorie eliberate de organizații internaționale interguvernamentale dintre care cel puțin un stat membru are statut de membru, sau de alte entități recunoscute de statele membre vizate ca subiecți de drept internațional, pentru funcționarii respectivelor organizații sau entități.”;

(b)

la alineatul (2) se adaugă următoarea literă:

„(d)

fără a se aduce atingere cerințelor care decurg din Acordul european privind suprimarea vizelor pentru refugiați, semnat la Strasbourg la 20 aprilie 1959, refugiații recunoscuți, apatrizii și alte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări și care își au reședința pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de Regatul Unit sau de Irlanda, care este recunoscut de statul membru vizat.”;

4.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 4a

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*1).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 4b

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 1 alineatul (4) litera (f) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 9 ianuarie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioadede timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 1 alineatul (4) litera (f) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (4) litera (f) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de patru luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(*1)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”."

Articolul 2

Articolul 1a din Regulamentul (CE) nr. 539/2001, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, și în special dispozițiile de la alineatul (2) paragraful al doilea se aplică, de asemenea, țărilor terțe referitor la resortisanții cărora a fost introdusă exceptarea de la obligativitatea vizelor înainte de 9 ianuarie 2014.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013

Pentru Parlamentul European,

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu,

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  Poziția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 5 decembrie 2013.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1)

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1932/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 405, 30.12.2006, p. 23).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(5)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(6)  Decizia Consiliului 1999/437/CE din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

(7)  JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(8)  Decizia Consiliului 2008/146/CE din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

(9)  JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

(10)  Decizia Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

(11)  Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).

(12)  Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/81


REGULAMENTUL (UE) NR. 1290/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 173 și 183, precum și articolul 188 al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014 - 2020) ‒ Orizont 2020 (denumit în continuare „Orizont 2020”) este instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Regulamentul respectiv trebuie să fie completat cu norme referitoare la participarea la acțiunile indirecte din cadrul Orizont 2020, precum și la exploatarea și diseminarea rezultatelor respectivelor acțiuni.

(2)

Orizont 2020 ar trebui să fie pus în aplicare pentru a contribui în mod direct la consolidarea poziției de lider în sectorul industrial, la creșterea economică și ocuparea forței de muncă, precum și la bunăstarea cetățenilor în Europa și ar trebui să reflecte viziunea strategică din Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020”, prin care Comisia se angajează să simplifice radical accesul participanților.

(3)

Orizont 2020 ar trebui să sprijine realizarea și funcționarea spațiului european de cercetare în cadrul căruia cercetătorii, cunoștințele științifice și tehnologiile circulă liber, prin consolidarea cooperării atât între Uniune și statele membre, cât și între statele membre, în special prin aplicarea unui set coerent de norme.

(4)

Normele referitoare la participare, la exploatare și la diseminare în cadrul Orizont 2020 stabilite în prezentul regulament (denumite în continuare „normele”) ar trebui să reflecte în mod adecvat recomandările din rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare (5) și pe cele ale Consiliului cu privire la simplificarea cerințelor administrative și financiare pentru programele-cadru privind cercetarea. Normele ar trebui să ofere continuitate măsurilor de simplificare deja puse în aplicare în temeiul Deciziei nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). Normele ar trebui să preia recomandările menționate în raportul final din 12 noiembrie 2010 al grupului de experți, intitulat „Evaluarea intermediară a celui de Al șaptelea program-cadru” și ar trebui să permită realizarea de progrese privind reducerea sarcinii administrative pentru participanți și a complexității dispozițiilor financiare în scopul facilitării participării și al reducerii numărului erorilor financiare. Normele ar trebui, de asemenea, să reflecte în mod adecvat preocupările și recomandările comunității de cercetare care au rezultat în urma dezbaterii inițiate prin Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2010 intitulată „Simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare” și cartea verde ulterioară din 9 februarie 2011 intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE”.

(5)

Evaluarea intermediară a Orizont 2020 ar trebui să includă o evaluare a noului model de finanțare, inclusiv impactul acestuia asupra nivelurilor de finanțare, participarea la Orizont 2020 și atractivitatea acestuia.

(6)

Comisia sau organismul finanțator relevant ar trebui să se asigure că, la momentul publicării cererii de propuneri, sunt puse la dispoziția eventualilor participanți îndrumări și informații.

(7)

Pentru a se asigura coerența cu alte programe de finanțare ale Uniunii, Orizont 2020 ar trebui să fie pus în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (8), ținându-se seama în mod corespunzător de natura specifică a activităților de cercetare și inovare.

(8)

Ar trebui să se asigure o abordare integrată prin reunirea activităților din cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007 - 2013) adoptate prin Decizia nr. 1982/2006/CE cu cele din Programul-cadru pentru competitivitate și inovare instituit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) și a celor ale Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) înființat prin Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (10), pentru a facilita participarea, a crea un set de instrumente mai coerent și a mări impactul științific și economic, evitând, în același timp, dublarea eforturilor și fragmentarea. Ar trebui să se aplice norme comune pentru a asigura un cadru coerent care să faciliteze participarea la programele care primesc o contribuție financiară din partea Uniunii prin bugetul Orizont 2020, inclusiv participarea la programe gestionate de EIT, întreprinderi comune sau orice alte structuri în temeiul articolului 187 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și participarea la programe realizate de statele membre în temeiul articolului 185 din TFUE.

Cu toate acestea, ar trebui să se asigure flexibilitatea de a adopta norme specifice în cazul în care acest lucru se justifică prin necesitățile specifice ale acțiunilor respective. Pentru a se ține seama de nevoile specifice de operare, astfel cum au fost identificate în actul de bază relevant al organismelor instituite în temeiul articolului 187 din TFUE, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este foarte important ca, pe durata lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(9)

Acțiunile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să respecte drepturile fundamentale și să se conformeze principiilor recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Aceste acțiuni ar trebui să fie în conformitate cu orice obligație juridică, inclusiv cu legislația internațională și cu orice decizii relevante ale Comisiei, ca de exemplu informarea Comisiei din 28 iunie 2013 (11), precum și cu principiile etice, inclusiv evitarea oricărei încălcări a integrității cercetării.

(10)

În concordanță cu obiectivele de cooperare internațională, astfel cum se prevede la articolele 180 și 186 din TFUE, ar trebui promovată participarea entităților juridice stabilite în țări terțe, precum și a organizațiilor internaționale. Punerea în aplicare a normelor ar trebui să fie în conformitate cu măsurile adoptate în conformitate cu articolele 75 și 215 din TFUE și ar trebui să respecte legislația internațională. În plus, punerea în aplicare a normelor ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător condițiile de participare a entităților Uniunii la respectivele programe ale țărilor terțe.

(11)

Normele ar trebui să ofere un cadru coerent, cuprinzător și transparent pentru a asigura o punere în aplicare cât mai eficientă posibil, ținând seama de necesitatea unui acces facil pentru toți participanții, prin proceduri simplificate, în special, în ceea ce privește microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (IMM). Asistența financiară din partea Uniunii ar putea fi furnizată sub diferite forme.

(12)

În conformitate cu principiul transparenței și pe lângă cerința de publicitate prevăzută în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și în Regulamentul (UE) nr. 1268/2012, Comisia ar trebui să publice cereri deschise de oferte pe paginile de internet ale Orizont 2020, prin canale de informare specifice și ar trebui să asigure diseminarea pe scară largă a acestora, inclusiv prin punctele de contact naționale și, la cerere, în formate accesibile, în măsura posibilului.

(13)

Criteriile de selecție și de atribuire stabilite în prezentul regulament ar trebui să fie aplicate în mod transparent și în temeiul unor parametri obiectivi și măsurabili, ținând seama de obiectivul global al Orizont 2020, pentru realizarea unei bune funcționări a Spațiului european de cercetare.

(14)

În general, perioada cuprinsă între data limită pentru depunerea propunerilor complete și semnarea acordurilor de grant de către solicitanți sau notificarea deciziilor de grant acestora ar trebui să fie mai scurtă decât perioada prevăzută în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. În cazuri justificate în mod corespunzător și pentru acțiuni ale Consiliului European pentru Cercetare, ar trebui prevăzută o perioadă mai lungă.

(15)

Comisia ar trebui să își continue eforturile de simplificare a procedurilor prin modalități permise de îmbunătățire a sistemelor informatice, ca de exemplu extinderea suplimentară a portalului participanților care ar trebui să funcționeze ca punct unic de acces, de la publicarea cererilor pentru propuneri, urmată de prezentarea propunerilor, până la punerea în aplicare a acțiunii, cu scopul de a înființa un ghișeu unic. De asemenea, sistemul poate oferi feedback solicitanților privind stadiul și calendarul candidaturii lor.

(16)

Manipularea datelor confidențiale și a informațiilor clasificate ar trebui să fie reglementată dreptul relevant al Uniunii, inclusiv regulamentele interne ale instituțiilor, precum Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (12) care stabilește dispozițiile privind securitatea informațiilor clasificate ale Uniunii Europene.

(17)

Este necesar să se stabilească condițiile minime de participare, atât ca normă generală, cât și având în vedere elementele specifice ale acțiunilor din cadrul Orizont 2020. În special, ar trebui să se stabilească normele privind numărul de participanți și locul de stabilire. În cazul unei acțiuni la care nu participă o entitate stabilită într-un stat membru, ar trebui să se urmărească realizarea obiectivelor prevăzute la articolele 173 și 179 din TFUE.

(18)

În conformitate cu Decizia 2001/822/CE a Consiliului (13), persoanele juridice din țările și teritoriile de peste mări sunt eligibile în vederea participării la Orizont 2020 sub rezerva condițiilor specifice respectivului program.

(19)

Comisia ar trebui să aibă în vedere programul cererilor de propuneri și solicitărilor de informații, luând în considerare, atunci când este posibil, perioadele standard de concediu.

(20)

Comisia ar trebui să ofere feedback solicitanților în cazul în care propunerile acestora sunt respinse.

(21)

Existența unor mecanisme clare și transparente de elaborare a cererilor de propuneri pe teme specifice ar trebui să creeze un mediu concurențial echitabil, să sporească atractivitatea Orizont 2020 și să sporească participarea la acesta.

(22)

În privința tuturor aspectelor legate de Orizont 2020, Comisia ar trebui să acționeze în conformitate cu principiile Codului European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum figurează în anexa la Decizia 2000/633/CE, CECO, Euratom a Comisiei (14).

(23)

Este adecvat să se stabilească termenii și condițiile de acordare a finanțării din partea Uniunii pentru participanții la acțiuni în cadrul „Orizont 2020”. Pentru a reduce complexitatea actualelor norme de finanțare, ar trebui să se adopte un sistem simplificat de rambursare a costurilor cu o utilizare mai extinsă a sumelor forfetare, a ratelor fixe și a costurilor unitare.

(24)

Ratele de rambursare prevăzute de prezentul regulament sunt menționate ca fiind maxime pentru a se respecta cerința lipsei scopului lucrativ și principiul cofinanțării și pentru a permite participanților să solicite o rată mai mică. În principiu, ratele de rambursare ar trebui să fie, totuși, 100 % sau 70 %.

(25)

Definițiile OCDE cu privire la nivelul de pregătire tehnologică ar trebui luate în considerare pentru clasificarea cercetării tehnologice, a dezvoltării de produse și a activităților demonstrative.

(26)

Problemele specifice în domeniul cercetării și inovării ar trebui abordate prin noi forme de finanțare, cum sunt premiile, achizițiile publice înainte de comercializare, achizițiile publice de soluții inovatoare, instrumentul pentru IMM-uri și acțiunea „Calea rapidă spre inovare”, care necesită norme speciale.

(27)

Pentru a menține condiții de concurență egale pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă, finanțarea oferită prin Orizont 2020 ar trebui să fie stabilită în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, pentru a se asigura eficacitatea cheltuielilor publice și pentru a preveni denaturările pieței, cum ar fi eliminarea finanțării private, crearea unor structuri de piață ineficiente sau menținerea întreprinderilor nerentabile. Ar trebui să se procedeze cu atenție pentru a se asigura că finanțarea acțiunilor de inovare nu denaturează concurența și nici nu conduce la intervenții pe piață fără motive suficiente.

(28)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, asigurând un echilibru adecvat între încredere și control.

(29)

În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, normele ar trebui să constituie baza unei acceptări mai largi a practicilor uzuale de contabilitate ale beneficiarilor.

(30)

Fondul de garantare pentru participanți înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și gestionat de Comisie s-a dovedit a fi un important mecanism de salvgardare care micșorează riscurile asociate sumelor datorate și nerambursate de participanții care nu își îndeplinesc obligațiile. Prin urmare, ar trebui să se înființeze un nou fond de garantare pentru participanți (denumit în continuare „Fondul”). Pentru a se asigura o gestionare mai eficientă și o mai bună acoperire a riscurilor participanților, Fondul ar trebui să acopere acțiuni din cadrul programului instituit în temeiul Deciziei nr. 1982/2006/CE, din cadrul programului instituit în temeiul Deciziei 2006/970/Euratom a Consiliului (16), din cadrul programului instituit prin Decizia 2012/93/Euratom a Consiliului (17), precum și acțiuni în temeiul Orizont 2020 și al Regulamentului (Euratom) nr. 1314/2013 al Consiliului (18). Programele gestionate de alte entități decât organismele de finanțare ale Uniunii nu ar trebui să fie acoperite de Fond.

(31)

Pentru creșterea transparenței, numele experților care au asistat Comisia sau organismele de finanțare relevante la aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie publicate. În cazul în care publicarea numelui ar pune în pericol securitatea sau integritatea expertului sau ar aduce prejudicii nejustificate intimității sale, Comisia sau organismele de finanțare ar trebui să aibă posibilitatea de a evita publicarea acestor nume.

(32)

Datele cu caracter personal privind experții ar trebui prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (19).

(33)

Ar trebui să fie elaborate norme care să reglementeze exploatarea și diseminarea rezultatelor pentru a asigura protejarea, exploatarea și diseminarea de către participanți a acestor rezultate în mod corespunzător și să ofere posibilitatea unor condiții de exploatare suplimentare în interesul strategic european. Participanții care au primit finanțare din partea Uniunii și care intenționează să exploateze rezultatele obținute în urma acestei finanțări, în special în țări terțe care nu sunt asociate la Orizont 2020, ar trebui să indice modul în care finanțarea din partea Uniunii va aduce beneficii competitivității globale a Europei (principiul reciprocității), astfel cum este stabilit în acordul de grant.

(34)

În cazul cercetării care ar putea fi dezvoltată în continuare pentru a deveni o tehnologie medicală inovatoare (de exemplu medicamente, vaccinuri și diagnostic medical), ar trebui să se ia măsuri pentru a se asigura exploatarea și diseminarea rezultatelor, după caz.

(35)

În ciuda succesului instrumentelor financiare existente de capitaluri proprii și de împrumut ale Uniunii pentru cercetare, dezvoltare, inovare și creștere economică, accesul la finanțarea de risc rămâne o problemă esențială, în special pentru IMM-urile inovatoare. Pentru a permite cea mai eficace utilizare a instrumentelor financiare de capitaluri proprii și de împrumut, acestea ar trebui să poată fi combinate atât între ele, cât și cu granturi finanțate din bugetul Uniunii, inclusiv în cadrul Orizont 2020. În plus, Comisia ar trebui să asigure în special continuitatea Mecanismului de finanțare cu partajarea riscului (MFPR), instituit în temeiul Deciziei nr. 1982/2006/CE, și a fazei inițiale a Instrumentului financiar destinat IMM-urilor cu o rată mare de creștere și capacitate de inovare (GIF1), instituit în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE, în cadrul instrumentelor financiare de capitaluri proprii și de împrumut care vor urma în temeiul Orizont 2020, și anume „Serviciul Uniunii de garantare și creditare pentru cercetare și inovare” și „Instrumente de capitaluri proprii ale Uniunii pentru cercetare și inovare”. În acest context, veniturile și rambursările generate de oricare dintre instrumentele financiare menționate ar trebui să aibă beneficii directe asupra instrumentelor financiare stabilite în conformitate cu Orizont 2020.

(36)

Comisia ar trebui să asigure complementarități suficiente între instrumentul pentru IMM-uri din cadrul Orizont 2020 și instrumentele financiare din cadrul Orizont 2020 și Programul COSME instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20), precum și schemele și instrumentele înființate împreună cu statele membre, de exemplu programul comun Eurostars (21).

(37)

Din motive de certitudine juridică și claritate, Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește norme specifice pentru participarea la acțiuni indirecte în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1291/2013, inclusiv participarea la acțiuni indirecte finanțate de organisme de finanțare în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din respectivul regulament.

Prezentul regulament stabilește, de asemenea, normele care reglementează exploatarea și diseminarea rezultatelor.

(2)   Sub rezerva normelor specifice stabilite de prezentul regulament, se aplică normele relevante prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și în Regulamentul (UE) nr. 1268/2012.

(3)   Regulamentul (CE) nr. 294/2008 sau orice act de bază care încredințează sarcini de execuție bugetară unui organism de finanțare în temeiul articolului 185 din TFUE poate stabili norme diferite de cele stabilite de prezentul regulament. Pentru a se ține seama de nevoile lor specifice de operare, astfel cum au fost identificate în actul de bază relevant, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 56, în legătură cu organismele de finanțare instituite în temeiul articolului 187 din TFUE privind:

(a)

condițiile de participare la cereri de propuneri emise de organisme de finanțare din domeniul aeronauticii în vederea reducerii numărului minim de participanți prevăzut la articolul 9 alineatul (1);

(b)

eligibilitatea pentru finanțare, astfel cum este prevăzută la articolul 10, permițând organismelor de finanțare din domeniul industriilor bazate pe conceptul bio și al medicamentelor inovatoare să limiteze eligibilitatea pentru finanțare la finanțarea tipurilor specifice de participanți;

(c)

normele care reglementează exploatarea și diseminarea rezultatelor, permițând organismelor de finanțare din domeniul medicamentelor inovatoare:

(i)

să extindă posibilitățile de transfer al rezultatelor și al informațiilor preexistente, precum și de acordare a licențelor pentru entitățile afiliate, achizitori și orice entități care îi succed acesteia, în conformitate cu acordul de grant și fără consimțământul altor participanți menționați la articolul 44 alineatele (1) și (2);

(ii)

să permită acorduri specifice privind drepturile de acces la informații preexistente pentru dezvoltarea comercializării sau comercializarea rezultatelor propriu-zise (exploatare directă) menționate la articolul 48 alineatele (2) - (4);

(iii)

să completeze normele prin introducerea unor dispoziții privind dreptul de proprietate și accesul la date, cunoștințe și informații aflate în afara obiectivelor unei acțiuni și care sunt necesare pentru punerea în aplicare și exploatarea acțiunii (informații suplimentare) menționate la articolul 41 alineatul (2) și la articolele 45 - 48;

(iv)

să extindă normele asupra exploatării în alte scopuri în afara punerii în aplicare a acțiunii (utilizarea cercetării) sau a dezvoltării pentru comercializare sau a comercializării rezultatelor propriu-zise (exploatare directă) menționate la articolul 48;

(v)

să stabilească criterii specifice care să permită acordarea de sub-licențe de la un participant către altul în cadrul aceleiași acțiuni menționate la articolul 46 alineatul (2);

(vi)

să extindă, în condițiile definite în cadrul acordului de consorțiu menționat la articolul 24 alineatul (2), drepturile de acces ale participanților, ale entităților afiliate ale acestora și ale terților în calitate de posesori ai licențelor, asupra rezultatelor sau informațiilor preexistente în alte scopuri decât punerea în aplicare a acțiunii (utilizarea cercetării) în condiții corespunzătoare, inclusiv termenii financiari, sau dezvoltarea comercializării sau comercializarea rezultatelor propriu-zise (exploatarea directă) menționate la articolele 46 - 48;

(vii)

să condiționeze drepturile de acces pentru exploatarea directă de acordul între participanții în cauză, menționat la articolul 48;

(viii)

să facă opțională diseminarea prin intermediul publicațiilor științifice sub forma accesului liber, menționată la articolul 43 alineatul (2);

(d)

finanțarea acțiunilor, permițând organismelor de finanțare în domeniul componentelor și sistemelor electronice să aplice rate de rambursare diferite față de cele stabilite la articolul 28 alineatul (3), în situații în care unul sau mai multe state membre cofinanțează un participant sau o acțiune.

Un organism de finanțare, căruia i s-au încredințat sarcini de execuție bugetară în temeiul articolului 58 alineatul (1) litera (c) punctul (i) sau (ii) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, poate aplica norme diferite de cele stabilite de prezentul regulamentul, sub rezerva obținerii acordului Comisiei, dacă nevoile specifice de operare ale acestuia o impun. Acordul Comisiei se obține în astfel de cazuri numai dacă normele respective respectă principiile generale stabilite prin prezentul regulament.

(4)   Prezentul regulament nu se aplică acțiunilor directe desfășurate de către Centrul Comun de Cercetare (CCC).

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)

„drepturi de acces” înseamnă drepturi de utilizare a rezultatelor sau a informațiilor preexistente ținând cont de termenii și condițiile stabilite în conformitate cu prezentul regulament;

(2)

„entitate afiliată” înseamnă orice entitate juridică aflată sub controlul direct sau indirect al unui participant sau sub același control direct sau indirect ca participantul, sau care controlează direct sau indirect un participant. Controlul poate lua oricare dintre formele prevăzute la articolul 8 alineatul (2);

(3)

„țară asociată” înseamnă o țară terță care este parte la un acord internațional încheiat cu Uniunea, după cum se menționează la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013;

(4)

„informații preexistente” înseamnă orice date, cunoștințe sau informații, indiferent de forma sau natura acestora, tangibile sau intangibile, inclusiv orice drepturi, cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală, care sunt (i) deținute de participanți înainte de aderarea acestora la acțiune, (ii) necesare pentru desfășurarea acțiunii sau pentru exploatarea rezultatelor acțiunii și (iii) identificate de către participanți în conformitate cu articolul 45;

(5)

„act de bază” înseamnă un act juridic adoptat de către instituțiile Uniunii sub forma unui regulament, a unei directive sau a unei decizii în sensul articolului 288 din TFUE care asigură temeiul juridic al acțiunii;

(6)

„acțiune de inovare” înseamnă o acțiune care constă în principal în activități care vizează în mod direct elaborarea unor planuri și dispozitive sau modele pentru conceperea de produse, procese sau servicii noi, modificate sau îmbunătățite. În acest sens, activitățile respective pot include crearea de prototipuri, testare, demonstrații, creare de proiecte-pilot, validare pe scară largă a produselor și replicare pe piață;

(7)

„acțiune de coordonare și sprijin” înseamnă o acțiune care constă în principal din măsuri complementare precum standardizarea, diseminarea, sensibilizarea și comunicarea, crearea de rețele, servicii de coordonare sau sprijin, dialoguri privind politicile și exercițiile de învățare reciprocă și studii, inclusiv studiile de proiectare pentru noi infrastructuri și poate include, de asemenea, activități complementare de colaborare în rețea și coordonare între programe din diferite țări;

(8)

„diseminare” înseamnă comunicarea publică a rezultatelor prin orice mijloace adecvate (altele decât cele care rezultă din protejarea sau exploatarea rezultatelor), inclusiv prin publicații științifice în orice mijloc de informare;

(9)

„exploatare” înseamnă utilizarea rezultatelor în viitoarele activități de cercetare, diferite de cele acoperite de acțiunea vizată, sau pentru elaborarea, crearea și comercializarea unui produs sau proces ori pentru crearea și furnizarea unui serviciu sau în activități de standardizare;

(10)

„condiții echitabile și rezonabile” înseamnă condițiile corespunzătoare, inclusiv termenii financiari posibili sau condiții de scutire de redevențe, având în vedere circumstanțele specifice ale solicitării de acces, de exemplu, valoarea reală sau potențială a rezultatelor sau a informațiilor preexistente pentru care se solicită accesul și/sau sfera de aplicare, durata sau alte caracteristici ale utilizării prevăzute;

(11)

„organism de finanțare” înseamnă un organism sau o autoritate, altele decât Comisia, astfel cum sunt menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, căruia/căreia Comisia i-a încredințat sarcini de execuție bugetară în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013;

(12)

„organizație internațională de interes european” înseamnă o organizație internațională ai cărei membri sunt în majoritate state membre sau țări asociate și al cărei obiectiv principal este promovarea cooperării științifice și tehnologice în Europa;

(13)

„entitate juridică” înseamnă orice persoană fizică sau orice persoană juridică constituită și recunoscută ca atare în temeiul legislației naționale, al legislației Uniunii sau al legislației internaționale, care are personalitate juridică și care poate, acționând în nume propriu, să exercite drepturi și să dețină obligații;

(14)

„entitate juridică nonprofit” înseamnă o entitate juridică care, prin forma sa juridică, nu are scop lucrativ sau care are o obligație juridică sau statutară de a nu distribui profituri acționarilor sau membrilor săi;

(15)

„participant” înseamnă orice entitate juridică care desfășoară o acțiune sau parte a unei acțiuni în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1291/2013 care deține drepturi și obligații față de Uniune sau alt organism de finanțare în temeiul prezentului regulament;

(16)

„acțiune de cofinanțare de program” înseamnă o acțiune finanțată printr-un grant, al cărei scop principal este de a completa cererile sau programele individuale finanțate de către entități de gestionare a programelor de cercetare și inovare, altele decât organismele de finanțare ale Uniunii. O acțiune de cofinanțare de program poate include totodată activități conexe de creare de rețele și coordonare de programe din diferite țări;

(17)

„achiziție publică înainte de comercializare” înseamnă o achiziție publică de servicii de cercetare și dezvoltare care implică împărțirea riscurilor și beneficiilor în condițiile pieței, și dezvoltarea competitivă în etape, în cazul în care există o separare clară între serviciile de cercetare și de dezvoltare achiziționate și desfășurarea de produse finite la scară comercială;

(18)

„achiziție publică de soluții inovatoare” înseamnă o achiziție publică în cadrul căreia autoritatea contractantă acționează în calitate de client care lansează bunuri sau servicii inovatoare care nu sunt încă comercializate pe scară largă și poate include teste de conformitate;

(19)

rezultate” înseamnă orice contribuție tangibilă sau intangibilă a acțiunii, precum date, cunoștințe sau informații, generate în cadrul acțiunii, oricare ar fi forma sau natura acestora, indiferent dacă sunt sau nu protejate, precum și orice drepturi conexe acestora, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală;

(20)

„IMM-uri” înseamnă microîntreprinderile, precum și întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (22);

(21)

„program de activitate” înseamnă documentul adoptat de Comisie pentru punerea în aplicare a programului specific în conformitate cu articolul 5 din Decizia 2013/743/UE a Consiliului (23);

(22)

„plan de activitate” înseamnă documentul similar cu programul de activitate al Comisiei adoptat de organismele de finanțare însărcinate, parțial, cu punerea în aplicare a programului-cadru Orizont 2020, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.

(2)   În sensul prezentului regulament, o entitate care nu are personalitate juridică în conformitate cu dreptul național aplicabil se interpretează ca fiind asimilată unei entități juridice dacă se respectă condițiile stabilite la articolul 131 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și la articolul 198 din Regulamentul delegat nr. 1268/2012.

(3)   În sensul prezentului regulament, beneficiarii de granturi nu sunt considerați organisme de finanțare.

Articolul 3

Confidențialitate

Sub rezerva condițiilor stabilite în acordurile, deciziile sau contractele de punere în aplicare, orice date, cunoștințe și informații comunicate cu restricții de confidențialitate în cadrul unei acțiuni rămân confidențiale, ținând cont, în mod corespunzător, de dreptul Uniunii referitor la protecția informațiilor clasificate și la accesul la acestea.

Articolul 4

Informații care trebuie puse la dispoziție

(1)   Fără a se aduce atingere articolului 3, Comisia pune la dispoziția instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, a oricărui stat membru sau a oricărei țări asociate, la cerere, orice informații utile care se află în posesia sa cu privire la rezultatele generate de un participant în cadrul unei acțiuni care a primit finanțare din partea Uniunii, dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

(a)

informațiile respective sunt relevante pentru politica publică;

(b)

participanții nu au prezentat motive solide și suficiente pentru păstrarea confidențialității informațiilor respective.

În acțiunile din cadrul obiectivului specific „Societăți sigure – protejarea libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi”, Comisia pune la dispoziția instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii sau a autorităților naționale ale statelor membre, la cererea acestora, orice informație utilă aflată în posesia sa cu privire la rezultatele generate de un participant în cadrul unei acțiuni care a beneficiat de finanțare din partea Uniunii. Comisia notifică participantului o astfel de comunicare. În cazul în care un stat membru sau o instituție, un organism, un oficiu sau o agenție a Uniunii solicită comunicarea informațiilor, Comisia notifică, respectiva comunicare tuturor statelor membre.

(2)   Furnizarea de informații în temeiul alineatului (1) nu poate transfera destinatarului vreun drept sau vreo obligație a Comisiei sau a participanților. Cu toate acestea, destinatarul păstrează caracterul confidențial al informațiilor în cauză, cu excepția cazului în care informațiile devin publice sau sunt puse la dispoziția publicului de participanți sau au fost comunicate Comisiei fără restricții privind confidențialitatea. În ceea ce privește informațiile clasificate, se aplică normele Comisiei privind securitatea.

Articolul 5

Îndrumări și informații pentru eventualii participanți

În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și cu Regulamentul (UE) nr. 1268/2012, Comisia sau organismul de finanțare relevant se asigură că se pun la dispoziția eventualilor participanți îndrumări și informații suficiente, în momentul publicării cererii de propuneri, în special modelul de acord de subvenție aplicabil.

TITLUL II

NORME DE PARTICIPARE

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 6

Forme de finanțare

În conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, finanțarea poate lua una sau mai multe dintre formele prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special granturi, premii, achiziții publice sau instrumente financiare.

Articolul 7

Entități juridice care pot participa la acțiuni

(1)   Orice entitate juridică, indiferent de locul său de stabilire sau organizațiile internaționale pot participa la o acțiune cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul regulament, precum și a oricăror condiții prevăzute în programul de activitate sau planul de activitate relevant.

(2)   Programul de activitate relevant poate restricționa participarea la Orizont 2020 sau la părți din acesta a entităților juridice stabilite în țări terțe în cazul în care condițiile de participare a entităților juridice din statele membre sau a entităților lor afiliate stabilite într-o țară terță, la programele de cercetare și inovare ale țării terțe sunt considerate ca fiind prejudiciabile față de interesele Uniunii.

(3)   Programul de activitate sau planul de activitate relevant poate exclude entitățile care nu pot să furnizeze garanții satisfăcătoare de securitate, inclusiv în ceea ce privește autorizarea de securitate a personalului, în cazul în care aceasta se justifică din motive de securitate.

(4)   CCC poate participa la acțiuni cu aceleași drepturi și obligații precum o entitate juridică stabilită într-un stat membru.

Articolul 8

Independența

(1)   Două entități juridice sunt considerate independente una de cealaltă dacă niciuna nu se află sub controlul direct sau indirect al celeilalte sau sub același control direct sau indirect ca cealaltă.

(2)   În sensul alineatului (1), controlul poate lua, în special, una dintre următoarele forme:

(a)

deținerea directă sau indirectă a peste 50 % din valoarea nominală a capitalului subscris al entității juridice în cauză sau a majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților entității respective;

(b)

deținerea directă sau indirectă, în fapt sau în drept, a unor puteri de decizie în cadrul entității juridice în cauză.

(3)   În sensul alineatului (1), se consideră că următoarele relații între entitățile juridice nu constituie în sine relații de control:

(a)

deținerea directă sau indirectă a peste 50 % din valoarea nominală a capitalului subscris sau a majorității drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților de către același organism de investiții publice, același investitor instituțional sau aceeași societate cu capital de risc;

(b)

entitățile juridice în cauză sunt deținute sau supervizate de același organism public.

CAPITOLUL II

Granturi

Secțiunea I

Procedura de atribuire

Articolul 9

Condiții de participare

(1)   Se aplică următoarele condiții minime:

(a)

cel puțin trei entități juridice participă la o acțiune;

(b)

fiecare dintre cele trei entități juridice este stabilită într-un alt stat membru sau într-o țară asociată; și

(c)

cele trei entități juridice menționate la litera (b) sunt independente una de cealaltă în sensul articolului 8.

(2)   În sensul alineatului (1), în cazul în care unul dintre participanți este CCC sau o organizație internațională de interes european sau o entitate creată în temeiul legislației Uniunii, se consideră că este stabilit într-un stat membru sau țară asociată alta decât oricare dintre statele membre sau țările asociate în care este stabilit un alt participant la aceeași acțiune.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), condiția minimă o reprezintă participarea unei entități juridice stabilite într-un stat membru sau țară asociată în cazul:

(a)

acțiunilor de cercetare de frontieră ale Consiliului European pentru Cercetare (CEC);

(b)

instrumentului pentru IMM-uri, atunci când acțiunea are o valoare adăugată europeană clară;

(c)

acțiunilor de cofinanțare de program; și

(d)

în cazuri justificate, prevăzute în programul de activitate sau în planul de activitate.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul acțiunilor de coordonare și sprijin și al acțiunilor de formare profesională și mobilitate, condiția minimă este participarea unei entități juridice.

(5)   Dacă este oportun și justificat în mod corespunzător, programele de activitate sau planurile de activitate pot prevedea condiții suplimentare în conformitate cu cerințele specifice politicii sau cu natura și obiectivele acțiunii, inclusiv, inter alia, condiții privind numărul de participanți, tipul de participanți și locul de stabilire.

Articolul 10

Eligibilitatea pentru finanțare

(1)   Următorii participanți sunt eligibili pentru finanțare din partea Uniunii:

(a)

orice entitate juridică stabilită într-un stat membru sau într-o țară asociată sau înființată în temeiul dreptului Uniunii;

(b)

orice organizație internațională de interes european;

(c)

orice persoană juridică stabilită într-o țară terță desemnată în programul de activitate.

(2)   În cazul participării unei organizații internaționale sau în cazul participării unei entități juridice stabilite într-o țară terță, niciuna dintre ele nefiind eligibilă pentru finanțare în conformitate cu alineatul (1), se poate acorda finanțare din partea Uniunii numai dacă se îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)

participarea este considerată de către Comisie sau organismul de finanțare relevant esențială pentru desfășurarea acțiunii;

(b)

această finanțare este prevăzută într-un acord științific și tehnologic bilateral sau în orice alt acord dintre Uniune și organizația internațională sau, în cazul entităților stabilite în țări terțe, țara în care este stabilită entitatea juridică.

Articolul 11

Cereri de propuneri

(1)   Cererile de propuneri se lansează în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și cu Regulamentul (UE) nr. 1268/12, luând în considerare în special nevoia de transparență și de nediscriminare, precum și de flexibilitate specifică naturii diverse a sectoarelor cercetării și inovării.

(2)   Ca excepție și fără a se aduce atingere celorlalte cazuri prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și de Regulamentul (UE) nr. 1268/2012, nu se lansează cereri de propuneri pentru acțiuni de coordonare și sprijin și acțiuni de cofinanțare de program care să fie executate de entități juridice desemnate în programele de activitate sau în planurile de activitate dacă acțiunea nu intră în domeniul de aplicare al unei cereri de propuneri.

(3)   În conformitate cu normele relevante prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și de Regulamentul (UE) nr. 1268/2012, se stabilesc perioade cu durată suficientă pentru elaborarea propunerilor, anunțându-se cu suficient timp înainte viitoarele cereri de propuneri prin publicarea unui program de activitate și existând un interval de timp rezonabil între publicarea unei cereri de propuneri și termenul pentru prezentarea propunerii.

Articolul 12

Cereri de propuneri comune cu țări terțe sau organizații internaționale

(1)   Se pot emite cereri de propuneri comune cu țări terțe sau organizațiile și agențiile lor științifice și tehnologice sau cu organizații internaționale, pentru finanțarea de acțiuni în comun, în domenii prioritare de interes comun și când se preconizează avantaje reciproce, în cazul în care există o valoare adăugată clară pentru Uniune. Propunerile se evaluează și se selectează prin proceduri comune de evaluare și selecție care urmează a fi convenite. Aceste proceduri de evaluare și selecție asigură respectarea principiilor stabilite în titlul VI din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și implică un grup echilibrat de experți independenți numiți de fiecare parte.

(2)   Entitățile juridice care primesc finanțare din partea Uniunii încheie un acord de grant cu Uniunea sau organismul de finanțare relevant. Acordul de grant respectiv include o descriere a activităților care urmează să fie realizate de participanții în cauză și de entitățile juridice participante din țările terțe implicate.

(3)   Entitățile juridice care primesc finanțare din partea Uniunii încheie un acord de coordonare cu entitățile juridice participante care beneficiază de finanțare din partea țărilor terțe sau organizațiilor internaționale relevante.

Articolul 13

Propuneri

(1)   Propunerile cuprind un proiect de plan pentru exploatarea și diseminarea rezultatelor, în cazul în care acest lucru este prevăzut în programul de activitate sau în planul de activitate.

(2)   Orice propunere de cercetare a celulelor stem embrionare umane include, după caz, detalii privind obținerea licenței și măsurile de control care vor fi luate de autoritățile competente ale respectivelor state membre, precum și detalii ale aprobărilor etice care urmează să fie acordate. În ceea ce privește prelevarea celulelor stem embrionare umane, instituțiile, organizațiile și cercetătorii vor fi supuși unor proceduri stricte de obținere a licențelor și de control în conformitate cu cadrul legal existent în respectivele state membre.

(3)   O propunere care contravine principiilor etice sau oricărei legislații aplicabile sau care nu îndeplinește condițiile stabilite în Decizia nr. /2013/UE, în programul de activitate sau planul de activitate sau în cererea de propuneri poate fi exclusă în orice moment din procedurile de evaluare, selecție și atribuire a grantului.

(4)   După caz și în măsura în care se menționează în programul de activitate sau în planul de activitate, propunerile explică cum și în ce măsură analiza pe criterii de gen este relevantă pentru conținutul proiectului preconizat.

Articolul 14

Evaluare etică

(1)   Comisia efectuează în mod sistematic evaluări din punct de vedere etic ale propunerilor care ar putea ridica probleme de natură etică. Respectivele evaluări verifică respectarea principiilor etice și a legislației și, în cazul cercetării efectuate în afara Uniunii, se verifică că aceeași cercetare ar fi fost autorizată într-un stat membru.

(2)   Comisia se asigură că procesul de evaluare etică este cât mai transparent posibil și că se desfășoară în timp util, evitându-se, pe cât posibil, depunerea din nou a documentelor.

Articolul 15

Criterii de selecție și de atribuire

(1)   Propunerile prezentate sunt evaluate pe baza următoarelor criterii de atribuire:

(a)

excelență;

(b)

impact;

(c)

calitatea și eficiența punerii în aplicare.

(2)   În cazul propunerilor de acțiuni ale CEC privind cercetarea de frontieră, se aplică numai criteriul menționat la alineatul (1) litera (a).

(3)   Criteriul menționat la alineatul (1) litera (b) poate primi o pondere mai mare în cazul propunerilor de acțiuni inovatoare.

(4)   Programul de activitate sau planul de activitate stabilește detalii suplimentare privind aplicarea criteriilor de atribuire prevăzute la alineatul (1) și precizează ponderările și plafoanele aplicabile.

(5)   Comisia ia în calcul posibilitatea unei proceduri de depunere în două etape prevăzută în dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 și ale Regulamentului (UE) nr. 1268/2012, după caz și în concordanță cu obiectivele cererii de propuneri.

(6)   Propunerile se clasifică în funcție de rezultatele evaluării. Selecția se realizează pe baza acestui clasament.

(7)   Evaluarea este efectuată de către experți independenți.

(8)   În cazul unei entități juridice menționate la articolul 11 alineatul (2) sau în alte circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător, evaluarea se poate desfășura prin derogare de la alineatul (7). În fiecare caz al unei astfel de evaluări, Comisia comunică statelor membre informații detaliate privind procedura de evaluare utilizată și rezultatul acesteia.

(9)   Atunci când finanțarea solicitată din partea Uniunii pentru acțiune este egală sau mai mare de 500 000 EUR, Comisia sau organismul de finanțare relevant verifică, prin mijloace conforme cu legislația națională, în prealabil numai capacitatea financiară a coordonatorilor. Cu toate acestea, în cazul în care, pe baza informațiilor disponibile, există motive de îndoială cu privire la capacitatea financiară a coordonatorului sau a altor participanți, Comisia sau organismul de finanțare relevant verifică capacitatea financiară a acestora.

(10)   Capacitatea financiară nu va fi verificată în cazul entităților juridice a căror viabilitate este garantată de un stat membru sau o țară asociată și nici în cazul instituțiilor de învățământ secundar și superior.

(11)   Capacitatea financiară poate fi garantată de orice altă entitate juridică, a cărei capacitate financiară se verifică ulterior în conformitate cu alineatul (9).

Articolul 16

Procedura de reexaminare a evaluării

(1)   Comisia sau organismul de finanțare relevant prevede o procedură transparentă de reexaminare a evaluării pentru solicitanții care consideră că evaluarea propunerii lor nu a fost efectuată în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul regulament, în programul de activitate, în planul de activitate relevant sau în cererea de propuneri.

(2)   Cererea de reexaminare se referă la o propunere specifică și este prezentată de coordonatorul propunerii în termen de 30 de zile de la data la care Comisia sau organismul de finanțare relevant comunică coordonatorului rezultatele evaluării.

(3)   Comisia sau organismul de finanțare relevant este responsabilă/responsabil de examinarea cererii menționate la alineatul (2). Această reexaminare acoperă numai aspectele procedurale ale evaluării, nu și meritele propunerii.

(4)   Un comitet de reexaminare a evaluării, alcătuit din personalul Comisiei sau personalul organismului de finanțare relevant, emite o opinie privind aspectele procedurale ale procesului de evaluare. Comitetul este prezidat de un funcționar al Comisiei sau al organismului de finanțare relevant, din alt departament decât cel responsabil pentru cererea de propuneri. Comitetul poate recomanda una dintre următoarele acțiuni:

(a)

reevaluarea propunerii, în special de către evaluatori care nu au fost implicați în evaluarea anterioară;

(b)

confirmarea evaluării inițiale.

(5)   Pe baza recomandării menționate la alineatul (4), Comisia sau organismul de finanțare relevant adoptă o decizie și o comunică coordonatorului propunerii. Comisia sau organismul de finanțare relevant adoptă decizia în cauză fără întârzieri nejustificate.

(6)   Procedura de reexaminare nu întârzie procesul de selecție a propunerilor care nu fac obiectul cererilor de reexaminare.

(7)   Procedura de reexaminare nu împiedică orice alte acțiuni pe care participanții le pot efectua în conformitate cu dreptul Uniunii.

Articolul 17

Cereri și reclamații

(1)   Comisia se asigură că există o procedură prin care participanții prezintă cereri sau reclamații în legătură cu participarea lor în cadrul Orizont 2020.

(2)   Comisia se asigură că informațiile privind modalitatea de înregistrare a preocupărilor, a întrebărilor sau a reclamațiilor este pusă la dispoziția tuturor participanților și este publicată on-line.

Articolul 18

Acordul de grant

(1)   Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, elaborează un model de acord de grant între Comisie sau organismul de finanțare relevant și participanți, în conformitate cu prezentul regulament. Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, revizuiește în mod corespunzător modelul de acord de grant, în cazul în care este necesară o modificare semnificativă a acestuia.

(2)   Comisia sau organismul de finanțare relevant încheie un acord de grant cu participanții. Justificarea eliminării sau a înlocuirii unei entități înainte de semnarea acordului de grant se face în mod corespunzător.

(3)   Acordul de grant stabilește drepturile și obligațiile participanților, precum și ale Comisiei sau ale organismului de finanțare relevant, în conformitate cu prezentul regulament. Acesta stabilește, de asemenea, drepturile și obligațiile entităților juridice care devin participanți în cursul perioadei de punere în aplicare a acțiunii, precum și rolul și sarcinile unui coordonator de consorțiu.

(4)   Pe baza unei cerințe dintr-un program de activitate sau plan de activitate, acordul de grant poate stabili drepturile și obligațiile participanților privind drepturile de acces, exploatarea și diseminarea rezultatelor, în plus față de cele prevăzute în prezentul regulament.

(5)   Acordul de finanțare reflectă, dacă este cazul și în măsura posibilităților, principiile generale stabilite în Recomandarea Comisiei privind Carta Europeană a Cercetătorilor și Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor, principiile de integritate în domeniul cercetării, în Recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale în activitățile de transfer de cunoștințe și Codul de bune practici pentru universități și alte instituții publice de cercetare, precum și principiul egalității de gen prevăzut la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.

(6)   Acordul de grant cuprinde, dacă este cazul, dispoziții care să asigure respectarea principiilor etice, inclusiv instituirea unui consiliu independent de etică și dreptul Comisiei de a efectua un audit privind aspectele de etică realizat de către experți independenți.

(7)   În cazurile justificate în mod corespunzător, anumite granturi pentru acțiuni pot face parte dintr-un parteneriat-cadru în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și cu Regulamentul (UE) nr. 1268/2012.

Articolul 19

Deciziile de acordare a granturilor

Dacă este cazul și se justifică în mod corespunzător, Comisia, în conformitate cu articolul 121 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, sau organismul de finanțare relevant poate notifica decizii de acordare a granturilor în loc să încheie acorduri de grant. Dispozițiile prezentului regulament referitoare la acorduri de grant se aplică mutatis mutandis.

Articolul 20

Durata procedurilor de acordare a granturilor

(1)   În conformitate cu articolul 128 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, cererile de propuneri specifică termenul până la care toți solicitanții sunt informați despre rezultatul evaluării candidaturii lor și data orientativă pentru semnarea acordurilor de grant sau notificarea deciziilor de acordare a granturilor.

(2)   Termenele menționate la alineatul (1) se bazează pe următoarele perioade:

(a)

pentru informarea tuturor solicitanților cu privire la rezultatul evaluării științifice a candidaturilor lor, o perioadă maximă de cinci luni de la data limită pentru depunerea propunerilor complete;

(b)

pentru semnarea acordurilor de grant cu solicitanții sau pentru notificarea deciziilor de acordare a granturilor către aceștia, o perioadă maximă de trei luni de la data informării solicitanților acceptați.

(3)   Perioadele menționate la alineatul (2) pot fi depășite pentru acțiuni ale CEC și în cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, în special pentru acțiuni complexe, atunci când există un număr mare de propuneri sau întârzieri imputabile solicitanților.

(4)   Participanții beneficiază de un termen rezonabil pentru a pregăti informațiile și documentația cerute pentru semnarea acordului de grant. Comisia ia decizii și solicită informații pe cât de prompt este posibil. Se evită depunerea din nou a documentelor, pe cât este posibil.

Articolul 21

Durata procedurilor de plată

Participanții primesc plata în timp util, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. De îndată ce coordonatorul a primit o plată, Comisia sau organismul de finanțare relevant notifică participanții cu privire la aceasta.

Articolul 22

Sistemul electronic securizat

Toate schimburile cu participanții, inclusiv încheierea acordurilor de grant, notificarea deciziilor de acordare a granturilor și eventualele modificări ale acestora, pot fi realizate prin intermediul unui sistem electronic de schimb instituit de către Comisie sau de către organismul de finanțare relevant, astfel cum prevede articolul 179 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012.

Secțiunea II

Implementare

Articolul 23

Implementarea acțiunilor

(1)   Participanții implementează acțiunile în conformitate cu toate condițiile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în Regulamentul (UE) nr. 1268/2012, în Decizia 2013/743/UE, în programul de activitate sau planul de activitate, în cererea de propuneri și în acordul de grant.

(2)   Participanții nu își iau angajamente care sunt incompatibile cu prezentul regulament sau cu acordul de grant. În cazul în care un participant nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în legătură cu implementarea tehnică a acțiunii, ceilalți participanți respectă obligațiile fără nicio contribuție suplimentară a Uniunii, cu excepția cazului în care Comisia sau organismul de finanțare relevant îi exonerează în mod expres de această obligație. În cazul în care un participant nu și-a îndeplinit obligațiile, Comisia poate transfera, în conformitate cu articolul 39 alineatul (3) litera (a), către coordonatorul acțiunii suma datorată din Fondul de garantare pentru participanți menționat la articolul 38. Responsabilitatea financiară a fiecărui participant se limitează la propria sa datorie, sub rezerva dispozițiilor privind Fondul de garantare pentru participanți. Participanții asigură informarea în timp util a Comisiei sau a organismului de finanțare relevant cu privire la orice eveniment care ar putea afecta în mod semnificativ punerea în aplicare a acțiunii sau interesele Uniunii.

(3)   Participanții implementează acțiunea și iau toate măsurile necesare și rezonabile în acest scop. Aceștia dispun în timp util de resursele necesare desfășurării acțiunii. În cazul în care acest lucru este necesar pentru implementarea acțiunii, participanții pot face apel la părți terțe, inclusiv subcontractanți, pentru a realiza lucrări în cadrul acțiunii sau pot folosi resursele puse la dispoziție de părți terțe prin intermediul unor contribuții în natură în conformitate cu condițiile prevăzute în acordul de grant. Participantul își asumă responsabilitatea pentru activitatea desfășurată față de Comisie sau de organismul de finanțare relevant.

(4)   Folosirea subcontractării pentru îndeplinirea anumitor elemente ale acțiunii se limitează la cazurile prevăzute în acordul de grant și la cazurile justificate corespunzător care nu au putut fi prevăzute clar la data intrării în vigoare a acordului de grant.

(5)   Terțe părți, altele decât subcontractanții, pot realiza lucrări în cadrul acțiunii în condițiile descrise în acordul de grant. Partea terță și lucrările care urmează a fi efectuate se identifică în acordul de grant.

Costurile suportate de către aceste părți terțe pot fi considerate eligibile dacă partea terță îndeplinește toate condițiile menționate în continuare:

(a)

ar fi eligibilă pentru finanțare, în cazul în care ar fi un participant;

(b)

este o entitate afiliată sau are o legătură juridică cu un participant și aceasta implică o colaborare care nu se limitează la acțiune;

(c)

este desemnată în acordul de grant;

(d)

respectă normele aplicabile participantului în conformitate cu acordul de grant cu privire la eligibilitatea costurilor și controlul cheltuielilor;

(e)

acceptă răspunderea solidară cu participantul pentru contribuția Uniunii corespunzătoare valorii declarate de partea terță, dacă i se solicită de către Comisie sau organismul de finanțare relevant.

(6)   Părțile terțe pot, de asemenea, să pună resurse la dispoziția participantului prin intermediul contribuțiilor în natură pentru realizarea acțiunii. Costurile suportate de părți terțe în ceea ce privește contribuțiile în natură care sunt efectuate gratuit sunt eligibile pentru finanțare dacă îndeplinesc condițiile stabilite în acordul de grant.

(7)   Acțiunea poate implica sprijin financiar pentru părți terțe în condițiile stabilite de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și Regulamentul (UE) nr. 1268/2012. Sumele menționate la articolul 137 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 pot fi depășite în cazul în care acest lucru este necesar pentru a atinge obiectivele unei acțiuni.

(8)   Acțiunea efectuată de participanții care sunt autorități contractante în sensul Directivei 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24), al Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25) și al Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26) poate implica sau poate avea ca scop principal achizițiile publice înainte de comercializare și achizițiile publice de soluții inovatoare, în cazul în care acest lucru este prevăzut în programul de activitate sau în planul de activitate și este necesar pentru implementarea sa. În aceste cazuri, normele stabilite la articolul 51 alineatele (2), (4) și (5) din prezentul regulament se aplică procedurilor privind achizițiile publice urmate de către participanți.

(9)   Participanții respectă legislația națională, reglementările și normele etice din țările în care va fi efectuată acțiunea. Atunci când este cazul, participanții solicită aprobarea comitetelor relevante de etică de la nivel național sau local, înainte de a demara acțiunea.

(10)   Activitățile care implică utilizarea animalelor se realizează în conformitate cu articolul 13 din TFUE și respectă cerința de a înlocui, reduce și perfecționa utilizarea animalelor în scopuri științifice în conformitate cu dreptul Uniunii și în special cu Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (27).

Articolul 24

Consorțiu

(1)   Membrii unui consorțiu care doresc să participe la o acțiune desemnează unul dintre membri în calitate de coordonator. Acesta este menționat în acordul de grant. Coordonatorul este principalul punct de contact între membrii consorțiului în raport cu Comisia sau cu organismul de finanțare relevant, cu excepția unor dispoziții contrare în acordul de grant sau în cazul neîndeplinirii obligațiilor care îi revin în temeiul acordului de grant.

(2)   Membrii unui consorțiu care participă la o acțiune încheie un acord intern („acordul de consorțiu”) care stabilește drepturile și obligațiile lor privind implementarea acțiunii în conformitate cu acordul de grant, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător prevăzute în programul de activitate sau în planul de activitate sau în cererea de propuneri. Comisia publică orientări cu privire la principalele aspecte care pot fi abordate de participanți în cadrul acordurilor de consorțiu.

(3)   Acordul de consorțiu poate prevedea, printre altele, următoarele:

(a)

organizarea internă a consorțiului;

(b)

distribuția finanțării din partea Uniunii;

(c)

normele privind drepturile de diseminare, utilizare și acces, în plus față de cele de la titlul III capitolul I din prezentul Regulament și de dispozițiile acordului de grant;

(d)

acorduri de soluționare a litigiilor interne;

(e)

înțelegeri privind răspunderea, indemnizarea și confidențialitatea între participanți.

Membrii consorțiului pot lua orice măsuri pe care le consideră adecvate în cadrul consorțiului, în măsura în care acestea nu intră în conflict cu acordul de grant sau cu prezentul regulament.

(4)   Consorțiul poate propune adăugarea sau eliminarea unui participant sau schimbarea coordonatorului în conformitate cu dispozițiile relevante din acordul de grant, cu condiția ca această modificare să fie în conformitate cu condițiile de participare, să nu afecteze în mod negativ implementarea acțiunii și să nu fie în contradicție cu principiul egalității de tratament.

Secțiunea III

Tipuri de granturi și reguli de finanțare

Articolul 25

Tipuri de granturi

Granturile pot lua oricare dintre formele prevăzute la articolul 123 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, luând în considerare obiectivele acțiunii.

Articolul 26

Eligibilitatea costurilor

(1)   Condițiile de eligibilitate a costurilor sunt definite în articolul 126 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Costurile suportate de părțile terțe în cadrul acțiunii pot fi eligibile în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și ale acordului de grant.

(2)   Costurile neeligibile sunt cele care nu respectă condițiile menționate la alineatul (1), în special, dispozițiile privind posibile viitoare pierderi sau cheltuieli, pierderi datorate cursului de schimb, costuri legate de rentabilitatea capitalului, costuri rambursate legate de o altă acțiune sau un alt program al Uniunii, costuri aferente datoriei și serviciului datoriei, cheltuieli excesive sau abuzive.

Articolul 27

Costurile cu personalul directe eligibile

(1)   Fără a aduce atingere condițiilor prevăzute la articolul 26, costurile cu personalul directe eligibile se limitează la salarii plus cheltuieli de asigurări sociale și la alte costuri incluse în remunerarea personalului alocat acțiunii, care derivă din legislația națională sau din contractul de muncă.

(2)   Fără a aduce atingere condițiilor prezentate la articolul 26, se poate lua în considerare drept cost cu personalul direct eligibil și remunerarea suplimentară a personalului participanților care sunt entități juridice nonprofit, alocat acțiunii, inclusiv plățile pe bază de contracte suplimentare, indiferent de natura acestora, până la valoarea stabilită la alineatul (3), în cazul în care acestea îndeplinesc următoarele condiții suplimentare:

(a)

fac parte din practicile uzuale de remunerare ale participantului și se plătesc în mod constant ori de câte ori este necesar același tip de lucrare sau expertiză;

(b)

criteriile utilizate la calcularea plăților suplimentare sunt obiective și cu aplicare generală de către participant, independent de sursa de finanțare utilizată.

(3)   Remunerația suplimentară poate fi eligibilă până la 8 000 EUR pe an și pe persoană. În cazul persoanelor care nu lucrează exclusiv pentru acțiune se aplică o limită orară. Limita orară se calculează împărțind 8 000 EUR la numărul de ore productive dintr-un an, calculat în conformitate cu articolul 31.

Articolul 28

Finanțarea acțiunii

(1)   Finanțarea acțiunii nu poate depăși costurile eligibile totale minus încasările generate de acțiune.

(2)   Sunt considerate încasări generate de acțiune:

(a)

resursele puse la dispoziția participanților de către părțile terțe prin intermediul unor transferuri financiare sau contribuții în natură, în mod gratuit, a căror valoare a fost declarată drept costuri eligibile de către participant, cu condiția că acestea să fi fost furnizate de părțile terțe special pentru a fi folosite în cadrul acțiunii;

(b)

veniturile generate de acțiune, cu excepția veniturilor generate de exploatarea rezultatelor acțiunii;

(c)

veniturile generate de vânzarea activelor achiziționate în temeiul acordului de grant, până la valoarea costurilor atribuite inițial acțiunii de către participant.

(3)   O rată unică de rambursare a costurilor eligibile se aplică pe acțiune pentru toate activitățile finanțate de aceasta. Rata maximă este stabilită în programul de activitate și planul de activitate.

(4)   Grantul „Orizont 2020” poate atinge un maxim de 100 % din costurile eligibile totale, fără a aduce atingere principiului de cofinanțare.

(5)   Grantul „Orizont 2020” se limitează la maximum 70 % din costurile eligibile totale pentru acțiuni de inovare; și acțiuni de cofinanțare a programului.

Pentru acțiunile de inovare, prin derogare de la alineatul (3), grantul Orizont 2020 poate atinge un maxim de 100 % din totalul costurilor eligibile pentru persoanele juridice fără scop lucrativ, fără a aduce atingere principiului cofinanțării.

(6)   Ratele de rambursare stabilite în prezentul articol se aplică, de asemenea, în cazul acțiunilor în care finanțarea pe baza ratei fixe, a sumei unitare sau forfetare se stabilește pentru întreaga acțiune sau o parte a acesteia.

Articolul 29

Costuri indirecte

(1)   Costurile indirecte eligibile sunt stabilite prin aplicarea unei rate forfetare de 25 % din totalul costurilor directe eligibile, exceptând costurile directe eligibile pentru subcontractare și costurile pentru resursele puse la dispoziție de părți terțe care nu sunt utilizate la sediul beneficiarului, precum și sprijinul financiar acordat unor părți terțe.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), costurile indirecte pot fi declarate sub formă de sumă forfetară sau de costuri unitare în cazul în care acest lucru este prevăzut în programul de activitate sau în planul de activitate.

Articolul 30

Evaluarea nivelurilor de finanțare

Evaluarea intermediară a Orizont 2020 include o evaluare a impactului diferitelor caracteristici introduse odată cu noile niveluri de finanțare stabilite la articolele 27, 28 și 29 din prezentul regulament, cu scopul de a se evalua dacă noua abordare a dus la situații nedorite care afectează negativ atractivitatea Orizont 2020.

Articolul 31

Orele productive anuale

(1)   Costurile eligibile cu personalul acoperă numai orele efective de muncă prestate de persoanele care realizează activități în mod direct în cadrul acțiunii. Participantul face dovada orelor lucrate efectiv, în mod obișnuit printr-un sistem de înregistrare a timpului de lucru.

(2)   Pentru persoanele care lucrează exclusiv pentru acțiune, nu este necesară înregistrarea timpului de lucru. În astfel de cazuri, participantul semnează o declarație care să confirme că persoana în cauză a lucrat exclusiv pentru acțiune.

(3)   Acordul de grant conține:

(a)

cerințele minime privind sistemul de înregistrare a timpului de lucru;

(b)

opțiunea de a alege între un număr anual fix de ore productive și metoda de determinare a numărului anual de ore productive care urmează a fi utilizate pentru calculul tarifelor orare pentru personal, ținând cont de practicile contabile uzuale ale participantului.

Articolul 32

Proprietarii de IMM-uri și persoanele fizice nesalariate

Proprietarii de IMM-uri care nu primesc un salariu și alte persoane fizice nesalariate pot să factureze costurile cu personalul pe baza unor costuri unitare.

Articolul 33

Costurile unitare

(1)   În conformitate cu articolul 124 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, Comisia poate stabili metode de stabilire a unor costuri unitare pe baza:

(a)

unor date statistice sau a unor mijloace obiective similare;

(b)

datelor istorice verificabile ale participantului.

(2)   Costurile directe eligibile cu personalul pot fi finanțate pe baza costurilor unitare stabilite în conformitate cu practicile obișnuite de contabilitate ale participantului, cu condiția ca ele să îndeplinească următoarele criterii cumulative:

(a)

sunt calculate pe baza totalului costurilor reale cu personalul, înregistrate în contabilitatea generală a participantului, care pot fi ajustate de către participant pe baza elementelor estimative sau înscrise în buget, în conformitate cu condițiile definite de către Comisie;

(b)

respectă articolele 26 și 27;

(c)

asigură respectarea cerinței privind activitățile fără scop lucrativ și evitarea dublei finanțări a costurilor;

(d)

sunt calculate cu respectarea articolului 31.

Articolul 34

Certificat privind declarațiile financiare

Certificatul privind situațiile financiare acoperă suma totală a grantului solicitat de un participant sub forma rambursării costurilor reale și sub forma unor costuri unitare menționate la articolul 33 alineatul (2), excluzând cuantumurile declarate pe baza sumelor forfetare, a ratelor fixe și a costurilor unitare, altele decât cele stabilite în conformitate cu practicile contabile curente ale participanților. Certificatul este prezentat doar în cazul în care suma respectivă este mai mare sau egală cu 325 000 EUR la momentul solicitării plății soldului grantului.

Articolul 35

Certificate privind metodologia

(1)   Participanții care calculează și solicită costurile directe cu personalul pe baza unor costuri unitare în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) pot prezenta Comisiei un certificat privind metodologia. Metodologia respectivă respectă condițiile stabilite la articolul 33 alineatul (2) și să îndeplinească cerințele prevăzute în acordul de grant.

(2)   În cazul în care Comisia acceptă un certificat privind metodologia, acesta este valabil pentru toate acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1291/2013. Participantul va calcula și va solicita plata costurilor pe baza acestuia. Odată ce Comisia a acceptat un certificat privind metodologia, aceasta nu pune nicio eroare sistemică sau recurentă pe seama metodologiei acceptate.

Articolul 36

Auditori responsabili de certificare

(1)   Certificatele privind declarațiile financiare și privind metodologia prevăzute la articolele 34 și 35 sunt elaborate de un auditor independent calificat să efectueze audituri legale ale documentelor contabile în conformitate cu Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (28) sau în conformitate cu reglementări naționale similare sau de un funcționar public competent și independent, căruia autoritățile naționale relevante i-au conferit capacitatea juridică de a audita participanții și care nu a fost implicat în întocmirea declarațiilor financiare.

(2)   La cererea Comisiei, a Curții de Conturi sau a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), auditorul care eliberează certificatul privind declarațiile financiare sau privind metodologia va acorda acces la documentele justificative și documentele de lucru privind auditul pe baza cărora a fost eliberat certificatul privind declarațiile financiare sau privind metodologia.

Articolul 37

Finanțarea cumulativă

O acțiune pentru care s-a acordat un grant de la bugetul Uniunii poate beneficia, de asemenea, de un grant în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1291/2013, cu condiția ca granturile să nu acopere aceleași elemente de cost.

Secțiunea IV

Garanții

Articolul 38

Fondul de garantare pentru participanți

(1)   Un fond de garantare pentru participanți („Fondul”) este înființat pentru a acoperi riscul legat de nerecuperarea sumelor datorate Uniunii în cadrul acțiunilor finanțate prin intermediul unor granturi acordate de Comisie în temeiul Deciziei nr. 1982/2006/CE și de Comisie sau de organisme de finanțare ale Uniunii în temeiul Orizont 2020, în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament. Fondul înlocuiește Fondul de garantare pentru participanți înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1906/2006.

(2)   Fondul este gestionat în conformitate cu articolul 39. Orice dobândă de natură financiară generată de Fond se adaugă la acesta și se folosește exclusiv în scopurile prevăzute la articolul 39 alineatul (3).

(3)   În cazul în care dobânda este insuficientă pentru a acoperi operațiunile descrise la articolul 39 alineatul (3), Fondul nu intervine și Comisia sau organismul de finanțare relevant al Uniunii va recupera direct de la participanți sau părți terțe orice sumă datorată.

(4)   Fondul este considerat o garanție suficientă în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012. Nicio garanție sau cauțiune suplimentară nu poate fi acceptată din partea participanților sau impusă acestora, cu excepția cazurilor descrise la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5)   Participanții la acțiunile din cadrul Orizont 2020 al căror risc este acoperit de Fond contribuie cu 5 % din finanțarea Uniunii pentru acțiune. La încheierea acțiunii, contribuțiile la Fond se rambursează participanților prin intermediul coordonatorului.

(6)   Rata contribuției participanților la fond, prevăzută la alineatul (5), poate fi redusă pe baza evaluării intermediare a Orizont 2020.

Articolul 39

Funcționarea Fondului

(1)   Fondul va fi gestionat de Uniune, reprezentată de Comisie, care acționează ca agent executiv în numele participanților, în condițiile stabilite în acordul de grant.

Comisia poate gestiona Fondul în mod direct sau poate încredința gestionarea financiară a Fondului fie Băncii Europene de Investiții, fie unei instituții financiare adecvate (denumită în continuare „banca depozitară”). Banca depozitară gestionează Fondul în conformitate cu instrucțiunile Comisiei.

(2)   Contribuția participanților la Fond poate fi scăzută din prefinanțarea inițială și poate fi plătită la Fond în numele participanților.

(3)   Atunci când un participant datorează o anumită sumă Uniunii, Comisia poate să ia una dintre următoarele măsuri, fără a aduce atingere penalităților care pot fi impuse participantului care nu și-a îndeplinit obligațiile:

(a)

să transfere sau să ordone băncii depozitare să transfere în mod direct suma datorată din Fond către coordonatorul acțiunii. Respectivul transfer se efectuează după încetarea sau retragerea participării participantului care nu și-a îndeplinit obligațiile, în cazul în care acțiunea este în curs de desfășurare și dacă restul participanților sunt de acord să o pună în aplicare în conformitate cu aceleași obiective. Sumele transferate din Fond vor fi considerate drept finanțare din partea Uniunii;

(b)

să recupereze efectiv suma în cauză din Fond.

Comisia va emite un ordin de recuperare împotriva participantului sau a părții terțe respective, în beneficiul Fondului. Comisia poate adopta în acest scop o decizie de recuperare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(4)   Sumele recuperate vor constitui venituri atribuite Fondului în sensul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. După finalizarea implementării tuturor granturilor ale căror riscuri sunt acoperite prin Fond, orice sume rămase vor fi recuperate de Comisie și vor intra în bugetul Uniunii, sub rezerva deciziilor autorității legislative.

CAPITOLUL III

Experți

Articolul 40

Numirea unor experți independenți

(1)   Comisia și, după caz, organismele de finanțare pot numi experți independenți care să evalueze propunerile în conformitate cu articolul 15 sau care să ofere consiliere și asistență pentru:

(a)

evaluarea propunerilor;

(b)

monitorizarea implementării acțiunilor desfășurate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1291/2013, precum și a programelor de inovare și/sau cercetare anterioare;

(c)

punerea în aplicare a politicii sau programelor de inovare și cercetare a Uniunii, inclusiv Orizont 2020, precum și realizarea și funcționarea spațiului european de cercetare;

(d)

evaluarea programelor de cercetare și inovare;

(e)

conceperea politicii Uniunii în domeniul cercetării și inovării, inclusiv pregătirea programelor viitoare.

(2)   Experții independenți sunt selectați pe baza competențelor, experienței și cunoștințelor necesare pentru desfășurarea sarcinilor care le sunt atribuite. În cazul în care experții independenți trebuie să lucreze cu informații clasificate, este nevoie să se efectueze autorizarea de securitate adecvată înainte de numirea lor.

Experții independenți sunt desemnați și selectați pe baza unor cereri de candidaturi individuale și a unor cereri adresate unor organizații relevante precum agențiile de cercetare, instituțiile de cercetare, universitățile, organizațiile de standardizare, organizațiile societății civile sau întreprinderi, în vederea stabilirii unei baze de date cu candidați.

Dacă se consideră necesar și în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia sau organismul de finanțare relevant poate să selecteze, în mod transparent, orice expert cu competențe adecvate care nu figurează în baza de date.

La numirea experților independenți, Comisia sau organismul de finanțare relevant ia măsurile corespunzătoare pentru a încerca să asigure o componență echilibrată în cadrul grupurilor de experți și al comitetelor de evaluare din punctul de vedere al competențelor, experienței, cunoștințelor, diversității geografice și genului, în funcție de situație în domeniul de acțiune. După caz, se urmărește, de asemenea, un echilibru între sectorul public și cel privat.

Comisia sau organismul de finanțare relevant poate solicita opinia organismelor consultative pentru numirea experților independenți. Pentru acțiunile CEC privind cercetarea de frontieră, Comisia numește experți pe baza propunerii din partea Consiliului științific al CEC.

(3)   Comisia sau organismul de finanțare relevant se asigură că un expert, care se confruntă cu un conflict de interese în legătură cu o chestiune cu privire la care este solicitat să se pronunțe, nu oferă evaluare, consiliere sau asistență cu privire la chestiunea în cauză.

(4)   Toate schimburile cu experți independenți, inclusiv încheierea contractelor pentru numirea acestora și eventualele modificări ale acestor contracte, pot fi realizate prin intermediul unui sistem electronic de schimb instituit de către Comisie sau de către organismul de finanțare relevant, astfel cum se prevede la articolul 287 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1268/2012.

(5)   Numele experților numiți cu titlu personal, care au asistat Comisia sau organismele de finanțare în vederea punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1291/2013 și a Deciziei 2013/743/UE, precum și domeniul lor de competență sunt publicate cel puțin o dată pe an pe site-ul internet al Comisiei sau al organismului de finanțare. Informațiile respective sunt colectate, prelucrate și publicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

TITLUL III

NORME DE REGLEMENTARE A EXPLOATĂRII ȘI A DISEMINĂRII REZULTATELOR

CAPITOLUL I

Granturi

Secțiunea I

Rezultate

Articolul 41

Proprietatea asupra rezultatelor

(1)   Rezultatele sunt proprietatea participantului care le generează.

(2)   În cazul în care mai mulți participanți au generat rezultate în comun, iar contribuția fiecăruia la rezultatele comune nu poate fi stabilită, sau în cazul în care nu este posibilă divizarea rezultatelor obținute în comun în scopul solicitării, obținerii sau menținerii protecției drepturilor de proprietate intelectuală corespunzătoare, aceștia dețin în comun proprietatea asupra rezultatelor respective. Coproprietarii încheie un acord privind alocarea și termenii de exercitare a drepturilor comune de proprietate, în conformitate cu obligațiile prevăzute în acordul de grant. Coproprietarii pot conveni să nu continue coproprietatea, ci să decidă cu privire la un regim alternativ, printre altele prin transferarea participațiilor lor către un singur proprietar cu drepturi de acces pentru ceilalți participanți, de îndată ce au fost generate rezultatele.

Cu excepția cazului în care se convine altfel în acordul de proprietate comună, fiecare coproprietar are dreptul de a acorda licențe non-exclusive unor părți terțe pentru a exploata rezultatele deținute în comun, fără niciun drept la sub-licență, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

se transmite o notificare prealabilă celorlalți proprietari;

(b)

se acordă o compensație corectă și rezonabilă celorlalți proprietari.

(3)   Dacă angajații sau orice altă parte care lucrează pentru un participant sunt îndreptățiți să solicite drepturi asupra rezultatelor generate, participantul în cauză se asigură posibilitatea exercitării acestor drepturi într-un mod compatibil cu obligațiile care îi revin în temeiul acordului de grant.

Articolul 42

Protejarea rezultatelor

(1)   În cazul în care rezultatele pot fi sau se poate aștepta în mod rezonabil să poată fi exploatate la nivel comercial sau industrial, participantul care deține aceste rezultate examinează posibilitatea protejării lor. În cazul în care este posibil, rezonabil și justificat, având în vedere circumstanțele, participantul le protejează în mod adecvat pe o perioadă corespunzătoare de timp și cu o acoperire teritorială adecvată, ținând seama de interesele sale legitime și de interesele legitime, în special interesele comerciale, ale celorlalți participanți la acțiune.

(2)   În cazul în care un participant care a primit finanțare din partea Uniunii nu intenționează să protejeze rezultatele generate prin aceasta din motive care nu se datorează imposibilității protejării în temeiul legislației Uniunii sau al legislației naționale sau lipsei potențialului de exploatare comercială sau industrială, cu excepția cazului în care participantul intenționează să le transfere, în vederea protejării, unei alte entități juridice stabilite într-un stat membru sau într-o țară asociată, acesta informează Comisia sau organismul de finanțare relevant înaintea diseminării acestor rezultate. Comisia poate, cu acordul participantului în cauză, să își asume proprietatea asupra acestor rezultate, în numele Uniunii sau al organismului de finanțare relevant, și să ia măsurile necesare pentru protecția lor adecvată.

Participantul nu se poate opune decât dacă poate demonstra că acest fapt i-ar prejudicia în mod semnificativ interesele sale legitime. Aceste rezultate nu pot fi diseminate până când Comisia sau organismul de finanțare relevant nu a luat o decizie că nu își asumă dreptul de proprietate asupra rezultatelor sau până când nu a decis că își asumă dreptul de proprietate și a luat măsurile necesare pentru a asigura protecția lor. Comisia sau organismul de finanțare relevant ia respectiva decizie fără întârzieri nejustificate. Acordul de grant stabilește termene în acest sens.

(3)   În cazul în care un participant care a primit finanțare din partea Uniunii nu mai dorește să protejeze rezultatele sau nu încearcă să prelungească protecția acestora din alte motive decât lipsa potențialului de exploatare comercială sau industrială pentru o perioadă care nu depășește cinci ani de la plata soldului, acesta informează Comisia sau organismul de finanțare relevant care poate continua sau prelungi protecția prin asumarea drepturilor de proprietate. Participantul nu se poate opune decât dacă poate demonstra că acest fapt i-ar prejudicia în mod semnificativ interesele sale legitime. Acordul de grant stabilește termene în acest sens.

Articolul 43

Exploatarea și diseminarea rezultatelor

(1)   Fiecare participant care a primit finanțare din partea Uniunii depune toate eforturile pentru a exploata rezultatele pe care le deține sau pentru a se asigura că acestea sunt exploatate de o altă entitate juridică, în special prin transferul rezultatelor sau acordarea de licențe în conformitate cu articolul 44.

Orice obligații suplimentare de exploatare se introduc în acordul de grant. În cazul cercetării care prezintă potențial de abordare a provocărilor societale majore, obligațiile suplimentare de exploatare pot include acordarea de licențe în condiții neexclusive. Orice astfel de obligații suplimentare sunt precizate în programul de activitate sau în planul de activitate.

(2)   Sub rezerva unor restricții eventuale ca urmare a protejării drepturilor de proprietate intelectuală, a unor norme de securitate sau interese legitime, fiecare participant diseminează cât mai rapid posibil, prin mijloace adecvate, rezultatele pe care le deține. Acordul de grant stabilește termene în acest sens.

Orice obligații suplimentare cu privire la diseminare se introduc în acordul de grant și sunt precizate în programul de activitate sau planul de activitate.

În ceea ce privește diseminarea rezultatelor prin intermediul publicațiilor științifice, se oferă un acces liber în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute în acordul de grant. Costurile legate de accesul liber la publicațiile științifice produse în urma unei cercetări finanțate prin Orizont 2020, publicate în decursul derulării unei acțiuni, sunt eligibile pentru rambursare în condițiile acordului de grant. Acordând atenția cuvenită articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, acordul de grant nu prevede condiții privind accesul liber la publicații, care ar putea avea ca rezultat costuri de publicare suplimentare după încheierea unei acțiuni.

În ceea ce privește diseminarea datelor de cercetare, acordul de grant poate stabili, în contextul accesului liber și al conservării datelor de cercetare, termenii și condițiile în care se oferă accesul liber la aceste rezultate, în special cu privire la cercetarea de frontieră desfășurată în cadrul CEC și al programului FET (Tehnologii viitoare și emergente) sau în alte domenii adecvate, luând în considerare interesele legitime ale participanților și eventualele constrângeri legate de normele de protecție a datelor, de normele de securitate sau de drepturile de proprietate intelectuală. În acest caz, programul de activitate sau planul de activitate indică dacă este necesară diseminarea datelor de cercetare prin acces liber.

Se transmite o notificare prealabilă celorlalți participanți cu privire la orice activitate de diseminare. În urma notificării, un participant se poate opune diseminării dacă demonstrează că aceasta ar putea aduce prejudicii semnificative intereselor sale legitime legate de rezultatele sau informațiile preexistente. În astfel de cazuri, activitatea de diseminare nu poate avea loc până când nu se iau măsurile corespunzătoare pentru protejarea respectivelor interese legitime. Acordul de grant stabilește termene în acest sens.

(3)   Pentru a asigura monitorizarea și diseminarea de către Comisie sau organismul de finanțare relevant, participanții furnizează toate informațiile referitoare la activitățile lor legate de exploatare și diseminare, precum și documentele necesare în conformitate cu condițiile prevăzute în acordul de grant. Sub rezerva intereselor legitime ale participanților care au furnizat informațiile, aceste informații se pun la dispoziția publicului. Acordul de grant, stabilește, printre altele, termene cu privire la astfel de obligații de raportare.

(4)   Toate cererile de brevete, standarde, publicare sau orice altă formă de diseminare, inclusiv sub formă electronică, referitoare la rezultate, cuprind, în măsura posibilităților, o declarație, inclusiv prin mijloace vizuale, care să arate că acțiunea a primit sprijin financiar din partea Uniunii. Termenii respectivei declarații se stabilesc în acordul de grant.

Articolul 44

Transferul și acordarea de licențe privind rezultatele

(1)   Atunci când transferă drepturi de proprietate asupra rezultatelor, un participant cedează cesionarului obligațiile aferente respectivelor rezultate, prevăzute în acordul de grant, inclusiv obligația de a le transfera oricărui cesionar ulterior.

Fără a aduce atingere obligațiilor de confidențialitate care decurg din actele cu putere de lege sau reglementări în cazul fuziunilor și achizițiilor, în situația în care alți participanți se bucură încă de drepturi de acces sau pot încă solicita acordarea drepturilor de acces la rezultatele care urmează să fie transferate, participantul care are intenția să transfere rezultatele transmite o notificare prealabilă tuturor celorlalți participanți, precum și informații suficiente privind posibilul nou proprietar al rezultatelor, pentru a permite celorlalți participanți să analizeze efectul transferului asupra exercitării posibile a drepturilor lor de acces.

În urma notificării, un participant se poate opune transferului de proprietate în cazul în care demonstrează că transferul avut în considerare ar afecta în mod negativ exercitarea drepturilor sale de acces. În acest caz, transferul nu poate avea loc până când nu se ajunge la un acord între participanții în cauză. Acordul de grant stabilește termene în acest sens.

Ceilalți participanți pot renunța, prin acord scris, la dreptul lor de a fi informați în prealabil și de a obiecta în cazul transferurilor de proprietate de la un participant către o parte terță identificată în mod specific.

(2)   Cu condiția ca drepturile de acces la rezultate să poată fi exercitate și să se respecte toate obligațiile suplimentare privind exploatarea, de către participantul care deține rezultatele, acesta poate acorda licențe sau poate acorda sub o altă formă dreptul de exploatare oricărei entități juridice, inclusiv în mod exclusiv. Se pot acorda licențe exclusive pentru rezultate, cu condiția ca toți celorlalți participanți implicați să își dea acordul că renunță la drepturile lor de acces la rezultate.

(3)   În ceea ce privește rezultatele generate de participanții care au primit finanțare din partea Uniunii, acordul de grant poate prevedea că Comisia sau organismul de finanțare relevant poate obiecta la transferul de proprietate sau la acordarea unei licențe exclusive unor părți terțe stabilite într-o țară terță neasociată la Orizont 2020, dacă consideră că transferul sau licența respectivă nu este în conformitate cu interesele de dezvoltare a competitivității economiei Uniunii sau este incompatibilă cu principiile etice sau cu considerentele privind securitatea.

În astfel de cazuri, transferul drepturilor de proprietate sau acordarea licenței exclusive nu se realizează decât în cazul în care Comisia sau organismul de finanțare relevant se asigură că se vor pune în aplicare măsuri de salvgardare corespunzătoare.

Dacă este cazul, acordul de grant prevede obligativitatea notificării prealabile a Comisiei sau a organismului de finanțare relevant cu privire la orice intenție de transfer al drepturilor de proprietate sau de acordare a unei licențe exclusive. Acordul de grant stabilește termene în acest sens.

Secțiunea II

Drepturi de acces la informațiile preexistente și la rezultate

Articolul 45

Informații preexistente

Participanții identifică informațiile preexistente pentru acțiunea lor, în orice mod, în cadrul unui acord scris.

Articolul 46

Principii privind drepturile de acces

(1)   Orice cerere de obținere a drepturilor de acces sau renunțarea la drepturile de acces se realizează în scris.

(2)   Cu excepția cazului în care se convine altfel de către proprietarul rezultatelor sau al informațiilor preexistente pentru care se solicită accesul, drepturile de acces nu includ dreptul de a acorda sub-licențe.

(3)   Participanții la aceeași acțiune se informează reciproc, înainte de a adera la acordul de grant, cu privire la orice constrângere juridică sau limită privind acordarea accesului la informațiile lor preexistente. Orice acord încheiat ulterior de un participant cu privire la informațiile preexistente garantează posibilitatea exercitării oricăror drepturi de acces.

(4)   Încetarea participării la o acțiune nu aduce atingere obligației care revine participantului în cauză de a acorda acces conform termenilor și condițiilor stabilite în acordul de grant.

(5)   Acordul de consorțiu poate să prevadă că, în cazul în care un participant nu își îndeplinește obligațiile și situația nu se remediază, participantul în cauză nu mai beneficiază de drepturi de acces.

Articolul 47

Drepturi de acces pentru implementare

(1)   Un participant se bucură de drepturi de acces la rezultatele unui alt participant la aceeași acțiune dacă rezultatele respective îi sunt necesare pentru a-și desfășura activitatea în cadrul acțiunii.

Aceste drepturi de acces se acordă cu scutire de redevențe.

(2)   Un participant se bucură de drepturi de acces la informațiile preexistente deținute de un alt participant la aceeași acțiune dacă informațiile preexistente respective îi sunt necesare pentru a-și desfășura activitatea în cadrul acțiunii, sub rezerva oricăror restricții sau limitări în temeiul articolului 46 alineatul (3).

Astfel de drepturi de acces se acordă cu scutire de redevențe, cu excepția cazului în care participanții convin altfel înainte de aderarea lor la acordul de grant.

Articolul 48

Drepturi de acces pentru exploatare

(1)   Un participant se bucură de drepturi de acces la rezultatele unui alt participant la aceeași acțiune dacă rezultatele respective îi sunt necesare pentru a exploata propriile sale rezultate.

Sub rezerva acordului, astfel de drepturi de acces se acordă în condiții echitabile și rezonabile.

(2)   Un participant se bucură de drepturi de acces la informațiile preexistente deținute de un alt participant la aceeași acțiune dacă informațiile preexistente respective îi sunt necesare pentru a exploata propriile sale rezultate, sub rezerva oricăror restricții în temeiul articolului 46 alineatul (3).

Sub rezerva acordului, astfel de drepturi de acces se acordă în condiții echitabile și rezonabile.

(3)   O entitate afiliată stabilită într-un stat membru sau într-o țară asociată beneficiază și ea de astfel de drepturi de acces la rezultate și, sub rezerva unor eventuale restricții sau limite în temeiul articolului 46 alineatul (3), la informațiile preexistente, în condiții echitabile și rezonabile, dacă rezultatele și informațiile preexistente respective îi sunt necesare pentru exploatarea rezultatelor generate de participantul la care este afiliată, cu excepția cazului în care se prevede altfel în acordul de consorțiu. Aceste drepturi de acces se solicită și se obțin direct de la participantul care deține rezultatele sau informațiile preexistente, cu excepția unor dispoziții contrare în conformitate cu articolul 46 alineatul (2).

(4)   Se poate formula o cerere de obținere a drepturilor de acces în temeiul alineatului (1), (2) sau (3) în termen de maxim un an după încheierea acțiunii, în absența stabiliri unui alt termen de către participanți.

Articolul 49

Drepturi de acces pentru Uniune și statele membre

(1)   Instituțiile, organismele, oficiile sau agențiile Uniunii se bucură, în scopul justificat corespunzător al dezvoltării, punerii în aplicare și monitorizării politicilor și programelor Uniunii, de drepturi de acces doar la rezultatele unui participant care a primit finanțare din partea Uniunii. Aceste drepturi de acces sunt limitate la utilizări necomerciale și neconcurențiale.

Aceste drepturi de acces se acordă cu scutire de redevențe.

(2)   În ceea ce privește acțiunile din cadrul obiectivului specific „Societăți sigure - protejarea libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi” stabilite în partea III din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și autoritățile naționale ale statelor membre beneficiază, în scopul dezvoltării, implementării și monitorizării politicilor sau programelor lor în acest domeniu, de drepturile de acces necesare la rezultatele unui participant care a primit finanțare din partea Uniunii. Respectivele drepturi de acces se limitează la utilizări necomerciale și neconcurențiale. Drepturile de acces se acordă cu scutire de redevențe și în baza unui acord bilateral vizând definirea condițiilor specifice în vederea asigurării că aceste drepturi vor fi utilizate numai în scopul preconizat și că sunt prevăzute obligații de confidențialitate corespunzătoare. Aceste drepturi de acces nu se extind asupra informațiilor preexistente ale participantului. Statul membru, instituția, organismul, oficiul sau agenția Uniunii care formulează solicitarea notifică toate statele membre cu privire la această solicitare. În ceea ce privește informațiile clasificate, se aplică normele Comisiei privind securitatea.

TITLUL IV

DISPOZIȚII SPECIFICE

Articolul 50

Premii

(1)   Finanțarea din partea Uniunii poate lua forma unor premii, astfel cum se precizează în titlul VII din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și în Regulamentul (UE) nr. 1268/2012.

(2)   Orice premii acordate vor fi condiționate de acceptarea obligațiilor de publicitate corespunzătoare. În ceea ce privește diseminarea rezultatelor, se aplică titlul III din prezentul regulament. Programul de activitate sau planul de activitate pot conține obligații specifice în ceea ce privește exploatarea și diseminarea.

Articolul 51

Achiziții publice, achiziții publice înainte de comercializare și achiziții publice de soluții inovatoare

(1)   Orice achiziție publică efectuată de Comisie pe cont propriu sau împreună cu statele membre este supusă normelor privind achizițiile publice, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și Regulamentul (UE) nr. 1268/2012.

(2)   Finanțarea din partea Uniunii poate lua forma unor achiziții publice înainte de comercializare sau a unor achiziții publice de soluții inovatoare efectuate de Comisie sau de organismul de finanțare relevant pe cont propriu sau în colaborare cu autoritățile contractante din statele membre și țările asociate.

Procedurile privind achizițiile publice:

(a)

sunt conforme cu principiile transparenței, nediscriminării, tratamentului egal, bunei gestiuni financiare, proporționalității, cu regulile de concurență și, dacă este cazul, cu Directivele 2004/17/CE, 2004/18/CE și 2009/81/CE, sau, în cazul în care Comisia acționează pe cont propriu, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012;

(b)

pot să prevadă condiții specifice precum limitarea locului efectuării activităților care fac obiectul achizițiilor publice înainte de comercializare la teritoriul statelor membre și a țărilor asociate la Orizont 2020, în cazuri justificate în mod corespunzător de obiectivele acțiunii;

(c)

pot să autorizeze atribuirea unor contracte multiple în cadrul aceleiași proceduri (aprovizionarea de la mai mulți furnizori);

(d)

prevăd atribuirea contractelor ofertantului (ofertanților) care prezintă cel mai bun raport calitate-preț.

(3)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în cererea de oferte, rezultatele generate prin achizițiile publice efectuate de Comisie sunt proprietatea Uniunii.

(4)   Contractele privind achizițiile publice înainte de comercializare prevăd dispoziții specifice privind dreptul de proprietate, drepturile de acces și acordarea de licențe, pentru a asigura utilizarea maximă a rezultatelor și a evita orice avantaj inechitabil. Contractantul care produce rezultate în achizițiile publice înainte de comercializare deține cel puțin drepturile de proprietate intelectuală aferente. Autoritățile contractante beneficiază cel puțin de drepturi de acces la rezultate scutite de redevențe, pentru uz propriu și de dreptul de a acorda sau solicita contractanților să acorde licențe neexclusive terților pentru a exploata rezultatele în condiții echitabile și rezonabile, fără dreptul de a oferi sub-licențe. În cazul în care, după o anumită perioadă de la achiziția înainte de comercializare, un contractant nu reușește să exploateze comercial rezultatele, după cum se menționează în contract, acesta va transfera autorităților contractante orice drept de proprietate asupra rezultatelor.

(5)   Contractele privind achizițiile publice de soluții inovatoare prevăd dispoziții specifice privind dreptul de proprietate, drepturile de acces și acordarea de licențe, pentru a asigura utilizarea maximă a rezultatelor și a evita orice avantaj inechitabil.

Articolul 52

Instrumente financiare

(1)   Instrumentele financiare pot lua oricare dintre formele prevăzute la Titlul VIII din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și sunt implementate în conformitate cu prevederile acestuia și pot fi combinate între ele, precum și cu granturi finanțate din bugetul Uniunii, inclusiv în cadrul Regulamentului (UE) nr. 1291/2013.

(2)   Prin derogare de la articolul 140 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, atât veniturile, cât și rambursările anuale generate de un instrument financiar instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 sunt alocate acestui instrument financiar, în conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Prin derogare de la articolul 140 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, atât veniturile, cât și rambursările anuale generate de Mecanismul de finanțare cu partajarea riscului instituit în temeiul Deciziei 1982/2006/CE și de faza inițială a Instrumentului financiar destinat IMM-urilor cu o rată mare de creștere și capacitate de inovare (GIF1), instituit în temeiul Deciziei nr. 1639/2006/CE, sunt atribuite instrumentelor financiare care vor urma, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1291/2013.

Articolul 53

Instrumentul pentru IMM-uri

(1)   Numai IMM-urile pot să candideze pentru cereri de propuneri emise în cadrul instrumentului pentru IMM-uri specific menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013. IMM-urile pot colabora cu alte societăți, cu organizații de cercetare sau cu universități.

(2)   În momentul în care o societate a fost validată ca IMM, se consideră că acest statut juridic prevalează pe întreaga durată a proiectului, chiar și în cazul în care societatea, datorită creșterii sale, depășește ulterior plafoanele prevăzute în definiția IMM-urilor.

(3)   În cazul instrumentului pentru IMM-uri sau al granturilor oferite de organisme de finanțare sau de către Comisie, rezervate IMM-urilor, acordul de grant poate stabili dispoziții specifice, în special privind dreptul de proprietate, drepturile de acces, exploatare și diseminare.

Articolul 54

Cale rapidă spre inovare

(1)   În conformitate cu articolul 7, orice entitate juridică poate participa la o acțiune Calea rapidă spre inovare (CRI). Acțiunile finanțate în cadrul CRI sunt acțiuni inovatoare. Cererea de propuneri pentru acțiunea CRI este deschisă oricărui domeniu tehnologic din cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” prevăzut la punctul 1 din partea II din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 sau în cadrul fiecăruia dintre obiectivele specifice din cadrul priorității „Provocări societale” prevăzute la punctele 1 - 7 din partea III din anexa I la respectivul regulament.

(2)   Propunerile pot fi prezentate în orice moment. Comisia inițiază trei termene limită intermediare pe an în vederea evaluării propunerilor. Perioada cuprinsă între un termen limită intermediar și semnarea acordului de grant sau notificarea deciziei de acordare a grantului nu poate depăși șase luni. Propunerile se clasifică în funcție de impactul, calitatea și eficiența punerii în aplicare și a excelenței, iar criteriul impactului primește o pondere mai mare. Cel mult cinci entități juridice participă la o acțiune. Cuantumul grantului nu poate depăși 3 milioane EUR.

Articolul 55

Alte dispoziții specifice

(1)   În cazul acțiunilor care implică activități legate de securitate, acordul de grant poate stabili dispoziții specifice, în special cu privire la achiziții publice înainte de comercializare, achiziții publice de soluții inovatoare, modificarea compoziției consorțiului, informațiile clasificate, exploatarea, accesul liber la publicațiile de cercetare, diseminarea, transferul și acordarea de licențe privind rezultatele.

(2)   În cazul acțiunilor de sprijinire a infrastructurilor de cercetare noi sau existente, acordul de grant poate stabili dispoziții specifice privind utilizatorii infrastructurilor și accesul utilizatorilor la acestea.

(3)   În cazul acțiunilor CEC în domeniul cercetării de frontieră, acordul de grant poate stabili dispoziții specifice, în special privind drepturile de acces, transferabilitatea și diseminarea, cu privire la participanți, cercetători și la oricare dintre părțile vizate de acțiune.

(4)   În cazul acțiunilor de formare și mobilitate, acordul de grant poate stabili dispoziții specifice privind angajamentele cercetătorilor care beneficiază de acțiune, dreptul de proprietate, drepturile de acces și transferabilitate.

(5)   În cazul acțiunilor de coordonare și sprijin, acordul de grant poate stabili dispoziții specifice, în special privind dreptul de proprietate, drepturile de acces, exploatare și diseminare a rezultatelor.

(6)   În cazul Comunităților cunoașterii și inovării ale EIT, acordul de grant poate stabili dispoziții specifice, în special privind dreptul de proprietate, drepturile de acces, exploatare și diseminare.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 56

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute de prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 1 alineatul (3) este conferită Comisiei pentru durata Orizont 2020.

(3)   Delegarea de competență menționată la articolul 1 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecțiune de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea acelui termen, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 57

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 se abrogă cu începere de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea, inclusiv încetarea totală sau parțială a acțiunilor în cauză, până la finalizarea acestora, sau până la acordarea asistenței financiare de către Comisie sau organisme de finanțare în temeiul Deciziei nr. 1982/2006/CE sau al oricărei alte legislații aplicabile acestei asistențe la 31 decembrie 2013, care se aplică în continuare pentru acțiunile în cauză până la finalizarea lor.

(3)   Orice sume provenind din fondul de garantare pentru participanți, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1906/2006, precum și toate drepturile și obligațiile sale sunt transferate Fondului la 31 decembrie 2013. Participanții la acțiunile din Decizia nr. 1982/2006/CE care semnează acorduri de grant după 31 decembrie 2013 contribuie la Fond.

Articolul 58

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 318, 20.10.2012, p. 1.

(2)  JO C 181, 21.6.2012, p. 111.

(3)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 noiembrie 2013 de instituire a Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014 – 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  JO C 74 E, 13.3.2012, p. 34.

(6)  Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 412, 30.12.2006, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(8)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(9)  Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (JO L 310, 9.11.2006, p. 15).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (JO L 97, 9.4.2008, p. 1).

(11)  JO C 205, 19.7.2013, p. 9.

(12)  Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 29 noiembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 317, 3.12.2001).

(13)  Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („decizia de asociere peste mări”) (JO L 314, 30.11.2001, p. 1).

(14)  Decizia 2000/633/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 17 octombrie 2000 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 267, 20.10.2000, p. 63).

(15)  Regulamentul nr. 1906/2006/CE al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de-al șaptelea Program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (JO L 391, 30.12.2006, p. 1).

(16)  Decizia 2006/970/Euratom a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activitățile de cercetare și formare în domeniul nuclear (2007-2011) (JO L 400, 30.12.2006, p. 60).

(17)  Decizia 2012/93/Euratom a Consiliului din 19 decembrie 2011 de instituire a programului-cadru al Comunității Europene a Energiei atomice (2012-2013) (JO L 47, 18.2.2012, p. 25).

(18)  Regulamentul (Euratom) nr. 1314/2013 al Consiliului privind Programul pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice (2014-2018) de completare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare ‒ Orizont 2020 (A se vedea pagina 948 din prezentul Jurnal Oficial).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(20)  Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 11 decembrie 2013 de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (COSME) (2014 - 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE (A se vedea pagina 33 din prezentul Jurnal Oficial).

(21)  Decizia nr. 743/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind participarea Comunității la un program de cercetare și dezvoltare derulat de mai multe state membre, destinat să sprijine întreprinderile mici și mijlocii care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare (JO L 201, 30.7.2008, p. 58).

(22)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(23)  Decizia Consiliului 2013/743/UE din 11 decembrie 2013 de instituire a programului specific pentru punerea în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014 - 2020) - Orizont 2020 (A se vedea pagina 965 din prezentul Jurnal Oficial).

(24)  Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, 30.4.2004, p. 1).

(25)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).

(26)  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

(27)  Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).

(28)  Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/104


REGULAMENTUL (UE) NR. 1291/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 173 alineatul (3) și articolul 182 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Uniunea are drept obiectiv consolidarea bazelor sale științifice și tehnologice, prin crearea unui spațiu european de cercetare („SEC”) în care cercetătorii, cunoștințele științifice și tehnologiile să circule liber, precum și prin încurajarea progresului Uniunii către o societate a cunoașterii și a devenirii acesteia o economie mai competitivă și mai sustenabilă, în ceea ce privește industria sa. În urmărirea obiectivului menționat, Uniunea ar trebui să desfășoare activități de punere în aplicare a cercetării, a dezvoltării tehnologice, a activităților demonstrative și a inovării, să promoveze cooperarea internațională, să disemineze și să optimizeze rezultatele și să stimuleze formarea și mobilitatea.

(2)

Uniunea are, de asemenea, drept obiectiv asigurarea existenței condițiilor necesare competitivității industriei Uniunii. În acest sens, acțiunile ar trebui să aibă scopul de a promova o mai bună exploatare a potențialului industrial al politicilor de inovare, cercetare și dezvoltare tehnologică.

(3)

Uniunea s-a angajat să îndeplinească Strategia Europa 2020, care prevede obiectivele creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, subliniază rolul cercetării și inovării drept motoare esențiale ale prosperității economice și sociale și ale durabilității mediului și stabilește obiectivul creșterii cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea pentru a atrage investiții private până la două treimi din totalul investițiilor, ajungându-se astfel la un total cumulativ de 3 % din produsul intern brut (PIB) până în 2020, creând totodată un indicator al volumului inovării. Bugetul general al Uniunii ar trebui să reflecte acest obiectiv ambițios realizând o schimbare în sensul finanțării investițiilor orientate spre viitor, precum cercetarea, dezvoltarea și inovarea. În acest context, inițiativa emblematică a Strategiei Europa 2020 - „O Uniune a inovării” - stabilește o abordare strategică și integrată pentru cercetare și inovare, fixând cadrul și obiectivele la care ar trebui să contribuie viitoarea finanțare a Uniunii destinată cercetării și inovării. Cercetarea și inovarea sunt, de asemenea, factori-cheie pentru alte inițiative emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020, în special cu privire la „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, la „O politică industrială adaptată erei globalizării” și la „O agendă digitală pentru Europa”, precum și la alte obiective politice, cum sunt politica privind clima și energia. De asemenea, în vederea realizării obiectivelor referitoare la cercetare și inovare ale Strategiei Europa 2020, politica de coeziune are un rol important de jucat prin consolidarea capacităților și asigurarea condițiilor care să permită excelența.

(4)

Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010, intitulată „Revizuirea bugetului UE”, a prezentat principiile-cheie care ar trebui să stea la baza viitorului buget general al Uniunii, concentrându-se în special pe instrumente care și-au demonstrat valoarea adăugată adusă Uniunii, orientându-se pe obținerea de rezultate și angrenând alte surse publice și private de finanțare. De asemenea a propus alinierea întregii game de instrumente ale Uniunii destinate cercetării și inovării într-un cadru strategic comun.

(5)

Parlamentul European a solicitat, în rezoluția sa din 11 noiembrie 2010, o simplificare radicală a finanțării cercetării și inovării în cadrul Uniunii (4), a subliniat, în rezoluția sa din 12 mai 2011 (5), importanța unei Uniuni a inovării pentru transformarea Europei în contextul lumii post-criză, a subliniat, în rezoluția sa din 8 iunie 2011 (6), principalele lecții de învățat în urma evaluării intermediare a celui de Al șaptelea program-cadru și a sprijinit, în rezoluția sa din 27 septembrie 2011 (7), conceptul unui cadru strategic comun de finanțare pentru cercetare și inovare.

(6)

La 26 noiembrie 2010, Consiliul a solicitat ca viitoarele programe de finanțare ale Uniunii să se concentreze mai mult asupra priorităților Strategiei Europa 2020, să abordeze provocările societale și tehnologiile cheie, să faciliteze cercetarea colaborativă bazată pe industrie, să eficientizeze instrumentele, să simplifice în mod radical accesul, să accelereze introducerea pe piață și să consolideze în continuare excelența.

(7)

La reuniunea sa din 4 februarie 2011, Consiliul European a sprijinit conceptul de cadru strategic comun de finanțare a cercetării și inovării de către Uniune, în vederea îmbunătățirii eficienței finanțării acestora la nivel național și la nivelul Uniunii și a solicitat Uniunii să soluționeze rapid obstacolele care încă mai împiedică atragerea talentelor și a investițiilor în vederea finalizării SEC până în 2014 și să realizeze o autentică piață unică a cunoașterii, a cercetării și a inovării.

(8)

Cartea verde a Comisiei din 9 februarie 2011, intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE”, a identificat aspectele esențiale referitoare la modalitatea de îndeplinire a obiectivelor ambițioase stabilite prin Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 și a lansat o consultare amplă, în cursul căreia părțile interesate și instituțiile Uniunii au fost în mare parte de acord cu ideile prezentate în document.

(9)

Importanța unei abordări strategice coerente a fost subliniată și în avize emise de Comitetul pentru Spațiul european de cercetare și inovare („CSEC”) la 3 iunie 2011, de Comitetul Regiunilor la 30 iunie 2011 (8) și de Comitetul Economic și Social European la 13 iulie 2011 (9).

(10)

Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011, intitulată „Un buget pentru Europa 2020”, propune abordarea printr-un singur cadru strategic comun pentru cercetare și inovare a domeniilor reglementate de cel de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007 - 2013) („Al șaptelea program-cadru”) adoptat prin Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și componenta de inovare din Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (2007 - 2013) instituit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), precum și Institutul European pentru Inovare și Tehnologie (EIT) înființat prin Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (12), în vederea îndeplinirii obiectivului Strategiei Europa 2020 de creștere a investițiilor în cercetare și dezvoltare la 3 % din PIB până în 2020. În comunicarea menționată anterior, Comisia s-a angajat totodată să integreze schimbările climatice în programele de cheltuieli ale Uniunii și să direcționeze cel puțin 20 % din bugetul general al Uniunii pentru obiectivele legate de climă.

Combaterea schimbărilor climatice și utilizarea eficientă a resurselor sunt obiective care se consolidează reciproc în vederea realizării dezvoltării durabile. Obiectivele specifice legate de aceste două obiective ar trebui să fie completate cu celelalte obiective specifice ale Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014 - 2020) – Orizont 2020 (denumit în continuare „Orizont 2020”) instituit prin prezentul regulament. Prin urmare, se preconizează că cel puțin 60 % din bugetul global al Orizont 2020 ar trebui să fie legat de dezvoltarea durabilă. De asemenea, se estimează că cheltuielile legate de climă trebuie să depășească 35 % din bugetul global al Orizont 2020, inclusiv măsurile reciproc compatibile de îmbunătățire a eficienței resurselor. Comisia ar trebui să furnizeze informații privind amploarea și rezultatele sprijinului acordat obiectivelor referitoare la schimbări climatice. Cheltuielile legate de climă din cadrul Orizont 2020 ar trebui să fie urmărite în conformitate cu metodologia stabilită în comunicarea menționată anterior.

(11)

Orizont 2020 se axează pe trei priorități, și anume generarea excelenței științifice în vederea consolidării excelenței științifice de nivel mondial a Uniunii, promovarea unei poziții de lider în sectorul industrial în vederea sprijinirii întreprinderilor, inclusiv a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și a inovării, și abordarea provocărilor societale, pentru a contracara în mod direct provocările identificate în Strategia Europa 2020 prin sprijinirea activităților de cercetare care acoperă întregul spectru, de la cercetare la piață. Orizont 2020 ar trebui să sprijine toate etapele lanțului cercetării și inovării (inclusiv inovația netehnologică și socială și activități mai apropiate de piață), cu acțiuni de inovare și cercetare care să aibă o rată de finanțare diferită pe baza principiului conform căruia cu cât activitatea sprijinită este mai apropiată de piață, cu atât finanțarea suplimentară din alte surse ar trebui să fie mai mare. Activitățile mai apropiate de piață includ instrumente financiare inovatoare și au drept obiectiv satisfacerea necesităților unui larg spectru de politici ale Uniunii, punând accentul pe utilizarea pe scară cât mai largă a cunoștințelor generate de activitățile finanțate până la exploatarea comercială a respectivelor cunoștințe. Prioritățile Orizont 2020 ar trebui să fie susținute, de asemenea, de un program privind cercetarea și formarea profesională în domeniul nuclear, instituit în temeiul Regulamentului (Euratom) nr. 1314/2013 (13) al Consiliului.

(12)

Orizont 2020 ar trebui să fie deschis la noi participanți, în vederea asigurării unei cooperări extinse și excelente cu parteneri din întreaga Uniune și a unui SEC integrat.

(13)

Centrul Comun de Cercetare (CCC) ar trebui să furnizeze asistență științifică și tehnică adaptată necesităților clienților pentru politicile Uniunii și, totodată, să răspundă în mod flexibil noilor cerințe în materie de politici.

(14)

În cadrul triunghiului cunoașterii format din cercetare, inovare și învățământ, comunitățile de cunoaștere și inovare (CCI) din cadrul EIT ar trebui să aibă o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor prevăzute de Orizont 2020, inclusiv provocările societale, în special prin integrarea cercetării inovării și educației. EIT ar trebui să stimuleze spiritul antreprenorial în activitățile sale de învățământ superior, de cercetare și de inovare. În mod special, acesta ar trebui să promoveze excelența în educația antreprenorială și ar trebui să susțină crearea de întreprinderi start-up și spin-off.

(15)

În temeiul articolului 182 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Orizont 2020 stabilește suma maximă totală și normele detaliate ale participării financiare a Uniunii la programul-cadru și cotele-parte corespunzătoare pentru fiecare activitate prevăzută.

(16)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar, pentru întreaga durată a Orizont 2020 care constituie suma de referință privilegiată, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (14), pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale.

(17)

O parte corespunzătoare din bugetul pentru infrastructuri de cercetare ar trebui să fie dedicată infrastructurilor electronice.

(18)

Activitățile din cadrul obiectivului specific „Tehnologii viitoare și emergente (FET)” ar trebui să fie complementare activităților din cadrul celorlalte componente ale Orizont 2020, căutându-se sinergii în măsura posibilului.

(19)

Este necesar să se asigure o încheiere corectă a Orizont 2020 și a programelor precedente, în special în ceea ce privește continuarea acordurilor multianuale de gestionare a acestora, cum ar fi finanțarea asistenței tehnice și administrative.

(20)

Simplificarea reprezintă un obiectiv central al Orizont 2020, care ar trebui să se reflecte pe deplin în structura sa, în normele sale și în gestionarea și implementarea financiară. Orizont 2020 ar trebui să vizeze atragerea unei largi participări din partea universităților, a centrelor de cercetare, a industriei și în special a IMM-urilor și să permită participarea unor noi participanți, întrucât reunește întreaga gamă a sprijinului acordat cercetării și inovării într-un cadru strategic comun, care cuprinde o gamă simplificată de reguli, și utilizează norme de participare ale căror principii se aplică tuturor acțiunilor din cadrul Orizont 2020. Simplificarea normelor de finanțare ar trebui să reducă costurile administrative de participare și să contribuie la prevenirea și reducerea erorilor financiare.

(21)

Orizont 2020 ar trebui să contribuie la obiectivele parteneriatelor europene pentru inovare în conformitate cu inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”, reunind toți protagoniștii relevanți din întregul lanț al cercetării și inovării în vederea raționalizării, simplificării și unei coordonări îmbunătățite între instrumente și inițiative.

(22)

În vederea aprofundării relațiilor între știință și societate și a consolidării încrederii opiniei publice în știință, Orizont 2020 ar trebui să ofere o bună informare a cetățenilor și a societății civile cu privire la aspectele legate de cercetare și inovare prin promovarea educației științifice, prin facilitarea accesului la cunoștințe științifice, prin dezvoltarea unor agende de cercetare și inovare responsabile care să răspundă preocupărilor și așteptărilor cetățenilor și ale societății civile și prin facilitarea participării acestora la activitățile din cadrul Orizont 2020. Angajamentul cetățenilor și al societății civile ar trebui însoțite de activități de informare a publicului pentru a genera și a încuraja sprijinul public pentru Orizont 2020.

(23)

Ar trebui să existe un echilibru corespunzător între proiectele mai mici și cele mai mari în cadrul priorității „Provocări societale”, precum și în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”.

(24)

Punerea în aplicare a Orizont 2020 ar trebui să răspundă oportunităților și necesităților în schimbare ale științei și tehnologiei, ale industriei, ale politicilor și ale societății. Astfel, agendele ar trebui să fie stabilite în strânsă legătură cu părțile interesate din toate sectoarele vizate și ar trebui să se permită o marjă suficientă de flexibilitate pentru a ține cont de noile evoluții. Ar trebui să se recurgă în permanență la expertiză externă pe durata Orizont 2020, utilizându-se totodată structurile relevante, cum ar fi platformele tehnologice europene, inițiativele de programare în comun și parteneriatele europene pentru inovare, precum și consultanța din partea grupurilor științifice, precum Grupul științific pentru sănătate.

(25)

Activitățile desfășurate în cadrul Orizont 2020 ar trebui să promoveze egalitatea de șanse între femei și bărbați în domeniul cercetării și inovării, în special prin abordarea cauzelor profunde ale dezechilibrului de gen, prin exploatarea deplină a potențialului cercetătoarelor și cercetătorilor și prin integrarea dimensiunii de gen în conținutul cercetării și inovării, precum și prin acordarea unei atenții speciale asigurării echilibrului de gen, în funcție de situația din domeniul cercetării și inovării, în comitete de evaluare și în alte organisme consultative și de experți relevante, în vederea îmbunătățirii calității cercetării și a stimulării inovării. Acțiunile ar trebui să vizeze, de asemenea, punerea în aplicare a principiilor referitoare la egalitatea de șanse între femei și bărbați, astfel cum sunt prevăzute la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 8 din TFUE.

(26)

Orizont 2020 ar trebui să contribuie la atractivitatea profesiei de cercetare în Uniune. Ar trebuie să se acorde o atenție corespunzătoare Cartei europene a cercetătorilor și Codului de conduită pentru recrutarea cercetătorilor, astfel cum prevede Recomandarea Comisiei din 11 martie 2005 (15), alături de alte cadre de referință relevante definite în contextul SEC, respectându-se, în același timp, caracterul voluntar al acestor cadre.

(27)

Pentru a fi competitivă la nivel mondial, pentru a face față în mod eficace provocări societale majore și pentru a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020, Uniunea ar trebui să utilizeze toate resursele umane de care dispune. În acest context, Orizont 2020 ar trebui să contribuie la realizarea SEC, încurajând dezvoltarea condițiilor-cadru pentru a-i ajuta pe cercetătorii europeni să rămână sau să se întoarcă în Europa, pentru a atrage cercetători din întreaga lume și pentru a face din Europa o destinație mai atractivă pentru cei mai buni cercetători.

(28)

Pentru a intensifica circulația și exploatarea cunoștințelor, ar trebui să se asigure liberul acces la publicațiile științifice. Mai mult, ar trebui să fie promovat accesul liber la datele obținute în urma cercetărilor finanțate din fonduri publice în cadrul Orizont 2020, ținându-se seama de constrângerile legate de protecția vieții private, de securitatea națională și de drepturile de proprietate intelectuală.

(29)

Activitățile de cercetare și inovare finanțate de Orizont 2020 ar trebui să respecte principiile etice fundamentale. Ar trebui să fie luate în considerare avizele emise de Grupul european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii. În cadrul activităților de cercetare ar trebui să se țină seama, de asemenea, de articolul 13 din TFUE și să se limiteze utilizarea animalelor în cercetare și testare, în vederea înlocuirii, în ultimă instanță, a utilizării animalelor. Toate activitățile ar trebui să se desfășoare asigurându-se un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, în conformitate cu articolul 168 din TFUE.

(30)

Orizont 2020 ar trebui să țină seama în mod corespunzător de egalitatea de șanse și de nediscriminare în conținutul activităților de cercetare și inovare în toate etapele ciclului de cercetare.

(31)

Comisia nu solicită în mod explicit utilizarea celulelor sușă embrionare umane. Eventuala utilizare a celulelor sușă umane, adulte sau embrionare, este lăsată la latitudinea oamenilor de știință în funcție de obiectivele pe care doresc să le atingă și face obiectul unei evaluări etice stricte. Nu ar trebui finanțat niciun proiect care implică utilizarea celulelor sușă embrionare și nu are aprobările necesare din partea statelor membre. Nu ar trebui finanțată nicio activitate interzisă de toate statele membre. Nu ar trebui finanțată nicio activitate în cadrul unui stat membru în care această activitate este interzisă.

(32)

Pentru a obține un impact maxim, Orizont 2020 ar trebui să dezvolte o strânsă sinergie cu alte programe ale Uniunii în domenii cum sunt educația, spațiul, mediul, energia, agricultura și pescuitul, competitivitatea și IMM-urile, securitatea internă, cultura și media.

(33)

Atât Orizont 2020, cât și politica de coeziune urmăresc o aliniere mai profundă la obiectivele Strategiei Europa 2020. Această abordare necesită sinergii intensificate între Orizont 2020 și politica de coeziune. Orizont 2020 ar trebui, prin urmare, să dezvolte, la rândul său, interacțiuni strânse cu fondurile structurale și de investiții europene care pot contribui în mod particular la consolidarea capacităților de cercetare și inovare locale, regionale și naționale, în special în contextul strategiilor de specializare inteligentă.

(34)

IMM-urile constituie o sursă importantă de inovare, de creștere economică, și de locuri de muncă în Europa. Prin urmare, în cadrul Orizont 2020, este necesară participarea largă a IMM-urilor, astfel cum este definită în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (16). În acest fel, s-ar putea susține obiectivele inițiativei în favoarea întreprinderilor mici, prevăzută de Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică - Un «Small Business Act» pentru Europa”. Orizont 2020 ar trebui să ofere o gamă de mijloace de susținere a activităților și a capacităților de cercetare și inovare ale IMM-urilor în cursul diferitelor etape ale ciclului inovării.

(35)

Comisia ar trebui să realizeze evaluări și să înregistreze rata participării IMM-urilor la Orizont 2020. În cazul în care pentru obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și pentru prioritatea „Provocări societale”, nu este atins obiectivul de participare în favoarea IMM-urilor de 20 % din bugetul total combinat, Comisia ar trebui să analizeze cauzele acestei situații și să propună fără întârziere noi măsuri adecvate pentru a permite IMM-urilor să își extindă participarea.

(36)

Punerea în aplicare a Orizont 2020 poate duce la crearea unor programe suplimentare la care să participe numai anumite state membre, la participarea Uniunii la programe derulate de mai multe state membre, la înființarea unor întreprinderi comune sau la încheierea altor acorduri în temeiul articolelor 184, 185 și 187 din TFUE. Respectivele programe suplimentare ar trebui să fie identificate și puse în aplicare într-un mod deschis, transparent și eficient.

(37)

Pentru a reduce durata ajungerii unei idei la piață, utilizând o abordare de la bază spre vârf, și pentru a intensifica participarea industriei, a IMM-urilor și a noilor solicitanți la Orizont 2020, pilotul „Calea rapidă spre inovare” (CRI) ar trebui să fie pus în aplicare în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și în cadrul priorității „Provocări societale”. Acest instrument ar trebui să stimuleze investițiile din sectorul privat în cercetare și inovare, să promoveze cercetarea și inovarea cu un accent pe crearea de valoare și să accelereze dezvoltarea de tehnologii în produse, procese și servicii inovatoare.

(38)

Punerea în aplicare a Orizont 2020 ar trebui să recunoască rolul unic care revine universităților în baza științifică și tehnologică a Uniunii, ca instituții de excelență în învățământul superior, cercetare și inovare, având funcția esențială de a conecta Spațiul european al învățământului superior la SEC.

(39)

Având ca obiectiv obținerea unui impact cât mai mare al finanțării acordate de Uniune, Orizont 2020 ar trebui să dezvolte sinergii mai strânse, care pot lua și forma unor parteneriate public-public, cu programe internaționale, naționale și regionale care sprijină cercetarea și inovarea. În acest context, Orizont 2020 ar trebui să încurajeze utilizarea optimă a resurselor și să evite duplicările inutile.

(40)

De asemenea, ar trebui să se obțină un impact mai mare prin combinarea Orizont 2020 cu fondurile din sectorul privat în cadrul unor parteneriate public-privat în domenii esențiale în care cercetarea și inovarea ar putea contribui la obiectivele mai ample de competitivitate ale Europei, la mobilizarea investițiilor private și la abordarea provocărilor societale. Aceste parteneriate ar trebui să se bazeze pe un angajament pe termen lung, incluzând o contribuție echilibrată din partea tuturor partenerilor, să se raporteze la îndeplinirea obiectivelor lor și să fie în concordanță cu obiectivele strategice ale Uniunii pentru cercetare, dezvoltare și inovare. Guvernanța și funcționarea acestor parteneriate ar trebui să fie deschise, transparente, eficace și eficiente și să ofere unei game largi de părți interesate active în domeniile lor specifice ocazia de a participa. Parteneriatele public-privat sub forma inițiativelor tehnologice comune („ITC”) lansate în temeiul celui de Al șaptelea program-cadru pot fi continuate pe baza unor structuri mai adecvate obiectivelor lor.

(41)

Orizont 2020 ar trebui să promoveze cooperarea cu țările terțe, bazată pe interesul comun și avantaje reciproce. Cooperarea internațională în domeniul științei, tehnologiei și inovării ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de consolidare a competitivității ale Strategiei Europa 2020, la abordarea provocărilor societale și la sprijinirea politicilor externe și de dezvoltare ale Uniunii, inclusiv prin dezvoltarea de sinergii cu programele externe și prin contribuția la angajamentele internaționale ale Uniunii, cum ar fi realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale Organizației Națiunilor Unite. Activitățile de cooperare internațională ar trebui să fie menținute cel puțin la nivelul celui de Al șaptelea program-cadru.

(42)

Pentru a menține condiții de egalitate pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă, finanțarea oferită de Orizont 2020 ar trebui să fie stabilită, de asemenea, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, pentru a se asigura eficacitatea cheltuielilor publice și pentru a preveni denaturări ale pieței, cum ar fi eliminarea finanțării private, crearea unor structuri de piață ineficiente sau menținerea întreprinderilor ineficiente.

(43)

Consiliul European din 4 februarie 2011 a recunoscut necesitatea unei noi abordări a activităților de control și de gestionare a riscurilor în materie de finanțare a cercetării în Uniune și a solicitat realizarea unui nou echilibru între încredere și control și între asumarea de riscuri și evitarea riscurilor. Parlamentul European, în rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare, a solicitat o schimbare pragmatică în vederea simplificării administrative și financiare și stipulează că gestionarea finanțării cercetării europene ar trebui să se bazeze într-o mai mare măsură pe încredere și toleranță față de risc în raport cu participanții. Raportul de evaluare intermediară a celui de Al șaptelea program-cadru concluzionează că este necesară o abordare mai radicală pentru a realiza un salt spectaculos în direcția simplificării și că trebuie reechilibrat raportul între risc și încredere.

(44)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, aplicarea de sancțiuni. O strategie de control revizuită, care să nu mai fie axată pe reducerea ratelor de eroare, ci pe verificări bazate pe analiza riscurilor, precum și pe detectarea fraudei, ar trebui să reducă sarcina de control pentru participanți.

(45)

Este important să se asigure o bună gestiune financiară a Orizont 2020 și punerea în aplicare a acestuia în modul cel mai eficient și ușor accesibil, garantându-se, în același timp, securitatea juridică și accesibilitatea Orizont 2020 pentru toți participanții. Este necesar să se asigure conformitatea cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și cu cerințele de simplificare și de îmbunătățire a reglementării.

(46)

Gestionarea eficientă a performanței, inclusiv evaluarea și monitorizarea, presupune dezvoltarea unor indicatori de performanță specifici măsurabili în timp, realiști și care reflectă logica de intervenție, relevanți pentru ierarhizarea corespunzătoare a obiectivelor și a activităților. Ar trebui să se instituie mecanisme adecvate de coordonare a punerii în aplicare și a monitorizării Orizont 2020 cu monitorizarea progreselor înregistrate, a realizărilor și a funcționării ERA.

(47)

Până la sfârșitul anului 2017, în cadrul evaluării intermediare a Orizont 2020, atât parteneriatele public-privat existente, cât și cele noi, inclusiv inițiativele tehnologice comune, ar trebui să fie supuse unei evaluări aprofundate care ar trebui să includă, printre altele, analiza deschiderii, transparenței și eficacității lor. Această evaluare ar trebui să țină cont de evaluarea EIT, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 294/2008, astfel încât să se permită o evaluare bazată pe principii comune.

(48)

Întrucât obiectivele prezentului regulament și anume consolidarea cadrului general al cercetării și inovării și prin coordonarea eforturilor în cadrul Uniunii nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre și pot, prin urmare, din motivul evitării dublării eforturilor, al menținerii masei critice în domeniile esențiale și al asigurării folosirii în mod optim a finanțării publice, să fie realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(49)

Din motive de certitudine juridică și de claritate, Decizia nr. 1982/2006/CE ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament instituie Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014 - 2020) – Orizont 2020 (denumit în continuare „Orizont 2020”) și stabilește cadrul de reglementare a sprijinului Uniunii pentru activități de cercetare și inovare, consolidând baza științifică și tehnologică europeană și promovând beneficii pentru societate, precum și a unei mai bune exploatări a potențialului economic și industrial al politicilor de inovare, cercetare și dezvoltare tehnologică.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„activități de cercetare și inovare” înseamnă întregul spectru al activităților de cercetare, dezvoltare tehnologică, demonstrație și inovare, inclusiv promovarea cooperării cu țări terțe și organizații internaționale, diseminarea și optimizarea rezultatelor și stimularea formării de înaltă calitate și a mobilității cercetătorilor în cadrul Uniunii;

2.

„acțiuni directe” înseamnă activitățile de cercetare și inovare desfășurate de Comisie prin intermediul Centrului Comun de Cercetare (CCC);

3.

„acțiuni indirecte” înseamnă activitățile de cercetare și inovare pentru care Uniunea asigură asistență financiară și care sunt întreprinse de către participanți;

4.

„parteneriat public-privat” înseamnă un parteneriat în cadrul căruia parteneri din sectorul privat, Uniunea și, după caz, alți parteneri, precum organismele din sectorul public, se angajează să sprijine în comun elaborarea și punerea în aplicare a unui program sau a unor activități de cercetare și inovare;

5.

„parteneriat public-public” înseamnă un parteneriat în care organisme din sectorul public sau organisme cu misiune de serviciu public la nivel local, regional, național sau internațional se angajează împreună cu Uniunea să sprijine în comun elaborarea și punerea în aplicare a unui program sau a unor activități de cercetare și inovare.

6.

„infrastructuri de cercetare” înseamnă facilități, resurse și servicii care sunt utilizate de comunitățile de cercetare pentru desfășurarea activităților de cercetare și pentru stimularea inovării în domeniile lor. Atunci când este cazul, acestea pot fi utilizate și în alte scopuri decât cele de cercetare, cum ar fi în scopuri educaționale sau pentru servicii publice. Acestea includ: echipamente (sau seturi de instrumente) științifice importante; resurse bazate pe cunoștințe cum ar fi colecțiile, arhivele sau datele științifice; infrastructuri electronice cum ar fi sistemele de date și informatice și rețelele de comunicare, precum și orice altă infrastructură unică, esențială pentru atingerea excelenței în cercetare și inovare. Aceste infrastructuri pot fi „localizate într-un singur sit”, „virtuale” sau „distribuite”.

7.

„strategie de specializare inteligentă” are același înțeles ca și strategia de specializare inteligentă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (18).

Articolul 3

Instituirea Orizont 2020

Orizont 2020 se instituie pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Articolul 4

Valoarea adăugată pentru Uniune

Orizont 2020 maximizează valoarea adăugată și impactul pentru Uniune, concentrându-se asupra obiectivelor și activităților care pot fi realizate eficient numai prin acțiunea individuală a statelor membre. Orizont 2020 deține un rol central în realizarea Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă („Strategia Europa 2020”), durabilă și favorabilă incluziunii, oferind un cadru strategic comun pentru finanțarea de către Uniune a excelenței în cercetare și inovare, având rolul de a mobiliza investițiile private și publice, de a crea noi locuri de muncă și de a asigura pe termen lung sustenabilitatea, creșterea și dezvoltarea economică, incluziunea socială și competitivitatea industrială în Europa, precum și de a aborda provocările societale în cadrul Uniunii.

Articolul 5

Obiectivul general, prioritățile și obiectivele specifice

(1)   Ca obiectiv general, Orizont 2020 urmărește să contribuie la dezvoltarea unei societăți și a unei economii bazate pe cunoaștere și inovare în Uniune, prin mobilizarea de fonduri suplimentare pentru cercetare, dezvoltare și inovare, precum și prin participarea la îndeplinirea obiectivelor legate de cercetare și dezvoltare, inclusiv a obiectivului de 3 % din PIB pentru cercetare și dezvoltare în Uniune până în 2020. Astfel, Orizont 2020 sprijină punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și a altor politici ale Uniunii, precum și realizarea și funcționarea spațiului european de cercetare (SEC). Primul set de indicatori de performanță relevanți pentru evaluarea progresului în raport cu obiectivul general este prevăzut în introducerea la anexa I.

(2)   Obiectivul general prevăzut la alineatul (1) este urmărit prin intermediul a trei componente complementare dedicate:

(a)

excelenței științifice;

(b)

poziției de lider în sectorul industrial și

(c)

provocărilor societale.

Obiectivele specifice corespunzătoare fiecăreia dintre cele trei priorități sunt stabilite în anexa I părțile I, II și III, împreună cu liniile generale de activitate.

(3)   Obiectivele generale prevăzute la alineatul (1) sunt urmărite și prin intermediul obiectivelor specifice „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și „Știința cu și pentru societate” prevăzute în anexa I părțile IV și V, împreună cu liniile generale de activitate.

(4)   CCC contribuie la îndeplinirea obiectivului general și a priorităților stabilite la alineatele (1) și (2), asigurând sprijin științific și tehnic politicilor Uniunii, în colaborare cu părțile interesate relevante din domeniul cercetării de la nivel național și regional, după caz, de exemplu în ceea ce privește dezvoltarea de strategii de specializare inteligentă. Obiectivele specifice și liniile generale de activitate sunt prevăzute în anexa I partea VI.

(5)   Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) contribuie la îndeplinirea obiectivului general și a priorităților stabilite la alineatele (1) și (2), având ca obiectiv specific integrarea triunghiului cunoașterii format din învățământ superior, cercetare și inovare. Indicatorii de performanță relevanți pentru EIT sunt determinați în introducerea la anexa I, iar obiectivul specific și liniile generale de activitate sunt prevăzute în anexa I partea VII.

(6)   În cadrul priorităților, al obiectivelor specifice și al liniilor generale de activitate menționate la alineatele (2) și (3), pot fi luate în considerare necesități noi și neprevăzute care apar pe durata punerii în aplicare a Orizont 2020. În cazuri justificate corespunzător, acestea pot include reacții la noile oportunități, crize și amenințări, precum și reacții la necesitățile legate de dezvoltarea unor noi politici ale Uniunii.

Articolul 6

Buget

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a Orizont 2020 este stabilit la 77 028,3 milioane EUR în prețuri curente, din care o sumă maximă de 74 316,9 milioane EUR este alocată activităților în temeiul titlului XIX din TFUE.

Creditele anuale se autorizează de către Parlamentul European și de către Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

(2)   Suma destinată activităților prevăzute la titlul XIX din TFUE se repartizează între prioritățile prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din prezentul regulament, după cum urmează:

(a)

24 441,1 milioane EUR în prețuri curente pentru prioritatea „Excelența științifică”;

(b)

17 015,5 milioane EUR în prețuri curente pentru prioritatea „Poziția de lider în sectorul industrial”;

(c)

29 679 milioane EUR în prețuri curente pentru prioritatea „Provocări societale”.

Suma maximă totală a contribuției financiare a Uniunii din partea Orizont 2020 destinată pentru obiectivele specifice prevăzute la articolul 5 alineatul (3) și pentru acțiunile nenucleare directe ale este următoarea:

(i)

816,5 milioane EUR în prețuri curente pentru „Răspândirea excelenței și extinderea participării”;

(ii)

462,2 milioane EUR în prețuri curente pentru „Știința cu și pentru societate”;

(iii)

1 902,6 milioane EUR în prețuri curente pentru acțiunile nenucleare directe ale CCC.

Defalcarea orientativă pentru prioritățile și obiectivele specifice stabilite la articolul 5 alineatele (2) și (3) este prevăzută în anexa II.

(3)   EIT este finanțat printr-o contribuție maximă de la Orizont 2020 în valoare de 2 711,4 milioane EUR în prețuri curente, astfel cum este prevăzut în anexa II.

(4)   Pachetul financiar destinat Orizont 2020 poate acoperi cheltuieli legate de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, care sunt necesare pentru gestionarea Orizont 2020 și îndeplinirea obiectivelor acestuia, în special studii și reuniuni ale experților, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele Orizont 2020, cheltuieli legate de rețelele informatice specializate pe prelucrarea și schimbul de informații, împreună cu toate celelalte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea Orizont 2020.

În cazul în care este necesar și justificat în mod corespunzător, creditele pot fi incluse în bugetul Orizont 2020 aferent perioadei de după 2020 pentru a acoperi cheltuieli de asistență tehnică și administrativă, astfel încât să se permită gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2020. Orizont 2020 nu finanțează nici construirea și nici funcționarea programului Galileo, a programului Copernicus sau a Întreprinderii Comune Europene pentru ITER

(5)   Pentru a reacționa la situații neprevăzute sau la noile evoluții și necesități, Comisia poate, în urma evaluării intermediare a Orizont 2020, astfel cum este prevăzută la articolul 32 alineatul (3) și a rezultatelor evaluării EIT menționate la articolul 32 alineatul (2), în cadrul procedurii bugetare anuale, să revizuiască sumele stabilite pentru prioritățile și obiectivele specifice „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și „Știința cu și pentru societate” prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, defalcarea orientativă pe obiective specifice în cadrul priorităților menționate, prevăzută la anexa II, și contribuția la EIT de la alineatul (3) din prezentul articol. De asemenea, Comisia poate să transfere, în condiții similare, credite între prioritățile și obiectivele specifice, precum și către EIT, până la o valoare de maximum 7,5 % din suma totală alocată inițial pentru fiecare prioritate și pentru obiectivele specifice „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și „Știința cu și pentru societate” și până la o valoare de maximum 7,5 % din defalcarea orientativă inițială a fiecărui obiectiv specific și până la maximum 7,5 % din contribuția la EIT. Astfel de transferuri nu sunt permise în ceea ce privește suma pentru acțiunile directe ale CCC prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 7

Asocierea țărilor terțe

(1)   Se pot asocia la Orizont 2020:

(a)

țările în curs de aderare, țările candidate și potențialele țări candidate, în conformitate cu principiile generale și cu Clauzele și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru corespunzătoare și în deciziile consiliilor de asociere sau în acorduri similare;

(b)

țările membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) sau țările sau teritoriile aflate sub incidența politicii europene de vecinătate, care îndeplinesc următoarele criterii:

(i)

dispun de o bună capacitate în domeniile științei, tehnologiei și inovării;

(ii)

au un bilanț anterior pozitiv de participare la programele de cercetare și inovare ale Uniunii;

(iii)

asigură un tratament corect și echitabil al drepturilor de proprietate intelectuală.

(c)

țările sau teritoriile asociate la cel de Al șaptelea program-cadru.

(2)   Clauzele și condițiile specifice de participare a țărilor asociate la Orizont 2020, inclusiv contribuția financiară pe baza PIB-ului țării asociate, se stabilesc prin acorduri internaționale între Uniune și țările asociate.

Clauzele și condițiile privind participarea statelor AELS care fac parte din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) sunt în conformitate cu dispozițiile respectivului acord.

TITLUL II

PUNEREA ÎN APLICARE

CAPITOLUL I

Punerea în aplicare, gestionarea și formele de sprijin

Articolul 8

Punerea în aplicare prin intermediul unui program specific și al contribuției la EIT

Orizont 2020 este pus în aplicare prin programul specific consolidat instituit prin Decizia nr. 743/2013 (19) a Consiliului, care precizează obiectivele și normele detaliate de punere în aplicare, precum și printr-o contribuție financiară dedicată EIT.

Programul specific stabilește o componentă pentru fiecare dintre cele trei priorități prevăzute la articolul 5 alineatul (2), o componentă pentru obiectivele specifice menționate la articolul 5 alineatul (3) și o componentă pentru acțiunile nenucleare directe ale CCC.

Cele trei priorități ale Programului-cadru Orizont 2020 sunt coordonate în mod eficient.

Articolul 9

Gestionare

(1)   Orizont 2020 este pus în aplicare de către Comisie, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   De asemenea, Comisia poate încredința o parte din punerea în aplicare a programului Orizont 2020 organismelor de finanțare menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Articolul 10

Forme de sprijin din partea Uniunii

(1)   Orizont 2020 sprijină acțiunile indirecte prin intermediul uneia sau mai multor forme de finanțare prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special granturi, premii, achiziții și instrumente financiare. Instrumentele financiare reprezintă forma principală de finanțare pentru activitățile apropiate de piață sprijinite în cadrul Orizont 2020.

(2)   Orizont 2020 sprijină, de asemenea, acțiunile directe întreprinse de CCC.

(3)   În cazul în care acțiunile directe întreprinse de CCC contribuie la inițiativele stabilite în temeiul articolului 185 sau al articolului 187 din TFUE, această contribuție nu este considerată ca făcând parte din contribuția financiară alocată inițiativelor menționate.

Articolul 11

Normele de participare și diseminare a rezultatelor

Regulile de participare și diseminare a rezultatelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20) se aplică acțiunilor indirecte.

CAPITOLUL II

Programarea

Secțiunea I

Principii generale

Articolul 12

Consultanță externă și angajament societal

(1)   În vederea punerii în aplicare a programului-cadru Orizont 2020, se iau în considerare expertiza și contribuțiile furnizate de: grupuri consultative independente alcătuite din experți de nivel înalt, instituite de Comisie, dintr-o gamă largă de părți interesate, inclusiv din cercetare, industrie și societatea civilă, pentru a asigura perspectivele interdisciplinare și transsectoriale necesare, ținând cont de inițiativele relevante existente la nivelul Uniunii, precum și la nivel național și regional. Alte contribuții vor proveni de la structuri de dialog, create în temeiul acordurilor internaționale în domeniul științei și tehnologiei; activități orientate spre viitor; consultări publice specifice, inclusiv, după caz, consultări cu autorități naționale și regionale sau părți interesate și procese transparente și interactive care asigură sprijin cercetării și inovării responsabile.

După caz, se ține seama, de asemenea, de consultanța cu privire la identificarea și concepția priorităților strategice oferită de Comitetul pentru Spațiul european de cercetare și inovare (CSEC), de alte grupuri aferente SEC și de Grupul pentru politica privind întreprinderile.

(2)   De asemenea, se va ține cont pe deplin de aspectele relevante ale agendelor de cercetare și inovare stabilite, printre altele, de EIT, de platformele tehnologice europene și de parteneriatele europene pentru inovare, precum și de consultanța din partea grupurilor științifice, precum Grupul științific pentru sănătate.

Articolul 13

Sinergii cu programele naționale și cu programarea în comun

(1)   Pentru punerea în aplicare a Orizont 2020, se va ține seama de necesitatea de a crea sinergiile și complementaritățile adecvate între programele de cercetare și inovare naționale și cele europene, de exemplu în domeniile în care se depun eforturi de coordonare prin intermediul inițiativelor de programare în comun.

(2)   Se poate avea în vedere acordarea de sprijin pentru inițiativele de programare în comun, prin intermediul instrumentelor menționate la articolul 26, sub rezerva condițiilor și criteriilor prevăzute pentru astfel de instrumente.

Articolul 14

Chestiuni transversale

(1)   Legăturile și interfețele sunt puse în aplicare în cadrul priorităților Orizont 2020 și între acestea din urmă. Se acordă, de asemenea, în această privință, o atenție specială:

(a)

dezvoltării și aplicării tehnologiilor generice și industriale esențiale, precum și tehnologiilor viitoare și emergente;

(b)

domeniilor legate de stabilirea legăturii dintre descoperire și aplicarea pe piață;

(c)

cercetării interdisciplinare și transsectoriale și inovării;

(d)

științelor socioeconomice și umaniste;

(e)

schimbărilor climatice și dezvoltării durabile;

(f)

promovării funcționării și realizării SEC și a inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”;

(g)

condițiilor cadru care sprijină inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”;

(h)

contribuției la toate inițiativele emblematice relevante din cadrul Strategiei Europa 2020 (inclusiv „O Agendă digitală pentru Europa”);

(i)

extinderii participării în întreaga Uniune la cercetare și inovare și a contribuției la eliminarea decalajului în materie de cercetare și inovare în Europa;

(j)

rețelelor internaționale pentru cercetători și inovatori de excelență, cum este Cooperarea europeană în domeniul științei și tehnologiei (COST);

(k)

cooperării cu țările terțe;

(l)

cercetării și inovării responsabile, inclusiv aspectelor legate de gen;

(m)

implicării IMM-urilor în cercetare și inovare și participării mai largi a sectorului privat;

(n)

sporirii atractivității profesiei de cercetător; precum și

(o)

facilitării mobilității transfrontaliere și transsectoriale a cercetătorilor.

(2)   În cazul în care se acordă sprijin unei acțiuni indirecte care are o relevanță deosebită pentru mai multe dintre prioritățile sau obiectivele specifice menționate la articolul 5 alineatele (2) și (3), contribuția financiară pentru respectiva acțiune se poate combina din sumele alocate pentru fiecare prioritate sau obiectiv specific în cauză.

Articolul 15

Caracterul evolutiv al științei, al tehnologiei, al inovării, al economiilor și al societății

Orizont 2020 este pus în aplicare într-un mod care să garanteze că prioritățile și acțiunile finanțate sunt relevante pentru necesitățile în schimbare și au în vedere caracterul evolutiv al științei, al tehnologiei, al inovării, al economiilor și al societății într-o lume globalizată, incluzând în inovație aspecte industriale, organizaționale, tehnologice, societale și de mediu. Propunerile de modificări ale priorităților și acțiunilor din cadrul Orizont 2020 iau în considerare consultanța menționată la articolul 12, precum și de recomandările evaluării intermediare menționate la articolul 32 alineatul (3).

Articolul 16

Egalitatea de gen

Orizont 2020 asigură promovarea eficientă a egalității de gen și a dimensiunii de gen în activitățile de cercetare și inovare. Se acordă o atenție specială asigurării echilibrului de gen, în funcție de situația în domeniul cercetării și inovării, în comitetele de evaluare și în organisme, cum ar fi grupurile consultative și grupurile de experți.

Dimensiunea de gen se integrează în mod adecvat în conținutul cercetării și inovării din strategii, programe și proiecte și se urmărește în toate etapele ciclului de cercetare.

Articolul 17

Carierele cercetătorilor

Orizont 2020 este pus în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1290/2013, care contribuie la consolidarea unei piețe unice pentru cercetători și la atractivitatea carierelor cercetătorilor în întreaga Uniune, în contextul SEC, luând în considerare caracterul transnațional al majorității acțiunilor sprijinite de acest program.

Articolul 18

Accesul liber

(1)   Se asigură accesul liber la publicațiile științifice apărute în urma cercetărilor finanțate din fonduri publice prin programul Orizont 2020. Aceasta se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1290/2013.

(2)   Se promovează accesul liber la datele din cercetări finanțate din fonduri publice prin programul Orizont 2020. Aceasta se realizează în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1290/2013.

Articolul 19

Principii etice

(1)   Toate activitățile de cercetare și inovare desfășurate în cadrul Orizont 2020 sunt în conformitate cu principiile etice și cu legislația relevantă la nivel național și internațional și la nivelul Uniunii, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană privind drepturile omului și protocoalele adiționale.

Se acordă o atenție deosebită principiului proporționalității, dreptului la viață privată, dreptului la protecția datelor cu caracter personal, dreptului la integritate fizică și mentală a persoanei, dreptului la nediscriminare și necesității de a asigura nivele ridicate de protecție a sănătății umane.

(2)   Activitățile de cercetare și inovare desfășurate în cadrul Orizont 2020 se concentrează în mod exclusiv asupra aplicațiilor civile.

(3)   Sunt excluse de la finanțare următoarele domenii de cercetare:

(a)

activitatea de cercetare care urmărește clonarea umană în scop de reproducere;

(b)

activitatea de cercetare care urmărește modificarea moștenirii genetice a ființelor umane și care poate duce la transformarea acestor modificări în caracteristici ereditare (21);

(c)

activități de cercetare destinate creării de embrioni umani numai în scopul cercetării sau al procurării de celule sușă, inclusiv prin intermediul transferului de nuclee de celule somatice.

(4)   Cercetarea asupra celulelor sușă umane, atât adulte, cât și embrionare, poate fi finanțată în funcție de conținutul propunerii științifice și de cadrul legal al statelor membre implicate. Nu se acordă finanțare activităților de cercetare interzise în toate statele membre. Nu se finanțează nicio activitate în cadrul unui stat membru în care activitatea respectivă este interzisă.

(5)   Domeniile de cercetare stabilite la alineatul (3) din prezentul articol pot fi revizuite în cadrul evaluării intermediare prevăzute la articolul 32 alineatul (3), pentru a ține seama de progresele științifice.

Articolul 20

Complementaritatea cu alte programe ale Uniunii

Orizont 2020 este pus în aplicare în mod complementar în raport cu alte programe de finanțare și politici ale Uniunii, inclusiv fondurile structurale și de investiții europene (fondurile SIE), politica agricolă comună, programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME (2014 - 2020)), programul Erasmus + și programul Life.

Articolul 21

Sinergii cu fondurile SIE

În plus față de politicile structurale ale Uniunii, precum și de cele naționale și regionale, Orizont 2020 contribuie la eliminarea decalajelor privind cercetarea și inovarea din cadrul Uniunii prin promovarea sinergiilor cu fondurile SIE. În măsura posibilă, se poate recurge la finanțare cumulativă, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1290/2013.

Secțiunea II

Domenii specifice de acȚiune

Articolul 22

Microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii

(1)   În cursul punerii în aplicare a Orizont 2020, se acordă o atenție deosebită asigurării unei participări adecvate a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), precum și impactului cercetării și inovării asupra acestora. Evaluările cantitative și calitative ale participării IMM-urilor sunt efectuate în cadrul acordurilor de evaluare și monitorizare.

(2)   În completarea instituirii unor condiții mai bune de participare a IMM-urilor la toate oportunitățile relevante din cadrul Orizont 2020, sunt întreprinse acțiuni specifice. În mod special, se creează, în cadrul unui singur sistem centralizat de gestionare, un instrument specific pentru IMM-uri care vizează toate tipurile de IMM-uri cu potențial de inovare, într-un sens larg, și se pune în aplicare în principal printr-o abordare de jos în sus prin intermediul unei cereri de propuneri deschise continuu, adaptate necesităților IMM-urilor, astfel cum se prevede în cadrul obiectivului specific „Inovarea în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii” din anexa I partea II punctul 3.3 litera (a). Instrumentul ține cont de obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” prevăzut în anexa I partea II punctul 1și în cadrul fiecăruia dintre obiectivele specifice din cadrul priorității „Provocări societale” prevăzute în anexa I partea III punctele 1 - 7 și se aplică într-un mod consecvent.

(3)   Abordarea integrată prevăzută la alineatele (1) și (2) și simplificarea procedurilor ar trebui să conducă la minimum 20 % din bugetul total combinat pentru obiectivul specific privind „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și prioritatea „Provocări societale”, în favoarea IMM-urilor.

(4)   Se acordă o atenție deosebită reprezentării adecvate a IMM-urilor în parteneriatele public-privat menționate la articolul 25.

Articolul 23

Proiecte de colaborare și programe de parteneriat

În principal, Orizont 2020 ar trebui să fie pus în aplicare prin intermediul proiectelor de colaborare transnaționale, puse la dispoziție sub formă de cereri de propuneri în cadrul programelor de activitate ale programului Orizont 2020, prevăzute în Decizia nr. 743/2013. Respectivele proiecte se vor suplimenta cu parteneriate public-privat și public-public. Parteneriatele vor fi constituite cu implicarea statelor membre și își elaborează principii de gestionare internă.

Articolul 24

Cale rapidă spre inovare

Calea rapidă spre inovare (CRI) este pusă în aplicare sub forma unui proiect-pilot la scară reală în conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013, prin care se va institui o cerere de propuneri CRI începând cu 2015.

Articolul 25

Parteneriatele public-privat

(1)   Orizont 2020 poate fi pus în aplicare prin parteneriate public-privat, în cadrul cărora toți partenerii în cauză se angajează să sprijine elaborarea și punerea în aplicare a activităților de cercetare preconcurențiale și de inovare de importanță strategică pentru competitivitatea și poziția de lider industrial a Uniunii sau să abordeze provocări societale specifice. Parteneriatele public-privat sunt puse în aplicare într-un mod care să nu împiedice participarea deplină a celor mai buni actori europeni.

(2)   Implicarea Uniunii în parteneriate public-privat presupune utilizarea structurilor de guvernanță preexistente și simplificate și poate lua una dintre următoarele forme:

(a)

contribuții financiare din partea Uniunii pentru întreprinderi comune, instituite în conformitate cu articolul 187 din TFUE, în temeiul celui de Al șaptelea program-cadru, sub rezerva modificării actelor lor de bază; pentru noi parteneriate public-privat instituite în temeiul articolului 187 din TFUE și pentru alte organisme de finanțare menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctele (iv) și (vii) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Acest tip de parteneriate este pus în aplicare doar în cazul în care domeniul de aplicare al obiectivelor urmărite și nivelul resurselor necesare justifică acest lucru, ținând cont pe deplin de evaluările de impact relevante, și atunci când alte tipuri de parteneriate nu ar îndeplini obiectivele sau nu ar genera mobilizarea necesară;

(b)

acorduri contractuale între partenerii menționați la alineatul (1), care precizează obiectivele parteneriatului, angajamentele corespunzătoare ale partenerilor, indicatorii-cheie de performanță și rezultatele care trebuie obținute, inclusiv identificarea activităților de cercetare și inovare care necesită sprijin din partea Orizont 2020.

În vederea implicării partenerilor interesați, inclusiv, după caz, utilizatori finali, universități, IMM-uri și institute de cercetare, parteneriatele public-privat pun la dispoziție fonduri publice, prin intermediul unor procese transparente și al unor cereri competitive, reglementate de reguli de participare conforme cu cele ale programului-cadru Orizont 2020. Excepțiile de la utilizarea cererilor competitive ar trebui justificate corespunzător.

(3)   Parteneriatele public-privat se identifică și se pun în aplicare într-un mod deschis, transparent și eficient. Identificarea lor se bazează pe toate criteriile următoare:

(a)

demonstrarea valorii adăugate a acțiunii la nivelul Uniunii și a alegerii instrumentului de utilizat;

(b)

amploarea impactului asupra competitivității industriale, a creării de locuri de muncă, a creșterii economice durabile și a aspectelor socioeconomice, inclusiv a provocărilor societale, evaluate în funcție de obiective clar precizate și măsurabile;

(c)

angajamentul pe termen lung al tuturor partenerilor, inclusiv o contribuție echilibrată, pe baza unei viziuni comune și a unor obiective clar definite;

(d)

nivelul resurselor necesare și capacitatea de a atrage investiții suplimentare în domeniul cercetării și inovării;

(e)

o definire clară a rolurilor fiecăruia dintre parteneri și indicatorii-cheie de performanță conveniți pentru perioada aleasă;

(f)

complementaritatea cu alte componente ale programului-cadru Orizont 2020 și alinierea la prioritățile strategice ale Uniunii în materie de cercetare și inovare, mai ales la cele din Strategia Europa 2020.

Acolo unde este cazul, complementaritatea între priorități și activități, precum și implicarea statelor membre este asigurată în cadrul parteneriatelor public-privat.

(4)   Prioritățile de cercetare care fac obiectul parteneriatelor public-privat pot fi incluse, după caz, în cereri de propuneri periodice din cadrul programelor de activitate Orizont 2020, pentru a se crea noi sinergii cu activitățile de cercetare și inovare de importanță strategică.

Articolul 26

Parteneriatele public-public

(1)   Dacă și atunci când acest lucru este oportun, Orizont 2020 contribuie la consolidarea parteneriatelor public-public în cadrul cărora acțiunile la nivel regional, național sau internațional sunt puse în aplicare în comun în cadrul Uniunii.

Se acordă o atenție deosebită inițiativelor de programare în comun între statele membre. Inițiativele de programare care primesc sprijin prin Orizont 2020 rămân deschise participării oricărui stat membru sau țară asociată.

(2)   Parteneriatele public-public pot fi finanțate în cadrul sau prin intermediul priorităților menționate la articolul 5 alineatul (2), în special prin:

(a)

un instrument ERA-NET care folosește granturi pentru a sprijini pregătirea parteneriatelor public-public, crearea de structuri de relaționare, proiectarea, punerea în aplicare și coordonarea activităților comune, precum și finanțarea complementară de către Uniune doar a unei singure cereri comune pe an și a acțiunilor de natură transnațională;

(b)

participarea Uniunii la programe derulate de mai multe state membre în conformitate cu articolul 185 din TFUE, atunci când participarea este justificată de domeniul de aplicare al obiectivelor urmărite și de amploarea resurselor necesare.

În sensul literei (a) de la primul paragraf, finanțarea complementară depinde de demonstrarea valorii adăugate a acțiunii la nivelul Uniunii și de existența unor angajamente financiare anterioare estimative, în numerar sau în natură, ale entităților participante la cererile și acțiunile comune. Printre obiectivele instrumentului ERA-NET se poate înscrie, în măsura posibilă, armonizarea normelor și a modalităților de punere în aplicare a cererilor și acțiunilor comune. De asemenea, instrumentul poate fi folosit pentru a pregăti o inițiativă în temeiul articolului 185 din TFUE.

În sensul literei (b) de la primul paragraf, astfel de inițiative sunt propuse numai în cazurile în care este nevoie de o structură specifică de punere în aplicare și în cazul în care există un nivel ridicat de angajament din partea țărilor participante la integrarea științifică, administrativă și financiară. În plus, propunerile de astfel de inițiative sunt identificate pe baza tuturor criteriilor următoare:

(a)

o definiție clară a obiectivului urmărit și relevanța acestuia în raport cu obiectivele Orizont 2020, precum și obiectivele mai ample de politică ale Uniunii;

(b)

angajamente financiare estimative ale țărilor participante, în numerar sau în natură, inclusiv angajamentele anterioare de a alinia investițiile naționale și/sau regionale pentru domeniul cercetării și inovării transnaționale și, după caz, de a pune în comun resursele;

(c)

valoarea adăugată a acțiunii la nivelul Uniunii;

(d)

masa critică, în raport cu dimensiunea și numărul programelor implicate, similitudinea sau complementaritatea activităților și ponderea cercetării relevante pe care o reglementează;

(e)

măsura în care inițiativele în baza articolului 185 din TFUE sunt adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor.

Articolul 27

Cooperarea internațională cu țări terțe și organizații internaționale

(1)   Entitățile legale definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013, stabilite în țări terțe și organizațiile internaționale sunt eligibile pentru participarea la acțiunile indirecte ale Orizont 2020 în condițiile stabilite în regulamentul respectiv. Cooperarea internațională cu țări terțe și organizații internaționale este promovată și integrată în Orizont 2020 pentru a îndeplini, în special, următoarele obiective:

(a)

consolidarea excelenței și atractivității Uniunii în domeniul cercetării și inovării, precum și a competitivității sale economice și industriale;

(b)

abordarea eficientă a provocărilor societale comune;

(c)

sprijinirea obiectivelor de politică externă și de dezvoltare ale Uniunii, care completează programele externe și de dezvoltare, inclusiv angajamentele asumate la nivel internațional și obiectivele conexe acestora, precum realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale Organizației Națiunilor Unite. Se va urmări realizarea sinergiei cu alte politici ale Uniunii.

(2)   Se pun în aplicare acțiuni specifice, cu obiectivul de a promova cooperarea cu anumite țări terțe sau grupuri de țări terțe, inclusiv parteneri strategici ai Uniunii, pe baza unei abordări strategice, precum și a interesului comun, a priorităților și a avantajului reciproc, ținându-se seama de capacitățile lor științifice și tehnologice și de necesitățile specifice, de oportunitățile de pe piață, și de impactul preconizat al respectivelor acțiuni.

Este necesar să se încurajeze și, după caz, să se monitorizeze accesul reciproc la programele derulate în țări terțe. Pentru a valorifica la maximum impactul cooperării internaționale, se promovează coordonarea și sinergiile cu inițiative întreprinse de statele membre și de țările asociate. Natura cooperării poate varia în funcție de fiecare țară parteneră în parte.

Prioritățile de cooperare iau în considerare evoluțiile politicilor Uniunii, posibilitățile de cooperare cu țări terțe și asigură tratamentul corect și echitabil al drepturilor de proprietate intelectuală.

(3)   De asemenea, sunt puse în aplicare în cadrul Orizont 2020 activitățile orizontale și intersectoriale vizând promovarea dezvoltării strategice a cooperării.

Articolul 28

Informare, comunicare, exploatare și diseminare

Comisia pune în aplicare acțiunile de informare și comunicare referitoare la Orizont 2020, inclusiv măsurile de comunicare cu privire la proiectele finanțate și rezultatele acestora. În mod special, furnizează statelor membre informații corecte și în timp util.

Bugetul din cadrul Orizont 2020 alocat comunicării contribuie, de asemenea, la acoperirea comunicării instituționale a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivul general al prezentului regulament.

Activitățile de diseminare a informațiilor și activitățile de comunicare fac parte integrantă din toate acțiunile sprijinite de Orizont 2020. Informațiile și comunicarea referitoare la Orizont 2020, inclusiv cu privire la proiectele sprijinite, se publică și se pun la dispoziție în format digital.

În plus, sunt sprijinite următoarele acțiuni specifice:

(a)

inițiativele care vizează sporirea sensibilizării și facilitarea accesului la finanțare în cadrul Orizont 2020, în special pentru acele regiuni sau tipuri de participanți a căror participare este relativ redusă;

(b)

asistența specifică acordată proiectelor și consorțiilor pentru a le oferi acestora accesul adecvat la competențele necesare în vederea optimizării comunicării, exploatării și diseminării rezultatelor;

(c)

acțiunile care regrupează și diseminează rezultate dintr-o serie de proiecte, inclusiv cele care pot fi finanțate din alte surse, pentru a pune la dispoziție baze de date ușor de utilizat și rapoarte care rezumă constatările esențiale și, după caz, comunicarea și diseminarea către comunitatea științifică, industrie și publicul larg;

(d)

diseminarea către factorii de decizie politică, inclusiv organismele de standardizare, pentru a promova utilizarea rezultatelor relevante ale politicii de către organismele corespunzătoare la nivel internațional, la nivelul UE, la nivel național și regional;

(e)

inițiativele de promovare a dialogului și a dezbaterii cu publicul referitoare la aspecte științifice, tehnologice și de inovare, prin implicarea comunității de cercetare și inovare și a organizațiilor societății civile, precum și de valorificare a mijloacelor de comunicare sociale și a altor tehnologii și metodologii inovatoare, mai ales pentru a contribui la sensibilizarea publicului cu privire la beneficiile cercetării și inovării în răspunsul la provocările societale.

CAPITOLUL III

Controlul

Articolul 29

Controlul și auditul

(1)   Sistemul de control stabilit pentru punerea în aplicare a prezentului regulament este conceput pentru a oferi o garanție rezonabilă de realizare a unei reduceri suficiente și a bunei gestionări a riscurilor legate de eficacitatea și eficiența operațiunilor, precum și de legalitatea și regularitatea tranzacțiilor aferente, luând în considerare caracterul multianual al programelor, precum și natura plăților în cauză.

(2)   Este necesar ca sistemul de control să asigure un echilibru adecvat între încredere și control, ținând cont de costurile administrative și de altă natură ale controalelor de la toate nivelurile, în special pentru participanți, astfel încât să poate fi îndeplinite obiectivele Orizont 2020 și să fie atrași în programul-cadru cei mai competenți cercetători și cele mai inovatoare întreprinderi.

(3)   Ca parte din sistemul de control, strategia de audit pentru cheltuielile privind acțiunile indirecte din cadrul Orizont 2020 se bazează pe auditul financiar al unui eșantion reprezentativ de cheltuieli în ansamblul Orizont 2020. Acest eșantion reprezentativ este completat de o selecție realizată pe baza unei evaluări a riscurilor legate de cheltuieli.

Auditurile cheltuielilor pentru acțiuni indirecte din cadrul Orizont 2020 se efectuează în mod coerent în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității, în vederea reducerii la minimum a sarcinii de audit a participanților.

Articolul 30

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   În cursul punerii în aplicare a acțiunilor finanțate în temeiul prezentului regulament, Comisia ia măsurile corespunzătoare care să garanteze protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin controale eficace și, în cazul în care se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, precum și, dacă este necesar, prin sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a desfășura audituri, pe baza documentelor și la fața locului, în cazul tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și subcontractanților care au primit fonduri ale Uniunii în cadrul Orizont 2020.

Fără a aduce atingere alineatului (3), auditurile realizate de Comisie pot fi efectuate în termen de doi ani de la plata soldului.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22) și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (23), în scopul de a stabili existența unei fraude, a unui act de corupție sau dacă a avut loc orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant, o decizie de acordare a unui grant sau un contract în cadrul Orizont 2020.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, acordurile de grant, deciziile de acordare a granturilor și contractele rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament conțin dispoziții care autorizează în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, conform competențelor care le revin.

CAPITOLUL IV

Monitorizarea și evaluarea

Articolul 31

Monitorizarea

(1)   Comisia monitorizează anual punerea în aplicare a Orizont 2020, a programului său specific și a activităților EIT. Această monitorizare, care are la bază probe cantitative și, după caz, calitative, include informații cu privire la subiecte transversale, cum ar fi științele socioeconomice și umaniste, durabilitatea și schimbările climatice, inclusiv informații privind volumul cheltuielilor legate de schimbările climatice, participarea IMM-urilor, participarea sectorului privat, egalitatea de gen, extinderea participării și progresele monitorizate pe baza indicatorilor de performanță. De asemenea, monitorizarea include informații privind amploarea finanțării pentru parteneriatele public-privat și public-public, inclusiv pentru inițiativele de programare în comun. Monitorizarea finanțării pentru parteneriatele public-privat este realizată, după caz, în strânsă consultare cu participanții.

(2)   Comisia raportează și pune la dispoziția publicului rezultatele acestei monitorizări.

Articolul 32

Evaluarea

(1)   Evaluările sunt efectuate suficient de devreme pentru a putea fi avute în vedere în procesul de luare a deciziilor.

(2)   Până la 31 decembrie 2017, Comisia efectuează, cu sprijinul experților independenți selectați pe baza unui proces transparent, o evaluare a EIT, având în vedere evaluarea prevăzută la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 294/2008. Cererea de propuneri pentru CCI-uri din 2008 se lansează cu condiția unui rezultat pozitiv al acestei evaluări. Evaluarea analizează progresele realizate de EIT în raport cu:

(a)

nivelul de utilizare și eficiența utilizării fondurilor alocate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din prezentul regulament, făcând distincție între fondurile utilizate pentru lansarea primului val de CCI-uri și efectul fondurilor inițiale asupra fazelor ulterioare, precum și capacitatea EIT de a atrage fonduri de la partenerii din CCI-uri și în special din sectorul privat, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 294/2008;

(b)

contribuția EIT și a CCI-urilor la prioritatea privind „Provocările societale” și la obiectivul specific privind „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și performanța evaluată pe baza indicatorilor definiți în anexa I;

(c)

contribuția EIT și a CCI-urilor la integrarea învățământului superior, a cercetării și a inovării;

(d)

capacitatea CCI-urilor de a integra parteneri noi relevanți, acolo unde aceștia pot genera valoare adăugată.

(3)   Până la 31 decembrie 2017 și luând în considerare evaluarea ex-post a celui de Al șaptelea program-cadru care trebuie finalizată până la 31 decembrie 2015 și evaluarea EIT, Comisia efectuează, cu sprijinul experților independenți, selectați pe baza unui proces transparent, o evaluare intermediară a programului-cadru Orizont 2020, a programului său specific, inclusiv a Consiliului European pentru Cercetare (CEC), și a activităților EIT.

Evaluarea intermediară analizează progresele realizate de diferitele componente ale Orizont 2020, pe baza:

(a)

îndeplinirii (la nivelul rezultatelor și al progreselor înregistrate în vederea obținerii impacturilor, după caz, pe baza indicatorilor evidențiați în anexa II la programul specific) obiectivelor Orizont 2020 și a menținerii relevanței tuturor măsurilor conexe;

(b)

a eficienței și utilizării resurselor, cu accent special pe aspectele transversale și alte elemente prevăzute la articolul 14 alineatul (1); și

(c)

a valorii adăugate pentru Uniune.

În cadrul evaluării intermediare, atât parteneriatele public-privat existente, cât și cele noi, inclusiv inițiativele tehnologice comune, se supun unei evaluări aprofundate care include, printre altele, analiza deschiderii, transparenței și eficacității lor. Această evaluare ține cont de evaluarea EIT, astfel cum se prevede la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 294/2008, astfel încât să se permită o evaluare bazată pe principii comune.

Ca parte a evaluării intermediare, CRI dace obiectul unei evaluări aprofundate care include, printre altele, evaluarea contribuției sale la inovare, participarea industriei, participarea noilor solicitanți, eficacitatea operațională și finanțarea, precum și mobilizarea investițiilor private. Continuarea punerii în aplicare a CRI se decide pe baza rezultatelor evaluării și poate fi ajustată sau extinsă în consecință.

Evaluarea intermediară ia în considerare aspecte legate de diseminarea și de exploatarea rezultatelor cercetării.

Evaluarea intermediară ia, de asemenea, în considerare posibilitățile de simplificare suplimentară și aspecte legate de accesul la oportunități de finanțare pentru participanții din toate regiunile și pentru sectorul privat, în special pentru IMM-uri și pentru promovarea echilibrului de gen. De asemenea, aceasta ia în calcul și contribuția măsurilor la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, rezultatele în ceea ce privește impactul pe termen lung al măsurilor precedente și gradul de sinergie și de interacțiune cu alte programe de finanțare ale Uniunii, inclusiv fondurile SIE.

Ca parte a evaluării intermediare, modelul de finanțare al Orizont 2020 se evaluează în profunzime, printre altele, în funcție de următorii indicatori:

participarea participanților care dispun de infrastructuri de cercetare de ultimă generație sau care au experiență în utilizarea contabilizării costurilor totale în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru;

simplificarea pentru participanții care dispun de infrastructuri de cercetare de ultimă generație sau care au experiență în utilizarea contabilizării costurilor totale în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru;

acceptarea practicilor contabile uzuale ale beneficiarilor;

amploarea utilizării sistemului de recompensare suplimentară a personalului menționat la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013.

De asemenea, evaluarea intermediară ia în considerare, după caz, informații privind coordonarea cu activitățile de cercetare și inovare desfășurate de statele membre, inclusiv în domenii în care există inițiative de programare comună.

(4)   Până la 31 decembrie 2023, Comisia efectuează, cu sprijinul experților independenți, selectați pe baza unui proces transparent, o evaluare ex-post a Orizont 2020, a programelor sale specifice și a activităților derulate de EIT. Evaluarea respectivă include fundamentarea, punerea în aplicare și realizările, precum și impactul pe termen mai lung și viabilitatea măsurilor, pentru a contribui la decizia asupra posibilei reînnoiri, modificări sau suspendări a oricărei măsuri subsecvente. Evaluarea ia în considerare aspecte legate de diseminarea și de exploatarea rezultatelor cercetării.

(5)   Indicatorii de performanță pentru evaluarea progreselor înregistrate în raport cu obiectivul general al Orizont 2020 și pentru EIT, astfel cum sunt prevăzuți în introducerea anexei I, precum și indicatorii de performanță ai obiectivelor specifice, astfel cum sunt stabiliți în programul specific, inclusiv liniile generale relevante, oferă baza minimă de evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor Orizont 2020.

(6)   Atunci când acest lucru este oportun și fezabil, statele membre comunică Comisiei datele și informațiile necesare pentru a permite monitorizarea și evaluarea măsurilor respective.

(7)   Comisia comunică concluziile evaluărilor menționate în prezentul articol, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Decizia nr. 1982/2006/CE se abrogă cu începere de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Sub rezerva alineatului (1), acțiunile inițiate în temeiul Deciziei nr. 1982/2006/CE și obligațiile financiare legate de acțiunile respective continuă să fie reglementate de respectiva decizie până la finalizarea lor.

(3)   Pachetul financiar menționat la articolul 6 din prezentul regulament poate acoperi, de asemenea, cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției de la măsurile adoptate în conformitate cu Decizia nr. 1982/2006/CE la Orizont 2020.

Articolul 34

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 111.

(2)  JO C 277, 13.9.2012, p. 143.

(3)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 3 decembrie 2013.

(4)  JO C 74 E, 13.3.2012, p. 34.

(5)  JO C 377 E, 7.12.2012, p. 108.

(6)  JO C 380 E, 11.12.2012, p. 9.

(7)  JO C 56 E, 26.2.2013, p. 1.

(8)  JO C 259, 2.9.2011, p. 1.

(9)  JO C 318, 29.10.2011, p. 121.

(10)  Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007 - 2013) (JO L 412, 30.12.2006, p. 1).

(11)  Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007 - 2013) (JO L 310, 9.11.2006, p. 15).

(12)  Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (JO L 97, 9.4.2008, p. 1).

(13)  Regulamentul (Euratom) nr. 1314/2013 al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul de cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice (2014-2018) în completarea Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (A se vedea pagina 948 din prezentul Jurnal Oficial).

(14)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(15)  JO L 75, 22.3.2005, p. 67.

(16)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(17)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(18)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(19)  Decizia nr. 743/2013 a Consiliului din 3 decembrie 2013 de instituire a programului specific pentru punerea în aplicare a Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014 - 2020) și de abrogare a Deciziilor 2006/971/CE, 2006/972/CE, 2006/973/CE, 2006/974/CE și 2006/975/CE (A se vedea pagina 965 din prezentul Jurnal Oficial).

(20)  Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014 - 2020)” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (A se vedea pagina 81 din prezentul Jurnal Oficial).

(21)  Pot fi finanțate cercetările privind tratamentul cancerului la gonade.

(22)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(23)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXA I

Linii generale ale obiectivelor specifice și de activitate

Obiectivul general al Orizont 2020 îl reprezintă construirea unei societăți și a unei economii de prim rang la nivel mondial bazate pe cunoaștere și inovare în întreaga Uniune, contribuind totodată la dezvoltarea durabilă. Orizont 2020 va sprijini Strategia Europa 2020 și alte politici ale Uniunii, precum și realizarea și funcționarea Spațiului european de cercetare (SEC).

Indicatorii de performanță pentru evaluarea progresului în raport cu acest obiectiv general sunt:

obiectivul legat de cercetare și dezvoltare din cadrul Strategiei Europa 2020 (3 % din PIB);

indicatorul de inovare generată,în cadrul Strategiei Europa 2020 (1);

procentul de cercetători din populația activă.

Acest obiectiv general este urmărit prin intermediul a trei priorități distincte, dar complementare, și fiecare dintre acestea cuprinde o serie de obiective specifice. Prioritățile vor fi puse în aplicare fără sincope pentru a favoriza interacțiunea între diferitele obiective specifice, pentru a evita suprapunerea eforturilor și a consolida efectul lor combinat.

Centrul Comun de Cercetare (CCC) contribuie la obiectivul general și la prioritățile din cadrul Orizont 2020 prin obiectivul specific de a furniza sprijin științific și tehnic adaptat necesităților clienților pentru elaborarea politicilor Uniunii.

Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) contribuie la obiectivul general și la prioritățile Orizont 2020 prin obiectivul specific de integrare a triunghiului cunoașterii format de învățământul superior, cercetare și inovare. Indicatorii de evaluare a nivelului de performanță a EIT sunt:

organizațiile provenind din rândul universităților, întreprinderilor și cercetării integrate în comunitățile cunoașterii și inovării (CCI);

colaborarea în interiorul triunghiului cunoașterii care duce la dezvoltarea de produse, servicii și procese inovatoare.

Prezenta anexă stabilește liniile generale ale obiectivelor și activităților specifice prevăzute la articolul 5 alineatele (2), (3), (4) și (5).

Aspecte transversale și măsuri de sprijin în cadrul Orizont 2020

Aspectele transversale, a căror listă orientativă figurează la articolul 14, vor fi promovate în cadrul mai multor obiective specifice ale celor trei priorități, necesare pentru dezvoltarea de noi cunoștințe, competențe-cheie și progrese tehnologice majore, precum și transformarea cunoștințelor în valoare economică și societală. În plus, în multe cazuri, va fi necesară dezvoltarea unor soluții interdisciplinare care să corespundă simultan mai multor obiective specifice ale Orizont 2020. Orizont 2020 va oferi stimulente pentru acțiuni care abordează aspecte transversale, inclusiv prin cuplarea eficientă a bugetelor.

Științele sociale și umaniste

Cercetarea în domeniul științelor sociale și umaniste va fi pe deplin integrată în cadrul fiecăreia dintre prioritățile Orizont 2020 și al fiecăruia dintre obiectivele specifice ale acestuia și va contribui la baza de date pentru elaborarea de politici la nivel internațional, la nivelul Uniunii, precum și la nivel național, regional și local. Ținând seama de provocările societale, științele sociale și umaniste vor fi integrate ca element esențial al activităților necesare pentru a răspunde fiecărei provocări societale, în vederea sporirii impactului acestora. Obiectivul specific al provocării societale „Europa într-o lume în schimbare: societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive” va sprijini științele sociale și umaniste, axându-se pe societățile favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive.

Știință și societate

Relația dintre știință și societate, precum și promovarea cercetării și inovării responsabile, a educației și a culturii responsabile vor fi adâncite, iar încrederea publicului în știință va fi sporită prin activitățile Orizont 2020 care favorizează angajamentul informat al cetățenilor și al societății civile în aspecte legate de cercetare și inovare.

Genul

Promovarea egalității de gen în domeniile științei și inovării este un angajament asumat de Uniune. În cadrul Orizont 2020, genul va fi abordat ca aspect transversal, pentru a corecta dezechilibrele dintre femei și bărbați și pentru a integra dimensiunea de gen în programarea și în conținutul cercetării și al inovării.

IMM-uri

Orizont 2020 va încuraja și va sprijini participarea IMM-urilor în mod integrat în cadrul tuturor obiectivelor specifice. În conformitate cu articolul 22, măsurile prevăzute în cadrul obiectivul specific „Inovarea în cadrul IMM-urilor” (instrument destinat IMM-urilor) se aplică în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și al priorității „Provocări societale”.

Cale rapidă spre inovare (CRI)

În conformitate cu articolul 24, CRI va sprijini acțiunile inovatoare în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și în cadrul priorității „Provocările societale”, cu o abordare de tip ascendent, bazată pe o cerere de propuneri deschisă continuu și cu o durată a procedurilor de acordare a granturilor care nu depășește șase luni.

Extinderea participării

Potențialul de inovare din statele membre, în pofida unei anumite convergențe de dată recentă, rămâne foarte diferit, existând discrepanțe mari între „liderii în domeniul inovării” și „inovatorii modești”. Activitățile contribuie la eliminarea decalajului existent în Europa la nivelul cercetării și inovării prin promovarea sinergiilor cu fondurile structurale și de investiții europene (fondurile SIE) și, de asemenea, prin măsuri specifice menite să stimuleze excelența în regiunile cu performanțe scăzute ale cercetării, dezvoltării și inovării (CDI), lărgind astfel participarea la Orizont 2020 și contribuind la realizarea SEC.

Cooperarea internațională

Cooperarea internațională cu țări terțe și cu organizații internaționale, regionale sau globale este necesară pentru a răspunde în mod eficient numeroaselor obiective specifice prevăzute în Orizont 2020. Cooperarea internațională este esențială pentru cercetarea de frontieră și cercetarea fundamentală, pentru a valorifica beneficiile oferite de știința și tehnologia emergente. Cooperarea este necesară pentru a răspunde provocărilor societale și pentru a spori competitivitatea industriei europene. Promovarea mobilității internaționale a cercetătorilor și a profesioniștilor din domeniul inovării este la rândul ei esențială pentru stimularea cooperării la nivel mondial. Cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării este un aspect-cheie al angajamentelor globale ale Uniunii. În consecință, cooperarea internațională va fi promovată în cadrul fiecăreia dintre cele trei priorități ale Orizont 2020. În plus, pentru a se asigura o dezvoltare eficientă a cooperării internaționale în cadrul Orizont 2020, vor fi sprijinite activități orizontale destinate anumitor scopuri precise.

Dezvoltarea durabilă și schimbările climatice

Orizont 2020 va încuraja și susține activitățile menite să exploateze poziția de lider a Europei în cursa pentru dezvoltarea unor procese și tehnologii noi care să promoveze dezvoltarea durabilă, în sens larg, și să combată schimbările climatice. O astfel de abordare orizontală, pe deplin integrată în toate prioritățile Orizont 2020, va ajuta Uniunea să prospere într-o lume cu emisii reduse de dioxid de carbon și cu resurse limitate, construind totodată o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, durabilă și competitivă.

Corelarea între descoperire și introducerea pe piață

Acțiunile de corelare din cadrul Orizont 2020 vizează corelarea dintre descoperire și introducerea pe piață, conducând la exploatarea și comercializarea ideilor ori de câte ori acest lucru este oportun. Acțiunile trebuie să se bazeze pe un concept larg al inovării și să impulsioneze inovarea transsectorială.

Măsuri de sprijin transversale

Aspectele transversale vor fi sprijinite printr-o serie de măsuri de sprijin orizontale, incluzând sprijinul acordat pentru: sporirea atractivității profesiei de cercetare, inclusiv principiile generale ale Cartei europene pentru cercetători; consolidarea bazei de date, precum și dezvoltarea și sprijinul acordat SEC (inclusiv cele cinci inițiative privind SEC) și Uniunea inovării; îmbunătățirea condițiilor-cadru de sprijin al Uniunii inovării, inclusiv principiile menționate în Recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale (2) și analizarea posibilităților de creare a unui instrument de valorizare a drepturilor de proprietate intelectuală la nivel european; administrarea și coordonarea rețelelor internaționale pentru cercetători și inovatori de excelență, cum este COST.

PARTEA I.

PRIORITATEA „Excelența științifică”

Această parte vizează consolidarea și dezvoltarea nivelului de excelență al bazei științifice a Uniunii Europene și consolidarea SEC, în vederea creșterii competitivității sistemului de cercetare și inovare al Uniunii la nivel mondial. Cuprinde patru obiective specifice:

(a)

„Consiliul European pentru Cercetare (CEC)” pune la dispoziție finanțări atractive și flexibile care să permită cercetătorilor talentați și creativi și echipelor acestora să exploreze cele mai promițătoare căi la frontierele științei, pe baza concurenței în cadrul Uniunii.

(b)

„Tehnologiile viitoare și emergente (TVE)” sprijină cercetările colaborative în vederea extinderii capacității Europei de inovare avansată și de schimbare a paradigmelor tradiționale. Se promovează colaborarea științifică interdisciplinară cu privire la idei complet noi, care prezintă un grad ridicat de risc și se accelerează dezvoltarea celor mai promițătoare domenii emergente în materie de știință și tehnologie, precum și structurarea în cadrul Uniunii a comunităților științifice corespunzătoare.

(c)

„Acțiunile Marie Skłodowska-Curie” oferă formare excelentă și inovatoare în domeniul cercetării, precum și oportunități atractive de carieră și schimburi de cunoștințe prin intermediul mobilității transfrontaliere și intersectoriale a cercetătorilor, pentru ca aceștia să fie perfect pregătiți să facă față provocărilor societale prezente și viitoare.

(d)

„Infrastructurile de cercetare” dezvoltă și sprijină infrastructuri europene de cercetare excelente și le sprijină în contribuția lor la SEC prin promovarea potențialului lor de inovare, atragerea de cercetători de nivel mondial, formarea de capital uman și completează toate acestea cu politici aferente ale Uniunii și cooperare internațională.

Este confirmat faptul că fiecare dintre obiectivele menționate are o valoare adăugată ridicată la nivelul Uniunii. Împreună, obiectivele formează un ansamblu puternic și echilibrat de activități care, împreună cu activitățile de la nivel național, regional și local, acoperă integralitatea necesităților Europei în materie de știință și tehnologii avansate. Regruparea lor într-un singur program le permite să funcționeze mai coerent, în mod raționalizat, simplificat și mai clar orientat, păstrându-se totodată continuitatea, care este esențială pentru susținerea eficacității lor.

Activitățile sunt inerent anticipative, permit dezvoltarea pe termen lung a competențelor, se concentrează pe noile științe, tehnologii și inovații, pe viitoarea generație de cercetători și susțin noile talente din întreaga Uniune și țările asociate, precum și din întreaga lume. Fiind prin natura sa orientată către știință și beneficiind de acorduri de finanțare de la bază spre vârf, în funcție de inițiativele cercetătorilor, comunitatea științifică europeană va juca un rol important în stabilirea direcțiilor de cercetare urmate în cadrul Orizont 2020.

PARTEA II.

PRIORITATEA „Poziția de lider în sectorul industrial”

Această parte are ca obiectiv accelerarea dezvoltării tehnologiilor și a inovațiilor care vor susține întreprinderile de mâine și vor sprijini IMM-urile inovatoare europene să devină actori majori pe piața mondială. Cuprinde trei obiective specifice:

(a)

„Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” oferă sprijin specific pentru cercetare, dezvoltare și activități demonstrative, precum și pentru standardizare și certificare, după caz, în domeniile tehnologiei informațiilor și comunicațiilor (TIC), nanotehnologie, materiale avansate, biotehnologie, fabricarea și prelucrarea avansate și spațiu. Se va pune accent pe interacțiuni și convergență în cadrul diferitelor tehnologii și între acestea, precum și în relațiile lor cu provocările societale. În toate aceste domenii, necesitățile utilizatorilor sunt luate în considerare.

(b)

„Accesul la finanțarea de risc” vizează depășirea dificultăților de acces la finanțare prin împrumut și capitaluri proprii cu care se confruntă societățile de cercetare și dezvoltare și cele orientate către inovare și proiectele în toate etapele evoluției lor. Împreună cu instrumentul de capitaluri proprii din cadrul programului pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 - 2020), obiectivul sprijină dezvoltarea capitalului de risc la nivelul Uniunii.

(c)

„Inovarea la nivelul IMM-urilor” oferă sprijin adaptat pentru IMM-uri în vederea impulsionării tuturor formelor de inovare la nivelul IMM-urilor, vizându-le pe cele cu potențial de creștere și internaționalizare în cadrul pieței unice și în afara acesteia.

Activitățile urmăresc o agendă orientată către întreprinderi. Bugetele pentru obiectivele specifice „Accesul la finanțarea de risc” și „Inovarea la nivelul IMM-urilor” vor urmări o logică axată pe cerere, de la bază spre vârf. Aceste bugete se completează prin utilizarea instrumentelor financiare. Se pune în aplicare un instrument specific pentru IMM-uri, în principal într-o abordare ascendentă, adaptată necesităților IMM-urilor, ținând cont de obiectivele specifice ale priorității „Provocări societale” și de obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”.

Orizont 2020 va avea o abordare integrată cu privire la participarea IMM-urilor, ținând cont, printre altele, de necesitățile acestora legate de transferul de cunoștințe și tehnologie, ceea ce ar trebui să conducă la alocarea a minimum 20 % din bugetele totale combinate ale tuturor obiectivelor specifice ale priorității „Provocări societale” și ale obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” pentru IMM-uri.

Obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” urmărește o abordare bazată pe tehnologie pentru a dezvolta tehnologii generice care pot fi utilizate în mai multe domenii, sectoare industriale și servicii. În paralel cu provocările societale, sunt susținute aplicații ale acestor tehnologii menite să răspundă priorității „Provocări societale”.

PARTEA III.

PRIORITATEA „Provocări Societale”

Această parte răspunde direct priorităților de politică și provocărilor societale identificate de Strategia Europa 2020 și care vizează stimularea masei critice a eforturilor de cercetare și inovare necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de politică ale Uniunii. Finanțarea se concentrează asupra următoarelor obiective specifice:

(a)

sănătate, schimbări demografice și bunăstare;

(b)

securitate alimentară, agricultură și silvicultură durabile, cercetare marină, maritimă și fluvială și bioeconomie;

(c)

surse de energie sigure, ecologice și eficiente;

(d)

transporturi inteligente, ecologice și integrate;

(e)

combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și materiile prime;

(f)

Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive;

(g)

Societăți sigure - protejarea libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi.

Toate activitățile presupun o abordare bazată pe provocări, care poate include cercetarea de bază, cercetarea aplicată, transferul de cunoștințe sau inovarea, concentrându-se pe prioritățile politicilor fără stabilirea, în prealabil, a tehnologiilor sau soluțiilor care ar trebui dezvoltate. În plus față de soluțiile cu resort tehnologic, se va acorda atenție și inovării din cadrul sistemelor netehnologice și organizaționale dar și inovării din sectorul public. Se pune accentul pe mobilizarea unei mase critice de resurse și cunoștințe în diferite domenii, tehnologii și discipline științifice, precum și a infrastructurilor de cercetare, pentru a face față provocărilor. Activitățile acoperă întregul proces, de la cercetarea de bază la piață, cu o nouă perspectivă asupra activităților legate de inovare, cum sunt proiectele pilot, activitățile demonstrative, bancurile de testare, sprijinul pentru achizițiile publice, conceperea, inovarea axată pe utilizatorul final, inovarea socială, transferul de cunoștințe și preluarea pe piață a inovațiilor, precum și standardizarea.

PARTEA IV.

OBIECTIVUL SPECIFIC „RĂSPÂNDIREA EXCELENȚEI ȘI EXTINDEREA PARTICIPĂRII”

Obiectivul specific „Răspândirea excelenței și extinderea participării” constă în valorificarea deplină a potențialului rezervei de talente a Europei și în asigurarea atât a maximizării, cât și a distribuirii pe scară largă a beneficiilor unei economii bazate pe inovare în întreaga Uniune în conformitate cu principiul excelenței.

PARTEA V.

OBIECTIVUL SPECIFIC „ȘTIINȚA CU ȘI PENTRU SOCIETATE”

Obiectivul specific „Știința cu și pentru societate” vizează edificarea unei cooperări efective între știință și societate, recrutarea de talente noi pentru știință și asocierea excelenței științifice cu conștientizarea și responsabilitatea socială.

PARTEA VI.

ACȚIUNILE DIRECTE CU CARACTER NON-NUCLEAR ALE CENTRULUI COMUN DE CERCETARE (CCC)

Activitățile Centrului Comun de Cercetare fac parte integrantă din inițiativa Orizont 2020, în scopul furnizării unui suport solid, bazat pe date științifice pentru politicile Uniunii. Acest sprijin este adaptat necesităților clienților și, totodată, este completat prin activități de natură prospectivă.

PARTEA VII.

INSTITUTUL EUROPEAN DE INOVARE ȘI TEHNOLOGIE (EIT)

EIT joacă un rol esențial prin regruparea excelenței în materie de cercetare, inovare și învățământ superior, asigurând astfel integrarea triunghiului cunoașterii. EIT realizează acest lucru în principal prin intermediul comunităților cunoașterii și inovării (CCI). În plus, EIT se asigură că experiențele sunt împărtășite între CCI și în afara acestora prin măsuri de diseminare selectivă și schimburi de cunoștințe, promovându-se astfel o introducere accelerată a modelelor de inovare în cadrul Uniunii.

PARTEA I

EXCELENȚĂ ȘTIINȚIFICĂ

1.   Consiliul European pentru Cercetare (CEC)

1.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific reprezintă consolidarea excelenței, a dinamismului și a creativității cercetării europene.

Europa și-a stabilit obiectivul ambițios de a aborda un nou model economic bazat pe creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Acest tip de transformare va avea nevoie de mai mult decât de îmbunătățiri progresive ale tehnologiilor și cunoștințelor actuale. Va fi nevoie de o capacitate mult mai mare de cercetare de bază și de inovare fundamentată științific, pe bază de noi cunoștințe revoluționare, care să permită Europei să își asume rolul de lider în crearea unor schimbări ale paradigmelor științifice și tehnologice care vor fi motoarele principale ale creșterii productivității, competitivității, bogăției, dezvoltării durabile și progresului social în sectoarele și industriile viitorului. Astfel de schimbări de paradigmă provin, în general, din baza științifică a sectorului public și, ulterior, constituie fundamentul pentru crearea de noi industrii și sectoare.

Inovarea de vârf la nivel mondial este strâns legată de excelența științifică. Lider necontestat cândva, Europa a rămas în urmă în cursa realizării excelenței în știința de vârf și a jucat un rol secundar în raport cu Statele Unite ale Americii în ceea ce privește progresele tehnologice majore de după al Doilea Război Mondial. Deși Uniunea rămâne cel mai mare producător de publicații științifice din lume, Statele Unite ale Americii produc de două ori mai multe dintre cele mai influente lucrări (primele 1 % dintre cele mai citate lucrări). De asemenea, clasamentele internaționale ale universităților arată că universitățile americane domină primele locuri. Totodată, 70 % dintre laureații premiului Nobel din lume sunt stabiliți în Statele Unite.

Un aspect al problemei este că, în timp ce Europa și Statele Unite ale Americii investesc sume similare în bazele lor științifice ale sectorului public, Uniunea are aproape de trei ori mai mulți cercetători în sectorul public, ceea ce a condus la niveluri semnificativ mai scăzute ale investițiilor la nivel de cercetător. În plus, finanțarea în SUA este mai selectivă în privința alocării de resurse cercetătorilor de vârf. Această situație poate explica motivul pentru care, în Uniune, cercetătorii din sectorul public sunt, în medie, mai puțin productivi și, în ansamblu, au un impact combinat mai redus pe plan științific decât omologii lor americani, care sunt mult mai puțin numeroși.

Un alt aspect important al problemei este faptul că în multe țări europene, nici sectorul public și nici cel privat nu oferă încă celor mai buni cercetători suficiente condiții atractive de carieră. Pot trece mulți ani până când cercetătorii tineri și talentați să poată deveni oameni de știință cu adevărat independenți. Această situație conduce la o pierdere semnificativă a potențialului de cercetare al Europei, care se manifestă prin întârzierea și în unele cazuri chiar descurajarea apariției următoarei generații de cercetători, care să aducă idei noi și vitalitate, precum și prin încurajarea cercetătorilor de nivel excelent care sunt la început de carieră să își caute posibilități de evoluție în altă parte.

În plus, acești factori accentuează relativa lipsă de atractivitate a Europei în cadrul concurenței la nivel mondial pentru atragerea talentelor științifice.

1.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

CEC a fost înființat pentru a asigura celor mai buni cercetători și cercetătoare din Europa resursele necesare care să le permită să concureze mai eficient la nivel mondial, prin finanțarea anumitor echipe pe baza concurenței paneuropene. CEC funcționează în mod autonom: un consiliu științific independent, format din oameni de știință, ingineri și savanți cu renume și competență de cel mai înalt nivel, femei și bărbați din diferite grupe de vârstă, stabilește strategia științifică globală și are autoritate deplină asupra deciziilor privind tipul de cercetare căreia i se acordă finanțare. Acestea sunt caracteristici esențiale ale CEC, care garantează eficacitatea programului său științific, calitatea operațiunilor sale și a procesului de evaluare inter pares, precum și credibilitatea sa în cadrul comunității științifice.

În calitate de organism de finanțare competitivă la nivel european, CEC poată să mobilizeze o rezervă mai mare de talente și idei decât ar putea mobiliza orice structură națională. Cei mai buni cercetători și cele mai bune idei concurează unele cu altele. Candidații știu că trebuie să facă dovada unui randament de cel mai înalt nivel, recompensa fiind finanțarea flexibilă în condiții de egalitate, indiferent care sunt blocajele la nivel local sau disponibilitatea fondurilor naționale.

Prin urmare, se preconizează ca cercetarea de frontieră finanțată de CEC să aibă un impact direct semnificativ sub forma progreselor la frontierele cunoașterii, deschizând calea către rezultate științifice și tehnologice noi și adesea neprevăzute și către domenii noi de cercetare care, în ultimă instanță, să poată genera idei complet noi care vor impulsiona în mod radical inovarea și inventivitatea la nivelul întreprinderilor și vor soluționa provocările societale. Această combinație între oamenii de știință de nivel excelent și ideile inovatoare susține fiecare etapă a lanțului inovării.

De asemenea, CEC are un impact structural semnificativ, generând un puternic stimulent în vederea sporirii calității sistemului european de cercetare, în plus față de finanțarea directă acordată de CEC cercetătorilor și proiectelor. Proiectele și cercetătorii finanțați de CEC stabilesc un obiectiv clar care reprezintă o sursă de inspirație pentru cercetarea de frontieră în Europa, sporindu-i vizibilitatea și atractivitatea pentru cei mai buni cercetători la nivel mondial. Prestigiul de a găzdui deținători ai granturilor acordate de CEC și „sigiliul de excelență” corespunzător intensifică concurența între universitățile din Europa și alte organizații de cercetare în vederea oferirii celor mai atractive condiții cercetătorilor de vârf. De asemenea, capacitatea sistemelor naționale și a instituțiilor de cercetare individuale de a atrage și a găzdui câștigători ai granturilor acordate de CEC reprezintă un nivel de referință care le permite să își evalueze punctele pozitive și negative relative și să își reformeze, în mod corespunzător, politicile și practicile. Prin urmare, finanțarea din partea CEC se adaugă eforturilor depuse în prezent la nivelul Uniunii, cât și la nivel național și regional de a reforma, de a crea capacități și de a debloca întregul potențial și atractivitatea sistemului european de cercetare.

1.3.   Linii generale de activitate

Activitatea fundamentală a CEC este furnizarea de finanțare atractivă pe termen lung în vederea sprijinirii cercetătorilor de nivel excelent și a echipelor acestora de cercetare să continue cercetarea novatoare, cu potențial ridicat de rentabilitate și cu grad mare de risc.

Finanțarea din partea CEC se acordă în conformitate cu următoarele principii consacrate. Excelența științifică este unicul criteriu pe baza căruia CEC acordă granturile. CEC funcționează pe baza unei abordări de la bază spre vârf, fără priorități prestabilite. Granturile din partea CEC se adresează tuturor echipelor individuale de cercetători care lucrează în Europa, indiferent de vârstă, gen sau țara din lume din care provin. ERC vizează promovarea concurenței corecte în Europa, bazate pe proceduri de evaluare solide, transparente și imparțiale care combat, în mod special, dezechilibrele potențiale legate de gen.

CEC acordă o prioritate specială sprijinirii celor mai buni cercetători aflați la început de carieră, care au idei excelente, să realizeze tranziția către statutul de independent, oferindu-le sprijin adecvat în stadiul critic, când își creează sau își consolidează propria echipă sau propriul program de cercetare. De asemenea, CEC va continua să acorde sprijin adecvat cercetătorilor consacrați.

CEC asigură, de asemenea, sprijin, dacă este cazul, noilor metode de lucru din lumea științifică ce pot produce rezultate inovatoare și facilitează explorarea potențialului de inovare pe plan comercial și social al cercetării pe care o finanțează.

Prin urmare, până în 2020,CEC vizează să demonstreze: că cei mai buni cercetători participă la concursurile organizate de CEC, că finanțarea acordată de CEC va fi condus la publicații științifice de cea mai bună calitate și la rezultate ale cercetării cu un potențial impact ridicat la nivel societal și economic și că CEC va fi contribuit semnificativ la transformarea Europei într-un mediu mai atractiv pentru cei mai buni oameni de știință din întreaga lume. În special, CEC vizează o îmbunătățire cuantificabilă a prezenței Uniunii în cadrul primelor 1 % din cele mai citate publicații din lume. În plus, CEC vizează să mărească în mod substanțial numărul de cercetători de nivel excelent din afara Europei pe care îi finanțează. CEC realizează un schimb de experiență și bune practici cu agențiile regionale și naționale de finanțare a cercetării, pentru a promova sprijinul acordat cercetătorilor excelenți. În plus, CEC va asigura o vizibilitate tot mai sporită a programelor sale.

Consiliul științific al CEC monitorizează permanent operațiunile realizate de CEC și procedurile de evaluare și examinează modalitatea optimă de realizare a obiectivelor sale prin sisteme de grant care pun accentul pe eficacitate, claritate, stabilitate și simplitate, atât pentru solicitanți, cât și pentru punerea în aplicare și gestionare și, după caz, pentru a răspunde necesităților emergente. CEC depune toate eforturile să susțină și să perfecționeze în continuare sistemul de evaluare inter pares al CEC la nivel internațional, care se bazează pe tratamentul pe deplin transparent, echitabil și imparțial al propunerilor, astfel încât să poată identifica excelența științifică inovatoare, ideile revoluționare și talentele, indiferent de genul, naționalitatea, instituția sau vârsta cercetătorului. În ultimul rând, CEC continuă să desfășoare propriile studii strategice în vederea pregătirii și sprijinirii activităților sale, menține contacte strânse cu comunitatea științifică, cu agențiile regionale și naționale de finanțare și cu alte părți interesate și asigură complementaritatea activităților sale cu cercetarea întreprinsă la alte niveluri.

ERC va asigura transparența în comunicarea activităților și rezultatelor către comunitatea științifică și publicul larg și va menține actualitatea datelor provenind de la proiectele finanțate.

2.   Tehnologii viitoare Și emergente (FET):

2.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific îl constituie promovarea tehnologiilor complet noi, cu potențial de a deschide noi domenii de cunoaștere științifică și noi tehnologii și de a contribui la industriile europene din generația viitoare prin explorarea ideilor noi și cu grad ridicat de risc care au fundamente științifice. Prin asigurarea de asistență flexibilă, la diferite niveluri, pentru cercetarea colaborativă axată pe obiective și interdisciplinară și prin adoptarea unor practici de cercetare inovatoare, se urmărește identificarea și valorificarea oportunităților care oferă avantaje pe termen lung pentru cetățeni, economie și societate. FET vor genera valoare adăugată adusă Uniunii la frontierele cercetării moderne.

FET promovează cercetarea și tehnologia dincolo de ceea ce este cunoscut, acceptat sau adoptat pe scară largă și stimulează gândirea inovatoare și vizionară care să deschidă căi promițătoare către tehnologii puternice și noi, dintre care unele ar putea deveni paradigme tehnologice și intelectuale pentru deceniile următoare. FET promovează continuarea eforturilor de cercetare la scară mică în toate domeniile, inclusiv temele emergente și marile provocări științifice și tehnologice care necesită colaborarea strânsă între programe în Europa și dincolo de granițele acesteia. Această abordare se bazează pe excelență și se extinde la explorarea ideilor preconcurențiale în vederea configurării viitorului tehnologiei, permițând societății și industriei să beneficieze de colaborarea în cadrul cercetării multidisciplinare care trebuie să fie angajată la nivel european, creând legătura între cercetarea orientată către știință și cercetarea orientată către obiectivele și provocările societale sau competitivitatea industrială.

2.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Progresele radicale cu impact transformațional se bazează tot mai mult pe o colaborare intensă între diverse discipline științifice și tehnologice (de exemplu, informații și comunicare, biologie, bioinginerie și robotică, chimie, fizică, matematică, modelare medicală, științele sistemului terestru, științele materialelor, neuroștiințele și științele cognitive, științele sociale sau economice), precum și discipline artistice, științe comportamentale și științe umaniste. Această colaborare poate necesita nu doar excelența în știință și tehnologie, ci și atitudini și interacțiuni noi între o gamă largă de protagoniști din domeniul cercetării.

În timp ce unele idei pot fi dezvoltate la scară redusă, altele pot fi atât de greu de pus în practică, încât presupun un amplu efort colaborativ pe o perioadă de timp destul de lungă. Marile economii ale lumii au recunoscut acest fapt și există o concurență mondială tot mai acerbă pentru a identifica și urmări oportunitățile tehnologice emergente la frontiera științei care pot genera un impact considerabil asupra inovării și avantajelor pentru societate. Pentru a fi eficace, aceste tipuri de activități ar putea necesita să fie puse în aplicare rapid pe scară largă, printr-un efort european comun în jurul obiectivelor comune, în vederea formării unei mase critice, încurajării sinergiilor și obținerii efectelor de pârghie optime.

FET abordează întregul spectru al inovării orientate către știință: de la explorări de la bază spre vârf, timpurii, la scară mică, ale unor idei în stare fragilă și embrionară, până la construirea de noi comunități ale cercetării și inovării în jurul domeniilor de cercetare emergente transformaționale și la inițiative mari, de cercetare colaborativă, construite în jurul unei agende de cercetare care vizează atingerea unor obiective ambițioase și vizionare. Aceste trei niveluri de angajare au fiecare propria valoare, fiind totodată complementare și sinergetice. De exemplu, explorarea la scară mică poate scoate la iveală necesitatea dezvoltării de noi teme care pot duce la o acțiune pe scară largă bazată pe foi de parcurs corespunzătoare. Nivelurile de angajare pot implica o gamă largă de protagoniști din domeniul cercetării, inclusiv tineri cercetători și IMM-uri cu preocupare intensă pentru cercetare, precum și comunități de părți interesate (societatea civilă, factorii de decizie politică, industria și cercetătorii din sectorul public), grupate în jurul unor agende de cercetare care evoluează pe măsură ce acestea prind contur, ajung la un stadiu de maturitate și se diversifică.

2.3.   Linii generale de activitate

În timp ce FET își propune să fie vizionar, transformațional și neconvențional, activitățile sale urmează o logică diferită, de la o deschidere totală până la grade diferite de structurare a temelor, a comunităților și a finanțării.

Activitățile dau o formă mai concretă diferitelor logici de intervenție, pe o scară corespunzătoare, identificând și valorificând oportunitățile avantajelor pe termen lung pentru cetățeni, economie și societate:

(a)

promovând ideile inovatoare („FET Open”), FET sprijină cercetarea științifică și tehnologică aflată într-un stadiu incipient, care explorează fundamente noi ale tehnologiilor complet noi ale viitorului, interpelând paradigmele actuale și lansându-se în zone necunoscute. Un proces de selecție de la bază spre vârf, larg deschis către orice idei de cercetare, acumulează un portofoliu variat de proiecte specifice. Depistarea timpurie a noilor domenii, evoluții și tendințe promițătoare, împreună cu atragerea unor noi protagoniști cu potențial ridicat din domeniul cercetării și inovării vor reprezenta factori esențiali.

(b)

Sprijinind temele și comunitățile emergente („FET Proactive”), FET abordează, în strânsă legătură cu provocările societale și cu temele legate de poziția de lider, o serie de teme de cercetare exploratorie promițătoare, care au potențialul de a genera o masă critică de proiecte interdependente care, împreună, permit o explorare amplă și multidimensională a temelor și formează o bază europeană de cunoștințe.

(c)

Abordând marile provocări interdisciplinare ale științei și tehnologiei („FET Flagships”), FET sprijină, ținând seama integral de rezultatul proiectelor pregătitoare ale FET, cercetarea ambițioasă de mare anvergură și bazată pe știință și tehnologie, vizând realizarea unui progres științific și tehnologic în domeniile identificate ca fiind relevante, într-un mod deschis și transparent, cu implicarea statelor membre și a părților interesate relevante. Aceste activități ar putea beneficia de coordonarea dintre agenda europeană și cele naționale și regionale. Progresul științific ar trebui să furnizeze o bază solidă și amplă pentru viitoarele inovații tehnologice și aplicații în economie, precum și noi avantaje pentru societate. Aceste activități sunt realizate pe baza instrumentelor de finanțare existente.

40 % din resursele FET vor fi dedicate FET Open.

3.   Acțiunile Marie Skłodowska-Curie

3.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific reprezintă asigurarea dezvoltării optime și a utilizării dinamice a capitalului intelectual al Europei, pentru a genera, dezvolta și transfera noi competențe, cunoștințe și inovare și, astfel, pentru a valorifica întregul potențial al acestuia în toate sectoarele și regiunile.

Cercetătorii bine pregătiți, dinamici și creativi reprezintă elementul esențial pentru atingerea unor niveluri superioare ale calității științifice și pentru cea mai productivă inovare bazată pe cercetare.

Deși Europa găzduiește o rezervă amplă și diversificată de resurse umane calificate în domeniul cercetării și inovării, această rezervă trebuie alimentată, îmbunătățită și adaptată în mod constant la necesitățile pieței forței de muncă, care evoluează rapid. În 2011, numai 46 % din această rezervă a lucrat în întreprinderi, ceea ce reprezintă un nivel mult mai scăzut decât al principalilor concurenți economici ai Europei, și anume 69 % în China, 73 % în Japonia și 80 % în Statele Unite ale Americii. Totodată, ca urmare a factorilor demografici, un număr disproporționat de cercetători vor atinge vârsta de pensionare în următorii câțiva ani. Combinată cu cererea tot mai mare de posturi de înaltă calificare din domeniul cercetării, ca rezultat al intensificării cercetării în economia europeană, această situație va reprezenta una dintre principalele provocări cu care se vor confrunta sistemele europene de cercetare, inovare și educație în următorii ani.

Reforma necesară trebuie să înceapă în primele etape ale carierei cercetătorilor, în timpul studiilor doctorale sau al instruirii post-universitare echivalente. Europa trebuie să dezvolte programe de formare inovatoare de ultimă generație, care să răspundă gradului ridicat de competitivitate și nivelului sporit de interdisciplinaritate al cerințelor de cercetare și inovare. Va fi necesară implicarea semnificativă a întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor și a altor actori socioeconomici, pentru a-i dota pe cercetători cu competențele transversale în materie de inovare și antreprenoriat pe care le solicită locurile de muncă de mâine și a-i încuraja să analizeze posibilitatea unei cariere în industrie sau în întreprinderile cele mai inovatoare. Va fi important, de asemenea, să se sporească mobilitatea acestor cercetători, deoarece în prezent aceasta se situează la un nivel prea modest: în 2008, doar 7 % din doctoranzii europeni au fost formați în alt stat membru, în timp ce obiectivul este de 20 % până în 2030.

Această reformă trebuie să continue pentru fiecare etapă a carierei cercetătorilor. Este esențială creșterea mobilității cercetătorilor la toate nivelurile, inclusiv mobilitatea cercetătorilor aflați la mijlocul carierei, nu numai între țări, dar și între sectorul public și cel privat. Această mobilitate creează un stimulent puternic pentru învățarea și dezvoltarea de noi competențe. De asemenea, ea reprezintă un factor esențial al cooperării transfrontaliere între universități, centre de cercetare și întreprinderi. Factorul uman este coloana vertebrală a cooperării durabile care este vectorul principal al unei Europe inovatoare și creative, capabile să se confrunte cu provocările societale, și este esențială pentru depășirea fragmentării politicilor naționale. Colaborarea și schimbul de cunoștințe prin mobilitate individuală, în toate etapele carierei și prin schimburi de personal cu înaltă calificare din domeniul cercetării și inovării, sunt esențiale pentru ca Europa să reia calea creșterii durabile, să abordeze provocările societale și să contribuie prin aceasta la eliminarea decalajelor între capacitățile de cercetare și inovare.

În acest context, Orizont 2020 ar trebui să încurajeze, de asemenea, dezvoltarea carierei și a mobilității cercetătorilor prin condiții îmbunătățite care să fie definite pentru portabilitatea granturilor Orizont 2020.

Acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor asigura cu adevărat șanse egale pentru mobilitatea cercetătorilor bărbați și femei, inclusiv prin măsuri specifice pentru înlăturarea obstacolelor.

Dacă dorește să se situeze la nivelul competitorilor săi în materie de cercetare și inovare, Europa trebuie să încurajeze mai mulți tineri și tinere să îmbrățișeze cariere de cercetare și să asigure oportunități și medii foarte atractive pentru cercetare și inovare. Persoanele cele mai talentate din Europa și de pretutindeni ar trebui să considere Europa o destinație profesională de prim plan. Egalitatea de gen, condițiile de angajare și de muncă de înaltă calitate și fiabile, precum și recunoașterea, sunt aspecte esențiale care trebuie garantate cu consecvență în întreaga Europă.

3.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Nici finanțarea numai din partea Uniunii, nici statele membre în mod individual nu vor fi în măsură să abordeze această provocare. Deși statele membre au introdus reforme în vederea îmbunătățirii instituțiilor de învățământ terțiar și a modernizării sistemelor de formare, progresele înregistrate sunt încă inegale în Europa, cu diferențe mari între țări. În general, cooperarea științifică și tehnologică dintre sectorul public și cel privat rămâne, în general, redusă în Europa. Același lucru este valabil și pentru egalitatea de gen și pentru eforturile de a atrage studenți și cercetători din afara Spațiului european de cercetare. În prezent, aproximativ 20 % dintre doctoranzii din Uniune sunt cetățeni ai țărilor terțe, în timp ce aproximativ 35 % dintre doctoranzii din Statele Unite ale Americii provin din străinătate. Pentru a accelera această schimbare, este necesară o abordare strategică la nivelul Uniunii, care să depășească granițele naționale. Finanțarea din partea Uniunii este esențială pentru a stimula și a încuraja reformele structurale indispensabile.

Acțiunile Marie Skłodowska-Curie au făcut progrese remarcabile pentru a promova mobilitatea, atât transnațională, cât și intersectorială și pentru a oferi cariere de cercetare, la nivel european și internațional, însoțite de condiții excelente de angajare și de muncă, în temeiul principiilor Cartei europene pentru cercetători și a Codului de conduită pentru recrutarea cercetătorilor. Nu există echivalent al acestor acțiuni în statele membre în ceea ce privește amploarea și domeniul de activitate, finanțarea, caracterul internațional, producerea și transferul de cunoștințe. Acțiunile au consolidat resursele instituțiilor capabile să atragă cercetători pe plan internațional și, prin urmare, au încurajat răspândirea centrelor de excelență în cadrul Uniunii. Au servit drept model demn de urmat, cu un efect pronunțat de structurare, prin răspândirea celor mai bune practici la nivel național. Abordarea de la bază spre vârf a acțiunilor Marie Skłodowska-Curie a permis, de asemenea, unei mari majorități a instituțiilor menționate anterior să formeze și să actualizeze competențele unei noi generații de cercetători, capabili să facă față provocărilor societale.

Dezvoltarea în continuare a acțiunilor Marie Skłodowska-Curie va aduce o contribuție importantă la dezvoltarea SEC. Prin structura lor de finanțare competitivă la nivel european, acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor încuraja, respectând principiul subsidiarității, tipuri noi, creative și inovatoare de formare, cum ar fi doctoratele în cotutelă sau în mai multe domenii și doctoratele industriale, cu participarea operatorilor din domeniile cercetării, inovării și educației, care vor trebui să concureze la nivel mondial pentru dobândirea unei reputații de excelență. Acordând finanțare din partea Uniunii celor mai bune programe de cercetare și formare, conform principiilor formării doctorale inovatoare în Europa, aceste acțiuni vor promova, de asemenea, diseminarea mai amplă și adoptarea acestor principii, orientându-se către o formare doctorală mai structurată.

Granturile Marie Skłodowska-Curie vor include, de asemenea, mobilitatea temporară a cercetătorilor și a inginerilor cu experiență din instituțiile publice către sectorul privat sau invers, încurajând și sprijinind astfel universitățile, centrele de cercetare și întreprinderile, precum și alți actori socioeconomici să colaboreze la nivel european și internațional. Cu ajutorul sistemului lor de evaluare bine definit, transparent și echitabil, acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor identifica talentele de nivel excelent în domeniul cercetării și inovării în cadrul unei concurențe internaționale care asigură prestigiu și, prin urmare, îi motivează pe cercetători să își dezvolte cariera în Europa.

Provocările societale pe care trebuie să le abordeze cercetătorii cu înaltă calificare și personalul din domeniul inovării nu sunt o problemă exclusiv europeană. Este vorba de provocări internaționale de o complexitate și o amploare uriașe. Cei mai buni cercetători din Europa și din lume trebuie să deruleze colaborări internaționale, intersectoriale și interdisciplinare. Acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor juca un rol esențial în acest sens, prin sprijinirea schimburilor de personal, care vor stimula gândirea colaborativă, în baza schimbului de cunoștințe internațional și intersectorial care este atât de indispensabil pentru inovarea deschisă.

Mecanismul de cofinanțare al acțiunilor Marie Skłodowska-Curie va fi fundamental pentru mărirea rezervei de talente a Europei. Impactul numeric și structural al acțiunilor Uniunii va crește prin mobilizarea de finanțare regională, națională și internațională, atât publică cât și privată, în vederea creării de noi programe cu obiective similare și complementare și a adaptării programelor existente la formarea, mobilitatea și dezvoltarea carierei internaționale și intersectoriale. Un astfel de mecanism va crea legături mai strânse între eforturile din domeniile învățământului și cercetării la nivel național și la nivelul Uniunii.

Toate activitățile înscrise în cadrul acestei provocări vor contribui la crearea unui nou mod de gândire în Europa, care este esențial pentru creativitate și inovare. Măsurile de finanțare Marie Skłodowska-Curie vor consolida punerea în comun a resurselor în Europa și, astfel, vor conduce la îmbunătățirea coordonării și gestionării formării, mobilității și dezvoltării carierei cercetătorilor. Aceste măsuri vor contribui la realizarea obiectivelor de politică menționate de inițiativele emblematice „O Uniune a inovării”, „Tineretul în mișcare” și „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” și vor fi esențiale pentru transformarea în realitate a SEC. În consecință, acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor fi dezvoltate într-o puternică sinergie cu alte programe care susțin aceste obiective de politică, inclusiv programul Erasmus + și CCI ale EIT.

3.3.   Linii generale de activitate

(a)   Stimularea de noi competențe prin formarea inițială de nivel excelent a cercetătorilor

Obiectivul este formarea unei noi generații de cercetători creativi și inovatori, capabili să transforme cunoștințele științifice și ideile în produse și servicii în beneficiul economic și social al Uniunii.

Activitățile esențiale sunt asigurarea formării inovatoare și de nivel excelent a cercetătorilor aflați la început de carieră, la nivel postuniversitar, prin intermediul proiectelor interdisciplinare, inclusiv al mentoratului pentru transferul de cunoștințe și experiență între cercetători, sau al programelor de doctorat care să faciliteze cercetătorilor dezvoltarea propriilor cariere de cercetare și în care să fie implicate universități, instituții de cercetare, infrastructuri de cercetare, întreprinderi, IMM-uri și alte grupuri socioeconomice din diferite state membre, țări asociate și/sau țări terțe. În acest mod se vor îmbunătăți perspectivele de carieră ale tinerilor cercetători absolvenți de studii post-universitare, atât în sectorul public, cât și în cel privat.

(b)   Cultivarea excelenței prin intermediul mobilității transfrontaliere și transsectoriale

Obiectivul este sporirea potențialului creator și inovator al cercetătorilor cu experiență la toate nivelurile de carieră, prin crearea de oportunități pentru mobilitatea transfrontalieră și transsectorială.

Activitățile esențiale sunt încurajarea cercetătorilor cu experiență să își extindă sau să își aprofundeze competențele prin intermediul mobilității, oferindu-le oportunități de carieră atractive în universități, instituții de cercetare, infrastructuri de cercetare, întreprinderi, IMM-uri și alte grupuri socioeconomice în Europa și dincolo de granițele acesteia. Astfel, s-ar putea consolida spiritul de inovare în sectorul privat și promovarea mobilității transsectoriale. Sunt sprijinite totodată oportunitățile de formare și de acumulare de noi cunoștințe într-o instituție de cercetare de înalt nivel dintr-o țară terță, de redemarare a carierei de cercetare în urma unei întreruperi și de (re)integrare a cercetătorilor pe o poziție de cercetare pe termen mai lung din Europa, inclusiv din țara lor de origine, după o experiență de mobilitate transnațională/internațională care implică probleme de întoarcere și de reintegrare.

(c)   Stimularea inovării prin intermediul schimburilor transversale de cunoștințe

Obiectivul este consolidarea colaborării transfrontaliere și intersectoriale internaționale în domeniul cercetării și inovării, prin intermediul schimburilor de personal din domeniul cercetării și inovării, pentru a putea face față mai bine provocărilor mondiale.

Activitățile esențiale sunt sprijinirea schimburilor de personal din domeniul cercetării și inovării într-un parteneriat de universități, instituții de cercetare, infrastructuri de cercetare, întreprinderi, IMM-uri și alte grupuri socioeconomice, atât în Europa, cât și la nivel mondial. Se va include promovarea cooperării cu țările terțe.

(d)   Creșterea impactului structural prin cofinanțarea activităților

Obiectivul este, prin mobilizarea fondurilor suplimentare, sporirea impactului numeric și structural al acțiunilor Marie Skłodowska-Curie și promovarea excelenței la nivel național în cadrul formării, mobilității și dezvoltării carierei cercetătorilor.

Activitățile esențiale sunt de încurajare, prin intermediul unui mecanism de cofinanțare, a organizațiilor regionale, naționale și internaționale, atât publice cât și private, să creeze noi programe și să le adapteze pe cele existente la formare, mobilitate și dezvoltarea carierei atât în context internațional, cât și intersectorial. În acest mod se va favoriza creșterea calității activităților de formare în domeniul cercetării în Europa pentru toate etapele carierei, inclusiv la nivel de doctorat, se va încuraja libera circulație a cercetătorilor și a cunoștințelor științifice în Europa, se vor promova carierele atractive în domeniul cercetării prin asigurarea recrutării deschise și a unor condiții de lucru atractive și se va sprijini cooperarea în domeniul cercetării și al inovării între universități, instituții de cercetare și întreprinderi, precum și cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale.

(e)   Sprijin specific și acțiuni de politică

Obiectivele sunt monitorizarea progreselor înregistrate, identificarea lacunelor și obstacolelor în acțiunile Marie Skłodowska-Curie și sporirea impactului acestora. În acest context, se vor dezvolta indicatori și se vor analiza datele referitoare la mobilitatea, competențele, carierele și egalitatea de gen a cercetătorilor, încercându-se realizarea de sinergii și a unei coordonări strânse cu acțiunile de sprijinire a politicilor referitoare la cercetători, angajatorii și finanțatorii acestora, desfășurate în cadrul obiectivului specific „Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive”. Activitatea vizează în continuare sensibilizarea în privința importanței și atractivității unei cariere în domeniul cercetării și diseminarea rezultatelor cercetării și inovării înregistrate de activitățile finanțate în cadrul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie.

4.   Infrastructurile de cercetare

4.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific reprezintă înzestrarea Europei cu infrastructuri de cercetare de anvergură mondială, care să fie accesibile tuturor cercetătorilor din Europa și din lume și care să valorifice pe deplin potențialul progreselor științifice și al inovației.

Infrastructurile de cercetare sunt principalii factori determinanți ai competitivității Europei în toate domeniile științifice și sunt esențiale pentru inovarea axată pe știință. În multe domenii, cercetarea nu este posibilă fără a avea acces la supercalculatoare, echipamente de analiză, surse de radiație pentru materiale noi, camere curate și metrologie avansată pentru nanotehnologii, laboratoare dotate special pentru cercetări biologice și medicale, baze de date pentru genomică și științele sociale, observatoare și senzori pentru științele Pământului și mediu, rețele în bandă largă de mare viteză pentru transferul de date etc. Infrastructurile de cercetare sunt necesare pentru desfășurarea activității de cercetare necesare în vederea soluționării provocărilor societale majore. Aceste infrastructuri propulsează colaborarea transfrontalieră și interdisciplinară și creează un spațiu european deschis și coerent al cercetării on-line. Infrastructurile de cercetare promovează mobilitatea persoanelor și a ideilor, reunesc cei mai buni oameni de știință din Europa și din lume și consolidează educația științifică. Acestea obligă cercetătorii și întreprinderile inovatoare să dezvolte tehnologii de vârf. Astfel, acestea consolidează industria europeană inovatoare de înaltă tehnologie. Favorizează excelența în comunitățile europene ale cercetării și inovării și pot fi instrumente extraordinare de promovare a științei pentru societate în general.

Dacă dorește ca cercetarea sa să rămână de nivel mondial, Europa trebuie să stabilească, pe baza unor criterii stabilite de comun acord, o bază stabilă pentru construirea, întreținerea și exploatarea infrastructurilor de cercetare. Acest lucru necesită o cooperare amplă și eficientă între Uniune și finanțatorii naționali și regionali, precum și crearea de legături puternice cu politica de coeziune în vederea asigurării sinergiilor și a unei abordări coerente.

Acest obiectiv specific abordează un angajament de bază al inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”, care evidențiază rolul crucial jucat de infrastructurile de cercetare de nivel mondial pentru a face posibile cercetarea și inovarea revoluționare. Inițiativa subliniază necesitatea de a pune în comun resursele din întreaga Europă și, în anumite cazuri, la nivel mondial, în vederea construirii și exploatării infrastructurilor de cercetare. De asemenea, inițiativa emblematică „O Agendă digitală pentru Europa” subliniază necesitatea consolidării infrastructurilor electronice ale Europei și importanța dezvoltării unor centre de inovare, pentru a da un avantaj Europei în materie de inovare.

4.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Infrastructurile de cercetare ultramoderne devin tot mai complexe și mai costisitoare, necesitând adesea integrarea diferitelor echipamente, servicii și surse de date, precum și o amplă colaborare transnațională. Nicio țară nu dispune de suficiente resurse pentru a finanța toate infrastructurile de cercetare de care are nevoie. Abordarea europeană cu privire la infrastructurile de cercetare a înregistrat progrese remarcabile în ultimii ani prin dezvoltarea continuă și punerea în aplicare a foii de parcurs privind infrastructurile a Forumului strategic european pentru infrastructurile de cercetare (ESFRI), prin integrarea și deschiderea instalațiilor de cercetare naționale și prin dezvoltarea infrastructurilor electronice care stau la baza unui SEC digital deschis. Rețelele de infrastructuri de cercetare din Europa își consolidează baza de capital uman, oferind formare de nivel mondial unei noi generații de cercetători și ingineri și promovând colaborarea interdisciplinară. Vor fi încurajate sinergiile cu acțiunile Marie Skłodowska-Curie.

Dezvoltarea în continuare și utilizarea pe scară mai largă a infrastructurilor de cercetare la nivel european va avea o contribuție semnificativă la dezvoltarea SEC. În timp ce rolul statelor membre rămâne central în dezvoltarea și finanțarea infrastructurilor de cercetare, Uniunea deține un rol important în sprijinirea infrastructurii la nivel european, încurajând, de exemplu, coordonarea infrastructurilor de cercetare europene prin stimularea apariției unor instalații noi și integrate, permițând și sprijinind accesul larg la infrastructurile naționale și europene și garantând faptul că politicile regionale, naționale, europene și internaționale sunt coerente și eficiente. Este necesar să se evite suprapunerea și fragmentarea eforturilor, să se promoveze utilizarea coordonată și eficace a infrastructurilor și, după caz, să se pună în comun resursele, astfel încât Europa să poată la rândul său dobândi și exploata infrastructuri de cercetare de nivel mondial.

TIC a transformat domeniul științific, permițând colaborarea la distanță, prelucrarea masivă a datelor, experimentele in silico și accesul la resurse aflate la distanță. În consecință, cercetarea devine într-o măsură din ce în ce mai mare transnațională și interdisciplinară, ceea ce necesită utilizarea unor infrastructuri TIC care să fie supranaționale, ca și știința însăși.

Eficiențele de scară și de gamă realizate de o abordare europeană pentru construcția, exploatarea și administrarea infrastructurilor de cercetare, inclusiv a infrastructurilor electronice, vor contribui în mod semnificativ la promovarea potențialului de cercetare și inovare al Europei și vor spori competitivitatea Uniunii la nivel internațional.

4.3.   Linii generale de activitate

Activitățile au ca obiectiv dezvoltarea infrastructurilor europene de cercetare în perspectiva anului 2020 și ulterior, stimularea potențialului lor de inovare și a resurselor umane și consolidarea politicii europene a infrastructurilor de cercetare.

(a)   Dezvoltarea infrastructurilor europene de cercetare în perspectiva anului 2020 și ulterior

Obiectivul îl constituie facilitarea și susținerea acțiunilor legate de: (1) pregătirea, punerea în aplicare și funcționarea ESFRI și a altor infrastructuri de cercetare de nivel mondial, inclusiv dezvoltarea facilităților parteneriale regionale, în cazurile în care intervenția Uniunii aduce o valoare adăugată considerabilă; (2) integrarea și accesul transnațional la infrastructurile de cercetare naționale și regionale de interes european, astfel încât oamenii de știință europeni să le poată utiliza, oriunde s-ar afla, pentru a desfășura o activitate de cercetare de vârf; (3) dezvoltarea, desfășurarea și exploatarea infrastructurilor electronice pentru a asigura calitatea de lider mondial în domeniul rețelelor, al tehnologiilor de calcul electronic și al datelor științifice.

(b)   Stimularea potențialului de inovare al infrastructurilor de cercetare și a resurselor umane din cadrul acestora

Obiectivele reprezintă încurajarea infrastructurilor de cercetare să aibă un rol de pionierat în privința adoptării sau dezvoltării tehnologiei de vârf, să promoveze parteneriatele în domeniul cercetării și dezvoltării cu industria, să faciliteze utilizarea industrială a infrastructurilor de cercetare și să stimuleze crearea de centre de inovare. Această activitate sprijină, de asemenea, formarea și/sau schimburile de personal care gestionează și exploatează infrastructurile de cercetare.

(c)   Consolidarea politicii europene privind infrastructura de cercetare și a cooperării internaționale

Obiectivul îl constituie sprijinirea parteneriatelor între responsabilii politici și organismele de finanțare relevante, inventarierea și monitorizarea instrumentelor de luare a deciziilor și, de asemenea, a activităților de cooperare internațională. Infrastructurile europene de cercetare pot fi sprijinite în activitățile lor de relații internaționale.

Atingerea obiectivelor enunțate pentru liniile de activitate de la literele (b) și (c) este urmărită prin acțiuni destinate anumitor scopuri specifice, precum și în cadrul acțiunilor derulate în cadrul liniilor de activitate de la litera (a), ori de câte ori acest lucru este oportun.

PARTEA II

POZIȚIA DE LIDER ÎN SECTORUL INDUSTRIAL

1.   Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice Și industriale

Obiectivul specific este de a menține și consolida poziția de lider la nivel mondial prin cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor generice și în domeniul spațial, care susțin competitivitatea într-o serie de industrii și sectoare noi și emergente.

Mediul de afaceri la nivel mondial se schimbă rapid, iar obiectivele Strategiei Europa 2020 ridică provocări și oferă oportunități industriei europene. Europa trebuie să accelereze inovarea, transformând cunoștințelor generate pentru a susține și a îmbunătăți produsele, serviciile și piețele existente, precum și pentru a crea altele noi, menținând totodată accentul pe calitate și sustenabilitate. Inovarea ar trebui exploatată în sensul cel mai larg, mergând dincolo de tehnologie, pentru a include aspectele legate de întreprindere, organizaționale și sociale.

Pentru a rămâne în prim-planul concurenței la nivel mondial cu o bază tehnologică și capacități industriale puternice, este necesară creșterea investițiilor strategice în cercetare, dezvoltare, validare și testare în domeniile tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), nanotehnologiilor, materialelor avansate, biotechnologiei, fabricării și prelucrării avansate și în domeniul spațial.

Exploatarea, integrarea și desfășurarea cu succes a tehnologiilor generice de către industria europeană reprezintă un factor-cheie în consolidarea productivității și a capacității de inovare ale Europei și în asigurarea faptului că Europa dispune de o economie avansată, durabilă și competitivă, că deține poziția de lider în sectoarele aplicării tehnologiilor de înalt nivel și că are capacitatea de a dezvolta soluții eficace și durabile pentru provocările societale. Caracteristica de a se propaga rapid a unor astfel de activități poate stimula și alte progrese prin invenții, aplicații și servicii complementare, asigurându-se astfel un randament mai mare al investițiilor în tehnologiile respective decât în oricare alt domeniu.

Aceste activități vor contribui la îndeplinirea obiectivelor inițiativelor emblematice privind „o Uniune a inovării”, „o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, „o Politică industrială adaptată erei globalizării” și „o Agendă digitală pentru Europa” ale Strategiei Europa 2020, precum și la îndeplinirea obiectivelor politicii în domeniul spațial a Uniunii.

Complementaritatea cu alte activități în cadrul Orizont 2020

Activitățile din cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” se vor baza în primul rând pe agende de cercetare și inovare definite în special de sectorul industrial și mediul de afaceri (inclusiv IMM-uri) împreună cu comunitatea de cercetare și statele membre, într-un mod deschis și transparent, și se vor concentra puternic pe mobilizarea investițiilor din sectorul privat și pe inovare.

Integrarea tehnologiilor generice în soluții pentru provocările societale va fi sprijinită împreună cu provocările relevante. Aplicațiile tehnologiilor generice care nu intră în sfera provocărilor societale, dar care sunt importante pentru consolidarea competitivității industriei europene, vor fi sprijinite în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”. Trebuie să se urmărească realizarea unei coordonări adecvate cu pilonii „Excelența științifică” și „Provocări societale”.

O abordare comună

Abordarea va include atât activitățile incluse în agendă, cât și domenii mai deschise pentru promovarea proiectelor și soluțiilor revoluționare care acoperă întregul lanț valoric, inclusiv cercetare și dezvoltare, programe-pilot de anvergură și activități demonstrative, bancuri de testare și laboratoare vii (living labs), crearea de prototipuri și validarea de produse în liniile pilot. Activitățile vor fi concepute pentru a crește competitivitatea industrială, stimulând sectorul industrial, și în special IMM-urile, să investească mai mult în cercetare și inovare, inclusiv prin cereri deschise de oferte. Se va pune accentul cuvenit pe proiectele la scară mică și medie.

O abordare integrată a tehnologiilor generice cheie

Un element major al obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” îl reprezintă tehnologiile generice esențiale (TGE), și anume micro- și nanoelectronica, fotonica, nanotehnologiile, biotehnologiile, materialele avansate și sistemele de producție avansate (3). Aceste tehnologii multidisciplinare care necesită cunoștințe avansate și investiții masive de capital privesc diverse sectoare, oferind premisele unui avantaj concurențial semnificativ pentru industria europeană, pentru stimularea creșterii economice și crearea de noi locuri de muncă. O abordare integrată care promovează combinarea, convergența și efectul de multiplicare pe orizontală a TGE în diferite cicluri de inovare și lanțuri valorice, poate produce rezultate de cercetare promițătoare și deschide calea unor noi tehnologii, produse, servicii și aplicații noi industriale (de exemplu, în domeniul spațial, transport, agricultură, pescuit, silvicultură, mediu, alimente, sănătate și energie). Numeroasele interacțiuni ale TGE și ale altor tehnologii generice industriale vor fi exploatate, prin urmare, într-o manieră flexibilă, ca o sursă importantă de inovare. Aceasta va completa sprijinul acordat cercetării și inovării în materie de TGE care ar putea fi furnizat de autoritățile naționale sau regionale prin fondurile pentru politica de coeziune în cadrul unor strategii de specializare inteligentă.

Inovarea necesită eforturi sporite de cercetare transtehnologică. Prin urmare, proiectele multidisciplinare și cele multiTGE ar trebui să constituie o parte integrantă a priorității „Poziția de lider în sectorul industrial”. Structura de punere în aplicare a Orizont 2020 care sprijină TGE-urile și activitățile transversale ale TGE-urilor (multiTGE-uri) ar trebui să asigure sinergiile și coordonarea eficientă, printre altele, cu provocările societale. De asemenea, se va încerca realizarea de sinergii, dacă este cazul, între activitățile TGE-urilor și activitățile din cadrul politicii de coeziune în perioada 2014 - 2020, precum și cu EIT.

Pentru toate tehnologiile generice și industriale, inclusiv TGE, un obiectiv major îl va reprezenta promovarea interacțiunilor între tehnologii, precum și cu aplicațiile în domeniul provocărilor societale. De acest lucru se va ține seama pe deplin în elaborarea și implementarea agendelor și priorităților. Acest lucru necesită implicarea totală a părților interesate care reprezintă diversele perspective în stabilirea priorităților și în implementare. În anumite cazuri, acest lucru va necesita, de asemenea, acțiuni finanțate în comun în cadrul componentei tehnologii generice și industriale și a componentei provocări societale Aceasta ar putea include finanțarea comună pentru parteneriatele public-privat care urmăresc dezvoltarea de tehnologii și stimularea inovațiilor și aplicarea acestor tehnologii în vederea abordării provocărilor societale.

TIC joacă un rol important deoarece oferă infrastructurile, tehnologiile și sistemele de bază esențiale pentru procese economice și sociale vitale și pentru noi produse și servicii publice și private. Industria europeană trebuie să se mențină în avangarda dezvoltărilor tehnologice în domeniul TIC, unde numeroase tehnologii intră într-o fază nouă de schimbări profunde, ce deschide noi oportunități.

Spațiul reprezintă un sector care se dezvoltă rapid și oferă informații vitale pentru multe domenii ale societății moderne, care abordează probleme științifice universale și asigură Uniunii statutul său de actor important pe scena internațională. Cercetarea în domeniul spațial stă la baza tuturor activităților desfășurate în spațiu, dar în prezent este abordată în programe derulate de state membre, de Agenția Spațială Europeană (ESA) sau în contextul programelor-cadru pentru cercetare ale Uniunii. Acțiunile și investițiile la nivelul Uniunii în cercetarea în domeniul spațial sunt necesare în conformitate cu articolul 189 din TFUE pentru a menține avantajul concurențial, pentru a proteja infrastructurile și programele spațiale ale Uniunii, cum ar fi Copernicus și Galileo și pentru a susține rolul viitor al Europei în domeniul spațial.

În plus, serviciile inovatoare din aval și aplicațiile ușor de utilizat care folosesc informațiile furnizate de sectorul spațial reprezintă o sursă importantă de creștere economică și de creare de locuri de muncă, iar dezvoltarea lor reprezintă o șansă importantă pentru Uniune.

Crearea de parteneriate și valoarea adăugată

Europa poate atinge masa critică prin crearea de parteneriate, clustere și rețele, prin standardizare, promovarea cooperării între diferite discipline științifice și tehnologice și sectoare cu necesități similare de cercetare și dezvoltare, fapt ce conduce la descoperiri, tehnologii noi și soluții inovatoare privind produsele, serviciile și procesele.

Elaborarea și implementarea agendelor de cercetare și inovare, inclusiv prin parteneriate public-privat, dar și prin crearea de legături efective între industrie și mediul academic, efectul de pârghie al investițiilor suplimentare, accesul la finanțare de risc, standardizarea și sprijinirea achizițiilor înainte de comercializare, precum și a achiziționării de produse și servicii inovatoare sunt toate aspecte esențiale în abordarea competitivității.

În această privință, sunt, de asemenea, necesare legături puternice cu EIT pentru a produce și promova talentele de vârf cu spirit întreprinzător și pentru a accelera inovarea, reunind cetățeni din diferite țări, discipline și organizații.

Colaborarea la nivelul Uniunii Europene poate sprijini, de asemenea, oportunități comerciale, prin sprijinirea dezvoltării unor standarde europene sau internaționale pentru produsele, serviciile și tehnologiile noi care apar. Dezvoltarea unor astfel de standarde, după consultarea actorilor relevanți, inclusiv a celor din domeniul științific și industrial, poate avea un impact pozitiv. Se vor promova activități în sprijinul standardizării și interoperabilității, al siguranței și al activităților de prereglementare.

1.1.   Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC)

1.1.1.   Obiectivul specific al TIC

În conformitate cu inițiativa emblematică „O agendă digitală pentru Europa” (4), obiectivul specific al cercetării și inovării (C&I) în domeniul TIC este de a permite Europei să sprijine și să exploateze oportunitățile oferite de progresele TIC în beneficiul cetățenilor săi, al întreprinderilor și al comunităților științifice.

Fiind cea mai importantă economie mondială, cu cea mai mare cotă din piața TIC mondială, depășind în 2011 2 600 de miliarde EUR, Europa ar trebui să nutrească ambiția legitimă ca întreprinderile sale, precum și sectorul public, centrele de cercetare și dezvoltare și universitățile sale să se afle în fruntea evoluțiilor europene și mondiale din domeniul TIC, să dezvolte noi activități și să investească mai mult în inovările din acest sector.

Până în 2020, sectorul european al TIC ar trebui să furnizeze cel puțin echivalentul cotei sale deținute în 2011 pe piața mondială a TIC, care este în prezent de aproximativ o treime. Europa ar trebui, de asemenea, să dezvolte întreprinderile inovatoare în domeniul TIC astfel încât o treime din toate investițiile întreprinderilor în cercetarea și dezvoltarea din domeniul TIC din Uniune, în 2011 de peste 35 de miliarde EUR anual, să fie realizate de întreprinderi create în ultimele două decenii. Aceasta ar necesita o creștere a investițiilor publice în cercetarea și dezvoltarea din domeniul TIC într-un mod care să atragă investițiile private, în vederea atingerii obiectivului de amplificare a investițiilor în următorul deceniu și de creare a unui număr semnificativ mai mare de poli și centre europene de excelență de nivel mondial în domeniul TIC.

Având în vedere caracterul din ce în ce mai complex și pluridisciplinar al tehnologiei și al lanțurilor economice în domeniul TIC, sunt necesare crearea de parteneriate, partajarea riscurilor și mobilizarea masei critice în întreaga Uniune. Acțiunile la nivelul Uniunii ar trebui să sprijine sectorul industrial în dezvoltarea unei viziuni la nivelul pieței unice și în obținerea de economii de scară și în raționalizarea sarcinilor acestuia. Colaborarea în jurul unor platforme tehnologice comune și deschise cu efecte de externalizare și de pârghie va permite unei serii diverse de părți interesate să beneficieze de noile progrese și să creeze inovațiile ulterioare. Crearea de parteneriate la nivelul Uniunii facilitează, de asemenea, consensul, stabilește un punct de contact vizibil pentru partenerii internaționali și va sprijini dezvoltarea unor standarde și soluții interoperabile atât la nivelul Uniunii cât și la nivel mondial.

1.1.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

TIC stă la baza inovației și competitivității într-o serie largă de piețe și sectoare publice și private, facilitând progresul științific în toate disciplinele. În următorul deceniu, impactul transformativ al tehnologiilor digitale și al componentelor TIC, al infrastructurilor și serviciilor va fi din ce în ce mai vizibil în toate domeniile vieții. Resursele informatice, de comunicare și de stocare a datelor se vor răspândi în continuare în următorii ani. Cantități însemnate de informații și date, inclusiv în timp real, vor fi generate de senzori, mașini și produse care conțin informații, ceea ce va permite ca acțiunea la distanță să devină un lucru banal, permițând implementarea la nivel global a proceselor operaționale și a siturilor de producție durabile și dezvoltarea unei game largi de servicii și aplicații.

Numeroase servicii publice și comerciale critice și toate procesele-cheie ale producerii de cunoaștere din domeniul științei, formării, întreprinderilor, din sectorul cultural și cel creativ, precum și din cel public vor fi furnizate și, astfel, vor deveni mai accesibile, prin intermediul TIC. TIC vor asigura infrastructura critică pentru procesele de producție și operaționale, pentru comunicare și tranzacții. Contribuția TIC va fi, de asemenea, indispensabilă în abordarea provocărilor societale majore, precum și a proceselor societale, cum ar fi constituirea comunităților, comportamentul consumatorilor, participarea politică și guvernanța publică, de exemplu prin intermediul unor rețele sociale de comunicare și al unor instrumente și platforme de sensibilizare colectivă. Este esențial să se sprijine și să se integreze cercetarea care adoptă o perspectivă axată pe utilizator, pentru a elabora soluții competitive.

Sprijinul Uniunii pentru cercetarea și inovarea în domeniul TIC aduce o contribuție semnificativă la dezvoltarea următoarei generații de tehnologii și aplicații, deoarece reprezintă o mare parte din cheltuielile totale în materie de cercetare și inovare colaborativă de risc mediu către înalt din Europa. Investițiile publice în cercetarea și inovarea din domeniul TIC la nivelul Uniunii au fost și rămân esențiale pentru mobilizarea masei critice care să conducă la progrese și la o preluare pe scară mai largă și la o utilizare mai bună a soluțiilor, produselor și serviciilor inovatoare. Acestea continuă să joace un rol central în dezvoltarea de platforme deschise și de tehnologii aplicabile pe teritoriul Uniunii, în testarea și experimentarea inovațiilor în condiții paneuropene reale, precum și în optimizarea resurselor în vederea consolidării competitivității Uniunii și abordării provocărilor societale comune. Sprijinul Uniunii pentru cercetarea și inovarea din domeniul TIC oferă totodată IMM-urilor de înaltă tehnologie posibilitatea de a se dezvolta și de a profita de dimensiunea piețelor Uniunii. Acest sprijin consolidează colaborarea și excelența între oamenii de știință și inginerii Uniunii, precum și sinergiile cu și între bugetele naționale și servește drept punct central pentru colaborarea cu parteneri din afara Europei.

Evaluările succesive ale activităților TIC din Cel de-al Șaptelea Program-cadru au arătat că investițiile centrate pe cercetarea și inovarea din sectorul TIC realizate la nivelul Uniunii au avut un rol esențial în consolidarea poziției de lider în sectorul industrial în domenii precum comunicațiile mobile, sistemele TIC cu implicații critice pentru siguranță și în abordarea unor probleme precum eficiența energetică, sănătatea, siguranța alimentară, transportul sau schimbările demografice. Investițiile Uniunii în infrastructuri de cercetare în domeniul TIC au pus la dispoziția cercetătorilor europeni cele mai bune rețele de cercetare și instrumente de calcul electronic.

1.1.3.   Linia generală a activităților

O serie de linii de activitate vor viza problemele legate de poziția de lider în sectorul industrial și tehnologic în domeniul TIC și vor acoperi strategii generale în materie de cercetare și inovare în acest domeniu, inclusiv în special:

(a)

o nouă generație de componente și sisteme: conceperea de componente și sisteme avansate, integrate și eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor;

(b)

următoarea generație de sisteme și tehnologii de calcul electronic: sisteme și tehnologii de calcul electronic avansate și sigure, inclusiv informatica dematerializată (cloud computing);

(c)

internetul viitorului: software, hardware, infrastructuri, tehnologii și servicii;

(d)

tehnologiile conținutului digital și gestionarea informațiilor: TIC pentru conținut digital, industrii culturale și creative;

(e)

interfețe avansate și roboți: robotică și spații inteligente;

(f)

microelectronică și nanoelectronică și fotonică: tehnologii generice esențiale legate de micro și nanoelectronică și fotonică, cuprinzând, de asemenea, tehnologiile cuantice.

Se preconizează că aceste cinci linii majore de activitate vor acoperi întreaga gamă de necesități, ținându-se seama de competitivitatea industriei europene la scară mondială. Acestea ar include poziția de lider în sectorul industrial în ceea ce privește soluțiile, produsele și serviciile generice bazate pe TIC necesare pentru a aborda provocările societale majore, precum și agenda de cercetare și inovare în domeniul TIC axată pe aplicații care vor fi sprijinite împreună cu provocările societale relevante. În perspectiva progresului tot mai rapid al tehnologiei în toate domeniile vieții, interacțiunea dintre oameni și tehnologie va fi importantă în acest sens și va fi inclusă în cercetarea din domeniul TIC axată pe aplicații menționată anterior.

Aceste șase linii de activitate includ, de asemenea, infrastructuri TIC de cercetare specifice, cum ar fi laboratoarele vii pentru experimentare și infrastructuri de bază pentru tehnologiile generice esențiale și integrarea lor în produse avansate și sisteme inteligente inovatoare, inclusiv echipamente, instrumente, servicii de sprijin, camere curate și acces la turnătorii pentru crearea de prototipuri.

Orizont 2020 va sprijini cercetarea și dezvoltarea de sisteme TIC cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului lor la viață privată.

1.2.   Nanotehnologiile

1.2.1.   Obiectivul specific pentru nanotehnologii

Obiectivul specific al cercetării și inovării în domeniul nanotehnologiilor este asigurarea unei poziții de lider a Uniunii pe această piață mondială caracterizată printr-o creștere puternică, prin stimularea progreselor științifice și tehnologice și a investițiilor în nanotehnologii și preluarea acestora în produse și servicii cu o valoare adăugată mare, competitive, într-o serie de aplicații și sectoare.

Până în 2020, utilizarea nanotehnologiilor va fi generalizată, aceasta însemnând integrarea lor în majoritatea tehnologiilor și aplicațiilor, urmărindu-se beneficiile consumatorilor, calitatea vieții, îngrijirea medicală, dezvoltarea durabilă și un potențial industrial puternic în vederea obținerii unor soluții, indisponibile anterior, pentru productivitate și eficiență din punctul de vedere al utilizării resurselor.

Europa trebuie, de asemenea, să stabilească nivelul global de referință privind o diseminare și guvernanță sigure și responsabile ale nanotehnologiilor care să asigure atât un impact societal ridicat, cât și beneficii mari la nivelul sectorului industrial, combinate cu standarde înalte de siguranță și durabilitate.

Produsele care utilizează nanotehnologiile reprezintă o piață mondială pe care Europa nu își poate permite să o ignore. Estimările pe piață ale valorii produselor care încorporează nanotehnologie ca o componentă-cheie se ridică la 700 de miliarde EUR până în 2015 și la 2 000 de miliarde EUR până în 2020, ceea ce corespunde unui număr de 2 și, respectiv, 6 milioane de locuri de muncă. Societățile europene în domeniul nanotehnologiei ar trebui să exploateze această creștere de piață de două cifre și să fie capabile să atingă o cotă de piață cel puțin egală cu cota Europei în ceea ce privește finanțarea cercetării la nivel mondial (și anume, un sfert) până în 2020.

1.2.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Nanotehnologiile sunt o gamă de tehnologii în curs de evoluție cu potențial dovedit, având un impact revoluționar, de exemplu în domeniul materialelor, al TIC, al mobilității în transporturi, al științelor vieții, al asistenței medicale (inclusiv în ceea ce privește tratamentele), al bunurilor de consum și al proceselor de fabricare, odată ce rezultatele cercetării sunt transpuse în produse și procese de producție revoluționare, durabile și competitive.

Nanotehnologiile au un rol esențial în abordarea provocărilor identificate de Strategia Europa 2020. Implementarea cu succes a acestor tehnologii generice esențiale va contribui la competitivitatea industriei Uniunii prin facilitarea creării unor produse noi și îmbunătățite sau a unor procese mai eficiente și va oferi soluții la provocările societale actuale și viitoare.

Finanțarea pentru cercetarea la nivel mondial în domeniul nanotehnologiilor s-a dublat, de la aproximativ 6,5 miliarde EUR în 2004 la aproximativ 12,5 miliarde EUR în 2008, Uniunea deținând aproximativ un sfert din acest total. Uniunea se bucură de o poziție de lider recunoscută în domeniul nanoștiințelor și nanotehnologiilor, preconizându-se că, până în 2015, în Uniune, vor exista aproximativ 4 000 de societăți în domeniu. Această poziție de lider în domeniul cercetării trebuie menținută, amplificată și transpusă în continuare în aplicații practice și comercializare.

Europa are nevoie acum să își asigure și să își consolideze poziția pe piața mondială prin promovarea cooperării pe scară largă în cadrul a numeroase lanțuri valorice, cât și între diferite sectoare industriale pentru a putea converti aceste tehnologii în produse comerciale sigure, durabile și viabile. Aspectele legate de evaluarea și gestionarea riscurilor, precum și guvernanța responsabilă devin factori determinanți pentru impactul viitor al nanotehnologiilor asupra societății, mediului și economiei.

Astfel, activitățile se vor concentra pe răspândirea largă și aplicarea responsabilă și durabilă a nanotehnologiilor în economie, pentru a permite beneficii cu impact societal și industrial puternic. Pentru a asigura oportunitățile potențiale, inclusiv înființarea de noi societăți și generarea de noi locuri de muncă, cercetarea ar trebui să furnizeze instrumentele necesare unei aplicări corecte a proceselor de standardizare și reglementare.

1.2.3.   Linii generale de activitate

(a)   Dezvoltarea de noi generații de nanomateriale, nanodispozitive și nanosisteme

Se urmărește crearea de produse fundamental noi care să faciliteze găsirea unor soluții durabile într-o serie largă de sectoare.

(b)   Asigurarea dezvoltării și aplicării în condiții de siguranță și durabilitate a nanotehnologiilor

Promovarea cunoștințelor științifice privind impactul potențial al nanotehnologiilor și nanosistemelor asupra sănătății sau asupra mediului, precum și punerea la dispoziție a unor instrumente pentru evaluarea și gestionarea riscurilor de-a lungul întregului ciclu de viață, inclusiv a aspectelor legate de standardizare.

(c)   Dezvoltarea dimensiunii societale a nanotehnologiei

Axarea pe guvernanța nanotehnologiei în beneficiul societății și al mediului.

(d)   Sinteza și producția eficiente și durabile de nanomateriale, componente și sisteme

Axarea pe operațiuni noi, pe integrarea inteligentă a proceselor noi și a celor existente, inclusiv pe convergența tehnologică, precum și pe aplicarea pe scară largă pentru a se ajunge la o producție de înaltă precizie pe scară largă și la unități de producție flexibile și polivalente care să asigure transformarea eficientă a cunoștințelor în inovare industrială.

(e)   Dezvoltarea și standardizarea de tehnici de consolidare a capacității, metode și echipamente de măsurare

Axarea pe tehnologiile de bază care sprijină dezvoltarea și introducerea pe piață a nanomaterialelor și a nanosistemelor sigure și complexe.

1.3.   Materialele avansate

1.3.1.   Obiectivul specific pentru materialele avansate

Obiectivul specific pentru cercetarea și inovarea în domeniul materialelor avansate îl reprezintă dezvoltarea unor materiale cu funcționalități noi și performanțe îmbunătățite de funcționare, în vederea unor produse mai competitive și mai sigure care reduc la minimum impactul asupra mediului și asupra consumului de resurse.

Materialele se află în centrul inovării în sectorul industrial și reprezintă elemente esențiale. Materialele avansate care înglobează cunoștințe într-o măsură mai mare, care au funcționalități noi și performanțe mai bune sunt indispensabile pentru competitivitatea industrială și dezvoltarea durabilă într-o serie vastă de aplicații și sectoare.

1.3.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Sunt necesare materiale noi, avansate, pentru dezvoltarea unor produse și procese mai performante și mai durabile și pentru înlocuirea resurselor deficitare. Aceste materiale reprezintă o parte a soluției la provocările industriale și societale cu care ne confruntăm, oferind performanțe mai bune de utilizare, cerințe mai mici de resurse și energie, precum și durabilitate pe întregul ciclu de viață al produselor.

Dezvoltarea axată pe aplicații presupune de multe ori conceperea unor materiale complet noi, capabile să ofere în exploatare performanțele scontate. Aceste materiale constituie un element important în lanțul de aprovizionare pentru producția de înaltă valoare. Acestea reprezintă, de asemenea, baza pentru realizarea de progrese în domeniile tehnologiilor transversale (de exemplu tehnologiile din domeniul îngrijirii medicale, bioștiințe, electronică și fotonică), și, potențial, în toate sectoarele pieței. Materialele în sine reprezintă un pas important în creșterea valorii produselor și a performanțelor acestora. Valoarea estimată și impactul materialelor avansate sunt semnificative, înregistrându-se o rată anuală de creștere de aproximativ 6 %, iar dimensiunea estimată a pieței fiind de ordinul a 100 de miliarde EUR până în 2015.

Materialele vor fi concepute conform unei abordări ce are în vedere ciclul de viață complet, de la furnizarea de materiale disponibile până la sfârșitul duratei lor de viață (principiul circuitului în natură), cu abordări inovatoare în vederea reducerii la minimum a resurselor (inclusiv a energiei) necesare transformării lor sau a reducerii la minimum a impactului negativ asupra ființelor umane și mediului. Utilizarea continuă, reciclarea sau utilizarea secundară a materialelor după sfârșitul duratei de viață sunt, de asemenea, acoperite, precum și inovarea societală aferentă, de tipul modificării comportamentului consumatorului și al noilor modele de afaceri.

Pentru a accelera progresele, va fi promovată o abordare multidisciplinară și convergentă care va include domeniile chimiei, fizicii, științelor inginerești, modelării teoretice și computaționale, științelor biologice și o proiectare industrială din ce în ce mai creativă.

Se vor promova alianțele și simbiozele industriale noi legate de inovarea ecologică care să le permită întreprinderilor să își diversifice producția, să își extindă modelele de afaceri și să își reutilizeze deșeurile ca bază pentru producții noi.

1.3.3.   Linii generale de activitate

(a)   Tehnologiile materialelor transversale și generice

Cercetarea în domeniul materialelor axată pe design, materiale funcționale, materiale multifuncționale cu un conținut de cunoaștere mai ridicat, funcționalități noi și o performanță sporită, precum și materiale structurale pentru inovare în toate sectoarele industriale, inclusiv în industriile creative.

(b)   Dezvoltarea și transformarea materialelor

Cercetare și dezvoltare pentru a asigura o dezvoltare și o trecere la producția de masă în condiții de eficiență, siguranță și durabilitate, pentru a permite fabricarea la scară industrială a produselor viitoare bazate pe design în perspectiva unei gestionări „fără deșeuri” a materialelor din Europa.

(c)   Gestionarea substanțelor care intră în compoziția materialelor

Cercetarea și dezvoltarea unor tehnici de producție noi și inovatoare pentru materiale, componentele acestora și sisteme.

(d)   Materiale pentru o industrie durabilă, eficientă din punctul de vedere al resurselor și cu emisii reduse

Dezvoltarea de noi produse și aplicații, modele de afaceri, precum și instaurarea unor obiceiuri de consum responsabil care contribuie la reducerea cererii de energie și facilitează o producție cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

(e)   Materiale pentru industriile creative, inclusiv legate de patrimoniu

Aplicarea design-ului și dezvoltării de tehnologii convergente pentru a crea noi oportunități de afaceri, inclusiv conservarea și restaurarea materialelor cu valoare istorică sau culturală, precum și materiale noi.

(f)   Metrologie, caracterizare, standardizare și controlul calității

Promovarea unor tehnologii precum caracterizarea, evaluarea nedistructivă, evaluarea și monitorizarea continuă și modelarea predictibilă a performanțelor în vederea obținerii de progrese și impacturi în domeniul științei și ingineriei materialelor.

(g)   Optimizarea utilizării materialelor

Cercetare și dezvoltare în vederea explorării înlocuirii și a unor alternative la utilizarea anumitor materiale și a unor abordări inovatoare ale modelelor de afaceri, precum și în vederea identificării resurselor critice.

1.4.   Biotehnologiile

1.4.1.   Obiectivul specific pentru biotehnologii

Obiectivul specific al cercetării și inovării în domeniul biotehnologiilor este de a dezvolta produse și procese industriale competitive, durabile, sigure și inovatoare și de a contribui, în calitate de vector al inovării, într-o serie de sectoare europene precum agricultura, silvicultura, alimentele, energia, chimia și sănătatea, precum și bioeconomia bazată pe cunoaștere.

O bază științifică, tehnologică și de inovare solidă în domeniul biotehnologiilor va sprijini industria europeană, asigurându-i o poziție de lider în sectorul acestei tehnologii generice cheie. Această poziție va fi consolidată și mai puternic prin integrarea evaluării aspectelor legate de sănătate și siguranță, a impactului economic și asupra mediului al utilizării tehnologiei, precum și a aspectelor de gestionare a riscurilor globale și specifice în utilizarea biotehnologiei.

1.4.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Biotehnologiile, care au dobândit o poziție puternică datorită extinderii cunoașterii în domeniul sistemelor vii, sunt menite să furnizeze o serie de aplicații noi și să consolideze baza industrială a Uniunii și capacitatea acesteia de inovare. Importanța din ce în ce mai mare a biotehnologiilor rezidă în aplicațiile industriale care includ produsele biofarmaceutice și producția de alimente și hrană pentru animale, precum și substanțele biochimice a căror cotă de piață se estimează că va crește cu până la 12 % - 20 % din producția de substanțe chimice până în 2015. Biotehnologiile abordează, de asemenea, o serie dintre așa-numitele douăsprezece principii ale chimiei verzi, grație selectivității și eficienței biosistemelor. Posibilele sarcini economice pentru întreprinderile Uniunii pot fi reduse prin exploatarea potențialului proceselor biotehnologice și al produselor ecologice pentru reducerea emisiilor de CO2, despre care se estimează că variază de la 1 la 2,5 miliarde de tone echivalent CO2 anual până în 2030.

În sectorul biofarmaceutic din Europa, deja aproximativ 20 % din medicamentele actuale se obțin prin biotehnologii, 50 % dintre acestea fiind medicamente noi. Biotehnologiile vor juca un rol hotărâtor în tranziția spre o bioeconomie, prin dezvoltarea unor noi procese industriale. Biotehnologiile oferă, de asemenea, noi oportunități pentru dezvoltarea unei agriculturi, acvaculturi și silviculturi durabile și pentru exploatarea potențialului enorm al resurselor marine, în vederea producerii unor aplicații inovatoare în sectorul industrial, al sănătății, al energiei, al chimiei și al mediului. Se preconizează că sectorul emergent al biotehnologiilor marine (albastre) va crește cu 10 % pe an.

Alte surse principale de inovare se află la granița dintre biotehnologii și alte tehnologii generice convergente, în special, nanotehnologiile și TIC, cu aplicații precum detectarea și diagnosticarea.

1.4.3.   Linii generale de activitate

(a)   Promovarea rolului biotehnologiilor transversale de catalizatori ai inovării viitoare

Dezvoltarea domeniilor tehnologice emergente, precum biologia sintetică, bioinformatica și biologia sistemelor, care au un potențial considerabil pentru produse și tehnologii inovatoare și pentru aplicații complet noi.

(b)   Produse și procese industriale bazate pe biotehnologii

Dezvoltarea biotehnologiei industriale și a design-ului pentru bioprocese la scară industrială pentru produse industriale competitive și procese durabile (de exemplu, în industria chimică, sănătate, minerit, energie, celuloză și hârtie, produse bazate pe fibre și lemn, materiale textile, amidon, prelucrarea alimentelor), precum și a dimensiunii sale ecologice și de sănătate, inclusiv operațiunile de decontaminare.

(c)   Tehnologii-platformă inovatoare și competitive

Dezvoltarea de tehnologii-platformă (de exemplu, genomică, metagenomică, proteomică, metabolomică, instrumente moleculare, sisteme de expresie, platforme de fenotipare și platforme bazate pe celule) pentru a consolida poziția de lider și avantajul competitiv într-un număr mare de sectoare cu impact economic.

1.5.   Sisteme de producție și prelucrare avansate

1.5.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific al cercetării și inovării în domeniul sistemelor de producție și prelucrare avansate este de a transforma întreprinderile, sistemele și procesele de prelucrare din prezent. Aceasta se va realiza, printre altele, prin mobilizarea tehnologiilor generice esențiale pentru a se obține tehnologii de producție și prelucrare transsectoriale bazate într-o mai mare măsură pe cunoaștere, durabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și energiei, care să conducă la mai multe produse, procese și servicii inovatoare. Făcând posibilă existența unor produse, procese și servicii noi și durabile și aplicarea competitivă a acestora, sistemele de producție și prelucrare avansate sunt totodată esențiale pentru realizarea obiectivelor din cadrul priorității „Provocări societale”.

1.5.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Sectorul de producție este de mare importanță pentru economia europeană, contribuind cu aproximativ 17 % din PIB și reprezentând aproximativ 22 de milioane de locuri de muncă în Uniune în 2007. Odată cu reducerea barierelor economice în calea comerțului și cu efectul de catalizator al tehnologiei comunicațiilor, producția cunoaște o concurență puternică și are tendința de a se deplasa în țările în care costurile globale sunt cele mai reduse. Abordarea europeană cu privire la producție trebuie, prin urmare, să se schimbe radical pentru a rămâne competitivă la nivel mondial, iar Orizont 2020 poate contribui la reunirea tuturor părților interesate pentru înfăptuirea acestui obiectiv.

Europa trebuie să mărească investițiile la nivelul Uniunii pentru a-și menține poziția de lider și competențele în domeniul tehnologiilor de producție și pentru a face tranziția către bunuri de mare valoare, care înglobează cunoaștere într-o mai mare măsură, prin crearea condițiilor și exploatarea atuurilor care permit o producție durabilă și furnizarea de servicii pe întreaga durată de viață a unui produs fabricat. Este necesar ca industriile producției și prelucrării mari consumatoare de resurse să mobilizeze în continuare resurse și cunoaștere la nivelul Uniunii și să sporească investițiile în cercetare, dezvoltare și inovare pentru a permite obținerea în continuare de progrese către o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al resurselor și durabilă, precum și pentru a respecta nivelurile, convenite la nivelul Uniunii, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050 pentru sectoarele industriale (5).

Prin politici ambițioase la nivelul Uniunii, Europa ar putea asigura creșterea industriilor sale existente și ar favoriza industriile emergente ale viitorului. Se estimează că valoarea și impactul sectorului sistemelor avansate de producție sunt semnificative, cu o dimensiune a pieței estimată la aproximativ 150 de miliarde EUR până în 2015 și cu o rată compusă anuală de creștere de aproximativ 5 %.

Este esențială prezervarea nivelului de cunoaștere și a competențelor în vederea menținerii capacității de producție și de prelucrare din Europa. Activitățile de cercetare și inovare se vor concentra asupra producției și prelucrării durabile și în condiții de siguranță, prin introducerea inovărilor tehnice necesare și a unei abordări axate pe client, pentru a crea produse și servicii care să înglobeze într-o mare măsură cunoaștere, cu un consum redus de materii prime și de energie.

Europa are nevoie, de asemenea, să transfere aceste tehnologii generice și cunoștințe la alte sectoare productive, cum ar fi construcțiile, care constituie o sursă majoră de gaze cu efect de seră, activitățile de construcții reprezentând aproximativ 40 % din totalul consumului de energie în Europa și generând 36 % din emisiile de CO2. Sectorul construcțiilor, care generează 10 % din PIB și asigură aproximativ 16 milioane de locuri de muncă în Europa în 3 milioane de întreprinderi, din care 95 % sunt IMM-uri, trebuie să utilizeze materiale și abordări inovatoare de producție, pentru a atenua impactul său asupra mediului.

1.5.3.   Linii generale de activitate

(a)   Tehnologii pentru fabricile viitorului

Promovarea creșterii industriale durabile prin facilitarea unei schimbări strategice în Europa de la producția ce are în vedere costurile la o abordare bazată pe utilizarea eficientă a resurselor și pe crearea de produse cu valoare adăugată ridicată și a unei producții bazate pe TIC, inteligente și deosebit de performante, în cadrul unui sistem integrat.

(b)   Tehnologii care facilitează construcția de clădiri și sisteme eficiente din punct de vedere energetic, cu un impact redus asupra mediului

Reducerea consumului de energie și a emisiilor de CO2 prin cercetarea, dezvoltarea și aplicarea unor tehnologii și sisteme durabile de construcție care să vizeze întregul lanț valoric, precum și reducerea impactului global al clădirilor asupra mediului.

(c)   Tehnologii durabile, eficiente din punctul de vedere al resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon în industriile de prelucrare mari consumatoare de energie

Creșterea competitivității industriilor de prelucrare prin ameliorarea considerabilă a eficienței utilizării resurselor și a eficienței energetice și prin reducerea impactului asupra mediului al acestor activități industriale de-a lungul întregului lanț valoric, prin promovarea adoptării unor tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, a unor procese industriale mai durabile și, după caz, prin integrarea de surse de energie regenerabile.

(d)   Noi modele de afaceri durabile

Derivarea de concepte și metodologii pentru modele de afaceri adaptabile, bazate pe cunoaștere în cadrul unor abordări personalizate, inclusiv abordări productive bazate pe resurse alternative.

1.6.   Spațiul

1.6.1.   Obiectivul specific pentru spațiu

Obiectivul specific al cercetării și inovării în domeniul spațial este de a promova o industrie spațială eficientă din punctul de vedere al costurilor, competitivă și inovatoare (inclusiv în sectorul IMM-urilor) și de a încuraja comunitatea de cercetare să dezvolte și să exploateze infrastructura spațială, pentru a răspunde politicilor și nevoilor societale viitoare ale Uniunii.

Consolidarea sectorului spațial european public și privat prin stimularea cercetării și inovării în domeniul spațial este vitală pentru menținerea și protejarea capacității Europei de utilizare a spațiului, în sprijinul politicilor Uniunii, al intereselor strategice internaționale și al competitivității dintre națiunile care călătoresc în spațiu și care au o experiență îndelungată sau care se află la începutul acestui drum. Acțiunile la nivelul Uniunii se vor derula conjugat cu activitățile de cercetare spațială ale statelor membre și ale Agenției Spațiale Europene (ESA), cu scopul dezvoltării unei complementarități între diferiții factori.

1.6.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Spațiul reprezintă un element important, dar adesea invizibil în crearea unor servicii și produse diverse, cruciale pentru societatea modernă de astăzi, cum ar fi echipamentele de navigație și de comunicare, precum și prognozele meteorologice și informațiile geografice obținute ca urmare a observării pământului de către sateliți. Elaborarea și punerea în aplicare a politicilor la nivel european, național și regional depind din ce în ce mai mult de informații care provin din activități desfășurate în spațiu. Sectorul spațial mondial crește și se extinde cu rapiditate în regiuni noi (de exemplu, China, America de Sud și Africa). Industria europeană este, în prezent, un exportator important de sateliți de primă clasă în scopuri comerciale și științifice. Concurența din ce în ce mai mare la nivel mondial reprezintă o provocare pentru poziția Europei în acest domeniu.

Astfel, Europa este interesată să se asigure că industria sa continuă să prospere pe această piață extrem de competitivă. În plus, datele și mostrele provenind de la sateliți științifici și sonde europene au contribuit la unele dintre cele mai importante descoperiri științifice din ultimele decenii în științele pământului, fizică fundamentală, astronomie și planetologie. În plus, tehnologiile spațiale inovatoare, precum robotica, au contribuit la progresul cunoașterii și tehnologiei în Europa. Prin această capacitate unică, sectorul spațial european are un rol esențial de jucat în abordarea provocărilor identificate în Strategia Europa 2020.

Cercetarea, dezvoltarea tehnologică și inovarea sprijină capacitățile din domeniul spațial, care sunt vitale pentru societatea europeană. În timp ce Statele Unite ale Americii cheltuiesc aproximativ 25 % din bugetul alocat domeniului spațial pentru cercetare și dezvoltare, cheltuielile Uniunii se situează sub 10 %. În plus, cercetarea spațială în Uniune este abordată în programele naționale ale statelor membre, în programele ESA și în programele-cadru de cercetare ale Uniunii.

Pentru a menține avantajul tehnologic și competitiv al Europei și pentru a valorifica investițiile, sunt necesare acțiuni la nivelul Uniunii, având în vedere articolul 4 alineatul (3) și articolul 189 din TFUE, în combinație cu activitățile de cercetare spațială ale statelor membre și ale ASE, care a gestionat dezvoltarea sateliților industriali și misiunile spațiale exhaustive pe bază interguvernamentală pentru statele membre ale ASE începând din 1975. De asemenea, sunt necesare acțiuni la nivelul Uniunii care să promoveze participarea celor mai buni cercetători din toate statele membre și să reducă obstacolele din calea proiectelor transnaționale de colaborare în domeniul cercetării spațiale.

În plus, informațiile furnizate de sateliții europeni vor oferi un potențial din ce în ce mai mare pentru dezvoltarea în continuare a serviciilor prin satelit, inovatoare, din aval. Acestea reprezintă un sector tipic de activitate pentru IMM-uri și ar trebui să fie sprijinite prin măsuri care vizează cercetarea și inovarea, pentru a se beneficia pe deplin de această oportunitate și în special de investițiile considerabile alocate celor două programe ale Uniunii, Galileo și Copernicus.

Spațiul transcende în mod natural granițele terestre, oferind o perspectivă unică de dimensiune globală, fapt ce permite inițierea unor proiecte de anvergură derulate prin cooperare internațională. O politică spațială comună și derularea de activități de cercetare și inovare la nivel european sunt indispensabile în vederea deținerii unui rol important în cadrul acestor acțiuni spațiale internaționale în următoarele decenii.

Cercetarea și inovarea în domeniul spațial prevăzute în Orizont 2020 sunt aliniate priorităților politicii spațiale a Uniunii și necesităților programelor operaționale europene, așa cum sunt definite în continuare de Consiliu și de Comisie (6).

Infrastructurile spațiale europene, precum programele Copernicus și Galileo, reprezintă investiții strategice, iar dezvoltarea unor aplicații inovatoare în aval este necesară. În acest sens, aplicarea tehnologiilor spațiale este sprijinită prin obiectivele specifice ale priorității „Provocări societale”, după caz, cu scopul de a se obține beneficii socioeconomice și profituri, precum și o poziție de lider pentru Europa în aplicațiile din aval.

1.6.3.   Linii generale de activitate

(a)   Facilitarea competitivității europene, a autonomiei și inovării în sectorul spațial european

Aceasta presupune menținerea și dezvoltarea în continuare a unei industrii spațiale competitive, durabile și întreprinzătoare alături de o comunitate de cercetare de clasă mondială în domeniul spațial pentru a menține și consolida poziția de lider a Europei și autonomia în ceea ce privește sistemele spațiale, pentru a promova inovarea în sectorul spațial și pentru a facilita inovațiile terestre bazate pe rezultate ale unei activități în spațiu, de exemplu prin utilizarea teledetecției și a datelor de navigație.

(b)   Facilitarea progreselor în domeniul tehnologiilor spațiale

Aceasta urmărește dezvoltarea unor tehnologii și concepte operaționale spațiale avansate și generice, de la idee până la testarea în spațiu. Printre acestea se numără tehnologiile care sprijină accesul în spațiu, tehnologiile pentru protejarea echipamentelor spațiale împotriva unor amenințări precum deșeurile cosmice și exploziile solare, precum și telecomunicațiile prin satelit, navigarea și teledetecția. Dezvoltarea și aplicarea unor tehnologii spațiale avansate necesită educația și formarea continuă a inginerilor și cercetătorilor cu înaltă calificare, precum și contacte strânse între aceștia și utilizatorii aplicațiilor spațiale.

(c)   Facilitarea exploatării datelor spațiale

Se poate obține o exploatare tot mai intensă a datelor provenite de la sateliții europeni (la nivel științific, public sau comercial) dacă se intensifică eforturile de prelucrare, arhivare, validare, standardizare și disponibilitate durabilă a datelor spațiale, precum și pentru sprijinirea dezvoltării de noi produse și servicii informaționale care derivă din aceste date, având în vedere articolul 189 din TFUE, inclusiv inovațiile în manipularea, difuzarea și interoperabilitatea datelor, în special promovarea accesului la date și metadate științifice din domeniul științei Pământului. Activitățile respective pot, de asemenea, să asigure un profit ridicat al infrastructurii spațiale și să contribuie la abordarea problemelor societale, mai ales dacă sunt coordonate într-un efort la nivel mondial, precum cel legat de Sistemul de sisteme globale de observare a pământului (GEOSS), și anume prin exploatarea deplină a programului Copernicus, care reprezintă contribuția europeană principală la acesta, precum și a Programului european de navigare prin satelit Galileo sau a Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) pentru problemele legate de schimbările climatice. Va fi susținută introducerea rapidă a acestor inovații în aplicația relevantă și procesele de luare a deciziilor relevante. Aceasta include, totodată, exploatarea datelor pentru investigații științifice suplimentare.

(d)   Facilitarea cercetării europene în sprijinul parteneriatelor internaționale în domeniul spațial

Inițiativele în domeniul spațial au un caracter global fundamental. Acest lucru este deosebit de evident pentru activități cum ar fi cunoașterea situației spațiale (SSA) și numeroase proiecte în domeniul științelor spațiale și de explorare. Dezvoltarea tehnologiei spațiale de vârf se realizează din ce în ce mai mult în cadrul unor astfel de parteneriate internaționale. Asigurarea accesului la acestea constituie un factor important de succes pentru cercetătorii și industria europeană. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, definirea și punerea în aplicare a unor foi de parcurs pe termen lung și coordonarea cu partenerii internaționali sunt esențiale.

2.   Accesul la finanțarea de risc

2.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a contribui la abordarea deficiențelor pieței în ceea ce privește accesul la finanțare de risc pentru cercetare și inovare.

Situația investițiilor în domeniul cercetării și inovării este dezastruoasă, în special pentru IMM-urile inovatoare și întreprinderile de dimensiune intermediară (mid-caps) cu un potențial ridicat de creștere. Există o serie de lacune grave pe piață în ceea ce privește furnizarea de finanțare, întrucât inovațiile necesare pentru atingerea obiectivelor de politică se dovedesc, de obicei, prea riscante pentru a fi suportate de piață și astfel beneficiile mai extinse pentru societate nu sunt pe deplin valorificate.

Un mecanism de împrumut și un mecanism de capitaluri proprii vor contribui la depășirea unor astfel de probleme prin îmbunătățirea finanțării și a profilurilor de risc ale activităților de cercetare și inovare respective. Acest lucru, în schimb, va facilita accesul întreprinderilor și al altor beneficiari la împrumuturi, garanții și alte forme de finanțare de risc, va promova investițiile inițiale și dezvoltarea unor noi fonduri de capital de risc, precum și a celor existente, va îmbunătăți transferul de cunoștințe și piața în domeniul proprietății intelectuale, va atrage fonduri pentru piața de capital de risc și, în ansamblu, va contribui la accelerarea tranziției de la conceperea, dezvoltarea și demonstrarea de noi produse și servicii la comercializarea lor.

Efectul general va consta în creșterea disponibilității sectorului privat de a investi în cercetare și inovare și de a contribui astfel la atingerea unui obiectiv-cheie al Strategiei Europa 2020: 3 % din PIB-ul Uniunii investit în cercetare și dezvoltare până la sfârșitul acestui deceniu, două treimi din contribuții provenind din sectorul privat. Utilizarea unor instrumente financiare va contribui, de asemenea, la atingerea obiectivelor privind cercetarea și inovarea ale tuturor sectoarelor și domeniilor de politică esențiale pentru abordarea provocărilor societale, pentru creșterea competitivității și pentru sprijinirea unei creșteri durabile, favorabile incluziunii și pentru furnizarea de bunuri ecologice și de bunuri publice de altă natură.

2.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Este necesar un mecanism de împrumut la nivelul Uniunii pentru cercetare și inovare, pentru a crește șansele contractării de credite și garanții și ale atingerii obiectivelor politicii de cercetare și inovare. Este foarte probabil ca deficitul actual de pe piață între cererea și oferta de credite și de garanții pentru investiții în cercetare și inovare cu risc ridicat, pe care își propune să îl soluționeze actualul mecanism de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR), să persiste în condițiile în care băncile comerciale sunt, în cea mai mare parte, absente pe piața creditelor cu risc ridicat. Cererea de finanțare de credite prin MFPR a fost mare, de la lansarea mecanismului la jumătatea anului 2007: în prima fază (2007 - 2010), utilizarea acesteia a întrecut estimările inițiale cu peste 50 % în ceea ce privește aprobările de credite active (7,6 miliarde EUR față de 5 miliarde EUR, cât se prevăzuse).

Mai mult, în general, băncile nu sunt în măsură să aprecieze valoarea activelor cunoașterii, cum ar fi proprietatea intelectuală și, prin urmare, sunt adesea reticente la ideea de a investi în întreprinderile bazate pe cunoaștere. Consecința este că numeroase întreprinderi inovatoare bine poziționate – atât mari, cât și mici – nu pot obține împrumuturi pentru activități de cercetare și inovare cu risc ridicat. În conceperea și în punerea în aplicare a facilității (facilităților) sale, care se va realiza în parteneriat cu una sau mai multe entități cărora li s-au încredințat sarcini de execuție bugetară în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, Comisia se va asigura că se vor lua în considerare niveluri și forme adecvate ale riscurilor financiare, pentru a se satisface necesitățile identificate.

Aceste deficite pe piață au drept cauze profunde incertitudinile, asimetriile de informare și costurile ridicate pe care le implică încercările de a soluționa aceste probleme: întreprinderile înființate recent dispun de un istoric al activității prea scurt ca să satisfacă creditorii potențiali și chiar și întreprinderile bine poziționate nu pot furniza adesea informații suficiente, iar la începutul unei investiții în cercetare și inovare nu este deloc sigur dacă eforturile întreprinse vor conduce la o inovare de succes.

În plus, întreprinderile aflate în stadiul de dezvoltare a conceptului sau care își desfășoară activitatea în domenii emergente nu dispun, de regulă, de suficiente garanții. Un alt factor de descurajare este că, chiar și în cazul în care activitățile de cercetare și inovare duc la apariția unui produs sau a unui proces comercial, nu este deloc sigur că întreprinderea care a depus eforturile își va putea însuși în mod exclusiv beneficiile care derivă din acesta.

În ceea ce privește valoarea adăugată adusă Uniunii, mecanismul de împrumut va contribui la remedierea deficiențelor pieței, care împiedică sectorul privat să investească în cercetare și inovare la un nivel optim. Implementarea sa va permite punerea în comun a unei mase critice de resurse de la bugetul Uniunii și, în baza unei partajări a riscurilor, de la instituția (instituțiile) financiară (e) căreia (cărora) i (li) s-a încredințat implementarea mecanismului. Acest lucru va stimula întreprinderile să investească mai mult din propriile fonduri în cercetare și inovare decât ar fi făcut-o în alte condiții. În plus, mecanismul de împrumut va ajuta organizațiile, atât publice, cât și private, să reducă riscurile inițierii achiziționării înainte de comercializare sau ale achiziționării produselor și serviciilor inovatoare.

Este necesar un mecanism de capitaluri proprii la nivelul Uniunii pentru cercetare și inovare pentru a contribui la îmbunătățirea disponibilității finanțării de capital propriu pentru investițiile aflate într-un stadiu de început sau de creștere și pentru a impulsiona dezvoltarea pieței de capital de risc din Uniune. În cursul fazei de transfer tehnologic și de pornire, noile întreprinderi intră într-o „vale a morții”, în care nu mai pot să beneficieze de granturi publice pentru cercetare și nici să atragă finanțare privată. Ajutoarele publice care permit mobilizarea fondurilor private de înființare și de pornire pentru acoperirea acestei lacune sunt, în prezent, prea fragmentate și intermitente sau gestionarii lor nu dispun de expertiza necesară. Mai mult, în Europa, majoritatea fondurilor de capital de risc sunt insuficiente pentru a finanța creșterea continuă a întreprinderilor inovatoare și nu au masa critică necesară pentru a se specializa și a funcționa la nivel transnațional.

Consecințele sunt grave. Înainte de criza financiară, sumele investite în IMM-uri de către fondurile de capital de risc europene au fost de circa 7 miliarde EUR anual, în timp ce cifrele pentru 2009 și 2010 au variat între 3 și 4 miliarde EUR. Reducerea finanțării cu capital de risc a afectat numărul întreprinderilor noi vizate de fondurile de capital de risc: în 2007, aproximativ 3 000 de IMM-uri au primit finanțare cu capital de risc, în comparație cu doar aproximativ 2 500 în 2010.

În ceea ce privește valoarea adăugată adusă Uniunii, mecanismul de capitaluri proprii pentru cercetare și inovare va completa sistemele naționale și regionale care nu pot alimenta investițiile transnaționale în cercetare și inovare. Înțelegerile în fază incipientă vor avea un efect demonstrativ de care pot beneficia investitorii publici și privați din întreaga Europă. Pentru faza de creștere, doar la nivel european este posibilă atingerea anvergurii necesare și a unei participări puternice a investitorilor privați, care sunt esențiale pentru funcționarea unei piețe de capital de risc care se autoalimentează.

Mecanismele de împrumut și de capitaluri proprii, susținute de un set de măsuri însoțitoare, vor sprijini îndeplinirea obiectivelor de politică ale Orizont 2020. În acest scop, ele vor fi destinate consolidării și creșterii calității bazei științifice a Europei, promovării cercetării și inovării pe baza unei agende orientate către întreprinderi și abordării provocărilor societale, cu accent pe activități precum testare, demonstrație, bancuri de testare și preluarea pe piață. Ar trebui prevăzute acțiuni de sprijin specifice, cum sunt activitățile de informare și îndrumare pentru IMM-uri. Autoritățile regionale, asociațiile de IMM-uri, camerele de comerț și intermediarii financiari relevanți pot fi consultați, după caz, în legătură cu programarea și implementarea acestor acțiuni.

În plus, acestea vor contribui la abordarea obiectivelor privind cercetarea și inovarea ale altor programe și domenii de politică, precum politica agricolă comună (PAC), combaterea schimbărilor climatice (tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și adaptarea la schimbările climatice) și politica comună în domeniul pescuitului. Vor fi dezvoltate complementarități cu instrumente financiare naționale și regionale în contextul cadrului strategic comun pentru politica de coeziune 2014 - 2020, în care se prevede un rol mai important pentru mecanismele financiare.

Conceperea mecanismelor de împrumut și de capitaluri proprii ține seama de necesitatea de a aborda deficiențele specifice pieței, de caracteristicile (cum ar fi gradul de dinamism și rata de înființare de societăți) și de cerințele de finanțare ale acestor domenii și ale altora, fără a se crea denaturări ale pieței. Utilizarea instrumentelor financiare trebuie să aducă o valoare adăugată europeană clară și ar trebui să asigure efecte de pârghie și să funcționeze în completarea instrumentelor naționale. Alocările bugetare între instrumente ar putea fi adaptate pe durata Orizont 2020, ca răspuns la schimbarea condițiilor economice.

Mecanismul de capitaluri proprii și componenta pentru IMM-uri a mecanismului de împrumut vor fi puse în aplicare ca parte a două instrumente financiare ale Uniunii care asigură capitaluri proprii și credite pentru a sprijini cercetarea și inovarea în IMM-uri, precum și creșterea acestora, împreună cu mecanismele de capitaluri proprii și de împrumut ale COSME. Se va asigura complementaritatea între Orizont 2020 și COSME.

2.3.   Linii generale de activitate

(a)   Mecanismul de împrumut care asigură finanțarea creditelor pentru cercetare și inovare: „un serviciu al Uniunii de garantare și creditare pentru cercetare și inovare”

Obiectivul este de a îmbunătăți accesul la finanțare prin îndatorare – credite, garanții, contragaranții și alte forme de titluri de creanță și de finanțare de risc – pentru entitățile publice și private și pentru parteneriatele public-privat angajate în activități de cercetare și inovare care necesită investiții riscante pentru a ajunge la rezultate. Accentul va fi pe sprijinirea cercetării și inovării cu potențial ridicat pentru excelență.

Întrucât unul dintre obiectivele Orizont 2020 este acela de a contribui la reducerea discrepanței existente între cercetare-dezvoltare și inovare, favorizând introducerea pe piață a unor produse și servicii noi sau îmbunătățite, și având în vedere rolul esențial al etapei de validare a conceptului în procesul de transfer al cunoștințelor, se pot introduce mecanisme care să permită finanțarea etapelor de validare a conceptului, necesare pentru confirmarea importanței, relevanței și viitorului impact inovator ale rezultatelor cercetării sau invenției ce fac obiectul transferului.

Beneficiarii finali vizați vor fi, cel mai probabil, entități juridice de orice dimensiune care pot împrumuta și rambursa bani și, în special, IMM-urile care au potențialul de a efectua inovare și de a se dezvolta rapid, precum și întreprinderi de dimensiune intermediară (mid-caps) și firme mari, universități și institute de cercetare, infrastructuri de cercetare și inovare, parteneriate public-privat și vehicule investiționale sau proiecte specializate.

Finanțarea mecanismului de împrumut va avea două componente principale:

(1)

O componentă care are în vedere cererea, care acordă credite și garanții în baza principiului „primul sosit, primul servit”, cu un sprijin specific pentru beneficiari precum IMM-urile și întreprinderile de dimensiune intermediară (mid-caps). Această componentă trebuie să răspundă creșterii puternice și constante constatate cu privire la volumul finanțării MFPR, care este axată pe cerere. În cadrul componentei pentru IMM-uri, vor fi sprijinite acțiunile care urmăresc îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor și al altor entități ale căror activități au la bază cercetarea și dezvoltarea și/sau inovarea. Aceasta ar putea include sprijin în faza a treia a instrumentului pentru IMM-uri, în funcție de nivelul cererii.

(2)

O componentă care are în vedere obiectivele, axată pe politici și sectoare-cheie esențiale pentru abordarea provocărilor societale, îmbunătățirea poziției de lider în domeniul industrial și a competitivității, sprijinirea unei creșteri economice durabile, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și favorabile incluziunii, și care furnizează bunuri ecologice și bunuri publice de altă natură. Această componentă va ajuta Uniunea să abordeze aspectele legate de cercetare și inovare ale obiectivelor de politică sectorială.

(b)   Mecanismul de capitaluri proprii care oferă finanțare de capitaluri proprii pentru cercetare și inovare: „Instrumente de capitaluri proprii ale Uniunii pentru cercetare și inovare”

Scopul este de a contribui la depășirea deficiențelor pieței europene de capital de risc și de a furniza capital propriu și cvasicapital propriu pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare și de finanțare ale întreprinderilor inovatoare, din faza inițială până la cea de creștere și extindere. Accentul este pus pe sprijinirea obiectivelor stabilite de Orizont 2020 și de politicile conexe.

Beneficiarii țintă finali sunt, potențial, întreprinderi de toate dimensiunile care inițiază sau participă la activități în domeniul inovării, cu un accent special pe IMM-urile și întreprinderilor de dimensiune intermediară (mid-caps) inovatoare.

Mecanismul de capitaluri proprii se va axa pe fonduri de capital de risc pentru faza de început și pe fonduri de fonduri care furnizează capital de risc și cvasicapital (inclusiv capital de tip mezanin) întreprinderilor individuale. Mecanismul va avea, de asemenea, posibilitatea de a realiza investiții pentru extindere și în faza de creștere împreună cu mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere din cadrul COSME, pentru a asigura un sprijin continuu în faza de lansare și de dezvoltare a întreprinderilor.

Mecanismul de capitaluri proprii, care va fi în principal determinat de cerere, va utiliza o abordare la nivel de portofoliu, în care fondurile de capital de risc și alți intermediari comparabili selectează întreprinderile în care urmează să se investească.

S-ar putea aplica un sistem de alocări pentru atingerea unor obiective de politică specifice, pornind de la experiența pozitivă a programului-cadru pentru inovație și competitivitate (2007 - 2013) în care au fost făcute alocări pentru ecoinovare, de exemplu pentru atingerea obiectivelor legate de provocările societale identificate.

Componenta pentru lansare, care sprijină fazele de inițiere și de început, va permite investiții de capitaluri proprii, printre altele, în organizații de transfer de cunoștințe și organisme similare prin sprijinul pentru transferul de tehnologie (inclusiv transferul de rezultate de cercetare și de invenții care rezultă din sfera cercetării publice către sectorul productiv, de exemplu prin validarea conceptului), fonduri de capital de inițiere, fonduri transfrontaliere de inițiere și de început, vehicule co-investiționale providențiale, active care încorporează proprietate intelectuală, platforme pentru schimbul și comercializarea de drepturi de proprietate intelectuală, precum și fonduri de capital de risc pentru fazele de început și fonduri de fonduri transfrontaliere și care investesc în fonduri de capital de risc. Aceasta ar putea include sprijin în faza a treia a instrumentului pentru IMM-uri, în funcție de nivelul cererii.

Componenta pentru creștere va realiza investiții în fazele de extindere și creștere, împreună cu mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere din cadrul COSME, inclusiv investiții în fonduri de fonduri transfrontaliere din sectorul public și privat și investiții în fonduri de capital de risc, majoritatea acestora fiind axate pe o tematică ce sprijină obiectivele Strategiei Europa 2020.

3.   Inovarea în IMM-uri

3.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este stimularea creșterii economice durabile prin creșterea nivelurilor de inovare în IMM-uri, acoperindu-se nevoile lor diverse în materie de inovare pe parcursul întregului ciclu de inovare, pentru toate tipurile de inovare, conducând astfel la IMM-uri cu creștere mai rapidă, active pe plan internațional.

Având în vedere rolul central al IMM-urilor în economia Europei, cercetarea și inovarea în sectorul IMM-urilor vor juca un rol esențial în creșterea competitivității, stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă și, astfel, în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și, în special, a inițiativei sale emblematice „O Uniune a inovării”.

Cu toate acestea, IMM-urile au – în pofida ponderii lor importante economice și în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, precum și a potențialului de inovare semnificativ – mai multe tipuri de probleme pentru a putea deveni mai inovatoare și mai competitive, printre care insuficiența resurselor financiare și a accesului la finanțare, carențele de competențe în ceea ce privește managementul inovării, slăbiciunile în ceea ce privește organizarea de rețele și cooperarea cu părțile externe și utilizarea insuficientă a achizițiilor publice pentru sprijinirea inovării în IMM-uri. Deși Europa produce un număr de întreprinderi nou-înființate similar cu cel al Statelor Unite ale Americii, în cazul IMM-urilor europene, transformarea în întreprinderi mari este mult mai dificilă decât în cazul întreprinderilor omoloage din SUA. Mediul de afaceri internaționalizat în care lanțurile valorice sunt din ce în ce mai interconectate exercită o presiune și mai mare asupra lor. IMM-urile trebuie să își îmbunătățească capacitatea de cercetare și inovare. Acestea trebuie să genereze, să preia și să comercializeze cunoștințe și idei de afaceri noi mai rapid și într-o măsură mai mare, pentru a concura cu succes pe piețele mondiale care evoluează cu rapiditate. Provocarea constă în a încuraja realizarea de mai multă inovare în cadrul IMM-urilor, sporindu-le astfel competitivitatea și durabilitatea și accelerându-le creșterea.

Acțiunile propuse urmăresc completarea politicilor și programelor naționale și regionale de inovare în întreprinderi, pentru a încuraja cooperarea, inclusiv transnațională, între IMM-uri, centre și alți actori relevanți în domeniul inovării din Europa, pentru a elimina decalajul dintre cercetare/dezvoltare și preluarea cu succes pe piață a acestora, pentru a asigura un mediu mai favorabil inovării în întreprinderi, prin măsuri ce au în vedere cererea și măsuri orientate către stimularea transferului de cunoștințe, precum și prin acordarea de sprijin ținându-se seama de natura schimbătoare a proceselor de inovare, a noilor tehnologii, a piețelor și modelelor de afaceri.

Se vor stabili legături strânse cu politicile specifice ale Uniunii în sectorul industrial, în special cu COSME și cu fondurile politicii de coeziune, pentru a se asigura sinergii și o abordare coerentă.

3.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

IMM-urile sunt principalele motoare ale inovării prin capacitatea lor de a transforma rapid și eficient ideile noi în activități economice de succes. IMM-urile servesc drept intermediari importanți pentru externalizarea cunoștințelor, aducând rezultatele cercetării pe piață. IMM-urile au un rol esențial în procesele de transfer de tehnologie și cunoștințe, contribuind la transferul de piață al inovațiilor generate de cercetarea desfășurată în universități, organismele de cercetare și societățile cu activități de cercetare. Ultimii douăzeci de ani au demonstrat că sectoare întregi au fost reînnoite și au fost create noi industrii grație IMM-urilor inovatoare. Întreprinderile cu creștere rapidă sunt esențiale pentru dezvoltarea industriilor emergente și pentru accelerarea schimbărilor structurale de care are nevoie Europa pentru a deveni o economie durabilă, bazată pe cunoaștere, caracterizată printr-o creștere economică susținută și cu locuri de muncă de înaltă calitate.

IMM-urile pot fi găsite în toate sectoarele economiei. Ele formează o parte a economiei europene, mai importantă decât în cazul altor regiuni, cum ar fi Statele Unite ale Americii. Toate tipurile de IMM-uri pot să inoveze. Acestea trebuie încurajate și sprijinite să investească în cercetare și inovare și să își consolideze capacitatea de a administra procesele de inovare. În acest sens, ele ar trebui să poată valorifica întregul potențial de inovare al pieței interne și al SEC, pentru a crea noi oportunități de afaceri în Europa și dincolo de granițele acesteia și pentru a contribui la găsirea unor soluții la provocările societale esențiale.

Participarea la cercetare și inovare în Uniune consolidează capacitatea de cercetare și dezvoltare, precum și capacitatea tehnologică a IMM-urilor, sporește capacitatea lor de a genera, absorbi și de a utiliza noi cunoștințe, intensifică exploatarea economică a soluțiilor noi, stimulează inovarea în produse, servicii și modele de afaceri, promovează activitățile comerciale pe piețe mai mari și internaționalizează rețelele IMM-urilor în domeniul cunoașterii. IMM-urile care dispun de o bună gestionare a inovării, drept rezultat, bazându-se adesea pe competențe și expertiză externă, se situează pe poziții superioare.

Colaborările transfrontaliere sunt un element important al strategiei de inovare a IMM-urilor pentru a rezolva unele dintre probleme legate de dimensiunea acestora, cum ar fi accesul la competențe tehnologice și științifice și la noi piețe. Acestea contribuie la transformarea ideilor în profit și creștere pentru întreprindere și, în sens invers, la creșterea investițiilor private în cercetare și inovare.

Programele naționale și regionale de cercetare și inovare, susținute adesea prin politica europeană de coeziune, joacă un rol esențial în promovarea IMM-urilor. În special, fondurile pentru politica de coeziune joacă un rol cheie prin consolidarea capacităților și asigurarea unei orientări spre excelență pentru IMM-uri în scopul dezvoltării de proiecte de excelență care pot concura pentru finanțare în cadrul Orizont 2020. Cu toate acestea, numai câteva programe naționale și regionale oferă finanțare pentru activități transnaționale de cercetare și inovare desfășurate de către IMM-uri, pentru diseminarea la nivelul Uniunii și pentru preluarea de soluții inovatoare sau pentru servicii transfrontaliere de sprijin pentru inovare. Provocarea constă în a oferi IMM-urilor sprijin deschis din punct de vedere tematic pentru a se realiza proiecte internaționale în conformitate cu strategiile în domeniul inovării ale întreprinderilor. Sunt necesare, prin urmare, acțiuni la nivelul Uniunii care să completeze activitățile întreprinse la nivel național și regional, în vederea creșterii impactului acestora și pentru a deschide calea spre sistemele de sprijin pentru cercetare și inovare.

3.3.   Linii generale de activitate

(a)   Integrarea sprijinului pentru IMM-uri, mai ales printr-un instrument dedicat

IMM-urile vor fi sprijinite în întregul Orizont 2020. În acest sens, se vor stabili condiții mai bune de participare în cadrul Orizont 2020 pentru IMM-uri. În plus, un instrument specific pentru IMM-uri va furniza sprijin neîntrerupt, în etape care să acopere întregul ciclu de inovare. Instrumentul pentru IMM-uri se va adresa tuturor tipurilor de IMM-uri inovatoare care demonstrează o ambiție puternică de a se dezvolta, crește și internaționaliza. Acesta va fi furnizat pentru toate tipurile de inovare, inclusiv inovații la nivelul serviciilor, netehnologice, și la nivel social, cu condiția ca fiecare activitate să aducă o valoare adăugată europeană clară. Scopul este de a dezvolta și capitaliza potențialul de inovare al IMM-urilor pentru a acoperi deficitul de finanțare pentru activitățile de cercetare și inovare în stadiu de început cu risc ridicat, stimulând inovațiile și crescând comercializarea în sectorul privat a rezultatelor cercetării.

Instrumentul urmează să funcționeze în cadrul unui sistem de management centralizat, cu regim administrativ moderat și ghișeu unic. Instrumentul va fi implementat mai ales într-o abordare de la bază spre vârf, printr-o cerere de oferte continuă.

Pentru toate obiectivele specifice ale priorității „Provocări societale” și poziția de lider în ceea ce privește tehnologiile industriale se va aplica instrumentul specific pentru IMM-uri și se vor aloca fonduri în această direcție.

(b)   Sprijin pentru IMM-urile care efectuează cercetare în mod intensiv

Scopul este de a promova inovarea transnațională orientată către piață a IMM-urilor care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare. O acțiune specifică vizează IMM-urile care efectuează cercetare în mod intensiv în oricare sectoare și care demonstrează capacitatea de a exploata din punct de vedere comercial rezultatele proiectului. Această acțiune se va construi pe baza programului Eurostars.

(c)   Consolidarea capacității de inovare a IMM-urilor

Vor fi sprijinite activități transnaționale de asistență în implementare și de completare a măsurilor specifice în favoarea IMM-urilor din întregul Orizont 2020, în special pentru consolidarea capacității de inovare a IMM-urilor. Aceste activități se coordonează cu măsuri naționale similare, după caz. Se are în vedere cooperarea strânsă cu Rețeaua punctelor de contact naționale (NCP) și cu Rețeaua întreprinderilor europene (EEN).

(d)   Sprijinirea inovării orientate către piață

Se acordă sprijin inovării transnaționale orientate către piață pentru a îmbunătăți condițiile cadru pentru inovare și sunt abordate obstacolele specifice care împiedică, în special, creșterea IMM-urilor inovatoare.

PARTEA III

PROVOCĂRI SOCIETALE

1.   Sănătate, schimbări demografice Și bunăstare

1.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este îmbunătățirea sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții, pentru toți

Sănătatea și bunăstarea de-a lungul vieții pentru toți - copii, adulți și persoane în vârstă - sistemele de sănătate de înaltă calitate, sustenabile din punct de vedere economic și inovative, ca parte a sistemelor de protecție socială, precum și oportunitățile pentru noi locuri de muncă și pentru creștere economică reprezintă obiectivele sprijinirii cercetării și inovării, ca răspuns la această provocare, și vor reprezenta o contribuție majoră la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Cheltuielile sistemelor de sănătate și de asistență socială ale Uniunii cresc în condițiile unor măsuri de prevenție la toate vârstele din ce în ce mai scumpe. Numărului europenilor cu vârste de peste 65 ani, se preconizează că aproape se va dubla, de la 85 de milioane în 2008 la 151 de milioane de persoane până în 2060, și al creșterii numărului persoanelor cu vârste de peste 80 de ani, care se preconizează că va crește de la 22 la 61 de milioane în aceeași perioadă. Reducerea sau limitarea unor astfel de cheltuieli, pentru a nu deveni nesustenabile economic, depinde parțial de îmbunătățirea sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții pentru toți și, deci, de prevenirea, tratarea și gestionarea eficientă a bolilor și a invalidității.

Afecțiunile cronice și bolile reprezintă cauze majore ale invalidității, ale sănătății precare și pensionării pe caz de boală, ale morții premature și ale costurilor sociale și economice considerabile din prezent.

La nivelul Uniunii, bolile cardiovasculare reprezintă anual cauza a peste 2 milioane de decese și implică costuri economice de peste 192 de miliarde EUR, iar cancerul cauzează un sfert din totalul deceselor și este prima cauză de deces în rândul persoanelor din grupa de vârstă 45 - 64 de ani. La nivelul Uniunii, peste 27 de milioane de persoane suferă de diabet, iar peste 120 de milioane suferă de afecțiuni reumatice și musculoscheletale. Bolile rare rămân o provocare majoră, afectând aproximativ 30 de milioane de persoane în Europa. Costul total determinat de afecțiunile creierului (care includ, dar fără a se limita la acestea, tulburările de sănătate mintală, inclusiv depresia) a fost estimat la 800 de miliarde EUR. Se estimează că numai tulburările de sănătate mintală afectează 165 de milioane de persoane în Uniune, cu costuri de 118 de miliarde EUR. Aceste valori sunt așteptate să crească semnificativ, în principal ca rezultat al îmbătrânirii populației din Europa și al creșterii conexe a numărului de cazuri de boli neurodegenerative. Factorii de mediu, ocupaționali, stilul de viață și factorii socioeconomici sunt răspunzători pentru multe din aceste afecțiuni, estimând-se că, la nivel mondial, aproape o treime din boli sunt legate de aceștia.

Bolile infecțioase (de exemplu, HIV/SIDA, tuberculoza și malaria) reprezintă o preocupare la nivel mondial, fiind cauza a 41 % din cei 1,5 miliarde de ani de viață trăiți în incapacitate, la nivel mondial, procentul pentru Europa fiind de 8 %. Bolile asociate sărăciei și bolile neglijate reprezintă și ele o preocupare mondială. Epidemiile emergente, bolile infecțioase care reapar (inclusiv bolile legate de apă) și amenințarea unei creșteri a rezistenței antimicrobiene trebuie, de asemenea, să fie preîntâmpinate. Ar trebui luate în considerație riscurile sporite de boli epizootice.

Între timp, procesele de dezvoltare de medicamente și vaccinuri devin din ce în ce mai costisitoare și mai puțin eficace. Eforturile de îmbunătățire a reușitei procesului de dezvoltare a medicamentelor și a vaccinurilor includ metode alternative de înlocuire a testelor de siguranță și eficacitate clasice. Inegalitățile persistente în ceea ce privește sănătatea și necesitățile grupurilor de populație specifice (de exemplu, persoanele care suferă de boli rare) trebuie să fie abordate, iar accesul la sisteme de sănătate și îngrijire medicală eficace și competente trebuie să fie asigurat pentru toți europenii, indiferent de vârstă și de contextul social.

Alți factori, precum nutriția, activitatea fizică, bogăția, incluziunea, implicarea, capitalul social și munca, afectează, de asemenea, sănătatea și bunăstarea și este nevoie de o abordare holistică.

Având în vedere speranța de viață crescută, structura vârstei și a populației din Europa se vor schimba. Prin urmare, cercetarea care duce la progrese în domeniul sănătății pe tot parcursul vieții, al îmbătrânirii active și al bunăstării pentru toți va un element fundamental al adaptării cu succes a societății la schimbările demografice.

1.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Frontierele naționale nu împiedică propagarea bolilor și invalidității. Un efort adecvat, la nivel european, de cercetare, dezvoltare și inovare, în cooperare cu țări terțe și cu implicarea tuturor părților interesate, inclusiv a pacienților și a utilizatorilor finali poate și ar trebui să aducă o contribuție esențială la soluționarea acestor provocări mondiale, contribuind prin aceasta la îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului ale Organizației Națiunilor Unite, să asigure o sănătate mai bună și bunăstare pentru toți și să situeze Europa pe poziția de lider pe piețele mondiale ale inovațiilor pentru sănătate și bunăstare, aflate în creștere rapidă.

Reacția depinde de excelența în domeniul cercetării pentru îmbunătățirea înțelegerii noastre fundamentale a elementelor care determină sănătatea, bolile, invaliditatea, ocuparea forței de muncă în condiții sănătoase, dezvoltarea și îmbătrânirea (inclusiv speranța de viață), precum și de transpunerea pe scară largă și fără discontinuități a cunoștințelor care rezultă și a celor existente în produse, strategii, intervenții și servicii inovatoare, cu aplicabilitate extinsă, eficace, accesibile și sigure. Mai mult, pertinența acestor provocări în întreaga Europă și, în multe cazuri, la nivel global, necesită un răspuns caracterizat prin sprijin pe termen lung și coordonat pentru cooperarea între echipe de excelență, multidisciplinare și multisectoriale. Este, de asemenea, necesar ca această provocare să fie abordată și din perspectiva științelor sociale, economice și umane.

În mod similar, complexitatea provocării și interdependența componentelor sale impune un răspuns la nivel european. Multe metode, instrumente și tehnologii au aplicabilitate în multe domenii de cercetare și inovare care privesc această provocare și sunt cel mai bine sprijinite la nivelul Uniunii. Acestea includ înțelegerea bazei moleculare a bolii, identificarea unor strategii terapeutice inovatoare și a unor sisteme-model noi, aplicarea multidisciplinară a cunoștințelor din domeniul fizicii, chimiei și biologiei sistemelor, dezvoltarea de cohorte pe termen lung și efectuarea de studii clinice (care să includă concentrarea pe evoluții și efecte ale medicamentelor pentru toate categoriile de vârstă), utilizarea clinică a tehnologiilor „-omica”, a biomedicinei sistemice și dezvoltarea TIC și a aplicațiilor acestora în practica medicală, în special în e-sănătate. Cerințele unor anumite populații sunt, de asemenea, cel mai bine abordate într-o manieră integrată, de exemplu în dezvoltarea medicinei stratificate și/sau personalizate, în tratamentul bolilor rare, precum și în furnizarea de soluții pentru o viață independentă și de asistență pentru autonomie.

Pentru a spori la maximum impactul acțiunilor la nivelul Uniunii se va acorda sprijin pentru întregul spectru de activități de cercetare, dezvoltare și inovare de la cercetarea fundamentală, trecând prin transpunerea cunoștințelor privind bolile în terapii noi, acțiuni ample de testare, acțiuni pilot și demonstrative, care mobilizează investiții private, până la achiziții publice și premergătoare comercializării pentru noi produse, servicii și soluții cu aplicabilitate extensibilă, care sunt, dacă este necesar, interoperabile și sprijinite prin standarde definite și/sau orientări comune. Acest efort coordonat la nivel european va spori capacitățile științifice în cadrul cercetării în materie de sănătate și va contribui la dezvoltarea în continuare a SEC. Acesta va însoți, de asemenea, dacă este cazul, activități dezvoltate în contextul programului „Sănătate pentru creștere”, al inițiativelor de programare în comun, printre care „Cercetare în domeniul bolilor neurodegenerative”, „Un regim alimentar sănătos pentru o viață sănătoasă”, „Rezistența antimicrobiană”, și „Mai mulți ani, o viață mai bună”, precum și al Parteneriatului european al inovării pentru o îmbătrânire activă și în condiții bune de sănătate.

Grupul științific pentru sănătate va fi o platformă pentru părțile interesate fondată pe știință care elaborează contribuții științifice privind această provocare societală. Acesta va furniza o analiză coerentă fondată pe știință a blocajelor în cercetare și inovare și a oportunităților legate de această provocare societală, va contribui la definirea priorităților acesteia în materie de cercetare și inovare și va încuraja participarea științifică în cadrul acesteia la nivelul întregii Uniuni. Prin cooperarea activă cu părțile interesate, grupul va contribui la consolidarea capacităților și la promovarea schimbului de cunoștințe și a unei mai puternice colaborări în domeniu în întreaga Uniune.

1.3.   Linii generale de activitate

Promovarea eficace a sănătății, sprijinită de o bază solidă de date, previne bolile, contribuie la bunăstare și la limitarea costurilor. Promovarea sănătății, îmbătrânirea activă, bunăstarea și prevenirea bolilor depind, de asemenea, de o înțelegere a factorilor determinanți ai sănătății, de instrumente eficiente de prevenire, de supravegherea și pregătirea eficace în materie de sănătate și boli, precum și de programe eficiente de depistare a bolilor. Promovarea eficace a sănătății este facilitată și de o mai bună informare a cetățenilor, care încurajează alegeri responsabile în ceea ce privește sănătatea.

Eforturile încununate de succes pentru prevenirea, depistarea timpurie, gestionarea, tratarea și vindecarea bolilor, a invalidității, a fragilității și a funcționalității reduse sunt susținute de o mai bună înțelegere a factorilor determinanți și a cauzelor, a proceselor și a efectelor lor, precum și a factorilor care determină o stare bună de sănătate și bunăstare. Pentru o înțelegere mai bună a stării de boală și a stării de sănătate, va fi nevoie de o legătură mai strânsă între cercetarea fundamentală, cea clinică, cea epidemiologică și cea socioeconomică. Schimbul efectiv de date, prelucrarea standardizată a datelor și legătura acestor date cu studii de cohortă pe scară largă este, de asemenea, esențială, așa cum este și traducerea rezultatelor cercetării în clinică, în special prin efectuarea de teste clinice care ar trebui să abordeze toate categoriile de vârstă pentru a se asigura că medicamentele sunt adaptate acestora.

Reapariția unor boli infecțioase din trecut, inclusiv a tuberculozei, și prevalența crescută a bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare subliniază și mai puternic necesitatea unei abordări cuprinzătoare a bolilor legate de sărăcie și neglijate. La fel, problema tot mai gravă a rezistenței antimicrobiene necesită și ea o abordare cuprinzătoare.

Ar trebui să se dezvolte medicina personalizată potrivită cu strategiile preventive și terapeutice adaptate la cerințele pacienților, iar aceasta trebuie să se bazeze pe depistarea din timp a bolilor. Una dintre provocările societale este ajustarea la solicitările suplimentare din sectorul sănătății, având în vedere îmbătrânirea populației. Pentru a menține o asistență medicală eficientă la orice vârstă, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți procesul decizional în ceea ce privește activitățile preventive și terapeutice, pentru a identifica și sprijini difuzarea de bune practici în sectorul sănătății și pentru a sprijini asistența integrată. O înțelegere mai bună a proceselor de îmbătrânire și prevenirea bolilor asociate cu îmbătrânirea sunt elementele de bază pentru ca cetățenii europeni să rămână activi și sănătoși pe tot parcursul vieții. La fel de importantă este preluarea pe scară largă a inovațiilor tehnologice, organizaționale și sociale care permit, în special persoanelor în vârstă, persoanelor bolnave cronic, precum și celor cu handicap să rămână active și independente. Acest lucru va contribui la sporirea și prelungirea bunăstării lor fizice, sociale și mentale.

Toate aceste activități vor fi desfășurate astfel încât să se ofere sprijin pe parcursul întregului ciclu de cercetare și inovare, consolidând competitivitatea sectoarelor industriale din Europa și dezvoltarea de noi oportunități de piață. Se va pune accent, de asemenea, pe implicarea tuturor factorilor interesați din sectorul sănătății, inclusiv a pacienților și a organizațiilor de pacienți și a prestatorilor de servicii medicale, pentru a dezvolta o agendă de cercetare și inovare în care cetățenii să fie implicați activ și care să le reflecte necesitățile și așteptările.

Activitățile specifice vor include: înțelegerea factorilor determinanți ai sănătății (inclusiv nutriția, activitatea fizică, factorii de gen, de mediu, socioeconomici și ocupaționali, precum și cei legați de schimbările climatice), îmbunătățirea promovării sănătății și a prevenirii bolilor; înțelegerea bolilor și îmbunătățirea diagnosticării și a prognozării; elaborarea de programe eficace de prevenire și depistare a bolilor și o mai bună evaluare a predispoziției la boală; îmbunătățirea acțiunilor de supraveghere a bolilor infecțioase și a pregătirii pentru combaterea epidemiilor și a bolilor emergente; dezvoltarea unor vaccinuri și medicamente preventive și terapeutice noi și mai bune; utilizarea medicinei in silico pentru îmbunătățirea gestionării și prognozei bolilor; dezvoltarea medicinei regenerative, a tratamentelor adaptate și a tratării bolii, inclusiv a medicinei paliative; transferul de cunoștințe către practica clinică și acțiuni inovatoare care să se poată extinde; ameliorarea informațiilor medicale și o mai bună colectare și utilizare a datelor medicale de cohortă și administrative; analize de date și tehnici standardizate; îmbătrânirea activă, viața independentă și asistența pentru autonomie; sensibilizarea și responsabilizarea individuală pentru autogestionarea sănătății; promovarea asistenței integrate, inclusiv a aspectelor psihosociale; îmbunătățirea instrumentelor și metodelor științifice în vederea sprijinirii elaborării politicilor și nevoilor de reglementare și optimizarea eficienței și eficacității asistenței medicale oferite, precum și reducerea decalajelor și inegalităților în materie de sănătate prin luarea deciziilor în baza unor elemente concrete prin diseminarea bunelor practici și a tehnologiilor și soluțiilor inovatoare. Trebuie să fie încurajată implicarea activă a prestatorilor de servicii medicale pentru a asigura adoptarea și punerea în aplicare rapidă a rezultatelor.

2.   Securitate alimentară, agricultură Și silvicultură durabile, cercetare marină, maritimă Și fluvială Și bioeconomie

2.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este asigurarea unor cantități suficiente de alimente sigure, sănătoase și de înaltă calitate, precum și de alte bioproduse, prin dezvoltarea unor sisteme de producție primară productive, durabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, stimulând serviciile ecosistemice aferente și refacerea biodiversității, alături de lanțuri de aprovizionare, prelucrare și comercializare competitive și cu emisii reduse de dioxid de carbon. Acest lucru va accelera tranziția către o bioeconomie europeană durabilă, ducând la o mai bună punere în aplicare a noilor tehnologii.

În următoarele decenii, Europa se va confrunta cu o concurență crescută pentru resurse naturale limitate și finite, cu efectele schimbărilor climatice, în special asupra sistemelor de producție primară (agricultura, inclusiv zootehnia și horticultura, silvicultura, piscicultura și acvacultura) și cu necesitatea de a asigura o aprovizionare cu alimente durabile și sigure pentru europeni și pentru o populație mondială în creștere. Se estimează că este necesară o creștere cu 70 % a aprovizionării cu alimente la nivel mondial pentru a hrăni o populație de 9 miliarde la nivelul mondial până în 2050. Agricultura generează aproximativ 10 % din emisiile de gaze cu efect de seră din Uniune și deși emisiile provenite din agricultură sunt în scădere în Europa, se estimează că vor crește cu până la 20 % până în 2030. Mai mult, Europa va trebui să asigure o aprovizionare suficientă cu materii prime, energie și produse industriale produse într-un mod durabil, în condițiile diminuării resurselor de carbon fosil (se preconizează că producția de petrol și gaz lichid va scădea cu aproximativ 60 % până în 2050), menținându-și în același timp competitivitatea. Deșeurile biologice (estimate la peste 138 de milioane de tone pe an la nivelul Uniunii, din care peste 40 % sunt în depozite de deșeuri) reprezintă o problemă foarte mare și implică costuri uriașe, în pofida valorii sale adăugate potențiale mari.

De exemplu, aproximativ 30 % din toate alimentele produse în țările dezvoltate sunt aruncate. Sunt necesare schimbări majore pentru a reduce această cantitate cu 50 % până în 2030 la nivelul Uniunii (7). În plus, frontierele naționale nu pot împiedica intrarea și răspândirea dăunătorilor și bolilor plantelor și animalelor, inclusiv a zoonozelor și a agenților patogeni din alimente. Odată cu necesitatea unor măsuri eficace de prevenire la nivel național, acțiunea la nivelul Uniunii este esențială pentru controlul ultim și funcționarea efectivă a pieței unice. Provocarea este complexă, afectează o gamă largă de sectoare interconectate și necesită o abordare holistică și sistemică.

Sunt necesare din ce în ce mai multe resurse biologice pentru a satisface cererea pieței pentru o aprovizionare cu alimente sigure și sănătoase, cu biomateriale, biocombustibili și bioproduse, de la produse de consum la produse chimice în vrac. Cu toate acestea, capacitățile ecosistemelor terestre și acvatice necesare pentru producerea lor sunt limitate, existând în același timp revendicări concurente pentru utilizarea lor, care adesea nu sunt gestionate în mod optim, așa cum o demonstrează, de exemplu, diminuarea gravă a conținutului de carbon din sol și a fertilității acestuia, precum și reducerea drastică a resurselor piscicole. Există o motivație insuficient utilizată pentru stimularea serviciilor ecosistemice din partea terenurilor agricole, a pădurilor, a apelor marine și dulci, prin integrarea obiectivelor agronomice, de mediu și sociale în producția și consumul durabile.

Potențialul resurselor biologice și al ecosistemelor ar putea fi utilizat într-un mod mult mai durabil, mai eficient și mai integrat. De exemplu, potențialul biomasei din agricultură, păduri și fluxurile de deșeuri provenind din agricultură, acvacultură, industrie și servicii municipale de utilități ar putea fi mai bine valorificat.

În esență, este necesară o tranziție către o utilizare optimă și regenerabilă a resurselor biologice și către sisteme durabile de producție primară și de prelucrare care pot produce mai multe alimente, fibre și alte bioproduse cu resurse, impact asupra mediului și emisii de gaze cu efect de seră minime, către servicii îmbunătățite adresate ecosistemelor, către eliminarea deșeurilor și valori societale adecvate. Obiectivul este instituirea unor sisteme de producție alimentară care să întărească, să consolideze și să alimenteze baza de resurse, precum și să permită generarea unei bogății durabile. Trebuie înțelese mai bine și dezvoltate reacțiile la modul în care sunt generate, distribuite, comercializate, consumate și reglementate produsele alimentare. Un efort critic de cercetare și inovare interconectate, precum și un dialog neîntrerupt între grupurile de la nivel politic, social, economic și al altor părți interesate reprezintă elemente esențiale pentru ca acest lucru să devină realitate, în Europa și în afara ei.

2.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Agricultura, silvicultura, pescuitul și acvacultura, împreună cu industriile bazate pe conceptul bio reprezintă sectoarele majore care susțin bioeconomia. Bioeconomia reprezintă o piață mare și în continuă creștere, estimată la peste 2 000 de miliarde EUR, asigurând 20 de milioane de locuri de muncă și reprezentând 9 % din totalul locurilor de muncă din Uniune în 2009. Investițiile în cercetare și inovare în cadrul acestei provocări societale vor permite Europei să obțină poziția de lider pe piețele în cauză și va juca un rol important în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale inițiativelor sale emblematice „O Uniune a inovării” și „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”.

O bioeconomie europeană pe deplin funcțională, care să acopere producția durabilă de resurse regenerabile din mediul terestru, pescuit și acvacultură și conversia acestora în produse alimentare, hrană pentru animale, fibre, bioproduse și bioenergie, precum și în bunurile publice aferente, va aduce o valoare adăugată mai mare la nivelul Uniunii. În paralel cu funcțiile orientate către piață, bioeconomia susține, de asemenea, o serie largă de funcțiuni ale bunurilor publice, biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Gestionat în mod durabil, acest tip de economie poate reduce amprenta asupra mediului a producției primare și a lanțului de aprovizionare în ansamblu. Bioeconomia poate crește competitivitatea acestora, poate spori autonomia Europei și poate asigura locuri de muncă și oportunități de afaceri esențiale pentru dezvoltarea rurală și a zonelor de coastă. Provocările legate de securitatea alimentară, agricultura durabilă și creșterea durabilă a animalelor, acvacultură, silvicultură și bioeconomia generală au o dimensiune europeană și mondială. Acțiunile la nivelul Uniunii sunt esențiale pentru a reuni grupurile ca să atingă extinderea și masa critică necesare pentru a completa eforturile depuse de un stat membru sau de grupuri de state membre. O abordare care are în vedere toți actorii implicați va asigura interacțiunile necesare benefice la toate nivelurile între cercetători, întreprinderi, agricultori/producători, consultanți și utilizatori finali. Abordarea la nivelul Uniunii este, de asemenea, necesară pentru a asigura coerența în soluționarea acestor provocări pentru toate sectoarele și în corelare strânsă cu politicile relevante ale Uniunii. Coordonarea cercetării și inovării la nivelul Uniunii va stimula și va contribui la accelerarea schimbărilor necesare în întreaga Uniune.

Cercetarea și inovarea vor reprezenta interfața care va sprijini dezvoltarea unui spectru larg de politici și de obiective conexe ale Uniunii, inclusiv politica agricolă comună (în special politica de dezvoltare rurală, inițiativele de programare în comun, printre care „Agricultura, securitatea alimentară și schimbările climatice”, „Un regim alimentar sănătos pentru o viață sănătoasă” și „Mări și oceane productive și sănătoase”) și parteneriatul european pentru inovare „Productivitatea și durabilitatea agriculturii”, precum și parteneriatul european pentru inovare în domeniul apei, politica comună în domeniul pescuitului, politica maritimă integrată, Programul european privind schimbările climatice, Directiva-cadru privind apa (8), Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin (9), planul de acțiune al UE în sectorul silvicol, strategia tematică pentru protecția solului, strategia pentru 2020 a Uniunii privind biodiversitatea, planul strategic privind tehnologiile energetice, politicile în materie de inovare și industriale ale Uniunii, politicile privind ajutorul extern și în materie de dezvoltare, strategiile privind sănătatea plantelor, sănătatea și bunăstarea animalelor, cadrele de reglementare pentru a proteja mediul, sănătatea și siguranța, pentru a promova utilizarea eficientă a resurselor și combaterea schimbărilor climatice și pentru a reduce cantitatea de deșeuri. O mai bună integrare a întregului ciclu de la cercetarea fundamentală la inovare în politicile conexe ale Uniunii va îmbunătăți semnificativ creșterea valorii lor adăugate la nivelul Uniunii, va asigura efecte de pârghie, va crește relevanța pentru societate, va asigura produse alimentare sănătoase și va contribui la dezvoltarea în continuare a gestionării durabile a terenurilor, mărilor și oceanelor, precum și a piețelor bioeconomiei.

În scopul sprijinirii politicilor Uniunii legate de bioeconomie și pentru a se facilita guvernanța și monitorizarea cercetării și inovării, se vor efectua activități de cercetare socioeconomică și de prospectare în legătură cu strategia în domeniul bioeconomiei, inclusiv elaborarea de indicatori, dezvoltarea de baze de date, de modele, de previziuni și prognoze, de evaluări ale impactului inițiativelor asupra economiei, societății și mediului.

Acțiunile axate pe provocări, care se concentrează asupra avantajelor economice, sociale și de mediu și asupra modernizării sectoarelor și piețelor asociate bioeconomiei, sunt sprijinite prin cercetare multidisciplinară, care să stimuleze inovarea și să conducă la dezvoltarea de noi strategii, practici, produse și procese durabile. Se urmărește, de asemenea, o abordare deschisă a inovării, de la inovare tehnologică, netehnologică, organizațională și în domeniul economic și social până la, de exemplu, metode de transfer de tehnologie, noi modele de afaceri, strategii de marcă și servicii. Potențialul agricultorilor și al IMM-urilor de a contribui la inovare trebuie recunoscut. Abordarea față de bioeconomie ia în considerare importanța cunoștințelor la nivel local și a diversității.

2.3.   Linii generale de activitate

(a)   Agricultură și silvicultură durabile

Scopul este de a furniza cantități suficiente de alimente, hrană pentru animale, biomasă și alte materii prime, protejând, în același timp, resursele naturale, precum apa și solul, și biodiversitatea, într-o perspectivă europeană și mondială, și consolidând serviciile ecosistemice, inclusiv găsind răspuns la schimbările climatice și pentru atenuarea lor. Activitățile se axează pe creșterea calității și valorii produselor agricole prin realizarea unor sisteme agricole mai durabile și mai productive, inclusiv sisteme de creștere a animalelor și forestiere variate, rezistente și eficiente din punctul de vedere al resurselor (in ce privește emisiile reduse de dioxid de carbon și consumul redus de factori externi de producție și apa), care protejează resursele naturale, produc mai puține deșeuri și se pot adapta unui mediu în schimbare. Totodată, activitățile se vor axa pe dezvoltarea de servicii, concepte și politici pentru dezvoltarea mediului de viață rural și pentru încurajarea consumului durabil.

În special, pentru silvicultură, scopul este de a produce în mod durabil biomasă și bioproduse, precum și de a presta servicii ecosistemice, ținând seama în mod corespunzător de aspectele economice, ecologice și sociale ale silviculturii. Activitățile se vor axa pe dezvoltarea în continuare a producției și a durabilității unor sisteme de silvicultură eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, eficiente din punctul de vedere al resurselor, care contribuie la consolidarea rezistenței pădurilor și la protecția biodiversității și care pot face față cererii din ce în ce mai mari de biomasă.

Se vor lua în considerare, de asemenea, modul în care plantele funcționale interacționează cu sănătatea și bunăstarea, precum și exploatarea horticulturii și a silviculturii în scopul dezvoltării spațiilor verzi din mediul urban.

(b)   Sector agroalimentar durabil și competitiv pentru o alimentație sigură și sănătoasă

Scopul este de a răspunde cerințelor cetățenilor și ale mediului cu privire la alimentele sigure, sănătoase și la prețuri accesibile și ca prelucrarea, distribuirea și consumul alimentelor și furajelor să devină mai durabile, iar sectorul alimentar mai competitiv, luându-se totodată în considerare componenta culturală a calității alimentelor. Activitățile vizează alimente sănătoase și sigure pentru toți, alegeri în cunoștință de cauză din partea consumatorului, soluții și inovații legate de dietă pentru îmbunătățirea stării de sănătate, precum și metodele competitive de prelucrare a alimentelor care utilizează mai puține resurse și aditivi și produc mai puține produse secundare, deșeuri și gaze cu efect de seră.

(c)   Valorificarea potențialului resurselor biologice acvatice

Scopul este de a gestiona, de a exploata durabil și de a întreține resursele acvatice vii pentru a spori la maximum beneficiile/avantajele sociale și economice pe care le oferă oceanele, mările și apele interioare ale Europei, protejând, în același timp, biodiversitatea. Activitățile vor viza o contribuție optimă la garantarea aprovizionării cu produse alimentare sigure, prin dezvoltarea unui pescuit durabil și ecologic, gestionarea durabilă a ecosistemelor care oferă bunuri și servicii, o acvacultură europeană competitivă și ecologică în contextul economiei mondiale, precum și stimularea inovării în domeniul marin și maritim prin biotehnologie pentru o creștere economică „albastră” inteligentă.

(d)   Industrii bazate pe conceptul bio durabile și competitive și sprijinirea dezvoltării unei bioeconomii europene

Scopul este promovarea unor industrii bazate pe conceptul bio cu emisii reduse de dioxid de carbon, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, durabile și competitive. Activitățile se vor axa pe încurajarea bioeconomiei bazate pe cunoaștere prin transformarea proceselor și produselor industriale convenționale în procese și produse bazate pe resurse ecologice și eficiente din punct de vedere energetic, pe dezvoltarea de biorafinării integrate de a doua generație și ulterioare, optimizând utilizarea biomasei din producția primară, inclusiv a reziduurilor, a deșeurilor biologice și a produselor secundare din industria bazată pe conceptul bio, precum și pe deschiderea de noi piețe prin sprijinirea sistemelor de standardizare și certificare, a activităților de reglementare și demonstrative/de testare pe teren, precum și de alt tip, ținând seama, în același timp, de implicațiile bioeconomiei asupra exploatării terenurilor și a schimbării destinației terenurilor, precum și de opiniile și preocupările societății civile.

(e)   Cercetarea marină și maritimă transversală

Obiectivul este de a crește impactul mărilor și oceanelor Uniunii asupra societății și a creșterii economice prin exploatarea durabilă a resurselor marine, precum și utilizarea diverselor surse de energie marină și a gamei largi de utilizări diferite pe care le pot avea mările.

Activitățile se vor concentra pe provocările științifice și tehnologice marine și maritime transversale pentru deblocarea potențialului mărilor și oceanelor în toate industriile marine și maritime, depunând totodată eforturi pentru protecția mediului și adaptarea la schimbările climatice. O abordare strategică coordonată pentru cercetările marine și maritime, prevăzută pentru toate provocările și prioritățile din cadrul Orizont 2020 va sprijini, de asemenea, punerea în aplicare a politicilor relevante ale Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor-cheie de creștere albastră.

3.   Surse de energie ecologice Și eficiente

3.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a realiza tranziția către un sistem energetic fiabil, accesibil ca preț, acceptat la nivel public, durabil și competitiv, care să urmărească reducerea dependenței de combustibilii fosili în condițiile unor resurse din ce în ce mai puține, ale unor nevoi de energie tot mai mari, precum și ale existenței schimbărilor climatice.

Uniunea intenționează să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20 % sub nivelurile din 1990, până în 2020, precum și să aplice o nouă reducere de 80 - 95 % până în 2050. În plus, sursele regenerabile de energie ar trebui să acopere 20 % din consumul final de energie în 2020 și ar trebui să existe în paralel o țintă de eficiență energetică de 20 %. Atingerea acestor obiective va necesita o revizuire generală a sistemului energetic care să combine profilul emisiilor reduse de carbon cu dezvoltarea alternativelor la combustibilii fosili, securitate energetică și accesibilitate din punctul de vedere al costurilor, consolidând, în același timp, competitivitatea economică a Europei. În prezent, Europa este departe de acest obiectiv general. 80 % din sistemul energetic european se bazează încă pe combustibili fosili, iar acest sector generează 80 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. În vederea îndeplinirii obiectivelor pe termen lung legate de climă și energie ale Uniunii, este adecvat să se extindă față de cel de Al șaptelea program-cadru partea de buget dedicată energiei din surse regenerabile, eficienței energetice la utilizatorul final, rețelelor inteligente și activităților de stocare a energiei, precum și să se mărească bugetul dedicat integrării pe piață a activităților de inovare în domeniul energetic desfășurate în cadrul Programului Energie inteligentă - Europa, parte a Programului-cadru pentru competitivitate și inovare (2007 - 2013). Alocarea totală pentru aceste activități aspiră să ajungă la cel puțin 85 % din buget în cadrul acestei provocări societale. Anual, 2,5 % din PIB-ul Uniunii este cheltuit pe importuri de energie și este foarte probabil ca acest fenomen să se accentueze. Această tendință ar conduce la o dependență totală de importurile de petrol și de gaze până în 2050. Confruntați cu volatilitatea prețurilor la energie pe piața mondială, alături de preocupările legate de securitatea aprovizionării, industriile europene și consumatorii cheltuiesc o parte din ce în ce mai însemnată din venitul lor pe energie. Orașele europene sunt răspunzătoare pentru 70 - 80 % (10) din totalul consumului de energie de la nivelul Uniunii și pentru aproximativ același procent din gazele cu efect de seră.

Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 (11) propune ca reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră vizate să fie respectate într-o mare măsură pe teritoriul Uniunii. Aceasta ar conduce la reducerea emisiilor de CO2 cu peste 90 % până în 2050 în sectorul energiei electrice, cu peste 80 % în industrie, cu cel puțin 60 % în transporturi și cu aproximativ 90 % în sectorul locuințelor și al serviciilor. Foaia de parcurs arată, de asemenea, că, pe termen scurt și mediu, gazele naturale, printre altele, pot contribui la transformarea sistemului energetic, în combinație cu folosirea tehnologiilor pentru captarea și stocarea carbonului (CSC).

Pentru a obține aceste reduceri ambițioase, trebuie să se facă investiții semnificative în cercetarea, dezvoltarea, demonstrarea și introducerea pe piață la prețuri accesibile a unor tehnologii și servicii energetice eficiente, sigure și fiabile cu emisii reduse de carbon, inclusiv gaze, stocarea electricității și introducerea unor sisteme energetice mici și la scară mică. Acestea trebuie să fie însoțite îndeaproape de soluții de natură netehnologică privind atât cererea, cât și oferta, inclusiv prin inițierea unor procese de participare și prin integrarea consumatorilor. Toate acestea trebuie să facă parte dintr-o politică integrată durabilă în materie de emisii reduse de carbon, care să includă utilizarea de tehnologii generice esențiale, în special soluții TIC și procese de fabricare, prelucrare, și materiale avansate. Scopul este de a dezvolta și produce tehnologii și servicii eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv integrarea energiei din surse regenerabile, care pot fi preluate într-o mare măsură pe piețele europene și internaționale și de a crea un sistem inteligent de gestionare a cererii bazat pe o piața deschisă și transparentă a comerțului cu energie și pe sisteme inteligente și sigure de gestionare a eficienței energetice.

3.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Noile tehnologii și soluții trebuie să concureze la nivelul costurilor și fiabilității cu sisteme energetice care dispun de operatori și tehnologii bine puse la punct. Cercetarea și inovarea sunt cruciale pentru ca aceste noi surse de energie, mai ecologice, cu emisii reduse de dioxid de carbon și mai eficiente să devină atractive din punct de vedere comercial la scara necesară. Nici industria singură și nici statele membre în mod individual, nu sunt în măsură să suporte costurile și riscurile, în care principalii factori motori (tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, asigurarea unor costuri abordabile și a securității aprovizionării cu energie) se află în afara pieței.

Accelerarea acestei evoluții va necesita o abordare strategică la nivelul Uniunii care să cuprindă furnizarea, cererea și utilizarea energiei pentru clădiri, servicii, consumatori casnici, transporturi și lanțuri valorice industriale. Acest lucru va conduce la alinierea resurselor din întreaga Uniune, inclusiv a fondurilor politicii de coeziune, în special, prin strategii naționale și regionale de specializare inteligentă, prin sisteme de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), prin achiziții publice și alte mecanisme de finanțare. Aceasta va necesita, de asemenea, politici de reglementare, de aplicare a surselor regenerabile de energie și de eficiență energetică, precum și asistență tehnică specifică și dezvoltarea capacităților în vederea eliminării barierelor netehnologice.

Planul strategic pentru tehnologiile energetice (planul SET) oferă o astfel de abordare strategică. Acesta prevede o agendă pe termen lung pentru a aborda obstacolele-cheie în calea inovării cu care tehnologiile în domeniul energiei se confruntă în cercetarea de frontieră și în etapele de cercetare-dezvoltare/de confirmare a fiabilității conceptului, precum și în etapa de demonstrație, atunci când întreprinderile caută capital pentru finanțarea unor proiecte mari, de pionierat, și pentru a lansa procesul de introducere pe piață. Nu se vor neglija noile tehnologii emergente cu potențial inovator.

Resursele necesare pentru implementarea planului SET în totalitate au fost estimate la 8 miliarde EUR anual pentru următorii 10 ani (12). Aceasta este cu mult peste capacitatea unui stat membru sau a părților interesate din cercetare și industrie singure. Sunt necesare investiții în cercetare și inovare la nivelul Uniunii, combinate cu mobilizarea eforturilor în întreaga Europă sub forma unei implementări și puneri în comun a riscurilor și capacităților. Finanțarea de către Uniune a cercetării și inovării în domeniul energiei, va completa, prin urmare, activitățile statelor membre, concentrându-se asupra tehnologiilor de vârf și a activităților care aduc o valoare adăugată clară pentru Uniune, în special asupra celor cu potențial ridicat de mobilizare a resurselor naționale și de creare de locuri de muncă în Europa. Acțiunea la nivelul Uniunii va sprijini, de asemenea, programele cu risc ridicat, cu costuri ridicate, pe termen lung, care depășesc posibilitățile unui stat membru, care reunesc eforturi pentru a reduce riscurile investițiilor în activități la scară largă, cum ar fi demonstrațiile industriale și dezvoltarea unor soluții energetice interoperabile, la nivel european.

Implementarea planului SET ca pilon al cercetării și inovării în cadrul politicii europene în domeniul energiei va consolida securitatea aprovizionării Uniunii și tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, va contribui la stabilirea de legături între programele de cercetare și inovare și investițiile transeuropene și regionale în infrastructura energetică și va crește dorința investitorilor de a pune la dispoziție capital pentru proiecte cu termene de execuție lungi și riscuri de piață și tehnologice semnificative. Aceasta va crea oportunități de inovare pentru întreprinderile mici și mari și le va ajuta să devină sau să rămână competitive la nivel mondial, unde oportunitățile pentru tehnologiile energetice sunt importante și în creștere.

Pe scena internațională, măsurile luate la nivelul Uniunii asigură o „masă critică” care să trezească interesul altor lideri în domeniul tehnologiei și să încurajeze parteneriatele internaționale în vederea atingerii obiectivelor Uniunii. Acest lucru va facilita interacțiunea partenerilor internaționali cu Uniunea, în vederea dezvoltării unor acțiuni comune în care există interese și beneficii reciproce.

Activitățile prevăzute în cadrul acestei provocări societale vor constitui, prin urmare, baza tehnologică a politicii europene în materie de energie și schimbări climatice. Acestea vor contribui, de asemenea, la realizarea inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” în domeniul energiei și a obiectivele politice prezentate în inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, „O politică industrială adaptată erei globalizării” și „O agendă digitală pentru Europa”.

Activitățile de cercetare și inovare în domeniul fisiunii nucleare și al energiei de fuziune se realizează în cadrul programului Euratom instituit prin Regulamentul (Euratom) nr. 1314/2013. După caz, ar trebui să se aibă în vedere posibile sinergii între această provocare societală și programul Euratom.

3.3.   Linii generale de activitate

(a)   Reducerea consumului energetic și a amprentei de carbon prin utilizare durabilă și inteligentă

Activitățile se vor axa pe cercetare și testare la scară completă a unor noi concepte, soluții netehnologice mai eficiente, acceptabile din punct de vedere social, și a unor componente și sisteme tehnologice abordabile din punctul de vedere al costurilor, care integrează tehnologia informațiilor, pentru a permite o gestionare a energiei în timp real a unor clădiri, clădiri renovate, orașe și cartiere noi și existente cu emisii aproape de zero, cu consum energetic aproape de zero și cu bilanț energetic pozitiv, încălzire și aclimatizare din resurse regenerabile, industrii foarte eficiente și a preluării în masă de către întreprinderi, persoane fizice, comunități și orașe a unor soluții și servicii de eficiență energetică și de economisire a energiei.

(b)   Furnizarea de energie electrică cu costuri și cu emisii de dioxid de carbon reduse

Activitățile se vor concentra pe cercetare, dezvoltare și demonstrare pe scară naturală a unor materiale regenerabile, instalații de producere a energiei pe bază de combustibili fosili eficiente, flexibile și cu emisii reduse de carbon și a unor tehnologii de captare și stocare sau de reutilizare a dioxidului de carbon, oferind tehnologii pe scară mai mare, la costuri mai scăzute, sigure din punct de vedere ecologic, cu o eficiență de conversiune mai mare și mai disponibile pentru piețe și medii de operare diverse.

(c)   Combustibili alternativi și surse mobile de energie

Activitățile se concentrează pe cercetare, dezvoltare și demonstrații la scară naturală a tehnologiilor și a lanțurilor valorice pentru a crește competitivitatea și durabilitatea bioenergiei și a altor combustibili alternativi pentru energie electrică și căldură, pentru transportul de suprafață, maritim și aerian, cu potențial de conversie mai eficientă a energiei pentru a reduce timpul necesar hidrogenului și pilelor de combustie pentru a ajunge pe piață și pentru a aduce noi opțiuni cu un potențial pe termen lung până la maturitate.

(d)   O rețea europeană de energie electrică unică și inteligentă

Activitățile se concentrează pe cercetare, dezvoltare și demonstrații la scară naturală a noilor tehnologii de rețea energetică inteligentă, tehnologii de back-up și echilibrare care oferă posibilitatea unei mai mari flexibilități și eficiențe, inclusiv instalații convenționale de producere a energiei, stocare flexibilă a energiei, sisteme și modele de piață pentru a planifica, monitoriza, controla și opera în siguranță rețele interoperabile, inclusiv chestiunile legate de standardizare, pe o piață deschisă, care promovează reducerea emisiilor de dioxid de carbon, durabilă din punct de vedere al mediului, rezistentă la schimbările climatice și competitivă, în condiții normale și în condiții de urgență.

(e)   Noi cunoștințe și tehnologii

Activitățile se concentrează pe cercetarea multidisciplinară pentru tehnologii energetice curate, sigure și durabile (inclusiv acțiuni vizionare) și pe aplicarea în comun a programelor paneuropene de cercetare și a facilităților de nivel mondial.

(f)   Proces decizional solid și angajare publică

Activitățile se axează pe dezvoltarea de instrumente, metode, modele și scenarii vizionare și de perspectivă pentru un sprijin solid și transparent al politicii, inclusiv activități privind angajarea publicului, implicarea utilizatorilor, impactul asupra mediului și evaluarea durabilității, care să conducă la o mai bună înțelegere a tendințelor și a perspectivelor socioeconomice legate de energie.

(g)   Preluarea pe piață a inovațiilor din domeniul energiei - având la bază programul Energie inteligentă - Europa

Activitățile le vor continua și le vor îmbunătăți pe cele desfășurate în cadrul programului Energie inteligentă - Europa (EIE). Acestea se vor concentra pe inovații aplicate și pe promovarea de standarde pentru a facilita preluarea pe piață a noilor tehnologii și servicii în domeniul energiei, pentru a aborda barierele netehnologice și pentru a accelera punerea efectivă în aplicare a politicilor în domeniul energiei ale Uniunii. Se va acorda, de asemenea, atenție inovării pentru utilizarea inteligentă și durabilă a tehnologiilor existente.

4.   Transporturi inteligente, ecologice Și integrate

4.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a dispune de un sistem european de transport eficient din punctul de vedere al resurselor, care respectă clima și mediul, sigur și fără sincope, în beneficiul tuturor cetățenilor, al economiei și al societății.

Europa trebuie să reconcilieze necesitățile tot mai mari de mobilitate ale cetățenilor săi și ale bunurilor sale, precum și necesitățile în continuă schimbare modelate de noile provocări demografice și societale, cu imperativele performanței economice și cu exigențele unei societăți eficiente din punct de vedere energetic cu emisii reduse de dioxid de carbon și ale unei economii rezistente în fața schimbărilor climatice. În pofida creșterii sale, sectorul transporturilor trebuie să realizeze o reducere substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor efecte negative asupra mediului și trebuie să își reducă dependența de petrol și de alți combustibili fosili, menținând în același timp un nivel ridicat de eficiență și de mobilitate și promovând coeziunea teritorială.

Mobilitatea durabilă nu poate fi obținută decât printr-o schimbare radicală a sistemului de transport, inclusiv la nivelul transportului în comun, inspirată de progrese importante în cercetarea și inovarea cu obiective ambițioase în domeniul transporturilor și printr-o implementare coerentă, în întreaga Europă, a unor soluții de transport mai ecologice, mai sigure, mai fiabile și mai inteligente.

Cercetarea și inovarea trebuie să ofere progrese țintite și în timp util pentru toate modurile de transport care vor contribui la îndeplinirea obiectivelor de politică principale ale Uniunii, stimulând în același timp competitivitatea economică a acesteia, sprijinind tranziția către o economie rezistentă la schimbările climatice, eficientă din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de dioxid de carbon și menținându-i poziția de lider pe piața mondială, atât pentru sectorul serviciilor, cât și pentru industria producătoare.

Deși investițiile necesare în cercetare, inovare și dezvoltare vor fi semnificative, neîmbunătățirea durabilității întregului sistem de transport și mobilitate și eșecul în păstrarea de către Europa a poziției de lider tehnologic în transporturi vor conduce la costuri societale, de mediu și economice pe termen lung inacceptabil de ridicate și la consecințe negative asupra locurilor de muncă în Europa și asupra creșterii economice pe termen lung.

4.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Transportul este un motor important al competitivității și creșterii economice a Europei. Acesta asigură mobilitatea persoanelor și a mărfurilor necesare pentru o piață unică europeană integrată, pentru coeziune teritorială și pentru o societate deschisă și favorabilă incluziunii. Transportul reprezintă unul dintre cele mai importante atuuri ale Europei în ceea ce privește capacitatea industrială și calitatea serviciilor, deținând un rol important pe multe piețe la nivel mondial. Industria transporturilor și producția de echipamente de transport reprezintă în total 6,3 % din PIB-ul Uniunii. Contribuția globală a sectorului transporturi la economia Uniunii este chiar mai mare, ținând cont de comerț, servicii și mobilitatea lucrătorilor. În același timp, industria europeană a transporturilor se confruntă cu o concurență din ce în ce mai acerbă din alte părți ale lumii. Vor fi necesare tehnologii inovatoare pentru a asigura viitorul avantaj concurențial al Europei și pentru a atenua inconvenientele actualul nostru sistem de transport.

Sectorul transporturilor este unul din factorii majori ai emisiei de gaze cu efect de seră și generează până la un sfert din totalul emisiilor. Acest sector este, de asemenea, unul dintre factorii principali care contribuie la problemele generate de poluarea atmosferică. Transportul depinde, încă, în proporție de 96 % de combustibilii fosili. Este esențială reducerea acestui impact asupra mediului printr-o îmbunătățire direcționată a tehnologiilor, ținând cont de faptul că fiecare mod de transport se confruntă cu provocări variate și se caracterizează prin diferite cicluri de integrare tehnologică. Mai mult, congestionarea este o problemă din ce în mai mare; sistemele nu sunt încă suficient de inteligente; opțiunile alternative pentru trecerea la moduri de transport mai durabile nu sunt întotdeauna atractive; numărul accidentelor rutiere mortale se menține, în mod dramatic, ridicat, la 34 000 anual la nivelul Uniunii; cetățenii și întreprinderile se așteaptă să beneficieze de un sistem de transport accesibil tuturor și sigur. Mediul urban ridică provocări specifice și oferă posibilități în ceea ce privește durabilitatea transporturilor și o mai bună calitate a vieții.

În câteva decenii, rata de creștere preconizată a sectorului transporturilor va duce la paralizarea traficul european, iar costurile economice și societale vor deveni imposibil de suportat, cu repercusiuni economice și societale. Dacă se continuă tendințele actuale, se preconizează că se va dubla numărul de pasageri-kilometru în următorii 40 de ani, cu o creștere de două ori mai rapidă în cazul călătoriilor aeriene. Emisiile de CO2 ar crește cu 35 % până în 2050 (13). Costurile congestionării ar crește cu aproximativ 50 %, la aproape 200 de miliarde EUR anual. Costurile externe ale accidentelor ar crește cu aproximativ 60 de miliarde EUR în raport cu anul 2005.

Prin urmare menținerea situației actuale nu este o opțiune. Cercetarea și inovarea, care să urmărească obiective politice și care să se axeze pe provocările cheie, vor contribui substanțial la atingerea obiectivelor Uniunii de limitare a creșterii temperaturii globale la 2 °C, de reducere cu 60 % a emisiilor de CO2 provenite din transporturi, de reducere drastică a congestionării și a costurilor accidentelor și, în principiu, de eradicare a deceselor datorate accidentelor rutiere până în 2050 (13).

Poluarea, congestionarea, siguranța și securitatea sunt probleme comune pe întreg teritoriul Uniunii, care impun răspunsuri bazate pe colaborare la nivel european. Accelerarea dezvoltării și implementării de noi tehnologii și de soluții inovatoare pentru vehicule (14), infrastructuri și gestionarea transporturilor va fi esențială pentru realizarea unui sistem de transport intermodal și multimodal mai curat, mai sigur, accesibil și mai eficient în cadrul Uniunii; pentru obținerea rezultatelor necesare atenuării schimbărilor climatice și îmbunătățirii eficienței resurselor; pentru menținerea poziției de lider a Europei pe piețele mondiale ale produselor și serviciilor conexe transporturilor. Aceste obiective nu pot fi atinse numai prin eforturi naționale fragmentate.

Finanțarea la nivelul Uniunii a cercetării și inovării în domeniul transporturilor va completa activitățile statelor membre, concentrându-se asupra activităților care aduc o valoare adăugată europeană clară. Acest lucru înseamnă că se va pune accentul pe domenii prioritare care corespund obiectivelor de politică europene, acolo unde este necesară o masă critică de efort, acolo unde soluțiile de transport interoperabile sau integrate multimodal la nivelul întregii Europe pot contribui la eliminarea blocajelor din sistemul de transporturi sau acolo unde, prin punerea în comun a eforturilor la nivel transnațional și prin utilizarea mai bună și diseminarea în mod eficace a rezultatelor actuale ale cercetării, se pot reduce riscurile investițiilor în cercetare, se pot lansa noi standarde comune și se poate scurta timpul necesar introducerii pe piață a rezultatelor cercetării.

Activitățile de cercetare și inovare vor cuprinde o serie largă de inițiative, printre care parteneriatele public-privat relevante care acoperă întregul lanț al inovării și care urmează o abordare integrată a soluțiilor de transport inovatoare. Mai multe activități sunt în mod special destinate să contribuie la introducerea pe piață a rezultatelor: o abordare programatică a cercetării și inovării, proiecte de demonstrație, acțiuni de sprijinire a preluării pe piață și sprijin pentru standardizare, reglementare și strategii inovatoare în ceea ce privește achizițiile, toate servesc acestui obiectiv. În plus, folosirea expertizei și angajării părților interesate va contribui la reducerea distanței dintre rezultatele cercetării și utilizarea acestora în sectorul transporturilor.

Investițiile în cercetare și inovare în vederea unui sistem de transport fiabil mai ecologic, mai inteligent și pe deplin integrat vor contribui în mod semnificativ la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, precum și a obiectivelor inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”. Activitățile vor sprijini punerea în aplicare a Cărții albe „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor”, având drept scop crearea unui spațiu de transport unic european. Acestea vor contribui, de asemenea, la realizarea obiectivelor politicii menționate în inițiativele emblematice privind o „Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, „O politică industrială adaptată erei globalizării” și „O agendă digitală pentru Europa”. Acestea se vor combina, de asemenea, cu inițiativele de programare în comun relevante.

4.3.   Linii generale de activitate

Aceste activități vor fi organizate în așa fel încât să permită o abordare integrată specifică modurilor de transport, după caz. Va fi nevoie de o vizibilitate și o continuitate multianuală pentru a ține seama de caracteristicile specifice ale fiecărui mod de transport și de natura holistică a provocărilor, precum și de agendele strategice în domeniul cercetării și inovării ale platformelor tehnologice europene în domeniul transporturilor.

(a)   Transport eficient din punctul de vedere al resurselor, care respectă mediul

Scopul este de a reduce la minimum impactul sistemelor de transport asupra climei și mediului (inclusiv zgomotul si poluarea atmosferică) prin îmbunătățirea calității și eficienței acestora în utilizarea resurselor naturale, a combustibilului, precum și prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a dependenței de combustibilii fosili.

În cadrul activităților, accentul se pune pe reducerea consumului de resurse, în special de combustibili fosili, a emisiilor de gaze cu efect de seră și a nivelului de zgomot, precum și pe îmbunătățirea eficienței transportului și a vehiculelor, pentru a accelera dezvoltarea, producția și implementarea unei noi generații de vehicule ecologice (cu propulsie electrică, pe bază de hidrogen și alte vehicule cu emisii scăzute sau zero), inclusiv prin progrese importante și optimizare în privința motoarelor, a stocării energiei și a infrastructurii; pe explorarea și exploatarea potențialului combustibililor alternativi și durabili și al unor sisteme de propulsie și de operare inovatoare și mai eficiente, inclusiv infrastructura pentru carburanți și alimentarea; pe optimizarea planificării și utilizării infrastructurilor prin intermediul sistemelor de transport, al logisticii și al echipamentelor inteligente și pe utilizarea într-o măsură mai mare a gestionării cererii și a transportului public și nemotorizat, precum și a lanțurilor intermodale de mobilitate, în special în zonele urbane. Se va încuraja inovarea destinată reducerii sau eliminării emisiilor în toate modurile de transport.

(b)   O mai bună mobilitate, o congestionare mai redusă a traficului, mai multă siguranță și securitate

Obiectivul este de a reconcilia necesitățile tot mai mari de mobilitate cu o fluiditate sporită a transporturilor, prin recurgerea la soluții inovatoare pentru sisteme de transport care funcționează fără sincope, intermodale, favorabile incluziunii, accesibile, cu prețuri rezonabile, în condiții de siguranță și de securitate, sănătoase și robuste.

În cadrul activităților, accentul se pune pe reducerea congestionării, pe ameliorarea accesibilității, a interoperabilității și a variantelor propuse călătorilor, precum și pe satisfacerea nevoilor utilizatorilor prin dezvoltarea și promovarea sistemelor de transport, gestionare a mobilității și logistică integrate de tip „de la expeditor la destinatar” (door-to-door); pe consolidarea intermodalității și pe implementarea de soluții inteligente de planificare și gestionare, precum și pe reducerea semnificativă a incidenței accidentelor și a impactului amenințărilor la adresa securității.

(c)   Poziția de lider la nivel mondial a industriei europene a transporturilor

Scopul este de a consolida competitivitatea și performanțele industriilor europene producătoare în domeniul transporturilor și al serviciilor conexe (inclusiv procesele logistice, întreținerea, reparațiile, modernizarea și reciclarea), menținând, în același timp, domeniile în care Europa se află în poziție de lider (de exemplu, în aeronautică).

Activitățile se axează pe dezvoltarea următoarei generații de mijloace de transport aerian, maritim, fluvial și terestru inovatoare, pe asigurarea producției durabile de sisteme și echipamente inovatoare, precum și pe pregătirea condițiilor pentru viitoarele mijloace de transport, prin dezvoltarea de tehnologii, concepte și proiecte noi, de sisteme inteligente de control și de standarde interoperabile, de procese de producție eficiente, de servicii și de proceduri de certificare inovatoare, prin perioade de timp mai scurte pentru dezvoltare și prin costuri reduse ale ciclurilor de viață, fără ca acest lucru să compromită operarea în condiții de siguranță și de securitate.

(d)   Cercetare socioeconomică și comportamentală și activități orientate spre viitor pentru elaborarea politicilor

Scopul este de a sprijini îmbunătățirea elaborării politicilor necesare pentru a promova inovarea și a răspunde provocărilor ridicate de transport și nevoilor societale legate de acesta.

Activitățile se axează pe o mai bună înțelegere a impacturilor, tendințelor și perspectivelor socioeconomice legate de transport, inclusiv a modului în care va evolua cererea în viitor, și pe punerea la dispoziție de date bazate pe elemente concrete, precum și de analize, factorilor de decizie. De asemenea, se va acorda atenție difuzării rezultatelor acestor activități.

5.   Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor Și materii prime

5.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este o economie și o societate în care resursele - și apa - sunt utilizate în mod eficient și care sunt rezistente la schimbările climatice, protejarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale și a ecosistemelor, precum și aprovizionarea durabilă cu materii prime și utilizarea durabilă a acestora, pentru a veni în întâmpinarea necesităților unei populații globale în creștere, în limitele sustenabile ale resurselor naturale și ecosistemelor planetei. Activitățile vor contribui la creșterea competitivității Europei, a securității materiilor prime și a bunăstării, asigurând în același timp integritatea, rezistența și durabilitatea mediului, cu scopul de a menține încălzirea globală medie sub 2 °C și de a permite ecosistemelor și societății să se adapteze la schimbările climatice și la alte schimbări de mediu.

De-a lungul secolului XX, utilizarea combustibililor fosili și extracția resurselor materiale în lume au crescut de zece ori. Această eră a unor resurse aparent abundente și ieftine se apropie de sfârșit. Materiile prime, apa, aerul, biodiversitatea și ecosistemele terestre, acvatice și marine sunt toate suprasolicitate. Multe dintre ecosistemele majore de pe glob se degradează, până la 60 % din serviciile pe care acestea le furnizează fiind utilizate într-un mod nedurabil. În Uniune, anual, fiecare persoană utilizează aproximativ 16 tone de materiale, 6 tone dintre acestea sunt risipite, iar jumătate ajung în depozitele de deșeuri. Cererea de resurse la nivel mondial continuă să crească odată cu o populație în creștere ale cărei aspirații sunt din ce în ce mai mari, în special cele ale persoanelor cu venituri medii din economiile emergente. Se impune decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor.

Temperatura medie a suprafeței Pământului, a crescut cu aproape 0,8 °C în ultimii o sută de ani și se preconizează o creștere între 1,8 și 4 °C până la sfârșitul secolului XXI (față de media pentru perioada 1980 - 1999) (15). Impactul posibil asupra sistemelor naturale și umane asociat acestor schimbări va constitui o provocare pentru planetă și pentru capacitatea sa de a se adapta, precum și o amenințare pentru dezvoltarea economică și bunăstarea umanității în viitor.

Impactul din ce în ce mai mare al schimbărilor climatice și al problemelor de mediu, cum ar fi acidifierea oceanelor, schimbări ale circuitului oceanelor, creșterea temperaturii apei mărilor și a oceanelor, topirea gheții în regiunea arctică și scăderea salinității apei mărilor și a oceanelor, degradarea și amenajarea terenurilor, pierderea fertilității solului, deficitele de apă, secetele și inundațiile, riscurile seismice și vulcanice, schimbările în distribuția spațială a speciilor, poluarea chimică, supraexploatarea resurselor și pierderea biodiversității, indică faptul că planeta se apropie de limitele ei de durabilitate. De exemplu, se preconizează că, fără o îmbunătățire a eficienței în toate sectoarele, inclusiv prin sisteme inovatoare de gestionare a apei, cererea de apă va depăși rezervele cu 40 % în următorii 20 de ani, ceea ce va duce la presiuni serioase legate de apă și la penurii. Pădurile dispar într-un ritm alarmant de înalt, de 5 milioane de hectare pe an. Interacțiunile între resurse pot produce riscuri sistemice – în care epuizarea unei resurse conduce la atingerea unui punct critic ireversibil pentru alte resurse și ecosisteme. Pornind de la tendințele actuale, pentru a face față unei populații în creștere la nivel mondial, până în 2050 va fi necesar echivalentul a mai mult de două planete Pământ.

Furnizarea durabilă și gestionarea eficientă din punctul de vedere al resurselor de materii prime, inclusiv explorarea, extracția, prelucrarea, reutilizarea, reciclarea și substituirea acestora, sunt esențiale pentru funcționarea societăților moderne și a economiilor lor. Sectoare europene cum sunt construcțiile, chimia, automobilele, industria aerospațială, utilaje și instalații, care generează o valoare adăugată totală de 1,3 miliarde EUR și asigură locuri de muncă pentru aproximativ 30 de milioane de oameni depind toate într-o mare măsură de accesul la materii prime. Cu toate acestea, aprovizionarea cu materii prime a Uniunii este supusă unei presiuni crescânde. Pe de altă parte, Uniunea este foarte dependentă de importurile de materii prime importante din punct de vedere strategic, care sunt afectate într-un ritm alarmant de denaturări ale pieței.

Mai mult, Uniunea are încă rezerve de minereuri valoroase, a căror explorare, extracție și procesare sunt limitate de lipsa unor tehnologii adecvate și a unei gestionări inadecvate a ciclului deșeurilor, precum și de lipsa investițiilor și sunt obstrucționate de concurența mondială tot mai mare. Dată fiind importanța materiilor prime pentru competitivitatea și economia europeană și pentru aplicarea lor în produse inovatoare, asigurarea unei aprovizionări durabile cu materii prime și gestionarea lor eficientă din punctul de vedere al resurselor reprezintă o prioritate esențială pentru Uniune.

Capacitatea economiei de a se adapta și de a deveni mai rezistentă în fața schimbărilor climatice, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și, în același timp, de a rămâne competitivă, depinde de nivelurile ridicate de ecoinovare, de natură societală, economică, organizațională și tehnologică. Cu o piață mondială pentru ecoinovare care se ridică la aproape 1 000 de miliarde EUR anual și care, conform estimărilor, se va tripla până în 2030, ecoinovarea reprezintă o oportunitate majoră pentru stimularea competitivității și crearea de locuri de muncă în economiile europene.

5.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Atingerea obiectivelor la nivelul Uniunii și la nivel internațional privind emisiile și concentrațiile de gaze cu efect de seră și combaterea efectelor schimbărilor climatice necesită o tranziție către o societate cu emisii reduse de carbon și dezvoltarea și utilizarea de soluții tehnologice și netehnologice rentabile și durabile, precum și măsuri de atenuare și adaptare și o înțelegere mai bună a răspunsurilor societale la aceste provocări. Cadrele de politică ale Uniunii și la nivel mondial trebuie să se asigure că ecosistemele și biodiversitatea sunt protejate, valorizate și refăcute în mod adecvat, în scopul menținerii capacității lor de a asigura resurse și servicii în viitor. Provocările legate de apă din mediul rural, urban și industrial trebuie să fie abordate pentru a se promova inovarea și utilizarea eficientă a resurselor în sistemele de apă, precum și protejarea ecosistemelor acvatice. Cercetarea și inovarea pot contribui la garantarea accesării și exploatării sigure și durabile a materiilor prime pe uscat și pe fundul mării și la asigurarea unei reduceri semnificative a utilizării și risipei resurselor.

Prin urmare, acțiunile Uniunii se concentrează pe sprijinirea obiectivelor și politicilor esențiale ale Uniunii, care acoperă întregul ciclu de inovare și elementele triunghiului cunoașterii, inclusiv: Strategia Europa 2020, inițiativele emblematice „O Uniune a inovării”, „O politică industrială adaptată erei globalizării”, „O agendă digitală pentru Europa” și „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” și foaia de parcurs corespunzătoare (16), precum și Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (17), inițiativa privind materiile prime (18), Strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii (19), O politică maritimă integrată pentru Uniune (20), Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, Directiva-cadru privind apa și directivele derivate din aceasta, Directiva privind inundațiile (21), planul de acțiune privind ecoinovarea și Programul general de acțiune pentru mediu al Uniunii până în 2020 (22). Aceste acțiuni se vor combina, după caz, cu inițiativele de programare în comun și cu parteneriatele europene pentru inovare relevante. Aceste acțiuni vor consolida capacitatea societății de a deveni mai rezistentă la schimbările de mediu și climatice și vor asigura disponibilitatea materiilor prime.

Având în vedere caracterul transnațional și mondial al problematicii schimbărilor climatice și mediului, amploarea și complexitatea lor și dimensiunea internațională a lanțului de aprovizionare cu materii prime, activitățile trebuie să fie realizate la nivelul Uniunii sau la un nivel mai extins. Caracterul multidisciplinar al cercetării necesare presupune punerea în comun a cunoștințelor și resurselor complementare pentru a putea răspunde cu eficacitate și în mod durabil acestei provocări. Reducerea utilizării resurselor și a efectelor asupra mediului, crescând, în același timp, competitivitatea, va necesita o tranziție societală și tehnologică decisivă la o economie bazată pe o relație durabilă între natură și bunăstarea umană. Activitățile de cercetare și inovare coordonate vor îmbunătăți înțelegerea și anticiparea schimbărilor climatice și de mediu într-o perspectivă sistemică și intersectorială, vor reduce incertitudinile, vor identifica și evalua vulnerabilitățile, riscurile, costurile și oportunitățile, și vor lărgi totodată aria răspunsurilor și soluțiilor societale și de politică și vor îmbunătăți eficacitatea acestora. Acțiunile vor urmări, de asemenea, să îmbunătățească rezultatele cercetării și inovării și difuzarea acestora pentru a sprijini factorii de decizie și pentru a oferi actorilor de la toate nivelurile societății posibilitatea de a participa activ la acest proces.

Abordarea problemei disponibilității materiilor prime necesită eforturi coordonate de cercetare și inovare în numeroase discipline și sectoare pentru a contribui la asigurarea unor soluții sigure, viabile din punct de vedere economic, adecvate în ceea ce privește mediul și acceptabile social de-a lungul întregului lanț valoric (explorarea, extracția, prelucrarea, concepția, utilizarea durabilă și reutilizarea, reciclarea și substituirea). Inovarea în aceste domenii va oferi oportunități de creștere și de creare de locuri de muncă, precum și opțiuni inovatoare care implică știința, tehnologia, economia, societatea, politica și guvernanța. Din aceste motive, s-au lansat parteneriatele europene pentru inovare în domeniul apei și al materiilor prime.

Ecoinovarea responsabilă poate oferi noi oportunități valoroase pentru creștere economică și creare de locuri de muncă. Soluțiile dezvoltate prin acțiuni la nivelul Uniunii vor răspunde amenințărilor majore la competitivitatea industrială și vor facilita preluarea lor rapidă și replicarea în cadrul pieței unice, cât și în afara acesteia. Aceasta va permite tranziția spre o economie ecologică, care ține seama de utilizarea durabilă a resurselor. Printre partenerii pentru această abordare vor fi: factori de decizie la nivel internațional, european și național, programe de cercetare și inovare internaționale și ale statelor membre, mediul de afaceri european și industria europeană, Agenția Europeană de Mediu și agențiile naționale de mediu, precum și alte părți interesate relevante.

În plus față de cooperarea bilaterală și regională, acțiunile la nivelul Uniunii vor sprijini, de asemenea, eforturile și inițiativele internaționale relevante, inclusiv Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), Platforma interguvernamentală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) și Grupul pentru observarea Pământului (GEO).

5.3.   Linii generale de activitate

(a)   Combaterea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea

Obiectivul este de a se dezvolta și evalua măsuri și strategii inovatoare, rentabile și durabile de adaptare și de atenuare, prin care se vizează atât CO2, cât și gazele cu efect de seră, altele decât CO2, precum și aerosolii, și se evidențiază soluții ecologice tehnologice și netehnologice, prin generarea de argumente pentru acțiuni informate, prompte și eficace și prin punerea în rețea a competențelor necesare. Activitățile se axează pe o mai bună înțelegere a schimbărilor climatice și a riscurilor asociate evenimentelor extreme și schimbărilor bruște legate de climă, în vederea furnizării de previziuni fiabile cu privire la schimbările climatice; pe evaluarea impactelor la nivel mondial, regional și local și a aspectelor vulnerabile; pe dezvoltarea unor adaptări inovatoare rentabile și a unor măsuri de prevenire și gestionare a riscurilor; precum și pe sprijinirea politicilor și strategiilor în materie de atenuare, inclusiv a studiilor care se axează pe impactul altor politici sectoriale.

(b)   Protecția mediului, gestionarea sustenabilă a resurselor naturale, a apei, a biodiversității și a ecosistemelor

Obiectivul este de a furniza cunoștințe și instrumente pentru gestionarea și protejarea resurselor naturale care să permită atingerea unui echilibru durabil între resursele limitate și actualele și viitoarele nevoi ale societății și ale economiei. Activitățile se axează pe: realizarea de progrese în înțelegerea biodiversității și a funcționării ecosistemelor, a interacțiunilor acestora cu sistemele sociale și a rolului lor în susținerea economiei și a bunăstării umane; dezvoltarea unor abordări integrate pentru abordarea provocărilor legate de apă și a tranziției la gestionarea și utilizarea durabile a resurselor și a serviciilor de apă, precum și furnizarea de cunoștințe și instrumente care să asigure eficacitatea procesului decizional și a angajamentului public.

(c)   Asigurarea aprovizionării durabile cu materii prime neenergetice și neagricole.

Obiectivul este îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind materiile prime și dezvoltarea de soluții inovatoare pentru explorarea, extracția, prelucrarea, utilizarea, reutilizarea, reciclarea și recuperarea în condiții ecologice, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și rentabile a materiilor prime și pentru înlocuirea acestora cu alternative atrăgătoare din punct de vedere economic și durabile la nivel ecologic, cu un impact mai redus asupra mediului, inclusiv procese și sisteme în circuit închis. Activitățile se axează pe: îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind disponibilitatea materiilor prime, promovarea aprovizionării, utilizării și reutilizării durabile și eficiente a materiilor prime, inclusiv a resurselor minerale, de pe uscat și din mare; găsirea de alternative pentru materiile prime esențiale, precum și o sensibilizare mai mare cu privire la materiile prime și îmbunătățirea modalităților de utilizare a acestora la nivelul societății.

(d)   Facilitarea tranziției către o economie și o societate ecologice prin ecoinovare

Obiectivul este de a încuraja toate formele de ecoinovare care facilitează tranziția la o economie ecologică. Printre altele, activitățile le vor continua și le vor îmbunătăți pe cele desfășurate în cadrul Programului pentru ecoinovare și se vor concentra pe: consolidarea tehnologiilor, proceselor, serviciilor și a produselor ecoinovatoare, inclusiv analizarea modalităților de reducere a cantităților de materii prime utilizate în procesele de producție și consum și depășirea obstacolelor aferente, precum și stimularea introducerii pe piață și a replicării acestora, acordându-se o atenție deosebită IMM-urilor, sprijinirea politicilor inovatoare, a modelelor economice sustenabile și a schimbărilor societale, măsurarea și evaluarea progresului către o economie ecologică, precum și promovarea eficienței resurselor prin sisteme digitale.

(e)   Dezvoltarea unor sisteme de observare și informații globale de mediu cuprinzătoare și sustenabile.

Obiectivul este de a se asigura furnizarea datelor și informațiilor necesare pe termen lung necesare pentru soluționarea acestei provocări. Activitățile se vor concentra pe capacități, tehnologii și infrastructuri de date pentru observarea și monitorizarea Pământului atât prin teledetecție, cât și prin măsurători efectuate in situ, care să poată oferi în permanență informații corecte și în timp util și care să permită realizarea de previziuni și proiecții. Se va încuraja accesul liber, deschis și nerestricționat la date și informații interoperabile. Activitățile vin în sprijinul definirii viitoarelor activități operaționale ale programului Copernicus și consolidează utilizarea datelor Copernicus pentru activități de cercetare.

(f)   Patrimoniul cultural

Obiectivul este efectuarea de cercetări în ceea ce privește strategiile, metodologiile și instrumentele necesare pentru a promova un patrimoniu cultural durabil și dinamic în Europa ca reacție la schimbările climatice. Patrimoniul cultural, în diferitele sale forme fizice, oferă cadrul de viață pentru comunitățile rezistente care trebuie să facă față unor schimbări variate. Cercetarea în domeniul patrimoniului cultural presupune o abordare multidisciplinară în vederea îmbunătățirii gradului de înțelegere a materialului istoric. Activitățile se axează pe identificarea nivelurilor de rezistență, prin observații, monitorizare și modelare, oferind în același timp o mai bună înțelegere a modului în care comunitățile percep schimbările climatice și pericolele seismice și vulcanice și reacționează la ele.

6.   Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare Și reflexive

6.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a promova o mai bună înțelegere a Europei, de a oferi soluții și de a sprijini societățile europene favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive, în contextul unor transformări fără precedent și al unor interdependențe globale din ce în ce mai accentuate.

Europa se confruntă cu provocări socioeconomice majore, care afectează în mod semnificativ viitorul său comun. Printre acestea, se numără: interdependențele economice și culturale din ce în ce mai accentuate, îmbătrânirea populației și schimbările demografice, excluderea socială și sărăcia, integrarea și dezintegrarea, inegalitățile și fluxurile de migrație, un decalaj digital în creștere, promovarea unei culturi a inovării și a creativității în societate și în întreprinderi, și scăderea nivelului de încredere în instituțiile democratice și între cetățeni, atât în interiorul, cât și în afara granițelor. Aceste provocări sunt considerabile și necesită o abordare europeană comună, bazată pe cunoștințe științifice partajate pe care le pot oferi, printre altele, științele sociale și umaniste.

În Uniune persistă inegalități importante, atât între țări, cât și în sânul acestora. În 2011, punctajele statelor membre în ceea ce privește indicele dezvoltării umane, o mărime agregată care reflectă progresele realizate în ceea ce privește sănătatea, educația și veniturile, se situează între 0,771 și 0,910 reflectând astfel decalaje considerabile între țări. Persistă, de asemenea, semnificative inegalități de gen: de exemplu, diferența de remunerare între femei și bărbați în Uniune rămâne în medie la 17,8 % în favoarea bărbaților (23). În 2011, fiecare al șaselea cetățean al Uniunii (aproximativ 80 de milioane de persoane) este expus riscului de sărăcie. În ultimele două decenii, a crescut gradul de sărăcie a tinerilor și a familiilor cu copii. Rata șomajului în rândul tinerilor este peste 20 %. 150 de milioane de europeni (aproximativ 25 %) nu au utilizat niciodată internetul și este posibil ca aceștia să nu fie niciodată suficient de pregătiți pentru a-l utiliza. Apatia și polarizarea politică cu prilejul alegerilor au crescut, reflectând scăderea încrederii cetățenilor în sistemele politice actuale.

Aceste cifre sugerează că unele grupuri și comunități sociale sunt lăsate în mod constant în afara dezvoltării economice și sociale și/sau a politicilor democratice. Aceste inegalități nu numai că țin pe loc dezvoltarea societății, ci reprezintă totodată obstacole în calea economiilor din Uniune și reduc capacitatea de cercetare și inovare, atât în interiorul țărilor, cât și între acestea.

O provocare majoră în abordarea acestor inegalități o va constitui încurajarea situațiilor în care identitățile europene, naționale și etnice pot coexista și se pot îmbogăți reciproc.

În plus, se preconizează că numărul europenilor cu vârste de peste 65 de ani va cunoaște o creștere semnificativă, de 42 %, de la 87 de milioane în 2010 la 124 milioane în 2030. Acest lucru reprezintă o provocare majoră pentru economie, societate și pentru sustenabilitatea finanțelor publice.

Productivitatea și creșterea economică ale Europei sunt în scădere relativă de patru decenii. În plus, cota acesteia din producția globală de cunoștințe și performanța sa în materie de inovare, în comparație cu economii emergente, cum ar fi Brazilia și China, sunt în scădere rapidă. Europa dispune de o bază solidă de cercetare, însă trebuie să o transforme într-un puternic atu pentru crearea de bunuri și servicii inovatoare.

Este bine știut că Europa trebuie să investească mai mult în domeniul științei și al inovării și că va trebui, de asemenea, să coordoneze aceste investiții mai bine decât în trecut. De la începutul crizei financiare, multe inegalități economice și sociale din Europa s-au agravat și mai tare, iar perspectiva întoarcerii la ratele de creștere economică de dinaintea crizei pare foarte îndepărtată în majoritatea Uniunii. De asemenea, criza actuală sugerează că găsirea unor soluții pentru crize care să reflecte eterogenitatea statelor membre și a intereselor acestora este o provocare.

Aceste provocări trebuie abordate împreună și în mod inovator și pluridisciplinar, deoarece ele interacționează în mod complex și adesea neașteptat. Inovarea poate conduce la slăbirea dimensiunii de incluziune, astfel cum se poate observa, de exemplu, în fenomenele de decalaj digital sau de segmentare a pieței muncii. Inovarea socială și încrederea socială sunt uneori dificil de conciliat în cadrul politicilor, de exemplu în zonele defavorizate din punct de vedere social din orașele mari din Europa. Pe lângă aceasta, conjugarea inovării cu cerințele în continuă evoluție ale cetățenilor determină, totodată, factorii de decizie politică, precum și actorii economici și cei sociali să găsească noi răspunsuri, care nu țin seama de granițele tradiționale dintre sectoare, activități, bunuri sau servicii. Fenomene cum ar fi dezvoltarea internetului, a sistemelor financiare, îmbătrânirea economiei și dezvoltarea societății ecologice arată din plin modul în care este necesar să se conceapă și să se răspundă acestor probleme, avându-se în vedere, în paralel, dimensiunile de incluziune și de inovare ale acestora.

Complexitatea intrinsecă a acestor provocări și evoluția cerințelor subliniază, astfel, importanța dezvoltării cercetării inovatoare și a noilor tehnologii, procese și metode inteligente, a mecanismelor de inovare socială, a acțiunilor și politicilor coordonate care vor anticipa sau influența evoluțiile majore din Europa. Este nevoie de o înțelegere reînnoită a factorilor determinanți ai inovării. În plus, este nevoie de înțelegerea tendințelor și a efectelor pe care le presupun aceste provocări și de redescoperirea sau reinventarea cu succes a unor forme de solidaritate, de comportament, de coordonare și de creativitate care să diferențieze Europa în termeni de societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive, în comparație cu alte regiuni ale lumii.

Este nevoie, de asemenea, de o abordare mai strategică a cooperării cu țările terțe, care să se bazeze pe o înțelegere mai profundă a trecutului Uniunii și a rolului său actual și viitor de actor mondial.

6.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Aceste provocări trec peste granițele naționale și, în consecință, necesită analize comparative mai complexe pentru dezvoltarea unei baze pe care politicile naționale și europene să poată fi mai bine înțelese. Aceste analize comparative ar trebui să abordeze mobilitatea (a persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor, dar și a competențelor, a cunoștințelor și a ideilor), precum și în materie de forme de cooperare instituțională, de interacțiuni interculturale și de cooperare internațională. În cazul în care aceste provocări nu sunt mai bine înțelese și anticipate, la rândul lor, forțele globalizării împing țările europene să concureze unele cu altele, mai degrabă decât să coopereze, accentuând, astfel, diferențele în Europa, mai degrabă decât elementele comune și un echilibru corect între cooperare și concurență. Abordarea unor astfel de aspecte critice precum provocările socioeconomice numai la nivel național prezintă riscul de utilizare ineficientă a resurselor, de externalizare a problemelor înspre alte țări europene și terțe și de accentuare a tensiunilor sociale, economice și politice care ar putea afecta în mod direct obiectivele tratatelor în ceea ce privește valorile acestuia, în special titlul I din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Pentru a înțelege, analiza și construi societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive, Europa necesită un răspuns care să valorifice potențialul pe care îl au schimburile de idei, pentru viitorul european, de a crea noi cunoștințe, tehnologii și capacități. Conceptul de societăți favorabile incluziunii recunoaște diversitatea parametrilor culturali, regionali și economici ca fiind un atu european. Este necesar ca diversitatea europeană să fie transformată într-o sursă de inovare și dezvoltare. Aceste eforturi vor ajuta Europa să își abordeze provocările nu numai pe plan intern, ci și ca actor global pe scena internațională. Acest lucru, la rândul său, va permite statelor membre să beneficieze de pe urma experienței din alte părți și să își definească mai bine propriile acțiuni specifice corespunzătoare contextelor lor respective.

Promovarea unor noi moduri de cooperare între țări la nivelul Uniunii și în întreaga lume, precum și la nivelul comunităților de cercetare și inovare relevante, va constitui, prin urmare, o sarcină centrală în cadrul acestei provocări societale. Sprijinirea proceselor de inovare socială și tehnologică, încurajarea unei administrații publice inteligente și participative, precum și informarea și promovarea politicilor bazate pe date concrete vor fi urmărite în mod sistematic în scopul creșterii relevanței tuturor acestor activități pentru factorii politici, pentru actorii sociali și economici și pentru cetățeni. Cercetarea și inovarea vor fi o condiție prealabilă pentru competitivitatea întreprinderilor și serviciilor europene, acordându-se o atenție deosebită durabilității, realizării de progrese în educație, creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă și reducerii sărăciei.

Finanțarea acordată de Uniune în cadrul acestei provocări va sprijini, prin urmare, dezvoltarea, punerea în aplicare și adaptarea principalelor politici ale Uniunii, în special obiectivele Strategiei Europa 2020. Aceasta se va combina, dacă și atunci când este cazul, cu inițiativele de programare în comun, printre care „Patrimoniul cultural”, „Mai mulți ani, o viață mai bună” și „Europa urbană”, și se va urmări coordonarea cu acțiunile directe ale CCC.

6.3.   Linii generale de activitate

6.3.1.   Societăți favorabile incluziunii

Scopul este de a se înțelege mai bine schimbările societale în Europa și impactul lor asupra coeziunii sociale și de a se analiza și dezvolta incluziunea socială, economică și politică și dinamica interculturală pozitivă în Europa și cu partenerii internaționali, prin intermediul activităților științifice de vârf, al interdisciplinarității, progreselor tehnologice și inovațiilor organizaționale. Principalele provocări de abordat în ceea ce privește modelele europene privind coeziunea socială și bunăstarea sunt, printre altele, migrația, integrarea, schimbările demografice, îmbătrânirea societății și handicapurile, educația și învățarea pe tot parcursul vieții, precum și reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, ținând seama de diferitele caracteristici regionale și culturale.

Cercetarea din științele sociale și umane joacă un rol major în acest domeniu, întrucât acestea analizează schimbările în timp și spațiu și permit explorarea unor scenarii imaginate ale viitorului. Europa are o istorie comună covârșitoare, caracterizată atât prin cooperare, cât și prin conflicte. Interacțiunile sale culturale dinamice sunt o sursă de inspirație și de oportunități. Cercetarea este necesară pentru a înțelege identitatea și apartenența la nivelul tuturor comunităților, regiunilor și națiunilor. Cercetarea va sprijini factorii de decizie politici să elaboreze politici de promovare a ocupării forței de muncă, de combatere a sărăciei și de prevenire a diferitelor forme de diviziune, conflict și excluziune politică și socială, discriminarea și inegalitățile, precum inegalitățile de gen și intergeneraționale, discriminarea pe motive de handicap sau origine etnică sau decalajul digital ori în materie de inovare, în societățile europene, precum și față de alte regiuni ale lumii. Aceasta va contribui în special la punerea în aplicare și adaptarea Strategiei Europa 2020 și a acțiunii externe a Uniunii, în sens larg.

Activitățile pun accentul pe înțelegerea și promovarea sau punerea în aplicare a:

(a)

mecanismelor de promovare a unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii;

(b)

organizațiilor, practicilor, serviciilor și politicilor de încredere care sunt necesare pentru a construi în Europa societăți rezistente, favorabile incluziunii, participative, deschise și creative, ținând seama în special de migrație, integrare și schimbările demografice;

(c)

rolului Europei ca actor pe scena mondială, în special în ceea ce privește drepturile omului și justiția mondială;

(d)

promovării unor medii durabile și favorabile incluziunii printr-o planificare și proiectare urbană și a spațiului inovatoare.

6.3.2.   Societăți inovatoare

Obiectivul este de a stimula dezvoltarea în Europa a unor societăți și politici inovatoare prin angajarea cetățenilor, a organizațiilor societății civile, a întreprinderilor și a utilizatorilor în cercetare și inovare, precum și promovarea unor politici de cercetare și inovare coordonate în contextul globalizării și necesitatea de a promova cele mai înalte standarde etice. Un sprijin special va fi oferit dezvoltării spațiului european al cercetării (SEC) și dezvoltării condițiilor-cadru pentru inovare.

Cunoștințele culturale și referitoare la societate reprezintă o sursă majoră de creativitate și inovare, inclusiv de inovare socială, din sectorul public și din mediul afacerilor. În multe cazuri, inovațiile sociale și orientate către utilizator preced, de asemenea, dezvoltarea tehnologiilor, a serviciilor și a proceselor economice inovatoare. Industriile creative sunt o resursă majoră pentru abordarea provocărilor societale și pentru competitivitate. Având în vedere că interconexiunile dintre inovațiile sociale și tehnologice sunt complexe și rareori liniare, este nevoie de cercetări suplimentare, inclusiv de o cercetare transsectorială și multidisciplinară, privind dezvoltarea tuturor tipurilor de inovații și de activități finanțate pentru a încuraja o dezvoltare eficace în viitor.

Activitățile pun accentul pe:

(a)

consolidarea bazei de date și sprijinirea inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” și a SEC;

(b)

explorarea unor noi forme de inovare, accentul punându-se în special pe inovarea și creativitatea socială și pe înțelegerea modului în care toate formele de inovare sunt dezvoltate, reușesc sau eșuează;

(c)

valorificarea potențialului inovativ, creativ și productiv al tuturor generațiilor;

(d)

promovarea unei cooperări coerente și eficiente cu țările terțe.

6.3.3.   Societăți reflexive - moștenire culturală și identitate europeană

Obiectivul este de a contribui la înțelegerea fundamentelor intelectuale ale Europei: istoria sa și numeroasele influențe europene și non-europene, ca inspirație pentru viața noastră din prezent. Europa se caracterizează printr-o mare varietate de popoare (inclusiv minoritățile și populațiile indigene), de tradiții și de identități regionale și naționale, precum și prin niveluri diferite de dezvoltare economică și socială. Migrația și mobilitatea, mass-media, industria și transportul contribuie la diversitatea de opinii și de moduri de viață. Această diversitate și oportunitățile pe care le reprezintă ar trebui recunoscute și luate în considerare.

Colecțiile europene din biblioteci, inclusiv digitale, arhive, muzee, galerii și alte instituții publice dețin o bogăție nevalorificată de obiecte și documentație care așteaptă să fie studiate. Aceste resurse de arhivă, împreună cu patrimoniul intangibil, reprezintă istoria statelor membre în parte, dar și moștenirea colectivă a Uniunii Europene care s-a constituit în timp. Astfel de materiale ar trebui puse la dispoziția cercetătorilor și a cetățenilor, inclusiv prin noile tehnologii, pentru a permite o viziune a viitorului prin prisma arhivelor trecutului. Accesibilitatea și păstrarea moștenirii culturale în aceste forme este necesară în prezent pentru vitalitatea angajamentelor actuale din interiorul culturilor europene și dintre acestea și contribuie la o creștere economică durabilă.

Activitățile pun accentul pe:

(a)

studierea moștenirii, memoriei, identității, integrării și interacțiunilor culturale și traducerii europene, inclusiv a reprezentărilor acestora în cadrul colecțiilor culturale și științifice, în arhive și muzee, pentru a îmbogăți și înțelege prezentul cu interpretări valoroase ale trecutului;

(b)

cercetarea cu privire la istoria, literatura, arta, filosofia și religiile țărilor și regiunilor europene, inclusiv modul în care acestea au contribuit la diversitatea europeană contemporană;

(c)

cercetarea cu privire la rolul Europei în lume, la influența reciprocă și legăturile dintre regiunile lumii, precum și o perspectivă externă asupra culturilor europene.

7.   Societăți sigure - protejarea libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi

7.1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a promova societăți europene sigure în contextul unor transformări fără precedent și al unor interdependențe și amenințări globale din ce în ce mai accentuate, consolidând în același timp cultura europeană a libertății și justiției.

Europa nu a fost niciodată consolidată într-un mod atât de pașnic, iar nivelurile de securitate de care se bucură cetățenii europeni sunt mari în comparație cu alte părți ale lumii. Cu toate acestea, Europa continuă să fie vulnerabilă în contextul unei amplificări a globalizării în care societățile se confruntă cu amenințări și provocări din ce în ce mai mari și mai complexe la adresa securității.

Amenințarea unor agresiuni militare la scară largă a scăzut, preocupările în materie de securitate fiind axate pe noile amenințări multiple, interdependente și transnaționale. Trebuie să se țină cont de aspecte precum drepturile omului, degradarea mediului, stabilitatea politică și democrația, chestiunile sociale, identitatea culturală și religioasă sau migrația. În acest context, aspectele interne și externe ale securității sunt indisolubil legate. Pentru a proteja libertatea și securitatea, Uniunea solicită răspunsuri eficiente, care să utilizeze o suită completă și inovatoare de instrumente de securitate. Cercetarea și inovarea pot juca un rol evident de sprijin al securității, însă nu o pot garanta pe cont propriu. Activitățile de cercetare și de inovare ar trebui să urmărească înțelegerea, detectarea, prevenirea, descurajarea amenințărilor la adresa securității, precum și pregătirea și protejarea împotriva acestora. În plus, securitatea implică provocări fundamentale care nu fi soluționate printr-un tratament independent și sectorial, ci necesită mai degrabă abordări mai ambițioase, coordonate și holistice.

Numeroase forme de insecuritate, fie din cauza criminalității, a violenței, a terorismului, a dezastrelor naturale sau provocate de om, a atacurilor informatice, a abuzurilor împotriva vieții private, fie din cauza altor forme de tulburări sociale și economice, îi afectează din ce în ce mai mult pe cetățeni.

Conform estimărilor, este probabil ca numărul victimelor directe ale infracționalității în Europa să se ridice în fiecare an la 75 de milioane (24). Costul direct al criminalității, terorismului, activităților ilegale, violenței și dezastrelor a fost estimat, în Europa, în 2010, la cel puțin 650 de miliarde EUR (în jur de 5 % din PIB-ul UE). Consecințele fatale ale terorismului s-au făcut simțite în mai multe părți ale Europei și ale lumii, cu prețul a numeroase vieți și al unor importante pierderi economice. Acesta are, de asemenea, un impact cultural și global semnificativ.

Cetățenii, întreprinderile și instituțiile sunt din ce în ce mai implicați în interacțiuni și tranzacții digitale în sfera socială, financiară și comercială, dar dezvoltarea internetului a condus, în același timp, la o criminalitate informatică în valoare de miliarde de euro în fiecare an, la atacuri cibernetice asupra unor infrastructuri esențiale, precum și la încălcări ale vieții private care afectează persoane sau entități pe întregul continent. Schimbări ale naturii și percepției conceptului de insecuritate în viața de zi cu zi riscă să afecteze încrederea cetățenilor nu doar în instituții, ci și încrederea unora în ceilalți.

Pentru a anticipa, preveni și gestiona aceste amenințări, este necesar să se înțeleagă cauzele, să se dezvolte și să se aplice tehnologii inovatoare, soluții, instrumente de previzionare și cunoștințe inovatoare, să se stimuleze cooperarea între furnizori și utilizatori, să se găsească soluții în materie de securitate civilă, să se amelioreze competitivitatea industriei și serviciilor europene, inclusiv a TIC, în domeniul securității și să se prevină și să se combată atingerile aduse vieții private și încălcarea drepturilor omului pe internet și în orice alt loc, asigurând totodată respectarea libertății și drepturilor individuale ale cetățenilor europeni.

Pentru a intensifica și îmbunătăți colaborarea transfrontalieră dintre diferite tipuri de servicii de urgență, ar trebui acordată atenție interoperabilității și standardizării.

În sfârșit, pe măsură ce politicile de securitate interacționează cu diferite politici sociale, consolidarea dimensiunii societale a cercetării în domeniul securității va reprezenta un aspect important al acestei provocări societale.

Respectarea valorilor fundamentale precum libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept trebuie să se afle la baza oricărei activități desfășurate în contextul acestei provocări pentru a asigura securitatea cetățenilor europeni.

7.2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Uniunea și cetățenii săi, industria sa și partenerii săi internaționali se confruntă cu o serie de amenințări la adresa securității, cum ar fi criminalitatea, terorismul, traficul ilegal și situațiile de urgență de mari dimensiuni cauzate de catastrofe naturale sau provocate de om. Aceste amenințări pot traversa frontierele și pot viza atât obiective fizice cât și spațiul cibernetic, atacurile putând apărea din diferite surse. Atacurile împotriva sistemelor de informare și comunicare ale autorităților publice și entităților private, de exemplu, nu numai că subminează încrederea cetățenilor în informare și comunicare și duc la pierderi financiare directe și la pierderea unor oportunități de afaceri, dar în același timp pot afecta în mod serios serviciile și infrastructurile critice precum energia, aviația și alte moduri de transport, aprovizionarea cu apă și alimente, sănătatea, finanțele sau telecomunicațiile.

Aceste amenințări ar putea pune în pericol temelia societății noastre. Tehnologia și proiectarea creativă pot aduce o contribuție importantă la modul în care se reacționează la această situație. Noile soluții trebuie însă concepute ținându-se cont de adecvarea mijloacelor și de gradul în care acestea corespund solicitării din partea societății, în special în ceea ce privește garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

În cele din urmă, securitatea reprezintă, de asemenea, o provocare economică majoră, ținând cont de cota Europei pe piața în creștere rapidă a securității la nivel mondial. Având în vedere impactul potențial al unor amenințări la adresa serviciilor, rețelelor și întreprinderilor, punerea în aplicare a unor soluții adecvate în materie de securitate a devenit esențială pentru economie și competitivitatea Europei în materie de producție. Cooperarea dintre statele membre, precum și cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale reprezintă o parte a acestei provocări.

Finanțarea acordată de Uniune pentru cercetare și inovare în cadrul acestei provocări societale va sprijini, prin urmare, dezvoltarea, punerea în aplicare și adaptarea principalelor politici ale Uniunii, în special obiectivele Strategiei Europa 2020, politica externă și de securitate comună, strategiile de securitate internă ale Uniunii și inițiativa emblematică „O agendă digitală pentru Europa”. Se va urmări coordonarea cu acțiunile directe ale CCC.

7.3.   Linii generale de activitate

Scopul este de a sprijini politicile Uniunii în materie de securitate internă și externă și de a se asigura securitatea cibernetică, precum și încrederea și respectul pentru viața privată pe piața unică digitală, îmbunătățindu-se, în același timp, competitivitatea industriei și a serviciilor din domeniul securității, inclusiv a TIC, în Uniune. Activitățile vor include o componentă privind cercetarea și dezvoltarea generației viitoare de soluții inovatoare, dezvoltând concepte, proiecte noi și standarde interoperabile. Aceasta se va realiza prin dezvoltarea de tehnologii și soluții inovatoare care abordează lacunele în materie de securitate și duc la diminuarea riscurilor legate de amenințări la adresa securității.

Aceste acțiuni orientate spre îndeplinirea unor obiective precise vor integra exigențele diferiților utilizatori finali (cetățeni, întreprinderi, organizații ale societății civile și administrații, inclusiv autoritățile naționale și internaționale, serviciile de protecție civilă, autoritățile responsabile cu aplicarea legii, poliția de frontieră etc.) pentru a lua în considerare evoluția amenințărilor la adresa securității și aspectele legate de protecția vieții private și aspectele societale pertinente.

Activitățile pun accentul pe:

(a)

combaterea criminalității, a traficului ilicit și a terorismului, inclusiv prin înțelegerea și tratarea ideilor și concepțiilor teroriste;

(b)

protejarea și îmbunătățirea rezistenței infrastructurilor critice, a lanțurilor de aprovizionare și a modurilor de transport;

(c)

consolidarea securității prin gestionarea frontierelor;

(d)

îmbunătățirea securității cibernetice;

(e)

creșterea rezistenței Europei la crize și dezastre;

(f)

asigurarea libertății și a vieții private, inclusiv pe internet, și îmbunătățirea gradului de înțelegere a componentei societale, juridice și etice a tuturor domeniilor legate de securitate, risc și gestionare;

(g)

creșterea standardizării și îmbunătățirea interoperabilității sistemelor, inclusiv în cazuri de urgență;

(h)

sprijinirea politicilor externe de securitate ale Uniunii, inclusiv prevenirea conflictelor și menținerea păcii.

PARTEA IV

RĂSPÂNDIREA EXCELENȚEI ȘI EXTINDEREA PARTICIPĂRII

1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific constă în valorificarea deplină a potențialului rezervei de talente a Europei și în asigurarea atât a maximizării, cât și a distribuirii pe scară largă a beneficiilor unei economii bazate pe inovare în întreaga Uniune în conformitate cu principiul excelenței.

În pofida tendinței recente de convergență a performanțelor țărilor și regiunilor în materie de inovare, rămân diferențe accentuate între statele membre. Totodată, impunând restricții bugetare la nivel național, actuala criză financiară amenință să mărească discrepanțele. Exploatarea potențialului rezervei de talente a Europei și maximizarea și distribuirea beneficiilor inovării în întreaga Uniune sunt vitale pentru competitivitatea Europei și pentru capacitatea acesteia de a răspunde provocărilor societale pe viitor.

2.   Justificare Și valoarea adăugată adusă Uniunii

Pentru a evolua în direcția unei societăți sustenabile, inteligente și favorabile incluziunii, Europa trebuie să utilizeze în mod optim inteligența disponibilă în Uniune și să deblocheze potențialul nevalorificat de cercetare și inovare.

Prin stimularea și conectarea rezervelor de excelență, activitățile propuse vor contribui la consolidarea SEC.

3.   Linii generale de activitate

Acțiunile specifice vor facilita distribuirea excelenței și extinderea participării prin următoarele acțiuni:

Formarea de echipe care să combine instituții de cercetare excelente și regiuni cu performanțe scăzute în materie de CDI, cu scopul de a se crea noi centre de excelență (sau de a se actualiza semnificativ cele existente) în statele membre și regiunile cu performanțe scăzute în materie de CDI.

Înfrățirea instituțiilor de cercetare care vizează consolidarea semnificativă a unui domeniu definit de cercetare într-o instituție emergentă prin legături cu cel puțin două instituții majore în plan internațional într-un domeniu definit.

Instituirea „catedrelor SEC” pentru a atrage cadre universitare renumite către instituții având un potențial clar pentru excelența în cercetare, pentru a ajuta aceste instituții să exploateze pe deplin acest potențial și astfel să creeze condiții de egalitate pentru cercetare și inovare în SEC. Ar trebui să se exploreze posibilele sinergii cu activitățile SEC.

Un mecanism de sprijin al politicilor pentru îmbunătățirea elaborării, implementării și evaluării politicilor naționale/regionale în materie de cercetare și inovare.

Favorizarea accesului la rețele internaționale pentru cercetători și inovatori de excelență care nu sunt suficient de prezenți în rețelele europene și internaționale, inclusiv COST.

Consolidarea capacității administrative și operaționale a rețelelor transnaționale ale punctelor de contact naționale, inclusiv prin formare, astfel încât acestea să poată asigura un sprijin mai bun potențialilor participanți.

PARTEA V

ȘTIINȚA CU ȘI PENTRU SOCIETATE

1.   Obiectiv specific

Obiectivul vizează edificarea unei cooperări efective între știință și societate, recrutarea de talente noi pentru știință și asocierea excelenței științifice cu conștientizarea și responsabilitatea socială.

2.   Justificare Și valoarea adăugată adusă Uniunii

Caracterul robust al sistemului științific și tehnologic european depinde de capacitatea acestuia de a pune în valoare talentul și ideile, de oriunde există ele. Acest lucru nu poate fi realizat decât prin dezvoltarea unui dialog fructuos și bogat și a unei cooperări active între știință și societate pentru asigurarea unei științe mai responsabile și pentru a permite elaborarea unor politici mai relevante pentru cetățeni. Progresele rapide ale cercetării și inovării științifice contemporane au condus la accentuarea problemelor etice, juridice și sociale importante care afectează relația între știință și societate. Îmbunătățirea cooperării între știință și societate pentru a permite o extindere a sprijinului social și politic acordat științei și tehnologiei în toate statele membre devine din ce în ce mai mult o chestiune esențială, pe care actuala criză economică a exacerbat-o în mare măsură. Investițiile publice în știință necesită o vastă sferă socială și politică în care se împărtășesc valorile științifice, educată și angajată în procesele științei și care poate recunoaște contribuțiile acesteia în beneficiul cunoașterii, societății și progresului economic.

3.   Linii generale de activitate

Activitățile pun accentul pe:

(a)

conferirea de atractivitate carierelor științifice și tehnologice pentru tinerii studenți și promovarea unei interacțiuni durabile între școli, instituții de cercetare, industrie și organizațiile societății civile;

(b)

promovarea egalității de gen, în special prin favorizarea schimbărilor structurale în organizarea instituțiilor de cercetare și în conținutul și proiectarea de activități de cercetare;

(c)

integrarea societății în aspectele, politicile și activitățile legate de știință și inovare, pentru a integra preocupările și valorile cetățenilor și pentru a mări calitatea, relevanța, acceptabilitatea socială și sustenabilitatea rezultatelor cercetării și inovării în diferite domenii de activitate, de la inovarea socială și până la domenii precum biotehnologia și nanotehnologia;

(d)

încurajarea cetățenilor pentru a se implica în știință prin educație științifică formală și informală și promovarea difuzării activităților cu baze științifice, mai ales a centrelor științifice și prin intermediul altor canale relevante;

(e)

dezvoltarea accesibilității și utilizării rezultatelor cercetării finanțate din fonduri publice;

(f)

dezvoltarea guvernanței pentru promovarea cercetării și inovării responsabile de către toți factorii implicați (cercetători, autorități publice, industrie și organizații ale societății civile), care să fie sensibilă la nevoile și exigențele societății și promovarea unui cadru etic pentru cercetare și inovare;

(g)

adoptarea de precauții adecvate și proporționale în activitățile de cercetare și inovare prin anticiparea și evaluarea impacturilor potențiale asupra mediului, sănătății și siguranței;

(h)

îmbunătățirea cunoștințelor privind comunicarea științifică, în vederea îmbunătățirii calității și eficacității interacțiunii dintre oamenii de știință, mass-media și public.

PARTEA VI

ACTIVITĂȚILE NENUCLEARE DIRECTE ALE CENTRULUI COMUN DE CERCETARE (CCC)

1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a furniza asistență științifică și tehnică adaptată nevoilor clienților instituționali pentru elaborarea politicilor Uniunii, răspunzând, în același timp, în mod flexibil noilor cerințe în materie de politici.

2.   Justificare Și valoarea adăugată adusă Uniunii

Uniunea a definit o agendă strategică ambițioasă pentru 2020 care abordează o serie de provocări complexe și interdependente, cum ar fi gestionarea sustenabilă a resurselor și competitivitatea. Pentru a aborda cu succes aceste provocări, este nevoie de date științifice solide care corespund unor diferite discipline științifice și permit evaluarea riguroasă a opțiunilor de politici. Jucându-și rolul de serviciu științific pentru politicile Uniunii, CCC va furniza sprijinul științific și tehnic necesar pe parcursul tuturor etapelor ciclului de elaborare a politicilor, de la concepere și până la punerea în aplicare și evaluare. În cadrul contribuției la acest obiectiv specific, CCC își va concentra cercetarea în mod clar asupra priorităților Uniunii în materie de politici, concomitent cu consolidarea competențelor sale transversale și a cooperării cu statele membre.

Independența CCC față de interesele speciale, fie acestea private sau naționale, împreună cu rolul său de referință din punct de vedere tehnico-științific îi permit să faciliteze consensul necesar între părțile interesate și factorii de decizie politică. Statele membre și cetățenii Uniunii beneficiază de cercetarea din cadrul CCC, cel mai vizibil în domenii precum sănătatea și protecția consumatorului, mediu, siguranță și securitate și gestionarea crizelor și catastrofelor.

Mai precis, statele membre și regiunile vor beneficia și de sprijin pentru strategiile lor de specializare inteligentă.

CCC este parte integrantă a Spațiului european de cercetare și va continua să sprijine activ funcționarea acestuia printr-o colaborare strânsă cu partenerii și părțile interesate, prin maximizarea accesului la infrastructurile proprii și prin formarea cercetătorilor și cooperarea strânsă cu statele membre și cu instituțiile internaționale care urmăresc obiective similare. Astfel se va promova, de asemenea, integrarea noilor state membre și țări asociate; pentru acestea, CCC va continua să furnizeze cursuri de formare specializate privind baza tehnico-științifică a legislației Uniunii. CCC va stabili raporturi de coordonare cu alte obiective specifice relevante ale Orizont 2020. Ca o completare a acțiunilor sale directe și în vederea continuării integrării și a creării de rețele în spațiul european de cercetare, CCC poate participa, de asemenea, la acțiunile indirecte din cadrul Orizont 2020 și la instrumente de coordonare în domeniile în care dispune de competențele necesare pentru a produce valoare adăugată la nivelul Uniunii.

3.   Linii generale de activitate

Activitățile CCC în cadrul Orizont 2020 se vor axa pe prioritățile Uniunii în materie de politici și pe provocările societale vizate de acestea. Respectivele activități sunt aliniate obiectivelor Strategiei Europa 2020, precum și capitolelor „Securitate și cetățenie” și cu „Europa competitivă într-o lume globalizată” din cadrul financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020.

Principalele domenii de competență ale CCC vor fi energia, transportul, mediul și schimbările climatice, agricultura și securitatea alimentară, sănătatea și protecția consumatorilor, tehnologiile informației și comunicațiilor, materialele de referință și securitatea și siguranța (inclusiv securitatea și siguranța în domeniul nuclear în cadrul programului Euratom). Activitățile CCC în aceste domenii vor fi desfășurate ținându-se cont de inițiativele relevante de la nivelul regiunilor, al statelor membre sau al Uniunii, din perspectiva modelării SEC.

Aceste domenii de competență se vor îmbunătăți în mod semnificativ cu capacități pentru a aborda întregul ciclu politic și pentru a evalua opțiunile de politici. Acestea includ:

(a)

anticipare și previziune - informații strategice proactive privind tendințele și evenimentele în știință, tehnologie și societate și posibilele consecințe ale acestora pentru politicile publice;

(b)

economie – pentru un serviciu integrat care include atât aspectele tehnico-științifice, cât și pe cele macroeconomice;

(c)

modelare – concentrându-se asupra durabilității și economiei, astfel încât Comisia să fie mai puțin dependentă de furnizorii externi pentru analiza scenariilor în domenii de importanță vitală;

(d)

analiză de politici – pentru a permite investigarea transsectorială a opțiunilor de politici;

(e)

evaluarea impactului - furnizarea de date științifice pentru a susține opțiunile de politici.

CCC va continua să urmărească excelența în domeniul cercetării și o interacțiune aprofundată cu instituțiile de cercetare, ca bază pentru un sprijin tehnico-științific credibil și solid pentru politici. În acest scop, CCC va consolida colaborarea cu partenerii europeni și internaționali, printre altele, prin participarea la acțiuni indirecte. De asemenea, CCC va realiza studii de cercetare de frontieră și va dezvolta, pe o bază selectivă, competențe în domeniile emergente pertinente.

CCC se va concentra pe:

3.1.   Excelența științifică

Efectuarea de cercetări în scopul consolidării bazei de date științifice pentru elaborarea politicilor și examinarea domeniilor științifice și tehnologice emergente, inclusiv printr-un program de cercetare de frontieră.

3.2.   Poziție de lider în sectorul industrial

Contribuie la competitivitatea europeană prin sprijinirea procesului de standardizare și a standardelor prin cercetare prenormativă, dezvoltarea de materiale și măsurători de referință și prin armonizarea metodologiilor în cinci domenii principale (energie, transporturi, inițiativa emblematică „O agendă digitală pentru Europa”, securitate și siguranță, protecția consumatorului). Efectuează evaluări în ceea ce privește siguranța pentru noile tehnologii în anumite domenii, precum energia și transporturile și sănătatea și protecția consumatorilor. Contribuie la facilitarea utilizării, standardizării și validării tehnologiilor și datelor spațiale, în special, pentru a răspunde provocărilor societale.

3.3.   Provocări societale

(a)   Sănătate, schimbări demografice și bunăstare

Contribuie la sănătate și protecția consumatorilor prin sprijin științific și tehnic în domenii cum ar fi alimentația umană și animală, produse de consum curent, mediu și sănătate, practici de depistare și diagnostic în domeniul sănătății și nutriție și regimuri alimentare.

(b)   Securitate alimentară, agricultură și silvicultură durabile, cercetare marină, maritimă și fluvială și bioeconomie

Sprijină elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor europene în materie de agricultură și pescuit, inclusiv siguranța și securitatea alimentară și dezvoltarea unei culturi a bioeconomiei, de exemplu, prin intermediul previziunilor privind recoltele, analize tehnice și socioeconomice și modelare, precum și promovarea unor mări sănătoase și productive.

(c)   Surse de energie sigure, ecologice și eficiente

Sprijină obiectivele 20/20/20 privind schimbările climatice și energia prin cercetări asupra aspectelor tehnologice și economice ale aprovizionării cu energie, ale eficienței, ale tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon, precum și asupra rețelelor de transport a energiei/energiei electrice.

(d)   Transporturi inteligente, ecologice și integrate

Sprijină politica Uniunii pentru o mobilitate care răspunde cerințelor de sustenabilitate, securitate și siguranță pentru persoane și mărfuri, prin studii de laborator, abordări în materie de modelare și monitorizare, inclusiv prin tehnologii cu emisii reduse de carbon pentru transport, precum electrificarea, vehiculele curate și care economisesc energia, carburanții alternativi sau sistemele de mobilitate inteligente.

(e)   Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și materiile prime

Cercetează provocările transsectoriale privind gestionarea durabilă a resurselor naturale prin monitorizarea variabilelor-cheie pentru mediu, precum și punerea la punct a unui cadru integrat de modelare pentru evaluarea durabilității.

Contribuie la utilizarea eficientă a resurselor, la reducerea emisiilor și la aprovizionarea sustenabilă cu materii prime prin evaluări sociale, de mediu și economice integrate ale proceselor de producție, tehnologiilor, produselor și serviciilor ecologice.

Sprijină obiectivele Uniunii în domeniul politicii de dezvoltare prin cercetări în scopul asigurării unei aprovizionări adecvate cu resurse esențiale, care să pună accentul pe monitorizarea parametrilor de mediu și de resurse, prin analize în materie de siguranță și securitate alimentară, precum și prin transfer de cunoștințe.

(f)   Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive

Contribuie la monitorizarea implementării inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” prin analize macroeconomice ale factorilor care favorizează sau frânează cercetarea și inovarea, precum și prin dezvoltarea unor metodologii, tablouri de bord și a unor indicatori.

Sprijină SEC prin monitorizarea funcționării SEC și prin analiza factorilor care favorizează sau frânează unele din elementele esențiale ale acestuia, precum și prin crearea de rețele științifice, formare și prin deschiderea instalațiilor și a bazelor de date ale CCC pentru utilizatorii din statele membre, din țările candidate și asociate.

Contribuie la obiectivele-cheie ale inițiativei emblematice „O agendă digitală pentru Europa”prin intermediul unor analize calitative și cantitative ale aspectelor economice și sociale (economia digitală, societatea digitală, modul de viață digital).

(g)   Societăți sigure - protejarea libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi.

Sprijină securitatea și siguranța internă prin detectarea și evaluarea vulnerabilității infrastructurilor critice, care au un rol vital în diferite funcții ale societății, precum și prin evaluarea performanțelor operaționale ale tehnologiilor legate de identitatea digitală și evaluarea socială și etică a acestora. Aduce un răspuns la provocările globale la adresa securității, inclusiv amenințările emergente sau hibride, prin dezvoltarea unor instrumente avansate pentru extragerea și analiza informațiilor, precum și pentru gestionarea crizelor.

Sporește capacitatea Uniunii de gestionare a dezastrelor naturale și a celor provocate de om prin consolidarea monitorizării infrastructurilor și dezvoltarea de facilități de testare, sisteme de informații globale de avertizare timpurie în cazul unor pericole multiple și de informații pentru gestionarea riscurilor, utilizând sisteme de observație terestră prin satelit.

PARTEA VII

INSTITUTUL EUROPEAN DE INOVARE ȘI TEHNOLOGIE (EIT)

1.   Obiectiv specific

Obiectivul specific reprezintă integrarea triunghiului cunoașterii - învățământ superior, cercetare și inovare, pentru consolidarea capacității de inovare a Uniunii și abordarea provocărilor societale.

Europa se confruntă cu o serie de deficiențe structurale în ceea ce privește capacitatea de inovare și capacitatea de a furniza noi servicii, produse și procese, ceea ce împiedică creșterea economică durabilă și crearea de noi locuri de muncă. Printre principalele probleme se numără dificultățile Europei de a atrage și păstra talentele, utilizarea insuficientă a punctelor forte existente în domeniul cercetării în termeni de creare de valoare economică sau socială, neintroducerea pe piață a rezultatelor cercetării, nivelurile scăzute de activitate antreprenorială și de spirit antreprenorial, mobilizarea scăzută a investițiilor private în cercetare și dezvoltare, dimensiunea insuficientă a resurselor din polii de excelență, inclusiv a resurselor umane, pentru a face față concurenței pe plan mondial; precum și un număr excesiv de obstacole în calea colaborării la nivel european din cadrul triunghiului cunoașterii - învățământ superior, cercetare și inovare.

2.   Justificare și valoarea adăugată adusă Uniunii

Pentru ca Europa să fie competitivă la scară internațională, aceste deficiențe structurale trebuie să fie depășite. Elementele identificate anterior sunt comune tuturor statelor membre și aduc atingere capacității de inovare la nivelul întregii Uniuni.

EIT va aborda aceste probleme prin promovarea schimbărilor structurale în peisajul european al inovării. Acest lucru se va realiza prin stimularea integrării învățământului superior,cercetării și a inovării la standardele cele mai înalte, în special prin intermediul comunităților cunoașterii și inovării (CCI), creându-se astfel noi medii favorabile inovării, precum și prin promovarea și sprijinirea unei noi generații de persoane cu spirit întreprinzător și prin stimularea creării de întreprinderi spin-off și start-up inovatoare. Astfel, EIT va contribui pe deplin la obiectivele Strategiei Europa 2020 și, în special, la inițiativele emblematice „O Uniune a inovării” și „Tineretul în mișcare”.

În plus, EIT și CCI ar trebui să vizeze sinergiile și interacțiunea între prioritățile Orizont 2020, precum și cu celelalte inițiative relevante. În special, activitățile desfășurate de EIT prin intermediul CCI vor contribui la obiectivele specifice din cadrul priorității „Provocări societale” și a obiectivului specific „Poziția de lider în ceea ce privește tehnologiile industriale”.

Integrarea învățământului și spiritului antreprenorial cu cercetarea și inovarea

Trăsătura specifică a EIT este aceea de integrare a învățământului superior și a spiritului antreprenorial cu cercetarea și inovarea, ca elemente ale unui lanț unic al inovării în întreaga Uniune și în afara acesteia, care ar trebui să ducă, printre altele, la o creștere a serviciilor, produselor și proceselor inovatoare introduse pe piață.

Logică antreprenorială și abordare orientată spre rezultate

EIT, prin intermediul comunităților cunoașterii și inovării, funcționează în conformitate cu o logică antreprenorială și este orientat către rezultate. Sunt necesare calități de lider: fiecare CCI este condusă cu viziune de un director general. Partenerii din CCI sunt reprezentați de entități juridice unice pentru a permite raționalizarea procesului decizional. CCI-urile trebuie să prezinte planuri de afaceri anuale definite în mod clar, care să prevadă o strategie multianuală și să includă o gamă ambițioasă de activități, de la învățământ la crearea de întreprinderi, cu obiective și rezultate preconizate clare, căutându-se atât un impact pe piață, cât și un impact societal. Regulile actuale de participare, evaluare și supraveghere a CCI-urilor permit decizii rapide, pe modelul deciziilor dintr-o întreprindere. Întreprinderile și antreprenorii ar trebui să aibă un rol important în stimularea activităților din cadrul CCI-urilor, iar CCI-urile ar trebui să fie capabile să mobilizeze investiții și angajamente pe termen lung ale sectorului afacerilor.

Depășirea problemei fragmentării cu ajutorul unor parteneriate integrate pe termen lung

Comunitățile cunoașterii și inovării din EIT sunt inițiative puternic integrate, care reunesc într-un mod deschis, responsabil și transparent parteneri din industrie, inclusiv IMM-uri, cu instituții de învățământ superior, cercetare și tehnologie, renumite pentru excelență. Aceste comunități permit partenerilor din întreaga Uniune și din afara acesteia să se reunească în noi configurații transfrontaliere, să optimizeze resursele existente și să deschidă accesul la noi oportunități de afaceri prin noi lanțuri ale valorii, care să răspundă unor provocări de mai mare anvergură și care implică riscuri mai mari. CCI-urile sunt deschise unor noi participanți, inclusiv IMM-uri, care generează valoare adăugată parteneriatului.

Cultivarea principalului atu al Europei în materie de inovare: persoanele foarte talentate

Talentul este un ingredient esențial al inovării. EIT încurajează persoanele și interacțiunile dintre ele punând studenții, cercetătorii și antreprenorii în centrul modelului său de inovare. EIT va oferi persoanelor talentate o cultură antreprenorială și creativă, precum și o educație multidisciplinară, prin intermediul recunoașterii programelor masterale și doctorale, destinate a fi lansate ca marcă de excelență recunoscută la nivel internațional. Prin aceasta, EIT promovează puternic mobilitatea și formarea în interiorul triunghiului cunoașterii.

3.   Linii generale de activitate

EIT își desfășoară activitatea în principal prin intermediul CCI mai ales în domenii care oferă un adevărat potențial de inovare. Deși CCI-urile se bucură de o autonomie generală considerabilă în definirea strategiilor și activităților proprii, există un număr de caracteristici inovatoare comune pentru toate comunitățile cunoașterii și inovării, pentru care coordonarea și sinergiile sunt de dorit. Mai mult, EIT își va amplifica impactul prin difuzarea de bune practici cu privire la modul în care triunghiul cunoașterii poate fi integrat cu dezvoltarea spiritului antreprenorial, prin integrarea partenerilor noi relevanți atunci când pot aduce un plus de valoare și prin încurajarea în mod activ a unei noi culturi de împărtășire a cunoștințelor.

(a)   Transferul și aplicarea activităților de învățământ superior, de cercetare și de inovare la înființarea de noi firme

EIT urmărește să creeze un mediu propice dezvoltării potențialului inovator al persoanelor și să valorifice ideile acestora, indiferent de poziția lor în lanțul inovării. Astfel, EIT va contribui, totodată, la rezolvarea „paradoxului european”, care este acela că excelenta cercetare existentă este departe de a fi valorificată la maximum. Procedând astfel, EIT va contribui la aducerea ideilor pe piață. În principal prin intermediul CCI și prin atenția acordată încurajării unei mentalități antreprenoriale, institutul va crea noi oportunități de afaceri atât sub formă de întreprinderi noi și de spin-off-uri, cât și în sectoare existente. Se va pune accent pe toate formele de inovare, inclusiv tehnologică, socială și netehnologică.

(b)   Cercetare de vârf orientată spre inovare în domenii de interes economic și societal major

Strategia și activitățile EIT vor fi ghidate de axarea pe domeniile care oferă un adevărat potențial de inovare și care au o relevanță clară pentru provocările sociale abordate în Orizont 2020. Prin abordarea principalelor provocări societale în mod exhaustiv, EIT va promova abordări inter- și multidisciplinare și va contribui la concentrarea eforturilor de cercetare ale partenerilor din cadrul CCI.

(c)   Dezvoltarea de persoanelor talentate, calificate și întreprinzătoare cu ajutorul educației și formării

EIT va integra complet educația și formarea în toate etapele carierei și va sprijini și facilita dezvoltarea de programe noi și inovatoare pentru a reflecta nevoia de noi profiluri rezultate din provocările societale și economice complexe. În acest scop, EIT va juca un rol esențial în promovarea unor noi titluri și diplome comune sau multiple în statele membre, cu respectarea principiului subsidiarității.

EIT va juca, de asemenea, un rol important în acordarea conceptului de „spirit antreprenorial” prin intermediul programelor sale de învățământ, care promovează spiritul antreprenorial într-un context cu o importantă intensitate a cunoașterii, pe baza unei cercetări inovatoare și care contribuie la soluții de utilitate deosebită pentru societate.

(d)   Diseminarea celor mai bune practici și a cunoștințelor sistemice

EIT urmărește să exploreze noi abordări în materie de inovare și să dezvolte o cultură comună a inovării și transferului de cunoștințe, inclusiv în cadrul IMM-urilor. Acest lucru s-ar putea întâmpla, printre altele, prin împărtășirea diferitelor experiențe ale CCI prin diverse mecanisme de diseminare, cum ar fi o platformă a părților interesate, precum și o bursă de cercetare.

(e)   Dimensiunea internațională

EIT acționează în mod conștient în contextul global în care funcționează și va contribui la crearea de legături cu parteneri internaționali cheie în conformitate cu articolul 27 alineatul (2). Acordând o importanță crescută centrelor de excelență prin intermediul CCI și prin încurajarea unor noi oportunități educaționale, EIT va avea drept obiectiv ca Europa să devină mai atractivă pentru talentele din străinătate.

(f)   Consolidarea impactului la nivel european prin intermediul unui model de finanțare inovator

EIT va avea o contribuție substanțială la obiectivele stabilite de Orizont 2020, în special prin abordarea provocărilor societale într-un mod care să completeze alte inițiative în domeniile respective. În cadrul Orizont 2020, EIT va testa noi abordări simplificate de finanțare și de guvernanță și, prin urmare, va juca un rol de pionierat în peisajul european al inovării. O parte din contribuția anuală va fi atribuită CCI-urilor într-un mod competitiv. Abordarea EIT în materie de finanțare se va întemeia pe un puternic efect de pârghie, astfel încât să fie mobilizate atât fonduri publice, cât și private, la nivel național și la nivelul Uniunii, și va fi comunicată într-un mod transparent statelor membre și părților interesate relevante. Mai mult, institutul va utiliza în totalitate noi vehicule pentru sprijinul direcționat spre activitățile individuale, prin intermediul Fundației EIT.

(g)   Legarea dezvoltării regionale de oportunitățile europene

Prin intermediul CCI și centrelor lor de colocație (poli de excelență care reunesc parteneri din învățământul superior, cercetare și din întreprinderi într-o locație geografică dată), EIT va fi, de asemenea, legat de politica regională. Este necesar, în special, să se asigure o mai bună legătură între instituțiile de învățământ superior, piața muncii și creșterea și inovarea regionale, în contextul strategiilor de specializare inteligentă la nivel regional și național. Astfel, EIT va contribui la obiectivele politicii de coeziune a Uniunii.


(1)  COM(2013)0624.

(2)  Recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale în activitățile de transfer de cunoștințe și Codul de bune practici pentru universități și alte organizații publice de cercetare, [C(2008) 1329 din 10.4.2008].

(3)  COM(2009)0512.

(4)  COM(2010)0245.

(5)  COM(2011)0112.

(6)  COM(2011)0152.

(7)  COM(2011)0112.

(8)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(9)  Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(10)  Raport privind situația energiei în lume (World Energy Outlook), OCDE - AIE, 2008.

(11)  COM(2011)0112.

(12)  COM(2009)0519.

(13)  Cartea albă „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” a Comisiei - COM(2011)0144.

(14)  „Vehicule” trebuie înțeles în accepțiune largă, ca incluzând toate mijloacele de transport.

(15)  Al patrulea raport de evaluare al IPCC 2007, (www.ipcc.ch).

(16)  COM(2011)0571.

(17)  COM(2009)0147.

(18)  COM(2011)025.

(19)  COM(2009)0400.

(20)  COM(2007) 575.

(21)  Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (JO L 288, 6.11.2007, p. 27).

(22)  COM(2012)0710.

(23)  COM(2010)0491.

(24)  COM(2011)0274.


ANEXA II

Defalcarea bugetului

Defalcarea orientativă pentru Orizont 2020 este următoarea:

 

milioane EUR în prețuri curente

I.

Excelență științifică, din care:

24 441,1

(1)

Consiliul European pentru Cercetare (CEC)

13 094,8

(2)

Tehnologii viitoare și emergente

2 696,3

(3)

Acțiuni Marie Skłodowska-Curie

6 162

(4)

Infrastructuri de cercetare

2 488

II.

Poziție de lider în sectorul industrial, din care:

17 015,5

(1)

Poziție de lider în ceea ce privește tehnologiile generice și industriale (*1), (*4)

13 557

(2)

Accesul la finanțarea de risc (*2)

2 842,3

(3)

Inovarea în cadrul IMM-urilor (*3)

616,2

III.

Provocări societale, din care (*4)

29 679

(1)

Sănătate, schimbări demografice și bunăstare

7 471,8

(2)

Securitate alimentară, agricultură și silvicultură durabile, cercetare marină, maritimă și fluvială și bioeconomie

3 851,4

(3)

Surse de energie sigure, ecologice și eficiente

5 931,2

(4)

Transporturi inteligente, ecologice și integrate

6 339,4

(5)

Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și materiile prime

3 081,1

(6)

Europa într-o lume în schimbare – societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive

1 309,5

(7)

Societăți sigure - protejarea libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi

1 694,6

IV.

Răspândirea excelenței și extinderea participării

816,5

V.

Știința cu și pentru societate

462,2

VI.

Activități directe nenucleare ale Centrului Comun de Cercetare

1 902,6

VII.

Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT)

2 711,4

TOTAL

77 028,3


(*1)  Inclusiv 7 711 milioane EUR pentru tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), din care 1 594 milioane EUR pentru fotonică și micro și nanoelectronică, 3 851 milioane EUR pentru nanotehnologii, materiale avansate și producție și prelucrare avansate, 516 milioane EUR pentru biotehnologie și 1 479 milioane EUR pentru spațiu. Drept rezultat, va fi disponibil un procent de 5 961 milioane EUR pentru sprijinirea tehnologiilor generice esențiale.

(*2)  S-ar putea ca un procent de aproximativ 994 milioane EUR din această sumă să fie alocat pentru implementarea proiectelor aferente Planului strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET). S-ar putea ca aproximativ o treime din aceasta să ajungă la IMM-uri.

(*3)  În cadrul obiectivului de alocare a minimum 20 % din bugetele totale combinate ale obiectivelor specifice „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și prioritatea „Provocări societale” pentru IMM-uri, minimum 5 % din aceste bugete combinate se vor aloca inițial instrumentului pentru IMM-uri. Se va aloca minimum 7 % din bugetele totale ale obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și priorității „Provocări societale” pentru instrumentul pentru IMM-uri, în medie pe durata Orizont 2020.

(*4)  Acțiunile pilot ale Căii rapide către inovare se vor finanța din obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și din obiectivul specific relevant al priorității „Provocări societale”. Se va lansa un număr suficient de proiecte pentru a se permite o evaluare deplină a Căii rapide către inovare.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/174


REGULAMENTUL (UE) NR. 1292/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 294/2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 173 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii atribuie un rol proeminent Institutului European de Inovare și Tehnologie („EIT”) care contribuie la o serie de inițiative emblematice.

(2)

În perioada 2014–2020, EIT ar trebui să contribuie la obiectivele Programului-cadru pentru cercetare și inovare – Orizont 2020 instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 (3) al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „Orizont 2020”), prin integrarea triunghiului cunoașterii – învățământ superior, cercetare și inovare –.

(3)

În scopul de a asigura un cadru coerent pentru participanții la Orizont 2020, Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („normele de participare”) ar trebui să se aplice EIT.

(4)

Normele privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală sunt definite în normele de participare.

(5)

Normele privind asocierea țărilor terțe sunt definite în Orizont 2020.

(6)

EIT ar trebui să susțină antreprenoriatul în cadrul activităților sale de învățământ superior, cercetare și inovare. Acesta ar trebui să promoveze în special educația de o calitate excelentă în materie de antreprenoriat și să susțină înființarea de societăți noi (start-ups) și de societăți rezultate prin divizare (spin-offs).

(7)

EIT ar trebui să colaboreze direct cu reprezentanții naționali și regionali și cu alte părți interesate din cadrul lanțului inovării, generând efecte benefice de ambele părți. Pentru a face ca acest dialog și aceste schimburi să fie mai sistematice, ar trebui să fie creat un forum al părților interesate ale EIT, care să reunească comunități mai largi de părți interesate în jurul aspectelor de interes general. EIT ar trebui, de asemenea, să desfășoare activități de informare și de comunicare care să vizeze părțile interesate implicate.

(8)

EIT ar trebui să promoveze o participare corect echilibrată între diferiții actori din triunghiul cunoașterii implicați în comunitățile de cunoaștere și inovare („CCI-uri”). În plus, acesta ar trebui să promoveze o participare puternică a sectorului privat, în special a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii („IMM-uri”).

(9)

Amploarea și conținutul contribuției EIT la comunitățile de cunoaștere și inovare ar trebui definite, iar originile resurselor financiare ale CCI-urilor ar trebui clarificate.

(10)

Compoziția organismelor EIT ar trebui să fie simplificată. Funcționarea consiliului de conducere al EIT ar trebui să fie eficientizată, iar rolurile și sarcinile consiliului de conducere și ale directorului ar trebui să fie clarificate în detaliu.

(11)

Pe baza modalităților definite în Agenda strategică de inovare ar trebui lansate noi CCI-uri, inclusiv domeniile lor prioritare, precum și organizarea și cronologia procesului de selecție pe baza unui proces deschis, transparent și concurențial.

(12)

CCI-urile ar trebui să-și extinda activitățile cu scop educativ pentru a consolida baza de competențe la nivelul întregii Uniuni, oferind cursuri de formare profesională și alte cursuri de formare corespunzătoare.

(13)

Cooperarea între Comisie și EIT cu privire la organizarea monitorizării și evaluării CCI-urilor este necesară pentru a se asigura coerența cu sistemul general de monitorizare și evaluare la nivelul Uniunii. În special, ar trebui să existe principii clare de monitorizare a CCI-urilor și a EIT.

(14)

CCI-urile ar trebui să încerce să realizeze sinergii cu inițiativele relevante ale Uniunii, precum și cu inițiativele naționale și regionale.

(15)

Pentru a se asigura o participare mai largă a organizațiilor din diferite state membre în cadrul CCI-urilor, organizațiile partenere ar trebui stabilite în cel puțin trei state membre diferite.

(16)

EIT și CCI-urile ar trebui să dezvolte activități de informare și să disemineze cele mai bune practici, inclusiv prin sistemul regional de inovare.

(17)

Criteriile și procedurile de finanțare, monitorizare și evaluare a activităților CCI-urilor ar trebui să fie adoptate de EIT înainte de lansarea procesului de selecție a CCI-urilor.

(18)

Programul de activitate trienal al EIT ar trebui să ia în considerare avizul Comisiei privind obiectivele specifice ale EIT, astfel cum sunt definite în Orizont 2020, precum și complementaritățile acestora cu politicile și instrumentele Uniunii.

(19)

EIT, activând în cadrul Orizont 2020, va fi parte la procesul de acordare a unei priorități mai mari cheltuielilor generate de schimbările climatice, astfel cum sunt definite în Orizont 2020.

(20)

Evaluarea EIT ar trebui să furnizeze o contribuție oportună la evaluarea Orizont 2020 în 2017 și 2023.

(21)

Comisia ar trebui să intensifice monitorizarea punerii în aplicare a aspectelor specifice ale activităților EIT.

(22)

Prezentul stabilește, pentru întreaga durată a Orizont 2020, un pachet financiar care constituie valoarea de referință primară, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în materie de probleme bugetare și buna gestiune financiară (5), pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale. Contribuția financiară destinată EIT ar trebui să fie pusă la dispoziție în cadrul Orizont 2020.

(23)

Contrar așteptărilor inițiale, Fundația EIT nu va primi o contribuție directă de la bugetul Uniunii și, prin urmare, procedura Uniunii de descărcare de gestiune nu ar trebui, prin urmare, să i se aplice.

(24)

Din motive de claritate, anexa la Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (6) ar trebui să fie înlocuită cu o nouă anexă.

(25)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 294/2008 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 294/2008 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.   «inovare»: înseamnă procesul prin care idei noi vin în întâmpinarea nevoilor și a cererii societății sau economice și generează produse, servicii sau modele de afaceri și organizaționale noi, care sunt introduse cu succes pe o piață existentă sau care pot crea piețe noi și care aduc valoare societății, inclusiv rezultatul acestui proces;”

(b)

punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.   «comunitate de cunoaștere și inovare» (CCI): înseamnă un parteneriat autonom al instituțiilor de învățământ superior, al organizațiilor de cercetare, al societăților și al altor părți interesate implicate în procesul de inovare, sub forma unei rețele strategice, indiferent de forma sa juridică precisă, bazată pe o planificare comună pentru inovare pe termen mediu și lung, pentru a face față provocărilor EIT și pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 Parlamentului European și al Consiliului (*1) („Orizont 2020”);

(*1)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104.)”;"

(c)

punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.   „centru de colocație”: înseamnă o zonă geografică în care se află și pot interacționa cu ușurință principalii parteneri din cadrul triunghiului cunoașterii, reprezentând un punct central pentru activitatea CCI-urilor din zona respectivă;”;

(d)

punctul 4 se elimină;

(e)

punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5.   «organizație parteneră»: înseamnă orice organizație care este membru al unei CCI și poate include, în special, instituții de învățământ superior, organizații de cercetare, societăți publice sau private, instituții financiare, autorități regionale și locale, fundații și organizații non-profit;”;

(f)

punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„9.   «agendă strategică de inovare» (ASI): înseamnă un document de politică în care se definesc domeniile prioritare și strategia pe termen lung ale EIT pentru inițiativele viitoare și care include o imagine de ansamblu a activităților planificate în domeniul învățământului superior, al cercetării și al inovării, pe o perioadă de șapte ani;”;

(g)

se adaugă următorul punct:

„9a.   «mecanism regional de inovare» (MRI): înseamnă un mecanism de proximitate care se concentrează pe parteneriatele dintre instituțiile de învățământ superior, organizațiile de cercetare, societăți și alte părți interesate pentru a susține inovarea pe întreg teritoriul Uniunii;”;

(h)

se adaugă următoarele puncte:

„10.   «Forumul părților interesate»: înseamnă o platformă deschisă reprezentanților autorităților naționale, regionale și locale, intereselor organizate și entităților individuale din mediul de afaceri, învățământul superior, cercetare, asociațiilor, societății civile și grupurilor de organizații înrudite, precum și altor părți interesate din triunghiul cunoașterii;

11.   „activitățile cu valoare adăugată ale CCI-urilor”: înseamnă activități desfășurate de către organizații partenere sau de către entități juridice din cadrul CCI-urilor, după caz, care contribuie la integrarea triunghiului cunoașterii –învățământ superior, cercetare și inovare –, inclusiv activitățile de înființare, administrative și de coordonare ale CCI-urilor, precum și la realizarea obiectivelor generale ale EIT.”.

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Misiune și obiective

Misiunea EIT este de a contribui la o creștere economică europeană durabilă și la o competitivitate sustenabilă, prin consolidarea capacității de inovare a statelor membre și a Uniunii pentru a aborda provocările majore cu care se confruntă societatea europeană. EIT realizează aceasta prin promovarea sinergiilor și a cooperării între învățământul superior, cercetare și inovare la cele mai înalte standarde și prin integrarea acestora, inclusiv prin susținerea antreprenoriatului.

Obiectivele generale, obiectivele specifice și indicatorii rezultatelor obținute de EIT pentru perioada 2014–2020 sunt definite în Orizont 2020.”.

3.

Articolul 4 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

un consiliu de conducere, alcătuit din membri de nivel înalt, cu experiență în învățământul superior, cercetare, inovare și mediul de afaceri. Acesta este responsabil cu conducerea activităților EIT, selectarea, desemnarea și evaluarea CCI-urilor, precum și cu luarea oricăror alte decizii strategice. Acesta este asistat de un comitet executiv;”;

(b)

litera (b) se elimină;

(c)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

un director, numit de consiliul de conducere, care răspunde în fața consiliului de conducere pentru gestionarea administrativă și financiară a EIT și este reprezentantul legal al EIT;”.

4.

Articolul 5 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

identifică, în conformitate cu ASI, prioritățile și activitățile sale principale;”;

(b)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

selectează și desemnează CCI-urile în domeniile prioritare în conformitate cu articolul 7 și definește drepturile și obligațiile acestora prin acorduri, asigură sprijinul necesar, aplică măsurile de control al calității corespunzătoare, monitorizează continuu și evaluează periodic activitățile acestora, asigură un nivel corespunzător de coordonare și facilitează comunicarea și cooperarea tematice între CCI-uri;”;

(c)

litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

promovează diseminarea celor mai bune practici pentru integrarea triunghiului cunoașterii, inclusiv în rândul CCI-urilor, pentru a dezvolta o cultură comună de inovare și transfer de cunoștințe și încurajează participarea la activități de intervenție de proximitate, inclusiv în MRI;”;

(d)

litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h)

promovează abordările multidisciplinare față de inovare, inclusiv integrarea soluțiilor tehnologice, sociale și netehnologice, abordările organizaționale și noile modele de afaceri;”;

(e)

se adaugă următoarele litere:

„(i)

asigură complementaritatea și sinergia între activitățile EIT și alte programe ale Uniunii, după caz;

(j)

promovează CCI-urile ca parteneri excelenți pentru inovare în Uniune și în afara acesteia;

(k)

înființează un forum al părților interesate pentru a informa despre activitățile EIT, experiența sa, cele mai bune practici și contribuția la inovarea, cercetarea și politicile și obiectivele învățământului de la nivelul Uniunii și pentru a permite părților interesate să își exprime punctele de vedere. Cel puțin o dată pe an se organizează o reuniune a forumului părților interesate. În cadrul reuniunii forumului părților interesate, reprezentanții statelor membre se reunesc în cadrul unei configurații speciale, pentru a garanta o comunicare corespunzătoare cu EIT și menținerea unui flux adecvat de informații cu acesta, pentru a primi informații în legătură cu realizările EIT și ale CCI-urilor, pentru a le acorda consultanță și pentru a face schimb de experiență cu acestea. Configurația specială a reprezentanților statelor membre în cadrul forumului părților interesate asigură, de asemenea, sinergii și complementarități adecvate între activitățile EIT și ale CCI-urilor și programele și inițiativele naționale, inclusiv posibila cofinanțare națională a activităților CCI-urilor.”.

5.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

activități de cercetare de ultimă generație și axate pe inovare în domenii de prim interes economic și societal, care se bazează pe rezultatele activităților de cercetare de la nivel european și național, având potențialul de a consolida competitivitatea Europei la nivel internațional și de a găsi soluții pentru provocările majore cu care se confruntă societatea europeană;”;

(ii)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

activități de educare și instruire la nivel de masterat și doctorat, precum și cursuri de formare profesională, în discipline care au potențialul de a satisface viitoarele nevoi socioeconomice europene și care extind baza de talente a Uniunii, promovează dezvoltarea competențelor legate de inovare, îmbunătățirea competențelor manageriale și antreprenoriale și mobilitatea cercetătorilor și a studenților și care susțin schimbul de cunoștințe, tutoratul și crearea de relații între beneficiarii diplomelor și ai formărilor oferite de EIT;”;

(iii)

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

activități de intervenție de proximitate și diseminarea celor mai bune practici în sectorul inovării, cu accent pe dezvoltarea cooperării între învățământul superior, cercetare și mediul de afaceri, incluzând sectorul serviciilor și sectorul financiar;”;

(iv)

se adaugă următoarea literă:

„(e)

realizarea de sinergii și complementarități între activitățile CCI-urilor și programele europene, naționale și regionale actuale, după caz.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   CCI-urile dispun de o autonomie generală semnificativă în ceea ce privește stabilirea organizării interne și a structurii lor, precum și a obiectivelor precise și a metodelor de lucru ale acestora. În mod special, CCI-urile:

(a)

creează sisteme de guvernanță care reflectă triunghiul cunoașterii –învățământ superior, cercetare și inovare;

(b)

au ca scop deschiderea față de noi membri ori de câte ori aceștia aduc o valoare adăugată parteneriatului;

(c)

își desfășoară activitatea într-un mod deschis și transparent, conform normelor lor interne;

(d)

elaborează planuri de afaceri cu obiective și indicatori-cheie de performanță;

(e)

dezvoltă strategii de sustenabilitate financiară.”.

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   EIT selectează și desemnează un parteneriat pentru a deveni o CCI pe baza unei proceduri concurențiale, deschise și transparente. EIT adoptă și publică criterii detaliate privind selectarea CCI-urilor, bazate pe principiile excelenței și relevanței inovării. La procesul de selecție iau parte experți externi și independenți.”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(1a)   EIT lansează selectarea și desemnarea CCI-urilor, în conformitate cu domeniile prioritare și cu calendarul definit în ASI.”;

(c)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Conform principiilor consacrate la alineatul (1), criteriile de selecție pentru desemnarea unei CCI includ, printre altele:

(a)

capacitatea de inovare actuală și potențială, inclusiv antreprenoriatul, în cadrul parteneriatului, precum și nivelul de excelență al acesteia în domeniile învățământului superior, al cercetării și al inovării;

(b)

capacitatea parteneriatului de a realiza obiectivele din ASI și de a contribui astfel la realizarea obiectivelor și a priorităților generale ale Orizont 2020;

(c)

o abordare multidisciplinară față de inovare, inclusiv integrarea soluțiilor tehnologice, sociale și netehnologice;

(d)

capacitatea parteneriatului de a asigura o autofinanțare sustenabilă și pe termen lung, inclusiv o contribuție substanțială și progresivă din partea sectorului privat, a industriei și a sectorului serviciilor;

(e)

o participare echilibrată în mod corespunzător în parteneriat a organizațiilor care își desfășoară activitatea în triunghiul cunoașterii – învățământ superior, cercetare și inovare –;

(f)

prezentarea unui plan de gestionare a proprietății intelectuale, adecvat pentru sectorul în cauză, inclusiv a modului în care contribuțiile diferitelor organizații partenere au fost luate în considerare;

(g)

măsuri pentru sprijinirea implicării sectorului privat și a cooperării cu acesta, inclusiv cu sectorul financiar și în special cu IMM-urile, precum și a înființării de întreprinderi noi (start-ups), de întreprinderi rezultate prin divizare (spin-offs) și de IMM-uri, în vederea exploatării comerciale a rezultatelor activităților CCI-urilor;

(h)

disponibilitatea de a introduce măsuri concrete pentru a interacționa și a coopera cu sectorul public și cu sectoarele terțiare, dacă e cazul;

(i)

disponibilitatea de a interacționa cu alte organizații și rețele din afara CCI pentru a face schimb de cele mai bune practici și de excelență;

(j)

disponibilitatea de a stabili propuneri concrete de sinergii cu inițiative ale Uniunii și cu alte inițiative relevante.”;

(d)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Condiția minimă pentru a înființa o CCI este participarea a cel puțin trei organizații partenere, având sediul în cel puțin trei state membre diferite. Toate aceste organizații partenere trebuie să fie independente una de cealaltă, în sensul articolului 8 din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*2).

(*2)  Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014 – 2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 81.).”;"

(e)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   În plus față de condițiile prevăzute la alineatul (3), cel puțin două treimi dintre organizațiile partenere care formează o CCI își au sediul în statele membre. Din fiecare CCI fac parte cel puțin o instituție de învățământ superior și o societate comercială privată.”;

(f)

se adaugă următorul alineat:

„(5)   EIT adoptă și publică criterii și proceduri de finanțare, monitorizare și evaluare a activităților CCI-urilor înainte de lansarea procedurii de selecție pentru noi CCI-uri. Configurația specială a reprezentanților statelor membre din cadrul forumului părților interesate este informată cu promptitudine despre acestea.”.

7.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 7a

Principiile de evaluare și monitorizare a CCI-urilor

EIT, pe baza indicatorilor-cheie de performanță stabiliți, între altele, în Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 și în ASI și în cooperare cu Comisia, organizează un proces de monitorizare continuă și evaluări externe periodice ale realizărilor, rezultatelor și impacturilor fiecărei CCI. Rezultatele monitorizării și evaluărilor respective sunt prezentate Parlamentului European și Consiliului și se publică.

Articolul 7b

Durata, continuarea și încetarea unei CCI

(1)   În funcție de rezultatele monitorizării continue și ale evaluărilor periodice și de caracteristicile specifice ale anumitor domenii, în mod normal, o CCI este înființată pentru o perioadă de 7 – 15 ani.

(2)   EIT poate încheia un acord-cadru de parteneriat cu o CCI pentru o perioadă inițială de șapte ani.

(3)   Consiliul de conducere poate decide prelungirea acordului-cadru de parteneriat cu o CCI față de perioada stabilită inițial, în limitele pachetului financiar prevăzut la articolul 19, în cazul în care aceasta este cea mai bună metodă de realizare a obiectivelor EIT.

(4)   În cazul în care evaluările unei CCI indică rezultate inadecvate, consiliul de conducere ia măsuri corespunzătoare, incluzând reducerea, modificarea sau retragerea susținerii sale financiare sau rezilierea acordului.”

8.

La articolul 8 alineatul (2), se introduce următoarea literă:

„(aa)

să disemineze cele mai bune practici privind aspecte de interes general;”.

9.

Articolul 10 se elimină.

10.

Articolul 13 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Înainte de a lansa cererile de propuneri în vederea selectării CCI-urilor, EIT face publice normele sale de procedură, normele sale financiare specifice menționate la articolul 21 alineatul (1) și criteriile detaliate pentru selectarea CCI-urilor menționate la articolul 7.”.

11.

Articolul 14 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   CCI-urile sunt finanțate în special din următoarele surse:

(a)

contribuții din partea organizațiilor partenere, reprezentând o sursă importantă de finanțare;

(b)

contribuții voluntare din partea statelor membre, a țărilor terțe sau a autorităților publice ale acestora;

(c)

contribuții din partea unor organisme sau instituții internaționale;

(d)

venituri provenite din activele și activitățile proprii ale CCI-urilor sau din redevențe din drepturi de proprietate intelectuală;

(e)

donații de capital, inclusiv cele gestionate de Fundația EIT;

(f)

moșteniri, donații și contribuții din partea unor persoane, instituții, fundații sau orice alte organisme naționale;

(g)

contribuții din partea EIT;

(h)

instrumente financiare, inclusiv cele finanțate de la bugetul general al Uniunii.

Contribuțiile pot include contribuții în natură.”;

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Contribuția din partea EIT la CCI-uri poate acoperi până la 100 % din costurile eligibile totale ale activităților cu valoare adăugată ale CCI-urilor.”;

(c)

se adaugă următoarele alineate:

„(6)   Contribuția EIT nu depășește, în medie, 25 % din fondurile totale ale CCI-urilor.

(7)   EIT creează un mecanism concurențial de analiză pentru alocarea unei părți adecvate din contribuția sa financiară anuală către CCI-uri. Acesta include evaluarea planurilor de afaceri ale CCI-urilor și a rezultatelor economice ale acestora evaluate prin monitorizarea continuă.”.

12.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Programarea și raportarea

(1)   EIT adoptă un program de activitate trienal continuu, bazat pe ASI, după ce aceasta va fi adoptată, care cuprinde o descriere a priorităților majore și a inițiativelor planificate ale EIT și ale CCI-urilor, incluzând o estimare a necesarului de finanțare și sursele acesteia. Programul conține, de asemenea, indicatori corespunzători pentru monitorizarea activităților CCI-urilor și ale EIT, utilizând o abordare axată pe rezultate. Programul de activitate trienal continuu preliminar este transmis de EIT Comisiei până la data de 31 decembrie a anului care se încheie cu doi ani înainte de data intrării în vigoare a programului de activitate trienal respectiv (anul N - 2).

Comisia emite, în termen de trei luni de la transmiterea programului de activitate, un aviz cu privire la obiectivele specifice ale EIT, astfel cum sunt definite în Orizont 2020, precum și la complementaritățile acestuia cu politicile și instrumentele Uniunii. EIT ține seama în mod corespunzător de avizul Comisiei, iar în caz de dezacord, își justifică poziția. Programul de activitate final este transmis de către EIT Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, în scop de informare. La cerere, directorul prezintă comisiei competente din cadrul Parlamentului European programul de activitate final.

(2)   EIT adoptă un raport anual, până la data de 30 iunie a fiecărui an. Raportul prezintă activitățile realizate de EIT și de CCI-uri în cursul anului calendaristic anterior și evaluează rezultatele în raport cu obiectivele, indicatorii și calendarul stabilite, riscurile asociate activităților desfășurate, utilizarea resurselor și funcționarea generală a EIT. EIT transmite raportul anual Parlamentului European și Consiliului și le informează cel puțin o dată pe an cu privire la activitățile EIT, la contribuția sa la Orizont 2020 și la politicile și obiectivele Uniunii în materie de inovare, cercetare și învățământ.”.

13.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), cuvântul „cinci” se înlocuiește cu cuvântul „trei”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(2a)   Comisia poate efectua evaluări suplimentare ale tematicilor sau subiectelor de importanță strategică, cu asistență din partea experților independenți, pentru a examina progresele realizate de EIT în îndeplinirea obiectivelor stabilite, pentru a identifica factorii care contribuie la punerea în aplicare a activităților și pentru a identifica cele mai bune practici. În demersul său, Comisia ține pe deplin seama de impactul de natură administrativă asupra EIT și a CCI-urilor.”.

14.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   ASI definește domeniile prioritare și strategia pe termen lung pentru EIT și include o evaluare a impactului socioeconomic și a capacității acestuia de a genera cea mai bună valoare adăugată în materie de inovare. ASI ține seama de rezultatele monitorizării și evaluării EIT menționate la articolul 16.”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(2a)   ASI include o analiză a posibilelor sinergii și complementarități, care trebuie să fie adecvate, între activitățile EIT și alte inițiative, instrumente și programe ale Uniunii.”;

(c)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Pe baza unei propuneri din partea Comisiei, Parlamentul European și Consiliul adoptă ASI în conformitate cu articolul 173 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.”.

15.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Angajamentele bugetare

(1)   Pachetul financiar din cadrul Orizont 2020 pentru punerea în aplicare a prezentului regulament pe perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2020 este de 2 711,4 milioane EUR în prețuri curente.

(2)   Această sumă reprezintă referința principală pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (*3).

(3)   Creditele anuale sunt autorizate de către Parlamentul European și de către Consiliu în limita cadrului financiar. Contribuția financiară a EIT la CCI-uri este acordată din acest pachet financiar.

(*3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.”"

16.

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Consiliul de conducere adoptă proiectul de estimare, împreună cu un proiect de schemă de personal și cu programul de activitate trienal continuu preliminar și le transmite Comisiei până la data de 31 decembrie a anului N - 2.”;

(b)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Pe baza estimării, Comisia introduce în proiectul de buget general al Uniunii estimările pe care le consideră necesare pentru valoarea subvenției care urmează să fie plătită din bugetul general.”.

17.

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următorul alineat:

„(1a)   Contribuția financiară la EIT este pusă în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 și cu Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.”

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   La recomandarea Consiliului, Parlamentul European, acordă, înaintea datei de 15 mai a anului N + 2, descărcarea de gestiune directorului în ceea ce privește executarea bugetului EIT pentru anul N.”.

18.

Articolul 22 alineatul (4) se elimină.

19.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 22a

Lichidarea EIT

În cazul încetării activității EIT, lichidarea sa intervine sub supravegherea Comisiei, în conformitate cu legislația aplicabilă. Acordurile cu CCI-urile și documentul de înființare a Fundației EIT menționează dispozițiile corespunzătoare unei astfel de situații.”.

Articolul 2

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 294/2008 se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 122.

(2)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014 – 2020) – Orizont 2020 (A se vedea pagina 81 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(6)  Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (JO L 97, 9.4.2008, p. 1).


ANEXĂ

Statutul Institutului European de Inovare și Tehnologie

SECȚIUNEA 1

COMPONENȚA CONSILIULUI DE CONDUCERE

1.

Consiliul de conducere este format din membri numiți și din membri reprezentativi.

2.

Există 12 membri numiți de Comisie, asigurându-se un echilibru între cei cu experiență în activități economice de profil, învățământ superior și cercetare. Membrii sunt numiți pentru un mandat de patru ani, care nu poate fi reînnoit.

Ori de câte ori este necesar, consiliul de conducere transmite Comisiei o propunere de numire a unui nou membru (sau a unor noi membri). Candidatul (candidații) sunt aleși pe baza rezultatelor unei proceduri deschise și transparente, care include consultarea cu părțile interesate.

Comisia are în vedere echilibrul dintre experiența în materie de învățământ superior, cercetare, inovare și activități economice de profil, precum și echilibrul între sexe și echilibrul geografic și ia în considerare mediile învățământului superior, cercetării și inovării din întreaga Uniune.

Comisia numește membrul (membrii) și informează Parlamentul European și Consiliul în legătură cu procesul de selecție și cu numirea finală a membrilor respectivi ai consiliului de conducere.

În cazul în care un membru numit nu este apt să își încheie mandatul, este numit un membru supleant prin aceeași procedură ca și pentru membrul inapt, pentru a finaliza mandatul acestuia. Un membru supleant care a activat o perioadă mai mică de doi ani poate fi renumit de către Comisie pentru o perioadă suplimentară de patru ani la solicitarea consiliului de conducere.

Pe parcursul unei perioade de tranziție, membrii consiliului numiți inițial pentru o perioadă de șase ani își finalizează mandatul. Până la momentul respectiv, activează 18 membri numiți. În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, o treime dintre cei doisprezece membri numiți în 2012 sunt aleși de către consiliul de conducere cu aprobarea Comisiei pentru a activa o perioadă de doi ani, o treime pentru o perioadă de patru ani și o treime pentru o perioadă de șase ani.

În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, pentru a menține integritatea consiliului de conducere, Comisia poate decide, din proprie inițiativă, încetarea mandatului unui membru al consiliului de conducere.

3.

Există trei membri reprezentativi aleși de CCI-uri din cadrul organizațiilor lor partenere. Ei au un mandat de doi ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Mandatul lor încetează în cazul în care părăsesc CCI.

Condițiile și procedurile de alegere și înlocuire a membrilor reprezentativi se adoptă de către consiliul de conducere pe baza unei propuneri a directorului. Acest mecanism asigură o reprezentare corespunzătoare a diversității și ia în considerare evoluția CCI-urilor.

Pe parcursul unei perioade de tranziție, membrii reprezentativi aleși inițial pentru o perioadă de trei ani își finalizează mandatul. Până la momentul respectiv, activează patru membri reprezentativi.

4.

Membrii consiliului de conducere acționează în interesul EIT, într-un mod independent și transparent, pentru a îndeplini obiectivele și a realiza misiunea acestuia, asigurându-i identitatea, autonomia și coerența.

SECȚIUNEA 2

RESPONSABILITĂȚILE CONSILIULUI DE CONDUCERE

Consiliul de conducere ia deciziile strategice necesare, în special:

(a)

adoptă Agenda strategică de inovare (ASI) a EIT, programul de activitate continuu trienal, bugetul acestuia, conturile sale anuale și bilanțul său anual, precum și raportul său anual de activitate, pe baza unei propuneri a directorului;

(b)

adoptă criterii și proceduri de finanțare, monitorizare și evaluare a activităților CCI-urilor, pe baza unei propuneri a directorului;

(c)

adoptă procedura de selectare a CCI-urilor;

(d)

selectează și desemnează un parteneriat drept CCI sau retrage desemnarea dacă este necesar;

(e)

asigură evaluarea continuă a activităților CCI-urilor;

(f)

adoptă regulamentul său de procedură, cel pentru comitetul executiv, precum și normele financiare specifice ale EIT;

(g)

definește, cu acordul Comisiei, onorariile corespunzătoare pentru membrii consiliului de conducere și ai comitetului executiv; aceste onorarii sunt stabilite ținând cont de remunerațiile similare din statele membre;

(h)

adoptă o procedură de selectare a comitetului executiv și a directorului;

(i)

numește și, dacă este cazul, demite directorul și exercită autoritate disciplinară asupra acestuia;

(j)

numește contabilul și membrii comitetului executiv;

(k)

adoptă un cod de bună conduită privind conflictele de interese;

(l)

dacă este cazul, înființează grupuri consultative care pot activa pe o perioadă definită;

(m)

înființează o funcție de auditor intern în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 (1);

(n)

este împuternicit să înființeze o fundație având ca obiectiv specific promovarea și sprijinirea activităților EIT;

(o)

decide cu privire la regimul lingvistic al EIT, ținând seama de principiile existente cu privire la multilingvism și de necesitățile practice impuse de operațiunile sale;

(p)

promovează EIT la nivel mondial, pentru a-i spori atractivitatea și pentru a-l transforma într-un organism de talie mondială în ceea ce privește excelența în cercetare, inovare și învățământul superior;

SECȚIUNEA 3

FUNCȚIONAREA CONSILIULUI DE CONDUCERE

1.

Consiliul de conducere își alege președintele dintre membrii numiți. Mandatul președintelui este de doi ani, reînnoibil o singură dată.

2.

Fără a aduce atingere punctului 3, consiliul de conducere adoptă decizii prin majoritate simplă a membrilor cu drept de vot.

Cu toate acestea, deciziile luate în temeiul secțiunii 2 literele (a), (b), (c), (i) și (o), precum și al punctului 1 din prezenta secțiune necesită o majoritate de două treimi din voturile membrilor săi.

3.

Membrii reprezentativi nu pot vota deciziile luate în temeiul secțiunii 2 literele (b), (c), (d), (e), (f), (g), (i), (j), (k), (o) și (p).

4.

Consiliul de conducere se reunește în ședință ordinară cel puțin de trei ori pe an și în ședință extraordinară când aceasta este convocată de președintele său sau la cererea a cel puțin unei treimi din totalul membrilor săi.

5.

Consiliul de conducere este asistat de comitetul executiv. Comitetul executiv este format din trei membrii desemnați și din președintele consiliului de conducere, care prezidează și comitetul executiv. Cei trei membri, alții decât președintele, sunt aleși de către consiliul de conducere din rândul membrilor numiți ai consiliului de conducere. Consiliul de conducere poate delega comitetului executiv sarcini specifice.

SECȚIUNEA 4

DIRECTORUL

1.

Directorul este o persoană de o înaltă calificare și reputație în domeniile de funcționare ale EIT. Directorul este numit de consiliul de conducere pentru un mandat de patru ani. Consiliul de conducere poate prelungi o singură dată respectivul mandat pentru o durată de patru ani în cazul în care consideră că acest fapt este în interesul EIT.

2.

Directorul este responsabil cu gestionarea operațiunilor și a activităților de zi cu zi ale EIT și este reprezentantul legal al acestuia. Directorul răspunde în fața consiliului de conducere și îi transmite rapoarte în mod continuu cu privire la evoluția activităților EIT.

3.

Directorul are, în special, următoarele atribuții:

(a)

organizează și gestionează activitățile EIT;

(b)

sprijină consiliul de conducere și comitetul executiv în activitatea lor, asigură activitatea de secretariat pentru reuniunile lor și le furnizează toate informațiile necesare exercitării funcțiilor lor;

(c)

pregătește un proiect de ASI, un program de activitate trienal continuu preliminar, proiectul de raport anual și proiectul de buget anual pentru a fi transmise consiliului de conducere;

(d)

pregătește și gestionează procesul de selectare a CCI-urilor și asigură desfășurarea în mod transparent și obiectiv a diferitelor etape ale acestui proces;

(e)

pregătește, negociază și încheie acorduri contractuale cu CCI-uri;

(f)

organizează Forumul părților interesate, inclusiv configurația specială a reprezentanților statelor membre;

(g)

asigură punerea în aplicare a unor proceduri eficiente de monitorizare și evaluare a performanțelor EIT în conformitate cu articolul 16 din prezentul regulament;

(h)

răspunde de aspectele administrative și financiare, inclusiv de execuția bugetului EIT, luând în considerare în mod corespunzător recomandările primite din partea funcției de audit intern;

(i)

este responsabil de toate aspectele legate de personal;

(j)

prezintă proiectele de conturi anuale și proiectul de bilanț anual funcției de audit intern și, ulterior, consiliului de conducere, prin intermediul comitetului executiv;

(k)

asigură îndeplinirea obligațiilor EIT cu privire la contractele și acordurile pe care le încheie;

(l)

asigură o comunicare eficientă cu instituțiile Uniunii;

(m)

acționează în interesul EIT, într-un mod independent și transparent, pentru a îndeplini obiectivele și a realiza misiunea acestuia, asigurându-i identitatea, autonomia și coerența.

SECȚIUNEA 5

PERSONALUL EIT

1.

Personalul EIT este format din persoane angajate direct de către EIT pe bază de contract încheiat pe perioadă determinată. Condițiile de angajare aplicabile altor angajați ai Uniunii Europene se aplică directorului și personalului EIT.

2.

Experții pot fi detașați la EIT, pentru o durată limitată. Consiliul de conducere adoptă dispozițiile care permit experților detașați să lucreze la EIT și care definesc drepturile și responsabilitățile acestora.

3.

În ceea ce privește personalul său, EIT exercită competențele care îi revin autorității autorizate să încheie contracte cu membrii personalului.

4.

Unui membru al personalului i se poate solicita să repare, total sau parțial, orice prejudiciu suferit de EIT ca urmare a unei abateri grave de conduită comisă de acesta în cursul sau în legătură cu exercitarea îndatoririlor sale.

(1)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, 31.12.2002, p. 72).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/185


REGULAMENTUL (UE) NR. 1293/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 614/2007

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Politica și legislația Uniunii în domeniul mediului și al climei au adus îmbunătățiri substanțiale stării mediului. Cu toate acestea, continuă să existe provocări majore în materie de mediu și climă, iar nesoluționarea lor va avea consecințe semnificative pentru Uniune.

(2)

Abordarea acestor provocări în materie de mediu și climă, dată fiind amploarea și complexitatea lor, ar trebui finanțată în principal prin intermediul programelor majore de finanțare ale Uniunii. În comunicarea sa din 29 iunie 2011 întitulată „Un buget pentru Europa 2020”, recunoscând provocarea pe care o reprezintă schimbările climatice, Comisia a declarat că intenționează să majoreze la cel puțin 20 % proporția din bugetul Uniunii alocată chestiunilor de ordin climatic, cu ajutorul contribuției din partea diferitelor politici. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la atingerea acestui obiectiv.

(3)

Respectivele programe de finanțare ale Uniunii nu pot răspunde tuturor necesităților specifice în materie de mediu și politici climatice. În aceste domenii sunt necesare abordări specifice, care să răspundă unor probleme precum integrarea neuniformă a obiectivelor din domeniile respective în practicile statelor membre, punerea în aplicare neuniformă și inadecvată a legislației în statele membre, precum și diseminarea insuficientă de informații privind obiectivele de politică și promovarea insuficientă a acestora. Este oportun să se asigure continuarea programului instituit prin Regulamentul (CE) nr. 614/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și să se adopte un nou regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un program special de finanțare pentru mediu și politici climatice. („programul LIFE”). Pentru ca finanțarea din partea Uniunii să aibă un impact substanțial, ar trebui dezvoltate sinergii strânse între programul LIFE și alte programe de finanțare ale Uniunii și ar trebui asigurată complementaritatea acestora.

(4)

Activele de mediu sunt distribuite inegal pe teritoriul Uniunii, însă beneficiile pe care le generează sunt resimțite la nivelul întregii Uniuni și privesc Uniunea ca întreg. Obligația Uniunii de a conserva activele respective impune aplicarea coerentă a principiului solidarității și al partajării responsabilităților, ceea ce necesită ca unele probleme legate de mediu și de climă cu care se confruntă Uniunea să fie abordate mai bine la nivel regional sau local. Începând cu 1992, programele LIFE au jucat un rol esențial în repartizarea mai eficientă a solidarității și a responsabilităților partajate în ceea ce privește conservarea binelui comun în contextul mediului și al climei Uniunii. Programul LIFE ar trebui să continue să joace acest rol.

(5)

Date fiind caracteristicile și amploarea sa, programul LIFE nu poate soluționa toate problemele legate de mediu și de climă. Obiectivul acestui program ar trebui să fie mai degrabă de a acționa ca un catalizator pentru introducerea unor schimbări la nivelul elaborării și al punerii în aplicare a politicilor, prin furnizarea și diseminarea de soluții și a celor mai bune practici în vederea atingerii obiectivelor în materie de mediu și de climă, precum și prin promovarea unor tehnologii inovatoare în domeniul mediului și al schimbărilor climatice. În acest demers, programul LIFE ar trebui să sprijine punerea în aplicare a Programului general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2002 „O viață bună, în limitele planetei noastre” instituit prin Decizia Parlamentului European și a Consiliului (5) („al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii”).

(6)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar de 3 456 655 milioane EUR în prețuri curente, care reprezintă 0,318 % din suma totală a creditelor de angajament astfel cum se specifică în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 (6), pentru întreaga durată a programului LIFE, constituind principala valoare de referință, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (7), pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

(7)

În concordanță cu concluziile Consiliului European de la Luxemburg din decembrie 1997 și ale Consiliului European de la Salonic din iunie 2003, țările candidate și țările din Balcanii de Vest care participă la Procesul de Stabilizare și Asociere, precum și țările la care se aplică politica europeană de vecinătate, ar trebui să fie eligibile pentru a participa la programele Uniunii, în conformitate cu condițiile stabilite în acordurile bilaterale sau multilaterale relevante încheiate cu țările respective.

(8)

În temeiul Deciziei 2001/822/CE a Consiliului (8) („Decizia de asociere peste mări”), persoanele fizice dintr-o țară sau teritoriu de peste mări (TTPM) și, dacă este cazul, publicul relevant și/sau organismele și instituțiile private dintr-un TTPM sunt eligibile să participe la programele Uniunii sub rezerva respectării normelor și obiectivelor programului respectiv, precum și a regimului aplicabil statului membru de care aparține TTPM.

(9)

Pentru ca investițiile realizate pe teritoriul Uniunii în domeniul mediului și al climei să fie eficiente, unele activități trebuie să se desfășoare în afara granițelor acesteia. Este posibil ca investițiile respective să nu fie întotdeauna finanțate în cadrul instrumentelor financiare de acțiune externă ale Uniunii. Intervențiile în țările care nu participă direct la programul LIFE și participarea persoanelor juridice stabilite în țările respective la activități finanțate în cadrul programului LIFE ar trebui să fie posibile în mod excepțional, dacă sunt îndeplinite anumite condiții stabilite în prezentul regulament.

(10)

De asemenea, prezentul regulament ar trebui să ofere un cadru de cooperare cu organizațiile internaționale relevante și de sprijinire a acestora, pentru a răspunde la necesitățile strategice în materie de mediu și climă care nu intră sub incidența instrumentelor financiare de acțiune externă, cum ar fi anumite studii.

(11)

Cerințele în materie de mediu și climă ar trebui integrate în politicile și activitățile Uniunii. Prin urmare, programul LIFE ar trebui să fie complementar cu alte programe de finanțare ale Uniunii, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională (9), Fondul social european (10), Fondul de coeziune (11), Fondul european de garantare agricolă (12), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (13), Fondul european pentru afaceri maritime și pescuit, și Programul cadru pentru cercetare și inovare (14) ("programul Orizont 2020").

Comisia și statele membre ar trebui să asigure această complementaritate la toate nivelurile. La nivelul Uniunii, complementaritatea ar trebui asigurată prin stabilirea unei cooperări structurate între programul LIFE și programele de finanțare ale Uniunii cu gestionare partajată din cadrul strategic comun stabilit prin Regulamentul Parlamentului european și al Consiliului (UE) nr. /2013 (15) (Regulamentul privind dispozițiile comune), în special pentru a promova finanțarea activităților care completează proiectele integrate sau pentru a sprijini utilizarea soluțiilor, metodelor și abordărilor elaborate în cadrul programului LIFE. De asemenea, programul LIFE ar trebui să încurajeze valorificarea rezultatelor cercetării și inovării în domeniul mediului și al climei, obținute în cadrul programului Orizont 2020. În acest context, programul LIFE ar trebui să ofere oportunități de cofinanțare pentru proiecte generatoare de beneficii în materie de mediu și de climă evidente, pentru a asigura crearea de sinergii între programul LIFE și programul Orizont 2020. Coordonarea este necesară pentru evitarea dublei finanțări. Comisia ar trebui să ia măsuri pentru a preveni suprapunerile și apariția unor sarcini administrative suplimentare pentru beneficiarii proiectului generate de obligațiile de raportare din diversele instrumente financiare. Pentru a asigura claritatea și fezabilitatea practică a proiectelor integrate din cadrul programului LIFE ar trebui să se stabilească potențiale modalități de cooperare într-o etapă timpurie. Statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a face referire la aceste modalități în cadrul acordurilor lor de parteneriat pentru a asigura că se poate ține seama de avantajele proiectelor integrate în cadrul elaborării programelor operaționale sau a programelor de dezvoltare rurală.

(12)

Oprirea și inversarea tendinței de declin al biodiversității, precum și eficientizarea utilizării resurselor, alături de abordarea preocupărilor legate de mediu și de sănătate rămân provocări-cheie pentru Uniune. Aceste provocări necesită eforturi sporite, la nivelul Uniunii, pentru a furniza soluții și cele mai bune practici care să contribuie la atingerea obiectivelor prevăzute în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 întitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (denumită în continuare „strategia Europa 2020”). În plus, guvernanța îmbunătățită, în special prin campanii de sensibilizare și prin implicarea părților interesate, este esențială pentru atingerea obiectivelor de mediu. Prin urmare, subprogramul pentru mediu ar trebui să aibă trei domenii prioritare de acțiune: „mediu și utilizarea eficientă a resurselor”, „natură și biodiversitate” și „guvernanță și informare în domeniul mediului”. Ar trebui ca proiectele finanțate in cadrul programului LIFE să poată contribui la atingerea obiectivelor specifice în cel puțin două dintre domeniile prioritare respective și să implice participarea a cel puțin două state membre.

(13)

Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 întitulată „Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” a propus etapele și acțiunile necesare pentru a orienta Uniunea către o creștere sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Prin urmare, domeniul prioritar „mediu și utilizarea eficientă a resurselor” ar trebui să sprijine punerea în aplicare eficace a politicii de mediu a Uniunii de către sectoarele public și privat, în special în sectoarele de mediu reglementate de Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, prin facilitarea dezvoltării și a schimbului de noi soluții și bune practici. În acest context, Comisia ar trebui să asigure coerența cu programul Orizont 2020 și ar trebui să evite suprapunerile cu acesta.

(14)

Comunicarea Comisiei din 3 mai 2011 întitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (denumită în continuare „strategia Uniunii în domeniul biodiversității pentru 2020”) a stabilit obiective specifice în vederea opririi și inversării tendinței de declin al biodiversității. Printre aceste obiective se numără punerea în aplicare integrală a Directivei 92/43/CEE (16) și a Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17), precum și menținerea și refacerea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice. Programul LIFE ar trebui să contribuie la atingerea obiectivelor respective. Prin urmare, domeniul prioritar „natură și biodiversitate” ar trebui să se axeze pe punerea în aplicare și gestionarea rețelei Natura 2000, instituită prin Directiva 92/43/CEE a Consiliului, în special în ceea ce privește cadrele de acțiune prioritară elaborate în temeiul articolului 8 din directiva respectivă, pe dezvoltarea și diseminarea de bune practici cu privire la biodiversitate, pe Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, precum și pe provocările mai ample în materie de biodiversitate, identificate în strategia Uniunii în domeniul biodiversității pentru 2020.

(15)

Contribuția programului LIFE la nevoile anuale de finanțare a rețelei Natura 2000 ar trebui privită în contextul cheltuielilor cu biodiversitatea acoperite din alte fonduri ale Uniunii. Ar trebui să se acorde o importanță specială programelor integrate din cadrul programului LIFE ca mecanism coordonat de finanțare pentru rețeaua Natura 2000, având în vedere potențialul acestora de a mobiliza fonduri și de a crește capacitatea de absorbție pentru cheltuielile din domeniul „natură și biodiversitate” în cadrul altor fonduri ale Uniunii.

(16)

Pădurile joacă un rol semnificativ pentru mediu și climă în ceea ce privește, de exemplu, biodiversitatea, apa, solul, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Pădurile și solurile contribuie la reglarea climei prin absorbirea dioxidului de carbon (CO2) din atmosferă și prin stocarea unor cantități enorme de carbon. Pentru optimizarea acestui rol, sunt necesare date și informații relevante și compatibile. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să reprezinte, de asemenea, un cadru pentru sprijinirea sinergiilor între acțiunile din domeniul mediului și al climei, asociate cu pădurile și solurile, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea acestor acțiuni. Alte domenii care se pretează la crearea unor sinergii mai mari sunt deficitul de apă și secetele, precum și gestionarea riscurilor de inundații.

(17)

Pentru a optimiza utilizarea resurselor programului LIFE, ar trebui încurajate sinergiile între acțiunile efectuate în cadrul subprogramului pentru mediu, în special cele pentru protejarea biodiversității, și măsurile vizând reducerea impactului schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, luate în cadrul subprogramului pentru politici climatice.

(18)

Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011 întitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” („Foaia de parcurs 2050”) a recunoscut faptul că testarea de noi abordări cu privire la atenuarea schimbărilor climatice va rămâne un factor esențial pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. De asemenea, trebuie asigurată adaptarea la schimbările climatice, ca prioritate transsectorială a Uniunii. Mai mult decât atât, promovarea guvernanței și sensibilizarea sunt esențiale pentru obținerea de rezultate constructive și pentru asigurarea implicării părților interesate. Prin urmare, subprogramul pentru politici climatice ar trebui să sprijine eforturi prin care se aduc contribuții în trei domenii prioritare: „atenuarea schimbărilor climatice”, „adaptarea la schimbările climatice” și „guvernanța și informarea în domeniul climei”. Ar trebui ca proiectele finanțate in cadrul programului LIFE să poată contribui la atingerea obiectivelor specifice în cel puțin două dintre domeniile prioritare respective și să implice participarea a cel puțin două state membre.

(19)

Domeniul prioritar „Atenuarea schimbărilor climatice” ar trebui să contribuie la elaborarea și la punerea în aplicare a politicii și legislației Uniunii în domeniul climei, în special în ceea ce privește monitorizarea și raportarea gazelor cu efect de seră, politicile legate de exploatarea terenurilor, de schimbarea destinației terenurilor și de silvicultură, conservarea rezervoarelor naturale de carbon, sistemul de comercializare a cotelor de emisii, eforturile statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, captarea și stocarea carbonului, energia din surse regenerabile, eficiența energetică, transporturile și combustibilii, stratul de ozon și gazele fluorurate. Se consideră că construcția proiectelor de infrastructură de capturare și stocare nu intră în domeniul de aplicare al programului LIFE și, prin urmare, nu este sprijinită.

(20)

Primele consecințe ale schimbărilor climatice, cum sunt condițiile meteorologice extreme, generatoare de inundații și secete, precum și nivelurile mării și temperaturile ridicate, pot fi deja percepute în Europa și în întreaga lume. Domeniul prioritar „adaptarea la schimbările climatice” ar trebui, prin urmare, să ajute populațiile, sectoarele economice și regiunile în eforturile de adaptare la aceste efecte, prin măsuri și strategii de adaptare specifice, pentru a asigura o mai bună reziliență a Uniunii. Acțiunile din acest domeniu ar trebui să fie complementare cu acțiunile eligibile pentru finanțare în cadrul instrumentului financiar de protecție civilă instituit prin Decizia nr. /2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (18). Se consideră că construcția proiectelor de infrastructură de anvergură nu intră în domeniul de aplicare al programului LIFE și, prin urmare, nu este sprijinită.

(21)

Punerea în aplicare integrală a politicii și a legislației în domeniul mediului și al climei este legată inextricabil de îmbunătățirea guvernanței, de creșterea implicării părților interesate și de diseminarea informațiilor. Prin urmare, domeniile prioritare „guvernanță” și „informare” ar trebui să sprijine, în cazul ambelor subprograme, dezvoltarea de platforme și schimbul de bune practici în vederea unei mai bune conformități și a unei mai bune aplicări a legislației, inclusiv prin dezvoltarea de programe de formare pentru judecători și pentru procurorii publici, și ar trebui să genereze sprijin din partea publicului și al părților interesate pentru eforturile Uniunii de elaborare a politicilor în domeniul mediului și al climei. Concret, ar trebui ca acestea să sprijine realizarea de îmbunătățiri în ceea ce privește diseminarea bazei de cunoștințe, a celor mai bune practici și a modalităților de punere în aplicare a legislației Uniunii, precum și realizarea de îmbunătățiri în ceea ce privește sensibilizarea și participarea publicului, precum și accesul la informații și la justiție în probleme de mediu.

(22)

În cadrul prezentului regulament, sprijinul ar trebui acordat în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Proiectele finanțate în temeiul programului LIFE ar trebui să îndeplinească criteriile de eligibilitate și de acordare pentru a se asigura utilizarea optimă a fondurilor Uniunii și valoarea adăugată la nivel European. La evaluarea valorii adăugate a Uniunii, Comisia ar trebui să acorde o atenție specială, după cum este cazul în cadrul domeniilor prioritare, potențialului de replicare și de transferabilitate al proiectelor, sustenabilității rezultatelor acestora și contribuției pentru atingerea obiectivelor generale și specifice în domeniile prioritare, precum și priorităților tematice pute în aplicare prin subiectele proiectelor. Ar trebui încurajate proiectele cu impact transsectorial. Comisia ar trebui, de asemenea, să promoveze și să încurajeze utilizarea achizițiilor publice ecologice, în special în momentul punerii în aplicare proiectelor.

(23)

În vederea menținerii unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea în cadrul pieței interne și pentru a evita denaturarea nejustificată a concurenței, finanțarea acordată în cadrul programului LIFE a trebui să remedieze, acolo unde este necesar, disfuncționalitățile pieței. Mai mult decât atât, în cazurile în care finanțarea respectivă constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aceasta ar trebui concepută de o manieră conformă cu normele privind ajutoarele de stat, astfel încât să se evite denaturări ale pieței cum ar fi excluderea (crowding-out) finanțării private, crearea unor structuri de piață ineficiente sau susținerea unor societăți ineficiente, și nu poate fi pusă în practică decât după aprobarea sa de către Comisie, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE, cu excepția cazului în care finanțarea respectivă respectă un regulament adoptat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98 al Consiliului (20).

(24)

Pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a politicii climatice și de mediu și pentru a spori gradul de integrare a obiectivelor climatice și de mediu în cadrul altor politici, programul LIFE ar trebui să susțină proiecte care sprijină abordări integrate cu privire la punerea în aplicare legislației și politicilor din domeniul mediului și al climei. Aceste proiecte integrate ar trebui să servească drept instrumente concrete pentru consolidarea integrării obiectivelor în materie de climă și de mediu în alte politici ale Uniunii și în cheltuielile globale ale Uniunii în conformitate cu Strategia Europa 2020. Ele ar trebui să furnizeze exemple de bune practici pentru punerea în aplicare eficientă și bine coordonată a politicii climatice și de mediu a Uniunii în statele membre și în regiuni. În cazul subprogramului pentru mediu, proiectele integrate respective ar trebui să se axeze în principal pe punerea în aplicare strategiei Uniunii în domeniul biodiversității pentru 2020, având în vedere în special gestionarea și consolidarea eficace a rețelei Natura 2000, instituită prin Directiva 92/43/CEE prin punerea în aplicare a cadrelor de acțiune prioritară elaborate în temeiul articolului 8 din directiva respectivă, a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21), precum și a legislației din domeniul deșeurilor și al aerului.

(25)

Deși se axează pe temele identificate, proiectele integrate ar trebui să fie mecanisme de execuție cu scopuri multiple (urmărind, de exemplu, obținerea unor beneficii de mediu și consolidarea capacităților) care să permită obținerea de rezultate în alte domenii de politică, în special politica privind mediul marin, în conformitate cu obiectivele stabilite prin Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22). Proiectele integrate ar putea fi utilizate și în alte sectoare de mediu. În cazul subprogramului pentru politici climatice, proiectele respective ar trebui să vizeze, în special, strategii și planuri de acțiune pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea.

(26)

Proiectele integrate ar trebui să sprijine numai o serie de activități și măsuri specifice, în timp ce alte activități care le completează pe cele incluse în proiecte ar trebui finanțate din alte programe de finanțare ale Uniunii, precum și din fonduri naționale, regionale și din fonduri provenind din sectorul privat. Finanțarea prin intermediul programului LIFE ar trebui să valorifice sinergiile și să asigure coerența între diferitele surse de finanțare ale Uniunii prin imprimarea unei orientări strategice în materie de mediu și de climă, asigurând, totodată, simplificarea procedurilor.

(27)

Proiectele integrate, a căror orientare strategică este punerea în aplicare a legislației și politicii Uniunii în materie de climă și mediu, prin abordări integrate, necesită acțiuni în întreaga Uniune și în toate sectoarele vizate de prezentul regulament. Aceasta necesită introducerea unui element de distribuție în procesul de selecție pentru a facilita asigurarea echilibrului geografic, fiind, de asemenea, necesar ca statele membre să încerce, dacă este necesar cu sprijinul unui proiect LIFE de asistență tehnică, să pregătească și să propună cel puțin un proiect integrat în timpul perioadei de programare LIFE.

(28)

Având în vedere noutatea abordării pe bază de proiecte integrate, părțile implicate ar trebui să fie sprijinite, atunci când este necesar, cu asistență tehnică. O procedură de depunere a candidaturilor în două etape ar trebui să ușureze faza de aplicare. În prima etapă, un plan financiar ar trebui să indice sursele de finanțare ale Uniunii, naționale sau private care urmează să fie mobilizate și în ce măsură. Doar în a doua etapă ar trebui să se solicite scrisori de intenție din partea a cel puțin o altă sursă de finanțare pentru a asigura îndeplinirea cerinței de mobilizare a unei surse de finanțare suplimentare. În timpul fazei de atribuire ar trebui să se țină seama de măsura în care sunt mobilizate alte fonduri ale Uniunii.

(29)

Reușita proiectelor integrate depinde de colaborarea strânsă dintre autoritățile naționale, regionale și locale și actorii nestatali interesați de obiectivele programului LIFE. Prin urmare, ar trebui aplicate principiile transparenței și publicării deciziilor privind elaborarea, punerea în aplicare, evaluarea și monitorizarea proiectelor.

(30)

În cazul proiectelor din cadrul subprogramului pentru mediu, altele decât proiectele integrate, ar trebui să se facă o distribuire proporțională a fondurilor între toate statele membre pe durata primului program de lucru multianual, în conformitate cu principiul solidarității și al partajării responsabilităților, prin instituirea unor alocări naționale orientative.

(31)

Pentru a consolida capacitatea statelor membre de a participa la programul LIFE, ar trebui să se ofere statelor membre care îndeplinesc cerințele stabilite în prezentul regulament o finanțare garantată pentru proiectele de consolidare a capacității. Aceste fonduri ar trebui să fie disponibilizate pe baza unui plan convenit privind consolidarea capacității, care să descrie intervențiile și finanțarea necesare.

(32)

Calitatea ar trebui să constituie criteriul general pentru evaluarea proiectului și procesul de atribuire în programul LIFE. Elementele de distribuție introduse pentru a reflecta echilibrul geografic sunt orientative și nu ar trebui să implice fonduri sau alocări garantate pentru fiecare stat membru.

(33)

Uniunea este parte la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (UNECE) privind accesul la informații, participarea publicului și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”). Prin urmare, ar trebui sprijinită activitatea organizațiilor neguvernamentale (ONG) și a rețelelor de entități non-profit care urmăresc obiective de interes general pentru Uniune, întrucât acestea sunt eficace pentru sprijinirea obiectivelor Convenției de la Aarhus prin faptul că susțin preocupările și opiniile cetățenilor Uniunii în cadrul procesului de elaborare a politicilor, precum și pentru sprijinirea punerii în aplicare convenției respective și pentru sensibilizarea publicului cu privire la problemele și la răspunsurile strategice legate de mediu și climă. Este oportun ca programul LIFE să sprijine o gamă largă de ONG-uri, precum și de rețele de entități non-profit care urmăresc obiective de interes general pentru Uniune și care își desfășoară activitatea, în principal, în domeniul protecției mediului și/sau al combaterii schimbărilor climatice, prin acordarea competitivă și transparentă a unor subvenții de funcționare, pentru a le permite să contribuie în mod eficace la politica Uniunii, precum și pentru a promova și consolida punerea în aplicare și asigurarea îndeplinirii obiectivelor Uniunii în materie de mediu și de climă, precum și prin crearea și consolidarea capacității lor, pentru a le permite să devină parteneri mai eficienți.

(34)

Pentru a-și îndeplini rolul care îi revine în inițierea elaborării și a punerii în aplicare a politicii de mediu și climatice, Comisia ar trebui să utilizeze resurse din programul LIFE pentru a sprijini inițierea, punerea în aplicare și integrarea politicii și legislației Uniunii în domeniul mediului și al climei, inclusiv achiziționarea de servicii și de bunuri. Resursele financiare alocate activităților de comunicare în temeiul prezentului regulament ar trebui să acopere, de asemenea, comunicarea instituțională cu privire la prioritățile politice ale Uniunii, precum și la statutul punerii în aplicare și transpunerii tuturor principalelor acte legislative ale Uniunii în domeniul mediului și al climei.

(35)

Decalajul actual de pe piață între cererea și oferta de împrumuturi, de acțiuni și de capital de risc sunt susceptibile să persiste în contextul crizei financiare și, prin urmare, este oportun să se permită utilizarea instrumentelor financiare pentru a sprijini proiectele cu capacitate de a genera venituri în domeniul mediului sau al climei. Instrumentele financiare sprijinite prin programul LIFE ar trebui să fie utilizate pentru a aborda necesitățile specifice ale pieței într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, în concordanță cu obiectivele programului, și ar trebui să nu determine scăderea finanțării private. Ar trebui să fie posibilă combinarea instrumentelor financiare cu subvenții finanțate din bugetul Uniunii, inclusiv în temeiul prezentului regulament.

(36)

Experiența dobândită cu programele LIFE anterioare a evidențiat necesitatea de a concentra eforturile asupra unor priorități strategice concrete în domeniul mediului și al climei și asupra unor domenii concrete de acțiune. Ar trebui ca aceste priorități tematice să nu fie exhaustive, pentru a permite candidaților să prezinte propuneri și în alte domenii, precum și pentru a încorpora idei noi pentru a reacționa la noile provocări. De asemenea, programele de lucru multianuale ar trebui să fie flexibile pentru a atinge obiectivele generale și specifice ale programului LIFE, asigurând, în același timp, stabilitatea necesară a temelor de proiect care pun în aplicare prioritățile tematice pentru ca potențialii candidați să își poată planifica, elabora și prezenta propunerile. Primul program de lucru multianual ar trebui să fie valabil timp de patru ani, fiind apoi urmat de un al doilea program de lucru cu o durată de trei ani. Ambele programe de lucru ar trebui să conțină o listă neexhaustivă de teme de proiect care pun în aplicare prioritățile tematice.

(37)

Experiența dobândită cu programele LIFE anterioare a subliniat importanța punctelor de contact naționale LIFE, în special pentru a acorda sprijin solicitanților și beneficiarilor, contribuind, astfel, la succesul punerii în aplicare a programelor. Sistemul de puncte de contact naționale și regionale LIFE ar trebui, prin urmare, continuat și, în măsura posibilului, consolidat, în special în statele membre cu un grad redus de absorbție a proiectelor, iar cooperarea dintre Comisie și punctele de contact naționale LIFE, precum și dintre punctele de contact naționale LIFE și punctele de contact regionale LIFE ar trebui consolidată. Experiența dobândită cu programele LIFE anterioare a evidențiat, de asemenea, importanța de a asigura diseminarea efectivă a rezultatelor proiectelor și a activităților de colaborare în rețea pentru a întări efectul de pârghie și valoarea adăugată a Uniunii a programului LIFE, în special prin organizarea de seminarii, ateliere și alte activități care să vizeze schimbul de experiență, de cunoștințe și de bune practici în cadrul Uniunii. Comisia ar trebui să continue și să consolideze activitățile de diseminare cu obiective specifice, inclusiv pe cele care vizează în mod special proiectele integrate, în special în statele membre cu un grad redus de absorbție a proiectelor, precum și în legătură cu sectoare specifice, precum și să faciliteze cooperarea și schimbul de experiență între beneficiarii programului LIFE și la scara largă. De asemenea, Comisia ar trebui să continue să publice periodic lista proiectelor finanțate prin intermediul programului LIFE, care să includă o scurtă descriere a obiectivelor și a rezultatelor obținute și un rezumat al fondurilor angajate, utilizând tehnologiile și mijloacele de comunicare în masă corespunzătoare.

(38)

În vederea simplificării programului LIFE și a reducerii sarcinii administrative pentru solicitanți și beneficiari, ar trebui utilizate mai frecvent sume și rate forfetare, fără compromiterea eligibilității TVA-ului și a costurilor cu personalul permanent în conformitate cu condițiile stabilite în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Conform practicii curente, suma contribuțiilor la proiect a organizațiilor publice (în calitate de beneficiari coordonatori și/sau beneficiari asociați) ar trebui să depășească cu cel puțin 2 % suma cheltuielilor salariale pentru personalul administrațiilor naționale alocat proiectului. Fondurile Uniunii nu pot fi folosite pentru subvenționarea bugetelor naționale, de exemplu pentru a acoperi costurile TVA. Totuși, există doar informații limitate cu privire la suma la care se ridică fondurile Uniunii folosite pentru a acoperi TVA. Prin urmare, în evaluarea sa intermediară și în evaluarea ex-post a programului LIFE, Comisia ar trebui să furnizeze o situație pentru fiecare stat membru a rambursărilor TVA pe care beneficiarii proiectelor din cadrul programului LIFE le-au solicitat în etapa plății finale.

(39)

Ratele maxime de cofinanțare ar trebui stabilite la nivelurile necesare pentru a menține nivelul eficient de sprijin acordat prin programul LIFE.

(40)

Programul LIFE și subprogramele sale ar trebui monitorizate și evaluate periodic pe baza unor indicatori de performanță corespunzători, pentru a permite reajustări, inclusiv orice revizie a priorităților tematice care este necesară. Atunci când definește mai bine indicatorii de performanță pentru evaluarea programelor și a proiectelor, Comisia ar trebui să pună accentul pe monitorizarea calității pe baza indicatorilor de performanță și a impactului și rezultatelor preconizate. De asemenea, Comisia ar trebui să propună o metodă de monitorizare a succesului pe termen lung al proiectelor, în special în domeniul prioritar „natură și biodiversitate”. Pentru a oferi o dovadă a beneficiilor colaterale în materie de schimbări climatice și de biodiversitate pe care le pot aduce cele două subprograme, precum și pentru a furniza informații cu privire la nivelul cheltuielilor, în cadrul monitorizării programului LIFE ar trebui supravegheate cheltuielile legate de climă și cele legate de biodiversitate, astfel cum sunt definite în comunicarea „Un buget pentru Europa 2020”. Această supraveghere ar trebui să se bazeze pe o metodologie simplă, prin plasarea cheltuielilor într-una din următoarele trei categorii: cheltuieli legate exclusiv de climă/biodiversitate (contabilizate la 100 %), cheltuieli legate în mare parte de climă/biodiversitate (contabilizate la 40 %) și cheltuieli care nu sunt legate de climă/biodiversitate (contabilizate la 0 %). Ar trebui ca metodologia respectivă să nu excludă utilizarea unor metodologii mai precise, dacă este cazul.

(41)

Având în vedere experiența de lungă durată a Comisiei în domeniul gestionării programului și proiectelor LIFE și experiența pozitivă a beneficiarilor programului LIFE cu echipele externe de monitorizare, gestionarea programului LIFE ar trebui să continue să fie asigurată de Comisie. Orice modificare a structurii de gestionare a programului LIFE și a proiectelor ar trebui să fie condiționată de efectuarea unei analize cost-beneficiu ex-ante și să acorde o atenție specială asigurării unei expertize adecvate și cuprinzătoare, în special în domeniul prioritar „natură și biodiversitate”.

(42)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, care să includă prevenirea, detectarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect și, dacă este cazul, sancțiuni.

(43)

Pentru a se asigura cea mai bună utilizare posibilă a fondurilor Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei cu privire la indicatorii de performanță aplicabili priorităților tematice pentru subprogramul pentru mediu și domeniilor tematice pentru subprogramul pentru politici climatice, precum și cu privire la modificarea priorităților tematice stabilite în anexa III și la modificarea procentului din buget alocat subvențiilor pentru proiecte care sprijină conservarea naturii și a biodiversității. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(44)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament cu privire la adoptarea programelor de lucru multianuale, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (23).

(45)

În cazul în care Comitetul pentru programul LIFE pentru mediu și politici climatice nu emite niciun aviz cu privire la un proiect de act de punere în aplicare, Comisia ar trebui să nu adopte proiectul de act de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Recursul la această procedură ar trebui justificat, printre altele, de nevoia de a verifica repartizarea proporțională a fondurilor între proiectele integrate, în special suma maximă care poate fi primită de un singur proiect integrat.

(46)

Pentru a se asigura o tranziție eficientă între măsurile adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 614/2007 și programul LIFE, este necesar să se continue monitorizarea, auditarea și evaluarea calitativă a activităților finanțate în temeiul respectivului regulament după data expirării acestuia.

(47)

Valoarea adăugată a programului LIFE derivă din specificitatea abordării și a orientării sale, datorită căreia intervențiile sale sunt adaptate în mod special la necesitățile în materie de mediu și climă. Programul LIFE poate să contribuie la punerea în aplicare mai eficientă a politicilor de mediu comparativ cu acțiunea individuală a statelor membre, datorită faptului că reunește mai multe resurse și mai multă expertiză. Programul oferă, de asemenea, platforma necesară pentru dezvoltarea și schimbul de bune practici și cunoștințe, pentru îmbunătățirea, catalizarea și accelerarea modificărilor în ceea ce privește punerea în aplicare acquis-ului și respectiv pentru consolidarea capacităților, sprijinirea actorilor din sectorul privat, în special a IMM-urilor, pentru testarea unor tehnologii și soluții la scară mică, și pentru a permite statelor membre și părților interesate să facă schimb de experiență. În plus, programul LIFE creează sinergii între fondurile Uniunii și cele naționale, mobilizând în același timp fonduri suplimentare din sectorul privat, mărind astfel coerența intervenției Uniunii și promovând o punere în aplicare mai omogenă a acquis-ului.

(48)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume contribuția la punerea în aplicare și dezvoltarea politicii și legislației Uniunii în domeniul mediului și al climei, inclusiv integrarea obiectivelor de mediu și climatice în alte politici și promovarea unei guvernanțe mai bune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(49)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 614/2007 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

PROGRAMUL PENTRU MEDIU ȘI POLITICI CLIMATICE (LIFE)

Articolul 1

Instituire

Prin prezentul regulament se instituie un program pentru mediu și politici climatice care acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020 („programul LIFE”).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„proiecte-pilot” înseamnă proiecte care aplică o tehnică sau o metodă care nu a mai fost aplicată sau testată anterior sau în altă parte, care oferă avantaje potențiale de mediu sau climatice în comparație cu bunele practici actuale și care pot fi aplicate ulterior la o scară mai mare în situații similare;

(b)

„proiecte demonstrative” înseamnă proiecte care pun în practică, testează, evaluează și diseminează acțiuni, metode sau abordări care sunt noi sau necunoscute în contextul specific al proiectului, cum ar fi cel geografic, ecologic, socio-economic, și care ar putea fi aplicate în altă parte în condiții similare;

(c)

„proiecte de bune practici” înseamnă proiecte care aplică tehnici, metode și abordări adecvate, eficiente din punctul de vedere al costurilor și inovatoare, luând în considerare contextul specific al proiectului;

(d)

„proiecte integrate” înseamnă proiecte care pun în aplicare la scară teritorială extinsă, în special la scară regională, multiregională, națională sau transnațională, strategii sau planuri în domeniul mediului sau al climei impuse de legislația specifică a Uniunii în domeniul mediului sau al climei și dezvoltate în conformitate cu alte acte ale Uniunii, sau dezvoltate de către autoritățile statelor membre, în special în domeniile naturii, incluzând, printre altele, gestionarea rețelei Natura 2000, apa, deșeurile, aerul, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, asigurând, în același timp, implicarea părților interesate și promovarea coordonării cu cel puțin o altă sursă de finanțare relevantă a Uniunii, națională sau privată și mobilizarea acesteia;

(e)

„proiecte de asistență tehnică” înseamnă proiecte care furnizează, prin subvenții pentru acțiuni, sprijin financiar pentru a ajuta solicitanții să pregătească proiecte integrate, în special pentru a se asigura că aceste proiecte respectă cerințele financiare, tehnice și calendaristice ale programului LIFE în coordonare cu fondurile menționate la articolul 8 alineatul (3);

(f)

„proiecte de consolidare a capacității” înseamnă proiecte care furnizează, prin subvenții pentru acțiuni, sprijin financiar pentru activitățile necesare pentru consolidarea capacității statelor membre, inclusiv a punctelor de contact naționale sau regionale LIFE, pentru a permite statelor membre să participe mai eficient la programul LIFE;

(g)

„proiecte pregătitoare” înseamnă proiecte identificate în principal de Comisie în cooperare cu statele membre care răspund necesităților specifice legate de dezvoltarea și de punerea în aplicare apoliticii și legislației Uniunii în domeniul mediului sau al climei;

(h)

„proiecte de informare, sensibilizare și diseminare” înseamnă proiecte care vizează sprijinirea comunicațiilor, diseminarea informațiilor și sensibilizarea cu privire la subprogramele pentru mediu și politici climatice.

Articolul 3

Obiective generale și indicatori de performanță

(1)   Program LIFE are, în particular, următoarele obiective generale:

(a)

să contribuie la tranziția către o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice, și să contribuie la protejarea și îmbunătățirea calității mediului și la oprirea și inversarea tendinței de declin al biodiversității, inclusiv prin sprijinirea rețelei Natura 2000 și abordarea degradării ecosistemelor;

(b)

să îmbunătățească dezvoltarea, punerea în aplicare și aplicarea politicii și legislației Uniunii în domeniul mediului și al climei, precum și să acționeze ca un catalizator și promotor al integrării obiectivelor de mediu și climatice în cadrul altor politici și în practica din sectoarele public și privat la nivelul Uniunii, inclusiv prin creșterea capacității acestor sectoare;

(c)

să susțină o guvernanță mai bună în domeniul mediului și al climei la toate nivelurile, inclusiv o mai bună implicare a societății civile, a ONG-urilor și a actorilor locali;

(d)

să sprijine punerea în aplicare a celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu”.

În vederea atingerii obiectivelor respective, programul LIFE contribuie la dezvoltarea durabilă și la realizarea obiectivelor generale și specifice ale strategiei Europa 2020 și a strategiilor și planurilor relevante ale Uniunii în domeniul mediului și al climei.

(2)   Obiectivele generale stabilite la alineatul (1) sunt atinse prin intermediul următoarelor subprograme:

(a)

subprogramul pentru mediu;

(b)

subprogramul pentru politici climatice.

(3)   Performanța programului LIFE este evaluată, în special, pe baza următorilor indicatori:

(a)

în ceea ce privește obiectivul general menționat la alineatul (1) litera (a), îmbunătățirile aduse de program în materie de mediu și de climă. În privința obiectivului de a contribui la oprirea și la inversarea tendinței de declin al biodiversității, îmbunătățirile aduse de program în materie de protecție a mediului și de schimbări climatice se măsoară în funcție de procentajul din rețeaua Natura 2000 care a fost refăcut sau a cărui gestionare a devenit adecvată, de suprafața și de tipul ecosistemelor refăcute, precum și de numărul și tipul de habitate și de specii vizate a căror stare de conservare este îmbunătățită;

(b)

în ceea ce privește obiectivele generale legate de dezvoltarea și de punerea în aplicare menționate la alineatul (1) litera (b), numărul intervențiilor elaborate sau întreprinse prin care se pun în aplicare planuri, programe sau strategii în temeiul legislației și al politicii Uniunii în domeniul mediului și al climei, precum și numărul intervențiilor care vor putea fi reproduse sau transferate;

(c)

în ceea ce privește obiectivele generale legate de încorporarea și integrarea menționate la alineatul (1) litera (b), numărul intervențiilor prin care se obțin sinergii cu alte programe de finanțare ale Uniunii sau sunt integrate în acestea, sau sunt integrate în practica sectorului public sau privat;

(d)

în ceea ce privește obiectivul general menționat la alineatul (1) litera (c), numărul intervențiilor menite să asigure o mai bună guvernanță, diseminarea informațiilor și sensibilizarea cu privire la aspecte legate de mediu și de climă.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29, pentru a defini mai în detaliu indicatorii de performanță, în vederea aplicării lor la domeniile prioritare și la prioritățile tematice menționate la articolul 9 și în anexa III în privința subprogramului pentru mediu, și respectiv la articolul 13 în privința subprogramului pentru politici climatice.

Articolul 4

Buget

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare programului LIFE pentru perioada 2014-2020 este de 3 456 655 000 EUR în prețuri curente, care reprezintă 0,318 % din suma totală a creditelor pentru angajamente astfel cum se specifică în Regulamentul (UE) nr. 1311/2013.

Creditele anuale se autorizează de către Parlamentul European și de către Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

(2)   Defalcarea bugetară pentru subprograme este după cum urmează:

(a)

din pachetul financiar global la care se face referire la alineatul (1), 2 592 491 250 EUR se alocă subprogramului pentru mediu;

(b)

din pachetul financiar global la care se face referire la alineatul (1), 864 163 750 EUR se alocă subprogramului pentru politici climatice.

Articolul 5

Participarea țărilor terțe la programul LIFE

Programul LIFE este deschis participării următoarelor țări:

(a)

țările AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb), care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE);

(b)

țările candidate, potențial candidate și în curs de aderare la Uniune;

(c)

țările în care se aplică politica europeană de vecinătate;

(d)

țările care au devenit membre ale Agenției Europene de Mediu în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 933/1999 al Consiliului (24).

Această participare se face în conformitate cu condițiile prevăzute în acordurile multilaterale sau bilaterale respective, prin care se stabilesc principiile generale ale participării țărilor terțe respective la programele Uniunii.

Articolul 6

Activități desfășurate în afara Uniunii sau în țările și teritoriile de peste mări

(1)   Fără a aduce atingere articolului 5, programul LIFE poate finanța activități desfășurate în afara Uniunii sau în țările și teritoriile de peste mări (TTPM) în conformitate cu Decizia 2001/822/CE ("decizia de asociere peste mări"), cu condiția ca activitățile respective să fie necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu și climatice ale Uniunii și pentru a se asigura eficacitatea intervențiilor efectuate în teritoriile statele membre în cazul cărora se aplică tratatele.

(2)   O persoană juridică stabilită în afara Uniunii poate fi în măsură să participe la proiectele menționate la articolul 18, cu condiția ca beneficiarul care coordonează proiectul să își aibă sediul în Uniune și ca activitatea ce urmează a fi desfășurată în afara Uniunii să îndeplinească cerințele prevăzute la alineatul (1)de la prezentul articol.

Articolul 7

Cooperarea internațională

În cursul punerii în aplicare programului LIFE, cooperarea cu organizațiile internaționale relevante, precum și cu instituțiile și cu organismele acestora, este posibilă în cazul în care este necesară pentru atingerea obiectivelor generale menționate la articolul 3.

Articolul 8

Complementaritate

(1)   Comisia și statele membre se asigură că sprijinul din partea programului LIFE este coerent cu politicile și prioritățile Uniunii și complementar cu alte instrumente financiare ale Uniunii și, totodată, se asigură că sunt puse în aplicare măsuri de simplificare.

(2)   Operațiunile finanțate în cadrul programului LIFE sunt conforme cu dreptul Uniunii și cu legislațiile naționale, inclusiv cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat. În special, finanțarea în cadrul programului LIFE care constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE trebuie notificată Comisiei de către statele membre și nu poate fi pusă în practică decât după aprobarea sa de către Comisie în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE, cu excepția cazului în care aceasta este în conformitate cu un regulament adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 994/98.

(3)   În conformitate cu responsabilitățile care le revin, Comisia și statele membre asigură coordonarea între programul LIFE și Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru afaceri maritime și pescuit, în vederea creării de sinergii, în special în contextul proiectelor integrate și pentru sprijinirea utilizării de soluții, metode și abordări elaborate în cadrul programului LIFE. Această coordonare are loc în cadrul instituit prin Regulamentul privind dispozițiile comune și prin cadrul strategic comun și mecanismele instituite în acordurile de parteneriat în conformitate cu cerințele din regulamentul respectiv.

(4)   Comisia asigură, de asemenea, coerența și crearea de sinergii și evită suprapunerea programului LIFE cu alte politici și instrumente financiare ale Uniunii, în special cu programul Orizont 2020 și cu cele din cadrul acțiunii externe a Uniunii.

TITLUL II

SUBPROGRAMELE

CAPITOLUL 1

Subprogramul pentru măsuri în domeniul mediului

Articolul 9

Domenii prioritare ale subprogramului pentru măsuri în domeniul mediului

(1)   Subprogramul pentru măsuri în domeniul mediului are trei domenii prioritare:

(a)

mediu și utilizarea eficientă a resurselor;

(b)

natură și biodiversitate;

(c)

guvernanță și informare în domeniul mediului.

(2)   Domeniile prioritare menționate la alineatul (1) cuprind prioritățile tematice stabilite în anexa III.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29, dacă este necesar, pentru a adăuga, elimina sau modifica prioritățile tematice stabilite la anexa III pe baza următoarelor criterii:

(a)

prioritățile instituite prin cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

(b)

obiectivele specifice stabilite pentru fiecare domeniu prioritar menționat la articolele 10, 11 și 12;

(c)

experiența dobândită în cursul punerii în aplicare a programului de lucru multianual menționat la articolul 24;

(d)

experiența dobândită în cursul punerii în aplicare a proiectelor integrate;

(e)

prioritățile care rezultă din noua legislație a Uniunii în domeniul mediului adoptată după 23 decembrie 2013; sau

(f)

experiența dobândită în cursul punerii în aplicare a legislației și politicilor existente ale Uniunii în domeniul mediului;

Comisia revizuiește și, dacă este necesar, modifică prioritățile tematice stabilite la anexa III, cel târziu până la evaluarea intermediară a programului LIFE menționată la articolul 27 alineatul (2) litera (a).

(3)   Minimum 55 % din resursele bugetare alocate proiectelor sprijinite prin intermediul subvențiilor de acțiune în cadrul subprogramului pentru mediu sunt dedicate proiectelor care sprijină conservarea naturii și a biodiversității.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29 pentru a crește procentul menționat la alineatul (2) de la prezentul articol cu maxim 10 %, cu condiția ca totalitatea fondurilor solicitate în cursul a doi ani consecutivi prin propuneri care intră în domeniul de aplicare al domeniului prioritar „Natură și biodiversitate” și care întrunesc cerințele minime de calitate depășesc cu mai mult de 20 % suma corespunzătoare calculată pentru cei doi ani care preced acei ani.

Articolul 10

Obiective specifice ale domeniului prioritar „mediu și utilizarea eficientă a resurselor”

Obiectivele specifice ale subprogramului pentru mediu, în ceea ce privește domeniului prioritar „mediu și utilizarea eficientă a resurselor” sunt, în special:

(a)

dezvoltarea, testarea și demonstrarea unor abordări politice sau de conducere, a celor mai bune practici și a unor soluții, inclusiv dezvoltarea și demonstrarea unor tehnologii inovatoare, la provocările legate de mediu care să poată fi reproduse, transferate sau integrate, inclusiv în ceea ce privește legătura dintre mediu și sănătate, precum și în sprijinul politicilor și legislației în materie de eficiența resurselor, inclusiv al Foii de parcurs pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

(b)

sprijinirea aplicării, dezvoltării, testării și demonstrării unor abordări integrate pentru punerea în aplicare a planurilor și a programelor în conformitate cu politica și legislația de mediu a Uniunii, în special în domeniile apei, deșeurilor și aerului;

(c)

îmbunătățirea bazei de cunoștințe pentru elaborarea, punerea în aplicare, evaluarea preliminară, monitorizarea și evaluarea politicii și legislației de mediu a Uniunii, precum și pentru evaluarea și monitorizarea factorilor, a presiunilor și a reacțiilor care au efecte asupra mediului în interiorul și în afara Uniunii.

Articolul 11

Obiective specifice ale domeniului prioritar „natură și biodiversitate”

Obiectivele specifice ale subprogramului pentru mediu, în ceea ce privește domeniului prioritar „natură și biodiversitate” sunt în, special:

(a)

contribuția la dezvoltarea și punerea în aplicare a politicii și a legislației Uniunii Europene în domeniul naturii și biodiversității, inclusiv a strategiei Uniunii în domeniul biodiversității pentru 2020 și a Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE, în special prin aplicarea, dezvoltarea, testarea și demonstrarea de abordări, bune practici și soluții;

(b)

sprijinirea dezvoltării, punerii în aplicare și gestionării în continuare a rețelei Natura 2000, instituită prin articolul 3 din Directiva 92/43/CEE, în special aplicarea, dezvoltarea, testarea și demonstrarea unor abordări integrate pentru punerea în aplicare a cadrelor de acțiune prioritare elaborate în temeiul articolului 8 din Directiva respectivă;

(c)

îmbunătățirea bazei de cunoștințe pentru dezvoltarea, punerea în aplicare, evaluarea preliminară, monitorizarea și evaluarea politicii și a legislației Uniunii în materie de natură și biodiversitate, precum și pentru evaluarea și monitorizarea factorilor, a presiunilor și a reacțiilor cu impact asupra naturii și biodiversității în interiorul și în afara Uniunii.

Articolul 12

Obiective specifice ale domeniului prioritar „guvernanță și informare în domeniul mediului”

Obiectivele specifice ale subprogramului pentru mediu, în ceea ce privește domeniului prioritar „guvernanță și informare în domeniul mediului” sunt, în special:

(a)

promovarea sensibilizării publicului în probleme de mediu, inclusiv atragerea de sprijin din partea publicului și a părților interesate pentru elaborarea politicii Uniunii în domeniul mediului și promovarea cunoștințelor privind dezvoltarea durabilă și de noi modele de consum sustenabil;

(b)

sprijinirea comunicării, gestionării și diseminării de informații în domeniul mediului precum și facilitarea schimbului de cunoștințe privind soluții și practici de succes în materie de mediu, inclusiv prin dezvoltarea de platforme de cooperare între părțile interesate, precum și prin acțiuni de formare;

(c)

promovarea și contribuția la o respectare mai eficientă și un mai bun control al punerii în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene, în special prin promovarea dezvoltării și diseminarea celor mai bune practici și abordări politice;

(d)

promovarea unei mai bune guvernanțe în materie de mediu printr-o participare mai largă a părților interesate, inclusiv a ONG-urilor, la consultări cu privire la politica relevantă și la punerea în aplicare a acesteia.

CAPITOLUL 2

Subprogramul pentru politici climatice

Articolul 13

Domenii prioritare ale subprogramului pentru politici climatice

Subprogramul pentru politici climatice are trei domenii prioritare:

(a)

atenuarea schimbărilor climatice;

(b)

adaptarea la schimbările climatice;

(c)

guvernanță și informare în domeniul climei.

Articolul 14

Obiective specifice ale domeniului prioritar „atenuarea schimbărilor climatice”

Pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, domeniul prioritar „atenuarea schimbărilor climatice” are în special următoarele obiective specifice:

(a)

contribuția la punerea în aplicare și dezvoltarea politicii și a legislației Uniunii Europene în materie de atenuare a schimbărilor climatice, inclusiv integrarea tuturor domeniilor de politică, în special prin dezvoltarea, testarea și demonstrarea abordărilor politice sau de management, a bunelor practici și a soluțiilor pentru atenuarea schimbărilor climatice;

(b)

îmbunătățirea bazei de cunoștințe pentru dezvoltarea, evaluarea preliminară, monitorizarea, evaluarea și punerea în aplicare a unor acțiuni și măsuri de atenuare a schimbărilor climatice eficace, pe de o parte, și sporirea capacității de a aplica respectivele cunoștințe în practică, pe de altă parte;

(c)

facilitarea dezvoltării și punerii în aplicare a abordărilor integrate, de exemplu în ceea ce privește strategiile și planurile de acțiune în materie de atenuare a schimbărilor climatice, la nivel local, regional sau național;

(d)

contribuția la dezvoltarea și demonstrarea unor tehnologii, sisteme, metode și instrumente de atenuare a schimbărilor climatice inovatoare, care să poată fi reproduse, transferate sau integrate.

Articolul 15

Obiective specifice ale domeniului prioritar „adaptarea la schimbările climatice”

Pentru a contribui la sprijinirea eforturilor destinate sporirii rezilienței față de schimbările climatice, domeniului prioritar „adaptarea la schimbările climatice” are în special următoarele obiective specifice:

(a)

contribuția la dezvoltarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii Europene în materie de adaptare la schimbările climatice, inclusiv integrarea tuturor domeniilor de politică, în special prin dezvoltarea, testarea și demonstrarea abordărilor politice sau de management, a bunelor practici și a soluțiilor vizând adaptarea la schimbările climatice, incluzând, dacă este cazul, abordări ecosistemice;

(b)

îmbunătățirea bazei de cunoștințe pentru dezvoltarea, evaluarea preliminară, monitorizarea, evaluarea și punerea în aplicare a unor măsuri și acțiuni de adaptare eficiente la schimbările climatice, acordând prioritate, dacă este cazul, celor care folosesc o abordare ecosistemică, și sporirea capacității de a aplica respectivele cunoștințele în practică;

(c)

facilitarea dezvoltării și a punerii în aplicare a abordărilor integrate, de exemplu în ceea ce privește strategiile și planurile de acțiune în materie de adaptare la schimbările climatice, la nivel local, regional sau național, acordând prioritate, dacă este cazul, celora care folosesc o abordare ecosistemică;

(d)

contribuția la dezvoltarea și demonstrarea unor tehnologii, sisteme, metode și instrumente de adaptare la schimbările climatice inovatoare, care să poată fi reproduse, transferate sau integrate.

Articolul 16

Obiective specifice ale domeniului prioritar „guvernanță și informare în domeniul climei”

Obiectivele specifice ale domeniului prioritar „guvernanță și informare în domeniul climei” sunt în particular:

(a)

promovarea sensibilizării publicului cu privire la chestiunile legate de climă, inclusiv atragerea de sprijin din partea publicului și a părților interesate pentru elaborarea politicii Uniunii în domeniul climei și promovarea cunoștințelor privind dezvoltarea durabilă;

(b)

sprijinirea comunicării, gestionării și diseminării de informații în domeniul climei precum și facilitarea schimbului de cunoștințe privind soluții și practici de succes în materie de climă, inclusiv prin dezvoltarea de platforme de cooperare între părțile interesate, precum și prin acțiuni de formare;

(c)

promovarea și contribuția la o respectare și asigurare mai eficientă a respectării legislației de mediu a Uniunii Europene, în special prin promovarea dezvoltării și a diseminării celor mai bune practici și abordări politice;

(d)

promovarea unei mai bune guvernanțe în materie de climă printr-o participare mai largă a părților interesate, inclusiv a ONG-urilor, la consultări cu privire la politica relevantă și la punerea în aplicare a acesteia.

TITLUL III

DISPOZIȚII COMUNE DE PUNERE ÎN APLICARE

CAPITOLUL 1

Finanțare

Articolul 17

Tipuri de finanțare

(1)   Finanțarea din partea Uniunii poate lua următoarele forme juridice:

(a)

subvenții;

(b)

contracte de achiziții publice;

(c)

contribuții la instrumentele financiare, în conformitate cu dispozițiile privind instrumentele financiare prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special la articolele 139 și 140, și conform unor cerințe cu caracter operațional pronunțat, prevăzute în acte specifice ale Uniunii;

(d)

orice alt fel de intervenții necesare în vederea atingerii obiectivelor generale stabilite la articolul 3.

(2)   Comisia pune în aplicare prezentul regulament în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Finanțarea care constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, prevăzută de prezentul regulament, este pusă în aplicare de o manieră coerentă cu normele relevante ale Uniunii privind ajutoarele de stat.

(4)   Cel puțin 81 % din resursele bugetare destinate programului LIFE se alocă proiectelor sprijinite prin intermediul subvențiilor pentru acțiuni sau, dacă este cazul, prin instrumente financiare în conformitate cu alineatul (1) litera (c).

Comisia poate include aceste instrumente financiare în programul de lucru multianual menționat la articolul 24, sub rezerva unei evaluări ex-ante în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(5)   Se poate aloca proiectelor integrate maxim 30 % din resursele bugetare alocate subvențiilor pentru acțiuni în conformitate cu alineatul (4). Procentul maxim menționat este reevaluat în cadrul evaluării intermediare a programului LIFE menționate la articolul 27 alineatul (2) litera (a), care este însoțită, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Articolul 18

Proiecte

Prin intermediul subvențiilor pentru acțiuni se pot finanța următoarele proiecte:

(a)

proiecte-pilot;

(b)

proiecte demonstrative;

(c)

proiecte de bune practici;

(d)

proiecte integrate;

(e)

proiecte de asistență tehnică;

(f)

proiecte de consolidare a capacității;

(g)

proiecte pregătitoare;

(h)

proiecte de informare, sensibilizare și diseminare;

(i)

orice alt tip de proiecte necesare în vederea atingerii obiectivelor generale menționate la articolul 3.

Articolul 19

Criterii de eligibilitate și de atribuire și selecția proiectelor

(1)   Proiectele menționate la articolul 18 satisfac criteriile de eligibilitate pe baza definițiilor prevăzute la articolul 2 și a următoarelor criterii de atribuire:

(a)

să fie în interesul Uniunii, aducând o contribuție importantă la realizarea unuia dintre obiectivele generale ale programului LIFE menționate la articolul 3, precum și la realizarea obiectivelor specifice pentru domeniile prioritare enumerate la articolul 9, a priorităților tematice stabilite în anexa III, sau a obiectivelor specifice pentru domeniile prioritare enumerate la articolul 13;

(b)

să asigure o abordare rentabilă și să fie coerente din punct de vedere tehnic și financiar; și

(c)

să fie solide în ceea ce privește modalitatea de punere în aplicare propusă.

(2)   Atribuirea proiectelor se face cu condiția ca proiectele să respecte cerințele minime de calitate în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Proiectele finanțate în cadrul programului LIFE în cadrul unui domeniu prioritar evită subminarea obiectivelor climatice sau de mediu din alt domeniu prioritar și, în cazul în care acest lucru este posibil, promovează sinergii între diferitele obiective, precum și utilizarea achizițiilor publice ecologice.

(4)   Comisia asigură echilibrul geografic al proiectelor integrate prin alocarea orientativă a cel puțin trei proiecte integrate către fiecare stat membru, asigurând alocarea a cel puțin unui proiect integrat în cadrul subprogramului pentru mediu și a cel puțin unui proiect integrat în cadrul subprogramului pentru politici climatice pe parcursul perioadei de programare a LIFE menționate la articolul 1.

Proiectele integrate sunt distribuite având în vedere atingerea obiectivelor stabilite în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) litera (c) pentru fiecare dintre domeniile menționate la articolul 2 litera (d).

Pentru a evalua respectarea dispoziției privind mobilizarea fondurilor a Uniunii, naționale sau private, astfel cum se prevede la articolul 2 litera (d), propunerile de proiecte integrate sunt însoțite:

(a)

în cadrul primei etape a procesului de depunere a candidaturilor, de un plan financiar, și

(b)

în cadrul celei de-a doua etape a procesului de depunere a candidaturilor, de cel puțin o scrisoare de intenție care să indice măsura în care se vor mobiliza alte surse de finanțare ale Uniunii, naționale sau private, specificându-se, de asemenea, aceste surse de finanțare.

(5)   Pe durata primului program de lucru multianual, Comisia asigură echilibrul geografic al proiectelor, altele decât proiectele integrate, prezentate în cadrul subprogramului pentru mediu prin distribuirea proporțională a fondurilor între toate statele membre pe baza unor alocări naționale orientative stabilite în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa I. Atunci când nu se pot aplica alocări naționale orientative, proiectele sunt selecționate exclusiv pe baza criteriului de merit.

(6)   Dacă valoarea cofinanțării necesare pentru finanțarea proiectelor, altele decât proiectele integrate, prezentate de un stat membru și care apar pe lista întocmită de Comisie la sfârșitul procedurii de selecție, este mai mică decât alocarea națională orientativă pentru acel stat membru, Comisia, sub rezerva respectării condițiilor stabilite la alineatele (1) și (2), utilizează soldul alocării naționale orientative respective pentru a cofinanța acele proiecte prezentate de alte state membre, cu excepția proiectelor din TTPM, care aduc cea mai mare contribuție la atingerea obiectivelor generale stabilite la articolul 3.

La prezentarea listei proiectelor care vor fi cofinanțate, Comisia transmite Comitetului pentru programul LIFE pentru mediu și politici climatice un raport privind modalitatea în care a ținut seama de criteriile de alocare instituite în conformitate cu alineatele (4) și (5).

(7)   Comisia acordă o atenție deosebită proiectelor transnaționale în cazul cărora cooperarea transnațională este determinantă pentru a garanta protecția mediului și realizarea obiectivelor climatice și depune toate eforturile pentru a se asigura că cel puțin 15 % din resursele bugetare destinate proiectelor sunt alocate proiectelor transnaționale. Comisia analizează posibilitatea de a oferi finanțare pentru proiecte transnaționale chiar și în cazurile în care s-a depășit soldul alocării naționale orientative pentru unul sau mai multe state membre care participă la aceste proiecte transnaționale.

(8)   Pe durata primului program de lucru multianual, un stat membru este eligibil pentru finanțare pentru un proiect de consolidare a capacității în valoare de până la 1 000 000 EUR, cu condiția de a respecta unul dintre următoarele criterii:

(a)

nivelul mediu de absorbție a alocării naționale orientative a statului membru în cauză pentru anii 2010, 2011 și 2012, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 614/2007, este sub 70 %;

(b)

PIB-ul statului membru per cap de locuitor în 2012 a fost sub 90 % din media Uniunii; sau

(c)

statul membru a aderat la Uniune după 1 ianuarie 2013.

Pe durata celui de-al doilea program de lucru multianual, un stat membru este eligibil pentru finanțare pentru un proiect de consolidare a capacității în valoare de până la 750 000 EUR, cu condiția de a respecta următoarele criterii:

(a)

nivelul mediu de absorbție a alocării naționale orientative a statului membru în cauză pentru anii 2014, 2015 și 2016, menționată la alineatul (5), este sub 70 %; și

(b)

nivelul mediu de absorbție a alocării naționale orientative a statului membru în cauză pentru anii 2014, 2015 și 2016 a crescut comparativ cu nivelul mediu de absorbție pentru anii 2010, 2011 și 2012.

Pentru a fi eligibil pentru finanțarea proiectelor de consolidare a capacității, un stat membru se angajează să mențină resursele dedicate programului LIFE, inclusiv, printre altele, resursele de personal, la niveluri care să nu fie mai mici decât cele care existau în 2012, pe întreaga durată a programului de lucru multianual în cauză. Acest angajament este inclus în planul de consolidare a capacității menționat la alineatul (9).

Prin derogare de la dispozițiile privind eligibilitatea de la primul și al doilea paragraf și pe întreaga durată a programului LIFE, un stat membru nu este eligibil pentru finanțare pentru proiectele de consolidare a capacității dacă PIB-ul pe cap de locuitor din 2012 a fost peste 105 % din media Uniunii. Finanțarea pentru proiectele de consolidare a capacității este limitată la un proiect per stat membru per program de lucru multianual.

(9)   Comisia instituie o procedură de atribuire rapidă pentru toate proiectele de consolidare a capacității. Cererile pentru aceste proiecte de consolidare a capacității pot fi transmise începând cu 23 decembrie 2013. Cererile se bazează pe un plan de consolidare a capacității convenit între statul membru și Comisie și care descrie măsurile care urmează să fie finanțate de programul LIFE pentru a dezvolta capacitatea statului membru de a prezenta cereri de finanțare de succes pentru proiectele sub egida subprogramelor pentru mediu și politici climatice. Aceste măsuri pot include următoarele, fără însă a se limita la acestea:

(a)

recrutarea de personal nou și formare pentru punctele de contact naționale sau regionale LIFE;

(b)

facilitarea schimburilor de experiență și de cele mai bune practici și promovarea diseminării și folosirii rezultatelor proiectelor din cadrul programului LIFE;

(c)

abordări de tipul „formarea formatorilor”;

(d)

programe de schimb și de detașare a personalului între autoritățile publice din statele membre, în special activități de schimb a celor mai bune elemente („best in class”).

Intervențiile acoperite de planul de consolidare a capacității pot include furnizarea de experți pentru a acoperi lacunele ad-hoc în ceea ce privește capacitatea tehnică sau procedurală, dar nu pot include furnizarea de experți a căror funcție primară este redactarea de propuneri care să fie prezentate în cadrul cererilor anuale de propuneri.

Planul de consolidare a capacității descrie și estimări ale costurilor acestor intervenții.

Articolul 20

Rate de cofinanțare și eligibilitatea costurilor pentru proiecte

(1)   Rata maximă de cofinanțare pentru proiectele menționate la articolul 18 este de până la:

(a)

pe durata primului program de lucru multianual, 60 % din costurile eligibile pentru toate proiectele, cu excepția celor specificate la litera (c), finanțate în cadrul ambelor subprograme pentru mediu și politici climatice;

(b)

pe durata celui de-al doilea program de lucru multianual, 55 % din costurile eligibile pentru toate proiectele, cu excepția celor specificate la litera (c), finanțate în cadrul ambelor subprograme pentru mediu și politici climatice;

(c)

pe întreaga durată a programului LIFE:

(i)

până la 60 % din costurile eligibile pentru proiectele menționate la articolul 18 literele (d), (e) și (g);

(ii)

sub rezerva punctului (iii), până la 60 % din costurile eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul domeniului prioritar „natură și biodiversitate” al subprogramului pentru mediu;

(iii)

până la 75 % din costurile eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul domeniului prioritar „natură și biodiversitate” al subprogramului pentru mediu și care privesc habitatele sau speciile prioritare în cadrul punerii în aplicare a Directivei 92/43/CEE sau speciile de păsări care sunt considerate prioritare pentru finanțare de către Comitetul pentru adaptarea la progresul tehnico-științific înființat în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2009/147/CE, atunci când este necesar pentru realizarea obiectivului în materie de conservare;

(iv)

până la 100 % din costurile eligibile pentru proiectele menționate la articolul 18 litera (f).

(2)   Condițiile de eligibilitate a costurilor sunt stabilite la articolul 126 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012. Aceste costuri includ TVA și costurile de personal.

În evaluarea sa intermediară și în evaluarea ex-post a programului LIFE, Comisia furnizează o situație pentru fiecare stat membru a rambursărilor TVA pe care beneficiarii proiectelor din cadrul programului LIFE le-au solicitat în etapa plății finale.

(3)   Costurile legate de achiziționarea de terenuri sunt considerate eligibile pentru finanțarea Uniunii Europene pentru proiectele menționate la articolul 18, cu condiția ca:

(a)

achiziționarea să contribuie la îmbunătățirea, menținerea și restabilirea integrității rețelei Natura 2000, instituite prin articolul 3 din Directiva 92/43/CEE, inclusiv prin îmbunătățirea conectivității prin crearea de coridoare, puncte de trecere sau alte elemente de infrastructură verde;

(b)

achiziționarea de terenuri să reprezinte fie singura modalitate, fie modalitatea cea mai eficientă de a atinge rezultatul dorit în materie de conservare,

(c)

terenurile achiziționate să fie rezervate pe termen lung pentru utilizări conforme cu obiectivele menționate la articolele 11, 14 sau 15; și

(d)

statele membre implicate să asigure, prin intermediul transferului sau prin alte mijloace, rezervarea pe termen lung a terenurilor în cauză în scopul conservării naturii.

Articolul 21

Subvenții de funcționare

(1)   Subvențiile de funcționare susțin anumite costuri operaționale și administrative ale entităților non-profit care urmăresc un obiectiv de interes general pentru Uniune, sunt active în principal în domeniul mediului sau al climei și sunt implicate în elaborarea, punerea în aplicare și întărirea aplicării politicii și a legislației Uniunii.

(2)   Rata maximă de cofinanțare a Uniunii pentru subvențiile de funcționare menționate la articolul 1 este de 70 % din costurile eligibile.

Articolul 22

Alte tipuri de activități

Programul LIFE poate finanța activitățile puse în aplicare de Comisie pentru a sprijini inițierea, punerea în aplicare și integrarea politicilor și legislației Uniunii din domeniul mediului și al climei, în scopul realizării obiectivelor generale stabilite la articolul 3. Asemenea activități pot include:

(a)

informare și comunicare, inclusiv campanii de sensibilizare. Resursele financiare alocate activităților de comunicare în temeiul prezentului regulament acoperă și comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, precum și comunicarea stadiului de punere în aplicare și transpunere a tuturor principalelor acte legislative ale Uniunii în domeniul mediului și al climei;

(b)

studii, anchete, modelare și elaborare de scenarii;

(c)

pregătirea, punerea în aplicare, monitorizarea, verificarea și evaluarea proiectelor, politicilor, programelor și a legislației;

(d)

ateliere, conferințe și reuniuni;

(e)

colaborare în rețea și platforme destinate schimbului de bune practici;

(f)

orice alte activități necesare în vederea atingerii obiectivelor generale menționate la articolul 3.

Articolul 23

Beneficiari

Prin intermediul programului LIFE pot fi finanțate organisme publice și private.

Pentru a garanta vizibilitatea programului LIFE, beneficiarii pun la dispoziția publicului programul LIFE și rezultatele proiectelor lor, menționând întotdeauna sprijinul primit din partea Uniunii. Sigla programului LIFE, prezentată în anexa II, se folosește pentru toate acțiunile de comunicare și apare pe panourile de informare în locuri strategice, vizibile publicului. Toate bunurile durabile dobândite în cadrul programului LIFE trebuie să poarte sigla programului LIFE, cu excepția cazului în care există o indicație contrară a Comisiei.

CAPITOLUL 2

Măsuri de punere în aplicare

Articolul 24

Programe de lucru multianuale

(1)   Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, programe de lucru multianuale pentru programul LIFE. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

Durata primului program de lucru multianual este de patru ani, iar durata celui de-al doilea program de lucru multianual este de trei ani.

(2)   Fiecare program de lucru multianual specifică, în conformitate cu obiectivele generale prevăzute la articolul 3, următoarele:

(a)

alocarea de fonduri între domenii prioritare și între diversele tipuri de finanțare în cadrul fiecărui subprogram în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) și cu articolul 17 alineatele (4) și (5).Nu va mai avea loc nicio altă repartizare prealabilă a subvențiilor de acțiune pentru proiecte între domeniile prioritare sau în cadrul acestora, cu excepția proiectelor de asistență tehnică și a proiectele de consolidare a capacității;

(b)

temele de proiect care pun în aplicare prioritățile tematice stabilite în anexa III pentru proiecte care urmează a fi finanțate în perioada acoperită de programul de lucru multianual;

(c)

rezultatele calitative și cantitative, indicatorii și obiectivele specifice pentru fiecare domeniu prioritar și tip de proiecte pentru perioada acoperită de programul de lucru multianual în conformitate cu indicatorii de performanță menționați la articolul 3 alineatul (3) și cu obiectivele specifice stabilite pentru fiecare domeniu prioritar la articolele 10, 11, 12, 14, 15 și 16;

(d)

metodologia tehnică pentru procedura de selecție a proiectelor și criteriile de selecție și de atribuire a subvențiilor în conformitate cu articolele 2 și 19 din prezentul regulament și cu dispozițiile aplicabile din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012;

(e)

calendare orientative ale cererilor de propuneri pentru perioada acoperită de programul de lucru multianual.

(3)   În cadrul programelor de lucru multianuale, Comisia publică cereri de propuneri anuale pentru domeniile prioritare enumerate la articolul 9 alineatul (1) și la articolul 13. Comisia se asigură că fondurile neutilizate din cadrul unei cereri de propuneri sunt realocate între diversele tipuri de proiecte menționate la articolul 18.

(4)   Comisia reexaminează, prin intermediul unui act de punere în aplicare, programul de lucru multianual cel târziu până la evaluarea intermediară a programului LIFE. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

Articolul 25

Metode de execuție

Comisia pune în aplicare activitățile vizând realizarea obiectivelor generale stabilite la articolul 3 din prezentul regulament în conformitate cu metodele de execuție bugetară prevăzute la articolul 58 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special gestiunea directă sau indirectă de către Comisie în sistem centralizat, sau gestiunea în comun cu organizațiile internaționale.

Articolul 26

Asistența administrativă și tehnică

Pachetul financiar alocat programului LIFE poate acoperi și cheltuielile necesare legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit, comunicare și evaluare necesare în mod direct pentru gestionarea programului LIFE și îndeplinirea obiectivelor sale generale stabilite la articolul 3.

În mod periodic și în colaborare cu punctele de contact naționale LIFE, Comisia organizează seminarii și ateliere, publică liste de proiecte finanțate în cadrul programului LIFE sau organizează alte activități pentru a facilita schimburile de experiență, de cunoștințe și de cele mai bune practici cu privire la toate proiectele, precum și pentru a facilita transferul rezultatelor proiectelor în întreaga Uniune. În acest scop, Comisia organizează activități care urmăresc diseminarea rezultatelor proiectelor în rândul beneficiarilor programului LIFE și pe scară largă, acordând o atenție specială, dacă este cazul, statelor membre cu un grad redus de absorbție a fondurilor LIFE și facilitează comunicarea și cooperarea dintre proiectele terminate sau în curs cu noii beneficiari, noii solicitanți sau noile părți interesate ale proiectelor din același domeniu.

Comisia organizează, de asemenea, seminarii, ateliere sau, dacă este cazul, alte tipuri de activități specifice cel puțin o dată la doi ani pentru a facilita schimburile de experiență, de cunoștințe și de cele mai bune practici cu privire la concepția, pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor integrate, precum și cu privire la eficacitatea asistenței furnizate prin intermediul proiectelor de asistență tehnică. Aceste activități implică administrațiile naționale sau regionale care gestionează alte fonduri ale Uniunii și alte părți interesate.

Articolul 27

Monitorizare și evaluare

(1)   Comisia monitorizează regulat punerea în aplicare a programului LIFE (și a subprogramelor acestuia) și redactează regulat rapoarte cu privire la aceasta, inclusiv în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor legate de climă și al cheltuielilor legate de biodiversitate. Comisia evaluează, de asemenea, sinergiile dintre programul LIFE și alte programe complementare ale Uniunii, în special sinergiile dintre subprogramele acestuia. Comisia calculează alocări naționale orientative în conformitate cu criteriile stabilite în anexa I, pe durata celui de-al doilea program de lucru multianual, exclusiv în scopul de a face o analiză comparativă a performanțelor statelor membre.

(2)   Comisia prezintă următoarele rapoarte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor:

(a)

cel târziu la 30 iunie 2017, un raport de evaluare intermediară externă și independentă a programului LIFE (și a subprogramelor acestuia), inclusiv referitor la aspectele calitative și cantitative legate de punerea sa în aplicare, cuantumul cheltuielilor legate de climă și al celor legate de biodiversitate, măsura în care s-au realizat sinergii între obiective, precum și referitor la complementaritatea sa cu alte programe relevante ale Uniunii, realizarea obiectivelor tuturor măsurilor (atât la nivel de rezultate, cât și la nivel de impact, dacă este posibil), eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată a programului pentru Uniune, în vederea luării unei decizii privind reînnoirea, modificarea sau suspendarea măsurilor. Raportul de evaluare intermediară respectiv include, de asemenea, o analiză cantitativă și calitativă a contribuției programului LIFE la stadiul de conservare al habitatelor și al speciilor enumerate în cadrul Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE. De asemenea, în raportul de evaluare se analizează posibilitatea simplificării și respectiv coerența internă și externă a programului, se verifică dacă toate obiectivele sale continuă să fie relevante și se determină contribuția măsurilor din cadrul programului LIFE la realizarea obiectivelor generale și specifice ale Strategiei Europa 2020 și la asigurarea dezvoltării durabile. Raportul ține cont de rezultatele evaluării privind impactul pe termen lung al programului LIFE+. Raportul de evaluare intermediară este însoțit de observațiile Comisiei, inclusiv cu privire la modul în care se ține seama de constatările evaluării intermediare în momentul punerii în aplicare a programul LIFE și, în special, măsura în care trebuie modificate prioritățile tematice instituite prin anexa III.

Raportul de evaluare intermediară cuprinde sau este însoțit de o evaluare cuprinzătoare a dimensiunii și calității solicitării, planificării și implementării proiectelor integrate. Se pune un accent special pe succesul preconizat sau înregistrat de proiectele integrate în ceea ce privește efectul de pârghie pentru alte fonduri ale Uniunii, ținând cont în special de beneficiile unei coerențe sporite cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii, de măsura în care părțile interesate au fost implicate și de măsura în care proiectele anterioare din cadrul LIFE + au fost sau se preconizează să fie acoperite de proiectele integrate.

(b)

cel târziu la 31 decembrie 2023, un raport de evaluare ex-post, extern și independent, referitor la punerea în aplicare și la rezultatele programului LIFE (și ale subprogramelor sale), inclusiv cuantumul cheltuielilor legate de climă și al celor legate de biodiversitate, măsura în care programul LIFE în ansamblu și fiecare subprogram al acestuia și-au îndeplinit obiectivele, măsura în care s-au realizat sinergii între diferitele obiective și contribuția programului LIFE la realizarea obiectivelor generale și specifice ale Strategiei Europa 2020. Raportul de evaluare ex-post analizează, de asemenea, măsura în care s-a realizat integrarea obiectivelor de mediu și de climă în alte politici ale Uniunii și, în măsura în care este posibil, beneficiile economice obținute prin intermediul programului LIFE, precum și impactul și valoarea adăugată pentru comunitățile implicate.

(3)   Comisia pune la dispoziția publicului rezultatele acțiunilor de evaluare întreprinse în temeiul prezentului articol.

Articolul 28

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când activitățile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale, prin controale eficace și, în cazul în care sunt descoperite nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a audita, pe baza documentelor și a controalelor la fața locului, toți beneficiarii, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în cadrul programului LIFE.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) este autorizat să desfășoare controale și inspecții la fața locului la agenții economici vizați, în mod direct sau indirect, de acest tip de finanțare, în conformitate cu procedurile stabilite în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (25), pentru a se determina dacă a avut loc sau nu o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care să afecteze interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord ori decizie de subvenționare sau cu un contract referitor la o finanțare din partea Uniunii.

Fără a aduce atingere primului și celui de-al doilea paragraf, acordurile de cooperare încheiate cu țări terțe și organizații internaționale, acordurile de subvenționare, deciziile de subvenționare și contractele care rezultă din punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie să autorizeze în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri, controale și inspecții la fața locului.

(3)   Beneficiarii de fonduri din partea Uniunii păstrează la dispoziția Comisiei, timp de cinci ani după efectuarea ultimei plăți relative la un proiect dat, toate documentele justificative privind cheltuielile aferente proiectului respectiv.

TITLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 29

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (3), la articolul 9 alineatul (2) și la articolul 9 alineatul (4) se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani începând de la 23 decembrie 2013.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (3), la articolul 9 alineatul (2) și la articolul 9 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (3), al articolului 9 alineatul (2) și al articolului 9 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 30

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru programul LIFE pentru mediu și politici climatice. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 31

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 614/2007 se abrogă de la 1 ianuarie 2014.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 32

Măsuri tranzitorii

(1)   Fără a aduce atingere articolului 31 primul paragraf, măsurile începute înainte de 1 ianuarie 2014 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 614/2007 sunt în continuare reglementate de respectivul regulament până la finalizarea lor și respectă dispozițiile tehnice definite în respectivul regulament. Comitetul prevăzut la articolul 30 alineatul (1) din prezentul regulament înlocuiește comitetul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 614/2007 începând cu 23 decembrie 2013.

(2)   Alocarea financiară pentru programul LIFE poate acoperi, de asemenea, cheltuielile ocazionate de asistența tehnică și administrativă, inclusiv toate monitorizările, comunicările și evaluările obligatorii necesare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 614/2007 după data expirării acestuia, pentru asigurarea tranziției de la măsurile adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 614/2007 la programul LIFE.

(3)   Sumele prevăzute în cadrul pachetului financiar pentru realizarea măsurilor de monitorizare, comunicare și auditare în perioada de după 31 decembrie 2020 sunt considerate confirmate numai dacă ele corespund cadrului financiar aplicabil începând cu 1 ianuarie 2021.

(4)   Creditele corespunzătoare veniturilor atribuite care rezultă din restituirea sumelor plătite nejustificat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 614/2007 se utilizează, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, pentru finanțarea programului LIFE.

Articolul 33

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 111.

(2)  JO C 277, 13.9.2012, p. 61.

(3)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 5 decembrie 2013.

(4)  Regulamentul (CE) nr. 614/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 mai 2007 privind instrumentul financiar pentru mediu (LIFE +) (JO L 149, 9.6.2007, p. 1).

(5)  Decizia Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață mai bună, în limitele planetei noastre”.

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(7)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(8)  Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („decizie de asociere peste mări”) (JO L 314, 30.11.2001, p. 1).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și privind dispozițiile specifice referitoare la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (A se vedea pagina 289 din prezentul Jurnal Oficial).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 (A se vedea pagina 470 din prezentul Jurnal Oficial).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 (A se vedea pagina 281 din prezentul Jurnal Oficial).

(12)  Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, 11.8.2005, p. 1).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

(14)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) și de abrogare a Deciziei 1982/2006/CE (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(15)  Regulamentul (EU) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(16)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(17)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(18)  Decizia 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din17 decembrie 2013 privind un Mecanism de Protecție civilă al Uniunii (A se vedea pagina 924 din prezentul Jurnal Oficial).

(19)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 994/98 din 7 mai 1998 al Consiliului de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (JO L 142, 14.5.1998, p. 1).

(21)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru pentru politicile comunitare în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(22)  Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(23)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(24)  Regulamentul (CE) nr. 933/1999 al Consiliului din 29 aprilie 1999 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1210/90 privind crearea Agenției Europene de Mediu și a Rețelei europene de informare și observare pentru mediu (JO L 117, 5.5.1999, p. 1).

(25)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXA I

Criterii pentru stabilirea alocărilor naționale orientative pentru proiecte, cu excepția proiectelor integrate, prezentate în cadrul subprogramului pentru mediu.

În conformitate cu principiul solidarității și al partajării responsabilităților, Comisia alocă fonduri între toate statele membre pentru perioada de programare LIFE menționată la articolul 1 pentru proiecte, cu excepția proiectelor integrate, pe baza următoarelor criterii:

(a)

Populație

(i)

populația totală a fiecărui stat membru (pondere de 50 %);și

(ii)

densitatea populației fiecărui stat membru, până la o limită care corespunde dublului densității medii a populației Uniunii (pondere de 5 %).

(b)

Natură și biodiversitate

(i)

suprafața totală a siturilor Natura 2000 pentru fiecare stat membru, exprimată ca proporție a suprafeței totale a rețelei Natura 2000 (pondere de 25 %); și

(ii)

procentul din teritoriul unui stat membru acoperit de situri Natura 2000 (pondere de 20 %).


ANEXA II

Sigla programului LIFE

Image 1L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

ANEXA III

Priorități tematice pentru subprogramul pentru mediu menționat la articolul 9

A.

Domeniul prioritar „mediu și utilizarea eficientă a resurselor”

(a)

priorități tematice din domeniul apei, inclusiv pentru mediul marin: activități pentru punerea în aplicare a obiectivelor specifice din domeniul apei stabilite în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și al șaptelea program de acțiune pentru mediu, în special:

(i)

abordări integrate pentru punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE;

(ii)

activități pentru punerea în aplicare a Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1);

(iii)

activitățile de punere în aplicare a programului de măsuri al Directivei 2008/56/CE în vederea obținerii unei stări ecologice bune a apelor marine;

(iv)

activități pentru a asigura utilizarea eficientă și în condiții de siguranță a resurselor de apă, îmbunătățind gestionarea cantitativă a apei, conservând un grad ridicat de calitate a apei și evitând utilizarea necorespunzătoare și deteriorarea resurselor de apă;

(b)

priorități tematice pentru deșeuri: activități pentru punerea în aplicare a obiectivelor specifice pentru deșeuri stabilite în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și al șaptelea program de acțiune pentru mediu, în special:

(i)

abordări integrate pentru punerea în aplicare a planurilor și programelor din domeniul deșeurilor;

(ii)

activități pentru punerea în aplicare și dezvoltarea legislației Uniunii în domeniul deșeurilor, acordând atenție îndeosebi primelor puncte ale ierarhiei Uniunii în domeniul deșeurilor (prevenire, reutilizare și reciclare);

(iii)

activități pentru asigurarea eficienței utilizării resurselor și cele privind impactul produselor pe durata întregului ciclu de viață, modelele de consum și dematerializarea economiei;

(c)

priorități tematice pentru eficiența utilizării resurselor, inclusiv a solurilor și a pădurilor, și economia verde și circulară: activități pentru punerea în aplicare a Foii de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și a celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, care nu sunt acoperite de alte priorități tematice menționate în prezenta anexă, în special:

(i)

activități pentru simbioza industrială și transferul de cunoștințe și dezvoltarea de noi modele pentru trecerea spre o economie circulară și verde;

(ii)

activități pentru Strategia tematică pentru protecția solului (Comunicarea Comisiei din 22 septembrie 2006 întitulată „Strategia tematică pentru protecția solului”), acordând atenție îndeosebi atenuării și compensării impermeabilizării solurilor, precum și îmbunătățirii modalității de folosire a terenurilor;

(iii)

activități pentru sistemele de monitorizare a pădurilor și pentru sistemele de informare privind pădurile, precum și pentru prevenirea incendiilor forestiere.

(d)

priorități tematice pentru mediu și sănătate, inclusiv produsele chimice și zgomotul ambiental: activități de sprijin pentru punerea în aplicare a obiectivelor specifice din domeniul mediului și al sănătății stabilite în al șaptelea program de acțiune pentru mediu, în special:

(i)

activități de sprijin pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (2) (REACH) și a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (Regulamentul privind produsele biocide) pentru a asigura o utilizare mai sustenabilă, mai economică și în condiții mai bune de siguranță a produselor chimice (inclusiv a nanomaterialelor);

(ii)

activități de sprijin pentru facilitarea punerii în aplicare a Directivei 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) (Directiva privind zgomotul ambiental) pentru a atinge niveluri ale zgomotului ambiental care să nu aibă efecte negative semnificative asupra sănătății umane și care să nu prezinte riscuri semnificative pentru aceasta;

(iii)

activități de sprijin pentru evitarea accidentelor majore, facilitând în special punerea în aplicare a Directivei 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) (Directiva Seveso III).

(e)

priorități tematice pentru calitatea aerului și emisii, inclusiv pentru mediul urban: activități de sprijin pentru punerea în aplicare a obiectivelor specifice pentru aer și emisii stabilite în Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și al șaptelea program de acțiune pentru mediu, în special:

(i)

abordări integrate pentru punerea în aplicare a legislației privind calitatea aerului;

(ii)

activități de sprijin pentru facilitarea respectării normelor Uniunii privind calitatea aerului și a normelor conexe privind emisiile atmosferice, inclusiv a Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) (Directiva privind plafoanele naționale de emisie);

(iii)

activități de sprijin pentru o mai bună punere în aplicare a Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) (Directiva privind emisiile industriale), punând accentul în special pe îmbunătățirea procesului de definire și punere în aplicare a celor mai bune tehnici disponibile, asigurând accesul ușor al publicului la informații și îmbunătățind contribuția Directivei privind emisiile industriale la inovare.

B.

domeniul prioritar „natură și biodiversitate”:

(a)

priorități tematice pentru natură: activități pentru punerea în aplicare a Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE, în special:

(i)

activități care urmăresc îmbunătățirea stadiului de conservare al habitatelor și al speciilor, inclusiv al speciilor și habitatelor marine, și a speciilor de păsări care prezintă interes pentru Uniune;

(ii)

activități în sprijinul seminariilor biogeografice ale rețelei Natura 2000;

(iii)

abordări integrate pentru punerea în aplicare a cadrelor de acțiune prioritară.

(b)

priorități tematice pentru biodiversitate: activități pentru punerea în aplicare a strategiei Uniunii în domeniul biodiversității pentru 2020, în special:

(i)

activități care urmăresc să contribuie la atingerea obiectivului specific 2;

(ii)

activități care urmăresc să contribuie la atingerea obiectivelor specifice 3, 4 și 5;

C.

domeniul prioritar „guvernanță și informare în domeniul mediului”

(a)

campanii de informare, comunicare și sensibilizare în conformitate cu prioritățile celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

(b)

activități care să sprijine asigurarea unui proces de controlare eficient, precum și măsuri de promovare a respectării reglementărilor în contextul legislației Uniunii în domeniul mediului, precum și în sprijinul unor sisteme și instrumente de informare privind punerea în aplicare a legislației Uniunii în domeniul mediului.


(1)  Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (JO L 288, 6.11.2007, p. 27).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 27).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1).

(4)  Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).

(5)  Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).

(6)  Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, p. 22)

(7)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).


Declarațiile Comisiei

Suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat

Comisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.

Stadiul finanțării biodiversității în TTPM

Comisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.

Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.

Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/209


REGULAMENTUL (UE) NR. 1294/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Vamă 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 624/2007/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 33,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Programul de acțiune multianual pentru domeniul vamal aplicat înainte de 2014 a contribuit în mod semnificativ la facilitarea și consolidarea cooperării între autoritățile vamale în cadrul Uniunii. Multe dintre activitățile din domeniul vamal sunt de natură transfrontalieră, întrucât implică și afectează toate statele membre, și, prin urmare, nu pot fi realizate în mod eficace și eficient de statele membre în mod individual. Un program pentru domeniul vamal la nivelul Uniunii, pus în aplicare de Comisie, oferă statelor membre un cadru la nivelul Uniunii pentru a dezvolta aceste activități de cooperare, ceea ce este mai eficient din punctul de vedere al costurilor decât dacă fiecare stat membru și-ar înființa cadrul său individual de cooperare la nivel bilateral sau multilateral. Prin urmare, este oportun să se asigure continuarea programului de acțiune multianual pentru domeniul vamal anterior prin instituirea unui nou program în același domeniu, programul Vamă 2020 („programul”).

(2)

Activitățile din cadrul programului, și anume sistemele europene de informații, acțiunile comune pentru funcționarii din administrațiile vamale și inițiativele de formare comune, vor contribui la îndeplinirea Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, prin consolidarea funcționării pieței interne. Prin asigurarea unui cadru de activitate care urmărește să sporească eficiența și modernizarea autorităților vamale, să consolideze competitivitatea întreprinderilor, să promoveze ocuparea forței de muncă și să raționalizeze și să coordoneze acțiunile statelor membre pentru a proteja interesele lor financiare și economice și pe cele ale Uniunii, programul va consolida în mod activ funcționarea uniunii vamale, astfel încât întreprinderile și cetățenii să poată beneficia de potențialul deplin al pieței interne și al comerțului mondial.

(3)

Pentru a sprijini procesul de aderare și de asociere a țărilor terțe, programul ar trebui să fie deschis participării țărilor în curs de aderare și a țărilor candidate, precum și a potențialilor candidați și a țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Având în vedere interconectarea tot mai pronunțată a economiei mondiale, programul ar trebui să continue să prevadă posibilitatea de a implica în anumite activități experți externi, precum funcționari ai țărilor terțe, reprezentanți ai organizațiilor internaționale sau operatori economici. Participarea experților externi se consideră a fi esențială oricând obiectivele programului nu pot fi realizate fără contribuția acestor experți. Înființarea Serviciului European de Acțiune Externă sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate facilitează coordonarea și coerența politicilor într-un domeniu care reprezintă o componentă relevantă a strategiilor și a acțiunilor externe ale Uniunii, atât pe o bază bilaterală, cât și multilaterală.

(4)

Obiectivele programului ar trebui să țină seama de problemele și provocările identificate în ceea ce privește domeniul vamal în următorul deceniu. Programul ar trebui să continue să joace un rol în sectoare vitale, cum ar fi punerea în aplicare coerentă a dreptului Uniunii în domeniul vamal și aspecte conexe. În plus, programul ar trebui să se axeze pe protejarea intereselor financiare și economice ale Uniunii și pe garantarea siguranței și a securității. Aceasta ar trebui să includă, între altele, cooperarea și punerea în comun a informațiilor dintre autoritățile de supraveghere a pieței la nivel național și la nivelul Uniunii și autoritățile vamale. Programul ar trebui de asemenea dedicat facilitării comerțului, printre altele prin eforturile de colaborare în combaterea fraudei și prin creșterea capacității administrative a autorităților vamale. Din acest punct de vedere, ar trebui efectuată o analiză cost-beneficiu a echipamentelor de detectare și a tehnologiilor aferente, în vederea facilitării achiziționării de către autoritățile vamale a unor instrumente de control vamal moderne după 2020. Ar trebui de asemenea explorate metode pentru facilitarea achiziționării unor instrumente de control vamal moderne, inclusiv achizițiile publice comune.

(5)

Instrumentele programului care s-au aplicat înainte de 2014 s-au dovedit adecvate și, prin urmare, ar trebui păstrate. Având în vedere nevoia de cooperare operativă mai bine structurată, ar trebui adăugate instrumente suplimentare, și anume echipe de experți compuse din experți ai Uniunii și experți naționali care să îndeplinească în comun sarcini în domenii specifice, precum și acțiuni de consolidare a capacității administrației publice, care ar trebui să furnizeze asistență specializată țărilor participante care au nevoie de consolidarea capacității administrative.

(6)

Sistemele europene de informații joacă un rol vital în consolidarea sistemelor vamale din cadrul Uniunii și ar trebui, prin urmare, să fie finanțate în continuare prin intermediul programului. În plus, ar trebui să existe posibilitatea includerii în program a unor noi sisteme de informații legate de domeniul vamal, înființate în temeiul dreptului Uniunii. Sistemele europene de informații ar trebui, după caz, să se bazeze pe modele de dezvoltare și pe o arhitectură IT partajate, pentru a spori flexibilitatea și eficiența administrației vamale.

(7)

Dezvoltarea competențelor umane ar trebui de asemenea efectuată prin acțiuni comune de formare și ar trebui realizată prin intermediul programului. Funcționarii din administrațiile vamale au nevoie să își dezvolte și să își actualizeze cunoștințele și competențele necesare pentru a răspunde nevoilor Uniunii. Programul ar trebui să aducă o contribuție crucială la consolidarea capacităților umane prin îmbunătățirea sprijinului pentru activitățile de formare adresate funcționarilor din administrația vamală, precum și operatorilor economici. În acest scop, actuala abordare comună în materie de formare la nivelul Uniunii, care s-a bazat în principal pe dezvoltarea formării electronice (e-learning) centralizate, ar trebui să se transforme într-un program cu multiple fațete consacrat sprijinului pentru formare în Uniune.

(8)

Programul ar trebui să acorde importanța corespunzătoare și să aloce o parte adecvată din bugetul său funcționării actualelor sisteme europene de informații pentru vămi și dezvoltării unor noi sisteme europene de informații, necesare pentru punerea în aplicare a Codului Vamal al Uniunii. În același timp, ar trebui dedicate mijloacele adecvate activităților care reunesc funcționari din domeniul vămilor, precum și dezvoltării competențelor umane. În plus, programul ar trebui să prevadă un anumit grad de flexibilitate bugetară, pentru a răspunde schimbărilor în materie de priorități politice.

(9)

Programul ar trebui să acopere o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (2).

(10)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului care să constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3).

(11)

În conformitate cu angajamentul Comisiei, stabilit în comunicarea din 19 octombrie 2010 intitulată „Revizuirea bugetului UE”, de a asigura coerența și simplificarea programelor de finanțare, resursele ar trebui să fie împărțite cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii dacă activitățile preconizate din cadrul programului urmăresc obiective care sunt comune mai multor instrumente de finanțare, excluzând totuși dubla finanțare. Acțiunile întreprinse în cadrul programului ar trebui să asigure coerența în ceea ce privește utilizarea resurselor Uniunii în sprijinul funcționării uniunii vamale.

(12)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare financiară a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (5).

(13)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri adecvate de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, după caz, prin aplicarea de sancțiuni.

(14)

Cooperarea în materie de evaluare inteligentă a riscurilor este vitală pentru a permite întreprinderilor fiabile și care își respectă obligațiile să beneficieze la maximum de simplificarea administrării electronice a vămilor, precum și pentru a permite identificarea neregulilor.

(15)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea programelor de lucru anuale. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(16)

Pentru a răspunde în mod adecvat schimbărilor în materie de priorități ale politicilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor specifice și modificarea sumelor indicative alocate fiecărui tip de acțiune. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(17)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unui program multianual care să îmbunătățească funcționarea uniunii vamale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acestea nu pot asigura în mod eficient cooperarea și coordonarea necesare pentru realizarea programului, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(18)

Comisia ar trebui să fie sprijinită de către Comitetul Vamă 2020 pentru punerea în aplicare a programului.

(19)

Pentru a facilita evaluarea programului, ar trebui instituit încă de la început un cadru adecvat pentru monitorizarea rezultatelor obținute de program. Ar trebui efectuată o evaluare intermediară referitoare la gradul de realizare a obiectivelor programului, eficiența acestuia și valoarea sa adăugată la nivel european. În plus, o evaluare finală ar trebui să analizeze impactul pe termen lung și efectele de sustenabilitate ale programului. Ar trebui asigurată transparența deplină, cu raportarea periodică privind monitorizarea și evaluarea către Parlamentul European și Consiliu. Respectivele evaluări ar trebui să se bazeze pe indicatori, măsurându-se efectele programului în raport cu valori de referință predefinite. Indicatorii ar trebui, printre altele, să măsoare durata pentru care rețeaua comună de comunicații este disponibilă în absența unor disfuncții ale sistemelor, întrucât aceasta reprezintă condiția pentru buna funcționare a tuturor sistemelor europene de informații astfel încât autoritățile vamale să coopereze eficient în interiorul uniunii vamale.

(20)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentului regulament și sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre. Regulamentul (UE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către Comisie în cadrul prezentului regulament și sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Orice schimb sau transmitere de informații de către autoritățile competente ar trebui să fie în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 95/46/CE, și orice schimb sau transmitere de informații de către Comisie ar trebui să fie în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(21)

Prezentul regulament înlocuiește Decizia nr. 624/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Prin urmare, decizia respectivă ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

(1)   Se stabilește un program de acțiune multianual „Vamă 2020” (denumit în continuare „programul”) cu scopul de a îmbunătăți funcționarea uniunii vamale.

(2)   Programul acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„autorități vamale” înseamnă autoritățile responsabile pentru aplicarea normelor în domeniul vamal;

2.

„experți externi” înseamnă:

(a)

reprezentanți ai autorităților guvernamentale, inclusiv cei din țările care nu participă la program, în temeiul articolului 3 alineatul (2);

(b)

operatori economici și organizații reprezentând operatori economici;

(c)

reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai altor organizații relevante.

Articolul 3

Participarea la program

(1)   Țările participante sunt statele membre și țările menționate la alineatul (2), cu respectarea condițiilor prevăzute la alineatul respectiv.

(2)   Programul este deschis participării oricăreia dintre țările următoare:

(a)

țările în curs de aderare, țările candidate și potențialele candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în respectivele acorduri-cadru, decizii ale Consiliului de asociere sau alte acorduri similare;

(b)

țările partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, cu condiția ca țările respective să fi ajuns la un nivel satisfăcător de apropiere a legislației și a metodelor administrative relevante de cele ale Uniunii.

Țările partenere menționate la litera (b) a primului paragraf participă la program, în conformitate cu dispozițiile care urmează a fi stabilite împreună cu aceste țări ca urmare a încheierii acordurilor-cadru privind participarea lor la programele Uniunii.

Articolul 4

Contribuția la activitățile din cadrul programului

La anumite activități organizate în cadrul programului pot fi invitați să contribuie experți externi, ori de câte ori acest lucru este esențial pentru realizarea obiectivelor menționate la articolele 5 și 6. Experții externi sunt selectați de Comisie, împreună cu țările participante, pe baza competențelor, a experienței și a cunoștințelor lor relevante pentru activitățile avute în vedere.

Articolul 5

Obiectivul general și obiectivele specifice

(1)   Obiectivul general al programului este de a sprijini funcționarea și modernizarea uniunii vamale în vederea consolidării pieței interne prin intermediul cooperării între țările participante, autoritățile lor vamale și funcționarii acestora. Obiectivul general este urmărit prin realizarea obiectivelor specifice.

(2)   Obiectivele specifice sunt de a sprijini autoritățile vamale în protejarea intereselor financiare și economice ale Uniunii și ale statelor membre, inclusiv lupta împotriva fraudei și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a spori siguranța și securitatea, pentru a proteja cetățenii și mediul, pentru a îmbunătăți capacitatea administrativă a autorităților vamale și pentru a consolida competitivitatea întreprinderilor europene.

Obiectivele specifice se realizează în special prin:

(a)

informatizare;

(b)

asigurarea unor abordări moderne și armonizate în ceea ce privește procedurile și controalele vamale;

(c)

facilitarea comerțului legitim;

(d)

reducerea costurilor de conformare și a sarcinilor administrative; și

(e)

consolidarea funcționării autorităților vamale.

(3)   Realizarea obiectivelor specifice se măsoară pe baza indicatorilor enumerați în anexa I. În cazul în care este necesar, indicatorii respectivi pot fi revizuiți în decursul programului.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor prevăzuți în anexa I.

Articolul 6

Obiective operaționale

Obiectivele operaționale ale programului sunt următoarele:

(a)

sprijinirea elaborării, aplicarea coerentă și punerea în aplicare eficace a dreptului și a politicilor Uniunii în domeniul vamal;

(b)

dezvoltarea, îmbunătățirea, exploatarea și sprijinirea sistemelor europene de informații pentru vămi;

(c)

identificarea, dezvoltarea, partajarea și aplicarea de bune practici de lucru și proceduri administrative, în special în urma activităților de analiză comparativă;

(d)

consolidarea competențelor și aptitudinilor funcționarilor vamali;

(e)

îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile vamale și organizațiile internaționale, țările terțe, alte autorități guvernamentale, inclusiv autoritățile Uniunii și cele naționale de supraveghere a pieței, precum și operatorii economici și organizațiile reprezentând operatorii economici.

CAPITOLUL II

ACȚIUNI ELIGIBILE

Articolul 7

Acțiuni eligibile

Programul furnizează, în condițiile stabilite în programul anual de lucru menționat la articolul 14, sprijin financiar pentru următoarele tipuri de acțiuni:

(a)

acțiuni comune:

(i)

seminarii și ateliere;

(ii)

grupuri de proiect, în general compuse dintr-un număr limitat de țări, care funcționează pentru o perioadă limitată și urmărește realizarea unui obiectiv predefinit, cu rezultate definite cu precizie, inclusiv coordonarea sau analiza comparativă;

(iii)

vizite de lucru organizate de țările participante sau de o altă țară pentru a le permite funcționarilor să dobândească sau să își dezvolte expertiza sau cunoștințele în domeniul vamal; pentru vizitele de lucru organizate în țări terțe sunt eligibile în cadrul programului doar cheltuielile de deplasare și de ședere (cazare și diurnă);

(iv)

activități de monitorizare efectuate de echipe mixte formate din funcționari ai Comisiei și funcționari din țările participante pentru a analiza practicile vamale, pentru a identifica eventualele dificultăți în punerea în aplicare a normelor și, după caz, pentru a formula sugestii în vederea adaptării normelor și a metodelor de lucru ale Uniunii;

(v)

echipe de experți, și anume forme structurate de cooperare, cu un caracter permanent sau temporar, care pun în comun expertiza pentru a îndeplini atribuții în domenii specifice sau pentru a efectua activități operaționale, beneficiind eventual de sprijinul serviciilor de colaborare online, de asistență administrativă și de infrastructură și echipamente;

(vi)

consolidarea capacității administrației vamale și acțiuni de sprijin;

(vii)

studii;

(viii)

acțiuni de comunicare dezvoltate în comun;

(ix)

orice altă activitate în sprijinul obiectivului general, al obiectivelor specifice și al obiectivelor operaționale stabilite la articolele 5 și 6;

(b)

consolidarea capacităților informatice: dezvoltarea, întreținerea, funcționarea și controlul calității componentelor Uniunii aferente sistemelor europene de informații prevăzute la secțiunea A din anexa II și noilor sisteme europene de informații înființate în temeiul dreptului Uniunii;

(c)

dezvoltarea competențelor umane: acțiuni comune de formare, care să sprijine competențele și cunoștințele profesionale necesare în domeniul vamal.

Articolul 8

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru acțiunile comune

(1)   Participarea la acțiunile comune menționate la articolul 7 litera (a) se face pe bază de voluntariat.

(2)   Țările participante se asigură că funcționarii desemnați să participe la acțiunile comune au profilul și calificările adecvate.

(3)   Țările participante iau, după caz, măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor comune, în special prin sensibilizarea cu privire la aceste acțiuni și prin asigurarea unei utilizări optime a realizărilor obținute.

Articolul 9

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru consolidarea capacităților informatice

(1)   Comisia și țările participante se asigură că sistemele europene de informații menționate la secțiunea A din anexa II sunt dezvoltate, exploatate și întreținute în mod adecvat.

(2)   Comisia coordonează, în cooperare cu țările participante, aspectele legate de instituirea și funcționarea componentelor Uniunii menționate la secțiunea B din anexa II, precum și ale componentelor care nu sunt ale Uniunii, descrise la secțiunea C din anexa II, ale sistemelor europene de informații menționate la secțiunea A din anexa II care sunt necesare în vederea asigurării operabilității, a interconexiunii și a îmbunătățirii lor continue.

(3)   Uniunea suportă costul achiziției, al dezvoltării, al instalării, al întreținerii și al funcționării zilnice a componentelor Uniunii. Costul achiziției, al dezvoltării, al instalării, al întreținerii și al funcționării zilnice a componentelor care nu sunt ale Uniunii este suportat de țările participante.

Articolul 10

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru dezvoltarea competențelor umane

(1)   Participarea la acțiunile comune de formare menționate la articolul 7 litera (c) se face pe bază de voluntariat.

(2)   Țările participante integrează, după caz, în programele lor naționale de formare conținutul de formare dezvoltat în comun, inclusiv modulele de învățare electronică (e-learning), programele de formare și standardele de formare stabilite în comun.

(3)   Țările participante se asigură că funcționarii lor beneficiază de formarea inițială și formarea continuă necesare pentru a dobândi competențele și cunoștințele profesionale comune, în conformitate cu programele de formare.

(4)   Țările participante asigură formarea lingvistică necesară pentru ca funcționarii să atingă un nivel suficient de cunoștințe lingvistice pentru participarea la program.

CAPITOLUL III

CADRUL FINANCIAR

Articolul 11

Cadrul financiar

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului pentru perioada 2014 - 2020 se stabilește la 522 943 000 EUR în prețuri curente.

Creditele anuale se autorizează de Parlamentul European și de Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

(2)   În cadrul pachetului financiar aferent programului se alocă sume indicative acțiunilor eligibile enumerate la articolul 7, în limitele procentajelor prevăzute în anexa III pentru fiecare tip de acțiune. Comisia se poate îndepărta de la alocările de fonduri indicative stabilite în anexa respectivă, dar nu poate mări partea alocată din pachetul financiar cu mai mult de 10 % pentru fiecare tip de acțiune.

Dacă depășirea acestei limite se dovedește necesară, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 în ceea ce privește modificarea alocărilor de fonduri indicative stabilite în anexa III.

Articolul 12

Forme de intervenție

(1)   Comisia pune în aplicare programul în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   Sprijinul financiar al Uniunii pentru acțiunile eligibile prevăzute la articolul 7 se acordă sub formă de:

(a)

granturi;

(b)

contracte de achiziții publice;

(c)

rambursarea cheltuielilor efectuate de experții externi menționați la articolul 4.

(3)   Rata de cofinanțare pentru granturi este de până la 100 % din costurile eligibile în cazul diurnelor, cheltuielilor de deplasare și de cazare și cheltuielilor aferente organizării de evenimente.

Rata de cofinanțare aplicabilă în cazul în care acțiunile necesită acordarea de granturi se stabilește în programele anuale de lucru.

(4)   Resursele financiare alocate programului pot acoperi de asemenea:

(a)

cheltuieli legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea programului și pentru realizarea obiectivelor acestuia, în special studii, reuniuni de experți, acțiuni de informare și comunicare, inclusiv comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele acestui program;

(b)

cheltuielile legate de rețelele IT specializate pe schimbul și prelucrarea de informații; și

(c)

toate celelalte tipuri de cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.

Articolul 13

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale, prin verificări eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, după caz, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi dețin competența de audit, pe baza documentelor și la fața locului, în cazul tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și subcontractanților care au primit fonduri din partea Uniunii prin prezentul regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (11) pentru a stabili existența fraudei, a corupției sau a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau un contract finanțat prin prezentul regulament.

CAPITOLUL IV

COMPETENȚE DE EXECUTARE

Articolul 14

Programul de lucru

(1)   În vederea punerii în aplicare a programului, Comisia adoptă programe anuale de lucru prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Fiecare program anual de lucru pune în aplicare obiectivele programului stabilind următoarele:

(a)

acțiunile în conformitate cu obiectivul general, cu obiectivele specifice și cu obiectivele operaționale astfel cum sunt prevăzute la articolele 5 și 6, metoda de punere în aplicare, inclusiv, după caz, modalitățile privind stabilirea echipelor de experți menționate la articolul 7 litera (a) punctul (v) și rezultatele preconizate;

(b)

o defalcare a bugetului pe tipuri de acțiuni;

(c)

rata de cofinanțare pentru granturi menționată la articolul 12 alineatul (3).

(2)   În pregătirea programului anual de lucru, Comisia ține seama de abordarea comună în domeniul politicii vamale. Abordarea respectivă este revizuită periodic și stabilită într-un parteneriat între Comisie și statele membre în cadrul grupului pentru politica vamală, alcătuit din șefii administrațiilor vamale ale statelor membre sau reprezentanții acestora și reprezentanții Comisiei.

Comisia informează periodic grupul pentru politica vamală privind măsurile referitoare la punerea în aplicare a programului.

Articolul 15

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf și la articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf este conferită Comisiei pentru o perioadă care începe la 1 ianuarie 2014 și se încheie la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf și la articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf și cu articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 16

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL V

MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA

Articolul 17

Monitorizarea acțiunilor din cadrul programului

(1)   Comisia, în cooperare cu țările participante, monitorizează punerea în aplicare a programului și a acțiunilor acestuia pe baza indicatorilor menționați în anexa I.

(2)   Comisia face publice rezultatele monitorizării.

(3)   Rezultatele monitorizării sunt utilizate la evaluarea programului în conformitate cu articolul 18.

Articolul 18

Evaluarea

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare intermediară și un raport de evaluare finală a programului cu privire la aspectele menționate la alineatele (2) și (3). Rezultatele evaluărilor respective, inclusiv identificarea lacunelor majore, sunt integrate în deciziile privind posibila reînnoire, modificare sau suspendare a programelor pentru perioade ulterioare. Evaluările respective sunt efectuate de un evaluator extern independent.

(2)   Până la 30 iunie 2018, Comisia întocmește un raport de evaluare intermediară privind realizarea obiectivelor acțiunilor din cadrul programului, eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată a programului la nivel european. Raportul respectiv abordează, în plus, simplificarea ți menținerea relevanței obiectivelor, precum și contribuția programului la prioritățile Uniunii referitoare la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(3)   Până la 31 decembrie 2012, Comisia întocmește un raport de evaluare finală privind aspectele menționate la alineatul (2), precum și cu privire la impactul pe termen lung și la sustenabilitatea efectelor programului.

(4)   La solicitarea Comisiei, țările participante îi furnizează toate datele și informațiile relevante în scopul de a contribui la rapoartele de evaluare intermediară și finală.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Abrogare

Decizia nr. 624/2007/CE se abrogă începând de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea, obligațiile financiare legate de acțiunile realizate în baza respectivei decizii sunt reglementate în continuare de aceasta până la finalizarea lor.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru anii 2014 - 2020 A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabil bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(5)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(7)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(9)  Decizia nr. 624/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a unui program de acțiune pentru vamă în Comunitate (Vamă 2013) (JO L 154, 14.6.2007, p. 25).

(10)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(11)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXA I

Indicatori

Gradul de realizare a obiectivelor specifice menționate la articolul 5 alineatul (2) se măsoară pe baza următorilor indicatori:

(a)

feedbackul de la participanții la acțiunile din cadrul programului și de la utilizatorii indexului programului care va măsura percepția părților interesate ale programului în legătură cu impactul acțiunilor din cadrul programului, între altele în ceea ce privește:

(i)

impactul colaborării în rețea al acțiunilor din cadrul programului,

(ii)

impactul cooperării al acțiunilor din cadrul programului;

(b)

numărul de orientări și recomandări emise în urma activităților din cadrul programului referitoare la abordările moderne și armonizate în ceea ce privește procedurile vamale;

(c)

indicatorul privind rețeaua comună de comunicații pentru sistemele europene de informații, care va măsura disponibilitatea rețelei comune care este indispensabilă pentru funcționarea sistemelor europene de informații din domeniul vamal. Rețeaua ar trebui să fie disponibilă 98 % din timp;

(d)

indexul privind aplicarea și implementarea dreptului și a politicilor Uniunii, care va măsura progresele în pregătirea și aplicarea dreptului și a politicilor Uniunii în domeniul vamal, bazându-se, între altele, pe:

(i)

numărul de acțiuni din cadrul programului organizate în acest domeniu, în special în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală, aspectele legate de siguranță și de securitate, lupta împotriva fraudei și securitatea în lanțul de aprovizionare;

(ii)

numărul de recomandări emise în urma acțiunilor respective;

(e)

indicatorul privind disponibilitatea sistemelor europene de informații, care va măsura disponibilitatea componentelor Uniunii ale aplicațiilor vamale IT. Acestea ar trebui să fie disponibile 97 % din timp pe durata orelor de lucru și 95 % în restul timpului;

(f)

indexul privind bunele practici și orientări, care va măsura evoluția în materie de identificare, dezvoltare, partajare și aplicare a bunelor practici de lucru și proceduri administrative, bazându-se, între altele, pe:

(i)

numărul de acțiuni din cadrul programului organizate în acest domeniu;

(ii)

numărul de orientări și bune practici partajate;

(g)

indexul privind învățarea, care va măsura progresele rezultate în urma acțiunilor din cadrul programului destinate consolidării competențelor și aptitudinilor funcționarilor bazându-se, între altele, pe:

(i)

numărul de funcționari formați prin utilizarea materialului de formare comună al Uniunii;

(ii)

numărul de descărcări ale modulelor programului eLearning;

(h)

indicatorul privind cooperarea cu țări terțe, care va stabili modul în care programul sprijină autoritățile vamale, altele decât cele ale statelor membre, prin măsurarea numărului de acțiuni din cadrul programului care sprijină obiectivul respectiv.


ANEXA II

Sistemele europene de informații și componentele Uniunii și cele care nu aparțin Uniunii aferente acestora

A.

Sistemele europene de informații sunt următoarele:

1.

rețeaua comună de comunicații/interfața comună a sistemelor (CCN/CSI – CCN2), CCN mail3, CSI bridge, http bridge, CCN LDAP și instrumente conexe, portalul web CCN, monitorizarea CCN;

2.

sistemele de sprijin, în special instrumentul de configurare pentru CCN, instrumentul de raportare a activităților (ART2), instrumentul de gestionare electronică a proiectelor online (Taxud Electronic Management of Project Online – TEMPO), instrumentul de gestionare a serviciilor (Service Management Tool – SMT), instrumentul de gestionare a utilizatorilor (User Management System – UM), sistemul BPM, panoul de afișare a disponibilității (availability dashboard) și AvDB, portalul de gestionare a serviciilor informatice, instrumentul de gestionare a accesului la registre și a accesului utilizatorilor;

3.

spațiul de informare și comunicare al programului (PICS);

4.

sistemele privind circulația vamală, în special sistemul (nou) de tranzit informatizat [(N) CTS], NCTS/TIR pentru Rusia, sistemul de control al exporturilor (ECS) și sistemul de control al importurilor (ICS). Următoarele aplicații/componente sprijină aceste sisteme: sistemul de schimburi de date cu țările terțe (SPEED bridge), SPEED Edifact Converter Node (SPEED-ECN), aplicația SPEED standard de testare (Standard SPEED Test Application – SSTA), aplicația standard de testare privind tranzitul (Standard Transit Test Application – STTA), aplicația de testare privind tranzitul (Transit Test Application – TTA), serviciile centrale/datele de referință (Central Services/Reference Data – CSRD2) și sistemul de servicii centrale/gestionarea informațiilor (Central Services/Management Information System – CS/MIS);

5.

sistemul comunitar de gestionare a riscurilor (CRMS) care acoperă formularele de informare asupra riscurilor (Risk Information Forms – RIF) și domeniile funcționale CPCA privind profilurile comune;

6.

sistemul operatorilor economici (EOS) care acoperă înregistrarea și identificarea operatorilor economici (EORI), operatorii economici autorizați (AEO), serviciile regulate de transport maritim (RSS) și recunoașterea reciprocă a domeniilor funcționale cu țările partenere. Serviciul web generic este o componentă de sprijin pentru acest sistem;

7.

sistemul tarifar (TARIC3), care este un sistem de date de referință pentru alte aplicații, cum ar fi sistemul de gestionare a contingentelor (QUOTA2), sistemul de supraveghere, gestionare și monitorizare (SURV2), sistemul de informații tarifare europene obligatorii (EBTI3), inventarul vamal european al substanțelor chimice (ECICS2). Aplicațiile legate de Nomenclatura Combinată (NC) și de suspendări („Suspensions”) tratează informațiile juridice care au legătură directă cu sistemul tarifar;

8.

aplicațiile de control, în special sistemul de gestionare a specimenelor (Specimen Management System – SMS) și sistemul de informații pentru prelucrarea procedurilor (Information System for Processing Procedures – ISPP);

9.

sistemul de combatere a contrafacerii și a pirateriei (COPIS);

10.

sistemul de difuzare a datelor (DDS2), care gestionează toate informațiile accesibile publicului prin internet;

11.

sistemul de informații antifraudă (AFIS); și

12.

orice alte sisteme incluse în planul strategic multianual prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) și cele ulterioare planului respectiv.

B.

Componentele Uniunii aferente sistemelor europene de informații sunt:

1.

bunurile IT precum elementele de hardware, de software și conexiunile de rețea dintre sisteme, inclusiv infrastructura de date aferentă;

2.

serviciile IT necesare pentru a sprijini dezvoltarea, întreținerea, îmbunătățirea și exploatarea sistemelor; și

3.

orice alte elemente care, din motive de eficiență, de securitate și de raționalizare, sunt identificate de către Comisie ca fiind comune țărilor participante.

C.

Componentele care nu aparțin Uniunii aferente sistemelor europene de informații sunt toate acele componente care nu sunt identificate drept componente ale Uniunii la secțiunea B.

(1)  Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (OJ L 23, 26.1.2008, p. 21).


ANEXA III

Repartizarea orientativă a fondurilor

Repartizarea orientativă a fondurilor către acțiunile eligibile menționate la articolul 7 este următoarea:

Tipul de acțiune

Proporția din pachetul financiar

(în %)

Acțiuni comune

maximum 20 %

Consolidarea capacităților IT

cel puțin 75 %

Dezvoltarea competențelor umane

maximum 5 %


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/221


REGULAMENTUL (UE) NR. 1295/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 166, alineatul 4, articolul 167 alineatul (5) prima liniuță și articolul (173) alineatul 3,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) urmărește realizarea unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei și conferă Uniunii sarcina, printre altele, de a contribui la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională a acestora și asigurând, în același timp, existența unor condiții necesare competitivității industriei Uniunii. În acest sens, Uniunea, atunci când este necesar, sprijină și completează acțiunile statelor membre care au ca scop respectarea diversității culturale și lingvistice, în conformitate cu Articolul 167 din TFUE și cu Convenția Unesco din 2005 privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale („Convenția Unesco 2005”), consolidarea competitivității sectoarelor culturale și creative și facilitarea adaptării la transformările industriale.

(2)

Sprijinul Uniunii pentru sectoarele culturale și creative se bazează în principal pe experiența acumulată în cadrul programelor Uniunii prevăzute în Decizia nr. 1718/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) („programul MEDIA”), Decizia nr. 1855/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) („programul Cultura”) și Decizia nr. 1041/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) („programul MEDIA Mundus”). Decizia nr. 1622/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) („acțiunea Capitalele europene ale culturii”) și Decizia nr. 1194/2011 a Parlamentului European și a Consiliului (8) („acțiunea Marca patrimoniului european”) contribuie, de asemenea la sprijinul acordat de Uniune pentru sectoarele culturale și creative.

(3)

Comunicarea Comisiei „privind Agenda europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare”, aprobată de Consiliu prin rezoluția sa din 16 noiembrie 2007 (9) și de Parlamentul European prin rezoluția sa din 10 aprilie 2008 (10) stabilește obiectivele pentru activitățile viitoare ale Uniunii în sectoarele culturale și creative. Aceasta are drept scop promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural, a culturii în calitate de catalizator al creativității în cadrul creșterii economice și al ocupării forței de muncă, precum și promovarea culturii drept element esențial al relațiilor internaționale ale Uniunii.

(4)

Cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 11, 21 și 22, sectoarele culturale și creative contribuie în mod semnificativ la lupta împotriva tuturor formelor de discriminare, inclusiv a rasismului și xenofobiei și constituie o platformă importantă pentru libertatea de exprimare și pentru promovarea respectului pentru diversitatea culturală și lingvistică.

(5)

Convenția Unesco 2005, intrată în vigoare la data de 18 martie 2007 și la care Uniunea Europeană este parte, subliniază că activitățile, bunurile și serviciile culturale sunt de natură atât economică, cât și culturală, întrucât transmit identități, valori și sensuri și, prin urmare, nu trebuie tratate ca având doar valoare comercială. Convenția urmărește consolidarea cooperării internaționale, inclusiv a acordurilor de coproducție și codistribuție internaționale, și a solidarității, astfel încât să se favorizeze expresia culturală a tuturor țărilor și a tuturor persoanelor. Convenția stabilește, de asemenea, că ar trebui să se acorde o atenție corespunzătoare circumstanțelor și necesităților speciale ale diverselor grupuri sociale, inclusiv ale persoanelor care aparțin minorităților. Prin urmare, un program de sprijin pentru sectoarele culturale și creative ar trebui să încurajeze diversitatea culturală la nivel internațional în conformitate cu convenția respectivă.

(6)

Promovarea patrimoniului cultural material și imaterial, în sensul, printre altele, al Convenției Unesco pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din 2003 și al Convenției Unesco privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural din 1972, ar trebui, de asemenea, să contribuie la creșterea valorii siturilor relevante, asigurând, totodată, popoarelor un sentiment de apartenență la valoarea culturală și istorică a unor astfel de situri.

(7)

Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 - O strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” („Strategia Europa 2020”) definește o strategie care urmărește să transforme Uniunea într-o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, caracterizată de un grad ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. În cadrul comunicării menționate, Comisia a precizat că Uniunea trebuie să ofere condiții-cadru mai atractive pentru inovare și creativitate. În această privință, sectoarele culturale și creative reprezintă o sursă de idei inovatoare care pot fi transformate în produse și servicii generatoare de creștere și de locuri de muncă și care pot să contribuie la gestionarea schimbărilor la nivel de societate. Mai mult decât atât, excelența și competitivitatea în aceste sectoare sunt în principal rezultatul eforturilor artiștilor, creatorilor și profesioniștilor care trebuie promovați. În acest scop, accesul la finanțare pentru sectoarele culturale și creative ar trebui îmbunătățit.

(8)

În concluziile sale privind serviciile de informare referitoare la mobilitate pentru artiști și pentru profesioniștii din domeniul culturii (11), Consiliul a confirmat importanța mobilității artiștilor și a profesioniștilor din domeniul culturii pentru Uniune și pentru îndeplinirea obiectivelor acesteia din cadrul strategiei Europa 2020 și a invitat statele membre și Comisia, în cadrul domeniilor lor de competențe și respectând în mod corespunzător principiul subsidiarității, să faciliteze furnizarea de informații cuprinzătoare și exacte artiștilor și profesioniștilor din domeniul culturii care doresc să profite de mobilitate în cadrul Uniunii.

(9)

Pentru a contribui la consolidarea unui spațiu cultural comun, este important să se promoveze mobilitatea transnațională a actorilor din domeniul cultural și creativ și circulația transnațională a operelor și creative, inclusiv a operelor și produselor audiovizuale, promovându-se astfel schimburile culturale și dialogul intercultural.

(10)

Programele MEDIA, Cultura și MEDIA Mundus au făcut obiectul unei monitorizări regulate și al unor evaluări externe, precum și al unor consultări publice privind viitorul lor, în urma cărora a rezultat faptul că programelor respective le revine un rol foarte important în protejarea și promovarea diversității culturale și lingvistice a Europei și că aceste programe sunt relevante pentru necesitățile sectoarelor culturale și creative. De asemenea, rezultă din aceste activități de monitorizare, evaluare și consultare, precum și din diverse studii independente, în special studiul privind dimensiunea antreprenorială a industriilor culturale și creative, că sectoarele culturale și creative se confruntă cu provocări comune, și anume cu schimbările rapide cauzate de globalizare și de trecerea la era digitală, cu fragmentarea pieței în urma diversității lingvistice, cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare, cu proceduri administrative complexe și cu o lipsă de date comparabile, toate acestea impunând necesitatea luării de măsuri la nivelul Uniunii.

(11)

Sectoarele culturale și creative europene sunt în mod inerent diversificate pe criterii naționale și lingvistice, generând un peisaj cultural bogat și foarte independent care dă glas diferitelor tradiții culturale ale patrimoniului Europei. Cu toate acestea, o astfel de diversificare conduce, de asemenea, la o serie de obstacole care împiedică buna circulație transnațională a operelor culturale și creative și îngreunează mobilitatea actorilor din domeniul cultural și creativ în interiorul și în afara Uniunii, fapt care poate duce la dezechilibre geografice și – în consecință – la o selecție limitată pentru consumatori.

(12)

Având în vedere că sectoarele culturale și creative europene se caracterizează prin diversitate lingvistică, care duce, în unele sectoare, la fragmentare din motive lingvistice, subtitrarea, dublarea și descrierea audio sunt esențiale pentru circulația operelor culturale și creative, inclusiv a operelor audiovizuale.

(13)

Trecerea la era digitală are un impact masiv asupra modului în care bunurile și serviciile culturale și creative sunt produse, difuzate, accesate, consumate și monetizate. Deși este recunoscută necesitatea găsirii unui nou echilibru între accesibilitatea crescândă a operelor culturale și creative, remunerarea echitabilă a artiștilor și creatorilor și apariția unor noi modele de afaceri, schimbările care rezultă în urma trecerii la era digitală oferă oportunități ample sectoarelor culturale și creative europene și societății europene în general. Costurile de distribuție mai reduse, canalele noi de distribuție, potențialul unor noi categorii de public mai larg și noile oportunități pentru produsele de nișă pot facilita accesul și pot crește circulația operelor culturale și creative la nivel mondial. Pentru a valorifica la maxim oportunitățile respective și pentru a se adapta la contextul globalizării și al trecerii la era digitală, este necesar ca sectoarele culturale și creative să dezvolte competențe noi și să beneficieze de un acces mai larg la finanțare în vederea modernizării echipamentelor, a dezvoltării unor noi metode de producție și distribuție și a adaptării modelelor de afaceri.

(14)

Practicile actuale de distribuție stau la baza sistemului de finanțare a cinematografiei. Cu toate acestea, există o nevoie din ce în ce mai pronunțată de promovare a apariției unor oferte online legale și atractive și de încurajare a inovării. Prin urmare, este esențială promovarea noilor modalități de distribuție pentru a se permite apariția unor noi modele de afaceri.

(15)

Digitizarea cinematografelor constituie o problemă constantă pentru numeroși operatori de cinematografe mici, în special pentru operatorii cinematografelor cu un singur ecran, din cauza costurilor ridicate ale echipamentelor digitale. Cu toate că statelor membre le revine competența principală în materie de cultură și ar trebui, deci, să continue abordarea acestui aspect la nivel național, regional și local, după caz, există potențial pentru finanțare în cadrul programelor și fondurilor Uniunii, în special cele care au ca scop dezvoltarea regională și locală.

(16)

Dezvoltarea audienței, în special în ceea ce privește tinerii, necesită un angajament specific al Uniunii pentru a sprijini, în special, educația în domeniul cinematografiei și al mass-mediei.

(17)

Una dintre cele mai mari provocări pentru sectoarele culturale și creative, în special pentru microîntreprinderi, întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”) și pentru microorganizații și organizațiile mici și mijlocii, inclusiv organizațiile fără scop lucrativ și cele neguvernamentale constă în dificultatea pe care o întâmpină în accesarea fondurilor de care au nevoie pentru a-și finanța activitățile, pentru a se dezvolta, pentru a-și menține și a-și îmbunătăți competitivitatea sau pentru a se afirma pe plan internațional. Deși aceasta reprezintă o provocare comună pentru IMM-uri în general, situația este cu mult mai dificilă în sectoarele culturale și creative din cauza naturii necorporale a multora dintre activele lor, a caracterului de prototip al activităților lor și a nevoii intrinsece de a-și asuma riscuri și de a experimenta pentru a inova. O astfel de asumare a riscurilor trebuie înțeleasă și sprijinită și de sectorul financiar.

(18)

Ca proiect pilot, Alianța europeană a industriilor creative este o inițiativă trans-sectorială care sprijină în primul rând industriile creative la nivel politic. Aceasta urmărește mobilizarea de fonduri suplimentare pentru industriile creative și stimularea cererii de servicii în cadrul industriilor creative din partea altor industrii și sectoare. Testarea unor noi instrumente pentru îmbunătățirea sprijinului acordat inovării în industriile creative se va desfășura și va fi exploatată în cadrul unei platforme de învățare în materie de politici formată din părți interesate europene, naționale și regionale.

(19)

Reunirea programelor actuale MEDIA, Cultura și MEDIA Mundus pentru sectoarele culturale și creative într-un singur program cuprinzător (denumit în continuare „programul”) ar acorda un sprijin mai eficient IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii, în eforturile acestora de a profita de ocaziile oferite de trecerea la era digitală și de globalizare și le-ar ajuta să abordeze aspectele care, în prezent, conduc la fragmentarea pieței. Pentru a fi eficient, programul ar trebui să ia în considerare natura specifică a diferitelor sectoare, grupurile țintă diferite și nevoile caracteristice ale fiecăruia, prin abordări adaptate în cadrul a două subprograme independente și a unei componente trans-sectoriale. În ceea ce privește punerea în aplicare, este important mai ales să se asigure sinergiile între program și strategiile naționale și regionale de specializare inteligentă. În acest scop, programul ar trebui să stabilească o structură de sprijin coerentă pentru diferitele sectoare culturale și creative, formată dintr-un sistem de granturi completat de un instrument financiar.

(20)

Programul ar trebui să țină seama de natura dublă a culturii și a activităților culturale, recunoscând, pe de o parte, valoarea intrinsecă și artistică a culturii și, pe de altă parte, valoarea economică a acestor sectoare, inclusiv, în sens mai larg, contribuția socială a acestora la creativitate, inovare și incluziune socială.

(21)

În ceea ce privește punerea în aplicare a programului, ar trebui să fie luată în considerare valoarea intrinsecă a culturii și natura specifică a sectoarelor culturale și creative, inclusiv importanța organizațiilor și a proiectelor fără scop lucrativ din cadrul subprogramului Cultură.

(22)

Un instrument financiar de sine stătător, Mecanismul de garantare pentru sectoarele culturale și creative („mecanismul de garantare”) ar trebui să permită sectoarelor culturale și creative să se dezvolte, în general, și ar trebui să furnizeze, mai ales, un efect de pârghie suficient de puternic pentru noi acțiuni și oportunități. Intermediarii financiari selectați ar trebui să acționeze în favoarea proiectelor culturale și creative pentru a-și asigura un portofoliu de împrumuturi echilibrat în termeni de acoperire geografică și reprezentare a sectoarelor. În plus, organizațiile publice și cele private au un rol important de jucat, în acest context, pentru obținerea unei abordări ample în cadrul mecanismului de garantare.

(23)

Ar trebui de asemenea să se asigure finanțare pentru acțiunea „Capitalele europene ale culturii” și pentru administrarea acțiunii „Marca patrimoniului european”, deoarece acestea contribuie la consolidarea sentimentului de apartenență la un spațiu cultural comun, la stimularea dialogului intercultural și a înțelegerii reciproce și la creșterea valorii patrimoniului cultural.

(24)

Pe lângă statele membre și țările și teritoriile de peste mări care pot participa la program, în temeiul articolului 58 din Decizia 2001/822/CE a Consiliului (12), participarea la program ar trebui, de asemenea, să fie deschisă, cu anumite condiții, țărilor din Asociația Europeană a Liberului Schimb („AELS”) care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European („SEE”), precum și Confederației Elvețiene. Țările aderente, țările candidate și potențialele țări candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, precum și țările care intră sub incidența politicii europene de vecinătate ar trebui să poată participa, de asemenea, la program, mai puțin în ceea ce privește mecanismul de garantare.

(25)

Programul ar trebui să fie deschis și pentru acțiunile de cooperare bilaterale sau multilaterale întreprinse cu țări terțe pe baza unor credite suplimentare care urmează să fie determinate și a unor acorduri specifice care urmează a fi convenite cu părțile implicate.

(26)

Ar trebui încurajată cooperarea în domeniul cultural și cel al audiovizualului între program și organizații internaționale, precum Unesco, Consiliul Europei, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică („OCDE”) și Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale („OMPI”).

(27)

Este necesar să se garanteze valoarea adăugată europeană a tuturor acțiunilor și activităților efectuate în cadrul programului, complementaritatea cu activitățile statelor membre și conformitatea cu articolul 167 alineatul (4) din TFUE și cu alte activități ale Uniunii, în special în domeniul educației, al ocupării forței de muncă, al pieței interne, al întreprinderilor, al tinerilor, al sănătății, al cetățeniei și al justiției, al cercetării și inovării, al politicii de coeziune și industriale, al turismului și al relațiilor externe, al comerțului și al dezvoltării și al agendei digitale.

(28)

În conformitate cu principiile de evaluare referitoare la performanță, procedurile de monitorizare și evaluare a programului ar trebui să includă rapoarte anuale detaliate și să se refere la indicatori și obiective specifice, măsurabile, realizabile, relevante și cu termene precise, inclusiv de calitate. Procedurile de monitorizare și evaluare ar trebui să țină seama de activitatea actorilor relevanți, precum Eurostat și rezultatele proiectului SSEnet-Cultura și Institutul de Statistică al Unesco. În acest context, în sectorul audiovizualului, Uniunea ar trebui să participe în continuare la Observatorul European al Audiovizualului („Observatorul”).

(29)

Pentru a asigura monitorizarea și evaluarea optimă a programului pe durata întregii desfășurări, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în vederea adoptării unor indicatori suplimentari calitativi și cantitativi. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(30)

După cum se afirmă în raportul Comisiei privind impactul deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului din 30 iulie 2010 de modificare a temeiurilor juridice ale programelor Uniunii din domeniul învățării pe tot parcursul vieții, al culturii, al tineretului și al cetățeniei, reducerea substanțială a întârzierilor din cadrul procedurilor de gestiune a mărit eficiența programelor. O atenție deosebită ar trebui acordată pentru a garanta că procedurile financiare și administrative continuă să fie simplificate, inclusiv prin utilizarea unor sisteme obiective, solide și actualizate periodic de stabilire a sumelor forfetare, a costurilor unitare și a finanțării la rate forfetare.

(31)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să îi fie conferite Comisiei competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(32)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (14), Comisia a încredințat începând din 2009 Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură sarcini de execuție în vederea gestionării programului de acțiune al Uniunii în domeniul educației, audiovizualului și culturii. Prin urmare, Comisia poate utiliza, pe baza unei analize cost-beneficiu, o agenție executivă existentă pentru punerea în aplicare a programului, astfel cum prevede regulamentul menționat.

(33)

Prezentul regulament stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care constituie valoarea de referință privilegiată, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în domeniul bugetar și buna gestiune financiară (15) pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în timpul procedurii bugetare anuale.

(34)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv măsuri pentru prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, aplicarea de sancțiuni administrative și financiare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (16) („Regulamentul financiar”).

(35)

În ceea ce privește Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”) și în conformitate cu Regulamentul Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (17), și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (18), ar trebui elaborate și puse în aplicare măsuri adecvate de prevenire a fraudelor și de recuperare a fondurilor care au fost pierdute sau transferate sau utilizate în mod inadecvat.

(36)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume protejarea, dezvoltarea și promovarea diversității lingvistice și culturale europene, promovarea patrimoniului cultural european și consolidarea competitivității sectoarelor culturale și creative europene, în special cea a sectorului audiovizual, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dat fiind caracterul transnațional și internațional al programului, dar, având în vedere amploarea și efectele estimate ale acțiunii, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru a sprijini realizarea obiectivelor menționate.

(37)

Deciziile nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE ar trebui, prin urmare, să fie abrogate.

(38)

Ar trebui să se prevadă măsuri care să asigure tranziția de la programele MEDIA, Cultura și MEDIA Mundus la program.

(39)

Pentru a asigura continuitatea sprijinului financiar acordat în temeiul programului, Comisia ar trebui să poată considera ca fiind eligibile pentru finanțare costurile legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor și activiăților care beneficiază de sprijin, chiar dacă acestea sunt suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de finanțare.

(40)

Pentru a asigura continuitatea furnizării sprijinului acordat în temeiul programului, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014. Din motive de urgență, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Instituire și durată

(1)   Prezentul regulament instituie programul Europa creativă pentru a sprijini sectoarele culturale și creative („programul”).

(2)   Programul este pus în aplicare pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„sectoare culturale și creative” înseamnă toate sectoarele ale căror activități sunt bazate pe valori culturale și/sau expresii artistice și alte expresii creative, indiferent dacă aceste activități sunt orientate sau nu către piață și indiferent de tipul de structură care le realizează și de modul de finanțare a structurii respective. Activitățile respective includ dezvoltarea, crearea, producerea, difuzarea și conservarea bunurilor și serviciilor care constituie expresii culturale, artistice sau alte expresii creative, precum și funcțiile conexe, cum ar fi educația sau gestionarea. Sectoarele culturale și creative includ, printre altele, arhitectura, arhivele, bibliotecile și muzeele, artizanatul artistic, audiovizualul (inclusiv cinematografia, televiziunea, jocurile video și multimedia), patrimoniul cultural material și imaterial, designul, festivalurile, muzica, literatura, arta spectacolului, editarea, radioul și artele vizuale;

2.

„IMM-uri” înseamnă microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (19);

3.

„intermediari financiari participanți” înseamnă intermediari financiari în sensul articolului 139 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, selecționați în cadrul mecanismului de garantare în conformitate cu Regulamentul financiar și cu anexa I la prezentul regulament, care furnizează sau intenționează să furnizeze:

(a)

împrumuturi IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative [garanții din partea Fondului European de Investiții („FEI”)]; sau

(b)

garanții de împrumuturi altor intermediari financiari care acordă împrumuturi IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative (contragaranții din partea FEI).

4.

„furnizorii de servicii de consolidare a capacităților” înseamnă entități capabile să furnizeze cunoștințe de specialitate în conformitate cu anexa I pentru a permite intermediarilor financiari participanți să evalueze în mod eficient trăsăturile caracteristice și riscurile asociate IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative, precum și proiectelor acestora.

Articolul 3

Obiective generale

Obiectivele generale ale programului urmăresc:

(a)

păstrarea, dezvoltarea și promovarea diversității lingvistice și culturale europene și promovarea patrimoniului cultural al Europei;

(b)

consolidarea competitivității sectoarelor culturale și creative europene, în special competitivitatea sectorului audiovizualului, cu scopul de a promova o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Articolul 4

Obiective specifice

Obiectivele specifice ale programului urmăresc:

(a)

sprijinirea capacității sectoarelor culturale și creative europene de a funcționa la nivel transnațional și internațional;

(b)

promovarea circulației transnaționale a operelor culturale și creative și mobilitatea transnațională a actorilor din domeniul cultural și creativ, în special a artiștilor, precum și atragerea unor noi categorii de public mai largi și îmbunătățirea accesului la operele culturale și creative din Uniune și din afara acesteia cu un accent deosebit pe copii, tineri, persoane cu handicap și grupuri subreprezentate;

(c)

consolidarea capacității financiare a IMM-urilor, a microorganizațiilor și a organizațiilor mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative într-un mod sustenabil, urmărindu-se în același timp să se asigure o acoperire geografică echilibrată și o reprezentare a sectoarelor echilibrată;

(d)

stimularea elaborării de politici, a inovării, a creativității, a dezvoltării publicului și a unor noi modele de afaceri și de gestionare prin sprijinirea cooperării politice transnaționale.

Articolul 5

Valoarea adăugată europeană

(1)   Recunoscând valoarea intrinsecă și economică a culturii, programul susține acțiunile și activitățile care prezintă o valoare adăugată europeană în sectoarele culturale și creative. Acesta contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale inițiativelor sale emblematice.

(2)   Valoarea adăugată europeană se garantează prin una sau mai multe dintre următoarele:

(a)

caracterul transnațional al acțiunilor și activităților care completează programele și politicile regionale, naționale, internaționale, precum și alte programe și politici ale Uniunii, și impactul acestor acțiuni și activități atât asupra sectoarelor culturale și creative, cât și asupra cetățenilor și asupra cunoștințelor lor referitoare la alte culturi decât cea proprie;

(b)

dezvoltarea și promovarea cooperării transnaționale între participanții la domeniul cultural și creativ, inclusiv artiștii, profesioniștii din domeniul audiovizualului, organizațiile culturale și creative și operatorii din domeniul audiovizualului, axată pe stimularea unor răspunsuri mai rapide, mai cuprinzătoare, mai eficiente și pe termen lung la provocările globale;

(c)

economiile de scară și masa critică pe care sprijinul Uniunii le stimulează creând un efect de pârghie asupra fondurilor suplimentare;

(d)

asigurarea unor condiții de concurență echitabile în sectoarele culturale și creative europene, ținându-se seama de țările cu o capacitate de producție scăzută și/sau de țările sau regiunile cu o zonă geografică și/sau lingvistică restrânsă.

Articolul 6

Structura programului

Programul conține:

(a)

un subprogram MEDIA;

(b)

un subprogram Cultura;

(c)

o componentă trans-sectorială;

Articolul 7

Logourile subprogramelor

(1)   Comisia asigură vizibilitatea programului prin utilizarea unor logouri specifice pentru fiecare dintre subprograme.

(2)   Beneficiarii subprogramului MEDIA folosesc logoul prevăzut în anexa Ia. Comisia stabilește detalii pentru utilizarea logoului respectiv și le comunică beneficiarilor.

(3)   Beneficiarii subprogramului Cultura folosesc un logo stabilit de Comisie. Comisia stabilește detalii pentru utilizarea logoului respectiv și le comunică beneficiarilor.

(4)   Comisia și birourile Europa creativă, menționate la articolul 16, sunt, de asemenea, îndreptățite să utilizeze logourile subprogramelor.

Articolul 8

Accesul la program

(1)   Programul încurajează diversitatea culturală la nivel internațional în conformitate cu Convenția Unesco 2005.

(2)   Programul este deschis participării statelor membre.

(3)   Fără a se aduce atingere alineatului (4), programul este deschis participării următoarelor țări, sub rezerva plății creditelor suplimentare și a respectării, în ceea ce privește subprogramul MEDIA, a condițiilor stabilite în Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (20):

(a)

țările aderente, țările candidate și potențial candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru, în deciziile Consiliului de asociere sau în acordurile similare respective;

(b)

țările AELS care sunt parte la Acordul SEE, în conformitate cu respectivul Acord;

(c)

Confederația Elvețiană, pe baza unui acord bilateral cu țara respectivă;

(d)

țările care intră sub incidența politicii europene de vecinătate, în conformitate cu procedurile convenite cu aceste țări în urma acordurilor-cadru privind participarea lor la programele Uniunii.

(4)   Țările menționate la alineatul (3) literele (a) și (d) sunt excluse de la participarea la mecanismul de garantare.

(5)   Programul este deschis pentru acțiunile de cooperare bilaterală sau multilaterală care vizează țările sau regiunile selectate pe baza unor credite suplimentare plătite de aceste țări sau de aceste regiuni și a unor acorduri specifice care urmează a fi convenite cu țările sau regiunile respective.

(6)   Programul permite cooperarea și acțiunile comune cu țările care nu participă la program, precum și cu organizațiile internaționale care sunt active în sectoarele culturale și creative, precum Unesco, Consiliul Europei, OCDE sau OMPI pe baza unor contribuții comune pentru realizarea obiectivelor programului.

CAPITOLUL II

Subprogramul MEDIA

Articolul 9

Prioritățile subprogramului MEDIA

(1)   Prioritățile în domeniul consolidării capacităților sectorului audiovizual european de a funcționa la nivel transnațional sunt următoarele:

(a)

facilitarea dobândirii și îmbunătățirii abilităților și competențelor în cazul profesioniștilor din domeniul audiovizualului și a constituirii de rețele, inclusiv încurajarea utilizării tehnologiilor digitale pentru a se asigura adaptarea la evoluția pieței, testarea unor noi abordări pentru dezvoltarea publicului și testarea noilor modele de afaceri;

(b)

îmbunătățirea capacității operatorilor din sectorul audiovizualului de a elabora opere audiovizuale europene care să aibă potențialul de a circula în Uniune și în afara acesteia și de a facilita coproducțiile europene și internaționale, inclusiv de televiziune;

(c)

încurajarea schimburilor între întreprinderi prin facilitarea accesului la piețe și la instrumente comerciale care permit operatorilor din domeniul audiovizualului să sporească vizibilitatea proiectelor lor pe piețele Uniunii și pe piețele internaționale.

(2)   Prioritățile în domeniul promovării circulației transnaționale sunt următoarele:

(a)

sprijinirea distribuției în cinematografe, prin marketing transnațional, branding, distribuția și prezentarea de opere audiovizuale;

(b)

promovarea comercializării, a brandingului și a distribuției transnaționale a operelor audiovizuale prin intermediul tuturor celorlalte platforme, altele decât cele de teatru;

(c)

sprijinirea dezvoltării publicului ca mijloc de stimulare a interesului pentru operele audiovizuale europene și de îmbunătățire a accesului la acestea, în special prin promovare, evenimente, educație cinematografică și festivaluri;

(d)

promovarea noilor modalități de distribuție pentru a se permite apariția unor noi modele de afaceri.

Articolul 10

Măsuri de sprijin ale subprogramului MEDIA

În scopul punerii în aplicare a priorităților prevăzute la articolul 9, subprogramul MEDIA acordă sprijin pentru:

(a)

dezvoltarea unei game complete de măsuri de formare care să promoveze dobândirea și îmbunătățirea abilităților și competențelor în cazul profesioniștilor din domeniul audiovizual, schimbul de cunoștințe și colaborarea în rețele, inclusiv integrarea tehnologiilor digitale;

(b)

elaborarea de opere audiovizuale europene, în special opere cinematografice și de televiziune cum ar fi cele de ficțiune, documentarele, filmele de animație și cele pentru copii, precum și operele interactive, cum ar fi jocurile video și multimedia cu un potențial mai ridicat de circulație transfrontalieră;

(c)

activități care urmăresc să sprijine societățile europene de producție audiovizuală, în special societățile independente de producție, în vederea facilitării coproducțiilor europene și internaționale de opere audiovizuale, inclusiv opere de televiziune;

(d)

activități care ajută partenerii europeni și internaționali care realizează coproducții să se reunească și/sau să acorde sprijin indirect pentru operele audiovizuale realizate în coproducție de către fonduri internaționale de coproducție care se află într-una din țările participante la program;

(e)

facilitarea accesului la manifestări comerciale și piețe profesionale din domeniul audiovizualului și utilizarea de instrumente comerciale online, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii;

(f)

instituirea de sisteme de sprijin pentru distribuția de filme europene non-naționale prin distribuția în cinematografe și alte platforme, precum și pentru activitățile de vânzări internaționale, în special subtitrarea, dublarea și descrierea audio a operelor audiovizuale;

(g)

facilitarea circulației filmelor europene pe plan mondial și a filmelor internaționale în Uniune pe toate platformele de distribuție prin intermediul proiectelor de cooperare internațională în sectorul audiovizual;

(h)

o rețea europeană de operatori de cinematografe care proiectează o proporție semnificativă de filme europene non-naționale;

(i)

inițiative care prezintă și promovează diversitatea operelor audiovizuale europene, inclusiv filmele de scurt metraj, precum festivalurile și alte evenimente promoționale;

(j)

activități care au ca scop promovarea educației cinematografice și îmbunătățirea cunoștințelor și a interesului publicului cu privire la operele audiovizuale europene, inclusiv în ceea ce privește patrimoniul audiovizual și cinematografic, mai ales în rândul publicului tânăr;

(k)

acțiunile inovatoare de testare a unor noi modele și instrumente de afaceri în domenii care pot fi influențate de introducerea și de utilizarea tehnologiilor digitale.

Articolul 11

Observatorul European al Audiovizualului

(1)   Uniunea este membru al Observatorului pe toată durata programului.

(2)   Participarea Uniunii la Observator contribuie la realizarea priorităților subprogramului MEDIA prin:

(a)

încurajarea transparenței și instituirea unor condiții echitabile în ceea ce privește accesul la informațiile juridice și financiare/comerciale și contribuirea la comparabilitatea informațiilor juridice și statistice;

(b)

furnizarea de informații și analize de piață, utile pentru elaborarea liniilor de acțiune ale subprogramului MEDIA și pentru evaluarea impactului acestora asupra pieței.

(3)   Comisia reprezintă Uniunea în relațiile sale cu Observatorul.

CAPITOLUL III

Subprogramul Cultura

Articolul 12

Prioritățile subprogramului Cultura

(1)   Prioritățile în domeniul consolidării capacităților sectoarelor culturale și creative de a funcționa la nivel transnațional sunt următoarele:

(a)

sprijinirea acțiunilor care permite actorilor din domeniul cultural și creativ să dobândească abilități, competențe și know-how care contribuie la consolidarea sectoarelor culturale și creative, inclusiv încurajarea adaptării la tehnologiile digitale, testarea unor abordări inovatoare în ceea ce privește dezvoltarea publicului și testarea unor noi modele de afaceri și de gestionare;

(b)

sprijinirea acțiunilor care permit operatorilor culturali și creativi să coopereze la nivel internațional și să își internaționalizeze carierele și activitățile în cadrul Uniunii și în afara acesteia, pe baza unor strategii pe termen lung dacă este posibil;

(c)

furnizarea de sprijin în vederea consolidării organizațiilor culturale și creative europene și a rețelelor internaționale pentru facilitarea accesului la oportunitățile profesionale.

(2)   Prioritățile în domeniul promovării circulației transnaționale și a mobilității sunt următoarele:

(a)

sprijinirea turneelor, a evenimentelor, a expozițiilor și a festivalurilor internaționale;

(b)

sprijinirea circulației literaturii europene în vederea asigurării unei accesibilități cât de largi posibil;

(c)

sprijinirea dezvoltării publicului ca mijloc de stimulare a interesului pentru patrimoniul cultural material și imaterial și pentru operele culturale și creative europene și de îmbunătățire a accesului la acestea.

Articolul 13

Măsuri de sprijin ale subprogramului Cultura

(1)   În scopul punerii în aplicare a priorităților prevăzute la articolul 12, subprogramul Cultura acordă sprijin pentru:

(a)

proiecte de cooperare transnațională care reunesc organizații culturale și creative din diferite țări în scopul întreprinderii de activități sectoriale sau trans-sectoriale;

(b)

activități desfășurate de către rețele europene de organizații culturale și creative din diferite țări;

(c)

activități desfășurate de organizații cu vocație europeană care încurajează dezvoltarea noilor talente și stimulează mobilitatea transnațională a actorilor din domeniul cultural și creativ și circulația operelor, cu potențialul de a exercita influență la scară largă asupra sectoarelor culturale și creative și de a produce efecte de lungă durată;

(d)

traducerea literară și promovarea ei ulterioară;

(e)

acțiuni speciale în vederea sporirii vizibilității bogăției și diversității culturilor europene, a stimulării dialogului intercultural și a înțelegerii reciproce, inclusiv prin premii culturale ale Uniunii, acțiunea Capitalele europene ale culturii și acțiunea Marca patrimoniului european.

(2)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) sprijină, în special, proiectele fără scop lucrativ.

CAPITOLUL IV

Componenta trans-sectorială

Articolul 14

Mecanismul de garantare pentru sectoarele culturale și creative

(1)   Comisia stabilește un mecanism de garantare care vizează sectoarele culturale și creative.

Mecanismul de garantare funcționează ca un instrument de sine stătător și este instituit și gestionat în conformitate cu titlul VIII din Regulamentul financiar.

(2)   Mecanismul de garantare are următoarele priorități:

(a)

facilitarea accesului la finanțare pentru IMM-uri, pentru microorganizații și pentru organizațiile mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative;

(b)

îmbunătățirea capacității intermediarilor financiari participanți de a evalua riscurile asociate IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative, precum și proiectelor acestora, inclusiv prin măsuri de asistență tehnică, de consolidare a cunoștințelor și de colaborare în rețele.

Prioritățile sunt puse în aplicare în conformitate cu anexa I.

(3)   În conformitate cu articolul 139 alineatul (4) din Regulamentul financiar, Comisia pune în aplicare mecanismul de garantare într-un mod de gestionare indirectă, încredințând sarcini FEI, în conformitate cu punctul (iii) al articolului 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul respectiv, sub rezerva unui acord între Comisie și FEI.

Articolul 15

Cooperarea politică transnațională

(1)   Pentru a promova cooperarea politică transnațională, componenta trans-sectorială acordă sprijin pentru:

(a)

schimbul transnațional de experiență și know-how cu privire la noi modele de afaceri și de gestionare, activități de învățare reciprocă și colaborarea în rețea între organizațiile culturale și creative și factorii de decizie în ceea ce privește evoluția sectoarelor culturale și creative care promovează rețelele digitale, după caz;

(b)

colectarea de date privind piața, studii, analize ale pieței muncii și ale abilităților necesare, analize ale politicilor culturale naționale și europene și sprijin pentru anchetele statistice europene și naționale bazate pe instrumente și criterii specifice fiecărui sector și evaluări, inclusiv măsurarea tuturor aspectelor legate de impactul programului;

(c)

achitarea taxei de contribuție pentru participarea Uniunii în calitate de membru al Observatorului pentru a promova culegerea și analiza datelor în sectorul audiovizualului;

(d)

testarea unor noi strategii comerciale trans-sectoriale în materie de finanțare, distribuire, și comercializare a creațiilor;

(e)

conferințe, seminarii și dialog politic inclusiv cu privire la educația în domeniul mass-media și al culturii, care promovează rețelele digitale, după caz;

(f)

birourile Europa creativă prevăzute la articolul 16 și îndeplinirea atribuțiile lor.

(2)   Până la 30 iunie 2014, Comisia realizează un studiu de fezabilitate care să analizeze posibilitatea de colectare și analizare a datelor din sectoarele culturale și creative, cu excepția celor din sectorul audiovizualului, și prezintă acest studiu Parlamentului European și Consiliului.

În funcție de rezultatele studiului de fezabilitate, Comisia poate prezenta o propunere corespunzătoare de modificare a prezentului regulament.

Articolul 16

Birourile Europa creativă

(1)   Țările care participă la program, acționând împreună cu Comisia, instituie birourile Europa creativă în conformitate cu dreptul și practicile lor naționale („birourile Europa creativă”).

(2)   Comisia sprijină o rețea de birouri Europa creativă.

(3)   Birourile Europa creativă îndeplinesc următoarele sarcini, luând în considerare caracteristicile fiecărui sector:

(a)

furnizare de informații și promovarea programului în țările respective;

(b)

acordarea de asistență sectoarelor culturale și creative cu privire la program și furnizarea de informații de bază referitoare la alte posibilități de sprijin relevante disponibile în cadrul politicilor Uniunii Europene;

(c)

stimularea cooperării transfrontaliere în cadrul sectoarelor culturale și creative;

(d)

sprijinirea Comisiei prin furnizarea de asistență privind sectoarele culturale și creative în țările care participă la program, de exemplu prin furnizarea datelor disponibile referitoare la aceste sectoare;

(e)

sprijinirea Comisiei în garantarea comunicării și difuzării adecvate a rezultatelor și a impacturilor programului;

(f)

asigurarea comunicării și diseminării de informații privind finanțarea acordată din partea Uniunii și rezultatele obținute pentru țara lor.

(4)   Comisia, acționând împreună cu statele membre, asigură calitatea și rezultatele serviciilor oferite de birourile Europa creativă prin efectuarea de monitorizări și evaluări periodice și independente.

CAPITOLUL V

Performanțe și difuzare

Articolul 17

Coerență și complementaritate

(1)   Comisia, în cooperare cu statele membre, asigură coerența și complementaritatea globală a programului cu:

(a)

politicile relevante ale Uniunii, precum cele în domeniile educației, ocupării forței de muncă, sănătății, pieței interne, agendei digitale, tineretului, cetățeniei, relațiilor externe, comerțului, cercetării și inovării, întreprinderilor, turismului, justiției, extinderii și dezvoltării;

(b)

alte surse de finanțare relevante ale Uniunii în domeniul culturii și media, în special Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională și programele de cercetare și inovare, precum și instrumentele financiare referitoare la justiție și cetățenie, programele de cooperare externă și instrumentele de preaderare.

(2)   Prezentul regulament se aplică și este pus în aplicare fără a aduce atingere angajamentelor internaționale ale Uniunii.

Articolul 18

Monitorizare și evaluare

(1)   Comisia asigură monitorizarea regulată și evaluarea externă a programului pe baza indicatorilor de performanță calitativi și cantitativi menționați mai jos:

(a)

Indicatori pentru obiectivele generale prevăzute la articolul 3:

(i)

nivelul, schimbările la nivelul ocupării forței de muncă și cota de ocupare a acesteia în sectoarele culturale și creative, precum și cota din produsul intern brut a acestor sectoare;

(ii)

numărul persoanelor care au acces la operele culturale și creative europene inclusiv, atunci când este posibil, la operele din alte țări decât ale lor.

(b)

indicatori pentru obiectivul specific menționate la articolul 4 litera (a):

(i)

amploarea activităților internaționale ale organizațiilor culturale și creative și numărul de parteneriate transnaționale create;

(ii)

numărul experiențelor și al activităților de învățare sprijinite prin program care au îmbunătățit competențele și au sporit potențialul de angajare în rândul actorilor din domeniul cultural și creativ, inclusiv al profesioniștilor din domeniul audiovizualului.

(c)

indicatori pentru obiectivul specific menționat la articolul 4 litera (b) în ceea ce privește subprogramul MEDIA:

(i)

numărul de intrări la cinema înregistrat pentru filmele europene străine în Europa și pentru filmele europene în întreaga lume (cele mai importante 10 piețe din afara Europei);

(ii)

procentajul de opere audiovizuale europene în sălile de cinema, la televiziune și pe platformele digitale;

(iii)

numărul de persoane din statele membre care au acces la operele audiovizuale europene non-naționale și numărul de persoane din țările care participă la program care au acces la operele audiovizuale europene;

(iv)

numărul de jocuri video europene fabricate în Uniune, precum și în țările care participă la program.

(d)

indicatori pentru obiectivul specific menționat la articolul 5 litera (b) în ceea ce privește subprogramul Cultura:

(i)

numărul de persoane atins în mod direct sau indirect prin proiecte susținute de program;

(ii)

numărul de proiecte adresate copiilor, tinerilor și grupurilor subreprezentate și numărul estimat de persoane atins.

(e)

indicatori pentru obiectivul specific menționat la articolul 5 litera (c):

(i)

volumul de împrumuturi garantate în cadrul mecanismului de garantare, împărțit pe categorii în funcție de originea națională, dimensiunea și sectoarele IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii;

(ii)

volumul de împrumuturi acordate de intermediarii financiari participanți, împărțiți în categorii în funcție de originea națională;

(iii)

numărul și distribuția geografică a intermediarilor financiari participanți;

(iv)

numărul IMM-urilor, al microorganizațiilor și al organizațiilor mici și mijlocii care beneficiază de mecanismul de garantare, împărțite pe categorii în funcție de originea națională, de dimensiune și de sectoare;

(v)

rata medie de nerambursare a împrumuturilor;

(vi)

efectul de pârghie atins al împrumuturilor garantate față de efectul de pârghie indicativ (1:5,7);

(f)

indicatori pentru obiectivul specific menționat la articolul 5 litera (d):

(i)

numărul de state membre care utilizează rezultatele metodei deschise de coordonare în elaborarea politicilor naționale;

(ii)

numărul de inițiative noi și de rezultate la nivel de politică.

(2)   Rezultatele procesului de monitorizare și evaluare sunt luate în considerare la punerea în aplicare a programului.

(3)   Pe lângă monitorizarea regulată a programului, Comisia întocmește un raport intermediar de evaluare, bazat pe o evaluare externă și independentă, care:

(a)

cuprinde elemente cantitative și calitative, pentru a evalua eficiența programului, în special în atingerea obiectivelor sale, eficacitatea programului și valoarea adăugată europeană a acestuia;

(b)

examinează posibilitatea simplificării programului, coerența internă și externă, menținerea relevanței tuturor obiectivelor sale, precum și contribuția măsurilor la prioritățile Uniunii în materie de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

(c)

ia în considerare rezultatele evaluărilor impactului pe termen lung al Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE.

(4)   Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului raportul de evaluare intermediar menționat la alineatul (3).

(5)   Pe baza unei evaluări externe și independente finale, Comisia stabilește un raport final de evaluare care evaluează impactul pe termen lung, precum și durabilitatea programului pe baza indicatorilor cantitativi și calitativi selecționați. În ceea ce privește obiectivul specific menționat la articolul 4 litera (c), Comisia evaluează de asemenea efectele mecanismului de garantare asupra accesului la împrumuturile bancare și asupra costurilor asociate pentru IMM-uri, microorganizații și organizațiile mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative.

(6)   Până la 30 iunie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului raportul de evaluare final menționat la alineatul (5).

Articolul 19

Comunicarea și difuzarea

(1)   Comisia furnizează statelor membre care participă la program informații privind proiectele care au primit finanțare din partea Uniunii prin transmiterea deciziilor de selecție în termen de două săptămâni de la adoptarea acestora.

(2)   Beneficiarii proiectelor sprijinite de program comunică și difuzează informațiile cu privire la finanțarea pe care au primit-o din partea Uniunii și rezultatele obținute.

(3)   Comisia asigură difuzarea informațiilor relevante către birourile Europa creativă.

CAPITOLUL VI

Acte delegate

Articolul 20

Delegarea de competențe către Comisie

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 21, în vederea suplimentării indicatorilor de performanță calitativi și cantitativi menționați la articolul 18 alineatul (1).

Articolul 21

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 20 se conferă Comisiei pe durata programului.

(3)   Delegarea competențelor menționată la articolul 20 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 20 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

CAPITOLUL VII

Dispoziții de aplicare

Articolul 22

Punerea în aplicare a programului

(1)   Comisia pune în aplicare programul în conformitate cu Regulamentul financiar.

(2)   Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, un program anual de activitate privind subprogramele și componenta trans-sectorială. În cadrul programului de lucru anual, Comisia se asigură că obiectivele generale și specifice stabilite la articolele 3 și 4, precum și prioritățile stabilite la articolele 9 și 12 sunt puse în aplicare prin programul anual de activitate, în mod coerent, și evidențiază rezultatele așteptate, metoda de punere în aplicare și cuantumul total al planului de finanțare. Programul anual de activitate conține, de asemenea, o descriere a măsurilor care urmează să fie finanțate, o indicare a sumelor alocate fiecărei măsuri și un calendar orientativ al punerii în aplicare.

În ceea ce privește granturile, programul anual de activitate stabilește prioritățile, criteriile de eligibilitate, de selecție și de atribuire și rata maximă de cofinanțare. Contribuția financiară din partea programului este de maximum 80 % din costurile operațiunilor care beneficiază de sprijin.

În ceea ce privește mecanismul de garantare, programul anual de activitate cuprinde criteriile de eligibilitate și de selecție pentru intermediarii financiari, criteriile de excludere referitoare la conținutul proiectelor înaintate intermediarilor financiari participanți, alocarea anuală către FEI, precum și criteriile de eligibilitate, de selecție și de atribuire pentru furnizorii de servicii de consolidare a capacităților.

Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (4).

(3)   Comisia adoptă orientările generale pentru punerea în aplicare a programului în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 23 alineatul (3).

Articolul 23

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet („Comitetul pentru Europa creativă”). Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Comitetul pentru Europa creativă se poate reuni în formațiuni specifice pentru a aborda aspecte concrete referitoare la subprograme și la componenta trans-sectorială.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 24

Dispoziții financiare

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului pentru perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020 este de 1 462 724 000 EUR în prețuri curente.

Creditele anuale sunt autorizate de către Parlamentul European și Consiliu, în limitele cadrului financiar multianual.

(2)   Pachetul financiar menționat la alineatul (1) se alocă după cum urmează:

(a)

cel puțin 56 % pentru subprogramul MEDIA;

(b)

cel puțin 31 % pentru subprogramul Cultura;

(c)

un maximum de 13 % pentru componenta trans-sectorială, cel puțin 4 % fiind alocat măsurilor de cooperare transnațională enumerate la articolul 15 și birourilor Europa creativă.

(3)   Costurile administrative aferente punerii în aplicare a programului se integrează în alocările prevăzute la alineatul (2) și suma totală a acestor costuri nu va depăși 7 % din bugetul programului, din care 5 % se alocă punerii în aplicare a subprogramului MEDIA și 2 % se alocă punerii în aplicare a subprogramului Cultura.

(4)   Pachetul financiar menționat la alineatul (1) poate să acopere cheltuieli legate de activități de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare necesare în mod direct pentru gestionarea programului și îndeplinirea obiectivelor acestuia; în special studii, reuniuni ale experților, acțiuni de informare și comunicare, inclusiv comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale programului, cheltuieli legate de rețelele informatice specializate în schimbul de informații și în prelucrarea datelor, precum și toate celelalte tipuri de cheltuieli legate de asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.

(5)   Pachetul financiar menționat la alineatul (1) poate să acopere cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției între măsurile adoptate în temeiul Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE și prezentul Regulament.

Dacă este necesar, creditele pot fi incluse în bugetul aferent perioadei de după 2020 pentru a acoperi cheltuieli similare, astfel încât să se permită gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2020.

(6)   Prin derogare de la articolul 130 alineatul (2) al Regulamentului Financiar, și în cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia poate considera ca fiind eligibile costurile legate în mod direct de punerea în aplicare a acțiunilor și activităților care beneficiază de sprijin, chiar dacă acestea sunt suportate de către beneficiar înainte de depunerea cererii de finanțare.

Articolul 25

Protecția intereselor financiare ale Uniunii

(1)   La punerea în aplicare a acțiunilor finanțate în temeiul prezentului regulament, Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a garanta protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin controale și inspecții eficace și, în cazul în care se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, precum și, dacă este necesar, prin sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a efectua atât audituri, pe bază de documente, cât și controale și inspecții la fața locului, în ceea ce privește toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul programului.

(3)   OLAF poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile stabilite în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, în scopul de stabili dacă au existat acte de fraudă, de corupție sau orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau în legătură cu un contract de finanțare în cadrul programului.

(4)   Fără a se aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, precum și contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a granturilor rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament, conțin dispoziții care autorizează în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în limitele competențelor care le revin.

CAPITOLUL VIII

Dispoziții finale

Articolul 26

Abrogarea și dispozițiile tranzitorii

(1)   Deciziile nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE se abrogă începând cu 1 ianuarie 2014.

(2)   Activitățile întreprinse înainte de 31 decembrie 2013 în temeiul deciziilor menționate la alineatul (1) continuă să fie gestionate până la finalizarea lor, în conformitate cu deciziile respective.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European,

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 35.

(2)  JO C 277, 13.9.2012, p. 156.

(3)  Poziția Parlamentului European din 19 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 5 decembrie 2013.

(4)  Decizia nr. 1718/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007) (JO L 327, 24.11.2006, p. 12).

(5)  Decizia nr. 1855/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a programului Cultura (2007-2013) (JO L 372, 27.12.2006, p. 1).

(6)  Decizia nr. 1041/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui program de cooperare în domeniul audiovizualului cu profesioniști din țări terțe (MEDIA Mundus 2011-2013) (JO L 288, 4.11.2009, p. 10).

(7)  Decizia nr. 1622/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a unei acțiuni comunitare în favoarea evenimentului „Capitala europeană a culturii” pentru anii 2007-2019 (JO L 304, 03.11.2006, p. 1).

(8)  Decizia nr. 1194/2011 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2011 de instituire a unei acțiuni a Uniunii Europene privind Marca patrimoniului european (JO L 303, 22.11.2011, p. 1).

(9)  JO C 287, 29.11.2007, p. 1.

(10)  JO C 247 E, 15.10.2009, p. 32.

(11)  JO C 175, 15.6.2011, p. 5.

(12)  Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și a teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 314, 30.11.2001, p. 1).

(13)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO L 11, 16.1.2003, p. 1).

(15)  JO C 420, 20.12.2013, p. 1

(16)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(17)  Regulamentul Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(18)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(19)  Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(20)  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).


ANEXA I

MODALITĂȚI DE PUNERE ÎN APLICARE A MECANISMULUI DE GARANTARE PENTRU SECTOARELE CULTURALE ȘI CREATIVE

Sprijinul financiar furnizat de către mecanismul de garantare este destinat IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii din sectoarele culturale și creative, este adaptat necesităților specifice ale sectoarelor și este prezentat ca atare.

1.   Funcții

Mecanismul de garantare oferă:

(a)

garanții pentru intermediarii financiari participanți din orice țară care participă la mecanismul de garantare;

(b)

intermediarilor financiari participanți expertiză suplimentară pentru a evalua riscurile asociate IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii și proiectelor acestora din sectoarele culturale și creative.

2.   Selectarea intermediarilor financiari participanți

FEI selecționează intermediarii financiari participanți în conformitate cu cele mai bune practici comerciale și cu obiectivele specifice menționate la articolul 4 litera (c). Criteriile de selecție includ, în special:

(a)

volumul finanțării prin împrumut puse la dispoziția IMM-urilor, microorganizațiilor și organizațiilor mici și mijlocii;

(b)

politica de gestionare a riscului pentru operațiunile de împrumut, în special cu privire la proiectele culturale și creative;

(c)

capacitatea de a constitui un portofoliu diversificat de împrumuturi și de a propune un plan de marketing și de promovare pentru IMM-urile, microorganizațiile și organizațiile mici și mijlocii din mai multe regiuni și sectoare.

3.   Durata mecanismului de garantare

Garanțiile individuale pot avea o scadență de maximum 10 ani.

În conformitate cu articolul 21 alineatul (3) litera (i) din Regulamentul financiar, rambursările generate de garanții sunt atribuite mecanismului de garantare pentru o perioadă care nu depășește perioada de angajare plus 10 ani. Rambursările generate în conformitate cu dispozițiile acordurilor de delegare relevante prin operațiile Fondului de garantare a producției din cadrul MEDIA instituite anterior anului 2014 se atribuie mecanismului de garantare pentru perioada 2014-2020. Comisia informează statele membre în legătură cu aceste atribuiri prin intermediul Comitetului pentru Europa creativă.

4.   Consolidarea capacităților

Consolidarea capacităților în cadrul mecanismului de garantare constă în furnizarea de cunoștințe de specialitate intermediarilor financiari participanți pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine sectoarele culturale și creative, (în aspecte precum natura imaterială a activelor colaterale, dimensiunea pieței fără masă critică și natura prototip a produselor și serviciilor), și pentru a oferi fiecărui intermediar financiar participant expertiză suplimentară pentru a-și construi portofoliile și a evalua riscurile asociate cu proiectele culturale și creative.

Resursele alocate consolidării capacităților sunt limitate la 10 % din bugetul mecanismului de garantare.

FEI selectează furnizorii în domeniul consolidării capacităților în numele mecanismului de garantare și sub supravegherea Comisiei, printr-o procedură publică și transparentă de achiziții, pe baza unor criterii precum experiența în finanțare în sectoarele culturale și creative, expertiză, acoperire geografică, capacitate de obținere a rezultatelor și cunoștințe despre piață.

5.   Buget

Alocarea bugetară acoperă integral costul mecanismului de garantare, inclusiv obligațiile de plată către intermediarii financiari participanți, cum ar fi pierderile care derivă din garanții, comisioanele de gestionare datorate FEI pentru gestionarea resurselor Uniunii, precum și orice alte costuri sau cheltuieli eligibile.

6.   Vizibilitate și sensibilizare

FEI contribuie la promovarea mecanismului de garantare față de sectorul bancar european. De asemenea, fiecare intermediar financiar participant și FEI asigură că sprijinul acordat de mecanismul de garantare beneficiază de vizibilitate și transparență la un nivel adecvat, furnizând informații privind posibilitățile de finanțare pentru IMM-urile, microorganizațiile și organizațiile mici și mijlocii vizate.

În acest scop, Comisia oferă rețelei de birouri Europa creativă, printre altele, informațiile necesare menite să le permită să își îndeplinească funcțiile.

7.   Tipuri de împrumut

Tipurile de împrumut acoperite de mecanismul de garantare includ în special:

(a)

investițiile în active corporale sau necorporale;

(b)

transferurile de întreprinderi;

(c)

capitalul de lucru (de exemplu finanțări provizorii, finanțare pentru acoperirea deficitului de capital, flux de trezorerie, linii de credit).


ANEXA II

LOGOUL SUBPROGRAMULUI MEDIA

Logoul subprogramului MEDIA este următorul:

Image 2L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/238


REGULAMENTUL (UE) NR. 1296/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”) și de abrogare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 46 litera (d), articolul 149, articolul 153 alineatul (2) litera (a) și articolul 175 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „A budget for Europe 2020” (Un buget pentru Europa 2020), care recomandă raționalizarea și simplificarea instrumentelor de finanțare ale Uniunii și orientarea acestora atât către plusul de valoare pe care îl aduc Uniunii, cât și către impact și rezultate, prezentul regulament instituie un program al Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (denumit în continuare „programul”) care să permită continuarea și dezvoltarea activităților desfășurate în temeiul Deciziei nr. 1672/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), al Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și al Deciziei de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei (6) și al Deciziei nr. 283/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului care a instituit un instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială (7) (denumit în continuare „instrumentul”).

(2)

La 17 iunie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei pentru o Strategie Europa 2020 pentru ocuparea forței de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii („Strategia Europa 2020”), care prevede cinci obiective principale (inclusiv cele referitoare la ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale și educație) și șapte inițiative strategice, și care reprezintă un cadru politic coerent pentru următorul deceniu. Consiliul European a propus mobilizarea generală a instrumentelor și politicilor corespunzătoare ale Uniunii pentru a sprijini realizarea obiectivelor comune și a invitat statele membre să accelereze acțiunile lor coordonate.

(3)

În conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a adoptat, la 21 octombrie 2010, orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă care, alături de orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii, adoptate în conformitate cu articolul 121 din TFUE, cuprind orientări integrate privind Europa 2020. Programul ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special a obiectivelor de reducere a sărăciei și de ocupare a forței de muncă, astfel cum sunt definite în Orientările privind ocuparea forței de muncă. În acest scop, programul ar trebui să sprijine punerea în aplicare a inițiativelor strategice, acordând o atenție deosebită Platformei europene împotriva sărăciei și excluziunii sociale, Agendei pentru noi competențe și locuri de muncă și inițiativei „Tineretul în mișcare”, precum și Pachetului de încadrare în muncă al tinerilor.

(4)

Inițiativele strategice ale Strategiei Europa 2020 intitulate „Platforma europeană împotriva sărăciei și excluziunii sociale” și „O Uniune a inovării” identifică inovarea socială ca un instrument puternic pentru a soluționa problemele sociale generate de îmbătrânirea populației, sărăcie, șomaj, noile modele de organizare a muncii și noile stiluri de viață și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor în ceea ce privește justiția socială, educația și asistența medicală. Programul ar trebui să susțină acțiuni destinate să accelereze inovarea socială ca răspuns la nevoile sociale care nu sunt satisfăcute sau care sunt satisfăcute insuficient, în ceea ce privește combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, promovarea unui procent ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile, garantarea unei protecții sociale adecvate și capabile să prevină sărăcia, îmbunătățirea condițiilor de muncă, precum și îmbunătățirea accesului persoanelor vulnerabile la formare profesională, ținând seama în mod corespunzător de rolul autorităților regionale și locale. De asemenea, programul ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru parteneriatele transnaționale și crearea de rețele între actorii publici, privați și din sectorul terțiar, precum și pentru sprijinirea implicării lor în elaborarea și punerea în aplicare a unor abordări noi în vederea satisfacerii nevoilor sociale presante și soluționării problemelor sociale.

(5)

În special, programul ar trebui să contribuie la identificarea și analiza unor soluții novatoare și la extinderea aplicării practice a acestora, prin experimentarea în materie de politici sociale, pentru a furniza asistență statelor membre, dacă este necesar, în vederea creșterii eficienței piețelor muncii ale acestora și a îmbunătățirii în continuare a politicilor lor de protecție și incluziune socială. Experimentarea în materie de politici sociale se referă la testarea în practică, pe bază de proiecte, a inovațiilor sociale. Aceasta permite colectarea de dovezi cu privire la fezabilitatea inovațiilor sociale. Ar trebui să fie posibil ca ideile de succes să fie aplicate la scară mai largă, cu sprijin financiar din Fondul Social European (FSE), precum și din alte surse.

(6)

Metoda deschisă de coordonare, ca instrument care și-a dovedit flexibilitatea și eficacitatea operațională în domeniile ocupării forței de muncă și politicii sociale, ar trebui să fie utilizată pe scară largă și să beneficieze în continuare de acțiunile sprijinite de program.

(7)

Realizarea de progrese în direcția dezvoltării durabile din punct de vedere social și ecologic în Europa necesită anticiparea și dezvoltarea unor aptitudini și competențe noi, care să conducă la îmbunătățirea condițiilor pentru crearea de locuri de muncă, a calității ocupării forței de muncă și a condițiilor de muncă, prin politici însoțitoare în materie de educație, piața muncii și politici sociale în legătură cu transformarea industriilor și a serviciilor. Prin urmare, programul ar trebui să contribuie la promovarea creării unor locuri de muncă durabile de calitate în sectorul industriilor ecologice, al sănătății și al serviciilor sociale, precum și în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor, la anticiparea și dezvoltarea unor aptitudini și competențe noi pentru locuri de muncă noi, de calitate și durabile, prin corelarea politicilor din domeniul social și al ocupării forței de muncă cu politicile industriale și structurale care sprijină trecerea la o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și cu emisii scăzute de carbon. În special, programul ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru explorarea potențialului de a crea locuri de muncă al investițiilor sociale și ecologice efectuate de sectorul public și al inițiativelor locale și regionale de ocupare a forței de muncă.

(8)

Programul ar trebui să acorde atenție, când este cazul, dimensiunii teritoriale a șomajului, sărăciei și excluziunii sociale, în special inegalităților tot mai mari care există în interiorul regiunilor și între regiuni, între zonele rurale și orașe, precum și în orașe.

(9)

Este necesar să se consolideze dimensiunea socială a pieței interne. Având în vedere că este necesar ca piața internă, inclusiv libera circulație a serviciilor, să se bucure de o mai mare încredere, prin asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor, este necesar să se garanteze că drepturile la libera circulație ale lucrătorilor și ale întreprinzătorilor beneficiază de un statut egal pe teritoriul Uniunii Europene.

(10)

În conformitate cu Strategia Europa 2020, programul ar trebui să urmărească o abordare coerentă a promovării locurilor de muncă de calitate și durabile, precum și a combaterii și prevenirii excluziunii sociale și a sărăciei, ținând seama totodată de cerința de a respecta egalitatea de gen. Punerea în aplicare a programului ar trebui raționalizată și simplificată, în special prin stabilirea unui set de dispoziții comune care includ, printre altele, obiective generale și prevederi privind monitorizarea și evaluarea. Programul ar trebui să se concentreze asupra proiectelor cu o valoare adăugată clară pentru Uniune, indiferent de amploarea acestora. Pentru a reduce sarcina administrativă, programul ar trebui să sprijine crearea și dezvoltarea de rețele și parteneriate. De asemenea, ar trebui să se utilizeze mai mult opțiunile de simplificare a costurilor (finanțări cu sume forfetare și la rate fixe), în special pentru punerea în aplicare a programelor de mobilitate, asigurându-se în același timp transparența procedurilor. Programul ar trebui să servească drept ghișeu unic pentru furnizorii de microfinanțări la nivelul Uniunii, acordând finanțare pentru microcredite și antreprenoriat social, facilitând accesul la împrumuturi și asigurând asistență tehnică.

(11)

Ținând seama de fondurile limitate disponibile pentru acest program și de prealocarea acestor fonduri diferitelor axe, finanțările ar trebui acordate în mod prioritar dezvoltării de structuri cu un efect multiplicator clar, de care vor beneficia și alte activități și inițiative. De asemenea, ar trebui aplicate măsuri adecvate pentru a se evita orice posibilitate de suprapunere și/sau dublă finanțare cu alte fonduri sau programe, în special Fondul social european.

(12)

Uniunea ar trebui să se doteze cu o bază de date întemeiată pe o analiză solidă pentru a sprijini elaborarea politicilor în domeniul social și al ocupării forței de muncă, acordând o atenție deosebită impactului crizelor financiare și economice. O astfel de bază de date aduce un plus de valoare acțiunilor naționale, oferind o dimensiune europeană și un mijloc de comparație pentru culegerea datelor și dezvoltarea instrumentelor și metodelor statistice și a indicatorilor comuni, cu scopul de a oferi o imagine completă a situației în domeniul ocupării forței de muncă, al politicii sociale și al condițiilor de muncă pe întreg teritoriul Uniunii și pentru a asigura evaluări de înaltă calitate ale eficienței și eficacității programelor și politicilor, în vederea, printre altele, a atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020.

(13)

Uniunea se află într-o poziție privilegiată pentru a oferi o platformă a Uniunii destinată schimburilor de politici și învățării reciproce între țările participante la program în domeniile ocupării forței de muncă, protecției și incluziunii sociale, precum și al antreprenoriatului social. Cunoașterea politicilor aplicate în alte țări și a rezultatelor acestora, inclusiv a celor obținute prin experimentarea în materie de politici sociale la nivel local, regional și național, extinde gama de opțiuni pe care le au la dispoziție responsabilii politici, determinând astfel noi evoluții ale politicilor.

(14)

Preocuparea principală a politicii sociale a Uniunii este asigurarea existenței unor standarde minime și îmbunătățirea constantă a condițiilor de muncă în Uniune. Uniunea joacă un rol important în adaptarea cadrului legislativ în funcție de modelele de organizare a muncii în schimbare și de noile riscuri pentru sănătate și siguranță, ținând seama de principiile „muncii decente” și „reglementării inteligente”. Uniunea joacă, de asemenea, un rol important în finanțarea măsurilor menite să îmbunătățească respectarea standardelor de muncă în temeiul convențiilor ratificate ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și în temeiul normelor Uniunii privind protecția drepturilor lucrătorilor. Astfel de măsuri sunt, în special, cele de sensibilizare (de exemplu printr-o etichetă socială), de difuzare a informațiilor și de promovare a dezbaterii privind provocările și chestiunile de politică majore în legătură cu condițiile de muncă, inclusiv în rândul partenerilor sociali și al altor părți interesate, precum și măsuri de promovare a echilibrului între viața profesională și cea privată, de inițiere unor acțiuni de prevenire și de stimulare a unei culturi a prevenirii în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă.

(15)

Partenerii sociali și organizațiile societății civile joacă un rol-cheie în promovarea locurilor de muncă de calitate și în combaterea excluziunii sociale și a sărăciei, precum și în lupta împotriva șomajului. Prin urmare, partenerii sociali și organizațiile societății civile ar trebui să fie angrenați, când este cazul, în învățarea reciprocă și în dezvoltarea, punerea în aplicare și diseminarea noilor politici. Comisia ar trebui să informeze și să schimbe opinii cu partenerii sociali și organizațiile societății civile din Uniune privind rezultatele referitoare la punerea în aplicare a programului.

(16)

Uniunea s-a angajat să consolideze dimensiunea socială a mondializării și să combată dumpingul social, prin promovarea nu doar în cadrul țărilor participante la program, ci și la nivel internațional a unor standarde de muncă decente, fie direct față de țări terțe, fie indirect, prin cooperarea cu organizații internaționale. În consecință, este necesar să se dezvolte relații adecvate cu țările terțe care nu participă la program, în vederea contribuirii la realizarea obiectivelor programului, ținând seama de existența unor acorduri relevante între aceste țări și Uniune. Astfel, reprezentanții acestor țări terțe pot participa la evenimente de interes comun (conferințe, ateliere și seminare) organizate în țările care participă la program. De asemenea, ar trebui dezvoltată colaborarea cu organizațiile internaționale în cauză, în special cu Organizația Internațională a Muncii (OIM) și alte organisme relevante ale Națiunilor Unite, Consiliul Europei și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), cu scopul de a pune în aplicare programul într-un mod care să țină seama de rolul acestor organizații.

(17)

În conformitate cu articolele 45 și 46 din TFUE, Regulamentul (UE) nr. 492/2011 prevede dispoziții destinate să asigure libera circulație a lucrătorilor în mod nediscriminatoriu, prin intermediul unei colaborări strânse între serviciile centrale de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și cu Comisia. Rețeaua de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES) ar trebui să promoveze mai buna funcționare a piețelor muncii, stimulând mobilitatea geografică transnațională și transfrontalieră voluntară a lucrătorilor, asigurând o mai mare transparență pe piața muncii, garantând compensarea ofertelor și cererilor de locuri de muncă și sprijinind activitățile în domeniul plasării, recrutării, consilierea și serviciile de orientare la nivel național și transfrontalier, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Statele membre sunt încurajate să integreze serviciile EURES, asigurând punerea la dispoziție a acestora prin intermediul unui ghișeu unic, după caz.

(18)

Domeniul de aplicare al EURES ar trebui extins pentru a include dezvoltarea și sprijinirea de programe specifice de mobilitate, în urma cererilor de propuneri, la nivelul Uniunii, pentru a ocupa posturile acolo unde au fost identificate lipsuri pe piața muncii. În conformitate cu articolul 47 din TFUE, programele respective ar trebui să sprijine facilitarea mobilității voluntare în rândul tinerilor lucrători din Uniune. Programe specifice de mobilitate, precum cele bazate pe acțiunea pregătitoare „Primul tău loc de muncă EURES”, ar trebui să faciliteze accesul tinerilor la ofertele de locuri de muncă și obținerea unui loc de muncă într-un alt stat membru și să îi încurajeze pe angajatori să creeze posibilități de angajare pentru tinerii lucrători mobili. Cu toate acestea, programele de mobilitate nu ar trebui să descurajeze Uniunea și statele membre să ajute tinerii să-și găsească primul loc de muncă în țara de origine.

(19)

În numeroase regiuni de frontieră, parteneriatele transfrontaliere EURES joacă un rol important în dezvoltarea unei adevărate piețe europene a forței de muncă. În cadrul parteneriatelor transfrontaliere EURES participă cel puțin două state membre sau un stat membru și o altă țară participantă. În acest fel, acestea au un evident caracter orizontal și o valoare adăugată la nivelul Uniunii. Prin urmare, parteneriatele transfrontaliere EURES ar trebui să fie sprijinite în continuare prin activități orizontale ale Uniunii, care ar putea fi completate de resurse naționale sau de FSE.

(20)

În cadrul evaluării activităților EURES ar trebui să se țină seama de criterii calitative și cantitative. Întrucât plecarea unui lucrător dintr-un stat membru înseamnă sosirea unui lucrător într-un alt stat membru, iar aceasta depinde de condițiile în permanentă schimbare de pe piața forței de muncă și de modelele de mobilitate aferente, evaluarea ar trebui să se axeze nu numai pe intrările sau ieșirile lucrătorilor din fiecare stat membru, ci mai ales asupra cifrelor agregate la nivelul Uniunii. În plus, ar trebui avut în vedere faptul că consilierea nu duce neapărat la rezultate măsurabile în ceea ce privește mobilitatea sau plasările forței de muncă.

(21)

Strategia Europa 2020 și în special orientarea 7 prevăzută în Decizia 2010/707/UE a Consiliului (8) identifică activitățile independente și spiritul antreprenorial ca fiind esențiale pentru a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(22)

Lipsa de acces la credit, capital sau cvasicapital este unul dintre principalele obstacole în fața creării de întreprinderi, în special în rândul persoanelor celor mai îndepărtate de piața muncii. Trebuie intensificate eforturile Uniunii și cele naționale în acest domeniu pentru a crește oferta de microfinanțări și accesul aferent și a satisface cererile celor care au cea mai mare nevoie de acestea, și în special șomerii, femeile și persoanele vulnerabile care doresc să pornească sau să dezvolte o microîntreprindere, inclusiv sub formă de activitate independentă, dar nu au acces la credite. În plus, microîntreprinderile reprezintă majoritatea societăților noi înființate din Uniune. De aceea, ar trebui ca microcreditele să constituie un mijloc de a obține în mod rapid valoare adăugată și rezultate concrete. Ca un prim pas, în 2010 Parlamentul European și Consiliul au instituit instrumentul. Ar trebui îmbunătățite activitățile de comunicare în legătură cu posibilitățile de microfinanțare la nivelul Uniunii și al statelor membre, pentru a comunica într-un mod mai eficace aceste informații celor care necesită microfinanțare.

(23)

Microfinanțarea și sprijinul acordat antreprenoriatului social ar trebui să vină în întâmpinarea potențialilor beneficiari și să aibă un impact pe termen lung. Acestea ar trebui să contribuie la asigurarea unui procent ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile și să acționeze ca un catalizator atât al politicilor economice, cât și al celor de dezvoltare locală. Pentru a spori la maximum posibilitățile de a crea microîntreprinderi viabile, acțiunile care presupun microfinanțare și antreprenoriat social ar trebui să fie însoțite de programe de mentorat și de formare și de toate informațiile relevante, care ar trebui actualizate în mod regulat și puse la dispoziția publicului de către furnizorul finanțării în cauză. În acest scop, este esențial să se furnizeze finanțare adecvată, în special prin intermediul FSE.

(24)

Pentru a facilita accesul la microfinanțare pe tânăra piață de microfinanțare a Uniunii, este necesară capacitatea instituțională a furnizorilor de microfinanțare, în special a instituțiilor de microfinanțare nebancare, în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2007 intitulată „O inițiativă europeană de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creșterii și ocupării forței de muncă” și Raportul Comisiei din 25 iulie 2008 intitulat „Promovarea femeilor inovatoare și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor”.

(25)

Economia socială și antreprenoriatul social constituie o parte integrală a economiei de piață sociale pluraliste a Europei și joacă un rol important pentru asigurarea unei convergențe sociale mai bune în Europa. Ele sunt fondate pe principiile solidarității și responsabilității, întâietatea individului și a obiectivului social asupra capitalului, promovarea responsabilității sociale, a coeziunii sociale și a incluziunii sociale. Întreprinderile sociale pot acționa ca vectori ai schimbărilor sociale, prin oferirea de soluții inovatoare, promovarea unor piețe ale muncii favorabile incluziunii și a unor servicii sociale accesibile tuturor. Fel, întreprinderile sociale aduc o contribuție valoroasă la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020. Programul ar trebui să îmbunătățească accesul întreprinderilor sociale la diferite tipuri de finanțare prin oferirea de instrumente adecvate pentru a-și îndeplini nevoile financiare specifice de-a lungul ciclului lor de viață.

(26)

Pentru a profita de experiența unor entități ca Grupul Băncii Europene de Investiții, Comisia ar trebui să întreprindă acțiuni care implică microfinanțarea și antreprenoriatul social în mod indirect, încredințând sarcinile de execuție a bugetului instituțiilor financiare acestor entități, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al parlamentului European și al Consiliului (9) („regulamentul financiar”). Folosirea resurselor Uniunii concentrează influența instituțiilor financiare internaționale și a altor investitori, creează sinergii între acțiunile statelor membre și cele ale Uniunii și uniformizează soluțiile. Astfel, se facilitează accesul la finanțare pentru anumite grupuri vulnerabile și pentru tineri, precum și mobilizarea microfinanțării. Accesul la finanțare al microîntreprinderilor, inclusiv al lucrătorilor independenți și întreprinderilor sociale este, de asemenea, îmbunătățit. Prin urmare, Uniunea contribuie la dezvoltarea sectorului emergent al întreprinderilor sociale și a pieței de microfinanțare din Uniune și încurajează activitățile transfrontaliere. Acțiunile Uniunii ar trebui să completeze utilizarea de către statele membre a instrumentelor financiare pentru microfinanțare și antreprenoriat social. Entitățile însărcinate cu punerea în aplicare a acțiunilor ar trebui să asigure valoare adăugată și să nu dubleze finanțarea din resursele Uniunii.

(27)

În conformitate cu Strategia Europa 2020, programul ar trebui să contribuie la abordarea problemei urgente a șomajului în rândul tinerilor. Prin urmare, tinerilor ar trebui să li se asigure un viitor și să li se ofere perspectiva de a juca un rol-cheie în dezvoltarea societății și a economiei în Europa, ceea ce are o importanță deosebită în perioadele de criză.

(28)

Programul ar trebui să sublinieze, de asemenea, rolul și importanța specială a întreprinderilor mici în ceea ce privește formarea, competențele de specialitate și know-how-ul tradițional, precum și să urmărească asigurarea accesului tinerilor la microfinanțare. Programul ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre și alte țări care participă la program în toate aceste domenii.

(29)

Acțiunile din cadrul programului ar trebui să sprijine punerea în aplicare de către statele membre și actorii de pe piața muncii în Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 (10) privind instituirea unei garanții pentru tineret. Recomandarea respectivă afirmă că toți tinerii sub vârsta de 25 de ani ar trebui să primească o ofertă de bună calitate de obținere a unui loc de muncă, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu, într-un interval de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la momentul în care nu mai urmează o formă de învățământ formal. Programul ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre și alte țări care participă la program în acest domeniu.

(30)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și cu articolul 8 din TFUE, este necesar să se asigure că programul contribuie la promovarea a egalității dintre femei și bărbați în cadrul tuturor axelor și activităților sale, inclusiv prin integrarea dimensiunii de gen și, când este cazul, prin acțiuni specifice de promovare a ocupării profesionale și a incluziunii sociale a femeilor. În conformitate cu articolul 10 din TFUE, programul ar trebui să asigure că punerea în aplicare a priorităților sale contribuie la combaterea discriminării pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Ar trebui efectuate monitorizări și evaluări periodice pentru a evalua modul în care sunt abordate în activitățile programului aspectele care țin de lupta împotriva discriminării.

(31)

Programul Progress pentru perioada 2007-2013 include secțiuni intitulate „Combaterea discriminării și diversitatea” și „Egalitatea de șanse între femei și bărbați” care urmează să fie continuate și dezvoltate mai departe în cadrul programului Drepturi, egalitate și cetățenie pentru perioada 2014 - 2020. Cu toate acestea, este deosebit de important ca aspectele legate de egalitatea între femei și bărbați și de lupta împotriva discriminării să rămână în centrul tuturor inițiativelor și acțiunilor relevante care fac parte din domeniul de aplicare al prezentului program, în special în ceea ce privește creșterea ratei de participare a femeilor la forța de muncă, îmbunătățirea condițiilor de muncă și promovarea unui mai bun echilibru între viața profesională și cea privată.

(32)

În conformitate cu articolul 9 din TFUE și cu obiectivele Strategiei Europa 2020, programul ar trebui să contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile, la garantarea unei protecții sociale adecvate și la combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, și ar trebui să ia în considerare cerințele aferente unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane.

(33)

Programul ar trebui să completeze alte programe ale Uniunii, recunoscând în același timp că fiecare instrument ar trebui să funcționeze în conformitate cu propriile proceduri specifice. Prin urmare, aceleași costuri eligibile nu ar trebui să primească finanțare dublă. Pentru ca finanțarea Uniunii să aducă valoare adăugată și să aibă un impact substanțial, ar trebui dezvoltate sinergii strânse între program, alte programe ale Uniunii și fondurile structurale, în special FSE și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă tinere. Programul ar trebui să completeze alte programe și inițiative ale Uniunii care sunt axate pe combaterea șomajului în rândul tinerilor.

(34)

Programul ar trebui să fie pus în aplicare astfel încât să faciliteze participarea autorității sau a autorităților competente din fiecare stat membru la atingerea obiectivelor programului.

(35)

Pentru a asigura o comunicare mai eficientă către publicul larg și sinergii mai puternice între acțiunile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei, resursele alocate activităților de informare și comunicare în cadrul prezentului program ar trebui, de asemenea, să contribuie la comunicarea instituțională și la furnizarea de informații cu privire la prioritățile politice ale Uniunii Europene care au legătură cu obiectivele generale ale prezentului program.

(36)

Prezentul regulament stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care constituie principala valoarea de referință, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din {2 decembrie 2013} dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind cooperarea în domeniul bugetar, disciplina bugetară și buna gestiune financiară (11) pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale.

(37)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri corespunzătoare pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, inclusiv prevenirea, detectarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, aplicarea de sancțiuni administrative și financiare, în conformitate cu regulamentul financiar.

(38)

Pentru a se asigura că programul este suficient de flexibil astfel încât să ofere un răspuns adecvat la nevoile în schimbare și la prioritățile politice corespunzătoare pe întreaga sa durată, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește realocarea de fonduri între axe și pentru fiecare dintre secțiunile tematice din cadrul axelor programului. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(39)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(40)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol în cauză, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 1

Obiect

(1)   Prezentul regulament instituie un program al Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (denumit în continuare „programul”) al cărui scop este de a contribui la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, inclusiv a obiectivelor sale principale, a orientărilor integrate și a inițiativelor emblematice, prin acordarea de sprijin financiar pentru obiectivele Uniunii în materie de promovare a unui nivel ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile, garantarea unei protecții sociale adecvate și decente, lupta împotriva excluziunii sociale și a sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de muncă.

(2)   Programul se desfășoară între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1.

„întreprindere socială” înseamnă o întreprindere, indiferent de forma sa juridică, care:

(a)

în conformitate cu statutul, actul constitutiv sau cu orice alt document statutar pe baza căruia a fost înființată întreprinderea, are drept obiectiv principal mai degrabă obținerea unui impact social pozitiv și cuantificabil decât generarea de profit pentru proprietarii, membrii și acționarii săi, atunci când întreprinderea:

(i)

oferă servicii sau bunuri care generează o rentabilitate socială ridicată și/sau

(ii)

utilizează o metodă de producție de bunuri sau servicii care întruchipează obiectivul social al acesteia;

(b)

își utilizează profiturile în primul rând pentru a-și atinge obiectivul principal și a adoptat proceduri și norme predefinite privind distribuirea profiturilor către acționari și proprietari, care asigură că o astfel de distribuire nu subminează obiectivul principal; și

(c)

este administrată în spiritul unei întreprinderi, în mod responsabil și transparent, îndeosebi prin angrenarea lucrătorilor, clienților și a părților interesate afectate de activitățile sale economice.

2.

„microcredit” înseamnă un împrumut în valoare de până la 25 000 EUR.

3.

„microîntreprindere” înseamnă o întreprindere, inclusiv o persoană care îndeplinește activități independente, care angajează mai puțin de 10 persoane și a cărei cifră de afaceri și/sau bilanț anual total nu depășește 2 milioane EUR, în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (13),

4.

„microfinanțarea” include garanții, microcredite, capital propriu și cvasi-capital acordate persoanelor și microîntreprinderilor care au dificultăți în ceea ce privește accesul la credit;

5.

„inovări sociale” înseamnă inovări care au un caracter social atât din punctul de vedere al scopurilor urmărite, cât și al mijloacelor folosite, în special inovări referitoare la dezvoltarea și aplicarea de noi idei (privind produse, servicii și modele) care răspund unor nevoi sociale și, în același timp creează noi relații sau colaborări sociale,fiind benefice pentru societate și stimulând capacitatea de a acționa a societății;

6.

„experimentarea politicilor sociale” înseamnă intervenții politice care aduc răspunsuri inovatoare la nevoile sociale, implementate la scară mică și în condiții care asigură posibilitatea de a măsura impactul acestora, înainte de a fi repetate la scară mai mare, dacă rezultatele se dovedesc convingătoare.

Articolul 3

Structura programului

(1)   Programul este alcătuit din următoarele trei axe complementare:

(a)

Axa Progress, care sprijină dezvoltarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea instrumentelor și politicilor Uniunii menționate la articolul 1 și în dreptul Uniunii relevant, și care promovează elaborarea unor politici și inovarea socială și progresul social bazate pe dovezi, în colaborare cu parteneri sociali, organizații ale societății civile și organisme publice și private;

(b)

Axa EURES, care sprijină activitățile desfășurate de EURES, respectiv serviciile de specialitate solicitate de statele SEE și Confederația Elvețiană împreună cu parteneri sociali, alți furnizori de servicii de ocupare a forței de muncă și alte părți interesate pentru a dezvolta activitățile de schimburi de informații și diseminare și alte forme de cooperare, cum ar fi parteneriatele transfrontaliere, în vederea promovării mobilității geografice voluntare a lucrătorilor în condiții echitabile și pentru a contribui la un nivel ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile;

(c)

Axa Microfinanțare și antreprenoriat social, care facilitează accesul la finanțare și crește disponibilitatea acesteia pentru persoanele fizice și juridice, în temeiul articolului 26.

(2)   Dispozițiile comune prevăzute în prezentul titlu se aplică celor trei axe stabilite la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), în completarea dispozițiilor specifice prevăzute în titlul II.

Articolul 4

Obiectivele generale ale programului

(1)   Programul urmărește să contribuie la următoarele obiective generale:

(a)

să încurajeze adeziunea în rândul responsabililor politici de la toate nivelurile și să determine realizarea unor acțiuni concrete, coordonate și inovatoare, atât la nivelul Uniunii, cât și la cel al statelor membre, în ceea ce privește obiectivele Uniunii din domeniile menționate la articolul 1, în strânsă colaborare cu partenerii sociali, precum și cu organizațiile societății civile și organismele publice și private;

(b)

să sprijine dezvoltarea unor sisteme adecvate, accesibile și eficiente de protecție socială și a piețelor muncii și să faciliteze reforma politică, în domeniile menționate la articolul 1, în special prin promovarea muncii și condițiilor de muncă decente, a culturii prevenirii în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă, a unui mai bun echilibru între viața profesională și cea privată, a unei bune guvernări pentru obiectivele sociale, inclusiv convergența, precum și a învățării reciproce și a inovării sociale;

(c)

să garanteze aplicarea efectivă a dreptului Uniunii în domeniile menționate la articolul 1 și, acolo unde este necesar, să contribuie la modernizarea legislației Uniunii, în conformitate cu principiile muncii decente și ținând seama de principiile reglementării inteligente;

(d)

să promoveze mobilitatea geografică voluntară a lucrătorilor în mod echitabil și să stimuleze oportunitățile de ocupare a forței de muncă prin dezvoltarea piețelor muncii de înaltă calitate și favorabile incluziunii din Uniune, deschise și accesibile tuturor, respectând drepturile lucrătorilor de pe întreg teritoriul Uniunii, inclusiv dreptul la libera circulație;

(e)

să promoveze ocuparea forței de muncă și incluziunea socială prin creșterea disponibilității și accesibilității microfinanțărilor pentru persoanele vulnerabile care doresc să creeze o microîntreprindere, precum și pentru microîntreprinderile existente, și prin facilitarea accesului la finanțare pentru întreprinderile sociale;

(2)   În vederea îndeplinirii acestor obiective, programul urmărește, în toate axele și acțiunile sale:

(a)

să acorde o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, cum ar fi tinerii;

(b)

să promoveze egalitatea dintre femei și bărbați, inclusiv prin integrarea dimensiunii de gen și, atunci când este cazul, integrarea dimensiunii de gen în buget;

(c)

să combată discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

(d)

în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, să promoveze un nivel ridicat de locuri de muncă de calitate și durabile, să garanteze o protecție socială adecvată și decentă, să combată șomajul de lungă durată și să lupte împotriva sărăciei și a excluziunii sociale;

Articolul 5

Buget

(1)   Pachetul financiar necesar punerii în aplicare a programului în perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2020 vor atinge suma de 919 469 000 EUR, exprimată în prețuri curente.

(2)   Axelor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) li se alocă, cu titlu indicativ, următoarele procente:

(a)

61 % pentru axa Progress;

(b)

18 % pentru axa EURES;

(c)

21 % pentru axa Microfinanțare și antreprenoriat social.

(3)   Comisia poate folosi până la 2 % pachetul financiar menționat la alineatul (1) pentru a finanța cheltuielile operaționale în sprijinul punerii în aplicare a programului.

(4)   Comisia poate folosi pachetul financiar menționat la alineatul (1) pentru a finanța asistența tehnică și/sau administrativă, în special în legătură cu auditul, externalizarea traducerilor, reuniunile experților și activitățile de informare și comunicare în avantajul comun al Comisiei și al beneficiarilor.

(5)   Creditele anuale sunt autorizate de Parlamentul European și de Consiliu în limitele stabilite în cadrul financiar multianual.

Articolul 6

Acțiuni comune

Acțiunile eligibile în cadrul programului pot fi puse în aplicare concomitent cu alte instrumente ale Uniunii, cu condiția ca aceste acțiuni să îndeplinească atât obiectivele programului, cât și ale altor instrumente în cauză.

Articolul 7

Coerență și complementaritate

(1)   Comisia, în cooperare cu statele membre, se asigură că activitățile desfășurate în cadrul programului sunt coerente cu alte acțiuni ale Uniunii și complementare acestora, cum ar fi fondurile structurale și de investiții europene (ESIF), astfel cum se menționează în Cadrul strategic comun prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și, în special, în cadrul FSE.

(2)   Programul completează alte programe ale Uniunii, fără a aduce atingere procedurilor specifice stabilite în respectivele programe. Aceleași costuri eligibile nu primesc finanțare dublă și între program, alte programe ale Uniunii și ESIF, în special FSE, se dezvoltă sinergii puternice.

(3)   Activitățile care beneficiază de sprijin acordat în cadrul programului sunt conforme cu dreptul Uniunii și cu legislația națională, inclusiv cu normele privind ajutoarele de stat, și cu convențiile fundamentale ale OIM.

(4)   Coerența și complementaritatea sunt asigurate, de asemenea, printr-o puternică implicare a autorităților locale și regionale.

Articolul 8

Colaborarea cu comitetele

Comisia stabilește legăturile necesare cu Comisia pentru ocuparea forței de muncă, Comisia pentru protecția socială, Comitetul consultativ pentru siguranță și protecția sănătății la locul de muncă, Grupul directorilor generali pentru relațiile de muncă și Comitetul consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor în scopul de a le consulta și informa corespunzător și periodic cu privire la modul în care decurge punerea în aplicare a programului. Comisia va informa, de asemenea, alte comisii care se ocupă de politici, instrumente și acțiuni relevante pentru program.

Articolul 9

Diseminarea rezultatelor și comunicare

(1)   Comisia informează părțile interesate din Uniune, inclusiv partenerii sociali și organizațiile societății civile, cu privire la rezultatele punerii în aplicare a programului și organizează un schimb de opinii cu privire la aceasta.

(2)   Rezultatele acțiunilor puse în aplicare în cadrul programului sunt comunicate și diseminate în mod regulat și corespunzător Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, precum și partenerilor sociali și opiniei publice, pentru a maximiza impactul, durabilitatea și valoarea lor adăugată la nivelul Uniunii.

(3)   Activitățile de comunicare contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii Europene, în măsura în care acestea au legătură cu obiectivele generale ale prezentului regulament, și furnizează informații publicului cu privire la prioritățile respective.

Articolul 10

Dispoziții financiare

(1)   Comisia gestionează instrumentul în conformitate cu regulamentul financiar.

(2)   Acordul de subvenționare specifică ce parte din contribuția financiară a Uniunii se bazează pe rambursarea costurilor eligibile și ce parte se bazează pe rate forfetare, costuri unitare sau sume forfetare.

Articolul 11

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că, atunci când sunt întreprinse acțiunile finanțate în temeiul prezentului program, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate împotriva fraudei, corupției și a altor activități ilegale, prin controale eficiente, iar în cazul în care se constată nereguli, sumele plătite în mod necuvenit sunt recuperate în special prin compensare și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în conformitate cu articolul 325 din TFUE, cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (15) și cu regulamentul financiar.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a efectua audituri, atât pe baza documentelor, cât și controale la fața locului, în ceea ce îi privește pe toți beneficiarii de granturi, contractorii și subcontractorii care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul programului.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (17), cu scopul de a identifica cazurile de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau în legătură cu un contract de finanțare în cadrul programului.

(4)   Fără a se aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare de grant rezultate din punerea în aplicare a prezentului program, conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele lor respective.

Articolul 12

Monitorizare

Pentru a monitoriza cu regularitate programul și a aduce ajustările necesare priorităților sale politice și de finanțare, Comisia întocmește un raport inițial de monitorizare calitativă și cantitativă privind primul an, urmat de trei rapoarte pentru perioade consecutive de câte doi ani, pe care le trimite Parlamentului European și Consiliului. De asemenea, rapoartele se transmit, spre informare, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor. Rapoartele prezintă rezultatele programului și măsura în care principiul egalității între femei și bărbați și principiul abordării integratoare a egalității între femei și bărbați au fost aplicate, precum și modul în care activitățile din cadrul acestuia au abordat aspecte care țin de lupta împotriva discriminării, inclusiv aspectele privind accesibilitatea. Rapoartele se pun la dispoziția publicului, pentru a crește transparența programului.

Articolul 13

Evaluare

(1)   Până la 1 iulie 2017, se realizează o evaluare calitativă și cantitativă la jumătatea perioadei a programului pentru a măsura progresele înregistrate în realizarea obiectivelor sale, pentru a aborda mediul social din Uniune și orice schimbări majore introduse în legislația Uniunii, pentru a stabili dacă resursele sale au fost folosite în mod eficient și pentru a evalua valoarea adăugată a programului la nivelul Uniunii. Rezultatele evaluării intermediare respective sunt prezentate Parlamentului European și Consiliului.

(2)   Dacă evaluarea menționată la primul alineat de la prezentul articol, sau orice evaluare realizată în conformitate cu articolul 19 din Decizia nr. 1672/2006/CE sau cu articolul 9 din Decizia nr. 283/2010/UE indică deficiențe majore ale programului, Comisia prezintă, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului o propunere care include modificările corespunzătoare aduse programului care iau în considerare rezultatele evaluării.

(3)   Înainte de prezentarea unei propuneri de prelungire a programului dincolo de 2020, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor o evaluare a punctelor forte și punctelor slabe ale conceptului programului pentru perioada 2014-2020.

(4)   Până la 31 decembrie 2022, Comisia efectuează o evaluare ex post a impactului și a valorii adăugate a programului la nivelul Uniunii și transmite un raport cu privire la evaluarea respectivă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor. Raportul este pus la dispoziția publicului.

TITLUL II

DISPOZIȚII SPECIFICE AXELOR PROGRAMULUI

CAPITOLUL I

Axa progress

Articolul 14

Secțiuni tematice și finanțare

(1)   Axa Progress sprijină acțiunile din cadrul uneia sau al mai multora dintre secțiunile tematice menționate la literele (a), (b) și (c). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocărilor menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (a) între diferitele secțiuni respectă următoarele procente minime:

(a)

ocuparea forței de muncă, în special pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor: 20 %;

(b)

protecția socială, incluziunea socială și reducerea și prevenirea sărăciei: 50 %;

(c)

condiții de lucru: 10 %.

Restul finanțării se alocă uneia sau mai multor secțiuni tematice menționate la literele (a), (b) sau (c) sau unei combinații între acestea.

(2)   Din alocarea globală pentru axa Progress și în cadrul diferitelor sale secțiuni tematice, 15-20 % se alocă pentru promovarea experimentării sociale, ca metodă de testare și evaluare a soluțiilor inovatoare în vederea dezvoltării acestora.

Articolul 15

Obiective specifice

Pe lângă obiectivele generale prevăzute la articolul 4, obiectivele specifice ale axei Progress sunt:

(a)

să dobândească și să difuzeze informații analitice comparative de înaltă calitate pentru a se asigura că politicile Uniunii în domeniile menționate la articolul 1 se bazează pe dovezi solide și sunt relevante pentru nevoile, problemele și condițiile din fiecare stat membru și din alte țări care participă la program;

(b)

să faciliteze schimbul de informații eficient și cuprinzător, învățarea reciprocă și dialogul la nivel european, național și internațional privind politicile Uniunii în domeniile menționate la articolul 1, cu scopul de a sprijini statele membre și alte țări care participă la program în elaborarea politicilor lor și statele membre în punerea în aplicare a legislației Uniunii;

(c)

să furnizeze sprijin financiar pentru testarea reformelor politicilor sociale și a inovărilor în domeniul politicilor în domeniul pieței muncii și, atunci când este cazul, să dezvolte capacitatea actorilor principali de a elabora și de a pune în practică politici de experimentare socială și să faciliteze accesul la cunoștințele și competențele corespunzătoare;

(d)

să furnizeze sprijin financiar organizațiilor Uniunii și celor naționale pentru a le mări capacitatea de a dezvolta, promova și susține punerea în aplicare a instrumentelor și politicilor Uniunii menționate la articolul 1 și în dreptul Uniunii relevant.

Articolul 16

Tipuri de acțiuni

În cadrul axei Progress, pot fi finanțate următoarele tipuri de acțiuni:

(1)

Activități analitice:

(a)

colectarea de date și statistici, ținând seama de criterii calitative și cantitative, precum și dezvoltarea de metodologii comune, clasificări, microsimulări, indicatori și valori de referință, defalcate, dacă este cazul, în funcție de gen și grupa de vârstă;

(b)

anchete, studii, analize și rapoarte, inclusiv prin finanțarea rețelelor de experți și dezvoltarea expertizei legate de secțiunile tematice;

(c)

evaluări și analize de impact calitative și cantitative efectuate atât de către organisme publice, cât și private;

(d)

monitorizarea și evaluarea transpunerii și aplicării legislației Uniunii;

(e)

conceperea și punerea în practică a experimentării politicilor sociale ca metodă de testare și evaluare a soluțiilor inovatoare în vederea dezvoltării acestora;

(f)

diseminarea rezultatelor activităților analitice.

(2)

Activități de învățare reciprocă, sensibilizare și diseminare:

(a)

schimburi și diseminare de bune practici, abordări inovatoare și experiență, evaluări inter pares, evaluare comparativă și învățare reciprocă la nivel european;

(b)

evenimente, conferințe și seminarii legate de Președinția Consiliului;

(c)

formarea juriștilor și a specialiștilor în politici;

(d)

elaborarea și publicarea de ghiduri, rapoarte și materiale educaționale, precum și măsuri în materie de informare, comunicare și mediatizare a acțiunilor sprijinite de program;

(e)

activități de informare și comunicare;

(f)

crearea și întreținerea sistemelor informatice în vederea schimbului și difuzării de informații cu privire la politica și legislația Uniunii, precum și de informații referitoare la piața muncii.

(3)

Sprijin în ceea ce privește:

(a)

cheltuielile de funcționare ale principalelor rețele europene, ale căror activități se referă și contribuie la obiectivele axei Progress;

(b)

consolidarea capacităților administrațiilor naționale și a serviciilor de specialitate responsabile de promovarea mobilității geografice desemnate de statele membre, precum și a furnizorilor de microcredite;

(c)

organizarea de grupuri de lucru compuse din funcționari naționali, pentru a monitoriza punerea în aplicare a legislației Uniunii;

(d)

dezvoltarea de rețele și cooperarea la nivel european între organismele specializate și alte părți interesate vizate, autorități naționale, regionale și locale și serviciile de ocupare a forței de muncă;

(e)

finanțarea observatorilor la nivel european, inclusiv în ceea ce privește secțiunile tematice cheie;

(f)

schimburi de personal între administrațiile naționale.

Articolul 17

Cofinanțare din partea Uniunii

Atunci când activitățile din cadrul axei Progress sunt finanțate în urma unei cereri de propuneri, acestea pot primi o cofinanțare din partea Uniunii care nu depășește, ca regulă generală, 80 % din totalul cheltuielilor eligibile. Orice sprijin financiar care depășește acest plafon poate fi acordat numai în situații excepționale justificate în mod corespunzător.

Articolul 18

Participare

(1)   Următoarele țări pot participa la axa Progress:

(a)

statele membre;

(b)

statele SEE și, în conformitate cu Acordul SEE și statele membre AELS;

(c)

țările candidate și candidații potențiali, în conformitate cu principiile generale și termenii și condițiile generale prevăzute în acordurile-cadru încheiate cu aceste țări pentru participarea lor la programele Uniunii.

(2)   Accesul la axa Progress este deschis tuturor organismelor, actorilor și instituțiilor publice și/sau private, în special:

(a)

autorităților naționale, regionale și locale;

(b)

serviciilor de ocupare a forței de muncă;

(c)

organismelor specializate prevăzute în dreptul Uniunii;

(d)

partenerilor sociali;

(e)

organizațiilor nonguvernamentale;

(f)

instituțiilor de învățământ superior și institutelor de cercetare;

(g)

experților în evaluare și în analiza impactului;

(h)

institutelor naționale de statistică;

(i)

mijloacelor de informare în masă.

(3)   Comisia poate să coopereze cu organizații internaționale, în special cu Consiliul Europei, OCDE, OIM, cu alte organisme ale Organizației Națiunilor Unite și cu Banca Mondială.

(4)   Comisia poate să coopereze cu țări terțe care nu participă la program. Reprezentanții acestor țări terțe pot participa la evenimente de interes comun (conferințe, ateliere și seminarii) care se desfășoară în țările care participă la program, iar costurile participării lor pot fi acoperite de program.

CAPITOLUL II

Axa EURES

Articolul 19

Secțiuni tematice și finanțare

Axa EURES sprijină acțiunile din cadrul uneia sau al mai multora dintre secțiunile tematice menționate la literele (a), (b) și (c). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocărilor menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (b) între diferitele secțiuni respectă următoarele procente minime:

(a)

transparența privind ofertele, cererile de locuri de muncă și toate informațiile aferente pentru solicitanți și angajatori: 32 %;

(b)

dezvoltarea unor servicii pentru recrutarea și plasarea lucrătorilor în câmpul muncii prin compensarea ofertelor și cererilor de locuri de muncă la nivel european, în special prin programe de mobilitate specifice: 30 %;

(c)

parteneriatele transfrontaliere: 18 %.

Restul finanțării se alocă uneia sau mai multor secțiuni tematice menționate la literele (a), (b) sau (c) sau unei combinații între acestea.

Articolul 20

Obiective specifice

Pe lângă obiectivele generale prevăzute la articolul 4, obiectivele specifice ale axei EURES sunt:

(a)

să se asigure că cererile și oferta de locuri de muncă și informațiile și consilierea corespunzătoare, precum și toate informațiile aferente, cum ar fi condițiile de viață și de muncă, sunt prezentate în mod transparent potențialilor solicitanți și angajatori Acest lucru se realizează prin schimbul și difuzarea acestor informații la nivel transnațional, interregional și transfrontalier, utilizând formulare standard de interoperabilitate pentru ofertele și cererile de locuri de muncă, precum și alte mijloace adecvate, cum ar fi consilierea și mentoratul individual, în special pentru forța de muncă cu un nivel de calificare redus;

(b)

să sprijine furnizarea de servicii EURES care promovează recrutarea și plasarea lucrătorilor în câmpul muncii în posturi de calitate și durabile prin compensarea ofertelor și cererilor de locuri de muncă; sprijinul în favoarea serviciilor EURES acoperă diferitele etape ale plasării, de la pregătirea în faza anterioară recrutării până la asistența ulterioară recrutării, în vederea integrării cu succes a solicitantului pe piața muncii; aceste servicii de sprijin pot include programe specifice de mobilitate, destinate să ocupe ofertele de locuri de muncă într-un anumit sector, o anumită profesie, țară sau un grup de țări sau pentru anumite grupuri de lucrători, cum sunt tinerii cu înclinație spre mobilitate și acolo unde a fost identificată o nevoie economică evidentă.

Articolul 21

Tipuri de acțiuni

În cadrul axei EURES, pot fi finanțate acțiuni de promovare a mobilității voluntare a persoanelor în Uniune pe o bază echitabilă și pentru a elimina obstacolele din calea mobilității, în special:

(a)

dezvoltarea de parteneriate EURES transfrontaliere și activități în cadrul acestora, în cazul în care acest lucru este solicitat de serviciile responsabile la nivel teritorial pentru zonele de frontieră;

(b)

punerea la dispoziție de informații, consiliere și servicii de recrutare și de plasare pentru lucrătorii transfrontalieri;

(c)

dezvoltarea unei platforme digitale multilingve pentru ofertele și cererile de locuri de muncă;

(d)

dezvoltarea de programe de mobilitate specifice, în urma cererilor de propuneri, destinate să ocupe posturile, acolo unde au fost identificate lipsuri pe piața muncii, pentru a-i sprijini pe lucrătorii cu înclinație spre mobilitate, acolo unde a fost identificată o nevoie economică evidentă;

(e)

învățarea reciprocă între actorii EURES și formarea consilierilor EURES, inclusiv a consilierilor din cadrul parteneriatelor transfrontaliere EURES;

(f)

activitățile de informare și comunicare pentru o mai bună conștientizare a beneficiilor mobilității geografice și profesionale în general și a activităților și serviciilor furnizate de EURES.

Articolul 22

Cofinanțare din partea Uniunii

Atunci când activitățile din cadrul axei EURES sunt finanțate în urma unei cereri de propuneri, acestea pot primi o cofinanțare din partea Uniunii care nu depășește, ca regulă generală, 95 % din totalul cheltuielilor eligibile. Orice sprijin financiar care depășește acest plafon poate fi acordat numai în situații excepționale justificate în mod corespunzător.

Articolul 23

Monitorizarea modelelor de mobilitate

Pentru identificarea și prevenirea efectelor negative apărute în legătură cu mobilitatea geografică din interiorul Uniunii, Comisia, împreună cu statele membre și în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011, monitorizează periodic modelele și fluxurile de mobilitate.

Articolul 24

Participare

(1)   Următoarele țări pot participa la axa EURES:

(a)

statele membre;

(b)

statele SEE, în conformitate cu Acordul SEE, și Confederația Elvețiană, în conformitate cu Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (18).

(2)   Accesul la axa EURES este deschis tuturor organismelor, actorilor și instituțiilor desemnate de un stat membru sau de Comisie, care îndeplinesc condițiile de participare la EURES, în conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2012/733/UE a Comisiei. Aceste organisme, actori și instituții includ, în special:

(a)

autoritățile naționale, regionale și locale;

(b)

serviciile de ocupare a forței de muncă;

(c)

organizații sociale partenere și alte părți interesate.

CAPITOLUL III

Axa microfinanțare și antreprenoriat social

Articolul 25

Secțiuni tematice și finanțare

Axa Microfinanțare și antreprenoriat social sprijină acțiunile din cadrul uneia sau al mai multora dintre secțiunile tematice menționate la literele (a) și (b). Pe toată perioada programului, defalcarea orientativă a alocărilor menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (c) între diferitele secțiuni respectă următoarele procente minime:

(a)

microfinanțare pentru grupuri vulnerabile și microîntreprinderi: 45 %;

(b)

antreprenoriat social: 45 %.

Restul finanțării se alocă secțiunilor tematice menționate la literele (a) sau (b) sau unei combinații între acestea.

Articolul 26

Obiective specifice

Pe lângă obiectivele generale prevăzute la articolul 4, obiectivele specifice ale axei Microfinanțare și antreprenoriat social sunt:

(a)

facilitarea accesului la microfinanțare și creșterea disponibilității acesteia pentru:

(i)

persoanele vulnerabile care și-au pierdut sau riscă să își piardă locul de muncă sau care au dificultăți de integrare sau reintegrare pe piața muncii sau care se confruntă cu amenințarea excluderii sociale sau sunt excluse social și se află într-o situație dezavantajoasă în privința accesului la piața de credit convențională și care doresc să deschidă sau să-și dezvolte propria microîntreprindere;

(ii)

microîntreprinderile, atât în stadiul de demarare, cât și cel de dezvoltare, în special microîntreprinderile care angajează persoane din categoria celor menționate la litera (a);

(b)

dezvoltarea capacității instituționale a furnizorilor de microcredite;

(c)

sprijinirea dezvoltării pieței de investiții sociale și facilitarea accesului la finanțare al întreprinderilor sociale, prin punerea la dispoziție a capitalului propriu, cvasi-capitalului, instrumentelor de împrumut și granturilor în valoare de până la 500 000 EUR disponibile pentru întreprinderile sociale, a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 30 milioane EUR sau al căror bilanț anual nu depășește 30 milioane EUR, care nu sunt ele însele organisme de plasament colectiv.

Pentru a se asigura complementaritatea, în domeniile în care sunt competente, Comisia și statele membre coordonează îndeaproape aceste acțiuni cu cele întreprinse în cadrul politicii de coeziune și al politicilor naționale.

Articolul 27

Tipuri de acțiuni

Sprijin acordat întreprinderilor sociale și pentru microfinanțare, inclusiv pentru dezvoltarea capacității instituționale, în special prin intermediul instrumentelor financiare prevăzute în partea I titlul VIII din regulamentul financiar, precum și granturi pot fi furnizate prin intermediul axei Microfinanțare și antreprenoriat social.

Articolul 28

Participare

(1)   Accesul la axa Microfinanțare și antreprenoriat social este deschis organismelor publice și private înființate la nivel național, regional sau local în țările menționate la articolul 18 alineatul (1) care acordă în țările respective:

(a)

microfinanțări pentru persoane și microîntreprinderi; și/sau

(b)

finanțări pentru întreprinderile sociale.

(2)   Comisia se asigură că axa este accesibilă, fără discriminare, tuturor organismelor publice și private din statele membre.

(3)   Pentru a veni în ajutorul beneficiarilor finali și a crea microîntreprinderi viabile și competitive, organismele publice și private care desfășoară activitățile menționate la alineatul (1) litera (a) cooperează strâns cu organizațiile, inclusiv organizațiile societății civile, care reprezentă interesele beneficiarilor finali ai microcreditelor și cu organizațiile, în special cele sprijinite de FSE, care le oferă acestor beneficiari finali programe de mentorat și formare. În acest context, se asigură o monitorizare suficientă a beneficiarilor atât înainte, cât și după crearea microîntreprinderii.

(4)   Organismele publice și private care desfășoară activitățile menționate la alineatul (1) litera (a) respectă standardele înalte în materie de guvernanță, gestionare și protecția consumatorilor în conformitate cu principiile enunțate în Codul european de bună conduită pentru furnizorii de microcredite (European Code of Good Conduct for Microcredit Provision) și caută să evite supraîndatorarea persoanelor și a întreprinderilor cauzată, de exemplu, de faptul că le-au fost acordate împrumuturi cu rate ale dobânzilor foarte ridicate sau în condiții care prezentau riscul de a provoca insolvabilitatea acestora.

Articolul 29

Contribuția financiară

Cu excepția acțiunilor comune, creditele financiare alocate axei Microfinanțare și antreprenoriat social acoperă costul întreg al acțiunilor puse în aplicare prin intermediul instrumentelor financiare, inclusiv plata obligațiilor către intermediarii financiari, cum sunt pierderile din garanții, comisioanele de gestionare ale entităților care gestionează contribuția Uniunii, precum și orice alte costuri eligibile.

Articolul 30

Gestionare

(1)   Pentru a pune în aplicare instrumentele și granturile menționate la articolul 27, Comisia poate să încheie acorduri cu entitățile menționate la articolul 139 alineatul (4) din regulamentul financiar și, în special, cu Banca Europeană de Investiții și cu Fondul european de investiții. Acele acorduri prevăd dispoziții detaliate pentru executarea sarcinilor încredințate entităților respective, inclusiv dispozițiile care precizează necesitatea de a asigura adiționalitatea și coordonarea cu instrumentele financiare ale Uniunii și cele naționale existente și de a repartiza în mod echilibrat resursele între statele membre și alte țări participante. Instrumentele financiare prevăzute în partea I titlul VIII din regulamentul financiar, pot fi furnizate prin intermediul investițiilor într-o structură de investiții dedicată, care poate fi finanțată de fondurile programului, de alți investitori sau din ambele surse.

(2)   Structura de investiții dedicată menționată la alineatul (1) poate furniza, printre altele, împrumuturi, instrumente de preluare a riscului și capital propriu intermediarilor sau finanțare directă întreprinderilor sociale sau ambele. Capitalul propriu poate fi furnizat, printre altele, sub formă de participații la capital deschise, participații tacite, împrumuturi acordate acționarilor, precum și combinații între diferitele tipuri de participații la capital propuse investitorilor.

(3)   Condițiile, cum ar fi rata dobânzii, pentru microcreditele sprijinite direct sau indirect în cadrul acestei axe reflectă avantajele sprijinului și sunt justificabile în raport cu riscurile aferente și costurile reale de finanțare legate de un credit.

(4)   În conformitate cu articolul 140 alineatul (6) din regulamentul financiar, rambursările anuale generate de un instrument financiar se alocă instrumentului financiar respectiv până la 1 ianuarie 2024, iar veniturile sunt introduse în bugetul general al Uniunii după deducerea costurilor și comisioanelor de gestionare. În cazul instrumentelor financiare stabilite deja în cadrul financiar multianual pentru perioada 2007 - 2013, rambursările anuale și veniturile generate de operațiunile inițiate în perioada precedentă se alocă instrumentului financiar în perioada curentă.

(5)   La expirarea acordurilor încheiate cu entitățile menționate la alineatul (1) sau după încetarea perioadei alocate pentru investițiile efectuate de structurile de investiții specializate, sumele restante datorate Uniunii se plătesc la bugetul general al Uniunii.

(6)   Entitățile menționate la alineatul (1) și, după caz, administratorii de fonduri încheie acorduri scrise cu organismele publice și private menționate la articolul 28. Aceste acorduri prevăd obligațiile furnizorilor publici și privați de a utiliza resursele puse la dispoziție în cadrul axei Microfinanțare și antreprenoriat social în conformitate cu obiectivele stabilite la articolul 26 și de a furniza informații pentru redactarea rapoartelor anuale de punere în aplicare prevăzute la articolul 31.

Articolul 31

Rapoartele de punere în aplicare

(1)   Entitățile menționate la articolul 30 alineatul (1) și, după caz, administratorii de fonduri trimit Comisiei rapoarte anuale de punere în aplicare în care precizează activitățile pentru care s-a acordat sprijin și descriu execuția financiară a acestora, precum și alocarea și accesibilitatea finanțărilor și a investițiilor în funcție de sector, zonă geografică și tipul beneficiarilor. Aceste rapoarte prezintă cererile aprobate sau respinse în ceea ce privește fiecare obiectiv specific și contractele încheiate de organismele publice și private în cauză, acțiunile finanțate și rezultatele acestora, inclusiv în ceea ce privește impactul lor social, crearea de locuri de muncă și caracterul durabil al sprijinului acordat. Comisia transmite rapoartele respective Parlamentului European, spre informare.

(2)   Informațiile furnizate în respectivele rapoarte anuale de punere în aplicare sunt incluse în rapoartele bienale de monitorizare prevăzute la articolul 12. Aceste rapoarte de monitorizare includ rapoartele anuale prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Decizia nr. 283/2010/UE și informații detaliate privind activitățile de comunicare și informații privind complementaritatea cu alte instrumente ale Uniunii, mai ales FSE.

TITLUL III

PROGRAMELE DE LUCRU ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 32

Programele de lucru

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc programe de lucru pentru cele trei axe. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 36 alineatul (3).

Programele de lucru se adoptă, atunci când este necesar, pentru perioade de trei ani și cuprind o descriere a acțiunilor care trebuie finanțate, procedura utilizată pentru selecția acțiunilor care urmează să fie sprijinite de Uniune, acoperirea geografică, publicul-țintă și un calendar orientativ de punere în aplicare. Programele de lucru indică, de asemenea, suma alocată fiecărui obiectiv specific și reflectă realocarea fondurilor în conformitate cu Articolul 33. Programele de lucru consolidează coerența programului prin precizarea legăturilor dintre cele trei axe.

Articolul 33

Realocarea de fonduri între axe și pentru fiecare dintre secțiunile tematice din cadrul axelor

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 34, pentru realocarea fondurile între axe și pentru fiecare dintre secțiunile tematice din cadrul fiecărei axe care ar depăși suma orientativă stabilită în fiecare caz cu mai mult de 5 % și până la 10 %, atunci când evoluțiile din contextul socio-economic sau concluziile evaluării intermediare menționate la articolul 13 alineatul (1) impun acest lucru. Realocarea fondurilor pentru secțiunile tematice din cadrul fiecărei axe se reflectă în programele de lucru menționate la articolul 32.

Articolul 34

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 33 se conferă Comisiei pe o perioadă de șapte ani de la 1 ianuarie 2014.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 33 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 33 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 35

Măsuri de punere în aplicare suplimentare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a programului, cum ar fi criteriile de evaluare a programului, inclusiv cele privind raportul cost/eficiență și modalitățile de difuzare și transferare a rezultatelor, se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 36 alineatul (2).

Articolul 36

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 37

Măsuri tranzitorii

Acțiunile menționate la articolele 4, 5 și 6 din Decizia nr. 1672/2006/CE, care au fost inițiate înainte de 1 ianuarie 2014, continuă să fie reglementate de decizia respectivă. În ceea ce privește acțiunile respective, Comisia este asistată de comitetul menționat la articolul 36 din prezentul regulament.

Articolul 38

Evaluare

(1)   Evaluarea finală prevăzută la articolul 13 alineatul (4) din prezentul regulament include evaluarea finală prevăzută la articolul 9 din Decizia nr. 283/2010/UE.

(2)   Comisia efectuează o evaluare finală specifică a axei Microfinanțare și antreprenoriat social cel târziu în termen de un an de la expirarea acordurilor cu entitățile.

Articolul 39

Modificări ale Deciziei nr. 283/2010/UE

Decizia nr. 283/2010/UE se modifică după cum urmează:

(1)

La articolul 5, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„4.   La expirarea instrumentului, sumele restante datorate Uniunii sunt puse la dispoziție pentru microfinanțare și sprijin acordat întreprinderilor sociale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”) (*1).

(*1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 238”;"

(2)

La articolul 8, alineatele (3) și (4) se elimină.

Articolul 40

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  JO C 143, 22.5.2012, p. 88.

(2)  JO C 225, 27.7.2012, p. 167.

(3)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  Decizia nr. 1672/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a Programului comunitar pentru ocuparea forței de muncă și solidaritate socială – Progress (JO L 315, 15.11.2006, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).

(6)  Decizia de punere în aplicare 2012/733/UE din 26 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 491/2011 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la compensarea ofertelor și a cererilor de locuri de muncă și reinstituirea EURES (JO L 328, 28.11.2012, p. 21).

(7)  Decizia nr. 283/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 martie 2010 de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială (JO L 87, 7.4.2010, p. 1).

(8)  Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 308, 24.11.2010, p. 46).

(9)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(10)  Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind stabilirea unei garanții pentru tineret (JO C 120, 26.4.2013, p. 1).

(11)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1

(12)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(13)  Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(14)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(15)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

(16)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999(JO L 248, 18.9.2013, p. 1.)

(17)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(18)  JO L 114, 30.4.2002, p. 6.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/253


REGULAMENTUL (UE) NR. 1297/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care sunt afectate sau amenințate de dificultăți grave cu privire la stabilitatea lor financiară, la normele privind dezangajarea pentru anumite state membre și la normele privind plata soldului final

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 177,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Criza financiară mondială de durată fără precedent și încetinirea creșterii economice au adus prejudicii grave creșterii economice și stabilității financiare și au deteriorat puternic condițiile financiare, economice și sociale în statele membre. Concret, anumite state membre sunt afectate sau amenințate de dificultăți grave, în special de probleme legate de creșterea lor economică și stabilitatea lor financiară și de o deteriorare a situației deficitului și datoriei lor, cauzate și de conjunctura economică și financiară internațională.

(2)

Cu toate că s-au luat deja măsuri importante pentru a contracara efectele negative ale crizei financiare, inclusiv prin modificarea cadrului legislativ, impactul respectivei crize asupra economiei reale, asupra pieței muncii și asupra cetățenilor este resimțit pe scară largă. Presiunea la care sunt supuse resursele financiare naționale crește tot mai mult, fiind necesare de urgență măsuri suplimentare pentru a o atenua prin utilizarea optimă și la maxim a finanțării din fondurile structurale și din Fondul de coeziune („fondurile”). Având în vedere persistența dificultăților financiare, este necesar să se prelungească perioada de aplicare a măsurilor adoptate prin Regulamentul (UE) nr. 1311/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Respectivele măsuri menționate au fost adoptate în temeiul articolului 122 alineatul (2) și al articolelor 136 și 143 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)

Pentru a înlesni gestionarea finanțării din partea Uniunii, pentru a sprijini accelerarea investițiilor în statele membre și în regiuni, precum și pentru a îmbunătăți disponibilitatea fondurilor pentru finanțarea economiei, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (4) a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 1311/2011 al Parlamentului European și al Consiliului pentru a permite majorarea plăților intermediare din fonduri cu o sumă echivalentă cu zece puncte procentuale în plus față de rata reală de cofinanțare pentru fiecare axă prioritară în cazul statelor membre care se confruntă cu dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară și care au solicitat să beneficieze de această măsură.

(4)

Articolul 77 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 permite aplicarea unei rate de cofinanțare majorate până la 31 decembrie 2013. Cu toate acestea, deoarece există state membre care încă se confruntă cu dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară, durata aplicării unei rate de cofinanțare majorate nu ar trebui să fie limitată la 31 decembrie 2013.

(5)

În conformitate cu concluziile Consiliului European din 7 - 8 februarie 2013 și astfel cum este prevăzut la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), rata de cofinanțare majorată cu zece puncte procentuale se aplică în ceea ce privește perioada de programare 2014 - 2020 până la data de 30 iunie 2016, când posibilitatea acestei majorări urmează să fie revizuită. Întrucât perioadele de programare 2007 - 2013 și 2014 - 2020 se suprapun, este necesar să se asigure un tratament coerent și uniform al statelor membre care primesc asistență financiară în cadrul celor două perioade. Prin urmare, statele membre care primesc asistență financiară ar trebui să beneficieze de asemenea de majorarea ratei de cofinanțare până la sfârșitul perioadei de eligibilitate și să solicite soldul final chiar dacă asistența financiară a încetat.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 urmărește să contribuie la obținerea unei concentrări adecvate a finanțării provenind din fondurile politicii de coeziune asupra regiunilor și statelor membre celor mai puțin dezvoltate. În scopul de a contribui la reducerea disparităților la nivelul intensității medii a ajutorului pe cap de locuitor, nivelul maxim al transferurilor din fonduri către fiecare stat membru (plafonarea) în temeiul reglementărilor viitoare urmează să fie fixat la 2,35 % din PIB-ul respectivului stat membru. Plafonarea se aplică pe o bază anuală și reduce, după caz, în mod proporțional toate transferurile (cu excepția celor pentru regiunile mai dezvoltate și pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană către statul membru vizat, astfel încât să se obțină nivelul maxim al transferurilor. Pentru statele membre care au aderat la Uniune înainte de 2013 și a căror creștere medie reală a PIB-ului în perioada 2008 - 2010 a fost mai mică de – 1 %, nivelul maxim al transferurilor urmează să fie fixat la 2,59 % din PIB-ul lor.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 plafonează alocările per stat membru la 110 % din nivelul lor în termeni reali în perioada 2007 - 2013. Este necesar ca statele membre afectate de această plafonare să fie mai bine protejate de riscul dezangajării automate a alocărilor din perioada 2007 - 2013.

(8)

În concluziile sale din 8 februarie 2013, Consiliul European a invitat Comisia să examineze soluțiile practice privind reducerea riscului dezangajării automate a fondurilor din pachetele naționale 2007 - 2013 pentru România și Slovacia, inclusiv prin modificarea Regulamentului (CE) nr. 1083/2006.

(9)

Consiliul European a subliniat, de asemenea, necesitatea de a asigura un nivel și un profil gestionabil al plăților în cadrul tuturor rubricilor pentru a limita angajamentele bugetare restante, în special prin aplicarea unor norme privind dezangajarea automată în cadrul tuturor rubricilor. Prin urmare, dispozițiile prin care normele privind dezangajarea devin mai flexibile pentru statele membre afectate de plafonarea prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui să fie echilibrate din punctul de vedere al efectelor avute asupra angajamentelor bugetare restante.

(10)

Este necesară prelungirea cu un an a termenului pentru calculul sumelor dezangajate automat din angajamentele bugetare anuale pentru exercițiile financiare 2011 și 2012, dar angajamentul bugetar pentru 2012, care va fi încă deschis la 31 decembrie 2015, trebuie justificat până la 31 decembrie 2015. Respectiva prelungire ar trebui să contribuie la îmbunătățirea absorbției fondurilor angajate pentru programele operaționale în statele membre care sunt afectate de plafonarea viitoarelor lor alocări în cadrul politicii de coeziune la 110 % din nivelul lor în termeni reali în perioada 2007 - 2013. O astfel de flexibilitate se impune pentru a răspunde executării mai lente decât previziunile a programelor care afectează în special statele membre menționate.

(11)

Atunci când se stabilește suma corespunzătoare soldului final care trebuie plătit pentru programele operaționale, cu scopul de a optimiza absorbția fondurilor, ar trebui să se aplice anumite ajustări limitate ale sumei maxime a intervenției din partea fondurilor pentru fiecare axă prioritară.

(12)

Ținând seama de natura fără precedent a crizei, este necesară adoptarea rapidă a unor măsuri de sprijin, drept care prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(13)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 se modifică după cum urmează:

(1)

Articolul 77 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

„(2)   Prin derogare de la articolul 53 alineatul (2), de la articolul 53 alineatul (4) a doua teză și de la plafoanele stabilite în anexa III, plățile intermediare și plățile soldului final se majorează cu o sumă echivalentă cu zece puncte procentuale în plus față de rata de cofinanțare aplicabilă fiecărei axe prioritare, dar care nu poate depăși 100 %, care trebuie aplicată valorii cheltuielilor eligibile recent declarate în fiecare declarație de cheltuieli certificată, prezentată până la sfârșitul perioadei de programare, dacă, după 21 decembrie 2013, un stat membru îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(a)

se pune la dispoziția acestuia asistență financiară în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului (*1) sau se pune la dispoziția acestuia asistență financiară din partea altor state membre ale zonei euro, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat;

(b)

se pune la dispoziția acestuia asistență financiară pe termen mediu în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (*2);

(c)

se pune la dispoziția acestuia asistență financiară în conformitate cu Tratatul de instituire a Mecanismului european de stabilitate în urma intrării în vigoare a acestuia.

(*1)  Regulamentul (UE) nr. 407/2010 din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.5.2010, p. 1)."

(*2)  Regulamentul (CE) nr. 332/2002 din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).”;"

(b)

alineatul (6) se elimină;

(c)

se introduce următorul alineat:

„(12)   Prin derogare de la alineatul (10), contribuția Uniunii, prin plata soldului final pentru fiecare axă prioritară, nu trebuie să depășească cu mai mult de 10 % suma maximă de asistență din fonduri, acordată pentru fiecare axă prioritară, astfel cum se prevede în decizia Comisiei de aprobare a programului operațional. Cu toate acestea, contribuția Uniunii prin intermediul plății soldului final nu poate depăși contribuția publică declarată și suma maximă a intervenției din partea fiecărui fond pentru fiecare program operațional, astfel cum se prevede în decizia Comisiei de aprobare a programului operațional.”;

(2)

Articolul 93 se modifică după cum urmează:

(a)

Se introduce următorul alineat:

„(2b)   Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf și de la alineatul (2), pentru statele membre ale căror fonduri alocate în cadrul politicii de coeziune în perioada de programare 2014 - 2020 sunt limitate la 110 % din nivelul lor în termeni reali în perioada 2007 - 2013, termenul menționat la alineatul (1) este data de 31 decembrie a celui de-al treilea an care urmează anului angajamentului bugetar anual operat între 2007 și 2012 în conformitate cu programele lor operaționale.”

(b)

La alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

„Primul paragraf nu aduce atingere aplicării termenului limită stabilit la alineatul (2b) în cazul angajamentului bugetar 2012 pentru statul membru menționat la respectivul alineat.”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  Avizul din 19 septembrie 2013 (JO C 341, 21.11.2013, p. 27).

(2)  Poziția Parlamentului European din 20 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 5 decembrie 2013.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1311/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește anumite dispoziții referitoare la gestiunea financiară pentru anumite state membre care se confruntă cu dificultăți grave sau sunt amenințate de astfel de dificultăți cu privire la stabilitatea lor financiară (JO L 337, 20.12.2011, p. 5).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/256


REGULAMENTUL (UE) NR. 1298/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului în ceea ce privește alocarea financiară din Fondul social european pentru anumite state membre

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 177,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

În contextul negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020, ar trebui abordate anumite probleme care decurg din rezultatul final al negocierilor.

(2)

În reuniunea sa din 27 și 28 iunie 2013, Consiliul European a considerat că ar trebui găsită o soluție bugetară pentru a aborda aceste aspecte pentru statele membre cele mai afectate, și anume Franța, Italia și Spania.

(3)

Având în vedere criza economică actuală, pentru a consolida coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii și ca o contribuție la efortul special necesar pentru a aborda problemele specifice ale șomajului, în special șomajul în rândul tinerilor, precum și problema sărăciei și a excluziunii sociale în Franța, Italia și Spania, ar trebui majorate alocările din Fondul social european (FSE) destinate respectivelor state membre pentru anul 2013.

(4)

Pentru a stabili sumele ce urmează a fi alocate statelor membre în cauză în temeiul anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (2), ar trebui adaptate dispozițiile care stabilesc resursele globale ale fondurilor pentru cele trei obiective la care acestea contribuie, precum și anexa II la respectivul regulament, care stabilește metodologia și criteriile utilizate pentru distribuirile anuale orientative ale creditelor de angajament pentru statele membre.

(5)

Pentru a asigura eficacitatea majorării creditelor de angajament pentru anul 2013 și pentru a facilita punerea în aplicare a programelor operaționale, ar trebui să se țină cont de capacitatea de absorbție a statelor membre în cauză în ceea ce privește obiectivele de convergență și de competitivitate regională și ocupare a forței de muncă ale fondurilor.

(6)

Pentru a asigura programelor operaționale suficient timp pentru a beneficia de alocări suplimentare FSE, este, de asemenea, necesar să se prelungească termenul pentru angajamentele bugetare referitoare la programele operaționale care trebuie să beneficieze de noile sume prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

(7)

Dat fiind că aceste credite de angajament se referă la anul 2013, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Resursele disponibile pentru angajamentul din partea fondurilor pentru perioada 2007-2013 sunt de 308 542 551 107 EUR, la prețurile din 2004, în conformitate cu defalcarea anuală prezentată în anexa I.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Sumele menționate la punctele (12)-(30) și la punctul (32) din anexa II sunt incluse în sumele menționate la articolele 19, 20 și 21 și trebuie identificate clar în documentele de programare.”;

2.

Articolele 19 și 20 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 19

Resurse pentru obiectivul de convergență

Resursele globale pentru obiectivul de convergență se ridică la 81,53 % din resursele menționate la articolul 18 alineatul (1) (și anume un total de 251 543 760 146 EUR) și sunt repartizate între diferitele componente după cum urmează:

(a)

70,50 % (și anume un total de 177 338 880 991 EUR) pentru finanțarea menționată la articolul 5 alineatul (1), utilizându-se populația eligibilă, prosperitatea regională, prosperitatea națională și nivelul de șomaj drept criterii de calculare a defalcărilor indicative pe stat membru;

(b)

4,98 % (și anume un total de 12 521 289 405 EUR) pentru susținerea tranzitorie și specifică menționată la articolul 8 alineatul (1), utilizându-se populația eligibilă, prosperitatea regională, prosperitatea națională și nivelul de șomaj drept criterii de calculare a defalcărilor indicative pe stat membru;

(c)

23,23 % (și anume un total de 58 433 589 750 EUR) pentru finanțarea menționată la articolul 5 alineatul (2), utilizându-se populația, prosperitatea națională și suprafața drept criterii de calculare a defalcărilor indicative pe stat membru și

(d)

1,29 % (și anume un total de 3 250 000 000 EUR) pentru susținerea tranzitorie și specifică menționată la articolul 8 alineatul (3).

Articolul 20

Resurse pentru obiectivul de concurență regională și ocupare a forței de muncă

Resursele globale pentru obiectivul de concurență regională și ocupare a forței de muncă se ridică la 15,96 % din resursele menționate la articolul 18 alineatul (1) (și anume un total de 49 239 337 841 EUR) și sunt repartizate între diferitele componente după cum urmează:

(a)

78,91 % (și anume un total de 38 854 031 211 EUR) pentru finanțarea menționată la articolul 6, utilizându-se populația eligibilă, prosperitatea regională, nivelul de șomaj, rata de ocupare și densitatea populației drept criterii de calculare a defalcărilor indicative pe stat membru și

(b)

21,09 % (și anume un total de 10 385 306 630 EUR) pentru susținerea tranzitorie și specifică menționată la articolul 8 alineatul (2), utilizându-se populația eligibilă, prosperitatea regională, prosperitatea națională și nivelul de șomaj drept criterii de calculare a defalcărilor indicative pe stat membru.”

3.

La articolul 21 alineatul (1), elementul de frază introductiv se înlocuiește cu următorul text:

„Resursele globale pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană se ridică la 2,51 % din resursele menționate la articolul 18 alineatul (1) (și anume un total de 7 759 453 120 EUR) și, cu excepția sumei menționate la punctul (22) din anexa II, sunt repartizate între diferitele componente după cum urmează:”

4.

La articolul 75 se introduce următorul alineat:

„(1b)   Prin derogare de la alineatul (1), angajamentele bugetare pentru sumele menționate la punctul (32) din anexa II se efectuează până la data de 30 iunie 2014.”

5.

Anexa I se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA I

Defalcarea anuală a creditelor de angajament pentru perioada 2007-2013

(menționată la articolul 18)

(în EUR, la prețurile din 2004)

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

42 863 000 000

43 318 000 000

43 862 000 000

43 860 000 000

44 073 000 000

44 723 000 000

45 843 551 107 ”;

6.

La anexa II se adaugă următorul punct:

„32.

Pentru anul 2013, un pachet suplimentar de 125 513 290 EUR în cadrul FSE va fi alocat după cum urmează: 83 675 527 EUR vor fi alocați Franței, 25 102 658 EUR vor fi alocați Italiei și 16 735 105 EUR vor fi alocați Spaniei.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  Poziția Parlamentului European din 20 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 5 decembrie 2013.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/259


REGULAMENTUL (UE) NR. 1299/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 178,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Articolul 176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) este destinat să contribuie la redresarea principalelor dezechilibre regionale din Uniune. În conformitate cu articolul respectiv, precum și cu al doilea și al treilea paragraf din articolul 174 din TFUE, FEDR trebuie să contribuie la reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate, dintre care ar trebui să se acorde o atenție specială zonelor rurale, zonelor afectate de tranziții industriale și regiunilor afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate a populației foarte mică și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește dispoziții comune pentru FEDR, Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM). Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește dispoziții specifice privind tipurile de activități care pot fi finanțate de către FEDR și definește obiectivele acestor activități. Regulamentele respective nu sunt pe deplin adaptate la nevoile specifice din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, în cazul în care cel puțin două state membre sau un stat membru și o țară terță cooperează. Prin urmare, este necesar să se stabilească dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană în ceea ce privește domeniul de aplicare și acoperirea geografică, resursele financiare, concentrarea tematică și prioritățile de investiții, programarea, monitorizarea și evaluarea, asistența tehnică, eligibilitatea, gestionarea, controlul și desemnarea, participarea țărilor terțe, precum și gestionarea financiară.

(3)

Pentru a spori valoarea adăugată a politicii de coeziune a Uniunii, dispozițiile specifice ar trebui să urmărească o simplificare considerabilă pentru toate părțile implicate: beneficiari, autorități ale programului, autorități din statele membre participante, la nivel local, regional sau național, după caz, și țările terțe care participă, precum și Comisia.

(4)

În scopul susținerii dezvoltării armonioase a teritoriului Uniunii la diferite niveluri, FEDR ar trebui să sprijine cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

(5)

Cooperarea transfrontalieră ar trebui să aibă drept obiectiv abordarea unor provocări comune identificate în comun în regiunile de frontieră, cum ar fi: accesibilitatea redusă, în special în ceea ce privește conectivitatea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) și a infrastructurii de transport, industriile locale în declin, un mediu de afaceri inadecvat, lipsa unor rețele între administrațiile locale și regionale, niveluri scăzute de cercetare și inovare și adoptarea TIC, poluarea mediului, prevenirea riscurilor, atitudinea negativă față de cetățenii țărilor învecinate și urmărește valorificarea potențialului de creștere neexploatat în zonele de frontieră (dezvoltarea instalațiilor și grupurilor de cercetare și inovare transfrontaliere, integrarea piețelor muncii transfrontaliere, cooperarea între furnizorii de educație, inclusiv universități sau între centre de sănătate), consolidând, în același timp, procesul de cooperare pentru dezvoltarea armonioasă generală a Uniunii.

(6)

Cooperarea transnațională ar trebui să aibă drept obiectiv consolidarea cooperării prin intermediul unor acțiuni care conduc la dezvoltarea teritorială integrată legată de prioritățile politicii de coeziune a Uniunii și ar trebui să includă și cooperarea maritimă transfrontalieră care nu intră sub incidența programelor de cooperare transfrontalieră.

(7)

Cooperarea interregională ar trebui să aibă drept obiectiv consolidarea eficienței politicii de coeziune prin încurajarea schimbului de experiență între regiuni în privința obiectivelor tematice și a dezvoltării urbane, inclusiv a legăturilor de tip urban-rural, în vederea îmbunătățirii implementării programelor și acțiunilor de cooperare teritorială, precum și prin promovarea analizării tendințelor în domeniul coeziunii teritoriale prin studii, colectări de date și alte măsuri. Schimbul de experiență în privința obiectivelor tematice ar trebui să amelioreze elaborarea și implementarea în principal a programelor operaționale în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, dar și, dacă este cazul, a programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, inclusiv promovarea cooperării reciproc avantajoase între grupuri inovatoare care desfășoară activități intense de cercetare și schimburile între cercetători și instituții de cercetare, atât în regiunile dezvoltate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ținând seama de experiența inițiativelor „Regiunilor cunoașterii” și „Potențialul de cercetare în regiunile de convergență și cele ultraperiferice” din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare.

(8)

Ar trebui fixate criterii obiective de definire a regiunilor și zonelor eligibile. În acest scop, identificarea regiunilor și a zonelor eligibile la nivelul Uniunii ar trebui să se bazeze pe sistemul comun de clasificare a regiunilor stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(9)

Cooperarea transfrontalieră ar trebui să sprijine regiunile situate la frontierele maritime sau terestre. Pe baza experienței din perioadele de programare anterioare, Comisia ar trebui să definească lista zonelor transfrontaliere care urmează să beneficieze de sprijin în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră într-un mod mai simplu, printr-un program de cooperare. Pentru elaborarea listei respective, Comisia ar trebui să ia în considerare ajustările necesare pentru asigurarea coerenței, în special în ceea ce privește frontierele terestre și maritime, și continuitatea zonelor vizate de programele instituite pentru perioada de programare 2007-2013. Aceste ajustări ar putea duce la reducerea sau extinderea zonelor existente vizate de programe sau numărul de programe de cooperare transfrontalieră, permițând totodată suprapunerea geografică.

(10)

Comisia ar trebui să definească zonele de cooperare transnațională ținând cont de acțiunile necesare pentru a promova o dezvoltare teritorială integrată. Pentru definirea acestora Comisia ar trebui să ia în considerare experiența dobândită din programele anterioare și, după caz, strategii macroregionale și strategii vizând bazinele maritime.

(11)

Pentru a se asigura că toate regiunile Uniunii pot beneficia de schimbul de experiență și bune practici, programele de cooperare interregională ar trebui să vizeze întreaga Uniune.

(12)

Este necesar să se sprijine în continuare sau, după caz, să se stabilească o cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională cu țările terțe învecinate cu Uniunea, deoarece o astfel de cooperare este un instrument important de politică vizând dezvoltarea regională și ar trebuie să fie în beneficiul regiunilor statelor membre care sunt limitrofe unor țări terțe. În acest scop, FEDR ar trebui să contribuie la programele transfrontaliere și de bazin maritim stabilite în cadrul unui act legislativ viitor al Uniunii privind Instrumentul european de vecinătate pentru perioada 2014-2020 („actul legislativ IEV” și al Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II) în temeiul unui act legislativ viitor al Uniunii privind asistența pentru preaderare pentru perioada 2014-2020 („actul legislativ IPA II”).

(13)

În afară de intervențiile cu privire la frontierele externe, sprijinite de instrumentele de politică externă ale Uniunii care vizează regiunile frontaliere din interiorul și din exteriorul Uniunii, ar trebui să fie posibil ca programele de cooperare sprijinite de FEDR să vizeze regiuni atât din interiorul, cât și, în anumite situații, din exteriorul Uniunii, în cazul în care regiunile din exteriorul Uniunii nu sunt vizate de instrumente de politică externă, fie din cauza faptului că acestea nu sunt definite ca fiind țări beneficiare, fie din cauza faptului că astfel de programe de cooperare externă nu pot fi instituite. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că sprijinul din partea FEDR pentru operațiunile implementate pe teritoriul țărilor terțe este, în primul rând, în beneficiul regiunilor Uniunii. Ținând seama de aceste constrângeri, Comisia ar trebui, în momentul întocmirii listelor zonelor vizate de programele transfrontaliere și transnaționale, să vizeze, de asemenea, regiuni din țări terțe.

(14)

Este necesar să se stabilească resursele care vor fi alocate pentru fiecare dintre diferitele componente ale obiectivului de cooperare teritorială europeană, păstrând, în același timp, o concentrare semnificativă asupra cooperării transfrontaliere, inclusiv partea din sumele globale de cooperare transfrontalieră și transnațională corespunzătoare fiecărui stat membru, potențialul de care dispun statele membre în ceea ce privește flexibilitatea între aceste componente, și asigurând niveluri suficiente de finanțare pentru cooperarea regiunilor ultraperiferice.

(15)

Pentru a sprijini regiunile Uniunii, ar trebui să fie creat un mecanism de organizare a sprijinului din partea FEDR pentru instrumentele de politică externă precum IEV și IPA II, inclusiv în cazul în care programele de cooperare externă nu pot fi adoptate sau trebuie să fie suspendate. Mecanismul respectiv ar trebui să urmărească funcționarea optimă și coordonarea maximă posibilă între aceste instrumente.

(16)

Cea mai mare parte a fondurilor FEDR pentru programele de cooperare transfrontalieră și transnațională ar trebui să fie concentrată asupra unui număr limitat de obiective tematice pentru a maximiza impactul politicii de coeziune pe întreg teritoriul Uniunii. Cu toate acestea, concentrarea în cadrul programului de cooperare interregională asupra obiectivelor tematice ar trebui să se reflecte mai degrabă în scopul fiecărei operațiuni, și nu într-o limitare a numărului de obiective tematice, pentru a profita la maximum de cooperarea interregională pentru consolidarea eficienței politicii de coeziune în principal în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, dar și, dacă este cazul, în cadrul obiectivului privind de cooperarea teritorială europeană. În cazul altor programe de cooperare interregională, concentrarea tematică ar trebui să rezulte din domeniul lor specific.

(17)

Pentru a realiza țintele și obiectivele stabilite în Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, FEDR ar trebui să contribuie, în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, la obiectivele tematice de dezvoltare a unei economii bazate pe cunoaștere, cercetare și inovare, inclusiv prin promovarea cooperării între întreprinderi, în special între IMM-uri, și prin promovarea creării de sisteme pentru schimbul transfrontalier de informații în domeniul TIC; de promovare a unei economii mai ecologice, mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și mai competitive, inclusiv prin promovarea unei mobilități transfrontaliere sustenabile; de susținere a unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, care să genereze coeziune socială și teritorială, inclusiv prin activități de sprijinire a turismului sustenabil, a culturii și patrimoniului natural, ca parte a unei strategii teritoriale care urmărește obținerea unei creșteri economice favorabile ocupării forței de muncă; și de dezvoltare a capacității administrative. Cu toate acestea, lista de priorități în materie de investiții în temeiul diferitelor obiective tematice ar trebui să fie adaptată la nevoile specifice din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, prin prevederea de priorități investiționale suplimentare care să permită în special continuarea, în cadrul cooperării transfrontaliere, a cooperării judiciare și administrative, a cooperării între cetățeni și instituții și a cooperării în domeniul ocupării forței de muncă, al formării, al integrării comunităților și al incluziunii sociale din perspectivă transfrontalieră și prin dezvoltarea și coordonarea de strategii macroregionale și de bazin maritim în cadrul cooperării transnaționale. În plus, ar trebui să fie stabilite priorități de investiții specifice sau suplimentare pentru anumite programe de cooperare interregională pentru a reflecta activitățile lor specifice.

(18)

În cadrul obiectivului tematic de promovare a incluziunii sociale și de combatere a sărăciei, ținând seama de importanța practică a acestuia, este necesar să se asigure, în cazul programului transfrontalier PEACE, între Irlanda de Nord și comitatele de graniță din Irlanda, în sprijinul păcii și reconcilierii, că FEDR contribuie, de asemenea, la promovarea stabilității sociale și economice în regiunile în cauză, în special prin acțiuni menite să promoveze coeziunea între comunități. Având în vedere specificitățile acelui program transfrontalier, anumite norme privind selectarea operațiunilor din cadrul prezentului regulament nu ar trebui să se aplice programului transfrontalier respectiv.

(19)

Este necesar să se adapteze cerințele privind conținutul programelor de cooperare aferente obiectivului de cooperare teritorială europeană la nevoile lor specifice. Prin urmare, aceste cerințe ar trebui, de asemenea, să vizeze aspectele necesare pentru implementarea efectivă pe teritoriul statelor membre participante, cum ar fi cele privind organismele responsabile de audit și control, procedura pentru a înființa un secretariat comun și alocarea pasivelor în cazul corecțiilor financiare. În cazul în care statele membre și regiunile participă la strategii macroregionale și de bazin maritim, programele de cooperare în cauză ar trebui să stabilească modul în care intervențiile ar putea contribui la astfel de strategii. În plus, datorită caracterului orizontal al programelor de cooperare interregională, conținutul unor astfel de programe de cooperare ar trebui să fie adaptat, în special în ceea ce privește definiția beneficiarului sau a beneficiarilor în conformitate cu actualele programe INTERACT și ESPON.

(20)

Pentru a asigura o mai bună coordonare a sprijinului FEDR dedicat programelor de cooperare, adoptate în temeiul prezentului regulament, care implică regiunile ultraperiferice cu o posibilă finanțare suplimentară din partea Fondului european de dezvoltare (FED), IEV, IPA II și a Băncii Europene de Investiții (BEI), statele membre și țările terțe sau țările sau teritoriile de peste mări (acestea din urmă denumite în continuare „teritoriile”) care participă la aceste programe de cooperare ar trebui să stabilească norme pentru mecanismele de coordonare în respectivele programe.

(21)

Este oportună implicarea țărilor terțe sau a teritoriilor aflate deja în procesul de pregătire a programelor de cooperare, după ce acestea au acceptat invitația de a participa la astfel de programe. Proceduri speciale ar trebui să fie stabilite în cadrul prezentului regulament pentru o astfel de implicare. Prin derogare de la procedura standard, în cazul în care programele de cooperare implică regiuni ultraperiferice și țări terțe sau teritorii, statele membre participante ar trebui să consulte țările terțe sau teritoriile respective înainte de a transmite programele către Comisie. Pentru o implicare mai eficace și mai pragmatică a țărilor terțe sau teritoriilor în programele de cooperare, acordurile cu privire la conținutul programelor de cooperare și eventuala contribuție a țărilor terțe sau teritoriilor ar trebui, de asemenea, să poată fi exprimate în procesele-verbale aprobate în mod formal ale reuniunilor de consultare cu țările terțe sau teritoriile sau ale deliberărilor organizațiilor de cooperare regională. Ținând seama de principiile gestiunii partajate și simplificării, procedura de aprobare a programelor operaționale ar trebui să fie astfel încât Comisia să aprobe numai elementele esențiale ale programelor de cooperare, iar celelalte elemente ar trebui aprobate de statul membru participant sau statele membre participante. Pentru a asigura securitatea juridică și transparența este necesar să se garanteze că, în cazurile în care statul membru sau statele membre participante modifică un element al unui program de cooperare care nu face obiectul aprobării Comisiei, autoritatea de management pentru programul respectiv ar trebui să notifice Comisiei o astfel de decizie de modificare în termen de o lună de la data deciziei respective.

(22)

În concordanță cu Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, fondurile europene structurale și de investiții ar trebui să ofere o abordare mai integrată și mai deschisă pentru rezolvarea problemelor de la nivel local. Pentru a consolida această abordare, sprijinul din partea FEDR în regiunile de frontieră ar trebui să fie coordonat cu sprijinul din partea Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și cel din partea Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) și ar trebui, dacă este cazul, să implice grupările europene de cooperare teritorială (GECT) înființate prin Regulamentul (CE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) în cazul în care dezvoltarea locală figurează printre obiectivele lor.

(23)

Pe baza experienței acumulate în perioada de programare 2007-2013, condițiile pentru selectarea operațiunilor ar trebui să fie clarificate și consolidate în scopul de a asigura numai selectarea operațiunilor cu adevărat comune. Datorită contextului special și caracteristicilor specifice ale programelor de cooperare între regiunile ultraperiferice și țările terțe sau teritoriile, ar trebui să fie stabilite și adaptate condiții de cooperare mai ușoare în ceea ce privește prelucrarea operațiunilor din cadrul acelor programe. Noțiunea de beneficiari unici ar trebui definită și acestor beneficiari ar trebui să le fie permis să desfășoare singuri operațiuni de cooperare.

(24)

Responsabilitățile beneficiarilor principali, care rămân, în mod global, responsabili pentru implementarea unei operațiuni, ar trebui să fie specificate.

(25)

Cerințele pentru rapoartele de implementare ar trebui să fie adaptate la contextul cooperării și să reflecte ciclul de implementare a programelor. În interesul unei gestionări corecte, ar trebui să fie posibil ca reexaminarea anuală să aibă loc în scris.

(26)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, autoritatea de management ar trebui să se asigure că în cadrul evaluărilor programelor de cooperare sunt efectuate pe baza planului de evaluare, incluzând evaluări privind eficacitatea, eficiența și impactul acestor programe. Cel puțin o dată pe parcursul perioadei de programare, o evaluare ar trebui să examineze modul în care sprijinul acordat a contribuit la realizarea obiectivelor programului. Aceste evaluări ar trebui să includă informații cu privire la orice modificări propuse în perioada de programare.

(27)

Un set comun de indicatori de realizare, care permite evaluarea progresului înregistrat la implementarea programului, și care să fie adaptați la caracterul specific al programelor de cooperare, ar trebui să se stabilească într-o anexă la prezentul regulament. Indicatorii în cauză ar trebui să fie completați cu indicatori de rezultat specifici programului și, după caz, cu indicatori de realizare specifici programului.

(28)

Din cauza implicării mai multor state membre și a costurilor administrative mai mari care rezultă din aceasta, în special în ceea ce privește controalele și traducerea, plafonul pentru cheltuielile cu asistența tehnică ar trebui să fie mai ridicat decât în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă. Pentru a compensa aceste costuri administrative mai ridicate, statele membre ar trebui încurajate ori de câte ori este posibil să reducă sarcinile administrative legate de implementarea proiectelor comune. În plus, programele de cooperare cu sprijin limitat din partea FEDR ar trebui să primească o anumită sumă minimă destinată asistenței tehnice, care poate fi mai mare de 6 %, în scopul de a asigura o finanțare suficientă pentru eficacitatea activităților de asistență tehnică.

(29)

Datorită implicării mai multor state membre, regula generală prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 conform căreia fiecare stat membru își adoptă normele naționale privind eligibilitatea cheltuielilor nu este adecvată pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană. Pe baza experienței acumulate în perioada de programare 2007-2013, ar trebui să fie stabilită o ierarhie clară a normelor privind eligibilitatea cheltuielilor și o orientare clară către norme privind eligibilitatea cheltuielilor stabilite la nivelul Uniunii sau pentru un program de cooperare în ansamblul său, pentru a evita orice posibile contradicții sau neconcordanțe între diferite regulamente și între regulamente și normele naționale. În special, Comisia ar trebui, pe baza experienței acumulate în perioada de programare 2007-2013, să adopte norme privind eligibilitatea cheltuielilor pentru categoriile de costuri prevăzute în prezentul regulament.

(30)

Din cauza implicării frecvente a personalului mai multor state membre în implementarea operațiunilor și ținând seama de numărul de operațiuni pentru care cheltuielile de personal reprezintă un element semnificativ, rata forfetară aplicată costurilor de personal ar trebui aplicată pe baza celorlalte costuri directe ale operațiunilor de cooperare, evitându-se astfel operațiunile contabile individuale pentru administrarea acestor operațiuni.

(31)

Ar trebui să se simplifice normele cu privire la flexibilitate referitoare la situarea operațiunilor în afara zonei vizate de program. În plus, se impune sprijinirea și facilitarea, prin măsuri specifice, a unei cooperări transfrontaliere, transnaționale și interregionale eficiente cu țările terțe sau teritoriile învecinate cu Uniunea atunci când acest lucru este necesar pentru a garanta că regiunile statelor membre sunt asistate în mod efectiv în dezvoltarea lor. Prin urmare, este oportun să se autorizeze, în mod excepțional și în anumite condiții, sprijin din partea FEDR pentru operațiunile situate în afara părții din Uniune aflate în zona vizată de program și pe teritoriul țărilor terțe învecinate, atunci când operațiunile sunt în beneficiul regiunilor Uniunii.

(32)

Statele membre ar trebui să fie încurajate să atribuie funcțiile autorității de management unei GECT sau să facă o asemenea grupare responsabilă cu gestionarea părții dintr-un program de cooperare care se referă la teritoriul acoperit de gruparea respectivă.

(33)

Autoritatea de management ar trebui, inter alia, să instituie un secretariat comun care ar trebui, printre alte sarcini, să furnizeze informații pentru cei care solicită sprijin, să trateze cererile de proiecte și să ofere asistență beneficiarilor la implementarea operațiunilor acestora.

(34)

Autoritățile de management ar trebui să fie responsabile de toate funcțiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv de verificări privind gestionarea în scopul de a asigura standarde uniforme în întreaga zonă vizată de program. Cu toate acestea, în cazul în care se desemnează o GECT drept autoritate de management, astfel de verificări ar trebui să fie efectuate de autoritatea de management cel puțin în cazul acelor state membre și țări terțe sau teritorii care participă prin reprezentanți în GECT, în timp ce controlorii ar trebui utilizați doar în celelalte state membre și țări terțe sau teritorii. Dacă nu se desemnează nicio GECT, autoritatea de management ar trebui să fie autorizată de statele membre participante să efectueze verificări în întreaga zonă vizată de program.

(35)

Autoritățile de certificare ar trebui să fie responsabile de funcțiile autorității de certificare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Statele membre ar trebui să poată dispune ca autoritatea de management să îndeplinească și funcțiile autorității de certificare.

(36)

O autoritate de audit unică ar trebui să răspundă de îndeplinirea funcțiilor care corespund unei autorități de audit, așa cum este stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru a asigura standarde uniforme în întreaga zonă vizată de program. În cazul în care acest lucru nu este posibil, un grup de auditori ar trebui să poată oferi asistență autorității de audit a programului.

(37)

Pentru a consolida coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii și a spori eficacitatea politicii sale de coeziune, țărilor terțe ar trebui să li se permită să participe, prin intermediul contribuției bazate pe resursele din cadrul IPA II și IEV, la programele de cooperare transnațională și interregională. Cu toate acestea, operațiunile cofinanțate în cadrul unor astfel de programe ar trebui să urmărească în continuare îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune, chiar dacă sunt implementate, parțial sau integral, în afara teritoriului Uniunii. În acest context, contribuția la obiectivele acțiunii externe a Uniunii are doar un caracter accesoriu, întrucât centrul de interes al programelor de cooperare ar trebui stabilit de obiectivele tematice și de prioritățile de investiții ale politicii de coeziune. Pentru a se asigura o participare eficace a țărilor terțe la programele de cooperare, gestionate conform principiului gestiunii partajate, condițiile privind implementarea programului ar trebui stabilite în cadrul programelor de cooperare înseși, precum și, dacă este cazul, în cadrul acordurilor de finanțare încheiate între Comisie, guvernele fiecăreia dintre țările terțe și statul membru care găzduiește autoritatea de management a programului de cooperare relevant. Condițiile privind implementarea programului ar trebui să fie conforme cu dispozițiile aplicabile din dreptul Uniunii și, după caz, cu cele ale dreptului intern al statelor membre participante referitoare la aplicarea dispozițiilor respective din dreptul Uniunii.

(38)

Ar trebui să se stabilească un lanț clar al răspunderii financiare pentru recuperarea sumelor corespunzătoare neregulilor, de la beneficiari la Comisie, trecând prin beneficiarul principal și autoritatea de management. Ar trebui să existe dispoziții cu privire la răspunderea statelor membre în cazul în care nu este posibilă obținerea vreunei recuperări.

(39)

Pe baza experienței acumulate în perioada de programare 2007-2013, ar trebui să se stabilească o derogare explicită pentru conversia cheltuielilor efectuate în altă monedă decât euro, prin aplicarea ratei lunare de conversie la o dată cât mai aproape cu putință de momentul efectuării cheltuielilor sau în cursul lunii în care cheltuielile au fost transmise spre verificare sau în cursul lunii în care cheltuielile au fost raportate beneficiarului principal. Planurile de finanțare, rapoartele și conturile privind operațiunile comune de cooperare ar trebui să fie trimise doar în euro către secretariatul comun, autoritățile programului și comitetul de monitorizare. Ar trebui să se verifice corectitudinea conversiei.

(40)

În scopul de a stabili norme specifice privind modificarea indicatorilor de realizare comuni și privind eligibilitatea cheltuielilor, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor de realizare comuni stabilite în anexa la prezentul regulament și în ceea ce privește normele specifice privind eligibilitatea cheltuielilor pentru programele de cooperare. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(41)

În scopul de a se asigura condiții uniforme pentru implementarea prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește listele zonelor transfrontaliere și ale zonelor transnaționale, lista tuturor programelor de cooperare și suma globală de la sprijinul FEDR pentru fiecare program de cooperare, nomenclatura privind categoriile de intervenție, modelele pentru programele de cooperare și rapoartele de implementare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(42)

Ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru adoptarea deciziilor care aprobă anumite elemente ale programelor de cooperare și orice modificări subsecvente ale elementelor respective.

(43)

Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze continuarea sau modificarea asistenței aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (8) sau al altei legislații aplicabile respectivei asistențe la 31 decembrie 2013. Respectivul regulament sau acea altă legislație aplicabilă ar trebui să se aplice în continuare și după 31 decembrie 2013 asistenței sau operațiunilor în cauză până la finalizarea lor. Cererile de asistență prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 ar trebui să rămână valabile.

(44)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale prin redresarea dezechilibrelor principale din Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni, de rămânerea în urmă a regiunilor defavorizate și de mijloacele financiare limitate de care dispun statele membre și regiunile, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(45)

Pentru a permite aplicarea fără întârziere a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește domeniul de aplicare al FEDR în ceea ce privește obiectivul de cooperare teritorială europeană și stabilește dispoziții specifice privind acel obiectiv.

(2)   Prezentul regulament definește, pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, obiectivele prioritare și organizarea FEDR, criteriile pentru ca statele membre și regiunile să fie eligibile pentru a beneficia de sprijin din partea FEDR, resursele financiare disponibile pentru sprijin din partea FEDR și criteriile de alocare a acestora.

De asemenea, stabilește dispozițiile necesare pentru a asigura implementarea eficientă, monitorizarea, gestionarea financiară și controlul programelor operaționale în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană („programe de cooperare”), inclusiv atunci când țări terțe participă la astfel de programe de cooperare.

(3)   Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 se aplică obiectivului de cooperare teritorială europeană și programelor de cooperare în temeiul acestuia, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în mod expres în cadrul prezentului regulament sau în care aceste dispoziții se pot aplica numai obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

Articolul 2

Componentele obiectivului de cooperare teritorială europeană

În cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, FEDR sprijină următoarele componente:

(1)

cooperarea transfrontalieră între regiunile limitrofe pentru a promova o dezvoltare regională integrată între regiunile frontaliere terestre și maritime învecinate din două sau mai multe state membre sau între regiunile frontaliere învecinate din cel puțin un stat membru și o țară terță la frontierele externe ale Uniunii, altele decât cele vizate de programele din cadrul instrumentelor financiare externe ale Uniunii;

(2)

cooperarea transnațională pe teritorii transnaționale de dimensiuni mai mari, implicând parteneri naționali, regionali și locali și vizând, de asemenea, cooperarea transfrontalieră maritimă în cazurile care nu fac obiectul cooperării transfrontaliere, în vederea atingerii unui grad mai înalt de integrare teritorială a acestor teritorii.

(3)

cooperarea interregională pentru a spori eficacitatea politicii de coeziune prin promovarea:

(a)

schimbului de experiență concentrat pe obiectivele tematice între parteneri în întreaga Uniune, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea regiunilor menționată la articolul 174 din TFUE, privind identificarea și difuzarea de bune practici, în vederea transferului acestora în principal către programele operaționale din cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, dar și, dacă este cazul, asupra programelor de cooperare;

(b)

schimbului de experiență privind identificarea, transferul și difuzarea de bune practici în legătură cu dezvoltarea urbană durabilă, inclusiv legăturile de tip urban-rural;

(c)

schimbului de experiență privind identificarea, transferul și difuzarea de bune practici și de abordări inovatoare în ceea ce privește implementarea programelor și acțiunilor de cooperare, precum și utilizarea GECT;

(d)

analizei tendințelor de dezvoltare în ceea ce privește obiectivele coeziunii teritoriale, inclusiv aspecte teritoriale ale coeziunii economice și sociale, și dezvoltarea armonioasă a teritoriului Uniunii prin studii, colectarea datelor și alte măsuri.

Articolul 3

Acoperire geografică

(1)   Pentru cooperarea transfrontalieră, regiunile care urmează să fie sprijinite sunt regiunile de nivelul NUTS 3 ale Uniunii de-a lungul tuturor frontierelor terestre interne și externe, altele decât cele vizate de programele din cadrul instrumentelor financiare externe ale Uniunii, și toate regiunile de nivelul NUTS 3 ale Uniunii de-a lungul frontierelor maritime separate de cel mult 150 de km, fără a aduce atingere eventualelor ajustări necesare pentru asigurarea coerenței și continuității zonelor vizate de programele de cooperare stabilite pentru perioada de programare 2007-2013.

Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia adoptă o decizie de stabilire a listei zonelor transfrontaliere care urmează să primească sprijin, defalcată pe programe de cooperare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Lista respectivă precizează, de asemenea, acele regiuni de nivelul NUTS 3 din Uniune luate în considerare pentru alocarea FEDR la cooperarea transfrontalieră privind toate frontierele interne și cele externe reglementate de instrumentele financiare externe ale Uniunii, cum ar fi IEV în temeiul actului legislativ IEV și IPA II în temeiul actului legislativ IPA II.

Atunci când înaintează proiectul de programe de cooperare transfrontalieră, statele membre pot solicita, în cazuri justificate corespunzător și pentru a asigura coerența zonelor transfrontaliere, ca și alte regiuni de nivelul NUTS 3, altele decât regiunile enumerate în decizia menționată la al doilea paragraf, să fie incluse într-o anumită zonă de cooperare transfrontalieră.

La cererea statului membru sau a statelor membre în cauză, pentru a facilita cooperarea transfrontalieră la frontierele maritime pentru regiunile ultraperiferice și fără a aduce atingere dispozițiilor de la primul paragraf, Comisia poate specifica, în decizia menționată la al doilea paragraf, ca zone transfrontaliere care pot beneficia de sprijin din alocarea corespunzătoare acelor state membre, regiunile de nivelul NUTS 3 din regiunile ultraperiferice de-a lungul frontierelor maritime, separate de o distanță mai mare de 150 km.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 20 alineatele (2) și (3), programele de cooperare transfrontalieră pot viza regiuni din Norvegia și Elveția, precum și Liechtenstein, Andorra, Monaco și San Marino și țări terțe sau teritorii învecinate cu regiuni ultraperiferice, toate acestea trebuind să fie regiuni echivalente regiunilor de nivelul NUTS 3.

(3)   Pentru cooperarea transnațională, Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, o decizie de stabilire a listei zonelor transnaționale care urmează să primească sprijin, defalcată pe programe de cooperare și vizând regiunile de nivelul NUTS 2, asigurând, în același timp, continuitatea unei astfel de cooperări în domenii coerente mai extinse, pe baza programelor anterioare, luând în considerare, după caz, strategiile macroregionale și strategiile privind bazinele maritime. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Atunci când propune proiecte de programe de cooperare transnațională, statele membre pot solicita ca alte regiuni de nivelul NUTS 2 limitrofe cu regiunile enumerate în decizia menționată la primul paragraf să fie adăugate la o anumită zonă de cooperare transnațională. Statele membre comunică motivele care stau la baza unei astfel de solicitări.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 20 alineatele (2) și (3), programele de cooperare transnațională pot viza regiuni din oricare dintre următoarele țări terțe sau teritorii:

(a)

țările terțe sau teritoriile enumerate sau menționate la alineatul (2) de la prezentul articol;

(b)

Insulele Feroe și Groenlanda.

Fără a aduce atingere articolului 20 alineatele (2) și (3), programele de cooperare transnațională pot, de asemenea, să vizeze regiuni din țări terțe reglementate de instrumentele financiare externe ale Uniunii, cum ar fi IEV în temeiul actului legislativ IEV, inclusiv regiunile relevante ale Federației Ruse, și IPA II în temeiul actului legislativ IPA II. Creditele anuale care corespund sprijinului din partea IEV și IPA II pentru aceste programe vor fi puse la dispoziție, în măsura în care programele abordează în mod adecvat obiectivele corespunzătoare de cooperare externă.

Astfel de regiuni trebuie să fie regiuni echivalente regiunilor de nivelul NUTS 2.

(5)   Pentru cooperarea interregională, sprijinul din partea FEDR vizează întregul teritoriu al Uniunii.

Fără a aduce atingere articolului 20 alineatele (2) și (3), programele de cooperare interregională pot viza întreg teritoriul sau o parte din teritoriul țărilor terțe sau teritoriilor menționate la alineatul (4) primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul articol.

(6)   În scop informativ, regiunile țărilor terțe sau ale teritoriilor la care se face trimitere la alineatele (2) și (4) se menționează în listele de la alineatele (1) și (3).

(7)   În cazuri justificate în mod corespunzător, pentru a îmbunătăți eficiența implementării programului, regiunile ultraperiferice pot combina într-un singur program de cooperare teritorială sumele FEDR alocate pentru cooperarea transfrontalieră și transnațională, inclusiv alocarea suplimentară prevăzută la articolul 4 alineatul (2), cu respectarea normelor aplicabile pentru fiecare dintre aceste alocări.

Articolul 4

Resurse pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană

(1)   Resursele pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană se ridică la suma de 2,75 % din resursele totale disponibile pentru angajamentul bugetar din FEDR, Fondul Social European (FSE) și Fondul de coeziune pentru perioada 2014 – 2020, stabilite la articolul 91 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 (și anume un total de 8 948 259 330 EUR) și se alocă după cum urmează:

(a)

74,05 % (și anume, un total de 6 626 631 760 EUR) pentru cooperarea transfrontalieră;

(b)

20,36 % (și anume, un total de 1 821 627 570 EUR) pentru cooperarea transnațională;

(c)

5,59 % (și anume, un total de 500 000 000 EUR) pentru cooperarea interregională.

(2)   Pentru programele aferente obiectivului de cooperare teritorială europeană, regiunilor ultraperiferice li se alocă nu mai puțin de 150 % din sprijinul din partea FEDR pe care l-au primit în perioada de programare 2007-2013 pentru programe de cooperare. În plus, o sumă de 50 000 000 EUR din alocarea pentru cooperarea interregională se rezervă pentru cooperarea regiunilor ultraperiferice. În ceea ce privește concentrarea tematică, articolul 6 alineatul (1) se aplică acestei alocări suplimentare.

(3)   Comisia comunică fiecărui stat membru cota care îi revine din sumele globale aferente cooperării transfrontaliere și transnaționale, astfel cum se menționează la alineatul (1) literele (a) și (b), defalcate pe ani. Populația din zonele menționate la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf și articolul 3 alineatul (3) primul paragraf este utilizată drept criteriu pentru defalcarea per stat membru.

Pe baza sumelor comunicate în temeiul primului paragraf, fiecare stat membru informează Comisia în privința eventualei utilizări a opțiunii de transfer prevăzute la articolul 5 și a modului de utilizare, precum și în privința distribuției rezultate a fondurilor între diverse programe transfrontaliere și transnaționale la care participă statul membru în cauză. Pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o decizie care stabilește o listă cu toate programele de cooperare și indică suma globală la care se ridică sprijinul total FEDR alocat fiecărui program. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(4)   Contribuția din partea FEDR la programele transfrontaliere și de bazin maritim în temeiul IEV și pentru programele transfrontaliere în temeiul IPA II se stabilește de către Comisie și de statele membre în cauză. Contribuția FEDR stabilită pentru fiecare stat membru nu este realocată ulterior între statele membre în cauză.

(5)   Sprijinul din partea FEDR pentru programele individuale transfrontaliere și de bazin maritim în temeiul IEV și pentru programe transfrontaliere în temeiul IPA II se acordă cu condiția ca IEV și IPA II să furnizeze sume cel puțin echivalente. Această echivalență face obiectul unei sume maxime stabilite în actul legislativ IEV sau în actul legislativ IPA II.

(6)   Creditele anuale care corespund sprijinului din partea FEDR pentru programele transfrontaliere și de bazin maritim în temeiul IEV și pentru programele transfrontaliere în temeiul IPA II se înscriu în rubricile bugetare corespunzătoare ale acestor instrumente pentru exercițiul bugetar din 2014.

(7)   În 2015 și 2016, contribuția anuală din partea FEDR la programele din cadrul IEV și IPA II pentru care până la 30 iunie nu a fost prezentat Comisiei niciun program în cadrul programelor transfrontaliere și de bazin maritim în temeiul IEV și al programelor transfrontaliere în temeiul IPA II și care nu a fost realocată altui program prezentat în cadrul aceleiași categorii de programe de cooperare externă se alocă programelor de cooperare transfrontalieră interne în conformitate cu alineatul (1) litera (a) la care participă statul membru sau statele membre în cauză.

În cazul în care până la 30 iunie 2017 există încă programe transfrontaliere și de bazin maritim în temeiul IEV și programe transfrontaliere în temeiul IPA II care nu au fost prezentate Comisiei, întreaga contribuție din partea FEDR menționată la alineatul (4) la programele respective pentru anii rămași până în 2020, care nu a fost realocată altui program adoptat în cadrul aceleiași categorii de programe de cooperare externă, se alocă programelor de cooperare transfrontalieră interne prevăzute la alineatul (1) litera (a) la care participă statul membru sau statele membre în cauză.

(8)   Programele transfrontaliere și de bazin maritim menționate la alineatul (4) care au fost adoptate de Comisie se suspendă sau alocarea în contul programelor se reduce, în conformitate cu normele și procedurile aplicabile, în special în cazul în care:

(a)

niciuna dintre țările partenere vizate de program nu a semnat acordul de finanțare relevant până la termenul stabilit în conformitate cu actul legislativ IEV sau cu actul legislativ IPA II; sau

(b)

programul nu poate fi implementat așa cum s-a prevăzut din cauza problemelor survenite în relațiile dintre țările participante.

În astfel de situații, contribuția din partea FEDR menționată la alineatul (4) care corespunde tranșelor anuale neangajate încă sau tranșelor anuale angajate și dezangajate în totalitate sau parțial în cursul aceluiași exercițiu financiar, care nu au fost realocate altui program din aceeași categorie de programe de cooperare externă se alocă programelor de cooperare transfrontalieră interne prevăzute la alineatul (1) litera (a) la care participă statul membru sau statele membre în cauză, la cererea acestuia sau a acestora.

(9)   Comisia prezintă comitetului înființat în temeiul articolului 150 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 un rezumat anual al execuției financiare a programelor transfrontaliere și de bazin maritim din cadrul IEV și a programelor transfrontaliere din cadrul IPA II la care FEDR contribuie în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 5

Opțiunea de transfer

Fiecare stat membru poate transfera până la 15 % din alocarea financiară care îi revine pentru fiecare dintre componentele menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b), de la o componentă la cealaltă.

CAPITOLUL II

Concentrare tematică și priorități de investiții

Articolul 6

Concentrare tematică

(1)   Cel puțin 80 % din resursele FEDR alocate fiecărui program de cooperare transfrontalieră și transnațională se concentrează asupra a maxim patru dintre obiectivele tematice prevăzute la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(2)   Toate obiectivele tematice prevăzute la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pot fi selectate pentru programele de cooperare interregională menționate la articolul 2 punctul (3) litera (a) din prezentul regulament.

Articolul 7

Priorități de investiții

(1)   FEDR, în domeniul său de aplicare, astfel cum este prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013, contribuie la obiectivele tematice prevăzute la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr 1303/2013, prin acțiuni comune în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională. În plus față de prioritățile de investiții prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013, FEDR poate sprijini, de asemenea, următoarele priorități de investiții în cadrul obiectivelor tematice indicate pentru fiecare componentă a cooperării teritoriale europene:

(a)

în cadrul cooperării transfrontaliere:

(i)

promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă prin integrarea piețelor forței de muncă transfrontaliere, inclusiv mobilitatea transfrontalieră, inițiativele comune locale în domeniul ocupării forței de muncă, servicii de informare și de consiliere și formarea comună;

(ii)

promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare prin promovarea egalității de gen și a egalității de șanse și integrarea comunităților la nivel transfrontalier;

(iii)

investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin: elaborarea și implementarea unor programe comune de educație, învățământ profesional și formare;

(iv)

consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă prin promovarea cooperării juridice și administrative și a cooperării între cetățeni și instituții;

(b)

în cadrul cooperării transnaționale: consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă prin dezvoltarea și coordonarea strategiilor macroregionale și de bazin maritim;

(c)

în cadrul cooperării interregionale: consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă prin:

(i)

diseminarea bunelor practici și a expertizei, precum și valorificarea rezultatelor schimburilor de experiență privind dezvoltarea urbană sustenabilă, inclusiv legăturile de tip urban-rural în conformitate cu articolul 2 punctul (3) litera (b).

(ii)

promovarea schimbului de experiență pentru a consolida eficiența programelor și acțiunilor de cooperare teritorială și utilizarea în conformitate cu articolul 2 punctul (3) litera (c);

(iii)

consolidarea bazei de date pentru a îmbunătăți eficiența politicii de coeziune și realizarea obiectivelor tematice, prin analizarea tendințelor de dezvoltare în conformitate cu articolul 2 punctul (3) litera (d);

(2)   În ceea ce privește programul transfrontalier PEACE și în cadrul obiectivului tematic de promovare a incluziunii sociale, de combatere a sărăciei și a oricărei forme de discriminare, FEDR contribuie, de asemenea, la promovarea stabilității sociale și economice în regiunile în cauză, în special prin acțiuni de promovare a coeziunii între comunități.

CAPITOLUL III

Programare

Articolul 8

Conținutul, adoptarea și modificarea programelor de cooperare

(1)   Un program de cooperare se compune din axe prioritare. Fără a aduce atingere articolului 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, o axă prioritară corespunde unui obiectiv tematic și cuprinde una sau mai multe priorități de investiții ale obiectivului tematic respectiv în conformitate cu articolele 6 și 7 din prezentul regulament. Dacă este cazul și pentru a-i mări impactul și eficiența într-o abordare integrată coerentă din punct de vedere tematic pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, o axă prioritară poate, în cazuri justificate în mod corespunzător, combina una sau mai multe priorități de investiții complementare, din diferite obiective tematice, pentru a realiza contribuția maximă pentru acea axă prioritară.

(2)   Un program de cooperare contribuie la Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și stabilește:

(a)

o justificare pentru alegerea obiectivelor tematice, a priorităților de investiții corespunzătoare și a alocărilor financiare, având în vedere cadrul strategic comun prevăzut în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; și pe baza unei analize a necesităților din zona vizată de program în ansamblu și a strategiei selectate pentru a răspunde acestor necesități, ocupându-se, dacă este cazul, de legăturile care lipsesc din infrastructura transfrontalieră, luând în considerare rezultatele evaluării ex ante realizate în conformitate cu Articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)

pentru fiecare axă prioritară cu excepția celei privind asistența tehnică:

(i)

prioritățile de investiții și obiectivele specifice corespunzătoare;

(ii)

pentru a consolida orientarea către rezultate a programării, rezultatele preconizate pentru obiectivele specifice și indicatorii de rezultat aferenți, cu o valoare de bază și o valoare țintă, cuantificată, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 16;

(iii)

o descriere a tipurilor și a exemplelor de acțiuni care urmează să fie sprijinite în cadrul fiecărei priorități de investiții și contribuția lor estimată la obiectivele specifice menționate la punctul (i), inclusiv principiile directoare pentru selectarea operațiunilor și, după caz, identificarea principalelor grupuri-țintă, a teritoriilor specifice vizate și a tipurilor de beneficiari și utilizarea planificată a instrumentelor financiare și a proiectelor majore;

(iv)

indicatorii de realizare comuni și specifici, inclusiv valoarea-țintă cuantificată, care se estimează că vor contribui la rezultate, în conformitate cu articolul 16, pentru fiecare prioritate de investiții;

(v)

identificarea etapelor de implementare, a indicatorilor financiari și de realizare, precum și, unde este cazul, a indicatorilor de rezultat, care vor servi drept ținte și obiective de etapă pentru cadrul de performanță în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și cu anexa II la regulamentul respectiv;

(vi)

dacă este cazul, un rezumat al folosirii planificate a asistenței tehnice, inclusiv, dacă sunt necesare, acțiuni de consolidare a capacității administrative a autorităților implicate în gestiunea și controlul programelor și beneficiarilor, și, dacă sunt necesare, acțiuni de consolidare a capacității administrative a partenerilor relevanți care vor participa la implementarea programelor;

(vii)

categoriile aferente de intervenții bazate pe o nomenclatură adoptată de Comisie și o defalcare orientativă a resurselor planificate;

(c)

pentru fiecare axă prioritară privind asistența tehnică:

(i)

obiectivele specifice;

(ii)

rezultatele preconizate pentru fiecare obiectiv specific și, atunci când conținutul acțiunilor justifică acest lucru în mod obiectiv, indicatorii de rezultat asociați, cu o valoare de bază și o valoare țintă, în conformitate cu articolul 16;

(iii)

o descriere a acțiunilor care urmează să fie sprijinite și contribuția lor preconizată la obiectivele specifice menționate la punctul (i);

(iv)

indicatorii specifici de realizare preconizați să contribuie la rezultate;

(v)

categoriile aferente de intervenții bazate pe o nomenclatură adoptată de Comisie și o defalcare orientativă a resurselor planificate;

Punctul (ii) nu se aplică în cazurile în care contribuția Uniunii la axa prioritară sau la axele prioritare privind asistența tehnică în cadrul unui program de cooperare nu depășește 15 000 000 EUR;

(d)

un plan de finanțare care conține următoarele tabele (fără nicio repartizare per stat membru participant):

(i)

un tabel care specifică, pentru fiecare an, în conformitate cu normele privind ratele de cofinanțare prevăzute la articolele 60, 120 și 121 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, suma creditului financiar total preconizat pentru sprijinul din partea FEDR;

(ii)

un tabel care specifică, pentru întreaga perioadă de programare, pentru programul de cooperare și pentru fiecare axă prioritară, suma creditului financiar total al sprijinului din partea FEDR și a cofinanțării naționale. Pentru axele prioritare care combină priorități de investiții din diferite obiective tematice, tabelul specifică suma creditului financiar total și cofinanțarea națională pentru fiecare dintre obiectivele tematice corespunzătoare. Atunci când cofinanțarea națională este constituită din cofinanțări publice și private, tabelul prezintă defalcarea indicativă între componentele publice și private. Acesta prezintă, în scop informativ, contribuția eventuală a țărilor terțe care participă la program, precum și participarea preconizată din partea BEI;

(e)

o listă a proiectelor majore a căror implementare este planificată în timpul perioadei de programare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind nomenclatura menționată la primul paragraf litera (b) punctul (vii) și la litera (c) punctul (v). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(3)   Ținând cont de conținutul și obiectivele sale, un program de cooperare descrie abordarea integrată a dezvoltării teritoriale, inclusiv în ceea ce privește regiunile și domeniile menționate la articolul 174 alineatul (3) din TFUE, având în vedere acordurile de parteneriat ale statelor membre participante și arată modul în care programul de cooperare contribuie la realizarea obiectivelor sale și a rezultatelor preconizate, precizând, după caz, următoarele:

(a)

abordarea utilizării instrumentelor pentru dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității și principiile de identificare a zonelor în care se va implementa programul;

(b)

principiile de identificare a zonelor urbane în care acțiunile integrate pentru dezvoltarea urbană durabilă urmează să fie implementate și alocarea orientativă a sprijinului din partea FEDR pentru aceste acțiuni;

(c)

abordarea privind utilizarea instrumentului de investiții teritoriale integrate menționat la articolul 11 în alte cazuri decât cele care fac obiectul literei (b) și alocările financiare orientative aferente acestor cazuri, din fiecare axă prioritară;

(d)

în cazul în care statele membre și regiunile participă la strategii macro-regionale și de bazin maritim, contribuția intervențiilor planificate în cadrul programului de cooperare la astfel de strategii, sub rezerva nevoilor din zona vizată de program, identificate de către statele membre în cauză și luând în considerare, dacă este cazul, proiectele importante din punct de vedere strategic identificate în strategiile respective.

(4)   Programul de cooperare identifică de asemenea:

(a)

dispozițiile referitoare la implementare care:

(i)

identifică autoritatea de management, autoritatea de certificare, dacă este cazul, și autoritatea de audit;

(ii)

identifică organismul sau organismele desemnat(e) să efectueze sarcini de control;

(iii)

identifică organismul sau organismele desemnat(e) să fie responsabil(e) pentru efectuarea sarcinilor de audit;

(iv)

stabilește procedura pentru înființarea secretariatului comun;

(v)

stabilește o descriere sumară modalităților de gestionare și control;

(vi)

stabilește repartizarea pasivelor între statele membre participante în cazul unor corecții financiare impuse de autoritatea de management sau de Comisie.

(b)

organismul către care urmează să fie efectuate plățile de către Comisie;

(c)

acțiunile întreprinse pentru a implica partenerii menționați la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 în pregătirea programului de cooperare și rolul acestor parteneri în pregătirea și implementarea programului de cooperare, inclusiv implicarea acestora în comitetul de monitorizare.

(5)   Programul de cooperare stabilește și următoarele, având în vedere conținutul acordurilor de parteneriat și ținând seama de cadrul instituțional și legal al statelor membre:

(a)

mecanismele care asigură o coordonare eficientă între FEDR, FSE, Fondul de coeziune, FEADR, FEPAM și alte instrumente de finanțare ale Uniunii și naționale, inclusiv coordonarea și posibila combinare între Mecanismul pentru Interconectarea Europei în temeiul Regulamentului (UE) nr 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9), IEV, FED și IPA II, precum și cu BEI, ținând cont de dispozițiile prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) nr 1303/2013 în cazul în care statele membre și țările terțe sau teritoriile participă la programe de cooperare care includ utilizarea de credite FEDR pentru regiuni ultraperiferice și resurse de la FED, mecanisme de coordonare la nivelul adecvat pentru a facilita o coordonare efectivă a utilizării acestor credite și resurse;

(b)

un rezumat al evaluării sarcinii administrative pentru beneficiari și, dacă este cazul, acțiunile planificate, însoțite de un calendar orientativ, pentru a reduce sarcina administrativă.

(6)   Informațiile solicitate în temeiul alineatului (2) primul paragraf litera (a), alineatului (2) primul paragraf litera (b) punctele (i) - (vii), alineatului (3) și alineatului (5) litera (a) se adaptează la caracterul specific al programelor de cooperare care au drept temei articolul 2 punctul (3) literele (b), (c) și (d).

Informațiile solicitate în conformitate cu alineatul (2) primul paragraf litera (e) și alineatul (5) litera (b) nu se includ în programele de cooperare care au drept temei articolul 2 punctul (3) literele (c) și (d).

(7)   Fiecare program de cooperare, acolo unde este cazul și cu condiția unei evaluări temeinic justificate a statelor membre relevante privind relevanța lor pentru conținutul și obiectivele programului, include o descriere a:

(a)

acțiunilor specifice pentru a lua în considerare cerințele de protecție a mediului, eficiența resurselor, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, rezistența în fața dezastrelor și prevenirea și gestionarea riscurilor, în selectarea operațiunilor;

(b)

acțiunilor specifice pentru a promova egalitatea de șanse și pentru a preveni orice formă de discriminare bazată pe sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în timpul pregătirii, elaborării și implementării programului de cooperare și, în special, în ceea ce privește accesul la finanțare, luând în considerare nevoile diferitelor grupuri-țintă care sunt expuse la o astfel de discriminare și, în special, cerințele de a garanta accesibilitatea pentru persoanele cu handicap;

(c)

contribuției programului de cooperare la promovarea egalității între bărbați și femei și, după caz, măsurile pentru a asigura integrarea perspectivei de gen la nivelul programelor și al operațiunilor.

Literele (a) și (b) de la primul paragraf nu se aplică programelor de cooperare în temeiul articolului 2 punctul 3 literele (b), (c) și (d).

(8)   Programele de cooperare, care au drept temei articolul 2 punctul (3) literele (c) și (d), definesc beneficiarul sau beneficiarii pentru un astfel de program de cooperare și pot specifica procedura de acordare.

(9)   Statele membre participante și, atunci când au acceptat invitația de a participa la programul de cooperare, țările terțe sau teritoriile participante, dacă este cazul, confirmă în scris acordul lor cu privire la conținutul unui program de cooperare înainte ca acesta să fie transmis Comisiei. Acest acord include, de asemenea, un angajament al tuturor statelor membre participante, și, dacă este cazul al țărilor terțe sau teritoriilor, de a furniza cofinanțarea necesară pentru a implementa programul de cooperare și, dacă este cazul, angajamentul privind contribuția financiară din partea țărilor terțe sau a teritoriilor.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul programelor de cooperare care implică regiuni ultraperiferice și țări terțe sau teritorii, statele membre în cauză consultă respectivele țări terțe sau teritorii înainte de a prezenta programele de cooperare Comisiei. În acest caz, acordurile privind conținutul programelor de cooperare și eventuala contribuție a țărilor terțe sau teritoriilor pot fi exprimate în procesele-verbale aprobate în mod formal ale reuniunilor de consultare cu țările terțe sau teritoriile sau ale deliberărilor organizațiilor de cooperare regională.

(10)   Statele membre participante și, atunci când au acceptat invitația de a participa la programul de cooperare, țările terțe sau teritoriile participante, elaborează programele de cooperare în conformitate cu modelul adoptat de Comisie.

(11)   Comisia adoptă modelul prevăzut la alineatul (10) prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(12)   Comisia adoptă o decizie, prin intermediul actelor de punere în aplicare, prin care aprobă toate elementele (inclusiv modificările viitoare) care intră sub incidența prezentului articol, cu excepția celor care intră sub incidența alineatului (2) litera (b) punctul (vii), alineatului (2) litera (c) punctul (v), alineatului (2) litera (e), alineatului (4) litera (a) punctul (i), alineatului (4) litera (c) și alineatelor (5) și (7) din prezentul articol, care rămân în responsabilitatea statelor membre participante.

(13)   Autoritatea de management notifică Comisiei orice decizie de modificare a elementelor din programul de cooperare care nu sunt acoperite de decizia Comisiei menționată la alineatul (12), în termen de o lună de la data acelei decizii de modificare. Decizia de modificare specifică data intrării sale în vigoare, care nu poate să fie anterioară datei adoptării sale.

Articolul 9

Plan de acțiune comun

În cazul în care un plan de acțiune comun menționat la articolul 104 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se realizează sub responsabilitatea unei GECT în calitate de beneficiar, personalul secretariatului comun al programului de cooperare și membrii adunării GECT pot deveni membri ai comitetului director menționat la articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Membrii adunării GECT nu constituie majoritatea în cadrul comitetului director respectiv.

Articolul 10

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității în temeiul articolului 32 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 poate fi implementată prin programele de cooperare transfrontalieră, cu condiția ca grupul de dezvoltare locală să fie alcătuit din reprezentanți a cel puțin două țări, dintre care una este un stat membru.

Articolul 11

Investiția teritorială integrată

Pentru programele de cooperare, organismul intermediar pentru realizarea gestionării și implementării unei investiții teritoriale integrate astfel cum este menționată la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 este fie o entitate juridică înființată în conformitate cu legislația uneia dintre țările participante, cu condiția ca aceasta să fie instituită de autorități sau organisme publice din cel puțin două țări participante, fie o GECT.

Articolul 12

Selecția operațiunilor

(1)   Operațiunile din cadrul programelor de cooperare sunt selectate de către un comitet de monitorizare așa cum este menționat la articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Comitetul de monitorizare respectiv poate institui un comitet director care să funcționeze în subordinea sa în scopul selectării operațiunilor.

(2)   Operațiunile selecționate în cadrul cooperării transfrontaliere și transnaționale implică beneficiari din cel puțin două țări participante, dintre care cel puțin unul este dintr-un stat membru. O operațiune poate fi implementată într-o singură țară, cu condiția să fie identificate influențe și beneficii transfrontaliere sau transnaționale.

Operațiunile din cadrul cooperării interregionale menționate la articolul 2 punctul (3) literele (a) și (b) implică beneficiari din cel puțin trei țări, dintre care cel puțin două sunt state membre.

Condițiile stabilite la primul paragraf nu se aplică operațiunilor din cadrul programului transfrontalier PEACE dintre Irlanda de Nord și comitatele de graniță din Irlanda în sprijinul păcii și reconcilierii, menționat la articolul 7 alineatul (2).

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2), o GECT sau altă entitate juridică înființată în conformitate cu legislația uneia dintre țările participante poate fi beneficiarul unic pentru o operațiune, cu condiția să fie instituită de autorități sau organisme publice din cel puțin două țări participante, în cazul cooperării transfrontaliere și transnaționale, și din cel puțin trei țări participante, în cazul cooperării interregionale.

O entitate juridică ce implementează un instrument financiar sau un fond de fonduri, după caz, poate fi unicul beneficiar al unei operațiuni fără aplicarea cerințelor privind compoziția sa prevăzute la primul paragraf.

(4)   Beneficiarii cooperează în ceea ce privește elaborarea și implementarea operațiunilor. În plus, aceștia cooperează fie pentru furnizarea personalului pentru operațiuni sau finanțarea operațiunilor, fie pentru ambele.

Pentru operațiunile din cadrul programelor instituite între regiunile ultraperiferice și țările terțe sau teritoriile, beneficiarilor li se cere să coopereze numai în două domenii din cele menționate la primul paragraf.

(5)   Pentru fiecare operațiune, autoritatea de management furnizează beneficiarului principal sau beneficiarului unic un document care stabilește condițiile aplicabile sprijinului pentru operațiuni, inclusiv cerințele specifice privind produsele sau serviciile care urmează să fie furnizate în cadrul operațiunii, planul de finanțare și termenul de executare.

Articolul 13

Beneficiari

(1)   În cazul în care există doi sau mai mulți beneficiari pentru o operațiune în cadrul unui program de cooperare, unul dintre ei este desemnat de către toți beneficiarii ca beneficiar principal.

(2)   Beneficiarul principal:

(a)

stabilește condițiile de lucru cu alți beneficiari într-un acord care cuprinde, printre altele, dispoziții care garantează buna gestionare financiară a fondurilor alocate operațiunii, inclusiv modalitățile de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat;

(b)

își asumă responsabilitatea de a asigura implementarea întregii operațiuni;

(c)

se asigură că cheltuielile prezentate de toți beneficiarii au fost suportate în implementarea operațiunii și corespund activităților convenite de către toți beneficiarii, precum și că aceste cheltuieli sunt în conformitate cu documentul furnizat de autoritatea de management în temeiul articolului 12 alineatul (5);

(d)

se asigură că cheltuielile prezentate de către alți beneficiari au fost verificate de către unul sau mai mulți controlori în cazul în care această verificare nu este efectuată de către autoritatea de management în temeiul articolului 23 alineatul (3).

(3)   Cu excepția existenței unei dispoziții contrare în acordurile încheiate în conformitate cu alineatul (2) litera (a), beneficiarul principal se asigură că ceilalți beneficiari primesc suma totală a contribuțiilor din fonduri cât se poate de repede și integral. Nu se poate deduce sau reține nicio sumă și nu se poate percepe nicio taxă specifică sau altă taxă cu efect echivalent care ar reduce sumele respective pentru ceilalți beneficiari.

(4)   Beneficiarii principali sunt situați într-un stat membru care participă la programul de cooperare. Cu toate acestea, este posibil ca statele membre și țările terțe sau teritoriile care participă la un program de cooperare să cadă de acord că beneficiarul principal poate fi situat într-o țară terță sau un teritoriu care participă la programul de cooperare respectiv, cu condiția ca autoritatea de management să fie satisfăcută de modul în care beneficiarul principal își poate îndeplini sarcinile prevăzute la alineatele (2) și (3), precum și ca cerințele referitoare la gestiune, verificări și audit să fie respectate.

(5)   Beneficiarii unici sunt înregistrați într-un stat membru care participă la programul de cooperare. Cu toate acestea, aceștia pot fi înregistrați într-un stat membru care nu participă la program cu condiția respectării condițiilor prevăzute la articolul 12 alineatul (3).

CAPITOLUL IV

Monitorizare și evaluare

Articolul 14

Rapoartele de implementare

(1)   Până la data de 31 mai 2016 și până la aceeași dată din fiecare an ulterior până în 2023 inclusiv, autoritatea de management prezintă Comisiei un raport anual de implementare în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Raportul de implementare prezentat în 2016 trebuie să se refere la anii financiari 2014 și 2015, precum și la perioada dintre data de începere a eligibilității cheltuielilor și 31 decembrie 2013.

(2)   Pentru rapoartele depuse în 2017 și 2019, termenul menționat la alineatul (1) este 30 iunie.

(3)   Rapoartele de implementare anuale prezintă informații referitoare la:

(a)

implementarea programului de cooperare în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)

în cazul în care este oportun, progresele realizate în ceea ce privește pregătirea și implementarea proiectelor majore și a planurilor de acțiune comune.

(4)   Rapoartele de implementare anuale prezentate în 2017 și 2019 stabilesc și evaluează informațiile necesare în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și informațiile menționate la alineatul (2) din prezentul articol împreună cu următoarele informații:

(a)

progresele realizate în ceea ce privește implementarea planului de evaluare și transpunerii în practică a constatărilor evaluărilor;

(b)

rezultatele măsurilor de informare și de publicitate desfășurate în cadrul strategiei de comunicare;

(c)

implicarea partenerilor în implementarea, monitorizarea și evaluarea programului de cooperare.

Rapoartele anuale de implementare prezentate în 2017 și 2019 pot, cu respectarea conținutului și obiectivelor fiecărui program de cooperare, stabili informații și evalua următoarele:

(a)

progresele înregistrate în implementarea abordării integrate a dezvoltării teritoriale, inclusiv a dezvoltării urbane durabile și a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității în cadrul programului de cooperare;

(b)

progresele realizate în ceea ce privește implementarea acțiunilor menite să consolideze capacitatea autorităților și beneficiarilor de a administra și de a utiliza FEDR;

(c)

după caz, contribuția strategiilor macroregionale și de bazin maritim;

(d)

acțiunile specifice luate pentru a promova egalitatea între bărbați și femei și pentru a promova nediscriminarea, în special accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, și măsurile implementate pentru a asigura integrarea perspectivei de gen în programul de cooperare și în operațiuni;

(e)

acțiunile luate pentru promovarea dezvoltării durabile;

(f)

progresele în implementarea acțiunilor din domeniul inovării sociale;

(5)   Rapoartele de implementare anuale și finale se întocmesc pe baza modelelor adoptate de Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 15

Reexaminare anuală

Reuniunea de reexaminare anuală se organizează în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Dacă nu se organizează o reuniune de reexaminare anuală în temeiul articolului 51 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, reexaminarea anuală poate fi efectuată în scris.

Articolul 16

Indicatori pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană

(1)   Indicatorii de realizare comuni prevăzuți în anexa la prezentul regulament, indicatorii de rezultat specifici programului și, dacă este cazul, indicatorii de realizare specifici programului se utilizează în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și cu articolul 8 alineatul (2) primul paragraf litera (b) punctele (ii) și (iv) și litera (c) punctele (ii) și (iv) din prezentul regulament.

(2)   Pentru indicatorii de realizare comuni și cei specifici programului, nivelurile de referință se stabilesc la zero. Se fixează pentru anul 2023 valori-țintă cuantificate cumulative pentru acești indicatori.

(3)   Pentru indicatorii de rezultat specifici programului, care se referă la priorități de investiții, nivelurile de referință se stabilesc utilizând datele cele mai recente disponibile și se fixează ținte pentru anul 2023. Țintele pot fi exprimate în termeni cantitativi sau calitativi.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29 pentru a modifica lista indicatorilor de realizare comuni prevăzuți în anexă pentru a face ajustări în cazurile care se impune pentru a asigura evaluarea eficientă a evoluției implementării programului.

Articolul 17

Asistență tehnică

Valoarea alocată asistenței tehnice din partea FEDR se limitează la 6 % din suma totală alocată programului de cooperare. Pentru programele cu o alocare totală ce nu depășește 50 000 000 EUR, suma din FEDR alocată pentru asistență tehnică se limitează la 7 % din suma totală alocată, dar nu este mai mică de 1 500 000 EUR și nici mai mare de 3 000 000 EUR.

CAPITOLUL V

Eligibilitate

Articolul 18

Norme privind eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 29 pentru a stabili norme specifice privind eligibilitatea cheltuielilor pentru programele de cooperare în ceea ce privește costurile cu personalul, cheltuielile de birou și cheltuielile administrative, costurile de deplasare și de cazare, costurile de consultanță și servicii externe și cheltuielile cu echipamente. Până la 22 aprilie 2014, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 29.

(2)   Fără a aduce atingere normelor de eligibilitate stabilite la articolele 65 - 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în Regulamentul (UE) nr. 1301/2013, în prezentul regulament sau în actul delegat menționat la alineatul (1) din prezentul articol, sau pe baza acestora, statele membre participante la comitetul de monitorizare stabilesc norme suplimentare privind eligibilitatea cheltuielilor pentru programul de cooperare în ansamblu.

(3)   Pentru aspecte care nu sunt reglementate prin normele de eligibilitate stabilite la articolele 65 - 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în Regulamentul (UE) nr. 1301/2013, în actul delegat menționat la alineatul (1) din prezentul articol sau în normele stabilite în comun de către statele membre participante în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, sau nu sunt reglementate pe baza acestora, se aplică normele naționale ale statului membru în care sunt efectuate cheltuielile.

Articolul 19

Costuri de personal

Costurile de personal ale unei operațiuni pot fi calculate la o rată forfetară de până la 20 % din costurile directe, altele decât costurile de personal ale operațiunii respective.

Articolul 20

Eligibilitatea operațiunilor din cadrul programelor de cooperare în funcție de localizare

(1)   Operațiunile din cadrul programelor de cooperare, sub rezerva derogărilor menționate la alineatele (2) și (3), sunt situate în partea din zona vizată de program care cuprinde teritoriul Uniunii („partea din Uniune a zonei vizate de program”).

(2)   Autoritatea de management poate accepta ca totalitatea sau o parte a unei operațiuni să fie implementată în afara părții din Uniune a zonei vizate de program, cu condiția ca toate condițiile de mai jos să fie îndeplinite:

(a)

operațiunea este în beneficiul zonei vizate de program;

(b)

suma totală alocată în cadrul programului de cooperare operațiunilor situate în afara părții din Uniune a zonei vizate de program nu depășește 20 % din sprijinul din partea FEDR la nivel de program sau 30 % în cazul programelor de cooperare pentru care partea din Uniune a zonei vizate de program constă în regiunile ultraperiferice;

(c)

obligațiile autorităților de management și de audit în ceea ce privește gestionarea, controlul și auditul privind operațiunea sunt îndeplinite de către autoritățile programului de cooperare sau acestea încheie acorduri cu autoritățile din statul membru sau țara terță sau teritoriul în care operațiunea este implementată.

(3)   Pentru operațiunile care vizează asistența tehnică sau activitățile promoționale și consolidarea capacităților, cheltuielile pot fi efectuate în afara părții din Uniune a zonei vizate de program în cazul în care condițiile menționate la alineatul (2) literele (a) și (c) sunt îndeplinite.

CAPITOLUL VI

Gestionare, control și desemnare

Articolul 21

Desemnarea autorităților

(1)   Statele membre care participă la un program de cooperare desemnează, în sensul articolului 123 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, o autoritate de management unică; în sensul articolului 123 alineatul (2) din regulamentul respectiv, o autoritate de certificare unică; și, în sensul articolului 123 alineatul (4) din regulamentul respectiv, o autoritate de audit unică. Autoritatea de management și autoritatea de audit sunt situate în același stat membru.

Statele membre care participă la un program de cooperare pot desemna autoritatea de management ca fiind responsabilă și să exercite funcțiile autorității de certificare. O astfel de desemnare nu aduce atingere repartizării pasivelor între statele membre participante în ceea ce privește aplicarea corecțiilor financiare, astfel cum se prevede în programul de cooperare.

(2)   Autoritatea de certificare primește plățile efectuate de Comisie și efectuează, de regulă, plăți către beneficiarul principal, în conformitate cu articolul 132 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(3)   Procedura pentru desemnarea autorității de management și, după caz, a autorității de certificare, prevăzută la articolul 124 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, este pusă în aplicare de statul membru în care este situată autoritatea.

Articolul 22

Gruparea europeană de cooperare teritorială

Statele membre care participă la un program de cooperare pot apela la o GECT pentru a o însărcina cu gestionarea programului de cooperare respectiv sau a unei părți a acestuia, mai ales conferindu-i responsabilitățile unei autorități de management.

Articolul 23

Funcțiile autorității de management

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (4) de la prezentul articol, autoritatea de management a unui program de cooperare îndeplinește funcțiile stabilite la articolul 125 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(2)   Autoritatea de management, după consultarea cu statele membre și toate țările terțe care participă la un program de cooperare, înființează un secretariat comun.

Secretariatul comun oferă asistență autorității de management și comitetului de monitorizare la îndeplinirea funcțiilor respective ale acestora. Secretariatul comun furnizează, de asemenea, informații pentru potențialii beneficiari cu privire la oportunitățile de finanțare din cadrul programelor de cooperare și asistă beneficiarii la implementarea operațiunilor.

(3)   În cazul în care autoritatea de management este o GECT, verificările în temeiul articolului 125 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se efectuează de către autoritatea de management sau sub supravegherea acesteia cel puțin pentru acele state membre și țări terțe sau teritorii din care există membri care participă în GECT.

(4)   În cazul în care autoritatea de management nu efectuează verificări în temeiul articolului 125 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 în întreaga zonă vizată de program, sau în cazul în care verificările nu sunt efectuate de autoritatea de management sau sub supravegherea acesteia pentru acele state membre și țări terțe sau teritorii din care există membri care participă în GECT în conformitate cu alineatul (3), fiecare stat membru sau, în cazul în care a acceptat invitația de a participa la programul de cooperare, fiecare țară terță sau teritoriu desemnează organismul sau persoana responsabilă pentru efectuarea unor astfel de verificări în raport cu beneficiarii pe teritoriul său („controlor(i)”).

Controlorii prevăzuți la primul paragraf pot fi aceleași organisme responsabile pentru efectuarea acestor verificări pentru programele operaționale în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă sau, în cazul țărilor terțe, pentru efectuarea verificărilor comparabile în cadrul instrumentelor de politică externă ale Uniunii.

Autoritatea de management se asigură că cheltuielile fiecărui beneficiar care participă la o operațiune au fost verificate de către un controlor desemnat.

Fiecare stat membru se asigură că cheltuielile unui beneficiar pot fi verificate în termen de trei luni de la transmiterea documentelor de către beneficiarul respectiv.

Fiecare stat membru sau, în cazul în care a acceptat invitația de a participa la programul de cooperare, fiecare țară terță răspunde de verificările efectuate pe teritoriul său.

(5)   În cazul în care verificarea furnizării de produse sau a prestării de servicii care fac obiectul cofinanțării nu poate avea loc decât pentru întreaga operațiune, această verificare se realizează de autoritatea de management sau de controlorul din statul membru în care are este situat beneficiarul principal.

Articolul 24

Funcțiile autorității de certificare

Autoritatea de certificare a unui program de cooperare îndeplinește funcțiile prevăzute la articolul 126 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 25

Funcțiile autorității de audit

(1)   Statele membre și țările terțe care participă la un program de cooperare pot autoriza autoritatea de audit să exercite în mod direct funcțiile prevăzute la articolul 127 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pe întreg teritoriul vizat de un program de cooperare. Acestea precizează momentul în care autoritatea de audit trebuie să fie însoțită de un auditor al unui stat membru sau al unei țări terțe.

(2)   În cazul în care autoritatea de audit nu deține autorizația menționată la alineatul (1), aceasta trebuie să fie asistată de un grup de auditori compus dintr-un reprezentant din fiecare stat membru sau țară terță care participă la programul de cooperare și care exercită funcțiile prevăzute la articolul 127 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Fiecare stat membru sau, în cazul în care a acceptat invitația de a participa la un program de cooperare, fiecare țară terță răspunde de auditurile efectuate pe teritoriul său.

Fiecare reprezentant din fiecare stat membru sau țară terță care participă la programul de cooperare este responsabil pentru furnizarea de elemente concrete legate de cheltuielile de pe teritoriul său, care sunt solicitate de autoritatea de audit pentru a efectua evaluarea.

Grupul de auditori este constituit într-un termen de cel mult trei luni după decizia de aprobare a programului de cooperare. Acesta își elaborează propriul regulament de procedură și este prezidat de autoritatea de audit pentru programul de cooperare.

(3)   Auditorii sunt independenți din punct de vedere funcțional de controlorii care efectuează verificări în temeiul articolului 23.

CAPITOLUL VII

Participarea țărilor terțe la programe de cooperare transnațională și interregională

Articolul 26

Condiții de implementare pentru participarea țărilor terțe

Condițiile aplicabile de implementare a programului care reglementează gestionarea financiară, precum și programarea, monitorizarea, evaluarea și controlul participării țărilor terțe printr-o contribuție a resurselor IPA II sau IEV la programele de cooperare transnațională și interregională se stabilesc în programul de cooperare relevant și, de asemenea, după caz, în acordul de finanțare dintre Comisie, guvernele țărilor terțe vizate și statul membru care găzduiește autoritatea de management a programului de cooperare relevant. Condițiile de implementare a programului trebuie să fie în concordanță cu normele politicii de coeziune a Uniunii.

CAPITOLUL VIII

Gestiunea financiară

Articolul 27

Angajamente bugetare, plăți și recuperări

(1)   Sprijinul din partea FEDR pentru programele de cooperare se plătește într-un cont unic care nu are niciun subcont național.

(2)   Autoritatea de management se asigură că orice sumă plătită în urma unei nereguli se recuperează de la beneficiarul principal sau de la beneficiarul unic. Beneficiarii rambursează beneficiarului principal orice sume plătite în mod nejustificat.

(3)   În cazul în care beneficiarul principal nu reușește să obțină rambursarea de la alți beneficiari sau în cazul în care autoritatea de management nu reușește să obțină rambursarea de la beneficiarul principal sau de la beneficiarul unic, statul membru sau țara terță pe al cărui teritoriu este situat beneficiarul în cauză sau în care este înregistrată o GECT, după caz, rambursează autorității de management orice sume plătite în mod nejustificat beneficiarului respectiv. Autoritatea de management este responsabilă pentru rambursarea sumelor în cauză bugetului general al Uniunii, în conformitate cu repartizarea pasivelor între statele membre participante, astfel cum se prevede în programul de cooperare.

Articolul 28

Utilizarea monedei euro

Prin derogare de la articolul 133 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, cheltuielile efectuate într-o altă monedă decât euro sunt convertite în euro de către beneficiari pe baza ratei de schimb contabile lunare a Comisiei din luna în care cheltuielile respective:

(a)

fie au fost efectuate;

(b)

fie au fost depuse spre verificare la autoritatea de management sau la controlor, în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament;

(c)

fie au fost raportate beneficiarului principal.

Metoda aleasă se stabilește în programul de cooperare și se aplică tuturor beneficiarilor.

Conversia este verificată de autoritatea de management sau de controlorul din statul membru sau țara terță în care este situat beneficiarul.

CAPITOLUL IX

Dispoziții finale

Articolul 29

Exercitarea delegării

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul la articolul 16 alineatul (4) și articolul 18 alineatul (1) se conferă Comisiei de la 21 decembrie 2013 până la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 16 alineatul (4) și la articolul 18 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (4) sau al articolului 18 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 30

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament nu poate determina continuarea sau modificarea, inclusiv anularea totală sau parțială, a asistenței aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 sau al unei alte legislații aplicabile acestei asistențe la 31 decembrie 2013. Regulamentul respectiv sau orice altă legislație aplicabilă continuă să se aplice în consecință și după 31 decembrie 2013 asistenței sau operațiunilor în cauză până la finalizarea lor. În înțelesul prezentului alineat, termenul asistență acoperă programele operaționale și proiectele majore.

(2)   Cererile de asistență prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 înainte de 1 ianuarie 2014 rămân valabile.

Articolul 31

Reexaminare

Parlamentul European și Consiliul reexaminează prezentul regulament până la data de 31 decembrie 2020, în conformitate cu articolul 178 din TFUE.

Articolul 32

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 4, 27 și 28 se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŠADŽIUS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 49.

(2)  JO C 277, 13.9.2012, p. 96.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (A se vedea pagina 289 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării a unor astfel de grupări (A se vedea pagina 303 din prezentul Jurnal Oficial).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 1).

(9)  Regulamentul (UE) Nr 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010. (JO L 348, 20.12.2013, p. 129)


ANEXĂ

INDICATORI DE REALIZARE COMUNI PENTRU OBIECTIVUL DE COOPERARE TERITORIALĂ EUROPEANĂ

 

UNITATE

DENUMIRE

Investiție productivă

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi care beneficiază de sprijin

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi care beneficiază de granturi

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi care beneficiază de sprijin financiar, altul decât granturile

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi care beneficiază de sprijin nefinanciar

 

întreprinderi

Numărul de noi întreprinderi care beneficiază de sprijin

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi care participă la proiecte de cercetare transfrontaliere, transnaționale sau interregionale

 

organizații

Numărul de instituții de cercetare care participă la proiecte de cercetare transfrontaliere, transnaționale sau interregionale

 

EUR

Investiții private combinate cu sprijinul public pentru întreprinderi (granturi)

 

EUR

Investiții private combinate cu sprijinul public pentru întreprinderi (altele decât granturile)

 

echivalent normă întreagă

Creșterea ocupării forței de muncă în întreprinderile sprijinite

Turismul sustenabil

vizite/an

Creșterea numărului preconizat de vizite la obiectivele de patrimoniu cultural și natural și la atracțiile care beneficiază de sprijin

Infrastructuri TIC

gospodării

Noi gospodării care au acces la bandă largă de cel puțin 30 Mbps

Transport

Cale ferată

kilometri

Lungimea totală a noii linii de cale ferată din care:

 

 

TEN-T

 

kilometri

Lungimea totală a liniilor de cale ferată renovate sau modernizate din care:

 

TEN-T

Drumuri

kilometri

Lungimea totală a drumurilor nou construite din care:

 

 

TEN-T

kilometri

Lungimea totală a drumurilor renovate sau modernizate din care:

 

TEN-T

Transport urban

kilometri

Lungimea totală a liniilor de tramvai și de metrou noi sau îmbunătățite

Căi de navigație interioară

kilometri

Lungimea totală a căilor navigabile interioare îmbunătățite sau noi

Mediu

Deșeuri solide

tone/an

Capacitate suplimentară de reciclare a deșeurilor

Alimentare cu apă

persoane

Populație suplimentară care beneficiază de o mai bună alimentare cu apă

Epurarea apelor uzate

echivalent populație

Populație suplimentară care beneficiază de o mai bună tratare a apelor uzate

Prevenirea și gestionarea riscurilor

persoane

Populație care beneficiază de măsurile de protecție împotriva inundațiilor

 

persoane

Populație care beneficiază de protecție împotriva incendiilor forestiere

Reabilitarea solului

hectare

Suprafața totală de teren reabilitat

Natură și biodiversitate

hectare

Suprafața habitatelor sprijinite în vederea obținerii unui stadiu de conservare mai bun

Cercetare și inovare

 

 

 

echivalent normă întreagă

Număr de noi cercetători în cadrul entităților cărora li s-a acordat sprijin

 

echivalent normă întreagă

Numărul de cercetători care lucrează într-un mediu cu infrastructuri de cercetare îmbunătățite

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi care cooperează cu instituții de cercetare

 

EUR

Investiții private combinate cu sprijinul public pentru proiecte de inovare sau de C&D

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi cărora li s-a acordat sprijin în vederea introducerii de produse noi în oferta pieței (produse noi pentru piață)

 

întreprinderi

Numărul de întreprinderi cărora li s-a acordat sprijin în vederea introducerii de produse noi în oferta proprie (produse noi pentru întreprindere)

Energie și schimbări climatice

 

 

Energie din surse regenerabile

MW

Capacitatea suplimentară de producție de energie regenerabilă

Eficiență energetică

gospodării

Numărul de gospodării cu clasificare mai bună a consumului de energie

 

kWh/an

Scăderea consumului anual primar de energie al clădirilor publice

 

utilizatori

Numărul de utilizatori de energie suplimentari conectați la rețele inteligente

Reducerea gazelor cu efect de seră

echivalent tone de CO2

Scăderea anuală estimată a gazelor cu efect de seră

Infrastructuri sociale

Îngrijirea copiilor și educația

persoane

Capacitatea infrastructurilor de îngrijire a copiilor sau de educație care beneficiază de sprijin

Sănătate

persoane

Populația acoperită de servicii de sănătate îmbunătățite

Indicatori specifici pentru dezvoltarea urbană

 

persoane

Populația care trăiește în zonele cu strategii de dezvoltare urbană integrate

 

metri pătrați

Spații deschise create sau reabilitate în zonele urbane

 

metri pătrați

Clădiri publice sau comerciale construite sau renovate în zonele urbane

 

unități de locuit

Locuințe reabilitate în zonele urbane

Piața forței de muncă și formare (1)

 

persoane

Numărul de participanți la inițiative de mobilitate transfrontalieră

 

persoane

Numărul de participanți la inițiative comune locale în domeniul ocupării forței de muncă și la formarea profesională comună

 

persoane

Numărul de participanți la proiecte de promovare a egalității de gen, a egalității de șanse și a incluziunii sociale dincolo de frontiere

 

persoane

Numărul de participanți la programe comune de educație și formare pentru sprijinirea încadrării în muncă a tinerilor, la oportunități educaționale și la învățământ superior și profesional dincolo de frontiere


(1)  Acolo unde este cazul, informațiile privind participanții vor fi defalcate în funcție de statutul acestora pe piața forței de muncă, indicând dacă aceștia sunt „salariați”, „șomeri”, „șomeri pe termen lung”, „inactivi” sau „inactivi și care nu urmează un program de educație sau formare profesională”.


Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziune

Parlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/281


REGULAMENTUL (UE) NR. 1300/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 177 al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Primul paragraf din articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Uniunea își dezvoltă și desfășoară acțiunea care conduce la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale. Fondul de coeziune creat în temeiul prezentului regulament ar trebui, prin urmare, să ofere o susținere financiară proiectelor din domeniul mediului și al rețelelor transeuropene din sfera infrastructurii de transport.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește dispozițiile comune Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), Fondului social european (FSE), Fondului de coeziune, Fondului agricol pentru dezvoltare rurală și Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime. Regulamentul respectiv constituie un nou cadru pentru fondurile structurale și de investiții europene, inclusiv pentru Fondul de coeziune. Prin urmare, este necesar să se precizeze sarcinile Fondului de coeziune în ceea ce privește respectivul cadru pentru acțiunea sa și în raport cu scopul care i-a fost atribuit Fondului de coeziune prin TFUE.

(3)

Este oportun să se prevadă dispoziții specifice privind tipurile de activități care pot fi finanțate de Fondul de coeziune pentru a contribui la priorități de investiții în cadrul obiectivelor tematice stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(4)

Uniunea ar trebui să poată contribui, prin intermediul Fondului de coeziune, la acțiunile care au ca scop atingerea obiectivelor sale în domeniul mediului în conformitate cu articolele 11 și 191 din TFUE, și anume eficacitatea energetică și energia din surse regenerabile și, în sectorul transporturilor în afara rețelelor transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile, transportul maritim, sistemele de transport intermodal și interoperabilitatea lor, gestionarea traficului rutier, maritim și aerian, transporturile urbane ecologice și transporturile publice.

(5)

Trebuie reamintit că, în cazul în care măsurile ce au la bază articolul 192 alineatul (1) din TFUE presupun costuri considerate disproporționate pentru autoritățile publice dintr-un stat membru, iar asistența financiară din partea Fondului de coeziune este acordată în conformitate cu articolul 192 alineatul (5) din TFUE, se aplică, totuși, principiul „poluatorul plătește”.

(6)

Proiectele privind rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) sprijinite de Fondul de coeziune sunt în conformitate cu orientările stabilite în Regulamentul (UE) nr 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4). În scopul concentrării eforturilor în această privință, ar trebui să se acorde prioritate proiectelor de interes comun, astfel cum au fost definite în regulamentul respectiv.

(7)

Investițiile care au drept scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) nu ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de sprijin din Fondul de coeziune, întrucât acestea beneficiază deja de contribuții financiare prin aplicarea directivei respective. Această excludere nu ar trebui să limiteze posibilitatea utilizării Fondului de coeziune pentru a sprijini activitățile care nu sunt menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, chiar dacă respectivele activități sunt desfășurate de aceiași operatori economici și includ activități cum ar fi investițiile vizând eficiența energetică a rețelelor de cogenerare de energie termică și electrică și a rețelelor de termoficare, sistemele inteligente de distribuție, stocare și transmisie a energiei și măsurile care vizează reducerea poluării aerului, chiar dacă unul dintre efectele indirecte ale unor astfel de activități este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau dacă aceste activități sunt incluse în planul național menționat în Directiva 2003/87/CE.

(8)

Cu excepția investițiilor care promovează eficiența energetică sau utilizarea energiei din surse regenerabile, investițiile în sectorul locuințelor nu pot fi eligibile pentru sprijin din Fondul de coeziune, întrucât nu intră în domeniul de aplicare al sprijinului din Fondul de coeziune astfel cum este definit în TFUE.

(9)

Pentru a accelera dezvoltarea infrastructurii de transport la nivelul Uniunii, Fondul de coeziune ar trebui să sprijine proiectele de infrastructură de transport cu valoare adăugată europeană prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) cu o sumă totală de 10 000 000 000 EUR. Alocarea sprijinului din Fondul de coeziune pentru acele proiecte ar trebui să respecte normele stabilite în temeiul articolului 92 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, sprijinul ar trebui să fie disponibil numai statelor membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune, cu ratele de cofinanțare aplicabile respectivului fond.

(10)

Este important să se ia măsuri ca, la promovarea investițiilor în gestionarea riscurilor, să se țină seama de riscurile specifice la nivel regional, transfrontalier și transnațional.

(11)

Ar trebui să se asigure complementaritate și sinergii între intervențiile sprijinite de Fondul de coeziune, FEDR, obiectivul de cooperare teritorială europeană (CTE) și Mecanismul pentru Interconectarea Europei cu scopul de a evita duplicarea eforturilor și de a asigura caracterul optim al legăturilor dintre diferitele tipuri de infrastructură la nivel local, regional și național, precum și pe întreg teritoriul Uniunii.

(12)

Pentru a răspunde nevoilor specifice din cadrul Fondului de coeziune, în conformitate cu Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, este necesar să se stabilească, în cadrul fiecărui obiectiv tematic prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, acțiunile specifice Fondului de coeziune drept „priorități de investiție”. Aceste priorități de investiție ar trebui să prevadă obiective detaliate și care să nu se excludă reciproc, la care să contribuie Fondul de coeziune. Aceste priorități de investiție ar trebui, de asemenea, să stea la baza definirii, în cadrul programelor operaționale, a unor obiective specifice care să țină seama de necesitățile și de caracteristicile zonei vizate de program. Pentru a îmbunătăți flexibilitatea și a reduce sarcinile administrative, prin implementarea comună, ar trebui să se alinieze prioritățile de investiții ale FEDR și ale Fondului de coeziune în cadrul obiectivelor tematice corespunzătoare.

(13)

Într-o anexă la prezentul regulament ar trebui să se stabilească un set comun de indicatori de realizare pentru a evalua progresul global înregistrat la nivelul Uniunii în implementarea programelor operaționale. Respectivii indicatori ar trebui să corespundă priorității de investiție și tipului de acțiune sprijinite în conformitate cu prezentul regulament și cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Indicatorii comuni de realizare ar trebui să fie completați cu indicatori de rezultat specifici programului și, după caz, cu indicatori de realizare specifici programului.

(14)

În vederea modificării prezentului regulament în privința anumitor elemente neesențiale, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 TFUE în ceea ce privește modificarea listei de indicatori de realizare comuni, astfel cum sunt prevăzuți în anexa I la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(15)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii în scopul promovării unei dezvoltări durabile, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni, de rămânerea în urmă a regiunilor defavorizate și de mijloacele financiare limitate de care dispun statele membre și regiunile, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(16)

Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului (7). Prin urmare, regulamentul în cauză ar trebui abrogat. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să afecteze continuarea sau modificarea asistenței aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 sau al altei legislații aplicabile acelei asistențe la 31 decembrie 2013. Regulamentul respectiv sau acea altă legislație aplicabilă ar trebui să se aplice în continuare și după 31 decembrie 2013 asistenței sau operațiunilor în cauză până la finalizarea lor. Cererile de asistență prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 ar trebui să rămână valabile.

(17)

Pentru a permite aplicarea promptă a măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Instituirea Fondului de coeziune și obiect

(1)   Prin prezentul regulament se înființează un Fond de coeziune în vederea consolidării coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii, în scopul promovării dezvoltării durabile

(2)   Prezentul regulament definește sarcinile Fondului de coeziune și domeniul de aplicare al sprijinului oferit din acesta cu privire la obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă menționat la articolul 89 din Regulamentul (UE) nr 1303/2013.

Articolul 2

Domeniul de aplicare al sprijinului oferit din Fondul de coeziune

(1)   Fondul de coeziune, asigurând în același timp un echilibru corespunzător și în conformitate cu necesitățile de investiție și de infrastructură specifice fiecărui stat membru, sprijină:

(a)

investițiile în domeniul mediului, inclusiv în domenii legate de dezvoltarea durabilă și energia sustenabilă care prezintă beneficii de mediu;

(b)

TEN-T, în conformitate cu orientările adoptate prin Regulamentul (UE) nr 1315/2013;

(c)

asistență tehnică.

(2)   Fondul de coeziune nu sprijină:

(a)

dezafectarea sau construirea de centrale nucleare;

(b)

investițiile care vizează o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din activitățile enumerate la anexa I la Directiva 2003/87/CE;

(c)

investițiile în sectorul locuințelor, cu excepția celor legate de promovarea eficienței energetice sau a utilizării energiei din surse regenerabile;

(d)

fabricarea, prelucrarea și comercializarea tutunului și a produselor din tutun;

(e)

întreprinderile aflate în dificultate, astfel cum sunt definite în normele Uniunii privind ajutoarele de stat;

(f)

investițiile în infrastructura aeroportuară, cu excepția celor legate de protecția mediului sau a celor însoțite de investițiile necesare pentru atenuarea ori reducerea impactului negativ al acestei infrastructuri asupra mediului.

Articolul 3

Sprijinul din Fondul de coeziune pentru proiectele de infrastructură de transport în cadrul Mecanismului pentru Interconectarea Europei

Fondul de coeziune sprijină proiectele de infrastructură de transport cu valoare adăugată europeană prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 cu o sumă totală de 10 000 000 000 EUR, în conformitate cu articolul 92 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 4

Priorități de investiții

Fondul de coeziune acordă sprijin pentru următoarele priorități de investiții în cadrul obiectivelor tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în concordanță cu nevoile de dezvoltare și de potențialul de creștere menționate la articolul 15 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul respectiv și prevăzute în acordul de parteneriat:

(a)

tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon în toate sectoarele prin:

(i)

promovarea producției și distribuției de energie obținută din surse regenerabile;

(ii)

promovarea eficienței energetice și a utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul întreprinderilor;

(iii)

sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice, și în sectorul locuințelor;

(iv)

dezvoltarea și implementarea unor sisteme de distribuție inteligente care funcționează la niveluri de tensiune joasă și medie;

(v)

promovarea unor strategii cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritorii, în special pentru zonele urbane, inclusiv promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile și a măsurilor de adaptare relevante pentru atenuarea impactului;

(vi)

promovarea utilizării cogenerării de energie termică și electrică cu randament ridicat, pe baza cererii de energie termică utilă;

(b)

promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor prin:

(i)

sprijinirea investițiilor pentru adaptarea la schimbările climatice, inclusiv a abordărilor bazate pe ecosisteme;

(ii)

promovarea investițiilor pentru a face față unor riscuri specifice, asigurarea rezistenței în fața dezastrelor și dezvoltarea sistemelor de gestiune a dezastrelor;

(c)

conservarea și protecția mediului și promovarea eficienței utilizării resurselor prin:

(i)

investițiile în sectorul deșeurilor, pentru a îndeplini cerințele acquis-ului Uniunii în domeniul medului și pentru a satisface nevoile, identificate de statele membre care depășesc aceste cerințe;

(ii)

investițiile în sectorul apelor, pentru a îndeplini cerințele acquis-ului Uniunii în domeniul medului și pentru a satisface nevoile, identificate de statele membre și care depășesc aceste cerințe;

(iii)

protejarea și refacerea biodiversității și a solurilor, precum și promovarea de servicii ecosistemice, inclusiv prin Natura 2000, și infrastructurile ecologice;

(iv)

realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminării terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de conversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului;

(d)

promovarea transportului sustenabil și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor esențiale ale rețelelor, prin:

(i)

sprijinirea unui spațiu unic european de transport multimodal prin investiții în TEN-T;

(ii)

dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor de transport care respectă mediul, inclusiv a celor cu zgomot redus, și care au emisii reduse de carbon, inclusiv a căilor navigabile interioare și a sistemelor de transport maritim, a porturilor, a legăturilor multimodale și infrastructurilor aeroportuare, cu scopul de a promova mobilitatea sustenabilă la nivel regional și local;

(iii)

dezvoltarea și reabilitarea unor sisteme feroviare complete, de înaltă calitate și interoperabile și promovarea măsurilor de reducere a zgomotului;

(e)

consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă prin acțiuni de consolidare a capacității instituționale și a eficienței administrațiilor și serviciilor publice legate de implementarea Fondului de coeziune.

Articolul 5

Indicatori

(1)   Se utilizează indicatori comuni de realizare, astfel cum sunt prevăzuți în anexa I la prezentul regulament, indicatori de rezultat specifici programului și, după caz, indicatori de realizare specifici programului, în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) și cu articolul 96 alineatul (2) litera (b) punctele (ii) și (iv) și litera (c) punctele (ii) și (iv) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(2)   Pentru indicatorii de realizare comuni și indicatorii de realizare specifici programului, nivelurile de referință se stabilesc la zero. Se fixează valori-țintă cuantificate cumulative pentru respectivii indicatori pentru anul 2023.

(3)   Pentru indicatorii de rezultat specifici programului și care se referă la priorități de investiții, nivelurile de referință se stabilesc utilizând datele cele mai recente disponibile și se fixează ținte pentru anul 2023. Țintele pot fi exprimate în termeni cantitativi sau calitativi.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 7 pentru a modifica lista indicatorilor de realizare comuni prevăzută în anexa I, în vederea efectuării de adaptări, în cazul în care sunt justificate, pentru a asigura evaluarea eficientă a progreselor înregistrate privind implementarea programului operațional.

Articolul 6

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea, inclusiv anularea totală sau parțială, a asistenței aprobate de Comisie la 31 decembrie 2013 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 sau al unei alte legislații aplicabile acelei asistențe. Regulamentul respectiv sau acea altă legislație aplicabilă se aplică în continuare și după 31 decembrie 2013 asistenței respective sau operațiunilor în cauză până la finalizarea lor. În înțelesul prezentului alineat, termenul "asistență" acoperă programele operaționale și proiectele majore.

(2)   Cererile de asistență prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 rămân valabile.

Articolul 7

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (4) se conferă Comisiei de la 21 decembrie 2013 până la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea competențelor prevăzută la articolul 5 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței menționate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Această perioadă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 8

Abrogare

Fără a aduce atingere articolului 6 din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 9

Revizuire

Parlamentul European și Consiliul reexaminează prezentul regulament până la 31 decembrie 2020 în conformitate cu articolul 177 din TFUE.

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŠADŽIUS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 38.

(2)  JO C 225, 27.7.2012, p. 143.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013 p. 1).

(5)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (JO L 348, 20.12.2013, p. 129).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1164/94 (JO L 210, 31.7.2006, p. 79).


ANEXA I

INDICATORI DE REALIZARE COMUNI PENTRU FONDUL DE COEZIUNE

 

UNITATE

DENUMIRE

Mediu

Deșeuri solide

tone/an

Capacitate suplimentară de reciclare a deșeurilor

Alimentare cu apă

persoane

Populație suplimentară care beneficiază de o mai bună alimentare cu apă

Epurarea apelor uzate

echivalent populație

Populație suplimentară care beneficiază de o mai bună tratare a apelor uzate

Prevenirea și gestionarea riscurilor

persoane

Populație care beneficiază de măsurile de protecție împotriva inundațiilor

persoane

Populație care beneficiază de protecție împotriva incendiilor forestiere

Reabilitarea solului

hectare

Suprafața totală a solului reabilitat

Natură și biodiversitate

hectare

Suprafața habitatelor sprijinite în vederea obținerii unui stadiu de conservare mai bun

Energie și schimbări climatice

Energie din surse regenerabile

MW

Capacitatea suplimentară de producție de energie regenerabilă

Eficiență energetică

gospodării

Numărul de gospodării cu clasificare mai bună a consumului de energie

kWh/an

Scăderea consumului anual primar de energie al clădirilor publice

utilizatori

Numărul de utilizatori de energie suplimentari conectați la rețele inteligente

Reducerea gazelor cu efect de seră

Echivalent tone de CO2

Scădere anuală estimată a gazelor cu efect de seră

Transport

Cale ferată

kilometri

Lungimea totală a noilor linii de cale ferată

 

kilometri

Lungimea totală a liniilor de cale ferată renovate sau modernizate

Drumuri

kilometri

Lungimea totală a drumurilor nou construite

kilometri

Lungimea totală a drumurilor renovate sau modernizate

Transport urban

kilometri

Lungimea totală a liniilor de tramvai și de metrou noi sau îmbunătățite

Căi de navigație interioară

kilometri

Lungimea totală a căilor navigabile interioare nou-create sau îmbunătățite


ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1084/2006

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 5a

Articolul 7

Articolul 6

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 8

Articolul 10


Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziune

Parlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/289


REGULAMENTUL (UE) NR. 1301/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 178 și 349,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Articolul 176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) este destinat să redreseze principalele dezechilibre regionale existente în Uniune. În conformitate cu articolul respectiv și cu al doilea și al treilea paragraf de la articolul 174 din TFUE, FEDR trebuie să contribuie la reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a întârzierii în dezvoltare a regiunilor cel mai puțin favorizate; în acest context, trebuie să se acorde o atenție specială regiunilor afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, precum regiunile cele mai nordice cu o densitate foarte redusă a populației și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește dispozițiile comune FEDR, Fondului social european (FSE), Fondului de coeziune, Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime.

(3)

Ar trebui stabilite dispoziții specifice privind tipurile de activități care pot beneficia de sprijin din partea FEDR pentru a contribui la prioritățile de investiții din cadrul obiectivelor tematice stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. În același timp, ar trebui definite și clarificate activitățile care nu intră în domeniul de intervenție al FEDR, inclusiv investițiile destinate reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Pentru a evita finanțarea excesivă, respectivele investiții nu ar trebui să fie eligibile pentru sprijin din partea FEDR, întrucât acestea beneficiază deja de contribuții financiare prin aplicarea Directivei 2003/87/CE. Această excludere nu ar trebui să limiteze posibilitatea utilizării FEDR pentru a sprijini activitățile care nu sunt menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, chiar dacă respectivele activități sunt desfășurate de aceiași operatori economici și includ activități cum ar fi investițiile în eficiența energetică la nivelul rețelelor de termoficare, sistemele inteligente de distribuție, stocare și transmisie a energiei și măsurile care vizează reducerea poluării aerului, chiar dacă unul dintre efectele lor indirecte este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau dacă aceste activități sunt incluse în planul național menționat în Directiva 2003/87/CE.

(4)

Este necesar să se menționeze ce activități mai poate sprijini FEDR în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

(5)

FEDR ar trebui să contribuie la Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, asigurând astfel o mai mare concentrare a ajutorului acordat în temeiul FEDR asupra priorităților Uniunii. În funcție de categoria de regiuni susținută, sprijinul FEDR acordat în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă ar trebui să se concentreze pe cercetare și inovare, pe tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), pe întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și pe promovarea unei economii cu emisii scăzute de carbon. Respectiva concentrare tematică ar trebui să se realizeze la nivel național permițând totodată condiții flexibile la nivelul programelor operaționale și între diferitele categorii de regiuni. Concentrarea tematică ar trebui ajustată, după caz, pentru a ține seama de resursele Fondului de coeziune alocate în vederea susținerii priorităților de investiții legate de trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon și menționate în Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Gradul de concentrare tematică ar trebui să țină cont de nivelul de dezvoltare al regiunii, de contribuția resurselor Fondului de coeziune dacă este cazul, precum și de nevoile specifice ale regiunilor al căror PIB pe cap de locuitor utilizat drept criteriu de eligibilitate pentru perioada de programare 2007-2013 a reprezentat mai puțin de 75 % din PIB-ul mediu din UE-25 pentru perioada de referință, ale regiunilor care au intrat în faza de eliminare progresivă în perioada de programare 2007-2013 și ale anumitor regiuni de nivelul NUTS 2 formate exclusiv din state membre insulare sau din insule.

(6)

Sprijinul din partea FEDR în cadrul priorității de investiții „dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității” ar trebui să poată contribui la toate obiectivele tematice menționate în prezentul regulament.

(7)

Pentru a răspunde nevoilor specifice ale FEDR și în conformitate cu Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, este necesar să se stabilească, în cadrul fiecărui obiectiv tematic prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, acțiunile specifice FEDR în calitate de „priorități de investiții”. Respectivele priorități de investiții ar trebui să stabilească obiective detaliate și care să nu se excludă reciproc, la care FEDR trebuie să contribuie. Astfel de priorități de investiții ar trebui să stea la baza definirii, în cadrul programelor, a unor obiective specifice care să țină seama de necesitățile și de caracteristicile zonei vizate de program.

(8)

Este necesar să se promoveze inovarea și dezvoltarea IMM-urilor în domeniile emergente legate de provocările europene și regionale, cum ar fi industriile culturale și creative și serviciile inovatoare care reflectă noile cerințe la nivelul societății sau produse și servicii legate de îmbătrânirea demografică, îngrijiri și sănătate, ecoinovații, o economie cu emisii scăzute de carbon și eficiența resurselor.

(9)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, pentru a optimiza valoarea adăugată a investițiilor finanțate integral sau parțial din bugetul Uniunii în domeniul cercetării și inovării, se urmărește crearea de sinergii în special între funcționarea FEDR și a programului Orizont 2020 - Programul-cadru pentru cercetare și inovare, respectându-se, totodată, obiectivele distincte ale acestora.

(10)

Este important să se asigure că, la promovarea investițiilor în gestionarea riscurilor, se ține seama de riscurile specifice la nivel regional, transfrontalier și transnațional.

(11)

Pentru a maximiza contribuția lor la obiectivul de sprijinire a unei creșteri favorabile ocupării forței de muncă, activitățile care susțin turismul durabil, cultura și patrimoniul natural ar trebui să facă parte dintr-o strategie teritorială pentru anumite zone, inclusiv pentru reconversia regiunilor industriale aflate în declin. Sprijinul acordat acestor activități ar trebui să contribuie, de asemenea, la consolidarea inovării și a utilizării TIC, la IMM-uri, la mediu și utilizarea eficientă a resurselor sau la promovarea incluziunii sociale.

(12)

Pentru a promova mobilitatea regională sau locală sustenabilă sau pentru a reduce poluarea aerului și poluarea fonică, este necesar să se promoveze moduri de transport sănătoase, sustenabile și sigure. Investițiile în infrastructura aeroportuară sprijinită de FEDR ar trebui să promoveze transportul aerian sustenabil din punct de vedere al mediului, atunci când măresc, printre altele, mobilitatea regională prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T), inclusiv prin noduri multimodale.

(13)

Pentru a promova atingerea obiectivelor în materie de energie și climă stabilite de Uniune în cadrul Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, FEDR ar trebui să sprijine investițiile pentru promovarea eficienței energetice și a securității aprovizionării în statele membre, printre altele prin dezvoltarea unor sisteme inteligente de distribuție, stocare și transmisie a energiei, inclusiv prin integrarea generării distribuite a energiei din surse regenerabile. Pentru a-și satisface cerințele în materie de securitate a aprovizionării într-un mod consecvent cu țintele lor stabilite în temeiul Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a investi în infrastructură energetică compatibilă cu combinația energetică aleasă de ele.

(14)

Conceptul de IMM-uri care poate include întreprinderile din sectorul economiei sociale, ar trebui să fie interpretat în conformitate cu definiția prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, și anume în sensul includerii microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și a celor mijlocii în înțelesul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei (6).

(15)

Pentru a promova incluziunea socială și pentru a combate sărăcia, în special în comunitățile marginalizate, este necesar să se îmbunătățească accesul la serviciile sociale, culturale și de recreere prin furnizarea infrastructurilor la scară mică, ținând seama de nevoile specifice ale persoanelor cu handicap și ale persoanelor în vârstă.

(16)

Serviciile bazate pe comunitate ar trebui să acopere toate formele de servicii comunitare la domiciliu, bazate pe familie, rezidențiale și de alt tip care sprijină dreptul tuturor de a trăi în comunitate, respectând egalitatea de a alege, și care urmăresc prevenirea izolării sau segregării de comunitate.

(17)

Pentru a mări flexibilitatea și a reduce sarcinile administrative prin implementarea în comun, prioritățile de investiții ale FEDR și ale Fondului de coeziune în cadrul obiectivelor tematice corespunzătoare ar trebui aliniate.

(18)

Într-o anexă la prezentul regulament ar trebui să se stabilească un set comun de indicatori de realizare pentru a evalua progresul global înregistrat la nivelul Uniunii privind implementarea programelor. Respectivii indicatori ar trebui să corespundă priorității de investiție și tipului de acțiune sprijinite în temeiul prezentului regulament și al dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Indicatorii de realizare comuni ar trebui să fie completați cu indicatori de rezultat specifici programului și, după caz, cu indicatori de realizare specifici programului.

(19)

În cadrul dezvoltării urbane durabile, se consideră necesară susținerea acțiunilor integrate pentru a aborda provocările economice, sociale, climatice, demografice și de mediu care afectează zonele urbane, inclusiv zonele urbane funcționale, ținând cont în același timp de necesitatea promovării legăturilor dintre mediul urban și cel rural. Principiile de selecție a zonelor urbane în care se vor implementa acțiuni integrate de dezvoltare urbană durabilă și sumele indicative pentru acțiunile respective ar trebui prevăzute în acordul de parteneriat, alocându-se la nivel național cel puțin 5 % din resursele FEDR în acest scop. Domeniul de aplicare al oricărei delegări de sarcini către autoritățile urbane ar trebui decis de autoritatea de management în consultare cu autoritatea urbană.

(20)

Pentru a identifica sau a testa noi soluții care abordează aspecte referitoare la dezvoltarea urbană durabilă și care sunt relevante la nivelul Uniunii, FEDR ar trebui să sprijine acțiunile inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile.

(21)

Pentru a îmbunătăți consolidarea capacităților, colaborarea în rețea și schimbul de experiență dintre programele și organismele responsabile de implementarea strategiilor de dezvoltare urbană durabilă și a acțiunilor inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile și pentru a completa programele și organismele existente, este necesar să se instituie o rețea de dezvoltare urbană la nivelul Uniunii.

(22)

FEDR ar trebui să trateze problemele de accesibilitate și de depărtare de piețele importante cu care se confruntă regiunile cu o densitate foarte mică a populației, menționate în protocolul nr. 6 privind dispozițiile speciale pentru obiectivul nr. 6 în cadrul Fondurilor structurale din Finlanda și din Suedia anexat la Actul de aderare din 1994. De asemenea, ar trebui ca FEDR să abordeze dificultățile deosebite cu care se confruntă anumite insule, regiuni de frontieră, regiuni muntoase, și regiuni slab populate a căror situație geografică încetinește dezvoltarea, cu scopul de a încuraja dezvoltarea durabilă a acestor zone și regiuni.

(23)

O atenție deosebită ar trebui acordată regiunilor ultraperiferice, în special prin adoptarea de măsuri în temeiul articolului 349 din TFUE, în vederea extinderii, cu titlu excepțional, a domeniului de aplicare al contribuțiilor din FEDR pentru a îngloba finanțarea ajutoarelor pentru funcționare care urmăresc să compenseze costurile suplimentare datorate situației speciale din punct de vedere economic și social a acestor regiuni, situație agravată de handicapurile care rezultă din factorii menționați la articolul 349 din TFUE, respectiv izolarea, caracterul insular, suprafața mică, topografia și climatul defavorabil al acestor regiuni, precum și dependența lor economică față de un număr redus de produse, caracteristici permanente și combinate care împiedică în mod considerabil dezvoltarea acestor regiuni. Ajutoarele de funcționare acordate de statele membre în acest context sunt exceptate de la obligația de informare instituită la articolul 108 alineatul (3) din TFUE dacă, în momentul acordării, acestea îndeplinesc condițiile stabilite într-un regulament prin care se declară anumite categorii de ajutoare ca fiind compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din TFUE și care este adoptat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98 al Consiliului (7).

(24)

În concordanță cu concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013 și ținând seama de obiectivele speciale stabilite în TFUE în ceea ce privește regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE, statutul insulei Mayotte a fost schimbat ca urmare a Deciziei 2012/419/UE a Consiliului (8), aceasta devenind o nouă regiune ultraperiferică începând cu 1 ianuarie 2014. Pentru a înlesni și promova dezvoltarea rapidă și bine orientată a infrastructurilor din Mayotte, ar trebui să fie posibil FEDR ca, în mod excepțional, să se aloce cel puțin 50 % din FEDR din pachetul pentru Mayotte către cinci dintre obiectivele tematice stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(25)

Pentru a adăuga anumite elemente neesențiale în regulament, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește normele detaliate privind criteriile de selecție și gestionare a acțiunilor inovatoare. De asemenea, o astfel de competență ar trebui să i se delege Comisiei în ceea ce privește modificările anexei I la prezentul regulament, în cazuri justificate pentru a garanta evaluarea eficientă a progreselor înregistrate în implementarea programelor operaționale. Este deosebit de importantă realizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în etapa pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. Comisia, în momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(26)

Întrucât obiectivul prezentului Regulament, și anume consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale prin redresarea principalelor dezechilibre regionale din cadrul Uniunii nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere amploarea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni, de rămânerea în urmă a regiunilor defavorizate și de mijloacele financiare limitate de care dispun statele membre și regiunile, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană,. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, dispozițiile prezentului regulament nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acelui obiectiv.

(27)

Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Prin urmare, din motive de claritate, Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 ar trebui să fie abrogat. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să afecteze continuarea sau modificarea asistenței aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 sau al altei legislații aplicabile acelei asistențe la 31 decembrie 2013. Regulamentul respectiv sau acea altă legislație aplicabilă ar trebui să se aplice în continuare și după 31 decembrie 2013 asistenței sau operațiunilor în cauză până la finalizarea lor. Cererile de asistență prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 ar trebui să rămână valabile,

(28)

Pentru a permite aplicarea promptă a măsurilor prevăzute în prezentul regulament acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții comune

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește misiunile Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), domeniul de aplicare al sprijinului său în ceea ce privește obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și obiectivul de cooperare teritorială europeană, precum și dispoziții specifice privind sprijinul acordat din FEDR obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

Articolul 2

Misiunile FEDR

FEDR contribuie la finanțarea sprijinului care are drept scop consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, corectând principalele dezechilibre regionale din cadrul Uniunii prin dezvoltarea durabilă și ajustările structurale ale economiilor regionale, inclusiv prin reconversia regiunilor industriale aflate în declin și a regiunilor a căror dezvoltare prezintă întârzieri.

Articolul 3

Domeniul de aplicare al sprijinului din partea FEDR

(1)   FEDR sprijină următoarele activități, pentru a contribui la prioritățile de investiții menționate la articolul 5:

(a)

investițiile productive care contribuie la crearea și salvgardarea locurilor de muncă durabile, prin intermediul unor ajutoare directe pentru IMM-uri;

(b)

investițiile productive, indiferent de dimensiunea întreprinderii în cauză, care contribuie la prioritățile de investiții prevăzute la articolul 5 punctele (1) și (4) și, atunci când investițiile respective implică cooperarea dintre întreprinderi mari și IMM-uri, la articolul 5 punctul (2);

(c)

investițiile în infrastructuri care le oferă servicii de bază cetățenilor în domeniul energiei, al mediului, al transportului și al TIC;

(d)

investițiile în infrastructurile din domeniul social, al sănătății, al cercetării, al inovării, al afacerilor și al educației;

(e)

investițiile în dezvoltarea potențialului endogen prin intermediul investițiilor fixe în echipamente și infrastructuri la scară mică, inclusiv infrastructuri culturale și infrastructuri turistice sustenabile la scară mică, servicii pentru întreprinderi, sprijin pentru organisme de cercetare și inovare și investițiile în tehnologie și în cercetare aplicată în întreprinderi;

(f)

constituirea de rețele, cooperarea și schimbul de experiență între autorități regionale, locale, urbane și alte autorități publice competente, parteneri economici și sociali și organisme relevante care reprezintă societatea civilă menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, studii, acțiuni pregătitoare și consolidarea capacității.

(2)   În cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, FEDR poate sprijini și utilizarea în comun a instalațiilor și a resurselor umane, precum și a tuturor tipurilor de infrastructură, la nivel transfrontalier, în toate regiunile.

(3)   FEDR nu sprijină:

(a)

dezafectarea sau construirea de centrale nucleare;

(b)

investițiile care vizează o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale activităților enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE;

(c)

fabricarea, prelucrarea și comercializarea tutunului și a produselor din tutun;

(d)

întreprinderile aflate în dificultate, astfel cum sunt definite în normele Uniunii privind ajutoarele de stat;

(e)

investițiile în infrastructura aeroportuară, cu excepția celor legate de protecția mediului sau a celor însoțite de investițiile necesare pentru atenuarea ori reducerea impactului negativ al acestei infrastructuri asupra mediului.

Articolul 4

Concentrarea tematică

(1)   Obiectivele tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și prioritățile de investiții corespunzătoare stabilite la articolul 5 din prezentul regulament, la care FEDR poate contribui în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, sunt concentrate după cum urmează:

(a)

în regiunile mai dezvoltate:

(i)

cel puțin 80 % din resursele totale ale FEDR la nivel național sunt alocate pentru două sau mai multe dintre obiectivele tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf punctele 1, 2, 3 și 4din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și

(ii)

cel puțin 20 % din resursele totale ale FEDR la nivel național sunt alocate obiectivului tematic stabilit la articolul 9 primul paragraf punctul 4din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)

în regiunile de tranziție:

(i)

cel puțin 60 % din resursele totale ale FEDR la nivel național sunt alocate pentru două sau mai multe dintre obiectivele tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf punctele 1, 2, 3 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; și

(ii)

cel puțin 15 % din resursele totale ale FEDR la nivel național sunt alocate obiectivului tematic stabilit la articolul 9 primul paragraf punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(c)

în regiunile mai puțin dezvoltate:

(i)

cel puțin 50 % din resursele totale ale FEDR la nivel național sunt alocate pentru două sau mai multe dintre obiectivele tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf punctele 1, 2, 3 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013; și

(ii)

cel puțin 12 % din resursele totale ale FEDR la nivel național sunt alocate obiectivului tematic stabilit la articolul 9 primul paragraf punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

În sensul prezentului articol, regiunile al căror PIB pe cap de locuitor utilizat drept criteriu de eligibilitate pentru perioada de programare 2007-2013 a reprezentat mai puțin de 75 % din PIB-ul mediu din UE-25 pentru perioada de referință, precum și regiunile care au intrat în faza de eliminare progresivă în perioada de programare 2007-2013 dar care sunt eligibile în categoria regiunilor mai dezvoltate, astfel cum sunt menționate la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru perioada de programare 2014-2020, sunt considerate regiuni de tranziție.

În sensul prezentului articol, toate regiunile de nivelul NUTS 2 formate exclusiv din state membre insulare sau din insule care sunt parte a unor state membre care primesc sprijin din partea Fondului de coeziune și toate regiunile ultraperiferice sunt considerate regiuni mai puțin dezvoltate.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, procentul minim din FEDR alocat pentru o categorie de regiuni poate fi mai mic decât cel prevăzut la alineatul respectiv, cu condiția ca o astfel de reducere să fie compensată printr-o creștere alocată altor categorii de regiuni. Suma rezultată la nivel național din valorile pentru toate categoriile de regiuni, și anume pentru obiectivele tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf punctele 1, 2, 3 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 și cele stabilite la articolul 9 primul paragraf punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, nu este, în consecință, mai mică decât suma la nivel național rezultată din aplicarea procentelor minime din FEDR prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, resursele alocate din Fondul de coeziune pentru sprijinirea priorităților de investiții menționate la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1300/2013pot fi luate în calcul pentru atingerea procentelor minime prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctul (ii), litera (b) punctul (ii) și litera (c) punctul (ii) de la primul paragraf al alineatului (1) din prezentul articol. În acest caz, procentul prevăzut la litera (c) punctul (ii) de la primul paragraf al alineatului (1) din prezentul articol este majorat la 15 %. După caz, astfel de resurse se alocă diferitelor categorii de regiuni în mod proporțional, pe baza procentului populației din aceste regiuni în raport cu populația totală a statului membru în cauză.

Articolul 5

Priorități de investiții

FEDR sprijină următoarele priorități de investiții în cadrul obiectivelor tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 în conformitate cu nevoile de dezvoltare și cu potențialul de creștere menționate la articolul 15 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul menționat și stabilite în acordul de parteneriat:

1.

consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării prin:

(a)

îmbunătățirea infrastructurilor de cercetare și inovare (C&I) și a capacităților pentru a dezvolta excelența în materie de C&I și promovarea centrelor de competență, în special a celor de interes european;

(b)

promovarea investițiilor în C&I, dezvoltarea de legături și sinergii între întreprinderi, centrele de cercetare și dezvoltare și învățământul superior, în special promovarea investițiilor în dezvoltarea de produse și de servicii, transferul de tehnologii, inovarea socială, ecoinovarea și aplicațiile de servicii publice, stimularea cererii, crearea de rețele și de grupuri și inovarea deschisă prin specializarea inteligentă, precum și sprijinirea activităților de cercetare tehnologică și aplicată, liniilor-pilot, acțiunilor de validare precoce a produselor, capacităților de producție avansate și de primă producție, în special în domeniul tehnologiilor generice esențiale și difuzării tehnologiilor de uz general;

2.

îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC prin:

(a)

extinderea conexiunii în bandă largă și difuzarea rețelelor de mare viteză, precum și sprijinirea adoptării tehnologiilor emergente și a rețelelor pentru economia digitală;

(b)

dezvoltarea produselor și serviciilor TIC, a comerțului electronic și a cererii de TIC;

(c)

consolidarea aplicațiilor TIC pentru guvernare electronică, e-learning, incluziune digitală, cultură online și e-sănătate;

3.

îmbunătățirea competitivității IMM-urilor prin:

(a)

promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice a ideilor noi și prin încurajarea creării de noi întreprinderi, inclusiv prin intermediul pepinierelor de întreprinderi;

(b)

dezvoltarea și implementarea de noi modele de afaceri pentru IMM-uri, în special în ceea ce privește internaționalizarea;

(c)

sprijinirea creării și a extinderii unor capacități avansate de dezvoltare de produse și servicii;

(d)

sprijinirea capacității IMM-urilor de a crește pe piețele regionale, naționale și internaționale și de a se angaja în procesele de inovare;

4.

sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon în toate sectoarele prin:

(a)

promovarea producției și a distribuției de energie obținută din surse regenerabile de energie;

(b)

promovarea eficienței energetice și a utilizării energiilor regenerabile în întreprinderi;

(c)

sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice, și în sectorul locuințelor;

(d)

dezvoltarea și implementarea unor sisteme de distribuție inteligente care funcționează la niveluri de tensiune joasă și medie;

(e)

promovarea unor strategii cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritorii, în special pentru zonele urbane, inclusiv promovarea mobilității urbane multimodale durabile și a măsurilor de adaptare relevante pentru atenuare;

(f)

promovarea cercetării și inovării în domeniul tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon, precum și a adoptării acestora;

(g)

promovarea utilizării cogenerării cu randament ridicat a energiei termice și a energiei electrice, pe baza cererii de energie termică utilă;

5.

promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor prin:

(a)

sprijinirea investițiilor pentru adaptarea la schimbările climatice, inclusiv a abordărilor bazate pe ecosisteme;

(b)

promovarea investițiilor destinate abordării unor riscuri specifice, asigurarea rezistenței în fața dezastrelor și dezvoltarea unor sisteme de gestionare a dezastrelor;

6.

conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor prin:

(a)

investiții în sectorul deșeurilor pentru a îndeplini cerințele stabilite de acquis-ul Uniunii în domeniul mediului și pentru a răspunde la anumite nevoi identificate de statele membre pentru investiții care depășesc aceste cerințe;

(b)

investiții în sectorul apelor pentru a îndeplini cerințele stabilite de acquis-ul Uniunii în domeniul mediului și pentru a răspunde la anumite nevoi identificate de statele membre pentru investiții care depășesc aceste cerințe;

(c)

conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural;

(d)

protejarea și refacerea biodiversității și a solurilor, precum și promovarea unor servicii ecosistemice, inclusiv prin Natura 2000 și infrastructuri ecologice;

(e)

realizarea de acțiuni destinate îmbunătățirii mediului urban, revitalizării orașelor, regenerării și decontaminării terenurilor industriale dezafectate (inclusiv a zonelor de reconversie), reducerii poluării aerului și promovării măsurilor de reducere a zgomotului;

(f)

promovarea tehnologiilor inovatoare în vederea îmbunătățirii protecției mediului și a utilizării eficiente a resurselor în sectorul deșeurilor, al apei și în ceea ce privește solul, sau în vederea reducerii poluării aerului;

(g)

sprijinirea tranziției industriale către o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, promovarea unei creșteri ecologice, a ecoinovării și a managementului performanței de mediu în sectorul public și cel privat;

7.

promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore prin:

(a)

sprijinirea unui spațiu european unic al transporturilor de tip multimodal prin investiții în rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T);

(b)

stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multimodale;

(c)

dezvoltarea și îmbunătățirea unor sisteme de transport care respectă mediul, inclusiv a celor cu zgomot redus, și care au emisii reduse de carbon, inclusiv a căilor navigabile interioare și a sistemelor de transport maritim, a porturilor, a legăturilor multimodale și infrastructurilor aeroportuare, cu scopul de a promova mobilitatea durabilă la nivel regional și local;

(d)

dezvoltarea și reabilitarea de sisteme feroviare globale, interoperabile și de înaltă calitate, precum și promovarea măsurilor de reducere a zgomotului;

(e)

îmbunătățirea eficienței energetice și a securității aprovizionării prin dezvoltarea unor sisteme inteligente de distribuție, stocare și transmitere a energiei și prin integrarea descentralizării producției de energie din surse regenerabile;

8.

promovarea ocupării forței de muncă sustenabile și de calitate și sprijinirea mobilității forței de muncă prin:

(a)

sprijinirea constituirii de pepiniere de întreprinderi și sprijinirea investițiilor în favoarea activităților independente, a microîntreprinderilor și a înființării de întreprinderi;

(b)

sprijinirea unei creșteri favorabile ocupării forței de muncă, prin dezvoltarea potențialului endogen ca parte a unei strategii teritoriale pentru anumite zone, care să includă reconversia regiunilor industriale aflate în declin, precum și sporirea accesibilității și dezvoltarea resurselor naturale și culturale specifice;

(c)

sprijinirea inițiativelor locale în materie de dezvoltare și ajutorul pentru structurile care furnizează servicii de proximitate pentru a crea locuri de muncă, atunci când aceste inițiative nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10);

(d)

investiții în infrastructurile destinate serviciilor de ocupare a forței de muncă;

9.

promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare prin:

(a)

investiții în infrastructurile sanitare și sociale care contribuie la dezvoltarea la nivel național, regional și local, reducând inegalitățile în materie de sănătate, promovând incluziunea socială prin îmbunătățirea accesului la servicii sociale, culturale și de recreare, precum și trecerea de la serviciile instituționale la serviciile prestate de colectivitățile locale;

(b)

oferirea de sprijin pentru revitalizarea fizică, economică și socială a comunităților defavorizate din regiunile urbane și rurale;

(c)

oferirea de sprijin întreprinderilor sociale;

(d)

efectuarea de investiții în contextul strategiilor de dezvoltare locală aflate sub responsabilitatea comunității;

10.

investițiile în educație, în formare, inclusiv în formare profesională pentru dobândirea de competențe și pentru învățarea pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și de formare;

11.

consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a persoanelor interesate și a unei administrații publice eficiente prin acțiuni menite să dezvolte capacitatea instituțională și eficiența administrațiilor și serviciilor publice vizate de implementarea FEDR, precum și prin sprijinirea acțiunilor din cadrul FSE de consolidare a capacității instituționale și a eficienței administrației publice.

Articolul 6

Indicatori privind obiectivul referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă

(1)   Se utilizează indicatori comuni de realizare, astfel cum sunt prevăzuți în anexa I la prezentul regulament, indicatori de rezultat specifici fiecărui program și, după caz, indicatori de realizare specifici fiecărui program, în conformitate cu articolul 27 alineatul (4), cu articolul 96 alineatul (2) litera (b) punctele (i) și (iv) și litera (c) punctele (ii) și (iv) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(2)   Pentru indicatorii de realizare comuni și indicatorii de realizare specifici programului, valorile de referință se stabilesc la zero. Se fixează valori-țintă cuantificate cumulative pentru acești indicatori, pentru anul 2023.

(3)   Pentru indicatorii de rezultat specifici programului, care se referă la priorități de investiții, valorile de referință se stabilesc utilizând datele cele mai recente disponibile și se fixează ținte pentru anul 2023. Țintele pot fi exprimate în termeni cantitativi sau calitativi.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a modifica lista indicatorilor comuni de realizare stabilită în anexa I, pentru a face ajustări, în cazurile care se impun, pentru a asigura evaluarea eficientă a evoluției implementării programelor operaționale.

CAPITOLUL II

Dispoziții specifice privind tratarea caracteristicilor teritoriale speciale

Articolul 7

Dezvoltarea urbană durabilă

(1)   În cadrul programelor operaționale, FEDR sprijină dezvoltarea urbană durabilă prin strategii care stabilesc acțiuni integrate pentru a aborda provocări economice, sociale, climatice, demografice și de mediu care afectează zonele urbane, ținând seama de nevoia de a promova legăturile dintre zonele urbane și cele rurale.

(2)   Dezvoltarea urbană durabilă este realizată prin investițiile teritoriale integrate menționate la articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau printr-un program operațional specific sau printr-o axă prioritară specifică în conformitate cu articolul 96 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(3)   Ținând seama de situația sa teritorială specifică, fiecare stat membru stabilește, în cadrul acordului său de parteneriat, principiile de selectare a zonelor urbane în care trebuie implementate acțiuni integrate în favoarea dezvoltării urbane durabile, precum și valoarea orientativă a alocării anuale pentru aceste acțiuni la nivel național.

(4)   Cel puțin 5 % din resursele FEDR atribuite la nivel național în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă sunt alocate acțiunilor integrate în favoarea dezvoltării urbane durabile unde orașele, organismele sub-regionale sau cele locale responsabile pentru implementarea strategiilor urbane durabile („autorități urbane”) sunt responsabile pentru sarcinile legate cel puțin de selectarea operațiunilor în conformitate cu articolul 123 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau, acolo unde este cazul, în conformitate cu articolul 123 alineatul (7) din regulamentul respectiv. Suma indicativă care urmează să fie dedicată obiectivelor de la alineatul (2) din prezentul articol este stabilită în programul operațional sau programele operaționale în cauză.

(5)   Autoritatea de management stabilește, după consultarea autorității urbane, domeniul de aplicare al sarcinilor care urmează să fie îndeplinite de autoritățile urbane legate de gestionarea acțiunilor integrate pentru dezvoltarea urbană durabilă. Autoritatea de management își consemnează decizia oficial în scris. Autoritatea de management poate să-și rezerve dreptul de a face o verificare finală a eligibilității operațiunilor înainte de aprobare.

Articolul 8

Acțiuni inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile

(1)   La inițiativa Comisiei, FEDR poate sprijini acțiuni inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile în conformitate cu articolul 92 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Aceste acțiuni includ studii și proiecte-pilot care permit identificarea sau testarea unor noi soluții care abordează aspecte legate de dezvoltarea urbană durabilă și care sunt relevante la nivelul Uniunii. Comisia încurajează implicarea partenerilor relevanți din categoriile menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru pregătirea și implementarea acțiunilor inovatoare.

(2)   Prin derogare de la articolul 4 din prezentul regulament, acțiunile inovatoare pot sprijini toate activitățile necesare pentru realizarea obiectivelor tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și prioritățile de investiții corespunzătoare prevăzute la articolul 5 din prezentul regulament.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 prin care stabilește norme detaliate privind principiile aplicabile procedurilor de selecție și de gestionare a acțiunilor inovatoare care urmează să fie sprijinite de către FEDR în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 9

Rețeaua de dezvoltare urbană

(1)   Comisia stabilește, în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, o rețea de dezvoltare urbană pentru a promova consolidarea capacităților, colaborarea în rețea și schimbul de experiențe la nivelul Uniunii între autoritățile urbane responsabile pentru implementarea strategiilor de dezvoltare urbană durabilă în conformitate cu articolul 7 alineatele (4) și (5) din prezentul regulament și autoritățile responsabile pentru acțiunile inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament.

(2)   Activitățile rețelei de dezvoltare urbană sunt complementare cu activitățile întreprinse în cadrul cooperării interregionale în temeiul articolului 2 punctul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

Articolul 10

Zone afectate de un handicap natural sau demografic

Programele operaționale cofinanțate de FEDR care vizează zonele afectate de un handicap natural sau demografic grav și permanent, prevăzute la articolul 121 punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, acordă o atenție deosebită abordării dificultăților specifice cu care se confruntă acele zone.

Articolul 11

Regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației

Articolul 4 nu se aplică alocării adiționale specifice pentru regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației. Respectiva alocare este atribuită obiectivelor tematice menționate la articolul 9 primul paragraf punctele 1, 2, 3, 4 și 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 12

Regiunile ultraperiferice

(1)   Articolul 4 nu se aplică alocării adiționale specifice destinate regiunilor ultraperiferice. Respectiva alocare este utilizată pentru compensarea costurilor suplimentare legate de caracteristicile și constrângerile specifice menționate la articolul 349 din TFUE cu care se confruntă regiunile ultraperiferice, sprijinind:

(a)

obiectivele tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)

serviciile de transport de mărfuri și un ajutor pentru demararea serviciilor de transport;

(c)

operațiunile legate de constrângerile de stocare, de supradimensionare și de întreținere a instrumentelor de producție, precum și de lipsa de capital uman pe piața locală.

(2)   Alocarea adițională specifică menționată la alineatul (1) poate fi utilizată, de asemenea, pentru a contribui la finanțarea ajutoarelor de funcționare și a cheltuielilor care acoperă obligații și contracte de servicii publice în regiunile ultraperiferice.

(3)   Suma la care se aplică rata de cofinanțare este proporțională cu costurile suplimentare menționate la alineatul (1) suportate de beneficiar numai în cazul ajutoarelor de funcționare și al cheltuielilor care cuprind obligații și contracte de servicii publice, dar poate cuprinde totalul costurilor eligibile în cazul cheltuielilor pentru investiții.

(4)   Alocarea adițională specifică menționată la alineatul (1) din prezentul articol nu este utilizată pentru a sprijini:

(a)

operațiunile care implică produsele încadrate în anexa I la TFUE;

(b)

ajutoarele pentru transportul de persoane, autorizate în conformitate cu articolul 107 alineatul (2) litera (a) din TFUE;

(c)

scutirile fiscale și de sarcini sociale.

(5)   Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (b), FEDR poate sprijini investițiile productive în întreprinderile din regiunile ultraperiferice, indiferent de dimensiunea întreprinderilor respective.

(6)   Articolul 4 nu se aplică componentei FEDR din pachetul alocat pentru Mayotte, ca regiune ultraperiferică în sensul articolului 349 TFUE, și cel puțin 50 % din această componentă din FEDR se atribuie obiectivelor tematice stabilite la articolul 9 primul paragraf punctele 1, 2, 3, 4 și 6 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

CAPITOLUL III

Dispoziții finale

Articolul 13

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea, inclusiv anularea totală sau parțială, a unei asistențe aprobate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 sau cu altă legislație aplicabilă acelei asistențe la 31 decembrie 2013.Respectivul regulament sau acea altă legislație aplicabilă va continua să se aplice și după 31 decembrie 2013 acelei asistențe sau operațiunilor în cauză până la finalizarea lor. În înțelesul prezentului alineat termenul de asistență acoperă programele operaționale și proiectele majore.

(2)   Cererile de asistență prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 rămân valabile.

Articolul 14

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (4) și articolul 8 alineatul (3) se conferă Comisiei de la 21 decembrie 2013 până la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (4) și articolul 8 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (4) și articolul 8 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15

Abrogarea

Fără a aduce atingere articolului 13 din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 16

Reexaminarea

Parlamentul European și Consiliul reexaminează prezentul regulament până la 31 decembrie 2020, în conformitate cu articolul 177 din TFUE.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 12 alineatul (6) se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŠADŽIUS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 44.

(2)  JO C 225, 27.7.2012, p. 114.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 281 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (JO L 142, 14.5.1998, p. 1).

(8)  Decizia 2012/419/UE a Consiliului European din 11 iulie 2012 de modificare a statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (JO L 204, 31.7.2012, p. 131).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1783/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 1).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 470 din prezentul Jurnal Oficial).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (A se vedea pagina 259 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXA I

INDICATORI DE REALIZARE COMUNI PRIVIND SPRIJINUL FEDR ÎN CADRUL OBIECTIVULUI REFERITOR LA INVESTIȚIILE PENTRU CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI LOCURI DE MUNCĂ (ARTICOLUL 6)

 

UNITATE

DENUMIRE

Investiție productivă

 

întreprinderi

Număr de întreprinderi care beneficiază de sprijin

 

întreprinderi

Număr de întreprinderi care beneficiază de granturi

 

întreprinderi

Număr de întreprinderi care beneficiază de sprijin financiar, altul decât granturile

 

întreprinderi

Număr de întreprinderi care beneficiază de sprijin nefinanciar

 

întreprinderi

Numărul de noi întreprinderi care beneficiază de sprijin

 

EUR

Investiții private combinate cu sprijinul public pentru întreprinderi (granturi)

 

EUR

Investiții private combinate cu sprijinul public pentru întreprinderi (altele decât granturile)

 

echivalent normă întreagă

Creșterea ocupării forței de muncă în întreprinderile sprijinite

Turism sustenabil

vizite/an

Creșterea numărului preconizat de vizite la obiectivele de patrimoniu cultural și natural și la atracțiile care beneficiază de sprijin

Infrastructuri TIC

gospodării

Noi gospodării care au acces la bandă largă de cel puțin 30 Mbps

Transport

Cale ferată

kilometri

Lungimea totală a noii linii de cale ferată din care: TEN-T

kilometri

Lungimea totală a liniei de cale ferată renovate sau modernizate din care: TEN-T

Drumuri

kilometri

Lungimea totală a drumurilor construite recent din care: TEN-T

kilometri

Lungimea totală a drumurilor renovate sau modernizate din care: TEN-T

Transport urban

kilometri

Lungimea totală a liniilor de tramvai și de metrou noi sau îmbunătățite

Căi navigabile interioare

kilometri

Lungimea totală a căilor navigabile interioare îmbunătățite sau nou-create

Mediu

Deșeuri solide

tone/an

Capacitate suplimentară de reciclare a deșeurilor

Alimentare cu apă

persoane

Populație suplimentară care beneficiază de o mai bună alimentare cu apă

Epurarea apelor uzate

echivalent populație

Populație suplimentară care beneficiază de o mai bună epurare a apelor uzate

Prevenirea și gestionarea riscurilor

persoane

Populație care beneficiază de măsuri de protecție împotriva inundațiilor

persoane

Populație care beneficiază de protecție împotriva incendiilor forestiere și de alte măsuri de protecție

Reabilitarea solului

hectare

Suprafața totală de sol reabilitat

Natură și biodiversitate

hectare

Suprafața habitatelor sprijinite în vederea obținerii unui stadiu de conservare mai bun

Cercetare, inovare

 

echivalent normă întreagă

Număr de noi cercetători în entitățile cărora li s-a acordat sprijin

 

echivalent normă întreagă

Număr de cercetători care lucrează într-un mediu cu infrastructuri de cercetare îmbunătățite

 

întreprinderi

Număr de întreprinderi care cooperează cu instituții de cercetare

 

EUR

Investiții private combinate cu sprijinul public pentru proiecte de inovare sau de C&D

 

întreprinderi

Număr de întreprinderi cărora li s-a acordat sprijin în vederea introducerii de produse noi pe piață

 

întreprinderi

Număr de întreprinderi cărora li s-a acordat sprijin în vederea introducerii de produse noi pentru întreprindere

Energie și schimbări climatice

Energie din surse regenerabile

MW

Capacitate suplimentară de producție de energie din surse regenerabile

Eficiență energetică

gospodării

Numărul de gospodării cu o clasificare mai bună a consumului de energie

 

kWh/an

Scăderea consumului primar anual de energie al clădirilor publice

 

utilizatori

Număr de utilizatori de energie suplimentari conectați la rețele inteligente

Reducerea gazelor cu efect de seră

echivalent tone de CO2

Scădere anuală estimată a gazelor cu efect de seră

Infrastructuri sociale

Îngrijirea copiilor și educația

persoane

Capacitatea infrastructurilor de îngrijire a copiilor sau de educație care beneficiază de sprijin

Sănătate

persoane

Populația acoperită de servicii de sănătate îmbunătățite

Indicatori specifici pentru dezvoltarea urbană

 

persoane

Populație care trăiește în zonele cu strategii de dezvoltare urbană integrate

 

metri pătrați

Spații deschise create sau reabilitate în zonele urbane

 

metri pătrați

Clădiri publice sau comerciale construite sau renovate în zonele urbane

 

unități de locuințe

Locuințe reabilitate în zonele urbane


ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1080/2006

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 6

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 17

Articolul 18

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 22

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 23

Articolul 15

Articolul 24

Articolul 16

Articolul 25

Articolul 17


Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziune

Parlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/303


REGULAMENTUL (UE) NR. 1302/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 175 al treilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1);

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Comisia a adoptat, la 29 iulie 2011, un raport pentru Parlamentul European și pentru Consiliu privind aplicarea respectivului regulament. În raportul respectiv, Comisia și-a anunțat intenția de a propune un număr restrâns de modificări la Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 pentru a facilita instituirea și funcționarea GECT-urilor, precum și intenția de a de a propune clarificarea anumitor dispoziții existente. Obstacolele din calea înființării de noi GECT-uri ar trebui eliminate, menținând, în același timp, continuitatea și facilitând funcționarea celor existente, ceea ce ar permite astfel o utilizare mai extinsă a GECT-urilor și ar contribui la o mai bună coerență politică și cooperare între organismele publice fără a crea sarcini suplimentare pentru administrațiile naționale sau ale Uniunii.

(2)

Înființarea unei GECT este o problemă care ar trebui decisă de către membrii săi și de autoritățile naționale ale acestora și nu este asociată în mod automat cu niciun avantaj juridic sau financiar la nivelul Uniunii.

(3)

Tratatul de la Lisabona a adăugat dimensiunea teritorială la politica de coeziune și a înlocuit termenul de „Comunitate” cu cel de „Uniune”. Prin urmare, noua terminologie ar trebui să fie introdusă în Regulamentul (CE) nr. 1082/2006.

(4)

GECT-urile au potențialul de a intensifica promovarea și realizarea unei dezvoltări armonioase a Uniunii în ansamblu și a coeziunii economice, sociale și teritoriale a regiunilor sale în special și de a contribui la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii („Strategia Europa 2020”). De asemenea, GECT-urile pot contribui în mod pozitiv la reducerea barierelor din calea cooperării teritoriale dintre regiunile care suferă din cauza unor handicapuri naturale sau demografice severe și permanente, printre care situația specifică a regiunilor ultraperiferice, și pot fi utile în ceea ce privește consolidarea cooperării dintre țările terțe, țările și teritoriile de peste mări („TTPM”) și regiunile frontaliere ale Uniunii, inclusiv prin utilizarea programelor de cooperare externă ale Uniunii.

(5)

Experiența de până acum privind înființarea GECT-urilor arată că GECT ca instrument juridic este utilizat, de asemenea, pentru cooperarea în contextul politicilor Uniunii, altele decât politica în domeniul coeziunii, inclusiv punerea în aplicare de programe sau componente de programe cu sprijin financiar din partea Uniunii, altele decât în temeiul politicii de coeziune. Eficiența și eficacitatea GECT ar trebui să fie consolidate prin extinderea naturii GECT-urilor, prin eliminarea barierelor persistente și facilitarea instituirii și a funcționării GECT-urilor, păstrând totodată posibilitatea ca statele membre să limiteze acțiunile pe care GECT-urile le pot derula fără sprijinul financiar din partea Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, GECT dispun, în fiecare stat membru, de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul dreptului național, inclusiv posibilitatea de a încheia acorduri cu alte GECT-uri sau cu alte entități juridice, în scopul realizării de proiecte de cooperare comune pentru a asigura, printre altele, o funcționare mai eficientă a strategiilor macroregionale.

(6)

Prin definiție, GECT-urile funcționează în mai mult de un stat membru. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 prevede posibilitatea ca statutul și convenția GECT să determine legea aplicabilă privind anumite chestiuni. Ar trebui clarificate cazurile în care aceste declarații acordă prioritate, în cadrul ierarhiei dreptului aplicabil stabilit în regulamentul respectiv, dreptului național al statului membru în care GECT își are sediul. În același timp, dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 privind dreptul aplicabil ar trebui să fie extinse la actele și activitățile unei GECT care fac obiectul controlului juridic al statelor membre în fiecare caz individual.

(7)

Ca urmare a statuturilor diferite ale organismelor locale și regionale din statele membre, competențele care sunt regionale de o parte a frontierei pot fi naționale de cealaltă parte a frontierei, în special în statele membre mai mici sau centralizate. Prin urmare, autoritățile naționale ar trebui să poată deveni membri ai unei GECT alături de statul membru.

(8)

Având în vedere că Regulamentul (CE) nr. 1082/2006permite ca organismele de drept privat să poată deveni membre ale unei GECT, cu condiția ca acestea să fie considerate ca fiind „organisme de drept public” astfel cum sunt definite în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), ar trebui să fie posibil ca GECT să fie utilizată în viitor pentru gestionarea în comun a serviciilor publice, cu un accent deosebit pe serviciile de interes economic general sau pe infrastructuri. Prin urmare, alți actori de drept privat sau public ar trebui să poată deveni, de asemenea, membri ai GECT. În consecință, „întreprinderile publice”, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), precum și întreprinderile responsabile cu furnizarea de servicii de interes economic general în domenii precum educația și formarea, îngrijirile medicale, nevoile sociale asociate sănătății și îngrijirilor pe termen lung, îngrijirea copiilor, accesul și reintegrarea pe piața muncii, locuințele sociale și sprijinirea și incluziunea socială a grupurilor vulnerabile, ar trebui să fie, de asemenea, reglementate.

(9)

Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 nu conține norme detaliate referitoare la participarea entităților din țări terțe la o GECT instituită în conformitate cu respectivul regulament, și anume între membri din cel puțin două state membre. Dată fiind continuarea alinierii normelor care reglementează cooperarea dintre unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe, cu preponderență în contextul cooperării transfrontaliere în temeiul Instrumentului european de vecinătate (IEV și al Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II), precum și în contextul finanțării complementare din Fondul european pentru dezvoltare (FED) și al cooperării transnaționale în temeiul obiectivului de cooperare teritorială europeană, conform căruia alocările din IEV și IPA II vor fi transferate pentru a le comasa cu alocările din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) în temeiul programelor comune de cooperare, ar trebui prevăzută explicit participarea membrilor din țări terțe învecinate cu un stat membru, inclusiv cu regiunile sale ultraperiferice, la GECT constituite între cel puțin două state membre. Această posibilitate ar trebui să existe în cazul în care dreptul unei țări terțe sau acordurile dintre cel puțin un stat membru participant și o țară terță o permite.

(10)

Pentru a întări coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii și a consolida astfel mai ales eficacitatea cooperării teritoriale, inclusiv una sau mai multe dimensiuni ale cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale dintre membrii unei GECT, ar trebui să fie permisă participarea la o GECT a țărilor terțe învecinate cu un stat membru, inclusiv cu regiunile sale ultraperiferice. Prin urmare, în cazul în care sunt cofinanțate de Uniune, operațiunile din cadrul programelor de cooperare teritorială europeană ar trebui să urmărească în continuare obiective ale politicii de coeziune ale Uniunii, chiar dacă sunt puse în aplicare, parțial sau integral, în afara teritoriului Uniunii și, în consecință, activitățile unei GECT se desfășoară, cel puțin într-o măsură oarecare, și în afara teritoriului Uniunii. În acest context și în cazul în care este relevant, contribuția pe care o au activitățile unei GECT care are și membri din țări terțe învecinate cu cel puțin un stat membru, inclusiv cu regiunile sale ultraperiferice, la obiectivele politicilor aferente acțiunilor externe ale Uniunii, cum ar fi cooperarea pentru dezvoltare sau obiectivele de cooperare economică, financiară și tehnică, rămâne pur accesorie, deoarece centrul de greutate al programelor de cooperare vizate și, prin urmare, activitățile GECT respective ar trebui să coincidă cu obiectivele politicii de coeziune a Uniunii. Prin urmare, orice obiective de cooperare pentru dezvoltare sau de cooperare economică, financiară și tehnică dintre un singur stat membru, inclusiv regiunile sale ultraperiferice, și una sau mai multe țări terțe nu fac decât să completeze obiectivele de cooperare teritorială, bazate pe politica de coeziune, dintre statele membre, inclusiv regiunile ultraperiferice ale acestora. De aceea, articolul 175 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) reprezintă un temei juridic suficient pentru adoptarea prezentului regulament.

(11)

În urma autorizării participării autorităților și organizațiilor naționale, regionale, subregionale și locale, precum și, după caz, a altor organisme sau instituții (inclusiv prestatori de servicii publice) dintr-o TTPM la o GECT, pe baza Deciziei 2013/755/UE a Consiliului (6) și ținând cont de faptul că se intenționează, pentru perioada de programare 2014-2020, ca o alocare financiară suplimentară specială în temeiul cadrului financiar multianual să consolideze cooperarea dintre regiunile ultraperiferice ale Uniunii cu țările terțe învecinate și cu unele TTPM enumerate în anexa II la TFUE și care sunt învecinate cu acele regiuni ultraperiferice, GECT ca instrument juridic ar trebui, de asemenea, să fie accesibil membrilor din TTPM. Pentru securitate juridică și transparență, ar trebui instituite proceduri de aprobare speciale pentru aderarea membrilor dintr-o TTPM la o GECT, inclusiv, în această privință, după caz, norme speciale privind dreptul aplicabil GECT relevante care are membri dintr-o TTPM.

(12)

Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 face distincție între convenția de stabilire a elementelor constitutive ale viitoarei GECT și statutul care definește elementele de punere în aplicare. Cu toate acestea, în temeiul regulamentului respectiv, statutul trebuie să conțină toate dispozițiile convenției. Deși atât convenția cât și statutul se transmit statelor membre, acestea reprezintă documente distincte și procedura de aprobare ar trebui să fie limitată la convenție. În plus, unele dintre elemente acoperite în prezent de statut ar trebui să fie reglementate în viitor de convenție.

(13)

Experiența dobândită din constituirea de GECT-uri arată că termenul de trei luni pentru procedura de aprobare de către un stat membru a fost rareori respectat. Termenul respectiv ar trebui, prin urmare, extins la șase luni. Pe de altă parte, pentru a asigura securitatea juridică după acest termen, convenția ar trebui să se considere a fi aprobată prin acord tacit, după caz, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre vizate, inclusiv cu cerințele constituționale ale acestora. Cu toate acestea, statul membru în care urmează să fie situat sediul propus al GECT ar trebui să aprobe convenția în mod oficial. Deși statele membre ar trebui să poată aplica norme naționale privind procedura pentru aprobarea participării la GECT a unui membru potențial sau să poată crea norme specifice în cadrul normelor naționale de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006, derogările de la dispoziția privind acordul tacit după expirarea termenului de șase luni ar trebui să fie excluse, cu excepția cazului în care există dispoziții în acest sens în prezentul regulament.

(14)

Ar trebui să fie specificate motivele pentru care un stat membru nu aprobă participarea unui membru potențial sau convenția. Cu toate acestea, orice drept național care solicită aplicarea altor norme și proceduri decât cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 nu ar trebui luat în considerare atunci când se decide asupra respectivei aprobări.

(15)

Având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 nu se poate aplica în țări terțe, statul membru în care se propune stabilirea sediului GECT, atunci când aprobă participarea membrilor potențiali din țări terțe constituiți în conformitate cu dreptul acelor țări terțe, se încredințează, în consultare cu celelalte state membre în cauză, și anume statele membre în baza dreptului cărora au fost constituiți alți membri potențiali ai GECT, că țările terțe au aplicat proceduri și condiții echivalente celor din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 sau au acționat în conformitate cu acordurile bilaterale sau multilaterale internaționale încheiate între statele membre ale Consiliului Europei, fie că sunt sau nu și state membre ale Uniunii, pe baza Convenției-cadru europene privind cooperarea transfrontalieră a colectivităților sau autorităților teritoriale semnată la Madrid la 21 mai 1980 și a protocoalelor adiționale adoptate în temeiul acesteia. În ceea ce privește implicarea mai multor state membre ale Uniunii și a uneia sau mai multor țări terțe, acest lucru ar trebui să fie suficient ca un astfel de acord să fi fost încheiat între respectiva țară terță și un stat membru al Uniunii participant.

(16)

Pentru a încuraja aderarea de membri noi la o GECT existentă, procedura de modificare a convențiilor în asemenea cazuri ar trebui să fie simplificată. În consecință, în cazul unui nou membru dintr-un stat membru care a aprobat deja convenția, astfel de modificări nu ar trebui să fie comunicate tuturor statelor membre participante, ci doar statului membru în conformitate cu dreptul căruia este înființat noul membru potențial și statului membru în care este situat sediul GECT. Orice modificare ulterioară a convenției ar trebui notificată tuturor statelor membre vizate. Totuși, această simplificare a procedurii de modificare nu ar trebui să se aplice în cazul unui nou membru potențial dintr-un stat membru care încă nu a aprobat convenția sau dintr-o țară terță sau teritoriu de peste mări, deoarece este necesar să se permită tuturor statelor membre participante să verifice dacă o astfel de aderare este în conformitate cu interesul lor public sau ordinea lor publică.

(17)

Date fiind legăturile dintre statele membre și TTPM, ar trebui ca procedurile de aprobare a participării membrilor potențiali din TTPM să implice statele membre respective. În conformitate cu relația de guvernanță specifică dintre statul membru și TTPM, ar trebui ca statul membru fie să aprobe participarea membrului potențial din TTPM, fie să ofere statului membru în care se propune stabilirea sediului GECT o confirmare scrisă a faptului că autoritățile competente din TTPM au aprobat participarea membrului potențial în conformitate cu condiții și proceduri echivalente celor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1082/2006. Aceeași procedură ar trebui aplicată în cazul unui membru potențial dintr-o TTPM care dorește să se alăture unei GECT existente.

(18)

Având în vedere că statutul nu va conține toate dispozițiile convenției, atât convenția, cât și statutul ar trebui să fie înregistrate și/sau publicate. În plus, din motive de transparență, un anunț privind decizia de constituire a unei GECT ar trebui să fie publicat în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Din motive de coerență, acest anunț ar trebui să cuprindă informațiile prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament.

(19)

Scopul unei GECT ar trebui să fie extins astfel încât să acopere facilitarea și promovarea cooperării teritoriale în general, inclusiv planificarea strategică și gestionarea problemelor regionale și locale, în conformitate cu politica de coeziune și celelalte politici ale Uniunii, contribuind astfel la strategia Europa 2020 sau la punerea în aplicare a strategiilor macroregionale. Prin urmare, o GECT ar trebui să fie în măsură să pună în aplicare operațiuni cu sprijin financiar din alte surse decât politica de coeziune a Uniunii. În plus, fiecare membru din fiecare stat membru sau țară terță reprezentate ar trebui să dețină toate competențele necesare pentru funcționarea eficientă a unei GECT„, cu excepția cazului în care statul membru sau țara terță aprobă participarea unui membru constituit în temeiul dreptului său național chiar și atunci când acel membru nu are competență pentru exercitarea tuturor atribuțiilor precizate în convenție.

(20)

GECT ca instrument juridic nu este destinat să eludeze cadrul oferit de acquis-ul Consiliului Europei care oferă diferite posibilități și cadre care permit autorităților regionale și locale să asigure o cooperare transfrontalieră, inclusiv recentele grupări euroregionale de cooperare (7) și nici nu furnizează un ansamblu de norme comune specifice care ar reglementa în mod uniform ansamblul acestor dispoziții în întreaga Uniune.

(21)

Atât atribuțiile specifice ale unei GECT, cât și posibilitatea statelor membre de a limita acțiunile pe care GECT-urile le pot realiza fără sprijin financiar din partea Uniunii ar trebui să fie aliniate la dispozițiile care reglementează FEDER, Fondul Social European și fondul de coeziune în perioada de programare 2014-2020.

(22)

Cu toate că este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 că atribuțiile unei GECT nu vizează, printre altele, „competențele de reglementare” care pot avea consecințe juridice diferite în state membre diferite, o adunare a unei GECT ar trebui să poată defini, în cazul în care convenția prevede în mod expres acest lucru și în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul național, clauzele și condițiile de utilizare a unui element de infrastructură gestionată de GECT sau clauzele și condițiile conform cărora poate fi prestat un serviciu de interes economic general, inclusiv tarifele și onorariile care trebuie plătite de utilizatori.

(23)

Ca o consecință a deschiderii GECT către membri din țări terțe sau TTPM, convenția ar trebui să specifice modalități de implicare a acestora.

(24)

Convenția ar trebui să cuprindă, în plus față de o trimitere la legea aplicabilă în general, astfel cum se prevede la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, și o listă cu normele Uniunii și naționale care se aplică GECT. În plus, ar trebui să fie posibil ca dreptul național să fie cel al statului membru în care organele GECT își exercită competențele, în special în cazul personalului care lucrează sub responsabilitatea directorului și care este situat într-un stat membru, altul decât statul membru în care își are sediul GECT. Convenția ar trebui să enumere și reglementările din dreptul Uniunii și dreptul național aplicabile și direct relevante pentru activitățile GECT desfășurate în cadrul atribuțiilor specificate în convenție, inclusiv în cazul în care GECT administrează servicii publice de interes general sau infrastructuri.

(25)

Prezentul regulament nu ar trebui să reglementeze probleme legate de achizițiile publice transfrontaliere întâlnite de către GECT.

(26)

Având în vedere importanța normelor aplicabile personalului GECT, precum și a principiilor care reglementează modalitățile de gestionare a personalului și cele legate de procedurile de recrutare, convenția, și nu statutul,ar trebui să indice respectivele norme și principii. Ar trebui ca în convenție să poată fi stipulate opțiuni diferite cu privire la alegerea normelor aplicabile personalului GECT. Dispozițiile specifice privind gestionarea personalului și procedurile de recrutare ar trebui să fie abordate în statut.

(27)

Statele membre ar trebui să exploateze în continuare posibilitățile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (8) de a prevedea de comun acord derogări de la stabilirea dreptului aplicabil conform respectivului regulament, în interesul anumitor persoane sau categorii de persoane și să considere că personalul GECT reprezintă o astfel de categorie de persoane.

(28)

Având în vedere importanța clauzelor privind răspunderea membrilor unui GECT, convenția, și nu statutul, ar trebui să menționeze clauzele respective..

(29)

În cazul în care o GECT are ca obiectiv exclusiv gestionarea unui program de cooperare sau o parte a acestuia sprijinit de FEDER sau în cazul în care o GECT are drept obiect cooperarea sau rețelele interregionale, nu ar trebui să fie necesare informații privind teritoriul pe care GECT își poate desfășura atribuțiile sale. În primul caz, limitele teritoriului ar trebui definite și modificate, dacă este cazul, în cadrul programului de cooperare relevant. În cel de-al doilea caz, deși privește în principal activități imateriale, cerința pentru astfel de informații ar periclita aderarea de noi membri la cooperarea interregională sau la rețelele interregionale.

(30)

Diferitele modalități de control al gestionării fondurilor publice, pe de o parte, și de audit al conturilor GECT, pe de altă parte, ar trebui clarificate.

(31)

GECT-urile ai căror membri au răspundere limitată trebuie să fie mai bine diferențiate de cele ale căror membri au răspundere nelimitată. În plus, pentru a permite GECT-urilor ai căror membri au răspundere limitată să pună în aplicare activități care ar putea genera datorii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita ca astfel de GECT-uri să aibă o asigurare corespunzătoare sau să facă obiectul unei garanții financiare corespunzătoare pentru a acoperi riscurile specifice activităților acestora.

(32)

Statele membre ar trebui să transmită Comisiei toate dispozițiile adoptate în vederea punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006, precum și orice modificări ale acestora. În vederea îmbunătățirii schimbului de informații și coordonării între statele membre, Comisie și Comitetul Regiunilor, Comisia ar trebui să transmită aceste dispoziții statelor membre și Comitetului Regiunilor. Comitetul Regiunilor a constituit o platformă GECT care permite tuturor părților interesate să facă schimb de experiență și de bune practici și să îmbunătățească comunicarea privind posibilitățile și provocările legate de GECT, să faciliteze schimbul de experiență privind crearea de GECT-uri la nivel teritorial și să facă schimb de cunoștințe referitoare la cele mai bune practici privind cooperarea teritorială.

(33)

Ar trebui stabilit un nou termen pentru raportul privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1082/2006. În conformitate cu orientarea adoptată de Comisie în favoarea unei elaborări a politicilor bazată mai mult pe date concrete, acest raport ar trebui să abordeze principalele probleme de evaluare, inclusiv eficacitatea, eficiența, relevanța, valoarea adăugată europeană, potențialul de simplificare și sustenabilitatea. Eficacitatea ar trebui înțeleasă ca referindu-se, printre altele, la natura eforturilor la nivelul diferitelor servicii ale Comisiei și între Comisie și alte organisme, cum ar fi Serviciul European de Acțiune Externă, în vederea diseminării informațiilor despre instrumentul GECT. Comisia ar trebui să transmită raportul respectiv Parlamentului European, Consiliului și, în temeiul articolului 307 din TFUE, Comitetului Regiunilor. Respectivul raport ar trebui transmis până la 1 august 2018. În temeiul articolului 307 primul paragraf din TFUE, respectivul raport ar trebui să fie transmis și Comitetului Regiunilor.

(34)

În vederea stabilirii unei liste de indicatori necesari pentru evaluarea și pregătirea raportului privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1082/2006, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(35)

GECT-urile existente nu ar trebui să fie obligate să își adapteze convenția și statutul la modificările aduse Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 prin prezentul regulament.

(36)

Este necesar să se specifice în temeiul cărui set de norme ar trebuie să fie aprobată o GECT pentru care a fost deja lansată o procedură de aprobare înainte de data aplicării prezentului regulament.

(37)

În vederea adaptării normelor naționale existente pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, înainte ca programele care intră sub incidența obiectivului de cooperare teritorială europeană să fie prezentate Comisiei, prezentul regulament ar trebui să se aplice la șase luni de la data intrării sale în vigoare. În momentul adaptării propriilor norme naționale existente, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile competente responsabile cu aprobarea GECT-urilor sunt desemnate în acest sens și, în conformitate cu propriile regimuri juridice și administrative, respectivele autorități sunt aceleași organisme responsabile cu primirea notificărilor în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006.

(38)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume îmbunătățirea instrumentului juridic GECT, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat, recurgerea la o GECT fiind facultativă, în conformitate cu sistemul constituțional al fiecărui stat membru.

(39)

Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 ar trebui să fie modificat în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1082/2006

Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   O grupare europeană de cooperare teritorială („GECT”), poate fi constituită pe teritoriul Uniunii în condițiile și în conformitate cu modalitățile prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Obiectivul unei GECT este de a facilita și de a promova, în special, cooperarea teritorială, inclusiv una sau mai multe inițiative de cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, între membrii săi, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), în scopul de a consolida coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(5)   Sediul unei GECT se află într-un stat membru în temeiul dreptului căruia este constituit cel puțin unul dintre membri.”

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Actele organelor unei GECT sunt reglementate de următoarele:

(a)

prezentul regulament;

(b)

convenția menționată la articolul 8, în cazul în care prezentul regulament autorizează în mod expres acest lucru; și

(c)

în ceea ce privește aspectele care nu sunt reglementate de prezentul regulament sau care sunt reglementate parțial de acesta, dreptul național al statului membru în care se află sediul GECT.

În cazul în care este necesar să se stabilească legea aplicabilă în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului internațional privat, o GECT se consideră a fi o entitate aparținând statului membru în care își are sediul.”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(1a)   Activitățile unei GECT desfășurate pentru îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 7 alineatele (2) și (3) în interiorul Uniunii sunt reglementate de dreptul aplicabil al Uniunii și de dreptul intern precizat în convenția menționată la articolul 8.

Activitățile unei GECT cofinanțate din bugetul Uniunii sunt conforme cu cerințele prevăzute în dreptul aplicabil al Uniunii și în dreptul intern referitor la aplicarea dreptului Uniunii respectiv.”

3.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Următoarele entități pot deveni membre ale unei EGTC:

(a)

statele membre sau autoritățile la nivel național;

(b)

autoritățile regionale;

(c)

autoritățile locale;

(d)

întreprinderile publice în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*1) sau organismele de drept public în sensul articolului 1 alineatul (9) al doilea paragraf din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*2);

(e)

întreprinderile responsabile cu furnizarea de servicii de interes economic general, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii și cu dreptul intern aplicabil;

(f)

autoritățile sau organismele naționale, regionale sau locale sau întreprinderile publice echivalente celor menționate la litera (d) din țări terțe, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 3a.

(*1)  Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, 30.4.2004, p. 1)."

(*2)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).”;"

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   O GECT este alcătuită din membri situați pe teritoriul a cel puțin două state membre, cu excepția dispozițiilor de la articolul 3a alineatele (2) și (5).”

4.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 3a

Aderarea membrilor din țări terțe sau din țări ori teritorii de peste mări („TTPM”)

(1)   În conformitate cu articolul 4 alineatul (3a), GECT poate fi alcătuită din membri situați pe teritoriul a cel puțin două state membre și a cel puțin una sau mai multe țări terțe învecinate cu cel puțin unul dintre acele state membre, inclusiv cu regiunile sale ultraperiferice, în cazul în care respectivele state membre și țări terțe desfășoară în comun acțiuni de cooperare teritorială sau pun în aplicare programe susținute de către Uniune.

În sensul prezentului regulament, se consideră că o țară terță sau un TTPM sunt învecinate cu un stat membru, inclusiv cu regiunile sale ultraperiferice, atunci când țara terță sau TTPM-ul și statul membru respectiv au o frontieră terestră comună sau atunci când atât țara terță sau TTPM, cât și statul membru sunt eligibile în cadrul unui program comun maritim transfrontalier sau transnațional în temeiul obiectivului de cooperare teritorială europeană sau sunt eligibile în cadrul altui program de cooperare transfrontalier, de traversare maritimă sau de bazin maritim, inclusiv atunci când sunt separate de ape internaționale.

(2)   O GECT poate fi alcătuită din membri situați pe teritoriul unui singur stat membru și al uneia sau mai multor țări terțe învecinate cu statul membru respectiv, inclusiv cu regiunile sale ultraperiferice, în cazul în care statul membru respectiv consideră că o astfel de GECT este în conformitate cu domeniul de aplicare a cooperării sale teritoriale în contextul cooperării transfrontaliere sau transnaționale sau al relațiilor sale bilaterale cu țările terțe în cauză.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), țările terțe învecinate cu un stat membru, inclusiv cu regiunile sale ultraperiferice, includ frontierele maritime dintre țările în cauză.

(4)   În conformitate cu articolul 4a și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, o GECT poate fi constituită și din membri situați pe teritoriul a cel puțin două state membre, inclusiv regiunile lor ultraperiferice, și pe teritoriul uneia sau mai multor TTPM, cu sau fără membri dintr-una sau mai multe țări terțe.

(5)   În conformitate cu articolul 4a și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, o GECT poate fi constituită și din membri situați pe teritoriul unui singur stat membru, inclusiv regiunile sale ultraperiferice, și dintr-una sau mai multe TTPM, cu sau fără membri dintr-una sau mai multe țări terțe.

(6)   O GECT nu poate fi constituită numai între membri dintr-un stat membru și una sau mai multe TTPM legate de statul membru respectiv.”

5.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În urma notificării de către un membru potențial, în conformitate cu alineatul (2), statul membru care a primit notificarea aprobă, ținând seama de structura sa constituțională, participarea membrului potențial la GECT și convenția, cu excepția cazului în care statul membru respectiv consideră că:

(a)

această participare sau convenția nu respectă oricare dintre următoarele:

(i)

prezentul regulament;

(ii)

alte dispoziții din dreptul Uniunii referitoare la acțiunile și activitățile GECT;

(iii)

dreptul intern care se referă la atribuțiile și competențele membrului potențial;

(b)

participarea nu se justifică din motive legate de interesul public sau de ordinea publică a statului membru respectiv; sau

(c)

statutul nu este compatibil cu convenția.

În caz de neaprobare, statul membru expune motivele pentru care nu-și dă aprobarea și, după caz, propune modificările care ar trebui aduse convenției.

Statul membru ia decizia referitoare la aprobare în termen de șase luni de la data primirii unei notificări în conformitate cu alineatul (2). În cazul în care statul membru care a primit notificarea nu ridică nicio obiecție în termenul respectiv, participarea membrului potențial și convenția se consideră a fi aprobate. Cu toate acestea, statul membru în care urmează să fie situat sediul propus al GECT aprobă în mod oficial convenția pentru ca GECT să poată fi înființată.

Orice cerere de informații suplimentare adresată de statul membru unui membru potențial are drept rezultat întreruperea termenului prevăzut la al treilea paragraf. Perioada de întrerupere începe în ziua următoare datei la care statul membru își trimite observațiile membrului potențial și se încheie la data la care membrul potențial răspunde la aceste observații.

Cu toate acestea, nu are loc o întrerupere a termenului prevăzut la al treilea paragraf în condițiile în care membrul potențial a prezentat un răspuns la observațiile statului membru în termen de zece zile lucrătoare de la începerea perioadei de întrerupere.

Atunci când adoptă o decizie cu privire la participarea unui membru potențial la o GECT, statele membre pot aplica propriile norme de drept intern.”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(3a)   În cazul unei GECT cu membri potențiali dintr-una sau mai multe țări terțe, statul membru în care va fi situat sediul propus al GECT se încredințează, consultându-se cu celelalte state membre vizate, că sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 3a și că fiecare țară terță a aprobat participarea membrului potențial în conformitate cu:

(a)

procedurile și condițiile echivalente celor prevăzute în prezentul regulament; sau

(b)

un acord încheiat între cel puțin un stat membru în conformitate cu dreptul căruia este constituit un membru potențial și țara terță respectivă.”;

(c)

alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(5)   Membrii aprobă convenția prevăzută la articolul 8 asigurând coerența cu aprobarea în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol.

(6)   Orice modificare adusă convenției sau statutului trebuie să fie notificată de către GECT statelor membre în conformitate cu dreptul cărora sunt constituiți membrii GECT. Orice modificare adusă convenției, cu unica excepție a aderării unui nou membru în temeiul alineatului (6a) litera (a), este aprobată de respectivele state membre în conformitate cu procedura stabilită la prezentul articol.”

(d)

se adaugă următorul alineat:

„(6a)   Următoarele dispoziții se aplică în cazul aderării unor noi membri la o GECT existentă:

(a)

în cazul aderării unui nou membru dintr-un stat membru care a aprobat deja convenția, această aderare este aprobată doar de statul membru în temeiul dreptului căruia este constituit noul membru, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3) și notificată statului membru în care GECT își are sediul;

(b)

în cazul aderării unui nou membru dintr-un stat membru care încă nu a aprobat convenția, se aplică procedura prevăzută la alineatul (6);

(c)

în cazul aderării unui nou membru dintr-o țară terță la o GECT existentă, aderarea face obiectul examinării de către statul membru în care se află sediul GECT, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3a).”

6.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 4a

Participarea membrilor din TTPM

În cazul unei GECT cu un membru potențial dintr-o TTPM, statul membru de care este legată respectiva TTPM se încredințează că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3a și, ținând seama de relația sa cu acea TTPM, fie:

(a)

aprobă participarea membrului potențial, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3); sau

(b)

confirmă în scris statului membru în care va fi situat sediul propus al GECT că autoritățile competente din TTPM au aprobat participarea membrului potențial în conformitate cu condiții și proceduri echivalente celor prevăzute în prezentul regulament.”

7.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Dobândirea personalității juridice și publicarea în Jurnalul Oficial

(1)   Convenția și statutul și orice modificare ulterioară a acestora sunt înregistrate și/sau publicate în statul membru în care GECT în cauză își are sediul, în conformitate cu dreptul intern aplicabil în statul membru respectiv. GECT dobândește personalitate juridică la data înregistrării sau a publicării convenției și statutului, în funcție de cea care are loc mai întâi. Membrii informează statele membre în cauză și Comitetul Regiunilor cu privire la înregistrarea sau publicarea convenției și statutului.

(2)   GECT se asigură că, în termen de zece zile lucrătoare de la înregistrarea sau publicarea convenției și a statutului, o cerere este transmisă Comitetului Regiunilor în conformitate cu modelul care figurează în anexa la prezentul regulament. Comitetul Regiunilor transmite apoi această cerere Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene în scopul publicării unui aviz în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene în care se anunță constituirea unei GECT, incluzând informațiile stabilite în anexa la prezentul regulament.”

8.

La articolul 6, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (3) de la prezentul articol, în cazul în care atribuțiile GECT. astfel cum sunt prevăzute la articolul 7 alineatul (3), acoperă acțiuni cofinanțate de Uniune, se aplică dreptul pertinent în materie de control al fondurilor respective furnizate de Uniune.”

9.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   O GECT acționează în cadrul atribuțiilor care îi sunt încredințate, și anume facilitarea și promovarea cooperării teritoriale cu scopul de a consolida coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii și depășirea obstacolelor din cadrul pieței interne. Fiecare atribuție se stabilește de către membrii săi, aceasta încadrându-se în domeniul de competență al fiecărui membru, cu excepția cazului în care statul membru sau țara terță aprobă participarea unui membru constituit în temeiul dreptului său intern, chiar și atunci când membrul respectiv nu are competență pentru toate atribuțiile specificate în convenție.

(3)   GECT poate realiza acțiuni specifice de cooperare teritorială între membrii săi și în cadrul obiectivului prevăzut la articolul 1 alineatul (2), cu sau fără sprijin financiar din partea Uniunii.

În principal, atribuțiile unei GECT pot viza punerea în aplicare a programelor de cooperare sau a unor părți ale acestora sau punerea în aplicare a operațiunilor susținute de către Uniune prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională, Fondului Social European și/sau Fondului de Coeziune.

Statele membre pot limita atribuțiile pe care GECT-urile le pot desfășura fără sprijin financiar din partea Uniunii. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 13, statele membre nu exclud acele atribuții care fac obiectul priorităților de investiții prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*3).

(*3)  Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (JO 347, 20.12.2013, p. 259)”"

(b)

la alineatul 4 se adaugă următorul paragraf:

„Cu toate acestea, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii și cu dreptul național aplicabil, adunarea unei GECT, astfel cum este prevăzută la articolul 10 alineatul (1) litera (a), poate defini clauzele și condițiile de utilizare a unui element de infrastructură gestionate de GECT sau clauzele și condițiile conform cărora este prestat un serviciu de interes economic general, inclusiv tarifele și onorariile care trebuie plătite de utilizatori.”

10.

La articolul 8, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Convenția precizează:

(a)

denumirea GECT și sediul acesteia;

(b)

aria teritorială pe care GECT își poate desfășura atribuțiile;

(c)

obiectivul și atribuțiile GECT;

(d)

durata GECT și condițiile pentru dizolvarea acesteia

(e)

lista membrilor GECT;

(f)

lista organelor GECT și a competențelor ce le revin;

(g)

dreptul aplicabil al Uniunii și dreptul național aplicabil al statului membru în care GECT își are sediul, pentru interpretarea și asigurarea respectării aplicării convenției;

(h)

dreptul aplicabil al Uniunii și dreptul național aplicabil al statului membru în care acționează organele GECT;

(i)

modalitățile de implicare a membrilor din țări terțe sau din TTPM, după caz, inclusiv identificarea dreptului aplicabil în cazul în care GECT își exercită atribuțiile în țări terțe sau în TTPM;

(j)

dreptul aplicabil al Uniunii și dreptul intern aplicabil care este direct relevant pentru activitățile GECT desfășurate în cadrul atribuțiilor specificate în convenție;

(k)

normele aplicabile personalului GETC, precum și principiile care guvernează modalitățile privind gestionarea personalului și procedurile de recrutare;

(l)

modalitățile în materie de răspundere a GECT și a membrilor acesteia în conformitate cu articolul 12;

(m)

modalitățile corespunzătoare pentru recunoașterea reciprocă, inclusiv pentru controlul financiar al gestionării fondurilor publice; și

(n)

procedurile de adoptare a statutului și de modificare a convenției, care trebui să respecte obligațiile prevăzute la articolele 4 și 5.

(3)   În cazul în care atribuțiile unei GECT privesc doar gestionarea unui program de cooperare sau o parte a acestuia în condițiile Regulamentului (UE) nr. 1299/2013 sau în cazul în care o GECT se referă la cooperare sau rețele interregionale, informațiile menționate la litera (b) de la alineatul (2) nu sunt necesare.”

11.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Statutul

(1)   Statutul unei GECT este adoptat, pe baza convenției sale și în conformitate cu aceasta, de către membrii săi, care hotărăsc în unanimitate.

(2)   Statutul unei GECT cuprinde cel puțin următoarele informații:

(a)

modalitățile de funcționare a organelor sale de conducere și competențele lor, precum și numărul de reprezentanți ai membrilor în organele de conducere în cauză;

(b)

procedurile decizionale;

(c)

limba sau limbile de lucru;

(d)

modalitățile pentru funcționarea acesteia;

(e)

procedurile privind gestionarea personalului și recrutarea;

(f)

modalitățile pentru contribuțiile financiare ale membrilor;

(g)

normele contabile și bugetare aplicabile pentru membrii săi;

(h)

desemnarea unui auditor extern independent al conturilor sale; și

(i)

procedurile de modificare a statutului, care trebuie să respecte obligațiile prevăzute la articolele 4 și 5.”

12.

La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Stabilirea conturilor GECT, inclusiv, după caz, a raportului anual care le însoțește, precum și controlul și publicarea acestor conturi, sunt reglementate de dreptul național al statului membru în care GECT își are sediul.”

13.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1)se adaugă următorul paragraf:

„GECT răspunde pentru toate datoriile sale.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Fără a aduce atingere alineatului (3), în măsura în care activele unei GECT sunt insuficiente pentru onorarea angajamentelor sale, membrii săi răspund pentru datoriile sale, indiferent de natura respectivelor datorii, partea fiecărui membru fiind stabilită proporțional cu contribuția sa financiară. Modalitățile contribuțiilor financiare sunt stabilite în statut.

Statutul poate să prevadă răspunderea membrilor GECT, după ce au încetat să mai fie membri ai GECT, pentru obligații rezultate din activitățile GECT realizate pe perioada în care aveau statut de membri.

(2a)   În cazul în care răspunderea a cel puțin unui membru al unei GECT dintr-un stat membru este limitată prin dreptul intern în temeiul căruia acesta este constituit, ceilalți membri își pot limita, de asemenea, răspunderea în convenție, în cazul în care acest lucru este posibil în temeiul dreptului național de punere în aplicare a prezentului regulament.

Denumirea GECT ai cărei membri au răspundere limitată cuprinde termenul „limitată”.

Cerințele privind publicarea convenției, a statutului și a conturilor unei GECT ai cărei membri au răspundere limitată sunt cel puțin egale cu cele necesare pentru alte entități juridice cu răspundere limitată în conformitate cu dreptul statului membru în care GECT respectivă își are sediul.

În cazul unei GECT ai cărei membri au răspundere limitată, orice stat membru vizat poate solicita ca GECT să aibă o asigurare corespunzătoare sau să facă obiectul unei garanții furnizate de o bancă sau de o altă instituție financiară constituită într-un stat membru sau să fie acoperită de o facilitate oferită drept garanție de o entitate publică sau de un stat membru pentru a acoperi riscurile specifice activităților GECT.”

14.

La articolul 15 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Cu excepția unei dispoziții contrare în prezentul regulament, litigiilor în care este implicată GECT li se aplică dreptul Uniunii în materie de jurisdicție. În toate cazurile care nu sunt vizate de dreptul Uniunii în materie de jurisdicție, instanțele judecătorești competente pentru soluționarea litigiilor sunt instanțele judecătorești din statul membru în care GECT își are sediul.”

15.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a garanta aplicarea efectivă a prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește stabilirea autorităților competente responsabile cu procedura de aprobare, în conformitate cu cadrul lor juridic și administrativ.

Atunci când dreptul său intern prevede acest lucru, un stat membru poate stabili o listă detaliată a atribuțiilor pe care membrii unei GECT, în sensul articolului 3 alineatul (1), stabilite în conformitate cu dreptul statului membru respectiv, le dețin deja, în ceea ce privește cooperarea teritorială în statul membru în cauză.

Statul membru transmite Comisiei orice dispoziție adoptată în temeiul prezentului articol și orice modificări aduse dispozițiilor respective. Comisia transmite dispozițiile în cauză celorlalte state membre și Comitetul Regiunilor.”;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(1a)   Dispozițiile menționate la alineatul (1), în măsura în care vizează un stat membru de care este legată o TTPM, asigură de asemenea, ținând seama de relația statului membru cu TTPM în cauză, aplicarea efectivă a prezentului regulament în ceea ce privește acea TTPM care se învecinează cu alte state membre sau cu regiuni ultraperiferice ale acestora”.

16.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Raportul

Până la 1 august 2018, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea prezentului regulament, evaluând, pe baza unor indicatori, eficacitatea, eficiența, relevanța, valoarea adăugată europeană și posibilitățile de simplificare.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 17a, de stabilire a listei de indicatori menționați la primul paragraf.”;

17.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 17a

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 17 al doilea paragraf se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 21 decembrie 2013.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 17 al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu.

O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”.

Articolul 2

Dispoziții tranzitorii

(1)   GECT-urile constituite înainte de 21 decembrie 2013 nu sunt obligate să își pună în conformitate convenția și statutul cu Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament.

(2)   În cazul GECT-urilor pentru care a fost deschisă o procedură în temeiul articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 înainte de 22 iunie 2014 și pentru care a mai rămas de efectuat doar înregistrarea sau publicarea în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, convenția și statutul sunt înregistrate și/sau publicate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1082/2006în forma în vigoare înainte de modificarea sa prin prezentul regulament.

(3)   GECT-urile pentru care a fost deschisă o procedură în temeiul articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 cu mai mult de șase luni înainte de 22 iunie 2014 sunt aprobate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 în forma în vigoare înainte de modificarea sa prin prezentul regulament.

(4)   Alte GECT-uri decât cele prevăzute la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol pentru care a fost deschisă o procedură în temeiul articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 înainte de 22 iunie 2014 sunt aprobate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament.

(5)   Statele membre prezintă Comisiei modificările necesare ale dispozițiilor naționale adoptate în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, cel târziu până la 22 iunie 2014.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 22 iunie 2014

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŠADŽIUS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 53.

(2)  JO C 113, 18.4.2012, p. 22.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT); (JO L 210, 31 iulie 2006, p. 19).

(4)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).

(5)  Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, 30.4.2004, p. 1).

(6)  Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).

(7)  Protocolul nr. 3 la Convenția-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităților sau autorităților teritoriale privind grupările euroregionale de cooperare (GEC), deschis pentru semnare la 16 noiembrie 2009.

(8)  Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).


ANEXĂ

Model pentru informațiile care trebuie prezentate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2)

CONSTITUIREA UNEI GRUPĂRI EUROPENE DE COOPERARE TERITORIALĂ (GECT)

Denumirea unei GECT ai cărei membri au răspundere limitată cuprinde termenul„limitată” [articolul 12 alineatul (2a)]

Asteriscul * indică câmpurile obligatorii.

Image 3L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

Textul imaginii

Image 4L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

Textul imaginii

Image 5L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

Textul imaginii

Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECT

Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.

În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.


Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECT

Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.

Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.


Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECT

Parlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/320


REGULAMENTUL (UE) NR. 1303/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 177,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizele Comitetului Regiunilor (2),

având în vedere avizele Curții de Conturi (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că, în vederea consolidării coeziunii economice, sociale și teritoriale, Uniunea urmărește reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor sau insulelor defavorizate, precum și că se acordă o atenție deosebită zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială, și regiunilor afectate de un handicap natural și demografic grav și permanent. Articolul 175 din TFUE prevede că Uniunea trebuie să susțină realizarea acestor obiective prin acțiunea pe care o întreprinde prin intermediul Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea „Orientare”, al Fondului social european, al Fondului european de dezvoltare regională, al Băncii Europene de Investiții și al altor instrumente.

(2)

Pentru a îmbunătăți coordonarea și a armoniza implementarea fondurilor care furnizează contribuții în temeiul politicii de coeziune, și anume Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE) și Fondul de coeziune, cu implementarea fondului pentru dezvoltarea rurală, și anume Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), și cu cea a fondului pentru sectorul maritim și al pescuitului, și anume măsurile finanțate în cadrul gestiunii partajate prevăzută in Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), ar trebui să fie stabilite dispoziții comune pentru toate aceste fonduri (denumite în continuare „fondurile structurale și de investiții europene – fondurile ESI”). În plus, prezentul regulament conține dispoziții generale care se aplică pentru FEDR, FSE și Fondul de coeziune, dar nu se aplică FEADR și FEPAM, precum și dispoziții generale aplicabile pentru FEDR, FSE, Fondul de coeziune și FEPAM, dar care nu se aplică pentru FEADR. Având în vedere particularitățile fiecărui fond ESI, este necesar ca norme specifice aplicabile fiecărui fond ESI și obiectivului de cooperare teritorială europeană în cadrul FEDR să fie specificate în regulamente separate.

(3)

În conformitate cu concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010, în cadrul căruia a fost adoptată Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, este necesar ca Uniunea și statele membre să realizeze o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, promovând în același timp dezvoltarea armonioasă a Uniunii și reducerea decalajelor regionale. Fondurile ESI ar trebui să joace un rol important în realizarea obiectivelor Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(4)

În ceea ce privește politica agricolă comună (PAC), s-a obținut deja o sinergie semnificativă prin armonizarea și alinierea normelor privind gestiunea și controlul pentru primul pilon (Fondul European de Garantare Agricolă - FEGA) și pentru al doilea pilon (FEADR) al PAC. Prin urmare, este necesar să se mențină legătura puternică dintre FEGA și FEADR și să se păstreze structurile deja existente în statele membre.

(5)

Regiunile ultraperiferice ar trebui să beneficieze de măsuri specifice și de o finanțare suplimentară pentru a se compensa situația lor structurală, socială și economică, împreună cu handicapurile provocate de factorii menționați la articolul 349 din TFUE.

(6)

Regiunile nordice slab populate ar trebui să beneficieze de măsuri specifice și de o finanțare suplimentară pentru a compensa situația lor puternic defavorabilă, inclusiv din punct de vedere natural sau demografic, menționată la articolul 2 din Protocolul nr. 6 la Actul de aderare din 1994.

(7)

Pentru a asigura interpretarea corectă și coerentă a dispozițiilor și pentru a contribui la securitatea juridică pentru statele membre și a beneficiari, este necesară definirea anumitor termeni care sunt utilizați în prezentul regulament.

(8)

Atunci când se stabilește un termen pentru adoptarea sau modificarea de către Comisie a unei decizii, în conformitate cu prezentul regulament, termenul pentru adoptarea sau modificarea unei astfel de decizii nu ar trebui să includă perioada care începe la data la care Comisia și-a transmis observațiile către statul membru și care durează până când statul membru răspunde la observațiile respective.

(9)

Prezentul regulament este organizat în cinci părți: prima parte stabilește obiectul și definițiile, a doua parte conține normele aplicabile tuturor fondurilor ESI, a treia parte include dispoziții care se aplică numai FEDR, FSE și Fondul de coeziune (denumite în continuare „fondurile”), a patra parte conține dispoziții aplicabile doar fondurilor și FEPAM, iar a cincea include dispozițiile finale. Pentru a asigura consecvența în interpretare între diversele părți ale prezentului regulament și între prezentul regulament și regulamentele specifice fondurilor, este important să se precizeze clar relațiile dintre ele. În plus, anumite norme specifice stabilite în regulamentele specifice fondurilor pot fi complementare dispozițiilor din prezentul regulament, dar ar trebui sa deroge de la dispozițiile corespunzătoare din prezentul regulament doar dacă derogarea în cauză este prevăzută în mod expres în prezentul regulament.

(10)

În temeiul articolului 317 din TFUE și în contextul gestiunii partajate, ar trebui stabilite condiții care să permită Comisiei să își exercite competențele de executare a bugetului Uniunii și să se precizeze responsabilitățile legate de cooperarea cu statele membre. Aplicarea acestor condiții ar putea să permită Comisiei să se asigure că fondurile ESI sunt utilizate de către statele membre în mod legal și constant și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, în sensul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („Regulamentul financiar”). Statele membre, la nivelul teritorial corespunzător, în conformitate cu cadrul lor instituțional, juridic și financiar și organismele desemnate de ele în acest sens ar trebui să fie responsabile pentru pregătirea și implementarea programelor. Aceste condiții ar trebui, de asemenea, să garanteze că se acordă atenție necesității de a asigura complementaritatea și coerența intervenției relevante a Uniunii, de a respecta principiul proporționalității și de a lua în considerare scopul general de a reduce sarcina administrativă.

(11)

Pentru acordul de parteneriat și, respectiv, pentru fiecare program, fiecare stat membru ar trebui să organizeze un parteneriat cu reprezentanții autorităților regionale, locale, urbane competente și ai altor autorități publice, cu partenerii economici și sociali și cu alte organisme relevante care reprezintă societatea civilă, inclusiv partenerii în domeniul protecției mediului, organizațiile neguvernamentale și organismele responsabile pentru promovarea incluziunii sociale, a egalității între femei și bărbați și a nediscriminării, inclusiv, după caz, cu „organizații-umbrelă” ale acestor autorități și organisme. Scopul acestor parteneriate este asigurarea respectării principiului guvernanței pe mai multe niveluri și a principiilor subsidiarității și proporționalității și a caracteristicilor specifice diferitelor cadre instituționale și legale ale statelor membre, precum și asigurarea asumării intervențiilor programate de către părțile interesate și valorificarea experienței și know-how-ului actorilor relevanți. Statele membre ar trebui să identifice cei mai relevanți parteneri reprezentativi. Printre aceștia ar trebui să se numere instituțiile, organizațiile și grupurile care au capacitatea de a influența pregătirea sau care ar putea fi afectate de pregătirea și implementarea programelor. În acest context, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a identifica, după caz, ca parteneri relevanți, „organizații-umbrelă” care sunt asociații, federații sau confederații ale unor autorități regionale, locale și urbane relevante sau alte organisme, în conformitate cu dreptul și practicile naționale aplicabile.

Comisia ar trebui împuternicită să adopte un act delegat care să prevadă un cod european de conduită privind parteneriatul pentru a sprijini și facilita organizarea, de către statele membre, a parteneriatului, în scopul de a garanta implicarea partenerilor relevanți în pregătirea, implementarea, monitorizarea și evaluarea acordurilor de parteneriat și a programelor, în mod consecvent. Acest act delegat adoptat nu ar trebui interpretat, în nicio situație și în niciun fel, astfel încât să producă un efect retroactiv și nici nu ar trebui să constituie baza pentru stabilirea unor nereguli care să conducă la corecții financiare. Actul delegat adoptat nu ar trebui să prevadă o data de aplicare anterioara datei adoptării sale. Actul delegat adoptat ar trebui să permită statelor membre să decidă care sunt modalitățile detaliate cele mai adecvate pentru implementarea parteneriatului în conformitate cu cadrul lor juridic și instituțional, precum și cu competențele lor naționale și regionale, cu condiția ca obiectivele acestuia, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, să fie îndeplinite.

(12)

Activitățile fondurilor ESI și operațiunile pe care acestea le sprijină ar trebui să fie conforme cu dreptul Uniunii aplicabil și cu dreptul național aferent care pune în aplicare în mod direct sau indirect prezentul regulament și normele specifice fondurilor.

(13)

În contextul efortului său de mărire a coeziunii economice, teritoriale și sociale, Uniunea ar trebui, în toate etapele de implementare a fondurilor ESI, să urmărească eliminarea inegalităților și promovarea egalității dintre femei și bărbați, integrarea aspectelor legate de gen și combaterea discriminării pe criterii de sex, origine etnică sau rasială, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolul 10 din TFUE și articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ținând seama în special de accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, precum și articolul 5 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale care prevede că nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forțată sau obligatorie.

(14)

Obiectivele fondurilor ESI ar trebui să fie urmărite în cadrul dezvoltării durabile și al promovării de către Uniune a obiectivului de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului, în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE, având în vedere principiul „poluatorul plătește”. În acest scop, statele membre ar trebui să furnizeze informații cu privire la sprijinul acordat obiectivelor legate de schimbările climatice, în conformitate cu intenția de a aloca cel puțin 20 % din bugetul Uniunii acestor obiective, utilizând o metodologie bazată pe categoriile de intervenție, domeniile de interes sau pe măsuri adoptate de Comisie prin intermediul unui act de punere în aplicare care să reflecte principiul proporționalității.

(15)

Pentru a contribui la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și la misiunile specifice fondului în temeiul obiectivelor bazate pe tratate, inclusiv coeziunea economică, socială și teritorială, fondurile ESI ar trebui să își direcționeze sprijinul către un număr limitat de obiective tematice comune. Domeniul de aplicare precis al fondurilor ESI ar trebui stabilit în norme specifice fondurilor. Ar trebui să fie posibilă limitarea domeniului de aplicare numai la unele dintre obiectivele tematice definite în prezentul regulament

(16)

Pentru a optimiza contribuția din partea fondurilor ESI și pentru a elabora principii directoare strategice care să faciliteze procesul de programare la nivelul statelor membre și la nivel regional, ar trebui să fie instituit un cadru strategic comun („CSC”). CSC ar trebui să faciliteze coordonarea sectorială și teritorială a intervenției Uniunii în temeiul fondurilor ESI și coordonarea cu celelalte politici și instrumente relevante ale Uniunii, în concordanță cu țintele și obiectivele strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, ținând seama de provocările teritoriale cheie ale diferitelor tipuri de teritorii.

(17)

CSC ar trebui să stabilească modul în care fondurile ESI vor contribui la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, la măsurile de promovare a utilizării integrate a fondurilor ESI, la măsurile de coordonarea între fondurile ESI și alte politici și instrumente relevante ale Uniunii, la principiile orizontale și la obiectivele politice transversale pentru implementarea fondurilor ESI, la măsurile pentru abordarea provocărilor teritoriale cheie și domeniile de interes pentru, activitățile de cooperare din cadrul fondurilor ESI.

(18)

Statele membre și regiunile se confruntă tot mai des cu provocări legate de impactul globalizării, de preocupările din domeniul mediului și al energiei, de îmbătrânirea populației și schimbările demografice, de transformările tehnologice și cerințele în materie de inovare, precum și de inegalitățile sociale. Din cauza caracterului complex și corelat al acestor provocări, fondurile ESI ar trebui să sprijine soluții integrate, multisectoriale și multidimensionale. În acest context și pentru a spori eficacitatea și eficiența politicilor, ar trebui să fie posibilă combinarea fondurilor ESI în pachete integrate adaptate pentru a răspunde nevoilor teritoriale specifice.

(19)

Se așteaptă ca scăderea populației active, combinată cu creșterea proporției de pensionari, precum și problemele asociate cu dispersia populației să continue să exercite presiuni, printre altele asupra structurilor educaționale și de asistență socială ale statelor membre și, prin urmare, asupra competitivității economice a Uniunii. Adaptarea la astfel de schimbări demografice constituie una dintre provocările esențiale cu care se vor confrunta statele membre și regiunile în următorii ani și, ca atare, ar trebui să se acorde o atenție deosebit de mare regiunilor celor mai afectate de schimbările demografice.

(20)

Pe baza CSC, fiecare stat membru ar trebui să pregătească, în cooperare cu partenerii săi și în dialog cu Comisia, un acord de parteneriat. Acordul de parteneriat ar trebui să transpună elementele prevăzute de CSC în contextul național și să prevadă angajamente ferme privind îndeplinirea obiectivelor Uniunii prin programarea fondurilor ESI. Acordul de parteneriat ar trebui să prevadă dispoziții pentru a asigura alinierea cu Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și cu misiunile specifice fondurilor în conformitate cu obiectivele lor bazate pe tratate, dispoziții pentru a asigura o implementare eficace și eficientă a fondurilor ESI și dispoziții privind aplicarea principiului parteneriatului și a unei abordări integrate a dezvoltării teritoriale. Ar trebui să se facă o distincție între elementele esențiale ale acordului de parteneriat care sunt supuse deciziei Comisiei și alte elemente care nu sunt supuse deciziei Comisiei și care pot fi modificate de statele membre. Este necesar să se aibă în vedere măsuri specifice pentru prezentarea și adoptarea acordului de parteneriat și a programelor în cazul în care s-ar amâna sau s-ar preconiza amânarea intrării în vigoare a unuia sau mai multor regulamente specifice fondurilor. Acest lucru implică adoptarea unor dispoziții care să permită prezentarea și adoptarea acordului de parteneriat chiar și în absența anumitor elemente în legătură cu un fond sau cu fondurile ESI afectate de întârziere și prezentarea ulterioară a unui acord de parteneriat revizuit după intrarea în vigoare a regulamentului sau a regulamentelor specifice fondurilor afectate de întârzieri. Deoarece programele cofinanțate de un fond ESI afectat de întârzieri ar trebui depuse și adoptate, în acest caz, doar după intrarea în vigoare a regulamentului specific fondului în cauză, ar trebui prevăzute termene adecvate pentru depunerea programelor afectate.

(21)

Statele membre ar trebui să-și concentreze sprijinul pentru a asigura o contribuție semnificativă la obiectivele Uniunii, în conformitate cu necesitățile lor specifice de dezvoltare la nivel național și regional. Ar trebui definite condiționalități ex ante, precum și un set concis și exhaustiv de criterii obiective pentru evaluarea lor, pentru a garanta existența condițiilor prealabile necesare pentru utilizarea eficace și eficientă a sprijinului Uniunii. În acest sens, ar trebui aplicată o condiționalitate ex ante pentru o prioritate a unui anumit program numai atunci când are o legătură veritabilă și directă cu realizarea eficace și eficientă a unui obiectiv specific al unei priorități de investiții sau al unei priorități a Uniunii precum și un impact direct asupra realizării obiectivului în cauză, dat fiind că nu toate obiectivele specifice sunt în mod necesar corelate cu o condiționalitate ex ante prevăzută în normele specifice fondurilor. Analiza aplicabilității unei condiționalități ex ante ar trebui să țină seama de principiul proporționalității față de nivelul sprijinului alocat, dacă este cazul. Îndeplinirea condiționalității ex ante aplicabile ar trebui să fie evaluată de statele membre atunci când pregătesc programele și, după caz, acordul de parteneriat. Comisia ar trebui să evalueze coerența și caracterul adecvat al informațiilor furnizate de către statul membru. În cazul în care o condiționalitate ex ante aplicabilă nu este îndeplinită în termenul stabilit, Comisia ar trebui să aibă competența de a suspenda plățile intermediare pentru prioritățile relevante ale programului, în condiții clar definite.

(22)

În 2019, Comisia ar trebui să realizeze, în cooperare cu statele membre, o examinare a performanțelor pe baza unui cadru de performanță. Cadrul de performanță ar trebui definit pentru fiecare program, pentru a monitoriza progresele în direcția atingerii obiectivelor și țintelor stabilite pentru fiecare prioritate în cursul perioadei de programare 2014 - 2020 („perioada de programare”). Pentru a se asigura că bugetul Uniunii nu este risipit sau folosit în mod ineficient, atunci când există dovezi că o prioritate nu îndeplinește nici pe departe obiectivele de etapă referitoare doar la indicatorii financiari, indicatorii de realizare și etapele principale ale implementării stabilite în cadrul de performanță, din cauza unor deficiențe de implementare clar identificate, pe care Comisia le-a comunicat în prealabil, iar statul membru nu a întreprins măsurile corective necesare, Comisia ar trebui să poată suspenda plățile pentru program sau, la sfârșitul perioadei de programare, să poată aplica corecții financiare. La aplicarea corecțiilor financiare ar trebui să se ia în considerare, cu respectarea principiului proporționalității, nivelul de absorbție și factorii externi care au contribuit la neîndeplinirea obiectivelor. Corecțiile financiare nu ar trebui să se aplice atunci când țintele nu sunt atinse din cauza impactului socioeconomic sau a factorilor de mediu, a unor schimbări semnificative de ordin economic sau de mediu survenite într-un stat membru sau din motive de forță majoră care afectează grav realizarea respectivelor priorități. Indicatorii de rezultat nu ar trebui să fie luați în considerare în scopul suspendărilor sau al corecțiilor financiare.

(23)

Pentru a facilita concentrarea pe performanțe și pe atingerea obiectivelor Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, pentru fiecare stat membru ar trebui să se constituie o rezervă pentru performanță, constând în 6 % din totalul alocărilor pentru obiectivul „investiții pentru creștere și locuri de muncă”, precum și pentru FEADR, și pentru măsurile finanțate în cadrul gestiunii partajate în conformitate cu un viitor act juridic al Uniunii privind stabilirea condițiilor pentru sprijinul financiar pentru politica pentru afaceri maritime și pescuit pentru perioada de programare 2014-2020 („Regulamentul privind FEPAM”). Având în vedere diversitatea și caracterul lor plurinațional, nu ar trebui să existe o rezervă de performanță pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană. Resursele alocate Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), în sensul definiției din programul operațional în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului) (5) (Regulamentul privind FSE); asistenței tehnice la inițiativa Comisiei; transferurilor de la pilonul 1 al PAC către FEADR în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6); transferurilor către FEADR în temeiul dispozițiilor privind ajustarea voluntară a plăților directe in 2013 si privind transferul către FEADR prevăzute in Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (7) pentru anii calendaristici 2013 și 2014; transferurilor din Fondul de coeziune către Mecanismul pentru Interconectarea Europei; transferurilor din Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane, astfel cum este definit într-un viitor act juridic al Uniunii și acțiunilor inovatoare pentru dezvoltarea urbană durabilă în conformitate cu articolul 92 alineatul (8) ar trebui să fie excluse la calcularea rezervei de performanță.

(24)

Este necesar să se consolideze legătura dintre politica de coeziune și guvernanța economică a Uniunii pentru a garanta că eficacitatea cheltuielilor în temeiul fondurilor ESI este susținută de politici economice solide și că fondurile ESI pot, dacă este necesar, să fie redirecționate pentru abordarea problemelor economice cu care se confruntă un stat membru. În cadrul primei componente de măsuri de corelare a eficacității fondurilor ESI cu buna guvernanță economică, Comisia ar trebui să fie în măsură să solicite introducerea unor modificări ale acordului de parteneriat și ale programelor pentru a sprijini punerea în aplicare a recomandărilor relevante ale Consiliului sau pentru a maximiza impactul fondurilor ESI disponibile asupra creșterii și competitivității în statele membre care beneficiază de o asistență financiară relevantă. Reprogramarea ar trebui să fie folosită numai în cazurile în care aceasta ar putea într-adevăr să influențeze în mod direct corectarea aspectelor problematice identificate în recomandările relevante ale Consiliului în cadrul mecanismelor de guvernanță economică, cu scopul de a evita reprogramarea frecventă, care ar submina previzibilitatea gestionării fondurilor. În cadrul celei de a doua componente de măsuri care leagă fondurile ESI de o guvernanță economica sănătoasă, în cazul în care un stat membru nu reușește să ia măsuri eficace în contextul procesului de guvernanță economică, Comisia ar trebui să propună Consiliului să suspende parțial sau total angajamentele sau plățile pentru programele statului membru respectiv. Este necesar să se stabilească proceduri diferite pentru suspendarea angajamentelor și a plăților. Cu toate acestea, în ambele cazuri, atunci când prezintă o propunere de suspendare, Comisia ar trebui să țină seama de toate informațiile relevante și să acorde atenția cuvenită oricăror elemente apărute pe baza dialogului structurat cu Parlamentul European și oricăror opinii exprimate în cadrul acestui dialog.

Domeniul de aplicare și nivelul unei suspendări ar trebui să fie proporționale și eficace și ar trebui să respecte egalitatea de tratament între statele membre. În plus, suspendarea ar trebui să țină seama de circumstanțele economice și sociale ale statului membru în cauză, precum și de posibilul impact economic global asupra unui stat membru care rezultă în urma aplicării diferitelor etape ale procedurii de deficit excesiv și ale procedurii de dezechilibru excesiv.

(25)

În temeiul Protocolului nr. 15 privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, anexat la TUE și la TFUE, anumite dispoziții privind deficitul excesiv și procedurile aferente nu se aplică Regatului Unit. Prin urmare, dispozițiile privind suspendarea totală sau parțială a angajamentelor sau plăților nu ar trebui să se aplice Regatului Unit.

(26)

Având în vedere importanța crucială a principiului cofinanțării pentru utilizarea fondurilor ESI astfel încât să se asigure asumarea politicilor pe teren, și în conformitate cu aplicarea proporțională a suspendărilor, orice decizie de suspendare în cadrul celei de-a doua componente de masuri care leagă fondurile ESI de o guvernanta economica sănătoasă ar trebui luată ținând seama de cerințele specifice aplicabile statului membru în cauză pentru asigurarea cofinanțării pentru programele finanțate din fondurile ESI. Suspendările sunt încetate, iar fondurile sunt puse din nou la dispoziția statului membru în cauză de îndată ce acesta ia măsurile necesare.

(27)

Fondurile ESI ar trebui să fie implementate prin programe care să vizeze perioada de programare în conformitate cu acordul de parteneriat. Programele ar trebui să fie întocmite de statele membre pe baza unor proceduri transparente și în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic. Statele membre și Comisia ar trebui să coopereze pentru a asigura coordonarea și coerența modalităților de programare pentru fondurile ESI. Deoarece conținutul programelor este corelat îndeaproape cu cel al acordului de parteneriat, programele ar trebui să fie prezentate în termen de trei luni de la prezentarea acordului de parteneriat. Pentru prezentarea programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană ar trebui prevăzut un termen de nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru a se ține seama de caracterul plurinațional al programelor respective. În special, ar trebui să se facă diferența între elementele de bază ale acordului de parteneriat și ale programelor care ar trebui să facă obiectul unei decizii a Comisiei și alte elemente care nu fac obiectul deciziei Comisiei și care pot fi modificate sub răspunderea statului membru. Programarea ar trebui să asigure coerența cu CSC și cu acordul de parteneriat, coordonarea dintre fondurile ESI, precum și cu celelalte instrumente de finanțare existente și contribuția Băncii Europene de Investiții, dacă este cazul.

(28)

În vederea asigurării coerenței între programe sprijinite de diferite fonduri ESI, în special în contextul asigurării unei contribuții la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, este necesar să se stabilească cerințe minime comune în ceea ce privește conținutul programelor, care pot fi completate prin norme specifice fondurilor pentru a ține seama de natura specifică a fiecărui fond ESI.

(29)

Este necesar să se stabilească proceduri clare pentru evaluarea, adoptarea și modificarea programelor de către Comisie. Pentru a asigura coerența între acordul de parteneriat și programe, ar trebui să se specifice faptul că programele, cu excepția programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, nu pot fi aprobate înainte de adoptarea de către Comisie a unei decizii de aprobare a acordului de parteneriat. Pentru a reduce sarcina administrativă pentru statele membre, orice aprobare a unei modificări a anumitor părți a unui program de către Comisie ar trebui să ducă automat la o modificare a părților relevante ale acordului de parteneriat. În plus, mobilizarea imediată a resurselor alocate YEI ar trebui să fie, de asemenea, garantată prin stabilirea unor norme speciale privind procedura de prezentare și aprobare a programelor operaționale dedicate YEI menționate în Regulamentul privind FSE.

(30)

Pentru a optimiza valoarea adăugată a investițiilor finanțate integral sau parțial din bugetul Uniunii în domeniul cercetării și al inovării, ar trebui create sinergii în special între funcționarea fondurilor ESI și cea a programului Orizont 2020, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8), respectându-se totodată obiectivele specifice ale acestora. Printre mecanismele-cheie destinate obținerii acestor sinergii ar trebui să se numere recunoașterea ratelor forfetare aplicabile costurilor eligibile din Orizont 2020 pentru operațiuni și beneficiari similari, precum și posibilitatea de a combina în aceeași operațiune finanțările provenite de la diferite instrumente ale Uniunii, inclusiv fondurile ESI și Orizont 2020, evitând totodată dubla finanțare. Pentru a consolida capacitățile în domeniul cercetării și inovării ale actorilor naționali și regionali și pentru a atinge obiectivul de a crea o „cale către excelență” în regiunile mai puțin dezvoltate și în statele membre și regiunile cu un nivel insuficient de cercetare, dezvoltare și inovare (CDI), ar trebui instituite sinergii strânse între fondurile ESI și Orizont 2020 în cadrul tuturor priorităților relevante ale programului.

(31)

Coeziunea teritorială a fost adăugată alături de obiectivele privind coeziunea economică și socială din TFUE, și este necesar să se abordeze rolul orașelor, delimitările geografice funcționale și zonele subregionale care se confruntă cu probleme geografice sau demografice specifice. În acest scop, și pentru a mobiliza mai bine potențialul la nivel local, este necesar să se consolideze și să se faciliteze dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității prin stabilirea unor norme comune și asigurarea unei coordonări strânse între toate fondurile ESI relevante. Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității ar trebui să țină seama de nevoile și potențialul de la nivel local, precum și de caracteristicile socioculturale relevante. Responsabilitatea pentru elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității ar trebui să revină grupurilor de acțiune locală care reprezintă interesele comunității, acesta constituind un principiu esențial. Modalitățile detaliate privind definirea suprafeței și a populației care fac obiectul strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității ar trebui să fie stabilite în programele relevante în conformitate cu normele specifice fondurilor.

(32)

Pentru a facilita o abordare fezabilă a integrării dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității în procesul de programare, dezvoltarea locală poate să se facă în cadrul unui obiectiv tematic unic care să urmărească fie promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, fie promovarea ocupării și mobilității forței de muncă, în ciuda faptului că acțiunile finanțate ca parte a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității ar putea contribui la toate celelalte obiective tematice.

(33)

Dacă o strategie de dezvoltare urbană sau teritorială necesită o abordare integrată pentru că implică investiții în cadrul mai multor axe prioritare aferente unuia sau mai multor programe operaționale, ar trebui să fie posibil ca acțiunile sprijinite de fonduri, care pot fi completate cu sprijin financiar din partea FEADR sau FEPAM, să se desfășoare sub forma unei investiții teritoriale integrate într-un program operațional sau în programe operaționale.

(34)

Instrumentele financiare sunt tot mai importante ca urmare a efectului lor de pârghie asupra fondurilor ESI, a capacității lor de a combina diferite forme de resurse publice și private pentru a sprijini obiectivele în materie de politici publice, precum și a faptului că formele de finanțare reînnoibile măresc viabilitatea pe termen lung a acestei asistențe.

(35)

Instrumentele financiare sprijinite de fondurile ESI ar trebui să fie utilizate pentru a răspunde anumitor nevoi ale pieței într-o manieră eficientă din punct de vedere al costurilor, în conformitate cu obiectivele programelor, și nu ar trebui să excludă finanțarea privată. Prin urmare, decizia de a finanța măsurile de sprijin prin intermediul instrumentelor financiare ar trebui să fie luată pe baza unei evaluări ex ante prin care s-au stabilit probe privind deficiențele pieței sau situațiile de investiții sub nivelul optim, precum și nivelul estimat și proporțiile necesităților de investiții publice. Elementele esențiale ale evaluărilor ex ante ar trebui definite în mod clar în prezentul regulament. Având în vedere caracterul detaliat al evaluării ex-ante, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca realizarea evaluării ex-ante să fie efectuată în etape, precum și revizuirea și actualizarea evaluării ex-ante pe parcursul implementării.

(36)

Instrumentele financiare ar trebui concepute și implementate astfel încât să promoveze participarea substanțială a investitorilor din sectorul privat și a instituțiilor financiare pe o bază adecvată în ceea ce privește partajarea riscurilor. Pentru a fi suficient de atractive pentru sectorul privat, este esențial ca instrumentele financiare să fie concepute și implementate în mod flexibil. Prin urmare, autoritățile de management ar trebui să decidă cu privire la cele mai adecvate forme de implementare a instrumentelor financiare, pentru a aborda nevoile specifice ale regiunilor țintă, în conformitate cu obiectivele programului relevant, rezultatele evaluării ex ante și normele aplicabile în materie de ajutoare de stat. În cazurile în care este aplicabilă o astfel de măsură, această flexibilitate ar trebui să prevadă și posibilitatea de a se reutiliza parțial resursele restituite de-a lungul perioadei de eligibilitate, pentru a se prevedea remunerarea preferențială a investitorilor privați sau a investitorilor publici care funcționează după principiul economiei de piață. O astfel de remunerare parțială ar trebui să țină seama de standardele de piață și să garanteze că orice ajutor de stat respectă legislația Uniunii și legislația națională aplicabile și este limitat la valoarea minimă necesară pentru a compensa lipsa capitalului privat disponibil, luând în considerare disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții sub nivelul optim.

(37)

Pentru a lua în considerare caracterul rambursabil al sprijinului acordat prin intermediul instrumentelor financiare și pentru a se asigura alinierea la practicile de pe piață, sprijinul din fondurile ESI acordat destinatarilor finali sub formă de investiții de capitaluri proprii sau de cvasicapitaluri, împrumuturi sau garanții sau alte instrumente de partajare a riscurilor ar trebui să poată acoperi în întregime investițiile efectuate de destinatarii finali, fără a diferenția costurile legate de TVA. În consecință, modul de luare în considerare a TVA la nivelul destinatarului final ar trebui să fie relevant pentru determinarea eligibilității cheltuielilor aferente subvențiilor numai în cazurile în care instrumentele financiare sunt combinate cu granturi.

(38)

Atunci când anumite părți ale unei investiții nu generează rezultate financiare directe, ar putea fi justificată combinarea instrumentelor financiare cu acordarea de granturi, în măsura în care aceste lucru este permis de normele aplicabile privind ajutorul de stat, pentru ca programele să fie sustenabile din punct de vedere economic. Ar trebui adoptate condiții specifice care să evite dubla finanțare în astfel de cazuri.

(39)

Pentru a se asigura că resursele alocate instrumentelor financiare în favoarea IMM-urilor ating o masă critică eficace și eficientă de noi finanțări prin îndatorare pentru IMM-uri, ar trebui sa fie posibila utilizarea acelor resurse pe întregul teritoriu al statului membru în cauză fără a se ține seama de categoriile de regiuni de pe acest teritoriu. Cu toate acestea, ar trebui să existe si posibilitatea negocierii acordului de finanțare dintre statul membru și BEI pentru a permite o restituire proporțională unei regiuni sau unui grup de regiuni din același stat membru, ca parte a unui singur program național specific pentru fiecare contribuție din FEDR și FEADR.

(40)

Contribuțiile statelor membre la garanția neplafonata comuna si la instrumentele financiare de securitizare in favoarea IMM-urilor ar trebui defalcate pe 2014, 2015 și 2016, iar sumele pe care statele membre trebuie să le plătească BEI ar trebui programate în consecință în acordul de finanțare, în conformitate cu practica bancară standard și cu scopul de a distribui efectele asupra creditelor de plată în fiecare exercițiu financiar.

(41)

În cazul tranzacțiilor de titlurizare, ar trebui să se asigure faptul că, la închiderea programului, cel puțin suma ce corespunde contribuției Uniunii a fost utilizată pentru obiectivul de a sprijini IMM-urile, în conformitate cu principiile referitoare la instrumentele financiare stabilite în Regulamentul financiar.

(42)

Autoritățile de management ar trebui să dispună de flexibilitatea necesară pentru a contribui cu resurse din programe la instrumentele financiare instituite la nivelul Uniunii și gestionate, în mod direct sau indirect, de către Comisie sau la instrumentele create la nivel național, regional, transnațional sau transfrontalier și gestionate de autoritatea de management sau sub responsabilitatea acesteia. Autoritățile de management ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a implementa instrumentele financiare în mod direct, prin intermediul unor fonduri existente sau nou create sau prin fonduri ale unor fonduri.

(43)

Pentru a se asigura dispoziții de control proporționate și a se garanta valoarea adăugată a instrumentelor financiare, destinatarii finali vizați nu ar trebui să fie descurajați de existența unei sarcini administrative excesive. Organismele responsabile de auditarea programelor ar trebui, în primul rând, să efectueze audituri la nivelul autorităților de management și al organismelor de implementare a instrumentelor financiare, inclusiv fondurile de fonduri. Pot exista însă cazuri specifice în care documentele necesare pentru finalizarea unor astfel de audituri nu sunt disponibile la nivelul autorităților de management sau la nivelul organismelor de implementare a instrumentelor financiare sau în cazul în care aceste documente nu constituie o evidență exactă a sprijinului oferit. Prin urmare, în astfel de cazuri specifice, este necesară stabilirea anumitor dispoziții care să permită de asemenea efectuarea de audituri și la nivelul destinatarilor finali.

(44)

Cuantumul resurselor transferate în orice moment de la fondurile ESI către instrumentele financiare ar trebui să corespundă cuantumului necesar efectuării investițiilor planificate și plăților către beneficiarii finali, incluzând costurile și comisioanele de gestionare. În consecință, cererile de plăți intermediare ar trebui onorate treptat. Suma care trebuie plătită sub formă de plată intermediară ar trebui să facă obiectul unui plafon maxim de 25 % din suma totală a contribuțiilor din program angajate pentru instrumentul financiar în temeiul acordului de finanțare relevant, plățile intermediare ulterioare fiind condiționate de utilizarea pentru cheltuieli eligibile a unui procentaj minim din sumele efective incluse în cererile anterioare.

(45)

Este necesară stabilirea de norme specifice privind sumele care urmează a fi acceptate drept cheltuieli eligibile la închiderea unui program, pentru a se asigura că sumele, inclusiv costurile și comisioanele de gestionare plătite din fondurile ESI către instrumentele financiare, sunt utilizate efectiv pentru investiții către beneficiarii finali. Normele ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a permite sprijinirea de instrumente bazate pe participații în beneficiul întreprinderilor vizate și, prin urmare, ar trebui să țină seama de anumite caracteristici specifice acestor instrumente bazate pe participații pentru întreprinderi, cum ar fi practicile de piață în legătură cu furnizarea de finanțare ulterioară în domeniul fondurilor de capital de risc. Sub rezerva condițiilor prevăzute în prezentul regulament, întreprinderile vizate ar trebui să poată beneficia în continuare de sprijinul din Fondurile ESI pentru astfel de instrumente după terminarea perioadei de eligibilitate.

(46)

În plus, este necesar să se prevadă norme specifice privind reutilizarea resurselor puse la dispoziție din fondurile ESI până la încheierea perioadei de eligibilitate și norme suplimentare privind utilizarea resurselor rămase după expirarea perioadei de eligibilitate.

(47)

În general, sprijinul din fondurile ESI nu ar trebui utilizat pentru finanțarea investițiilor care au fost încheiate în mod fizic sau implementate integral la data deciziei de a investi. Totuși, în cazul investițiilor în infrastructuri care au drept obiectiv sprijinirea dezvoltării urbane sau a reabilitării urbane ori în cazul investițiilor în infrastructuri similare care au drept obiectiv diversificarea activităților de alte tipuri decât cele agricole desfășurate în mediul rural, ar putea fi necesar un anumit cuantum de sprijin pentru reorganizarea unui portofoliu de creanțe în raport cu infrastructuri care fac parte dintr-o nouă investiție. În astfel de cazuri, ar trebui să fie posibilă utilizarea sprijinului din fondurile ESI pentru reorganizarea unui portofoliu de creanțe în limitele unui plafon de maximum 20 % din cuantumul total al contribuției la program din partea instrumentului financiar în favoarea investiției.

(48)

Statele membre ar trebui să monitorizeze programele pentru a evalua implementarea lor și progresele înregistrate în direcția realizării obiectivelor programului. În acest scop, statele membre ar trebui să instituie comitete de monitorizare, în conformitate cu propriile cadre instituționale, legale și financiare, și să se definească structura și funcțiile acestora în ceea ce privește fondurile ESI. Având în vedere caracterul specific al programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, ar trebui să fie stabilite norme specifice pentru comitele de monitorizare pentru respectivele programe. Ar putea fi instituite comitete de monitorizare comune pentru a facilita coordonarea între fondurile ESI. Pentru asigurarea eficacității, un comitet de monitorizare ar trebui să aibă competența de a adresa observații autorităților de management în ceea ce privește implementarea și evaluarea programului, inclusiv acțiunile legate de reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari și ar trebui să monitorizeze acțiunile adoptate ca urmare a observațiilor sale.

(49)

Este necesară alinierea modalităților de monitorizare și raportare pentru fondurile ESI pentru a simplifica modalitățile de gestiune la toate nivelurile. Este important să se asigure cerințe de raportare proporționale, dar și disponibilitatea unor informații cuprinzătoare privind progresele înregistrate în punctele-cheie de reexaminare. Prin urmare, este necesar ca cerințele privind raportarea să reflecte necesitățile în materie de informații din anumiți ani și să fie aliniate cu programarea examinării performanțelor.

(50)

În vederea monitorizării evoluției programelor, ar trebui să aibă loc o reuniune anuală de examinare între fiecare stat membru și Comisie. Statul membru și Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a renunța la organizarea reuniunii în alți ani decât 2017 și 2019, pentru a evita o sarcină administrativă inutilă.

(51)

Pentru a permite Comisiei să monitorizeze progresele realizate în vederea îndeplinirii obiectivelor Uniunii, precum și a misiunilor specifice fondurilor, conform obiectivelor lor bazate pe tratate, statele membre ar trebui să prezinte rapoarte de progres în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor lor de parteneriat. Pe baza acestor rapoarte, Comisia ar trebui să pregătească un raport strategic de progres, în 2017 și în 2019. Pentru a asigura dezbateri politice strategice periodice referitoare la contribuția fondurilor ESI la realizarea strategiei Uniunii privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru a îmbunătăți calitatea cheltuielilor și eficacitatea politicii în conformitate cu semestrul european, rapoartele strategice ar trebui să fie discutate în Consiliu. Pe baza acestor dezbateri, Consiliul ar trebui să aibă posibilitatea de a aduce o contribuție la evaluarea care are loc la reuniunea de primăvară a Consiliului European cu privire la rolul tuturor politicilor și instrumentelor Uniunii în generarea unei creșteri economice durabile care creează locuri de muncă în întreaga Uniune.

(52)

Este necesar să se evalueze eficacitatea, eficiența și impactul asistenței din fondurile ESI, pentru a îmbunătăți calitatea elaborării și a implementării a programelor și pentru a determina impactul programelor în ceea ce privește țintele strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și, având în vedere dimensiunea programului în raport cu produsul intern brut (PIB) și cu țintele legate de șomaj din zona vizată de program, după caz. Ar trebui precizate responsabilitățile statelor membre și ale Comisiei în acest sens.

(53)

Pentru a îmbunătăți calitatea elaborării fiecărui program și pentru a verifica dacă obiectivele și țintele sale pot fi atinse, ar trebui efectuată o evaluare ex ante a fiecărui program.

(54)

Ar trebui elaborat un plan de evaluare de către autoritatea de management sau statul membru. Ar trebui ca planul de evaluare să poată viza mai multe programe. În timpul perioadei de programare, autoritățile de management ar trebui să se asigure de efectuarea unor evaluări pentru a examina eficacitatea, eficiența și impactul unui program. Ar trebui să se informeze comitetul de monitorizare și Comisia în legătură cu rezultatele evaluărilor, pentru a facilita deciziile în materie de gestionare.

(55)

Ar trebui să desfășoare evaluări ex post pentru a examina eficacitatea și eficiența fondurilor ESI și impactul lor asupra obiectivelor generale ale fondurilor ESI și ale strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, ținându-se seama de obiectivele stabilite pentru această strategie a Uniunii. Comisia ar trebui să elaboreze, pentru fiecare dintre fondurile ESI, un raport de sinteză în care să fie prezentate pe scurt principalele concluzii ale evaluărilor ex post.

(56)

Ar trebui să se specifice tipurile de acțiuni care pot fi adoptate la inițiativa Comisiei și a statelor membre ca asistență tehnică din fondurile ESI.

(57)

Pentru a asigura o utilizare eficientă a resurselor Uniunii și pentru a evita finanțarea excesivă a operațiunilor generatoare de venituri nete ulterior finalizării lor, ar trebui utilizate diferite metode de stabilire a veniturilor nete generate de astfel de operațiuni, inclusiv o abordare simplificată bazată pe sume forfetare pentru sectoare sau subsectoare. Sumele forfetare ar trebui să se bazeze pe datele istorice aflate la dispoziția Comisiei, pe potențialul de recuperare a costurilor și pe principiul „poluatorul plătește”, după caz. Ar trebui să se prevadă, de asemenea, extinderea sumelor forfetare la sectoare noi, introducerea unor subsectoare sau revizuirea sumelor pentru operațiuni viitoare atunci când date noi devin disponibile prin intermediul unui act delegat. Utilizarea sumelor forfetare ar putea fi adecvată în special în cazul operațiunilor din domeniile tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), al CDI și al eficienței energetice. În plus, pentru a se asigura aplicarea principiului proporționalității și a se ține seama de alte dispoziții de reglementare sau contractuale care ar putea să se aplice, este necesar să se stabilească derogările de la aceste norme.

(58)

Este important să se asigure o abordare proporționată și să evite verificarea repetată a necesităților de finanțare în cazul operațiunilor care generează venituri nete după finalizare și care sunt supuse, de asemenea, normelor privind ajutoarele de stat, având în vedere că normele în cauză stabilesc și ele limite pentru sprijinul care poate fi acordat. Prin urmare, normele privind calcularea veniturilor nete nu ar trebui să se aplice în cazurile în care este vorba de un ajutor de minimis, de ajutoare de stat acordate unor IMM-uri care sunt supuse unei limite privind intensitatea sau cuantumul ajutorului sau de ajutoare de stat compatibile acordate unor întreprinderi mari și în care s-a făcut o evaluare individuală a necesităților de finanțare în conformitate cu normele aplicabile privind ajutoarele de stat. Cu toate acestea, fiecare stat membru ar trebui să aibă posibilitatea să aplice metodele de calculare a veniturilor nete în cazurile prevăzute de dispozițiile de drept intern.

(59)

Parteneriatele public-privat (PPP) pot constitui mijloace eficace de implementare a unor operațiuni care asigură îndeplinirea unor obiective în materie de politici publice prin faptul că grupează diferite forme de resurse publice și private. Pentru a facilita utilizarea fondurilor ESI în vederea finanțării de operațiuni structurate sub formă de PPP, prezentul regulament ar trebui să țină seama de anumite caracteristici specifice ale PPP-urilor prin adaptarea unora dintre dispozițiile comune ale fondurilor ESI.

(60)

Ar trebui să se specifice datele inițiale și finale de eligibilitate a cheltuielilor, astfel încât să existe o normă uniformă și echitabilă aplicabilă utilizării fondurilor ESI în întreaga Uniune. Pentru a se facilita execuția programelor, ar trebui să se specifice faptul că data începând cu care cheltuielile devin eligibile poate fi o dată anterioară datei de 1 ianuarie 2014, în cazul în care statul membru în cauză prezintă un program înaintea acestei date. Luând în considerare nevoia urgentă de a mobiliza resursele alocate YEI, pentru a sprijini aplicarea imediată a acesteia, în mod excepțional, data începând cu care cheltuielile devin eligibile pentru această inițiativă ar trebui să fie 1 septembrie 2013.Pentru a asigura o utilizare eficientă a fondurilor ESI și pentru a reduce riscul pentru bugetul Uniunii, este necesar să se instituie restricții privind contribuțiile pentru operațiunile finalizate.

(61)

În conformitate cu principiul subsidiarității și sub rezerva anumitor excepții prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European si al Consiliului (9), de regulamentul privind FSE, de Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European si al Consiliului (10), de Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European si al Consiliului (11), de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European si al Consiliului (12) și de regulamentul privind FEPAM statele membre ar trebui să adopte norme la nivel național privind eligibilitatea cheltuielilor.

(62)

În vederea simplificării utilizării fondurilor ESI și a reducerii riscului de eroare, concomitent cu asigurarea unei diferențieri atunci când este necesar pentru a reflecta elementele specifice politicilor, se recomandă să se definească formele de contribuție, condițiile armonizate de rambursare a granturilor și a asistenței rambursabile, finanțările prin sume forfetare, normele specifice de eligibilitate pentru granturi și asistență rambursabilă și condițiile specifice privind eligibilitatea operațiunilor, în funcție de zonă.

(63)

Ar trebui să fie posibil să se acorde sprijin din fondurile ESI sub formă de granturi, premii, asistență rambursabilă sau instrumente financiare ori o combinație între acestea, astfel încât organismele responsabile să poată alege cea mai adecvată formă de sprijin pentru a răspunde nevoilor identificate.

(64)

Pentru a garanta eficacitatea, corectitudinea și impactul durabil al intervențiilor din partea fondurilor ESI, ar trebui instituite dispoziții care să garanteze că investițiile în întreprinderi și infrastructură sunt de durată și să se prevină utilizarea fondurilor ESI pentru avantaje necuvenite. Experiența a arătat că o perioadă de cinci ani reprezintă o perioadă minimă adecvată care se poate aplica, cu excepția cazurilor în care normele privind ajutoarele de stat prevăd o perioadă diferită. Cu toate acestea, în conformitate cu principiul proporționalității, ar putea fi justificată o perioadă mai scurtă, de trei ani, atunci când investiția vizează menținerea unor investiții sau a unor locuri de muncă create de IMM-uri. În cazul unei operațiuni care constă în investiții în infrastructură sau în producție și care nu are ca beneficiar un IMM, o astfel de operațiune ar trebui să ramburseze contribuția din fondurile ESI dacă, în termen de 10 ani de la efectuarea plății finale către beneficiar, activitatea de producție în cauză este delocalizată în afara Uniunii. Este adecvat să se excludă acțiunile sprijinite de FSE și cele care nu implică investiții productive sau investiți în infrastructură de la cerința generală privind caracterul durabil, cu excepția cazurilor în care aceste cerințe sunt derivate din normele aplicabile privind ajutoarele de stat, și să se excludă contribuțiile la sau din instrumentele financiare. Sumele plătite nejustificat ar trebui să fie recuperate și ar trebui să facă obiectul procedurilor aplicabile neregulilor.

(65)

Statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta realizarea și funcționarea corectă a sistemelor lor de gestiune și control, pentru a oferi asigurare în ceea ce privește utilizarea conformă legislației și reglementară a fondurilor ESI. Ar trebui să se specifice obligațiile statelor membre în ceea ce privește sistemele de gestiune și control, precum și de prevenire, detectare și corectare a neregulilor și a încălcărilor dreptului Uniunii.

(66)

În conformitate cu principiul gestiunii partajate, statele membre și Comisia ar trebui să răspundă de managementul și controlul programelor. Aplicarea și controlul operațiunilor din cadrul programelor ar trebui să revină în principal statelor membre, prin sistemele lor de gestiune și control. Pentru a consolida eficiența controlului asupra selecției și realizării operațiunilor și a funcționării sistemului de gestiune și control, ar trebui specificate funcțiile autorității de management.

(67)

Statele membre ar trebui să îndeplinească obligațiile de gestiune, de control și de audit și să își asume responsabilitățile aferente astfel cum sunt prevăzute de normele privind gestiunea partajată stabilite în prezentul regulament, în Regulamentul financiar și în normele specifice fondurilor. Statele membre ar trebui să se asigure, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul regulament, că s-au luat măsuri eficace pentru examinarea reclamațiilor privind fondurile ESI. În conformitate cu principiul subsidiarității, la cererea Comisiei, statele membre ar trebui să examineze reclamațiile depuse la Comisie care se încadrează în sfera de acțiune a mecanismelor lor și să informeze Comisia cu privire la rezultatele examinărilor la cerere.

(68)

Ar trebui să fie stabilite competențele și responsabilitățile Comisiei în ceea ce privește verificarea funcționării eficiente a sistemelor de gestiune și control, precum și în ceea ce privește solicitarea întreprinderii de acțiuni de către statele membre. De asemenea, Comisia ar trebui să aibă competența de a efectua audituri la fața locului și controale vizând aspecte legate de buna gestiune financiară, pentru a avea capacitatea să formuleze concluzii privind performanța fondurilor ESI.

(69)

Angajamentele bugetare ale Uniunii ar trebui asumate o dată pe an. Pentru a asigura o gestiune eficace a programelor, este necesar să se stabilească norme comune pentru prefinanțare, cererile de plăți intermediare și soldul final, fără a aduce atingere normelor specifice pentru fiecare dintre fondurile ESI.

(70)

Plata de prefinanțare la începutul programelor garantează că un stat membru are mijloacele necesare pentru a oferi sprijin beneficiarilor încă de la începutul implementării programului, astfel încât respectivii beneficiari să primească avansuri atunci când acestea sunt necesare pentru realizarea investițiilor planificate, iar rambursările să fie efectuate rapid după depunerea cererilor de plată. Prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții privind sumele inițiale de prefinanțare din fondurile ESI. Prefinanțarea inițială ar trebui lichidată în totalitate la închiderea programului.

(71)

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, ar trebui să se prevadă măsuri limitate în timp și care să permită ordonatorului delegat să întrerupă plățile în cazul în care există probe clare care sugerează o deficiență semnificativă care afectează buna funcționare a sistemelor de gestiune și control, probe privind nereguli legate de o cerere de plată sau nu au fost prezentate documente necesare pentru examinarea și acceptarea conturilor. Durata întreruperii ar trebui să fie de maximum șase luni, cu o posibilă prelungire a perioadei respective până la nouă luni cu acordul statului membru, pentru a permite soluționarea cauzelor întreruperii și a evita astfel aplicarea de suspendări.

(72)

Pentru a proteja bugetul Uniunii, este posibil ca Comisia să fie nevoită să aplice corecții financiare. Pentru a asigura securitatea juridică pentru statele membre, este important să se definească circumstanțele în care nerespectarea dreptului Uniunii și a legislației naționale care vizează aplicarea acestuia poate determina corecții financiare din partea Comisiei. Pentru a se asigura că eventualele rectificări financiare pe care Comisia le impune statelor membre sunt legate de protecția intereselor financiare ale Uniunii, acestea ar trebui să se limiteze la cazurile în care încălcarea dreptului Uniunii aplicabil sau a legislației naționale care vizează aplicarea dreptului relevant al Uniunii privește eligibilitatea, regularitatea, gestiunea sau controlul operațiunilor și cheltuielilor corespunzătoare declarate Comisiei. Pentru a garanta proporționalitatea, este important ca, atunci când decide asupra unei corecții financiare, Comisia să ia în considerare natura și gravitatea încălcării și implicațiile financiare aferente pentru bugetul Uniunii.

(73)

Pentru a încuraja disciplina financiară, ar trebui definite modalitățile de dezangajare pentru oricare parte a angajamentului bugetar pentru un program, în special dacă o sumă poate fi exclusă din dezangajare, îndeosebi atunci când întârzierile în implementare rezultă din circumstanțe independente de partea în cauză, excepționale sau neprevăzute și ale căror consecințe nu pot fi evitate în ciuda eforturilor făcute sau în situații în care s-a depus o cerere de plată dar pentru care termenul de plata a fost întrerupt sau plata a fost suspendată.

(74)

Procedura de dezangajare constituie, de asemenea, o componentă necesară a mecanismului de alocare a rezervei de performanță, iar în astfel de cazuri ar trebui să fie posibil să se reconstituie creditele în vederea angajării ulterioare a acestora în cadrul altor programe și priorități. De asemenea, în cazul implementării anumitor instrumente financiare specifice în favoarea IMM-urilor, dacă dezangajările au fost provocate de întreruperea participării unui stat membru în cadrul acestor instrumente financiare, ar trebui să se prevadă reconstituirea ulterioară a creditelor în vederea angajării acestora în cadrul altor programe. Având în vedere că va fi necesară introducerea unor dispoziții suplimentare în cuprinsul Regulamentului financiar, pentru a permite o astfel de reconstituire a creditelor, aceste proceduri ar trebui să devină aplicabile numai după intrarea în vigoare a modificării respective aduse Regulamentului financiar.

(75)

Sunt necesare dispoziții generale suplimentare în legătură cu funcționarea specifică a fondurilor. În special, pentru a spori valoarea lor adăugată și pentru a susține contribuția lor la prioritățile strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru misiunile specifice fondurilor în temeiul obiectivelor prevăzute în tratat, funcționarea fondurilor ar trebui simplificată și concentrată asupra obiectivului „investiții pentru creștere și locuri de muncă” și a obiectivului „cooperare teritorială europeană”.

(76)

Dispoziții suplimentare privind funcționarea specifică a FEADR și a FEPAM sunt prevăzute în legislația specifică sectoarelor relevante.

(77)

Promovarea obiectivelor de coeziune economică, socială și teritorială, prevăzute în TFUE, presupune că obiectivul „investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” ar trebui să includă toate regiunile. Pentru a oferi o asistență echilibrată și nuanțată și pentru a reflecta nivelul de dezvoltare economică și socială, resursele pentru acest obiectiv ar trebui alocate din FEDR și FSE între regiunile mai puțin dezvoltate, regiunile de tranziție și regiunile mai dezvoltate în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor raportat la media UE-27. Pentru a garanta caracterul durabil pe termen lung al investițiilor din fondurile structurale, pentru a consolida dezvoltarea înregistrată și a stimula creșterea economică și coeziunea socială a regiunilor Uniunii, regiunile ale căror PIB pe cap de locuitor pentru perioada de programare 2007 - 2013 era mai mic de 75 % din media UE-25 pentru perioada de referință dar al căror PIB pe cap de locuitor a devenit mai mare de 75 % din media UE-27 ar trebui să primească cel puțin 60 % din alocarea lor anuală orientativă medie pentru 2007 - 2013. Alocarea totală din FEDR, FSE și Fondul de coeziune pentru un stat membru ar trebui să corespundă unui procent de cel puțin 55 % din alocarea totală individuală a acestuia pentru perioada 2007 - 2013. Statele membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din cel al mediei Uniunii ar trebui să beneficieze de asistență pentru obiectivul „investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” din Fondul de coeziune.

(78)

Ar trebui stabilite criterii obiective de definire a regiunilor și zonelor eligibile pentru sprijin din partea fondurilor. În acest scop, identificarea regiunilor și a zonelor la nivelul Uniunii ar trebui să se bazeze pe sistemul comun de clasificare a regiunilor stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (13), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 105/2007 al Comisiei (14).

(79)

În scopul stabilirii unui cadru financiar adecvat pentru fonduri, Comisia ar trebui să stabilească, prin acte de punere în aplicare, defalcarea anuală orientativă a creditelor de angajament disponibile în conformitate cu o metodă obiectivă și transparentă, în vederea orientării către regiunile a căror dezvoltare a rămas în urmă, inclusiv cele care primesc sprijin tranzitoriu. Pentru a ține seama de situația extrem de dificilă a statelor membre care suferă din cauza crizei și în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (15), Comisia ar trebui să reanalizeze alocările tuturor statelor membre în 2016 pe baza celor mai recente statistici disponibile în acel moment și, în cazul în care există o divergență cumulată de peste +/- 5 %, să le reajusteze. Ajustările necesare ar trebui să fie distribuite în părți egale pe parcursul perioadei 2017 - 2020.

(80)

Pentru a încuraja accelerarea necesară a dezvoltării infrastructurii în transport și energie, precum și a TIC în Uniune, se recomandă crearea unui Mecanism pentru Interconectarea Europei (MIE), în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Ar trebui să se acorde sprijin din Fondul de coeziune pentru proiectele de realizare a rețelelor de bază sau pentru proiectele și activitățile orizontale identificate în partea I din anexa la respectivul regulament.

(81)

Alocarea de credite anuale din fonduri către un stat membru ar trebui limitate la un plafon care urmează să fie stabilit în funcție de PIB-ul respectivului stat membru.

(82)

Este necesară stabilirea limitelor resurselor pentru obiectivul „investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă” și adoptarea de criterii obiective de alocare către regiuni și state membre. Statele membre ar trebui să concentreze sprijinul, pentru a asigura că sunt direcționate suficiente investiții către ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, mobilitatea forței de muncă, cunoaștere, incluziunea socială și combaterea sărăciei, garantând astfel că cota din FSE, ca procentaj din resursele totale combinate disponibile pentru fondurile structurale și Fondul de coeziune la nivelul Uniunii, exceptând sprijinul acordat din Fondul de coeziune pentru infrastructura de transport în cadrul MIE și sprijinul din fondurile structurale pentru ajutorul destinat persoanelor celor mai defavorizate, nu este mai mică de 23,1 % în statele membre.

(83)

Având în vedere prioritatea urgentă de a aborda șomajul în rândul tinerilor în cele mai afectate regiuni ale Uniunii, precum și în Uniune în integralitatea sa, se instituie o YEI, creată și finanțată printr-o alocare specifică și prin investiții orientate din FSE, care să se adauge la susținerea deja considerabilă acordată prin intermediul fondurilor ESI și să o consolideze. YEI ar trebui să aibă ca scop sprijinirea tinerilor, în special pe cei fără loc de muncă, educație sau formare care locuiesc în regiunile eligibile. YEI ar trebui să fie implementată ca parte a obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

(84)

În plus, în conformitate cu obiectivul principal privind reducerea sărăciei, este necesară reorientarea Fondului de ajutor european pentru persoanele cele mai defavorizate pentru a promova incluziunea socială. Ar trebui înființat un mecanism care să transfere resurse către acest instrument din alocările destinate fiecărui stat membru din fondurile structurale.

(85)

Având în vedere circumstanțele economice actuale, nivelul maxim al transferurilor (plafon) din fonduri către fiecare stat membru nu ar trebui să dea naștere la alocări pe stat membru mai mari de 110 % din nivelul lor în termeni reali pentru perioada de programare 2007 - 2013.

(86)

Pentru a asigura alocarea adecvată către fiecare categorie de regiuni, resursele din fonduri nu ar trebui să fie transferate între regiunile mai puțin dezvoltate, regiunile de tranziție și regiunile mai dezvoltate, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, legate de îndeplinirea a unuia sau mai multor obiective tematice. Aceste transferuri nu ar trebui să implice mai mult de 3 % din creditele totale pentru respectiva categorie de regiune.

(87)

Pentru a asigura un impact economic real, contribuția din partea fondurilor nu ar trebui să se substituie cheltuielilor structurale publice sau echivalente ale statelor membre în temeiul prezentului regulament. În plus, pentru a se asigura că sprijinul din partea fondurilor ia în considerare contextul economic general, nivelul cheltuielilor publice ar trebui să fie stabilit în funcție de condițiile macroeconomice generale în care se acordă finanțarea, pe baza indicatorilor prevăzuți de programele de stabilitate și de convergență prezentate anual de către statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/1997 al Consiliului (17). Verificarea de către Comisie a principiului adiționalității ar trebui să se concentreze asupra statelor membre în care regiunile mai puțin dezvoltate acoperă cel puțin 15 % din populație, din cauza nivelului resurselor financiare alocate acestora.

(88)

Este necesară stabilirea unor dispoziții suplimentare privind programarea, gestiunea, monitorizarea și controlul programelor operaționale care beneficiază de contribuții din fonduri, în scopul de a consolida orientarea către rezultate. În special, este necesar să se stabilească cerințe detaliate pentru conținutul programelor operaționale. Acest lucru ar trebui să faciliteze prezentarea unei logici de intervenție consecvente pentru a aborda necesitățile de dezvoltare identificate, a stabili cadrul pentru evaluarea performanțelor și pentru a sprijini implementarea eficace și eficientă a fondurilor. Ca principiu general, o axă prioritară ar trebui să cuprindă un obiectiv tematic, un fond și o categorie de regiuni. După caz și pentru a spori eficacitatea în cadrul unei abordări integrate coerente din punct de vedere tematic, ar trebui ca o axă prioritară să poată viza mai multe categorii de regiuni și să poată combina una sau mai multe priorități de investiții complementare din FEDR, FSE și Fondul de coeziune în cadrul unuia sau al mai multor obiective tematice.

(89)

În cazul în care un stat membru pregătește maxim un program operațional pentru fiecare fond, astfel încât și programele, și acordul de parteneriat sunt pregătite la nivel național, ar trebui prevăzute dispoziții specifice pentru a asigura complementaritatea unor astfel de documente.

(90)

Pentru a reconcilia necesitatea unor programe operaționale concise care să prevadă angajamente clare din partea statelor membre cu necesitatea asigurării flexibilității de ajustare la circumstanțele în schimbare, ar trebui să se facă o distincție între elementele esențiale ale programului operațional care sunt supuse deciziei Comisiei și alte elemente care nu sunt supuse deciziei Comisiei și care pot fi modificate de statele membre. În consecință, ar trebui să se prevadă proceduri care să permită modificarea acestor elemente neesențiale fără o decizie a Comisiei.

(91)

În vederea îmbunătățirii complementarității și simplificării executării, ar trebui să fie posibil să se combine sprijinul din Fondul de coeziune și din FEDR cu sprijinul din FSE în cadrul programelor operaționale comune în temeiul obiectivului „Investiții pentru creștere și locuri de muncă”.

(92)

Proiectele majore reprezintă o parte substanțială din cheltuielile Uniunii și au frecvent o importanță strategică în ceea ce privește realizarea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Prin urmare, este justificat ca operațiunile care depășesc anumite praguri să continue să facă obiectul unor proceduri de aprobare specifice în temeiul prezentului regulament. Pragul ar trebui instituit în legătură cu costul eligibil total după luarea în considerare a veniturilor nete preconizate, cu un prag mai ridicat pentru proiectele din domeniul transporturilor din cauza mărimii de obicei mai mari a investițiilor din respectivul sector. Pentru a se asigura claritatea, este oportun să se precizeze conținutul cererii pentru un proiect major în acest scop. Cererea ar trebui să conțină informațiile necesare pentru a da asigurări că contribuția financiară din fonduri nu va conduce la o pierdere semnificativă de locuri de muncă în amplasamente existente din Uniune.

(93)

Pentru a se promova pregătirea și implementarea unor proiecte majore pe o bază economică și tehnică solidă și pentru a se încuraja utilizarea recomandărilor experților într-o fază incipientă, în cazul în care experți independenți sprijiniți de Comisie prin asistență tehnică sau, în acord cu Comisia, de alți experți independenți sunt în măsură să ofere indicații clare privind fezabilitatea și viabilitatea economică a proiectului major, ar trebui simplificată procedura de aprobare de către Comisie. Comisia ar trebui să fie în măsură să refuze aprobarea contribuției financiare doar în cazul în care constată o deficiență semnificativă la nivelul analizei independente a calității.

(94)

În cazurile în care nu s-a efectuat o analiză independentă a calității unui proiect major, statul membru ar trebui să transmită toate informațiile necesare, iar Comisia ar trebui să evalueze proiectul major cu scopul de a stabili dacă este justificată contribuția financiară solicitată.

(95)

Din motive de asigurare a continuității implementării, pentru a evita o sarcină administrativă inutilă și pentru a asigura alinierea cu decizia Comisiei privind orientările referitoare la închiderea perioadei de programare 2007 - 2013, se stabilesc dispoziții de etapizare pentru proiectele majore aprobate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (18) a căror perioadă de implementare se preconizează că va depăși perioada de programare reglementată de prezentul regulament. Sub rezerva anumitor condiții, ar trebui să existe o procedură accelerată pentru notificarea și aprobarea unei a doua etape sau a unei etape ulterioare a unui proiect major a cărui etapă anterioară sau ale cărui etape anterioare au fost aprobate de Comisie în cadrul perioadei de programare 2007 - 2013. Fiecare etapă a operațiunii etapizate, care urmărește același obiectiv general, ar trebui să fie implementată în conformitate cu normele perioadei de programare relevante.

(96)

Pentru a oferi statelor membre posibilitatea de a implementa o parte a unui program operațional utilizând o abordare bazată pe rezultate, este util să se prevadă un plan de acțiune comun care să cuprindă un proiect sau un grup de proiecte de realizat de către un beneficiar pentru a contribui la obiectivele programului operațional. Pentru a simplifica și consolida orientarea către rezultate a fondurilor, gestionarea planului de acțiune comun ar trebui să se bazeze exclusiv pe obiective de etapă, realizări și rezultate stabilite de comun acord, astfel cum este definit în decizia Comisiei de adoptare a planului de acțiune comun. Controlul și auditul unui plan de acțiune comun ar trebui să fie, de asemenea, limitate la întrebarea dacă își îndeplinește obiectivele de etapă, realizările și rezultatele. Prin urmare, este necesar să se stabilească dispoziții privind elaborarea sa, conținutul, adoptarea, gestiunea și controlul financiar al planurilor de acțiune comune.

(97)

Este necesară adoptarea unor norme specifice în legătură cu funcțiile comitetului de monitorizare și rapoartele anuale privind implementarea programelor operaționale sprijinite de fonduri. Dispoziții suplimentare privind funcționarea specifică a FEADR sunt prevăzute în legislația specifică sectoarelor relevante.

(98)

Pentru a asigura disponibilitatea informațiilor esențiale și actualizate privind implementarea programelor, este necesar ca statele membre să furnizeze Comisiei datele-cheie în mod regulat. Pentru a evita impunerea unei sarcini administrative suplimentare asupra statelor membre, acest lucru ar trebui să se limiteze la datele colectate în mod continuu, iar transmisia ar trebui efectuată prin schimb electronic de date.

(99)

Pentru a consolida monitorizarea progreselor înregistrate cu privire la implementarea fondurilor și pentru a facilita gestiunea financiară, este necesar să se asigure disponibilitatea din timp a unor date financiare de bază privind progresele înregistrate în implementare.

(100)

În conformitate cu articolul 175 din TFUE, Comisia urmează să prezinte, o dată la trei ani, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor rapoarte privind coeziunea, în legătură cu progresele înregistrate în ceea ce privește coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii. Este necesar să se formuleze dispoziții cu privire la conținutul raportului menționat.

(101)

Este important ca realizările fondurilor Uniunii să fie aduse în atenția publicului larg și să organizeze campanii de sensibilizare cu privire la obiectivele politicii de coeziune. Cetățenii ar trebui să aibă dreptul să cunoască modul în care sunt investite resursele financiare ale Uniunii. Responsabilitatea privind comunicarea informațiilor corespunzătoare către public ar trebui să revină atât autorităților de management, cât și beneficiarilor, precum și instituțiilor și organismelor consultative ale Uniunii. Pentru a îmbunătăți eficiența comunicării către public și pentru a asigura o sinergie mai amplă și mai puternică între activitățile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei, resursele alocate acțiunilor de comunicare în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie, de asemenea, la acoperirea comunicării instituționale a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament.

(102)

În vederea consolidării accesibilității și transparenței informațiilor privind oportunitățile de finanțare și beneficiarii proiectelor, în fiecare stat membru ar trebui să fie disponibil un site sau portal unic conținând informații privind toate programele operaționale, inclusiv listele de operațiuni susținute în cadrul fiecărui program operațional.

(103)

În vederea asigurării unei difuzări la scară largă a informațiilor privind realizările fondurilor și contribuția Uniunii la aceste realizări, precum și a informării potențialilor beneficiari în privința oportunităților de finanțare, prezentul regulament ar trebui să definească, ținând seama de dimensiunea programelor operaționale în conformitate cu principiul proporționalității, norme detaliate privind măsurile de informare și comunicare, precum și anumite caracteristici tehnice ale unor astfel de măsuri.

(104)

Pentru a asigura concentrarea alocării pentru fiecare fond asupra strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și a misiunilor specifice fondului în conformitate cu obiectivele lor bazate pe tratate, este necesar să se stabilească plafoane pentru alocarea destinată asistenței tehnice a statului membru. Este, de asemenea, necesar să se asigure faptul că, prin cadrul juridic pentru programarea asistenței tehnice, se facilitează crearea unor mecanisme de implementare simplificate, în contextul în care statele membre implementează mai multe fonduri în paralel și ar trebui ca acest cadru să poată viza mai multe categorii de regiuni.

(105)

Ar trebui să se determine elementele care permit modularea ratei de cofinanțare din fonduri pentru axele prioritare, în special pentru a se consolida efectul de pârghie al resurselor Uniunii. Este, de asemenea, necesar să se stabilească rate maxime de cofinanțare pentru fiecare categorie de regiune, pentru a garanta respectarea principiului cofinanțării printr-un nivel adecvat al contribuțiilor naționale publice sau private.

(106)

Este necesar ca statele membre să desemneze o autoritate de management, o autoritate de certificare și o autoritate de audit independentă din punct de vedere funcțional pentru fiecare program operațional. Pentru a oferi flexibilitate statelor membre în ceea ce privește instituirea sistemelor de control, este adecvat să se prevadă posibilitatea ca funcțiile autorității de certificare să fie îndeplinite de autoritatea de management. Ar trebui, de asemenea, să se permită ca statele membre să poată desemna organisme intermediare care să efectueze anumite sarcini ale autorității de management sau ale autorității de certificare. Statele membre ar trebui în acest caz să precizeze responsabilitățile și funcțiile organismelor respective.

(107)

Pentru a ține cont de organizarea specifică a sistemelor de gestiune și control pentru fonduri și FEPAM și de necesitatea de a asigura o abordare proporțională, ar trebui stabilite dispoziții specifice în ceea ce privește desemnarea autorității de management și a autorității de certificare. Pentru a se evita o sarcină administrativă inutilă, verificarea ex ante a conformității cu criteriile de desemnare indicate în prezentul regulament ar trebui să se limiteze la autoritatea de management și de certificare și, în anumite condiții stabilite în prezentul regulament, nu ar trebui să fie necesară nicio activitate de audit suplimentară dacă sistemul este, în esență, același ca în perioada de programare 200 - 2013. Nu ar trebui să existe cerințe pentru aprobarea desemnării de către Comisie. Totuși, pentru a consolida securitatea juridică, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a prezenta Comisiei documente privind desemnarea, în anumite condiții stabilite în prezentul regulament. Monitorizarea conformității cu criteriile de desemnare, realizată prin măsuri de audit și de control, ar trebui să conducă, în cazul în care se constată nerespectarea criteriilor, la măsuri de remediere și, eventual, la încetarea desemnării.

(108)

Autoritatea de management are principala responsabilitate pentru implementarea eficace și eficientă a fondurilor și a FEPAM și, prin urmare, deține un număr substanțial de funcții legate de gestionarea și monitorizarea programului, de gestiunea și de controalele financiare, precum și de selectarea proiectelor. În consecință, este necesar să se stabilească responsabilitățile și funcțiile autorității de management.

(109)

Autoritatea de certificare ar trebui să întocmească și să prezinte Comisiei cererile de plată. Ea ar trebui să întocmească conturile, atestând integralitatea, acuratețea și veridicitatea acestora și faptul că cheltuielile înscrise în conturi sunt în conformitate cu normele Uniunii și naționale aplicabile. Este necesar să se stabilească responsabilitățile și funcțiile autorității de certificare.

(110)

Autoritatea de audit ar trebui să se asigure că se efectuează audituri ale sistemelor de gestiune și control pe un eșantion adecvat de operațiuni și pe conturi. Este necesar să se stabilească responsabilitățile și funcțiile autorității de audit. Auditurile cheltuielilor declarate ar trebui efectuate asupra unui eșantion reprezentativ de operațiuni pentru a permite extrapolarea rezultatelor. Ca regulă generală, ar trebui utilizată o metodă de eșantionare statistică pentru a obține un eșantion reprezentativ fiabil. Cu toate acestea, autoritățile de audit ar trebui să poată utiliza, în circumstanțe justificate corespunzător, o metodă de eșantionare nestatistică, cu condiția să fie respectate condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(111)

Fără a aduce atingere competențelor Comisiei în materie de control financiar, ar trebui să se consolideze cooperarea între statele membre și Comisie în acest domeniu și să se precizeze criteriile care permit Comisiei să determine, în cadrul strategiei sale de control al sistemelor naționale, nivelul de asigurare pe care ar trebui să îl obțină de la organismele naționale de audit.

(112)

În completarea regulilor comune privind gestiunea financiară pentru fondurile ESI, ar trebui stabilite dispoziții suplimentare pentru fonduri și FEPAM. În special, pentru a garanta o asigurare rezonabilă pentru Comisie înainte de acceptarea conturilor, cererile de plăți intermediare ar trebui să fie rambursate la o rată de 90 % din suma rezultată prin aplicarea ratei de cofinanțare pentru fiecare prioritate, astfel cum s-a stabilit în decizia de adoptare a programului operațional, la cheltuielile eligibile pentru prioritate. Sumele restante datorate ar trebui să fie plătite statelor membre după acceptarea conturilor, cu condiția ca Comisia să fie în măsură că concluzioneze că conturile sunt complete, exacte și corecte.

(113)

Beneficiarii ar trebui să primească sprijinul integral în termen de 90 de zile de la data la care au depus cererea de plată, sub rezerva disponibilității fondurilor din prefinanțarea inițială și anuală și plățile intermediare. Autoritatea de management ar trebui să poată întrerupe termenul dacă documentele justificative sunt incomplete sau dacă există dovezi ale unor nereguli care necesită investigații suplimentare. Prefinanțarea inițială și anuală ar trebui asigurate astfel încât statele membre să dispună de mijloace suficiente pentru implementarea programelor în temeiul unor astfel de modalități. Prefinanțarea anuală ar trebui lichidată în fiecare an la momentul acceptării conturilor.

(114)

Pentru a reduce riscurile de declarare a unor cheltuieli neconforme, ar trebui să fie posibil ca o autoritate de certificare, fără să fie necesare justificări suplimentare, să includă sumele care trebuie să facă obiectul unor verificări suplimentare într-o cerere de plată intermediară după exercițiul contabil în care acestea au fost înregistrate în sistemul său contabil.

(115)

Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor generale privind dezangajarea, normele stabilite pentru fonduri și FEPAM ar trebui să prezinte detaliat modul de stabilire a termenelor-limită pentru dezangajare.

(116)

Pentru a aplica cerințele Regulamentului financiar în cadrul gestiunii financiare a fondurilor și a FEPAM, este necesar să se instituie proceduri pentru pregătirea, examinarea și acceptarea conturilor care să asigure un temei clar pentru aceste modalități și să le confere securitate juridică. În plus, pentru a putea să își îndeplinească în mod adecvat responsabilitățile, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude sumele care fac obiectul unor evaluări în curs privind legalitatea și regularitatea lor.

(117)

Pentru a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, ar trebui stabilite termene-limită specifice în care autoritățile de management să fie obligate să asigure disponibilitatea documentelor pentru operațiuni după prezentarea cheltuielilor sau finalizarea unei operațiuni. În conformitate cu principiul proporționalității, perioada de păstrare a documentelor ar trebui să difere în funcție de cuantumul total al cheltuielilor eligibile ale unei operațiuni.

(118)

Întrucât procesul de verificare și acceptare a conturilor se realizează anual, ar trebui simplificată semnificativ procedura de închidere. Închiderea finală a programului ar putea astfel să se bazeze doar pe documente referitoare la ultimul exercițiu contabil și pe raportul final de implementare sau pe cel mai recent raport anual de implementare, fără a fi necesară prezentarea altor documente.

(119)

În scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii și de a oferi mijloacele de a asigura implementarea efectivă a programelor, ar trebui stabilite dispoziții care să permită suspendarea de către Comisie a plăților la nivel de priorități sau de programe operaționale.

(120)

Pentru a asigura securitatea juridică pentru statele membre, este recomandabil să se stabilească modalitățile și procedurile specifice pentru corecțiile financiare de către statele membre și de către Comisie, în ceea ce privește fondurile și FEPAM, respectându-se principiul proporționalității.

(121)

Este necesar să se stabilească un cadru juridic care să prevadă sisteme de gestiune și control solide la nivel național și regional și o împărțire adecvată a rolurilor și responsabilităților în contextul gestiunii partajate. Prin urmare, rolul Comisiei ar trebui specificat și clarificat și ar trebui instituite norme proporționale privind aplicarea de corecții financiare de către Comisie.

(122)

Frecvența auditurilor operațiunilor ar trebui să fie proporțională cu nivelul contribuției Uniunii din fonduri și din FEPAM. În special, numărul auditurilor efectuate ar trebui să fie redus în cazul în care totalul cheltuielilor eligibile pentru o operațiune nu depășește 200 000 EUR pentru FEDR și pentru Fondul de Coeziune, 150 000 EUR pentru FSE și 100 000 EUR pentru FEPAM. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă efectuarea de audituri oricând există indicii privind o neregulă sau o fraudă sau, în urma închiderii unei operațiuni finalizate, în cadrul unui eșantion de audit. Comisia ar trebui să poată examina pista de audit a autorității de audit sau să ia parte la auditurile la fața locului realizate de autoritatea de audit. Atunci când nu obține asigurările necesare privind funcționarea eficace a autorității de audit prin aceste mijloace, Comisia ar trebui să poată repeta activitatea de audit în cazurile în care acest lucru este conform cu standardele de audit acceptate la nivel internațional. Pentru ca nivelul auditării de către Comisie să fie proporțional cu riscul, Comisia ar trebui să-și poată reduce activitatea de audit în ceea ce privește programele operaționale în cazul cărora nu există deficiențe semnificative sau dacă autoritatea de audit este fiabilă. Pentru a reduce sarcina administrativă asupra beneficiarilor, ar trebui introduse norme specifice pentru a reduce riscul suprapunerii între audituri ale acelorași operațiuni efectuate de diferite instituții, și anume de Curtea de Conturi Europeană, de Comisie și de autoritatea de audit.

(123)

Pentru a completa și a modifica anumite elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește un cod de conduită european privind parteneriatul, completările și modificările aduse secțiunilor 4 și 7 din CSC, criteriile de determinare a nivelului corecției financiare care trebuie aplicată, normele specifice privind achiziționarea de terenuri și combinarea de asistență tehnică cu instrumente financiare, rolul, răspunderea și responsabilitățile organismelor care implementează instrumentele financiare, gestiunea și controlul instrumentelor financiare, retragerea plăților către instrumentele financiare, și adaptările efectuate în consecință la cererile de plată, instituirea unui sistem de capitalizare a ratelor anuale pentru instrumentele financiare, normele specifice de determinare a criteriilor de stabilire a costurilor și a comisioanelor de gestionare pe baza performanțelor și pragurilor aplicabile, precum și norme privind rambursarea costurilor și a comisioanelor de gestionare capitalizate pentru instrumentele bazate pe participații și microcredite, ajustarea ratei forfetare pentru operațiunile generatoare de venituri nete in anumite sectoare, precum și stabilirea unei taxe forfetare pentru anumite sectoare sau subsectoare in domeniile TIC, cercetare,

dezvoltare si inovare si eficienta energetica si adăugarea de sectoare sau subsectoare, metodologia de calcul a valorii actuale a venitului net actualizat pentru operațiunile generatoare de venituri, norme suplimentare privind înlocuirea unui beneficiar in cadrul operațiunilor PPP, cerințele minime pentru a fi inclus in acordurile PPP care sunt necesare pentru aplicarea unei derogări privind eligibilitatea cheltuielilor, definirea ratei forfetare aplicate costurilor indirecte aferente granturilor pe baza metodelor existente și a ratelor corespunzătoare aplicabile în cadrul politicilor Uniunii, metodologia care trebuie utilizată în efectuarea analizei calității unui proiect major, criteriile de stabilire a neregulilor care trebuie raportate, datele care trebuie furnizate și condițiile și procedurile care trebuie aplicate pentru a stabili daca sumele care sunt de nerecuperat se rambursează in baza responsabilității statelor membre, datele care trebuie înregistrate și stocate sub forma electronica în cadrul sistemului de monitorizare stabilit de autoritățile de gestionare, cerințele minime privind pistele de audit, sfera de aplicare și conținutul auditurilor și metodologia pentru eșantionare, utilizarea datelor colectate cu ocazia auditurilor, criterii pentru identificarea deficiențelor semnificative în funcționarea eficace a sistemelor de gestiune și control, pentru stabilirea nivelului de corecție financiară care trebuie aplicat și pentru aplicarea corecțiilor financiare forfetare sau extrapolate. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(124)

În ceea ce privește toate fondurile ESI, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin acte de punere în aplicare, decizii de aprobare a elementelor acordurilor de parteneriat si a modificărilor acordurilor de parteneriat, decizii de aprobare a elementelor din acordul de parteneriat revizuit, decizii privind programele si prioritățile care si-au atins obiectivele de etapa si pot beneficia de alocarea rezervei de performanță, decizii privind modificarea programelor ca urmare a acțiunilor corective privind transferul alocațiilor financiare către alte programe, decizii privind planurile anuale de acțiune care urmează să fie finanțate din asistența tehnică la inițiativa Comisiei și, în cazul dezangajării, decizii de modificare a deciziilor de adoptare a programelor; și în privința FEDR, FSE și Fondul de coeziune, decizii de identificare a regiunilor și statelor membre care îndeplinesc criteriile investițiilor pentru creștere și locuri de muncă, decizii de stabilire a defalcării anuale a creditelor de angajament către statele membre, decizii de stabilire a sumei de transferat din alocarea Fondului de coeziune a fiecărui stat membru către MIE, decizii de stabilire a sumei de transferat din alocarea din fondurile structurale a fiecărui stat membru pentru ajutorul alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate, decizii de acceptare a transferurilor de părți de credite pentru obiectivul de cooperare teritoriala europeana către obiectivul de investiții pentru creștere si locuri de munca, decizii privind efectuarea sau nu a unei corecții financiare în cazul

nerespectării principiului adiționalității, decizii de adoptare și modificare a programelor operaționale, decizii de refuz a contribuției financiare pentru un proiect major, decizii privind aprobarea unei contribuții financiare la un proiect major selecționat si prelungirea termenului pentru realizarea condiției legate de aprobarea proiectelor majore și decizii privind planuri de acțiune comune; si în privința FEDR, FSE, Fondului de coeziune și FEPAM, decizii privind neacceptarea conturilor și privind suma exigibilă în cazul în care conturile nu sunt acceptate, decizii de suspendare a plăților intermediare și decizii privind corecțiile financiare.

(125)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, competențele de punere în aplicare ar trebui conferite Comisiei cu privire la, modelul care se utilizează atunci când este transmis raportul de progres, modelul de program operațional pentru fonduri, metodologia care se utilizează la efectuarea analizei cost-beneficii a proiectelor majore, formatul pentru informațiile privind proiectele majore, modelul planului de acțiune comun, modelul rapoartelor de implementare anuale și finale, frecventa raportării neregulilor si formatul care se utilizează pentru raportare, modelul pentru declarația de gestiune și modelele pentru strategia de audit, avizul și raportul anual de control. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (19).

(126)

Pentru a asigura participarea și implicarea adecvată a statelor membre atunci când Comisia își exercită competențele de executare în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament în anumite domenii de politică deosebit de sensibile legate de fondurile ESI și pentru a consolida rolul statelor membre în adoptarea de condiții uniforme în acest sens sau a altor măsuri de executare cu implicații semnificative sau cu un impact potențial semnificativ asupra economiei naționale, a bugetului național ori a bunei funcționări a administrației publice din statele membre, actele de punere în aplicare referitoare la metodologia de furnizare a informațiilor privind sprijinul pentru obiectivele în materie de schimbări climatice, măsurile detaliate pentru a asigura o abordare consecventă în ceea ce privește stabilirea obiectivelor de etapă și a țintelor din cadrul de performanță pentru fiecare prioritate și evaluarea atingerii obiectivelor de etapă și a țintelor, clauze si condiții standard pentru monitorizarea instrumentelor financiare, acordurile detaliate pentru transferul si gestionarea contribuțiilor la program gestionate de organismele care implementează instrumentele financiare, un model de acord de finanțare privind instrumentele financiare comune de garantare și titlurizare neplafonate destinate IMM-urilor, modelele de utilizat atunci când se furnizează informații suplimentare privind instrumentele financiare in cadrul cererilor de plăți către Comisie si atunci când se raportează cu privire la instrumentele financiare Comisiei, clauzele si condițiile pentru sistemul electronic de schimb de date aferent sistemului de gestiune si control, nomenclatura pe baza căreia se pot defini categorii de intervenții pentru

axa prioritară în programele operaționale, formatul de notificare a unui proiect major selectat, caracteristicile tehnice ale masurilor de informare si comunicare pentru operare si instrucțiunile pentru crearea emblemei si pentru definirea culorilor sale standard, modelul de utilizat atunci când se transmit date financiare Comisiei in scopuri de monitorizare, dispoziții detaliate privind schimbul de informații intre beneficiari si autoritățile de management, autoritățile de certificare, autoritățile de audit si organismele intermediare, modelul de raport si de aviz al organismului independent de audit si descrierea funcțiilor si procedurilor in vigoare pentru autoritățile de management si, după caz, pentru autoritățile de certificare, specificațiile tehnice pentru sistemul de gestiune și control, modelul de cereri de plăți si modelul pentru conturi ar trebui adoptate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(127)

Adoptarea anumitor acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 ar putea avea un impact și implicații atât de importante pentru statele membre încât se justifică o excepție de la regula generală. Conform acestei excepții, în cazurile în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu ar trebui să adopte proiectul de act de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare vizează stabilirea metodologiei pentru furnizarea de informații privind sprijinul pentru obiectivele din domeniul schimbărilor climatice, determinarea metodologiei pentru obiectivele de etapă din cadrul de performanță, stabilirea clauzelor și condițiilor standard pentru instrumentele financiare, stabilirea modalităților detaliate de transfer și gestionare a contribuțiilor la programe pentru anumite instrumente financiare; adoptarea modelului pentru acordul de finanțare privind instrumentele financiare comune de garantare neplafonată și titlurizare în favoarea IMM-urilor, stabilirea modelelor care trebuie utilizate pentru rapoartele prezentate Comisiei privind instrumentele financiare, stabilirea nomenclaturii pe baza căreia se pot defini categorii de intervenții pentru axa prioritară în programele operaționale; privind caracteristicile tehnice ale măsurilor de informare și comunicare referitoare la operațiune și instrucțiunile pentru crearea logo-ului și definirea culorilor standard;, stabilirea specificațiilor tehnice pentru înregistrarea și stocarea datelor în legătură cu sistemul de gestiune și control. Prin urmare, acestor acte de punere în aplicare ar trebui să li se aplice articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(128)

Deoarece prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, regulamentul în cauză ar trebui abrogat. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să afecteze continuarea sau modificarea proiectelor în cauză, până la închiderea acestora, sau a asistenței aprobate de către Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 sau a oricăror alte dispoziții legislative aplicabile asistenței respective la 31 decembrie 2013. Prin urmare, cererile prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 ar trebui să rămână valabile. De asemenea, ar trebui să se stabilească norme tranzitorii speciale prin derogare de la articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 în ceea ce privește situațiile în care o autoritate de management poate să exercite funcțiile autorității de certificare pentru programele operaționale, implementate în condițiile cadrului legislativ anterior, în scopul evaluării Comisiei în conformitate cu articolul 73 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 atunci când se aplică articolul 123 alineatul (5) din prezentul regulament și privind procedura de aprobare a proiectelor majore în temeiul articolului 102 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament.

(129)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, ținând seama de amploarea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni, de rămânerea în urmă a regiunilor celor mai defavorizate și de mijloacele financiare limitate de care dispun statele membre și regiunile, dar, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(130)

Pentru a asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute de prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA ÎNTÂI

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme comune aplicabile Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), Fondului social european (FSE), Fondului de coeziune, Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), care funcționează în temeiul unui cadru comun („fondurile structurale și de investiții europene” – „fondurile ESI”). De asemenea, prezentul regulament stabilește dispozițiile necesare pentru asigurarea eficacității fondurilor ESI și coordonarea între acestea și cu alte instrumente ale Uniunii. Normele comune aplicabile fondurilor ESI sunt stabilite în partea a doua.

Partea a treia stabilește normele generale privind FEDR, FSE (denumite împreună „fondurile structurale”) și Fondul de coeziune privind sarcinile, obiectivele prioritare și organizarea fondurilor structurale și a Fondului de coeziune („fondurile”), criteriile pe care trebuie să le îndeplinească statele membre și regiunile astfel încât să fie eligibile pentru contribuție din partea fondurilor, resursele financiare disponibile și criteriile pentru alocarea lor.

Partea a patra stabilește normele generale aplicabile fondurilor și FEPAM în ceea ce privește gestionarea și controlul, gestiunea financiară, conturile și corecțiile financiare.

Normele prevăzute în prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20) și a dispozițiilor specifice stabilite în următoarele regulamente („reglementările specifice fondurilor” în conformitate cu al cincilea alineat de la prezentul articol:

1.

Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 („Regulamentul privind FEDR”);

2.

Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 („Regulamentul privind FSE”);

3.

Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 („Regulamentul privind FC”);

4.

Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 („Regulamentul privind CTE”);

5.

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 („Regulamentul privind FEADR”), precum și

6.

un act juridic viitor al Uniunii de stabilire a condițiilor pentru sprijinul financiar pentru politica în domeniul afacerilor maritime și al pescuitului pentru perioada de programare 2014 - 2020 („Regulamentul privind FEPAM”).

Partea a doua din prezentul regulament se aplică tuturor fondurilor ESI, cu excepția cazurilor în care prevede derogări în mod explicit. Partea a treia și partea a patra din prezentul regulament stabilesc dispoziții complementare celor din partea a doua pentru fonduri și, respectiv, pentru fonduri și FEPAM și poate permite în mod explicit derogări de la regulamentele specifice fondurilor în cauză. Regulamentele specifice fondurilor pot stabili norme complementare părții a doua din prezentul regulament pentru fondurile ESI, părții a treia din prezentul regulament pentru fonduri și părții a patra din prezentul regulament pentru fonduri și FEPAM. Normele complementare din regulamentele specifice fondurilor nu contravin părților a doua, a treia și a patra din prezentul regulament. În cazul unor dubii privind aplicarea acestor dispoziții, partea a doua a prezentului regulament prevalează asupra normelor specifice fondurilor, iar părțile a doua, a treia și a patra din prezentul regulament prevalează asupra regulamentelor specifice fondurilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” înseamnă țintele și obiectivele comune care orientează acțiunea statelor membre și a Uniunii stabilite în concluziile adoptate de Consiliul European de la 17 iunie 2010 ca anexa I (Noua strategie europeană pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, țintele principale ale UE), în Recomandarea Consiliului din 13 iulie 2010 (21) și în Decizia 2010/707/UE a Consiliului (22), precum și orice revizuire a acestor ținte și obiective comune;

2.

„un cadru politic strategic” înseamnă un document sau un set de documente stabilite la nivel național sau regional care definesc un număr limitat de priorități coerente stabilite pe bază de dovezi și un termen de implementare a priorităților respective și care pot include un mecanism de monitorizare;

3.

„strategie de specializare inteligentă” înseamnă strategii naționale sau regionale în domeniul inovării care stabilesc priorități în scopul de a crea un avantaj competitiv prin dezvoltarea punctelor tari proprii cercetării și inovării și prin corelarea acestora cu nevoile întreprinderilor în vederea abordării coerente a oportunităților emergente și a evoluțiilor pieței, evitând suprapunerea și fragmentarea eforturilor; o astfel de strategie de specializare inteligentă poate lua forma unui cadru politic strategic în domeniul cercetării și inovării (C&I) la nivel național sau regional sau poate fi inclusă într-un astfel de cadru;

4.

„norme specifice fondurilor” înseamnă dispozițiile stabilite în sau prevăzute în temeiul părții a treia sau a patra din prezentul regulament sau într-un regulament care reglementează unul sau mai multe fonduri ESI menționate sau enumerate la articolul 1 al patrulea paragraf;

5.

„programare” înseamnă procesul de organizare, de luare a deciziilor și de alocare a resurselor financiare în mai multe etape, cu implicarea partenerilor în conformitate cu articolul 5, care vizează punerea în aplicare, pe o bază multianuală, a acțiunii comune a Uniunii și a statelor membre pentru realizarea obiectivelor strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

6.

„program” înseamnă un „program operațional” astfel cum este menționat în partea a treia sau în partea a patra din prezentul regulament și în regulamentul FEPAM și un „program de dezvoltare rurală” astfel cum este menționat în Regulamentul privind FEADR;

(7)

„zona vizată de program” înseamnă o zonă geografică acoperită de un program specific, sau în cazul unui program care acoperă mai multe categorii de regiuni, zona geografică corespunzătoare fiecărei categorii de regiuni separate;

8.

„prioritate” în părțile a doua și a patra din prezentul regulament înseamnă „axa prioritară” menționată în partea a treia din prezentul regulament pentru FEDR, FSE și Fondul de coeziune, și „prioritatea Uniunii” menționată în regulamentul FEPAM și în Regulamentul privind FEADR;

9.

„operațiune” înseamnă un proiect, un contract, o acțiune sau un grup de proiecte selectate de autoritățile de management ale programelor în cauză sau sub responsabilitatea acestora, care contribuie la realizarea obiectivelor unei priorități sau unor priorități aferente; în contextul instrumentelor financiare, o operațiune este constituită de contribuțiile financiare dintr-un program la instrumentele financiare și la sprijinul financiar ulterior oferit de respectivele instrumente financiare;

10.

„beneficiar” înseamnă un organism public sau privat și, exclusiv în scopul regulamentului privind FEADR și al regulamentului FEPAM, o persoană fizică responsabilă pentru inițierea sau care inițiază și implementează operațiunile; și în contextul sistemelor de ajutor de stat, conform definiției de la punctul 13 din prezentul articol, organismul care primește ajutorul; și în contextul instrumentelor financiare de la partea a doua titlul IV din prezentul regulament, înseamnă organismul care implementează instrumentul financiar sau fondul de fonduri, după caz;

11.

„instrumente financiare”: înseamnă instrumentele financiare, astfel cum sunt definite în Regulamentul financiar, cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel;

12.

„destinatar final” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce beneficiază de sprijin financiar de la un instrument financiar;

13.

„ajutor de stat” înseamnă ajutorul care intră sub incidența articolului 107 alineatul (1) din TFUE care, în scopul prezentului regulament, se consideră că include și ajutorul de minimis în sensul Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (23), al Regulamentului (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei (24) și al Regulamentului (CE) nr. 875/2007 al Comisiei (25);

14.

„operațiune finalizată” înseamnă o operațiune care a fost încheiată în mod fizic sau implementată integral și pentru care toate plățile aferente au fost efectuate de beneficiari, iar contribuția publică relevantă a fost plătită beneficiarilor;

15.

„cheltuială publică” înseamnă orice contribuție publică la finanțarea unor operațiuni, care provine de la bugetul autorităților naționale, regionale sau locale, bugetul Uniunii alocat fondurilor ESI, bugetul unor organisme de drept public sau bugetul unor asociații de autorități publice sau organisme de drept public și, pentru calcularea ratei de cofinanțare pentru programele FSE sau priorități, poate include orice resurse financiare la care contribuie în mod colectiv angajatorii și lucrătorii;

16.

„organism de drept public” înseamnă orice organism guvernat de dreptul public în sensul articolului 1 punctul 9 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26) și orice grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) înființată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (27), indiferent dacă în raport cu dispozițiile naționale de punere în aplicare relevante GECT este considerat un organism de drept public sau de drept privat;

17.

„document” înseamnă un suport de hârtie sau electronic care conține informații relevante în contextul prezentului regulament;

18.

„organism intermediar” înseamnă orice organism public sau privat care acționează sub responsabilitatea unei autorități de management sau de certificare sau care îndeplinește sarcini în numele unei astfel de autorități în raport cu operațiunile implementate de beneficiari;

19.

„strategie de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității” înseamnă un set coerent de operațiuni cu scopul de a răspunde obiectivelor și nevoilor locale și care contribuie la îndeplinirea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care este conceput și realizat de un grup de acțiune local;

20.

„acord de parteneriat” înseamnă un document pregătit de un stat membru cu implicarea partenerilor, în conformitate cu abordarea bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri, care stabilește strategia, prioritățile și modalitățile statului membru în ceea ce privește utilizarea fondurilor ESI într-un mod efectiv și eficient, astfel încât să urmeze strategia Uniunii privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; acordul de parteneriat este aprobat de Comisie în urma unei evaluări și a unui dialog cu statul membru în cauză;

21.

„categorie de regiuni” înseamnă clasificarea regiunilor ca „regiuni mai puțin dezvoltate”, „regiuni de tranziție” sau „regiuni mai dezvoltate”, în conformitate cu articolul 90 alineatul (2);

22.

„cerere de plată” înseamnă o cerere de plată sau o declarație de cheltuieli prezentată de statul membru Comisiei;

23.

„BEI” înseamnă Banca Europeană de Investiții, Fondul European de Investiții sau oricare filială a Băncii Europene de Investiții;

24.

„parteneriatele public-privat” (PPP) înseamnă forme de cooperare între organismele publice și sectorul privat care urmăresc să îmbunătățească realizarea investițiilor în proiecte de infrastructură sau în alte tipuri de operațiuni care furnizează servicii publice prin partajarea riscurilor, prin punerea în comun a cunoștințelor specializate din sectorul privat sau prin surse de capital suplimentare;

25.

„operațiune PPP” înseamnă o operațiune care este pusă în aplicare sau urmează să fie pusă în aplicare în cadrul unei structuri de parteneriat public-privat:

26.

„cont de garanție” înseamnă un cont bancar reglementat de un acord scris între autoritatea de management sau un organism intermediar și organismul care implementează instrumentul financiar sau, în cazul unei operațiuni PPP, un acord scris între organismul de drept public beneficiar și partenerul privat aprobat de autoritatea de management (sau un organism intermediar) deschis special pentru a menține fonduri care să fie plătite după perioada de eligibilitate, exclusiv în scopurile prevăzute la articolul 42 alineatul (1), articolul 42 alineatul (2), articolul 42 alineatul (3) și articolul 64, sau un cont bancar înființat în condiții care oferă garanții echivalente pentru plățile din fonduri;

27.

„fond de fonduri” înseamnă un fond instituit în scopul de a acorda sprijin, din partea unui program sau a unor programe, mai multor instrumente financiare. Atunci când instrumentele financiare sunt implementate printr-un fond de fonduri, organismul care implementează fondul de fonduri este considerat a fi singurul beneficiar în sensul alineatului (10) al prezentului articol;

28.

„IMM” înseamnă o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie, conform definiției din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (28);

29.

„exercițiu contabil” înseamnă, în sensul părții a treia și al părții a patra, perioada de la 1 iulie până la 30 iunie, cu excepția primului exercițiu contabil al perioadei de programare, pentru care înseamnă perioada de la începutul datei de eligibilitate a cheltuielilor până la 30 iunie 2015. Ultimul exercițiu contabil se desfășoară între 1 iulie 2023 și 30 iunie 2024;

30.

„exercițiu financiar” înseamnă, în sensul părții a treia și al părții a patra, perioada de la 1 ianuarie la 31 decembrie;

31.

„strategie macroregională” înseamnă un cadru integrat aprobat de Consiliul European, care poate fi sprijinit de fondurile ESI, printre altele, pentru a aborda provocări comune cu care se confruntă o zonă geografică definită care afectează state membre și țări terțe situate în aceeași zonă geografică, care beneficiază astfel de o cooperare consolidată ce contribuie la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale;

32.

„strategie pentru bazinul maritim” înseamnă un cadru structurat de cooperare cu privire la o anumită zonă geografică, dezvoltat de instituțiile Uniunii, statele membre, regiunile acestora și, după caz, țările terțe care împart același bazin maritim; strategia pentru bazinul maritim ține cont de particularitățile geografice, climatice, economice și politice ale bazinului maritim;

33.

„condiționalitate ex ante aplicabilă” înseamnă un factor critic concret predefinit cu exactitate, care reprezintă o condiție prealabilă și are o legătură directă și reală și un impact direct asupra îndeplinirii eficace și eficiente a obiectivului specific al unei priorități de investiții sau al unei priorități a Uniunii;

34.

„obiectivul specific” înseamnă rezultatul la care contribuie o prioritate de investiții sau o prioritate a Uniunii într-un context național sau regional specific prin acțiuni sau măsuri luate în cadrul unei astfel de priorități;

35.

„recomandări relevante specifice fiecărei țări adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE” și „recomandări relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE” înseamnă recomandări privind dificultățile structurale care este oportun să fie abordate prin intermediul unor investiții multianuale care se înscriu în mod direct în domeniul de aplicare al fondurilor ESI, astfel cum se prevede în reglementările specifice fondurilor;

36.

„neregulă” înseamnă orice încălcare a dreptului Uniunii sau a dreptului național în legătură cu aplicarea sa care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic implicat în implementarea fondurilor ESI, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului Uniunii prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului Uniunii;

37.

„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau o altă entitate care participă la implementarea asistenței din fondurile ESI, cu excepția unui stat membru care își exercită prerogativele în calitate de autoritate publică;

38.

„neregulă sistemică” înseamnă orice neregulă, care poate avea o natură recurentă, cu o probabilitate ridicată de apariție în tipuri de operațiuni similare, care decurge dintr-o deficiență semnificativă în funcționarea eficace a sistemelor de gestiune și control, inclusiv din neinstituirea unor proceduri adecvate în conformitate cu prezentul regulament și cu normele specifice fondurilor;

39.

„deficiență semnificativă în funcționarea eficace a sistemului de gestiune și control” înseamnă, în sensul aplicării fondurilor și a FEPAM în cadrul părții a patra, o deficiență pentru care sunt necesare îmbunătățiri semnificative ale sistemului, care expune fondurile și FEPAM la riscuri ridicate de nereguli și a căror existență este incompatibilă cu o opinie de audit fără rezerve referitoare la funcționarea sistemului de gestiune și control.

Articolul 3

Calcularea termenelor pentru deciziile Comisiei

Atunci când, în conformitate cu articolul 16 alineatele (2) și (3), articolul 29 alineatul (3), articolul 30 alineatele (2) și (3), articolul 102 alineatul (2), articolul 107 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (3), se stabilește un termen pentru adoptarea sau modificarea de către Comisie a unei decizii, prin intermediul unui act de punere în aplicare, termenul respectiv nu include perioada care începe în ziua următoare datei la care Comisia transmite observațiile sale către statul membru și se încheie la data la care statul membru a răspunde la observații.

PARTEA A DOUA

DISPOZIȚII COMUNE APLICABILE FONDURILOR ESI

TITLUL I

PRINCIPII PRIVIND CONTRIBUȚIA UNIUNII LA FONDURILE ESI

Articolul 4

Principii generale

(1)   Fondurile ESI oferă sprijin, prin programe multianuale, venind în completarea intervențiilor de la nivel național, regional și local, pentru a îndeplini strategia Uniunii pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și prin misiuni specifice fondurilor, în conformitate cu obiectivele lor stabilite prin tratate, inclusiv coeziunea economică, socială și teritorială, ținând seama de Orientările integrate privind Europa 2020 relevante și de recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări și adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, precum și de recomandările relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE și, acolo unde este cazul, la nivel național, cu programul național de reformă.

(2)   Ținând cont de contextul specific al fiecărui stat membru, Comisia și statele membre se asigură că sprijinul din partea fondurilor ESI este consecvent cu politicile relevante, cu principiile orizontale menționate la articolele 5, 7 și 8 și cu prioritățile Uniunii și că acesta este complementar altor instrumente ale Uniunii.

(3)   Sprijinul din partea fondurilor ESI este aplicat în strânsă cooperare între Comisie și statele membre, în conformitate cu principiului subsidiarității.

(4)   Statele membre, la nivelul teritorial corespunzător, în conformitate cu cadrul lor instituțional, juridic și financiar, și organismele desemnate de ele în acest scop sunt responsabile pentru pregătirea și implementarea programelor și îndeplinirea sarcinilor care le revin, în parteneriat cu partenerii relevanți menționați la articolul 5, în conformitate cu prezentul regulament și cu normele specifice fondurilor.

(5)   Măsurile pentru implementarea și utilizarea fondurilor ESI, și în special resursele financiare și administrative necesare pentru pregătirea și implementarea de programe, în ceea ce privește monitorizarea, raportarea, evaluarea, gestiunea și controlul respectă principiul proporționalității, având în vedere nivelul contribuției alocate și țin seama de obiectivul general de reducere a sarcinii administrative pentru organismele implicate în managementul și controlul programelor.

(6)   În conformitate cu responsabilitățile lor, Comisia și statele membre asigură coordonarea dintre fondurile ESI, precum și dintre fondurile ESI și alte politici, strategii și instrumente relevante ale Uniunii, inclusiv cele din cadrul acțiunii externe a Uniunii.

(7)   Partea din bugetul Uniunii alocată fondurilor ESI este executată în cadrul gestiunii partajate între statele membre și Comisie, în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul financiar, cu excepția cuantumului sprijinului din Fondul de coeziune transferat către MIE menționat la articolul 92 alineatul (6) din prezentul regulament, a acțiunilor inovatoare la inițiativa Comisiei în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul privind FEDR, a asistenței tehnice la inițiativa Comisiei și sprijinul pentru gestiune directă în conformitate cu regulamentul FEPAM.

(8)   Comisia și statele membre respectă principiul bunei gestiuni financiare în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul financiar.

(9)   Comisia și statele membre asigură eficacitatea fondurilor ESI în cursul pregătirii și implementării, în legătură cu monitorizarea, raportarea și evaluarea.

(10)   Comisia și statele membre își îndeplinesc rolurile care le revin în legătură cu fondurile ESI, urmărind reducerea sarcinii administrative a beneficiarilor.

Articolul 5

Parteneriat și guvernanță pe mai multe niveluri

(1)   Pentru acordul de parteneriat și pentru fiecare program, fiecare stat membru încheie un parteneriat cu autoritățile regionale și locale competente, în conformitate cu cadrul său instituțional și juridic. Parteneriatul include și partenerii următori:

(a)

autorități urbane și alte autorități publice competente;

(b)

parteneri economici și sociali; și

(c)

organisme relevante care reprezintă societatea civilă, inclusiv parteneri în domeniul protecției mediului, organizații neguvernamentale și organisme însărcinate cu promovarea integrării sociale, egalității de gen și nediscriminării.

(2)   În conformitate cu abordarea bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri, partenerii menționați la alineatul (1) sunt implicați de către statele membre în pregătirea acordurilor de parteneriat și a rapoartelor de progres privind progresele înregistrate pe toată durata pregătirii și implementării programelor, inclusiv prin participarea la comitetele de monitorizare pentru programe, în conformitate cu articolul 48.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 149 pentru a oferi un cod european de conduită privind parteneriatul („codul de conduită”), în scopul sprijinirii și al facilitării activității desfășurate de statele membre pentru organizarea parteneriatului în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Codul de conduită stabilește cadrul în care statele membre urmăresc implementarea parteneriatului, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic, precum și cu competențele lor naționale și regionale. Codul de conduită, respectând pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității, stabilește următoarele elemente:

(a)

principiile de bază privind procedurile transparente de urmat în vederea identificării partenerilor relevanți, inclusiv, dacă este cazul, organizațiile lor umbrelă, cu scopul de a ajuta statele membre la desemnarea celor mai reprezentativi parteneri relevanți, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic;

(b)

principiile de bază și bunele practici privind implicarea diferitelor categorii de parteneri relevanți în pregătirea acordurilor de parteneriat și a programelor, stabilite la alineatul (1), informațiile ce trebuie oferite cu privire la implicarea lor, precum și în diferitele etape ale implementării;

(c)

bunele practici privind formularea normelor referitoare la apartenența la comitetele de monitorizare și la procedurile interne ale acestora, care trebuie decise, după cum este cazul, de statele membre sau de comitetele de monitorizare a programelor în conformitate cu prevederile pertinente ale prezentului regulament și cu normele specifice fondurilor;

(d)

principalele obiective și bunele practici în cazurile în care autoritatea de management implică partenerii relevanți în pregătirea cererilor de propuneri și, în special, bunele practici pentru evitarea conflictelor potențiale de interese în cazurile în care există posibilitatea ca partenerii relevanți să fie și beneficiari potențiali și pentru implicarea partenerilor relevanți în pregătirea rapoartelor de progres și în legătură cu monitorizarea și evaluarea programelor în conformitate cu dispozițiile relevante din prezentul regulament și cu normele specifice fondurilor;

(e)

domeniile, temele și bunele practici orientative privind modul în care autoritățile competente din statele membre pot utiliza fondurile ESI, inclusiv asistența tehnică pentru consolidarea capacității instituționale a partenerilor relevanți în conformitate cu dispozițiile pertinente din prezentul regulament și cu normele specifice fondurilor;

(f)

rolul Comisiei în diseminarea bunelor practici;

(g)

principiile de bază și bunele practici apte să sprijine statele membre în ceea ce privește evaluarea implementării parteneriatelor și a valorii adăugate.

Prevederile codului de conduită nu contrazic, în niciun fel, dispozițiile pertinente din prezentul regulament sau normele specifice fondurilor.

(4)   Comisia notifică până la 18 aprilie 2014 concomitent Parlamentului European și Consiliului actul delegat menționat la alineatul (3) de la prezentul articol, referitor la codul european de conduită privind parteneriatul,. Actul delegat respectiv nu poate specifica o dată de aplicare anterioară datei la care a fost adoptat.

(5)   O încălcare a oricăreia dintre obligațiile impuse statelor membre fie prin acest articol, fie printr-un act delegat adoptat în temeiul alineatului (3) din prezentul articol nu poate constitui o neregulă care să conducă la o corecție financiară în temeiul articolului 85.

(6)   Cel puțin o dată pe an, pentru fiecare fond ESI, Comisia consultă organizațiile care reprezintă partenerii la nivelul Uniunii în ceea ce privește executarea contribuției din partea fondului ESI respectiv și raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la rezultate.

Articolul 6

Conformitatea cu dreptul Uniunii și legislația națională

Operațiunile sprijinite de fondurile ESI sunt conforme cu dreptul Uniunii și cu legislația națională care vizează punerea sa în aplicare („dreptul aplicabil al Uniunii și legislația națională aplicabilă”).

Articolul 7

Promovarea egalității între bărbați și femei și nediscriminarea

Statele membre și Comisia asigură luarea în considerare și promovarea egalității dintre bărbați și femei și a integrării perspectivei egalității de gen pe toată durata pregătirii și implementării a programelor, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea, raportarea și evaluarea.

Statele membre și Comisia iau măsurile necesare pentru a preveni orice discriminare pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în timpul pregătirii și implementării programelor. Pe toată durata pregătirii și implementării programelor se va ține seama în special de accesibilitatea pentru persoanele cu handicap.

Articolul 8

Dezvoltarea durabilă

Obiectivele fondurilor ESI sunt urmărite în concordanță cu principiul dezvoltării durabile și al promovării de către Uniune a obiectivului de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului, în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE, având în vedere principiul „poluatorul plătește”.

Statele membre și Comisia se asigură că cerințele privind protecția mediului, utilizarea eficientă a resurselor, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, biodiversitatea, rezistența în fața dezastrelor și prevenirea și gestionarea riscurilor sunt luate în considerare în cursul pregătirii și punerii în aplicare a acordurilor de parteneriat și programelor. Statele membre furnizează informații privind sprijinul pentru obiectivele în materie de schimbări climatice, utilizând metodologia bazată pe categoriile de intervenții, domenii de interes sau măsuri, după cum este cazul pentru fiecare fond ESI. Această metodologie constă în atribuirea unei ponderi specifice sprijinului acordat în cadrul fondurilor ESI la un nivel ce reflectă măsura în care sprijinul în cauză contribuie la obiectivele legate de schimbările climatice. Ponderea specifică atribuită se diferențiază în funcție de contribuția – semnificativă sau moderată – pe care sprijinul o aduce la obiectivele privind schimbările climatice. Atunci când sprijinul nu contribuie deloc sau are o contribuție nesemnificativă la aceste obiective, se atribuie ponderea zero. În cazul FEDR, FSE și Fondul de coeziune, ponderile se corelează cu categoriile de intervenții stabilite în nomenclatura adoptată de Comisie. În cadrul FEADR, ponderile se corelează cu domeniile de interes stabilite în Regulamentul privind FEADR, iar în cazul FEPAM, cu măsurile stabilite în Regulamentul privind FEPAM.

Comisia stabilește condiții uniforme pentru fiecare dintre fondurile ESI pentru aplicarea metodologiei menționate la al doilea paragraf prin intermediul unui act de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

TITLUL II

ABORDAREA STRATEGICĂ

CAPITOLUL I

Obiective tematice ale fondurilor ESI și ale cadrului strategic comun

Articolul 9

Obiective tematice

Pentru a contribui la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii precum și la misiunile specifice fondului în temeiul obiectivelor bazate pe tratate, inclusiv coeziunea economică, socială și teritorială, fiecare fond ESI sprijină următoarele obiective tematice:

1.

consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării;

2.

îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC;

3.

îmbunătățirea competitivității IMM-urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR) și a sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM);

4.

sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele;

5.

promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii și a gestionării riscurilor;

6.

conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor;

7.

promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore;

8.

promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă;

9.

promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare;

10.

investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții;

11.

consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă.

Obiectivele tematice sunt transpuse în priorități specifice pentru fiecare dintre fondurile ESI și sunt stabilite în normele specifice fondurilor.

Articolul 10

Cadrul strategic comun

(1)   Pentru a promova dezvoltarea armonioasă, echilibrată și durabilă a Uniunii, se instituie un cadru strategic comun (CSC), în conformitate cu anexa I la prezentul regulament. CSC stabilește principii directoare strategice pentru facilitarea procesului de programare și a coordonării sectoriale și teritoriale a intervenției Uniunii în temeiul fondurilor ESI și cu celelalte politici și instrumente relevante ale Uniunii în conformitate cu țintele și obiectivele strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, ținând cont de provocările teritoriale cheie ale diferitelor tipuri de teritorii.

(2)   Principiile directoare strategice, conform celor stabilite în CSC, se stabilesc în concordanță cu scopul și în cadrul sferei de aplicare a sprijinului oferit de fiecare fond ESI și în conformitate cu normele care reglementează funcționarea fiecărui fond ESI, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, și al normelor specifice fondurilor. CSC nu impune statelor membre obligații suplimentare față de cele stabilite în cadrul politicilor sectoriale relevante ale Uniunii.

(3)   CSC facilitează preparativele în vederea acordului de parteneriat și a programelor în conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității și ținând cont de competențele naționale și regionale pentru a se decide în privința politicii specifice și adecvate și a măsurilor de coordonare.

Articolul 11

Conținut

CSC stabilește:

(a)

mecanisme pentru asigurarea contribuției fondurilor ESI la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și la coerența și consecvența programării fondurilor ESI în raport cu recomandările relevante specifice fiecărei țări adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE și cu recomandările relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE și, atunci când este cazul la nivel național, cu programul național de reformă;

(b)

modalități de promovare a utilizării integrate a fondurilor ESI;

(c)

modalități de coordonare a fondurilor ESI cu alte politici și instrumente relevante ale Uniunii, inclusiv instrumentele externe pentru cooperare;

(d)

principii orizontale menționate la articolele 5, 7 și 8 și obiective de politică transversale pentru implementarea fondurilor ESI;

(e)

dispoziții pentru abordarea provocărilor cheie la nivel teritorial pentru zonele urbane, rurale, de coastă și de pescuit, provocărilor demografice ale regiunilor sau necesitățile specifice ale zonelor geografice care suferă de pe urma unor handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, menționate la articolul 174 din TFUE, precum și a provocărilor specifice regiunilor ultraperiferice în sensul articolului 349 din TFUE;

(f)

domeniile prioritare pentru activitățile de cooperare din cadrul fondurilor ESI, după caz, având în vedere strategiile macro-regionale și strategiile privind bazinele maritime.

Articolul 12

Reexaminare

Dacă intervin modificări majore ale situației sociale și economice din Uniune sau se efectuează modificări ale strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, Comisia poate prezenta o propunere de reexaminare a CSC sau Parlamentul European ori Consiliul, acționând în conformitate cu articolele 225 sau, respectiv, 241 din TFUE, îi pot cere Comisiei să prezinte o astfel de propunere.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149, pentru a completa sau modifica secțiunile 4 și 7 din anexa I, acolo unde este necesar pentru a ține seama de modificările suferite de politicile sau instrumentele Uniunii menționate în secțiunea 4 sau de modificările survenite în activitățile de cooperare menționate în secțiunea 7 sau pentru a ține seama de introducerea unor noi politici, instrumente sau activități de cooperare ale Uniunii.

Articolul 13

Orientări pentru beneficiari

(1)   Comisia elaborează orientări privind modalitățile efective de acces și utilizare a fondurilor ESI și modalitățile de exploatare a complementarității cu alte instrumente ale politicilor relevante ale Uniunii.

(2)   Orientările se elaborează până la 30 iunie 2014 și oferă, pentru fiecare obiectiv tematic, o imagine de ansamblu asupra instrumentelor pertinente disponibile la nivelul Uniunii, cu surse detaliate de informații, cu exemple de bune practici de combinare a instrumentelor de finanțare disponibile în cadrul domeniilor de politică și între acestea, cu descrierea autorităților relevante și a organismelor implicate în gestionarea fiecărui instrument, cu o listă de verificare destinată beneficiarilor potențiali pentru a-i ajuta să identifice cele mai adecvate surse de finanțare.

(3)   Orientările se pun la dispoziția publicului pe site-urile direcțiilor generale pertinente ale Comisiei. Comisia și autoritățile de management, acționând în conformitate cu normele specifice fondurilor și în colaborare cu Comitetul Regiunilor, asigură difuzarea orientărilor în rândul potențialilor beneficiari.

CAPITOLUL II

Acordul de parteneriat

Articolul 14

Pregătirea acordului de parteneriat

(1)   Fiecare stat membru pregătește un acord de parteneriat pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

(2)   Acordul de parteneriat este elaborat de statele membre în cooperare cu partenerii menționați la articolul 5. Acordul de parteneriat este elaborat în dialog cu Comisia. Statele membre redactează acordul de parteneriat pe baza unor proceduri transparente în raport cu publicul și în concordanță cu cadrul lor instituțional și juridic.

(3)   Acordul de parteneriat acoperă toate contribuțiile fondurilor ESI în statul membru în cauză.

(4)   Fiecare stat membru transmite acordul său de parteneriat Comisiei până la 22 aprilie 2014

(5)   Atunci când unul sau mai multe regulamente specifice nu intră în vigoare sau se preconizează că nu va(vor) intra în vigoare până la 22 februarie 2014, acordul de parteneriat prezentat de un statul membru menționat la alineatul (4) nu este necesar să conțină elementele specificate la articolul 15 alineatul (1) litera (a) punctele (ii), (iii), (iv) și (v) pentru fondul ESI afectat de intrarea în vigoare cu întârziere sau de întârzierea preconizată a respectivului regulamentul specific unui fond.

Articolul 15

Conținutul acordului de parteneriat

(1)   Acordul de parteneriat prevede:

(a)

proceduri de asigurare a alinierii cu strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și cu misiunile specifice fondurilor în conformitate cu obiectivele lor bazate pe tratat, printre care coeziunea economică, socială și teritorială, inclusiv:

(i)

o analiză a decalajelor, nevoilor de dezvoltare și potențialelor de creștere cu raportare la obiectivele tematice și la provocările teritoriale și ținând cont de programul național de reformă, după caz, și de recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări, adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE și de recomandările relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE;

(ii)

un rezumat al evaluărilor ex ante ale programelor sau al principalelor constatări ale evaluării ex ante a acordului de parteneriat atunci când evaluarea ex ante a acordului de parteneriat este realizata de statul membru din proprie inițiativă;

(iii)

obiective tematice selectate, și, pentru fiecare dintre obiectivele tematice selectate, un rezumat al principalelor rezultate preconizate pentru fiecare dintre fondurile ESI;

(iv)

alocarea orientativă a contribuției Uniunii la nivel național, în funcție de obiective tematice, pentru fiecare dintre fondurile ESI, precum și suma totală indicativă avută în vedere pentru obiectivele privind schimbările climatice;

(v)

aplicarea principiilor orizontale menționate la articolele 5, 7 și 8 și a obiectivelor de politică pentru implementarea fondurilor ESI;

(vi)

lista programelor din cadrul FEDR, FSE și Fondului de coeziune, cu excepția celor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, precum și a programelor FEADR și FEPAM, cu alocările anuale orientative pentru fiecare fond ESI;

(vii)

informații privind alocarea în ceea ce privește cuantumul rezervei de performanță, defalcat pe fond ESI și, dacă este cazul, pe categorii de regiuni, precum și privind resursele excluse în scopul calculării rezervei de performanță în temeiul articolului 20;

(b)

modalități de asigurare a unei aplicări efective a fondurilor ESI, inclusiv:

(i)

modalitățile, în concordanță cu cadrul instituțional al statelor membre, care asigură coordonarea între fondurile ESI și alte instrumente de finanțare ale Uniunii și naționale, precum și cu BEI;

(ii)

informațiile necesare pentru verificarea ex ante a respectării normelor privind adiționalitatea astfel cum sunt definite în partea a treia;

(iii)

un rezumat al evaluării îndeplinirii condiționalității ex ante aplicabile în conformitate cu articolul 19 și anexa XI la nivel național și, în cazurile în care condițiile ex ante nu sunt îndeplinite, a acțiunilor de întreprins, organismele responsabile, precum și calendarul pentru implementarea respectivelor acțiuni;

(iv)

metodologia și mecanismele de asigurare a consecvenței în ceea ce privește funcționarea cadrului de performanță în conformitate cu articolul 21;

(v)

o evaluare a necesității consolidării capacității administrative a autorităților implicate în gestionarea și controlul programelor și, dacă este cazul, a beneficiarilor, precum și un rezumat al acțiunilor de întreprins în acest scop, dacă acesta este necesar;

(vi)

un rezumat al acțiunilor planificate în programe, inclusiv un calendar orientativ pentru realizarea unei reduceri a sarcinii administrative pentru beneficiari;

(c)

modalitățile principiului parteneriatului, astfel cum se menționează la articolul 5;

(d)

o listă orientativă a partenerilor menționați la articolul 5 și un rezumat al acțiunilor întreprinse pentru a-i implica în conformitate cu articolul 5 și rolul acestora în pregătirea acordului de parteneriat și a raportului de progres, astfel cum este menționat la articolul 52.

(2)   Acordul de parteneriat indică și:

(a)

o abordare integrată a dezvoltării teritoriale susținută din fondurile ESI sau un rezumat al abordărilor integrate ale dezvoltării teritoriale pe baza conținutului programelor, stabilind:

(i)

modalitățile de asigurare a unei abordări integrate privind utilizarea fondurilor ESI pentru dezvoltarea teritorială a unor zone subregionale specifice, în special modalitățile de punere în aplicare a articolelor 32 și 33 și 36 însoțite de principiile de identificare a zonelor urbane în care urmează să fie implementate acțiuni integrate în favoarea dezvoltării urbane sustenabile;

(ii)

principalele domenii prioritare în materie de cooperare în cadrul fondurilor ESI, ținând seama, după caz, de strategiile macroregionale și de strategiile privind bazinele maritime;

(iii)

acolo unde este cazul, o abordare integrată a nevoilor specifice ale zonelor geografice cel mai grav afectate de sărăcie sau ale grupurilor țintă supuse celui mai ridicat risc de discriminare sau de excludere socială, acordându-se o deosebită atenție comunităților marginalizate, persoanelor cu handicap, persoanelor aflate în șomaj pe termen lung și tineretului care nu este încadrat profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare;

(iv)

acolo unde este cazul, o abordare integrată a provocărilor demografice ale regiunilor sau a necesităților specifice ale zonelor geografice care suferă de pe urma unor handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, astfel cum sunt menționate la articolul 174 din TFUE;

(b)

modalități de asigurare a unei implementări eficiente a fondurilor ESI, inclusiv o evaluare a sistemelor existente pentru schimbul electronic de date și un rezumat al acțiunilor planificate pentru a permite în mod treptat tuturor schimburilor de informații dintre beneficiari și autoritățile responsabile de managementul și controlul programelor să se desfășoare prin schimb electronic de date.

Articolul 16

Adoptarea și modificarea acordului de parteneriat

(1)   Comisia evaluează conformitatea acordului de parteneriat cu prezentul regulament, ținând seama de programul național de reformă, după caz, de recomandările relevante specifice adresate fiecărei țări, adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, și de recomandările relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE, precum și de evaluările ex-ante ale programelor, și formulează observații în termen de trei luni de la data transmiterii, de către statul membru, a acordului său de parteneriat. Statul membru în cauză furnizează toate informațiile suplimentare necesare și, după caz, revizuiește acordul de parteneriat.

(2)   Comisia adoptă o decizie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, de aprobare a elementelor acordului de parteneriat care intră sub incidența articolului 15 alineatul (1) și a articolului 15 alineatul (2), în cazul în care un stat membru a utilizat dispozițiile de la articolul 96 alineatul (8), pentru elementele care necesită o decizie a Comisiei în temeiul articolului 96 alineatul (10), în termen de maximum patru luni de la data depunerii de către statul membru a acordului său de parteneriat, cu condiția ca orice observații formulate de Comisie să fi fost luate în considerare în mod corespunzător. Acordul de parteneriat intră în vigoare cel mai devreme la 1 ianuarie 2014.

(3)   Comisia pregătește un raport privind rezultatul negocierilor referitoare la acordurile de parteneriat și la programe, incluzând o prezentare de ansamblu a aspectelor cheie pentru fiecare stat membru, până la 31 decembrie 2015. Respectivul raport este înaintat concomitent Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(4)   În cazul în care un stat membru propune o modificare a elementelor din acordul de parteneriat vizate de decizia Comisiei menționată la alineatul (2), Comisia realizează o evaluare în conformitate cu alineatul (1) și, după caz, adoptă o decizie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, de aprobare a modificării în termen de trei luni de la data transmiterii propunerii de modificare de către statul membru.

(5)   În cazul în care un stat membru modifică elemente din acordul de parteneriat care nu sunt vizate de decizia Comisiei menționată la alineatul (2), statul membru aduce acest lucru la cunoștința Comisiei în termen de o lună de la data deciziei de a opera modificarea.

Articolul 17

Adoptarea unui acord de parteneriat revizuit în cazul intrării în vigoare cu întârziere a unui regulament specific unui fond

(1)   Atunci când se aplică articolul 14 alineatul (5), fiecare stat membru prezintă Comisiei un acord de parteneriat revizuit care să includă elementele lipsă din acordul de parteneriat pentru fondul ESI în cauză, în termen de două luni de la data intrării în vigoare a regulamentului specific fondului care a suferit întârzieri.

(2)   Comisia evaluează coerența dintre acordul de parteneriat revizuit și prezentul regulament în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) și adoptă o decizie, prin acte delegate, prin care aprobă acordul de parteneriat în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Concentrarea tematică, condiționalități ex ante și examinarea performanțelor

Articolul 18

Concentrarea tematică

În conformitate cu normele specifice fondurilor, statele membre își concentrează sprijinul asupra intervențiilor care generează cel mai ridicat nivel de valoare adăugată în ceea ce privește strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, ținând seama de provocările teritoriale cheie pentru diversele tipuri de teritorii, în concordanță cu CSC, provocările identificate în programele naționale de reformă, acolo unde este cazul, și în recomandările specifice relevante adresate fiecărei țări în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE și în recomandările relevante ale Consiliului adoptate în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE. Dispozițiile privind concentrarea tematică în temeiul normelor specifice fondurilor nu se aplică asistenței tehnice.

Articolul 19

Condiționalități ex ante

(1)   Statele membre evaluează în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic și în contextul pregătirii programelor și, după caz, a acordului de parteneriat, dacă condiționalitățile ex ante prevăzute în normele specifice fondurilor corespunzătoare și condiționalizățile ex ante generale prevăzute în anexa XI partea II sunt aplicabile obiectivelor specifice urmărite în cadrul priorităților programelor lor și dacă sunt îndeplinite condiționalitățile ex ante aplicabile.

Condiționalitățile ex ante se aplică numai în măsura și cu condiția respectării definiției prevăzute la articolul 2 punctul 33 referitor la obiectivele specifice urmărite în cadrul priorităților programului. Evaluarea aplicabilității, fără a aduce atingere definiției prevăzute la articolul 2 punctul 33, ține seama de principiul proporționalității în conformitate cu articolul 4 alineatul (5), având în vedere nivelul contribuției alocate, după caz. Evaluarea îndeplinirii se limitează la criteriile prevăzute în normele specifice fondurilor, precum și în anexa XI partea II.

(2)   Acordul de parteneriat cuprinde un rezumat al evaluării îndeplinirii condiționalităților ex ante aplicabile la nivel național și pentru cele care, in temeiul evaluării menționate la alineatul (1), nu sunt îndeplinite la data transmiterii acordului de parteneriat, acțiunile care urmează să fie realizate, organismele responsabile și calendarul de implementare a acțiunilor în cauză. Fiecare program stabilește care dintre condiționalitățile ex ante prevăzute în normele relevante specifice fondurilor și care dintre condiționalitățile generale ex ante prevăzute la anexa XI partea II sunt aplicabile în cazul său și care dintre acestea, conform evaluării menționate la alineatul (1), sunt îndeplinite la data transmiterii acordului și a programelor de parteneriat. În cazul în care nu se îndeplinesc condiționalitățile ex ante aplicabile, programul cuprinde o descriere a acțiunilor care urmează să fie realizate, în care se indică organismele responsabile și se expune calendarul de implementare a acțiunilor în cauză. Statele membre îndeplinesc respectivele condiționalități ex ante până la 31 decembrie 2016, cel târziu, și raportează cu privire la îndeplinirea lor cel târziu în raportul anual de implementare din 2017 în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) sau în raportul de progres din 2017, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) litera (c).

(3)   Comisia evaluează coerența și adecvarea informațiilor furnizate de statele membre în ceea ce privește aplicabilitatea condiționalităților ex ante și îndeplinirea condiționalităților ex ante aplicabile în cadrul evaluării programelor și, după caz, a acordului de parteneriat.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (5), această evaluare a aplicabilității efectuată de către Comisie ține seama de principiul proporționalității având în vedere nivelul contribuției alocate, după caz. Evaluarea efectuată de către Comisie privind îndeplinirea se limitează la criteriile enunțate în normele specifice fondurilor, precum și în anexa XI partea II, și respectă competențele naționale și regionale de decizie privind măsurile politice specifice și adecvate, inclusiv privind conținutul strategiilor.

(4)   În cazul unui dezacord între Comisie și un stat membru privind aplicabilitatea unei condiționalități ex ante la obiectivul specific al priorităților unui program sau la îndeplinirea acestuia, Comisia demonstrează atât aplicabilitatea în conformitate cu definiția de la articolul 2 punctul 33, cât și neîndeplinirea condiționalității ex ante.

(5)   Comisia poate decide, atunci când adoptă un program, să suspende integral sau parțial plățile intermediare pentru prioritatea relevantă a programului respectiv, în așteptarea finalizării acțiunilor menționate la alineatul (2) dacă este necesar să se evite aducerea de prejudicii grave eficacității și eficienței îndeplinirii obiectivelor specifice ale priorității în cauză. Nefinalizarea unor acțiuni menite să ducă la realizarea unei condiționalități ex ante aplicabile, care nu a fost îndeplinită la data depunerii acordului de parteneriat și a programelor respective, până la termenul prevăzut la alineatul (2), constituie un motiv de suspendare a plăților intermediare de către Comisie pentru prioritățile programului în cauză care sunt afectate. În ambele cazuri, domeniul de aplicare suspendării este proporțional cu măsurile care trebuie luate și cu fondurile expuse riscului.

(6)   Alineatul (5) nu se aplică în cazul unui acord între Comisie și statul membru privind inaplicabilitatea unei condiționalități ex ante sau privind faptul că o condiționalitate ex ante aplicabilă a fost îndeplinită, astfel cum se precizează în aprobarea programului și a acordului de parteneriat sau în absența observațiilor Comisiei în termen de 60 de zile de la prezentarea raportului relevant prevăzut la alineatul (2).

(7)   Comisia ridică fără întârziere suspendarea plăților intermediare pentru o prioritate dacă un stat membru a desfășurat acțiuni referitoare la îndeplinirea condiționalității ex ante aplicabile programului în cauză și care nu fuseseră îndeplinite la momentul luării deciziei de suspendare de către Comisie. De asemenea, Comisia ridică fără întârziere suspendarea dacă, în urma modificării programului legat de prioritatea în cauză, condiționalitatea ex ante respectivă nu mai este aplicabilă.

(8)   Alineatele (1) - (7) nu se aplică programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

Articolul 20

Rezerva de performanță

6 % din resursele alocate FEDR, FSE și Fondului de coeziune în cadrul obiectivului „Investiții pentru creștere și locuri de muncă” menționate la articolul 89 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament, precum și FEADR și măsurile finanțate în cadrul gestiunii partajate din Regulamentul privind FEPAM, constituie o rezervă de performanță care se stabilește în cadrul acordului de parteneriat și al programelor și se alocă unor priorități specifice în conformitate cu articolul 22 din prezentul regulament.

Următoarele resurse sunt excluse de la calcularea rezervei de performanță:

(a)

resursele alocate inițiativei YEI, astfel cum sunt definite în programul operațional în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul privind FSE;

(b)

resursele alocate asistenței tehnice la inițiativa Comisiei,

(c)

resursele transferate de la pilonul 1 al PAC către FEADR în temeiul articolului 7 alineatul (2) și al articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(d)

transferurile către FEADR în temeiul articolelor 10b, 136 și 136b din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului pentru anii calendaristici 2013 și, respectiv, 2014,

(e)

resursele transferate din Fondul de coeziune MIE în conformitate cu articolul 92 alineatul (6) din prezentul regulament;

(f)

resursele transferate către Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane în conformitate cu articolul 92 alineatul (7) din prezentul regulament;

(g)

resursele alocate pentru acțiuni inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile în conformitate cu articolul 92 alineatul (8) din prezentul regulament.

Articolul 21

Examinarea performanțelor

(1)   Comisia, în cooperare cu statele membre, examinează performanțele programelor în fiecare stat membru în 2019 („examinarea performanțelor”), făcându-se trimitere la cadrul de performanță stabilit în programele respective. Metoda de stabilire a cadrului de performanță este prezentată în anexa II.

(2)   Examinarea se referă la îndeplinirea obiectivelor de etapă ale programelor la nivelul priorităților, pe baza informațiilor și evaluărilor prezentate în raportul anual de implementare prezentat de statele membre în 2019.

Articolul 22

Aplicarea cadrului de performanță

(1)   Rezerva de performanță reprezintă între 5 și 7 % din alocarea pentru fiecare prioritate dintr-un program, cu excepția priorităților care vizează asistența tehnică și programelor dedicate instrumentelor financiare în conformitate cu articolul 39. Cuantumul total al rezervei de performanță alocată pentru fiecare fond ESI și categorie de regiune este de 6 %. Cuantumul corespunzător rezervei de performanță se menționează în programe defalcat pe priorități și, dacă este cazul, pe fond ESI și categorii de regiuni.

(2)   Pe baza examinării performanței, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare și în termen de două luni de la primirea rapoartelor anuale de implementare pentru 2019, o decizie care stabilește, pentru fiecare fond ESI și fiecare stat membru, programele și prioritățile care și-au atins obiectivele de etapă, prezentând informațiile defalcate pe fonduri ESI și pe categorii de regiuni ori de câte ori o prioritate acoperă mai multe fonduri ESI sau categorii de regiuni.

(3)   Rezerva de performanță se alocă doar programelor și priorităților care și-au îndeplinit obiectivele de etapă. Cuantumul rezervei de performanță stabilit pentru fiecare dintre prioritățile care și-au îndeplinit obiectivele de etapă se consideră definitiv alocat pe baza deciziei Comisiei menționate la alineatul (2).

(4)   În cazul priorităților care nu și-au îndeplinit obiectivele de etapă, statele membre propun realocarea cuantumului corespunzător rezervei de performanță priorităților enumerate în decizia Comisiei menționată la alineatul (2), precum și alte modificări ale programului ce decurg din realocarea rezervei de performanță, în termen de trei luni de la adoptarea deciziei menționate la alineatul (2).

Comisia aprobă modificarea programelor în cauză, în conformitate cu articolul 30 alineatele (3) și (4). Dacă un stat membru nu transmite informațiile în conformitate cu articolul 50 alineatele (5) și (6), rezerva de performanță pentru programele sau prioritățile în cauză nu se alocă programelor sau priorităților în cauză.

(5)   Propunerile statelor membre de realocare a rezervei de performanță sunt consecvente cu cerințele de concentrare tematică și alocările minime prevăzute în prezentul regulament și normele specifice fondurilor. Prin derogare, dacă una sau mai multe priorități legate de cerințele de concentrare tematică sau alocările minime nu și-au îndeplinit obiectivele de etapă, statele membre pot propune o realocare a rezervei care nu respectă cerințele menționate și alocările minime.

(6)   Atunci când, în urma examinării performanței pentru o prioritate, apar dovezi că a eșuat în mod grav atingerea obiectivelor de etapă referitoare la acea prioritate privind exclusiv indicatorii financiari, indicatorii de realizare și etapele principale de realizarea stabilite în cadrul de performanță și că această situație a fost cauzată de deficiențe de implementare clar identificate, pe care Comisia le-a comunicat în prealabil în temeiul articolului 50 alineatul (8) în urma unor consultări strânse cu statul membru vizat, iar statul membru nu a întreprins acțiunea corectivă necesară pentru a aborda aceste deficiențe, Comisia poate suspenda integral sau parțial o plată intermediară a priorității unui program în conformitate cu procedura stabilită de normele specifice fondurilor, nu mai devreme de cinci luni de la respectiva comunicare.

Comisia ridică fără întârziere suspendarea plăților intermediare atunci când statul membru întreprinde acțiunea corectivă necesară. Atunci când acțiunea corectivă privește transferul alocărilor financiare către alte programe sau priorități care și-au îndeplinit obiectivele de etapă, Comisia aprobă, printr-un act de punere în aplicare, modificarea necesară a programelor vizate în conformitate cu articolul 30 alineatul (2). Prin derogare de la articolul 30 alineatul (2), într-un astfel de caz, Comisia hotărăște în ceea ce privește modificarea în termen de cel mult două luni de la prezentarea cererii de modificare a statului membru.

(7)   În cazul în care Comisia, pe baza examinării raportului final privind implementarea programului, stabilește că a existat o neîndeplinire gravă a țintelor referitoare numai la indicatorii financiari, indicatorii de realizare și etapele principale de implementare stabilite în cadrul de performanță din cauza unor deficiențe de implementare clar identificate, pe care Comisia le-a comunicat în prealabil în temeiul articolului 50 alineatul (8) în urma unor consultări strânse cu statul membru vizat, iar statul membru nu a întreprins acțiunea corectivă necesară pentru a aborda aceste deficiențe, Comisia poate impune, fără a aduce atingere articolului 85, corecții financiare în legătură cu prioritățile în cauză, în conformitate cu normele specifice fondurilor.

Atunci când aplică corecții financiare, Comisia ia în considerare, cu respectarea principiului proporționalității, nivelul de absorbție și factorii externi care au contribuit la neîndeplinirea respectivă.

Corecțiile financiare nu se aplică atunci când țintele nu sunt atinse din cauza impactului socio-economic sau a factorilor de mediu, a unor schimbări semnificative de ordin economic sau ambiental survenite în statul membru în cauză sau din motive de forță majoră care afectează grav implementarea respectivelor priorități.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 cu scopul de a stabili norme detaliate privind criteriile de determinare a nivelului corecției financiare care trebuie aplicată.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește modalitățile detaliate pentru a asigura o abordare consecventă în ceea ce privește stabilirea obiectivelor de etapă și a țintelor din cadrul de performanță pentru fiecare prioritate și evaluarea atingerii obiectivelor de etapă și a țintelor. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

CAPITOLUL IV

Măsuri vizând buna guvernanță economică

Articolul 23

Măsuri de corelare între eficacitatea fondurilor ESI și buna guvernanță economică

(1)   Comisia poate solicita unui stat membru să își revizuiască acordul de parteneriat și programele relevante și să propună modificări la acestea, dacă acest lucru este necesar pentru a sprijini punerea în aplicare a recomandărilor relevante ale Consiliului sau pentru a maximiza impactul fondurilor ESI asupra creșterii și competitivității în statele membre care beneficiază de asistență financiară.

O astfel de solicitare poate fi făcută din următoarele motive:

(a)

pentru a sprijini punerea în aplicare a unei recomandări relevante adresată fiecărei țări și adoptată în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE și a unei recomandări relevante a Consiliului adoptată în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE, adresată statului membru în cauză:

(b)

pentru a sprijiniri punerea în aplicare a recomandărilor relevante ale Consiliului, adresate statului membru în cauză și adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) sau cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (29), cu condiția ca aceste modificări să fie considerate necesare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice; sau

(c)

pentru a maximiza impactul fondurilor ESI disponibile asupra creșterii și competitivității, dacă un stat membru îndeplinește una dintre următoarele condiții:

(i)

asistența financiară a Uniunii îi este furnizată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 407/2010 al Consiliului (30);

(ii)

asistența financiară îi este furnizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (31);

(iii)

beneficiază de o asistență financiară care declanșează programul de ajustare macroeconomică în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (32) sau care declanșează o decizie a Consiliului în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din TFUE.

În sensul literei (b) a celui de-al doilea paragraf, fiecare dintre condițiile respective este considerată îndeplinită dacă asistența în cauză este acordată statului membru înainte sau după 21 decembrie 2013 și îi este în continuare disponibilă.

(2)   Orice solicitare adresată de Comisie statelor membre în conformitate cu alineatul (1) este justificată, cu trimitere la necesitatea de a sprijini punerea în aplicare a recomandărilor relevante sau de a maximiza impactul fondurilor ESI asupra creșterii și competitivității, după caz, și indică programele și prioritățile pe care Comisia le consideră vizate și natura modificărilor preconizate. Astfel de solicitări nu sunt adresate înainte de 2015 sau după 2019 și nu vizează aceleași programe în doi ani consecutivi.

(3)   Statul membru răspunde la solicitarea menționată la alineatul (1) în termen de două luni de la primirea acesteia, menționând modificările la acordul de parteneriat și programe pe care le consideră necesare și motivele acestor modificări, identificând programele vizate și prezentând natura modificărilor propuse și efectele lor preconizate asupra punerii în aplicare a recomandărilor și asupra utilizării fondurilor ESI. Dacă este cazul, Comisia face observații în termen de o lună de la primirea răspunsului.

(4)   Statul membru depune propunerea de modificare a acordului de parteneriat și a programelor relevante în termen de două luni de la trimiterea răspunsului menționat la alineatul (3).

(5)   În cazul în care Comisia nu a formulat observații sau este pe deplin satisfăcută că observațiile sale au fost luate în considerare în mod corespunzător, Comisia adoptă o decizie de aprobare a modificărilor la acordul de parteneriat și la programele relevante, fără întârzieri nejustificate, în orice caz nu mai târziu de trei luni după depunerea lor de către statul membru în conformitate cu alineatul (3).

(6)   Dacă statul membru nu ia măsuri eficace ca răspuns la solicitarea ce îi este adresată în conformitate cu alineatul (1) în termenele prevăzute la alineatele (3) și (4), Comisia poate să propună Consiliului, prin acte de punere în aplicare și în termen de trei luni de la formularea observațiilor prevăzute la alineatul (3) sau după depunerea propunerii statului membru prevăzută la alineatul (4), suspendarea parțială sau integrală a plăților pentru programele sau prioritățile în cauză. În propunerea sa, Comisia prezintă motivele care se bazează concluzia sa conform căreia statul membru nu a luat măsuri eficace. La elaborarea propunerii sale, Comisia ține seama de toate informațiile relevante și acordă atenția cuvenită oricăror elemente care reies din dialogul structurat prevăzut la alineatul (15), precum și oricăror opinii exprimate în cadrul dialogului în cauză.

Consiliul decide asupra propunerii respective prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare se aplică doar pentru cererile de plată depuse după data adoptării actului de punere in aplicare respectiv.

(7)   Domeniul de aplicare și nivelul suspendării plăților impuse în conformitate cu alineatul (5) sunt proporționale și eficace, asigurând egalitatea de tratament între statele membre, în special în ceea ce privește impactul suspendării asupra economiei statului membru vizat. Programele care urmează să facă obiectul suspendării se determină pe baza nevoilor identificate în solicitarea menționată la alineatele (1) și (2).

Suspendarea plăților nu depășește 50 % din plățile pentru fiecare dintre programele vizate. Decizia poate prevedea creșterea nivelului suspendării până la 100 % din plăți dacă statul membru nu ia măsuri eficace ca răspuns la o solicitare primită în conformitate cu alineatul (1) în termen de trei luni de la suspendarea plăților menționată la alineatul (6).

(8)   În cazul în care statul membru a propus amendamente la acordul de parteneriat și la programele relevante la solicitarea Comisiei, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, decide ridicarea suspendării plăților.

(9)   Comisia prezintă Consiliului o propunere de suspendare parțială sau integrală a angajamentelor sau a plăților pentru programele unui stat membru dacă:

(a)

Consiliul decide, în conformitate cu articolul 126 alineatul (8) sau cu articolul 126 alineatul (11) din TFUE, că statul membru în cauză nu a întreprins acțiuni eficace pentru corectarea deficitului său excesiv;

(b)

Consiliul adoptă două recomandări succesive în cadrul aceleiași proceduri de dezechilibru, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, pe motiv că statul membru a transmis un plan de acțiuni corective nesatisfăcător.

(c)

Consiliul adoptă două decizii succesive în cadrul aceleiași proceduri de dezechilibru în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 prin care constată un caz de nerespectare de către statul membru pe motiv că acesta nu a întreprins acțiunile corective recomandate;

(d)

Comisia concluzionează că statul membru nu a luat măsuri de implementare a programului de ajustare menționat în Regulamentul (UE) nr. 407/2010 sau în Regulamentul (CE) nr. 332/2002 și, prin urmare, decide să nu autorizeze plata asistenței financiare acordate statului membru respectiv;

(e)

Consiliul decide că un stat membru nu respectă programul de ajustare macroeconomică menționat la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 sau măsurile solicitate printr-o decizie a Consiliului adoptată în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din TFUE.

La elaborarea propunerii sale, Comisia respectă dispozițiile de la alineatul (1), ținând seama de toate informațiile relevante în acest sens, și acordă atenția cuvenită oricăror elemente care reies din dialogul structurat prevăzut la alineatul (15), precum și oricăror opinii exprimate în cadrul dialogului în cauză.

Se acordă prioritate suspendării angajamentelor; plățile se suspendată numai în cazul în care se urmărește adoptarea unor măsuri imediate și în caz de neconformitate semnificativă. Suspendarea plăților se aplică cererilor de plată depuse pentru programele în cauză după data deciziei de suspendare.

(10)   O propunere a Comisiei privind suspendarea angajamentelor în conformitate cu alineatul (9) se consideră adoptată de Consiliu cu excepția cazului în care Consiliul decide, printr-un act de punere în aplicare, să respingă propunerea în cauză cu majoritate calificată în termen de o lună de la depunerea ei de către Comisie. Suspendarea angajamentelor se aplică angajamentelor din fondurile ESI pentru statul membru în cauză începând cu 1 ianuarie a anului care urmează deciziei de suspendare.

Consiliul adoptă decizia, printr-un act de punere în aplicare, pe baza propunerii Comisiei privind suspendarea plăților menționate la alineatul (9).

(11)   Domeniul de aplicare și nivelul suspendării angajamentelor sau plăților impuse în conformitate cu alineatul (10) sunt proporționale, asigură egalitatea de tratament între statele membre și țin cont de circumstanțele economice și sociale în care se află statul membru în cauză, în special de nivelul șomajului din statul membru în cauză comparativ cu media la nivelul Uniunii și de impactul suspendării asupra economiei statului membru în cauză. Impactul suspendării asupra programelor de importanță critică pentru corectarea condițiilor economice sau sociale nefavorabile este un factor specific care se ia în seamă.

Dispozițiile detaliate pentru determinarea domeniului de aplicare și a nivelului suspendărilor sunt prevăzute în anexa III.

Suspendarea angajamentelor se face până la cel mai mic dintre următoarele două praguri:

(a)

maximum 50 % din angajamentele aferente fondurilor ESI pentru următorul exercițiu financiar la primul caz de nerespectare a procedurii de deficit excesiv conform alineatului (9) primul paragraf litera (a) și maximum 25 % din angajamentele aferente fondurilor ESI pentru următorul exercițiu financiar în primul caz de nerespectare a planului de acțiuni corective din cadrul unei proceduri de dezechilibru excesiv conform alineatului (9) primul paragraf litera (b) sau de nerespectare a acțiunilor corective recomandate în cadrul unei proceduri de dezechilibru excesiv conform alineatului (9) primul paragraf litera (c).

Nivelul suspendării crește treptat până la maximum 100 % din angajamentele aferente fondurilor ESI pentru următorul exercițiu financiar în cazul unei proceduri de deficit excesiv și până la 50 % din angajamentele aferente fondurilor ESI pentru următorul exercițiu financiar în cazul unei proceduri de dezechilibru excesiv, în funcție de gravitatea nerespectării;

(b)

maximum 0,5 % din PIB-ul nominal pentru primul caz de nerespectare a unei proceduri de deficit excesiv conform alineatului (9) primul paragraf litera (a) și maximum 0,25 % din PIB-ul nominal pentru primul caz de nerespectare a planului de acțiuni corective din cadrul unei proceduri de dezechilibru excesiv conform alineatului (9) primul paragraf litera (b) sau de nerespectare a acțiunilor corective recomandate în cadrul unei proceduri de dezechilibru excesiv conform alineatului (9) primul paragraf litera (c).

Dacă nerespectarea acțiunilor corective menționată la alineatul (9) primul paragraf literele (a), (b) și (c) persistă, procentajul acestei plafonări față de PIB se majorează treptat până la:

maximum 1 % din PIB-ul nominal pentru nerespectarea persistentă a unei proceduri de deficit excesiv în conformitate cu alineatul (9) primul paragraf litera (a) și

maximum 0,5 % din PIB-ul nominal pentru nerespectarea persistentă a unei proceduri de dezechilibru excesiv conform alineatului (9) primul paragraf litera (b) sau (c), în funcție de gravitatea nerespectării;

(c)

maximum 50 % din angajamentele aferente fondurilor ESI pentru următorul exercițiu financiar sau maximum 0,5 % din PIB-ul nominal pentru primul caz de nerespectare conform alineatul (9) primul paragraf literele (d) și (e).

La determinarea nivelului suspendării și pentru a alege suspendarea angajamentelor sau a plăților, se ține seama de etapa în care se află programul, în special de perioada rămasă pentru utilizarea fondurilor după rebugetarea angajamentelor suspendate.

(12)   Fără a aduce atingere normelor privind dezangajările prevăzute la articolele 86 - 88, Comisia ridică fără întârziere suspendarea angajamentelor dacă:

(a)

procedura privind deficitul excesiv este suspendată în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului (33) sau Consiliul a decis în conformitate cu articolul 126 alineatul (12) din TFUE să abroge decizia privind existența unui deficit excesiv;

(b)

Consiliul a aprobat planul de acțiune corectivă prezentat de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, procedura de dezechilibru excesiv este suspendată în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din regulamentul menționat anterior sau Consiliul a închis procedura de dezechilibru excesiv în conformitate cu articolul 11 din regulamentul menționat anterior;

(c)

Comisia a concluzionat că statul membru în cauză a luat măsuri adecvate pentru aplicarea programului de ajustare menționat la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 sau măsurile solicitate printr-o decizie a Consiliului adoptată în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din TFUE.

Atunci când ridică suspendarea angajamentelor Comisia reînscrie în buget angajamentele suspendate în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului.

Consiliul adoptă decizia de ridicare a suspendării plăților la propunerea Comisiei dacă sunt îndeplinite condițiile aplicabile prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) și (c).

(13)   Alineatele (6) - (12) nu se aplică Regatului Unit în măsura în care suspendarea angajamentelor sau plăților are legătură cu aspecte menționate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a), (b) si (c) punctul (iii) sau la alineatul (9) primul paragraf literele (a), (b) sau (d).

(14)   Prezentul articol nu se aplică programelor din cadrul obiectivului „Cooperarea teritorială europeană”.

(15)   Comisia informează Parlamentul European cu privire la punerea in aplicare a prezentului articol. În special, Comisia informează imediat Parlamentul European atunci când una dintre condițiile prevăzute la alineatul (6) sau la alineatul (9) primul paragraf literele (a) - (e) este îndeplinită pentru un stat membru, dând detalii despre fondurile ESI și programele care ar putea face obiectul unei suspendări a angajamentelor sau a plăților.

Parlamentul European poate invita Comisia la un dialog structurat privind aplicarea prezentului articol, ținând seama în special de informațiile transmise în conformitate cu primul paragraf.

Comisia transmite propunerea de suspendare a angajamentelor sau plăților sau propunerea de ridicare a suspendării Parlamentului European și Consiliului imediat după adoptarea sa. Parlamentul European poate invita Comisia să explice motivele care stau la baza propunerii sale.

(16)   În 2017, Comisia analizează aplicarea prezentului articol. În acest sens, Comisia elaborează un raport pe care îl transmite Parlamentului European și Consiliului, însoțit, dacă este necesar, de o propunere legislativă.

(17)   Dacă intervin modificări majore ale situației sociale și economice din Uniune, Comisia poate prezenta o propunere de reexaminare a punerii în aplicare a prezentului articol sau Parlamentul European ori Consiliul, acționând în conformitate cu articolele 225 sau, respectiv, 241 din TFUE, îi poate cere Comisiei să prezinte o astfel de propunere.

Articolul 24

Mărirea cuantumului plăților pentru un stat membru având probleme bugetare temporare

(1)   La cererea unui stat membru, plățile intermediare pot fi mărite cu 10 puncte procentuale peste rata de cofinanțare aplicabilă fiecărei priorități pentru FEDR, FSE și Fondul de coeziune sau fiecărei măsuri pentru FEADR și FEPAM. În cazul în care un stat membru îndeplinește una dintre următoarele condiții după 21 decembrie 2013, rata de cofinanțare mărită, care nu poate depăși 100 %, se aplică cererilor sale de plată transmise pentru perioada de până la 30 iunie 2016:

(a)

dacă statul membru în cauză beneficiază de un împrumut din partea Uniunii, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 407/2010;

(b)

dacă statul membru în cauză beneficiază de asistență financiară pe termen mediu în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002, cu condiția implementării unui program de ajustare macroeconomică;

(c)

dacă asistența financiară se pune la dispoziția statului membru în cauză, condiționată de implementarea unui program de ajustare macroeconomică, astfel cum se specifică în Regulamentul (UE) nr. 472/.

Prezentul alineat nu se aplică programelor în temeiul regulamentului CTE.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), contribuția Uniunii prin plățile intermediare și prin plata soldului final nu poate depăși sprijinul public sau suma maximă a contribuției din partea fondurilor ESI pentru fiecare prioritate în cazul FEDR, FSE și Fondului de coeziune sau pentru fiecare măsură în cazul FEADR și FEPAM, astfel cum se prevede în decizia Comisiei de aprobare a programului.

(3)   Comisia examinează aplicarea alineatelor (1) și (2) și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cuprinzând evaluarea sa și, dacă este necesar, o propunere legislativă în acest sens până la 30 iunie 2016.

Articolul 25

Gestionarea asistenței tehnice pentru statele membre care se confruntă cu dificultăți bugetare temporare

(1)   La solicitarea unui stat membru care se confruntă cu dificultăți bugetare temporare și care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1), o parte din resursele prevăzute la articolul 59 și programate în conformitate cu normele specifice fondurilor pot fi transferate, cu acordul Comisiei, către asistența tehnică la inițiativa Comisiei pentru implementarea măsurilor în legătură cu statul membru în cauză în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) al treilea paragraf litera (k) prin gestiune directă sau indirectă.

(2)   Resursele menționate la alineatul (1) vin în completarea sumelor prevăzute în conformitate cu plafoanele stabilite în normele specifice fondurilor pentru asistența tehnică la inițiativa Comisiei. În cazul în care un plafon privind asistența tehnică la inițiativa statelor membre este stabilit în normele specifice fondurilor, suma care urmează să fie transferată este inclusă la calcularea respectării plafonului respectiv.

(3)   Un stat membru solicită transferul menționat la alineatul (2) pentru un an calendaristic în care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) până la data de 31 ianuarie a anului în care urmează să se efectueze un transfer. Cererea este însoțită de o propunere de modificare a programului sau a programelor din care se va efectua transferul respectiv. Se aduc modificări corespunzătoare acordului de parteneriat, în conformitate cu articolul 30 alineatul (2), care stabilesc suma totală transferată Comisiei în fiecare an.

În cazul în care un stat membru îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) la 1 ianuarie 2014, acesta poate transmite cererea pentru anul respectiv în același timp cu transmiterea acordului său de parteneriat, care stabilește suma ce urmează să fie transferată pentru asistența tehnică la inițiativa Comisiei.

TITLUL III

PROGRAMARE

CAPITOLUL I

Dispoziții generale privind fondurile ESI

Articolul 26

Pregătirea programelor

(1)   Fondurile ESI sunt implementate prin intermediul programelor, în conformitate cu acordul de parteneriat. Fiecare program acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

(2)   Programele sunt întocmite de statele membre sau de către orice autoritate desemnată de acestea, în cooperare cu partenerii menționați la articolul 5. Statele membre elaborează programele bazate pe proceduri transparente în raport cu publicul, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic.

(3)   Statele membre și Comisia cooperează pentru a asigura coordonarea eficace în cadrul pregătirii și implementării programelor pentru fondurile ESI, inclusiv, acolo unde este cazul, programele multifonduri pentru fonduri, ținând seama de principiul proporționalității.

(4)   Programele sunt transmise Comisiei de statele membre în termen de trei luni de la prezentarea acordului de parteneriat. Programele de cooperare teritorială europeană sunt transmise până la 22 septembrie 2014. Toate programele sunt însoțite de evaluări ex ante, astfel cum se prevede la articolul 55.

(5)   În cazul în care unul sau mai multe regulamente specifice fondurilor ESI intră în vigoare între 22 februarie 2014 și 22 iunie 2014, programul sau programele sprijinite de fondul ESI afectat de intrarea în vigoare cu întârziere a regulamentului specific fondului se depun în termen de trei luni de la depunerea acordului de parteneriat revizuit menționat la articolul 17 alineatul (1).

(6)   În cazul în care unul sau mai multe regulamente specifice fondurilor ESI intră în vigoare după 22 iunie 2014, programul sau programele sprijinite de fondul ESI afectat de intrarea în vigoare cu întârziere a regulamentului specific fondului se depun în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a regulamentului specific fondului care a suferit întârzieri.

Articolul 27

Conținutul programelor

(1)   Fiecare program stabilește o strategie pentru contribuția programului la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în concordanță cu prezentul regulament, normele specifice fondurilor și cu conținutul acordului de parteneriat.

Fiecare program include măsuri luate pentru a asigura implementarea eficace, eficientă și coordonată a fondurilor ESI și a acțiunilor în vederea reducerii sarcinii administrative ale beneficiarilor.

(2)   Fiecare program definește prioritățile stabilind obiective specifice, creditele bugetare aferente contribuției din partea fondurilor ESI și cofinanțarea națională corespunzătoare, inclusiv sumele aferente rezervei de performanță, care poate fi publică sau privată, în conformitate cu normele specifice fondurilor.

(3)   Atunci când statele membre și regiunile participă la strategii macro-regionale sau la strategii aferente bazinelor maritime, programul pertinent stabilește contribuția intervențiilor planificate la aceste strategii, în funcție de nevoile zonei acoperite de program astfel cum este identificat de statul membru.

(4)   Fiecare prioritate stabilește indicatori și ținte corespunzătoare, exprimați în termeni calitativi sau cantitativi, în conformitate cu normele specifice fondurilor, pentru a evalua progresul înregistrat în implementarea programului în vederea atingerii obiectivelor ca bază pentru monitorizarea, evaluarea și examinarea performanțelor. Printre respectivii indicatori se numără:

(a)

indicatori financiari referitori la cheltuielile alocate;

(b)

indicatori de realizare referitori la operațiunile care primesc contribuții;

(c)

indicatori de rezultat referitori la prioritatea în cauză.

Pentru fiecare fond ESI, normele specifice fondurilor stabilesc indicatori comuni și pot formula prevederi în legătură cu indicatori specifici fiecărui program.

(5)   Fiecare program, cu excepția celor care acoperă numai asistența tehnică, include o descriere a acțiunilor de întreprins, în conformitate cu normele specifice fondurilor, luând în considerare principiile enunțate la articolele 5, 7 și 8.

(6)   Fiecare program, cu excepția celor în cazul cărora asistența tehnică este efectuată în cadrul unui program specific, stabilește suma orientativă a contribuției care se va utiliza pentru obiectivele în materie de schimbări climatice, pe baza metodologiei menționate la articolul 8.

(7)   Statele membre elaborează proiectul de program în conformitate cu normele specifice fondurilor.

Articolul 28

Dispoziții specifice privind conținutul programelor dedicate instrumentelor comune pentru garanții neplafonate și titlurizări prin care se asigură o asistență de capital implementate de BEI

(1)   Prin derogare de la articolul 27, programele dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b) includ:

(a)

elementele prevăzute la articolul 27 alineatul (1) primul paragraf și alineatele (2), (3) și (4) din acel articol în ceea ce privește principiile stabilite la articolul 5;

(b)

identificarea organismelor menționate la articolele 125, 126 și 127 din prezentul regulament și la articolul65 alineatul (2) din Regulamentul privind FEADR ca fiind relevante pentru fondul în cauză;

(c)

pentru fiecare condiționalitate ex ante stabilită în conformitate cu articolul 19 și cu anexa XI și aplicabilă programului, o evaluare a îndeplinirii condiționalității ex ante la data depunerii acordului de parteneriat și a programului, iar în cazurile în care condiționalitatea ex ante nu este îndeplinită, o descriere a acțiunilor prevăzute pentru îndeplinirea condiționalității ex ante în cauză, indicând organismele responsabile și un calendar pentru realizarea acestor acțiuni, în conformitate cu rezumatul prezentat în acordul de parteneriat.

(2)   Prin derogare de la articolul 55, evaluarea ex ante menționată la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (a) este considerată ca fiind evaluarea ex ante a respectivelor programe.

(3)   În sensul programelor menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament, articolul 6 alineatul (2) și articolul 59 alineatele (5) și (6) din Regulamentul privind FEADR nu se aplică. Pe lângă elementele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, numai dispozițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (c) punctul (i), litera (f), litera (h), litera (i) si litera (m) punctele (i) - iii) din Regulamentul privind FEADR se aplică în cazul programelor din cadrul FEADR.

Articolul 29

Procedura de adoptare a programelor

(1)   Comisia evaluează coerența programelor în raport cu prezentul regulament și cu normele specifice fondurilor, contribuția efectivă a acestora la obiectivele tematice selectate și la prioritățile Uniunii specifice fiecărui fond ESI, precum și coerența cu acordul de parteneriat, ținând cont de recomandările relevante specifice adresate fiecărei țări, adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, și de recomandările pertinente ale Consiliului, adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE, precum și de evaluarea ex ante. Evaluarea abordează, în special, gradul de adecvare a strategiei programului, obiectivele corespunzătoare, indicatorii, țintele și alocarea resurselor bugetare.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), Comisia nu trebuie să evalueze coerența programelor operaționale dedicate YEI menționate la articolul 18 al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul privind FSE și a programelor operaționale dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament cu acordul de parteneriat, în cazul în care statul membru nu își prezintă acordul de parteneriat la data depunerii respectivelor programe dedicate.

(3)   Comisia formulează observații în termen de trei luni de la data prezentării programului. Statul membru furnizează Comisiei toate informațiile suplimentare necesare și, după caz, revizuiește programul propus.

(4)   În conformitate cu normele specifice fiecărui fond, Comisia aprobă fiecare program în termen de șase luni de la transmiterea acestuia de către statul membru în cauză, cu condiția ca orice observații formulate de Comisie să fi fost luate în considerare în mod corespunzător, dar nu înainte de 1 ianuarie 2014 sau de adoptarea de către Comisie a unei decizii de aprobare a acordului de parteneriat.

Prin derogare de la cerințele menționate în primul paragraf, programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană pot fi aprobate de Comisie înainte de adoptarea deciziei de aprobare a acordului de parteneriat, iar programele operaționale dedicate YEI menționate la articolul 18 al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul privind FES și programele dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament pot fi aprobate de Comisie înainte de depunerea acordului de parteneriat.

Articolul 30

Modificarea programelor

(1)   Cererile de modificare a programelor transmise de un stat membru sunt justificate în mod corespunzător și prezintă, în special, impactul preconizat al modificărilor aduse programului asupra realizării strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și a obiectivelor specifice definite în program, având în vedere prezentul regulament și normele specifice fondurilor, principiile orizontale, menționate la articolele 5, 7 și 8, precum și acordul de parteneriat. Cererile sunt însoțite de programul revizuit.

(2)   Comisia evaluează informațiile furnizate în conformitate cu alineatul (1), ținând cont de justificarea oferită de statul membru. Comisia poate face observații în termen de o lună de la transmiterea programului revizuit și statul membru furnizează Comisiei toate informațiile suplimentare necesare. În conformitate cu normele specifice fondurilor, Comisia aprobă cererile de modificare a unui program cât mai curând posibil, dar în termen de cel mult trei luni de la transmiterea acestora de către statul membru, cu condiția ca orice observații făcute de Comisie să fi fost luate în considerare în mod corespunzător.

Atunci când modificarea unui program afectează informațiile furnizate în acordul de parteneriat în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a) punctele (iii), (iv) și (vi), aprobarea modificării programului de către Comisie constituie în același timp o aprobare a revizuirii necesare a informațiilor din acordul de parteneriat.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), în cazul în care cererea de modificare este transmisă Comisiei cu scopul de a realoca rezerva de performanță în urma examinării performanței, Comisia face observații numai în situațiile în care consideră că alocarea propusă nu este în conformitate cu normele aplicabile, nu corespunde nevoilor de dezvoltare ale statului membru sau ale regiunii în cauză sau implică un risc semnificativ ca obiectivele și țintele stabilite în propunere să nu poată fi îndeplinite. Comisia aprobă o cerere de modificare a unui program cât mai curând posibil și în termen de cel mult două luni de la transmiterea acestei cereri de către statul membru, cu condiția ca orice observații făcute de Comisie să fi fost luate în considerare în mod corespunzător. Aprobarea unei modificări a programului de către Comisie constituie, în același timp, o aprobare a revizuirii, în consecință, a informațiilor din acordul de parteneriat.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2), se pot stabili prin Regulamentul privind FEPAM proceduri specifice pentru modificarea programelor operaționale.

Articolul 31

Participarea BEI

(1)   BEI poate, la cererea statelor membre, să participe la pregătirea acordului de parteneriat, precum și la activitățile legate de pregătirea operațiunilor, în special pentru proiectele majore, instrumentele financiare și PPP.

(2)   Comisia poate să consulte BEI înaintea adoptării acordului de parteneriat sau a programelor.

(3)   Comisia poate să invite BEI să analizeze calitatea tehnică, sustenabilitatea economică și financiară și viabilitatea proiectelor majore și să ofere asistență în ceea ce privește instrumentele financiare care urmează a fi aplicate sau elaborate.

(4)   La aplicarea dispozițiilor prezentului regulament, Comisia poate să acorde granturi sau contracte de servicii BEI, acoperind inițiative implementate pe o bază multianuală. Angajarea contribuțiilor din bugetul Uniunii pentru astfel de granturi sau contracte de servicii se efectuează anual.

CAPITOLUL II

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității

Articolul 32

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității

(1)   Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității beneficiază de sprijin FEADR, fiind în acest context denumită dezvoltare locală LEADER, și poate beneficia de sprijin prin FEDR, FSE sau FEPAM. În sensul prezentului capitol, respectivele fonduri sunt denumite în continuare „fondurile ESI în cauză”.

(2)   Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității:

(a)

se axează pe anumite zone subregionale;

(b)

este plasată sub responsabilitatea grupurilor de acțiune locală formate din reprezentanți ai intereselor socioeconomice locale ale sectoarelor public și privat și în cadrul cărora, la nivel decizional, nici autoritățile publice, astfel cum sunt definite conform normelor naționale, nici un singur grup de interese nu deține mai mult de 49 % din drepturile de vot;

(c)

este realizată prin strategii de dezvoltare locală pe zone integrate și multisectoriale;

(d)

este elaborată ținând cont de necesitățile și potențialul local și include caracteristici inovatoare în context local, colaborare în rețea și, după caz, cooperare.

(3)   Contribuția fondurilor ESI în cauză la dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității este consecventă și coordonată între fondurile ESI în cauză. Acest lucru se asigură în special prin coordonarea activităților de consolidare a capacităților, de selecție, de aprobare și de finanțare a strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității și a grupurilor de acțiune locală.

(4)   În cazul în care comitetul responsabil cu selecționarea strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității prevăzut la articolul 33 alineatul (3) hotărăște că implementarea strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității selecționate necesită contribuții din partea mai multor fonduri, acesta poate desemna, în conformitate cu normele și procedurile naționale, un fond principal care să suporte toate costurile de funcționare și animare, prevăzute la articolul 35 alineatul (1) literele (d) și (e), pentru strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(5)   Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității susținută din fondurile ESI în cauză se realizează în cadrul uneia sau mai multor priorități ale programului sau programelor relevante, în conformitate cu normele specifice fondurilor ESI în cauză.

Articolul 33

Strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității

(1)   O strategie de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității conține cel puțin următoarele elemente:

(a)

definirea zonei și a populației care fac obiectul strategiei;

(b)

analiza necesităților de dezvoltare și a potențialului zonei, inclusiv o analiză a punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor;

(c)

o descriere a strategiei și a obiectivelor acesteia, o descriere a caracterului integrat și inovator al strategiei și o ierarhie a obiectivelor, inclusiv ținte măsurabile pentru realizări și rezultate. În legătură cu rezultatele, țintele pot fi exprimate în termeni cantitativi sau calitativi. Strategia este coerentă cu programele relevante ale tuturor fondurilor ESI în cauză implicate;

(d)

o descriere a procesului de implicare a comunității în elaborarea strategiei;

(e)

un plan de acțiune care să demonstreze modul în care obiectivele sunt transpuse în acțiuni;

(f)

o descriere a procedurilor de gestionare și monitorizare a strategiei, prin care se demonstrează capacitatea grupului de acțiune locală de implementare a strategiei, însoțită de o descriere a procedurilor specifice de evaluare;

(g)

planul financiar al strategiei, inclusiv alocarea planificată din fiecare fond ESI în cauză.

(2)   Statele membre stabilesc criterii pentru selecția strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității.

(3)   Strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității sunt alese de un comitet constituit în acest scop de către autoritatea sau autoritățile de management responsabile și sunt aprobate de autoritatea sau autoritățile de management responsabile.

(4)   Prima rundă de selectare a strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității se finalizează în termen de doi ani de la data aprobării acordului de parteneriat. După această dată, statele membre pot selecta strategii suplimentare de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, dar nu ulterior datei de 31 decembrie 2017.

(5)   Decizia de aprobare a unei strategii de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității stabilește alocările pentru fiecare fond ESI în cauză. Decizia stabilește, de asemenea, responsabilitățile în materie de gestionare și sarcinile de control în condițiile programului sau programelor în raport cu strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(6)   Populația zonei la care se face referire la alineatul (1) litera (a) nu poate fi mai mică de 10 000 de locuitori și nu poate depăși 150 000 de locuitori. Cu toate acestea, în cazuri justificate în mod corespunzător și pe baza unei propuneri a unui stat membru, Comisia poate adopta sau modifica aceste limite de populație în decizia sa luată în temeiul articolului 15 alineatele (2) sau (3), de aprobare sau, respectiv, de modificare a acordului de parteneriat în cazul statului membru respectiv, pentru a lua în considerație zonele slab sau dens populate sau pentru a asigura coerența teritorială a zonelor acoperite de strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității.

Articolul 34

Grupuri de acțiune locală

(1)   Grupurile de acțiune locală elaborează și implementează strategiile de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității.

Statele membre definesc rolurile respective ale grupului de acțiune locală și autoritățile responsabile pentru implementarea programelor relevante, cu privire la toate sarcinile de implementare legate de strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(2)   Autoritatea sau autoritățile de management responsabile se asigură că grupurile de acțiune locală fie aleg un partener din cadrul grupului în calitate de partener principal pentru aspectele administrative și financiare, fie se reunesc în cadrul unei structuri comune legal constituite.

(3)   Sarcinile grupurilor de acțiune locală sunt următoarele:

(a)

consolidarea capacității actorilor locali de a dezvolta și implementa operațiunile, inclusiv promovarea capacităților lor de management al proiectelor;

(b)

conceperea unei proceduri de selecție nediscriminatorii și transparente și a unor criterii obiective în ceea ce privește selectarea operațiunilor, care să evite conflictele de interese, care garantează că cel puțin 50 % din voturile privind deciziile de selecție sunt exprimate de parteneri care nu au statutul de autorități publice și permite selecția prin procedură scrisă;

(c)

asigurarea, cu ocazia selecționării operațiunilor, a coerenței cu strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității, prin acordarea de prioritate operațiunilor în funcție de contribuția adusă la atingerea obiectivelor și țintelor strategiei;

(d)

pregătirea și publicarea de cereri de propuneri sau a unei proceduri permanente de depunere de proiecte, inclusiv definirea criteriilor de selecție;

(e)

primirea și evaluarea cererilor de contribuții;

(f)

selectarea operațiunilor și stabilirea cuantumului contribuției și, după caz, prezentarea propunerilor către organismul responsabil pentru verificarea finală a eligibilității înainte de aprobare;

(g)

monitorizarea implementării strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității și a operațiunilor sprijinite și efectuarea de activități specifice de evaluare în legătură cu strategia respectivă.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (3) litera (b), grupul de acțiune locală poate avea statut de beneficiar și poate implementa operațiuni în conformitate cu strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(5)   În cazul activităților de cooperare ale grupurilor de acțiune locală, menționate la articolul 35 alineatul (1) litera (c), sarcinile stabilite la alineatul (3) litera (f) de la prezentul articol pot fi efectuate de autoritatea de management responsabilă.

Articolul 35

Sprijin din partea fondurilor ESI pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității

(1)   Sprijinul din fondurile ESI în cauză pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității acoperă:

(a)

costurile activităților de sprijin pregătitoare constând din edificarea capacităților, formare profesională și participare la rețele în vederea elaborării și implementării unei strategii de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității.

Aceste costuri pot să includă unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(i)

acțiuni de formare pentru părțile interesate locale;

(ii)

studii asupra zonei în cauză;

(iii)

costuri aferente proiectării strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, inclusiv costuri de consultanță și costuri aferente acțiunilor legate de consultarea părților interesate în scopul pregătirii strategiei;

(iv)

costurile administrative (de funcționare și de personal) ale unei organizații care solicită sprijin pregătitor în cursul etapei de pregătire;

(v)

sprijin pentru proiectele-pilot mici.

Un astfel de sprijin pregătitor este eligibil indiferent dacă strategia de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității concepută de grupul de acțiune local care beneficiază de sprijin este sau nu selectată pentru finanțare de către comitetul de selecție instituit în conformitate cu articolul 33 alineatul (3).

(b)

implementarea operațiunilor din cadrul strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității;

(c)

pregătirea și implementarea activităților de cooperare ale grupului de acțiune locală;

(d)

costuri de funcționare legate de gestionarea implementării strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, constând în costuri curente, costuri de personal și de formare, costuri privind relațiile publice, costuri de natură financiară, precum și costurile legate de activitățile de monitorizare și de evaluare a strategiei respective, astfel cum sunt menționate la articolul 34 alineatul (3) litera (g);

(e)

animarea strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, pentru a facilita comunicarea între părțile interesate, în vederea furnizării de informații și a promovării strategiei, precum și pentru a sprijini potențialii beneficiari în vederea dezvoltării operațiunilor și a pregătirii cererilor.

(2)   Sprijinul pentru costurile de funcționare și pentru animarea strategiei, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e) nu poate depăși 25 % din cheltuielile publice totale efectuate în cadrul strategiei de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității.

CAPITOLUL III

Dezvoltarea teritorială

Articolul 36

Investiția teritorială integrată

(1)   În cazul în care o strategie de dezvoltare urbană sau o altă strategie teritorială ori un pact teritorial, menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul privind FSE, necesită o abordare integrată care implică investiții din FSE, FEDR sau Fondul de coeziune în mai multe axe prioritare din unul sau mai multe programe operaționale, acțiunile relevante pot fi desfășurate ca o investiție teritorială integrată („ITI”).

Acțiunile desfășurate ca o ITI pot fi completate cu sprijin financiar acordat din FEADR sau din FEPAM.

(2)   În cazul în care o investiție teritorială integrată este sprijinită din FSE, FEDR sau Fondul de coeziune, programul operațional (programele operaționale) relevant(e) descrie (descriu) abordarea în materie de utilizare a instrumentului ITI și alocările financiare orientative din fiecare axă prioritară, în conformitate cu normele specifice fiecărui fond.

În cazul în care o investiție teritorială integrată este completată cu sprijin financiar din FEADR sau FEPAM, alocarea financiară orientativă și măsurile vizate se specifică în programul (programele) relevant(e), în conformitate cu normele specifice fiecărui fond.

(3)   Statul membru sau autoritatea de management poate desemna unul sau mai multe organisme intermediare, inclusiv autorități locale, organisme de dezvoltare regională sau organizații neguvernamentale, care să gestioneze și să implementeze o ITI în conformitate cu normele specifice fiecărui fond.

(4)   Statul membru sau autoritățile de management relevante se asigură că sistemul de monitorizare pentru program (e) prevede identificarea operațiunilor și a realizărilor unei priorități care contribuie la o ITI.

TITLUL IV

INSTRUMENTE FINANCIARE

Articolul 37

Instrumente financiare

(1)   Fondurile ESI pot fi utilizate pentru a sprijini instrumentele financiare din cadrul unui program, inclusiv atunci când sunt organizate prin fonduri ale fondurilor, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor specifice prevăzute în cadrul unei priorități.

Instrumentele financiare sunt implementate pentru a sprijini investiții cu privire la care se preconizează că sunt viabile din punct de vedere financiar și nu atrag finanțare suficientă din sursele pieței. Atunci când aplică prezentul titlu, autoritățile de management, organismele care implementează fondurile de fonduri și organismele care implementează instrumente financiare se conformează legislației aplicabile, în special cu privire la ajutorul de stat și achizițiile publice.

(2)   Sprijinul instrumentelor financiare se face pe baza unei evaluări ex ante prin care s-au stabilit probe privind deficiențele pieței sau situațiile de investiții sub nivelul optim, precum și nivelul estimat și proporțiile necesităților de investiții publice, inclusiv tipurile de instrumente financiare care urmează a fi sprijinite. O astfel de evaluare ex ante include:

(a)

o analiză a deficiențelor pieței, a situațiilor de investiții sub nivelul optim și a necesităților de investiții pentru domeniile de acțiune și obiectivele tematice sau prioritățile de investiții care urmează a fi abordate pentru a contribui la atingerea obiectivelor specifice stabilite în cadrul unei priorități și care urmează a fi sprijinite prin instrumente financiare. Respectiva analiză se bazează pe metodologia disponibilă referitoare la bunele practici;

(b)

o evaluare a valorii adăugate a instrumentelor financiare care sunt luate în considerare pentru sprijin prin fondurile ESI, consecvența în raport cu alte forme de intervenție publică care se adresează aceleiași piețe, posibile implicații privind ajutoarele de stat, proporționalitatea intervenției și a măsurilor preconizate pentru a minimiza denaturarea pieței;

(c)

o estimare a resurselor publice și private suplimentare care ar putea fi aduse de instrumentul financiar până la nivelul destinatarului final (efectul de pârghie preconizat), inclusiv, după caz, o evaluare a nevoii de remunerare preferențială și a nivelului acesteia pentru a atrage resurse de contrapartidă de la investitorii privați și/sau o descriere a mecanismelor care vor fi utilizate pentru a stabili necesitatea unei astfel de remunerări preferențiale și gradul acesteia, precum un proces de evaluare competitiv sau suficient de independent;

(d)

o evaluare a învățămintelor desprinse din instrumentele similare și evaluările ex ante desfășurate de statul membru în trecut și modul în care astfel de învățăminte vor fi aplicate în viitor;

(e)

strategia de investiții propusă, inclusiv examinarea opțiunilor pentru modalitățile de implementare în sensul articolului 38, produsele financiare care urmează a fi oferite, destinatarii finali avuți în vedere și combinația preconizată cu sprijinul pentru grant, după caz;

(f)

o specificare a rezultatelor scontate și a modului în care se preconizează că instrumentul financiar vizat va contribui la realizarea obiectivelor specifice stabilite în cadrul priorității relevante, inclusiv a indicatorilor pentru respectiva contribuție;

(g)

prevederi care să permită revizuirea și actualizarea evaluării ex ante, după cum este necesar, în timpul implementării oricărui instrument financiar implementat pe baza unei astfel de evaluări, în cazul în care, în cursul fazei de implementare, autoritatea de management consideră că evaluarea ex ante nu mai poate reprezenta în mod fidel condițiile pieței existente la momentul implementării.

(3)   Evaluarea ex ante menționată la alineatul (2) poate fi efectuată pe etape. Oricum, evaluarea este finalizată înainte ca autoritatea de management să decidă să aducă contribuții din program la un instrument financiar.

Rezumatul constatărilor și concluziilor evaluărilor ex ante cu privire la instrumentele financiare se publică în termen de trei luni de la data de finalizare a acestora.

Evaluarea ex ante se transmite comitetului de monitorizare în scopuri de informare în conformitate cu normele specifice fondurilor.

(4)   În cazul în care instrumentele financiare sprijină finanțarea unor întreprinderi, inclusiv a unor IMM-uri, sprijinul vizează înființarea de noi întreprinderi, capitalul de debut, și anume, capitalul inițial și capitalul de pornire, capitalul de extindere, capitalul pentru consolidarea activităților generale ale unei întreprinderi, sau realizarea unor noi proiecte, pătrunderea pe noi piețe sau realizarea de noi evoluții de către întreprinderile existente, fără a aduce atingere normelor Uniunii aplicabile în domeniul ajutoarelor de stat și în conformitate cu normele specifice fondurilor. Sprijinul respectiv poate include investiții în activele corporale sau necorporale, precum și fond de rulment în limitele normelor Uniunii aplicabile în domeniul ajutoarelor de stat, în vederea stimulării sectorului privat ca furnizor de finanțare pentru întreprinderi. Acesta poate include, de asemenea, costurile transferului drepturilor de proprietate în întreprinderi, cu condiția ca acest tip de transfer să aibă loc între investitori independenți.

(5)   Investițiile care urmează să fie sprijinite prin instrumente financiare nu sunt încheiate în mod fizic sau implementate integral la data deciziei de a investi.

(6)   În cazul în care instrumentele financiare oferă sprijin beneficiarilor finali în ceea ce privește investițiile în infrastructură care au drept obiectiv sprijinirea dezvoltării urbane sau a reabilitării urbane ori investițiile în infrastructură similare care au drept obiectiv diversificarea activităților diferite de cele agricole desfășurate în mediul rural, un astfel de sprijin poate include suma necesară pentru reorganizarea unui portofoliu de creanțe în raport cu infrastructuri care fac parte din noua investiție, în limitele unui plafon de maximum 20 % din cuantumul total al contribuției la program din partea instrumentului financiar în favoarea investiției.

(7)   Instrumentele financiare pot fi combinate cu granturi, subvenționarea dobânzii și contribuții la comisioanele de garantare. Atunci când sprijinul din fonduri ESI este furnizat prin instrumente financiare și este combinat într-o singură operațiune, cu alte forme de sprijin direct legate de instrumentele financiare care vizează aceiași destinatari finali, inclusiv asistența tehnică, subvențiile pentru dobânzi și pentru comisioanele de garantare, dispozițiile aplicabile instrumentelor financiare se aplică tuturor formelor de sprijin din cadrul respectivei operațiuni. În astfel de cazuri, se respectă normele Uniunii aplicabile în domeniul ajutoarelor de stat și se păstrează evidențe contabile separate pentru fiecare formă de sprijin.

(8)   Destinatarii finali sprijiniți printr-un instrument financiar al unui fond ESI pot primi, de asemenea, asistență dintr-o altă prioritate sau dintr-un alt program al fondurilor ESI sau dintr-un alt instrument sprijinit de bugetul Uniunii în conformitate cu normele Uniunii aplicabile privind ajutoarele de stat. În acest caz, se păstrează evidențe contabile separate pentru fiecare sursă de asistență, iar sprijinul prin intermediul unui instrument financiar al unui fond ESI face parte dintr-o operațiune cu cheltuieli eligibile distincte față de alte surse de asistență.

(9)   Combinarea de sprijin furnizat prin granturi și instrumente financiare, astfel cum se menționează la alineatele (7) și (8), sub rezerva normelor Uniunii aplicabile în domeniul ajutoarelor de stat, poate acoperi aceleași elemente de cheltuieli, cu condiția ca suma tuturor formelor de sprijin combinate să nu depășească suma totală a cheltuielilor vizate. Granturile nu se utilizează pentru a rambursa sprijinul primit de la instrumentele financiare. Instrumentele financiare nu se utilizează pentru a prefinanța granturi.

(10)   Contribuțiile în natură nu reprezintă cheltuieli eligibile în cazul instrumentelor financiare, cu excepția contribuțiilor sub forma unor terenuri sau bunuri imobiliare în cazul investițiilor destinate sprijinirii dezvoltării rurale, a dezvoltării sau reabilitării urbane, unde terenurile sau bunurile imobiliare fac parte din investiție. Astfel de contribuții sub forma unor terenuri sau imobile sunt eligibile numai dacă sunt îndeplinite condițiile de la articolul 69 alineatul (1).

(11)   TVA-ul nu constituie o cheltuială eligibilă a unei operațiuni, cu excepția cazului în care TVA-ul nu se poate recupera în temeiul legislației naționale privind TVA-ul. Tratamentul aplicat TVA-ului la nivelul investițiilor efectuate de destinatarii finali nu este luat în considerare în vederea stabilirii eligibilității cheltuielilor din cadrul instrumentului financiar. Cu toate acestea, în cazul în care instrumentele financiare sunt combinate cu granturi de la alineatele (7) și (8) din prezentul articol, dispozițiile articolului 69 alineatul (3) se aplică grantului.

(12)   În scopul aplicării prezentului articol, normele aplicabile ale Uniunii în domeniul ajutoarelor de stat sunt cele în vigoare la momentul în care autoritatea de management sau organismul care implementează fondul de fonduri angajează pe cale contractuală contribuții de program pentru un instrument financiar sau atunci când instrumentul financiar angajează pe cale contractuală contribuții de program pentru destinatari finali, după caz.

(13)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 149, acte delegate care să stabilească norme specifice suplimentare privind achiziționarea de terenuri și combinarea de asistență tehnică cu instrumente financiare.

Articolul 38

Implementarea instrumentelor financiare

(1)   Atunci când aplică articolul 37, autoritățile de management pot oferi o contribuție financiară pentru următoarele instrumente financiare:

(a)

instrumentele financiare instituite la nivelul Uniunii, gestionate direct sau indirect de Comisie;

(b)

instrumentele financiare instituite la nivel național, transnațional, regional sau transfrontalier, gestionate de autoritatea de management sau sub responsabilitatea acesteia.

(2)   Contribuțiile fondurilor ESI la instrumentele financiare prevăzute la alineatul (1) litera (a) se introduc în conturi separate și sunt utilizate, în acord cu obiectivele fondurilor ESI respective, în scopul de a sprijini acțiuni și destinatari finali în concordanță cu programul sau programele din care sunt efectuate aceste contribuții.

Contribuțiile la instrumentele financiare la care se face referire la primul paragraf fac obiectul dispozițiilor prezentului regulament, în lipsa unor exceptări prevăzute explicit.

Al doilea paragraf nu aduce atingere normelor care reglementează instituirea și funcționarea instrumentelor financiare în condițiile Regulamentului financiar, cu excepția cazului în care respectivele norme intră în conflict cu normele prezentului regulament, caz în care prevalează prezentul regulament.

(3)   Pentru instrumentele financiare prevăzute la alineatul (1) litera (b), autoritatea de management poate oferi o contribuție financiară pentru următoarele instrumente financiare:

(a)

instrumente financiare care respectă clauzele și condițiile standard stabilite de Comisie în conformitate cu al doilea paragraf al acestui alineat;

(b)

instrumentele financiare deja existente sau nou create care sunt concepute special în vederea atingerii obiectivelor specifice instituite în cadrul priorității relevante.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind clauzele și condițiile standard pe care trebuie să le respecte instrumentele financiare menționate la primul paragraf litera (a). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

(4)   În cazul în care sprijină instrumente financiare menționate la alineatul (1) litera (b), autoritatea de management poate:

(a)

să investească în capitalul entităților juridice existente sau nou create, inclusiv cele finanțate din alte fonduri ESI, dedicate implementării instrumentelor financiare în conformitate cu obiectivele fondurilor ESI respective, care vor îndeplini sarcini de implementare; sprijinul pentru astfel de entități este limitat la sumele necesare pentru a implementa noile investiții în conformitate cu articolul 37 și într-o manieră care sa fie conformă cu obiectivele prezentului regulament;

(b)

să încredințeze sarcinile de implementare:

(i)

BEI;

(ii)

instituțiilor financiare internaționale în care un stat membru este acționar sau instituțiilor financiare cu sediul într-un stat membru, care vizează realizarea intereselor publice sub controlul unei autorități publice;

(iii)

unui organism reglementat de dreptul public sau privat; sau

(c)

să îndeplinească sarcinile de implementare în mod direct, în cazul instrumentelor financiare constând numai în împrumuturi sau garanții. În cazul respectiv autoritatea de management este considerată beneficiarul astfel cum este definit în articolul 2 punctul 10.

Atunci când implementează instrumentul financiar, organismele menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c) asigură conformitatea cu legislația aplicabilă, inclusiv cu normele privind fondurile ESI, ajutorul de stat, achizițiile publice și standardele relevante și legislația aplicabilă referitoare la prevenirea spălării banilor, la combaterea terorismului și combaterea fraudei. Respectivele organisme nu se înființează și nu mențin relații de afaceri cu entități înregistrate pe teritorii ale căror jurisdicții nu cooperează cu Uniunea în ceea ce privește aplicarea standardelor fiscale recunoscute la nivel internațional și transpun aceste cerințe în contractele cu intermediarii financiari selectați.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 149, acte delegate de stabilire a unor norme specifice suplimentare privind rolul, răspunderea și responsabilitățile organismelor care implementează instrumentele financiare, criteriile de selecție aferente și produsele care ar putea fi furnizate prin intermediul instrumentelor financiare, în conformitate cu articolul 37. Până la 22 aprilie 2014, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului respectivele acte delegate.

(5)   Atunci când implementează fonduri ale fondurilor, organismele menționate la alineatul (4) primul paragraf literele (a) și (b) pot încredința la rândul lor o parte din sarcinile de implementare unor intermediari financiari, cu condiția ca aceste entități să garanteze, sub propria răspundere, că intermediarii financiari îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 140 alineatele (1), (2) și (4) din Regulamentul financiar. Intermediarii financiari sunt selecționați pe baza unor proceduri deschise, transparente, proporționale și nediscriminatorii, evitându-se conflictele de interese.

(6)   Organismele menționate la alineatul (4) primul paragraf litera (b) cărora le-au fost încredințate sarcini de implementare deschid conturi fiduciare în nume propriu și în numele autorității de management sau înființează instrumentul financiar ca entitate separată de finanțare în cadrul unei instituții financiare. În cazul unei entități separate de finanțare, se face o distincție contabilă între resursele din programe investite în instrumentul financiar și celelalte resurse disponibile în instituția financiară. Activele deținute în conturi fiduciare și astfel de entități de finanțare sunt administrate în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, respectă normele prudențiale corespunzătoare și dispun de lichidități adecvate.

(7)   Atunci când un instrument financiar este implementat în temeiul alineatului (4) primul paragraf literele (a) și (b), sub rezerva structurii de implementare a instrumentului financiar, clauzele și condițiile pentru contribuțiile din programe la instrumente financiare se stabilesc în acordurile de finanțare în conformitate cu anexa III la următoarele niveluri:

(a)

după caz, între reprezentanții mandatați corespunzător ai autorității de management și organismul care implementează fondul de fonduri și

(b)

între reprezentanții mandatați corespunzător ai autorității de management sau, dacă este cazul, organismul care implementează fondul de fonduri și organismul care implementează instrumentul financiar.

(8)   Pentru instrumentele financiare implementate în temeiul alineatului (4) primul paragraf litera (c), clauzele și condițiile pentru contribuțiile din programe la instrumente financiare se stabilesc într-un document de strategie elaborat în conformitate cu anexa IV, care urmează a fi analizat de comitetul de monitorizare.

(9)   Contribuțiile publice și private de la nivel național, inclusiv, dacă este cazul, contribuțiile în natură menționate la articolul 37 alineatul (10), pot fi furnizate la nivelul fondului de fonduri, la nivelul instrumentului financiar sau la nivelul destinatarilor finali, în conformitate cu normele specifice fondurilor.

(10)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc condiții uniforme privind modalitățile detaliate de transfer și gestionare a contribuțiilor din programe de către organismele menționate la alineatul (4) primul paragraf. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

Articolul 39

Contribuția FEDR și FEADR la instrumentele financiare comune de garantare și titlurizare neplafonate, destinate IMM-urilor și implementate de BEI

(1)   În sensul prezentului articol, „finanțare prin îndatorare” înseamnă împrumuturi, leasing sau garanții.

(2)   Statele membre pot recurge la FEDR și FEADR pentru a realiza o contribuție financiară la instrumentele financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, care sunt gestionate în mod indirect de Comisie, sarcinile de implementare fiind încredințate BEI în temeiul articolului 58 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) și al articolului 139 alineatul (4) din Regulamentul financiar, în ceea ce privește următoarele activități:

(a)

garanții neplafonate prin care se asigură o asistență de capital intermediarilor financiari pentru noile portofolii de finanțare prin îndatorare a IMM-urilor eligibile în conformitate cu articolul 37 alineatul (4) din prezentul regulament;

(b)

titlurizarea, în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul (61) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European si al Consiliului (34), a oricăruia dintre următoarele elemente:

(i)

portofolii existente de finanțare prin îndatorare a IMM-urilor și a altor întreprinderi cu mai puțin de 500 de salariați;

(ii)

noi portofolii de finanțare prin îndatorare a IMM-urilor.

Contribuția financiară menționată in prezentul alineat primul paragraf literele (a) și (b) contribuie la tranșele subordonată și/sau mezanin ale portofoliilor menționate la literele în cauză, cu condiția ca intermediarul financiar respectiv să rețină o cotă suficientă a riscului legat de aceste portofolii, care să fie cel puțin egală cu cerința de reținere a riscului prevăzută în Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (35) și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru a se asigura alinierea adecvată a intereselor. În cazul unei titlurizări în temeiul prezentului alineat primul paragraf litera (b), intermediarul financiar are obligația să acorde noi finanțări prin îndatorare IMM-urilor eligibile în conformitate cu articolul 37 alineatul (4) din prezentul regulament.

Fiecare stat membru care dorește să recurgă la astfel de instrumente financiare contribuie cu o sumă proporțională cu necesitățile de finanțare ale IMM-urilor din statul membru în cauză și cu cererea estimată de finanțare prin îndatorare a IMM-urilor, ținând seama de evaluarea ex ante menționată la alineatul (4) primul paragraf litera (a), care nu este, în niciun caz, mai mare de 7 % din suma alocată din fondurile FEDR și FEADR statului membru în cauză. Contribuția agregată din FEDR și FEADR a tuturor statelor membre participante este supusă unui plafon global de 8 500 000 000 EUR (la prețurile din 2011).

În cazul în care, după consultarea BEI, Comisia consideră că valoarea totală a contribuției minime la instrument, care reprezintă suma contribuțiilor tuturor statelor membre participante, nu este suficientă având în vedere masa critică minimă stabilită în evaluarea ex ante menționată la alineatul (4) primul paragraf litera (a), implementarea instrumentului financiar se anulează, iar contribuțiile sunt returnate statelor membre.

În cazul în care un stat membru și BEI nu ajung la un acord în ceea ce privește condițiile acordului de finanțare menționat la alineatul (4) primul paragraf litera (c) din prezentul articol, statul membru în cauză prezintă o cerere de modificare a programului menționat la alineatul (4) primul paragraf litera (b) și realocă contribuția altor programe și priorități în conformitate cu cerințele de concentrare tematică.

În cazul în care sunt satisfăcute condițiile pentru a se pune capăt contribuției statului membru la instrument stabilite în acordul de finanțare încheiat între statul membru în cauză și BEI conform alineatului (4) primul paragraf litera (c), statul membru în cauză prezintă o cerere de modificare a programului menționat la alineatul (4) primul paragraf litera (b) și realocă restul contribuției altor programe și priorități în conformitate cu cerințele de concentrare tematică.

În cazul în care se pune capăt participării unui stat membru la instrumentul financiar, programul poate fi modificat, iar angajamentele bugetare neutilizate sunt dezangajate și pot fi reprogramate pentru alte programe și priorități în conformitate cu cerințele de concentrare tematică. Creditele sunt puse din nou la dispoziție în acest scop.

(3)   IMM-urile care beneficiază de noi finanțări prin îndatorare ca rezultat al constituirii unui nou portofoliu de către intermediarul financiar în contextul instrumentului financiar menționat la alineatul (2) sunt considerate destinatari finali ai contribuției din FEDR și FEADR la instrumentul financiar în cauză.

(4)   Contribuția financiară menționată la alineatul (2) respectă următoarele condiții:

(a)

prin derogare de la articolul 37 alineatul (2), aceasta se bazează pe o evaluare ex ante efectuată la nivelul Uniunii de către BEI și Comisie.

Pe baza surselor de date disponibile cu privire la finanțarea prin îndatorare a băncilor și la IMM-uri, evaluarea ex ante va viza, printre altele, o analiză a nevoilor de finanțare ale IMM-urilor la nivelul Uniunii, condițiile și nevoile de finanțare a IMM-urilor, precum și o indicație privind decalajul în finanțarea IMM-urilor din fiecare stat membru, un profil al situației economice și financiare a sectorului IMM-urilor la nivel de stat membru, masa critică minimă a contribuțiilor agregate, un interval pentru volumul total estimat al creditelor generate pe baza acestor contribuții și valoarea adăugată;

(b)

este acordată de fiecare stat membru participant în cadrul unui program național specific pentru fiecare contribuție financiară de la FEDR și FEADR care sprijină obiectivul tematic stabilit la articolul 9 primul paragraf alineatul (3);

(c)

se supune condițiilor stabilite într-un acord de finanțare încheiat între fiecare stat membru participant și BEI, care vizează, printre altele, următoarele aspecte:

(i)

sarcinile și obligațiile BEI, inclusive remunerarea;

(ii)

nivelul minim al efectului de pârghie care trebuie atins la etape clar stabilite în cursul perioadei de eligibilitate menționate la articolul 65 alineatul (2);

(iii)

condițiile pentru noile finanțări prin îndatorare;

(iv)

dispoziții privind activitățile neeligibile și criteriile de excludere;

(v)

calendarul plăților;

(vi)

penalitățile în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către intermediarii financiari;

(vii)

selectarea intermediarilor financiari;

(viii)

monitorizarea, raportarea și evaluarea;

(ix)

vizibilitatea;

(x)

condițiile pentru rezilierea acordului.

În scopul implementării instrumentului, BEI încheie contracte cu intermediari financiari selectați;

(d)

în cazul în care acordul de finanțare menționat la litera (c) nu este încheiat în termen de șase luni de la adoptarea programului menționat la litera (b), statul membru respectiv are dreptul să realoce contribuția în cauză altor programe și priorități în conformitate cu cerințele de concentrare tematică.

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă un act de punere în aplicare de stabilire a modelului de acord de finanțare menționat la primul paragraf litera (c). Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

(5)   În etapele stabilite în acordul de finanțare menționat la alineatul (4) primul paragraf litera (c), fiecare stat membru participant realizează un nivel minim al efectului de pârghie, care reprezintă raportul dintre noua finanțare prin îndatorare acordată IMM-urilor eligibile de către intermediarii financiari și contribuția corespunzătoare din partea FEDR și FEADR din statul membru respectiv la instrumentele financiare. Nivelul minim al efectului de levier poate varia între diversele state membre participante.

În cazul în care nu realizează nivelul minim al efectului de pârghie stabilit în acordul de finanțare menționat la alineatul (4) primul paragraf litera (c), intermediarul financiar este obligat, prin dispoziții contractuale, să plătească penalități statului membru participant, în conformitate cu condițiile stabilite în acordul de finanțare.

Nerealizarea de către intermediarul financiar a nivelului minim al efectului de pârghie stabilit în acordul de finanțare nu afectează nici garanțiile emise, nici tranzacțiile de titlurizare corespunzătoare.

(6)   Prin derogare de la articolul 38 alineatul (2) primul paragraf, contribuțiile financiare menționate la alineatul (2) din prezentul articol pot fi plasate în conturi separate corespunzătoare diferitelor state membre sau, în cazul în care două sau mai multe state membre participante își dau acordul în acest sens, într-un cont unic pentru toate statele membre în cauză, care este folosit în conformitate cu obiectivele specifice ale programelor de la care provin contribuțiile.

(7)   În ceea ce privește contribuțiile financiare menționate la alineatul (2) din prezentul articol, prin derogare de la articolul 41 alineatele (1) și (2), statul membru în cauză solicită plata din partea Comisiei în baza cuantumului integral care trebuie plătit de statul membru către BEI în conformitate cu calendarul stabilit în acordul de finanțare menționat la alineatul (4) primul paragraf litera (c) din prezentul articol. Aceste solicitări de plată se bazează pe sumele solicitate de BEI considerate necesare pentru acoperirea angajamentelor aferente contractelor de garantare sau operațiunilor de titlurizare care trebuie finalizate în următoarele trei luni. Statele membre efectuează plățile către BEI fără întârziere și, în orice caz, înainte ca BEI să își asume angajamente.

(8)   La închiderea programului, cheltuielile eligibile sunt reprezentate de cuantumul total al contribuțiilor din program plătite efectiv către instrumentul financiar, corespunzând următoarelor:

(a)

pentru activitățile menționate la alineatul (2) primul paragraf litera (a) din prezentul articol, resurselor menționate la articolul 42 alineatul (3) primul paragraf litera (b);

(b)

pentru activitățile menționate la prezentul articol alineatul (2) primul paragraf litera (b), cuantumului agregat al noii finanțări prin îndatorare rezultate din tranzacții de titlurizare, plătite direct sau indirect IMM-urilor eligibile în perioada de eligibilitate prevăzută la articolul 65 alineatul (2).

(9)   În sensul articolelor 44 și 45, garanțiile nesolicitate și sumele recuperate în legătură cu garanțiile neplafonate și, respectiv, operațiunile de titlurizare se consideră resurse restituite instrumentelor financiare. La închiderea instrumentelor financiare, încasările nete obținute în urma lichidării, după deducerea costurilor, comisioanelor și a plăților datorate creditorilor care sunt prioritare față de sumele contribuite de FEDR și FEADR, se restituie statelor membre respective proporțional cu contribuțiile lor la instrumentul financiar respectiv.

(10)   Raportul menționat la articolul 46 alineatul (1) conține următoarele elemente suplimentare:

(a)

sprijinul total acordat de către FEDR și FEADR instrumentului financiar în legătură cu garanțiile neplafonate sau operațiunile de titlurizare, în funcție de program și de prioritate sau măsură;

(b)

progresele realizate în crearea de noi finanțări prin îndatorare pentru IMM-urile eligibile, în conformitate cu articolul 37 alineatul (4).

(11)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 93 alineatul (1), resursele alocate instrumentelor în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pot fi folosite pentru a acorda noi finanțări prin îndatorare IMM-urilor pe întreg teritoriul statului membru respectiv, indiferent de categoria regiunii, cu excepția cazului în care acordul de finanțare menționat la alineatul (4) primul paragraf litera (c) prevede dispoziții contrare.

(12)   Articolul 70 nu se aplică programelor create pentru implementarea instrumentelor financiare menționate la prezentul articol.

Articolul 40

Gestionarea și controlul instrumentelor financiare

(1)   Organismele desemnate în conformitate cu articolul 124 din prezentul regulament pentru FEDR, Fondul de coeziune, FSE, FEPAM și în conformitate cu articolul 65 din Regulamentul privind FEADR pentru FEADR nu efectuează verificări la fața locului ale unor operațiuni ce cuprind instrumente financiare implementate în temeiul articolului 38 alineatul (1) litera (a). Respectivele organisme desemnate primesc periodic rapoarte de control de la organismele însărcinate cu implementarea respectivelor instrumente financiare.

(2)   Organismele responsabile cu auditarea programelor nu trebuie să efectueze audituri ale unor operațiuni ce cuprind instrumente financiare implementate în temeiul articolului 38 alineatul (1) litera (a) și ale sistemelor de gestiune și control referitoare la respectivele instrumente financiare. Ele primesc periodic rapoarte de control de la auditorii desemnați în acordurile de instituire a respectivelor instrumente financiare.

(3)   Organismele responsabile de auditarea programelor pot efectua audituri la nivelul destinatarilor finali numai atunci când survin una sau mai multe dintre următoarele situații:

(a)

nu sunt disponibile, la nivelul autorității de management ori la nivelul organismelor care implementează instrumente financiare, documente justificative care demonstrează că s-a acordat sprijin din instrumentul financiar destinatarilor finali și că acesta a fost folosit în scopul preconizat în conformitate cu legislația aplicabilă;

(b)

există dovezi conform cărora documentele disponibile la nivelul autorității de management sau la nivelul organismelor care implementează instrumente financiare nu reprezintă o imagine adevărată și exactă a sprijinului acordat.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 privind măsurile luate pentru gestiunea și controlul instrumentelor financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (b), inclusiv controalele care trebuie efectuate de autoritățile de management și de audit, dispozițiile referitoare la păstrarea documentelor justificative, elementele care trebuie demonstrate de documentele justificative, precum și dispozițiile referitoare la management, control și audit. Până la 22 aprilie 2014 Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului actele delegate respective.

(5)   Organismele care implementează instrumente financiare sunt responsabile de disponibilitatea documentelor justificative și nu impun destinatarilor finali cerințe de ținere a evidenței care depășesc cadrul necesar ce le permite să își îndeplinească respectiva responsabilitate.

Articolul 41

Cereri de plată inclusiv cheltuielile pentru instrumente financiare

(1)   În ceea ce privește instrumentele financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) și instrumentele financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (b) implementate în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) literele (a) și (b), cererile eșalonate de plăți intermediare se depun pentru contribuții din programe plătite instrumentului financiar în cursul perioadei de eligibilitate prevăzute la articolul 65 alineatul (2) („perioada de eligibilitate”) în conformitate cu următoarele condiții:

(a)

suma contribuției din program plătită instrumentului financiar inclusă în fiecare cerere de plată intermediară transmisă în cursul perioadei de eligibilitate nu depășește 25 % din suma totală a contribuțiilor din program angajate pentru instrumentul financiar în temeiul acordului de finanțare relevant, corespunzând cheltuielilor în înțelesul articolului 42 alineatul (1) literele (a), (b) și (d) care se preconizează că vor fi plătite în cursul perioadei de eligibilitate. Cererile de plată intermediară transmise după perioada de eligibilitate includ suma totală a cheltuielilor eligibile în înțelesul articolului 42;

(b)

fiecare cerere de plată intermediară menționată la prezentul alineat litera (a) poate include până la 25 % din suma totală a cofinanțării naționale, astfel cum se menționează la articolul 38 alineatul (9), cu privire la care se preconizează că urmează a fi plătită instrumentului financiar, sau la nivelul destinatarilor finali pentru cheltuieli în înțelesul articolului 42 alineatul (1) literele (a), (b) și (d), în cursul perioadei de eligibilitate;

(c)

cererile ulterioare de plată intermediară transmise în cursul perioadei de eligibilitate se fac exclusiv:

(i)

pentru cea de a doua cerere de plată intermediară, atunci când cel puțin 60 % din suma inclusă în prima cerere de plată intermediară s-a cheltuit sub formă de cheltuieli eligibile în înțelesul articolului 42 alineatul (1) literele (a), (b) și (d);

(ii)

pentru cea de a treia cerere de plată intermediară, precum și pentru următoarele, atunci când cel puțin 85 % din sumele incluse în cererile anterioare de plată intermediară s-au cheltuit sub formă de cheltuieli eligibile în înțelesul articolului 42 alineatul (1) literele (a), (b) și (d);

(d)

fiecare cerere de plată intermediară care include cheltuieli referitoare la instrumente financiare prezintă separat suma totală a contribuției plătite instrumentului financiar din program și sumele plătite sub formă de cheltuieli eligibile în înțelesul articolului 42 alineatul (1) literele (a), (b) și (d).

La momentul închiderii programului, cererea de plată a soldului final include suma totală a cheltuielilor eligibile, astfel cum se menționează la articolul 42.

(2)   În ceea ce privește instrumentele financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (b) implementate în conformitate cu articolul 38 alineatul (4) litera (c), cererile de plată intermediară și plata soldului final includ suma totală a plăților efectuate de autoritatea de management pentru investiții în destinatarii finali, astfel cum se menționează la articolul 42 alineatul (1) literele (a) și (b).

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, acte delegate în conformitate cu articolul 149, normele referitoare la retragerea plăților către instrumentele financiare și la adaptările efectuate în consecință la cererile de plată.

(4)   Comisia, pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește modelele de utilizat în cazul prezentării către Comisie, împreună cu cererile de plată, a unor informații suplimentare privind instrumentele financiare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3),

Articolul 42

Cheltuielile eligibile la închidere

(1)   La închiderea programului, cheltuielile eligibile ale instrumentului financiar sunt reprezentate de suma totală a contribuțiilor din program plătită efectiv sau, în cazul garanțiilor angajate, de instrumentul financiar în perioada de eligibilitate, corespunzând următoarelor:

(a)

plăți către destinatarii finali și, în cazurile menționate la articolul 37 alineatul (7), plăți în beneficiul destinatarilor finali;

(b)

resurse angajate pentru contracte de garantare, indiferent dacă sunt datorate sau deja scadente, în vederea onorării posibilelor solicitări ale garanției pentru acoperirea pierderilor, calculate pe baza unei evaluări prudente ex ante, acoperind un număr mare de noi împrumuturi subiacente sau alte instrumente de risc pentru noi investiții în destinatarii finali;

(c)

subvenții ale dobânzii sau contribuții la comisioanele de garantare capitalizate, datorate pentru o perioadă de cel mult 10 ani după perioada de eligibilitate, utilizate în combinație cu instrumente financiare, plătite într-un cont de garanție creat special în acest scop, pentru rambursarea efectivă după perioada de eligibilitate, dar în ceea ce privește împrumuturi sau instrumente purtătoare de risc rambursate pentru investiții în destinatari finali în perioada de eligibilitate;

(d)

rambursarea costurilor de gestionare suportate sau a plății onorariilor de gestionare aferente instrumentului financiar.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 pentru a stabili normele specifice cu privire la înființarea unui sistem de capitalizare a tranșelor anuale pentru subvențiile pentru dobânzi sau contribuțiile la comisioanele de garantare menționate la primul paragraf litera (c).

(2)   În ceea ce privește instrumentele bazate pe participații și microcreditele, costurile sau comisioanele de gestionare capitalizate care trebuie plătite pentru o perioadă de maximum șase ani de la expirarea perioadei de eligibilitate, în ceea ce privește investițiile în destinatari finali care au avut loc în respectiva perioadă de eligibilitate și care nu pot fi acoperite de dispozițiile articolelor 344 sau 45, pot fi considerate cheltuieli eligibile dacă sunt vărsate într-un cont de garanție creat special în acest scop.

(3)   În cazul instrumentelor bazate pe participații care vizează întreprinderile menționate la articolul 37 alineatul (4), al căror acord de finanțare menționat la articolul 38 alineatul (7) litera (b) a fost semnat înainte de 31 decembrie 2017 și care au investit, către finele perioadei de eligibilitate, cel puțin 55 % din resursele programului angajate în cadrul acordului de finanțare corespunzător, un cuantum limitat de plăți destinate investițiilor în destinatari finali, care trebuie efectuate în cursul unei perioade de cel mult patru ani de la sfârșitul perioadei de eligibilitate, pot fi considerate cheltuieli eligibile dacă sunt vărsate într-un cont de garanție creat special în acest scop, cu condiția respectării normelor privind ajutoarele de stat și a tuturor condițiilor prevăzute mai jos.

Suma vărsată în contul de garanție:

(a)

se folosește exclusiv pentru investiții ulterioare în destinatarii finali care au beneficiat de investiții inițiale sub formă de participații de la instrumentul financiar în cadrul perioadei de eligibilitate, care nu au fost încă plătite parțial sau integral;

(b)

se folosește exclusiv pentru investiții ulterioare care trebuie efectuate în conformitate cu standardele pieței și acordurile contractuale bazate pe standardele pieței și este limitată la minimul necesar pentru a stimula investițiile și din partea sectorului privat, asigurându-se, în același timp, continuitatea finanțării pentru întreprinderile vizate astfel încât atât investitorii publici, cât și cei privați să poată beneficia de investiții;

(c)

nu depășește 20 % din cheltuielile eligibile ale instrumentului bazat pe participații menționat la alineatul (1) primul paragraf litera (a) din care se deduc limita maximă a resurselor de capital și câștigurile reatribuite respectivului instrument bazat pe participații în cursul perioadei de eligibilitate.

Toate sumele vărsate în contul de garanție care nu sunt utilizate pentru investiții în destinatarii finali plătite în cursul perioadei menționate la primul paragraf se utilizează în conformitate cu articolul 45.

(4)   Cheltuielile eligibile dezvăluite în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu depășesc suma dintre:

(a)

valoarea totală a contribuției plătite din fondurile ESI în sensul alineatelor (1) și (2); și

(b)

cofinanțarea națională corespunzătoare.

(5)   Costurile și comisioanele de gestionare menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (d) și la alineatul (2) din prezentul articol pot fi percepute de către organismul de punere în aplicare a fondului de fonduri sau de către organismele care pun în aplicare instrumentele financiare în temeiul articolului 38 alineatul (4) literele (a) și (b) și nu depășesc pragurile specificate în actul delegat menționat la alineatul (6) din prezentul articol. Întrucât costurile de gestionare includ elemente de cost direct sau indirect rambursate pe baza dovezilor cheltuielilor, comisioanele de gestionare reprezintă un preț convenit pentru serviciile prestate și care se stabilesc printr-un proces competitiv pe piață, dacă este cazul. Costurile și comisioanele de gestionare se bazează pe o metodologie de calcul bazată pe performanță.

Costurile și comisioanele de gestionare pot include comisioane de intermediere. Atunci când comisioanele de intermediere sau orice parte din acestea este percepută de la destinatarii finali, aceasta nu se declară ca fiind o cheltuială eligibilă.

Costurile și comisioanele de gestionare, inclusiv cele suportate pentru lucrările pregătitoare legate de instrumentul financiar înainte de semnarea acordului de finanțare corespunzător sunt eligibile de la data semnării acordului de finanțare corespunzător.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149, care stabilesc normele specifice de determinare a criteriilor de stabilire a costurilor și a comisioanelor de gestionare pe baza performanțelor și pragurilor aplicabile, precum și norme privind rambursarea costurilor și a comisioanelor de gestionare capitalizate pentru instrumentele bazate pe participații și microcredite.

Articolul 43

Dobânzi și alte câștiguri generate de contribuțiile din partea fondurilor ESI pentru instrumentele financiare

(1)   Contribuțiile din partea fondurilor ESI plătite instrumentelor financiare se plasează în conturi deschise la instituții financiare din statele membre și se investesc cu titlu temporar, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare.

(2)   Dobânzile și celelalte câștiguri care pot fi atribuite contribuției din partea fondurilor ESI plătite instrumentelor financiare se utilizează în aceleași scopuri, inclusiv pentru rambursarea costurilor de gestionare suportate sau pentru plata comisioanelor de gestionare a instrumentului financiar, în conformitate cu articolul 42 primul paragraf alineatul (1) litera (d), precum și pentru cheltuielile plătite în conformitate cu articolul 42 alineatul (2), ca sumele plătite inițial din fondurile ESI fie în cadrul aceluiași instrument financiar, fie în urma lichidării instrumentului financiar, în alte instrumente financiare sau forme de contribuție, în conformitate cu obiectivele specifice stabilite în cadrul unei priorități, până la sfârșitul perioadei de eligibilitate.

(3)   Autoritatea de management se asigură că se păstrează evidențe adecvate privind utilizarea dobânzilor și a altor câștiguri.

Articolul 44

Reutilizarea resurselor care pot fi atribuite contribuției din partea fondurilor ESI până la sfârșitul perioadei de eligibilitate

(1)   Resursele restituite instrumentelor financiare din investiții sau din disponibilizări ale resurselor angajate pentru contracte de garanție, inclusiv rambursările și câștigurile de capital și alte venituri sau profituri, precum dobânzi, comisioane de garantare, dividende, câștiguri din capital sau orice alte venituri generate de investiții, care pot fi atribuite contribuției din partea fondurilor ESI, se utilizează din nou în următoarele scopuri, în limita sumelor necesare și în ordinea convenită în acordurile de finanțare relevante:

(a)

alte investiții prin aceleași sau alte instrumente financiare, în conformitate cu obiectivele specifice stabilite în cadrul unei priorități;

(b)

după caz, remunerarea preferențială a investitorilor privați sau a investitorilor publici care funcționează după principiul economiei de piață, care furnizează resurse de contrapartidă corespunzătoare contribuției din partea fondurilor ESI pentru instrumentul financiar sau care coinvestesc la nivelul destinatarilor finali;

(c)

după caz, rambursarea costurilor de gestionare suportate și plata onorariilor de gestionare aferente instrumentului financiar.

Necesitatea și nivelul de remunerare preferențială în temeiul primului paragraf litera (b) se specifică în evaluarea ex ante. Remunerarea preferențială nu depășește ceea ce este necesar pentru a crea stimulente pentru a atrage resurse de contrapartidă private și nu compensează în exces investitorii privați sau investitorii publici care funcționează după principiul economiei de piață. Alinierea intereselor este asigurată printr-o partajare adecvată a riscului și profitului și are loc pe baze comerciale normale și să fie compatibilă cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat.

(2)   Autoritatea de management se asigură că se păstrează evidențe adecvate privind utilizarea resurselor menționate la alineatul (1).

Articolul 45

Utilizarea resurselor după sfârșitul perioadei de eligibilitate

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că resursele rambursate instrumentelor financiare, inclusiv rambursările și câștigurile de capital, precum și alte câștiguri sau profituri generate în cursul unei perioade de cel puțin opt ani de la sfârșitul perioadei de eligibilitate care pot fi atribuite contribuției din partea fondurilor ESI pentru instrumentele financiare în conformitate cu articolul 37, sunt utilizate în conformitate cu obiectivele programului sau programelor, fie în cadrul aceluiași instrument financiar, fie, în urma ieșirii respectivelor resurse din instrumentul financiar, în alte instrumente financiare, cu condiția ca în ambele cazuri o evaluare a condițiilor de piață să demonstreze necesitatea continuă a unor astfel de investiții sau a altor forme de contribuție.

Articolul 46

Raport privind implementarea instrumentelor financiare

(1)   Autoritatea de management trimite Comisiei un raport specific care acoperă operațiunile ce cuprind instrumente financiare, sub forma unei anexe la raportul anual de implementare menționat la articolul 44.

(2)   Raportul specific menționat la alineatul (1) include, pentru fiecare instrument financiar, următoarele informații:

(a)

identificarea programului și a priorității sau măsurii în cadrul cărora se furnizează contribuția din partea fondurilor ESI;

(b)

descrierea instrumentului financiar și a măsurilor de implementare;

(c)

identificarea organismelor care implementează instrumentele financiare și a organismelor care implementează fondurile de fonduri, dacă este cazul, astfel cum se menționează la articolul 38 alineatul (1) litera (a) și la articolul 38 alineatul (4) literele (a), (b) și (c), precum și a intermediarilor financiari menționați la articolul 38 alineatul (6);

(d)

suma totală a contribuțiilor programului pe prioritate sau măsură plătită instrumentului financiar;

(e)

suma totală a contribuției plătite destinatarilor finali sau în beneficiul destinatarilor finali sau angajate în contractele de garantare de instrumentul financiar pentru investiții la nivelul destinatarilor finali, precum și costurile de gestionare suportate sau comisioanele de gestionare plătite, pe program și pe prioritate sau măsură;

(f)

performanța instrumentului financiar, inclusiv progresul înregistrat în înființarea sa și în selectarea organismelor de implementare a instrumentului financiar, incluzând organismul de implementare a fondului de fonduri;

(g)

dobânzile și alte câștiguri generate de contribuția fondurilor ESI la instrumentul financiar și resursele programului returnate instrumentelor financiare din investiții, astfel cum se menționează la articolele 43 și 44;

(h)

progresele înregistrate în obținerea efectului multiplicator al investițiilor realizate de instrumentul financiar și valoarea investițiilor și participărilor;

(i)

valoarea investițiilor de capital, în ceea ce privește anii anteriori;

(j)

contribuția instrumentului financiar la îndeplinirea indicatorilor priorității sau măsurii în cauză.

Informațiile de la primul paragraf literele (h) și (j) pot fi incluse numai în anexa la rapoartele anuale de implementare transmise în 2017 și 2019, precum și în raportul final de implementare. Obligațiile de raportare stabilite la primul paragraf literele (a) - (j), nu se aplică la nivelul destinatarilor finali.

(3)   În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă, acte de punere în aplicare de stabilire a modelelor care trebuie utilizate pentru rapoartele prezentate Comisiei privind instrumentele financiare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

(4)   În fiecare an, începând din 2016, în termen de șase luni de la termenul-limită de depunere a rapoartelor anuale de implementare menționate la articolul 111 alineatul (1) pentru FEDR, FSE și FC, la articolul 75 din Regulamentul privind FEADR pentru FEADR și în dispozițiile aplicabile din normele specifice fondurilor pentru FEPAM, Comisia furnizează rezumate ale datelor privind progresul înregistrat în finanțarea și în implementarea instrumentelor financiare, transmise de autoritățile de management în conformitate cu prezentul articol. Respectivele rezumate sunt transmise Parlamentului European și Consiliului și sunt puse la dispoziția publicului.

TITLUL V

MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA

CAPITOLUL I

Monitorizarea

Secțiunea I

Monitorizarea programelor

Articolul 47

Comitetul de monitorizare

(1)   În termen de trei luni de la data notificării statului membru privind decizia Comisiei de adoptare a unui program, acesta instituie, în conformitate cu propriul cadru instituțional, juridic și financiar, un comitet de monitorizare a implementării programului, în acord cu autoritatea de management („comitetul de monitorizare”).

Un stat membru poate institui un singur comitet de monitorizare care să acopere mai multe programe cofinanțate din fondurile ESI.

(2)   Fiecare comitet de monitorizare stabilește și adoptă propriul regulament de procedură în conformitate cu cadrul instituțional, juridic și financiar al statului membru în cauză.

(3)   Comitetul de monitorizare a unui program în cadrul obiectivului de cooperare teritorială european este instituit de statele membre care participă la un program de cooperare și de țările terțe, atunci când acestea acceptă invitația de a participa la programul de cooperare, în acord cu autoritatea de management, în termen de trei luni de la data notificării statelor membre cu privire la decizia de adoptare a programului de cooperare. Comitetul de monitorizare respectiv își elaborează și își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 48

Compoziția comitetului de monitorizare

(1)   Componența comitetului de monitorizare este decisă de statul membru, cu condiția ca comitetul de monitorizare să fie compus din reprezentanți ai autorităților competente ale statului membru și ai organismelor intermediare și din reprezentanți ai partenerilor menționați la articolul 5. Reprezentanții partenerilor sunt delegați să participe la comitetul de monitorizare de către respectivii parteneri pe baza unor proceduri transparente. Fiecare membru al comitetului de monitorizare poate avea drept de vot.

Componența comitetului de monitorizare a unui program aferent obiectivului de cooperare teritorială europeană este convenită de statele membre care participă la program și țările terțe, atunci când acestea au acceptat invitația de a participa la programul de cooperare. În componența comitetului de monitorizare intră reprezentanți relevanți ai statelor membre și ai oricărei alte țări terțe. Comitetul de monitorizare poate include reprezentanți ai GECT care să întreprindă activități legate de program, în zona acoperită de program.

(2)   Lista membrilor comitetului de monitorizare se publică.

(3)   Comisia participă la lucrările comitetului de monitorizare cu titlu consultativ.

(4)   Atunci când contribuie la un program, BEI poate participa la lucrările comitetului de monitorizare în calitate de consultant.

(5)   Comitetul de monitorizare este prezidat de un reprezentant al statului membru sau al autorității de management.

Articolul 49

Funcțiile comitetului de monitorizare

(1)   Comitetul de monitorizare se reunește cel puțin o dată pe an și examinează implementarea programului și progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor acestuia. În acest scop, comitetul ia în considerare datele financiare, indicatorii comuni și specifici fiecărui program, inclusiv modificările valorice cu privire la indicatorii de rezultat și progresele în vederea atingerii valorilor țintă cuantificate și a obiectivelor de etapă definite în cadrul de performanță menționat la articolul 21 alineatul (1) și, dacă este cazul, rezultatele analizelor calitative.

(2)   Comitetul de monitorizare examinează toate aspectele care afectează evoluția programului, inclusiv concluziile examinărilor performanței.

(3)   Comitetul de monitorizare este consultat și, dacă consideră că este cazul, emite un aviz cu privire la orice modificare a programului propusă de autoritatea de management.

(4)   Comitetul de monitorizare poate adresa observații autorității de management în ceea ce privește implementarea și evaluarea programului, incluzând acțiuni legate de reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari. Comitetul de monitorizare monitorizează acțiunile întreprinse ca urmare a observațiilor sale.

Articolul 50

Rapoartele de implementare

(1)   Din 2016 până în 2023 inclusiv, fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport anual privind implementarea programului în exercițiul financiar precedent. Fiecare stat membru prezintă Comisiei un raport final privind implementarea programului pentru FEDR, FSE și Fondul de coeziune și un raport anual de implementare pentru FEADR și FEPAM până la termenul stabilit în regulamentele specifice fondurilor.

(2)   Rapoartele de implementare anuale prezintă informații cheie privind punerea în aplicare a programului și a priorităților acestuia, prin referire la datele financiare, indicatorii comuni și indicatorii specifici programelor, valorile-țintă cuantificate, inclusiv, dacă este cazul, modificările valorice ale indicatorilor de rezultat și, începând cu raportul anual de implementare care trebuie prezentat în 2017, ale obiectivelor de etapă definite în cadrul de performanță. Datele transmise se referă la valori ale indicatorilor pentru operațiunile puse pe deplin în aplicare și, de asemenea, atunci când este posibil, în funcție de stadiul implementării, pentru operațiunile selectate. Ele precizează, de asemenea, o sinteză a constatărilor tuturor evaluărilor programului care au devenit disponibile în cursul exercițiului financiar precedent, orice probleme care afectează evoluția programului, precum și măsurile luate. Raportul anual de implementare care trebuie prezentat în 2016 poate descrie, de asemenea, dacă este cazul, acțiunile desfășurate pentru îndeplinirea condiționalității ex ante.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), normele specifice privind datele care trebuie transmise pentru FSE pot fi stabilite în Regulamentul privind FSE.

(4)   Raportul anual de implementare care trebuie prezentat în 2017 stabilește și evaluează informațiile menționate la alineatul (2) și progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor programului, inclusiv contribuția fondurilor ESI la schimbarea valorică a indicatorilor de rezultat, dacă există date disponibile din evaluări relevante. Raportul anual de implementare prezintă acțiunile întreprinse pentru condiționalitățile ex ante neîndeplinite la momentul adoptării programelor. Acesta evaluează, de asemenea, implementarea acțiunilor pentru a se ține seama de principiile enunțate la articolele 7 și 8, rolul partenerilor menționați la articolul 5 în ceea ce privește implementarea programului și prezintă informații privind sprijinul utilizat pentru atingerea obiectivelor în materie de schimbări climatice.

(5)   Raportul anual de implementare care trebuie prezentat în 2019 și raportul final de implementare pentru fondurile ESI includ, pe lângă informațiile și evaluarea menționate la alineatele (2) și (3), informații și evaluări privind progresele înregistrate în atingerea obiectivelor programului și contribuția acestuia la îndeplinirea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(6)   Pentru a fi considerate admisibile, rapoartele anuale de implementare menționate la alineatele (1) - (4) cuprind toate informațiile menționate la alineatele respective și în normele specifice fondurilor.

Dacă raportul de implementare anual nu este admisibil, Comisia informează statul membru în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acestuia; în caz contrar, acesta se consideră admisibil.

(7)   Comisia examinează rapoartele de implementare anuale și finale și transmite statului membru observațiile sale în termen de două luni de la primirea raportului de implementare anual și în termen de cinci luni de la primirea raportului de implementare final. În cazul în care Comisia nu prezintă observații în aceste termene, raportul este considerat ca fiind acceptat.

(8)   Comisia poate adresa observații autorității de management privind chestiuni care afectează în mod semnificativ implementarea programului. În cazul în care se fac astfel de observații, autoritatea de management furnizează toate informațiile necesare cu privire la aceste observații și, după caz, informează Comisia în termen de trei luni în legătură cu măsurile luate.

(9)   Se pun la dispoziția publicului rapoartele de implementare anuale și finale, precum și un rezumat pentru cetățeni al conținutului acestora.

Articolul 51

Reuniunea anuală de reexaminare

(1)   Începând din 2016 si până în 2022, inclusiv, se organizează o reuniune anuală între Comisie și fiecare stat membru, pentru analizarea performanțelor fiecărui program, ținând seama de raportul de implementare anual și de observațiile și recomandările Comisiei, după caz.

(2)   Reuniunea anuală de reexaminare poate viza mai multe programe. În 2017 și 2019, reuniunea anuală de reexaminare vizează toate programele din statul membru și ia în considerare, de asemenea, rapoartele de progres prezentate de statul membru în conformitate cu articolul 52 în anii respectivi.

(3)   Prin derogare de la articolul (1), statul membru și Comisia pot conveni să organizeze o reuniune de anuală de reexaminare pentru un program pentru anii diferiți de 2017 și 2019.

(4)   Reuniunea anuală de reexaminare este prezidată de Comisie sau, dacă statul membru solicită acest lucru, este coprezidată de statul membru și de Comisie.

(5)   Statul membru se asigură că, în urma reuniunii anuale de reexaminare, observațiile Comisiei referitoare la chestiunile care afectează în mod semnificativ implementarea programului sunt luate în considerare în mod corespunzător și, dacă este cazul, informează Comisia în termen de trei luni cu privire la măsurile luate.

Secțiunea II

Progresul strategic

Articolul 52

Raportul de progres

(1)   Statul membru transmite Comisiei până la datele de 31 august 2017 și 31 august 2019 un raport de progres înregistrate în legătură cu punerea în aplicare a acordului de parteneriat până la 31 decembrie 2016 și, respectiv, până la 31 decembrie 2018.

(2)   Raportul de progres înregistrate conține informații și o evaluare cu privire la:

(a)

modificarea necesităților de dezvoltare din statul membru după adoptarea acordului de parteneriat;

(b)

progresele înregistrate către realizarea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și a misiunilor specifice fondurilor menționate la articolul 4 alineatul (1), prin contribuția fondurilor ESI la obiectivele tematice selectate și, în special, în ceea ce privește obiectivele de etapă stabilite pentru fiecare program în cadrul de performanță și contribuțiile utilizate pentru obiectivele legate de schimbările climatice;

(c)

dacă acțiunile întreprinse pentru a îndeplini condiționalitățile ex ante aplicabile stabilite în acordul de parteneriat neîndeplinite la data adoptării acordului de parteneriat au fost implementate în conformitate cu calendarul stabilit. Acest punct se aplică numai în cazul raportului de progres înregistrate care se transmite în 2017;

(d)

implementarea mecanismelor de asigurare a coordonării între fondurile ESI și alte instrumente de finanțare ale Uniunii și naționale și cu BEI;

(e)

implementarea abordării integrate a dezvoltării teritoriale sau un rezumat al implementării abordărilor integrate pe baza programelor, inclusiv progresele înregistrate către realizarea domeniilor prioritare stabilite pentru cooperare;

(f)

după caz, acțiunile întreprinse pentru consolidarea capacității autorităților din statele membre și a beneficiarilor în privința administrării și utilizării fondurilor ESI;

(g)

acțiunile întreprinse și progresele realizate în vederea reducerii sarcinii administrative pentru beneficiari;

(h)

rolul partenerilor menționați la articolul 5 în punerea în aplicare a acordului de parteneriat;

(i)

un rezumat al acțiunilor întreprinse în legătură cu aplicarea principiilor orizontale menționate la articolele 5, 7 și 8, precum și obiectivele de politică transversale pentru implementarea fondurilor ESI.

(3)   În cazul în care Comisia determină, în termen de două luni de la data transmiterii raportului de progres, că informațiile prezentate sunt incomplete sau neclare într-un mod care afectează semnificativ calitatea și fiabilitatea evaluării în cauză, aceasta poate solicita informații suplimentare din partea statului membru, cu condiția ca respectiva solicitare să nu cauzeze întârzieri nejustificate și ca Comisia să ofere motive pentru a justifica presupusa lipsă de calitate și de fiabilitate,. Statul membru furnizează Comisiei informațiile solicitate în termen de trei luni și, după caz, revizuiește în mod corespunzător raportul de progres.

(4)   În vederea asigurării unor condiții uniforme privind punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modelului de utilizat la prezentarea raportului de progres. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

Articolul 53

Rapoartele Comisiei și dezbaterile privind fondurile ESI

(1)   Cu începere din 2016, Comisia transmite anual Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport de sinteză referitor la programele care țin de fondurile ESI bazat pe rapoartele de implementare anuale prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 50, precum și o sinteză a rezultatelor evaluărilor disponibile ale programelor. În 2017 și 2019, raportul de sinteză va face parte din raportul strategic menționat la alineatul (2).

(2)   În 2017 și 2019, Comisia elaborează un raport strategic care reprezintă rezumatul rapoartelor de progres prezentate de statele membre, pe care îl prezintă, până la 31 decembrie 2017 și, respectiv, 31 decembrie 2019, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, iar respectivele instituții vor fi invitate să organizeze o dezbatere pe marginea acestui raport.

(3)   Consiliul dezbate raportul strategic în special cu privire la contribuția fondurilor ESI la realizarea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și este invitat să-și prezinte opinia în cadrul reuniunii de primăvară a Consiliului European.

(4)   Cu începere din 2018, Comisia va include, din doi în doi ani, în raportul său anual de progres prezentat reuniunii de primăvară a Consiliului European, o secțiune rezumând cele mai recente rapoarte menționate la alineatele (1) și (2), în special cu privire la contribuția fondurilor ESI la progresele realizate în implementarea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

CAPITOLUL II

Evaluarea

Articolul 54

Dispoziții generale

(1)   Evaluările se efectuează pentru îmbunătățirea calității elaborării și implementării programelor, precum și în vederea aprecierii eficacității, eficienței și impactului acestora. Impactul programelor se evaluează în lumina misiunii fiecărui fond ESI, în raport cu țintele din cadrul strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și, având în vedere amploarea programului, în raport cu PIB-ul și șomajul din zona vizată de program, după caz.

(2)   Statele membre pun la dispoziție resursele necesare pentru efectuarea evaluărilor și asigură instituirea de proceduri pentru generarea și colectarea datelor necesare pentru evaluări, inclusiv a datelor privind indicatorii comuni și, după caz, specifici ai programelor.

(3)   Evaluările sunt efectuate de către experți interni sau externi independenți din punct de vedere funcțional de autoritățile responsabile pentru implementarea programului. Imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia oferă orientări privind modul de a realiza evaluările.

(4)   Toate evaluările se pun la dispoziția publicului.

Articolul 55

Evaluarea ex ante

(1)   Statele membre efectuează evaluări ex ante în vederea creșterii calității elaborării fiecărui program.

(2)   Evaluările ex ante se efectuează sub responsabilitatea autorității însărcinate cu pregătirea programelor. Evaluările se transmit Comisiei împreună cu un rezumat, concomitent cu programul. Normele specifice fondurilor pot stabili pragurile sub care evaluarea ex ante poate fi combinată cu evaluarea pentru alt program.

(3)   Evaluările ex ante analizează:

(a)

contribuția la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, având în vedere obiectivele și prioritățile tematice selectate, luând în considerare nevoile naționale și regionale și potențialul de dezvoltare, precum și învățămintele desprinse din perioadele de programare anterioare;

(b)

coerența internă a programului sau activității propuse și relația sa cu alte instrumente relevante;

(c)

coerența alocării resurselor bugetare cu obiectivele programului;

(d)

coerența dintre obiectivele tematice selectate, prioritățile și obiectivele corespunzătoare ale programelor și CSC, acordul de parteneriat și recomandările specifice corespunzătoare adresate fiecărei țări adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE și, dacă este cazul la nivel național, programul național de reformă;

(e)

relevanța și claritatea indicatorilor propuși ai programelor;

(f)

modul în care realizările estimate vor contribui la rezultate;

(g)

caracterul realist al valorilor-țintă cuantificate ale indicatorilor, având în vedere sprijinul preconizat din partea fondurilor ESI;

(h)

motivarea formei de sprijin propuse;

(i)

adecvarea resurselor umane și a capacității administrative pentru gestionarea programului;

(j)

adecvarea procedurilor de monitorizare a programului și de colectare a datelor necesare pentru realizarea evaluărilor;

(k)

adecvarea obiectivelor de etapă selectate pentru cadrul de performanță;

(l)

adecvarea măsurilor planificate pentru a promova egalitatea de șanse între femei și bărbați și a preveni orice discriminare, în special în ceea ce privește accesul pentru persoanele cu handicap;

(m)

adecvarea măsurilor planificate pentru promovarea dezvoltării durabile;

(n)

măsuri planificate pentru reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari.

(4)   Evaluările ex ante includ, după caz, cerințele privind evaluarea strategică de mediu stabilite în Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (36), ținând seama de nevoile de atenuare a efectelor schimbărilor climatice.

Articolul 56

Evaluarea în timpul perioadei de programare

(1)   Autoritatea de management sau statul membru elaborează un plan de evaluare care poate include mai multe programe. Acesta se transmite în conformitate cu normele specifice fondurilor.

(2)   Statele membre se asigură că sunt disponibile capacități de evaluare corespunzătoare.

(3)   În timpul perioadei de programare, autoritatea de management asigură efectuarea evaluărilor, inclusiv a evaluărilor privind eficacitatea, eficiența și impactul fiecărui program, pe baza planului de evaluare, precum și faptul că fiecare evaluare este supusă aplicării de măsuri ulterioare corespunzătoare în conformitate cu normele specifice fondurilor. Cel puțin o dată pe durata perioadei de programare, o evaluare analizează modul în care contribuțiile din partea fondurilor ESI au contribuit la obiectivele fiecărei priorități. Toate evaluările sunt examinate de comitetul de monitorizare și trimise Comisiei.

(4)   Comisia poate efectua, din proprie inițiativă, evaluări ale programelor. Comisia informează autoritatea de management, iar rezultatele sunt trimise autorității de management și prezentate comitetului de monitorizare în cauză.

(5)   Alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol nu se aplică programelor dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

Articolul 57

Evaluarea ex post

(1)   Evaluările ex post sunt efectuate de Comisie sau de statele membre în strânsă cooperare cu Comisia. Evaluările ex post analizează eficacitatea și eficiența fondurilor ESI și contribuția acestora la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, ținând seama de obiectivele stabilite în strategia respectivă a Uniunii și în conformitate cu cerințele specifice stabilite în normele specifice fondurilor.

(2)   Evaluările ex post se finalizează până la 31 decembrie 2024.

(3)   Evaluările ex post ale programelor dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b) se efectuează de către Comisie și se finalizează până la 31 decembrie 2019.

(4)   Până la 31 decembrie 2025, Comisia pregătește, pentru fiecare fond ESI, un raport de sinteză în care sunt prezentate pe scurt principalele concluzii ale evaluărilor ex post.

TITLUL VI

ASISTENȚA TEHNICĂ

Articolul 58

Asistență tehnică la inițiativa Comisiei

(1)   La inițiativa Comisiei, fondurile ESI pot contribui la asistența de pregătire, de monitorizare, administrativă și tehnică, precum și la măsurile de evaluare, audit și control necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

Măsurile menționate la primul paragraf pot fi implementate fie direct de către Comisie, fie indirect, de către alte entități și persoane decât statele membre, în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul financiar.

Măsurile menționate la primul paragraf pot include, în special:

(a)

asistență pentru elaborarea și evaluarea proiectelor, inclusiv cu BEI;

(b)

sprijin pentru consolidare instituțională și consolidarea capacității administrative, pentru gestionarea eficace a fondurilor ESI;

(c)

studii legate de rapoartele Comisiei privind fondurile ESI și raportul privind coeziunea;

(d)

măsurile legate de analiza, gestionarea, monitorizarea, schimbul de informații și implementarea fondurilor ESI, precum și măsuri referitoare la implementarea sistemelor de control, asistență tehnică și administrativă;

(e)

evaluări, rapoarte ale experților, statistici și studii, inclusiv cele cu caracter general, privind funcționarea curentă și viitoare a fondurilor ESI, care pot să fie efectuate, după caz, de către BEI;

(f)

acțiuni de difuzare a informațiilor, rețele de sprijin, efectuarea unor activități de comunicare, de sensibilizare, de promovare a cooperării și de schimb de experiență, inclusiv cu țări terțe.

(g)

instalarea, funcționarea și interconectarea sistemelor informatice de gestionare, monitorizare, audit, control și evaluare;

(h)

acțiuni vizând îmbunătățirea metodelor de evaluare și a schimbului de informații privind practicile de evaluare;

(i)

acțiuni legate de activitatea de audit;

(j)

consolidarea capacității naționale și regionale în ceea ce privește planificarea investițiilor, evaluarea necesităților, pregătirea, elaborarea și implementarea instrumentelor financiare, a planurilor de acțiune comune și a proiectelor majore, inclusiv inițiativele comune cu BEI;

(k)

difuzarea bunelor practici pentru a ajuta statele membre să consolideze capacitatea partenerilor corespunzători menționați la articolul 5 și a organizațiilor-umbrelă ale acestora;

(l)

măsuri pentru identificarea, prioritizarea și aplicarea reformelor structurale și administrative ca reacție la dificultățile economice și sociale din statele membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1).

Pentru a îmbunătăți eficiența comunicării către public și pentru a asigura o sinergie mai amplă și mai puternică între activitățile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei, resursele alocate acțiunilor de comunicare în temeiul prezentului regulament contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament.

(2)   Atunci când are în vedere o contribuție din partea fondurilor ESI, Comisia își stabilește în fiecare an, prin acte de punere în aplicare, planurile privind tipul de acțiuni legate de măsurile enumerate la alineatul (1).

Articolul 59

Asistența tehnică la inițiativa statelor membre

(1)   La inițiativa unui stat membru, fondurile ESI pot să sprijine acțiuni de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, informare și comunicare, colaborare în rețea, soluționare a reclamațiilor, control și audit. Fondurile ESI pot fi utilizate de statul membru pentru a sprijini acțiuni de reducere a sarcinii administrative pentru beneficiari, inclusiv sisteme de schimb electronic de date și acțiuni de consolidare a capacității autorităților și beneficiarilor din statele membre de a administra și utiliza aceste fonduri. Fondurile ESI pot fi de asemenea utilizate pentru a susține acțiuni pentru consolidarea capacității partenerilor corespunzători, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (e), și pentru a susține schimburi de bune practici între acești parteneri. Acțiunile menționate în prezentul paragraf se pot referi la perioadele de programare precedente și ulterioare.

(2)   Normele specifice fondurilor pot adăuga sau exclude acțiuni care pot fi finanțate prin asistența tehnică din fiecare fond ESI.

TITLUL VII

CONTRIBUȚIA FINANCIARĂ DIN PARTEA FONDURILOR ESI

CAPITOLUL I

Contribuția din partea fondurilor ESI

Articolul 60

Determinarea ratelor de cofinanțare

(1)   Decizia Comisiei de adoptare a unui program stabilește rata sau ratele de cofinanțare și suma maximă a contribuției din partea fondurilor ESI în concordanță cu normele specifice fondurilor.

(2)   Măsurile de asistență tehnică aplicate la inițiativa sau în numele Comisiei se pot finanța în procent de 100 %.

Articolul 61

Operațiuni generatoare de venituri nete ulterior finalizării lor

(1)   Prezentul articol se aplică operațiunilor care generează venituri nete ulterior finalizării lor. În sensul prezentului articol, „venituri nete” înseamnă intrările de numerar plătite direct de utilizatori pentru bunurile sau serviciile din cadrul operațiunii, cum ar fi taxele suportate direct de utilizatori pentru utilizarea infrastructurii, vânzarea sau închirierea de terenuri sau clădiri ori plățile pentru servicii, minus eventualele costuri de funcționare și de înlocuire a echipamentelor cu durată scurtă de viață, suportate pe parcursul perioadei corespunzătoare. Economiile la costurile de funcționare generate de operațiunea în cauză se tratează drept venituri nete cu excepția cazului în care sunt compensate de o reducere egală a subvențiilor de funcționare.

În cazul în care costul de investiție nu este integral eligibil pentru cofinanțare, veniturile nete menționate la primul paragraf sunt alocate în mod proporțional părților eligibile și celor neeligibile din costul de investiție.

(2)   Cheltuielile eligibile ale operațiunii care urmează a fi cofinanțată din resursele fondurilor ESI se reduc în prealabil în funcție de potențialul operațiunii de a genera venituri nete pe parcursul unei perioade de referință specifice care acoperă atât implementarea operațiunii, cât și perioada ulterioară finalizării acesteia.

(3)   Veniturile nete potențiale ale operațiunii se determină în prealabil utilizând una dintre următoarele metode selectate de autoritatea de management pentru un sector, un subsector sau un tip de operațiune:

(a)

aplicarea unui procent forfetar din veniturile nete pentru sectorul sau subsectorul aplicabil operațiunii, astfel cum este definit în anexa V sau în oricare dintre actele delegate menționate în al doilea, al treilea și al patrulea paragraf;

(b)

calcularea veniturilor nete actualizate ale operațiunii, ținând seama de perioada de referință adecvată pentru sectorul sau subsectorul aplicabil operațiunii, de rentabilitatea așteptată în mod normal de la categoria de investiții în cauză, de aplicarea principiului „poluatorul plătește” și, după caz, de considerații de echitate legate de prosperitatea relativă a statului membru sau a regiunii în cauză.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 142, în cazurile justificate în mod corespunzător, în vederea modificării anexei V prin ajustarea ratelor forfetare stabilite în aceasta, ținând seama de date istorice, de potențialul de recuperare a costurilor, precum și de principiul „poluatorul plătește”, dacă este cazul.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 142 de stabilire a ratelor forfetare pentru sectoare sau subsectoare din domeniul TIC, al CDI și al eficienței energetice. Comisia notifică Parlamentului European și Consiliului actele delegate până la 30 iunie 2015.

În plus, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149, în cazurile justificate în mod corespunzător, privind adăugarea de sectoare sau subsectoare, inclusiv subsectoare ale sectoarelor din anexa V, care intră sub incidența obiectivelor tematice definite la articolul 9 primul paragraf și care sunt finanțate din fondurile ESI.

Atunci când se aplică metoda menționată la primul paragraf litera (a), toate veniturile nete generate în cursul implementării operațiunii și după finalizarea acesteia se consideră a fi luate în calcul prin aplicarea ratei forfetare și, prin urmare, nu sunt deduse ulterior din cheltuielile eligibile ale operațiunii;

În cazul în care o rată forfetară pentru un nou sector sau subsector a fost stabilită prin adoptarea unui act delegat în conformitate cu al treilea și al patrulea paragraf, o autoritate de management poate alege să aplice metoda prevăzută la primul paragraf litera (a) pentru noile operațiuni legate de sectorul sau subsectorul în cauză.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 149, de stabilire a metodelor menționate la primul paragraf litera (b). Atunci când se aplică această metodă, veniturile nete generate în cursul implementării operațiunii, rezultate din surse de venituri care nu au fost luate în considerare în momentul determinării veniturilor nete potențiale ale operațiunii, sunt deduse din cheltuielile eligibile ale operațiunii cel târziu în momentul prezentării de către beneficiar a cererii finale de plată.

(4)   Metoda prin care se deduc veniturile nete din cheltuielile operațiunii incluse în cererea de plată depusă la Comisie se stabilește în conformitate cu normele naționale.

(5)   Ca alternativă la aplicarea metodelor prevăzute la alineatul (3), rata maximă de cofinanțare menționată la articolul 60 alineatul (1) poate fi redusă, la cererea unui stat membru, în momentul adoptării unui program corespunzător unei priorități sau măsuri în cadrul căreia toate operațiunile care urmează să fie sprijinite în temeiul respectivei priorități sau măsuri ar putea aplica o rată forfetară uniformă, în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf litera (a). Reducerea nu este mai mică decât suma calculată prin înmulțirea ratei maxime de cofinanțare a Uniunii, aplicabilă în temeiul normelor specifice fondurilor, cu rata forfetară corespunzătoare prevăzută la alineatul (3) primul paragraf litera (a).

Atunci când se aplică metoda menționată la primul paragraf, se consideră că toate veniturile nete generate în cursul implementării operațiunii și după finalizarea acesteia sunt luate în calcul prin aplicarea ratei de cofinanțare reduse și, prin urmare, nu sunt deduse ulterior din cheltuielile eligibile ale operațiunilor.

(6)   Dacă nu este posibil din punct de vedere obiectiv să se stabilească în prealabil veniturile pe baza oricăreia dintre metodele prevăzute la alineatul (3) sau (5), veniturile nete generate în termen de trei ani de la finalizarea unei operațiuni sau până la termenul de trimitere a documentelor pentru închiderea programului stabilita in normele specifice fondului, oricare dintre aceste date este mai apropiată, se deduc din cheltuielile declarate Comisiei.

(7)   Alineatele (1) - (6) nu se aplică:

(a)

operațiunilor sau părților de operațiuni finanțate exclusiv din FSE;

(b)

operațiunilor al căror cost total eligibil înainte de aplicarea alineatelor (1) - (6) nu depășește 1 000 000 EUR;

(c)

asistenței rambursabile care face obiectul obligației de rambursare integrală și premiilor;

(d)

asistenței tehnice;

(e)

finanțării pentru instrumente financiare sau din partea lor;

(f)

operațiunilor în cazul cărora finanțarea publică ia forma sumelor forfetare sau a costurilor unitare conform baremului standard;

(g)

operațiunilor implementate în cadrul unui plan de acțiune comun;

(h)

operațiunilor în cazul cărora sumele sau ratele finanțării sunt definite în anexa II la Regulamentul privind FEADR.

Fără a aduce atingere prezentului alineat primul paragraf litera (b), în cazul în care un stat membru aplică alineatul (5), el poate include în prioritatea sau măsura corespunzătoare operațiunile ale căror costuri totale eligibile înainte de aplicarea alineatelor (1) - (6) nu depășesc 1 000 000 EUR.

(8)   În plus, alineatele (1) - (6) nu se aplică operațiunilor pentru care finanțarea acordată prin program constituie:

(a)

ajutor de minimis;

(b)

ajutor de stat compatibil acordat IMM-urilor, în cazul în care este limitată intensitatea sau cuantumul ajutorului de stat;

(c)

ajutor de stat compatibil, în cazul în care a fost efectuată o verificare individuală a necesităților de finanțare în conformitate cu normele aplicabile ajutorului de stat.

Fără a aduce atingere primului paragraf, o autoritate de management poate aplica alineatele (1) - (6) operațiunilor care se află sub incidența prezentului alineat primul paragraf literele (a) - (c), în cazul în care normele de la nivel național prevăd acest lucru.

CAPITOLUL II

Norme speciale privind contribuția fondurilor ESI la PPP

Articolul 62

PPP

Fondurile ESI pot fi folosite pentru a sprijini operațiuni PPP. Aceste operațiuni PPP respectă legislația aplicabilă, în special în ceea ce privește ajutorul de stat și achizițiile publice.

Articolul 63

Beneficiarii operațiunilor PPP

(1)   În legătură cu o operațiune PPP și prin derogare de la articolul 2 punctul (10), un beneficiar poate fi:

(a)

fie organismul de drept public care inițiază operațiunea,

(b)

fie un organism reglementat de dreptul privat al unui stat membru („partenerul privat”) selectat sau care urmează să fie selectat pentru implementarea operațiunii.

(2)   Organismul de drept public care inițiază operațiunea PPP poate propune ca partenerul privat care urmează a fi selectat după aprobarea operațiunii să fie beneficiarul finanțării acordate din fondurile ESI. În acest caz, pentru ca decizia de aprobare să poată fi luată, autoritatea de management se asigură că partenerul privat selectat îndeplinește și își asumă toate obligațiile corespunzătoare care revin unui beneficiar în temeiul prezentului regulament.

(3)   Partenerul privat selectat pentru a implementa operațiunea poate fi înlocuit în calitatea sa de beneficiar în timpul implementării atunci când acest lucru se impune în conformitate cu clauzele și condițiile PPP sau ale acordului de finanțare încheiat între partenerul privat și instituția financiară care cofinanțează operațiunea. În acest caz, partenerul privat sau organismul de drept public de înlocuire devine beneficiar cu condiția ca autoritatea de management să aibă certitudinea că partenerul de înlocuire îndeplinește și își asumă toate obligațiile corespunzătoare care revin unui beneficiar în temeiul prezentului regulament.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149, prin care se stabilesc norme suplimentare privind înlocuirea unui beneficiar și i privind responsabilitățile aferente.

(5)   Înlocuirea unui beneficiar nu este considerată drept o modificare a proprietății în sensul articolului 71 alineatul (1) litera (b) dacă respectă condițiile aplicabile prevăzute la alineatul (3) don prezentul articol și în actul delegat adoptat în temeiul alineatului (4) din prezentul articol.

Articolul 64

Finanțarea pentru operațiunile PPP

(1)   În cazul unei operațiuni PPP al cărei beneficiar este un organism de drept public, cheltuielile din cadrul unei operațiuni PPP care au fost suportate și achitate de partenerul privat pot fi considerate, prin derogare de la articolul 65 alineatul (2), ca fiind suportate și achitate de un beneficiar și pot fi incluse într-o cerere de plată adresată Comisiei, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

beneficiarul a încheiat un acord PPP cu un partener privat;

(b)

autoritatea de management a verificat că cheltuielile declarate de beneficiar au fost plătite de partenerul privat și că operațiunea respectă legislația Uniunii și legislația națională aplicabile, programul, precum și condițiile pentru finanțarea operațiunii.

(2)   Plățile către beneficiari efectuate cu privire la cheltuielile incluse într-o cerere de plată în conformitate cu alineatul (1) sunt vărsate într-un cont de garanție creat în acest scop în numele beneficiarului.

(3)   Fondurile vărsate în contul de garanție menționat la alineatul (2) se utilizează pentru plăți în conformitate cu acordul PPP, inclusiv pentru plățile care trebuie efectuate în cazul rezilierii acordului PPP.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 de stabilire a cerințelor minime care trebuie incluse în acordurile PPP și care sunt necesare pentru aplicarea derogării stabilite la alineatul (1) din prezentul articol, inclusiv a dispozițiilor referitoare la rezilierea acordului PPP, și pentru asigurarea unei documentații adecvate pentru audit.

CAPITOLUL III

Eligibilitatea cheltuielilor și caracterul durabil

Articolul 65

Eligibilitatea

(1)   Eligibilitatea cheltuielilor se stabilește pe baza normelor naționale, cu excepția cazului în care există norme specifice în cadrul sau în temeiul prezentului regulament sau în normele specifice fondurilor.

(2)   Cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție din partea fondurilor ESI dacă au fost suportate de un beneficiar și plătite între data transmiterii programului către Comisie sau data de 1 ianuarie 2014, oricare dintre aceste date este mai apropiată, și 31 decembrie 2023. În plus, cheltuielile sunt eligibile pentru contribuții din FEADR numai dacă ajutorul relevant este plătit efectiv de către agenția de plăți în perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2023.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), cheltuielile din cadrul YEI sunt eligibile de la 1 septembrie 2013.

(4)   În cazul costurilor rambursate în temeiul articolului 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b) și (c), acțiunile care constituie baza de rambursare se desfășoară între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023.

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), data inițială pentru costurile rambursate în temeiul articolului 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b) și (c) pentru acțiuni din cadrul YEI este 1 septembrie 2013.

(6)   Operațiunile nu sunt selectate pentru sprijin din partea fondurilor ESI dacă au fost încheiate în mod fizic sau implementate integral înainte de depunerea de către beneficiar a cererii de finanțare în cadrul programului la autoritatea de management, indiferent dacă toate plățile aferente au fost efectuate de către beneficiar.

(7)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor privind eligibilitatea asistenței tehnice la inițiativa Comisiei, astfel cum sunt stabilite la articolul 58.

(8)   Prezentul alineat se aplică operațiunilor care generează venituri nete în cursul implementării lor și cărora nu li se aplică dispozițiile articolului 61 alineatele (1) - (6).

Cheltuielile eligibile ale operațiunii care urmează să fie cofinanțată din fondurile ESI se reduc cu veniturile nete care nu sunt luate în calcul în momentul aprobării operațiunii și care sunt generate în mod direct numai în cursul implementării acesteia, cel târziu în momentul prezentării de către beneficiar a cererii finale de plată. În cazul în care nu toate costurile sunt eligibile pentru cofinanțare, veniturile nete sunt alocate în mod proporțional părților eligibile și celor neeligibile din costul respectiv.

Prezentul alineat nu se aplică:

(a)

asistenței tehnice;

(b)

instrumentelor financiare;

(c)

asistenței rambursabile care face obiectul obligației de rambursare integrală;

(d)

premiilor;

(e)

operațiunilor care fac obiectul normelor privind ajutorul de stat;

(f)

operațiunilor în cazul cărora finanțarea publică ia forma unor sume forfetare sau a unor costuri unitare standard, cu condiția ca veniturile nete să fie luate în considerare ex ante;

(g)

operațiunilor implementate în cadrul unui plan de acțiune comun, cu condiția ca veniturile nete să fie luate în considerare ex ante;

(h)

operațiunilor în cazul cărora sumele sau ratele finanțării sunt definite în anexa 1 la Regulamentul privind FEADR, sau

(i)

operațiunilor în cazul cărora costul total eligibil nu depășește 50 000 EUR.

În sensul prezentului articol și al articolului 61, eventualele plăți primite de beneficiar în baza unor penalități contractuale ca urmare a unei încălcări a contractului încheiat între beneficiar și o parte terță sau ca urmare a retragerii ofertei unei părți terțe selectate în cadrul unei proceduri de achiziții publice („depozit”) nu sunt considerate venituri și nu sunt deduse din cheltuielile eligibile ale operațiunii.

(9)   Cheltuielile care devin eligibile în urma modificării programului sunt eligibile numai de la data transmiterii către Comisie a cererii de modificare sau, în cazul aplicării articolului 96 alineatul (11), de la data intrării în vigoare a deciziei de modificare a programului.

Normele specifice fondurilor pentru FEPAM pot deroga de la primul paragraf.

(10)   Prin derogare de la alineatul (9), se pot stabili prin Regulamentul privind FEPAM proceduri specifice privind data începerii perioadei de eligibilitate.

(11)   O operațiune poate beneficia de contribuții din partea unuia sau mai multor fonduri ESI sau din partea unuia sau mai multor programe și din partea altor instrumente ale Uniunii cu condiția ca pentru cheltuielile incluse într-o cerere de rambursare de la unul dintre fondurile ESI să nu se beneficieze de contribuții din partea altui fond sau instrument al Uniunii și să nu se beneficieze de contribuții din partea aceluiași fond în cadrul unui alt program.

Articolul 66

Forme de sprijin

Fondurile ESI sunt utilizate pentru a furniza sprijin sub formă de granturi, premii, asistență rambursabilă, instrumente financiare sau o combinație între acestea.

În cazul asistenței rambursabile, sprijinul rambursat organismului care l-a oferit sau altei autorități competente din statul membru se contabilizează separat sau este separat prin coduri contabile și se reutilizează în același scop sau în conformitate cu obiectivele programului.

Articolul 67

Tipuri de granturi și de asistență rambursabilă

(1)   Granturile și asistența rambursabilă pot lua oricare din următoarele forme:

(a)

rambursarea costurilor eligibile suportate și plătite efectiv împreună cu, după caz, contribuții în natură și cheltuieli de amortizare;

(b)

bareme standard pentru costurile unitare;

(c)

sume forfetare care nu depășesc 100 000 EUR din contribuția publică;

(d)

finanțare forfetară, stabilită prin aplicarea unui procentaj la una sau mai multe categorii definite de costuri.

Normele specifice fondurilor pot limita formele granturilor și metodele de calcul aplicabile anumitor operațiuni.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), se pot stabili prin Regulamentul privind FEPAM forme suplimentare de granturi și alte metode de calcul.

(3)   Opțiunile menționate la alineatul (1) pot fi combinate doar atunci când fiecare acoperă o categorie diferită de costuri sau atunci când sunt utilizate pentru proiecte diferite care fac parte dintr-o operațiune sau în una din etapele succesive ale unei operațiuni.

(4)   Dacă o operațiune sau un proiect care formează o parte a unei operațiuni este implementat exclusiv prin achiziții publice de lucrări, de bunuri sau de servicii, se aplică numai alineatul (1) primul paragraf litera (a). Dacă achiziția publică în cadrul unei operațiuni sau al unui proiect care face parte dintr-o operațiune este limitată la anumite categorii de costuri, toate opțiunile menționate la alineatul (1) pot fi aplicate.

(5)   Sumele menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (b), (c) și (d) se stabilesc într-unul din următoarele moduri:

(a)

o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, bazată pe:

(i)

date statistice sau alte informații obiective; sau

(ii)

date istorice verificate privind beneficiarii individuali; sau

(iii)

aplicarea practicilor uzuale ale beneficiarilor individuali de contabilizare a costurilor;

(b)

în conformitate cu normele de aplicare a baremelor corespunzătoare de costuri unitare, sume forfetare și rate fixe aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de operațiune și beneficiari;

(c)

în conformitate cu normele de aplicare a baremelor corespunzătoare de costuri unitare, sume forfetare și rate fixe aplicate în cadrul sistemelor de granturi finanțate integral de statul membru în cauză pentru un tip similar de operațiune și de beneficiar;

(d)

rate stabilite prin prezentul regulament sau de normele specifice fondurilor;

(e)

metode specifice de determinare a sumelor stabilite în conformitate cu normele specifice fondurilor.

(6)   Documentul care prevede condițiile privind contribuția pentru fiecare operațiune stabilește metoda care trebuie aplicată pentru a determina costurile de funcționare și condițiile pentru plata grantului.

Articolul 68

Finanțare forfetară pentru costuri indirecte și costuri cu personalul privind granturile și asistența rambursabilă

(1)   Dacă punerea implementarea unei operațiuni generează costuri indirecte, acestea pot fi calculate ca sumă forfetară în unul din următoarele moduri:

(a)

o rată fixă de până la 25 % din costurile directe eligibile, cu condiția ca rata să fie calculată pe baza unei metode de calcul juste, echitabile și verificabile sau a unei metode aplicate în cadrul sistemelor de granturi finanțate în întregime de statul membru pentru un tip similar de operațiune și de beneficiar;

(b)

o rată forfetară de maxim 15 % din costurile cu personalul eligibile directe, fără ca statul membru să fie obligat să facă un calcul în vederea determinării ratei aplicabile;

(c)

o rată forfetară aplicată costurilor directe eligibile bazată pe metodele existente și ratele corespunzătoare, aplicabilă în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de operațiune și de beneficiar.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 privind definirea ratei fixe și a metodelor aferente menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (c).

(2)   Pentru a se determina costurile cu personalul legate de implementarea unei operațiuni, remunerația pe oră aplicabilă poate fi calculată prin împărțirea celor mai recente costuri brute documentate pentru un an în legătură cu angajarea de personal la 1 720 de ore.

Articolul 69

Norme specifice de eligibilitate pentru granturi și pentru asistența rambursabilă

(1)   Contribuțiile în natură sub forma prestării de lucrări, furnizării de bunuri, servicii, terenuri și imobile pentru care nu au fost efectuate plăți în numerar justificate de facturi sau documente cu valoare justificativă echivalentă pot constitui cheltuieli eligibile cu condiția ca astfel să prevadă normele de eligibilitate ale fondurilor ESI și ale programului și să fie îndeplinite următoarele criterii:

(a)

contribuția publică destinată unei operațiuni care include contribuții în natură nu depășește valoarea totală a cheltuielilor eligibile, cu excepția contribuțiilor în natură, la încheierea operațiunii;

(b)

valoarea atribuită contribuțiilor în natură nu depășește costurile în general acceptate pe piața în cauză;

(c)

valoarea și aplicarea contribuției poate face obiectul unei evaluări și al unei verificări independente;

(d)

în cazul furnizării de terenuri sau imobile, se poate face o plată în numerar în vederea unui contract de închiriere la o valoare nominală pe an care să nu depășească o unitate monetară a statului membru respectiv;

(e)

în cazul contribuțiilor în natură sub formă de muncă neremunerată, valoarea muncii este determinată luând în considerare timpul consacrat verificat și rata remunerației pentru o muncă echivalentă.

Valoarea terenului sau a bunului imobiliar menționate la prezentul alineat primul paragraf litera (d) se certifică de un expert independent calificat sau de un organism oficial autorizat în mod corespunzător și nu depășește limita prevăzută la alineatul (3) litera (b).

(2)   Costurile de amortizare pot fi considerate eligibile dacă următoarele condiții sunt îndeplinite:

(a)

normele de eligibilitate ale programului permit acest lucru;

(b)

valoarea cheltuielilor este dovedită corespunzător prin documente justificative cu valoare probatorie echivalentă facturilor în cazul rambursării sub forma menționată la articolul 67 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(c)

costurile se raportează exclusiv la perioada de sprijin pentru operațiune;

(d)

granturile publice nu au contribuit la achiziționarea activelor amortizate.

(3)   Următoarele costuri nu sunt eligibile pentru o contribuție din partea fondurilor ESI și din suma de sprijin transferată de la Fondul de coeziune la MIE astfel cum se prevede la articolul 92 alineatul (6):

(a)

dobânzi debitoare, cu excepția celor referitoare la granturi acordate sub forma unei subvenții pentru dobândă sau a unei subvenții pentru comisioanele de garantare;

(b)

achiziționarea de terenuri neconstruite și de terenuri construite cu o sumă mai mare de 10 % din cheltuielile totale eligibile ale operațiunii în cauză. În cazul siturilor abandonate și al siturilor utilizate anterior pentru activități industriale care conțin clădiri, această limită se majorează la 15 %. În cazuri excepționale și justificate corespunzător, această limită poate fi majorată peste procentajele respective indicate mai sus pentru operațiunile privind protecția mediului;

(c)

taxa pe valoarea adăugată, cu excepția cazului în care aceasta nu se poate recupera în temeiul legislației naționale privind TVA-ul.

Articolul 70

Eligibilitatea operațiunilor în funcție de localizare

(1)   Operațiunile care primesc contribuții din fondurile ESI, sub rezerva derogărilor menționate la alineatele (2) și (3) și a normelor specifice fondurilor, sunt situate în zona vizată de program.

(2)   Autoritatea de management poate accepta ca o operațiune să fie implementată în afara zonei vizate de program, dar pe teritoriul Uniunii, cu condiția ca toate condițiile de mai jos să fie îndeplinite:

(a)

operațiunea se realizează în beneficiul zonei vizate de program;

(b)

suma totală alocată în cadrul programului pentru operațiunile situate în afara zonei vizate de program nu depășește 15 % din contribuția din FEDR, Fondul de coeziune și FEPAM la nivelul priorității sau 5 % din contribuția din FEADR la nivelul programului;

(c)

comitetul de monitorizare a aprobat operațiunea sau tipurile de operațiuni în cauză;

(d)

obligațiile autorităților pentru program în ceea ce privește gestiunea, controlul și auditul operațiunii sunt îndeplinite de autoritățile responsabile pentru programul în cadrul căruia operațiunea respectivă beneficiază de contribuții, sau încheie acorduri cu autoritățile din zona în care operațiunea este implementată.

(3)   Pentru operațiunile privind asistența tehnică sau activitățile promoționale, cheltuielile pot fi suportate în afara Uniunii, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute în alineatul (2) litera (a) și a respectării obligațiilor în ceea ce privește gestiunea, controlul și auditul operațiunii.

(4)   Alineatele (1) - (3) nu se aplică programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, iar alineatele (2) și (3) nu se aplică operațiunilor sprijinite de FSE.

Articolul 71

Caracterul durabil al operațiunilor

(1)   În cazul unei operațiuni constând în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de cinci ani de la efectuarea plății finale către beneficiar sau în termenul prevăzut de normele privind ajutorul de stat, după caz, face obiectul uneia dintre următoarele:

(a)

încetarea sau delocalizarea unei activități productive în afara zonei vizate de program;

(b)

o modificare a proprietății asupra unui element de infrastructură care dă un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unui organism public;

(c)

o modificare substanțială care afectează natura, obiectivele sau condițiile de realizare și care ar determina subminarea obiectivelor inițiale ale acesteia.

Sumele plătite în mod necuvenit pentru operațiune sunt recuperate de statul membru proporțional cu perioada pentru care cerințele nu au fost îndeplinite.

Statele membre pot reduce la trei ani perioada limită stabilită la primul paragraf în situații care vizează menținerea investițiilor sau a locurilor de muncă create de IMM-uri.

(2)   În cazul unei operațiuni constând în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea fondurilor ESI se rambursează dacă, în termen de 10 ani de la efectuarea plății finale către beneficiar, activitatea de producție în cauză este delocalizată în afara Uniunii, cu excepția situației în care beneficiarul este un IMM. În cazul în care contribuția din partea fondurilor ESI ia forma unui ajutor de stat, perioada de 10 ani se înlocuiește cu termenul-limită aplicabil conform normelor privind ajutorul de stat.

(3)   În cazul operațiunilor sprijinite de FSE și al operațiunilor sprijinite de alte fonduri ESI care nu constau în investiții în infrastructură sau producție, contribuția din partea fondului se rambursează numai dacă operațiunile fac obiectul unei obligații de menținere a investiției în temeiul normelor aplicabile privind ajutorul de stat și are loc o încetare sau delocalizare a activității de producție în termenul prevăzut de respectivele norme.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) nu sunt aplicabile contribuțiilor către sau din partea instrumentelor financiare sau oricăror operațiuni a căror activitate de producție încetează ca urmare a unui faliment nefraudulos.

(5)   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică persoanelor fizice care beneficiază de sprijin pentru investiții și, după finalizarea operațiunii de investiții, devin eligibile și beneficiază de sprijin în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, dacă investițiile în cauză sunt legate în mod direct de tipul de activitate identificată ca fiind eligibilă pentru sprijin din partea Fondului european de ajustare la globalizare.

TITLUL VIII

GESTIUNE ȘI CONTROL

CAPITOLUL I

Sistemele de gestiune și control

Articolul 72

Principiile generale ale sistemelor de gestiune și control

În conformitate cu articolul 4 alineatul (8), sistemele de gestiune și control constau în:

(a)

descrierea funcțiilor fiecăruia dintre organismele implicate în domeniul gestiunii și controlului, repartizarea funcțiilor în interiorul fiecărui organism;

(b)

respectarea principiului separării funcțiilor între aceste organisme și în interiorul fiecăruia dintre ele;

(c)

proceduri pentru a garanta corectitudinea și regularitatea cheltuielilor declarate;

(d)

sisteme informatice de contabilitate, de stocare și transmitere a datelor financiare și a datelor privind indicatorii, de monitorizare și de raportate;

(e)

sisteme de raportare și monitorizare, în cazul în care organismul responsabil încredințează îndeplinirea sarcinilor unui alt organism;

(f)

dispoziții privind auditul funcționării sistemelor de gestiune și control;

(g)

sisteme și proceduri care garantează o pistă de audit adecvată;

(h)

prevenirea, detectarea și corectarea neregulilor, inclusiv a fraudei, și recuperarea sumelor plătite necuvenit, împreună cu dobânzile de întârziere.

Articolul 73

Responsabilitățile în cadrul gestiunii partajate

În conformitate cu principiul gestiunii partajate, statele membre și Comisia răspund de gestiunea și controlul programelor în funcție de responsabilitățile lor respective prevăzute în prezentul regulament și în normele specifice fondurilor.

Articolul 74

Responsabilitățile statelor membre

(1)   Statele membre îndeplinesc sarcinile de gestiune, de control și de audit și își asumă responsabilitățile aferente, care sunt stabilite de normele privind gestiunea partajată prevăzute în Regulamentul financiar și normele specifice fondurilor.

(2)   Statele membre asigură configurarea sistemelor lor de gestiune și control pentru programe în conformitate cu normele specifice fondurilor și funcționarea eficace a acestor sisteme.

(3)   Statele membre asigură existența unor măsuri eficace pentru examinarea reclamațiilor privind fondurile ESI. Sfera de acțiune, normele și procedurile referitoare la aceste mecanisme țin de responsabilitatea statelor membre, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic. La cererea Comisiei, statele membre examinează reclamațiile depuse la Comisie care se încadrează în sfera de acțiune a mecanismelor lor. Statele membre informează Comisia, la cerere, cu privire la rezultatele examinărilor respective.

(4)   Toate schimburile oficiale de informații între statul membru și Comisie sunt efectuate utilizând un sistem de schimb electronic de date. Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a clauzelor și condițiilor pe care respectivul sistem de schimb electronic de date trebuie să le respecte. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

CAPITOLUL II

Competențele și responsabilitățile Comisiei

Articolul 75

Competențele și responsabilitățile Comisiei

(1)   Comisia verifică, pe baza informațiilor disponibile, ținând seama inclusiv de informațiile privind desemnarea organismelor responsabile de gestiune și control, documentele furnizate în fiecare an, în temeiul articolului 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar, de către organismele desemnate respective, rapoartele de control, rapoartele de implementare anuale și auditurile realizate de organismele naționale și ale Uniunii, dacă statele membre au instituit sisteme de gestiune și control care respectă prezentul regulament și normele specifice fondurilor și dacă aceste sisteme funcționează în mod eficace pe durata implementării programelor.

(2)   Funcționarii sau reprezentanții autorizați ai Comisiei pot efectua audituri la fața locului sau controale după un preaviz de cel puțin 12 zile lucrătoare adresat autorității naționale competente, cu excepția cazurilor de urgență. Comisia respectă principiul proporționalității, având în vedere necesitatea de a evita repetarea inutilă a auditurilor sau a controalelor realizate de către statele membre, nivelul de risc pentru bugetul Uniunii și necesitatea de a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari, în conformitate cu normele specifice fondului. Aceste audituri sau controale pot include, în special, verificarea funcționării eficace a sistemelor de gestiune și control în cadrul unui program sau unei părți a acestuia, precum și evaluarea bunei gestiuni financiare a operațiunilor din cadrul programelor. Funcționarii statului membru sau reprezentanții autorizați ai acestuia pot să participe la aceste audituri sau controale.

Funcționarii Comisiei sau reprezentanții autorizați ai acesteia, abilitați în mod corespunzător pentru a efectua audituri sau controale la fața locului, au acces la toate dosarele, documentele și metadatele necesare, indiferent de suportul de stocare al acestora, care au legătură cu cheltuielile sprijinite de fondurile ESI sau cu sistemele de gestiune și control. Statele membre furnizează Comisiei copii ale unor astfel de dosare, documente și metadate, la cerere.

Competențele prevăzute la prezentul alineat nu afectează aplicarea dispozițiilor naționale care rezervă anumite acte agenților specific desemnați de legislația națională. Funcționarii Comisiei sau reprezentanții săi autorizați nu participă, printre altele, la vizite la domiciliu sau la interogarea oficială a persoanelor în temeiul legislației naționale. Cu toate acestea, acești funcționari și reprezentanți au acces la informațiile obținute în acest mod, fără a aduce atingere competențelor instanțelor judecătorești naționale și respectând pe deplin drepturile fundamentale ale subiecților juridici în cauză.

(3)   Comisia poate cere unui stat membru să întreprindă acțiunile necesare pentru a garanta buna funcționare a sistemelor sale de gestiune și control sau să verifice corectitudinea cheltuielilor în conformitate cu normele specifice fondurilor.

TITLUL IX

GESTIUNEA FINANCIARĂ, EXAMINAREA ȘI ACCEPTAREA CONTURILOR ȘI CORECȚIILE FINANCIARE, DEZANGAJAREA

CAPITOLUL I

Gestiunea financiară

Articolul 76

Angajamentele bugetare

Angajamentele bugetare ale Uniunii pentru fiecare program sunt realizate în tranșe anuale pentru fiecare fond pe parcursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020. Angajamentele bugetare care corespund rezervei de performanță pentru fiecare program se realizează separat, din restul fondurilor alocate programului.

Decizia Comisiei de adoptare a unui program constituie o decizie de finanțare în sensul articolului 84 din Regulamentul financiar și, odată notificată către statul membru respectiv, constituie un angajament juridic în sensul regulamentului menționat.

Pentru fiecare program, angajamentele bugetare pentru prima rată urmează adoptării programului de către Comisie.

Angajamentele bugetare pentru ratele ulterioare vor fi realizate de Comisie înaintea datei de 1 mai a fiecărui an, pe baza deciziei menționate la al doilea paragraf, din prezentul articol cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 16 din Regulamentul financiar.

În urma aplicării cadrului de performanță în conformitate cu articolul 22, în cazul priorităților care nu și-au îndeplinit obiectivele de etapă, Comisia dezangajează, după caz, creditele corespunzătoare angajate în cadrul programelor în cauză ca parte a rezervei de performanță și le pun la dispoziție, din nou, pentru programele ale căror fonduri au fost majorate ca urmare a unei modificări aprobate de Comisie în conformitate cu articolul 22 alineatul (5).

Articolul 77

Norme comune în materie de plăți

(1)   Plățile efectuate de Comisie reprezentând contribuții din fondurile ESI pentru fiecare program se realizează în conformitate cu creditele bugetare și sub rezerva fondurilor disponibile. Fiecare plată se atribuie angajamentului bugetar deschis cel mai devreme al fondului în cauză.

(2)   Plățile aferente angajamentelor bugetare care corespund rezervei de performanță nu se efectuează înainte de alocarea definitivă a rezervei de performanță, în conformitate cu articolul 22 alineatele (3) și (4).

(3)   Plățile se efectuează sub formă de prefinanțare, plăți intermediare și plata soldului final.

(4)   Pentru formele de sprijin în temeiul articolului 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b), (c) și (d) și al articolelor 68 și 69, costurile calculate pe baza normelor aplicabile se consideră cheltuieli eligibile.

Articolul 78

Norme comune pentru calculul plăților intermediare și plata soldului final

Reglementările specifice fondurilor prevăd norme pentru calculul sumei rambursate cu titlu de plăți intermediare și al soldului final. Această sumă va fi o funcție specifică a ratei de cofinanțare aplicabile cheltuielilor eligibile.

Articolul 79

Cereri de plată

(1)   Procedura specifică și informațiile care trebuie furnizate în cererile de plată cu privire la fiecare fond ESI sunt stabilite de normele specifice fondurilor.

(2)   Cererea de plată care se transmite Comisiei conține toate informațiile necesare Comisiei pentru a întocmi situații contabile în conformitate cu articolul 68 alineatul (3) din Regulamentul financiar.

Articolul 80

Folosirea monedei euro

Sumele din programele prezentate de statele membre, previziunile de cheltuieli, declarațiile de cheltuieli, cererile de plată, conturile și cheltuielile menționate în rapoartele de implementare anuale și finale sunt exprimate în euro.

Articolul 81

Plata prefinanțărilor inițiale

(1)   În urma deciziei Comisiei de adoptare a unui program, Comisia plătește o sumă de prefinanțare inițială pentru întreaga perioadă de programare. Suma prefinanțării inițiale este plătită în tranșe în funcție de necesitățile bugetare. Nivelul corespunzător tranșelor este definit de normele specifice fondurilor.

(2)   Prefinanțarea inițială se utilizează numai pentru plățile către beneficiari în cadrul implementării programului. Ea se pune la dispoziție fără întârziere organismului responsabil în acest sens.

Articolul 82

Verificarea și închiderea conturilor aferente prefinanțării inițiale

Sumele plătite cu titlu de prefinanțare sunt verificate și închise integral în conturile Comisiei cel târziu la momentul încheierii programului.

Articolul 83

Întreruperea termenului de plată

(1)   Termenul de plată pentru o cerere de plată intermediară poate fi întrerupt de către ordonatorul de credite delegat, în sensul Regulamentului financiar, pentru o perioadă maximă de șase luni, în următoarele cazuri:

(a)

în urma unor informații furnizate de un organism de audit național sau al Uniunii, există dovezi clare care indică o deficiență semnificativă în funcționarea sistemului de gestiune și control;

(b)

ordonatorul de credite delegat trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma informațiilor care ajung la cunoștința sa și care îi semnalează că cheltuielile indicate într-o cerere de plată sunt legate de o neregulă având consecințe financiare grave;

(c)

nu a fost prezentat unul dintre documentele prevăzute la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar.

Statul membru poate accepta prelungirea perioadei de întrerupere cu încă trei luni.

Normele specifice fondurilor pentru FEPAM pot stabili o bază suplimentară pentru întreruperea plăților legată de neconformitatea cu normele aplicabile în temeiul politicii comune în domeniul pescuitului, care trebuie să fie proporțională, având în vedere natura, gravitatea, durata și recurența neconformității.

(2)   Ordonatorul de credite delegat limitează perioada de întrerupere la o parte din cheltuielile acoperite de cererea de plată afectată de elementele menționate la alineatul (1) primul paragraf, cu excepția cazului în care este imposibil să se identifice partea din cheltuieli care este afectată. Ordonatorul de credite delegat informează de îndată, în scris, statul membru și autoritatea de management în legătură cu motivul întreruperii și îi invită să remedieze situația. Ordonatorul de credite delegat pune capăt întreruperii imediat ce au fost luate măsurile necesare.

CAPITOLUL II

Examinarea și acceptarea conturilor

Articolul 84

Termenul-limită pentru examinarea și acceptarea conturilor de către Comisie

Până la data de 31 mai a anului următor sfârșitului perioadei contabile, Comisia aplică, în conformitate cu articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul financiar, proceduri pentru examinarea și acceptarea conturilor și informează statul membru vizat dacă acceptă sau nu conturile ca fiind complete, exacte și corecte, în conformitate cu normele specifice fondurilor.

CAPITOLUL III

Corecțiile financiare

Articolul 85

Corecții financiare realizate de Comisie

(1)   Comisia realizează corecții financiare prin anularea totală sau parțială a contribuției Uniunii la un program și prin efectuarea recuperărilor de la statele membre pentru a exclude de la finanțarea de către Uniune a cheltuielilor care nu respectă legislația aplicabilă.

(2)   O încălcare a legislației aplicabile determină o corecție financiară numai pentru cheltuielile care au fost declarate Comisiei și în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)

încălcarea a afectat selectarea de către organismul responsabil a operațiunii pentru sprijin din partea fondurilor ESI sau, în cazurile în care, din cauza naturii încălcării, nu este posibil să se stabilească această impact, există riscul justificat ca încălcarea să fi avut un astfel de efect;

(b)

încălcarea a afectat cuantumul cheltuielilor declarate în vederea rambursării din bugetul Uniunii sau, în cazurile în care, din cauza naturii încălcării, nu este posibil să se stabilească impactul său financiar, dar există riscul justificat ca încălcarea să fi avut un astfel de efect.

(3)   Atunci când ia o decizie cu privire la o corecție financiară în temeiul alineatului (1), Comisia respectă principiul proporționalității, ținând seama de natura și de gravitatea încălcării legislației aplicabile și de implicațiile financiare ale acesteia pentru bugetul Uniunii. Comisia informează sistematic Parlamentul European cu privire la deciziile luate privind aplicarea de corecții financiare.

(4)   Criteriile și procedurile privind aplicarea corecțiilor financiare sunt prevăzute de normele specifice fondurilor.

CAPITOLUL IV

Dezangajarea

Articolul 86

Principii

(1)   Toate programele sunt prezentate în vederea unei proceduri de dezangajare stabilite pe baza faptului că sumele legate de un angajament care nu sunt acoperite de prefinanțare sau de o cerere de plată pe o perioadă definită, inclusiv orice cerere de plată care este supusă, integral sau parțial, unei întreruperi a termenului de plată sau unei suspendări, sunt dezangajate.

(2)   Angajamentul legat de ultimul an al perioadei se dezangajează în conformitate cu regulile care trebuie respectate pentru închiderea programelor.

(3)   Normele specifice fondurilor precizează domeniul precis de aplicare al normei privind dezangajarea pentru fiecare fond ESI.

(4)   Partea de angajamente încă deschise se dezangajează în cazul în care oricare dintre documentele necesare pentru închidere nu a fost prezentat Comisiei până la termenul stabilit în normele specifice fondurilor.

(5)   Angajamentelor bugetare care corespund rezervei de performanță li se poate aplica doar procedura de dezangajare prevăzută la alineatul (4).

Articolul 87

Exceptare de la dezangajare

(1)   Suma care face obiectul dezangajării se reduce cu sumele echivalente acelei părți a angajamentului bugetar pentru care:

(a)

operațiunile sunt suspendate printr-o procedură juridică sau o cale de atac administrativă cu efect de suspendare; sau

(b)

nu a fost posibil să se facă o cerere de plată din motive de forță majoră care afectează în mod grav implementarea integrală sau parțială a programului.

Autoritățile naționale care invocă forța majoră în temeiul primului paragraf litera (b) demonstrează consecințele directe ale acesteia asupra aplicării parțiale sau integrale a programului.

În sensul literelor (a) și (b) de la primul paragraf, reducerea poate fi cerută o dată, în cazul în care suspendarea sau forța majoră a durat până la un an, sau de un număr de ori corespunzător duratei forței majore, sau de un număr de ori egal cu numărul de ani dintre data deciziei legale sau administrative care a suspendat aplicarea operațiunii și data deciziei legale sau administrative definitive.

(2)   Până la 31 ianuarie, statul membru trimite Comisiei informații privind excepțiile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b), pentru suma de declarat până la sfârșitul anului precedent.

Articolul 88

Procedură

(1)   Comisia informează în timp util statul membru și autoritatea de management ori de câte ori există un risc de aplicare a regulii dezangajării prevăzute la articolul 86.

2.   Pe baza informațiilor primite până la 31 ianuarie, Comisia informează statul membru și autoritatea de management în legătură cu cuantumul dezangajării care rezultă din informațiile pe care le deține.

(3)   Statul membru dispune de un termen de două luni pentru a-și da acordul privind suma care urmează să se dezangajeze sau pentru a-și prezenta observațiile.

(4)   Statul membru transmite Comisiei, până la 30 iunie, un plan de finanțare revizuit care reflectă suma redusă a sprijinului pentru una sau mai multe priorități ale programului în cursul exercițiului financiar în cauză, ținând seama de alocarea în funcție de fond sau de categoria regiunii, atunci când este cazul. În lipsa acestui plan, Comisia revizuiește planul de finanțare în sensul reducerii contribuției din partea fondurilor ESI pentru exercițiul financiar în cauză. Această reducere se alocă fiecărei priorități în mod proporțional.

(5)   Comisia modifică decizia de adoptare a programului, prin acte de punere în aplicare, cel târziu până la 30 septembrie.

PARTEA A TREIA

DISPOZIȚII GENERALE APLICABILE FEDR, FSE ȘI FONDUL DE COEZIUNE

TITLUL I

OBIECTIVE ȘI CADRUL FINANCIAR

CAPITOLUL I

Misiune, obiective și acoperirea geografică a contribuțiilor

Articolul 89

Misiune și obiective

(1)   Fondurile contribuie la dezvoltarea și continuarea acțiunilor Uniunii care conduc la consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale, în conformitate cu articolul 174 din TFUE.

Acțiunile sprijinite de fonduri contribuie, de asemenea, la realizarea strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(2)   Pentru misiunea menționată la alineatul (1), se urmăresc următoarele obiective:

(a)

„investiții pentru creștere și locuri de muncă” în statele membre și regiuni, care beneficiază de contribuții din toate fondurile; și

(b)

„cooperare teritorială europeană”, care beneficiază de contribuții din FEDR.

Articolul 90

Investiții pentru creștere și locuri de muncă

(1)   Fondurile structurale sprijină obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă în toate regiunile corespunzătoare nivelului 2 din nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică („regiuni de nivelul NUTS 2”), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 modificat prin Regulamentul (CE) nr. 105/2007.

(2)   Resursele pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă sunt repartizate între următoarele trei categorii de regiuni de nivelul NUTS 2:

(a)

regiuni mai puțin dezvoltate, al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din PIB-ul mediu al UE-27;

(b)

regiuni de tranziție, al căror PIB pe cap de locuitor este între 75 % și 90 % din PIB-ul mediu al UE-27;

(c)

regiuni mai dezvoltate, al căror PIB pe cap de locuitor este mai mare de 90 % din PIB-ul mediu al UE-27.

Clasificarea regiunilor în cadrul uneia dintre cele trei categorii de regiuni este stabilită în funcție de raportul dintre PIB-ul pe cap de locuitor pentru fiecare regiune, măsurat în funcție de paritatea puterii de cumpărare (PPC) și calculat pe baza datelor aferente perioadei 2007 - 2009 din Uniune, și PIB-ul mediu al UE-27 pentru aceeași perioadă de referință.

(3)   Fondul de coeziune sprijină statele membre în cauză al căror VNB pe cap de locuitor, măsurat în PPC și calculat pe baza datelor aferente perioadei 2008–2010 din Uniune, este mai mic de 90 % din VNB-ul mediu pe cap de locuitor din UE-27 pentru aceeași perioadă de referință.

Statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune în 2013, dar al căror VNB nominal pe cap de locuitor depășește 90 % din VNB-ul mediu pe cap de locuitor din UE-27, calculat în conformitate cu primul paragraf, beneficiază de sprijin din Fondul de coeziune pe o bază tranzitorie și specifică.

(4)   Imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia adoptă, printr-un act de punere în aplicare, o decizie prin care stabilește lista regiunilor care îndeplinesc criteriile celor trei categorii de regiuni de la alineatul (2) și a statelor membre care îndeplinesc criteriile de la alineatul (3). Lista respectivă este valabilă de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020.

(5)   În 2016, Comisia revizuiește eligibilitatea statelor membre pentru a primi susținere din Fondul de coeziune pe baza cifrelor referitoare la VNB-ul Uniunii pentru perioada 2012 - 2014 pentru UE-27. Statele membre al căror VNB nominal pe cap de locuitor scade sub 90 % din VNB-ul mediu pe cap de locuitor pentru UE-27 devin eligibile pentru a primi susținere din Fondul de coeziune, iar statele membre care erau eligibile pentru Fondul de coeziune și al căror VNB nominal pe cap de locuitor depășește 90 % devin neeligibile, beneficiind de asistență din Fondul de coeziune pe o bază tranzitorie și specifică.

CAPITOLUL II

Cadrul financiar

Articolul 91

Resurse pentru coeziunea economică, socială și teritorială

(1)   Resursele pentru coeziunea economică, socială și teritorială disponibile pentru angajamentul bugetar corespunzător perioadei 2014 - 2020 sunt de 325 145 694 739 EUR la prețurile din 2011, în conformitate cu repartizarea anuală stabilită în anexa VI, din care 322 145 694 739 EUR reprezintă resursele globale alocate pentru FEDR, FSE și Fondul de coeziune și 3 000 000 000 EUR reprezintă o alocare specifică pentru YEI. În scopul programării și includerii ulterioare în bugetul general al Uniunii, cuantumul resurselor pentru coeziunea economică, socială și teritorială se indexează cu 2 % pe an.

(2)   Comisia adoptă o decizie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, de stabilire a repartizării anuale a resurselor globale pentru fiecare stat membru în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și a repartizării anuale a resurselor din alocările specifice pentru YEI per stat membru, împreună cu lista regiunilor eligibile, în conformitate cu criteriile și metodologia prevăzute în anexele VII și, respectiv, VIII, fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol sau articolului 92 alineatul (8).

(3)   La inițiativa Comisiei, 0,35 % din resursele globale se alocă asistenței tehnice, după ce se deduc sprijinul acordat MIE menționat la articolul 92 alineatul (6) și ajutorul pentru persoanele cele mai defavorizate menționat la articolul 92 alineatul (7).

Articolul 92

Resurse pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și pentru obiectivul privind cooperarea teritorială europeană

(1)   Resursele pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă se ridică la 96,33 % din resursele globale (și anume, un total de 313 197 435 409 EUR) și se alocă după cum urmează:

(a)

52,45 % (și anume, un total de 164 279 015 916 EUR) pentru regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)

10,24 % (și anume, un total de 32 084 931 311 EUR) pentru regiunile de tranziție;

(c)

15,67 % (și anume, un total de 49 084 308 755 EUR) pentru regiunile mai dezvoltate;

(d)

21,19 % (și anume, un total de 66 362 384 703 EUR) pentru statele membre care beneficiază de contribuții din Fondul de coeziune;

(e)

0,44 % (și anume, un total de 1 386 794 724 EUR) ca finanțare suplimentară pentru regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din tratat și pentru regiunile de nivelul NUTS 2 care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 2 din Protocolul nr. 6 la Actul de aderare din 1994.

(2)   Pe lângă sumele stabilite la articolul 91 și la alineatul (1) de la prezentul articol, pentru anii 2014 și 2015 se pune la dispoziție o sumă suplimentară de 94 200 000 EUR, respectiv de 92 400 000 EUR, așa cum se prevede în secțiunea „Ajustări suplimentare” din anexa VII. Sumele respective sunt identificate în decizia Comisiei menționată la articolul 91 alineatul (2).

(3)   În 2016, Comisia revizuiește, în cadrul ajustării sale tehnice pentru anul 2017, în conformitate cu articolele 4 și 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013, totalul fondurilor alocate în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă fiecărui stat membru pentru perioada 2017 - 2020, aplicând metoda de alocare stabilită la punctele 1 - 16 din anexa VII pe baza celor mai recente statistici disponibile și a comparației, pentru statele membre supuse plafonării, dintre PIB-ul național cumulat înregistrat pentru anii 2014 - 2015 și PIB-ul național cumulat pentru aceeași perioadă estimat în 2012 în conformitate cu punctul 10 din anexa VII. În cazul în care există o divergență cumulată de peste +/-5 % între alocările revizuite și alocările totale, alocările totale se ajustează în mod corespunzător. În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului, ajustările trebuie să fie distribuite în mod egal pe parcursul anilor 2017 - 2020, iar plafoanele corespunzătoare din cadrul financiar se modifică în consecință. Efectul net total al ajustărilor, indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative, nu depășește 4 000 000 000 EUR. După ajustarea tehnică, Comisia adoptă o decizie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, care stabilește repartizarea anuală revizuită a resurselor globale pentru fiecare stat membru.

(4)   Pentru a se asigura că sunt direcționate suficiente investiții către ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, mobilitatea forței de muncă, cunoaștere, incluziunea socială și combaterea sărăciei, cota de resurse ale fondurilor structurale disponibilă pentru programarea programelor operaționale în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, alocată de FSE în fiecare stat membru, nu este mai mică decât cota din FSE corespunzătoare pentru respectivul stat membru, prevăzută în programele operaționale pentru obiectivul privind convergența, competitivitate regională și ocuparea forței de muncă pentru perioada de programare 2007 - 2013. La respectiva cotă se adaugă o sumă suplimentară pentru fiecare stat membru, stabilită în conformitate cu metoda prevăzută în anexa IX, pentru a se asigura că cota din FSE exprimată sub formă de procente din totalul resurselor combinate pentru fonduri la nivelul Uniunii, excluzând finanțarea din Fondul de coeziune pentru infrastructura de transport din cadrul MIE, menționată la alineatul (6), și finanțarea din fondurile structurale pentru ajutorarea celor mai defavorizate persoane menționate la alineatul (7), din statele membre nu este mai mică de 23,1 %. În sensul prezentului alineat, investițiile furnizate din FSE către YEI se consideră a fi parte a cotei din fondurile structurale alocate FSE.

(5)   Resursele pentru YEI se ridică la 3 000 000 000 EUR din alocarea specifică pentru YEI și cel puțin 3 000 000 000 EUR din investițiile orientate ale FSE.

(6)   Cuantumul sprijinului din Fondul de coeziune care urmează să fie transferat către MIE este de 10 000 000 000 EUR. Acesta este cheltuit pentru proiecte de infrastructură de transport în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 exclusiv în statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune.

Comisia adoptă, printr-un act de punere în aplicare, o decizie de stabilire a sumei care urmează să fie transferată din suma alocată fiecărui stat membru din Fondul de coeziune către MIE, sumă care este determinată în mod proporțional pentru întreaga perioadă. Alocarea din Fondul de coeziune pentru fiecare stat membru se reduce în consecință.

Creditele anuale care corespund contribuției din Fondul de coeziune menționate la primul paragraf sunt înscrise în liniile bugetare corespunzătoare MIE începând cu exercițiul bugetar 2014

Suma transferată din Fondul de coeziune către MIE, menționată la primul paragraf, pentru a fi cheltuită exclusiv în statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune se execută prin lansarea de cereri specifice pentru proiecte de implementare a rețelelor de bază sau pentru proiecte și activități orizontale identificate în partea I a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013.

Normele aplicabile sectorului transporturilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 se aplică cererilor specifice menționate la al patrulea paragraf. Până la 31 decembrie 2016, selecția proiectelor eligibile pentru finanțare respectă alocările naționale din cadrul Fondului de coeziune. Începând cu 1 ianuarie 2017, resursele transferate MIE care nu au fost angajate pentru un proiect de infrastructură de transport sunt puse la dispoziția tuturor statelor membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune, în vederea finanțării proiectelor de infrastructură de transport în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013.

Pentru a sprijini statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune care pot întâmpina dificultăți în conceperea de proiecte cu o suficientă maturitate, calitate, sau ambele, și care aduc suficientă valoare adăugată pentru Uniune, se acordă o atenție specială acțiunilor de sprijinire a programelor destinate consolidării capacității instituționale și a eficienței administrațiilor publice și a serviciilor publice legate de dezvoltarea și implementarea proiectelor menționate în partea I din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013. Pentru a asigura cel mai înalt nivel de absorbție a fondurilor transferate în toate statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune, Comisia poate organiza cereri suplimentare.

(7)   Contribuția din fondurile structurale pentru ajutorul pentru persoanele cele mai defavorizate în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă este de cel puțin 2 500 000 000 EUR și poate fi majorată cu până la 1 000 000 000 EUR printr-un sprijin suplimentar stabilit în mod voluntar de către statele membre.

Comisia adoptă, printr-un act de punere în aplicare, o decizie de stabilire a sumei care urmează să fie transferată din suma alocată fiecărui stat membru din fondurile structurale pentru ajutorul pentru persoanele cele mai defavorizate pentru întreaga perioadă. Alocarea din fondurile structurale pentru fiecare stat membru este redusă în mod corespunzător, pe baza unei reduceri proporționale în funcție de categoria regiunilor.

Creditele anuale care corespund contribuției din fondurile structurale menționate la primul paragraf sunt înscrise în liniile bugetare corespunzătoare instrumentului de ajutor pentru persoanele cele mai defavorizate pentru exercițiul bugetar 2014.

(8)   330 000 000 EUR din resursele fondurilor structurale pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă se alocă acțiunilor inovatoare gestionate direct sau indirect de Comisie în domeniul dezvoltării urbane durabile.

(9)   Resursele pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană reprezintă 2,75 % din resursele globale disponibile pentru angajamentul bugetar din fonduri pentru perioada 2014 - 2020 (și anume, un total de 8 948 259 330 EUR).

(10)   În sensul prezentului articol, al articolelor 18, 91, 93, 95, 99, 120, al anexei I și al anexei X la prezentul regulament, precum și în sensul articolului 4 din Regulamentul privind FEDR, al articolelor4 si al articolelor 16-23 din Regulamentul privind FSE, al articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul privind CTE, regiunea ultraperiferică Mayotte se consideră o regiune de nivelul NUTS 2 care se încadrează în categoria regiunilor mai puțin dezvoltate. În sensul articolului 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul privind CTE, Mayotte și Saint Martin se consideră regiuni de nivelul NUTS 3.

Articolul 93

Netransferabilitatea resurselor între categoriile de regiuni

(1)   Creditele totale alocate fiecărui stat membru în ceea ce privește regiunile mai puțin dezvoltate, regiunile de tranziție și regiunile mai dezvoltate nu sunt transferabile între aceste categorii de regiuni.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate accepta, în circumstanțe justificate în mod corespunzător, legate de implementarea unuia sau mai multor obiective tematice, o propunere a unui stat membru – cu ocazia transmiterii pentru prima dată de către acesta a acordului de parteneriat sau, în circumstanțe justificate în mod corespunzător, cu ocazia alocării rezervei de performanță sau a unei revizuiri semnificative a acordului de parteneriat – să transfere până la 3 % din creditul total pentru o categorie de regiuni către alte categorii de regiuni.

Articolul 94

Netransferabilitatea resurselor între obiective

(1)   Creditele totale alocate fiecărui stat membru în legătură cu obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și obiectivul de cooperare teritorială europeană nu sunt transferabile între aceste categorii de obiective.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), Comisia poate, pentru a susține contribuția eficace a fondurilor la misiunile menționate la articolul 89 alineatul (1), în circumstanțe justificate în mod corespunzător și sub rezerva respectării condiției prevăzute la alineatul (3), să accepte, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o propunere a unui stat membru – cu ocazia transmiterii pentru prima dată de către acesta a acordului de parteneriat – să transfere o parte din creditele sale destinate obiectivului de cooperare teritorială europeană către obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

(3)   Ponderea obiectivului de cooperare teritorială europeană în statul membru care prezintă propunerea menționată la alineatul (2) nu poate fi mai mică de 35 % din suma totală alocată statului membru respectiv în legătură cu obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și cu obiectivul de cooperare teritorială europeană și, după transfer, nu poate fi mai mică de 25 % din acel total.

Articolul 95

Adiționalitatea

(1)   În sensul prezentului articol și al anexei X, se aplică următoarele definiții:

1.

„formarea brută de capital fix” înseamnă toate achizițiile producătorilor rezidenți, minus cedările, de active fixe într-o anumită perioadă și anumite adaosuri la valoarea activelor neproduse realizate în cadrul activității productive a unităților productive sau instituționale, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului (37);

2.

„active fixe” înseamnă toate activele corporale sau necorporale produse ca realizări ale proceselor de producție, care sunt la rândul lor utilizate în mod repetat sau continuu în procesele de producție, pentru o perioadă care depășește un an;

3.

„administrații publice” înseamnă totalitatea unităților instituționale care, pe lângă îndeplinirea responsabilităților politice și a rolului lor de reglementare economică, produc în principal servicii (posibil bunuri) necomerciale pentru consumul individual sau colectiv și redistribuie veniturile și avuția publică;

4.

„cheltuieli structurale publice sau asimilabile” înseamnă formarea brută de capital fix a administrațiilor publice;

(2)   Contribuțiile din partea fondurilor pentru obiectivul de creștere și locuri de muncă nu se substituie cheltuielilor structurale publice sau asimilabile efectuate de un stat membru.

(3)   Statele membre mențin pentru perioada 2014 - 2020 un nivel mediu anual de cheltuieli structurale publice sau asimilabile cel puțin egal cu nivelul de referință stabilit în acordul de parteneriat.

La stabilirea nivelului de referință menționat la primul paragraf, Comisia și statele membre iau în considerare condițiile macroeconomice generale și circumstanțele specifice sau excepționale, precum privatizările sau un nivel excepțional al cheltuielilor structurale publice sau asimilabile ale unui stat membru în perioada de programare 2007 - 2013 și evoluția altor indicatori privind investițiile publice. De asemenea, ele iau în considerare modificările alocărilor naționale din fonduri în raport cu perioada 2007 - 2013.

(4)   Verificarea menținerii în această perioadă a nivelului de cheltuieli structurale publice sau asimilabile în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă se efectuează exclusiv în statele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate și regiunile de tranziție reprezintă cel puțin 15 % din totalul populației.

În statele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate și regiunile de tranziție reprezintă cel puțin 65 % din populația totală, verificarea se efectuează la nivel național.

În statele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate și regiunile de tranziție reprezintă peste 15 % și sub 65 % din populația totală, verificarea se efectuează la nivel național și regional. În acest scop, statele membre pun la dispoziția Comisiei informații privind cheltuielile în regiunile mai puțin dezvoltate și regiunile de tranziție în fiecare etapă a procesului de verificare.

(5)   Verificarea menținerii nivelului de cheltuieli structurale publice sau asimilabile în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă se efectuează în momentul transmiterii acordului de parteneriat („verificarea ex ante”), în 2018 („verificarea intermediară”) și în 2022 („verificarea ex post”).

Normele detaliate referitoare la verificarea adiționalității sunt stabilite la punctul 2 din anexa X.

(6)   Dacă, în urma verificării ex post, Comisia stabilește că un stat membru nu și-a menținut nivelul de referință al cheltuielilor structurale publice sau asimilabile în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă stabilit în acordul de parteneriat și astfel cum este prezentat în anexa X, Comisia poate aplica o corecție financiară, corelată cu gravitatea neconformității, adoptând o decizie prin intermediul unui act de punere în aplicare. Atunci când decide dacă să efectueze o corecție financiară, Comisia ia în considerare dacă situația economică a statului membru s-a modificat în mod semnificativ în raport cu momentul verificării intermediare. Normele detaliate referitoare la ratele de corecție financiară sunt stabilite la punctul 3 din anexa X.

(7)   Alineatele (1) - (6) nu se aplică programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

TITLUL II

PROGRAMARE

CAPITOLUL I

Dispoziții generale privind fondurile

Articolul 96

Conținutul, adoptarea și modificarea programelor operaționale în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă

(1)   Un program operațional constă din axe prioritare. O axă prioritară vizează un fond și o categorie de regiuni, exceptând cazul Fondului de coeziune, și corespunde, fără a aduce atingere articolului 59, unui obiectiv tematic și cuprinde una sau mai multe priorități de investiții privind obiectivul tematic respectiv, în conformitate cu normele specifice fondurilor. Dacă este cazul și pentru a-și spori impactul și eficacitatea printr-o abordare coerentă din punct de vedere tematic, o axă prioritară poate:

(a)

să vizeze mai multe categorii de regiuni;

(b)

să combine una sau mai multe priorități de investiții complementare din FEDR, Fondul de coeziune și FSE în cadrul unui obiectiv tematic;

(c)

să combine, în cazuri justificate corespunzător, una sau mai multe priorități de investiții complementare din diferite obiective tematice pentru a-i asigura o contribuție maximă axei prioritare respective;

(d)

pentru FSE, să combine priorități de investiții din diferite obiective tematice prevăzute la articolul 9 primul paragraf punctele 8, 9, 10 și 11, pentru a facilita contribuția acestora la alte axe prioritare și pentru a implementa inovarea socială și cooperarea transnațională.

Statele membre pot combina două sau mai multe dintre opțiunile de la literele (a) - (d).

(2)   Un program operațional contribuie la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și stabilește:

(a)

o justificare pentru alegerea obiectivelor tematice, a priorităților de investiții aferente și a alocărilor financiare, ținând seama de acordul de parteneriat, pe baza identificării necesităților regionale și, după caz, naționale, inclusiv necesitatea de abordare a dificultăților identificate în recomandările specifice corespunzătoare adresate fiecărei țări, adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, precum și recomandările corespunzătoare ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE, ținând seama de evaluarea ex ante în conformitate cu articolul 55;

(b)

pentru fiecare axă prioritară în afară de asistența tehnică:

(i)

prioritățile de investiții și obiectivele specifice aferente;

(ii)

pentru a consolida orientarea către rezultate a programării, rezultatele preconizate pentru fiecare obiectiv specific și indicatorii de rezultat asociați, cu o valoare de bază și o valoare-țintă, cuantificată dacă este cazul, în conformitate cu normele specifice fondurilor;

(iii)

o descriere a tipurilor și a exemplelor de acțiuni care urmează a fi sprijinite în cadrul fiecărei priorități de investiții și contribuția lor preconizată la obiectivele specifice menționate la punctul (i), inclusiv principiile directoare pentru selectarea operațiunilor și, după caz, identificarea principalelor grupuri-țintă, a teritoriilor specifice vizate, a tipurilor de beneficiari, utilizarea planificată a instrumentelor financiare, și a proiectelor majore;

(iv)

indicatorii de realizare, inclusiv valoarea-țintă cuantificată, care trebuie să contribuie la rezultate, în conformitate cu normele specifice fondurilor, pentru fiecare prioritate de investiții;

(v)

identificarea etapelor de implementare, a indicatorilor financiari și de realizare, precum și, unde este cazul, a indicatorilor de rezultat, care urmează să fie folosiți ca etape și obiective pentru cadrul de performanță în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) și cu anexa II;

(vi)

categoriile aferente de intervenții bazate pe o nomenclatură adoptată de Comisie, precum și o defalcare orientativă a resurselor planificate;

(vii)

după caz, un rezumat al folosirii planificate a asistenței tehnice, inclusiv, atunci când este necesar, măsuri de consolidare a capacității administrative a autorităților care participă la gestionarea și controlul programelor și a beneficiarilor,

(c)

pentru fiecare axă prioritară privind asistența tehnică:

(i)

obiectivele specifice;

(ii)

rezultatele preconizate pentru fiecare obiectiv specific și, atunci când conținutul acțiunilor justifică acest lucru în mod obiectiv, indicatorii de rezultat asociați, cu o valoare de bază și o valoare țintă, în conformitate cu normele specifice fondurilor;

(iii)

o descriere a acțiunilor care urmează să fie sprijinite și contribuția lor preconizată la obiectivele specifice menționate la punctul (i);

(iv)

indicatorii de realizare cu privire la care se preconizează că contribuie la rezultate;

(v)

categoriile aferente de intervenții bazate pe o nomenclatură adoptată de Comisie, precum și o defalcare orientativă a resurselor planificate.

Punctul (ii) nu se aplică în cazurile în care contribuția Uniunii la axa prioritară sau la axele prioritare privind asistența tehnică în cadrul unui program operațional nu depășește 15 000 000 EUR.

(d)

un plan de finanțare care cuprinde următoarele tabele:

(i)

tabele care să specifice, pentru fiecare an, în conformitate cu articolele 60, 120 și 121, suma pachetului financiar total prevăzut pentru contribuția din fiecare fond, identificând sumele legate de rezerva pentru performanță;

(ii)

tabele care să specifice, pentru întreaga perioadă de programare, pentru programul operațional respectiv și pentru fiecare axă prioritară, suma alocării financiare totale a contribuției din partea fiecărui fond, precum și suma aferentă cofinanțării naționale, care să identifice sumele legate de rezerva de performanță. Pentru axele prioritare care vizează mai multe categorii de regiuni, tabelele specifică suma alocării financiare totale din fonduri și cofinanțarea națională pentru fiecare categorie de regiuni.

Pentru axele prioritare care combină priorități de investiții din diferite obiective tematice, tabelul specifică suma alocării financiare totale din fiecare fond și cofinanțarea națională pentru fiecare dintre obiectivele tematice corespunzătoare.

Atunci când cofinanțarea națională este constituită din cofinanțări publice și private, tabelul prezintă defalcarea indicativă între componentele publice și private. Acesta prezintă, în scop informativ, participarea preconizată din partea BEI;

(e)

o listă a proiectelor principale a căror implementare este planificată în timpul perioadei de programare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind nomenclatura menționată la primul paragraf litera (b) punctul (vi) si litera (c) punctul (v). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

(3)   Ținând seama de conținutul și obiectivele acesteia, un program operațional descrie, abordarea integrată a dezvoltării teritoriale, avându-se în vedere acordul de parteneriat și arătând modul în care respectivul program operațional contribuie la îndeplinirea obiectivelor sale și a rezultatelor preconizate ale sale, specificând, după caz, următoarele:

(a)

abordarea utilizării instrumentelor pentru dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității și principiile de identificare a zonelor în care acestea vor fi implementate;

(b)

suma orientativă aferentă sprijinului din partea FEDR pentru acțiuni integrate în favoarea dezvoltării urbane durabile, care urmează să fie implementate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul privind FEADR și alocarea orientativă a sprijinului din partea FSE pentru acțiuni integrate;

(c)

abordarea față de utilizarea instrumentului ITI în alte cazuri decât cele care fac obiectul literei (b) și alocările financiare orientative aferente acestor cazuri, din fiecare axă prioritară;

(d)

acordurile pentru acțiuni interregionale și transnaționale din cadrul programelor operaționale, ai căror beneficiari se află în cel puțin un alt stat membru;

(e)

atunci când statele membre și regiunile participă la strategii macroregionale și la strategii aferente bazinelor maritime, în funcție de nevoile zonei vizate de program definite de statul membru în cauză, contribuția intervențiilor planificate în cadrul programului la aceste strategii.

(4)   În plus, în programul operațional se precizează următoarele:

(a)

după caz, identificarea faptului dacă răspunde sau nu nevoilor specifice din zonele geografice cele mai afectate de sărăcie sau nevoilor grupurilor țintă cele mai expuse riscului de discriminare sau excludere socială și prezentarea modului în care realizează acest lucru, în special în cazul comunităților marginalizate și al persoanelor cu handicap și, după caz, contribuția la abordarea integrată stabilită în acordul de parteneriat;

(b)

după caz, identificarea faptului dacă răspunde provocărilor demografice din regiuni sau nevoilor specifice ale zonelor care suferă de handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, menționate la articolul 174 din TFUE, și prezentarea modului în care realizează acest lucru, precum și contribuția la abordarea integrată stabilită în acest sens în acordul de parteneriat.

(5)   Programul operațional identifică:

(a)

autoritatea de management, autoritatea de certificare, după caz, și autoritatea de audit;

(b)

organismul către care trebuie făcute plățile de către Comisie;

(c)

acțiunile întreprinse cu scopul de a implica partenerii corespunzători menționați la articolul 5 în elaborarea programului operațional și rolul acestor parteneri în implementarea, monitorizarea și evaluarea programului operațional.

(6)   Programul operațional stabilește și următoarele, avându-se în vedere conținutul acordului de parteneriat și ținând seama de cadrul instituțional și legal al statelor membre:

(a)

mecanisme pentru a asigura coordonarea dintre fonduri, FEADR, FEPAM și alte instrumente de finanțare ale Uniunii și naționale, precum și cu BEI ținând seama de dispozițiile aplicabile din CSC;

(b)

pentru fiecare condiționalitate ex ante stabilită în conformitate cu articolul 19 și cu anexa XI și aplicabilă programului operațional, o evaluare a faptului dacă condiționalitatea ex ante este îndeplinită la data depunerii acordului de parteneriat și a programului operațional, iar în cazurile în care condiționalitatea ex ante nu este îndeplinită, o descriere a acțiunilor prevăzute pentru îndeplinirea condiționalității ex ante în cauză, organismele responsabile și un calendar pentru îndeplinirea acestor acțiuni, în conformitate cu rezumatul prezentat împreună cu acordul de parteneriat;

(c)

un rezumat al sarcinii administrative pentru beneficiari și, dacă este cazul, acțiunile planificate, însoțit de un calendar orientativ, pentru reducerea sarcinii administrative.

(7)   Fiecare program operațional, cu excepția celor în care se desfășoară asistență tehnică în cadrul unui program operațional specific, sub rezerva evaluării justificate corespunzător de către statul membru a pertinenței acestora pentru conținutul și obiectivele programelor operaționale, include o descriere a, include o descriere a:

(a)

măsurilor specifice care trebuie să fie efectuate pentru a ține seama de cerințele privind protecția mediului, eficiența resurselor, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, rezistența în fața dezastrelor și prevenirea și gestionarea riscurilor în selectarea operațiunilor;

(b)

acțiunilor specifice de promovare a șanselor egale și de prevenire a formelor de discriminare bazată pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în timpul pregătirii, elaborării și implementarea programului operațional și, în special, în ceea ce privește accesul la finanțare, luând în considerare nevoile diferitelor grupuri-țintă expuse riscului de astfel de discriminări și, în special, cerințele pentru a garanta accesibilitatea pentru persoanele cu handicap;

(c)

contribuției programului operațional la promovarea egalității între bărbați și femei și, atunci când este cazul, a măsurilor menite să asigure integrarea perspectivei de gen la nivelul de program operațional și de operațiune.

Statele membre pot depune un aviz din partea organismelor naționale de promovare a egalității privind măsurile menționate la literele (b) și (c) de la primul paragraf odată cu propunerea pentru un program operațional în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

(8)   În cazul în care un stat membru pregătește cel mult un program operațional pentru fiecare fond, elementele programului operațional care intră sub incidența alineatului (2) primul paragraf litera (a), alineatului (3) literele (a), (c) și (d), alineatului (4) și a alineatului (6) pot fi introduse doar în cadrul dispozițiilor relevante din acordul de parteneriat.

(9)   Programul operațional este pregătit în conformitate cu un model. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă un act de punere în aplicare de stabilire a respectivului model. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare, menționată la articolul 150 alineatul (2).

(10)   Comisia adoptă o decizie, prin intermediul actelor de punere în aplicare, prin care aprobă toate elementele programului operațional (inclusiv orice modificări viitoare) care intră sub incidența prezentului articol, cu excepția celor care intră sub incidența alineatului (2) primul paragraf litera (b) punctul (vi) si litera (c) punctul (v), a alineatelor (4) și (5), a alineatului (6) literele (a) și (c) și a alineatului (7), care rămân în responsabilitatea statelor membre.

(11)   Autoritatea de management notifică Comisiei orice decizie de modificare a unor elemente din programul operațional care nu sunt acoperite de decizia Comisiei menționată la alineatul (10) în termen de o lună de la respectiva decizie de modificare. În decizia de modificare se precizează data intrării sale în vigoare, care nu este anterioară datei adoptării.

Articolul 97

Dispoziții specifice pentru programarea sprijinului pentru instrumentele comune pentru garanții neplafonate și securitizări în contextul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă

În conformitate cu articolul 28, programele operaționale menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b) includ numai elementele prevăzute la articolul 96 alineatul (2) primul paragraf litera (b) punctele (i), (ii) și (iv) și litera (d), articolul 96 alineatul (5) și articolul 96 alineatul (6) litera (b).

Articolul 98

Contribuții comune din partea fondurilor în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă

(1)   Fondurile pot oferi împreună contribuții pentru programele operaționale în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

(2)   FEDR și FSE pot finanța, în mod complementar și în limita a 10 % din finanțarea din partea Uniunii, pentru fiecare axă prioritară a unui program operațional, o parte dintr-o operațiune pentru care cheltuielile sunt eligibile pentru contribuția din partea celuilalt fond, pe baza normelor de eligibilitate aplicate în cazul fondului respectiv, cu condiția ca astfel de contribuții să fie necesare pentru implementarea satisfăcătoare a operațiunii și să fie direct legate de aceasta.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică programelor operaționale din cadrul obiectivului privind cooperarea teritorială europeană.

Articolul 99

Gradul de acoperire geografică al programelor operaționale în contextul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă

Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel între Comisie și statul membru, programele operaționale pentru FEDR și FSE sunt întocmite la nivelul geografic adecvat, de nivel cel puțin NUTS 2, în conformitate cu cadrul instituțional și juridic al statului membru.

Programele operaționale care beneficiază de contribuții din Fondului de coeziune sunt întocmite la nivel național.

CAPITOLUL II

Proiecte majore

Articolul 100

Conținut

FEDR și Fondul de coeziune pot să finanțeze, în cadrul unui program operațional sau al unor programe operaționale care au făcut obiectul unei decizii a Comisiei în temeiul articolului 96 alineatul (10) din prezentul regulament sau in temeiul articolului 8 alineatul (12) din regulamentul privind CTE, o operațiune care include un ansamblu de lucrări, activități sau servicii, destinate să îndeplinească prin ele însele o funcție indivizibilă cu caracter economic sau tehnic precis, care urmărește obiective clar identificate și al cărei cost total eligibil depășește 50 000 000 EUR și, în cazul operațiunilor care contribuie la obiectivul tematic prevăzut la articolul 9 primul paragraf punctul 7, al cărei cost total eligibil depășește 75 000 000 EUR (denumită în continuare „proiect major”). Instrumentele financiare nu sunt considerate a fi proiecte majore.

Articolul 101

Informații necesare în vederea aprobării unui proiect major

Înainte de aprobarea unui proiect major, autoritatea de management se asigură că sunt disponibile următoarele informații:

(a)

informații cu privire la organismul care va fi responsabil pentru implementarea proiectului major și capacitatea sa;

(b)

o descriere a investiției și locul de plasare a acesteia;

(c)

costul total și costul eligibil total, luând în considerare cerințele stabilite la articolul 61;

(d)

studiile de fezabilitate efectuate, inclusiv analiza opțiunilor și rezultatele;

(e)

o analiză a raportului cost-beneficii, inclusiv o analiză economică și financiară, și o evaluare a riscurilor;

(f)

o analiză a impactului asupra mediului, ținând seama de nevoile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora și de rezistența în fața dezastrelor;

(g)

o explicație cu privire la modul în care proiectul major este în concordanță cu axele prioritare relevante ale programului operațional sau ale programelor operaționale respective și contribuția preconizată a acestora la realizarea obiectivelor specifice prevăzute de aceste axe prioritare și contribuția preconizată la dezvoltarea socioeconomică;

(h)

planul de finanțare care să indice suma totală planificată a resurselor financiare și suma prevăzută pentru contribuția din partea fondurilor, a BEI, și toate celelalte surse de finanțare, împreună cu indicatorii fizici și financiari pentru monitorizarea evoluției, ținând seama de riscurile identificate;

(i)

un calendar de execuție a proiectului major și, în cazul în care se preconizează că perioada de implementare va fi mai mare decât perioada de programare, tranșele pentru care se cere o contribuție din partea fondurilor pe perioada de programare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a metodologiei care trebuie utilizată, pe baza celor mai bune practici recunoscute, la efectuarea analizei costuri-beneficii prevăzută la primul paragraf litera (e). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

La inițiativa unui stat membru, informațiile menționate la literele (a) - (i) de la primul paragraf pot fi evaluate de experți independenți care beneficiază de asistență tehnică din partea Comisiei sau, în acord cu Comisia, de alți experți independenți („evaluarea privind calitatea”). În alte cazuri, statul membru transmite Comisiei informațiile prevăzute la literele (a) - (i) de la primul paragraf de îndată ce acestea sunt disponibile.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 149, de stabilire a metodologiei care trebuie utilizată la efectuarea analizei calității unui proiect major.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a formatului pentru depunerea informațiilor prevăzute la literele (a) - (i) de la primul paragraf. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

Articolul 102

Decizia privind un proiect major

(1)   În cazul în care un proiect major a fost evaluat pozitiv într-o analiză a calității de către experți independenți, pe baza evaluării lor a informațiilor menționate la articolul 101 primul paragraf, autoritatea de management poate continua cu selecția proiectului major în conformitate cu articolul 125 alineatul (3). Autoritatea de management notifică Comisiei proiectul major selecționat. Notificarea respectivă cuprinde următoarele elemente:

(a)

documentul menționat la articolul 125 alineatul (3) litera (c), care prevede:

(i)

organismul care urmează să fie responsabil de implementarea proiectului major;

(ii)

o descriere privind investiția și locul de plasare a investiției, calendarul și contribuția preconizată a proiectului major la realizarea obiectivelor specifice din cadrul axei sau axelor prioritare relevante;

(iii)

costul total și costul eligibil total, luând în considerare cerințele stabilite la articolul 61;

(iv)

planul de finanțare și indicatorii fizici și financiari pentru monitorizarea evoluției, ținând seama de riscurile identificate;

(b)

analiza calității efectuată de experți independenți, cuprinzând indicații clare privind fezabilitatea și viabilitatea economică a proiectului major.

Contribuția financiară la proiectul major selecționat de statul membru este considerată ca fiind aprobată de către Comisie în lipsa unei decizii, prin intermediul unui act de implementare, de refuzare a contribuției financiare în termen de trei luni de la data notificării menționate în primul paragraf. Comisia refuză contribuția financiară numai pe motiv că a constatat o deficiență semnificativă la nivelul analizei independente a calității.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește formatul în care trebuie transmisă notificarea menționată în primul paragraf. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

(2)   În alte cazuri decât cele menționate la alineatul (1) al acestui articol, Comisia evaluează proiectul major pe baza informațiilor menționate la articolul 101 pentru a stabili dacă contribuția financiară solicitată pentru proiectul major selecționat de către autoritatea de management în conformitate cu articolul 125 alineatul (3) este justificată. Comisia adoptă o decizie privind aprobarea contribuției financiare pentru proiectul major selecționat, prin intermediul unui act de punere în aplicare, cel târziu în termen de trei luni de la data transmiterii informațiilor menționate la articolul 101.

(3)   Aprobarea de către Comisie în temeiul alineatului (1) al doilea paragraf și al alineatului (2) este condiționată de încheierea primului contract de lucrări sau, în cazul unor operațiuni implementate în cadrul unor structuri de PPP, de semnarea acordului de PPP între organismul public și organismul privat în termen de trei ani de la data aprobării. La cererea motivată în mod corespunzător a statului membru, în special în cazul întârzierilor cauzate de proceduri administrative și juridice legate de implementarea proiectelor majore, formulată în perioada de trei ani, Comisia poate adopta o decizie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, cu privire la prelungirea perioadei cu maximum doi ani.

(4)   În cazul în care Comisia nu aprobă contribuția financiară pentru proiectul major selecționat, aceasta își prezintă motivele refuzului în decizia sa.

(5)   Proiectele majore notificate Comisiei în temeiul alineatului (1) sau prezentate spre aprobare în temeiul alineatului (2) sunt cuprinse în lista proiectelor majore dintr-un program operațional.

(6)   Cheltuielile legate de un proiect major pot fi incluse într-o cerere de plată după notificarea menționată la alineatul (1) sau după prezentarea spre aprobare menționată la alineatul (2). Atunci când Comisia nu aprobă un proiect major selecționat de autoritatea de management, declarația de cheltuieli în urma adoptării deciziei Comisiei este rectificată în consecință.

Articolul 103

Decizia cu privire la un proiect major care face obiectul unei implementări etapizate

(1)   Prin derogare de la articolul 101 alineatul (1) al treilea paragraf și de la articolul 102 alineatele (1) și (2), procedurile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) ale prezentului articol se aplică unei operațiuni care îndeplinește următoarele condiții:

(a)

operațiunea constă într-o a doua etapă sau o etapă ulterioară a unui proiect major din cadrul perioadei de programare anterioare pentru care etapa sau etapele anterioare au fost aprobate de Comisie până la 31 decembrie 2015, cel târziu, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006; sau, în cazul statelor membre care au aderat la Uniune după 1 ianuarie 2013, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2016;

(b)

suma costurilor eligibile totale ale tuturor etapelor proiectului major depășește nivelurile respective prevăzute la articolul 100;

(c)

cererea privind proiectul major și evaluarea de către Comisie în cadrul perioadei de programare anterioare a vizat toate etapele planificate;

(d)

nu există modificări substanțiale ale informațiilor menționate la articolul 101 primul paragraf al prezentului regulament pentru proiectul major, comparativ cu informațiile furnizate pentru cererea privind proiectul major prezentată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, în special în ceea ce privește cheltuielile eligibile totale;

(e)

etapa proiectului major care urmează să fie implementată în cadrul perioadei de programare anterioare este sau va fi pregătită pentru a fi utilizată în scopul avut în vedere al acesteia, astfel cum se specifică în decizia Comisiei, până la termenul de prezentare a documentelor de închidere pentru programul sau programele operaționale relevante.

(2)   Autoritatea de management poate proceda la selectarea proiectului major în conformitate cu articolul 125 alineatul (3) și poate prezenta notificarea care conține toate elementele prevăzute la articolul 102 alineatul (1) primul paragraf litera (a) împreună cu confirmarea sa că a fost îndeplinită condiția prevăzută la alineatul (1) litera (d) din prezentul articol. Nu este necesară o analiză a calității efectuată de experți independenți.

(3)   Contribuția financiară la proiectul major selecționat de autoritatea de management este considerată ca fiind aprobată de către Comisie în lipsa unei decizii, prin intermediul unui act de punere în aplicare, de refuzare a contribuției financiare pentru proiectul major în termen de trei luni de la data notificării menționate la alineatul (2). Comisia refuză contribuția financiară numai în cazul în care au avut loc modificări substanțiale ale informațiilor menționate la alineatul (1) litera (d) sau dacă proiectul major nu este conform cu axa prioritară relevantă a programului sau a programelor operaționale vizate.

(4)   Articolul 102 alineatele (3) - (6) se aplică deciziilor care privesc un proiect major care face obiectul unei implementări etapizate.

CAPITOLUL III

Planul de acțiune comun

Articolul 104

Domeniul de aplicare

(1)   Un plan de acțiune comun este o operațiune a cărei amploare este definită și care este gestionată în funcție de realizările și rezultatele pe care trebuie sa le obțină. Acesta conține un proiect sau un grup de proiecte care nu constau în furnizarea de infrastructură sub responsabilitatea beneficiarului, ca parte a programului sau programelor operaționale. Realizările și rezultatele unui plan de acțiune comun se stabilesc de comun acord între statul membru și Comisie și contribuie la obiectivele specifice ale programelor operaționale și alcătuiesc baza contribuției din partea fondurilor. Rezultatele se referă la efectele directe ale planului de acțiune comun. Beneficiarul unui plan de acțiune comun este un organism de drept public. Planurile de acțiune comune nu sunt considerate a fi proiecte majore.

(2)   Cheltuielile publice alocate unui plan de acțiune comun sunt de cel puțin 10 000 000 EUR sau 20 % din contribuția publică a programului sau programelor operaționale, în funcție de care dintre aceste sume este mai mică. Pentru a lansa un proiect-pilot, cheltuielile publice minime alocate unui plan de acțiune comun pentru fiecare program operațional pot fi reduse la 5 000 000 EUR.

(3)   Primul paragraf nu se aplică operațiunilor sprijinite în cadrul YEI.

Articolul 105

Pregătirea planurilor de acțiune comune

(1)   Statul membru, autoritatea de management sau orice organism desemnat de drept public poate depune o propunere de plan de acțiune comun, în același timp cu, sau ulterior depunerii programelor operaționale în cauză. Propunerea respectivă conține toate informațiile menționate la articolul 106.

(2)   Un plan de acțiune comun acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2023. Realizările și rezultatele unui plan de acțiune comun determină rambursarea doar în cazul în care sunt obținute după data deciziei de aprobare a planului de acțiune comun menționat la articolul 107 și înainte de sfârșitul perioadei stabilite de implementare definite in decizia respectiva.

Articolul 106

Conținutul planurilor de acțiune comune

Un plan de acțiune comun cuprinde:

1.

o analiză a necesităților de dezvoltare și a obiectivelor care îl justifică, ținând cont de obiectivele programelor operaționale și, după caz, de recomandările relevante specifice țării și de orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Uniunii, în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE, precum și de recomandările relevante ale Consiliului de care statele membre trebuie să țină seama în politicile lor de ocupare a forței de muncă în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE;

2.

cadrul care descrie relația dintre obiectivele generale și specifice din planul de acțiune comun, obiectivele de etapă și țintele privind realizările și rezultatele, precum și proiectele sau tipurile de proiecte avute în vedere;

3.

indicatorii comuni și specifici utilizați pentru a monitoriza realizările și rezultatele, dacă este cazul, pe axe prioritare;

4.

informații privind acoperirea geografică și grupurile țintă ale acestuia;

5.

perioada preconizată de implementare a acestuia;

6.

o analiză a efectelor acestuia asupra promovării egalității între bărbați și femei și a prevenirii discriminării;

7.

o analiză a efectelor acestuia asupra promovării dezvoltării durabile, după caz;

8.

dispozițiile de implementare a acestuia, inclusiv următoarele:

(a)

denumirea beneficiarului responsabil cu implementarea planului de acțiune comun, oferindu-se garanții privind competența acestuia în domeniul în cauză, precum și privind capacitatea sa administrativă și de gestionare financiară;

(b)

modalitățile privind coordonarea planului de acțiune comun, în conformitate cu articolul 108;

(c)

modalitățile de monitorizare și de evaluare a planului de acțiune comun, inclusiv modalitățile de asigurare a calității, a colectării și stocării datelor privind atingerea obiectivelor de etapă și obținerea realizărilor și rezultatelor;

(d)

măsurile care asigură difuzarea informațiilor și comunicarea în legătură cu planul de acțiune comun și cu fondurile;

9.

dispozițiile financiare ale acestuia, inclusiv următoarele:

(a)

costurile aferente atingerii obiectivelor de etapă și obținerii realizărilor și rezultatelor menționate la alineatul (2), pe baza metodelor prevăzute la articolul 67 alineatul (5) din prezentul regulament și la articolul 14 din Regulamentul privind FSE;

(b)

un calendar estimativ al plăților către beneficiar legate de obiectivele de etapă și de ținte;

(c)

planul de finanțare, pe program operațional și axe prioritare, inclusiv suma totală eligibilă și suma obținută din cheltuielile publice.

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a formatului pentru modelul planului de acțiune comun. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

Articolul 107

Decizia privind planul de acțiune comun

(1)   Comisia evaluează planul de acțiune comun pe baza informațiilor menționate la articolul 106 pentru a determina dacă se justifică contribuția din partea fondurilor.

În cazul în care Comisia, în termen de două luni de la prezentarea unei propuneri de plan de acțiune comun, consideră că acesta nu îndeplinește cerințele de evaluare menționate la articolul 104, aceasta prezintă observații statului membru. Statul membru furnizează Comisiei toate informațiile suplimentare necesare solicitate și, dacă este cazul, revizuiește în consecință planul de acțiune comun.

(2)   Cu condiția ca toate observațiile să fi fost luate în considerare în mod corespunzător, Comisia adoptă o decizie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, de aprobare a planului de acțiune comun cel târziu la patru luni de la prezentarea acestuia de către statul membru, dar nu înainte de adoptarea programelor operaționale în cauză.

(3)   Decizia menționată la alineatul (2) menționează beneficiarul și obiectivele generale și specifice ale planului de acțiune comun, obiectivele de etapă și țintele privind realizările și rezultatele, costurile realizării respectivelor obiective de etapă și ținte privind realizările și rezultatele, precum și planul de finanțare pe program operațional și axe prioritare, inclusiv suma totală eligibilă și cuantumul cheltuielilor publice, perioada de implementare a planului de acțiune comun și, după caz, acoperirea geografică și grupurile țintă ale planului de acțiune comun.

(4)   În cazul în care Comisia refuză, prin intermediul unui act de punere în aplicare, să permită alocarea de contribuții din fonduri pentru un plan de acțiune comun, aceasta comunică motivele refuzului statului membru în termenul prevăzut la alineatul (2).

Articolul 108

Comitetul director și modificarea planului de acțiune comun

(1)   Statul membru sau autoritatea de management instituie un comitet director al planului de acțiune comun, distinct față de comitetul de monitorizare a programelor operaționale corespunzătoare. Comitetul director se întrunește de cel puțin două ori pe an și se subordonează autorității de management. Autoritatea de management informează comitetul de monitorizare corespunzător cu privire la rezultatele activității efectuate de comitetul director și la progresele realizate în ceea ce privește implementarea planului de acțiune comun în conformitate cu articolul 110 alineatul (1) litera (e) și cu articolul 125 alineatul (2) litera (a).

Compoziția comitetului director este stabilită de statul membru, de comun acord cu autoritatea de management corespunzătoare, respectându-se principiul parteneriatului.

Comisia poate participa la lucrările comitetului director, cu titlu consultativ.

(2)   Comitetul director îndeplinește următoarele activități:

(a)

analizează progresele înregistrate către realizarea obiectivelor de etapă, obținerea realizărilor și rezultatelor prevăzute în planul de acțiune comun;

(b)

analizează și aprobă orice propunere de modificare a planului de acțiune comun pentru a lua în considerare orice chestiuni care afectează evoluția acestuia.

(3)   Cererile de modificare a planurilor de acțiune comune prezentate de către un stat membru Comisiei sunt motivate în mod corespunzător. Comisia evaluează dacă cererea de modificare este justificată, ținând seama de informațiile furnizate de statul membru. Comisia poate face observații și statul membru furnizează Comisiei toate informațiile suplimentare necesare. Comisia adoptă o decizie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, cu privire la o cerere de modificare în termen de cel mult trei luni de la prezentarea oficială a cererii de către statul membru, cu condiția ca orice observații făcute de Comisie să fi fost luate în considerare în mod corespunzător. În cazul în care este aprobată, modificarea intră în vigoare de la data la care a fost luată decizia, cu excepția cazului în care se prevede altfel în decizie.

Articolul 109

Gestiunea financiară și controlul planului de acțiune comun

(1)   Plățile către beneficiarul unui plan de acțiune comun sunt tratate ca sume forfetare sau ca baremuri standard de costuri unitare. Pragul stabilit pentru sumele forfetare la articolul 67 alineatul (1) primul paragraf litera (c) nu se aplică.

(2)   Gestiunea financiară, controlul și auditul planului de acțiune comun au drept scop exclusiv de a verifica îndeplinirea condițiilor de plată definite în decizia de aprobare a planului de acțiune comun.

(3)   Beneficiarul unui plan de acțiune comun și organismele care acționează sub răspunderea acestuia pot aplica propriile practici contabile în cazul costurilor operațiunilor de implementare. Respectivele practici contabile și costurile suportate efectiv de beneficiar nu fac obiectul auditului de către autoritatea de audit sau de către Comisie.

TITLUL III

MONITORIZAREA, EVALUAREA, INFORMAREA ȘI COMUNICAREA

CAPITOLUL I

Monitorizare și evaluare

Articolul 110

Funcțiile comitetului de monitorizare

(1)   Comitetul de monitorizare examinează în special:

(a)

orice probleme care afectează evoluția programului operațional;

(b)

progresele înregistrate în implementarea planului de evaluare și în transpunerea în practică a constatărilor evaluărilor;

(c)

implementarea strategiei de comunicare;

(d)

implementarea proiectelor majore;

(e)

implementarea unor planuri de acțiune comune;

(f)

acțiunile de promovare a egalității de șanse între femei și bărbați, a șanselor egale și a nediscriminării, inclusiv a accesibilității pentru persoanele cu handicap;

(g)

acțiunile menite să promoveze dezvoltarea durabilă;

(h)

în cazul în care condiționalitățile ex ante aplicabile nu sunt îndeplinite la data depunerii acordului de parteneriat și a programului operațional, progresele realizate în vederea îndeplinirii condiționalităților ex ante aplicabile;

(i)

instrumentele financiare.

(2)   Prin derogare de la articolul 49 alineatul (3), comitetul de monitorizare examinează și aprobă:

(a)

metodologia și criteriile folosite pentru selecția operațiunilor;

(b)

rapoartele de implementare anuale și finale;

(c)

planul de evaluare pentru programul operațional și orice modificare a planului, inclusiv dacă oricare dintre acestea face parte dintr-un plan comun de evaluare în temeiul articolului 114 alineatul (1);

(d)

strategia de comunicare a programului operațional și orice modificare a strategiei;

(e)

orice propunere înaintată de autoritatea de management pentru orice fel de modificare a programului operațional.

Articolul 111

Rapoarte de implementare pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă

(1)   Până la 31 mai 2016 și până la aceeași dată din fiecare an ulterior, inclusiv în 2023, statul membru prezintă Comisiei un raport anual de implementare în conformitate cu articolul 50 alineatul (1). Raportul prezentat în 2016 se referă la anii financiari 2014 și 2015, precum și la intervalul de timp cuprins între data de validare a eligibilității cheltuielilor și 31 decembrie 2013.

(2)   Pentru rapoartele depuse în 2017 și 2019, termenul menționat la alineatul (1) se stabilește la 30 iunie.

(3)   Rapoartele anuale de implementare prezintă informații privind:

(a)

implementarea programului operațional în conformitate cu articolul 44 alineatul (2);

(b)

progresele înregistrate în pregătirea și implementarea proiectelor majore și a planurilor de acțiune comune.

(4)   Rapoartele anuale de implementare prezentate în 2017 și 2019 stabilesc și evaluează informațiile solicitate în temeiul articolului 50 alineatele (4) și respectiv (5), informațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol, precum și următoarele informații:

(a)

progresele înregistrate în implementarea planului de evaluare și a măsurilor luate ca urmare a constatărilor evaluărilor;

(b)

rezultatele măsurilor de informare și de publicitate ale fondurilor, efectuate în temeiul strategiei de comunicare;

(c)

implicarea partenerilor în implementarea, monitorizarea și evaluarea programului operațional.

Rapoartele anuale de implementare emise în 2017 și 2019 pot, în funcție de conținutul și obiectivele programelor operaționale, să stabilească informații și să evalueze următoarele:

(a)

progresele înregistrate în implementarea abordării integrate a dezvoltării teritoriale, inclusiv a dezvoltării regiunilor care se confruntă cu dificultăți demografice și cu handicapuri naturale sau permanente, a dezvoltării urbane durabile și a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității în cadrul programului operațional;

(b)

progresele realizate în ceea ce privește implementarea acțiunilor menite să consolideze capacitatea autorităților statelor membre și a beneficiarilor de a administra și a utiliza fondurile;

(c)

progresele înregistrate în implementarea unor eventuale acțiuni transnaționale și interregionale;

(d)

după caz, contribuția strategiilor macroregionale și de bazin maritim;

(e)

acțiunile specifice luate pentru a promova egalitatea între bărbați și femei și pentru a preveni discriminarea, în special accesibilitatea pentru persoanele cu handicap și măsurile implementate pentru a asigura integrarea dimensiunii de gen în programul operațional și în operațiuni;

(f)

acțiunile efectuate în vederea promovării dezvoltării durabile în conformitate cu articolul 8;

(g)

progresele realizate în implementarea acțiunilor din domeniul inovării sociale, după caz;

(h)

progresele realizate în implementarea unor măsuri care să răspundă nevoilor specifice din zonele geografice cele mai afectate de sărăcie sau ale grupurilor țintă expuse cel mai mult riscului de discriminare sau excludere socială, în special în ceea ce privește comunitățile marginalizate, persoanele cu handicap, șomerii de lungă durată și tinerii care nu au un loc de muncă, inclusiv, dacă este cazul, resursele financiare utilizate.

Prin derogare de la primul și de la al doilea paragraf, și în vederea asigurării unei consecvențe între acordul de parteneriat și raportul de progres, statele membre care au cel mult un program operațional pentru fiecare fond pot include informațiile referitoare la condițiile ex-ante menționate la articolul 50 alineatul (3), informațiile cerute la articolul 50 alineatul (4) și informațiile menționate la literele (a), (b), (c) și (h) din al doilea paragraf al prezentului alineat în raportul de progres în locul rapoartelor anuale de implementare prezentate în 2017 și 2019 și, respectiv, al raportului final de implementare, fără a aduce atingere articolului 110 alineatul (2) litera (b).

(5)   În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modelelor pentru rapoartele anuale și finale de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

Articolul 112

Transmiterea datelor financiare

(1)   Până la 31 ianuarie, 31 iulie și respectiv 31 octombrie, statul membru transmite în format electronic către Comisie, în scopul monitorizării, pentru fiecare program operațional și pe axe prioritare:

(a)

costurile publice eligibile și totale ale operațiunilor și numărul operațiunilor selectate să beneficieze de contribuții;

(b)

cheltuielile totale eligibile declarate de beneficiari către autoritatea de management.

(2)   În plus, transmiterea efectuată până la 31 ianuarie conține datele menționate anterior, defalcate pe categorii de intervenție. Această transmitere se consideră a îndeplini cerința de prezentare a datelor financiare prevăzută la articolul 50 alineatul (2).

(3)   O estimare a sumei pentru care statele membre preconizează să depună cererile de plată pentru exercițiul financiar în curs și pentru cel următor însoțește transmiterea rapoartelor care trebuie prezentate până la 31 ianuarie și respectiv 31 iulie.

(4)   Data limită pentru datele transmise în temeiul prezentului articol este sfârșitul lunii anterioare lunii de depunere.

(5)   În vederea asigurării condițiilor uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modelului de utilizat pentru prezentarea către Comisie a datelor financiare în vederea monitorizării. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

Articolul 113

Raportul privind coeziunea

Raportul Comisiei menționat la articolul 175 din TFUE cuprinde:

(a)

o evidență a progreselor realizate privind coeziunea economică, socială și teritorială, inclusiv situația și evoluția socio-economică a regiunilor, precum și integrarea priorităților Uniunii;

(b)

un bilanț al rolului fondurilor, al finanțării BEI și al altor instrumente financiare, precum și efectul celorlalte politici al Uniunii și politici naționale asupra progreselor înregistrate;

(c)

după caz, o mențiune a viitoarelor măsuri și politici de la nivelul Uniunii necesare pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, precum și pentru realizarea priorităților Uniunii.

Articolul 114

Evaluarea

(1)   Autoritatea de management sau statele membre întocmesc un plan de evaluare pentru unul sau mai multe programe operaționale. Planul de evaluare este prezentat comitetului de monitorizare în termen de cel mult un an de la adoptarea programului operațional.

(2)   Până la 31 decembrie 2022, autoritățile de management prezintă Comisiei, pentru fiecare program operațional, un raport care sintetizează constatările evaluărilor efectuate în timpul perioadei de programare și principalele realizări și rezultate ale programului operațional, incluzând observații privind informațiile raportate.

(3)   Comisia efectuează evaluări ex post, în strânsă colaborare cu statele membre și autoritățile de management.

(4)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol nu se aplică programelor dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) primul paragraf litera (b).

CAPITOLUL II

Informare și comunicare

Articolul 115

Informare și comunicare

(1)   Statele membre și autoritățile de management sunt responsabile pentru:

(a)

elaborarea strategiilor de comunicare;

(b)

asigurarea înființării unui site internet unic sau a unui portal unic de internet care oferă informații și acces la toate programele operaționale din statul membru respectiv, inclusiv informații privind calendarele de implementare a programelor și orice procese conexe de consultare a publicului;

(c)

informarea potențialilor beneficiari despre oportunități de finanțare în cadrul programelor operaționale;

(d)

informarea cetățenilor Uniunii cu privire la rolul și realizările politicii de coeziune și al fondurilor prin acțiuni de informare și comunicare cu privire la rezultatele și impactul acordurilor de parteneriat, ale programelor operaționale și ale operațiunilor.

(2)   În vederea asigurării transparenței privind sprijinul acordat de către fonduri, statele membre sau autoritățile de management mențin o listă de operațiuni, defalcată pe programe operaționale și pe fonduri, sub formă de foaie de calcul cu date, care permite sortarea, căutarea, extragerea, compararea și publicarea cu ușurință a datelor pe internet, de exemplu în format CSV sau XML. Lista de operațiuni este accesibilă prin intermediul site-ului internet unic sau al portalului de internet unic și include o enumerare și o scurtă descriere a tuturor programelor operaționale din statul membru respectiv.

Pentru a încuraja utilizarea ulterioară a listei de operațiuni de către sectorul privat, societatea civilă sau administrația publică națională, site-ul poate indica in mod clar normele de autorizare aplicabile în temeiul cărora se publică datele.

Lista de operațiuni este actualizată cel puțin o dată la șase luni.

Informațiile minime care trebuie menționate în lista de operațiuni sunt prevăzute în anexa XII.

(3)   Normele detaliate privind măsurile de informare și comunicare adresate publicului și privind măsurile de informare adresate solicitanților și beneficiarilor sunt stabilite în anexa XII.

(4)   În vederea stabilirii unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind caracteristicile tehnice ale măsurilor de informare și comunicare referitoare la operațiune și instrucțiunile pentru crearea logo-ului și definirea culorilor standard. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

Articolul 116

Strategia de comunicare

(1)   Statul membru sau autoritățile de management întocmesc câte o strategie de comunicare pentru fiecare program operațional. O strategie comună de comunicare poate fi întocmită pentru mai multe programe operaționale. Strategia de comunicare ține seama de amploarea programului (programelor) operațional(e) vizat (e), în conformitate cu principiul proporționalității.

Strategia de comunicare cuprinde elementele prevăzute în anexa XII.

(2)   Strategia de comunicare este înaintată comitetului de monitorizare spre aprobare în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) litera (d) cel târziu la șase luni de la adoptarea programului (programelor) operațional(e) vizat(e).

În cazul în care aceeași strategie de comunicare se întocmește pentru mai multe programe operaționale și vizează mai multe comitete de monitorizare, statul membru în cauză poate desemna un singur comitet de monitorizare care să răspundă, în consultare cu alte comitete de monitorizare relevante, de aprobarea strategiei comune de comunicare și de aprobarea eventualelor modificări ale acelei strategii.

Atunci când este necesar, statul membru sau autoritățile de management pot modifica strategia de comunicare pe parcursul perioadei de programare. Autoritatea de management înaintează strategia de comunicare modificată comitetului de monitorizare spre aprobare, în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) litera (d).

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) al treilea paragraf, autoritatea de management informează, în conformitate cu articolul 100 alineatul (1) litera (c), comitetul (comitetele) de monitorizare responsabil(e) cel puțin o dată pe an cu privire la progresele înregistrate în implementarea strategiei de comunicare menționată la articolul 110 alineatul (1) litera (c) și la analiza pe care a efectuat-o privind rezultatele, precum și cu privire la activitățile de informare și comunicare planificate, care urmează să se desfășoare în anul următor. Dacă consideră necesar, comitetul de monitorizare emite un aviz cu privire la activitățile planificate pentru anul următor.

Articolul 117

Responsabilii cu informarea și comunicarea, precum și rețelele acestora

(1)   Fiecare stat membru desemnează un responsabil cu informarea și comunicarea pentru a coordona acțiunile de informare și comunicare legate de unul sau mai multe fonduri, inclusiv de programele pertinente din cadrul obiectivului de cooperare teritoriala europeana, și informează Comisia în consecință.

(2)   Responsabilul cu informarea și comunicarea răspunde de coordonarea rețelei naționale formate din reprezentanți cu comunicarea din partea fondurilor, în cazul în care există o astfel de rețea, de crearea și întreținerea site-ului internet sau portalului de internet menționat în anexa XII și de prezentarea unei priviri de ansamblu asupra măsurilor de comunicare întreprinse la nivel de stat membru.

(3)   Fiecare autoritate de management desemnează o persoană responsabilă cu informarea și comunicarea la nivelul programului operațional și informează Comisia în acest sens. În cazul în care acest lucru este oportun, poate fi desemnată aceeași persoană pentru mai multe programe operaționale.

(4)   Comisia instituie rețele la nivelul Uniunii formate din membri desemnați de statele membre pentru a garanta schimbul de informații privind rezultatele obținute în urma implementării strategiilor de comunicare, schimbul de experiență cu privire la implementarea măsurilor de informare și de comunicare și schimbul de bune practici.

TITLUL IV

ASISTENȚA TEHNICĂ

Articolul 118

Asistență tehnică la inițiativa Comisiei

Fondurile, ținând cont de deducerile realizate în conformitate cu articolul 891 alineatul (3), pot sprijini asistența tehnică în limitele unui plafon de 0,35 % din alocarea lor anuală respectivă.

Articolul 119

Asistența tehnică a statelor membre

(1)   Valoarea fondurilor alocate pentru asistența tehnică se limitează la 4 % din cuantumul total al fondurilor alocate pentru programele operaționale dintr-un stat membru pentru fiecare categorie de regiune, dacă este cazul, din cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

Alocarea specifică pentru YEI poate fi luată în considerare de către statele membre în calculul limitei sumei totale a fondurilor alocate pentru asistență tehnică în fiecare stat membru.

(2)   Fiecare dintre fonduri poate finanța operațiuni de asistență tehnică eligibile în temeiul oricăruia dintre celelalte fonduri. Fără a aduce atingere alineatului (1), alocarea pentru asistență tehnică din partea unui fond nu depășește 10 % din suma totală alocată din acest fond pentru programele operaționale dintr-un stat membru, pentru fiecare categorie de regiune, dacă este cazul, din cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

(3)   Prin derogare de la articolul 70 alineatele (1) și (2), operațiunile de asistență tehnică pot fi implementate în afara zonei vizate de program, însă pe teritoriul Uniunii, cu condiția ca operațiunile respective să fie destinate programului operațional sau, în cazul unui program operațional de asistență tehnică, să fie destinate celorlalte programe vizate.

(4)   În cazul în care alocările din fondurile structurale menționate la alineatul (1) sunt utilizate pentru sprijinirea operațiunilor de asistență tehnică legate de mai multe categorii de regiuni, cheltuielile legate de operațiuni pot fi implementate în cadrul unei axe prioritare, combinând diferite categorii de regiuni, și atribuite proporțional, ținându-se seama de alocările pentru fiecare categorie de regiuni ca parte din alocările totale în folosul statului membru în cauză.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1), atunci când suma totală a fondurilor alocate unui stat membru în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă este nu depășește 1 000 000 000 EUR, suma alocată asistenței tehnice poate crește până la 6 % din suma totală respectivă sau 50 000 000 EUR, în funcție de care dintre aceste sume este mai mică.

(6)   Asistența tehnică ia forma unei axe prioritare de tip monofond, în cadrul unui program operațional sau al unui program operațional specific ori ambele.

TITLUL V

CONTRIBUȚIA FINANCIARĂ DIN PARTEA FONDURILOR

Articolul 120

Determinarea ratelor de cofinanțare

(1)   Decizia Comisiei de adoptare a unui program operațional stabilește rata de cofinanțare și cuantumul maxim al contribuției din partea fondurilor pentru fiecare axă prioritară. În cazul în care o axă prioritară se referă la mai multe categorii de regiuni sau la mai multe fonduri, decizia Comisiei stabilește, dacă este cazul, rata de cofinanțare în funcție de categoria de regiuni și de fond.

(2)   Pentru fiecare axă prioritară, decizia Comisiei stabilește dacă rata de cofinanțare pentru axa prioritară se va aplica la:

(a)

cheltuielile eligibile totale, inclusiv cheltuielile publice și private; sau

(b)

cheltuielile publice eligibile.

(3)   Rata de cofinanțare la nivelul fiecărei axe prioritare și, unde este cazul, în funcție de categoria regiunii și a fondului a programelor operaționale în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă nu este mai mare de:

(a)

85 % pentru Fondul de coeziune;

(b)

85 % pentru regiunile mai puțin dezvoltate ale statelor membre în care PIB-ul mediu pe cap de locuitor în perioada 2007 - 2009 a fost sub 85 % din PIB-ul mediu în UE-27 din aceeași perioadă și pentru regiunile ultraperiferice, inclusiv alocările suplimentare pentru regiunile ultraperiferice în conformitate cu articolul 92 alineatul (1) litera (e) și articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind CTE;

(c)

80 % pentru regiunile mai puțin dezvoltate ale statelor membre, altele decât cele menționate la litera (b) și pentru toate regiunile al căror PIB pe cap de locuitor folosit ca criteriu de eligibilitate în perioada de programare 2007 - 2013 a reprezentat sub 75 % din media UE-25, dar al căror PIB pe cap de locuitor depășește 75 % din PIB-ul mediu al UE-27, precum și pentru regiunile definite la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1083/2006 care beneficiază de sprijin tranzitoriu pentru perioada de programare 2007 - 2013;

(d)

60 % pentru regiunile de tranziție, altele decât cele menționate la litera (c);

(e)

50 % pentru regiunile mai dezvoltate, altele decât cele menționate la litera (c).

Pe parcursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2014 și 30 iunie 2017, rata de cofinanțare la nivelul fiecărei axe prioritare pentru toate programele operaționale desfășurate în Cipru nu depășește 85 %.

Comisia realizează o evaluare pentru a analiza dacă menținerea ratei de cofinanțare menționată la al doilea paragraf se justifică și după 30 iunie 2017 și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă înainte de 30 iunie 2016.

Rata de cofinanțare la nivelul fiecărei axe prioritare a programelor operaționale în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană nu depășește 85 %.

Rata maximă de cofinanțare de la primul paragraf literele (b), (c), (d) și (e) se majorează pentru fiecare axă prioritară de implementare a YEI și în cazurile în care o axă prioritară este dedicată inovării sociale sau cooperării transnaționale sau unei combinații a acestora. Majorarea respectiva se determină conform normelor specifice fondului.

(4)   Rata de cofinanțare a alocării suplimentare în conformitate cu articolul 92 alineatul (1) litera (e) nu depășește 50 % pentru regiunile de nivelul NUTS 2 care îndeplinesc criteriile stabilite în Protocolul nr. 6 la Actul de Aderare din 1994.

(5)   Rata maximă de cofinanțare în temeiul alineatului (3) la nivelul unei axe prioritare se majorează cu zece puncte procentuale, în cazul în care o axă prioritară în ansamblu este implementată prin intermediul instrumentelor financiare sau prin dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

(6)   Contribuția din fonduri pentru fiecare axă prioritară nu poate fi mai mică de 20 % din cheltuielile publice eligibile.

(7)   O axă prioritară separată, cu o rată de cofinanțare de până la 100 %, poate fi stabilită în cadrul unui program operațional pentru operațiunile efectuate prin intermediul instrumentelor financiare înființate la nivelul Uniunii și gestionate, în mod direct sau indirect, de către Comisie. În cazul în care o axă prioritară separată este stabilită pentru acest scop, contribuția financiară în cadrul acestei axe nu poate fi executată prin niciun alt mijloc.

Articolul 121

Ajustarea ratelor de cofinanțare

Rata de cofinanțare din fonduri pentru o axă prioritară poate fi ajustată pentru a se ține seama de:

1.

importanța axei prioritare pentru strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, având în vedere anumite lacune care trebuie abordate;

2.

protecția și ameliorarea mediului, în special prin aplicarea principiului precauției, principiului măsurilor preventive și a principiului „poluatorul plătește”;

3.

rata de mobilizare a fondurilor private;

4.

gradul de acoperire a suprafețelor cu deficiențe naturale sau demografice grave și permanente, deficiențele fiind definite după cum urmează:

(a)

statele membre insulare eligibile pentru Fondul de coeziune și celelalte insule, cu excepția celor în care se situează capitala unui stat membru sau care au o legătură permanentă cu continentul;

(b)

zonele de munte astfel cum sunt definite prin legislația internă a statului membru;

(c)

zonele cu densitate slabă (de exemplu, cu mai puțin de 50 de locuitori pe km2) și foarte slabă (mai puțin de 8 de locuitori pe km2) a populației;

(d)

includerea regiunilor ultraperiferice, astfel cum sunt definite la articolul 349 din TFUE.

PARTEA A PATRA

DISPOZIȚII GENERALE APLICABILE FONDURILOR ȘI FEPAM

TITLUL I

GESTIUNE ȘI CONTROL

CAPITOLUL I

Sistemele de gestiune și control

Articolul 122

Responsabilitățile statelor membre

(1)   Statele membre se asigură că sistemele de gestiune și control ale programelor operaționale sunt stabilite în conformitate cu articolele 72, 73 și 74.

(2)   Statele membre au obligația de a preveni, detecta și corecta neregulile și recuperează sumele plătite necuvenit, împreună cu dobânzile eventuale de întârziere. Acestea informează Comisia de neregulile care depășesc 10 000 EUR în contribuții din fonduri și o mențin informată cu privire la evoluția semnificativă a procedurilor administrative și juridice.

Statele membre nu informează Comisia de neregulile care privesc următoarele cazuri:

(a)

cazurile în care neregulile consistă numai în neexecutarea, în totalitate sau parțial, a unei operațiuni care face parte din cofinanțarea programului operațional și care se datorează falimentului beneficiarului;

(b)

cazurile aduse în atenția autorității de management sau a autorității de certificare de către beneficiar în mod voluntar și înainte de constatarea efectuată de oricare dintre aceste autorități, indiferent dacă a avut loc înainte sau după plata contribuției publice;

(c)

cazurile care sunt depistate și corectate de autoritatea de management sau de autoritatea de certificare anterior includerii cheltuielilor în cauză într-o declarație de cheltuieli transmisă Comisiei.

În toate celelalte cazuri, în special în cele care preced un faliment sau în cazurile de suspiciuni de fraudă, neregulile detectate și măsurile de prevenire și de corecție aferente sunt raportate Comisiei.

În cazul în care sumele plătite în mod necuvenit unui beneficiar nu pot fi recuperate din cauza greșelii sau neglijenței unui stat membru, respectivul stat membru este responsabil de rambursarea sumelor în cauză către bugetul Uniunii. Statele membre pot decide să nu recupereze o sumă plătită în mod nejustificat dacă suma care trebuie recuperată de la beneficiar nu depășește 250 EUR în contribuție din fonduri, fără dobândă.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 de stabilire a normelor detaliate suplimentare privind criteriile de stabilire a neregulilor care trebuie raportate, a datelor care trebuie furnizate și privind condițiile și procedurile care trebuie aplicate pentru a stabili dacă sumele care nu pot fi recuperate sunt rambursate de către statele membre.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc frecvența raportărilor neregulilor și formatul raportărilor de utilizat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

(3)   Statele membre se asigură ca, până la 31 decembrie 2015 cel târziu, toate schimburile de informații între beneficiari și o autoritate de management, o autoritate de certificare, o autoritate de audit, precum și organismele intermediare să poată fi efectuate prin intermediul unor sisteme de schimb electronic de date.

Sistemele menționate în primul paragraf facilitează interoperabilitatea cu cadrele naționale și cel al Uniunii și permit beneficiarilor să prezinte într-o singură transmitere toate informațiile la care se face referire la primul alineat.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a normelor detaliate privind schimbul de informații în temeiul prezentului alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

(4)   Alineatul (3) nu se aplică FEPAM.

CAPITOLUL II

Autoritățile de management și control

Articolul 123

Desemnarea autorităților

(1)   Fiecare stat membru desemnează drept autoritate de management, pentru fiecare program operațional, o autoritate publică națională, regională sau locală sau un organism public național, regional sau local sau un organism privat. Aceeași autoritate de management poate fi desemnată pentru mai multe programe operaționale.

(2)   Statele membre desemnează drept autoritate de certificare, pentru fiecare program operațional, o autoritate publică națională, regională sau locală sau un organism public național, regional sau local, fără a aduce atingere alineatului (3). Aceeași autoritate de certificare poate fi desemnată pentru mai multe programe operaționale.

(3)   Statul membru poate desemna pentru un program operațional o autoritate de management, care este o autoritate publică sau un organism public, pentru a exercita, în plus, funcțiile autorității de certificare.

(4)   Statele membre desemnează drept autoritate de audit, pentru fiecare program operațional, o autoritate publică națională, regională sau locală sau un organism public național, regional sau local, independent(ă) din punct de vedere funcțional de autoritatea de management și de autoritatea de certificare. Aceeași autoritate de audit poate fi desemnată pentru mai multe programe operaționale.

(5)   Pentru fondurile care au legătură cu obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și pentru FEPAM, cu condiția respectării principiului separării funcțiilor, autoritatea de management, autoritatea de certificare, dacă este cazul, și autoritatea de audit pot face parte din același organism sau autoritate publică.

Cu toate acestea, atunci când cuantumul total al contribuției din partea fondurilor la un program operațional depășește 250 000 000 EUR sau cuantumul total al contribuției din partea FEPAM depășește 100 000 000 EUR, autoritatea de audit poate face parte din același organism sau autoritate publică din care face parte autoritatea de management în cazul în care, în conformitate cu dispozițiile aplicabile pentru perioada de programare anterioară, Comisia a informat statele membre, înainte de data adoptării programului operațional respectiv, că se poate baza în principal pe opinia sa de audit sau în cazul în care Comisia are certitudinea, pe baza experienței perioadei de programare precedente, că organizarea și responsabilitatea instituțională a autorității de audit oferă garanții adecvate în ceea ce privește fiabilitatea și independența sa funcțională.

(6)   Statul membru poate să desemneze unul sau mai multe organisme intermediare pentru a desfășura anumite sarcini ale autorității de management sau ale autorității de certificare, sub răspunderea autorității respective. Acordurile corespunzătoare între autoritatea de management sau autoritatea de certificare și organismele intermediare se înregistrează oficial, în scris.

(7)   Statul membru sau autoritatea de management poate încredința gestionarea unei părți a unui program operațional unui organism intermediar prin încheierea unui acord scris între organismul intermediar și statul membru sau autoritatea de management („acord global de grant”). Organismul intermediar furnizează garanții de solvabilitate și de competență în domeniul în cauză, precum și în materie de capacitate de gestiune administrativă și financiară a acestuia.

(8)   Statul membru poate desemna, la propria inițiativă, un organism de coordonare a cărui responsabilitate este de a asigura legătura cu Comisia și de a-i transmite acesteia informații, de a coordona activitățile celorlalte organisme desemnate relevante și de a promova aplicarea armonizată a dreptului aplicabil.

(9)   Statul membru stabilește în scris reguli care reglementează relațiile sale cu autoritățile de management, autoritățile de certificare și autoritățile de audit, relațiile între aceste autorități, precum și relațiile dintre aceste autorități și Comisie.

Articolul 124

Procedura de desemnare a autorității de management și a autorității de certificare

(1)   Statul membru informează Comisia cu privire la data și forma desemnării, care se efectuează la un nivel corespunzător, a autorității de management și, după caz, a autorității de certificare, înainte de transmiterea către Comisie a primei cereri de plată intermediară.

(2)   Desemnarea menționată la alineatul (1) se întemeiază pe un raport și un aviz din partea unui organism de audit independent care evaluează îndeplinirea de către autorități a criteriilor privind mediul de control intern, gestionarea riscurilor, activitățile de control și gestiune și monitorizarea prevăzute în anexa XIII. Organismul de audit independent este autoritatea de audit sau un organism de drept public sau de drept privat care dispune de capacitatea de audit necesară, fiind independent de autoritatea de management și, după caz, de autoritatea de certificare, și care își desfășoară activitatea ținând seama de standardele de audit recunoscute la nivel internațional. În cazul în care organismul de audit independent concluzionează că partea sistemului de gestiune și control referitoare la autoritatea de management sau la autoritatea de certificare este, în esență, identică cu cea din perioada de programare anterioară și că, pe baza activității de audit desfășurate în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 și Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului (38), există dovezi privind funcționarea eficace a acesteia în perioada respectivă, acesta poate conchide că criteriile aplicabile sunt îndeplinite, fără a desfășura o activitate de audit suplimentară.

(3)   Atunci când cuantumul total al contribuției din partea fondurilor pentru un program operațional depășește 250 000 000 EUR din partea FEPAM pentru un program operațional depășește 100 000 000 EUR, Comisia poate solicita, în termen de o lună de la notificarea desemnării menționate la alineatul (1), raportul și opinia organismului de audit independent menționat la alineatul (2) și descrierea funcțiilor și a procedurilor existente care vizează autoritatea de management sau, după caz, autoritatea de certificare. Comisia ia decizia de a solicita sau nu documentele respective pe baza evaluării riscurilor, ținând seama de informațiile privind modificările semnificative cu privire la funcțiile și procedurile autorității de management sau, după caz, ale autorității de certificare în comparație cu cele în vigoare pentru perioada de programare anterioară, precum și de dovezi relevante privind funcționarea eficace a acestora.

Comisia poate formula observații în termen de două luni de la primirea documentelor menționate în primul paragraf. Fără a aduce atingere articolului 83, examinarea documentelor respective nu întrerupe tratarea cererilor de plăți intermediare.

(4)   Atunci când cuantumul total al contribuției din partea fondurilor pentru un program operațional depășește 250 000 000 EUR sau din partea FEPAM pentru un program operațional depășește 100 000 000 EUR și există modificări importante ale funcțiilor și procedurilor autorității de management sau, după caz, ale autorității de certificare în comparație cu cele în vigoare în perioada de programare anterioară, statul membru poate să transmită Comisiei, din proprie inițiativă, documentele menționate la alineatul (3) în termen de două luni de la notificarea desemnării menționate la alineatul (1). Comisia face observații cu privire la documentele respective în termen de trei luni de la primirea acestora.

(5)   În cazul în care rezultatele auditului și ale controlului arată că autoritatea desemnată nu mai îndeplinește criteriile menționate la alineatul (2), statul membru stabilește, la un nivel corespunzător, în funcție de gravitatea problemei, o perioadă de probă în cursul căreia se adoptă măsurile de remediere necesare.

În cazul în care autoritatea desemnată nu implementează în perioada de probă stabilită de statul membru măsurile de remediere prevăzute, statul membru decide, la un nivel corespunzător, încetarea calității de autoritate desemnată a acesteia.

Statul membru informează Comisia fără întârziere atunci când o autoritate desemnată este supusă unei perioade de probă, oferind informații cu privire la respectiva perioadă de probă, atunci când perioada de probă se încheie în urma implementării măsurilor de remediere, precum și atunci când încetează calitatea de autoritate desemnată a unei autorități. Notificarea privind plasarea de către statul membru a unui organism desemnat într-o perioadă de probă, fără a aduce atingere aplicării articolului 83, nu întrerupe tratarea cererilor de plăți intermediare.

(6)   În cazul în care încetează calitatea de autoritate desemnată a unei autorități de management sau a unei autorități de certificare, statele membre desemnează, conform procedurii prevăzute la alineatul (2), un nou organism care, în urma desemnării, preia funcțiile autorității de management sau ale autorității de certificare și informează Comisia cu privire la aceasta.

(7)   Pentru a stabili condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind modelul pentru raportul și opinia organismului de audit independent, precum și descrierea funcțiilor și a procedurilor în vigoare care vizează autoritatea de management și, după caz, autoritatea de certificare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

Articolul 125

Funcțiile autorității de management

(1)   Autoritatea de management este responsabilă de gestionarea programului operațional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

(2)   În ceea ce privește gestionarea programului operațional, autoritatea de management:

(a)

sprijină activitatea comitetului de monitorizare menționat la articolul 47 și îi furnizează informațiile pe care le solicită pentru îndeplinirea sarcinilor sale, în special datele privind evoluția programului operațional în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale, date financiare și date referitoare la indicatori și la obiectivele de etapă;

(b)

întocmește și prezintă Comisiei, după aprobarea comitetului de monitorizare, raportul anual și raportul final de implementare menționate la articolul 50;

(c)

pune la dispoziția organismelor intermediare și a beneficiarilor informații relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin și implementarea operațiunilor, după caz;

(d)

instituie un sistem pentru a înregistra și stoca în format electronic datele referitoare la fiecare operațiune care sunt necesare pentru monitorizare, evaluare, gestiune financiară, verificare și audit, inclusiv datele privind participanții la operațiuni, după caz;

(e)

garantează că datele menționate la litera (d) sunt colectate, înregistrate și stocate în sistemul menționat la litera (d) și că datele privind indicatorii sunt defalcate în funcție de sex în cazurile în care defalcarea este cerută în anexele I și II la Regulamentul privind FSE.

(3)   În ceea ce privește selectarea operațiunilor, autoritatea de management:

(a)

elaborează și, după aprobare, aplică proceduri de selecție adecvate și criterii care:

(i)

asigură faptul că operațiunile contribuie la îndeplinirea obiectivelor specifice și a rezultatelor din cadrul priorității în cauză;

(ii)

sunt nediscriminatorii și transparente;

(iii)

iau în considerare principiile generale stabilite la articolele 7 și 8;

(b)

garantează că o operațiune selectată intră în domeniul de aplicare al fondului sau al fondurilor în cauză și poate fi încadrată într-o categorie de intervenție sau, în cazul FEPAM, într-o măsură identificată în prioritatea sau prioritățile programului operațional;

(c)

garantează că beneficiarului i se oferă un document care stabilește condițiile aplicabile contribuțiilor pentru fiecare operațiune, inclusiv cerințele specifice privind produsele sau serviciile care urmează a fi furnizate în cadrul operațiunii, planul de finanțare și data limită de execuție;

(d)

se asigură că beneficiarul are capacitatea administrativă, financiară și operațională pentru a îndeplini condițiile menționate la litera (c), înainte de aprobarea operațiunii;

(e)

se asigură că, în cazul în care operațiunea a început înainte de data de depunere a unei cereri pentru finanțare către autoritatea de management, legislația aplicabilă relevantă pentru operațiune a fost respectată;

(f)

se asigură că operațiunile selectate pentru contribuții din fonduri nu includ activități care au făcut parte dintr-o operațiune care a făcut sau ar fi trebuit să facă obiectul unei proceduri de recuperare în conformitate cu articolul 71 în urma transferului unei activități de producție în afara zonei vizate de program;

(g)

stabilește categoriile de intervenție sau, în cazul FEPAM, măsurile cărora se atribuie cheltuielile unei operațiuni.

(4)   În ceea ce privește gestiunea financiară și controlul programului operațional, autoritatea de management:

(a)

verifică furnizarea de produse și de servicii cofinanțate și faptul că cheltuielile declarate de beneficiari au fost plătite, precum și faptul că sunt în conformitate cu legislația aplicabilă, cu programul operațional și cu condițiile de acordare a contribuțiilor pentru operațiunea în cauză;

(b)

garantează că beneficiarii care participă la implementarea operațiunilor rambursate pe baza costurilor eligibile suportate în mod real dispun fie de un sistem contabil separat, fie de un cod contabil adecvat pentru toate tranzacțiile referitoare la o operațiune;

(c)

instituie măsuri eficace și proporționale de combatere a fraudelor, luând în considerare riscurile identificate;

(d)

stabilește proceduri pentru a se asigura de păstrarea tuturor documentelor privind cheltuielile și auditurile necesare pentru a se garanta o pistă de audit adecvată, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 72 litera (g);

(e)

întocmește declarația de gestiune și rezumatul anual menționate la articolul 59 alineatul (5) literele (a) și (b) din Regulamentul financiar.

Prin derogare de la primul paragraf litera (a), Regulamentul privind CTE poate stabili norme specifice pentru verificările aplicabile programelor de cooperare.

(5)   Verificările efectuate în temeiul alineatului (4) primul paragraf litera (a) includ următoarele proceduri:

(a)

verificări administrative referitoare la fiecare cerere de rambursare efectuată de beneficiar;

(b)

verificări la fața locului ale operațiunilor.

Frecvența și gradul de acoperire a verificărilor la fața locului sunt proporționale cu suma contribuției publice pentru o operațiune și cu nivelul de risc identificat prin astfel de verificări și prin audituri efectuate de către autoritatea de audit pentru sistemul de gestiune și control, în ansamblu.

(6)   Verificările la fața locului ale operațiunilor individuale în conformitate cu alineatul (5) primul paragraf litera (b) pot fi realizate pe baza unui eșantion.

(7)   În cazul în care autoritatea de management este de asemenea și beneficiar al programului operațional, modalitățile de verificare menționate la alineatul (4) primul paragraf litera (a) trebuie să asigure separarea adecvată a funcțiilor.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 149, de stabilire a normelor care specifică informațiile în raport cu datele care trebuie înregistrate și stocate sub formă electronică în cadrul sistemului de monitorizare creat în temeiul alineatului (2) litera (d) din prezentul articol.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a specificațiilor tehnice ale sistemului creat în temeiul alineatului (2) litera (d) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

(9)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 149, de stabilire a cerințelor minime detaliate pentru pista de audit menționată la alineatul (4) primul paragraf litera (d) din prezentul articol cu privire la evidențele contabile care trebuie ținute și la documentele justificative care trebuie păstrate de autoritatea de certificare, de autoritatea de management, de organismele intermediare și de beneficiari.

(10)   Pentru a stabili condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu privire la modelul pentru declarația de gestiune prevăzută la alineatul (4) primul paragraf litera (e) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

Articolul 126

Funcțiile autorității de certificare

Autoritatea de certificare a unui program operațional este însărcinată, în special, cu:

(a)

stabilirea și transmiterea cererilor de plată către Comisie, precum și cu certificarea faptului că acestea provin din sisteme contabile fiabile, se bazează pe documente justificative verificabile și au fost supuse unor verificări efectuate de autoritatea de management;

(b)

întocmirea conturilor menționate la articolul 59 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul financiar;

(c)

atestarea caracterului complet, a exactității și veridicității conturilor și a faptului că cheltuielile înscrise în conturi sunt în conformitate cu dreptul Uniunii aplicabil și au fost suportate în legătură cu operațiuni selectate în vederea finanțării în conformitate cu criteriile aplicabile programului operațional și sunt în conformitate cu legislația aplicabila;

(d)

garantarea faptului că există un sistem care înregistrează și stochează, în format electronic, evidențele contabile pentru fiecare operațiune, și care conține toate datele necesare pentru întocmirea conturilor și a cererilor de plată, inclusiv înregistrări ale sumelor care pot fi recuperate, ale sumelor recuperate și ale sumelor retrase în urma anulării integrale sau parțiale a contribuției pentru o operațiune sau pentru un program operațional;

(e)

garantarea faptului că, pentru întocmirea și prezentarea cererilor de plată, a primit informațiile adecvate din partea autorității de management privind procedurile urmate și verificările efectuate cu privire la cheltuieli;

(f)

luarea în considerare, la momentul stabilirii și depunerii cererilor de plată, a rezultatelor tuturor auditurilor desfășurate de către sau sub responsabilitatea autorității de audit;

(g)

ținerea în format electronic a evidențelor contabile privind cheltuielile declarate Comisiei și contribuția publică aferentă plătită către beneficiari;

(h)

ținerea contabilității sumelor care pot fi recuperate și a sumelor retrase în urma anulării integrale sau parțiale a contribuției pentru o operațiune. Garantarea faptului că sumele recuperate se varsă la bugetul Uniunii, înainte de încheierea programului operațional, prin deducerea acestora din declarația de cheltuieli ulterioară.

Articolul 127

Funcțiile autorității de audit

(1)   Autoritatea de audit se asigură că se efectuează audituri ale bunei funcționări a sistemului de gestiune și control din cadrul programului operațional și ale unui eșantion adecvat de operațiuni pe baza cheltuielilor declarate. Cheltuielile declarate sunt auditate pe baza unui eșantion reprezentativ și, ca regulă generală, a metodelor de eșantionare statistice.

Metoda de eșantionare nestatistică poate fi utilizată în funcție de aprecierea profesională a autorității de audit, în cazuri justificate în mod corespunzător, în conformitate cu standarde de audit acceptate la nivel internațional și, în orice caz, atunci când numărul operațiunilor pentru un exercițiu contabil este insuficient pentru a permite utilizarea unei metode statistice.

În astfel de cazuri, eșantionul este suficient de mare pentru a permite autorității de audit să elaboreze un aviz de audit valabil în conformitate cu articolul 59 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul financiar.

Metoda de eșantionare nestatistică acoperă minimum 5 % dintre operațiunile pentru care cheltuielile care au fost declarate Comisiei pe parcursul unui exercițiu contabil și 10 % dintre cheltuielile care au fost declarate Comisiei pe parcursul unui exercițiu contabil.

(2)   În cazul în care auditurile sunt efectuate de un alt organism decât autoritatea de audit, autoritatea de audit se asigură că acest organism dispune de independența funcțională necesară.

(3)   Autoritatea de audit se asigură că lucrările de audit respectă standardele de audit recunoscute la nivel internațional.

(4)   Autoritatea de audit stabilește, în termen de opt luni de la data adoptării unui program operațional, elaborarea unei strategii de audit pentru efectuarea auditurilor. Strategia de audit stabilește metodologia de audit, metoda de eșantionare pentru auditurile operațiunilor și planificarea auditurilor pentru exercițiul contabil în curs și pentru cei doi ani contabili ulteriori. Strategia de audit se actualizează în fiecare an începând din 2016 până la 2024, inclusiv. În cazul în care un sistem comun de gestiune și control se aplică la mai multe programe operaționale, poate fi pregătită o strategie de audit unică pentru programele operaționale în cauză. Autoritatea de audit prezintă Comisiei strategia de audit, la cerere.

(5)   Autoritatea de audit elaborează:

(a)

o opinie de audit în conformitate cu articolul 59 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul financiar;

(b)

un raport de control în care sunt precizate principalele rezultate ale auditurilor desfășurate în conformitate cu alineatul (1), inclusiv rezultatele cu privire la deficiențele constatate în sistemele de gestiune și control și măsurile corective propuse și implementate.

În cazul în care un sistem comun de gestiune și control se aplică la mai multe programe operaționale, informațiile menționate la primul paragraf litera (b) pot fi reluate într-un raport unic.

(6)   Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modelelor pentru strategia de audit, opinia de audit și raportul de control. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 150 alineatul (2).

(7)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 pentru a preciza sfera de aplicare și conținutul auditurilor operațiunilor și ale auditurilor conturilor, precum și metoda de selecție a eșantionului de operațiuni menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 149, pentru a stabili norme detaliate privind utilizarea datelor colectate cu ocazia auditurilor efectuate de funcționarii Comisiei sau de reprezentanții autorizați ai acesteia.

CAPITOLUL III

Cooperarea cu autoritățile de audit

Articolul 128

Cooperarea cu autoritățile de audit

(1)   Comisia cooperează cu autoritățile de audit în vederea coordonării planurilor și metodelor de audit ale acestora și a permiterii unui schimb imediat cu autoritățile respective de rezultate ale auditurilor efectuate cu privire la sistemele de gestiune și control.

(2)   Pentru a facilita cooperarea respectivă în cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități de audit, statul membru în cauză poate să desemneze un organism de coordonare.

(3)   Comisia, autoritățile de audit și orice organism de coordonare se reunesc în mod regulat și, de regulă, cel puțin o dată pe an, cu excepția cazului în care se convine altfel, pentru a examina raportul anual de control, opinia de audit și strategia de audit și pentru a face schimb de opinii cu privire la aspectele referitoare la îmbunătățirea sistemelor de gestiune și control.

TITLUL II

GESTIUNEA FINANCIARĂ, PREGĂTIREA, EXAMINAREA, ACCEPTAREA ȘI ÎNCHIDEREA CONTURILOR ȘI CORECȚIILE FINANCIARE

CAPITOLUL I

Gestiunea financiară

Articolul 129

Norme comune în materie de plăți

Statul membru se asigură că, până la data de încheiere a programului operațional, suma cheltuielilor publice plătite beneficiarilor este cel puțin egală cu contribuția din partea fondurilor acordată de Comisie statului membru.

Articolul 130

Norme comune în materie de calculare a plăților intermediare și de plată a soldului final

(1)   Comisia rambursează cu titlu de plăți intermediare 90 % din suma care rezultă din aplicarea ratei de cofinanțare pentru fiecare prioritate, stabilită în decizia de adoptare a programului operațional, la cheltuielile eligibile pentru prioritatea inclusă în cererea de plată. Comisia determină sumele restante de rambursat sub formă de plăți intermediare sau care trebuie recuperate în conformitate cu articolul 139.

(2)   Contribuția din partea fondurilor sau din partea FEPAM la o prioritate prin plăți intermediare și plata soldului final nu depășește:

(a)

cheltuielile publice eligibile indicate în cererea de plată pentru prioritate; sau

(b)

contribuția din partea fondurilor sau din partea FEPAM la prioritatea prevăzută în decizia Comisiei de aprobare a programului operațional.

Articolul 131

Cererile de plată

(1)   Cererile de plată includ, pentru fiecare prioritate:

(a)

cuantumul total al cheltuielilor eligibile suportate de beneficiari și plătite în cadrul implementării operațiunilor, astfel cum este înscris în sistemul contabil al autorității de certificare;

(b)

cuantumul total al cheltuielilor publice suportate în implementarea operațiunilor, astfel cum este înscris în sistemul contabil al autorității de certificare;

(2)   Cheltuielile eligibile incluse într-o cerere de plată sunt susținute prin facturi achitate sau documente contabile cu valoare de dovadă echivalentă, cu excepția formelor de asistență prevăzute la articolul 67 alineatul (1) primul paragraf literele (b), (c) și (d), articolul 68, articolul 69 alineatul (1) și articolul 109 din prezentul regulament, precum și la articolul 14 din Regulamentul privind FSE. În cazul acestor forme de asistență, sumele incluse într-o cerere de plată sunt costurile calculate pe baza aplicabilă.

(3)   În cazul schemelor de ajutor în temeiul articolului 107 din TFUE, contribuția publică aferentă cheltuielilor incluse într-o cerere de plată va fi fost achitată beneficiarilor de către organismul care acordă ajutorul.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul ajutorului de stat, cererea de plată poate include avansuri achitate beneficiarului de către organismul care acordă ajutorul în următoarele condiții cumulative:

(a)

avansurile respective să facă obiectul unei garanții oferite de o bancă sau de altă instituție financiară stabilită în statul membru sau să fie acoperite de o facilitate oferită ca garanție de o entitate publică sau de statul membru;

(b)

avansurile respective să nu depășească 40 % din valoarea totală a ajutorului care trebuie acordat unui beneficiar pentru o anumită operațiune;

(c)

avansurile respective să fie acoperite de cheltuielile achitate de beneficiari în procesul de punere în practică a operațiunii și sprijinite prin facturi achitate sau documente contabile cu valoare justificativă echivalentă în termen de cel mult trei ani de la sfârșitul anului plății avansului sau cel târziu la 31 decembrie 2023, oricare dintre aceste date este mai apropiată, în caz contrar următoarea cerere de plată fiind corectată în consecință.

(5)   Fiecare cerere de plată care include avansuri de tipul celor menționate la alineatul (4) prezintă separat suma totală achitată din programul operațional sub formă de avans, suma care a fost acoperită prin cheltuielile achitate de beneficiari în termen de trei ani de la plata avansului, în conformitate cu alineatul (4) litera (c), precum și suma care nu a fost acoperită prin cheltuielile achitate de beneficiari și pentru care nu s-a încheiat încă intervalul de trei ani.

(6)   Pentru a stabili condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modelului pentru cererile de plată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

Articolul 132

Plățile către beneficiari

(1)   Sub rezerva disponibilității fondurilor din prefinanțarea inițială și anuală și plățile intermediare, autoritatea de management să asigură că beneficiarul primește valoarea totală a cheltuielilor publice eligibile datorate în întregime și cel târziu la 90 de zile de la data depunerii cererii de plată de către beneficiar.

Nu se procedează la niciun fel de deducere sau reținere și nici la vreun fel de taxă specifică sau cu efect echivalent care ar reduce sumele datorate beneficiarilor.

(2)   Termenul de plată menționat la alineatul (1) poate fi întrerupt de autoritatea de management în oricare dintre următoarele cazuri justificate corespunzător:

(a)

suma corespunzătoare cererii de plată nu este scadentă sau nu au fost furnizate documentele justificative aferente, inclusiv cele necesare pentru verificările gestiunii prevăzute la articolul 125 alineatul (4) primul paragraf litera (a);

(b)

a fost demarată o investigație în legătură cu o posibilă neregulă ce afectează cheltuielile în cauză.

Beneficiarul în cauză este informat în scris cu privire la întrerupere și motivele acesteia.

Articolul 133

Folosirea monedei euro

(1)   Statele membre care nu au adoptat moneda euro la data înaintării cererii de plată transformă în euro sumele cheltuielilor suportate în monedă națională. Sumele respective se convertesc în euro pe baza cursului de schimb contabil lunar al Comisiei valabil pe parcursul lunii în care s-au înregistrat cheltuielile respective în conturile autorității de certificare a programului operațional în cauză. Cursul de schimb se publică pe cale electronică de către Comisie în fiecare lună.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), Regulamentul privind CTE poate stabili norme specifice privind momentul conversiei în euro.

(3)   Atunci când euro devine moneda unui stat membru, procedura de conversie stabilită la alineatul (1) continuă să se aplice tuturor cheltuielilor înregistrate în contabilitate de către autoritatea de certificare înainte de data intrării în vigoare a cursului de schimb fix dintre moneda națională și euro.

Articolul 134

Plata prefinanțărilor

(1)   Suma prefinanțării inițiale este plătită în tranșe după cum urmează:

(a)

în 2014: 1 % din cuantumul contribuției din partea fondurilor pentru întreaga perioadă de programare pentru programul operațional sau 1,5 % din cuantumul contribuției din partea fondurilor și FEPAM pentru întreaga perioadă de programare pentru programul operațional atunci când un stat membru primește asistență financiară începând cu 2010 în conformitate cu articolele 122 și 143 din TFUE sau din partea Facilității europene de stabilitate financiară (FESF), ori primește asistență financiară la 31 decembrie 2013 în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE;

(b)

în 2015: 1 % din cuantumul contribuției din partea fondurilor pentru întreaga perioadă de programare pentru programul operațional sau 1,5 % din cuantumul contribuției din partea fondurilor și FEPAM pentru întreaga perioadă de programare pentru programul operațional atunci când un stat membru primește asistență financiară începând cu 2010 în conformitate cu articolele 122 și 143 din TFUE sau din partea FESF, ori primește asistență financiară la 31 decembrie 2014 în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE;

(c)

în 2016: 1 % din cuantumul sprijinului din partea fondurilor și din partea FEPAM pentru toată perioada de programare pentru programul operațional.

În cazul în care un program este adoptat în 2015 sau mai târziu, primele tranșe urmează a fi plătite în anul adoptării.

(2)   O sumă anuală de prefinanțare se plătește înainte de data de 1 iulie a anilor 2016 - 2023. Aceasta va reprezenta un procent din cuantumul contribuției din partea fondurilor și din partea FEPAM pentru toată perioada de programare, pentru programul operațional, după cum urmează:

2016: 2 %

2017: 2,625 %

2018: 2,75 %

2019: 2,875 %

2020 - 2023: 3 %.

(3)   Atunci când se calculează cuantumul prefinanțării inițiale menționat la alineatul 1, cuantumul sprijinului pentru întreaga perioadă de programare nu include sumele din rezerva de performanță care au fost alocate inițial programului operațional.

Atunci când se calculează cuantumul prefinanțării anuale menționate la alineatul (2) până în 2020 inclusiv, cuantumul sprijinului pentru întreaga perioadă de programare nu include sumele din rezerva de performanță care au fost alocate inițial programului operațional.

Articolul 135

Termenele limită de prezentare a cererilor de plată intermediară și pentru plata acestora

(1)   Autoritatea de certificare trimite periodic o cerere de plată intermediară în conformitate cu articolul 131 alineatul (1), care să acopere sumele înscrise în sistemul său contabil în exercițiul contabil. Cu toate acestea, este posibil ca, atunci când consideră că este necesar, autoritatea de certificare să includă astfel de sume în cererile de plată înaintate în anii contabili ulteriori.

(2)   Autoritatea de certificare depune cererea finală pentru o plată intermediară până la data de 31 iulie consecutivă încheierii exercițiului contabil precedent și, în orice caz, înainte de depunerea primei cereri de plată intermediară pentru următorul exercițiu contabil.

(3)   Prima cerere de plată intermediară nu se transmite înaintea notificării Comisiei cu privire la desemnarea autorităților de management și de certificare în conformitate cu articolul 124.

(4)   Plățile intermediare nu se efectuează pentru un program operațional decât în cazul în care raportul anual de implementare nu a fost trimis Comisiei, în conformitate cu normele specifice fondurilor.

(5)   Sub rezerva disponibilității fondurilor, Comisia efectuează plata intermediară în termen de cel mult 60 de zile de la data la care o cerere de plată este înregistrată de Comisie.

Articolul 136

Dezangajarea

(1)   Comisia dezangajează orice parte din suma aferentă unui program operațional, care nu a fost utilizată pentru prefinanțarea inițială și anuală și pentru plăți intermediare până la data de 31 decembrie a celui de-al treilea exercițiu financiar care urmează anului angajamentului bugetar în cadrul programului operațional sau pentru care nicio cerere de plată redactată în conformitate cu articolul 131 nu s-a transmis în conformitate cu articolul 135.

(2)   Partea de angajamente rămase deschise la 31 decembrie 2023 se dezangajează în cazul în care Comisia nu a primit niciunul dintre documentele prevăzute la articolul 141 alineatul (1) până la termenul-limită stabilit la articolul 141 alineatul (1).

CAPITOLUL II

Pregătirea, examinarea, și acceptarea conturilor, închiderea programelor operaționale și suspendarea plăților

Secțiunea I

Pregătirea, examinarea și acceptarea conturilor

Articolul 137

Pregătirea conturilor

(1)   Conturile menționate la articolul 59 alineatul (5) litera (a) din Regulamentul financiar se prezintă Comisiei pentru fiecare program operațional. Conturile acoperă exercițiul contabil și includ la nivelul fiecărei axe prioritare și, după caz, la nivelul fiecărui fond și al fiecărei categorii de regiuni:

(a)

cuantumul total al cheltuielilor eligibile care au fost înregistrate în sistemele contabile ale autorității de certificare care au fost incluse în cererile de plată adresate Comisiei în conformitate cu articolul 131 și articolul 135 alineatul (2) până la data de 31 iulie care urmează sfârșitului exercițiului contabil, suma totală a cheltuielilor publice corespondente efectuate în cursul implementării operațiunilor și suma totală a plăților corespunzătoare efectuate către beneficiari în temeiul articolului 132 alineatul (1);

(b)

sumele retrase și recuperate pe parcursul exercițiului contabil, sumele care urmează a fi recuperate la sfârșitul exercițiului contabil, sumele recuperate în temeiul articolului 71, precum și sumele nerecuperabile;

(c)

cuantumurile prefinanțării plătite către instrumentele financiare în temeiul articolului 41 alineatul (1) și avansurile de ajutoare de stat menționate la articolul 131 alineatul (4);

(d)

pentru fiecare prioritate, o reconciliere între cheltuielile declarate în conformitate cu litera (a) și cheltuielile declarate pentru același exercițiu contabil în cererile de plată, însoțită de o explicație a oricăror diferențe.

(2)   În cazul în care cheltuielile incluse anterior într-o cerere de plată intermediară pentru exercițiul contabil sunt excluse din conturile sale de către un stat membru datorită unei evaluări în curs de desfășurare a legalității și a regularității respectivelor cheltuieli, oricare din acele cheltuieli sau toate acele cheltuieli care se dovedesc ulterior a fi legale și regulamentare pot fi incluse într-o cerere de plată intermediară legată de anii contabili ulteriori.

(3)   Pentru a stabili condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea modelului pentru conturi menționat în prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 150 alineatul (3).

Articolul 138

Transmiterea informațiilor

Pentru fiecare an începând din 2016 până în 2025 inclusiv, statele membre prezintă, în termenul stabilit la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar, documentele menționate în acel articol, și anume:

(a)

conturile menționate la articolul 137 alineatul (1) din prezentul regulament pentru exercițiul contabil precedent;

(b)

declarația de management și raportul anual de sinteză menționate la articolul 125 alineatul (4) primul paragraf litera (e) din prezentul regulament pentru exercițiul contabil precedent;

(c)

opinia de audit și raportul de control menționate la articolul 127 alineatul (5) primul paragraf literele (a) și (b) din prezentul regulament pentru exercițiul contabil precedent.

Articolul 139

Examinarea și acceptarea conturilor

(1)   Comisia examinează documentele prezentate de statul membru în temeiul articolului 138. La cererea Comisiei, statul membru oferă toate informațiile suplimentare necesare pentru a permite Comisiei să stabilească dacă respectivele conturi sunt complete, exacte și corecte, în termenul stabilit la articolul 84.

(2)   Comisia acceptă conturile în cazul în care este în măsură să conchidă că acestea sunt complete, exacte și corecte. Comisia ajunge la o astfel de concluzie în situația în care autoritatea de audit a prezentat o opinie de audit fără rezerve cu privire la integralitatea, exactitatea și veridicitatea conturilor, cu excepția cazului în care Comisia are dovezi concrete ale faptului că opinia de audit referitoare la conturi nu este fiabilă.

(3)   Comisia informează statul membru vizat în termenul stabilit la articolul 84 dacă este sau nu este în măsură să accepte conturile.

(4)   Dacă, din motive ce pot fi atribuite statelor membre, Comisia nu este în măsură să accepte conturile până la termenul stabilit la articolul 84, Comisia notifică statelor membre acest lucru, precizând motivele în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol și acțiunile care trebuie întreprinse, precum și termenul de finalizare a acestora. La sfârșitul termenului de finalizare a acțiunilor în cauză, Comisia informează statul membru dacă este sau nu în măsură să accepte conturile.

(5)   Chestiunile legate de legalitatea și de regularitatea tranzacțiilor subiacente privind cheltuielile înregistrate în conturi nu se iau în considerare în vederea acceptării conturilor de către Comisie. Procedura de examinare și acceptare a conturilor nu întrerupe prelucrarea cererilor de plăți intermediare și nu duce la suspendarea plăților, fără a aduce atingere articolelor 83 și 142.

(6)   Pe baza conturilor acceptate, Comisia calculează suma exigibilă din partea fondurilor și a FEPAM pentru exercițiul contabil și ajustările care decurg de aici în raport cu plățile efectuate către statul membru respectiv. Comisia ia în considerare:

(a)

sumele înscrise în conturile prevăzute la articolul 137 alineatul (1) litera (a) și la care se aplică rata de cofinanțare pentru fiecare axă prioritară;

(b)

suma totală a plăților efectuate de Comisie în timpul exercițiului contabil în cauză, constând din:

(i)

suma de plăți intermediare plătite de către Comisie în conformitate cu articolul 130 alineatul (1) și cu articolul 24; și

(ii)

suma prefinanțării plătite anual în temeiul articolului 134 alineatul (2).

(7)   După realizarea calculării menționate la alineatul (6), Comisia închide prefinanțarea anuală respectivă și plătește eventualele sume suplimentare datorate în termen de 30 de zile de la acceptarea conturilor. În cazul în care există o sumă de recuperat din partea statului membru, aceasta face obiectul unui ordin de recuperare emis de Comisie, care se execută, atunci când este posibil, prin compensare cu sumele datorate statului membru în contul plăților ulterioare către același program operațional. O astfel de recuperare nu constituie o corecție financiară și nu reduce sprijinul acordat programului operațional din partea fondurilor. Suma recuperată constituie venituri alocate în conformitate cu articolul 177 alineatul (3) din Regulamentul financiar.

(8)   În cazul în care, după aplicarea procedurii prevăzute la alineatul (4), Comisia nu este în măsură să accepte conturile, Comisia stabilește, pe baza informațiilor disponibile și în conformitate cu alineatul (6), suma exigibilă din partea fondurilor pentru exercițiul contabil și informează statul membru în cauză în acest sens. În cazul în care statul membru notifică Comisia cu privire la acordul său în termen de două luni de la transmiterea informațiilor din partea Comisiei, se aplică alineatul (7). În lipsa acestui acord, Comisia adoptă o decizie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în care stabilește suma exigibilă din partea fondurilor pentru exercițiul contabil. O astfel de decizie nu constituie o corecție financiară și nu reduce sprijinul acordat programului operațional din partea fondurilor. Pe baza deciziei respective, Comisia aplică ajustările plăților efectuate către statele membre în conformitate cu alineatul (7).

(9)   Acceptarea conturilor de către Comisie sau decizia Comisiei în temeiul alineatului (8) al prezentului articol nu aduc atingere aplicării de corecții în temeiul articolelor 144 și 145.

(10)   Statul membru poate înlocui sumele afectate de nereguli depistate după depunerea conturilor, prin efectuarea de ajustări corespunzătoare în conturile aferente exercițiului contabil în care se depistează neregula, fără a aduce atingere articolelor 144 și 145.

Articolul 140

Disponibilitatea documentelor

(1)   Fără a aduce atingere normelor aplicabile în materie de ajutoare de stat, autoritatea de management se asigură că toate documentele justificative privind cheltuielile sprijinite din fonduri sau privind operațiunile pentru care cheltuielile totale eligibile se cifrează la mai puțin de 1 000 000 EUR sunt puse la dispoziția Comisiei și a Curții de Conturi Europene, la cerere, pe o perioadă de trei ani începând cu data de 31 decembrie de după data depunerii conturilor în care sunt incluse cheltuielile aferente operațiunii respective.

În cazul operațiunilor altele decât cele menționate la primul paragraf, toate documentele justificative sunt puse la dispoziție pe o perioadă de doi ani începând cu data de 31 decembrie de după data depunerii conturilor în care sunt incluse cheltuielile finale aferente operațiunii încheiate.

O autoritate de management poate decide să aplice în cazul operațiunilor cu cheltuieli eligibile totale mai mici de 1 000 000 EUR regula menționată la al doilea paragraf.

Perioada menționată la primul paragraf se întrerupe fie în cazul unor proceduri judiciare, fie în urma unei cereri motivate temeinic din partea Comisiei.

(2)   Autoritatea de management informează beneficiarii cu privire la data la care începe perioada menționată la alineatul (1).

(3)   Documentele se păstrează fie ca originale, fie sub formă de copii conforme cu originalele, pe suporturi de date acceptate de comun acord, inclusiv versiuni electronice ale documentelor originale sau documente existente numai în versiune electronică.

(4)   Documentele sunt păstrate într-o formă care să permită identificarea datelor pentru o perioadă de timp care nu depășește durata necesară scopurilor pentru care au fost colectate datele sau pentru care acestea sunt ulterior prelucrate.

(5)   Procedura de certificare a conformității cu documentul original a documentelor stocate pe suporturi de date comun acceptate este stabilită de autoritățile naționale și urmărește să garanteze faptul că versiunile deținute respectă cerințele juridice naționale și sunt fiabile pentru efectuarea controalelor de audit.

(6)   Atunci când documentele există exclusiv în formă electronică, sistemele electronice utilizate îndeplinesc standarde de securitate acceptate care garantează faptul că documentele deținute respectă cerințele juridice naționale și sunt fiabile pentru efectuarea controalelor de audit.

Secțiunea II

Încheierea programelor operaționale

Articolul 141

Depunerea documentelor de încheiere și plata soldului final

(1)   În plus față de documentele menționate la articolul 138, pentru exercițiul contabil final de la 1 iulie 2013 la 30 iunie 2024, statele membre prezintă un raport final de implementare pentru programul operațional sau ultimul raport anual de implementare pentru programul operațional sprijinit de FEPAM.

(2)   Soldul final se plătește cel târziu la trei luni după data acceptării conturilor din ultimul exercițiu contabil sau o lună după data de acceptare a raportului final de implementare, în cazul în care această dată este ulterioară.

Secțiunea III

Suspendarea plăților

Articolul 142

Suspendarea plăților

(1)   Toate sau o parte din plățile intermediare la nivelul priorităților sau al programelor operaționale pot fi suspendate de către Comisie, dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

(a)

există o deficiență semnificativă în funcționarea eficace a sistemului de gestiune și control al programului operațional, care pune în pericol contribuția Uniunii la programul operațional și pentru care nu au fost luate măsuri de corecție;

(b)

cheltuielile dintr-o declarație de cheltuieli sunt legate de o neregulă care are consecințe financiare grave și care nu a fost corectată;

(c)

statul membru nu a reușit să ia măsurile necesare pentru remedierea situației care a dat naștere la o întrerupere în temeiul articolului 83;

(d)

există o deficiență semnificativă în ceea ce privește calitatea și fiabilitatea sistemului de monitorizare sau a datelor privind indicatorii comuni și specifici;

(e)

nu sunt întreprinse măsuri pentru îndeplinirea unei condiționalități ex ante sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 19;

(f)

există dovezi care rezultă dintr-o analiză a performanței pentru o prioritate că a eșuat în mod grav atingerea obiectivelor de etapă referitoare la acea prioritate privind indicatorii financiari, indicatorii de realizare și etapele principale de implementare stabilite în cadrul de performanță, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 22.

Normele specifice fondurilor pentru FEPAM pot stabili temeiuri specifice pentru suspendarea plăților, legate de nerespectarea normelor aplicabile în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, care trebuie să fie proporționale, având în vedere natura, gravitatea, durata și recurența nerespectării.

(2)   Comisia poate decide, prin intermediul actelor de punere în aplicare, să suspende unele sau toate plățile intermediare, după ce a acordat statului membru posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

(3)   Comisia încetează suspendarea plăților intermediare parțiale sau totale atunci când statul membru a luat măsurile necesare pentru a permite încetarea suspendării.

CAPITOLUL III

Corecțiile financiare

Secțiunea I

Corecții financiare efectuate de statele membre

Articolul 143

Corecții financiare efectuate de statele membre

(1)   Statele membre sunt în primul rând responsabile pentru investigarea neregulilor și pentru efectuarea corecțiilor financiare necesare, precum și pentru recuperarea creditelor. În cazul unei nereguli sistemice, statul membru își extinde investigațiile la toate operațiunile care ar putea fi afectate.

(2)   Statele membre efectuează corecțiile financiare necesare pentru neregulile individuale sau sistemice constatate în operațiuni sau în programele operaționale. Corecțiile financiare constau în anularea totală sau parțială a contribuției publice la un program operațional sau la o operațiune. Statul membru ține seama de natura și de gravitatea neregulilor și a pierderii financiare care rezultă pentru fonduri sau pentru FEPAM și aplică o corecție proporțională. Corecțiile financiare sunt înregistrate în conturi de către autoritatea de management pentru exercițiul contabil în care este decisă anularea.

(3)   Contribuția din partea fondurilor sau din partea FEPAM anulată în conformitate cu alineatul (2) poate fi reutilizată de către statul membru în programul operațional în cauză, sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (4).

(4)   Contribuția anulată în conformitate cu alineatul (2) nu poate fi reutilizată pentru o operațiune care face obiectul corecției și, în cazul în care este efectuată o corecție financiară pentru o neregulă sistemică, contribuția nu se poate utiliza pentru nicio operațiune afectată de nereguli sistemice.

(5)   Normele specifice fondurilor pentru FEPAM pot stabili temeiuri specifice pentru corecții financiare realizate de statele membre, legate de nerespectarea normelor aplicabile în temeiul politicii comune în domeniul pescuitului, care trebuie să fie proporționale, având în vedere natura, gravitatea, durata și recurența nerespectării.

Secțiunea II

Corecții financiare realizate de comisie

Articolul 144

Criterii ale corecțiilor financiare

(1)   Comisia efectuează corecțiile financiare prin intermediul actelor de punere în aplicare, prin anularea, integrală sau parțială, a contribuției UE la un program operațional în conformitate cu articolul 85, în cazul în care, după efectuarea examinărilor necesare, ajunge la concluzia că:

(a)

există o deficiență semnificativă în funcționarea eficace a sistemului de gestiune și control al programului operațional, aceasta punând în pericol contribuția din partea Uniunii care a fost deja acordată pentru programul operațional;

(b)

un stat membru nu s-a achitat de obligațiile sale în temeiul articolului 143 înaintea deschiderii procedurii de corecție în temeiul prezentului alineat;

(c)

cheltuielile conținute într-o declarație de cheltuieli prezintă nereguli și nu au fost corectate de statul membru înainte de deschiderea procedurii de corecție în temeiul prezentului alineat.

Comisia își întemeiază deciziile privind corecțiile financiare pe cazurile individuale de nereguli identificate și ține seama de situația în care o neregulă este sistemică. În cazul în care nu este posibil să se cuantifice cu exactitate valoarea cheltuielilor care prezintă nereguli și care au fost imputate fondurilor sau FEPAM, Comisia aplică o corecție financiară forfetară sau extrapolată.

(2)   Comisia, în cazul în care decide asupra unei corecții, în conformitate cu alineatul (1), respectă principiul proporționalității, ținând seama de natura și de gravitatea neregulii, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale deficiențelor din sistemele de gestiune și control constatate în cazul programului operațional.

(3)   În cazul în care Comisia își întemeiază poziția pe rapoarte efectuate de alți auditori decât cei ai serviciilor sale, aceasta trage propriile sale concluzii în ceea ce privește consecințele financiare, după examinarea măsurilor luate de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 143 alineatul (2), a notificărilor trimise în temeiul articolului 122 alineatul (3), precum și a răspunsurilor din partea statului membru.

(4)   În conformitate cu articolul 22 alineatul (7), în cazul în care Comisia, pe baza examinării raportului final de implementare a programului operațional pentru fonduri sau ultimul raport anual de implementare pentru FEPAM, stabilește existența unui eșec grav în atingerea țintelor stabilite în cadrul de performanță, aceasta poate aplica unele corecții financiare în ceea ce privește prioritățile în cauză, prin intermediul actelor de punere în aplicare.

(5)   În cazul în care un stat membru nu își respectă obligațiile în temeiul articolului 95, Comisia poate să efectueze, în funcție de gradul de nerespectare a obligațiilor respective, o corecție financiară prin anularea totală sau parțială a contribuției din fondurile structurale în favoarea statului membru în cauză.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 149 pentru stabilirea unor norme detaliate privind criteriile pentru stabilirea deficiențelor semnificative în funcționarea eficace a sistemelor de gestiune și control, inclusiv principalele tipuri de astfel de deficiențe, criteriile de determinare a nivelului corecției financiare care trebuie aplicată și criteriile de aplicare a unor corecții financiare forfetare sau extrapolate.

(7)   Normele specifice fondurilor pentru FEPAM pot stabili temeiuri specifice pentru procedurile de corecție financiară aplicate de Comisie legate de nerespectarea normelor aplicabile în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, care trebuie să fie proporționale, ținând seama de natura, gravitatea, durata și recurența nerespectării.

Articolul 145

Procedură

(1)   Înainte de a lua o decizie privind o corecție financiară, Comisia deschide procedura prin informarea statului membru cu privire la concluziile sale provizorii, cerând statului membru să-și prezinte observațiile în termen de două luni.

(2)   În cazul în care Comisia propune o corecție financiară pe baza unei extrapolări sau a unei rate forfetare, statul membru are posibilitatea să demonstreze, prin examinarea documentelor în cauză, că nivelul real al neregulii este mai mic decât cel din evaluarea Comisiei. De comun acord cu Comisia, statul membru poate limita sfera de cuprindere a acestei examinări la o proporție corespunzătore sau la un eșantion adecvat din respectiva documentație. Cu excepția cazurilor justificate corespunzător, termenul acordat pentru această examinare nu depășește o perioadă suplimentară de două luni după termenul de două luni menționat la alineatul (1).

(3)   Comisia ia în considerare orice probă prezentată de statul membru în termenele prevăzute la alineatele (1) și (2).

(4)   În cazul în care nu acceptă concluziile provizorii ale Comisiei, statul membru este invitat de Comisie să participe la o audiere cu scopul de a se garanta că toate informațiile și observațiile relevante sunt disponibile și stau la baza concluziilor Comisiei privind aplicarea corecției financiare.

(5)   În cazul unui acord, fără a aduce atingere alineatului (6) din prezentul articol, statul membru poate reutiliza fondurile respective în conformitate cu articolul 143 alineatul (3).

(6)   În scopul aplicării corecțiilor financiare, Comisia ia o decizie, prin acte de punere în aplicare, în termen de șase luni de la data audierii sau de la data primirii informațiilor suplimentare, în cazul în care statul membru este de acord să prezinte astfel de informații suplimentare în urma audierii. Comisia ține cont de toate informațiile și observațiile prezentate pe parcursul procedurii. În cazul în care nu are loc nicio audiere, perioada de șase luni începe la două luni după data trimiterii de către Comisie a scrisorii de invitație la audiere.

(7)   În cazul în care Comisia, în exercitarea responsabilităților ce îi revin conform articolului 75, sau Curtea de Conturi Europeană detectează nereguli care demonstrează existența unei deficiențe semnificative în funcționarea sistemelor de gestiune și control, corecția financiară aferentă reduce contribuția din partea fondurilor la programul operațional.

Primul paragraf nu se aplică în cazul unei deficiențe semnificative în funcționarea eficace a unui sistem de gestiune și control care, înainte de a fi detectată de Comisie sau de Curtea de Conturi Europeană:

(a)

a fost identificată în declarația de management, raportul anual de control sau opinia de audit prezentată Comisiei în conformitate cu articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar sau în alte rapoarte de audit ale autorității de audit prezentate Comisiei și au fost luate măsuri adecvate; sau

(b)

a făcut obiectul unor măsuri adecvate de remediere aplicate de statul membru.

Evaluarea deficiențelor semnificative în funcționarea eficace a unui sistem de gestiune și control se bazează pe legislația aplicabilă în momentul în care au fost depuse declarațiile de management, rapoartele anuale de control și opiniile de audit relevante.

Atunci când decide asupra unei corecții financiare, Comisia:

(a)

respectă principiul proporționalității, ținând seama de natura și gravitatea deficienței semnificative în funcționarea eficace a unui sistem de gestiune și control și de implicațiile ei pentru bugetul Uniunii;

(b)

pentru aplicarea unei corecții forfetare sau extrapolate, exclude cheltuielile neconforme detectate anterior de statul membru care au făcut obiectul unor ajustări în conturi în conformitate cu articolul 139 alineatul (10) și cheltuielile supuse unei evaluări în curs privind legalitatea și regularitatea lor în conformitate cu articolul 137 alineatul (2);

(c)

ține seama de corecțiile forfetare sau extrapolate aplicate cheltuielilor de statele membre pentru alte deficiențe semnificative atunci când determină riscul rezidual pentru bugetul Uniunii.

(8)   Normele specifice fondurilor pentru FEPAM pot stabili norme de procedură suplimentare pentru corecțiile financiare menționate în articolul 144 alineatul (7).

Articolul 146

Obligațiile statelor membre

Aplicarea unei corecții financiare de către Comisie nu aduce atingere obligației statului membru respectiv de a trece la recuperări, în temeiul articolului 143 alineatul (2) din prezentul regulament și de a recupera ajutorul de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (39).

Articolul 147

Rambursarea

(1)   Orice sumă care trebuie restituită către bugetul Uniunii este plătită înainte de scadența indicată în ordinul de recuperare întocmit în conformitate cu articolul 73 din Regulamentul financiar. Data scadenței este ultima zi a celei de-a doua luni următoare lunii în care a fost emis ordinul.

(2)   Orice întârziere a rambursării face obiectul plății unor dobânzi de întârziere, de la scadență până la data rambursării efective. Rata acestor penalități este cu un punct procentual și jumătate mai mare decât rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare în prima zi lucrătoare din luna în care este cuprinsă data scadenței.

TITLUL III

CONTROLUL PROPORȚIONAL AL PROGRAMELOR OPERAȚIONALE

Articolul 148

Controlul proporțional al programelor operaționale

(1)   Operațiunile pentru care totalul cheltuielilor eligibile nu depășește 200 000 EUR pentru FEDR și Fondul de coeziune, 150 000 EUR pentru FSE sau 100 000 EUR pentru FEPAM nu sunt supuse la mai mult de un audit efectuat de autoritatea de audit sau de către Comisie înainte de prezentarea conturilor pentru exercițiul contabil în care au fost înregistrate cheltuielile finale ale operațiunii finalizate. Alte operațiuni nu sunt supuse la mai mult de un audit pe exercițiu contabil de către autoritatea de audit sau de către Comisie înainte de prezentarea conturilor pentru exercițiul contabil în care au fost înregistrate cheltuielile finale ale operațiunii finalizate. Operațiunile nu sunt supuse niciunui audit efectuat de Comisie sau de autoritatea de audit într-un anumit exercițiu dacă în exercițiul respectiv s-a efectuat deja un audit de către Curtea de Conturi Europeană, cu condiția ca rezultatele activității de audit realizate de Curtea de Conturi Europeană cu privire la operațiunile respective să poată fi utilizate de autoritatea de audit sau de Comisie pentru a-și îndeplini sarcinile care le revin.

(2)   Pentru programele operaționale pentru care opinia celui mai recent audit indică faptul că nu există deficiențe semnificative, Comisia poate conveni cu autoritatea de audit, în cadrul reuniunii menționate la articolul 128 alineatul (3), că nivelul activității de audit necesare poate fi redus, astfel încât acesta să fie proporțional cu riscul determinat. În astfel de cazuri, Comisia nu efectuează propriile sale controale la fața locului decât în cazul în care există probe care sugerează deficiențe în sistemul de gestiune și control care afectează cheltuielile declarate Comisiei în exercițiul contabil pentru care conturile au fost acceptate de Comisie.

(3)   Pentru programele operaționale în cazul cărora Comisia ajunge la concluzia că se poate baza pe opinia autorității de audit, aceasta poate conveni cu autoritatea de audit să limiteze auditurile Comisiei la fața locului la auditarea activității autorității de audit, cu excepția cazului în care există dovezi ale unor deficiențe în activitatea autorității de audit într-un exercițiu contabil pentru care conturile au fost acceptate de Comisie.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (1), autoritatea de audit și Comisia pot efectua audituri ale operațiunilor în cazul în care o evaluare a riscurilor sau un audit al Curții de Conturi Europene detectează un anumit risc de nereguli sau de fraudă, în cazul existenței unor dovezi ale unor deficiențe semnificative în funcționarea eficace a sistemului de gestiune și control al programului operațional în cauză și în perioada menționată la articolul 140 alineatul (1). Pentru a evalua activitatea unei autorități de audit, Comisia poate verifica pista de audit a autorității de audit sau poate lua parte la auditurile la fața locului ale autorității de audit și poate efectua audituri ale operațiunilor atunci când acest lucru este necesar, în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internațional, pentru a obține asigurări cu privire la funcționarea eficace a autorității de audit.

PARTEA A CINCEA

DELEGAREA DE COMPETENȚE, DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE ȘI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

CAPITOLUL I

Delegarea de competențe și dispoziții de punere în aplicare

Articolul 149

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (3), articolul 12 al doilea paragraf, articolul 22 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolul 37 alineatul (13), articolul 38 alineatul (4) al treilea paragraf, articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 42 alineatul (6), articolul 61 alineatul (3) al doilea, al treilea, al patrulea și al șaptelea paragraf, articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (4), articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 101 al patrulea paragraf, articolul 122 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 125 alineatul (8) primul paragraf, articolul 125 alineatul (9), articolul 127 alineatele (7) și (8) și articolul 144 alineatul (6) se conferă Comisiei de la 21 decembrie 2013 la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (3), articolul 12 al doilea paragraf, articolul 22 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolul 37 alineatul (13), articolul 38 alineatul (4) al treilea paragraf, articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 42 alineatul (6), articolul 61 alineatul (3) al doilea, al treilea, al patrulea și al șaptelea paragraf, articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (4), articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 101 al patrulea paragraf, articolul 122 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 125 alineatul (8) primul paragraf, articolul 125 alineatul (9), articolul 127 alineatele (7) și (8) și articolul 144 alineatul (6) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul la articolul 5 alineatul (3), articolul 12 al doilea paragraf, articolul 22 alineatul (7) al patrulea paragraf, articolul 37 alineatul (13), articolul 38 alineatul (4) al treilea paragraf, articolul 40 alineatul (4), articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 42 alineatul (6), articolul 61 alineatul (3) al doilea, al treilea, al patrulea și al șaptelea paragraf, articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (4), articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 101 al patrulea paragraf, articolul 122 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 125 alineatul (8) primul paragraf, articolul 125 alineatul (9), articolul 127 alineatele (7) și (8) și articolul 144 alineatul (6) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 150

Procedura Comitetului

(1)   La aplicarea prezentului regulament, a Regulamentului privind FEDR, a Regulamentului privind CTE, a Regulamentului privind FSE și a Regulamentului privind FC, Comisia este asistată de Comitetul de coordonare pentru fondurile ESI. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Atunci când comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare în ceea ce privește competențele de punere în aplicare menționate la articolul 8 al treilea paragraf, articolul 22 alineatul (7) al cincilea paragraf, articolul 38 alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 38 alineatul (10), articolul 39 alineatul (4) al doilea paragraf, articolul 46 alineatul (3), articolul 96 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 115 alineatul (4) și la articolul 125 alineatul (8) al doilea paragraf și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011

CAPITOLUL II

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 151

Reexaminare

Parlamentul European și Consiliul revizuiesc prezentul regulament până la 31 decembrie 2020, în conformitate cu articolul 177 din TFUE.

Articolul 152

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament nu afectează nici continuarea, nici modificarea, inclusiv anularea integrală sau parțială, a asistenței aprobate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 sau cu alte dispoziții legislative aplicabile acestei asistențe la 31 decembrie 2013. Regulamentul respectiv sau o astfel de legislație aplicabilă, continuă să se aplice în mod corespunzător după 31 decembrie 2013 asistenței sau operațiunilor în cauză până la finalizarea lor. În sensul prezentului alineat, asistența include programele operaționale și programele majore.

(2)   Cererile de asistență care sunt prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 rămân valabile.

(3)   În cazul în care un anumit stat membru uzează de opțiunea prevăzută la articolul 123 alineatul (3), acesta poate înainta Comisiei o cerere, solicitând ca autoritatea de management să îndeplinească funcțiile unei autorități de certificare, prin derogare de la articolul 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, în ceea ce privește programele operaționale corespunzătoare puse în practică în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006. Cererea se înaintează împreună cu o evaluare efectuată de autoritatea de audit. În cazul în care, pe baza informațiilor puse la dispoziție de autoritatea de audit și a propriilor sale audituri, Comisia este încredințată de faptul că sistemele de gestiune și control ale respectivelor programe operaționale funcționează eficace și că funcționarea lor nu va fi afectată de îndeplinirea de către autoritatea de management a funcțiilor unei autorități de certificare, aceasta informează statul membru respectiv cu privire la acordul său în termen de două luni de la data primirii cererii.

Articolul 153

Abrogare

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 152, Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XIV.

Articolul 154

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele 20 - 24, articolul 29 alineatul (3), articolul 38 alineatul (1) litera (a) și articolele 58, 60, 76 - 92, 118, 120, 121 și 129 - 147 se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Articolul 39 alineatul (2) paragraful al șaptelea teza a doua și articolul 76 al cincilea paragraf se aplică de la data intrării în vigoare a modificării Regulamentului financiar referitoare la dezangajarea creditelor.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŠADŽIUS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 30, JO C 44, 15.2.2013, p. 76 și JO C 271, 19.9.2013, p. 101.

(2)  JO C 225, 27.7.2012, p. 58 și JO C 17, 19.1.2013, p. 56.

(3)  JO C 47, 17.2.2011, p. 1, JO C 13, 16.1.2013, p. 1 și JO C 267, 17.9.2013, p. 1.

(4)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 (A se vedea pagina 470 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (A se vedea pagina 608 din prezentul Jurnal Oficial)

(7)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003.

(8)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de 11 decembrie 2013 instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014 - 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (A se vedea pagina 289 din prezentul Jurnal Oficial).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 (A se vedea pagina 281 din prezentul Jurnal Oficial).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (A se vedea pagina 259 din prezentul Jurnal Oficial).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (FEADR) (A se vedea pagina 487 din prezentul Jurnal Oficial).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 105/2007 al Comisiei din 1 februarie 2007 de modificare a anexelor la Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unei nomenclaturi comune a unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 39, 10.2.2007, p. 1).

(15)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial)

(16)  Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (JO L 348, 20.12.2013, p. 129).

(17)  Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (JO L 209, 2.8.1997, p. 1).

(18)  Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).

(19)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(20)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (A se vedea pagina 549 din prezentul Jurnal Oficial).

(21)  Recomandarea Consiliului din 13 iulie 2010 privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (JO L 191, 23.7.2010, p. 28).

(22)  Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (JO L 308, 24.11.2010, p. 46).

(23)  Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (JO L 379, 28.12.2006, p. 5).

(24)  Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei din 20 decembrie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis în sectorul producției de produse agricole (JO L 337, 21.12.2007, p. 35).

(25)  Regulamentul (CE) nr. 875/2007 al Comisiei din 24 iulie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de minimis în sectorul pescuitului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004 (JO L 193, 25.7.2007, p. 6).

(26)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).

(27)  Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT); (JO L 210, 31.7.2006, p. 19).

(28)  Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(29)  Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, cu condiția ca aceste modificări să fie considerate necesare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice (JO L 306, 23.11.2011, p. 25).

(30)  Regulamentului (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.5.2010, p. 1).

(31)  Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului in 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).

(32)  Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară (JO L 140, 27.5.2013, p. 1).

(33)  Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv (JO L 209, 2.8.1997, p. 6).

(34)  Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(35)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 26.6.2013, p. 338).

(36)  Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30).

(37)  Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind Sistemul European de conturi naționale și regionale din Comunitate (JO L 310, 30.11.1996, p. 1).

(38)  Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit (JO L 223, 15.8.2006, p. 1)

(39)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, 27.3.1999, p. 1).


ANEXA I

CADRUL STRATEGIC COMUN

1.   INTRODUCERE

Pentru a promova dezvoltarea armonioasă, echilibrată și durabilă a Uniunii și a maximiza contribuția fondurilor ESI la strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și misiunile specifice fondurilor ESI, inclusiv coeziunea economică, socială și teritorială, este necesar să se asigure că angajamentele politice asumate în contextul Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii sunt susținute de investiții prin fondurile ESI și alte instrumente ale Uniunii. Prin urmare, în conformitate cu articolul 10 și cu respectarea priorităților și a obiectivelor prevăzute în regulamentele specifice fondurilor, cadrul strategic comun (CSC) oferă principii de orientare strategică pentru a realiza o abordare integrată a dezvoltării utilizând fondurile ESI coordonate cu alte instrumente și politici ale Uniunii, în conformitate cu obiectivele strategice și cu obiectivele principale ale Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și, după caz, cu inițiativele emblematice, ținând cont de principalele provocări teritoriale și de contextele naționale, regionale și locale specifice.

2.   CONTRIBUȚIA FONDURILOR ESI LA STRATEGIA UNIUNII PENTRU O CREȘTERE INTELIGENTĂ, DURABILĂ ȘI FAVORABILĂ INCLUZIUNII ȘI COERENȚA CU GUVERNANȚA ECONOMICĂ A UNIUNII

1.

Pentru a sprijini atingerea efectivă a obiectivului privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în acordurile de parteneriat și în programe, prezentul regulament identifică unsprezece obiective tematice, menționate la articolul 9 primul paragraf, care corespund priorităților Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care vor primi sprijin din fondurile ESI.

2.

În conformitate cu obiectivele tematice prevăzute la articolul 9 primul paragraf, pentru a asigura masa critică necesară creșterii și creării de locuri de muncă, statele membre concentrează sprijinul în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament și cu normele specifice fondurilor privind concentrarea tematică și asigură eficacitatea cheltuielilor. Statele membre acordă prioritate cheltuielilor favorabile creșterii economice, inclusiv cheltuielilor în materie de educație, cercetare, inovare și eficiență energetică și cheltuielilor pentru facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și pentru asigurarea durabilității în materie de mediu, gestionarea resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice, precum și pentru modernizarea administrației publice. Ele iau în considerare, de asemenea, menținerea sau consolidarea acoperirii și eficacității serviciilor de ocupare a forței de muncă și a politicilor active privind piața muncii pentru a combate șomajul, cu accent asupra tinerilor, precum și pentru a aborda consecințele sociale ale crizei și a promova incluziunea socială.

3.

Pentru a asigura consecvența cu prioritățile stabilite în contextul semestrului european, în pregătirea acordurilor lor de parteneriat, statele membre planifică utilizarea fondurilor ESI ținând seama de programele naționale de reformă, după caz, și de cele mai recente recomandări specifice fiecărei țări adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) din TFUE și de recomandările relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE în conformitate cu rolurile și obligațiile lor respective. Atunci când este necesar, statele membre iau, de asemenea, în considerare recomandările relevante ale Consiliului bazate pe Pactul de stabilitate și de creștere și pe programele de ajustare economică.

4.

Pentru a stabili modul în care fondurile ESI pot contribui cu cea mai mare eficacitate la Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru a ține cont de obiectivele tratatului, inclusiv de coeziunea economică, socială și teritorială, statele membre selectează obiectivele tematice pentru utilizarea planificată a fondurilor ESI în contextele naționale, regionale și locale adecvate.

3.   ABORDAREA INTEGRATĂ A FONDURILOR ESI ȘI DISPOZIȚII PRIVIND UTILIZAREA LOR

3.1   Introducere

1.

În temeiul articolului 15 alineatul (2) litera (a), acordul de parteneriat indică o abordare integrată a dezvoltării teritoriale. Statele membre se asigură că selecția obiectivelor tematice și a investițiilor, precum și prioritățile Uniunii abordează necesitățile de dezvoltare și provocările teritoriale într-un mod integrat, în conformitate cu analiza care figurează în secțiunea 6.4. Statele membre urmăresc să valorifice la maximum posibilitățile de a asigura utilizarea coordonată și integrată a fondurilor ESI.

2.

Statele membre și, după caz, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4), regiunile se asigură că intervențiile sprijinite prin fondurile ESI sunt complementare și sunt implementate într-un mod coordonat, pentru a crea sinergii și a reduce costurile și sarcina administrativă pentru organismele de management și pentru beneficiari în conformitate cu articolele 4, 15 și 27.

3.2   Coordonare și complementaritate

1.

Statele membre și autoritățile de management responsabile de implementarea fondurilor ESI trebuie să conlucreze strâns la pregătirea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea acordului de parteneriat și a programelor. În special, ele trebuie să se asigure că sunt întreprinse următoarele acțiuni:

(a)

identificarea domeniilor de intervenție în care fondurile ESI pot fi combinate în mod complementar pentru realizarea obiectivelor tematice stabilite în prezentul regulament;

(b)

asigurarea, în conformitate cu articolul 4 alineatul (6), a existenței unor dispoziții privind coordonarea eficace a fondurilor ESI pentru a spori impactul și eficacitatea fondurilor, inclusiv, după caz, prin utilizarea de programe finanțate din mai multe fonduri;

(c)

promovarea participării autorităților de management responsabile alte fonduri ESI și a ministerelor relevante la dezvoltarea unor regimuri de sprijin menite să asigure coordonarea și sinergiile și să evite suprapunerile;

(d)

stabilirea, dacă este necesar, de comitete de monitorizare comune pentru programele de implementarea fondurilor ESI și elaborarea altor măsuri de gestionare și de control comune pentru a facilita coordonarea între autoritățile responsabile de implementarea fondurilor ESI;

(e)

utilizarea unor soluții comune de e-guvernanță, care să-i poată asista pe solicitanți și beneficiari, și utilizarea la maximum a „ghișeelor unice”, inclusiv pentru consiliere privind oportunitățile de sprijin disponibile prin fiecare dintre fondurile ESI;

(f)

stabilirea unor mecanisme de coordonare a activităților de cooperare finanțate prin FEDR și FSE cu investiții sprijinite de programele legate de obiectivul „investiții pentru creștere și locuri de muncă”;

(g)

promovarea abordărilor comune între fondurile ESI în ceea ce privește orientările privind desfășurarea operațiunilor, cererile de propuneri și procesele de selecție sau alte mecanisme de facilitare a accesului la fonduri pentru proiecte integrate;

(h)

încurajarea cooperării dintre autoritățile de management ale diferitelor fonduri ESI în materie de monitorizare, evaluare, gestionare, control și audit.

3.3   Încurajarea abordărilor integrate

1.

Atunci când este cazul, statele membre combină fondurile ESI în pachete integrate la nivel local, regional sau național, care sunt concepute astfel încât să răspundă unor provocări teritoriale specifice pentru a sprijini realizarea obiectivelor stabilite în acordul de parteneriat și în programe. Acest lucru se poate realiza utilizând investițiile teritoriale integrate (ITI), operațiunile integrate, planurile de acțiune comune și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității.

2.

În conformitate cu articolul 36, pentru a se ajunge la utilizarea integrată a obiectivelor tematice, finanțările din diferite axe prioritare sau programe operaționale sprijinite prin FSE, FEDR și Fondul de coeziune se pot combina în cadrul unei ITI. Acțiunile desfășurate în cadrul unei ITI pot fi completate cu sprijin financiar din FEADR sau, respectiv, FEPAM

3.

În conformitate cu dispozițiile relevante din normele specifice fondurilor, pentru a spori impactul și eficacitatea în cadrul unei abordări integrate coerente din punct de vedere tematic, o axă prioritară poate viza mai multe categorii de regiuni, poate combina una sau mai multe priorități de investiții complementare din FEDR, Fondul de coeziune și FSE într-un singur obiectiv tematic și, în cazuri justificate, poate combina una sau mai multe priorități de investiții complementare din cadrul unor obiective tematice diferite pentru a obține contribuția maximă la axa prioritară respectivă.

4.

Statele membre promovează, în conformitate cu cadrul lor instituțional și juridic și cu articolul 32, dezvoltarea de abordări locale și subregionale. Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității este implementată în contextul unei abordări strategice pentru a se asigura că definirea necesităților locale „de la bază spre vârf” ține cont de prioritățile stabilite la un nivel mai ridicat. Prin urmare, statele membre definesc abordarea dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității luată de FEADR și, după caz, pentru FEDR, FSE sau FEPAM în temeiul articolului 15 alineatul (2) și indică în cadrul acordului de parteneriat principalele provocări care urmează a fi abordate în acest mod, principalele obiective și priorități pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, tipurile de teritorii care urmează să fie acoperite, rolul specific care urmează să fie atribuit grupurilor de acțiune locală în ceea ce privește punerea în practică a unor strategii și rolul prevăzut pentru FEADR și, după caz, pentru FEDR, FSE sau FEPAM în implementarea strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității, în diferite tipuri de teritorii precum zone rurale, urbane și zone de coastă precum și mecanismele de coordonare corespunzătoare.

4.   COORDONAREA ȘI SINERGIILE DINTRE FONDURILE ESI ȘI ALTE POLITICI ȘI INSTRUMENTE ALE UNIUNII

Coordonarea de către statele membre prevăzută de prezenta secțiune se aplică în măsura în care un stat membru intenționează să utilizeze sprijinul din partea fondurilor ESI și a altor instrumente ale Uniunii în domeniul de politică relevant. Programele Uniunii prezentate în prezenta secțiune nu constituie o listă exhaustivă.

4.1   Introducere

1.

În conformitate cu responsabilitățile lor respective, statele membre și Comisia iau în considerare impactul politicilor Uniunii la nivel național și regional, precum și asupra coeziunii sociale, economice și teritoriale, în vederea promovării sinergiilor și a coordonării eficiente și a identificării și promovării celor mai adecvate mijloace de a utiliza fondurile europene pentru a sprijini investiții locale, regionale și naționale. Statele membre asigură și complementaritatea dintre politicile și instrumentele Uniunii și acțiunile de la nivel național, regional și local.

2.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (6) și cu responsabilitățile lor respective, statele membre și Comisia asigură coordonarea dintre fondurile ESI și alte instrumente relevante ale Uniunii la nivel european și la nivelul statelor membre. Ele iau măsurile necesare pentru a garanta, în fazele de programare și de implementare, coerența între acțiunile sprijinite de fondurile ESI și obiectivele altor politici ale Uniunii. În acest scop, ele urmăresc să ia în considerare următoarele aspecte:

(a)

să sporească complementaritățile și sinergiile dintre diferitele instrumente ale Uniunii la nivelul Uniunii și la nivel național și regional, atât în faza de planificare, cât și în timpul implementării;

(b)

să optimizeze structurile existente și, dacă este cazul, să instituie structuri noi care să faciliteze identificarea strategică a priorităților pentru diferitele instrumente și structuri de coordonare la nivelul Uniunii și la nivel național, care evită duplicarea eforturilor și să identifice domeniile în care este nevoie de un sprijin financiar suplimentar;

(c)

să utilizeze potențialul de combinare a sprijinului din instrumente diferite pentru a sprijini operațiunile individuale și să lucreze îndeaproape cu autoritățile responsabile de implementare la nivelul Uniunii și la nivel național pentru a oferi posibilități de finanțare coerente și raționalizate pentru beneficiari.

4.2   Coordonarea cu politica agricolă comună și politica comună în domeniul pescuitului

1.

FEADR face parte integrantă din politica agricolă comună și completează măsurile în cadrul Fondului European de Garantare Agricolă, care oferă sprijin direct pentru agricultori și sprijină măsurile de piață. Prin urmare, statele membre gestionează aceste intervenții împreună pentru a maximiza sinergiile și valoarea adăugată a sprijinului acordat de Uniune.

2.

FEPAM vizează îndeplinirea obiectivelor politicii comune reformate în domeniul pescuitului și ale politicii maritime integrate. Prin urmare, statele membre utilizează FEPAM pentru a sprijini eforturile de îmbunătățire a colectării de date și de consolidare a controlului, și se asigură că se caută, de asemenea, sinergii în sprijinul priorităților politicii maritime integrate, cum ar fi cunoașterea mediului marin, planificarea spațială maritimă, gestionarea integrată a zonelor de coastă, supravegherea maritimă integrată, protecția mediului marin și a biodiversității și adaptarea la efectele adverse ale schimbărilor climatice asupra zonelor de coastă.

4.3   Orizont 2020 și alte programe ale Uniunii gestionate la nivel central în domeniile cercetării și inovării

1.

Statele membre și Comisia țin cont în mod corespunzător de consolidarea coordonării, a sinergiilor și a complementarităților dintre fondurile ESI și Orizont 2020, programul pentru competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) în concordanță cu Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1), și alte programe relevante de finanțare ale Uniunii gestionate la nivel central, stabilind totodată o diviziune clară a domeniilor de intervenție între acestea.

2.

Statele membre elaborează strategii naționale și/sau regionale de „specializare inteligentă” în conformitate cu programul național de reformă, după caz. Aceste strategii pot lua forma unui cadru strategic de politică, național sau regional, în materie de cercetare și dezvoltare (C&I) pentru „specializare inteligentă” sau pot fi incluse într-un astfel de cadru. Aceste strategii sunt elaborate prin implicarea autorităților de gestionare naționale sau regionale și a părților interesate, cum ar fi universități și alte instituții de învățământ superior, industrie și partenerii sociali în procesul de determinare antreprenorial. Autoritățile direct vizate de Orizont 2020 sunt asociate îndeaproape la acest proces. Strategiile de specializare inteligentă includ:

(a)

„Acțiuni în amonte” pentru a pregăti actorii regionali ai C&I să participe la Orizont 2020 („calea spre excelență”), care urmează să se elaboreze, după caz, prin consolidarea capacităților. Comunicarea și cooperarea între punctele de contact naționale Orizont 2020 și autoritățile de management al fondurilor ESI sunt consolidate.

(b)

„Acțiuni în aval” pentru a oferi mijloacele de a exploata și difuza pe piață rezultatele C&I, care decurg din Orizont 2020 și din programele precedente, cu o atenție deosebită pentru crearea unui mediu favorabil inovării pentru mediul de afaceri și industrie, inclusiv pentru IMM-uri, și în conformitate cu prioritățile identificate pentru teritorii în cadrul strategiei de specializare inteligentă în cauză.

3.

Statele membre încurajează utilizarea dispozițiilor din prezentul regulament care permit combinarea fondurilor ESI cu resursele prevăzute pentru Orizont 2020 în programele relevante utilizate pentru a implementa anumite părți din strategiile menționate la punctul (2). Un sprijin comun este acordat autorităților naționale și regionale la elaborarea și implementarea unor astfel de strategii, pentru a identifica posibilitățile de finanțare comună infrastructurilor de C&I de interes european, a promova colaborarea internațională, sprijinul metodologic prin intermediul evaluărilor inter pares, al schimbului de bune practici și al formării profesionale transregionale.

4.

Statele membre și, după caz, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4), regiunile iau în considerare următoarele măsuri suplimentare vizând deblocarea potențialului lor de excelență în domeniul C&I, în mod complementar și creator de sinergii cu Orizont 2020, în special prin intermediul programelor comune de finanțare. Măsurile respective trebuie să constea în:

(a)

stabilirea de legături între centrele de excelență din domeniul cercetării și regiunile mai puțin dezvoltate, precum și statele membre și regiunile cu performanțe scăzute în materie de cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) pentru a crea centre de excelență noi sau pentru a le moderniza pe cele existente din regiunile mai puțin dezvoltate, dar și din statele membre și regiunile cu performanțe scăzute în materie de CDI;

(b)

crearea de legături în regiunile mai puțin dezvoltate, precum și în statele membre și regiunile cu performanțe scăzute în materie de CDI între grupuri inovatoare cu excelență recunoscută;

(c)

înființarea unor „catedre SEC” în vederea atragerii cadrelor universitare de renume, în special în regiunile mai slab dezvoltate și în statele membre și regiunile cu performanțe scăzute în materie de CDI;

(d)

sprijinirea accesului la rețele internaționale pentru cercetătorii și inovatorii care nu sunt suficient implicați în Spațiul european de cercetare (SEC) sau care se află în regiuni mai puțin dezvoltate sau în state membre și regiuni cu performanțe scăzute în materie de CDI;

(e)

contribuția, după caz, la parteneriatele europene pentru inovare;

(f)

pregătirea instituțiilor naționale și/sau a grupurilor de excelență pentru participarea la activitățile Comunităților cunoașterii și inovării (CCI) ale Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT); și

(g)

găzduirea programelor de înaltă calitate pentru mobilitatea internațională a cercetătorilor prin cofinanțare din partea programului de „Acțiuni Marie Sklodowska-Curie”.

Statele membre depun eforturi pentru a utiliza, după caz și în conformitate cu articolul 70, flexibilitatea de a sprijini operațiuni în afara zonei vizate de program, cu un nivel de investiții suficient pentru a atinge o masă critică, pentru a implementa măsurile menționate la primul paragraf într-un mod cât mai eficace posibil.

4.4   Finanțarea unor proiecte demonstrative în temeiul rezervei pentru noi intrați (NER) 300 (2)

Statele membre se asigură că finanțarea din partea fondurilor ESI este coordonată cu sprijinul din partea programului NER 300, care utilizează veniturile din scoaterea la licitație a 300 de milioane de certificate constituind rezerva destinată noilor intrați în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii.

4.5   Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) (3) și acquis-ul în domeniul mediului

1.

Printr-o concentrare tematică mai puternică și prin aplicarea principiului dezvoltării durabile în conformitate cu articolul 8, statele membre și Comisia încearcă să exploateze sinergiile cu instrumentele strategice ale Uniunii (atât instrumente financiare și nefinanciare) care susțin atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor.

2.

Statele membre promovează și, după caz și în conformitate cu articolul 4, garantează complementaritatea și coordonarea cu programul LIFE, în special cu proiectele integrate în domeniile naturii, biodiversității, apei, deșeurilor, aerului, atenuării schimbărilor climatice și adaptării la schimbările climatice. Această coordonare este realizată prin măsuri precum promovarea activităților de finanțare prin fondurile ESI care completează proiectele integrate în cadrul programului LIFE, precum și prin promovarea utilizării de soluții, metode și abordări validate în cadrul programului LIFE, printre altele, inclusiv prin investiții în infrastructura verde, eficiența energetică, ecoinovare, soluțiile bazate pe ecosistem și adoptarea de tehnologii inovatoare asociate.

3.

Planurile sectoriale relevante, programele sau strategiile (inclusiv cadrul de acțiune prioritară, planul de gestionare a districtului hidrografic, planul de gestionare a deșeurilor, planul de atenuare sau strategia de adaptare) pot servi drept cadru de coordonare atunci când este avut în vedere sprijin pentru domeniile respective.

4.6   ERASMUS (4)

1.

Statele membre fac eforturi în vederea utilizării fondurilor ESI pentru generalizarea instrumentelor și metodelor elaborate și testate cu succes în cadrul programului „Erasmus +”, cu scopul de a maximiza impactul social și economic al investițiilor în oameni și, printre altele, să stimuleze inițiativele tinerilor și acțiunile cetățenilor.

2.

Statele membre promovează și garantează, în conformitate cu articolul 4, coordonarea efectivă între fondurile ESI și cele ale programului „Erasmus +” la nivel național, prin intermediul unei distincții clare a tipurilor de investiții și a grupurilor-țintă sprijinite. Statele membre urmăresc complementaritatea în ceea ce privește finanțarea acțiunilor de mobilitate.

3.

Coordonarea se realizează prin implementarea unor mecanisme adecvate de cooperare între autoritățile de management și agențiile naționale stabilite în cadrul programului „Erasmus +”, care pot favoriza o comunicare transparentă și ușor accesibilă cetățenilor la nivelul Uniunii și la nivel național și regional.

4.7   Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) (5)

1.

Statele membre promovează și garantează, în conformitate cu articolul 4 alineatul (6), o coordonare eficace între programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și sprijinul acordat de fondurile ESI în cadrul obiectivelor tematice legate de ocuparea forței de muncă și de incluziunea socială. Coordonarea respectivă include coordonarea sprijinului acordat în temeiul axei EURES din EaSI acțiunilor menite să sporească mobilitatea transnațională a forței de muncă susținute de FSE pentru a promova mobilitatea geografică a lucrătorilor și a spori posibilitățile de ocupare a forței de muncă, precum și coordonarea între sprijinul provenit din fondurile ESI pentru activitățile independente, spiritul antreprenorial, crearea de întreprinderi și întreprinderile sociale și sprijinul acordat din EaSI în cadrul axei „microfinanțare și antreprenoriat social”.

2.

Statele membre urmăresc să dezvolte, la scară mai mare, cele mai de succes măsuri elaborate în cadrul axei „evoluție” din EaSI, în special pe planul inovării sociale și al experimentării politicilor sociale cu sprijinul FSE.

4.8   Mecanismul pentru Interconectarea Europei (MIE) (6)

1.

Pentru a maximiza valoarea adăugată europeană în domeniile transporturilor, telecomunicațiilor și energiei, statele membre și Comisia se asigură că intervențiile prin FEDR și Fondul de coeziune sunt planificate în strânsă colaborare cu sprijinul acordat prin MIE, astfel încât să se asigure complementaritatea, să se evite duplicarea eforturilor și să se asigure caracterul optim al legăturilor dintre diferitele tipuri de infrastructură atât la nivel local, regional și național, cât și la nivelul Uniunii. Se asigură o eficiență maximă a diferitelor instrumente de finanțare pentru proiectele cu relevanță la nivelul Uniunii și pentru piața internă, care generează cea mai mare valoare adăugată la nivel european și care promovează coeziunea socială, economică și teritorială, în special acele proiecte de implementare a rețelelor prioritare de transport, de energie și de infrastructuri digitale, astfel cum au fost identificate în cadrele politice respective privind rețele trans-europeene, pentru a construi noi infrastructuri și a moderniza substanțial infrastructura existentă.

2.

În domeniul transporturilor, planificarea investițiilor se bazează pe cererea reală și preconizată în materie de transport și identifică verigi lipsă și blocaje, luând în considerare, în cadrul unei abordări coerente, evoluția legăturilor transfrontaliere ale Uniunii și creând legături între regiunile din cadrul unui stat membru. Investițiile în conectivitatea regională la rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T) globală și la rețeaua TEN-T centrală garantează faptul că zonele urbane și rurale beneficiază de oportunitățile create de rețelele majore.

3.

Prioritizarea investițiilor care au un impact dincolo de teritoriul unui anumit stat membru, în special a celor care fac parte din coridoarele rețelei TEN-T centrală, este coordonată cu planificarea TEN-T și cu planurile de implementare a coridoarelor rețelei centrale, astfel încât investițiile efectuate de FEDR și Fondul de coeziune în ceea ce privește infrastructura de transport să fie în deplină conformitate cu orientările TEN-T.

4.

Statele membre se concentrează asupra formelor de transport și de mobilitate urbană durabile, precum și asupra investițiilor în domeniile care oferă cea mai mare valoare adăugată europeană, ținând cont de nevoia de a îmbunătăți calitatea, accesibilitatea și fiabilitatea serviciilor de transport pentru a promova transportul public. Odată identificate, investițiile sunt clasificate pe priorități în funcție de contribuția lor la mobilitate, la durabilitate, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, și la spațiul european unic al transporturilor, în conformitate cu viziunea stabilită în Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor”, subliniind faptul că în sectorul transporturilor este necesară o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Contribuția proiectelor la rețelele europene sustenabile de transport de mărfuri prin dezvoltarea căilor navigabile interne ar trebui promovată pe baza unei evaluări prealabile a impactului lor asupra mediului.

5.

Fondurile ESI permit realizarea infrastructurilor locale și regionale și a legăturilor lor la rețelele prioritare din Uniune în sectorul energiei și al telecomunicațiilor.

6.

Statele membre și Comisia implementează mecanisme corespunzătoare de coordonare și de asistență tehnică pentru a asigura complementaritatea și planificarea eficientă a măsurilor în domeniul TIC în vederea utilizării pe deplin a diferitelor instrumente ale Uniunii (fonduri ESI, MIE, rețele transeuropene, Orizont 2020) pentru finanțarea rețelelor în bandă largă și a infrastructurilor serviciilor digitale. Alegerea celui mai adecvat instrument de finanțare ia în considerare potențialul generator de venituri al operațiunii și nivelul său de risc, pentru a asigura utilizarea cât mai eficace a fondurilor publice. În cadrul evaluării cererilor de sprijin din partea fondurilor ESI, fiecare stat membru ar trebui să ia în considerare evaluările operațiunilor legate de cele care au fost depuse pentru MIE, dar care nu au fost selectate, fără a aduce atingere deciziei finale de selecție adoptate de autoritatea de management.

4.9   Instrumentul de asistență pentru preaderare, Instrumentul european de vecinătate și Fondul european de dezvoltare

1.

Statele membre și Comisia urmăresc, în conformitate cu responsabilitățile lor, să îmbunătățească coordonarea între instrumentele externe și fondurile ESI pentru a îmbunătăți eficacitatea în realizarea mai multor obiective strategice ale Uniunii. Coordonarea și complementaritatea cu Fondul european de dezvoltare, Instrumentul de asistență pentru preaderare și Instrumentul european de vecinătate sunt deosebit de importante.

2.

Pentru a sprijini o integrare teritorială mai profundă, statele membre caută să valorifice sinergiile dintre activitățile de cooperare teritorială în cadrul politicii de coeziune și instrumentele europene de vecinătate, în special în ceea ce privește activitățile de cooperare transfrontalieră, ținând cont de potențialul oferit de GECT.

5.   PRINCIPIILE ORIZONTALE MENȚIONATE LA ARTICOLELE 5, 7 ȘI 8 ȘI OBIECTIVELE STRATEGICE INTERSECTORIALE

5.1   Parteneriat și guvernanță pe mai multe niveluri

1.

În conformitate cu articolul 5, statele membre respectă principiul de parteneriat și guvernanță pe mai multe niveluri pentru a facilita obținerea coeziunii sociale, economice și teritoriale și realizarea priorităților Uniunii privind o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Respectarea principiilor respective necesită o acțiune coordonată, în special între diferitele niveluri de guvernanță, efectuată în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității și în parteneriat, inclusiv printr-o cooperare operațională și instituțională, în ceea ce privește pregătirea și punerea în aplicare a acordului de parteneriat și pregătirea și implementarea programelor.

2.

Statele membre analizează necesitatea de a consolida capacitatea instituțională a partenerilor pentru a dezvolta potențialul acestora de a contribui la eficacitatea parteneriatului.

5.2   Dezvoltarea durabilă

1.

În toate etapele implementării, statele membre și autoritățile de management asigură integrarea dezvoltării durabile în fondurile ESI, cu respectarea principiului dezvoltării durabile astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (3) din TUE, precum și a obligației de a integra cerințele privind protecția mediului în conformitate cu prevederile articolului 11 și cu principiul „poluatorul plătește”, astfel cum este prevăzut la articolul 191 alineatul (2) din TFUE.

Autoritățile de management întreprind acțiuni de-a lungul întregului ciclu de viață al programului pentru a evita sau a reduce efectele dăunătoare mediului și a asigura beneficii nete pe plan social, climatic și de mediu. Acțiunile care trebuie întreprinse pot include următoarele:

(a)

direcționarea investițiilor spre opțiunile cele mai economice din punct de vedere al utilizării resurselor și cele mai durabile;

(b)

evitarea investițiilor care pot avea un impact negativ semnificativ asupra mediului sau climatului și sprijinirea acțiunilor de atenuare a altor impacturi eventuale;

(c)

adoptarea unei perspective pe termen lung pentru compararea costului diferitelor opțiuni de investiții asupra „ciclului de viață”;

(d)

creșterea utilizării achizițiilor publice ecologice.

2.

Statele membre țin cont de potențialul de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea al investițiilor realizate cu sprijinul fondurilor ESI, în conformitate cu articolul 8 și se asigură că acestea sunt rezistente la impactul schimbărilor climatice și al dezastrelor naturale, cum ar fi riscurile sporite de inundații, secete, valuri de căldură, incendii de pădure și fenomene meteorologice extreme.

3.

Investițiile sunt coerente cu ierarhizarea soluțiilor de gestionare a apei, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) și pun accentul pe opțiunile de gestionare a cererii. Soluțiile de aprovizionare alternative se iau în considerare doar în cazul în care potențialul de economisire a apei și de creștere a eficienței a fost epuizat. Intervenția publică în sectorul gestionării deșeurilor completează eforturile depuse de sectorul privat, în special în ceea ce privește responsabilitatea producătorilor. Investițiile încurajează abordările inovatoare care promovează niveluri ridicate de reciclare. Investițiile sunt coerente cu ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8). Cheltuielile legate de biodiversitate și de protejarea resurselor naturale sunt conforme cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului (9).

5.3   Promovarea egalității între bărbați și femei și nediscriminarea

1.

În conformitate cu articolul 7, statele membre și Comisia urmăresc obiectivul egalității între bărbați și femei și adoptă măsuri adecvate pentru a preveni orice discriminare în cursul perioadei de pregătire, implementare, monitorizare și evaluare a operațiunilor, în cadrul programelor cofinanțate din fondurile ESI. În scopul realizării obiectivelor articolului 7, statele membre descriu acțiunile care urmează a fi întreprinse, în special în ceea ce privește selectarea operațiunilor, stabilirea obiectivelor pentru intervenții, precum și modalitățile de monitorizare și de raportare. Dacă este cazul, statele membre efectuează, de asemenea, analize din punctul de vedere al egalității între femei și bărbați. În particular, FSE sprijină acțiuni specifice orientate în acest sens.

2.

Statele membre asigură, în conformitate cu articolele 5 și 7, participarea organismelor relevante responsabile de promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și a nediscriminării în parteneriat și asigură structuri adecvate în conformitate cu practicile naționale care să ofere consiliere privind egalitatea între femei și bărbați, nediscriminare și accesibilitate, pentru a furniza expertiza necesară în pregătirea, monitorizarea și evaluarea fondurilor ESI.

3.

Autoritățile de management efectuează evaluări sau exerciții de autoevaluare, în coordonare cu comitetele de monitorizare, punând accent pe aplicarea principiului egalității între femei și bărbați.

4.

Statele membre abordează în mod adecvat nevoile grupurilor defavorizate, pentru a le permite să se integreze mai bine pe piața forței de muncă și a le facilita, astfel, participarea deplină la viața socială.

5.4   Accesibilitatea

1.

Statele membre și Comisia, în conformitate cu articolul 7, adoptă măsurile necesare pentru a preveni orice discriminare bazată pe handicap. Prin acțiuni întreprinse pe tot parcursul ciclului de viață al programului, autoritățile de management se asigură că toate produsele, bunurile, serviciile și infrastructurile care sunt deschise sau furnizate publicului și sunt cofinanțate de fondurile ESI sunt accesibile tuturor cetățenilor, inclusiv celor cu handicap, în conformitate cu dreptul aplicabil, contribuind astfel la garantarea unui mediu fără obstacole pentru persoanele cu handicap și persoanele în vârstă. În special, se asigură accesibilitatea la mediul fizic, la transporturi, la TIC pentru promovarea incluziunii grupurilor defavorizate, inclusiv a persoanelor cu handicap. Acțiunile care trebui întreprinse pot include orientarea investițiilor asupra garantării accesului în clădirile existente și la serviciile recunoscute.

5.5   Abordarea schimbărilor demografice

1.

Provocările rezultate din evoluția demografică, mai ales cele legate de reducerea populației active, de creșterea ponderii pensionarilor prin raportare la populația totală și de depopulare, sunt luate în considerare la toate nivelurile. Statele membre utilizează fondurile ESI în conformitate cu strategiile naționale sau regionale relevante, atunci când aceste strategii există, pentru a aborda problemele demografice și pentru a genera creștere economică într-o societate în curs de îmbătrânire.

2.

Statele membre utilizează fondurile ESI în conformitate cu strategiile naționale sau regionale relevante pentru a facilita incluziunea tuturor categoriile de vârstă, inclusiv printr-un acces îmbunătățit la educație și la structurile de asistență socială, cu scopul de a consolida ofertele de locuri de muncă pentru persoanele în vârstă și pentru tineri, și punând accentul pe regiunile cu o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor față de rata medie a Uniunii. Investițiile în infrastructurile de sănătate trebuie să aibă ca obiectiv asigurarea unei vieți active lungi și sănătoase pentru toți cetățenii Uniunii.

3.

Pentru abordarea provocărilor din regiunile cele mai afectate de schimbările demografice, statele membre identifică în mod special măsuri pentru:

(a)

susținerea relansării demografice prin crearea unor condiții mai bune pentru familii și îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și viața de familie;

(b)

stimularea ocupării forței de muncă, creșterea productivității și a performanței economice prin investiții în educație, TIC și cercetare, precum și în inovare;

(c)

axarea pe caracterul adecvat și calitatea educației, formării și structurilor de asistență socială, precum și, după caz, pe eficiența sistemelor de protecție socială;

(d)

promovarea furnizării de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung rentabile, inclusiv a investițiilor în servicii de sănătate și îngrijire online și în infrastructură.

5.6   Atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea

În conformitate cu articolul 8, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și prevenirea riscurilor sunt integrate în pregătirea și punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat și în pregătirea și implementarea programelor.

6.   DISPOZIȚII PRIVIND ABORDAREA PRINCIPALELOR PROVOCĂRI TERITORIALE

6.1

Statele membre țin cont de caracteristicile geografice sau demografice și adoptă măsuri de abordare a provocărilor teritoriale specifice pentru fiecare regiune în scopul de a debloca potențialul lor specific de dezvoltare, ajutându-le, prin aceasta, și să realizeze o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în modul cel mai eficient.

6.2

Alegerea și combinarea obiectivelor tematice, precum și selectarea investițiilor corespunzătoare și a priorităților Uniunii și obiectivele specifice stabilite reflectă necesitățile și potențialul de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii ale fiecărui stat membru și ale fiecărei regiuni.

6.3

Prin urmare, la pregătirea acordurilor de parteneriat și a programelor, statele membre țin cont de faptul că provocările sociale majore cu care se confruntă astăzi Uniunea - globalizare, schimbări demografice, degradarea mediului, migrație, schimbări climatice, utilizarea energiei, consecințele economice și sociale ale crizei - pot avea impacturi diferite în diferite regiuni.

6.4

Pentru a asigura o abordare teritorială integrată a provocărilor teritoriale, statele membre se asigură că programele finanțate de fondurile ESI reflectă diversitatea regiunilor europene în ceea ce privește caracteristicile legate de ocuparea forței de muncă și de piața muncii, interdependențele dintre diferitele sectoare, modelele de navetă, îmbătrânirea populației și schimbările demografice, caracteristicile legate de cultură, relief și patrimoniu, vulnerabilitatea la schimbările climatice și impacturile acestora, constrângerile legate de utilizarea terenurilor și de resurse, potențialul de utilizare mai sustenabilă a resurselor naturale, inclusiv a celor regenerabile, structurile instituționale și de guvernare, conectivitatea și accesibilitatea, precum și legăturile dintre zonele rurale și cele urbane. Prin urmare, în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (a), statele membre și regiunile parcurg următoarele etape pentru pregătirea acordurilor de parteneriat și a programelor acestora:

(a)

o analiză a caracteristicilor, a potențialului și a capacității de dezvoltare ale statului membru sau ale regiunii, în special în ceea ce privește principalele provocări identificate în Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în programele naționale de reformă, după caz, în recomandările specifice pentru fiecare țară adoptate în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE și în recomandările relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE;

(b)

o evaluare a principalelor provocări care trebuie abordate de regiune sau statul membru, identificarea strangulărilor traficului și a verigilor lipsă, lacunele de inovare, inclusiv lipsa capacității de planificare și implementare, care afectează perspectivele pe termen lung privind creșterea și locurile de muncă. Aceasta constituie baza pentru identificarea posibilelor domenii și activități pentru fixarea priorităților, intervențiilor și orientărilor strategice;

(c)

o evaluare a coordonării provocărilor intersectoriale, interjurisdicționale sau transfrontaliere, în special în contextul strategiilor macroregionale și de bazin maritim;

(d)

identificarea etapelor care permit îmbunătățirea coordonării între diferitele niveluri teritoriale, ținând cont de scara și contextul teritoriale adecvate pentru elaborarea politicilor, precum și de cadrul instituțional și juridic al statelor membre, și a surselor de finanțare, pentru a furniza o abordare integrată care să stabilească o legătură între Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și actorii regionali și locali.

6.5

Pentru a lua în considerare obiectivul coeziunii teritoriale, statele membre și regiunile se asigură în mod special că abordarea generală de a promova o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în zonele în cauză:

(a)

reflectă rolul orașelor, al zonelor urbane și rurale, al zonelor de pescuit și al zonelor de coastă, precum și al zonelor care se confruntă cu handicapuri geografice sau demografice specifice;

(b)

ține cont de provocările specifice ale regiunilor ultraperiferice, ale regiunilor cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populației, precum și ale regiunilor insulare, transfrontaliere sau muntoase;

(c)

ia în considerare legăturile dintre zonele urbane și cele rurale în ceea ce privește accesul la infrastructuri și servicii abordabile și de înaltă calitate, precum și problemele din regiunile cu o concentrație ridicată de comunități marginalizate din punct de vedere social.

7.   ACTIVITĂȚILE DE COOPERARE

7.1   Coordonare și complementaritate

1.

Statele membre urmăresc complementaritatea între activitățile de cooperare și alte acțiuni sprijinite de fondurile ESI.

2.

Statele membre se asigură că activitățile de cooperare constituie o contribuție eficace la obiectivele strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și că această cooperare este organizată în sprijinul unor obiective strategice mai ample. În acest scop, statele membre și Comisia asigură, în conformitate cu responsabilitățile lor respective, complementaritatea și coordonarea cu alte programe sau instrumente finanțate de Uniune.

3.

Pentru a spori eficacitatea politicii de coeziune, statele membre urmăresc coordonarea și complementaritatea între programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană și din cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, în special pentru a asigura o planificare coerentă și a facilita implementarea unor investiții la scară largă.

4.

După caz, statele membre se asigură că obiectivele strategiilor macroregionale și privind bazinele maritime fac parte din planificarea strategică globală în cadrul acordurilor de parteneriat, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament și în cadrul programelor din regiunile și statele membre implicate, în conformitate cu dispozițiile relevante ale normelor specifice fondurilor. De asemenea, statele membre încearcă să se asigure că, în cazul instituirii unor strategii macroregionale și privind bazinele maritime, fondurile ESI sprijină implementarea lor în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament și cu dispozițiile relevante ale normelor specifice fondurilor, precum și în conformitate cu necesitățile din zona vizată de program identificate de statele membre. Pentru a asigura o implementare eficientă, se asigură, de asemenea, o coordonare cu alte instrumente finanțate de Uniune, precum și cu alte instrumente relevante.

5.

Statele membre utilizează, după caz, posibilitatea de a întreprinde acțiuni interregionale și transnaționale cu beneficiarii aflați în cel puțin un alt stat membru, în cadrul programelor operaționale legate de obiectivul privind „investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă”, inclusiv în ceea ce privește implementarea măsurilor relevante de cercetare și inovare care rezultă din strategiile lor de „specializare inteligentă”.

6.

Statele membre și regiunile utilizează în mod optim programele de cooperare teritorială pentru a depăși obstacolele din calea cooperării dincolo de frontierele administrative, contribuind totodată la Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și consolidând coeziunea economică, socială și teritorială. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție specială regiunilor care se află sub incidența articolului 349 din TFUE.

7.2   Cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională în cadrul FEDR

1.

Statele membre și regiunile urmăresc să utilizeze cooperarea pentru a obține masa critică, printre altele, în domeniul TIC și al cercetării și inovării și să promoveze, de asemenea, dezvoltarea de abordări comune de specializare inteligentă și de parteneriate între instituțiile educaționale. Cooperarea interregională include, după caz, promovarea cooperării și a schimburilor între grupuri inovatoare care desfășoară activități intense de cercetare și a schimburilor între instituții de cercetare, ținând cont de experiența „Regiunilor cunoașterii” și a „Potențialului de cercetare în regiunile de convergență și cele ultraperiferice” din cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare.

2.

Statele membre și regiunile încearcă, în domeniile în cauză, să profite de cooperarea transfrontalieră și transnațională pentru:

(a)

a asigura faptul că zonele care împărtășesc elemente geografice importante (insule, lacuri, râuri, bazine maritime sau lanțuri muntoase) sprijină gestionarea și promovarea comună a resurselor lor naturale;

(b)

a exploata economiile de scară care se pot obține, în special în ceea ce privește investițiile legate de utilizarea în comun a serviciilor publice;

(c)

a promova planificarea și dezvoltarea coerentă a rețelei de infrastructură transfrontalieră, în special a legăturilor transfrontaliere care lipsesc, și a modurilor de transport favorabile mediului și interoperabile în zone geografice mai extinse;

(d)

a obține o masă critică, în special în domeniul cercetării și inovării și al TIC, în educație și în legătură cu măsuri de îmbunătățire a competitivității IMM-urilor;

(e)

a consolida serviciile transfrontaliere destinate pieței muncii pentru a stimula mobilitatea lucrătorilor peste frontiere;

(f)

a îmbunătăți guvernanța transfrontalieră.

3.

Statele membre și regiunile urmăresc să utilizeze cooperarea interregională pentru a consolida eficacitatea politicii de coeziune prin încurajarea schimbului de experiență între regiuni și orașe cu scopul de a ameliora elaborarea și implementarea programelor în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și al obiectivului de cooperarea teritorială europeană.

7.3   Contribuția programelor principale la strategiile macroregionale și privind bazinele maritime

1.

În conformitate cu articolul 15 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din prezentul regulament și cu dispozițiile relevante ale normelor specifice fondurilor, statele membre urmăresc să asigure mobilizarea cu succes a finanțării din partea Uniunii pentru strategiile macroregionale și privind bazinele maritime, în conformitate cu necesitățile din zona vizată de program identificate de statele membre. Asigurarea mobilizării cu succes a finanțării se poate realiza, printre alte acțiuni, prin stabilirea operațiunilor prioritare care rezultă din strategiile macroregionale și privind bazinele maritime, organizând cereri specifice pentru ele sau acordând prioritate acestor operațiuni în procesul de selecție prin identificarea operațiunilor care pot fi finanțate în comun din diferite programe.

2.

Statele membre iau în considerare utilizarea programelor transnaționale relevante drept cadre de sprijin pentru gama de politici și fonduri necesare pentru implementarea strategiilor macroregionale și privind bazinele maritime.

3.

Statele membre promovează, după caz, utilizarea fondurilor ESI în contextul strategiilor macroregionale, pentru crearea de coridoare de transport europene, inclusiv pentru sprijinirea modernizării vămilor, prevenirea, pregătirea și reacția la catastrofe naturale, gestionarea apei la nivelul bazinelor râurilor, infrastructura ecologică, cooperarea maritimă integrată transfrontalieră și transsectorială, rețelele de cercetare și inovare și TIC, precum și gestionarea resurselor marine comune în bazinul maritim și protejarea biodiversității marine.

7.4   Cooperarea transnațională în cadrul FSE

1.

Statele membre urmăresc să abordeze domeniile de politică identificate în recomandările relevante ale Consiliului pentru a profita reciproc la maximum de experiența tuturor.

2.

După caz, statele membre selectează temele activităților transnaționale și instituie mecanisme adecvate de implementare, în conformitate cu necesitățile lor specifice.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 - 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE. (A se vedea pagina 33 din prezentul Jurnal Oficial).

(2)  Decizia 2010/670/UE a Comisiei din 3 noiembrie 2010 de stabilire a criteriilor și măsurilor pentru finanțarea proiectelor demonstrative comerciale care vizează captarea și stocarea geologică a CO2 în condiții de siguranță din punct de vedere al mediului, precum și a proiectelor demonstrative de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Comunitate, stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 290, 6.11.2010, p. 39).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 614/2007 (A se vedea pagina 185 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (A se vedea pagina 50 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind un program al Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și de modificare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială (A se vedea pagina 238 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Regulamentul (UE). nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (JO L 348, 20.12.2013, p. 129).

(7)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(8)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(9)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).


ANEXA II

METODĂ PENTRU STABILIREA CADRULUI DE PERFORMANȚĂ

1.

Cadrul de performanță constă în obiectivele de etapă stabilite pentru fiecare prioritate, cu excepția priorităților dedicate asistenței tehnice și programelor dedicate instrumentelor financiare în conformitate cu articolul 39, pentru 2018, țintele stabilite pentru 2023. Obiectivele de etapă și țintele sunt prezentate în conformitate cu formatul stabilit în tabelul 1.

Tabelul 1:   Format standard pentru cadrul de performanță

Prioritatea

Indicatorul și, dacă este cazul, unitatea de măsurare

 

Obiectivul de etapă pentru 2018

Ținta pentru 2023

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.

Obiectivele de etapă sunt ținte intermediare direct legate de realizarea obiectivului specific al unei priorități, dacă este cazul, care exprimă progresul care se intenționează să fie înregistrat pentru îndeplinirea țintei stabilite pentru sfârșitul perioadei. Obiectivele de etapă stabilite pentru 2018 includ indicatori financiari, indicatori de realizare și, dacă este cazul, indicatori de rezultat, care sunt strâns legați de intervențiile de politică sprijinite. Indicatorii de rezultat nu sunt luați în considerare în sensul articolului 22 alineatele (6) și (7). Obiectivele de etapă pot fi, de asemenea, stabilite pentru etapele principale de implementare.

3.

Obiectivele de etapă și țintele sunt:

(a)

realiste, realizabile, relevante, incluzând informații esențiale privind evoluția unei priorități;

(b)

coerente cu natura și caracterul obiectivelor specifice ale priorității;

(c)

transparente, cu obiective care pot fi verificate în mod obiectiv, identificând datele-sursă și, atunci când este posibil, punându-le la dispoziția publicului;

(d)

verificabile, fără a impune totuși o sarcină administrativă disproporționată;

(e)

consecvente în toate programele operaționale, după caz.

4.

Țintele pentru 2023 pentru o anumită prioritate se stabilesc ținând seama de cuantumul rezervei de performanță pentru prioritatea respectivă.

5.

În cazuri justificate corespunzător, precum o modificare semnificativă a condițiilor economice, de mediu sau privind piața muncii dintr-un stat membru sau dintr-o regiune, și în plus față de modificările rezultate din alocările modificate pentru o anumită prioritate, statul membru respectiv poate propune revizuirea obiectivelor de etapă și a țintelor în conformitate cu articolul 30.

ANEXA III

DISPOZIȚII PENTRU DETERMINAREA DOMENIULUI DE APLICARE ȘI A NIVELULUI SUSPENDĂRII ANGAJAMENTELOR SAU PLĂȚILOR ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 23 ALINEATUL (11)

1.   DETERMINAREA NIVELULUI SUSPENDĂRII ANGAJAMENTELOR

Nivelul maxim al suspendării aplicate unui stat membru se determină în primă instanță ținând seama de pragurile prevăzute la articolul 23 alineatul (11) al treilea paragraf literele (a) - (c). Nivelul respectiv se reduce dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

(a)

dacă rata omajului din statul membru din anul anterior evenimentului declanșator prevăzut la articolul 23 alineatul (9) depășește rata medie din Uniune cu peste două puncte procentuale, nivelul maxim al suspendării se reduce cu 15 %;

(b)

dacă rata omajului din statul membru din anul anterior evenimentului declanșator prevăzut la articolul 23 alineatul (9) depășește rata medie din Uniune cu peste cinci puncte procentuale, nivelul maxim al suspendării se reduce cu 25 %;

(c)

dacă rata omajului din statul membru din anul anterior evenimentului declanșator menționat la articolul 23 alineatul (9) depășește rata medie din Uniune cu peste opt puncte procentuale, nivelul maxim al suspendării se reduce cu 50 %;

(d)

dacă proporția populației supusă riscului de sărăcie și excluziune socială din statul membru din anul anterior evenimentului declanșator menționat la articolul 23 alineatul (9) depășește media din Uniune cu peste 10 puncte procentuale, nivelul maxim al suspendării se reduce cu 20 %;

(e)

dacă statul membru a înregistrat o contragere a PIB-ului real în doi sau mai mulți ani consecutivi anteriori evenimentului declanșator menționat la articolul 23 alineatul (9), nivelul maxim al suspendării se reduce cu 20 %;

(f)

în cazul în care suspendarea vizează angajamente pentru 2018, 2019 sau 2020, se aplică o reducere nivelului obținut prin aplicarea articolului 23 alineatul (11), după cum urmează:

(i)

pentru 2018, nivelul suspendării se reduce cu 15 %;

(ii)

pentru 2019, nivelul suspendării se reduce cu 25 %;

(iii)

pentru 2020, nivelul suspendării se reduce cu 50 %.

Reducerea nivelului suspendării ce rezultă din aplicarea literelor (a) - (f) nu depășește în total 50 %.

În cazul în care situația prevăzută la litera (b) sau (c) intervine simultan cu ambele litere (d) și (e), efectul suspendării se amână cu un an.

2.   DETERMINAREA DOMENIULUI DE APLICARE AL SUSPENDĂRII ANGAJAMENTELE PE PROGRAME ȘI PRIORITĂȚI

O suspendare a angajamentelor aplicată unui stat membru afectează în primă instanță toate programele și prioritățile.

Cu toate acestea, următoarele programe și priorități sunt excluse din domeniul de aplicare al suspendării:

(i)

programele sau prioritățile care sunt deja supuse unei decizii de suspendare adoptate în conformitate cu articolul 23 alineatul (6);

(ii)

programele și prioritățile ale căror resurse urmează să fie majorate ca urmare a cererii de reprogramare adresate Comisiei în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) în anul evenimentului declanșator prevăzut la articolul 23 alineatul (9);

(iii)

programele și prioritățile ale căror resurse au fost majorate în cei doi ani anteriori evenimentului declanșator prevăzut la articolul 23 alineatul (9) ca urmare a unei decizii adoptate în conformitate cu articolul 23 alineatul (5);

(iv)

programele sau prioritățile de importanță critică pentru soluționarea unor condiții economice și sociale nefavorabile. Aceste programe sau priorități includ programele sau prioritățile care sprijină investițiile de importanță deosebită pentru Uniune legate de YEI. Programele sau prioritățile pot fi considerate de importanță deosebită atunci când sprijină investiții legate de punerea în aplicare a recomandărilor adresate statelor membre în cauză în cadrul semestrului european sau alte priorități care susțin reducerea sărăciei sau instrumentele financiare pentru competitivitatea IMM-urilor.

3.   DETERMINAREA NIVELULUI FINAL AL SUSPENDĂRII ANGAJAMENTELOR PENTRU PROGRAMELE CARE INTRĂ ÎN DOMENIUL DE APLICARE AL SUSPENDĂRII

Excluderea unei priorități dintr-un program se face prin reducerea angajamentelor programului proporțional cu alocarea ce revine priorității respective.

Nivelul suspendării care se aplică angajamentelor programelor este cel care este necesar pentru a se atinge nivelul agregat al suspendării determinat conform punctului 1.

4.   DETERMINAREA DOMENIULUI DE APLICARE ȘI A NIVELULUI SUSPENDĂRII PLĂȚILOR

Programele și prioritățile menționate la punctul 2 subpunctele (i) - (iv) sunt excluse, de asemenea, din domeniul de aplicare al suspendării plăților.

Nivelul suspendării care se aplică nu depășește 50 % din plățile programelor și priorităților.


ANEXA IV

IMPLEMENTAREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE: ACORDURILE DE FINANȚARE

1.

Atunci când un instrument financiar este implementat în temeiul articolului 38 alineatul (5) literele (a) și (b), acordul de finanțare include clauzele și condițiile pentru contribuțiile programului la instrumentul financiar și include cel puțin următoarele elemente:

(a)

strategia sau politica de investiții care include modalitățile de implementare, produsele financiare care urmează a fi oferite, destinatarii finali avuți în vedere și combinația preconizată cu sprijin prin intermediul unui grant (după caz);

(b)

un plan de afaceri sau documente echivalente pentru implementarea instrumentului financiar, inclusiv efectul de levier preconizat menționat la articolul 37 alineatul (2);

(c)

rezultatele-țintă pe care se preconizează că le va obține instrumentul financiar pentru a contribui la obiectivele și rezultatele specifice ale priorității relevante;

(d)

dispoziții pentru monitorizarea implementării investițiilor și a fluxului ofertelor de investiții care includ raportarea de către instrumentul financiar către fondul de fonduri și/sau autoritatea de management pentru a asigura respectarea articolului 46;

(e)

cerințe de audit, precum cerințe minime privind păstrarea documentației la nivelul instrumentului financiar (și la nivelul fondului de fonduri, după caz), și cerințe referitoare la păstrarea de evidențe contabile separate pentru diferitele forme de sprijin, cu respectarea articolului 37 alineatele (7) și (8), după caz, inclusiv dispoziții și cerințe referitoare la accesul la documente al autorităților de audit ale statele membre, al auditorilor Comisiei și al Curții de Conturi Europene pentru a asigura o pistă de audit clară în conformitate cu articolul 34;

(f)

cerințe și proceduri de gestionare a contribuției planificate furnizate de program în conformitate cu articolul 41 și pentru previziunea fluxului ofertelor de investiții (deal flow), inclusiv cerințe pentru conturile fiduciare/separate, astfel cum se menționează la articolul 38 alineatul (8);

(g)

cerințe și proceduri pentru gestionarea dobânzii și a altor câștiguri generate în sensul articolului 43, inclusiv operațiuni/investiții de trezorerie acceptabile, și răspunderea și responsabilitățile părților implicate;

(h)

dispoziții referitoare la calculul și plata costurilor de gestionare suportate sau ale comisioanelor de gestionare ale instrumentului financiar;

(i)

dispoziții referitoare la reutilizarea resurselor care pot fi atribuite contribuției fondurilor ESI până la sfârșitul perioadei de eligibilitate cu respectarea articolului 44;

(j)

dispoziții referitoare la utilizarea resurselor care pot fi atribuite contribuției fondurilor ESI după sfârșitul perioadei de eligibilitate cu respectarea articolului 45 și o politică de ieșire din instrumentul financiar a contribuției din fondurile ESI;

(k)

condiții pentru o posibilă retragere totală sau parțială a contribuțiilor din programe pentru instrumentele financiare, inclusiv fondul de fonduri, după caz;

(l)

dispoziții pentru a garanta că organismele care implementează instrumentele financiare le gestionează în mod independent și în conformitate cu standardele profesionale relevante și acționează în interesul exclusiv al părților care furnizează contribuții la instrumentul financiar;

(m)

dispoziții privind lichidarea instrumentului financiar.

În plus, atunci când instrumentele financiare sunt organizate printr-un fond de fonduri, acordul de finanțare dintre autoritatea de management și organismul care implementează fondul de fonduri trebuie, de asemenea, să conțină dispoziții privind evaluarea și selectarea organismelor care implementează instrumentele financiare, inclusiv cereri de exprimare a interesului sau proceduri de achiziții publice.

2.

Documentele de strategie menționate la articolul 38 alineatul (8) pentru instrumentele financiare implementate în temeiul articolului 38 alineatul (4) litera (c) includ cel puțin următoarele elemente:

(a)

strategia sau politica de investiții a instrumentului financiar, clauzele și condițiile generale ale produselor de tip datorie preconizate, destinatarii avuți în vedere și acțiunile care urmează să fie sprijinite;

(b)

un plan de afaceri sau documente echivalente pentru implementarea instrumentului financiar, inclusiv efectul de levier preconizat menționat la articolul 37 alineatul (2);

(c)

utilizarea și reutilizarea resurselor care pot fi atribuite contribuției fondurilor ESI în conformitate cu articolele 43, 44 și 45

(d)

monitorizarea implementării instrumentului financiar și raportarea în legătură cu acesta, pentru a asigura respectarea articolului 46.


ANEXA V

DEFINIREA RATELOR FORFETARE PENTRU PROIECTELE GENERATOARE DE VENITURI NETE

 

Sectorul

Rate forfetare

1

RUTIER

30  %

2

FEROVIAR

20  %

3

TRANSPORT URBAN

20  %

4

APĂ

25  %

5

DEȘEURI SOLIDE

20  %


ANEXA VI

DISTRIBUIREA ANUALĂ A CREDITELOR DE ANGAJAMENT PENTRU PERIOADA 2014-2020

Profil anual ajustat (inclusiv sumele suplimentare pentru YEI)

 

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

Total

Prețuri în EUR, 2011

44 677 333 745

45 403 321 660

46 044 910 729

46 544 721 007

47 037 288 589

47 513 211 563

47 924 907 446

325 145 694 739


ANEXA VII

METODOLOGIA DE ALOCARE

Metoda de alocare pentru regiunile mai puțin dezvoltate eligibile pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, menționat la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (a)

1.

Alocarea corespunzătoare fiecărui stat membru reprezintă suma alocărilor pentru fiecare dintre regiunile sale eligibile de nivelul NUTS 2, calculate conform următoarelor etape:

(a)

stabilirea unei sume absolute (în EUR) obținute prin înmulțirea populației regiunii în cauză cu diferența dintre PIB-ul pe cap de locuitor al regiunii respective, măsurat în funcție de PPC, și PIB-ul mediu pe cap de locuitor al UE-27 (în PPC);

(b)

aplicarea unui procent la suma absolută menționată anterior pentru a determina pachetul financiar al regiunii în cauză; procentul respectiv se modulează pentru a reflecta prosperitatea relativă, măsurată în funcție de PPC, comparativ cu media UE-27, a statului membru în care se situează regiunea eligibilă, și anume:

(i)

pentru regiunile din statele membre al căror VNB pe cap de locuitor este mai mic de 82 % din media UE-27: 3,15 %;

(ii)

pentru regiunile din statele membre al căror VNB pe cap de locuitor este situat între 82 % și 99 % din media UE-27: 2,70 %;

(iii)

pentru regiunile din statele membre al căror VNB pe cap de locuitor este mai mare de 99 % din media UE-27: 1,65 %;

(c)

la suma obținută în concordanță cu litera (b) se adaugă, după caz, suma rezultată din acordarea unei prime de 1 300 EUR pe persoană fără loc de muncă pe an, aplicată numărului de persoane fără loc de muncă din regiunea în cauză care depășesc numărul celor care nu ar avea loc de muncă dacă s-ar aplica rata medie a șomajului din toate regiunile mai puțin dezvoltate ale UE;

Metoda de alocare pentru regiunile aflate în tranziție eligibile pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, menționat la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (b)

2.

Alocarea corespunzătoare fiecărui stat membru reprezintă suma alocărilor pentru fiecare dintre regiunile sale eligibile de nivelul NUTS 2, calculate conform următoarelor etape:

(a)

stabilirea intensității teoretice minime și maxime a ajutorului pentru fiecare regiune de tranziție eligibilă. Nivelul minim al sprijinului este determinat de intensitatea medie a ajutorului pe cap de locuitor pentru fiecare stat membru înainte de aplicarea sistemului de siguranță regional, alocat regiunilor mai dezvoltate ale statului membru respectiv. În cazul în care statul membru nu mai are regiuni dezvoltate, nivelul minim al sprijinului este determinat de intensitatea medie inițială a ajutorului pe cap de locuitor pentru toate regiunile mai dezvoltate, și anume 19,80 EUR pe cap de locuitor pe an. Nivelul maxim al sprijinului se referă la o regiune teoretică al cărei PIB pe cap de locuitor se ridică la 75 % din media UE-27 și se calculează prin metoda definită la punctul 1 literele (a) și (b) de mai sus. Din suma obținută prin această metodă, se ia în considerare 40 %.

(b)

calcularea alocărilor regionale inițiale, ținând seama de PIB-ul regional pe cap de locuitor (în PPC), prin interpolarea liniară a PIB-ului relativ al regiunii pe cap de locuitor în raport cu UE-27;

(c)

la suma obținută în conformitate cu litera (b) se adaugă, după caz, suma rezultată din acordarea unei prime de 1 100 EUR pe persoană fără loc de muncă pe an, aplicată numărului de persoane fără loc de muncă din regiunea în cauză care depășesc numărul celor care nu ar avea loc de muncă dacă s-ar aplica rata medie a șomajului din toate regiunile mai puțin dezvoltate ale UE;

Metoda de alocare pentru regiunile mai dezvoltate eligibile pentru obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, menționat la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (c)

3.

Valoarea inițială totală a pachetului financiar teoretic total se obține prin înmulțirea unei intensități anuale a ajutorului pe cap de locuitor de 19,80 EUR cu populația eligibilă.

4.

Partea fiecărui stat membru vizat este reprezentată de suma părților fiecăreia dintre regiunile sale eligibile de nivelul NUTS 2, determinate pe baza următoarelor criterii, ponderate după cum urmează:

(a)

populația regională totală (pondere de 25 %);

(b)

numărul de șomeri din regiunile de nivelul NUTS 2 cu o rată a șomajului care depășește media tuturor regiunilor mai dezvoltate (pondere de 20 %);

(c)

numărul de locuri de muncă suplimentare necesare pentru a se atinge obiectivul Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii referitor la rata regională a ocupării forței de muncă de 75 % (pentru vârstele cuprinse între 20 și 64 de ani) (pondere de 20 %);

(d)

valoarea cu care trebuie să crească numărul persoanelor cu vârsta între 30 și 34 de ani care sunt absolvenți de învățământ terțiar pentru a se atinge obiectivul de 40 % al Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (pondere de 12,5 %);

(e)

valoarea cu care trebuie să scadă numărul persoanelor care au părăsit timpuriu sistemul de educație și formare profesională (cu vârsta între 18 și 24 de ani) pentru a se atinge obiectivul de 10 % al Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (pondere de 12,5 %);

(f)

diferența dintre PIB-ul real al regiunii (măsurat în PPC) și PIB-ul teoretic regional dacă regiunea ar avea același PIB pe cap de locuitor ca și cea mai prosperă regiune de nivelul NUTS 2 (pondere 7,5 %);

(g)

populația regiunilor de nivelul NUTS 3 cu o densitate a populației sub 12,5 locuitori/km2 (pondere de 2,5 %).

Metoda de alocare pentru statele membre eligibile pentru Fondul de coeziune în temeiul articolului 90 alineatul (3)

5.

Valoarea inițială totală a pachetului financiar teoretic total se obține prin înmulțirea unei intensități medii anuale a ajutorului pe cap de locuitor de 48 EUR cu populația eligibilă. Partea din acest pachet financiar teoretic alocată a priori fiecărui stat membru eligibil corespunde unui procent bazat pe populația, suprafața și prosperitatea națională a statului și se obține în conformitate cu următoarele etape:

(a)

calcularea mediei aritmetice a părții populației și a celei a suprafeței statului membru respectiv în comparație cu populația totală și suprafața totală a tuturor statelor membre eligibile. În cazul în care, totuși, partea populației totale a unui stat membru depășește partea suprafeței sale totale cu un factor de 5 sau mai mult, ceea ce corespunde unei densități extrem de mari a populației, se utilizează numai partea populației totale în această etapă;

(b)

ajustarea procentelor astfel obținute cu un coeficient care reprezintă o treime din procentul prin care VNB-ul pe cap de locuitor (măsurat în paritatea puterii de cumpărare) al statului membru respectiv pentru perioada 2008 - 2010 depășește media VNB-ului pe cap de locuitor din toate statele membre eligibile (medie egală cu 100 %) sau este inferior acestei medii.

6.

Pentru a se ține seama de nevoile importante ale statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 sau ulterior în ceea ce privește infrastructurile de transport și de mediu, partea lor din Fondul de coeziune se stabilește la minimum o treime din pachetul financiar total după plafonare conform dispozițiilor de la punctele 10 - 13 primit în medie pe parcursul perioadei.

7.

Creditele alocate din Fondul de coeziune pentru statele membre menționate articolului 90 alineatul (3) paragraful al doilea scad treptat pe o perioadă de șapte ani. Acest sprijin de tranziție va fi în valoare de 48 EUR pe cap de locuitor în 2014, aplicat la populația totală a statului membru. Sumele din anii următori vor fi exprimate ca procent din suma definită pentru 2014, procentele fiind de 71 % în 2015, 42 % în 2016, 21 % în 2017, 17 % în 2018, 13 % în 2019 și 8 % în 2020.

Metoda de alocare pentru obiectivul de cooperare teritorială menționat la articolul 4 din Regulamentul privind CTE

8.

Alocarea pe stat membru a resurselor care acoperă cooperarea transfrontalieră și transnațională, inclusiv contribuția din FEDR pentru Instrumentul european de vecinătate și Instrumentul de asistență pentru preaderare se stabilește ca suma ponderată a părții populației din regiunile de graniță și partea populației totale din fiecare stat membru. Ponderea este determinată de părțile respective ale componentelor transfrontaliere și transnaționale. Părțile componentelor de cooperare transfrontalieră și transnațională sunt de 77,9 %, respectiv 22,1 %.

Metoda de alocare pentru finanțarea suplimentară pentru regiunile menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (e)

9.

O alocare specială suplimentară care corespunde unei intensități a ajutorului de 30 EUR pe cap de locuitor va fi acordată regiunilor de nivelul NUTS 2 ultraperiferice și regiunilor de nivelul NUTS 2 din nord cu o densitate mică a populației. Alocarea respectivă va fi distribuită pe regiuni și pe state membre, proporțional cu populația totală a acestor regiuni.

Nivelul maxim de transferuri din fondurile care sprijină coeziunea

10.

Pentru a contribui la o concentrare corespunzătoare a finanțării pentru coeziune asupra regiunilor și statelor membre mai puțin dezvoltate și la reducerea disparităților dintre intensitatea medie a ajutorului pe cap de locuitor, nivelul maxim al transferurilor (plafon) din fonduri către fiecare stat membru este de 2,35 % din PIB-ul statului membru. Plafonul se va aplica pe o bază anuală, sub rezerva ajustărilor necesare ca urmare a concentrării la începutul perioadei a finanțării pentru YEI, și va reduce proporțional, dacă este cazul, toate transferurile (cu excepția celor pentru regiunile mai dezvoltate și pentru „obiectivul cooperarea teritorială europeană”) către statul membru vizat, astfel încât să se obțină nivelul maxim al transferurilor. Pentru statele membre care au aderat la Uniune înainte de 2013 și a căror creștere medie reală a PIB-ului în perioada 2008-2010 a fost mai mică de -1 %, nivelul maxim al transferurilor va fi de 2,59 %.

11.

Plafoanele menționate la paragraful 10 de mai sus includ contribuțiile de la FEDR pentru finanțarea componentei transfrontaliere din cadrul Instrumentului european de vecinătate și al Instrumentului de asistență pentru preaderare. Aceste plafoane nu includ creditele specifice de 3 000 000 000 de euro pentru YEI.

12.

Calculele PIB-ului efectuate de Comisie se întemeiază pe statisticile publicate în mai 2012. Ratele de creștere națională a PIB-ului prevăzute de Comisie în mai 2012 pentru perioada 2014 - 2020 se aplică separat fiecărui stat membru.

13.

Normele descrise la punctul 10 nu pot da naștere la alocări per stat membru mai mari de 110 % din nivelul lor în termeni reali pentru perioada de programare 2007 - 2013.

Dispoziții complementare

14.

Pentru toate regiunile al căror PIB pe cap de locuitor (în PPC) folosit drept criteriu de eligibilitate pentru perioada de programare 2007 - 2013 și a fost mai mic de 75 % din media UE-25, dar al căror PIB pe cap de locuitor depășește 75 % din media UE-27, nivelul minim al sprijinului pentru perioada 2014 - 2020 din cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă va corespunde în fiecare an cu 60 % din alocarea anuală orientativă medie anterioară în cadrul obiectivului de convergență, calculată de Comisie în cadrul financiar multianual pentru perioada 2007 - 2013.

15.

Nicio regiune de tranziție nu primește mai puțin decât ar fi primit dacă ar fi fost o regiune mai dezvoltată. Pentru a determina nivelul acestei alocări minime, metoda de distribuție a creditelor pentru regiunile mai dezvoltate va fi aplicată tuturor regiunilor care au un PIB pe cap de locuitor de cel puțin 75 % din media UE-27.

16.

Alocarea minimă totală din fonduri pentru un stat membru corespunde unui procent de 55 % din alocarea totală individuală a acestuia pentru perioada 2007 - 2013. Ajustările necesare pentru îndeplinirea acestei cerințe se aplică proporțional alocărilor din fonduri, excluzând alocările din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană.

17.

Pentru a combate efectele pe care criza economică din statele membre ale zonei euro le-a avut asupra nivelului lor de prosperitate al acestor state și pentru a încuraja creșterea economică și crearea de locuri de muncă în aceste state membre, fondurile structurale vor prevedea următoarele alocări suplimentare:

(a)

1 375 000 000 EUR pentru regiunile mai dezvoltate din Grecia;

(b)

1 000 000 000 EUR pentru Portugalia, distribuit după cum urmează: 450 000 000 EUR pentru regiunile mai dezvoltate, din care 150 000 000 EUR pentru Madeira, 75 000 000 EUR pentru regiunile de tranziție și 475 000 000 EUR pentru regiunile cel mai puțin dezvoltate;

(c)

100 000 000 EUR pentru regiunea Border, Midland and Western din Irlanda;

(d)

1 824 000 000 EUR pentru Spania, din care 500 000 000 EUR pentru Extremadura, 1 051 000 000 EUR pentru regiunile în tranziție și 273 000 000 EUR pentru regiunile mai dezvoltate;

(e)

1 500 000 000 EUR pentru regiunile cel mai puțin dezvoltate ale Italiei, din care 500 000 000 EUR pentru zonele neurbane;

18.

În vederea recunoașterii provocărilor reprezentate de situația statelor membre insulare și de izolarea anumitor părți ale Uniunii, Malta și Cipru primesc, după aplicarea metodei de calculare menționate la punctul 16, un pachet suplimentar de 200 000 000 EUR și, respectiv, 150 000 000 EUR în cadrul obiectivului „investiții pentru creștere și locuri de muncă”, distribuit după cum urmează: o treime pentru Fondul de coeziune și două treimi pentru fondurile structurale.

Regiunilor spaniole Ceuta and Melilla le este alocat un pachet financiar total suplimentar de 50 000 000 EUR în cadrul fondurilor structurale.

Regiunii ultraperiferice Mayotte îi este alocat un pachet financiar total de 200 000 000 EUR în cadrul fondurilor structurale.

19.

Pentru a facilita adaptarea anumitor regiuni fie la schimbarea statutului lor de eligibilitate, fie la efectele pe termen lung ale evoluțiilor recente din economia lor, se efectuează următoarele alocări suplimentare:

(a)

pentru Belgia 133 000 000 EUR, din care 66 500 000 EUR pentru Limburg și 66 500 000 EUR pentru regiunile de tranziție din Regiunea Valonia;

(b)

pentru Germania 710 000 000 EUR, din care 510 000 000 EUR pentru fostele regiuni de convergență din categoria regiunilor de tranziție și 200 000 000 EUR pentru regiunea Leipzig;

(c)

fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 10, regiunilor cel mai puțin dezvoltate ale Ungariei li se va aloca un pachet suplimentar de 1 560 000 000 EUR, regiunilor cel mai puțin dezvoltate ale Republicii Cehe un pachet suplimentar de 900 000 000 EUR și regiunilor cel mai puțin dezvoltate ale Sloveniei un pachet suplimentar de 75 000 000 EUR din fondurile structurale.

20.

Programului PEACE i se va aloca o sumă totală de 150 000 000 EUR, din care 106 500 000 EUR pentru Regatul Unit și 43 500 000 EUR pentru Irlanda. Acest program va fi implementat sub forma unui program de cooperare transfrontalieră care implică Irlanda de Nord și Irlanda.

Ajustări suplimentare în conformitate cu articolul 92 alineatul (2)

21.

În plus față de sumele stabilite la articolele 91 și 92, Cipru va beneficia de credite suplimentare în valoare de 94 200 000 EUR în 2014 și de 92 400 000 EUR în 2015, care se vor adăuga la creditele deja existente din fondurile structurale.

ANEXA VIII

METODOLOGIA PRIVIND ALOCAREA SPECIFICĂ PENTRU INIțIATIVA PRIVIND OCUPAREA FORțEI DE MUNCĂ ÎN RÂNDUL TINERILOR MENțIONATĂ LA ARTICOLUL 91

I.

Repartizarea alocării specifice pentru YEI este determinată în conformitate cu următoarele etape:

1.

Se identifică numărul de tineri șomeri cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 ani în regiunile de nivelul NUTS 2 eligibile, astfel cum sunt definite la articolul 16 din Regulamentul privind FSE, și anume în regiunile de nivelul NUTS 2 care au rate ale șomajului în rândul tinerilor între 15 și 24 de ani de peste 25 % în 2012, și, în cazul statelor membre în care rata șomajului în rândul tinerilor a crescut cu peste 30 % în 2012, se iau în considerare regiunile care au rate ale șomajului în rândul tinerilor de peste 20 % în 2012 („regiuni eligibile”).

2.

Alocarea corespunzătoare fiecărei regiuni eligibile se calculează pe baza raportului dintre numărul de tineri șomeri din regiunea eligibilă și numărul total de tineri șomeri menționați la punctul 1 din toate regiunile eligibile.

3.

Alocarea corespunzătoare fiecărui stat membru este suma alocărilor corespunzătoare fiecărei dintre regiunile sale eligibile.

II.

Alocările specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor nu sunt luate în considerare în scopul aplicării plafonării normelor enunțate în anexa VII în legătură cu alocarea resurselor globale.

III.

În scopul stabilirii alocărilor specifice acordate în cadrul YEI pentru regiunea Mayotte, rata șomajului în rândul tinerilor și numărul de tineri șomeri se determină pe baza celor mai recente date disponibile la nivel național, în cazul în care nu sunt disponibile date Eurostat pentru nivelul NUTS 2.

IV.

Resursele alocate YEI pot fi revizuite în sens ascendent pentru perioada 2016 - 2020 în cadrul procedurii bugetare, în conformitate cu articolul 14 din regulament Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013. Defalcarea pe stat membru a resurselor suplimentare are loc urmând aceleași etape ca și cele aplicate alocării inițiale, dar se bazează pe cele mai recente date anuale disponibile.

ANEXA IX

METODOLOGIA DE STABILIRE A COTEI MINIME DE FSE

Cota procentuală suplimentară care trebuie adăugată la cota resurselor fondurilor structurale menționată la articolul 94 alineatul (4) alocate FSE într-un stat membru care corespunde cotei statului membru respectiv pentru perioada de programare 2007 - 2013 se stabilește după cum urmează, pe baza ratelor de ocupare a forței de muncă (pentru persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani) a anului de referință 2012:

în cazul în care rata de ocupare a forței de muncă este de 65 % sau inferioară, cota se majorează cu 1,7 puncte procentuale;

în cazul în care rata de ocupare a forței de muncă depășește 65 %, dar nu este mai mare de 70 %, cota se majorează cu 1,2 puncte procentuale.

în cazul în care rata de ocupare a forței de muncă depășește 70 %, dar nu este mai mare de 75 %, cota se majorează cu 0,7 puncte procentuale.

în cazul în care rata de ocupare a forței de muncă depășește 75 %, nu este necesară nicio majorare.

Cota procentuală totală a unui stat membru după adăugare nu depășește 52 % din resursele fondurilor structurale menționate la articolul 92 alineatul (4).

Pentru Croația, cota resurselor din fondurile structurale, excluzând obiectivul de cooperare teritorială europeană, alocate către FSE pentru perioada de programare 2007 - 2013 corespunde cotei medii a regiunilor de convergență ale statelor membre care au aderat la Uniune la 1 ianuarie 2004 sau ulterior.


ANEXA X

ADIȚIONALITATEA

1.   CHELTUIELI STRUCTURALE PUBLICE SAU ASIMILABILE

În statele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate reprezintă cel puțin 65 % din populație, cifra utilizată pentru determinarea cheltuielilor structurale publice sau asimilabile este cifra privind formarea brută de capital fix raportată în programele de stabilitate și de convergență întocmite de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului în vederea prezentării strategiilor lor bugetare pe termen mediu. Cifra care va fi utilizată este cea raportată în contextul soldului bugetului general, al datoriilor de stat și al previziunilor bugetare ale autorităților publice, fiind prezentată ca procentaj din PIB.

În statele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate reprezintă peste 15 % și sub 65 % din populație, cifra utilizată pentru determinarea cheltuielilor structurale publice sau asimilabile este cifra totală privind formarea brută de capital fix în regiunile mai puțin dezvoltate. Raportarea acestei cifre se face în același format ca și cel stabilit în primul paragraf.

2.   VERIFICAREA

Verificările privind adiționalitatea în conformitate cu articolul 95 alineatul (5) sunt supuse următoarelor norme:

2.1   Verificarea ex ante

(a)

Atunci când transmite un acord de parteneriat, un stat membru furnizează informații privind profilul planificat al cheltuielilor în formatul din tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1

Cheltuielile administrației publice ca procent din PIB

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

P51

X

X

X

X

X

X

X

(b)

Statele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate reprezintă peste 15 % și sub 65 % din populație furnizează, în plus, informații cu privire la profilul planificat al cheltuielilor din regiunile mai puțin dezvoltate în formatul din tabelul 2.

Tabelul 2

 

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

Formarea brută de capital fix a administrației publice în regiunile mai puțin dezvoltate, ca procentaj din PIB

X

X

X

X

X

X

X

(c)

Statele membre pun la dispoziția Comisiei informații privind principalii indicatori macroeconomici și prognozele care stau la baza nivelului de cheltuieli structurale publice sau asimilabile.

(d)

Statele membre în care regiunile mai puțin dezvoltate reprezintă peste 15 % și sub 65 % din populație furnizează Comisiei și informații cu privire la metoda utilizată pentru estimarea formării brute de capital fix în aceste regiuni. În acest sens, statele membre utilizează datele privind investițiile publice la nivel regional, dacă sunt disponibile. În cazul în care aceste date nu sunt disponibile sau în alte cazuri justificate corespunzător, inclusiv atunci când, pentru perioada 2014 - 2020, statul membru a modificat semnificativ împărțirea regională în sensul definiției din Regulamentul (CE) nr. 1059/2013, formarea brută de capital fix poate fi estimată aplicând indicatori privind cheltuielile publice regionale sau populația regională la datele privind investițiile publice la nivel național.

(e)

Odată ce există un acord din partea Comisiei și a statului membru, tabelul 1 și, după caz, tabelul 2, vor fi incluse în acordul de parteneriat al statului membru în cauză ca nivel de referință al cheltuielilor structurale publice sau asimilabile care trebuie să fie menținut în perioada 2014 – 2020.

2.2   Verificarea intermediară

(a)

La momentul verificării intermediare, se consideră că un stat membru a menținut nivelul cheltuielilor structurale publice sau asimilabile dacă media anuală a cheltuielilor în perioada 2014 – 2017 este mai mare sau egală cu nivelul de referință al cheltuielilor stabilit în acordul de parteneriat.

(b)

În urma verificării intermediare, Comisia poate revizui, după consultarea statelor membre, nivelul de referință al cheltuielilor structurale publice sau asimilabile din acordul de parteneriat dacă situația economică a statului membru s-a modificat semnificativ față de cea estimată la momentul adoptării acordului de parteneriat.

2.3   Verificarea ex post

La momentul verificării ex post, se consideră că un stat membru a menținut nivelul cheltuielilor structurale publice sau asimilabile dacă media anuală a cheltuielilor din perioada 2014 – 2020 este mai mare sau egală cu nivelul de referință al cheltuielilor stabilit în acordul de parteneriat.

3.   RATELE DE CORECȚIE FINANCIARĂ DUPĂ VERIFICAREA EX POST

În cazul în care Comisia decide să realizeze o corecție financiară în conformitate cu articolul 95 alineatul (6), rata de corecție financiară se obține scăzând 3 % din diferența dintre nivelul de referință din acordul de parteneriat și nivelul atins, exprimată ca procentaj din nivelul de referință, și apoi prin împărțirea rezultatului la 10. Corecția financiară se stabilește aplicând această rată a corecției financiare la contribuția fondurilor pentru statul membru în cauză în cazul regiunilor mai puțin dezvoltate și al regiunilor de tranziție, pentru întreaga perioadă de programare.

În cazul în care diferența între nivelul de referință din acordul de parteneriat și nivelul atins, exprimată ca procentaj din nivelul de referință din acordul de parteneriat, reprezintă 3 % sau mai puțin, nu se efectuează nicio corecție financiară.

Corecția financiară nu depășește 5 % din finanțările din partea fondurilor pentru statul membru în cauză pentru regiunile mai puțin dezvoltate pentru ansamblul perioadei de programare.


ANEXA XI

Condiționalități ex ante

PARTEA I:   Condiții tematice ex ante

Obiective tematice

Priorități de investiții

Condiționalitate ex ante

Criterii de îndeplinire

1.

Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării

(ținta C&D)

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul 1]

FEDR:

Toate prioritățile de investiții din cadrul obiectivului tematic nr. 1

1.1.

Cercetare și inovare: Existența unei strategii naționale sau regionale de specializare inteligentă, în conformitate cu programul național de reformă, care să echilibreze cheltuielile private cu cercetarea și inovarea și care să fie conformă cu caracteristicile sistemelor naționale sau regionale eficiente în domeniul cercetării și al inovării.

Implementarea unei strategii naționale sau regionale de specializare inteligentă care:

se bazează pe o analiză de identificare a punctelor forte și a punctelor slabe (analiză de tip SWOT) sau pe o analiză similară, cu scopul de a-și concentra resursele asupra unui număr limitat de priorități în materie de cercetare și inovare;

prezintă măsurile necesare pentru a stimula investițiile private în activitățile de CDT;

conține un mecanism de monitorizare.

A fost adoptat un cadru care evidențiază resursele bugetare disponibile pentru cercetare și inovare.

FEDR:

Consolidarea cercetării și inovării (C&I), a infrastructurii și a capacităților de dezvoltare a excelenței în domeniul C&I, precum și promovarea centrelor de competență, în special a celor de interes european.

1.2

Infrastructura de cercetare și inovare Existența unui plan multianual pentru înscrierea în buget și prioritizarea investițiilor.

A fost adoptat un plan multianual pentru înscrierea în buget și prioritizarea investițiilor legate de prioritățile Uniunii și, dacă este cazul, de Forumul pentru o strategie europeană privind infrastructurile în domeniul cercetării - ESFRI.

2.

Sporirea utilizării și a calității și accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor [ținta în domeniul benzii largi (broadband)]

[menționate la articolul 9 alineatul (2)]

FEDR:

Dezvoltarea de produse și servicii TIC, a comerțului electronic și a cererii de TIC.

Consolidarea aplicațiilor TIC pentru e-guvernare, e-învățare, e-incluziune, e-cultură și e-sănătate.

2.1.

Dezvoltarea digitală: Un cadru strategic de politică referitor la dezvoltarea digitală pentru stimularea serviciilor bazate pe TIC publice și private de bună calitate, accesibile și interoperabile și pentru sporirea utilizării de către cetățeni, inclusiv de categoriile vulnerabile, precum și de întreprinderi și de administrațiile publice, inclusiv referitor la inițiativele transfrontaliere.

Existența unui cadru strategic de politică pentru dezvoltarea digitală, de exemplu, în cadrul strategiei naționale sau regionale de specializare inteligentă care conține:

înscrierea în buget și prioritizarea acțiunilor prin intermediul unei analize de tip SWOT sau unei analize similare în conformitate cu tabloul de bord al Agendei digitale pentru Europa;

ar trebui să fi fost efectuată o analiză a contribuției de echilibrare a cererii și a ofertei de TIC;

indicatori de măsurare a evoluției intervențiilor în domenii precum cel al alfabetizării digitale, e-incluziunii, e-accesibilității și evoluția în e-sănătate, în limitele articolului 168 din TFUE, care sunt aliniate la strategiile sectoriale ale Uniunii, naționale sau regionale existente și relevante;

evaluarea necesităților în materie de consolidare a construirii capacităților TIC.

FEDR:

Extinderea implementării benzii largi, introducerea de rețele de mare viteză și sprijinirea adoptării tehnologiilor emergente și a rețelelor pentru economia digitală.

2.2.

Infrastructura pentru rețeaua de generație următoare (Next Generation Network - NGN): Existența unor planuri naționale sau regionale privind NGN care să țină seama de acțiunile regionale în vederea atingerii țintelor Uniunii în materie de acces internet de mare viteză, care se concentrează asupra unor domenii în care piața nu reușește să ofere o infrastructură deschisă, la un cost rezonabil și la un nivel al calității în conformitate cu normele UE în materie de concurență și de ajutoare de stat, și care să poată furniza servicii accesibile grupurilor de persoane vulnerabile.

Existența unui plan național sau regional de generație următoare care conține:

un plan de investiții în infrastructură bazat pe o analiză economică care ia în considerare existența infrastructurilor private și publice și a planurilor de investiții;

modele de investiții durabile care să conducă la intensificarea concurenței și care asigură accesul la infrastructură și servicii deschise, convenabile, de calitate și în pas cu progresele viitoare;

măsuri pentru a stimula investițiile private.

3.

Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri)

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul 3]

FEDR:

Promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice de noi idei și prin stimularea creării de firme noi, inclusiv prin intermediul incubatoarelor de afaceri

Sprijinirea capacității IMM-urilor de a se crește pe piețele regionale, naționale și internaționale și de a se implica în procesele de inovare.

3.1.

Au fost efectuate acțiuni specifice pentru a sprijini promovarea spiritului antreprenorial luând în considerare Actul privind micile întreprinderi (Small Business Act - SBA).

Acțiunile specifice sunt:

s-au adoptat măsuri pentru a reduce timpul și costurile necesare pentru a crea o întreprindere, având în vedere obiectivele SBA;

s-au adoptat măsuri pentru a reduce timpul necesar pentru a obține licențele și autorizațiile pentru a iniția și desfășura activitatea specifică a unei întreprinderi, având în vedere obiectivele SBA;

s-a adoptat un mecanism de monitorizare a implementării măsurilor din SBA care au fost aplicate și de evaluare a impactului pe care legislația îl are asupra IMM-urilor.

4.

Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul4]

FEDR+Fondul de coeziune:

Sprijinirea eficienței energetice, a gestionării inteligente a energiei și a utilizării energiei din surse regenerabile în infrastructurile publice, inclusiv în clădirile publice și în sectorul locuințelor.

4.1.

Pentru construcția sau renovarea clădirilor, s-au derulat acțiuni de promovare a eficienței în utilizarea energiei de către utilizatorul final și investiții eficiente din punctul de vedere al costurilor în eficiența energetică.

Acțiunile constau în:

măsurile de asigurare a existenței unor cerințe minime privind performanța energetică a clădirilor consecvente cu articolul 3, articolul 4 și articolul 5 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1);

măsurile necesare pentru instituirea unui sistem de certificare a performanței energetice a clădirilor în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2010/31/UE;

măsuri de asigurare a unei planificări strategice privind eficiența energetică în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2);

măsuri în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice pentru a asigura instalarea de contoare individuale la clienții finali, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar și proporțional în raport cu potențialele economii de energie.

FEDR + Fondul de coeziune:

Promovarea utilizării cogenerării cu randament ridicat a energiei termice și a energiei electrice, pe baza cererii utile.

4.2.

Au fost întreprinse acțiuni de promovare a unei cogenerări cu randament ridicat a energiei termice și a energiei electrice.

Acțiunile constau în:

Sprijinul pentru cogenerare se bazează pe cererea de energie termică utilă și pe economiile de energie primară, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și articolul 9 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2004/8/CE, statele membre sau organismele lor competente au evaluat cadrul legislativ și normativ existent, cu privire la procedurile de autorizare sau alte proceduri în vederea:

(a)

încurajării proiectării de unități de cogenerare, în vederea satisfacerii cererilor de căldură utilă justificate din punct de vedere economic și a evitării unui volum mai mare de căldură decât căldura utilă; și

(b)

reducerii barierelor normative și de alt tip care stau în calea sporirii cogenerării.

FEDR+Fondul de coeziune:

Promovarea producției și a distribuției de energie obținută din surse regenerabile.

4.3.

Au fost întreprinse acțiuni de promovare a producției și distribuției de energie din surse regenerabile (4).

Scheme de sprijin transparente, priorități privind accesul la rețea sau accesul garantat și prioritate pentru expediere, precum și norme standardizate privind suportarea separată și în comun a costurilor adaptărilor tehnice care au fost făcute publice, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) și articolul 16 alineatele (2) și (3) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

Un stat membru a adoptat un plan național de acțiune în domeniul energiei regenerabile, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2009/28/CE.

5.

Promovarea adaptării la schimbările climatice și prevenirea și gestiunea riscurilor

(Ținta privind schimbările climatice) [prevăzută la articolul 9 primul paragraf punctul 5]

FEDR+Fondul de coeziune:

Promovarea investițiilor destinate abordării unor riscuri specifice, asigurarea rezistenței în fața dezastrelor și dezvoltarea unor sisteme de gestionare a dezastrelor.

5.1.

Prevenirea și gestionarea riscurilor: Existența evaluărilor naționale sau regionale ale riscurilor pentru gestionarea dezastrelor, luând în considerare adaptarea la schimbările climatice

Efectuarea unei evaluări naționale sau regionale a riscurilor care să includă următoarele elemente:

o descriere a procesului, metodologiei, metodelor și datelor nesensibile utilizate la evaluarea riscurilor, precum și a criteriilor bazate pe riscuri pentru prioritizarea investițiilor;

o descriere a scenariilor de risc unic și de riscuri multiple;

ține seama, după caz, de strategiile naționale de adaptare la schimbările climatice.

6.

Conservarea și protejarea mediului și promovarea eficientei resurselor

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul 6]

FEDR+Fondul de coeziune:

Investiții în sectorul apei, pentru a îndeplini cerințele acquis-ului de mediu al Uniunii și pentru a răspunde unor nevoi de investiții identificate de statele membre, care depășesc aceste cerințe.

6.1.

Sectorul apei: Existența (a) a unei politici tarifare privind apele care prevede stimulente corespunzătoare pentru ca utilizatorii să utilizeze eficient resursele de apă și (b) a unei contribuții adecvate a diferitelor utilizări ale apei pentru recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei la o rată stabilită de planul adoptat de gestionare a bazinelor hidrografice pentru investiții sprijinite prin diferite programe.

În sectoarele sprijinite prin FEDR și Fondul de coeziune, un stat membru asigură contribuția diferitelor utilizări ale apei la recuperarea costurilor serviciilor de utilizare a apei, pe sector, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) prima liniuță din Directiva 2000/60/CE, ținând seama, după caz, de efectele sociale, de mediu și economice ale recuperării, precum și de condițiile geografice și climatice ale regiunii/regiunilor afectate.

Adoptarea unui plan de gestionare a bazinului hidrografic, pentru districtul în care se situează un bazin hidrografic, în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2000/60/CE.

FEDR+Fondul de coeziune:

Investiții în sectorul deșeurilor, pentru a îndeplini cerințele acquis-ului de mediu al Uniunii și pentru a răspunde unor nevoi de investiții identificate de statele membre care depășesc aceste cerințe.

6.2.

Sectorul deșeurilor: Promovarea unor investiții sustenabile din punct de vedere economic și de mediu în sectorul deșeurilor, în special prin elaborarea de planuri de gestionare a deșeurilor în conformitate cu Directiva 2008/98/CE privind deșeurile și cu ierarhia deșeurilor.

În temeiul articolului 11 alineatul (5) din Directiva 2008/98/CE, s-a transmis Comisiei un raport de implementare cu privire la progresele înregistrate în atingerea țintelor de la articolul 11 din Directiva 2008/98/CE.

Existența unuia sau mai multor planuri de gestionare a deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 28 din Directiva 2008/98/CE.

Existența unor programe de prevenire a acumulării de deșeuri, în conformitate cu articolul 29 din Directiva 2008/98/CE.

măsurile necesare pentru a atinge până în 2020 obiectivele privind pregătirea pentru reutilizare și reciclare în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2008/98/CE.

7.

Promovarea sistemelor de transport durabile și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul 7]

FEDR+Fondul de coeziune:

Sprijinirea unui spațiu european unic al transporturilor de tip multimodal prin investiții în rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T).

Dezvoltarea și reabilitarea unor sisteme feroviare complete, de înaltă calitate și interoperabile și promovarea măsurilor de reducere a zgomotului.

Dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor de transport care respectă mediul, inclusiv a celor cu zgomot redus, și care au emisii reduse de carbon, inclusiv a căilor navigabile interioare și a sistemelor de transport maritim, a porturilor, a legăturilor multimodale și infrastructurilor aeroportuare, cu scopul de a promova mobilitatea durabilă la nivel regional și local.

FEDR:

Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multimodale.

7.1.

Transporturi: Existența unuia sau mai multor planuri sau cadre cuprinzătoare pentru investiții în transporturi, în conformitate cu cadrul instituțional al statelor membre (inclusiv transportul public la nivel local și regional), care să sprijine dezvoltarea infrastructurii și să îmbunătățească conectivitatea la rețelele globale și de bază TEN-T.

Existența unuia sau mai multor planuri sau cadre cuprinzătoare pentru investițiile în transporturi care îndeplinesc cerințele legale pentru evaluarea strategică de mediu și care prevăd:

contribuția la zona de transport unic la nivel european, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), inclusiv prioritățile pentru investiții în:

rețeaua TEN-T de bază și rețeaua globală, în cazul în care se preconizează investiții din partea FEDR și a Fondului de coeziune; și

conectivitatea secundară;

un flux realist și matur de proiecte pentru care se preconizează sprijin din partea FEDR și a Fondului de coeziune;

Măsuri care să asigure capacitatea unor organisme intermediare și beneficiari de a asigura fluxul de proiecte.

FEDR+Fondul de coeziune:

Sprijinirea unui spațiu european unic al transporturilor de tip multimodal prin investiții în rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T).

Dezvoltarea și reabilitarea unor sisteme feroviare complete, de înaltă calitate și interoperabile și promovarea măsurilor de reducere a zgomotului.

Dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor de transport care respectă mediul. inclusiv a celor cu zgomot redus, și care au emisii reduse de carbon, inclusiv a căilor navigabile interioare și a sistemelor de transport maritim, a porturilor, a legăturilor multimodale și infrastructurilor aeroportuare, cu scopul de a promova mobilitatea durabilă la nivel regional și local.

FEDR:

Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multimodale.

7.2.

Transportul feroviar: Existența în planurile sau cadrele cuprinzătoare de transport a unei secțiuni explicite privind dezvoltarea transportului feroviar, în conformitate cu cadrul instituțional al statelor membre (inclusiv privind transportul public la nivel local și regional), care să sprijine dezvoltarea infrastructurii și să îmbunătățească conectivitatea la rețelele globale și de bază TEN-T. Investițiile acoperă activele mobile, interoperabilitatea și consolidarea capacităților.

Existența unei secțiuni privind dezvoltarea transportului feroviar în planurile sau cadrelor de transport prevăzute anterior care să îndeplinească cerințele legale pentru evaluarea strategică de mediu și care să prevadă un flux realist și matur de proiecte (inclusiv un calendar, un cadru bugetar).

Măsuri care să asigure capacitatea unor organisme intermediare și beneficiari de a asigura fluxul de proiecte.

FEDR+Fondul de coeziune:

Sprijinirea unui spațiu european unic al transporturilor de tip multimodal prin investiții în TEN-T.

Dezvoltarea și reabilitarea unor sisteme feroviare complete, de înaltă calitate și interoperabile și promovarea măsurilor de reducere a zgomotului.

Dezvoltarea și îmbunătățirea sistemelor de transport care respectă mediul, inclusiv a celor cu zgomot redus) și care au emisii reduse de carbon, inclusiv a căilor navigabile interioare și a sistemelor de transport maritim, a porturilor, a legăturilor multimodale și infrastructurilor aeroportuare, cu scopul de a promova mobilitatea durabilă la nivel regional și local.

FEDR:

Stimularea mobilității regionale prin conectarea nodurilor secundare și terțiare la infrastructura TEN-T, inclusiv a nodurilor multimodale.

7.3.

Alte mijloace de transport, inclusiv căi navigabile interioare și transportul maritim, porturi, legături multimodale și infrastructuri aeroportuare: Existența în planul sau planurile sau cadrul sau cadrele cuprinzătoare de transport a unei secțiuni specifice privind căile navigabile interioare și transportul maritim, porturile, legăturile multimodale și infrastructurile aeroportuare, care contribuie la îmbunătățirea conectivității la rețelele globale și de bază TEN-T și la promovarea mobilității regionale și locale durabile.

Existența în planul sau planurile sau cadrul sau cadrele de transport a unei secțiuni privind căile navigabile interioare și transportul maritim, porturile, legăturile multimodale și infrastructurile aeroportuare, care:

să îndeplinească cerințele legale aplicabile evaluărilor strategice de mediu;

să stabilească un flux de proiecte realiste și mature (inclusiv un calendar și cadrul bugetar).

Măsuri care să asigure capacitatea unor organisme intermediare și beneficiari de a asigura fluxul de proiecte.

FEDR:

Îmbunătățirea eficienței energetice și a securității aprovizionării prin dezvoltarea unor sisteme inteligente de distribuție, stocare și transport al energiei și prin integrarea descentralizării producției de energie din surse regenerabile.

7.4

Dezvoltarea de sisteme inteligente de distribuție, stocare și transport al energiei electrice.

Existența unor planuri cuprinzătoare pentru investiții în infrastructura energetică inteligentă și a unor măsuri de reglementare care să contribuie la îmbunătățirea eficienței energetice și a securității aprovizionării.

S-au adoptat planuri cuprinzătoare care descriu prioritățile privind infrastructura energetică națională care sunt:

în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2009/72/CE și articolul 22 din Directiva 2009/73/CE, unde este cazul; și

în conformitate cu planurile relevante de investiții regionale prevăzute la articolul 12 și cu planul de dezvoltare a rețelei la nivelul Uniunii pe o perioadă de zece ani, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) Nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și Regulamentul (CE) Nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și

care să fie compatibile cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) privind orientările referitoare la infrastructurile energetice transeuropene [TEN-E].

Aceste planuri conțin:

un flux realist și matur de proiecte pentru care se preconizează sprijin din partea FEDR;

măsuri de atingere a obiectivelor de coeziune socială și economică și protecție a mediului înconjurător, în conformitate cu articolul 3 alineatul (10) din Directiva 2009/72/CE și articolul 3 alineatul (7) din Directiva 2009/73/CE;

măsuri de optimizare a utilizării energiei electrice și de promovare a eficienței energetice, în conformitate cu articolul 3 alineatul (11) din Directiva 2009/72/CE și articolul 3 alineatul (8) din Directiva 2009/73/CE.

8.

Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă

(Ținta privind forța de muncă)

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul 8]

FSE:

Accesul la locuri de muncă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și pentru persoanele inactive, inclusiv pentru șomerii pe termen lung și pentru persoanele îndepărtate de piața muncii, inclusiv prin inițiative locale de angajare și sprijin pentru mobilitatea forței de muncă.

8.1.

Politicile active în domeniul pieței forței de muncă sunt concepute și aplicate prin prisma orientărilor privind ocuparea forței de muncă.

Serviciile de ocupare a forței de muncă au capacitatea de a furniza și furnizează:

măsuri personalizate, active și preventive, în ceea ce privește piața muncii, într-un stadiu incipient, care sunt disponibile pentru toate persoanele în căutarea unui loc de muncă, axându-se în același timp pe persoanele cu cel mai mare risc de excluziune socială, inclusiv pe persoanele din comunitățile marginalizate;

informații cuprinzătoare și transparente privind noile locuri de muncă vacante și oportunitățile de angajare, ținând seama de necesitățile în schimbare ale pieței muncii.

Serviciile de ocupare a forței de muncă au încheiat acorduri de cooperare oficiale și neoficiale cu părțile interesate relevante.

FSE:

Activități independente, spirit antreprenorial și deschiderea unei afaceri, inclusiv a unor întreprinderi inovatoare, de dimensiuni mici, mijlocii și micro.

FEDR:

Sprijinirea constituirii de incubatoare de afaceri și sprijinirea investițiilor în favoarea activităților independente, a microîntreprinderilor și a creării de întreprinderi.

8.2.

Activități independente, spirit antreprenorial și deschiderea unei afaceri: existența unui cadru strategic de politică pentru întreprinderile nou-înființate favorabile incluziunii.

Existența unui cadru strategic de politică pentru sprijinirea întreprinderilor nou-înființate favorabile incluziunii, care cuprinde următoarele elemente:

măsuri adoptate pentru a reduce timpul și costurile necesare pentru a crea o întreprindere, având în vedere obiectivele SBA;

măsuri adoptate pentru a reduce timpul necesar pentru a obține licențele și autorizațiile pentru a iniția și desfășura activitatea specifică a unei întreprinderi, având în vedere obiectivele SBA;

acțiuni care asigură legătura între servicii adecvate de dezvoltare a întreprinderilor și servicii financiare (accesul la capital), inclusiv pentru grupuri defavorizate, zone defavorizate, sau ambele dacă este nevoie.

FSE:

Modernizarea instituțiilor pieței muncii, precum serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, și îmbunătățirea gradului de satisfacere a nevoilor pieței muncii, inclusiv prin măsuri de stimulare a mobilității transnaționale a lucrătorilor, precum și prin programe de mobilitate și printr-o mai bună cooperare între instituții și părțile interesate relevante.

FEDR:

investiții în infrastructurile destinate serviciilor de ocupare a forței de muncă.

8.3.

Instituțiile pieței forței de muncă sunt modernizate și consolidate în lumina Orientărilor privind ocuparea forței de muncă.

Reformele instituțiilor pieței forței de muncă vor fi precedate de un cadru strategic clar și o evaluare ex ante care să includă și dimensiunea de gen.

Acțiuni pentru reformarea serviciilor de ocupare a forței de muncă, care au ca scop de a le conferi acestora capacitatea de a furniza:

măsuri personalizate, active și preventive, în ceea ce privește piața muncii, într-un stadiu incipient, care sunt disponibile pentru toate persoanele în căutarea unui loc de muncă, axându-se în același timp pe persoanele cu cel mai mare risc de excluziune socială, inclusiv pe persoanele din comunitățile marginalizate;

informații cuprinzătoare și transparente privind noile locuri de muncă vacante și oportunitățile de angajare, ținând seama de necesitățile în schimbare ale pieței muncii.

Reforma serviciilor de ocupare a forței de muncă va include crearea de rețele de cooperare oficială sau informală cu părțile interesate relevante.

FSE:

Îmbătrânire activă și în condiții bune de sănătate.

8.4.

Îmbătrânire activă și în condiții bune de sănătate: Politicile de îmbătrânire activă sunt concepute în lumina Orientărilor privind ocuparea forței de muncă

Părțile interesate relevante sunt implicate în elaborarea și monitorizarea strategiilor de îmbătrânire activă, în vederea păstrării lucrătorilor în vârstă pe piața muncii și a promovării ocupării profesionale a acestora.

Un stat membru a instituit măsuri de promovare a îmbătrânirii active.

FSE:

Adaptarea la schimbări a lucrătorilor, întreprinderilor și antreprenorilor.

8.5.

Adaptarea la schimbări a lucrătorilor, întreprinderilor și antreprenorilor: Existența unor politici care vizează favorizarea anticipării și bunei gestionări a modificărilor și restructurărilor.

Existența unor instrumente de sprijinire a partenerilor sociali și a autorităților publice în vederea dezvoltării și monitorizării unor metode proactive de schimbare și restructurare, care cuprind măsuri:

de promovare a anticipării schimbărilor;

de promovare a pregătirii și gestionării procesului de restructurare.

FSE:

Integrarea durabilă pe piața muncii a tinerilor, în special a celor care nu au un loc de muncă, nu urmează studii sau cursuri de formare, inclusiv a tinerilor care se confruntă cu riscul excluderii sociale și a tinerilor din comunitățile marginalizate, inclusiv prin executarea garanției pentru tineri.

8.6.

Existența unui cadru politic strategic pentru promovarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, inclusiv prin executarea garanției pentru tineret.

Această condiționalitate ex ante se aplică doar pentru aplicarea YEI.

Există un cadru politic strategic cuprinzător pentru promovarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor care:

se bazează pe dovezi care măsoară rezultatele pentru tinerii care nu au un loc de muncă, nu urmează studii sau nu participă la formare profesională și care constituie fundamentul pentru elaborarea de politici specifice și pentru monitorizarea evoluției;

identifică autoritatea publică relevantă responsabilă de gestionarea măsurilor de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor și de coordonarea parteneriatelor la toate nivelurile și în toate sectoarele;

implică toate părțile interesate care sunt relevante în abordarea șomajului în rândul tinerilor;

permite o intervenție și activare timpurie;

cuprinde măsuri de sprijin pentru accesul la integrarea pe piața muncii, îmbunătățirea competențelor, mobilitatea forței de muncă și integrarea sustenabilă pe piața muncii a tinerilor care nu au un loc de muncă, nu urmează studii sau cursuri de formare.

9.

Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei discriminări

(ținta privind combaterea sărăciei)

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul 9]

FSE:

Incluziunea activă, inclusiv în vederea promovării egalității de șanse, a participării active și a îmbunătățirii capacității de inserție profesională.

FEDR:

Investiții în infrastructurile sanitare și sociale care contribuie la dezvoltarea la nivel național, regional și local, reducând inegalitățile în ceea ce privește starea de sănătate, promovând incluziunea socială prin îmbunătățirea accesului la servicii sociale, culturale și de recreere, precum și trecerea de la serviciile instituționale la serviciile prestate de comunitate.

Oferirea de sprijin revitalizării fizice, economice și sociale a comunităților defavorizate din regiunile urbane și rurale.

9.1.

Existența și implementarea unui cadru strategic de politică națională pentru reducerea sărăciei care vizează incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii în lumina Orientărilor privind ocuparea forței de muncă.

Existența unui cadru strategic de politică națională pentru reducerea sărăciei, care vizează incluziunea activă și care:

constituie o bază justificativă suficientă pentru elaborarea unor politici de reducere a sărăciei și de monitorizare a evoluțiilor;

conține măsuri de sprijinire a atingerii țintei privind sărăcia și excluziunea socială la nivel național (definită în Programul Național de Reformă), care include promovarea locurilor de muncă durabile și de calitate pentru persoanele cele mai expuse riscului de excluziune socială, inclusiv pentru persoanele din comunitățile marginalizate;

implică părțile interesate relevante în combaterea sărăciei;

în funcție de nevoile identificate, include măsuri pentru trecerea de la îngrijirea instituțională la cea bazată pe comunitate.

La cerere și dacă este justificat, părțile interesate relevante vor primi asistență pentru prezentarea de proiecte și pentru implementarea și gestionarea proiectelor selectate.

FSE:

Integrarea socio-economică a comunităților marginalizate, cum ar fi romii.

FEDR:

Investiții în infrastructurile sanitare și sociale care contribuie la dezvoltarea la nivel național, regional și local, reducând inegalitățile în ceea ce privește starea de sănătate, promovând incluziunea socială prin accesul la serviciile sociale, culturale și de recreere, precum și trecerea de la serviciile instituționale la serviciile prestate de comunități.

Oferirea de sprijin pentru revitalizarea fizică, economică și socială a comunităților defavorizate din regiunile urbane și rurale.

Investiții în educație, formare și formare profesionala pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și de formare.

9.2.

Existența unui cadru strategic de politică națională privind incluziunea romilor

Existența unei strategii de incluziune a romilor care:

stabilește obiective naționale realizabile pentru integrarea romilor în scopul eliminării decalajului față de restul populației. Aceste ținte ar trebui să vizeze cele patru obiective ale UE de integrare a romilor legate de accesul la educație, ocuparea unui loc de muncă, servicii medicale și locuințe;

identifică, acolo unde este cazul, microregiunile defavorizate sau cartierele segregate în care comunitățile trăiesc în condițiile cele mai precare, folosind indicatori socioeconomici și teritoriali deja existenți (și anume nivelul educațional foarte scăzut, șomajul pe termen lung etc.);

include metode puternice de monitorizare pentru a evalua impactul acțiunilor de integrare a romilor, precum și un mecanism de revizuire pentru a permite adaptarea strategiei;

este concepută, implementată și monitorizată în strânsă cooperare și în cadrul unui dialog permanent cu organizațiile societății civile romă, cu autoritățile regionale și locale;

La cerere și dacă este justificat, părțile interesate relevante vor primi asistență pentru prezentarea de proiecte și implementarea și gestionarea proiectelor selectate.

FSE:

Îmbunătățirea accesului la servicii accesibile, durabile și de înaltă calitate, inclusiv asistență medicală și servicii sociale de interes general.

FEDR:

Investiții în infrastructurile sanitare și sociale care contribuie la dezvoltarea la nivel național, regional și local, reducând inegalitățile în ceea ce privește starea de sănătate, promovând incluziunea socială prin îmbunătățirea accesului la serviciile sociale, culturale și de recreere, precum și trecerea de la serviciile instituționale la serviciile prestate de comunități.

9.3.

Sănătate: Existența unui cadru strategic de politică națională sau regională pentru sănătate în limitele articolului 168 din TFUE, care asigură sustenabilitate din punct de vedere economic.

Existența unui cadru strategic de politică națională sau regională pentru sănătate care conține:

măsuri coordonate pentru îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate;

măsuri de stimulare a eficienței în sectorul sănătății, prin aplicarea de modele de prestare a serviciilor și infrastructură;

conține un sistem de monitorizare și revizuire.

Un stat membru sau o regiune a adoptat un cadru care specifică resursele bugetare disponibile estimative și o concentrare eficientă din punctul de vedere al costurilor a resurselor asupra nevoilor stabilite ca priorități pentru sănătate.

10.

Investiții în educație, formare și formare profesională pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții

(ținta privind educația)

[prevăzută la articolul 9 primul paragraf punctul 10]

FSE:

reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de înaltă calitate, inclusiv la parcursuri de învățare (formale, neformale și informale) pentru reintegrarea în educație și formare.

FEDR:

Investiții în educație, formare și formare profesionala pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și de formare.

10.1.

Abandonul școlar timpuriu: Existența unui cadru strategic de politică pentru a reduce abandonul școlar timpuriu (AST) în limitele articolului 165 din TFUE.

Existența unui sistem pentru colectarea și analizarea datelor și informațiilor privind AST la nivelurile relevante care:

constituie o bază justificativă suficientă pentru elaborarea unor politici specifice și monitorizarea evoluțiilor.

Se instituie un cadru strategic de politică privind AST care:

se bazează pe dovezi;

acoperă sectoarele educaționale relevante, inclusiv dezvoltarea copiilor cu vârste fragede și vizează în special grupurile vulnerabile care sunt cel mai expuse riscului de AST, inclusiv persoanele din comunitățile marginalizate, și conține măsuri de prevenire, intervenție și compensare;

implică toate sectoarele de politică și părțile interesate relevante pentru combaterea AST.

FSE:

Îmbunătățirea calității și a eficienței învățământului terțiar și a celui echivalent și a accesului la acestea în vederea creșterii participării și a nivelului de instruire, în special pentru grupurile defavorizate.

FEDR:

Investiții în educație, formare și formare profesionala pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și de formare.

10.2.

Învățământul superior: Existența unui cadru strategic de politică națională sau regională pentru creșterea nivelului de instruire până la forme de învățământ superior, sporirea calității și eficienței în limitele articolului 165 din TFUE.

Existența unui cadru strategic de politică națională sau regională pentru învățământul superior care include următoarele elemente:

atunci când este necesar, măsuri de creștere a participării și a nivelului de instruire care:

cresc participarea la învățământul superior în rândul persoanelor cu venituri mici și al altor grupuri slab reprezentate, acordând o atenție deosebită grupurilor defavorizate, inclusiv persoanelor din comunități marginalizate;

reduc ratele de abandon/sporesc ratele de absolvire;

măsuri care încurajează conținutul inovator și crearea de programe;

măsuri de creștere a capacității de inserție profesională și a spiritului antreprenorial care:

încurajează dezvoltarea „competențelor transversale”, inclusiv spiritul antreprenorial, în programele relevante de învățământ superior;

reduc diferențele dintre bărbați și femei în ceea ce privește opțiunile de învățământ și profesionale.

FSE:

Consolidarea accesului egal la învățarea pe tot parcursul vieții pentru toate grupele de vârstă în cadre formale, neformale și informale, actualizarea cunoștințelor, a competențelor și a aptitudinilor forței de muncă și promovarea unor parcursuri de învățare flexibile, inclusiv prin orientarea profesională și validarea competențelor dobândite.

FEDR:

Investiții în educație, formare și formare profesionala pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și de formare.

10.3.

Învățarea pe tot parcursul vieții: Existența unui cadru strategic de politică națională și/sau regională pentru învățarea pe tot parcursul vieții în limitele articolului 165 din TFUE.

Existența unui cadru strategic de politică națională sau regională pentru învățarea pe tot parcursul vieții care conține măsuri:

de sprijinire a serviciilor de dezvoltare și conectare pentru ÎPV, inclusiv de implementare a acestor servicii și de îmbunătățire a competențelor (validare, consiliere, educație și formare), precum și obținerea implicării părților interesate relevante și încheierea de parteneriate cu acestea;

pentru îmbunătățirea competențelor diverselor grupuri țintă în care acestea sunt identificate ca priorități în cadrele strategice de politică națională sau regională (de exemplu, ale tinerilor care urmează cursuri de formare profesională, ale adulților, ale părinților care reintră pe piața muncii, ale lucrătorilor subcalificați și în vârstă, ale migranților și ale altor grupuri dezavantajate, în special ale persoanelor cu handicap);

măsuri pentru a spori accesul la ÎPV inclusiv prin eforturi de implementare eficace a instrumentelor care favorizează transparența (de exemplu, Cadrul european al calificărilor, Cadrul național al calificărilor, Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională, Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională);

măsuri de sporire a relevanței educației și formării pentru piața muncii și de adaptare a acestora la necesitățile grupurilor țintă identificate (de exemplu, tineri care urmează cursuri de formare profesională, adulți, părinți care reintră pe piața muncii, lucrători subcalificați și în vârstă, migranți și alte grupuri dezavantajate, în special persoane cu handicap).

FSE:

Sporirea relevanței pe piața muncii a sistemelor de educație și formare, facilitarea tranziției de la educație la piața muncii și consolidarea sistemelor de educație și formare profesională, precum și a calității lor, inclusiv prin mecanisme de anticipare a competențelor, adaptarea programelor de învățământ și instituirea și dezvoltarea unor sisteme de formare la locul de muncă, inclusiv a unor sisteme de învățare duală și programe de ucenicie.

FEDR:

Investiții în educație, formare și formare profesionala pentru competențe și învățare pe tot parcursul vieții prin dezvoltarea infrastructurilor de educație și de formare.

10.4

Existența unui cadru strategic de politică națională sau regională pentru creșterea calității și eficienței sistemelor de educație și formare profesională (EFP), în limitele articolului 165 din TFUE.

Existența unui cadru strategic de politică națională sau regională pentru creșterea calității și eficienței sistemelor de educație profesională, în limitele articolului 165 din TFUE, care include măsuri pentru următoarele elemente:

îmbunătățirea relevanței pe piața muncii a sistemelor de EFP, în strânsă colaborare cu părțile interesante relevante, inclusiv prin mecanisme de anticipare a competențelor, adaptarea programelor de învățământ și consolidarea dispozițiilor privind formarea la locul de muncă, în diversele sale forme;

creșterea calității și a atractivității EFP, inclusiv prin elaborarea unei abordări naționale pentru asigurarea calității EFP (de exemplu în conformitate cu Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională) și de utilizare a instrumentelor de asigurare a transparenței și de recunoaștere, cum ar fi Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET).

11.

Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și o administrație publică eficientă

[menționate la articolul 9 primul paragraf punctul 11]

FSE:

Investiții în capacitatea instituțională și în eficiența administrațiilor și a serviciilor publice la nivel național, regional și local în perspectiva realizării de reforme, a unei mai bune reglementări și a bunei guvernanțe.

FEDR:

Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice si a părților interesate și o administrație publică eficientă prin acțiuni de consolidare a capacității instituționale și a eficienței administrațiilor și serviciilor publice vizate de implementarea FEDR, precum și prin sprijinirea acțiunilor din cadrul FSE de consolidare a capacității instituționale și a eficienței administrației publice.

Fondul de coeziune:

Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice si a părților interesate și o administrație publică eficientă prin acțiuni de consolidare a capacității instituționale și a eficienței administrațiilor și serviciilor publice legate de implementarea Fondului de coeziune.

Existența unui cadru strategic de politică pentru consolidarea eficienței administrative a statelor membre, inclusiv reforma administrației publice.

Existența sau procesul de implementare a unui cadru strategic de politică pentru consolidarea eficienței administrative a autorităților publice ale statului membru și a competențelor acestora în următoarele aspecte:

o analiză și o planificare strategică a acțiunilor de reformă juridică, organizațională și/sau procedurală;

dezvoltarea unor sisteme de management al calității;

acțiuni integrate de simplificare și raționalizare a procedurilor administrative;

elaborarea și implementarea unor strategii și politici privind resursele umane care să acopere principalele decalaje identificate în acest domeniu;

dezvoltarea de competențe la toate nivelurile ierarhiei profesionale din cadrul autorităților publice;

dezvoltarea de proceduri și instrumente de monitorizare și evaluare.


PARTEA II:   Condiționalități ex ante generale

Domeniul

Condiționalitate ex ante

Criterii de îndeplinire

1.

Antidiscriminare

Existența unei capacități administrative pentru punerea în aplicare și aplicarea legislației antidiscriminare a Uniunii și a politicii în materie de fonduri ESI

Măsuri în conformitate cu cadrul instituțional și juridic al statelor membre pentru implicarea organismelor responsabile pentru promovarea unui tratament egal pentru toate persoanele pe tot parcursul pregătirii și realizării programelor, inclusiv furnizarea de consiliere privind egalitatea în activitățile conexe fondurilor ESI;

Măsuri pentru formarea personalului autorităților implicat în gestionarea și controlul fondurilor ESI în domeniul legislației și politicilor antidiscriminare ale UE.

2.

Gen

Existența unei capacități administrative pentru punerea în aplicare și aplicarea legislației Uniunii privind egalitatea de gen și a politicii în materie de fonduri ESI

Măsuri în conformitate cu cadrul instituțional și juridic al statelor membre pentru implicarea organismelor responsabile pentru promovarea egalității de gen pe tot parcursul pregătirii și realizării programelor, inclusiv furnizarea de consiliere privind egalitatea de gen în activitățile conexe fondurilor ESI.

Măsuri pentru formarea personalului autorităților implicat în gestionarea și controlul fondurilor ESI în domeniul legislației și politicilor Uniunii în materie de egalitate de gen și de integrare a dimensiunii de gen.

3.

Invaliditate

Existența capacității administrative pentru punerea în aplicare și aplicarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) în domeniul fondurilor ESI în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului (9).

Măsuri în conformitate cu cadrul instituțional și juridic al statelor membre pentru consultarea și implicarea organismelor responsabile pentru protecția drepturilor persoanelor cu handicap sau a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu handicap sau a altor părți interesante relevante pe tot parcursul pregătirii și realizării programelor.

Măsuri pentru formarea personalului autorităților implicat în gestionarea și controlul fondurilor ESI în domeniul legislației aplicabile a Uniunii și în domeniul legislației și politicilor naționale privind persoanele cu handicap, inclusiv în ceea ce privește aplicarea practică a UNCRPD, reflectată în legislația Uniunii și cea națională, după caz.

Măsuri pentru asigurarea monitorizării aplicării articolului 9 din UNCRPD în legătură cu fondurile ESI pe tot parcursul pregătirii și realizării programelor.

4.

Achizițiile publice

Existența unor măsuri de aplicare eficace a dreptului Uniunii din domeniul achizițiilor publice în ceea ce privește fondurile ESI.

Măsuri pentru aplicarea eficace a normelor Uniunii din domeniul achizițiilor publice prin intermediul unor mecanisme adecvate.

Măsuri de asigurare a procedurilor transparente de atribuire a contractelor;

Măsuri de formare profesională și difuzare a informațiilor pentru personalul implicat în implementarea fondurilor ESI;

Măsuri de asigurare a capacității administrative de punere în aplicare și aplicare a normelor Uniunii din domeniul achizițiilor publice.

5.

Ajutoare de stat

Existența unor măsuri de aplicare eficace a normelor Uniunii din domeniul ajutoarelor de stat în ceea ce privește fondurile ESI.

Măsuri referitoare la aplicarea eficace a normelor Uniunii privind ajutoarele de stat.

Măsuri de formare profesională și difuzare a informațiilor pentru personalul implicat în implementarea fondurilor ESI;

Măsuri de asigurare a capacității administrative de punere în aplicare și aplicarea normelor Uniunii din domeniul ajutoarelor de stat.

6.

Legislația de mediu privind evaluarea impactului asupra mediului (Environmental Impact Assessment - EIA) și evaluarea strategică de mediu (Strategic Environmental Assessment - SEA)

Existența unor măsuri de aplicare eficace a legislației Uniunii din domeniul mediului referitoare la EIA și SEA.

Măsuri referitoare la aplicarea eficace a Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10) (EIA) și a Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) (SEA).

Măsuri de formare profesională și difuzare de informații pentru personalul care participă la punerea în aplicare a directivelor privind EIA și SEA.

Măsuri de asigurare a unei capacități administrative suficiente.

7.

Sistemele statistice și indicatorii de rezultat

Existența unei baze statistice necesare pentru a efectua evaluări ale eficacității și impactului programelor.

Existența unui sistem de indicatori de rezultat necesari pentru selectarea acțiunilor care contribuie în modul cel mai eficient la obținerea rezultatelor dorite, monitorizarea progreselor înregistrate în obținerea rezultatelor și efectuarea evaluării impactului.

Existența unor măsuri privind colectarea și agregarea rapidă a datelor statistice, cu următoarele elemente:

identificarea surselor și mecanismelor de asigurare a validării statistice;

măsuri de publicare și de disponibilitate publică a datelor agregate;

Un sistem eficient de indicatori de rezultat care să includă:

selectarea indicatorilor de rezultat pentru fiecare program care să ofere informații cu privire la motivele pentru care au fost selectate acțiunile politice finanțate prin program;

stabilirea de ținte pentru acești indicatori;

respectarea, pentru fiecare indicator, a cerințelor următoare: robustețea și validarea statistică, claritatea interpretării normative, capacitatea de reacție la politică, colectarea în timp util a datelor;

Proceduri pentru a se asigura că toate operațiunile finanțate prin program adoptă un sistem eficace de indicatori.


(1)  Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(2)  Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(3)  Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului (JO L 114, 27.4.2006, p. 64).

(4)  Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

(5)  Regulamentul (UE) Nr 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 (JO L 211, 14.8.2009, p. 15).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (JO L 211, 14.8.2009, p. 36).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO L 115, 25.4.2013, p. 39).

(9)  Decizia 2009/26 a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (JO L 23, 27.1.2010, p. 35).

(10)  Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).

(11)  Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului

(JO L 197, 21.7.2001, p. 30).


ANEXA XII

INFORMAREA ȘI COMUNICAREA PRIVIND CONTRIBUȚIILE DIN PARTEA FONDURILOR

1.   LISTA OPERAȚIUNILOR

Lista de operațiuni prevăzută la articolul 115 alineatul (2) conține, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru, următoarele câmpuri de date:

denumirea beneficiarului (numai persoane juridice; nu se vor numi persoane fizice);

titlul operațiunii;

rezumatul operațiunii;

data de începere a operațiunii;

data de finalizare a operațiunii (data prevăzută pentru încheierea fizică sau implementarea integrală a operațiunii);

cheltuielile eligibile totale alocate operațiunii;

rata de cofinanțare a Uniunii (pe axă prioritară);

codul poștal al operațiunii; sau o altă informație corespunzătoare care să indice localizarea;

țara;

denumirea categoriei de intervenție pentru operațiune, în conformitate cu articolul 96 alineatul (2) primul paragraf litera (b) punctul (vi);

data ultimei actualizări a listei de operațiuni.

Titlurile câmpurilor de date se indică, de asemenea, în cel puțin una dintre celelalte limbi oficiale ale Uniunii.

2.   ACȚIUNI DE INFORMARE ȘI COMUNICARE DESTINATE PUBLICULUI

Statul membru, autoritatea de management și beneficiarii iau măsurile necesare de informare a publicului și de comunicare privind operațiunile care beneficiază de contribuții în cadrul unui program operațional, în conformitate cu prezentul regulament.

2.1.   Responsabilitățile statului membru și ale autorității de management

1.

Statul membru și autoritatea de management se asigură de faptul că măsurile de informare și comunicare sunt implementate în conformitate cu strategia de comunicare și că acestea vizează cea mai cuprinzătoare acoperire mass-media posibilă prin utilizarea diverselor forme și metode de comunicare la nivelul adecvat.

2.

Statul membru sau autoritatea de management au responsabilitatea de a organiza cel puțin următoarele măsuri de informare și comunicare:

(a)

organizarea unei activități majore de informare prin aducerea la cunoștința publicului a lansării programului sau a programelor operațional(e), chiar înainte de aprobarea strategiilor de comunicare relevante;

(b)

organizarea câte unei activități majore de informare pe an, care promovează oportunitățile de finanțare și strategiile urmărite și prezintă realizările programului sau programelor operațional(e), inclusiv, dacă este relevant, proiectele majore, planurile de acțiune comune și alte exemple de proiecte;

(c)

afișarea emblemei Uniunii la sediul fiecărei autorități de management;

(d)

publicarea, pe cale electronică, a listei de operațiuni în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă;

(e)

oferirea de exemple de operațiuni, pe tipuri de programe operaționale, pe site-ul internet unic sau pe site-ul internet al programului operațional care poate fi accesat prin intermediul portalului internet unic; exemplele ar trebui să fie într-una din limbile oficiale de largă circulație ale Uniunii, alta decât limba oficială (limbile oficiale) a(le) statului membru în cauză;

(f)

informații actualizate cu privire la implementarea programului operațional, inclusiv, după caz, principalele sale realizări, pe site-ul internet unic sau pe site-ul internet al programului operațional care poate fi accesat prin intermediul portalului internet unic.

3.

Autoritatea de management implică, după caz, în măsurile de informare și comunicare, în conformitate cu legile și practicile naționale, următoarele organisme:

(a)

partenerii menționați la articolul 5;

(b)

centrele de informare privind Europa și reprezentanțele Comisiei și birourile de informare ale Parlamentului European din statele membre;

(c)

instituțiile de învățământ și cercetare.

Aceste organisme diseminează la scară largă informațiile descrise la articolul 115 alineatul (1).

2.2.   Responsabilitățile beneficiarilor

1.

Toate măsurile de informare și comunicare furnizate de beneficiar confirmă contribuția fondurilor pentru operațiune prin afișarea:

(a)

siglei Uniunii, în conformitate cu caracteristicile tehnice prevăzute în actul de punere în aplicare adoptat de Comisie în temeiul articolului 115 alineatul (4), precum și o trimitere la Uniune;

(b)

o trimitere la fondul sau la fondurile din partea cărora operațiunea a primit contribuții.

Atunci când o măsură de informare sau de comunicare vizează o operațiune sau mai multe operațiuni cofinanțate de mai multe fonduri, trimiterea prevăzută la litera (b) poate fi înlocuită cu trimiterea la fondurile ESI.

2.

În cursul implementării unei operațiuni, beneficiarul informează publicul larg cu privire la contribuția obținută din partea fondurilor prin:

(a)

afișarea pe site-ul internet al beneficiarului, în cazul în care există un astfel de site internet, a unei scurte descrieri a operațiunii, proporțională cu nivelul sprijinului, inclusiv scopurile și rezultatele acesteia, evidențiind contribuția financiară din partea Uniunii;

(b)

expunerea, în cazul operațiunilor care nu se încadrează la punctele 4 și 5, cel puțin a unui afiș cu informații despre proiect (dimensiunea minimă A3), inclusiv despre contribuția financiară din partea Uniunii, într-un loc ușor vizibil publicului, cum ar fi zona de intrare a unei clădiri.

3.

Pentru acțiunile susținute de FSE și, în cazuri adecvate, pentru operațiunile sprijinite de FEDR sau de Fondul de coeziune, beneficiarul se asigură de faptul că cei care participă la o operațiune au fost informați cu privire la această finanțare.

Orice document referitor la implementarea unei anumite operațiuni care este utilizat pentru public sau participanți, inclusiv orice listă de prezență sau orice alt certificat, include o declarație cu privire la faptul că programul operațional a fost cofinanțat de fondul sau de fondurile în cauză.

4.

În cursul implementării unei operațiuni sprijinite de FEDR sau de Fondul de coeziune, beneficiarul expune, într-un loc ușor vizibil publicului, un panou temporar de o dimensiune semnificativă pentru fiecare operațiune care constă din finanțarea infrastructurii sau a unor operațiuni de construcție pentru care contribuția publică totală alocată operațiunii depășește 500 000 EUR.

5.

În termen de cel mult trei luni de la finalizarea unei operațiuni, beneficiarul expune o placă sau un panou permanent, de dimensiuni considerabile, într-un loc ușor vizibil publicului pentru fiecare operațiune care îndeplinește următoarele criterii:

(a)

contribuția publică totală alocată operațiunii depășește 500 000 EUR;

(b)

operațiunea constă în achiziționarea unui obiect fizic sau în finanțarea infrastructurii sau a unor operațiuni de construcție.

Placa sau panoul menționează denumirea și obiectivul principal al operațiunii. Formatul său îndeplinește caracteristicile tehnice stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 115 alineatul (4).

3.   ACȚIUNI DE INFORMARE A BENEFICIARILOR POTENȚIALI ȘI A BENEFICIARILOR

3.1.   Măsuri de informare a beneficiarilor potențiali

1.

Autoritatea de management se asigură, în conformitate cu strategia de comunicare, că strategia și obiectivele și oportunitățile de finanțare ale programului operațional oferite în comun de Uniune și statul membru sunt difuzate la scară largă către beneficiarii potențiali și toate părțile interesate, însoțite de detalii privind contribuția financiară oferită de fondurile în cauză.

2.

Autoritatea de management se asigură că beneficiarii potențiali au acces la informațiile relevante, inclusiv la informații actualizate, după caz, și, ținând cont de accesibilitatea serviciilor de comunicare electronice sau de alt tip pentru anumiți beneficiari potențiali, cu privire la cel puțin următoarele:

(a)

oportunitățile de finanțare și lansarea cererilor de candidaturi;

(b)

condițiile de eligibilitate a cheltuielilor care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de o contribuție în cadrul unui program operațional;

(c)

o descriere a procedurilor de examinare a cererilor de finanțare și a termenelor aferente;

(d)

criteriile de selecție a operațiunilor care urmează a beneficia de contribuții financiare;

(e)

persoanele de contact de la nivel național, regional sau local care pot furniza informații privind programele operaționale.

(f)

responsabilitatea potențialilor beneficiari de a informa publicul cu privire la scopul operațiunii și la sprijinul din partea fondurilor, acordat operațiunii, în conformitate cu punctul 2.2. Autoritatea de management poate solicita potențialilor beneficiari să propună în textul candidaturii activități de comunicare orientative, proporționale cu dimensiunea operațiunii.

3.2.   Măsuri de informare a beneficiarilor

1.

Autoritatea de management informează beneficiarii de faptul că acceptarea finanțării constituie o acceptare a includerii lor pe lista de operațiuni publicată în conformitate cu articolul 115 alineatul (2).

2.

Autoritatea de management furnizează, după caz, informații și instrumente de comunicare, inclusiv formulare în format electronic, pentru a ajuta beneficiarii să își îndeplinească obligațiile prevăzute în secțiunea 2.2.

4.   ELEMENTE DIN STRATEGIA DE COMUNICARE

Strategia de comunicare întocmită de către autoritatea de management și, după caz, de către statul membru include următoarele elemente:

(a)

o descriere a abordării în materie de comunicare, inclusiv a principalelor măsuri de informare și comunicare care urmează a fi luate de statele membre sau de autoritatea de management adresate beneficiarilor potențiali, beneficiarilor, difuzorilor de informații și publicului larg, în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 115;

(b)

o descriere a materialelor care vor fi puse la dispoziție în formate accesibile pentru persoanele cu handicap;

(c)

o descriere a modului în care beneficiarii vor fi sprijiniți în activitățile lor de comunicare;

(d)

bugetul orientativ pentru implementarea strategiei;

(e)

o descriere a organismelor administrative, inclusiv a resurselor de personal, responsabile cu implementarea măsurilor de informare și comunicare;

(f)

modalitățile de realizare a acțiunilor de informare și comunicare menționate în punctul 2, inclusiv site-ul internet sau portalul internet la care pot fi accesate aceste date;

(g)

o descriere a modului de evaluare a măsurilor de informare și comunicare din perspectiva vizibilității și cunoașterii politicii, programelor operaționale, operațiunilor și rolului avut de fonduri și de Uniune;

(h)

după caz, o descriere a modului de utilizare a principalelor rezultate ale programului operațional anterior;

(i)

o actualizare anuală care să prezinte activitățile de informare și comunicare ce urmează să fie realizate în anul următor.


ANEXA XIII

CRITERII DE DESEMNARE PENTRU AUTORITATEA DE MANAGEMENT ȘI AUTORITATEA DE CERTIFICARE

1.   MEDIUL DE CONTROL INTERN

(i)

Existența unei structuri organizatorice care să acopere funcțiile autorităților de management și de certificare și alocarea funcțiilor în cadrul fiecăreia dintre aceste autorități, asigurând respectarea principiului separării funcțiilor, după caz

(ii)

Cadru pentru a asigura, în cazul delegării de sarcini către organisme intermediare, definirea responsabilităților și obligațiilor acestora, verificarea capacităților acestora de a efectua sarcini delegate și existența procedurilor de raportare

(iii)

Proceduri de raportare și monitorizare a neregulilor și de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat

(iv)

Plan de alocare a unor resurse umane corespunzătoare care să dispună de competențele tehnice necesare, la diverse niveluri și pentru diverse funcții din cadrul organizației

2.   GESTIONAREA RISCURILOR

Ținând seama de principiul proporționalității, un cadru pentru a asigura că se desfășoară un exercițiu corespunzător de gestionare a riscurilor atunci când este necesar și, în special, în cazul unor schimbări majore ale activităților.

3.   ACTIVITĂȚI DE GESTIUNE ȘI CONTROL

A.   Autoritatea de management

(i)

Proceduri pentru solicitarea de granturi, evaluarea cererilor, selectarea pentru finanțare, inclusiv instrucțiuni și orientări care să asigure contribuția operațiunilor la realizarea obiectivelor și rezultatelor specifice ale priorității relevante în conformitate cu dispozițiile articolului 125 alineatul (3) litera (a) punctul (i).

(ii)

Proceduri pentru verificarea gestiunii, inclusiv verificări administrative în legătură cu fiecare solicitare de rambursare din partea beneficiarilor și verificări la fața locului ale operațiunilor.

(iii)

Proceduri pentru tratarea cererilor de rambursare din partea beneficiarilor și autorizarea plăților.

(iv)

Proceduri pentru un sistem de colectare, înregistrare și stocare în format electronic a datelor cu privire la fiecare operațiune, care să includă, după caz, date cu privire la participanți individuali și o defalcare a datelor cu privire la indicatori pe bază de gen acolo unde este necesar, precum și de asigurare a conformității securității sistemelor cu standardele recunoscute la nivel internațional.

(v)

Proceduri instituite de autoritatea de management pentru a se asigura că beneficiarii dispun fie de un sistem contabil separat, fie de un cod contabil adecvat pentru toate tranzacțiile referitoare la o operațiune.

(vi)

Proceduri pentru instituirea unor măsuri eficace și proporționale de combatere a fraudelor.

(vii)

Proceduri pentru asigurarea unei piste de audit și a unui sistem de arhivare corespunzătoare.

(viii)

Proceduri pentru elaborarea declarației de asigurare de gestiune, pentru a raporta cu privire la controalele efectuate și la deficiențele identificate, precum și pentru a elabora rezumatul anual al auditurilor și controalelor finale.

(ix)

Proceduri pentru a asigura punerea la dispoziția beneficiarului a unui document care să prezinte condițiile în care se acordă sprijin pentru fiecare operațiune.

B.   Autoritatea de certificare

(i)

Proceduri pentru certificarea cererilor de plăți intermediare adresate Comisiei.

(ii)

Proceduri pentru întocmirea conturilor și certificarea faptului că acestea sunt autentice, complete și exacte, precum și a faptului că cheltuielile respectă legislația aplicabilă la nivelul Uniunii și la nivel național, ținând seama de rezultatele tuturor auditurilor.

(iii)

Proceduri pentru asigurarea unei piste de audit corespunzătoare prin ținerea unor evidențe contabile care cuprind sumele care pot fi recuperate, sumele care au fost recuperate, precum și pe cele care au fost trase pentru fiecare operațiune în format electronic.

(iv)

Proceduri, după caz, pentru a asigura că autoritatea de certificare primește informații corespunzătoare din partea autorității de management cu privire la verificările efectuate și la rezultatele auditurilor efectuate de către sau sub responsabilitatea autorității de audit.

4.   MONITORIZAREA

A.   Autoritatea de management

(i)

Proceduri pentru sprijinirea activității comitetului de monitorizare.

(ii)

Proceduri pentru elaborarea și transmiterea către Comisie a rapoartelor de implementare anuale și finale.

B.   Autoritatea de certificare

Proceduri pentru îndeplinirea responsabilităților autorității de certificare în materie de monitorizare a rezultatelor verificărilor de gestiune și a rezultatelor auditurilor efectuate de către sau sub responsabilitatea autorității de audit înainte de transmiterea cererilor de plată către Comisie.


ANEXA XIV

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolele 3 și 4

Articolul 89

Articolele 5, 6 și 8

Articolul 90

Articolul 7

Articolul 9

Articolele 4 și 6

Articolul 10

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 11

Articolul 5

Articolul 12

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 13

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 14

Articolul 4 alineatele (7) și (8) și articolul 73

Articolul 15

Articolul 95

Articolul 16

Articolul 7

Articolul 17

Articolul 8

Articolul 18

Articolul 91

Articolele 19 - 21

Articolul 92

Articolul 22

Articolele 93 și 94

Articolul 23

Articolul 92 alineatul (6)

Articolul 24

Articolul 91alineatul (3)

Articolul 25

Articolele 10 și 11

Articolul 26

Articolul 12

Articolul 27

Articolul 15

Articolul 28

Articolele 14 și 16

Articolul 29

Articolul 52

Articolul 30

Articolul 53

Articolul 31

Articolul 113

Articolul 32

Articolele 26, 29 și articolul 96 alineatele (9) și (10)

Articolul 33

Articolul 30 și articolul 96 alineatul (11)

Articolul 34

Articolul 98

Articolul 35

Articolul 99

Articolul 36

Articolul 31

Articolul 37

Articolul 27 și articolul 96 alineatele (1) - (8)

Articolul 38

Articolul 39

Articolul 100

Articolul 40

Articolul 101

Articolul 41

Articolele 102 și 103

Articolul 42

Articolul 123 alineatul (7)

Articolul 43

Articolul 43a

Articolul 67

Articolul 43b

Articolul 67

Articolul 44

Articolele 37 - 46

Articolul 45

Articolele 58 și 118

Articolul 46

Articolele 59 și 119

Articolul 47

Articolul 54

Articolul 48

Articolul 55, articolul 56 alineatele (1) - (3), articolul 57 și articolul 114 alineatele (1) și (2)

Articolul 49

Articolul 56 alineatul (4), articolul 57 și articolul 114 alineatul (3)

Articolul 50

Articolele 20 - 22

Articolul 51

Articolul 52

Articolul 121

Articolele 53 și 54

Articolele 60 și 120

Articolul 55

Articolul 61

Articolul 56

Articolele 65 - 70

Articolul 57

Articolul 71

Articolul 58

Articolul 73

Articolul 59

Articolul 123

Articolul 60

Articolul 125

Articolul 61

Articolul 126

Articolul 62

Articolul 127

Articolul 63

Articolul 47

Articolul 64

Articolul 48

Articolul 65

Articolul 110

Articolul 66

Articolul 49

Articolul 67

Articolele 50 și 111

Articolul 68

Articolele 51 și 112

Articolul 69

Articolele 115 - 117

Articolul 70

Articolele 74 și 122

Articolul 71

Articolul 124

Articolul 72

Articolul 75

Articolul 73

Articolul 128

Articolul 74

Articolul 148

Articolul 75

Articolul 76

Articolul 76

Articolele 77 și 129

Articolul 77

Articolele 78 și 130

Articolele 78 și 78a

Articolul 131

Articolul 79

Articolul 80

Articolul 132

Articolul 81

Articolele 80 și 133

Articolul 82

Articolele 81 și 134

Articolul 83

Articolul 84

Articolul 82

Articolele 85 - 87

Articolul 135

Articolul 88

Articolul 89

Articolul 141

Articolul 90

Articolul 140

Articolul 91

Articolul 83

Articolul 92

Articolul 142

Articolul 93

Articolele 86 și 136

Articolul 94

Articolul 95

Articolul 96

Articolul 87

Articolul 97

Articolul 88

Articolul 98

Articolul 143

Articolul 99

Articolele 85 și 144

Articolul 100

Articolul 145

Articolul 101

Articolul 146

Articolul 102

Articolul 147

Articolele 103 și 104

Articolul 150

Articolul 105

Articolul 152

Articolul 105a

Articolul 106

Articolul 151

Articolul 107

Articolul 153

Articolul 108

Articolul 154


Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67

Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).


Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelor

Parlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:

(i)

credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și

(ii)

credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.


Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1

În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).


Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)

Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:

în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;

actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);

Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/470


REGULAMENTUL (UE) NR. 1304/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 164,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) instituie cadrul în care se înscrie acțiunea Fondului social european (FSE), a Fondului european de dezvoltare regională (FEDR), a Fondului de coeziune, a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală și a Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime și stabilește, în special, obiectivele tematice, principiile și normele referitoare la programare, monitorizare și evaluare, gestionare și control. Prin urmare, este necesar să se precizeze misiunea și domeniul de aplicare ale FSE, precum și prioritățile de investiții conexe care abordează obiectivele tematice, și să se prevadă dispoziții specifice privind tipurile de activități care pot fi finanțate din FSE.

(2)

FSE ar trebui să îmbunătățească șansele de angajare, să consolideze incluziunea socială, să combată sărăcia, să promoveze educația, competențele și învățarea pe tot parcursul vieții și să dezvolte politici de incluziune activă, cuprinzătoare și sustenabilă în conformitate cu sarcinile care revin FSE prin articolul 162 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), contribuind astfel la coeziunea economică, socială și teritorială, în conformitate cu articolul 174 din TFUE. În conformitate cu articolul 9 din TFUE, FSE ar trebui să țină seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane.

(3)

Consiliul European din 17 iunie 2010 a lansat apelul ca toate politicile comune, inclusiv politica de coeziune, să sprijine Strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii ("strategia Europa 2020"). Pentru a se asigura alinierea deplină a FSE la obiectivele acestei strategii, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educația, formarea și combaterea excluziunii sociale, a sărăciei și a discriminării, FSE ar trebui să sprijine statele membre ținând seama de orientările integrate relevante și, de recomandările relevante specifice fiecărei țări adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) și cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE, precum și, dacă este cazul la nivel național, de programele naționale de reformă susținute de strategii naționale în materie de ocupare a forței de muncă, rapoarte sociale naționale, strategii naționale de integrare a romilor și strategii naționale în materie de handicap. De asemenea, FSE ar trebui să contribuie la aspectele relevante ale implementării inițiativelor emblematice, în special „Agenda pentru noi competențe și locuri de munc㔄Tineretul în mișcare” și „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”. Ar trebui, de asemenea, să sprijine activitățile relevante desfășurate în cadrul inițiativelor „O agendă digitală” și „Uniunea inovării”.

(4)

Uniunea se confruntă cu provocări structurale generate de globalizarea economică, schimbările tehnologice, îmbătrânirea crescândă a forței de muncă, precum și de carențele tot mai accentuate în materie de competențe și de forță de muncă în anumite sectoare și regiuni. Provocările au fost agravate de recenta criză economică și financiară, care a determinat creșterea nivelului șomajului, afectând în special tinerii și alte persoane dezavantajate, cum ar fi migranții și minoritățile

(5)

FSE ar trebui să aibă ca obiectiv promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea accesului la piața forțelor de muncă, acordând o atenție deosebită persoanelor cu cele mai puține șanse de acces la piața forțelor de muncă și sprijinirea mobilității voluntare a lucrătorilor. FSE ar trebui să sprijine, de asemenea, îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, inclusiv prin forme inovatoare de organizare a muncii, promovarea sănătății și a siguranței la locul de muncă și crescând șansele de ocupare a unui loc de muncă. Pentru promovarea unei mai bune funcționări a piețelor forțelor de muncă, prin sporirea mobilității geografice transnaționale a lucrătorilor, FSE ar trebui, în special, să sprijine activitățile EURES (activități ale serviciilor europene pentru ocuparea forței de muncă) în ceea ce privește recrutarea și serviciile conexe de informare, consiliere și orientare la nivel național și transfrontalier. Operațiunile finanțate din FSE ar trebui să respecte articolul 5 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forțată sau obligatorie.

(6)

FSE ar trebui, de asemenea, să promoveze incluziunea socială și să prevină și să combată sărăcia în vederea ieșirii din cercul vicios al dezavantajării care continuă de la o generație la alta, ceea ce implică mobilizarea unei serii de politici care să vizeze persoanele cele mai dezavantajate, indiferent de vârstă, inclusiv copiii, lucrătorii săraci și femeile mai în vârstă. Ar trebui acordată atenție participării persoanelor care solicită azil și a refugiaților. FSE poate fi utilizat pentru a îmbunătăți accesul la servicii de interes general abordabile, viabile și de înaltă calitate, în special în domeniul asistenței medicale, al serviciilor de ocupare a forței de muncă și de formare, al serviciilor destinate persoanelor fără adăpost, al îngrijirii în afara școlii, al îngrijirii copiilor și al serviciilor de îngrijire pe termen lung. Serviciile sprijinite pot fi publice, private sau comunitare și pot fi prestate de diferite tipuri de furnizori, și anume de administrații publice, întreprinderi private, întreprinderi sociale, organizații neguvernamentale.

(7)

FSE ar trebui să se angajeze să combată abandonul școlar, să promoveze accesul egal la educație de calitate, să investească în educație și formare, să îmbunătățească relevanța pieței forței de muncă a sistemelor de educație și formare profesională și să consolideze învățarea pe tot parcursul vieții, inclusiv parcursurile de învățare formale, nonformale și informale.

(8)

Pe lângă aceste priorități, eficiența administrației publice la nivel național și regional, precum și capacitatea administrației publice de a acționa în mod participativ, ar trebui îmbunătățite în regiunile și statele membre mai puțin dezvoltate, în vederea stimulării creșterii economice și a șanselor de angajare. Capacitatea instituțională a părților interesate, inclusiv a organizațiilor neguvernamentale, care își desfășoară activitatea în domeniul ocupării forței de muncă, al educației, al formării și al politicilor sociale, inclusiv în domeniul combaterii discriminării, ar trebui să fie consolidată.

(9)

Sprijinul în cadrul priorității de investiții „dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității” poate contribui la toate obiectivele tematice stabilite prin prezentul regulament. Strategiile de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității sprijinite de FSE ar trebui să fie favorabile incluziunii persoanelor dezavantajate prezente pe teritoriul respectiv, atât în ceea ce privește guvernanța grupului de acțiune locală, cât și conținutul strategiei.

(10)

În același timp, este esențial să se sprijine dezvoltarea și competitivitatea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii din Uniune și să se asigure că, prin dobândirea de competențe adecvate și prin fructificarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții, oamenii se pot adapta noilor provocări, cum ar fi trecerea la o economie bazată pe cunoaștere, agenda digitală și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și mai eficientă din punct de vedere energetic. Prin urmărirea principalelor sale obiectivelor tematice, FSE ar trebui să contribuie la abordarea acestor provocări. În acest context, FSE ar trebui să susțină tranziția forței de muncă de la educație la piața forțelor de muncă, spre competențe și locuri de muncă mai ecologice și ar trebui să abordeze lipsa personalului calificat, inclusiv cea din sectoarele eficienței energetice, energiei regenerabile și transporturilor durabile. FSE ar trebui, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea competențelor culturale și creative. Sectorul sociocultural, cel creativ și cel cultural sunt importante deoarece ele abordează în mod indirect obiectivele FSE; potențialul lor ar trebui, prin urmare, mai bine integrat în proiectele și programarea FSE.

(11)

Având în vedere necesitatea continuă de a depune eforturi pentru a soluționa problema șomajului în rândul tinerilor în Uniune, în ansamblul său, ar trebui creată o inițiativă „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI) pentru regiunile cele mai afectate. YEI ar trebui să sprijine în astfel de regiuni tinerii care nu au un loc de muncă, nu urmează un program de educație sau formare (NEET), care sunt șomeri sau inactivi, consolidând și accelerând astfel activitățile sprijinite prin fondurile FSE. Ar trebui atribuite în mod specific fonduri suplimentare YEI, corelate cu finanțare din fonduri FSE în cele mai afectate regiuni. Întrucât vizează mai degrabă persoane fizice decât structuri, YEI ar trebui să urmărească completarea altor operațiuni de finanțare din FSE și acțiuni naționale care vizează NEET, inclusiv prin implementarea Garanției pentru tineret, în conformitate cu recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind crearea unei „Garanții pentru tineret” (4), care prevede că tinerii ar trebui să beneficieze de o ofertă de calitate de angajare, de formare continuă, de ucenicie sau de stagiu în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la terminarea educației formale. YEI poate de asemenea să sprijine acțiunile de combatere a abandonului școlar timpuriu. Accesul persoanei tinere și al familiei acesteia sau al persoanelor aflate în întreținerea sa la asigurările sociale nu ar trebui condiționat de participarea persoanei tinere la YEI.

(12)

YEI ar trebui integrată pe deplin în programarea FSE, însă, acolo unde este cazul, ar trebui avute în vedere dispoziții specifice legate de YEI, în vederea atingerii obiectivelor sale. Este necesară simplificarea și facilitarea implementării YEI, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la gestiunea financiară și modalitățile privind concentrarea tematică. Pentru a garanta că rezultatele YEI sunt demonstrate și comunicate în mod clar, ar trebui avute în vedere o monitorizare și evaluare specifice, precum și dispoziții în materie de informare și promovare. Organizațiile de tineret ar trebui implicate în discuțiile comitetului de monitorizare referitoare la pregătirea și implementarea YEI, inclusiv la evaluarea sa.

(13)

FSE ar trebui să contribuie la realizarea strategiei Europa 2020, asigurând o mai mare concentrare a sprijinului pentru prioritățile Uniunii. Se stabilește o cotă minimă din fondurile politicii de coeziune pentru FSE în conformitate cu articolul 92 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. FSE ar trebui, în special, să își intensifice sprijinul în favoarea combaterii excluziunii sociale și a sărăciei, prin asigurarea unei alocări minime de 20 % din resursele totale FSE ale fiecărui stat membru. Alegerea și numărul priorităților de investiții susținute din FSE ar trebui, de asemenea, limitate, în conformitate cu nivelul de dezvoltare al regiunilor care beneficiază de sprijin.

(14)

Pentru a se asigura o monitorizare mai strictă și o mai bună evaluare a rezultatelor obținute la nivelul Uniunii prin intermediul acțiunilor sprijinite din FSE, în cadrul prezentului regulament ar trebui să se stabilească un set comun de indicatori de realizare și de rezultat. Astfel de indicatori ar trebui să corespundă priorității de investiție și tipului de acțiune sprijinite în temeiul prezentului regulament, precum și al dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Indicatorii în cauză ar trebui să fie completați, în cazul în care este necesar, cu indicatori de rezultat și/sau de realizare specifici programului.

(15)

Statele membre sunt încurajate să raporteze cu privire la efectul investițiilor FSE asupra egalității de șanse, a accesului în condiții de egalitate și a integrării grupurilor marginalizate în toate programele operaționale.

(16)

Ținând seama de cerințele în materie de protecție a datelor legate de colectarea și stocarea datelor sensibile referitoare la participanți, statele membre și Comisia ar trebui să evalueze în mod regulat eficacitatea, eficiența și impactul sprijinului acordat de FSE pentru promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, în special în ceea ce privește persoanele defavorizate, cum ar fi romii. Statele membre sunt încurajate să raporteze cu privire la inițiativele finanțate din FSE în rapoartele lor naționale sociale anexate la programele naționale de reformă, în special în ceea ce privește comunitățile marginalizate, cum ar fi romii și migranții.

(17)

Implementarea eficientă și efectivă a acțiunilor sprijinite din FSE depinde de buna guvernanță și de parteneriatul dintre toți actorii teritoriali și socioeconomici relevanți, avându-i în vedere pe actorii care acționează la nivel regional și local, în special asociațiile-umbrelă care reprezintă autoritățile locale și regionale, organizațiile societății civile, partenerii economici și, în special, partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale. Statele membre ar trebui, prin urmare, să garanteze participarea partenerilor sociali și a organizațiilor neguvernamentale la guvernanța strategică a FSE, de la definirea priorităților pentru programele operaționale, la implementarea și evaluarea rezultatelor FSE.

(18)

Statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că implementarea priorităților finanțate din FSE contribuie la promovarea egalității între femei și bărbați, în conformitate cu articolul 8 din TFUE. Evaluările au arătat importanța luării în considerare a aspectului privind obiectivele referitoare la egalitatea de gen în toate dimensiunile sale și în toate etapele de pregătire, monitorizare, implementare și evaluare a programelor operaționale, la timp și în mod consecvent, asigurându-se, în același timp, că se iau măsuri specifice de promovare a egalității între femei și bărbați, a independenței economice a femeilor, a educației, a îmbunătățirii competențelor și a reintegrării femeilor care sunt victime ale violenței pe piața forțelor de muncă și în societate.

(19)

În conformitate cu articolul 10 din TFUE, implementarea priorităților finanțate din FSE ar trebui să contribuie la combaterea discriminării pe motive de gen, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, acordându-se o atenție deosebită persoanelor care se confruntă cu discriminări multiple. Discriminarea pe motive de gen ar trebui înțeleasă în sens larg, pentru a acoperi și alte aspecte legate de gen, în concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Implementarea priorităților finanțate din FSE ar trebui să contribuie de asemenea la promovarea egalității de șanse. FSE ar trebui să sprijine îndeplinirea obligației Uniunii în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap în ceea ce privește, inter alia, educația, ocuparea unui loc de muncă și accesibilitatea. FSE ar trebui, de asemenea, să promoveze tranziția de la asistența instituționalizată la cea acordată la nivelul comunității. FSE nu ar trebui să sprijine acțiuni care contribuie la segregare sau la excluziune socială.

(20)

Sprijinirea inovării sociale face ca politicile să răspundă mai bine schimbării sociale. FSE ar trebui să încurajeze și să sprijine întreprinderile sociale inovatoare și antreprenorii sociali inovatori, precum și proiectele inovatoare asumate de organizațiile neguvernamentale și alți actori din cadrul economiei sociale. În special, testarea și evaluarea soluțiilor inovatoare înainte de aplicarea acestora pe scară largă sunt esențiale pentru îmbunătățirea eficienței politicilor și, prin urmare, justifică sprijinul specific acordat din FSE. Printre soluțiile inovatoare s-ar putea număra, cu condiția să se dovedească eficace, elaborarea unui sistem de apreciere socială, cum ar fi, de exemplu, etichetarea socială.

(21)

Cooperarea transnațională are valoare adăugată importantă și ar trebui, prin urmare, să fie sprijinită de toate statele membre, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, ținând seama de principiul proporționalității. Este de asemenea necesar ca rolul Comisiei în facilitarea schimburilor de experiență și în coordonarea implementării inițiativelor relevante să fie consolidat.

(22)

În vederea încurajării unei abordări integrate și globale în materie de ocupare a forței de muncă și incluziune socială, FSE ar trebui să sprijine parteneriatele intersectoriale și bazate pe teritorii.

(23)

Mobilizarea părților interesate regionale și locale ar trebui să contribuie la implementarea strategiei Europa 2020 și la realizarea obiectivelor sale principale. Pactele teritoriale, inițiativele locale pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială, strategiile de dezvoltare locală durabilă și favorabilă incluziunii gestionate de comunități în zonele urbane și rurale și strategiile de dezvoltare urbană durabilă pot fi utilizate și susținute pentru a implica mai activ autoritățile regionale și locale, orașele, partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale prin pregătirea și implementarea programelor operaționale.

(24)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 prevede că normele privind eligibilitatea cheltuielilor se stabilesc la nivel național, cu anumite excepții în cazul cărora este necesar să se prevadă dispoziții specifice în ceea ce privește FSE.

(25)

Pentru a simplifica utilizarea FSE și a reduce riscul de erori și având în vedere caracterul specific al operațiunilor sprijinite din FSE, este oportun să se prevadă dispoziții care să completeze Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor.

(26)

Utilizarea de bareme standard pentru finanțarea prin costuri unitare, sume forfetare și rate forfetare ar trebui să ducă la simplificarea demersurilor pentru beneficiari și la reducerea sarcinii administrative pentru toți partenerii proiectelor din cadrul FSE.

(27)

Este important să se asigure buna gestiune financiară a fiecărui program operațional și implementarea sa într-o manieră cât mai eficientă și accesibilă. Statele membre ar trebui să evite adăugarea unor norme care ar îngreuna utilizarea fondurilor de către beneficiari.

(28)

Statele membre și regiunile ar trebui încurajate să genereze un efect de multiplicare al FSE prin intermediul unor instrumente financiare pentru a sprijini, de exemplu, studenții, crearea de locuri de muncă, mobilitatea lucrătorilor, incluziunea socială și antreprenoriatul social.

(29)

FSE ar trebui să completeze alte programe ale Uniunii și ar trebui dezvoltate sinergii strânse între FSE și alte instrumente financiare ale Uniunii.

(30)

Investiția în capitalul uman este principalul instrument pe care se poate baza Uniunea pentru a-și asigura competitivitatea la nivel internațional și relansarea durabilă a economiei sale. Niciun tip de investiție nu poate produce reforme structurale dacă nu este însoțită de o strategie coerentă, orientată către creștere, pentru dezvoltarea capitalului uman. Prin urmare, este necesar să se garanteze că, în perioada de programare 2014-2020, resursele destinate îmbunătățirii competențelor și creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă permit luarea unor măsuri la o scară corespunzătoare.

(31)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a defini baremurile standard pentru costurile unitare și sumele forfetare, precum și valorile maxime ale acestora, conform diferitelor tipuri de operațiuni. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(32)

Comisia ar trebui asistată la administrarea FSE de comitetul prevăzut la articolul 163 din TFUE.

(33)

Întrucât prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5), regulamentul în cauză ar trebui abrogat. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să afecteze continuarea sau modificarea asistenței aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 sau al altor dispoziții legale aplicabile respectivei asistențe la 31 decembrie 2013. Respectivul regulament sau acele alte dispoziții legale aplicabile ar trebui în consecință să se aplice în continuare și după 31 decembrie 2013 asistenței sau proiectelor în cauză până la finalizarea lor. Cererile de asistență prezentate sau aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 ar trebui să rămână valabile,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește misiunile Fondului social european (FSE), inclusiv a inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” (YEI), domeniul de aplicare a sprijinului acordat prin intermediul FSE, dispozițiile specifice și tipurile de cheltuieli eligibile pentru asistență.

Articolul 2

Misiuni

(1)   FSE promovează niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă și de calitate a locurilor de muncă, îmbunătățește accesul la piața forțelor de muncă, sprijină mobilitatea geografică și profesională a lucrătorilor și facilitează adaptarea acestora la schimbările în domeniul industriei și la schimbările din sistemele de producție necesare pentru evoluțiile durabile, încurajează un nivel ridicat de educație și formare pentru toți și sprijină tranziția de la educație la încadrarea în muncă pentru tineri, combate sărăcia, îmbunătățește incluziunea socială și promovează egalitatea de gen, nediscriminarea și egalitatea de șanse, contribuind astfel la realizarea priorităților Uniunii în ceea ce privește consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale.

(2)   FSE își îndeplinește misiunile prevăzute la alineatul (1) prin sprijinirea statelor membre în îndeplinirea priorităților și a obiectivelor principale ale Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii ("strategia Europa 2020") și permițând acestora să abordeze provocările specifice cu care se confruntă în vederea atingerii obiectivelor strategiei Europa 2020. FSE sprijină elaborarea și implementarea politicilor și a acțiunilor legate de misiunile sale, ținând seama de orientările integrate aferente strategiei Europa 2020 relevante și de recomandările relevante specifice fiecărei țari adoptate în conformitate cu articolul 121 alineatul (2) și cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE și, după caz, la nivel național, de programele naționale de reformă, precum și de alte strategii și rapoarte naționale relevante.

(3)   Beneficiarii FSE sunt persoane, inclusiv persoane dezavantajate, cum ar fi șomerii pe termen lung, persoanele cu handicap, migranții, minoritățile etnice, comunitățile marginalizate și persoanele de toate vârstele, care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială. De asemenea, FSE acordă sprijin lucrătorilor, întreprinderilor, inclusiv actorilor din economia socială, și întreprinzătorilor, precum și sistemelor și structurilor, pentru a facilita adaptarea acestora la noile provocări, inclusiv reducerea discrepanțelor în materie de competențe, și pentru a promova buna guvernanță, progresul social și implementarea reformelor, în special în domeniile ocupării forței de muncă, educației, formării și politicilor sociale.

Articolul 3

Domeniul de aplicare a sprijinului

(1)   În cadrul obiectivelor tematice enunțate la articolul 9 primul paragraf punctele 8, 9, 10 și 11 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 care corespund literelor (a), (b), (c) și (d) din prezentul alineat, și în conformitate cu misiunile sale, FSE sprijină următoarele priorități de investiții:

(a)

pentru obiectivul tematic „Promovarea unor locuri de muncă durabile și de calitate și sprijinirea mobilității lucrătorilor”:

(i)

accesul la locuri de muncă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și pentru persoanele inactive, inclusiv pentru șomerii de lungă durată și pentru persoanele cu șanse mici de angajare, inclusiv prin inițiative locale de angajare și sprijin pentru mobilitatea forței de muncă;

(ii)

integrarea durabilă pe piața forțelor de muncă a tinerilor, în special a celor care nu au un loc de muncă, care nu urmează studii sau cursuri de formare, inclusiv a tinerilor care se confruntă cu riscul excluziunii sociale și a tinerilor din comunitățile marginalizate, inclusiv prin implementarea garanției pentru tineri;

(iii)

activități independente, antreprenoriat și înființare de întreprinderi, inclusiv a unor microîntreprinderi și a unor întreprinderi mici și mijlocii inovatoare;

(iv)

egalitate între femei și bărbați în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește accesul la piața forței de muncă, evoluția în carieră, reconcilierea vieții profesionale cu cea privată și promovarea unei remunerații egale pentru muncă egală;

(v)

adaptarea la schimbare a lucrătorilor, a întreprinderilor și a antreprenorilor;

(vi)

îmbătrânire activă și în condiții bune de sănătate;

(vii)

modernizarea instituțiilor pieței forțelor de muncă, precum serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă și îmbunătățind satisfacerea nevoilor pieței forțelor de muncă, prin măsuri de stimulare a mobilității transnaționale a lucrătorilor și prin programe de mobilitate și printr-o mai bună cooperare între instituții și părțile interesate relevante;

(b)

pentru obiectivul tematic „Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare”:

(i)

incluziune activă, inclusiv în vederea promovării egalității de șanse, a participării active și a îmbunătățirii capacității de inserție profesională;

(ii)

integrarea socio-economică a comunităților marginalizate, cum ar fi romii;

(iii)

combaterea tuturor formelor de discriminare și promovarea egalității de șanse;

(iv)

creșterea accesului la servicii accesibile, durabile și de înaltă calitate, inclusiv asistență medicală și servicii sociale de interes general;

(v)

promovarea antreprenoriatului social și a integrării profesionale în întreprinderile sociale și promovarea economiei sociale și solidare pentru a facilita accesul la locuri de muncă;

(vi)

strategii de dezvoltare locală elaborate la nivelul comunității;

(c)

pentru obiectivul tematic „Efectuarea de investiții în domeniul educației, al formării și al formării profesionale în vederea dobândirii de competențe și a învățării pe tot parcursul vieții”:

(i)

reducerea și prevenirea abandonului școlar timpuriu și promovarea accesului egal la învățământul preșcolar, primar și secundar de calitate, inclusiv la parcursuri de învățare formale, nonformale și informale pentru reintegrarea în educație și formare;

(ii)

îmbunătățirea calității și a eficienței învățământului terțiar și a celui echivalent și a accesului la acestea, în vederea creșterii participării și a nivelului de educație, în special pentru grupurile defavorizate;

(iii)

creșterea accesului egal la învățarea pe tot parcursul vieții pentru toate grupele de vârstă în cadre formale, nonformale și informale, actualizarea cunoștințelor, a competențelor și a aptitudinilor forței de muncă și promovarea unor parcursuri de învățare flexibile, inclusiv prin orientarea profesională și validarea competențelor dobândite;

(iv)

sporirea relevanței pe piața forțelor de muncă a educației și a sistemelor de formare, facilitarea tranziției de la educație la piața forțelor de muncă și consolidarea formării și a sistemelor de formare profesională, precum și a calității lor, inclusiv prin mecanisme de anticipare a competențelor, adaptarea programelor de învățământ și instituirea și dezvoltarea unor sisteme de învățare la locul de muncă, inclusiv a unor sisteme de învățare duală și programe de ucenicie;

(d)

pentru obiectivul tematic „Creșterea capacității instituționale a autorităților și părților interesate publice și a eficienței administrației publice”:

(i)

efectuarea de investiții în capacitatea instituțională și în eficiența administrațiilor și a serviciilor publice la nivel național, regional și local în perspectiva realizării de reforme, a unei mai bune legiferări și a bunei guvernanțe;

Această prioritate de investiții este aplicabilă doar în statele membre eligibile pentru sprijinul din Fondul de coeziune sau în statele membre care au una sau mai multe regiuni de nivelul NUTS 2 menționate la articolul 90 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(ii)

consolidarea capacităților pentru toate părțile interesate care își desfășoară activitatea în domeniul educației, al învățării pe tot parcursul vieții, al formării și al ocupării forței de muncă și al politicilor sociale, inclusiv prin pacte sectoriale și teritoriale în vederea mobilizării în favoarea realizării de reforme la nivel național, regional și local.

(2)   Prin prioritățile de investiții prevăzute la alineatul (1), FSE contribuie, de asemenea, la celelalte obiective tematice enumerate la articolul 9 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în principal prin:

(a)

sprijinirea trecerii la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, rezistentă la schimbările climatice, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și durabilă din punct de vedere ecologic, prin îmbunătățirea sistemelor de educație și de formare necesare pentru adaptarea competențelor și a calificărilor, perfecționarea forței de muncă și crearea de noi locuri de muncă în sectoarele legate de mediu și de energie;

(b)

îmbunătățirea accesibilității tehnologiilor informației și comunicațiilor, a utilizării și a calității acestora, prin dezvoltarea competențelor digitale și e-learning, precum și prin investiții în e-incluziune, e-competențe, precum și în competențe antreprenoriale conexe;

(c)

consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a inovării prin dezvoltarea studiilor postuniversitare și a aptitudinilor antreprenoriale, formarea cercetărilor, activități de colaborare în rețea și parteneriate între instituții de învățământ superior, centre de cercetare și tehnologice și întreprinderi;

(d)

creșterea competitivității și a sustenabilității pe termen lung a întreprinderilor mici și mijlocii, prin promovarea adaptabilității întreprinderilor, a administratorilor și a lucrătorilor, sporirea investițiilor în capitalul uman și sprijinirea organismelor care oferă educație sau formare profesionale orientate către practică.

Articolul 4

Coerență și concentrare tematică

(1)   Statele membre se asigură că strategia și acțiunile prevăzute în programele lor operaționale răspund și sunt în concordanță cu provocările identificate în cadrul programelor lor naționale de reformă, precum și, după caz, în cadrul altor strategii naționale care vizează combaterea șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale și, de asemenea, în cadrul recomandărilor relevante ale Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 148 alineatul (4) din TFUE, pentru a contribui la realizarea obiectivelor principale ale strategiei Europa 2020 privind ocuparea forței de muncă, educația și reducerea sărăciei.

(2)   În fiecare stat membru, cel puțin 20 % din totalul resurselor FSE sunt alocate obiectivului tematic „promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare” prevăzut la articolul 9 primul paragraf punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(3)   Statele membre urmăresc realizarea concentrării tematice, conform următoarelor modalități:

(a)

în ceea ce privește regiunile mai dezvoltate, statele membre concentrează cel puțin 80 % din suma alocată din FSE fiecărui program operațional în vederea îndeplinirii a cel mult cinci priorități de investiții stabilite la articolul 3 alineatul (1);

(b)

în ceea ce privește regiunile de tranziție, statele membre concentrează cel puțin 70 % din suma alocată din FSE fiecărui program operațional în vederea îndeplinirii a cel mult cinci priorități de investiții stabilite la articolul 3 alineatul (1);

(c)

în ceea ce privește regiunile mai puțin dezvoltate, statele membre concentrează cel puțin 60 % din suma alocată din FSE fiecărui program operațional în vederea îndeplinirii a cel mult cinci priorități de investiții stabilite la articolul 3 alineatul (1).

(4)   Axele prioritare menționate la articolul 11 alineatul (1) se exclud din calculul procentelor prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

Articolul 5

Indicatori

(1)   Indicatorii comuni de realizare și de rezultat și, dacă este cazul, indicatorii specifici de program sunt utilizați în conformitate cu articolul 27 alineatul (4) și cu articolul 96 alineatul (2) litera (b) punctele (ii) și (iv) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Toți indicatorii comuni de realizare și de rezultat trebuie raportați pentru toate prioritățile de investiții. Indicatorii de rezultat prevăzuți în anexa II la prezentul regulament sunt raportați în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol. Atunci când este aplicabil, datele sunt defalcate în funcție de gen.

În ceea ce privește indicatorii de realizare comuni și specifici de program, valorile de referință se stabilesc la zero. În cazul în care este relevant pentru natura operațiunilor susținute, pentru acești indicatori se stabilesc valori-țintă cuantificate cumulativ pentru anul 2023. Indicatorii de realizare sunt exprimați în cifre absolute.

În cazul indicatorilor de rezultat comuni și specifici programului pentru care s-a stabilit o valoare-țintă cuantificată cumulativă pentru 2023, valorile de referință se stabilesc folosind cele mai recente date disponibile sau alte surse de informații relevante. Indicatorii de rezultat specifici programului și obiectivele aferente pot fi exprimate în termeni cantitativi sau calitativi.

(2)   Pe lângă dispozițiile de la alineatul (1), sunt utilizați indicatorii de rezultat stabiliți în anexa II la prezentul regulament pentru toate operațiunile sprijinite în cadrul priorității de investiții menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) pentru implementarea YEI. Toți indicatorii prevăzuți în anexa II la prezentul regulament sunt corelați cu o valoare-țintă cuantificată cumulativă pentru 2023 și cu o valoare de referință.

(3)   Odată cu rapoartele anuale de implementare, fiecare autoritate de management transmite electronic date structurate pentru fiecare axă prioritară, defalcate în funcție de prioritatea de investiții. Datele sunt prezentate pentru categoriile de intervenții menționate la articolul 96 alineatul (2) litera (b) punctul (vi) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și pentru indicatorii de realizare și de rezultat. Prin derogare de la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, datele transmise pentru indicatorii de realizare și de rezultat se referă la valori pentru operațiuni implementate parțial sau în totalitate.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND PROGRAMAREA ȘI IMPLEMENTAREA

Articolul 6

Implicarea partenerilor

(1)   Participarea partenerilor menționați la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 la implementarea programelor operaționale poate lua forma unor granturi globale, astfel cum sunt definite la articolul 123 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Într-un astfel de caz, programul operațional identifică partea programului operațional vizată de grantul global, inclusiv alocarea financiară indicativă pentru fiecare axă prioritară a componentei respective.

(2)   În scopul de a încuraja participarea adecvată a partenerilor sociali la acțiunile sprijinite din FSE, autoritățile care gestionează un program operațional într-o regiune, astfel cum este definită la articolul 90 alineatul (2) literele (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, sau într-un stat membru eligibil pentru sprijinul acordat din Fondul de coeziune se asigură că, în funcție de nevoi, o sumă corespunzătoare din resursele FSE este alocată acțiunilor de consolidare a capacităților, sub formă de cursuri de formare, măsuri de colaborare în rețea și consolidare a dialogului social, precum și activităților întreprinse în comun de partenerii sociali.

(3)   În scopul de a încuraja participarea adecvată și accesul organizațiilor neguvernamentale la acțiunile sprijinite din FSE, în special în domeniile incluziunii sociale, egalității între bărbați și femei și egalității de șanse, autoritățile care gestionează un program operațional într-o regiune, astfel cum este definită la articolul 90 alineatul (2) literele (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, sau într-un stat membru eligibil pentru sprijinul acordat din Fondul de coeziune se asigură că o sumă corespunzătoare din resursele FSE este alocată consolidării capacităților organizațiilor neguvernamentale.

Articolul 7

Promovarea egalității de șanse între bărbați și femei

Statele membre și Comisia asigură promovarea egalității între bărbați și femei prin acordarea unei importanțe de prim ordin acestui aspect, astfel cum se prevede la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, pe tot parcursul pregătirii, implementării, monitorizării și evaluării programelor operaționale. Prin intermediul FSE, statele membre și Comisia sprijină, de asemenea, acțiuni punctuale specifice în cadrul oricăreia dintre prioritățile de investiții menționate la articolul 3, în special la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din prezentul regulament, în scopul creșterii participării durabile a femeilor la ocuparea forței de muncă și al creșterii numărului de femei angajate, combătând astfel feminizarea sărăciei, reducând segregarea pe motive de gen, combătând stereotipurile de gen pe piața forțelor de muncă și în educație și formare și promovând reconcilierea vieții profesionale cu viața privată pentru toți, precum și repartizarea egală a responsabilităților de îngrijire între bărbați și femei.

Articolul 8

Promovarea egalității de șanse și nediscriminarea

Statele membre și Comisia promovează egalitatea de șanse pentru toți, fără discriminare în funcție de gen, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, prin acordarea unei importanțe de prim ordin principiului nediscriminării la toate nivelurile, astfel cum se prevede la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Prin intermediul FSE, statele membre și Comisia susțin și acțiuni specifice în cadrul oricărora dintre prioritățile de investiții, astfel cum sunt menționate la articolul 3 și, în special, la articolul 3 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din prezentul regulament. Astfel de acțiuni vizează combaterea tuturor formelor de discriminare, precum și îmbunătățirea accesului persoanelor cu handicap, în vederea îmbunătățirii integrării pe piața forțelor de muncă, în educație și formare, consolidând astfel incluziunea socială, reducând inegalitățile în ceea ce privește nivelul de educație și starea de sănătate și facilitând tranziția de la asistența instituționalizată la cea acordată la nivelul comunității, în special în cazul celor care se confruntă cu discriminarea multiplă.

Articolul 9

Inovare socială

(1)   FSE promovează inovarea socială în toate sectoarele care intră în domeniul său de aplicare, astfel cum sunt definite la articolul 3 din prezentul regulament, în special în scopul testării, evaluării și aplicării la scară largă a soluțiilor inovatoare, inclusiv la nivel local și regional, pentru a răspunde nevoilor sociale, în colaborare cu partenerii relevanți și, în special, cu partenerii sociali.

(2)   În cadrul programelor lor operaționale sau într-o etapă ulterioară în cursul implementării, statele membre identifică domenii pentru inovare socială, care corespund nevoilor lor specifice.

(3)   Comisia facilitează consolidarea capacităților în materie de inovare socială, în special prin sprijinirea învățării reciproce, crearea de rețele de colaborare, precum și diseminarea și promovarea bunelor practici și metodologii.

Articolul 10

Cooperare transnațională

(1)   Statele membre sprijină cooperarea transnațională în scopul promovării învățării reciproce, sporind astfel eficacitatea politicilor susținute din FSE. Cooperarea transnațională implică parteneri din cel puțin două state membre.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care dispun de un program operațional unic sprijinit de FSE sau de un program operațional bazat pe fonduri multiple, pot alege în mod excepțional să nu sprijine acțiunile transnaționale de cooperare, în cazuri justificate corespunzător și ținând seama de principiul proporționalității.

(3)   Statele membre, în colaborare cu partenerii relevanți, pot selecta teme de cooperare transnațională pe baza unei liste de teme comune propuse de către Comisie și aprobate de către comitetul menționat la articolul 25 sau pot selecta orice alte teme care corespund nevoilor lor specifice.

(4)   Comisia facilitează cooperarea transnațională privind temele comune ale listei menționate la alineatul (3) și, după caz, alte teme alese de statele membre prin intermediul învățării reciproce și al unor acțiuni coordonate sau comune. În special, Comisia utilizează o platformă la nivelul UE pentru a facilita crearea unor parteneriate transnaționale, schimbul de experiență, consolidarea capacităților și colaborarea în rețea, precum și valorificarea și difuzarea rezultatelor relevante. În plus, Comisia dezvoltă un cadru de implementare coordonată, inclusiv criterii comune de eligibilitate, tipuri de acțiuni și calendarul acestora, precum și abordări metodologice comune pentru monitorizare și evaluare, în vederea facilitării cooperării transnaționale.

Articolul 11

Dispoziții specifice fondurilor privind programele operaționale

(1)   Prin derogare de la articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, programele operaționale pot stabili axe prioritare pentru implementarea inovării sociale și a cooperării transnaționale, astfel cum se prevede la articolele 9 și 10 ale prezentului regulament.

(2)   Prin derogare de la articolul 120 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, rata maximă de cofinanțare prevăzută pentru o axă prioritară se majorează cu zece puncte procentuale, dar nedepășind 100 %, în cazul în care o axă prioritară vizează în întregime inovarea socială sau cooperarea transnațională, ori o combinație a celor două.

(3)   Pe lângă prevederea de la articolul 96 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, programele operaționale stabilesc, de asemenea, contribuția acțiunilor planificate care beneficiază de sprijin din FSE la:

(a)

obiectivele tematice enumerate la articolul 9 primul paragraf punctele 1 - 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 în funcție de axa prioritară, după caz;

(b)

inovarea socială și cooperarea transnațională, astfel cum se prevede la articolele 9 și 10 ale prezentului regulament, în cazul în care acestea nu sunt reglementate de o axă prioritară dedicată.

Articolul 12

Dispoziții specifice privind tratarea caracteristicilor teritoriale speciale

(1)   FSE poate sprijini strategii de dezvoltare locală elaborate la nivelul comunității în zonele urbane și rurale, astfel cum se prevede la articolele 32, 33 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, pacte teritoriale și inițiative locale pentru ocuparea forței de muncă, inclusiv ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, educație și incluziune socială, precum și investiții teritoriale integrate (ITI), astfel cum se prevede la articolul 36 din Regulament (UE) nr. 1303/2013.

(2)   Ca o completare a intervențiilor FEDER, astfel cum se prevede la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6), FSE poate sprijini dezvoltarea urbană durabilă prin strategii care stabilesc acțiuni integrate pentru abordarea provocărilor economice, ecologice și sociale care afectează zonele urbane identificate de statele membre pe baza principiilor prevăzute în acordurile lor respective de parteneriat.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GESTIUNEA FINANCIARĂ

Articolul 13

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   FSE acordă sprijin cheltuielilor eligibile care, în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013., pot include orice resurse financiare la care contribuie în mod colectiv angajatorii și lucrătorii.

(2)   FSE poate acorda sprijin cheltuielilor angajate pentru operațiuni care au loc în afara zonei vizate de program, dar pe teritoriul Uniunii, sub rezerva îndeplinirii următoarelor două condiții:

(a)

operațiunea este în beneficiul zonei vizate de program;

(b)

obligațiile autorităților referitoare la programul operațional în ceea ce privește gestionarea, controlul și auditul operațiunii sunt îndeplinite de către autoritățile responsabile de programul operațional în cadrul căruia operațiunea respectivă este susținută sau acestea încheie acorduri cu autoritățile din statul membru în care operațiunea este implementată, sub rezerva îndeplinirii în statul membru respectiv a obligațiilor prevăzute la alineatul (2) litera (a) și a obligațiilor în ceea ce privește gestionarea, controlul și auditul operațiunii.

(3)   În limita a 3 % din bugetul unui program operațional sprijinit din FSE sau a cotei care revine FSE în cadrul unui program operațional sprijinit din mai multe fonduri, cheltuielile efectuate în afara Uniunii sunt eligibile pentru o contribuție din partea FSE cu condiția ca acestea să vizeze obiectivele tematice prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) sau la articolul 3 alineatul (1) litera (c), și dacă comitetul de monitorizare relevant și-a dat acordul pentru operațiunea sau pentru tipurile de operațiuni în cauză.

(4)   În plus față de cheltuielile prevăzute la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, achiziționarea de infrastructuri, terenuri și bunuri imobiliare nu este de asemenea eligibilă pentru o contribuție din partea FSE.

(5)   Contribuțiile în natură sub formă de indemnizații sau salarii plătite de un terț în beneficiul participanților la o operațiune pot fi eligibile pentru o contribuție din partea FSE, cu condiția ca contribuțiile în natură să fie angajate în conformitate cu normele naționale, inclusiv normele contabile, și ca valoarea acestora să nu depășească costul suportat de către partea terță.

Articolul 14

Opțiuni de costuri simplificate

(1)   În plus față de opțiunile menționate la articolul 67 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, Comisia poate rambursa cheltuielile efectuate de către statele membre pe baza baremurilor standard pentru costuri unitare și sume forfetare definite de către Comisie. Sumele calculate pe această bază sunt considerate drept sprijin public plătit beneficiarilor și drept cheltuieli eligibile, în sensul aplicării Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

În sensul primului paragraf, Comisia are competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 24 privind tipul de operațiuni vizate, definițiile baremurilor standard pentru costuri unitare și sume forfetare, precum și valorile maxime ale acestora, care pot fi ajustate conform metodelor aplicabile convenite de comun acord, luând în considerare în mod corespunzător experiența dobândită în cursul perioadei de programare anterioare.

Obiectivul exclusiv al auditelor financiare este de a verifica îndeplinirea condițiilor în vederea rambursării de către Comisie, pe baza baremurilor standard pentru costuri unitare și sume forfetare.

În cazul utilizării finanțării pe baza baremurilor standard pentru costuri unitare și sume forfetare în conformitate cu primul paragraf, statul membru poate să aplice propriile sale practici contabile pentru susținerea operațiunilor. În sensul prezentului regulament și al Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, astfel de practici contabile și sumele rezultate nu fac obiectul unui audit efectuat de către autoritatea de audit sau de către Comisie.

(2)   În conformitate cu articolul 67 alineatul (1) litera (d) și alineatul (5) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, o rată forfetară de până la 40 % din costurile directe de personal eligibile poate fi folosită pentru a acoperi restul costurilor eligibile ale unei operațiuni, fără ca statului membru să i se impună să execute vreun calcul în vederea determinării ratei aplicabile.

(3)   În plus față de metodele prevăzute la articolul 67 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în cazul în care finanțarea publică pentru granturi și asistență rambursabilă nu depășește 100 000 EUR, sumele menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pot fi stabilite de la caz la caz prin trimitere la un proiect de buget convenit ex ante de către autoritatea de management.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 67 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, granturile și asistența rambursabilă pentru care finanțarea publică nu depășește 50 000 EUR se acordă sub formă de baremuri standard pentru costuri unitare sau de sume forfetare în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol sau cu articolul 67 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ori de rate forfetare în conformitate cu articolul 67 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013,cu excepția operațiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul unei scheme de ajutor de stat. În cazul în care se folosește finanțarea prin rată forfetară, categoriile de costuri utilizate la calculul ratei pot fi rambursate în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 15

Instrumente financiare

În temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, FSE poate sprijini acțiuni și politici care fac parte din domeniul său de aplicare prin intermediul unor instrumente financiare, inclusiv microcredite și fonduri de garantare.

CAPITOLUL IV

INIȚIATIVA „LOCURI DE MUNCĂ PENTRU TINERI”

Articolul 16

Inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”

YEI sprijină lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor în regiunile eligibile ale Uniunii, prin acordarea de sprijin acțiunilor în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din prezentul regulament. Aceasta vizează toți tinerii cu vârsta sub 25 de ani care nu au un loc de muncă, nu urmează un program de educație sau formare, care au reședința în regiunile eligibile, care sunt inactivi sau șomeri (inclusiv șomeri de lungă durată) și indiferent dacă sunt înregistrați sau nu ca persoane în căutarea unui loc de muncă. În mod voluntar, statele membre pot decide să extindă grupul-țintă pentru a include tinerii cu vârsta sub 30 de ani.

În scopul YEI pentru perioada 2014-2015, „regiuni eligibile” înseamnă regiunile de nivelul NUTS 2 care au înregistrat rate ale șomajului în rândul tinerilor cu vârsta între 15 și 24 de ani de peste 25 % în 2012 și, pentru statele membre în care rata șomajului în rândul tinerilor a crescut cu peste 30 % în 2012, regiunile de nivelul NUTS 2 care au rate ale șomajului în rândul tinerilor de peste 20 % în 2012.

Resursele alocate YEI pot fi revizuite și mărite pentru perioada 2016-2020 în cadrul procedurii bugetare, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1311/2013. Pentru stabilirea regiunilor eligibile pentru YEI în perioada 2016-2020, trimiterea la datele din 2012 din al doilea paragraf se interpretează ca o trimitere la ultimele date anuale disponibile. Defalcarea pe state membre a resurselor suplimentare urmează aceleași etape ca alocarea inițială, în conformitate cu anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

În acord cu Comisia, statele membre pot decide să aloce o sumă limitată de maximum 10 % din fondurile acordate în cadrul YEI tinerilor care au reședința în subregiuni în care se înregistrează niveluri ridicate ale șomajului în rândul tinerilor și care sunt în afara regiunilor de nivelul NUTS 2 eligibile.

Articolul 17

Concentrare tematică

Alocarea specifică pentru YEI nu se ia în considerare în calculul concentrării tematice menționate la articolul 4.

Articolul 18

Programare

YEI este integrată în programarea FSE în temeiul articolului 96 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Statele membre stabilesc, după caz, acorduri de programare corespunzătoare pentru YEI în acordul lor respectiv de parteneriat și în programul lor operațional.

Acordurile de programare pot îmbrăca una sau mai multe din următoarele forme:

(a)

un program operațional specific;

(b)

o axă prioritară specifică în cadrul unui program operațional;

(c)

o parte a uneia sau mai multor axe prioritare.

Articolele 9 și 10 din prezentul regulament se aplică, de asemenea, YEI.

Articolul 19

Monitorizare și evaluare

(1)   În plus față de funcțiile comitetului de monitorizare prevăzute la articolul 110 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, cel puțin o dată pe an, comitetul de monitorizare examinează implementarea YEI în contextul programului operațional și progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor acesteia.

(2)   Raportul anual de implementare și raportul final, menționate la articolul 50 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, includ informații suplimentare privind implementarea YEI. Comisia transmite Parlamentului European un rezumat al acestor rapoarte, astfel cum este prevăzut la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Comisia participă la dezbaterea anuală din Parlamentul European cu privire la rapoartele respective.

(3)   Începând din aprilie 2015 și pe parcursul anilor următori, în același timp cu rapoartele anuale de implementare menționate la articolul 50 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, autoritățile de management transmit în format electronic Comisiei date structurate pentru fiecare axă prioritară sau orice parte a acesteia care sprijină YEI. Datele transmise privind indicatorii se referă la valorile indicatorilor prevăzuți în anexele I și II la prezentul regulament și, după caz, la indicatorii specifici ai programului. Acestea se referă la operațiuni implementate parțial sau în totalitate.

(4)   Rapoartele anuale de implementare menționate la articolul 50 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau, după caz, raportul de progres menționat la articolul 111 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și raportul anual de implementare prezentat la 31 mai 2016, prezintă principalele concluzii ale evaluărilor menționate la alineatul (6) din prezentul articol. De asemenea, rapoartele prezintă și evaluează calitatea ofertelor de muncă primite de participanții la YEI, inclusiv tinerii dezavantajați, cei care provin din comunități marginalizate și cei care părăsesc sistemul educațional fără a fi obținut o calificare. Rapoartele prezintă și evaluează, de asemenea, progresele lor în ceea ce privește educația continuă, găsirea unor locuri de muncă durabile și decente sau orientarea către ucenicie sau stagii de calitate.

(5)   Rapoartele de progres menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 includ informații suplimentare și o evaluare cu privire la implementarea YEI. Comisia transmite Parlamentului European un rezumat al acestor rapoarte, astfel cum este prevăzut la articolul 53 alineatul (2) din regulamentul respectiv și participă la dezbaterea din Parlamentul European cu privire la rapoartele respective.

(6)   Cel puțin de două ori în cursul perioadei de programare, se evaluează eficacitatea, eficiența și impactul sprijinului comun oferit din FSE și al alocării specifice pentru YEI, inclusiv pentru implementarea Garanției pentru tineret.

Prima evaluare se finalizează până la 31 decembrie 2015, iar a doua evaluare până la 31 decembrie 2018.

Articolul 20

Măsuri de informare și de comunicare

(1)   Beneficiarii se asigură că cei care participă la o operațiune sunt informați în mod specific cu privire la sprijinul acordat YEI prin intermediul finanțării din partea FSE și al alocării specifice pentru YEI.

(2)   Orice fel de documente referitoare la implementarea unei operațiuni și publicate pentru public sau participanți, inclusiv certificatele de prezență sau alte certificate, includ o declarație cu privire la faptul că operațiunea a fost sprijinită în cadrul YEI.

Articolul 21

Asistență tehnică

Alocarea specifică pentru YEI poate fi luată în considerare de către statele membre în calculul limitei sumei totale a fondurilor alocate pentru asistență tehnică în fiecare stat membru.

Articolul 22

Sprijin financiar

(1)   Decizia Comisiei de adoptare a unui program operațional stabilește pentru fiecare axă prioritară cuantumul maxim al sprijinului din alocarea specifică pentru YEI și sprijinul corespunzător din FSE, ca o sumă globală și de asemenea în funcție de categoria de regiune. Pentru fiecare axă prioritară, sprijinul corespunzător din FSE este cel puțin egal cu alocarea specifică pentru YEI.

(2)   Pe baza sumelor menționate la alineatul (1), decizia Comisiei menționată la alineatul (1) stabilește, de asemenea, raportul dintre categoriile de regiuni eligibile pentru sprijinul FSE pentru fiecare axă prioritară.

(3)   În cazul în care YEI este implementată prin intermediul unei axe prioritare specifice care vizează regiunile eligibile din mai multe categorii, cea mai mare rată de cofinanțare se aplică în ceea ce privește sumele alocate din FSE.

Alocarea specifică pentru YEI nu face obiectul cerinței naționale privind cofinanțarea.

Rata de cofinanțare totală a axei prioritare stabilită prin decizia Comisiei menționată la alineatul (1) se calculează ținând seama de rata de cofinanțare din sumele alocate din FSE împreună cu alocarea specifică pentru YEI.

Articolul 23

Gestiunea financiară

În plus față de articolul 130 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, atunci când Comisia rambursează plățile intermediare și achită soldul final pentru YEI în funcție de axele prioritare, rambursarea din bugetul Uniunii se repartizează în mod egal între FSE și alocarea specifică pentru YEI. După rambursarea tuturor resurselor din alocarea specifică pentru YEI, Comisia alocă rambursările restante din bugetul Uniunii către FSE.

Comisia repartizează rambursarea din cadrul FSE între categoriile de regiuni, în conformitate cu raportul prevăzut la articolul 22 alineatul (2).

CAPITOLUL V

DELEGAREA DE COMPETENȚE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 24

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 14 alineatul (1) se conferă Comisiei de la 21 decembrie 2013 până la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 14 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 14 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 25

Comitetul în temeiul articolului 163 din TFUE

(1)   Comisia este asistată de un comitet („comitetul FSE”) instituit în temeiul articolului 163 din TFUE.

(2)   Membrul Comisiei însărcinat să prezideze comitetul FSE poate să delege această funcție unui înalt funcționar al Comisiei. Secretariatul comitetului FSE este asigurat de Comisie.

(3)   Fiecare stat membru numește câte un reprezentant al guvernului, un reprezentant al organizațiilor lucrătorilor, un reprezentant al organizațiilor angajatorilor și un supleant pentru fiecare membru pe un termen de maximum șapte ani. În absența unui membru, supleantul său primește automat dreptul de a participa la deliberări.

(4)   Comitetul FSE include câte un reprezentant al fiecărei organizații care reprezintă organizațiile lucrătorilor și organizațiile angajatorilor la nivelul Uniunii.

(5)   Comitetul FSE poate invita la ședințele sale reprezentanți fără drept de vot ai Băncii Europene de Investiții și ai Fondului European de Investiții, precum și reprezentanți fără drept de vot ai organizațiilor relevante ale societății civile, în cazul în care ordinea de zi a reuniunii respective impune participarea acestora.

(6)   Comitetul FSE:

(a)

este consultat cu privire la proiecte de decizie ale Comisiei privind programele operaționale și programarea, în cazul în care se prevede sprijinul FSE;

(b)

este consultat cu privire la intenția de utilizare a asistenței tehnice în cazul unui sprijin din partea FSE, precum și la alte chestiuni relevante pentru FSE cu impact asupra implementării strategiilor la nivelul Uniunii;

(c)

aprobă lista de teme comune referitoare la cooperarea transnațională, după cum se prevede la articolul 10 alineatul (3).

(7)   Comitetul FSE poate emite avize referitor la:

(a)

chestiuni legate de contribuția FSE la implementarea strategiei Europa 2020;

(b)

chestiuni legate de Regulamentul (UE) nr. 1303/2013., relevante pentru FSE;

(c)

întrebări legate de FSE, transmise de Comisie, altele decât cele menționate la alineatul (6).

(8)   Avizele comitetului FSE se adoptă cu majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate și se comunică Parlamentului European spre informare. Comisia informează comitetul FSE despre modul în care a ținut seama de avizele sale.

Articolul 26

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea, inclusiv anularea totală sau parțială, a asistenței aprobate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 sau al altei legislații aplicabile acestei asistențe la 31 decembrie 2013. Respectivul regulament sau acea altă legislație aplicabilă se aplică în consecință în continuare și după 31 decembrie 2013 asistenței respective și operațiunilor în cauză până la încheierea lor.

(2)   Cererile de asistență prezentate sau aprobate înainte de 1 ianuarie 2014 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 rămân valabile.

Articolul 27

Abrogare

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 26 din prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 28

Revizuire

Parlamentul European și Consiliul revizuiesc prezentul regulament până la 31 decembrie 2020, în conformitate cu articolul 164 din TFUE.

Articolul 29

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

R. ŠADŽIUS


(1)  JO C 143, 22.5.2012, p. 82 și JO C 271, 19.9.2013, p. 101

(2)  JO C 225, 27.7.2012, p. 127.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de 17 decembrie 2013 stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial)

(4)  JO C 120, 26.4.2013, p. 1.

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1784/1999 (JO L 210, 31.7.2006, p. 12).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare rurală și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (A se vedea pagina 289 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXA I

Indicatorii comuni de realizare și de rezultat privind investițiile realizate din FSE

(1)   Indicatori comuni de realizare privind participanții

„Participanți” (1) sunt persoanele care beneficiază în mod direct de o intervenție din FSE, care pot fi identificate și cărora li se pot solicita caracteristicile, și pentru care sunt angajate cheltuieli specifice. Alte persoane nu vor fi clasificate ca participanți. Toate datele sunt defalcate în funcție gen.

Indicatorii comuni de realizare pentru participanți sunt:

șomeri, inclusiv șomeri pe termen lung*;

șomeri pe termen lung*;

persoane inactive*;

persoane inactive, care nu urmează studii sau cursuri de formare*;

angajați, inclusiv persoane care desfășoară o activitate independentă*;

persoane cu vârsta sub 25 de ani*;

persoane cu vârsta peste 54 de ani*;

participanți cu vârsta peste 54 de ani care sunt șomeri, inclusiv șomeri de lungă durată, sau inactivi, care nu urmează studii sau cursuri de formare*;

persoane cu studii primare (ISCED 1) sau gimnaziale (ISCED 2)*;

persoane cu studii liceale (ISCED 3) sau postliceale (ISCED 4)*;

persoane cu studii superioare (ISCED 5 – 8)*;

participanți care trăiesc în gospodării fără persoane ocupate;

participanți care trăiesc în gospodării fără persoane ocupate cu copii aflați în întreținere;

participanți care trăiesc în gospodării alcătuite dintr-un părinte unic cu copii aflați în întreținere;

migranți, participanți de origine străină, minorități (inclusiv comunități marginalizate, cum ar fi romii)**;

participanți cu handicap**;

alte persoane defavorizate**.

Numărul total de participanți va fi calculat automat, pe baza indicatorilor de realizare.

Aceste date privind participanții care iau parte la o operațiune sprijinită din FSE sunt furnizate în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatele (1) și (2) și la articolul 111 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

persoane fără adăpost sau care sunt afectate de excluziunea locativă*;

persoane din zonele rurale* (2).

Datele privind participanții care se încadrează la cei doi indicatori menționați mai sus vor fi furnizate în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Datele sunt colectate pe baza unui eșantion reprezentativ de participanți în cadrul fiecărei priorități de investiții. Valabilitatea internă a eșantionului este asigurată astfel încât datele să poată fi generalizate la nivel de prioritate de investiții.

(2)   Indicatorii comuni de realizare pentru entități sunt:

numărul de proiecte implementate integral sau parțial de parteneri sociali sau de organizații neguvernamentale;

numărul de proiecte dedicate participării durabile și progresului femeilor pe piața forțelor de muncă;

numărul de proiecte care se adresează administrațiilor publice sau serviciilor publice la nivel național, regional sau local;

numărul de microîntreprinderi și de întreprinderi mici și mijlocii care beneficiază de sprijin (inclusiv întreprinderi cooperatiste și întreprinderi din economia socială).

Aceste date sunt furnizate în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatele (1) și (2) și la articolul 111 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(3)   Indicatorii comuni de rezultat imediat pentru participanți sunt:

persoane inactive angajate în căutarea unui loc de muncă la încetarea calității de participant*;

persoane care urmează studii/cursuri de formare la încetarea calității de participant*;

persoane care dobândesc o calificare la încetarea calității de participant*;

persoane care au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, la încetarea calității de participant*;

persoane defavorizate angajate în căutarea unui loc de muncă, în educație/formare, în dobândirea unei calificări, care au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, la încetarea calității de participant**.

Aceste date sunt furnizate în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatele (1) și (2) și la articolul 111 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Toate datele sunt defalcate în funcție de gen.

(4)   Indicatorii comuni de rezultat pe termen mai lung pentru participanți sunt:

persoane care au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, în termen de șase luni de la încetarea calității de participant*;

persoane a căror situație pe piața forțelor de muncă s-a îmbunătățit în termen de șase luni de la încetarea calității de participant*;

participanți cu vârsta de peste 54 de ani care au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, în termen de șase luni de la încetarea calității de participant**;

persoane dezavantajate care au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, în termen de șase luni de la încetarea calității de participant**.

Aceste date sunt furnizate în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Datele sunt colectate pe baza unui eșantion reprezentativ de participanți în cadrul fiecărei priorități de investiții. Valabilitatea internă a eșantionului este asigurată astfel încât datele să poată fi generalizate la nivel de prioritate de investiții. Toate datele sunt defalcate în funcție de gen.


(1)  Autoritățile de management instituie un sistem care înregistrează și stochează datele individuale ale participanților sub formă electronică astfel cum este prevăzut la articolul 125 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Dispozițiile privind prelucrarea datelor puse în aplicare de statele membre trebuie să fie conforme cu dispozițiile Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31), în special articolele 7 și 8.

Datele raportate privind indicatorii marcați cu simbolul „*” sunt date cu caracter personal, conform articolului 7 din Directiva 95/46/CE. Prelucrarea lor este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului [articolul 7 litera (c) din Directiva 95/46/CE]. Pentru definiția operatorului, a se vedea articolul 2 din Directiva 95/46/CE.

Datele raportate privind indicatorii marcați cu simbolul „**” sunt o categorie specială de date, conform articolului 8 din Directiva 95/46/CE. Sub rezerva unor garanții corespunzătoare, statele membre pot prevedea, pentru un motiv de interes public important, derogări suplimentare față de cele prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE fie în legislația internă, fie prin decizia autorității de supraveghere [articolul 8 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE].

(2)  Datele se colectează la nivelul unităților administrative mai mici (unități administrative locale 2) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1059/200 al Parlamentului European Și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).


ANEXA II

Indicatori de rezultat pentru YEI

Aceste date sunt furnizate în rapoartele anuale de implementare, astfel cum se prevede la articolul 50 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. [1303/2013] [RDC] și în raportul care trebuie prezentat în aprilie 2015, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (3) din prezentul regulament. Toate datele sunt defalcate în funcție de gen.

(1)   Indicatori comuni de rezultat imediat pentru participanți

„Participanți” (1) se referă la persoanele care beneficiază în mod direct de o intervenție YEI, care pot fi identificate, cărora li se pot solicita caracteristicile și pentru care sunt angajate cheltuieli specifice.

Indicatorii de rezultat imediat sunt:

participanții șomeri care participă la intervenția sprijinită de YEI până la finalizarea sa*;

participanții șomeri care primesc o ofertă de muncă, de participare la un program de educație continuă, ucenicie sau de stagiu la încetarea calității de participant *;

participanții șomeri care urmează un program de educație/formare, care sunt în curs de a obține o calificare sau care au un loc de muncă, inclusiv ca independenți, la încetarea calității de participant *;

participanții șomeri de lungă durată care participă la intervenția sprijinită de YEI până la finalizarea sa*;

participanții șomeri de lungă durată care primesc o ofertă de muncă, de participare la un program de educație continuă, ucenicie sau de stagiu la încetarea calității de participant*;

care obțin o calificare, sau care au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, la încetarea calității de participant*;

participanții inactivi care nu urmează studii sau cursuri de formare, care participă la intervenția sprijinită de YEI la încetarea calității de participant*;

participanții inactivi care nu urmează studii sau cursuri de formare și care primesc o ofertă de muncă, de participare la un program de educație continuă, ucenicie sau de stagiu la încetarea calității de participant*;

i care nu urmează un program de educație sau de formare, care urmează un program de educație/formare, sunt în curs de a obține o calificare sau care au un loc de muncă, inclusiv cele care desfășoară o activitate independentă, la încetarea calității de participant*.

(2)   Indicatori comuni de rezultat pe termen lung pentru participanți

Indicatorii de rezultat pe termen lung sunt:

persoanele care primesc oferte de participare la programe de educație continuă, de formare în vederea obținerii unei diplome, de ucenicie sau de stagiu în termen de șase luni de la încetarea calității de participant*.

persoanele care obțin un loc de muncă în termen de șase luni de la încetarea calității de participant*;

persoanele care încep o activitate independentă în termen de șase luni de la încetarea calității de participant*.

Datele privind indicatorii de rezultat pe termen mai lung sunt colectate pe baza unui eșantion reprezentativ de participanți în cadrul fiecărei priorități de investiții. Valabilitatea internă a eșantionului este asigurată astfel încât datele să poată fi generalizate la nivel de prioritate de investiții.


(1)  Autoritățile de management instituie un sistem care înregistrează și stochează datele individuale ale participanților sub formă electronică astfel cum este prevăzut la articolul 125 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul 1303/2013. Dispozițiile privind prelucrarea datelor puse în aplicare de statele membre trebuie să fie conforme cu dispozițiile Directivei 95/46/CE, în special articolele 7 și 8.

Datele raportate privind indicatorii marcați cu simbolul „*” sunt date cu caracter personal, conform articolului 7 din Directiva 95/46/CE. Prelucrarea lor este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului [articolul 7 litera (c) din Directiva 95/46/CE]. Pentru definiția operatorului, a se vedea articolul 2 din Directiva 95/46/CE.

Datele raportate privind indicatorii marcați cu simbolul „**” sunt o categorie specială de date, conform articolului 8 din Directiva 95/46/CE. Sub rezerva unor garanții corespunzătoare, statele membre pot prevedea, pentru un motiv de interes public important, derogări suplimentare față de cele prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE fie în legislația internă, fie prin decizia autorității de supraveghere (articolul 8 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE).


ANEXA III

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr 1081/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

 

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 7

 

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 8

Articolul 10

Articolul 9

Articolul 10

 

Articolul 11

 

Articolul 12

Articolul 11

Articolul 13

 

Articolul 14

 

Articolul 15

 

Articolele 16 - 23

 

Articolul 24

 

Articolul 25

Articolul 12

Articolul 26

Articolul 13

Articolul 27

Articolul 14

Articolul 28

Articolul 15

Articolul 29


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/487


REGULAMENTUL (UE) NR. 1305/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” prezintă potențialele provocări, obiective și orientări pentru politica agricolă comună („PAC”) după 2013. În lumina dezbaterii pe marginea respectivei comunicări, PAC ar trebui reformată cu începere de la 1 ianuarie 2014. Reforma respectivă ar trebui să includă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1). Ținând seama de amploarea acestei reforme, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 să fie abrogat și înlocuit cu un text nou.

(2)

Ar trebui stabilită o politică de dezvoltare rurală pentru a însoți și completa plățile directe și măsurile de piață ale PAC, contribuindu-se astfel la îndeplinirea obiectivelor politicii respective, prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). De asemenea, politica de dezvoltare rurală ar trebui să integreze principalele obiective de politică stabilite în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (denumită în continuare „Strategia Europa 2020”) și să fie coerentă cu obiectivele generale legate de politica de coeziune economică și socială, astfel cum sunt prevăzute în TFUE.

(3)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume dezvoltarea rurală, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ținând cont de legăturile dintre dezvoltarea rurală și celelalte instrumente ale PAC, amploarea disparităților dintre diversele zone rurale și limitele resurselor financiare ale statelor membre într-o Uniune extinsă, dar, având în vedere garanția multianuală a finanțelor Uniunii și concentrarea asupra priorităților acesteia, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(4)

Pentru a se asigura dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, este necesar să se pună accentul pe un număr limitat de priorități fundamentale privind transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, în silvicultură și în zonele rurale, viabilitatea exploatațiilor,competitivitatea tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare si a gestionării durabile a pădurilor, organizarea lanțului alimentar, inclusiv procesarea și comercializarea produselor agricole, bunăstarea animalelor, gestionarea riscurilor în agricultură, refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care au legătură cu agricultura și silvicultura, promovarea utilizării eficiente a resurselor și tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid carbon în sectoarele agricol, alimentar și silvic, precum și promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei în zonele rurale și a dezvoltării economice a acestora. În acest scop, ar trebui să se țină seama de diversitatea situațiilor care afectează zonele rurale cu caracteristici diferite sau diferitele categorii de beneficiari potențiali, precum și de obiectivele transversale legate de inovare, de protecția mediului și de atenuarea schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea. Acțiunile de atenuare ar trebui să vizeze atât limitarea emisiilor din agricultură și silvicultură, generate de activități-cheie precum producția animalieră și utilizarea îngrășămintelor, cât și conservarea absorbanților de carbon și intensificarea activității de sechestrare a carbonului în ceea ce privește exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura. Prioritatea Uniunii în materie de dezvoltare rurală privind transferul de cunoștințe și inovarea în agricultură, silvicultură și zonele rurale ar trebui să se aplice orizontal în legătură cu celelalte priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

(5)

Prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală ar trebui urmărite în contextul dezvoltării durabile și al promovării de către Uniune a obiectivului de protecție și îmbunătățire a mediului, astfel cum se prevede la articolul 11 din TFUE, ținând seama de principiul „poluatorul plătește”. Statele membre ar trebui să furnizeze informații cu privire la sprijinul acordat pentru atingerea obiectivelor în materie de schimbări climatice, în conformitate cu obiectivul ambițios de a aloca cel puțin 20 % din bugetul Uniunii, utilizând o metodologie adoptată de Comisie.

(6)

Activitățile Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală („FEADR”) și operațiunile la care contribuie acesta ar trebui să fie coerente și compatibile cu sprijinul acordat din alte instrumente ale PAC.

(7)

Pentru a se asigura demararea imediată și punerea în aplicare eficientă a programelor de dezvoltare rurală, sprijinul acordat din FEADR ar trebui să se bazeze pe existența unor condiții-cadru administrative fiabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să evalueze aplicabilitatea și îndeplinirea anumitor condiționalități ex ante. Fiecare stat membru ar trebui să elaboreze fie un program național de dezvoltare rurală pentru întregul său teritoriu, fie un set de programe regionale sau un program național și un set de programe regionale. Fiecare program ar trebui să identifice o strategie pentru atingerea obiectivelor în raport cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală, precum și o serie de măsuri. Programarea ar trebui să respecte prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală, adaptându-se în același timp la contextele naționale, și completând celelalte politici ale Uniunii, în special politica în domeniul piețelor agricole, politica de coeziune și politica comună în domeniul pescuitului. Statele membre care optează pentru pregătirea unui set de programe regionale ar trebui să poată elabora, de asemenea, un cadru național, fără o alocare bugetară separată, pentru a facilita coordonarea între regiuni în vederea soluționării problemelor existente pe plan național.

(8)

Statele membre ar trebui să poată include în programele lor de dezvoltare rurală subprograme tematice pentru a răspunde unor nevoi specifice în domenii care sunt deosebit de importante pentru ele. Subprogramele tematice ar trebui să vizeze, printre altele, tinerii fermieri, fermele mici, zonele montane,crearea unor lanțuri scurte de aprovizionare, femeile din zonele rurale, precum și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și biodiversitatea. Subprogramele tematice ar trebui utilizate, de asemenea, pentru a oferi posibilitatea de a contribui la restructurarea sectoarelor agricole care au un impact puternic asupra dezvoltării zonelor rurale. Pentru a spori eficiența intervenției anumitor subprograme tematice, ar trebui ca statele membre să fie autorizate să prevadă rate de sprijin mai ridicate pentru anumite operațiuni care fac obiectul subprogramelor tematice respective.

(9)

Programele de dezvoltare rurală ar trebui să identifice nevoile zonei acoperite și să descrie o strategie coerentă de satisfacere a acestora, ținând seama de prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală. Strategia respectivă ar trebui să se bazeze pe stabilirea unor obiective. Ar trebui determinate legăturile dintre nevoile identificate, obiectivele stabilite și măsurile alese pentru atingerea acestora. Programele de dezvoltare rurală ar trebui să conțină, de asemenea, toate informațiile necesare pentru evaluarea conformității acestora cu cerințele prezentului regulament.

(10)

Obiectivele programelor de dezvoltare rurală ar trebui stabilite în raport cu un set comun de indicatori-țintă pentru toate statele membre și, acolo unde este necesar, în raport cu indicatorii specifici programelor. În vederea facilitării acestui exercițiu, ar trebui definite zonele care fac obiectul acestor indicatori, în conformitate cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală. Având în vedere aplicarea orizontală a priorității Uniunii în materie de dezvoltare rurală privind transferul de cunoștințe în agricultură și silvicultură, intervențiile realizate în temeiul acestei priorități ar trebui considerate ca fiind determinante pentru indicatorii-țintă definiți pentru celelalte priorități ale Uniunii.

(11)

Este necesar să se stabilească anumite norme privind programarea și revizuirea programelor de dezvoltare rurală. Ar trebui prevăzută o procedură simplificată de revizuire, care să nu afecteze strategia programelor sau contribuțiile financiare corespunzătoare ale Uniunii.

(12)

Evoluția și specializarea agriculturii și a silviculturii, în special provocările cu care se confruntă microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”) din zonele rurale, necesită un nivel corespunzător de formare tehnică și economică, precum și o capacitate mai mare de acces și schimb de cunoștințe și informații, inclusiv prin difuzarea bunelor practici de producție agricolă și forestieră. Transferul de cunoștințe și acțiunile de informare nu ar trebui să se facă numai sub forma cursurilor de formare tradiționale, ci ar trebui, de asemenea, să fie adaptate la nevoile actorilor din mediul rural. Prin urmare, ar trebui sprijinite, de asemenea, atelierele de lucru, îndrumarea profesională, activitățile demonstrative, acțiunile de informare, precum și schemele de schimb de exploatații și păduri pe termen scurt și vizitele. Cunoștințele și informațiile dobândite ar trebui să permită fermierilor, deținătorilor de păduri, persoanelor implicate în sectorul alimentar și IMM-urilor rurale să-și sporească în special competitivitatea și să utilizeze mai eficient resursele, dar și să își îmbunătățească performanțele de mediu, contribuind totodată la durabilitatea economiei rurale. Atunci când acordă sprijin IMM-urilor, statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate IMM-urilor care au legătură cu sectoarele agricol și silvic. Pentru a se asigura eficacitatea transferului de cunoștințe și a acțiunilor de informare în privința obținerii acestor rezultate, ar trebui să li se impună furnizorilor de servicii de transfer de cunoștințe obligația de a deține toate capacitățile corespunzătoare.

(13)

Serviciile de consiliere agricolă ajută fermierii, tinerii fermieri, deținătorii de păduri, alți gestionari de terenuri și IMM-urile din zonele rurale să îmbunătățească gestionarea durabilă și performanța generală a exploatației sau întreprinderii lor. Prin urmare, ar trebui încurajată atât înființarea acestor servicii, cât și utilizarea serviciilor de consiliere de către fermieri, tinerii fermieri, deținătorii de păduri, alți gestionari de terenuri și IMM-uri. În vederea ameliorării calității și a eficacității serviciilor de consiliere oferite, ar trebui să se prevadă dispoziții cu privire la calificările minime și la formarea periodică a consultanților. Așa cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), serviciile de consiliere agricolă ar trebui să ajute fermierii să evalueze performanța exploatației lor agricole și să identifice îmbunătățirile necesare în ceea ce privește cerințele de reglementare în materie de gestionare, bunele condiții agricole și de mediu, practicile agricole benefice pentru climă și mediu prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3), și măsurile la nivel de exploatație agricolă prevăzute în programele de dezvoltare rurală care vizează modernizarea exploatațiilor consolidarea competitivității,

integrarea sectorială, inovarea, orientarea către piață, precum și promovarea antreprenoriatului. Serviciile de consiliere agricolă ar trebui, de asemenea, să ajute fermierii să identifice îmbunătățirile necesare în ceea ce privește cerințele prevăzute pentru punerea în aplicare a articolului 11 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) (denumită în continuare „Directiva-cadru privind apa”), precum și în ceea ce privește cerințele pentru punerea în aplicare a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și a articolului 14 din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), în special cu privire la conformitatea cu principiile generale ale gestionării integrate a dăunătorilor. Acolo unde este necesar, consultanța ar trebui să vizeze și standardele ocupaționale sau de siguranță care au legătură cu exploatația agricolă, precum și consiliere specifică acordată fermierilor care se stabilesc pentru prima dată. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca consilierea să acopere stabilirea tinerilor fermieri, dezvoltarea durabilă a activităților economice ale exploatației și aspecte privind prelucrarea și comercializarea pe plan local, legate de performanțele economice, agricole și de mediu ale exploatației sau întreprinderii. Se poate oferi consiliere specifică privind și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, biodiversitatea, protecția apelor, dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare, agricultura ecologică și aspectele legate de sănătate în zootehnie. Atunci când acordă sprijin IMM-urilor, statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate IMM-urilor care au legătură cu sectoarele agricol și silvic. Serviciile de gestionare a exploatației și de înlocuire în cadrul exploatației ar trebui să ajute fermierii să îmbunătățească și să faciliteze gestionarea exploatației lor.

(14)

Sistemele de calitate la nivelul Uniunii sau la nivel național, inclusiv schemele de certificare a exploatațiilor pentru produsele agricole și alimentare, oferă consumatorilor asigurări cu privire la calitatea și la caracteristicile produselor sau ale procesului de producție utilizat ca urmare a participării fermierilor la aceste scheme, conferă valoare adăugată produselor în cauză și sporesc oportunitățile de piață ale acestora. Prin urmare, fermierii și grupurile de fermieri ar trebui încurajați să participe la schemele respective. Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor FEADR, sprijinul ar trebui limitat la fermierii activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Deoarece în momentul aderării la aceste scheme și în primii ani de participare, costurile și obligațiile suplimentare impuse fermierilor ca urmare a participării lor nu sunt remunerate integral de către piață, sprijinul ar trebui să fie furnizat noilor participanți și să acopere o perioadă de maximum cinci ani. Având în vedere caracteristicile speciale ale bumbacului ca produs agricol, ar trebui reglementate și schemele de calitate pentru bumbac. Ar trebui, de asemenea, să se ofere sprijin pentru activități de informare și promovare a produselor reglementate de schemele de calitate și de certificare care primesc sprijin în temeiul prezentului regulament.

(15)

Pentru a ameliora performanțele economice și de mediu ale exploatațiilor agricole și ale întreprinderilor din mediul rural, a eficientiza sectorul comercializării și prelucrării produselor agricole, care să includă înființarea de unități de procesare și comercializare de mici dimensiuni în contextul lanțurilor scurte de aprovizionare și al piețelor locale, a asigura infrastructura necesară pentru dezvoltarea agriculturii și a silviculturii și a sprijini investițiile care nu sunt remunerative, dar care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor de mediu, ar trebui să se acorde sprijin pentru investițiile fizice care contribuie la atingerea acestor obiective. În perioada de programare 2007 – 2013, diferitele domenii de intervenție au făcut obiectul mai multor măsuri. În scopul simplificării, dar și pentru a permite beneficiarilor să conceapă și să realizeze proiecte integrate cu o valoare adăugată mai mare, ar trebui să existe o singură măsură care să acopere majoritatea acestor tipuri de investiții fizice. Pe baza rezultatelor analizei punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor (denumită în continuare „analiza SWOT”) pentru ca ajutorul să fie mai bine direcționat, statele membre ar trebui să direcționeze sprijinul către exploatațiile agricole eligibile pentru a beneficia de ajutorul pentru investiții legate de sprijinirea viabilității exploatațiilor. Pentru a facilita instalarea pentru prima dată a tinerilor fermieri, se poate acorda un termen suplimentar de eligibilitate pentru ca investițiile să se conformeze cu standardele Uniunii. Pentru a favoriza punerea în aplicare a noilor standarde ale Uniunii, investițiile legate de conformitatea cu aceste standarde ar trebui să fie eligibile pentru o perioadă suplimentară începând din momentul în care acestea au devenit obligatorii pentru exploatația agricolă.

(16)

Sectorul agricol este expus, mai mult decât alte sectoare, daunelor cauzate potențialului său de producție de către dezastre naturale, fenomene climatice nefavorabile și evenimente catastrofale. Pentru a susține viabilitatea și competitivitatea exploatațiilor confruntate cu asemenea dezastre sau evenimente, ar trebui să se acorde sprijin pentru a ajuta fermierii să refacă potențialului agricol care a fost degradat. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că nu are loc o supracompensare a daunelor ca urmare a combinării schemelor de compensare ale Uniunii (în special măsura de gestionare a riscurilor din prezentul regulament) cu cele naționale și cu cele private.

(17)

Crearea și dezvoltarea de noi activități economice sub formă de noi exploatații, diversificarea către activități neagricole, inclusiv furnizarea de servicii destinate agriculturii și silviculturii; activități legate de asistența medicală, integrarea socială și turism sunt vitale pentru dezvoltarea zonelor rurale. De asemenea, este posibil ca diversificarea către activități neagricole să abordeze gestionarea durabilă a resurselor cinegetice. O măsură de dezvoltare a exploatațiilor agricole și a întreprinderilor ar trebui să faciliteze instalarea inițială a tinerilor fermieri și ajustarea structurală a exploatațiilor lor după instalarea inițială În plus, ar trebui promovate diversificarea către activități neagricole în cadrul exploatațiilor și înființarea și dezvoltarea IMM-urilor neagricole în zonele rurale. Respectiva măsură ar trebui, de asemenea, să încurajeze antreprenoriatul în rândul femeilor în zonele rurale. Ar trebui încurajată, de asemenea, dezvoltarea fermelor mici care sunt potențial viabile din punct de vedere economic. Pentru a se asigura viabilitatea noilor activități economice sprijinite în cadrul respectivei măsuri, sprijinul ar trebui condiționat de prezentarea unui plan de afaceri. Sprijinul pentru înființarea unei întreprinderi ar trebui să acopere numai perioada inițială de activitate a întreprinderii și nu ar trebui să devină ajutor pentru funcționare. Prin urmare, dacă statele membre optează pentru acordarea ajutorului în tranșe, aceste tranșe ar trebui eșalonate pe o perioadă de maximum cinci ani. În plus, pentru a încuraja restructurarea sectorului agricol, ar trebui să se acorde sprijin sub forma unor plăți anuale sau unice fermierilor eligibili pentru schema pentru micii fermieri prevăzută la titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013(denumită în continuare „schema pentru micii fermieri”) care se angajează să își transfere întreaga exploatație și drepturile de plată corespunzătoare altui fermier.

Pentru a aborda problemele tinerilor fermieri legate de accesul la terenuri, statele membre sunt de asemenea în măsură să ofere acest sprijin combinat cu alte tipuri de sprijin, de exemplu, prin utilizarea de instrumente financiare.

(18)

IMM-urile constituie coloana vertebrală a economiei rurale a Uniunii. Dezvoltarea exploatațiilor agricole și a întreprinderilor neagricole ar trebui să aibă drept scop promovarea ocupării forței de muncă și crearea de locuri de muncă de calitate în zonele rurale, menținerea locurilor de muncă existente, reducerea fluctuațiilor sezoniere în sectorul ocupării forței de muncă, dezvoltarea sectoarelor neagricole în afara agriculturii și a sectorului agroalimentar. În același timp ar trebui promovate integrarea întreprinderilor și legăturile intersectoriale la nivel local. Ar trebui încurajate proiectele care reunesc agricultura și turismul rural prin promovarea turismului durabil și responsabil în zonele rurale, a patrimoniului natural și cultural, precum și investițiile în materie de energie din surse regenerabile.

(19)

Dezvoltarea infrastructurii locale și a serviciilor locale de bază în zonele rurale, inclusiv a serviciilor de agrement și culturale, reînnoirea satelor și activitățile care vizează refacerea și modernizarea patrimoniului cultural și natural al satelor și al peisajelor rurale reprezintă elemente esențiale în cadrul oricărui efort de a valorifica potențialul de creștere și de a promova durabilitatea zonelor rurale. Prin urmare, ar trebui să se acorde sprijin pentru operațiunile desfășurate în scopul menționat, inclusiv pentru cele vizând accesul la tehnologiile informației și comunicațiilor și dezvoltarea benzii largi rapide și ultrarapide. În conformitate cu obiectivele menționate, ar trebui încurajate dezvoltarea serviciilor și a infrastructurii care conduc la incluziune socială și inversarea tendințelor de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale. Pentru a se atinge eficacitatea maximă a acestui sprijin, operațiunile care fac obiectul acestuia ar trebui implementate în conformitate cu planurile de dezvoltare a municipalităților și a serviciilor lor de bază, dacă există asemenea planuri, elaborate de una sau mai multe comune rurale. Pentru a crea sinergii și a îmbunătăți cooperarea, operațiunile ar trebui, de asemenea, să promoveze legăturile de tipul rural-urban, după caz. Statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate investițiilor prin parteneriate de dezvoltare locală gestionată de comunitate și proiectelor gestionate de organizațiile comunităților locale.

(20)

Silvicultura este parte integrantă a dezvoltării rurale, iar sprijinul pentru utilizarea terenurilor într-un mod durabil și benefic pentru climă ar trebui să includă dezvoltarea zonelor împădurite și gestionarea durabilă a pădurilor. În perioada de programare 2007 - 2013, diferitele tipuri de sprijin pentru investiții în silvicultură și pentru gestionarea acesteia au făcut obiectul mai multor măsuri. În scopul simplificării și pentru a permite beneficiarilor să conceapă și să realizeze proiecte integrate cu valoare adăugată mai mare, ar trebui să existe o singură măsură care să acopere toate tipurile de sprijin pentru investiții în silvicultură și pentru gestionarea acesteia. Măsura respectivă ar trebui să cuprindă extinderea și ameliorarea resurselor forestiere prin împădurirea terenurilor și prin crearea de sisteme agroforestiere care să combine agricultura extensivă cu sisteme forestiere. Aceasta ar trebui să cuprindă, de asemenea, refacerea pădurilor afectate de incendii sau de alte dezastre naturale și evenimente catastrofale, precum și măsuri de prevenire pertinente; investiții în tehnologii forestiere și de prelucrare; mobilizarea și comercializarea produselor forestiere care vizează ameliorarea performanțelor economice și de mediu ale deținătorilor de păduri; și investiții neproductive care sporesc reziliența ecosistemelor și rezistența la schimbările climatice, precum și valoarea ecologică a ecosistemelor forestiere. Sprijinul nu ar trebui să denatureze concurența și nu ar trebui să aibă efecte asupra pieței. Prin urmare, ar trebui impuse limitări în ceea ce privește dimensiunile și forma juridică ale beneficiarilor. În zonele clasificate de statele membre ca zone cu risc mediu sau ridicat de incendii, ar trebui întreprinse măsuri de prevenire a acestora. Toate măsurile preventive ar trebui să facă parte dintr-un plan de protecție a pădurilor. În cazul acțiunilor de refacere a potențialului forestier distrus, producerea unui dezastru natural ar trebui să facă obiectul unei recunoașteri oficiale din partea unui organism științific public.

Măsura în favoarea silviculturii ar trebui luată în lumina angajamentelor asumate de Uniune și de statele membre pe plan internațional și să se bazeze pe planurile forestiere naționale și subnaționale ale statelor membre sau pe o serie de instrumente echivalente, care ar trebui să țină seama de angajamentele luate în cadrul conferințelor ministeriale privind protecția pădurilor în Europa. Măsura respectivă ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a strategiei forestiere a Uniunii conform Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul forestier”.

(21)

Grupurile și organizațiile de producători ajută fermierii să facă față împreună provocărilor cauzate de creșterea concurenței și de consolidarea piețelor din aval în ceea ce privește comercializarea produselor lor, inclusiv pe piețele locale. Prin urmare, ar trebui încurajată înființarea grupurilor și a organizațiilor de producători. Pentru a se garanta utilizarea optimă a resurselor financiare limitate, de sprijin ar trebui să beneficieze numai grupurile și organizațiile de producători care se califică drept IMM-uri. Statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate grupurilor și organizațiilor de producători de produse de calitate care intră sub incidența schemelor de calitate pentru produse agricole și alimentare din prezentul regulament. Pentru a se asigura că grupul sau organizația de producători devine o entitate viabilă, o condiție care ar trebui îndeplinită pentru acordarea de sprijin unui grup sau a unei organizații de producători este prezentarea unui plan de afaceri către statele membre. Pentru a se evita acordarea unui ajutor pentru funcționare și pentru a se menține rolul de stimulent al sprijinului, durata maximă a sprijinului ar trebui limitată la cinci ani de la data recunoașterii grupului sau a organizației de producători, pe baza planului său de afaceri.

(22)

Plățile acordate în cadrul măsurilor de agromediu și al celor climatice ar trebui să joace în continuare un rol important în sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor rurale și în satisfacerea cererii tot mai mari de servicii ecologice a societății. Acestea ar trebui, de asemenea, să continue să încurajeze fermierii și alți gestionari de terenuri să deservească întreaga societate prin introducerea sau menținerea unor practici agricole care să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea și care să fie compatibile cu protecția și ameliorarea mediului, a peisajului și a caracteristicilor acestuia, a resurselor naturale, și a solului și a diversității genetice. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție deosebită conservării resurselor genetice în agricultură și nevoilor suplimentare ale sistemelor agricole de înaltă valoare naturală. Plățile ar trebui să contribuie la acoperirea costurilor suplimentare și a pierderilor de venit generate de angajamentele luate și să acopere doar angajamentele care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că plățile către fermieri nu duc la o dublă finanțare atât în temeiul prezentului regulament cât și al Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. În multe situații, sinergiile care rezultă din angajamente luate în comun de către un grup de fermieri înmulțesc beneficiile ecologice și climatice. Cu toate acestea, acțiunile comune presupun costuri tranzacționale suplimentare care ar trebui compensate în mod adecvat. În plus, pentru a se asigura că fermierii și alți gestionari de terenuri sunt în măsură să implementeze în mod corect angajamentele luate, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a le oferi competențele și cunoștințele necesare.

Statele membre ar trebui să mențină nivelul eforturilor depuse în perioada de programare 2007-2013 și ar trebui să fie obligate să cheltuiască cel puțin 30 % din contribuția totală a FEADR pentru fiecare program de dezvoltare rurală pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și chestiuni de mediu. Această cheltuire ar trebui realizată prin plăți pentru agromediu și climatice și pentru agricultura ecologică și plăți către zonele defavorizate natural sau care se confruntă cu alte constrângeri specifice, prin plățile pentru silvicultură, plăți pentru zonele Natura 2000 și prin sprijinirea investițiilor legate de climă și mediu.

(23)

Plățile către fermieri pentru trecerea la agricultura ecologică sau pentru menținerea acesteia ar trebui să îi încurajeze să participe la scheme de acest tip, răspunzând astfel cererii crescânde a societății în ceea ce privește practicile agricole ecologice și standardele ridicate de bunăstare a animalelor. Pentru a mări sinergiile la nivelul biodiversității, ar trebui încurajate beneficiile aduse de măsura privind agricultura ecologică, contractele colective sau cooperarea între fermieri, pentru a cuprinde zone adiacente mai vaste. Pentru a evitarea revenirii în masă a fermierilor la agricultura convențională, ar trebui sprijinite atât măsurile de conversie, cât și cele de menținere. Plățile ar trebui să contribuie la acoperirea costurilor suplimentare suportate și a pierderilor de venit generate de angajamente și să acopere doar angajamentele care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că plățile către fermieri nu duc la o dublă finanțare atât în temeiul prezentului regulament cât și al Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor FEADR, sprijinul ar trebui limitat la fermierii activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul nr. 1307/2013.

(24)

Ar trebui să se acorde în continuare sprijin fermierilor și deținătorilor de păduri, pentru a putea face față dezavantajelor specifice din zonele în cauză, determinate de punerea în aplicare a Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) și a Directivei 92/43/CEE a Consiliului (8), și pentru a contribui la gestionarea eficace a siturilor Natura 2000. Totodată, ar trebui să fie pus la dispoziția fermierilor un sprijin care să îi ajute să facă față dezavantajelor din zonele bazinelor hidrografice, cauzate de punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa. Sprijinul ar trebui să fie legat de cerințele specifice descrise în programul de dezvoltare rurală, care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că plățile către fermieri nu duc la o dublă finanțare atât în temeiul prezentului regulament cât și al Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. În plus, nevoile specifice ale zonelor Natura 2000 ar trebui luate în considerare de către statele membre în cadrul elaborării generale a programelor lor de dezvoltare rurală.

(25)

Plățile acordate fermierilor din zonele montane sau din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice ar trebui să contribuie, prin încurajarea utilizării neîntrerupte a terenurilor agricole, la conservarea spațiului rural, precum și la menținerea și promovarea unor sisteme agricole durabile. Pentru a se garanta eficiența acestui sprijin, plățile ar trebui să îi despăgubească pe fermieri pentru pierderile de venit și pentru costurile suplimentare legate de dezavantajele din zona în cauză. Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor FEADR, sprijinul ar trebui limitat la fermierii activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(26)

Pentru a se asigura utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii și tratamentul echitabil al fermierilor din întreaga Uniune, zonele montane și zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice ar trebui definite în conformitate cu criterii obiective. În cazul zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale, criteriile respective ar trebui să fie de natură biofizică și să se bazeze pe dovezi științifice solide. Ar trebui adoptate măsuri tranzitorii pentru a se facilita eliminarea progresivă a plăților în zonele care, în urma aplicării criteriilor respective, nu vor mai fi considerate drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale.

(27)

Fermierii ar trebui încurajați în continuare să adopte standarde ridicate de bunăstare a animalelor, prin acordarea de sprijin pentru fermierii care se angajează să adopte standarde de zootehnie care depășesc standardele obligatorii relevante. Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor FEADR, sprijinul ar trebui limitat la fermierii activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(28)

Ar trebui să se acorde în continuare plăți deținătorilor de păduri care furnizează servicii de conservare a pădurilor care sunt ecologice sau benefice pentru climă prin asumarea de angajamente vizând ameliorarea biodiversității, conservarea ecosistemelor forestiere de înaltă valoare, îmbunătățirea potențialului lor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și consolidarea caracterului protector al pădurilor în ceea ce privește eroziunea solului, conservarea resurselor de apă și pericolele naturale. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție specială conservării și promovării resurselor genetice forestiere. Ar trebui să se acorde plăți pentru angajamentele de silvomediu care depășesc standardele obligatorii relevante prevăzute de dreptul intern.

(29)

În perioada de programare 2007–2013, singurul tip de cooperare care a fost sprijinit în mod explicit în cadrul politicii de dezvoltare rurală a fost cooperarea în vederea dezvoltării de noi produse, procedee și tehnologii în sectoarele agroalimentar și forestier. Sprijinul pentru acest tip de cooperare rămâne necesar, dar ar trebui adaptat pentru a satisface mai bine cerințele economiei bazate pe cunoaștere. În acest context, ar trebui să existe posibilitatea ca proiectele realizate de un singur operator să fie finanțate în temeiul măsurii respective, cu condiția ca rezultatele obținute să fie diseminate, atingându-se astfel obiectivul de difuzare a noilor practici, procese sau produse. În plus, a devenit evident că sprijinirea unei game mult mai largi de tipuri de cooperare, implicând o gamă mai variată de beneficiari, de la operatori mai mici la unii mai mari, poate contribui la atingerea obiectivelor politicii de dezvoltare rurală, prin faptul că îi ajută pe operatorii din zonele rurale să depășească dezavantajele de natură economică, ecologică și de altă natură ale fragmentării. Prin urmare, această măsură ar trebui extinsă. Sprijinul acordat micilor operatori în scopul organizării de procese de lucru comune și al partajării facilităților și resurselor ar trebui să îi ajute pe aceștia să devină viabili din punct de vedere economic, în pofida dimensiunilor lor reduse. Sprijinul pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare, precum și pentru promovarea de activități la nivel local ar trebui să catalizeze dezvoltarea rațională din punct de vedere economic a lanțurilor scurte de aprovizionare, a piețelor locale și a lanțurilor alimentare locale. Sprijinul pentru abordarea comună a proiectelor din domeniul protecției mediului și a practicilor ecologice ar trebui să contribuie la realizarea de beneficii ecologice și climatice mai mari și mai coerente decât cele care ar putea fi obținute de operatori individuali acționând pe cont propriu (de exemplu, prin practici utilizate pe suprafețe de teren mai vaste și nefragmentate).

Sprijinul ar trebui să fie acordat sub diverse forme. Clusterele și rețelele sunt deosebit de importante pentru împărtășirea expertizei și pentru dezvoltarea de expertiză, servicii și produse noi și specializate. Proiectele-pilot reprezintă importante instrumente pentru testarea aplicabilității comerciale, în diferite contexte, a tehnologiilor, tehnicilor și practicilor, precum și pentru adaptarea acestora acolo unde este necesar. Grupurile operaționale reprezintă un element-pivot al parteneriatului european pentru inovare („PEI”) privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. Un alt instrument important îl constituie strategiile de dezvoltare locală, care funcționează în afara cadrului de dezvoltare locală al axei LEADER – între actori publici și privați din zone urbane și rurale. Spre deosebire de abordarea LEADER, este posibil ca aceste parteneriate și strategii să fie limitate la un singur sector sau la obiective de dezvoltare relativ specifice, inclusiv cele menționate mai sus. Statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate cooperării între entitățile care implică producătorii primari. Organizațiile interprofesionale ar trebui, de asemenea, să fie eligibile pentru sprijin în cadrul acestei măsuri. Acest sprijin ar trebui limitat la o perioadă de șapte ani, excepție făcându-se în cazul acțiunilor colective în domeniul mediului și al climei, în situații justificate corespunzător.

(30)

În prezent, fermierii sunt expuși la riscuri economice și de mediu tot mai mari, ca urmare a schimbărilor climatice și a volatilității ridicate a prețurilor. În acest context, gestionarea eficientă a riscurilor dobândește o importanță tot mai mare pentru fermieri. În consecință, ar trebui instituită o măsură de gestionare a riscurilor, pentru a ajuta fermierii să facă față celor mai comune riscuri cu care se confruntă. Prin urmare, această măsură ar trebui să ajute fermierii să acopere primele plătite pentru asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor, precum și să ajute la crearea de fonduri mutuale și la compensațiile plătite de aceste fonduri fermierilor pentru pierderile suferite ca urmare a unor fenomene climatice nefavorabile, a izbucnirii unor boli ale animalelor sau ale plantelor, a infestării cu dăunători sau în urma unor incidente de mediu. De asemenea, măsura respectivă ar trebui să includă un instrument de stabilizare a veniturilor sub forma unui fond mutual pentru sprijinirea fermierilor care se confruntă cu scăderi dramatice ale veniturilor. Pentru a se asigura egalitatea de tratament între fermierii din întreaga Uniune, evitarea denaturării concurenței și respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii, ar trebui prevăzute condiții specifice pentru acordarea sprijinului în cadrul acestor măsuri. Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor FEADR, sprijinul ar trebui limitat la fermierii activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(31)

Timp de mai mulți ani, abordarea LEADER privind dezvoltarea locală s-a dovedit a fi eficace pentru promovarea dezvoltării zonelor rurale, ținând seama de toate nevoile multisectoriale legate de dezvoltarea rurală endogenă prin intermediul abordării sale ascendente. În consecință, axa LEADER ar trebui menținută și în viitor, iar aplicarea sa ar trebui să rămână obligatorie pentru programele de dezvoltare rurală la nivel național și/sau regional.

(32)

Sprijinul pentru dezvoltare locală în cadrul axei LEADER din FEADR ar trebui să includă, de asemenea, proiecte de cooperare interteritorială între grupuri din cadrul unui stat membru sau proiecte de cooperare transnațională între grupuri aparținând mai multor state membre sau proiecte de cooperare între grupuri din state membre și din țări terțe.

(33)

Pentru a permite partenerilor din zonele rurale care nu aplică încă axa LEADER să testeze și să se pregătească pentru elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii de dezvoltare locală, ar trebui finanțat, de asemenea, „un kit de inițiere LEADER”. Sprijinul nu ar trebui să fie condiționat de transmiterea unei strategii de dezvoltare locală.

(34)

Investițiile sunt comune multora dintre măsurile de dezvoltare rurală prevăzute în prezentul regulament și pot viza operațiuni de o natură foarte diversă. Pentru a se asigura claritatea implementării acestor operațiuni, ar trebui prevăzute anumite norme comune pentru toate investițiile. Aceste norme comune ar trebui să definească tipurile de cheltuieli care pot fi considerate cheltuieli de investiții și ar trebui să garanteze că se acordă sprijin numai pentru investițiile care creează o valoare nouă în agricultură. Pentru a facilita implementarea proiectelor de investiții, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a plăti avansuri. Pentru a se asigura eficiența, echitatea și efectul durabil al asistenței acordate prin FEADR, ar trebui prevăzute norme care să garanteze că investițiile aferente operațiunilor sunt durabile și că sprijinul acordat din FEADR nu este utilizat în scopul denaturării concurenței.

(35)

Ar trebui să fie posibil ca FEADR să sprijine investițiile în irigații în scopul unor beneficii economice și ecologice, cu condiția ca durabilitatea irigațiilor respective să fie asigurată. În consecință, în fiecare caz, sprijinul ar trebui acordat numai atunci când se pune în aplicare un plan de management al bazinului hidrografic pentru zona respectivă, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa, și atunci când se efectuează deja contorizarea apei la nivel de investiție sau contorizarea este introdusă ca parte a investiției. Investițiile în vederea îmbunătățirii infrastructurii de irigații sau a echipamentelor existente ar trebui să ducă la un câștig minim în ceea ce privește utilizarea eficientă a apei, exprimat sub forma unei potențiale economii de apă. În cazul în care corpul de apă afectat de investiție este supus unei presiuni din motive legate de cantitatea de apă prevăzută în cadrul analitic stabilit de Directiva-cadru privind apa, jumătate din câștigul în materie de eficiență în utilizarea apei ar trebui să se concretizeze într-o reducere reală a consumului de apă la nivelul investiției susținute, pentru a se reduce presiunea asupra corpului de apă respectiv. Ar trebui stabilite anumite cazuri în care nu este posibil sau nu este necesar să se aplice cerințele cu privire la economiile de apă potențiale sau efective, inclusiv cele referitoare la investițiile în scopul reciclării sau al reutilizării apei. În plus față de sprijinirea investițiilor în scopul îmbunătățirii echipamentelor existente, ar trebui să fie prevăzute dispoziții pentru ca FEADR să sprijine investiții în irigații noi în funcție de concluziile unei analize de mediu. Totuși, cu anumite excepții, nu ar trebui să se acorde sprijin pentru irigații noi atunci când se exercită deja un stres asupra corpului de apă afectat, ținând cont de riscul foarte mare ca acordarea de sprijin în astfel de circumstanțe să agraveze problemele de mediu existente.

(36)

Anumite măsuri legate de suprafețe prevăzute în prezentul regulament implică asumarea de către beneficiari a unor angajamente pe o perioadă de cel puțin cinci ani. În cursul perioadei respective, este posibil ca situația exploatației sau a beneficiarilor să se modifice. Prin urmare, ar trebui prevăzute norme pentru a stabili ce ar trebui să se întâmple în asemenea cazuri.

(37)

Anumite măsuri din prezentul regulament pot condiționa acordarea sprijinului de asumarea de către beneficiari a unor angajamente care depășesc nivelul de referință relevant definit prin standarde sau cerințe obligatorii. Având în vedere posibilele modificări ale legislației în perioada angajamentelor care rezultă în modificarea nivelului de referință, ar trebui prevăzute dispoziții cu privire la revizuirea contractelor în cauză, pentru a se asigura respectarea permanentă a acestei condiții.

(38)

Pentru a garanta că resursele financiare alocate dezvoltării rurale sunt utilizate în modul cel mai eficient posibil și pentru a orienta măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală în conformitate cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală, dar și pentru a garanta egalitatea de tratament între solicitanți, statele membre ar trebui să stabilească criterii de selecție pentru selectarea proiectelor. Pot fi făcute excepții de la această regulă numai în cazul plăților efectuate în cadrul măsurilor în materie de agromediu și climă, agricultură ecologică, al măsurilor legate de Natura 2000 și al celor în temeiul Directivei-cadru privind apa, al măsurilor aplicabile zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, al măsurilor legate de bunăstarea animalelor, de serviciile de silvomediu și climatice și de gestionarea riscului. În aplicarea criteriilor de selecție ar trebui să se țină seama de dimensiunea operațiunii în conformitate cu principiul proporționalității.

(39)

FEADR ar trebui să sprijine, prin intermediul asistenței tehnice, acțiuni legate de implementarea programelor de dezvoltare rurală, inclusiv costurile aferente protecției simbolurilor și abrevierilor legate de schemele de calitate ale Uniunii pentru care se poate acorda sprijin pentru participare în temeiul prezentului regulament și cheltuielile efectuate de statele membre pentru delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale.

(40)

Interconectarea rețelelor, a organizațiilor și a administrațiilor naționale implicate în diversele etape ale implementării programelor, organizată în contextul rețelei europene pentru dezvoltare rurală, a dovedit că poate juca un rol foarte important în ameliorarea calității programelor de dezvoltare rurală printr-o mai mare implicare a părților interesate în guvernanța dezvoltării rurale, precum și în informarea publicului larg cu privire la beneficiile acesteia. Prin urmare, interconectarea ar trebui finanțată în cadrul asistenței tehnice la nivelul Uniunii. Pentru a se ține seama de nevoile specifice în materie de evaluare, ar trebui creată, ca parte a rețelei europene pentru dezvoltare rurală, o capacitate europeană de evaluare pentru dezvoltarea rurală care să reunească toți actorii implicați și astfel să faciliteze schimburile de expertiză în domeniu.

(41)

PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Este important ca acesta să reunească toți actorii relevanți de la nivelul UE, național și regional, pentru a prezenta statelor membre idei noi privind raționalizarea, simplificarea și îmbunătățirea coordonării instrumentelor și inițiativelor existente, precum și privind completarea lor cu acțiuni noi, acolo unde este necesar.

(42)

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, ar trebui creată o rețea PEI în scopul interconectării grupurilor operaționale, a serviciilor de consiliere și a cercetătorilor implicați în implementarea acțiunilor de orientare a inovării în agricultură. Această rețea ar trebui finanțată în cadrul asistenței tehnice la nivelul Uniunii.

(43)

Statele membre ar trebui să rezerve o parte din cuantumul total destinat asistenței tehnice în cadrul fiecărui program de dezvoltare rurală pentru finanțarea înființării și a operării unei rețele rurale naționale care să reunească organizațiile și administrațiile implicate în dezvoltarea rurală, inclusiv PEI, în scopul unei mai mari implicări a acestora în implementarea programului și în ameliorarea calității programelor de dezvoltare rurală. În acest scop, rețelele rurale naționale ar trebui să elaboreze și să implementeze un plan de acțiune.

(44)

Programele de dezvoltare rurală ar trebui să prevadă acțiuni inovatoare de promovare a unui sector agricol eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor, productiv și cu emisii scăzute de carbon, cu sprijinul PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. PEI ar trebui să aibă drept scop promovarea unei puneri în practică mai rapide și mai vaste a soluțiilor inovatoare. PEI ar trebui să creeze valoare adăugată prin stimularea adoptării instrumentelor legate de inovare și creșterea eficacității acestora, precum și prin creșterea sinergiilor dintre ele. PEI ar trebui să elimine lacunele prin crearea unor legături mai strânse între cercetare și activitățile agricole practice.

(45)

Implementarea proiectelor inovatoare în contextul PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii ar trebui întreprinsă de grupuri operaționale care să reunească fermieri, gestionari de păduri, comunități rurale, cercetători, consultanți din partea ONG-urilor, întreprinderi și alți actori interesați de inovarea din sectorul agricol. Pentru a se garanta că întregul sector beneficiază de rezultatele acestor proiecte, rezultatele respective în domeniul inovării și al schimburilor de cunoștințe în cadrul Uniunii și cu țări terțe ar trebui să fie diseminate.

(46)

Ar trebui să se adopte dispoziții pentru determinarea cuantumului total al sprijinului acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală în temeiul prezentului regulament pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020, în conformitate cu cadrul financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020. Creditele disponibile ar trebui indexate forfetar în vederea programării.

(47)

Pentru a se facilita gestionarea fondurilor FEADR, ar trebui stabilită o rată unică a contribuției FEADR la programele de dezvoltare rurală, în legătură cu cheltuielile publice efectuate în statele membre. Pentru a se ține seama de importanța deosebită sau de natura anumitor tipuri de operațiuni, ar trebui stabilite rate specifice ale contribuției în legătură cu acestea. Pentru a se atenua constrângerile specifice cauzate de nivelul de dezvoltare, de distanță și de izolare, ar trebui stabilită o rată adecvată a contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate, pentru regiunile ultraperiferice menționate în TFUE și insulele mici din Marea Egee, precum și pentru regiunile de tranziție.

(48)

Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că măsurile lor de dezvoltare rurală pot face obiectul unor verificări și controale, inclusiv prin stabilirea dispozițiilor corespunzătoare. În acest scop, autoritatea de management și agenția de plăți ar trebui să prevadă o evaluare ex ante și să procedeze la evaluarea măsurilor pe durata întregului proces de implementare a programului. Măsurile care nu respectă această condiție ar trebui adaptate.

(49)

Comisia și statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura buna gestiune a programelor de dezvoltare rurală. În acest context, Comisia ar trebui să întreprindă măsurile și controalele adecvate, iar statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta buna funcționare a sistemelor lor de gestionare.

(50)

Ar trebui să existe o autoritate unică de management care să fie responsabilă pentru gestionarea și implementarea fiecărui program de dezvoltare rurală. Sarcinile acesteia ar trebui specificate în prezentul regulament. Autoritatea de management ar trebui să poată delega o parte din sarcinile sale, rămânând totodată responsabilă de eficiența și corectitudinea gestionării. În cazul în care un program de dezvoltare rurală conține subprograme tematice, autoritatea de management ar trebui să poată desemna un alt organism care să desfășoare activitățile de gestionare și de implementare a subprogramelor respective în legătură cu alocările financiare care au fost identificate pentru acestea în cadrul programului, asigurând totodată buna gestiune financiară a subprogramelor respective. În cazul în care un stat membru are mai mult de un singur program de gestionat, se poate înființa un organism de coordonare care să asigure coerența.

(51)

Fiecare program de dezvoltare rurală ar trebui supus unei monitorizări regulate a implementării programului și a progreselor realizate în vederea atingerii obiectivelor stabilite ale programului. Deoarece demonstrarea și ameliorarea impactului și a eficacității acțiunilor din cadrul FEADR depinde și de realizarea unei evaluări corespunzătoare pe parcursul etapelor de pregătire, de implementare și de finalizare a unui program, Comisia și statele membre ar trebui să instituie, în comun, un sistem de monitorizare și evaluare care să aibă ca obiectiv demonstrarea progreselor realizate și evaluarea impactului și a eficienței implementării politicii de dezvoltare rurală.

(52)

Pentru a se asigura faptul că informațiile pot fi agregate la nivelul Uniunii, ar trebui ca din sistemul de monitorizare și evaluare respectiv să facă parte un set de indicatori comuni. Informațiile-cheie privind implementarea programelor de dezvoltare rurală ar trebui înregistrate și păstrate pe suport electronic, pentru a se facilita agregarea datelor. Prin urmare, ar trebui să se prevadă obligația beneficiarilor de a transmite informațiile minime necesare pentru monitorizare și evaluare.

(53)

Responsabilitatea pentru monitorizarea programului ar trebui împărțită între autoritatea de management și un comitet de monitorizare înființat în acest scop. Comitetul de monitorizare ar trebui să fie responsabil cu monitorizarea eficacității implementării programului. În acest scop, ar trebui specificate responsabilitățile comitetului în cauză.

(54)

Monitorizarea unui program ar trebui să implice întocmirea unui raport anual de punere în aplicare care să fie transmis Comisiei.

(55)

Fiecare program de dezvoltare rurală ar trebui evaluat în vederea ameliorării calității sale și a demonstrării rezultatelor obținute.

(56)

Articolele 107, 108 și 109 din TFUE ar trebui aplicate sprijinului pentru măsurile de dezvoltare rurală din cadrul prezentului regulament. Cu toate acestea, date fiind caracteristicile specifice ale sectorului agricol, dispozițiile respective din TFUE nu ar trebui să se aplice măsurilor de dezvoltare rurală privind operațiunile care intră sub incidența articolului 42 din TFUE și care se desfășoară în temeiul prezentului regulament și în conformitate cu acesta, sau plăților efectuate de statele membre în scopul acordării unei finanțări suplimentare la nivel național pentru operațiunile din domeniul dezvoltării rurale pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii și care intră sub incidența articolului 42 din TFUE.

(57)

În plus, în scopul asigurării coerenței cu măsurile de dezvoltare rurală eligibile pentru sprijin din partea Uniunii și pentru a simplifica procedurile, plățile efectuate de statele membre, acordate ca finanțare națională suplimentară pentru operațiunile de dezvoltare rurală pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii și care intră sub incidența articolului 42 din TFUE, ar trebui incluse în programul de dezvoltare rurală în scopul evaluării și al aprobării, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Pentru a se asigura că finanțarea națională suplimentară nu se implementează decât dacă a fost autorizată de Comisie, statul membru în cauză nu ar trebui să fie împiedicat să pună în aplicare finanțarea suplimentară propusă pentru dezvoltarea rurală decât după aprobarea acesteia. Plățile efectuate de statele membre în scopul acordării unei finanțări suplimentare la nivel național pentru operațiuni din domeniul dezvoltării rurale pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii și care nu intră sub incidența articolului 42 din TFUE ar trebui să fie notificate Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE, cu excepția cazului în care acestea intră sub incidența unei reglementări adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98 al Consiliului (9), iar statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să le pună în aplicare până când procedura de notificare respectivă a dus la aprobarea definitivă de către Comisie.

(58)

Ar trebui instituit un sistem electronic de informare pentru a se asigura un schimb eficient și sigur de date de interes comun, precum și pentru a se înregistra, păstra și gestiona informațiile esențiale și a se raporta cu privire la monitorizare și la evaluare.

(59)

Dreptul Uniunii privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11) ar trebui să se aplice.

(60)

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(61)

Respectiva împuternicire ar trebui să acopere: condițiile în care o persoană juridică este considerată a fi tânăr fermier și stabilirea unei perioade de grație pentru dobândirea competențelor profesionale, durata și conținutul schemelor de schimb în cadrul exploatațiilor și al pădurilor, precum și ale vizitelor în exploatații și în păduri. De asemenea, acesta ar trebui să acopere: schemele specifice ale Uniunii care fac obiectul articolului 17 alineatul (1) litera (a) și caracteristicile grupurilor de producători și ale tipurilor de acțiuni care pot beneficia de sprijin în conformitate cu articolul 17 alineatul (2), precum și stabilirea condițiilor care vizează să prevină denaturarea concurenței, să prevină discriminarea în privința produselor și excluderea unor mărci comerciale de la sprijin.

(62)

În plus, respectiva împuternicire ar trebui să acopere: conținutul minim al planurilor de afaceri și criteriile care urmează să fie utilizate de statele membre pentru fixarea pragurilor menționate la articolul 19 alineatul (4); definirea împăduririi și a creării de suprafețe împădurite și cerințele minime în materie de mediu cu privire la acestea; condițiile aplicabile angajamentelor de agromediu și climatice de extindere a unităților zootehnice, de creștere a raselor locale aflate în pericol de abandon sau de conservare a resurselor genetice vegetale în pericol de eroziune genetică, precum și în ceea ce privește definirea operațiunilor eligibile pentru conservarea și pentru utilizarea și dezvoltarea durabile ale resurselor genetice. De asemenea, acesta ar trebui să acopere: metoda de calcul care urmează a fi utilizată pentru a se evita dubla finanțare a practicilor menționate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru măsurile legate de agromediu și climă, agricultură ecologică, măsurile din cadrul Natura 2000 și măsurile în temeiul Directivei-cadru privind apa; definirea zonelor în care angajamentele în favoarea bunăstării animalelor prevăd standarde îmbunătățite pentru metodele de producție; tipurile de operațiuni eligibile pentru sprijin pentru conservarea și promovarea resurselor genetice forestiere; specificarea caracteristicilor proiectelor-pilot, ale clusterelor, ale rețelelor, ale lanțurilor scurte de aprovizionare și ale piețelor locale care vor fi eligibile pentru sprijin în cadrul măsurii de cooperare, precum și condițiile de acordare a ajutorului pentru tipurile de operațiuni menționate în cadrul respectivei măsuri;

(63)

Mai mult, respectiva împuternicire ar trebui să acopere: durata minimă și cea maximă a împrumuturilor comerciale acordate fondurilor mutuale în baza măsurii de gestionare a riscurilor din prezentul regulament; condițiile în care costurile legate de contractele de leasing sau echipamentele second-hand pot fi considerate cheltuieli de investiții eligibile, precum și în ceea ce privește definirea tipurilor de infrastructură pentru energia din surse regenerabile eligibile pentru investiții; condițiile aplicabile conversiei sau ajustării angajamentelor din cadrul măsurilor la care se face referire la articolele 28, 29, 33 și 34, precum și în ceea ce privește definirea altor situații în care nu se solicită rambursarea ajutorului. De asemenea, acesta ar trebui să acopere: revizuirea plafoanelor prevăzute în anexa I, condițiile în care sprijinul aprobat de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 poate fi integrat în sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament, inclusiv pentru asistență tehnică și evaluările ex post, pentru a contribui la o tranziție fără dificultăți de la sistemul stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 la sistemul stabilit prin prezentul regulament. Pentru a se ține seama de Tratatul de aderare a Republicii Croația, actele delegate respective ar trebui, de asemenea, să acopere, pentru Croația, tranziția de la sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului (12), acolo unde este necesar.

(64)

Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește conținutul programelor de dezvoltare rurală și a cadrelor naționale, aprobarea programelor și a modificărilor aduse acestora, procedurile și calendarele pentru aprobarea programelor, procedurile și calendarele pentru aprobarea modificărilor aduse programelor și cadrelor naționale, inclusiv intrarea lor în vigoare și frecvența prezentării lor, normele privind metodele de plată pentru costurile suportate de participanți pentru transferul de cunoștințe și acțiuni de informare, condițiile specifice pentru implementarea măsurilor de dezvoltare rurală, structura și funcționarea rețelelor instituite prin prezentul regulament, cerințele de informare și de publicitate, adoptarea sistemului de monitorizare și evaluare și normele pentru operarea sistemului de informații, precum și norme privind prezentarea rapoartelor anuale de implementare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(65)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a adoptat un aviz la 14 decembrie 2011 (14).

(66)

Datorită urgenței pregătirii unei bune implementări a măsurilor prevăzute, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(67)

Noua schemă de sprijin prevăzută în prezentul regulament înlocuiește schema de sprijin instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005. În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

OBIECTIVE ȘI STRATEGIE

CAPITOLUL I

Obiect și definiții

Articolul 1

Obiect

(1)   Prezentul regulament stabilește normele generale care reglementează sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală („FEADR”), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Prezentul regulament prevede obiectivele la care urmează să contribuie politica de dezvoltare rurală și prioritățile relevante ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. Prezentul regulament evidențiază contextul strategic pentru politica de dezvoltare rurală și definește măsurile care urmează să fie adoptate pentru implementarea politicii de dezvoltare rurală. De asemenea, prezentul regulament stabilește norme privind programarea, interconectarea, gestionarea, monitorizarea și evaluarea, pe baza împărțirii responsabilităților între statele membre și Comisie și normele care să garanteze coordonarea FEADR cu alte instrumente ale Uniunii.

(2)   Prezentul regulament completează dispozițiile părții II din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile termenilor „program”, „operațiune”, „beneficiar”, „strategie de dezvoltare locală gestionată de comunitate”, „cheltuieli publice”, „IMM-uri”, „operațiune finalizată” și „instrumente financiare”, astfel cum sunt prevăzute sau menționate la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, precum și ale termenilor „regiuni mai puțin dezvoltate” și „regiuni de tranziție” astfel cum sunt prevăzute la articolul 90 alineatul (2) literele (a) și (b) din respectivul regulament.

În plus, se aplică următoarele definiții:

(a)

„programare” înseamnă procesul de organizare, luare a deciziilor și alocare a resurselor financiare în mai multe etape, cu implicarea partenerilor, care vizează implementarea, pe o bază multianuală, a acțiunii comune a Uniunii și a statelor membre pentru realizarea priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală.

(b)

„regiune” înseamnă o unitate teritorială corespunzătoare nivelului 1 sau 2 din Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică (nivelurile NUTS 1 și 2) în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (16);

(c)

„măsură” înseamnă un set de operațiuni care contribuie la realizarea uneia sau mai multora dintre prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală;

(d)

„rata sprijinului” înseamnă rata contribuției publice la o operațiune;

(e)

„cost tranzacțional” înseamnă un cost suplimentar aferent îndeplinirii unui angajament, dar care nu este imputabil direct aplicării acestuia sau nu este inclus în costurile sau în pierderile de venit care sunt compensate în mod direct și care poate fi calculat pe baza unor costuri standard;

(f)

„suprafață agricolă” înseamnă orice suprafață de teren arabil, de pășune permanentă și de fâneață permanentă sau cultivată cu culturi permanente, astfel cum este definită la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(g)

„pierderi economice” înseamnă orice costuri suplimentare suportate de un fermier drept rezultat al unor măsuri excepționale întreprinse de acesta cu scopul reducerii aprovizionării pieței în cauză sau orice pierdere substanțială a producției;

(h)

„fenomen climatic nefavorabil” înseamnă condiții meteorologice, cum sunt gerul, furtunile și grindina, gheața, ploile torențiale sau secetele grave, care pot fi asimilate unui dezastru natural;

(i)

„boli ale animalelor” înseamnă boli care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor sau în anexa la Decizia 2009/470/CE a Consiliului (17);

(j)

„incident de mediu” înseamnă apariția unui caz specific de poluare, de contaminare sau de degradare în ceea ce privește calitatea mediului, care este legată de un eveniment specific și limitată din punct de vedere geografic; cu toate acestea, nu acoperă riscurile generale de mediu care nu sunt legate de un eveniment specific precum schimbările climatice sau poluarea atmosferică;

(k)

„dezastru natural” înseamnă un eveniment natural de natură biotică sau abiotică ce generează perturbări importante ale sistemelor de producție agricolă sau ale structurilor forestiere, cauzând în cele din urmă importante daune economice sectoarelor agricol sau silvic;

(l)

„eveniment catastrofal” înseamnă un eveniment neprevăzut de natură biotică sau abiotică, provocat de acțiunea oamenilor, care generează perturbări importante ale sistemelor de producție agricolă sau ale structurilor forestiere, cauzând în cele din urmă importante daune economice sectoarelor agricol sau silvic;

(m)

„lanț scurt de aprovizionare” înseamnă un lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori;

(n)

„tânăr fermier” înseamnă o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii cererii, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații;

(o)

„obiective tematice” înseamnă obiectivele tematice definite la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(p)

„Cadrul strategic comun” („CSC”) înseamnă cadrul strategic comun menționat la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(q)

„cluster” înseamnă o grupare de întreprinderi independente, inclusiv întreprinderi nou-înființate, întreprinderi mici, mijlocii și mari, precum și organisme consultative și/sau organizații de cercetare - menită să stimuleze activitatea economică/inovatoare prin promovarea interacțiunilor intensive, a utilizării în comun a facilităților și a schimbului de cunoștințe și expertiză precum și a contribuției în mod eficace la transferul de cunoștințe, la interconectare și la diseminarea informațiilor în rândul întreprinderilor din cluster;

(r)

„pădure” înseamnă un teren care se întinde pe mai mult de 0,5 hectare, cu copaci mai înalți de 5 metri și cu un coronament de peste 10 % sau cu copaci care pot atinge aceste praguri in situ; se exclud terenurile dedicate în principal unei întrebuințări agricole sau urbane, sub rezerva alineatului (2).

(2)   Un stat membru sau o regiune poate opta pentru aplicarea unei definiții pentru pădure, alta decât cea de la alineatul (1) litera (r), bazată pe dreptul național sau pe sistemul național de inventariere existent. Statele membre sau regiunile furnizează această definiție în cadrul programului de dezvoltare rurală.

(3)   Pentru a asigura o abordare coerentă în tratamentul beneficiarilor și pentru a ține seama de necesitatea unei perioade de adaptare, în ceea ce privește definiția tânărului fermier prevăzută la alineatul (1) litera (n), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 în ceea ce privește condițiile în care o persoană juridică poate fi considerată „tânăr fermier” și stabilirea unei perioade de grație pentru dobândirea competențelor profesionale.

CAPITOLUL II

Misiune, obiective și priorități

Articolul 3

Misiune

FEADR contribuie la Strategia Europa 2020 prin promovarea dezvoltării rurale durabile în întreaga Uniune, într-o manieră care completează celelalte instrumente ale PAC, politica de coeziune și politica comună în domeniul pescuitului. FEADR contribuie la dezvoltarea în Uniune a unui sector agricol mai echilibrat din punct de vedere teritorial și ecologic, mai benefic pentru climă, mai rezilient, mai competitiv și mai inovator. FEADR contribuie de asemenea la dezvoltarea teritoriilor rurale.

Articolul 4

Obiective

În cadrul general al PAC, sprijinul pentru dezvoltare rurală, inclusiv pentru activități din sectorul alimentar și nealimentar și din silvicultură, contribuie la atingerea următoarelor obiective:

(a)

favorizarea competitivității agriculturii;

(b)

asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice;

(c)

obținerea unei dezvoltări teritoriale echilibrate a economiilor și comunităților rurale, inclusiv crearea și menținerea de locuri de muncă.

Articolul 5

Prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală

Obiectivele dezvoltării rurale, a căror realizare contribuie la strategia Europa 2002 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, sunt atinse prin intermediul următoarelor șase priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală, care reflectă obiectivele tematice relevante ale CSC:

(1)

încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, în silvicultură și în zonele rurale, cu accent pe următoarele aspecte:

(a)

încurajarea inovării, a cooperării și a creării unei baze de cunoștințe în zonele rurale;

(b)

consolidarea legăturilor dintre agricultură, producția alimentară și silvicultură, pe de o parte, și cercetare și inovare, pe de altă parte, inclusiv în scopul unei gestionări mai bune a mediului și al unei performanțe de mediu îmbunătățite;

(c)

încurajarea învățării pe tot parcursul vieții și a formării profesionale în sectoarele agricol și forestier.

(2)

creșterea viabilității exploatațiilor și a competitivității tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare si a gestionării durabile a pădurilor, cu accent pe următoarele aspecte:

(a)

îmbunătățirea performanței economice a tuturor exploatațiilor agricole și facilitarea restructurării și modernizării exploatațiilor, în special în vederea creșterii participării pe piață și a orientării spre piață, precum și a diversificării activităților agricole;

(b)

facilitarea intrării în sectorul agricol a unor fermieri calificați corespunzător și, în special, a reînnoirii generațiilor.

(3)

promovarea organizării lanțului alimentar, inclusiv procesarea și comercializarea produselor agricole, a bunăstării animalelor și a gestionării riscurilor în agricultură, cu accent pe următoarele aspecte:

(a)

îmbunătățirea competitivității producătorilor primari printr-o mai bună integrare a acestora în lanțul agroalimentar prin intermediul schemelor de calitate, al creșterii valorii adăugate a produselor agricole, al promovării pe piețele locale și în cadrul circuitelor scurte de aprovizionare, al grupurilor și organizațiilor de producători și al organizațiilor interprofesionale;

(b)

sprijinirea gestionării și a prevenirii riscurilor la nivelul exploatațiilor.

(4)

refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură, cu accent pe următoarele aspecte:

(a)

refacerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității, inclusiv în zonele Natura 2000 și în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, a activităților agricole de mare valoare naturală, precum și a stării peisajelor europene;

(b)

ameliorarea gestionării apelor, inclusiv gestionarea îngrășămintelor și a pesticidelor;

(c)

prevenirea eroziunii solului și ameliorarea gestionării solului.

(5)

promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și rezilientă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic, cu accent pe următoarele aspecte:

(a)

eficientizarea utilizării apei în agricultură;

(b)

eficientizarea utilizării energiei în sectorul agroalimentar;

(c)

facilitarea furnizării și a utilizării surselor regenerabile de energie, a subproduselor, a deșeurilor și reziduurilor și a altor materii prime nealimentare, în scopul bioeconomiei;

(d)

reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și de amoniac din agricultură;

(e)

promovarea sechestrării și a conservării carbonului în agricultură și silvicultură;

(6)

promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale, cu accent pe următoarele aspecte:

(a)

facilitarea diversificării, a înființării și a dezvoltării de întreprinderi mici, precum și crearea de locuri de muncă;

(b)

încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale;

(c)

sporirea accesibilității, a utilizării și a calității tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) în zonele rurale.

Toate aceste priorități contribuie la realizarea obiectivelor transversale legate de inovare, de protecția mediului și de atenuarea schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea. Programele pot aborda mai puțin de șase priorități, dacă acest lucru este justificat pe baza punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunităților și a amenințărilor („analiza SWOT”) și a evaluării ex ante. Fiecare program abordează cel puțin patru priorități. Atunci când un stat membru prezintă un program național și un set de programe regionale, programul național poate aborda mai puțin de patru priorități.

În programe pot fi incluse și alte arii de intervenție pentru a urmări una dintre priorități, în cazul în care acest lucru este justificat și poate fi măsurat.

TITLUL II

PROGRAMAREA

CAPITOLUL I

Conținutul programării

Articolul 6

Programe de dezvoltare rurală

(1)   FEADR intervine în statele membre prin intermediul programelor de dezvoltare rurală. Programele respective implementează o strategie care vizează realizarea priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală printr-un set de măsuri, astfel cum sunt definite în titlul III. Sprijinul din FEADR se solicită pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare rurală urmărite prin prioritățile Uniunii.

(2)   Un stat membru poate prezenta fie un program unic care să acopere întregul său teritoriu, fie un set de programe regionale. Ca alternativă, în cazuri justificate corespunzător, acesta poate prezenta un program național și un set de programe regionale. În cazul în care statul membru prezintă un program național și o serie de programe regionale, măsurile și/sau tipurile de operațiuni sunt programate fie la nivel național, fie la nivel regional și se asigură coerența între strategiile programelor naționale și regionale.

(3)   Statele membre cu programe regionale pot să prezinte spre aprobare în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) și un cadru național care să conțină elementele comune ale acestor programe, fără o alocare bugetară separată.

Cadrele naționale ale statelor membre cu programe regionale pot conține, de asemenea, un tabel care rezumă, pe regiuni și pe ani, contribuția totală a FEADR pentru statul membru vizat pentru întreaga perioadă de programare.

Articolul 7

Subprograme tematice

(1)   Cu scopul de a contribui la îndeplinirea priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală, statele membre pot include în programele lor de dezvoltare rurală subprograme tematice care să răspundă nevoilor specifice. Astfel de subprograme tematice se pot referi, printre altele, la:

(a)

tinerii fermieri;

(b)

fermele mici menționate la articolul 19 alineatul (2) al treilea paragraf;

(c)

zonele montane menționate la articolul 32 alineatul (2);

(d)

lanțurile scurte de aprovizionare;

(e)

femeile din zonele rurale;

(f)

atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și biodiversitatea.

Anexa IV conține o listă orientativă a măsurilor și a tipurilor de operațiuni deosebit de importante pentru fiecare subprogram tematic.

(2)   Subprogramele tematice pot aborda, de asemenea, nevoi specifice legate de restructurarea sectoarelor agricole cu un impact semnificativ asupra dezvoltării unei anumite zone rurale.

(3)   Ratele de sprijin prevăzute în anexa II pot fi majorate cu 10 puncte procentuale suplimentare în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul subprogramelor tematice care vizează fermele mici și lanțurile scurte de aprovizionare, atenuarea schimbările climatice și adaptarea la acestea, precum și biodiversitatea. În cazul tinerilor fermieri și al zonelor montane, ratele maxime ale sprijinului pot fi majorate în conformitate cu anexa II. Cu toate acestea, rata maximă a sprijinului combinat nu depășește 90 %.

Articolul 8

Conținutul programelor de dezvoltare rurală

(1)   Pe lângă elementele menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, fiecare program de dezvoltare rurală include:

(a)

evaluarea ex ante la care se face referire la articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)

o analiză SWOT a situației și identificarea nevoilor care trebuie abordate în zona geografică acoperită de program.

Analiza este structurată în jurul priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală. Nevoile specifice în ceea ce privește protecția mediului, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și inovarea sunt evaluate în lumina tuturor priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală, în vederea identificării soluțiilor relevante în aceste trei domenii, la nivelul fiecărei priorități;

(c)

o descriere a strategiei care demonstrează că:

(i)

pentru fiecare dintre ariile de intervenție ale priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală incluse în program sunt stabilite obiective adecvate, bazate pe indicatorii comuni menționați la articolul 69 și, acolo unde este necesar, pe indicatorii specifici programelor;

(ii)

în ceea ce privește fiecare dintre ariile de intervenție ale priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală incluse în program, sunt selectate combinații relevante de măsuri pe baza unei logici de intervenție solide sprijinite de evaluarea ex ante menționată la litera (a) și de analiza menționată la litera (b);

(iii)

alocarea resurselor financiare pentru măsurile din cadrul programului este justificată și adecvată pentru atingerea obiectivelor stabilite;

(iv)

nevoile specifice legate de condițiile specifice la nivel regional sau subregional sunt luate în considerare și abordate în mod concret prin combinații de măsuri sau de subprograme tematice, concepute în mod adecvat;

(v)

programul conține o abordare adecvată în privința inovării, în vederea îndeplinirii priorităților Uniunii în materie de dezvoltare rurală, inclusiv PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, în privința protecției mediului, inclusiv a nevoilor specifice ale zonelor Natura 2000, precum și în privința atenuării efectelor schimbărilor climatice și a adaptării la acestea;

(vi)

au fost luate măsuri pentru a se asigura disponibilitatea la un nivel suficient a capacității consultative cu privire la cerințele de reglementare și cu privire la acțiunile legate de inovare;

(d)

pentru fiecare condiționalitate ex ante, stabilită în conformitate cu articolul 19, și respectiv partea II din anexa XI la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru condiționalitățile generale ex ante cu, precum și în conformitate cu anexa V la prezentul regulament, o evaluare în urma căreia să reiasă care dintre condițiile ex ante sunt aplicabile programului și care dintre ele sunt îndeplinite la data prezentării acordului de parteneriat și a programului. În cazul în care condiționalitățile ex ante aplicabile nu sunt îndeplinite, programul conține o descriere a acțiunilor care trebuie întreprinse, a organismelor responsabile și a calendarului pentru aceste acțiuni în conformitate cu rezumatul prezentat în acordul de parteneriat.

(e)

o descriere a cadrului de performanță instituit în sensul articolului 21 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(f)

o descriere a fiecărei măsuri selectate;

(g)

planul de evaluare menționat la articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Statele membre asigură suficiente resurse pentru abordarea nevoilor care au fost identificate și pentru asigurarea unei monitorizări și a unei evaluări adecvate;

(h)

un plan de finanțare care să cuprindă:

(i)

un tabel care să prezinte, în conformitate cu articolul 58 alineatul (4), contribuția totală a FEADR planificată pentru fiecare an. Dacă este cazul, acest tabel indică separat, în cadrul contribuției totale a FEADR, creditele prevăzute pentru regiunile mai puțin dezvoltate și fondurile transferate în FEADR în aplicarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Contribuția anuală planificată a FEADR este compatibilă cu cadrul financiar multianual;

(ii)

un tabel care să prezinte, pentru fiecare măsură, pentru fiecare tip de operațiune care beneficiază de o anumită rată a contribuției FEADR și pentru asistența tehnică, contribuția totală planificată a Uniunii și rata aplicabilă a contribuției FEADR. Dacă este cazul, acest tabel indică separat rata contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate și pentru alte regiuni;

(i)

un plan al indicatorilor, împărțit pe arii de intervenție, care să conțină obiectivele menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (c) punctul (i) și realizările planificate și cheltuielile planificate, pentru fiecare măsură de dezvoltare rurală selectată în legătură cu o arie de intervenție corespunzătoare;

(j)

dacă este cazul, un tabel care să indice, pentru fiecare măsură, fondurile naționale suplimentare acordate în conformitate cu articolul 82;

(k)

după caz dacă este necesar, lista cu schemele de ajutoare aflate sub incidența articolului 81 alineatul (1) care urmează să fie utilizate în scopul implementării programelor;

(l)

informații cu privire la complementaritatea cu măsurile finanțate de alte instrumente ale politicii agricole comune și din fondurile structurale și de investiții europene („SIE”);

(m)

măsuri de punere în aplicare a programelor, inclusiv:

(i)

desemnarea de către statul membru în cauză a tuturor autorităților menționate la articolul 65 alineatul (2) și, cu titlu informativ, o descriere sumară a structurii de management și de control;

(ii)

o descriere a procedurilor de monitorizare și de evaluare, precum și componența comitetului de monitorizare;

(iii)

dispoziții prin care să se asigure publicitatea programului, inclusiv prin intermediul rețelei rurale naționale menționate la articolul 54;

(iv)

o descriere a abordării care prevede principii cu privire la stabilirea criteriilor de selecție a operațiunilor și a strategiilor de dezvoltare locală, care țin seama de obiectivele relevante; în acest context, statele membre pot prevedea să se acorde prioritate IMM-urilor care au legătură cu sectorul agricol și silvic.

(v)

referitor la dezvoltarea locală, acolo unde este cazul, o descriere a mecanismelor de asigurare a coerenței între activitățile avute în vedere în cadrul strategiilor de dezvoltare locală, a măsurii „cooperare” menționată în articolul 35 și a măsurii „servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale” menționată în articolul 20, inclusiv relațiile dintre zonele rurale și cele urbane;

(n)

măsurile luate în vederea implicării partenerilor menționați la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și un rezumat al rezultatelor consultării partenerilor;

(o)

dacă este cazul, structura rețelei rurale naționale după cum se menționează la articolul 54 alineatul (3) și dispozițiile privind gestionarea acesteia, care ar constitui baza pentru planurile sale anuale de acțiune.

(2)   Dacă un program de dezvoltare rurală conține subprograme tematice, fiecare dintre acestea cuprinde:

(a)

o analiză specifică a situației bazată pe o metodologie SWOT și identificarea nevoilor care urmează să fie abordate în cadrul subprogramului;

(b)

obiective specifice la nivel de subprogram și o selecție de măsuri bazate pe o definire detaliată a logicii de intervenție a subprogramului respectiv, inclusiv o evaluare a contribuției preconizate a măsurilor alese pentru atingerea obiectivelor;

(c)

un plan specific separat al indicatorilor, cu realizările planificate și cheltuielile planificate pentru fiecare măsură de dezvoltare rurală selectată în legătură cu o arie de intervenție corespunzătoare.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea normelor privind prezentarea elementelor descrise la alineatele (1) și (2) în programele de dezvoltare rurală și privind conținutul cadrelor naționale menționate la articolul 6 alineatul (3). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

CAPITOLUL II

Pregătirea, aprobarea și modificarea programelor de dezvoltare rurală

Articolul 9

Condiționalități ex ante

Pe lângă condiționalitățile generale ex ante, menționate în partea II din anexa XI la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, condiționalitățile ex ante menționate în anexa V la prezentul regulament se aplică în cazul programării FEADR, dacă sunt relevante și aplicabile obiectivelor specifice urmărite în cadrul priorităților programului.

Articolul 10

Aprobarea programelor de dezvoltare rurală

(1)   Statele membre prezintă Comisiei, pentru fiecare program de dezvoltare rurală, o propunere care conține informațiile menționate la articolul 8.

(2)   Fiecare program de dezvoltare rurală este aprobat de Comisie prin intermediul unui act de punere în aplicare.

Articolul 11

Modificarea programelor de dezvoltare rurală

Cererile statelor membre de modificare a programelor se aprobă în conformitate cu următoarele proceduri:

(a)

Comisia decide, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, asupra cererilor de modificare a programelor care vizează:

(i)

o modificare a strategiei programului printr-o modificare de peste 50 % a obiectivului cuantificat aferent unei arii de intervenție;

(ii)

o modificare a ratei contribuției FEADR din cadrul uneia sau mai multor măsuri;

(iii)

o modificare a contribuției totale a Uniunii sau a repartizării anuale a acesteia la nivel de program;

(b)

Comisia aprobă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cererile de modificare a programelor în toate celelalte cazuri. Printre aceste modificări se numără în special:

(i)

introducerea sau retragerea unor măsuri sau tipuri de operațiuni;

(ii)

modificări ale descrierii măsurilor, inclusiv modificări ale condițiilor de eligibilitate;

(iii)

un transfer de fonduri între măsurile implementate cu rate diferite ale contribuției FEADR;

Cu toate acestea, în sensul literei (b) punctele (i) - (iii), atunci când transferul de fonduri vizează mai puțin de 20 % din fondurile alocate pentru o măsură și mai puțin de 5 % din contribuția totală a FEADR la program, se consideră că aprobarea este acordată în cazul în care Comisia nu a luat o decizie referitoare la cerere în termen de 42 de zile lucrătoare de la primirea cererii. Acest termen nu include perioada care începe în ziua următoare datei la care Comisia a trimis statului membru observațiile sale și se încheie în ziua în care statul membru a răspuns la aceste observații.

(c)

Aprobarea din partea Comisiei nu este necesară în cazul corecturilor unor erori materiale sau de redactare care nu afectează implementarea politicii și a măsurilor. Statele membre informează Comisia cu privire la modificările respective.

Articolul 12

Norme privind procedurile și calendarele

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea normelor privind procedurile și calendarele pentru:

(a)

aprobarea programelor de dezvoltare rurală și a cadrelor naționale;

(b)

prezentarea și aprobarea propunerilor de modificare a programelor de dezvoltare rurală și a propunerilor de modificare a cadrelor naționale, inclusiv intrarea lor în vigoare și frecvența cu care acestea urmează să fie prezentate în timpul perioadei de programare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

TITLUL III

SPRIJINUL PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ

CAPITOLUL I

Măsuri

Articolul 13

Măsuri

Fiecare măsură de dezvoltare rurală este programată astfel încât să contribuie în mod specific la realizarea uneia sau mai multor priorități ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. O listă orientativă a măsurilor deosebit de importante pentru prioritățile Uniunii este prevăzută în anexa VI.

Articolul 14

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

(1)   În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru acțiuni de formare profesională și de dobândire de competențe, activități demonstrative și acțiuni de informare. Acțiunile de formare profesională și de dobândire de competențe pot include cursuri de formare, ateliere de lucru și îndrumare profesională.

De asemenea, sprijinul poate fi acordat pentru schimburi pe termen scurt la nivelul conducerii exploatațiilor și a pădurilor, precum și pentru vizite în exploatații și în păduri.

(2)   În cadrul acestei măsuri, sprijinul se acordă în beneficiul persoanelor angajate în sectoarele agricol, alimentar și silvic, al gestionarilor de terenuri și al altor actori economici care sunt IMM-uri care își desfășoară activitatea în zone rurale.

Beneficiarii sprijinului sunt furnizorii de servicii de formare sau de alte servicii de transfer de cunoștințe și de acțiuni de informare.

(3)   Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri nu vizează cursurile de instruire sau de formare care fac parte din programele sau sistemele normale de învățământ de nivel secundar sau superior.

Organismele care oferă servicii de transfer de cunoștințe și servicii de informare dispun de capacitățile corespunzătoare, și anume de personal calificat și de formare periodică, pentru a îndeplini cu succes această sarcină.

(4)   Costurile eligibile din cadrul acestei măsuri sunt costurile legate de organizarea și de furnizarea transferului de cunoștințe sau ale acțiunii de informare. În cazul proiectelor demonstrative, sprijinul poate acoperi, de asemenea, costurile de investiții relevante. Costurile aferente deplasărilor, cazării și diurnei participanților, precum și costurile înlocuirii fermierilor sunt, de asemenea, eligibile pentru sprijin. Toate costurile identificate în temeiul prezentului alineat se plătesc beneficiarului.

(5)   Pentru a se asigura diferențierea clară a schemelor de schimb în cadrul exploatațiilor și al pădurilor, precum și a vizitelor în exploatații și în păduri față de măsuri similare din cadrul altor scheme ale Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 în ceea ce privește durata și conținutul schemelor de schimb în cadrul exploatațiilor și al pădurilor, precum și ale vizitelor în exploatații și în păduri.

(6)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește normele privind modalitățile de plată a costurilor suportate de participanți, inclusiv prin utilizarea de vouchere sau alte forme similare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

Articolul 15

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

(1)   În cadrul acestei măsuri, se acordă sprijin pentru:

(a)

a ajuta fermierii, tinerii fermieri astfel cum au fost definiți în prezentul regulament, deținătorii de păduri, alți gestionari de terenuri și IMM-urile din zonele rurale să beneficieze de servicii de consiliere în vederea ameliorării atât a performanțelor economice și de mediu ale exploatațiilor, întreprinderilor și/sau investițiilor lor, cât și a capacității acestora de a genera beneficii pentru climă și de a fi reziliente la schimbările climatice;

(b)

a promova înființarea de servicii de gestionare a exploatațiilor, de servicii de înlocuire în cadrul exploatației și de servicii de consiliere agricolă, precum și servicii de consiliere în sectorul silvic, inclusiv sistemul de consiliere agricolă menționat la articolele 12-14 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

(c)

a promova formarea profesională a consultanților.

(2)   Beneficiarii sprijinului prevăzut la alineatul (1) literele (a) și (c) sunt furnizorii de servicii de consiliere sau de formare. Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă autorității sau organismului selectat pentru înființarea serviciilor de gestionare a exploatațiilor, a serviciilor de înlocuire în cadrul exploatației și a serviciilor de consiliere agricolă sau de consiliere în sectorul silvic.

(3)   Autoritățile sau organismele selectate pentru a oferi servicii de consiliere dispun de resurse corespunzătoare, și anume de personal calificat și care beneficiază de formare periodică, precum și de experiență consultativă și de fiabilitate în ceea ce privește domeniile de consiliere. Beneficiarii care intră sub incidența acestei măsuri sunt selectați prin licitație. Procedura de selecție este reglementată de legislația privind achizițiile publice și este deschisă atât organismelor publice, cât și celor private. Aceasta este obiectivă, iar candidații aflați în situație de conflict de interese sunt excluși.

Atunci când oferă consiliere, serviciile de consiliere respectă obligațiile de nedivulgare prevăzute la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)   Serviciile de consiliere destinate individual fermierilor, tinerilor fermieri astfel cum au fost definiți în prezentul regulament și altor gestionari de terenuri sunt legate de cel puțin una dintre prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală și vizează cel puțin unul dintre următoarele elemente:

(a)

obligațiile, la nivel de exploatație, care decurg din cerințele de reglementare în materie de gestionare și/sau din standardele privind bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la titlul VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

(b)

dacă este cazul, practicile agricole benefice pentru climă și mediu prevăzute la titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și întreținerea suprafeței agricole la care se face referire la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(c)

măsurile, la nivel de exploatație, prevăzute în programele de dezvoltare rurală care urmăresc promovarea modernizării exploatațiilor, consolidarea competitivității, integrarea sectorială, inovarea și orientarea spre piață, precum și promovarea antreprenoriatului;

(d)

cerințele definite de statele membre în vederea punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (3) din Directiva-cadru privind apa;

(e)

cerințele definite de statele membre în vederea punerii în aplicare a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în special respectarea principiilor generale ale gestionării integrate a dăunătorilor menționată la articolul 14 din Directiva 2009/128/CE; sau

(f)

acolo unde este relevant, standardele de securitate la locul de muncă sau standardele de securitate care au legătură cu exploatația agricolă;

(g)

consiliere specifică acordată fermierilor care se stabilesc pentru prima dată.

Consilierea poate viza, de asemenea, alte aspecte și în special informațiile legate de atenuarea schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea, de biodiversitate și de protecția apelor astfel cum figurează în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau aspecte legate de performanțele economice și de mediu ale exploatației agricole, inclusiv aspectele privind competitivitatea Aceasta poate cuprinde consiliere pentru dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare, agricultura ecologică și aspectele legate de sănătate în zootehnie.

(5)   Serviciile de consiliere destinate deținătorilor de păduri acoperă cel puțin obligațiile relevante prevăzute în Directivele 92/43/CEE, 2009/147/CE și Directiva-cadru privind apa. Aceste servicii de consiliere pot viza, de asemenea, aspecte legate de performanțele economice și de mediu ale exploatației forestiere.

(6)   Serviciile de consiliere destinate IMM-urilor pot viza aspecte legate de performanțele economice și de mediu ale întreprinderii.

(7)   Dacă este adecvat și justificat corespunzător, consilierea poate fi oferită, parțial, în grup, luându-se însă în considerare situația fiecărui utilizator al serviciilor respective.

(8)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) literele (a) și (c) este limitat la cuantumurile maxime prevăzute în anexa II. Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă degresiv pe o perioadă de maximum cinci ani de la stabilire.

Articolul 16

Scheme de calitate pentru produse agricole și alimentare

(1)   În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin fermierilor și grupurilor de fermieri care participă pentru prima dată la:

(a)

schemele de calitate instituite în cadrul următoarelor regulamente și dispoziții:

(i)

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (18);

(ii)

Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (19);

(iii)

Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (20);

(iv)

Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului (21);

(v)

partea II titlul II capitolul I secțiunea 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Consiliului în ceea ce privește vinul.

(b)

schemele de calitate, inclusiv schemele de certificare a exploatațiilor agricole, pentru produse agricole și alimentare sau pentru bumbac, recunoscute de statele membre ca îndeplinind următoarele criterii:

(i)

specificitatea produsului final din cadrul acestor scheme derivă din obligații clare privind garantarea:

caracteristicilor specifice ale produselor,

metodelor specifice de cultivare sau de producție, sau

unei calități a produsului final care depășește semnificativ standardele comerciale aplicabile produselor de larg consum în ceea ce privește sănătatea publică, sănătatea animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau protecția mediului;

(ii)

schema este deschisă tuturor producătorilor;

(iii)

schema implică respectarea unor specificații obligatorii ale produsului, acest lucru fiind verificat de autoritățile publice sau de un organism independent de inspecție;

(iv)

schema este transparentă și asigură trasabilitatea completă a produselor; sau

(c)

scheme voluntare de certificare a produselor agricole recunoscute de statele membre ca aplicând orientările UE privind cele mai bune practici pentru sistemele de certificare voluntară a produselor agricole și alimentare.

(2)   Sprijinul în cadrul acestei măsuri poate acoperi, de asemenea, costuri care decurg din activități de informare și promovare puse în aplicare de grupuri de producători pe piața internă, privind produse care fac obiectul unei scheme de calitate care beneficiază de sprijin în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) se acordă sub forma unui stimulent financiar anual al cărui nivel se stabilește în funcție de nivelul costurilor fixe rezultate din participarea la schemele pentru care se acordă sprijin, în decursul unei perioade de maximum cinci ani.

În scopul aplicării prezentului alineat, „costuri fixe” înseamnă costurile aferente aderării la o schemă de calitate care beneficiază de sprijin și cotizația anuală de participare la schema respectivă, inclusiv, dacă este cazul, cheltuielile aferente controalelor necesare pentru verificarea respectării specificațiilor schemei.

În sensul prezentului articol, „fermier” înseamnă fermier activ în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(4)   Sprijinul este limitat la rata maximă a sprijinului și cuantumul prevăzute în anexa II.

(5)   Pentru a ține seama de noul drept al Uniunii care poate afecta sprijinul din cadrul acestei măsuri și pentru a asigura coerența cu alte instrumente ale Uniunii privind promovarea măsurilor agricole și a preveni denaturarea concurenței, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 în ceea ce privește schemele specifice ale Uniunii care fac obiectul alineatului (1) litera (a) și caracteristicile grupurilor de producători și ale tipurilor de acțiuni care pot beneficia de sprijin în temeiul alineatului (2), stabilirea condițiilor de prevenire a discriminării împotriva anumitor produse; și stabilirea condițiilor pe baza cărora mărcile comerciale sunt excluse de la acordarea sprijinului.

Articolul 17

Investiții în active fizice

(1)   În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru investiții tangibile și/sau intangibile care:

(a)

ameliorează nivelul global de performanță și de durabilitate al exploatației agricole;

(b)

vizează prelucrarea, comercializarea și/sau dezvoltarea produselor agricole care fac obiectul anexei I la tratat sau ale bumbacului, cu excepția produselor pescărești;rezultatul procesului de producție poate fi un produs care nu face obiectul anexei respective;

(c)

vizează infrastructura necesară pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea agriculturii și a silviculturii, inclusiv accesul la suprafețele agricole și forestiere, consolidarea și ameliorarea terenurilor, și furnizarea și economisirea energiei și a apei; sau

(d)

constituie investiții neproductive legate de îndeplinirea obiectivelor din domeniul agromediului și al climei urmărite în cadrul prezentului regulament, inclusiv biodiversitatea, starea de conservare a speciilor și habitatelor, precum și investiții care sporesc valoarea de utilitate publică a unei zone Natura 2000 sau a altor sisteme cu înaltă valoare naturală care urmează să fie definite în program.

(2)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) este acordat fermierilor sau grupurilor de fermieri.

În cazul investițiilor vizând sprijinirea restructurării exploatațiilor, statele membre direcționează sprijinul către exploatații în conformitate cu analiza SWOT realizată în legătură cu prioritatea Uniunii în materie de dezvoltare rurală intitulată „creșterea viabilității exploatațiilor și a competitivității tuturor tipurilor de agricultură în toate regiunile și promovarea tehnologiilor agricole inovatoare și a gestionării durabile a pădurilor”.

(3)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) literele (a) și (b) este limitat la ratele maxime ale sprijinului prevăzute în anexa II. Respectivele rate maxime pot fi majorate în cazul tinerilor fermieri, al investițiilor colective, inclusiv cele legate de o fuziune a unor organizații de producători, și al proiectelor integrate care implică acordarea de sprijin în cadrul mai multor măsuri, al investițiilor în zone care se confruntă cu constrângeri naturale și alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32, al investițiilor legate de operațiunile care fac obiectul articolelor 28 și 29 și al operațiunilor care beneficiază de sprijin în cadrul PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, în conformitate cu ratele sprijinului prevăzute în anexa II. Cu toate acestea, rata maximă a sprijinului combinat nu poate depăși 90 %.

(4)   Sprijinul acordat în conformitate cu alineatul (1) literele (c) și (d) face obiectul ratelor de sprijin prevăzute în anexa II.

(5)   Poate fi acordat sprijin tinerilor fermieri care se stabilesc pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șefi ai acestora, în ceea ce privește investițiile necesare pentru a se conforma standardelor Uniunii care se aplică producției agricole, inclusiv celor privind normele de securitate a muncii. Un astfel de sprijin poate fi acordat pe o perioadă de maxim 24 de luni de la data stabilirii.

(6)   În cazul în care dreptul Uniunii impune noi cerințe fermierilor, sprijinul poate fi acordat pentru investiții necesare pentru a se conforma respectivelor cerințe, pe o perioadă de maxim 12 luni de la data la care acestea au devenit obligatorii pentru exploatația agricolă.

Articolul 18

Refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și de evenimente catastrofale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare

(1)   Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în:

(a)

investiții în măsuri preventive destinate să reducă efectele dezastrelor naturale, ale fenomenelor climatice nefavorabile și ale evenimentelor catastrofale probabile;

(b)

investiții pentru refacerea terenurilor agricole și a potențialului de producție afectate de dezastre naturale, de fenomene climatice nefavorabile și de evenimente catastrofale.

(2)   Sprijinul se acordă fermierilor sau grupurilor de fermieri. Sprijinul poate fi acordat și entităților publice, acolo unde se stabilește o legătură între investițiile realizate de entitățile respective și potențialul de producție agricolă.

(3)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) este condiționat de recunoașterea oficială de către autoritățile publice competente ale statelor membre a faptului că s-a produs un dezastru natural și că acest dezastru sau măsurile adoptate în conformitate cu Directiva 2000/29/CE a Consiliului (22) în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări cu dăunători a cauzat distrugerea a cel puțin 30 % din potențialul agricol relevant.

(4)   În cadrul acestei măsuri nu se acordă niciun sprijin pentru pierderea venitului cauzată de dezastrul natural sau de evenimentul catastrofal.

Statele membre garantează evitarea supracompensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naționale sau ale Uniunii sau cu sistemele private de asigurări.

(5)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) este limitat la ratele maxime ale sprijinului prevăzute în anexa II.

Articolul 19

Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor

(1)   Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în:

(a)

ajutor la înființarea întreprinderii pentru:

(i)

tinerii fermieri;

(ii)

activități neagricole în zone rurale;

(iii)

dezvoltarea fermelor mici;

(b)

investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole;

(c)

plățile anuale sau plățile unice acordate fermierilor eligibili pentru schema pentru micii fermieri stabilită la titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 („schema pentru micii fermieri”) care își transferă definitiv exploatația altui fermier;

(2)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) se acordă tinerilor fermieri.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (ii) se acordă fermierilor sau membrilor unei gospodării agricole care își diversifică activitatea prin practicarea unor activități neagricole, precum și microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și persoanelor fizice din zone rurale.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii) se acordă fermelor mici, astfel cum sunt definite de statele membre.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și persoanelor fizice din zone rurale, precum și fermierilor sau membrilor unei gospodării agricole.

Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (c) se acordă fermierilor eligibili pentru a participa la schema pentru micii fermieri care, în momentul depunerii cererii de acordare a sprijinului, au fost eligibili pentru cel puțin un an și care se angajează să transfere definitiv altui fermier întreaga lor exploatație și drepturile de plată corespunzătoare. Sprijinul se plătește începând cu data transferului și până la 31 decembrie 2020 sau se calculează ținând seama de perioada respectivă și se plătește sub forma unei plăți unice.

(3)   Orice persoană fizică sau juridică sau orice grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de forma juridică acordată grupului și membrilor săi în temeiul legislației naționale, poate fi considerat membru al unei gospodării agricole, cu excepția lucrătorilor agricoli. În cazul în care se consideră că o persoană juridică sau un grup de persoane juridice este membru al gospodăriei agricole, membrul respectiv trebuie să desfășoare o activitate agricolă în cadrul exploatației în momentul solicitării sprijinului.

(4)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) se acordă cu condiția prezentării unui plan de afaceri. Implementarea planului de afaceri trebuie să înceapă în termen de nouă luni de la data deciziei de acordare a ajutorului.

Pentru tinerii fermieri care beneficiază de sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i), planul de afaceri prevede ca tânărul fermier să respecte articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 referitor la fermieri activi, în termen de 18 luni de la data stabilirii.

Statele membre definesc praguri superioare și inferioare pentru a permite exploatațiilor agricole să aibă acces la sprijinul acordat în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) și (iii). Pragul inferior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (i) este mai ridicat decât pragul superior stabilit pentru sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctul (iii). Sprijinul este limitat la exploatațiile care intră sub incidența definiției microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici.

(5)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (a) se acordă în cel puțin două rate pe o perioadă de maximum cinci ani. Ratele pot fi degresive. Plata ultimei rate, în temeiul alineatului (1) litera (a) punctele (i) și (ii), este condiționată de implementarea corectă a planului de afaceri.

(6)   Cuantumul maxim al sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) este stabilit în anexa II. Statele membre definesc cuantumul sprijinului prevăzut la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) ținând seama și de situația socioeconomică a zonei acoperite de program.

(7)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (c) este egal cu 120 % din plata anuală pe care beneficiarul este eligibil să o primească în cadrul schemei pentru micii fermieri.

(8)   Pentru a se garanta utilizarea eficientă și efectivă a resurselor FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 care stabilesc conținutul minim al planurilor de afaceri și la criteriile care urmează să fie utilizate de statele membre pentru fixarea pragurilor la care se face referire la alineatul (4) din prezentul articol.

Articolul 20

Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale

(1)   În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin în special pentru:

(a)

elaborarea și actualizarea planurilor de dezvoltare a municipalităților și a satelor în zonele rurale și a serviciilor de bază oferite de acestea, precum și ale planurilor de protecție și de gestionare legate de zonele Natura 2000 și de alte zone cu înaltă valoare naturală;

(b)

investiții în crearea, îmbunătățirea și extinderea tuturor tipurilor de infrastructuri la scară mică, inclusiv investiții în domeniul energiei din surse regenerabile și al economisirii energiei;

(c)

infrastructura de bandă largă, inclusiv construirea, îmbunătățirea și extinderea acesteia, infrastructura pasivă de bandă largă și furnizarea accesului la banda largă, precum și soluții publice de e-guvernare;

(d)

investiții în crearea, îmbunătățirea sau extinderea serviciilor locale de bază destinate populației rurale, inclusiv a celor de agrement și culturale, și a infrastructurii aferente;

(e)

investiții de uz public în infrastructura de agrement, în informarea turiștilor și în infrastructura turistică la scară mică;

(f)

studii și investiții asociate cu întreținerea, refacerea și modernizarea patrimoniului cultural și natural al satelor, al peisajelor rurale și al siturilor de înaltă valoare naturală, inclusiv cu aspectele socioeconomice conexe, precum și acțiuni de sensibilizare ecologică;

(g)

investiții orientate spre transferul activităților și transformarea clădirilor sau a altor instalații aflate în interiorul sau în apropierea așezărilor rurale, în scopul îmbunătățirii calității vieții sau al creșterii performanței de mediu a așezării respective.

(2)   Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri vizează exclusiv infrastructura la scară mică, astfel cum este definită de fiecare stat membru în programul său. Cu toate acestea, programele de dezvoltare rurală pot prevedea anumite derogări de la această normă în cazul investițiilor în banda largă și a celor realizate în domeniul energiei din surse regenerabile. În acest caz, sunt stabilite criterii clare care să asigure complementaritatea cu sprijinul acordat în cadrul altor instrumente ale Uniunii.

(3)   Investițiile realizate în temeiul alineatului (1) sunt eligibile pentru sprijin dacă operațiunile relevante sunt implementate în conformitate cu planurile de dezvoltare a municipalităților și a satelor în zonele rurale și a serviciilor de bază oferite de acestea, acolo unde există asemenea planuri, și sunt coerente cu orice strategie de dezvoltare locală relevantă.

Articolul 21

Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ameliorarea viabilității pădurilor

(1)   În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru:

(a)

împădurire și crearea de suprafețe împădurite;

(b)

înființarea de sisteme agroforestiere;

(c)

prevenirea și refacerea daunelor cauzate pădurilor de incendii, de dezastre naturale și de evenimente catastrofale, inclusiv de invaziile de dăunători, de izbucnirea unor boli și de amenințările legate de climă;

(d)

investiții în ameliorarea rezilienței și a valorii ecologice, precum și a potențialului de atenuare a ecosistemelor forestiere;

(e)

investiții în tehnologii forestiere și în prelucrarea, în mobilizarea și în comercializarea produselor forestiere.

(2)   Limitările dreptului de proprietate asupra pădurilor prevăzute la articolele 22-26 nu se aplică pădurilor tropicale sau subtropicale și nici suprafețelor împădurite de pe teritoriul insulelor Azore, Madeira și Canare, al insulelor mici din Marea Egee, în înțelesul Regulamentului (CEE) nr. 2019/93 al Consiliului (23), și al departamentelor franceze de peste mări.

În cazul exploatațiilor care depășesc anumite dimensiuni, care urmează să fie stabilite de statele membre în program, sprijinul este condiționat de prezentarea informațiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau a unui instrument echivalent în concordanță cu gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum a fost definită de Conferința ministerială din 1993 privind protecția pădurilor în Europa.

Articolul 22

Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (a) se acordă deținătorilor de terenuri publici și privați și asociațiilor acestora și acoperă costurile de instalare și o primă anuală pe hectar pentru a acoperi costurile de întreținere și pierderile de venituri agricole, inclusiv cele pentru curățenia timpurie și cea târzie, pe o perioadă de maximum doisprezece ani. În cazul terenurilor aflate în proprietatea statului, sprijinul se poate acorda doar dacă autoritatea care gestionează respectivele terenuri este un organism privat sau o municipalitate.

Sprijinul pentru împădurirea terenurilor aflate în proprietatea unor autorități publice sau pentru arbori cu creștere rapidă acoperă numai costurile de instalare.

(2)   Sunt eligibile atât terenurile agricole, cât și cele neagricole. Speciile plantate sunt adaptate la condițiile climatice și de mediu ale zonei respective și respectă cerințele minime în materie de protecție a mediului. Nu se acordă niciun sprijin pentru plantarea de arbori din specii forestiere cu ciclu scurt de producție, pomi de Crăciun sau arbori cu creștere rapidă întrebuințați pentru producerea de energie. În zonele în care împădurirea este îngreunată de condiții pedoclimatice severe, se poate acorda sprijin pentru plantarea altor specii lemnoase perene, precum arbuști sau tufișuri adaptate la condițiile locale.

(3)   Pentru a se asigura faptul că împădurirea terenurilor agricole este în concordanță cu obiectivele politicii în domeniul mediului, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, în ceea ce privește definirea cerințelor minime în materie de protecție a mediului menționate la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 23

Înființarea de sisteme agroforestiere

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (b) se acordă deținătorilor privați de terenuri, municipalităților și asociațiilor acestora și acoperă costurile de înființare și o primă anuală pe hectar pentru a acoperi costurile de întreținere, pe o perioadă de maximum cinci ani.

(2)   În sensul prezentului articol, „sisteme agroforestiere” înseamnă sisteme de utilizare a terenurilor care asociază silvicultura și agricultura pe aceleași suprafețe. Statele membre stabilesc numărul minim și maxim de copaci pe hectar, ținând seama de condițiile pedoclimatice și de mediu locale, de speciile forestiere și de nevoia de a garanta utilizarea durabilă a terenurilor în scopuri agricole.

(3)   Sprijinul este limitat la rata maximă a sprijinului prevăzută în anexa II.

Articolul 24

Prevenirea și repararea daunelor cauzate pădurilor de incendii, de dezastre naturale și de evenimente catastrofale

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (c) se acordă deținătorilor privați și publici de păduri și altor organisme publice și de drept privat și asociațiilor acestora și acoperă costurile aferente următoarelor activități:

(a)

construirea de infrastructuri de protecție. În cazul liniilor somiere, se poate acorda sprijin și sub forma unui ajutor pentru costurile de întreținere. Nu se acordă niciun sprijin pentru activități legate de agricultură desfășurate în zonele care fac obiectul angajamentelor de agromediu;

(b)

activități de mică amploare de prevenire a incendiilor sau a altor pericole naturale desfășurate la nivel local, inclusiv utilizarea pășunatului animalelor;

(c)

instalarea și îmbunătățirea instalațiilor de monitorizare a incendiilor, a invaziilor de dăunători și a bolilor care afectează pădurile, precum și a echipamentelor de comunicații; și

(d)

refacerea potențialului forestier afectat de incendii și de alte dezastre naturale, inclusiv dăunători, boli, evenimente catastrofale și incidente legate de schimbările climatice.

(2)   În cazul măsurilor preventive referitoare la dăunători și la boli, riscul producerii unui dezastru natural relevant trebuie să fie dovedit științific și recunoscut de organizații științifice publice. Acolo unde este relevant, lista speciilor de organisme dăunătoare pentru plante care ar putea cauza un dezastru trebuie prevăzută în program.

Operațiunile eligibile trebuie să fie coerente cu planul de protecție a pădurilor stabilit de statele membre. În cazul exploatațiilor care depășesc anumite dimensiuni, care urmează să fie stabilite de statele membre în program, sprijinul este condiționat de prezentarea informațiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau a unui instrument echivalent în concordanță cu gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum a fost definită de Conferința ministerială din 1993 privind protecția pădurilor în Europa, cu obiective detaliate în materie de prevenire.

Zonele forestiere incluse în categoria de risc de incendii mediu spre ridicat, în conformitate cu planul de protecție a pădurilor stabilit de statele membre, sunt eligibile pentru sprijinul legat de prevenirea incendiilor forestiere.

(3)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (d) este condiționat de recunoașterea oficială de către autoritățile publice competente ale statelor membre a faptului că s-a produs un dezastru natural și că respectivul dezastru sau măsurile adoptate în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări cu dăunători a cauzat distrugerea a cel puțin 20 % din potențialul forestier relevant.

(4)   În cadrul acestei măsuri nu se acordă niciun sprijin pentru pierderea venitului cauzată de dezastrul natural.

Statele membre garantează evitarea supracompensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naționale sau ale Uniunii sau cu sistemele private de asigurări.

Articolul 25

Investiții în ameliorarea rezilienței și a valorii ecologice a ecosistemelor forestiere

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (d) se acordă persoanelor fizice, deținătorilor privați și publici de păduri și altor organisme publice și de drept privat și asociațiilor acestora.

(2)   Investițiile vizează îndeplinirea angajamentelor în scopul protecției mediului, pentru furnizarea de servicii ecosistemice și/sau pentru îmbunătățirea utilității publice a pădurilor sau a suprafețelor împădurite din zona în cauză sau ameliorarea potențialului ecosistemelor de atenuare a schimbărilor climatice, fără a exclude beneficiile economice pe termen lung.

Articolul 26

Investiții în tehnologii forestiere și în prelucrarea, mobilizarea și comercializarea produselor forestiere

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) litera (e) se acordă deținătorilor privați de păduri, municipalităților și asociațiilor acestora, precum și IMM-urilor, pentru investiții în ameliorarea potențialului forestier sau legate de activități de prelucrare, mobilizare și comercializare care conferă valoare adăugată produselor forestiere. În cazul teritoriilor insulelor Azore, Madeira și Canare, al insulelor mici din Marea Egee, în înțelesul Regulamentului (CEE) nr. 2019/93, și al departamentelor franceze de peste mări se poate acorda sprijin și întreprinderilor care nu sunt IMM-uri.

(2)   Investițiile legate de creșterea valorii economice a pădurilor se justifică în legătură cu îmbunătățirile preconizate pentru păduri cu privire la una sau mai multe exploatații și pot include investiții în echipamente și practici de recoltare favorabile solului și cu consum redus de resurse.

(3)   Investițiile legate de utilizarea lemnului ca materie primă sau ca sursă de energie se limitează la toate operațiunile anterioare prelucrării industriale.

(4)   Sprijinul este limitat la ratele maxime ale sprijinului stabilite în anexa II.

Articolul 27

Înființarea grupurilor și organizațiilor de producători

(1)   În cadrul acestei măsuri se acordă sprijin pentru facilitarea înființării grupurilor și organizațiilor de producători din sectoarele agricol și silvic, în scopul:

(a)

adaptării producției și produselor producătorilor care sunt membri ai acestor grupuri sau organizații la cerințele pieței;

(b)

introducerii în comun a produselor pe piață, inclusiv pregătirea pentru vânzare, centralizarea vânzărilor și aprovizionarea cumpărătorilor en gros;

(c)

stabilirii unor norme comune privind informarea asupra producției, acordând o atenție deosebită recoltării și disponibilității; și

(d)

altor activități care pot fi desfășurate de către grupurile și organizațiile de producători, cum ar fi dezvoltarea competențelor în materie de exploatare și de comercializare, precum și organizarea și facilitarea proceselor de inovare.

(2)   Sprijinul se acordă grupurilor și organizațiilor de producători recunoscute oficial de autoritățile competente ale statelor membre, pe baza unui plan de afaceri. Sprijinul este limitat la grupurile și organizațiile care sunt IMM-uri.

Statele membre verifică dacă obiectivele planului de afaceri au fost îndeplinite în termen de cinci ani de la recunoașterea grupului sau organizației de producători.

(3)   Sprijinul se plătește pe baza unui plan de afaceri, sub forma unui ajutor forfetar plătit în tranșe anuale pe o perioadă care nu depășește cinci ani de la data la care grupul sau organizația de producători a fost recunoscut(ă) și este degresiv. Sprijinul se calculează pe baza producției comercializate anual de către grup sau organizație. Statele membre plătesc ultima rată numai după ce au verificat dacă planul de afaceri a fost implementat corect.

În primul an, statele membre pot plăti grupului sau organizației de producători un sprijin calculat pe baza valorii medii anuale a producției comercializate de membrii acestuia (acesteia), în ultimii trei ani înainte de aderarea la grup sau organizație. În cazul grupurilor și organizațiilor de producători din sectorul silvic, sprijinul se calculează pe baza producției medii comercializate de membrii grupului sau organizației în ultimii cinci ani înainte de recunoașterea acestuia (acesteia), excluzând valorile minime și maxime.

(4)   Sprijinul este limitat la ratele și cuantumurile maxime prevăzute în anexa II.

(5)   Statele membre pot continua sprijinul acordat pentru înființarea grupurilor de producători chiar și după ce au fost recunoscute ca organizații de producători în condițiile Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 (24).

Articolul 28

Agromediu și climă

(1)   Statele membre pun la dispoziție sprijinul din cadrul acestei măsuri, pe întregul lor teritoriu, în conformitate cu nevoile și prioritățile lor specifice naționale, regionale sau locale. Această măsură urmărește conservarea și promovarea schimbărilor necesare la nivelul practicilor agricole care aduc o contribuție pozitivă mediului și climei. Includerea acesteia în programele de dezvoltare rurală este obligatorie la nivel național și/sau regional.

(2)   Plățile pentru agromediu și climă se acordă fermierilor, grupurilor de fermieri sau grupurilor formate din fermieri și alți gestionari de terenuri care se angajează în mod voluntar să desfășoare operațiuni constând într-unul sau mai multe angajamente de agromediu și climatice având ca obiect terenuri agricole, care urmează să fie definite de statele membre, incluzând, dar fără a se limita la suprafața agricolă definită la articolul 2 din prezentul regulament. Atunci când acest lucru este justificat corespunzător de realizarea obiectivelor legate de mediu, plățile pentru agromediu și climă pot fi acordate și altor gestionari de terenuri sau grupurilor formate din alți gestionari de terenuri.

(3)   Plățile pentru agromediu și climă acoperă numai angajamentele care depășesc standardele obligatorii relevante, stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, criteriile relevante și activitățile minime, astfel cum se stabilesc în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, și cerințele minime relevante pentru utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, precum și alte cerințe obligatorii relevante prevăzute în dreptul intern. Toate aceste cerințe obligatorii sunt identificate în program.

(4)   Statele membre depun eforturi pentru a garanta că persoanelor care se angajează să desfășoare operațiuni în cadrul acestei măsuri le sunt furnizate cunoștințele și informațiile necesare pentru implementarea respectivelor operațiuni. Statele membre pot realiza aceasta, printre altele, prin asistență de specialitate legată de angajamente și/sau prin condiționarea sprijinului acordat în cadrul acestei măsuri de obținerea formării necesare.

(5)   Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se asumă pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. Cu toate acestea, dacă este necesar pentru realizarea sau menținerea beneficiilor de mediu urmărite, statele membre pot stabili, în programele lor de dezvoltare rurală, o perioadă mai lungă pentru anumite tipuri de angajamente, inclusiv prin acordarea o unei prelungiri anuale a acestora după încheierea perioadei inițiale. Pentru angajamentele noi care urmează direct după angajamentul îndeplinit în perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în programele lor de dezvoltare rurală.

(6)   Plățile se acordă anual pentru a compensa toate sau o parte din costurile suplimentare și pierderile de venit suportate de beneficiari ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plățile respective pot acoperi și costurile tranzacționale reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele de agromediu și climatice. Dacă angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri sau de grupuri de fermieri și alți gestionari de terenuri, nivelul maxim este de 30 %.

La calcularea plăților la care se face referire la primul paragraf, statele membre scad suma necesară pentru a exclude dubla finanțare a practicilor menționate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

În cazuri justificate corespunzător, pentru operațiunile de conservare a mediului, sprijinul se poate acorda la rată forfetară sau ca plată unică pe unitate pentru angajamentele de a renunța la utilizarea comercială a suprafețelor, calculată pe baza costurilor adiționale suportate și a pierderilor de venit.

(7)   Dacă este necesar, pentru a asigura aplicarea eficientă a măsurii, statele membre pot utiliza procedura de selecție a beneficiarilor prevăzută la articolul 49 alineatul (3).

(8)   Sprijinul este limitat la cuantumurile maxime stabilite în anexa II.

În cadrul acestei măsuri nu se poate acorda niciun sprijin pentru angajamente care fac obiectul măsurii privind agricultura ecologică.

(9)   Se poate acorda un sprijin pentru conservarea și pentru utilizarea și dezvoltarea durabile ale resurselor genetice în agricultură în cadrul unor operațiuni care nu intră sub incidența dispozițiilor de la alineatele (1)-(8). Angajamentele respective pot fi îndeplinite de către alți beneficiari decât cei menționați la alineatul (2).

(10)   Pentru a se asigura că angajamentele de agromediu și climatice sunt definite în conformitate cu prioritățile Uniunii pentru dezvoltare rurală, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, în ceea ce privește:

(a)

condițiile aplicabile angajamentelor de extensificare a unităților zootehnice;

(b)

condițiile aplicabile angajamentelor privind creșterea raselor locale aflate în pericol de abandon sau conservarea resurselor genetice vegetale în pericol de eroziune genetică, și

(c)

definirea operațiunilor eligibile în temeiul alineatului (9).

(11)   Pentru a garanta că dubla finanțare la care se face referire la alineatul (6) al doilea paragraf este exclusă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, prin care să stabilească metoda de calcul care să fie utilizată, inclusiv în cazul măsurilor echivalente în temeiul articolului 43 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 29

Agricultura ecologică

(1)   Sprijinul prevăzut în cadrul acestei măsuri se acordă pe hectar de suprafață agricolă fermierilor sau grupurilor de fermieri care se angajează în mod voluntar să adopte sau să mențină practici și metode specifice agriculturii ecologice, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt fermieri activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(2)   Sprijinul se acordă exclusiv pentru angajamente care depășesc standardele obligatorii relevante stabilite în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, criteriile relevante și activitățile minime care se stabilesc în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. PD/2013, cerințele minime relevante privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, precum și alte cerințe obligatorii relevante prevăzute în dreptul intern. Toate aceste cerințe sunt identificate în program.

(3)   Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se fac pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. În cazul în care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă inițială mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie. Dacă sprijinul se acordă pentru menținerea agriculturii ecologice, statele membre pot să prevadă în programele lor de dezvoltare rurală o prelungire anuală după încheierea perioadei inițiale. Pentru angajamentele noi în materie de conservare care urmează direct după angajamentul îndeplinit în perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în programele lor de dezvoltare rurală.

(4)   Plățile se acordă anual și compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare și pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plățile respective pot acoperi și costurile tranzacționale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele respective. Dacă angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri, nivelul maxim este de 30 %.

La calcularea plăților la care se face referire la primul paragraf, statele membre scad sumele necesare pentru a exclude dubla finanțare a practicilor menționate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(5)   Sprijinul este limitat la cuantumurile maxime stabilite în anexa II.

(6)   Pentru a garanta că dubla finanțare la care se face referire la alineatul (4) al doilea paragraf este exclusă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, prin care să stabilească metoda de calcul care să fie utilizată.

Articolul 30

Plăți Natura 2000 și plăți legate de Directiva-cadru privind apa

(1)   Sprijinul prevăzut în cadrul acestei măsuri se acordă anual pe hectar de suprafață agricolă sau de pădure, pentru a compensa beneficiarii pentru costurile suplimentare și pierderile de venit generate de dezavantajele din zonele în cauză, legate de punerea în aplicare a Directivelor 92/43/CEE și 2009/147/CE și a Directivei-cadru privind apa.

La calcularea sprijinului din cadrul acestei măsuri, statele membre scad suma necesară pentru a exclude dubla finanțare a practicilor menționate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(2)   Sprijinul se acordă fermierilor, deținătorilor privați de păduri și asociațiilor de deținători privați de păduri. În cazuri justificate corespunzător, sprijinul poate fi acordat și altor gestionari de terenuri.

(3)   Sprijinul destinat fermierilor în legătură cu Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE se acordă numai în legătură cu dezavantajele care decurg din respectarea cerințelor care depășesc bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la articolul 94 și în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Consiliului și criteriile relevante și activitățile minime stabilite în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(4)   Sprijinul destinat fermierilor în legătură cu Directiva-cadru privind apa se acordă numai cu condiția respectării anumitor cerințe care:

(a)

au fost introduse prin Directiva-cadru privind apa, sunt în conformitate cu programele de măsuri prevăzute în planurile de management al bazinelor hidrografice în scopul îndeplinirii obiectivelor legate de mediu ale directivei respective și depășesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii privind protecția apelor;

(b)

depășesc cerințele legale în materie de gestionare și bunele condiții agricole și de mediu prevăzute la titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum și criteriile relevante și activitățile minime care se stabilesc în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(c)

depășesc nivelul de protecție prevăzut de dreptul Uniunii în vigoare la momentul adoptării Directivei-cadru privind apa, în conformitate cu articolul 4 alineatul (9) din directiva respectivă; și

(d)

impun schimbări majore ale tipului de utilizare a terenurilor și/sau restricții importante în privința practicilor agricole, care au ca efect o scădere considerabilă a venitului.

(5)   Cerințele menționate la alineatele (3) și (4) sunt identificate în program.

(6)   Următoarele suprafețe sunt eligibile pentru plăți:

(a)

zonele agricole și forestiere Natura 2000 delimitate în conformitate cu Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE;

(b)

alte zone delimitate de protecție a naturii în care există restricții în materie de mediu aplicabile activităților agricole sau forestiere, care contribuie la punerea în aplicare a articolului 10 din Directiva 92/43/CEE, cu condiția ca aceste zone să nu depășească, pentru fiecare program de dezvoltare rurală, 5 % din zonele Natura 2000 delimitate, acoperite de domeniul de aplicare teritorial al programului;

(c)

zonele agricole incluse în planurile de management al bazinelor hidrografice în conformitate cu Directiva cadru privind apa.

(7)   Sprijinul este limitat la cuantumurile maxime stabilite în anexa II.

(8)   Pentru a garanta că dubla finanțare la care se face referire la alineatul (1) al doilea paragraf este exclusă, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, prin care să stabilească metoda de calcul care să fie utilizată.

Articolul 31

Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice

(1)   Plățile pentru fermierii din zonele montane și din alte zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice se acordă anual, pe hectar de suprafață agricolă, pentru a compensa, total sau parțial, costurile suplimentare și pierderile de venit suportate de fermieri din cauza constrângerilor impuse producției agricole în zonele în cauză.

Costurile suplimentare și pierderile de venit se calculează în raport cu suprafețele care nu se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, luând în considerare plățile efectuate în temeiul titlului III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

La calcularea costurilor suplimentare și a pierderilor de venit, statele membre pot, în cazuri justificate corespunzător, să efectueze diferențieri în ceea ce privește nivelul plăților, luând în considerare:

gravitatea constrângerii permanente identificate care afectează activitățile agricole;

sistemul agricol.

(2)   Plățile se acordă fermierilor care se angajează să își continue activitatea agricolă în zonele delimitate în temeiul articolului 32 și sunt fermieri activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(3)   Cuantumul plăților se stabilește între limita minimă și cea maximă prevăzute în anexa II. Aceste plăți pot fi majorate în cazuri motivate în mod corespunzător, luându-se în considerare circumstanțe specifice care trebuie justificate în programele de dezvoltare rurală.

(4)   Statele membre prevăd degresivitatea plăților pentru suprafețe care depășesc un prag minim per exploatație, care urmează a fi stabilit în program, cu excepția cazului în care grantul acoperă doar plata minimă pe hectar pe an, astfel cum este prevăzut în anexa II.

În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica degresivitatea plăților la nivelul membrilor acestor persoane juridice sau grupuri, cu condiția ca:

(a)

dreptul intern să prevadă ca membrii să își asume individual drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef de exploatație, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal; și

(b)

membrii individuali respectivi să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(5)   În plus față de plățile prevăzute la alineatul (2), statele membre pot acorda plăți în cadrul acestei măsuri în perioada 2014-2020 beneficiarilor din zonele care au fost eligibile în temeiul articolului 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 în perioada de programare 2007–2013. Pentru beneficiarii din zone care nu mai sunt eligibile ca urmare a noii delimitări menționate la articolul 32 alineatul (3), respectivele plăți sunt degresive pe o perioadă de maximum patru ani. Perioada respectivă începe la data finalizării delimitării prevăzute la articolul 32 alineatul (3) și cel târziu în 2018. Nivelul plăților respective începe la maximum 80 % din plata medie fixată în programul pentru perioada de programare 2007-2013 în conformitate cu articolul 36 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și se încheie cel mai târziu în 2020 la maximum 20 %. În cazul în care aplicarea degresivității face ca nivelul plăților să ajungă la 25 EUR, statul membru poate continua plățile la acest nivel până la finalizarea perioadei de eliminare progresivă a plăților.

După finalizarea delimitării, beneficiarii din zonele care rămân eligibile primesc integral plățile acordate în cadrul acestei măsuri.

Articolul 32

Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice

(1)   Statele membre delimitează, pe baza alineatelor (2), (3) și (4), zonele eligibile pentru plățile prevăzute la articolul 31, în funcție de următoarele categorii:

(a)

zone montane;

(b)

zone, altele decât zonele montane, care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative; și

(c)

alte zone care se confruntă cu constrângeri specifice.

(2)   Pentru a fi eligibile pentru plățile prevăzute la articolul 31, zonele montane prezintă o limitare considerabilă a posibilităților de utilizare a terenurilor și o importantă creștere a costurilor de producție din cauza:

(a)

existenței unor condiții climatice foarte dificile datorate altitudinii, care au ca efect diminuarea substanțială a perioadei de vegetație;

(b)

prezenței în cea mai mare parte a zonei în cauză, la o altitudine mai mică, a unor pante care sunt prea abrupte pentru utilizarea mașinilor agricole sau care necesită utilizarea unor echipamente speciale foarte costisitoare, sau o combinație a acestor doi factori, acolo unde constrângerile generate de fiecare factor în parte sunt mai puțin accentuate, însă combinația dintre aceștia generează constrângeri echivalente.

Zonele situate la nord de paralela 62 și anumite zone adiacente sunt considerate ca fiind zone montane.

(3)   Pentru a fi eligibile pentru plățile acordate în temeiul articolului 31, zonele care nu sunt zone montane sunt considerate ca fiind confruntate cu constrângeri naturale semnificative dacă cel puțin 60 % din suprafața agricolă îndeplinește cel puțin unul dintre criteriile enumerate în anexa III la valoarea pragului indicată.

Respectarea acestor condiții se asigură la nivelul unităților administrative locale (nivelul „LAU 2”) sau la nivelul unei unități locale clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, continuă, cu o identitate economică și administrativă distinctă.

Atunci când delimitează zonele care fac obiectul prezentului alineat, statele membre realizează un exercițiu de reglare, bazat pe criterii obiective, în scopul excluderii zonelor în care s-a dovedit prin documente că există constrângeri naturale semnificative menționate la primul paragraf, care au fost însă depășite cu ajutorul unor investiții sau prin activitate economică, sau prin probe legate de productivitatea normală a terenurilor, sau în care metodele de producție ori sistemele agricole compensează pierderile de venit sau costurile suplimentare menționate la articolul 31 alineatul (1).

(4)   Alte zone decât cele menționate la alineatele (2) și (3) sunt eligibile pentru plățile acordate în temeiul articolului 31 dacă se confruntă cu constrângeri specifice și dacă este necesar să se continue gestionarea terenurilor pentru a conserva sau pentru a ameliora mediul, pentru a menține peisajul rural și a conserva potențialul turistic sau pentru a proteja zona de coastă.

Zonele care se confruntă cu constrângeri specifice cuprind zone agricole în cadrul cărora condițiile naturale de producție sunt similare și a căror suprafață totală nu depășește 10 % din teritoriul statului membru în cauză.

În plus, mai pot fi eligibile pentru plăți în temeiul prezentului alineat zonele în care:

cel puțin 60 % din suprafața agricolă îndeplinește cel puțin două dintre criteriile enumerate în anexa III, fiecare din ele într-o marjă de maxim 20 % din valoarea indicată a pragului; sau

cel puțin 60 % din suprafața agricolă este formată din suprafețe care îndeplinesc cel puțin unul dintre criteriile enumerate în anexa III la valoarea indicată a pragului și suprafețe care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile enumerate în anexa III, fiecare din ele într-o marjă de maxim 20 % din valoarea indicată a pragului.

Respectarea acestor condiții se asigură la nivelul LAU 2 sau la nivelul unei unități locale clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară și continuă, cu o identitate economică și administrativă care poate fi definită. La delimitarea zonelor care fac obiectul prezentului paragraf, statele membre realizează un exercițiu de reglare, conform descrierii de la articolul 32 alineatul (3). Zonele considerate eligibile în temeiul prezentului paragraf se iau în considerare pentru calculul limitei de 10 % menționate la al doilea paragraf.

Prin derogare, primul paragraf nu se aplică statelor membre al căror întreg teritoriu a fost considerat drept zonă confruntată cu handicapuri specifice în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1698/2005 și (CE) nr. 1257/1999.

(5)   Statele membre anexează la programele lor de dezvoltare rurală:

(a)

delimitările existente sau modificate în temeiul alineatelor (2) și (4);

(b)

noua delimitare a zonelor în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 33

Bunăstarea animalelor

(1)   Plățile pentru bunăstarea animalelor prevăzute în cadrul acestei măsuri se acordă fermierilor care se angajează în mod voluntar să desfășoare operațiuni constând într-unul sau mai multe angajamente în favoarea bunăstării animalelor și care sunt fermieri activi în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(2)   Plățile în favoarea bunăstării animalelor acoperă numai angajamentele care depășesc standardele obligatorii relevante stabilite în temeiul titlului VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și alte cerințe obligatorii relevante. Aceste cerințe relevante sunt identificate în program.

Angajamentele respective se asumă pentru o perioadă de unu până la șapte ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(3)   Plățile se acordă anual și compensează fermierii pentru toate costurile suplimentare sau pentru o parte a acestora și pentru pierderile de venit care rezultă din angajamentul luat. Dacă este necesar, plățile respective pot acoperi și costurile tranzacționale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentul respectiv.

Sprijinul este limitat la cuantumul maxim prevăzut în anexa II.

(4)   Pentru a se asigura că angajamentele în materie de bunăstare a animalelor sunt în concordanță cu politica generală a Uniunii în acest domeniu, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 83, în ceea ce privește delimitarea zonelor în care angajamentele în favoarea bunăstării animalelor prevăd standarde îmbunătățite pentru metodele de producție.

Articolul 34

Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor

(1)   Sprijinul prevăzut în cadrul acestei măsuri se acordă pe hectar de pădure deținătorilor publici și privați de păduri, altor organisme de drept privat și publice și asociațiilor acestora care se angajează în mod voluntar să desfășoare operațiuni constând într-unul sau mai multe angajamente de silvomediu și climatice. În cazul pădurilor aflate în proprietatea statului, sprijinul se poate acorda doar dacă autoritatea care gestionează respectivele păduri este un organism privat sau o municipalitate.

În cazul exploatațiilor forestiere care depășesc un anumit prag, care urmează să fie stabilit de statele membre în programele lor de dezvoltare rurală, sprijinul prevăzut la alineatul (1) este condiționat de prezentarea informațiilor relevante dintr-un plan de gestionare a pădurilor sau a unui instrument echivalent în concordanță cu gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum a fost definită de Conferința ministerială din 1993 privind protecția pădurilor în Europa.

(2)   Plățile acoperă numai angajamentele care depășesc cerințele obligatorii relevante prevăzute de legea națională a pădurilor sau de dreptul intern relevant. Toate aceste cerințe sunt identificate în program.

Angajamentele se iau pentru o perioadă între cinci și șapte ani. Cu toate acestea, dacă este necesar și justificat în mod corespunzător, statele membre pot să prevadă, în programele lor de dezvoltare rurală, o perioadă mai lungă pentru anumite tipuri de angajamente.

(3)   Plățile compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare și pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plățile respective pot acoperi și costurile tranzacționale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentul de silvomediu. Sprijinul este limitat la cuantumul maxim prevăzut în anexa II.

În cazuri justificate corespunzător, pentru operațiunile de conservare a mediului, poate fi acordat sprijin sub formă de plată forfetară sau ca plată unică pe unitate pentru angajamentele de a renunța la utilizarea comercială a copacilor și pădurilor, calculată pe baza costurilor adiționale suportate și a pierderilor de venit.

(4)   Se poate acorda sprijin entităților publice și private pentru conservarea și promovarea resurselor genetice forestiere, în cadrul unor operațiuni care nu intră sub incidența alineatelor (1), (2) și (3).

(5)   Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare ale FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, în ceea ce privește tipurile de operațiuni eligibile pentru sprijin în temeiul alineatului (4) din prezentul articol.

Articolul 35

Cooperare

(1)   Sprijinul din cadrul acestei măsuri este acordat pentru a promova forme de cooperare care implică cel puțin două entități și în special:

(a)

abordări de cooperare între diferiți actori din sectorul agricol, sectorul forestier și lanțul alimentar din Uniune, precum și alți actori care contribuie la realizarea obiectivelor și priorităților politicii de dezvoltare rurală, inclusiv grupurile de producători, cooperativele și organizațiile interprofesionale;

(b)

crearea de clustere și rețele;

(c)

înființarea și funcționarea grupurilor operaționale din cadrul PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, la care se face referire la articolul 56.

(2)   Cooperarea în temeiul alineatului (1) se referă, în special, la următoarele:

(a)

proiecte-pilot;

(b)

dezvoltarea de noi produse, practici, procese și tehnologii în sectoarele agricol, alimentar și forestier;

(c)

cooperarea între micii operatori în ceea ce privește organizarea de procese de lucru comune și partajarea echipamentelor și a resurselor și pentru dezvoltarea și/sau comercializarea de servicii turistice aferente turismului rural;

(d)

cooperare orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în vederea stabilirii de lanțuri scurte de aprovizionare și de piețe locale și a dezvoltării acestora;

(e)

activități de promovare pe plan local legate de dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare și a piețelor locale;

(f)

acțiuni comune în scopul atenuării schimbărilor climatice sau al adaptării la acestea;

(g)

abordări comune privind proiectele de mediu și practicile ecologice în curs, inclusiv gestionarea eficientă a apei, utilizarea energiei din surse regenerabile și conservarea peisajelor agricole;

(h)

cooperare orizontală și verticală între actorii din cadrul lanțurilor de aprovizionare în ceea ce privește furnizarea durabilă de biomasă, care să fie utilizată în scopul producerii de alimente și de energie și în cadrul proceselor industriale;

(i)

punerea în aplicare, în special de către grupuri de parteneri din domeniul public și din cel privat, altele decât cele definite la articolul 32 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, a strategiilor de dezvoltare locală, altele decât cele definite la articolul 2 alineatul (19) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, care abordează una sau mai multe dintre prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală;

(j)

elaborarea de planuri de gestionare a pădurilor sau a unor instrumente echivalente;

(k)

diversificarea activităților agricole în direcția activităților privind sănătatea, integrarea socială, agricultura sprijinită de comunitate și educația cu privire la mediu și alimentație.

(3)   Sprijinul prevăzut la alineatul (1) litera (b) se acordă exclusiv clusterelor și rețelelor nou-formate și celor care încep o nouă activitate.

Sprijinul pentru operațiunile prevăzute la alineatul (2) literele (a) și (b) poate fi acordat și actorilor individuali, dacă această posibilitate este prevăzută în programul de dezvoltare rurală.

(4)   Rezultatele proiectelor-pilot prevăzute la alineatul (2) litera (a) și ale operațiunilor prevăzute la alineatul (2) litera (b), care sunt realizate de actorii individuali în conformitate cu alineatul (3), sunt diseminate.

(5)   Următoarele costuri aferente formelor de cooperare menționate la alineatul (1) sunt eligibile pentru sprijin în cadrul acestei măsuri:

(a)

costurile aferente realizării de studii cu privire la zona în cauză și de studii de fezabilitate, precum și costurile aferente elaborării unui plan de afaceri, a unui plan de gestionare a pădurilor sau a unui plan echivalent sau costuri aferente unei strategii de dezvoltare locală, alta decât cea menționată la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(b)

costurile aferente animării zonei în cauză pentru a face posibilă realizarea unui proiect teritorial colectiv sau a unui proiect care ar urma să fie realizat de un grup operațional al PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii, după cum se menționează la articolul 56. În cazul clusterelor, animarea poate viza, de asemenea, organizarea de cursuri de formare, interconectarea membrilor și recrutarea de noi membri;

(c)

costurile de funcționare a cooperării;

(d)

costurile directe aferente unor proiecte specifice legate de punerea în aplicare a unui plan de afaceri, a unui plan de mediu, a unui plan de gestionare a pădurilor sau a unui plan echivalent sau a unei strategii de dezvoltare locală, alta decât cea menționată la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau costurile directe ale altor acțiuni orientate spre inovare, inclusiv testarea;

(e)

costuri aferente activităților de promovare.

(6)   Acolo unde se implementează un plan de afaceri, un plan de mediu sau un plan de gestionare a pădurilor sau un plan echivalent sau o strategie de dezvoltare, statele membre pot acorda ajutorul fie sub forma unei sume globale care să acopere costurile de cooperare și costurile aferente proiectelor implementate, fie sub forma unei sume care să acopere numai costurile de cooperare, folosind în acest caz fonduri provenind din cadrul altor măsuri sau alte fonduri ale Uniunii destinate implementării de proiecte.

În cazul în care sprijinul se plătește sub forma unei sume globale, iar proiectul implementat face parte dintr-o categorie care intră sub incidența unei alte măsuri din prezentul regulament, se aplică suma sau rata maximă relevantă a sprijinului.

(7)   Cooperarea între actori aflați în regiuni sau state membre diferite este, de asemenea, eligibilă pentru acest sprijin.

(8)   Sprijinul este limitat la o perioadă de maximum șapte ani, cu excepția acțiunilor ecologice colective, în situații justificate corespunzător.

(9)   Cooperarea în cadrul acestei măsuri poate fi combinată cu proiecte sprijinite de fonduri ale Uniunii, altele decât FEADR, pe același teritoriu. Statele membre garantează evitarea supracompensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naționale sau ale Uniunii.

(10)   Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare ale FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, în ceea ce privește specificarea mai detaliată a caracteristicilor proiectelor-pilot, ale clusterelor, ale rețelelor, ale lanțurilor scurte de aprovizionare și ale piețelor locale care vor fi eligibile pentru sprijin, precum și privind condițiile de acordare a ajutorului pentru tipurile de operațiuni enumerate la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 36

Gestionarea riscurilor

(1)   Sprijinul acordat în cadrul acestei măsuri constă în:

(a)

contribuții financiare la primele de asigurare a culturilor, a animalelor și a plantelor împotriva pierderilor economice suferite de fermieri și cauzate de fenomene climatice nefavorabile, de boli ale animalelor sau ale plantelor, de infestare cu dăunători sau de un incident de mediu;

(b)

contribuții financiare la fonduri mutuale destinate plătirii de compensații financiare fermierilor pentru pierderile economice cauzate de fenomene climatice nefavorabile sau de izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor, de infestare cu dăunători sau de un incident de mediu;

(c)

un instrument de stabilizare a veniturilor, sub forma unor contribuții financiare la fonduri mutuale, care acordă compensații fermierilor pentru o scădere drastică a veniturilor lor.

(2)   În sensul prezentului articol, „fermier” înseamnă fermier activ în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(3)   În sensul alineatului (1) literele (b) și (c), „fond mutual” înseamnă un sistem acreditat de statul membru în conformitate cu dreptul intern și care permite fermierilor afiliați să încheie o asigurare, prin care se acordă plăți compensatorii fermierilor afiliați pentru pierderi economice cauzate de izbucnirea unor fenomene climatice nefavorabile sau a unei boli a animalelor sau a plantelor, de o infestare cu dăunători sau de un incident de mediu, sau pentru o scădere drastică a veniturilor lor.

(4)   Statele membre garantează evitarea supracompensării ca urmare a combinării acestei măsuri cu alte instrumente de sprijin naționale sau ale Uniunii sau cu sisteme private de asigurări.

(5)   Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare ale FEADR, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, privind durata minimă și cea maximă a împrumuturilor comerciale acordate fondurilor mutuale menționate la articolul 38 alineatul (3) litera (b) și la articolul 39 alineatul (4).

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol, până la 31 decembrie 2018.

Articolul 37

Asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (a) se acordă numai pentru contractele de asigurări care acoperă pierderile cauzate de un fenomen climatic nefavorabil, de o boală a animalelor sau a plantelor, de infestarea cu dăunători, de un incident de mediu sau de o măsură adoptată în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări parazitare care distruge peste 30 % din producția medie anuală a unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. Se pot folosi indici pentru a calcula producția anuală a unui fermier. Metoda de calcul folosită permite determinarea pierderilor reale ale unui fermier într-un anumit an.

Evaluarea gravității pierderilor cauzate se poate efectua în funcție de caracteristicile specifice fiecărui tip de produs, utilizând:

(a)

indici biologici (cantitatea de biomasă pierdută) sau indici echivalenți de pierdere a randamentului, calculați la nivelul exploatației sau la nivel local, regional sau național, sau

(b)

indici climatici (inclusiv cantitatea de precipitații și temperatura) calculați la nivel local, regional sau național.

(2)   Producerea unui fenomen climatic nefavorabil, izbucnirea unei boli a animalelor sau a plantelor, infestarea cu dăunători sau un incident de mediu trebuie să fie recunoscute ca atare în mod oficial de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.

Dacă este adecvat, statele membre pot stabili în avans criterii pe baza cărora această recunoaștere formală se consideră a fi acordată.

(3)   În ceea ce privește bolile animalelor, compensația financiară prevăzută la articolul 36 alineatul (1) litera (a) poate fi acordată numai în cazul bolilor care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizația Mondială pentru Sănătate Animală sau în anexa la Decizia 2009/470/CE.

(4)   Plățile de asigurare compensează cel mult costurile totale aferente reparării daunelor menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (a) și nu impun cerințe sau mențiuni legate de tipul sau cantitatea producției viitoare.

Statele membre pot limita cuantumul primei eligibile pentru sprijin aplicând plafoane corespunzătoare.

(5)   Sprijinul este limitat la rata maximă prevăzută în anexa II.

Articolul 38

Fonduri mutuale pentru fenomenele climatice nefavorabile, bolile animalelor și ale plantelor, infestările cu dăunători și pentru incidente de mediu

(1)   Pentru a fi eligibil pentru sprijin, fondul mutual în cauză trebuie:

(a)

să fie acreditat de autoritatea competentă în conformitate cu legislația națională;

(b)

să urmeze o politică transparentă în ceea ce privește plățile vărsate în fond și sumele retrase din acesta;

(c)

să prevadă norme clare privind atribuirea responsabilităților legate de eventualele datorii realizate.

(2)   Statele membre definesc normele privind constituirea și gestionarea fondurilor mutuale, în special normele privind acordarea plăților compensatorii și eligibilitatea fermierilor în caz de criză, precum și cele privind administrarea și monitorizarea respectării normelor respective. Statele membre se asigură că sistemul de alocare a fondurilor prevede penalizări în caz de neglijență din partea fermierului.

Producerea incidentelor menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (b) trebuie să fie recunoscută ca atare în mod oficial de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.

(3)   Contribuțiile financiare prevăzute la articolul 36 alineatul (1) litera (b) pot viza exclusiv:

(a)

costurile administrative aferente creării fondului mutual, repartizate pe o perioadă de maximum trei ani, în mod degresiv;

(b)

cuantumurile plătite de fondul mutual sub formă de compensații financiare pentru fermieri. În plus, contribuția financiară poate fi legată de dobânzile percepute pentru împrumuturile comerciale contractate de fondul mutual cu scopul de a plăti fermierilor compensația financiară în caz de criză.

Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (b) se acordă numai pentru a acoperi pierderile cauzate de izbucnirea unor fenomene climatice nefavorabile, de o boală a animalelor sau a plantelor, de infestarea cu dăunători sau de o măsură adoptată în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al prevenirii răspândirii unei boli a plantelor sau a unei infestări cu dăunători care distrug peste 30 % din producția medie anuală a unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. Indicii pot fi folosiți pentru a calcula producția anuală a unui fermier. Metoda de calcul folosită permite determinarea pierderilor reale ale unui fermier într-un anumit an.

Nu se poate face nicio contribuție financiară din fonduri publice la capitalul subscris inițial.

(4)   În ceea ce privește bolile animalelor, compensația financiară prevăzută la articolul 36 alineatul (1) litera (b) poate fi acordată în cazul bolilor care figurează pe lista bolilor animalelor stabilită de Organizația Mondială pentru Sănătate Animală sau în anexa la Decizia 2009/470/CE.

(5)   Sprijinul este limitat la rata maximă a sprijinului prevăzută în anexa II.

Statele membre pot limita costurile eligibile pentru sprijin prin aplicarea:

(a)

unor plafoane pentru fiecare fond;

(b)

unor plafoane corespunzătoare pentru fiecare unitate.

Articolul 39

Instrumentul de stabilizare a veniturilor

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (c) se acordă numai în cazul în care scăderea venitului depășește 30 % din venitul mediu anual al unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (c), venit se referă la suma veniturilor primite de fermier de pe piață, inclusiv orice formă de sprijin public, din care se scad costurile de producție. Plățile acordate fermierilor de fondul mutual compensează mai puțin de 70 % din venitul pierdut în anul în care producătorul dobândește dreptul de a primi asistență.

(2)   Pentru a fi eligibil pentru sprijin, fondul mutual în cauză trebuie:

(a)

să fie acreditat de autoritatea competentă în conformitate cu legislația națională;

(b)

să urmeze o politică transparentă în ceea ce privește plățile vărsate în fond și sumele retrase din acesta;

(c)

să prevadă norme clare privind atribuirea responsabilităților legate de eventualele datorii realizate.

(3)   Statele membre definesc normele privind constituirea și gestionarea fondurilor mutuale, în special normele privind acordarea plăților compensatorii către fermieri în caz de criză și cele privind administrarea și monitorizarea respectării normelor respective. Statele membre se asigură că sistemul de alocare a fondurilor prevede penalizări în caz de neglijență din partea fermierului.

(4)   Contribuțiile financiare menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (c) pot viza exclusiv:

(a)

costurile administrative aferente creării fondului mutual, repartizate pe o perioadă de maximum trei ani, în mod degresiv;

(b)

cuantumurile plătite de fondul mutual sub formă de compensații financiare pentru fermieri. În plus, contribuția financiară poate fi legată de dobânzile percepute pentru împrumuturile comerciale contractate de fondul mutual cu scopul de a plăti fermierilor compensația financiară în caz de criză. Nu se poate face nicio contribuție financiară din fonduri publice la capitalul subscris inițial.

(5)   Sprijinul este limitat la rata maximă prevăzută în anexa II.

Articolul 40

Finanțarea plăților directe naționale complementare pentru Croația

(1)   Se poate acorda sprijin fermierilor eligibili pentru plăți directe naționale complementare în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Condițiile stabilite în articolul menționat se aplică, de asemenea, sprijinului care urmează să fie acordat în conformitate cu prezentul articol.

(2)   Sprijinul acordat unui fermier în ceea ce privește anii 2014, 2015 și 2016 nu depășește diferența dintre:

(a)

nivelul plăților directe aplicabil în Croația pentru anul în cauză, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și

(b)

45 % din nivelul corespunzător al plăților directe, astfel cum se aplică din 2022.

(3)   Contribuția Uniunii la sprijinul acordat în temeiul prezentului articol în Croația în ceea ce privește anii 2014, 2015 și 2016 nu depășește 20 % din fondurile totale anuale alocate acesteia din FEADR.

(4)   Rata contribuției FEADR pentru suplimentările plăților directe nu depășește 80 %.

Articolul 41

Norme privind punerea în aplicare a măsurilor

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea normelor privind punerea în aplicare a măsurilor din prezenta secțiune privind:

(a)

procedurile de selecție a autorităților sau organismelor care furnizează servicii de consiliere în domeniul agricol și silvic, servicii de gestionare a exploatației sau de înlocuire în cadrul exploatației, precum și degresivitatea ajutorului în temeiul măsurii de servicii de consiliere menționată la articolul 15;

(b)

evaluarea de către statele membre a progreselor realizate în raport cu planul de afaceri, a opțiunilor de plată și a modalităților de acces la alte măsuri destinate tinerilor fermieri în cadrul măsurii de dezvoltare a exploatațiilor și a întreprinderilor menționată la articolul 19;

(c)

conversia în alte unități decât cele utilizate în anexa II și ratele de conversie a animalelor în unități vită mare (UVM) în cadrul măsurilor menționate la articolele 28, 29, 33 și 34;

(d)

posibilitatea de a utiliza ipoteze standard cu privire la costurile suplimentare și pierderile de venit, în cadrul măsurilor de la articolele 28-31, 33 și 34, precum și criteriile pentru calcularea acestora;

(e)

calcularea cuantumului sprijinului în cazul în care o operațiune este eligibilă pentru sprijin în cadrul mai multor măsuri.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

LEADER

Articolul 42

Grupurile de acțiune locală LEADER

(1)   Pe lângă sarcinile menționate la articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, grupurile de acțiune locală pot, de asemenea, să realizeze sarcini suplimentare care le sunt delegate de către autoritatea de management și/sau de către agenția de plăți.

(2)   Grupurile de acțiune locală pot solicita agenției de plăți competente plata unui avans în cazul în care se include în programul de dezvoltare rurală o astfel de posibilitate. Cuantumul avansurilor nu poate depăși 50 % din sprijinul public legat de costurile de funcționare și de animare.

Articolul 43

Kitul de inițiere LEADER

Sprijinul acordat pentru dezvoltarea locală din cadrul axei LEADER poate include și un „kit de inițiere LEADER” pentru comunitățile locale care nu au pus în aplicare axa LEADER în perioada de programare 2007–2013. „Kitul de inițiere LEADER” constă în sprijin în vederea consolidării capacităților și în sprijin pentru proiecte-pilot de mică anvergură. Sprijinul din cadrul „kitului de inițiere LEADER” nu este condiționat de prezentarea unei strategii de dezvoltare locală LEADER.

Articolul 44

Activitățile de cooperare din cadrul axei LEADER

(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 35 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013se acordă pentru:

(a)

proiecte de cooperare în cadrul unui stat membru (cooperare interteritorială) sau proiecte de cooperare între teritorii aparținând mai multor state membre sau cu teritorii ale unor țări terțe (cooperare transnațională).

(b)

asistență tehnică pregătitoare pentru proiectele de cooperare interteritorială și transnațională, cu condiția ca grupurile de acțiune locală să poată demonstra că au în vedere implementarea unui proiect concret.

(2)   În afară de alte grupuri de acțiune locală, partenerii din cadrul unui grup de acțiune locală finanțat din FEADR pot fi:

(a)

un grup de parteneri publici și privați locali pe un teritoriu rural, care implementează o strategie de dezvoltare locală în interiorul sau în afara Uniunii;

(b)

un grup de parteneri publici și privați locali pe un teritoriu nerural, care implementează o strategie de dezvoltare locală.

(3)   În cazul în care grupurile de acțiune locală nu selecționează proiecte de cooperare, statele membre instituie un sistem de depunere permanentă a solicitărilor.

Statele membre fac publice procedurile administrative naționale sau regionale de selecție a proiectelor de cooperare transnațională și o listă a costurilor eligibile, cel târziu în termen de doi ani de la data aprobării programelor lor de dezvoltare rurală.

Proiectele de cooperare se aprobă de către autoritatea competentă cel târziu în termen de patru luni de la data depunerii solicitării de proiect.

(4)   Statele membre comunică Comisiei proiectele de cooperare transnațională aprobate.

CAPITOLUL II

Dispoziții comune mai multor măsuri

Articolul 45

Investiții

(1)   Pentru a fi eligibile pentru sprijinul FEADR, operațiunile de investiții sunt precedate de o evaluare a impactului preconizat asupra mediului, în conformitate cu dreptul specific respectivului tip de investiții, acolo unde investițiile pot avea efecte negative asupra mediului.

(2)   Cheltuielile eligibile pentru sprijinul FEADR sunt limitate la:

(a)

construcția, achiziția, inclusiv prin leasing, sau renovarea de bunuri imobile;

(b)

achiziționarea sau cumpărarea prin leasing de mașini și echipamente noi, în limita valorii pe piață a activului;

(c)

costurile generale ocazionate de cheltuielile menționate la literele (a) și (b), precum onorariile pentru arhitecți, ingineri și consultanți, onorariile pentru consiliere privind durabilitatea economică și de mediu, inclusiv studii de fezabilitate. Studiile de fezabilitate rămân cheltuieli eligibile chiar și în cazul în care, pe baza rezultatelor acestora, nu se efectuează cheltuieli în temeiul literelor (a) și (b);

(d)

următoarele investiții intangibile: achiziționarea sau dezvoltarea de software și achiziționarea de brevete, licențe, drepturi de autor, mărci;

(e)

costurile elaborării planurilor de gestionare a pădurilor și echivalentul acestora.

(3)   În cazul investițiilor agricole, achiziția de drepturi de producție agricolă, de drepturi la plată, de animale și de plante anuale, precum și plantarea acestora din urmă nu sunt eligibile pentru sprijinul acordat pentru investiții. Cu toate acestea, în caz de refacere a potențialului de producție agricolă distrus de dezastre naturale sau de evenimente catastrofale în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b), cheltuielile aferente achiziționării de animale pot fi cheltuieli eligibile.

(4)   Beneficiarii sprijinului pentru investiții pot solicita plata unui avans de până la 50 % din ajutorul public acordat pentru aceste investiții de către agențiile de plăți competente, dacă opțiunea respectivă este inclusă în programul de dezvoltare rurală.

(5)   Fondul de rulment care este auxiliar și care este legat de o nouă investiție în sectorul agricol sau forestier, care beneficiază de sprijin FEADR printr-un instrument financiar în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, poate fi o cheltuială eligibilă. Astfel de cheltuieli eligibile nu pot depăși 30 % din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente investiției. Solicitarea în cauză trebuie justificată în mod corespunzător.

(6)   Pentru a se ține seama de caracteristicile specifice fiecărui tip de investiție, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, care stabilesc condițiile în care alte costuri aferente contractelor de leasing, echipamentelor second-hand pot fi considerate cheltuieli eligibile și precizând tipurile de infrastructură pentru energia din surse regenerabile care sunt eligibile pentru sprijin.

Articolul 46

Investiții în irigații

(1)   Fără a aduce atingere articolului 45 din prezentul regulament, în cazul irigațiilor pe suprafețe irigate noi și existente, numai investițiile care respectă condițiile din prezentul articol sunt considerate cheltuieli eligibile.

(2)   Un plan de management al bazinului hidrografic, în condițiile prevăzute de Directiva-cadru privind apa, a fost notificat Comisiei pentru întreaga zonă în care urmează să se investească, precum și în oricare altă zonă al cărei mediu poate fi afectat de investiție. Măsurile care intră în vigoare în cadrul planului de management al bazinului hidrografic în conformitate cu articolul 11 din Directiva-cadru privind apa și care prezintă relevanță pentru sectorul agricol au fost specificate în programul de măsuri relevant.

(3)   Contorizarea apei, care permite măsurarea utilizării apei la nivelul investiției sprijinite, este realizată sau urmează să fie instalată ca parte din investiție.

(4)   O investiție reprezintă o îmbunătățire a unei instalații de irigații existente sau a unui element al infrastructurii de irigații este eligibilă numai dacă, în urma evaluării ex ante, asigură posibile economii de apă având valoarea minimă cuprinsă între 5 % și 25 %, în conformitate cu parametrii tehnici ai instalației sau ai infrastructurii existente.

Dacă investiția afectează corpuri de apă subterană sau de suprafață care au fost identificate ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinului hidrografic din motive legate de cantitatea de apă:

(a)

investiția asigură o reducere efectivă a utilizării apei, la nivelul investiției, care se ridică la cel puțin 50 % din potențialul economiei de apă posibil a fi realizat cu ajutorul investiției; și

(b)

în cazul unei investiții într-o exploatație agricolă unică, investiția are totodată ca rezultat reducerea nivelului total de apă utilizat în exploatație, care se ridică la cel puțin 50 % din potențialul economiei de apă posibil a fi realizat la nivelul investiției. Nivelul total al utilizării apei include apa comercializată de exploatație.

Niciuna dintre condițiile menționate la alineatul (4) nu se aplică unei investiții într-o instalație existentă care afectează numai eficiența energetică sau unei investiții în vederea creării unui rezervor sau unei investiții în vederea utilizării apei reciclate care nu afectează corpuri de apă subterană sau de suprafață.

(5)   O investiție având ca rezultat o mărire netă a suprafeței irigate care afectează un corp anume de apă subterană sau de suprafață este eligibilă numai dacă:

(a)

starea corpului de apă nu a fost identificată ca nesatisfăcătoare în planul corespunzător de management al bazinului hidrografic din motive legate de cantitatea de apă; și

(b)

o analiză de mediu arată că nu va exista niciun efect negativ semnificativ asupra mediului; o astfel de analiză a efectului asupra mediului fie se realizează de către autoritatea competentă, fie se aprobă de aceasta și se poate referi și la grupuri de exploatații.

Suprafețele stabilite și justificate în cadrul programului care nu sunt irigate, dar pe care a funcționat în trecutul recent o instalație de irigație, pot fi considerate ca suprafețe irigate în sensul determinării măririi nete a suprafeței irigate.

(6)   Prin derogare de la alineatul (5) litera (a), investițiile având ca rezultat o mărire netă a suprafeței irigate pot fi eligibile dacă:

(a)

investiția este combinată cu o investiție într-o instalație de irigație existentă sau într-un element al infrastructurii de irigații care, în baza evaluării ex ante, asigură posibile economii de apă având valoarea minimă cuprinsă între 5 % și 25 %, în conformitate cu parametrii tehnici ai instalației sau ai infrastructurii existente și

(b)

investiția asigură o reducere efectivă a utilizării apei, la nivelul global al investiției, care se ridică la cel puțin 50 % din potențialul economiei de apă posibil a fi realizat cu ajutorul investiției în instalația de irigație sau în elementul infrastructurii existente.

În plus, prin derogare, condiția de la alineatul (5) litera (a) nu se aplică investițiilor în înființarea unei noi instalații de irigație alimentată cu apă de la un rezervor existent, aprobat de autoritățile competente înainte de 31 octombrie 2013, dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

rezervorul în cauză este identificat în cadrul planului de management al bazinului hidrografic și este supus cerințelor de control prevăzute la articolul 11 alineatul (3) litera (e) din Directiva-cadru privind apa;

la 31 octombrie 2013, era în vigoare fie o limită maximă a captărilor totale din rezervor, fie un nivel minim necesar al fluxului corpurilor de apă afectate de rezervor;

respectiva limită maximă sau respectivul nivel minim necesar al fluxului respectă condițiile prevăzute la articolul 4 din Directiva-cadru privind apa; și

investiția în cauză nu rezultă în captări peste limita maximă în vigoare la 31 octombrie 2013 sau rezultă într-o reducere a nivelului fluxului corpurilor de apă afectate sub nivelul minim necesar în vigoare la 31 octombrie 2013.

Articolul 47

Norme privind plățile în funcție de suprafață

(1)   Numărul hectarelor cărora li se aplică un angajament în temeiul articolelor 28, 29 și 34 poate varia de la an la an, în cazul în care:

(a)

programul de dezvoltare rurală prevede această posibilitate;

(b)

angajamentul în cauză nu se aplică parcelelor fixe; și

(c)

nu este periclitată atingerea obiectivului angajamentului.

(2)   În cazul în care întregul teren care face obiectul angajamentului sau o parte a acestuia sau întreaga exploatație este transferat(ă) altei persoane în cursul perioadei angajamentului respectiv, angajamentul sau partea din acesta aferentă terenului transferat poate fi preluat(ă) de cealaltă persoană pentru perioada rămasă, sau poate înceta, rambursarea nu este solicitată în ceea ce privește perioada în care angajamentul a produs efecte.

(3)   În cazul în care beneficiarul nu mai poate să-și onoreze angajamentele luate deoarece exploatația sau o parte din exploatație face obiectul unei reparcelări, al unor măsuri publice de comasare a terenurilor sau al unor măsuri de comasare a terenurilor aprobate de autoritățile publice competente, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite adaptarea angajamentelor la noua situație a exploatației. În cazul în care adaptarea se dovedește imposibil de realizat, angajamentul încetează și rambursarea nu este solicitată pentru perioada în care angajamentul a produs efecte.

(4)   Rambursarea ajutorului primit nu se solicită în cazuri de forță majoră și în circumstanțe excepționale, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Alineatul (2), în ceea ce privește cazurile de transfer al întregii exploatații, și alineatul (4) se aplică, de asemenea, angajamentelor luate în temeiul articolului 33.

(6)   În vederea asigurării implementării eficiente a măsurilor legate de suprafață și a protejării intereselor financiare ale Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, cu privire la condițiile aplicabile conversiei sau ajustării angajamentelor din cadrul măsurilor menționate la articolele 28, 29, 33 și 34 și care specifică alte situații în care nu se solicită rambursarea ajutorului.

Articolul 48

Clauza de revizuire

Pentru operațiunile întreprinse în temeiul articolelor 28, 29, 33 și 34 se prevede o clauză de revizuire pentru a permite ajustarea acestora în caz de modificare a standardelor obligatorii relevante, a cerințelor sau a obligațiilor relevante, prevăzute la articolele respective, pe care angajamentele trebuie să le depășească. Clauza de revizuire cuprinde și ajustările necesare pentru a se evita dubla finanțare a practicilor menționate la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în cazul modificărilor practicilor respective.

Operațiunile întreprinse în temeiul articolelor 28, 29, 33 și 34 care depășesc actuala perioadă de programare conțin o clauză de revizuire pentru a permite ajustarea acestora la cadrul juridic al următoarei perioade de programare.

În cazul în care adaptarea nu este acceptată de beneficiar, angajamentul încetează și rambursarea nu este solicitată pentru perioada în care angajamentul a produs efecte.

Articolul 49

Selecția operațiunilor

(1)   Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013autoritatea de management al programului de dezvoltare rurală stabilește criteriile de selecție pentru operațiuni, în urma consultării comitetului de monitorizare. Criteriile de selecție urmăresc să asigure tratamentul egal al solicitanților, o mai bună utilizare a resurselor financiare și direcționarea măsurilor în conformitate cu prioritățile Uniunii în materie de dezvoltare rurală. La stabilirea și aplicarea criteriilor de selecție se ține seama de principiul proporționalității în ceea ce privește dimensiunea operațiunii.

(2)   Autoritatea statului membru responsabilă cu selecția operațiunilor se asigură că operațiunile, cu excepția operațiunilor care fac obiectul articolelor 28-31, 33-34 și 36-39, sunt selectate în conformitate cu criteriile de selecție menționate la alineatul (1) și potrivit unei proceduri transparente și bine documentate.

(3)   Dacă este cazul, beneficiarii pot fi selectați pe baza unor cereri de proiecte, cu aplicarea criteriilor de eficiență economică și ecologică.

Articolul 50

Definiția zonei rurale

În sensul prezentului regulament, autoritatea de management definește „zona rurală” la nivel de program. Statele membre pot stabili o astfel de definiție pentru o măsură sau pentru un tip de operațiune, dacă acest lucru este justificat corespunzător.

CAPITOLUL III

Asistența tehnică și colaborarea în rețea

Articolul 51

Finanțarea asistenței tehnice

(1)   În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, FEADR poate utiliza până la 0,25 % din alocarea sa anuală pentru finanțarea sarcinilor menționate la articolul 58 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv a costurilor aferente creării și funcționării rețelei europene pentru dezvoltare rurală menționate la articolul 52 și ale rețelei PEI menționate la articolul 53, la inițiativa Comisiei și/sau în numele acesteia.

De asemenea, FEADR poate finanța acțiunile prevăzute la articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (25), în legătură cu indicațiile și simbolurile sistemelor de calitate ale Uniunii.

Acțiunile respective se desfășoară în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (26) și cu orice alte dispoziții ale regulamentului respectiv și ale actelor de punere în aplicare ale acestuia, care sunt aplicabile acestei forme de execuție a bugetului.

(2)   La inițiativa statelor membre, un procent de până la 4 % din cuantumul total alocat fiecărui program de dezvoltare rurală poate fi destinat finanțării sarcinilor menționate la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și a costurilor aferente lucrărilor pregătitoare pentru delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32.

Costurile aferente organismului de certificare menționat la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu sunt eligibile în temeiul prezentului alineat.

În limita de 4 %, se rezervă o sumă pentru crearea și operarea rețelei rurale naționale menționate la articolul 54.

(3)   În cazul programelor de dezvoltare rurală care vizează atât regiunile mai puțin dezvoltate, cât și alte regiuni, rata contribuției FEADR pentru asistența tehnică menționată la articolul 59 alineatul (3) poate fi stabilită ținându-se seama de tipul predominant de regiuni, în funcție de numărul acestora, în cadrul programului.

Articolul 52

Rețeaua europeană pentru dezvoltare rurală

(1)   În conformitate cu articolul 51 alineatul (1), se creează o rețea europeană pentru dezvoltare rurală în scopul interconectării rețelelor, organizațiilor și administrațiilor naționale care își desfășoară activitatea în domeniul dezvoltării rurale la nivelul Uniunii.

(2)   Interconectarea prin intermediul rețelei europene pentru dezvoltare rurală are ca scop:

(a)

sporirea gradului de implicare a tuturor părților interesate și în special părțile interesate din sectorul agricol, forestier și din alte domenii din sfera dezvoltării rurale, în implementarea dezvoltării rurale;

(b)

ameliorarea calității programelor de dezvoltare rurală;

(c)

contribuția la informarea publicului larg cu privire la beneficiile politicii de dezvoltare rurală;

(d)

sprijinirea evaluării programelor de dezvoltare rurală.

(3)   Sarcinile rețelei sunt următoarele:

(a)

colectarea, analizarea și diseminarea informațiilor cu privire la acțiunile din domeniul dezvoltării rurale;

(b)

acordarea de sprijin în privința proceselor de evaluare și a colectării și gestionării datelor;

(c)

colectarea, consolidarea și difuzarea la nivelul Uniunii a bunelor practici de dezvoltare rurală, inclusiv în privința metodologiilor și a instrumentelor de evaluare;

(d)

înființarea și funcționarea unor grupuri tematice și/sau a unor ateliere de lucru, în vederea facilitării schimbului de expertiză și a sprijinirii implementării, monitorizării și dezvoltării ulterioare a politicii de dezvoltare rurală;

(e)

furnizarea de informații privind evoluția situației zonelor rurale din Uniune și din țările terțe;

(f)

organizarea de reuniuni și seminarii la nivelul Uniunii pentru participanții activi la dezvoltarea rurală;

(g)

sprijinirea rețelelor naționale și a inițiativelor de cooperare transnațională, precum și schimbul privind acțiunile și experiența în domeniul dezvoltării rurale cu rețele din țările terțe;

(h)

în mod specific pentru grupurile de acțiune locală:

(i)

crearea de sinergii cu activitățile desfășurate la nivel național sau regional, sau la ambele niveluri de către rețelele respective în ceea ce privește acțiunile de consolidare a capacităților și schimbul de experiență; și

(ii)

cooperarea cu organismele de interconectare și cu cele care oferă asistență tehnică pentru dezvoltarea rurală, create de FEDER, FSE și FEPAM, în ceea ce privește activitățile de dezvoltare locală ale acestora și cooperarea transnațională.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește structura organizațională și modul de operare a rețelei europene pentru dezvoltare rurală. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

Articolul 53

Rețeaua Parteneriatului european pentru inovare

(1)   Se creează o rețea PEI pentru a sprijini PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii menționate la articolul 55, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1). Această rețea permite interconectarea grupurilor operaționale, a serviciilor de consiliere și a cercetătorilor.

(2)   Rețeaua PEI vizează:

(a)

facilitarea schimbului de expertiză și de bune practici;

(b)

stabilirea unui dialog între fermieri și comunitatea cercetătorilor și facilitarea incluziunii tuturor părților interesate în procesul de schimb de cunoștințe.

(3)   Sarcinile rețelei PEI sunt următoarele:

(a)

furnizarea unui serviciu de asistență tehnică și furnizarea de informații actorilor principali referitoare la PEI;

(b)

încurajarea înființării de grupuri operaționale și furnizarea de informații în legătură cu oportunitățile oferite de politicile Uniunii;

(c)

facilitarea creării de inițiative de cluster și de proiecte-pilot sau demonstrative care ar putea avea legătură, printre altele, cu următoarele aspecte:

(i)

creșterea productivității agricole, a viabilității economice, a durabilității, a producției și a eficienței utilizării resurselor;

(ii)

inovarea în sprijinul bioeconomiei;

(iii)

biodiversitatea, serviciile ecosistemice, funcționalitatea solului și gestionarea durabilă a apei;

(iv)

produsele și serviciile inovatoare pentru lanțul de aprovizionare integrat;

(v)

lansarea de noi oportunități pe piață și în privința produselor pentru producătorii primari;

(vi)

calitatea produselor alimentare, siguranța alimentară și alimentația sănătoasă;

(vii)

reducerea pierderilor după recoltare și a risipei de alimente.

(d)

Colectarea și diseminarea informațiilor în domeniul PEI, inclusiv rezultatele cercetărilor și noile tehnologii relevante pentru inovare și schimbul de cunoștințe și schimburile în domeniul inovării cu țările terțe.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește structura organizațională și modul de operare a rețelei PEI. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

Articolul 54

Rețeaua rurală națională

(1)   Fiecare stat membru creează o rețea rurală națională, care grupează organizațiile și administrațiile implicate în dezvoltarea rurală. Parteneriatul menționat la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013face, de asemenea, parte din rețeaua rurală națională.

Statele membre care aplică programe regionale pot prezenta spre aprobare un program specific pentru crearea și operarea rețelei lor rurale naționale.

(2)   Interconectarea prin intermediul rețelei rurale naționale are ca scop:

(a)

sporirea gradului de implicare a părților interesate în implementarea dezvoltării rurale;

(b)

ameliorarea calității punerii în aplicare a programelor de dezvoltare rurală;

(c)

informarea publicului larg și a potențialilor beneficiari cu privire la politica de dezvoltare rurală și oportunitățile de finanțare;

(d)

încurajarea inovării în agricultură, producția alimentară, silvicultură și zonele rurale.

(3)   Sprijinul acordat din FEADR în temeiul articolului 51 alineatul (3) se utilizează:

(a)

pentru structurile necesare operării rețelei;

(b)

pentru pregătirea și implementarea unui plan de acțiune care să includă cel puțin următoarele elemente:

(i)

activitățile referitoare la colectarea de exemple de proiecte care să acopere toate prioritățile programelor de dezvoltare rurală;

(ii)

activitățile referitoare la facilitarea schimburilor tematice și analitice între părțile interesate din domeniul dezvoltării rurale, a partajării și a diseminării rezultatelor;

(iii)

activitățile referitoare la furnizarea de formare și de interconectare destinate grupurilor de acțiune locală și în special asistență tehnică pentru cooperarea interteritorială și transnațională, facilitarea cooperării între grupurile de acțiune locală și căutarea de parteneri pentru măsura menționată la articolul 35;

(iv)

activitățile referitoare la furnizarea de interconectare destinate consultanților și serviciilor de sprijinire a inovării;

(v)

activitățile referitoare la punerea în comun și diseminarea rezultatelor monitorizării și ale evaluării;

(vi)

un plan de comunicare, inclusiv publicitate și informații privind programul de dezvoltare rurală în acord cu autoritățile de management, precum și activități de informare și comunicare destinate publicului larg;

(vii)

activitățile referitoare la participarea și contribuția la activitățile rețelei europene pentru dezvoltare rurală.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind înființarea și modul de operare a rețelelor rurale naționale și conținutul programelor specifice menționate la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

TITLUL IV

PEI PRIVIND PRODUCTIVITATEA ȘI DURABILITATEA AGRICULTURII

Articolul 55

Obiective

(1)   PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii:

(a)

promovează un sector agricol și silvic eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor, viabil din punct de vedere economic, productiv, competitiv, cu emisii reduse, benefic pentru climă și rezilient, care să acționeze în direcția unor sisteme de producție agroecologică și să funcționeze în armonie cu resursele naturale esențiale de care depinde activitatea agricolă și silvică;

(b)

contribuie la asigurarea unei aprovizionări stabile și durabile cu alimente, furaje și biomateriale, atât existente, cât și de noi tipuri;

(c)

ameliorează procesele de protecție a mediului, de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora;

(d)

mediază apropierea între cunoștințele și tehnologia aferente cercetării de vârf, pe de o parte, și fermieri, gestionari de păduri, comunități rurale, întreprinderi, ONG-uri și serviciile de consiliere, pe de altă parte.

(2)   PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii își atinge obiectivele prin:

(a)

crearea de valoare adăugată, prin asigurarea unei legături mai bune între cercetare și practica agricolă și prin încurajarea utilizării la scară mai largă a măsurilor disponibile în materie de inovare;

(b)

promovarea punerii în practică mai rapide și la scară mai largă a soluțiilor inovatoare; și

(c)

informarea comunității științifice cu privire la nevoile în materie de cercetare ale practicii agricole.

(3)   FEADR contribuie la atingerea obiectivelor PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii prin sprijinul acordat, în conformitate cu articolul 35, grupurilor operaționale PEI prevăzute la articolul 56 și rețelei PEI prevăzute la articolul 53.

Articolul 56

Grupurile operaționale

(1)   Grupurile operaționale PEI fac parte din PEI privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. Acestea sunt înființate de părți interesate precum fermieri, cercetători, consultanți și întreprinderi implicate în sectorul agroalimentar, relevante pentru îndeplinirea obiectivelor PEI.

(2)   Grupurile operaționale PEI stabilesc proceduri interne care să asigure că modul lor de operare și procesul lor decizional sunt transparente și că sunt evitate situațiile de conflicte de interese.

(3)   Statele membre decid în cadrul programelor lor în ce măsură vor sprijini grupurile operaționale.

Articolul 57

Sarcinile grupurilor operaționale

(1)   Grupurile operaționale PEI elaborează un plan care conține următoarele elemente:

(a)

o descriere a proiectului inovator care urmează să fie dezvoltat, testat, adaptat sau implementat;

(b)

o descriere a rezultatelor preconizate și a contribuției la obiectivul PEI de creștere a productivității și de gestionare durabilă a resurselor.

(2)   Atunci când implementează proiectele lor inovatoare, grupurile operaționale:

(a)

iau decizii privind elaborarea și implementarea acțiunilor inovatoare; și

(b)

implementează acțiuni inovatoare prin intermediul unor măsuri finanțate prin programele de dezvoltare rurală.

(3)   Grupurile operaționale diseminează rezultatele proiectelor lor, în special prin intermediul rețelei PEI.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 58

Resurse și repartizarea acestora

(1)   Fără a aduce atingere alineatelor (5), (6) și (7) din prezentul articol, suma totală a sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune în temeiul prezentului regulament pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2020 este de 84 936 milioane EUR, raportat la prețurile din 2011, în conformitate cu cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020.

(2)   Dintre resursele menționate la alineatul (1), 0,25 % sunt destinate asistenței tehnice pentru Comisie în conformitate cu articolul 51 alineatul (1).

(3)   În scopul programării și al includerii ulterioare în bugetul general al Uniunii, suma menționată la alineatul (1) se indexează cu 2 % pe an.

(4)   Defalcarea anuală pe stat membru a sumei prevăzute la alineatul (1), după deducerea cuantumului prevăzut la alineatul (2), este prezentată în anexa I.

(5)   Fondurile transferate de un stat membru în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013se scad din sumele alocate statului membru respectiv în conformitate cu alineatul (4).

(6)   Fondurile transferate în FEADR în aplicarea articolului 7 alineatul (2) și a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013și fondurile transferate în FEADR în aplicarea articolelor 10b și 136 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (27), aferente anului calendaristic 2013, se includ de asemenea în defalcarea anuală menționată la alineatul (4).

(7)   Pentru a ține seama de evoluțiile referitoare la defalcarea anuală menționată la alineatul (4), inclusiv de transferurile menționate la alineatele (5) și (6), pentru a efectua ajustări tehnice fără a modifica alocările totale sau pentru a ține seama de orice altă modificare prevăzută de un act legislativ după adoptarea prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83, pentru revizuirea plafoanelor prevăzute în anexa I.

(8)   În scopul alocării rezervei de performanță menționate la articolul 22 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, veniturile alocate disponibile colectate în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.pentru FEADR se adaugă la cuantumurile menționate la articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Veniturile alocate disponibile respective se alocă statelor membre proporțional cu procentul care le revine din cuantumul total al sprijinului acordat din FEADR.

Articolul 59

Contribuția fondului

(1)   Decizia de aprobare a unui program de dezvoltare rurală stabilește valoarea maximă a contribuției FEADR la programul respectiv. Decizia identifică, în mod clar, după caz, creditele alocate regiunilor mai puțin dezvoltate.

(2)   Contribuția FEADR se calculează pe baza cuantumului cheltuielilor publice eligibile.

(3)   Programele de dezvoltare rurală stabilesc o rată unică a contribuției FEADR, aplicabilă tuturor măsurilor. Dacă este cazul, se stabilește o rată separată a contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate, pentru regiunile ultraperiferice și pentru insulele mici din Marea Egee în înțelesul Regulamentului (CEE) nr. 2019/93, precum și pentru regiunile de tranziție. Rata maximă a contribuției FEADR este de:

(a)

85 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate, în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee în înțelesul Regulamentului (CEE) nr. 2019/93;

(b)

75 % din cheltuielile publice eligibile pentru toate regiunile al căror PIB pe cap de locuitor în perioada 2007-2013 a reprezentat sub 75 % din media UE-25 pentru perioada de referință, dar al căror PIB pe cap de locuitor depășește 75 % din PIB-ul mediu al UE-27;

(c)

63 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile de tranziție, altele decât cele prevăzute la litera (b) din prezentul alineat;

(d)

53 % din cheltuielile publice eligibile în celelalte regiuni.

Rata minimă a contribuției FEADR este de 20 %.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), contribuția maximă a FEADR este de:

(a)

80 % pentru măsurile prevăzute la articolele 14, 27 și 35, pentru dezvoltarea locală din cadrul axei LEADER menționată la articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, și pentru operațiunile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i). Rata respectivă poate fi majorată până la maximum 90 % pentru programele din regiunile mai puțin dezvoltate, din regiunile ultraperiferice, din insulele mici din Marea Egee în înțelesul Regulamentului (CEE) nr. 2019/93 și din regiunile de tranziție menționate la alineatul (3) literele (b) și (c);

(b)

75 % pentru operațiuni care contribuie la obiective de mediu, de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea în conformitate cu articolul 17, articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b), articolele 28, 2930,31 și 34.

(c)

100 % pentru instrumentele financiare de la nivelul Uniunii menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 1303/2013;

(d)

rata de contribuție aplicabilă măsurii vizate, majorată cu 10 puncte procentuale suplimentare pentru contribuțiile la instrumente financiare menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1303/2013.

(e)

100 % pentru operațiuni finanțate din fondurile transferate în FEADR prin aplicarea articolului 7 alineatul (2) și a articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(f)

100 % pentru o sumă de 500 de milioane EUR (raportată la prețurile din 2011) alocată Portugaliei și pentru o sumă de 7 milioane EUR (raportată la prețurile din 2011) alocată Ciprului, cu condiția ca statele membre respective să primească asistență financiară în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE la 1 ianuarie 2014 sau la o dată ulterioară, până în 2016, când aplicarea prezentei dispoziții va fi reevaluată.

(g)

Pentru statele membre care, la 1 ianuarie 2014 sau la o dată ulterioară, primesc asistență financiară în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE, rata contribuției FEADR care rezultă din aplicarea articolului 24 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 poate fi majorată suplimentar cu maximum 10 puncte procentuale suplimentare până la maximum de 95 %, pentru cheltuielile care urmează să fie efectuate de aceste state membre în primii doi ani de implementare a programului de dezvoltare rurală. Rata contribuției FEADR care s-ar aplica fără această derogare este totuși respectată pentru cheltuielile publice totale efectuate în timpul perioadei de programare.

(5)   Cel puțin 5 %, iar în cazul Croației 2,5 %, din totalul contribuției FEADR la programul de dezvoltare rurală este rezervat pentru LEADER.

(6)   Cel puțin 30 % din contribuția totală a FEADR la programul de dezvoltare rurală este rezervată pentru măsuri în temeiul următoarelor articole: articolul 17 pentru investiții legate de mediu și climă, articolele 21, 28, 29 și 30, cu excepția plăților legate de Directiva-cadru privind apa, și articolele 31, 32 și 34.

Primul paragraf nu se aplică regiunilor ultraperiferice și teritoriilor de peste mări ale statelor membre.

(7)   În cazul în care un stat membru prezintă atât un program național cât și un set de programe regionale, alineatele (5) și (6) nu se aplică în cazul programului național. Contribuția FEADR la programul național se ia în considerare în scopul calculării procentajului menționat la alineatele (5) și (6) pentru fiecare program regional, proporțional cu ponderea respectivului program regional în alocarea națională

(8)   O cheltuială cofinanțată din FEADR nu poate fi cofinanțată printr-o contribuție din fondurile structurale, din Fondul de coeziune sau din oricare alt instrument financiar al Uniunii.

(9)   Cheltuielile publice pentru ajutoare acordate întreprinderilor respectă plafoanele stabilite pentru ajutorul de stat, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel.

Articolul 60

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Prin derogare de la articolul 65 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în cazul în care se iau măsuri de urgență ca urmare a unor dezastre naturale, în programele de dezvoltare rurală se poate prevedea posibilitatea ca, începând cu data producerii dezastrului natural, cheltuielile legate de modificarea programelor să devină eligibile.

(2)   Cheltuielile sunt eligibile pentru contribuția FEADR numai în cazul în care sunt efectuate pentru operațiuni decise de autoritatea de management al programului în cauză sau sub responsabilitatea acesteia, în conformitate cu criteriile de selecție menționate la articolul 49.

Cu excepția costurilor generale definite la articolul 45 alineatul (2) litera (c), în ceea ce privește operațiunile de investiții din cadrul măsurilor care intră sub incidența articolului 42 din TFUE, sunt considerate eligibile numai cheltuielile efectuate după depunerea unei cereri adresate autorității competente.

Statele membre pot prevedea în programele lor că sunt eligibile numai cheltuielile efectuate după aprobarea de către autoritatea competentă a cererii de acordare a sprijinului.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică articolului 51 alineatele (1) și (2).

(4)   Plățile efectuate de către beneficiari se atestă prin facturi și dovezi de plată. Dacă acest lucru nu este posibil, plățile sunt însoțite de documente cu valoare probantă echivalentă, cu excepția formelor de sprijin prevăzute la articolul 67 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 61

Cheltuieli eligibile

(1)   În cazul în care costurile de funcționare sunt acoperite de sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament, sunt eligibile următoarele tipuri de costuri:

(a)

costuri de exploatare;

(b)

costuri de personal;

(c)

costuri de formare;

(d)

costuri aferente relațiilor publice;

(e)

costuri financiare;

(f)

costuri de creare de rețele.

(2)   Studiile constituie cheltuieli eligibile numai dacă sunt legate de o anumită operațiune din cadrul programului sau de obiectivele generale și specifice ale programului.

(3)   Contribuțiile în natură sub forma furnizării de lucrări, bunuri, servicii, terenuri și proprietăți imobiliare, pentru care nu a fost efectuată nicio plată în bani justificată prin facturi sau documente cu valoare probantă echivalentă, pot fi eligibile pentru sprijin dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 69 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 62

Posibilitatea de a verifica și de a controla măsurile

(1)   Statele membre se asigură că toate măsurile de dezvoltare rurală pe care intenționează să le implementeze pot fi verificate și controlate. În acest scop, autoritatea de management și agenția de plăți din cadrul fiecărui program de dezvoltare rurală realizează o evaluare ex ante a posibilității de a verifica și de a controla măsurile care urmează să fie incluse în programul de dezvoltare rurală. De asemenea, autoritatea de management și agenția de plăți întreprind o evaluare a posibilității de a verifica și de a controla măsurile în cursul implementării programului de dezvoltare rurală. Evaluarea ex ante și evaluarea în cursul perioadei de implementare trebuie să țină seama de rezultatele controalelor efectuate în perioada de programare anterioară și în cea actuală. Dacă, în urma evaluării, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele referitoare la posibilitatea de verificare și de controlare, măsurile în cauză se ajustează în consecință.

(2)   Dacă ajutorul se acordă pe baza unor costuri standard sau a unor costuri suplimentare și a pierderilor de venit, statele membre se asigură că toate calculele relevante sunt adecvate și exacte și că sunt realizate în prealabil printr-o metodă de calcul corectă, echitabilă și care poate fi verificată. În acest scop, un organism independent din punct de vedere funcțional de autoritățile responsabile pentru implementarea programului și care dispune de expertiza corespunzătoare efectuează calculele sau confirmă caracterul adecvat și precizia calculelor. În programul de dezvoltare rurală se include o declarație care confirmă caracterul adecvat și precizia calculelor.

Articolul 63

Avansurile

(1)   Plata avansurilor este condiționată de constituirea unei garanții bancare sau a unei garanții echivalente corespunzătoare procentului de 100 % din valoarea avansului. În ceea ce privește beneficiarii publici, avansurile se plătesc municipalităților, autorităților regionale și asociațiilor acestora, precum și organismelor de drept public.

O facilitate oferită ca garanție de o autoritate publică este considerată ca fiind echivalentă cu garanția menționată la primul paragraf, cu condiția ca autoritatea respectivă să se angajeze să plătească suma acoperită de garanția respectivă, în cazul în care se constată că nu avea dreptul la avansul plătit.

(2)   Garanția poate fi eliberată atunci când agenția de plăți competentă constată că valoarea cheltuielilor reale care corespund contribuției publice legate de operațiunea în cauză depășește valoarea avansului.

TITLUL VI

GESTIONARE, CONTROL ȘI PUBLICITATE

Articolul 64

Responsabilitățile Comisiei

Pentru a asigura, în cadrul gestionării partajate, o bună gestiune financiară în conformitate cu articolul 317 din TFUE, Comisia pune în practică măsurile și controalele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 65

Responsabilitățile statelor membre

(1)   Statele membre adoptă toate dispozițiile legale, de reglementare și administrative în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru a asigura o protecție eficace a intereselor financiare ale Uniunii.

(2)   Statele membre desemnează, pentru fiecare program de dezvoltare rurală, următoarele autorități:

(a)

autoritatea de management, care poate fi fie un organism public sau privat care își desfășoară activitatea la nivel național sau regional, fie statul membru însuși atunci când exercită această funcție și care este însărcinată cu gestionarea programului în cauză;

(b)

agenția de plăți acreditată în înțelesul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

(c)

organismul de certificare în înțelesul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)   Statele membre se asigură că, pentru fiecare program de dezvoltare rurală, a fost creat sistemul relevant de management și control, în așa fel încât să asigure atribuirea și separarea clară a funcțiilor între autoritatea de management și ale celelalte organisme. Statele membre au responsabilitatea de a asigura funcționarea eficace a sistemelor pe toată durata programului.

(4)   Statele membre definesc în mod clar sarcinile autorității de management, ale agenției de plăți și ale grupurilor de acțiune locală din cadrul axei LEADER, în ceea ce privește aplicarea criteriilor de eligibilitate și de selecție și a procedurii de selecție a proiectelor.

Articolul 66

Autoritatea de management

(1)   Autoritatea de management este responsabilă cu gestionarea și implementarea eficientă, eficace și corectă a programului și are, în special, următoarele responsabilități:

(a)

să se asigure că există un sistem electronic adecvat și sigur pentru înregistrarea, păstrarea, gestionarea și raportarea informațiilor statistice cu privire la program și la implementarea acestuia, care sunt necesare în scopul monitorizării și evaluării și, în special, ale informațiilor necesare pentru monitorizarea progreselor înregistrate în privința atingerii obiectivelor și priorităților definite;

(b)

să furnizeze Comisiei, până la 31 ianuarie și până la 31 octombrie ale fiecărui an al programului, date relevante bazate pe indicatori cu privire la operațiunile selectate pentru finanțare, inclusiv informații privind indicatorii financiari și de realizare;

(c)

să se asigure că beneficiarii și celelalte organisme participante la implementarea operațiunilor:

(i)

sunt informați cu privire la obligațiile care le revin ca urmare a acordării ajutorului și utilizează fie un sistem separat de contabilitate, fie o codificare contabilă adecvată pentru toate tranzacțiile aferente operațiunii;

(ii)

cunosc cerințele privind furnizarea datelor către autoritatea de management și privind înregistrarea realizărilor și a rezultatelor;

(d)

să asigure că evaluarea ex ante menționată la articolul 55 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013este conformă cu sistemul de evaluare și monitorizare, precum și să accepte evaluarea respectivă și să o prezinte Comisiei;

(e)

să se asigure că planul de evaluare menționat la articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 este pus în aplicare, că evaluarea ex post a programului menționată la articolul 57 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 este realizată în termenele prevăzute în regulamentul respectiv, să se asigure că aceste evaluări sunt conforme cu sistemul de monitorizare și evaluare și să le prezinte comitetului de monitorizare și Comisiei;

(f)

să transmită comitetului de monitorizare informațiile și documentele necesare pentru monitorizarea implementării programului, având în vedere obiectivele și prioritățile specifice ale acestuia;

(g)

să întocmească raportul anual privind progresele înregistrate, inclusiv tabelele agregate de monitorizare și, după aprobarea acestuia de către comitetul de monitorizare, să îl prezinte Comisiei;

(h)

să se asigure că, înainte de autorizarea plăților, agenția de plăți primește toate informațiile necesare, în special în ceea ce privește procedurile aplicate și toate controalele efectuate în legătură cu operațiunile selectate pentru finanțare;

(i)

să asigure publicitatea în favoarea programului, inclusiv prin intermediul rețelei rurale naționale, prin informarea potențialilor beneficiari, a organizațiilor profesionale, a partenerilor economici și sociali, a organismelor implicate în promovarea egalității între bărbați și femei, precum și a organizațiilor neguvernamentale în cauză, inclusiv a organizațiilor de protecție a mediului, cu privire la posibilitățile oferite de program și la normele privind accesul la finanțare, precum și prin informarea beneficiarilor cu privire la contribuția Uniunii și informarea publicului larg cu privire la rolul Uniunii în cadrul programului.

(2)   Statele membre sau autoritatea de management pot desemna unul sau mai multe organisme intermediare, inclusiv autorități locale, organisme de dezvoltare regională sau organizații neguvernamentale, care să gestioneze și să implementeze operațiunile de dezvoltare rurală.

Atunci când o parte dintre sarcinile sale este delegată unui alt organism, autoritatea de management păstrează întreaga responsabilitate în ceea ce privește eficiența și corectitudinea gestionării și realizării sarcinilor respective. Autoritatea de management se asigură că sunt instituite dispoziții corespunzătoare care să permită celuilalt organism să obțină toate datele și informațiile necesare pentru executarea acestor sarcini.

(3)   Dacă un subprogram tematic, menționat la articolul 7, este inclus în programul de dezvoltare rurală, autoritatea de management poate desemna unul sau mai multe organisme intermediare, inclusiv autorități locale, grupuri de acțiune locală sau organizații neguvernamentale, care să gestioneze și să implementeze strategia respectivă. În acest caz se aplică alineatul (2).

Autoritatea de management se asigură că operațiunile și realizările acestui subprogram tematic sunt identificate separat, în scopul aplicării sistemului de monitorizare și evaluare prevăzut la articolul 67.

(4)   Sub rezerva rolului agențiilor de plăți și al altor organisme, după cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013., în cazul în care un stat membru desfășoară mai mult de un program, se poate desemna un organism de coordonare care să asigure coerența gestionării fondurilor și să reprezinte legătura dintre Comisie și autoritățile de gestionare naționale.

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește condiții uniforme pentru aplicarea cerințelor de informare și de publicitate menționate la alineatul (1) litera (i).

TITLUL VII

MONITORIZARE ȘI EVALUARE

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Secțiunea 1

Instituirea unui sistem de monitorizare și evaluare și obiectivele acestuia

Articolul 67

Sistemul de monitorizare și evaluare

În conformitate cu prezentul titlu, un sistem comun de monitorizare și evaluare se instituie prin cooperare între Comisie și statele membre și este adoptat de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

Articolul 68

Obiective

Obiectivele sistemului de monitorizare și evaluare sunt următoarele:

(a)

să demonstreze progresele și realizările politicii de dezvoltare rurală și să evalueze impactul, eficacitatea, eficiența și relevanța intervențiilor politicii de dezvoltare rurală;

(b)

să contribuie la o mai bună direcționare a sprijinului pentru dezvoltarea rurală;

(c)

să sprijine un proces comun de învățare legat de monitorizare și de evaluare.

Secțiunea 2

Dispoziții tehnice

Articolul 69

Indicatori comuni

(1)   Pentru a se permite agregarea datelor la nivelul Uniunii, în sistemul de monitorizare și evaluare prevăzut la articolul 67 se specifică o listă de indicatori comuni, aplicabili fiecărui program, cu privire la situația inițială, precum și la execuția financiară, la realizările, la rezultatele și la impactul programului.

(2)   Indicatorii comuni se bazează pe date disponibile și sunt legați de structura și de obiectivele cadrului politicii de dezvoltare rurală și să permită evaluarea progreselor, a eficienței și a eficacității implementării politicii în raport cu obiectivele generale și specifice stabilite la nivelul Uniunii, la nivel național și la nivel de program. Indicatorii de impact comuni se bazează pe datele disponibile.

(3)   Evaluatorul măsoară impactul programului, conform indicatorilor de impact. Pe baza dovezilor din evaluările PAC, inclusiv din evaluările privind programele de dezvoltare rurală, Comisia, asistată de statele membre, evaluează impactul combinat al tuturor instrumentelor PAC.

Articolul 70

Sistemul electronic de informații

(1) Informațiile esențiale cu privire la implementarea programului, la fiecare operațiune selectată pentru finanțare și la operațiunile finalizate, care sunt necesare pentru monitorizare și evaluare, inclusiv informațiile principale privind fiecare beneficiar și proiect, se înregistrează și se stochează în format electronic.

Articolul 71

Furnizarea informațiilor

Beneficiarii sprijinului acordat în cadrul măsurilor de dezvoltare rurală și grupurile de acțiune locală furnizează autorității de management și/sau evaluatorilor desemnați sau altor organisme delegate pentru a îndeplini funcții în numele acesteia, toate informațiile necesare pentru a permite monitorizarea și evaluarea programului, în special în ceea ce privește realizarea obiectivelor și priorităților specificate.

CAPITOLUL II

Monitorizarea

Articolul 72

Procedurile de monitorizare

(1)   Autoritatea de management și comitetul de monitorizare menționat la articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 monitorizează calitatea implementării programului.

(2)   Autoritatea de management și comitetul de monitorizare asigură monitorizarea fiecărui program de dezvoltare rurală prin intermediul unor indicatori țintă, financiari și de realizare.

Articolul 73

Comitetul de monitorizare

Statele membre care au optat pentru programe regionale pot înființa un comitet național de monitorizare, responsabil cu coordonarea implementării programelor în cauză în raport cu cadrul național și cu utilizarea resurselor financiare.

Articolul 74

Responsabilitățile comitetului de monitorizare

Comitetul de monitorizare se asigură de performanța programului de dezvoltare rurală și de eficiența implementării acestuia. În acest scop, pe lângă funcțiile menționate la articolul 49 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, comitetul de monitorizare:

(a)

este consultat și emite un aviz în termen de patru luni de la adoptarea deciziei de aprobare a programului, în ceea ce privește criteriile de selecție a operațiunilor finanțate, care se revizuiesc în funcție de necesitățile de programare;

(b)

examinează activitățile și realizările legate de progresele înregistrate în punerea în aplicare a planului de evaluare al programului;

(c)

examinează în special acțiunile din cadrul programului legate de îndeplinirea condiționalităților ex ante care intră în sfera responsabilităților autorității de management și este informat cu privire la acțiunile legate de îndeplinirea condiționalităților ex ante;

(d)

participă la rețeaua rurală națională pentru a face schimb de informații cu privire la implementarea programului; și

(e)

analizează și aprobă rapoartele anuale de implementare, înainte de a le transmite Comisiei.

Articolul 75

Raportul anual de implementare

(1)   Până la 30 iunie 2016 și până la data de 30 iunie a fiecărui an ulterior până în 2024 inclusiv, statele membre prezintă Comisiei un raport anual de implementare privind implementarea programelor de dezvoltare rurală în anul calendaristic precedent. Raportul prezentat în 2016 se referă la anii calendaristici 2014 și 2015.

(2)   Pe lângă respectarea cerințelor prevăzute la articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, rapoartele anuale de implementare includ informații privind, inter alia, angajamentele financiare și cheltuielile aferente fiecărei măsuri, precum și un rezumat al activităților întreprinse în legătură cu planul de evaluare.

(3)   Pe lângă respectarea cerințelor prevăzute la articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, raportul anual de implementare prezentat în 2017 cuprinde, de asemenea, o descriere a implementării eventualelor subprograme incluse în program.

(4)   Pe lângă respectarea cerințelor prevăzute la articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, raportul anual de implementare prezentat în 2019 cuprinde, de asemenea, o descriere a implementării eventualelor subprograme incluse în program și o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește asigurarea unei abordări integrate cu privire la utilizarea FEADR și a altor instrumente financiare ale Uniunii în scopul sprijinirii dezvoltării teritoriale a zonelor rurale, inclusiv prin intermediul strategiilor de dezvoltare locală.

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind prezentarea rapoartelor anuale de implementare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

CAPITOLUL III

Evaluarea

Articolul 76

Dispoziții generale

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care specifică elementele care urmează să fie incluse în evaluările ex ante și ex post menționate la articolele 55 și 57 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și stabilește cerințele minime privind planul de evaluare menționat la articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

(2)   Statele membre se asigură că evaluările sunt conforme cu abordarea comună în materie de evaluare convenită în conformitate cu articolul 67, organizează generarea și colectarea datelor necesare și le transmit evaluatorilor diferitele informații furnizate de sistemul de monitorizare.

(3)   Rapoartele de evaluare sunt puse la dispoziție pe internet de către statele membre și de către Comisie pe site-ul său web.

Articolul 77

Evaluarea ex ante

Statele membre se asigură că evaluatorul care realizează evaluarea ex ante este implicat, încă dintr-o fază incipientă, în procesul de elaborare a programului de dezvoltare rurală, inclusiv în elaborarea analizei prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b), în configurarea logicii de intervenție a programului și în stabilirea obiectivelor specifice ale programului.

Articolul 78

Evaluarea ex post

În 2024, statele membre întocmesc un raport de evaluare ex post pentru fiecare dintre programele lor de dezvoltare rurală. Raportul respectiv se transmite Comisiei până la 31 decembrie 2024.

Articolul 79

Sintezele evaluărilor

Sintezele la nivelul Uniunii ale rapoartelor de evaluare ex ante și ex post sunt realizate sub responsabilitatea Comisiei.

Sintezele rapoartelor de evaluare sunt finalizate până cel târziu la data de 31 decembrie a anului care urmează transmiterii evaluărilor relevante.

TITLUL VIII

DISPOZIȚII PRIVIND CONCURENȚA

Articolul 80

Norme aplicabile întreprinderilor

Dacă sprijinul prevăzut în prezentul regulament se acordă pentru forme de cooperare între întreprinderi, acesta se poate acorda numai formelor de cooperare care respectă normele de concurență, astfel cum se aplică în temeiul articolelor 206 - 210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013al Parlamentului European și al Consiliului.

Articolul 81

Ajutoare de stat

(1)   Cu excepția cazului în care prezentul titlu conține dispoziții contrare, articolele 107, 108 și 109 din TFUE se aplică sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de statele membre.

(2)   Articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică în cazul plăților efectuate de statele membre în temeiul prezentului regulament și în conformitate cu acesta sau finanțării suplimentare la nivel național menționate la articolul 82, în cadrul domeniului de aplicare al articolului 42 din TFUE.

Articolul 82

Finanțare națională suplimentară

Plățile efectuate de statele membre în legătură cu operațiunile care intră sub incidența articolului 42 din TFUE și care sunt destinate să asigure finanțare suplimentară pentru măsurile de dezvoltare rurală pentru care se acordă sprijin din partea Uniunii în orice moment în timpul perioadei de programare sunt incluse de statele membre în programul de dezvoltare rurală, astfel cum este prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (j), și, atunci când îndeplinesc criteriile prevăzute în prezentul regulament, sunt aprobate de Comisie.

TITLUL IX

COMPETENȚELE COMISIEI, DISPOZIȚII COMUNE ȘI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

CAPITOLUL I

Competențele Comisiei

Articolul 83

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 2 alineatul (3), articolul 14 alineatul (5), articolul 16 alineatul (5), articolul 19 alineatul (8), articolul 22 alineatul (3), articolul 28 alineatele (10) și (11), articolul 29 alineatul (6), articolul 30 alineatul (8), articolul 33 alineatul (4), articolul 34 alineatul (5), articolul 35 alineatul (10), articolul 36 alineatul (5), articolul 45 alineatul (6), articolul 47 alineatul (6) și articolul 89, este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 2 alineatul (3), articolul 14 alineatul (5), articolul 16 alineatul (5), articolul 19 alineatul (8), articolul 22 alineatul (3), articolul 28 alineatele (10) și (11), articolul 29 alineatul (6), articolul 30 alineatul (8), articolul 33 alineatul (4), articolul 34 alineatul (5), articolul 35 alineatul (10), articolul 36 alineatul (5), articolul 45 alineatul (6), articolul 47 alineatul (6) și articolul 89 se conferă Comisiei pe o perioadă de șapte ani, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3), articolul 14 alineatul (5), articolul 16 alineatul (5), articolul 19 alineatul (8), articolul 22 alineatul (3), articolul 28 alineatele (10) și (11), articolul 29 alineatul (6), articolul 30 alineatul (8), articolul 33 alineatul (4), articolul 34 alineatul (5), articolul 35 alineatul (10), articolul 36 alineatul (5), articolul 45 alineatul (6), articolul 47 alineatul (6) și articolul 89 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Aceasta produce efecte din ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (3), articolului 14 alineatul (5), articolului 16 alineatul (5), articolului 19 alineatul (8), articolului 22 alineatul (3), articolului 28 alineatele (10) și (11), articolului 29 alineatul (6), articolului 30 alineatul (8), articolului 33 alineatul (4), articolului 34 alineatul (5), articolului 35 alineatul (10), articolului 36 alineatul (5), articolului 45 alineatul (6), articolului 47 alineatul (6) și articolului 89 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 84

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet denumit „Comitetul pentru dezvoltare rurală”. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL II

Dispoziții comune

Articolul 85

Schimbul de informații și documente

(1)   Comisia instituie, în colaborare cu statele membre, un sistem de informare care permite schimbul securizat de date de interes comun între Comisie și fiecare stat membru. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind funcționarea sistemului respectiv. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 84.

(2)   Comisia se asigură că există un sistem electronic adecvat și securizat în care informațiile esențiale și pentru raportarea cu privire la monitorizare și evaluare pot fi înregistrate, stocate și gestionate.

Articolul 86

Prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal

(1)   Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopul desfășurării activităților lor respective de control al gestionării și al îndeplinirii obligațiilor de monitorizare și evaluare care le revin în temeiul prezentului regulament și, în special, a celor stabilite la titlul VI și la titlul VII și nu prelucrează respectivele date decât în conformitate cu acest scop.

(2)   În cazul în care sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare, în conformitate cu titlul VII, folosind sistemul electronic securizat menționat la articolul 85, datele cu caracter personal devin anonime și sunt prelucrate exclusiv în formă agregată.

(3)   Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu normele Directivei 95/46/CE și ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară pentru scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele minime de păstrare prevăzute de dreptul aplicabil la nivel național și la nivelul Uniunii.

(4)   Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi prelucrate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile prevăzute în normele în materie de protecție a datelor, și respectiv Directiva 95/46/CE și Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(5)   Articolele 111-114 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică prezentului articol.

Articolul 87

Dispoziții generale cu privire la PAC

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu măsurile prevăzute în prezentul regulament.

CAPITOLUL III

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 88

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 se abrogă.

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 continuă să se aplice operațiunilor implementate în temeiul programelor aprobate de Comisie în temeiul regulamentului respectiv înainte de 1 ianuarie 2014.

Articolul 89

Dispoziții tranzitorii

Pentru a facilita tranziția de la sistemul stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 la sistemul stabilit prin prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 83, care stabilesc condițiile în care sprijinul aprobat de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 poate fi integrat în sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește asistența tehnică și evaluările ex post. Actele delegate respective pot, de asemenea, să prevadă condiții pentru tranziția de la sprijinul pentru dezvoltare rurală pentru Croația în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 la sprijinul prevăzut în temeiul prezentului regulament.

Articolul 90

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. JUKNA


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune (A se vedea pagina 549 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (A se vedea pagina 608 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

(6)  Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).

(7)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(8)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (JO L 142, 14.5.1998, p. 1).

(10)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(12)  Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (JO L 170, 29.6.2007, p. 1).

(13)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(14)  JO C 35, 9.2.2012, p. 1.

(15)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului. (A se vedea pagina 549 din prezentul Jurnal Oficial.).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).

(17)  Decizia 2009/470/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar (JO L 155, 18.6.2009, p. 30).

(18)  Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).

(21)  Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea și prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin și a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole (JO L 149, 14.6.1991, p. 1).

(22)  Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).

(23)  Regulamentul (CEE) nr. 2019/93 al Consiliului din 19 iulie 1993 privind măsurile specifice referitoare la unele produse agricole în favoarea insulelor mici din Marea Egee (JO L 184, 27.7.1993, p. 1).

(24)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului. (A se vedea pagina 671 din prezentul Jurnal Oficial.).

(25)  Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(26)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(27)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, 31.1.2009, p. 16).


ANEXA I

DEFALCAREA SPRIJINULUI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ DIN PARTEA UNIUNII (2014-2020)

(prețuri actuale în EUR)

 

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

TOTAL 2014-2020

Belgia

78 342 401

78 499 837

78 660 375

78 824 076

78 991 202

79 158 713

79 314 155

551 790 759

Bulgaria

335 499 038

335 057 822

334 607 538

334 147 994

333 680 052

333 187 306

332 604 216

2 338 783 966

Republica Cehă

314 349 445

312 969 048

311 560 782

310 124 078

308 659 490

307 149 050

305 522 103

2 170 333 996

Danemarca

90 287 658

90 168 920

90 047 742

89 924 072

89 798 142

89 665 537

89 508 619

629 400 690

Germania

1 178 778 847

1 177 251 936

1 175 693 642

1 174 103 302

1 172 483 899

1 170 778 658

1 168 760 766

8 217 851 050

Estonia

103 626 144

103 651 030

103 676 345

103 702 093

103 728 583

103 751 180

103 751 183

725 886 558

Irlanda

313 148 955

313 059 463

312 967 965

312 874 411

312 779 690

312 669 355

312 485 314

2 189 985 153

Grecia

601 051 830

600 533 693

600 004 906

599 465 245

598 915 722

598 337 071

597 652 326

4 195 960 793

Spania

1 187 488 617

1 186 425 595

1 185 344 141

1 184 244 005

1 183 112 678

1 182 137 718

1 182 076 067

8 290 828 821

Franța

1 404 875 907

1 408 287 165

1 411 769 545

1 415 324 592

1 418 941 328

1 422 813 729

1 427 718 983

9 909 731 249

Croația

332 167 500

332 167 500

332 167 500

332 167 500

332 167 500

332 167 500

332 167 500

2 325 172 500

Italia

1 480 213 402

1 483 373 476

1 486 595 990

1 489 882 162

1 493 236 530

1 496 609 799

1 499 799 408

10 429 710 767

Cipru

18 895 839

18 893 552

18 891 207

18 888 801

18 886 389

18 883 108

18 875 481

132 214 377

Letonia

138 327 376

138 361 424

138 396 059

138 431 289

138 467 528

138 498 589

138 499 517

968 981 782

Lituania

230 392 975

230 412 316

230 431 887

230 451 686

230 472 391

230 483 599

230 443 386

1 613 088 240

Luxemburg

14 226 474

14 272 231

14 318 896

14 366 484

14 415 051

14 464 074

14 511 390

100 574 600

Ungaria

495 668 727

495 016 871

494 351 618

493 672 684

492 981 342

492 253 356

491 391 895

3 455 336 493

Malta

13 880 143

13 965 035

14 051 619

14 139 927

14 230 023

14 321 504

14 412 647

99 000 898

Țările de Jos

87 118 078

87 003 509

86 886 585

86 767 256

86 645 747

86 517 797

86 366 388

607 305 360

Austria

557 806 503

559 329 914

560 883 465

562 467 745

564 084 777

565 713 368

567 266 225

3 937 551 997

Polonia

1 569 517 638

1 567 453 560

1 565 347 059

1 563 197 238

1 561 008 130

1 558 702 987

1 555 975 202

10 941 201 814

Portugalia

577 031 070

577 895 019

578 775 888

579 674 001

580 591 241

581 504 133

582 317 022

4 057 788 374

România

1 149 848 554

1 148 336 385

1 146 793 135

1 145 218 149

1 143 614 381

1 141 925 604

1 139 927 194

8 015 663 402

Slovenia

118 678 072

119 006 876

119 342 187

119 684 133

120 033 142

120 384 760

120 720 633

837 849 803

Slovacia

271 154 575

270 797 979

270 434 053

270 062 644

269 684 447

269 286 203

268 814 943

1 890 234 844

Finlanda

335 440 884

336 933 734

338 456 263

340 009 057

341 593 485

343 198 337

344 776 578

2 380 408 338

Suedia

248 858 535

249 014 757

249 173 940

249 336 135

249 502 108

249 660 989

249 768 786

1 745 315 250

Regatul Unit

371 473 873

370 520 030

369 548 156

368 557 938

367 544 511

366 577 113

365 935 870

2 580 157 491

Total UE -28

13 618 149 060

13 618 658 677

13 619 178 488

13 619 708 697

13 620 249 509

13 620 801 137

13 621 363 797

95 338 109 365


Asistență tehnică (0,25 %)

34 130 699

34 131 977

34 133 279

34 134 608

34 135 964

34 137 346

34 138 756

238 942 629

Total

13 652 279 759

13 652 790 654

13 653 311 767

13 653 843 305

13 654 385 473

13 654 938 483

13 655 502 553

95 577 051 994


ANEXA II

SUME ȘI RATE DE SPRIJIN

Articol

Subiect

Cuantumul maxim în EUR sau rata maximă

 

15(8)

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

1 500

Pe serviciu de consiliere

200 000

Pe o perioadă de trei ani pentru formarea consultanților

16(2)

Activități de informare și promovare

70  %

Din costurile eligibile ale acțiunii

16(4)

Scheme de calitate sau produse agricole și alimentare

3 000

Pe exploatație și pe an

17(3)

Investiții în active fizice

 

Sectorul agricol

50  %

Din valoarea investițiilor eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate și în toate regiunile al căror PIB pe cap de locuitor în perioada 2007-2013 a reprezentat sub 75 % din media UE-25 pentru perioada de referință, dar al căror PIB pe cap de locuitor depășește 75 % din PIB-ul mediu al UE-27.

75  %

Din valoarea investițiilor eligibile în regiunile ultraperiferice

75  %

Din valoarea investițiilor eligibile în Croația pentru punerea în aplicare a Directivei 91/676/CEE (1) a Consiliului în termen de maximum patru ani de la data aderării în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (1) din directiva respectivă

75  %

Din valoarea investițiilor eligibile în insulele mici din Marea Egee

40  %

Din valoarea investițiilor eligibile în alte regiuni

Ratele de mai sus pot fi majorate cu 20 puncte procentuale suplimentare, cu condiția ca rata maximă a sprijinului combinat să nu depășească 90 %, în cazul:

tinerilor fermieri astfel cum sunt definiți la articolul 2 din prezentul regulament sau cei care s-au stabilit în cei cinci ani anteriori cererii de sprijin;

investițiilor colective și al proiectelor integrate, inclusiv al celor legate de o fuziune a unor organizații de producători;

zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32;

operațiunilor sprijinite în cadrul PEI;

investițiilor legate de operațiunile prevăzute la articolele 28 și 29.

 

Prelucrarea și comercializarea produselor enumerate în anexa I la TFUE

50  %

Din valoarea investițiilor eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate și în toate regiunile al căror PIB pe cap de locuitor în perioada 2007-2013 a reprezentat sub 75 % din media UE-25 pentru perioada de referință, dar al căror PIB pe cap de locuitor depășește 75 % din PIB-ul mediu al UE-27

75  %

Din valoarea investițiilor eligibile în regiunile ultraperiferice

75  %

Din valoarea investițiilor eligibile în insulele mici din Marea Egee

40  %

Din valoarea investițiilor eligibile în alte regiuni

Ratele de mai sus pot fi majorate cu 20 puncte procentuale suplimentare, cu condiția ca rata maximă a sprijinului combinat să nu depășească 90 % în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI sau celor legate de o fuziune a unor organizații de producători

17(4)

Investiții în active fizice

100  %

Investiții neproductive și infrastructura agricolă și forestieră

18(5)

Refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare

80  %

Din valoarea costurilor eligibile aferente investițiilor în cazul operațiunilor de prevenire realizate de fermieri individuali.

100  %

Din valoarea costurilor eligibile aferente investițiilor în cazul operațiunilor de prevenire realizate în comun de mai mulți beneficiari.

100  %

Din valoarea costurilor eligibile aferente investițiilor în cazul operațiunilor de refacere a terenurilor agricole și a potențialului de producție, afectate de dezastrele naturale și de evenimentele catastrofale.

19(6)

Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor

70 000

Pe tânăr fermier în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

70 000

Pe beneficiar în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)

15 000

Pe fermă mică în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)

23(3)

Înființarea de sisteme agroforestiere

80  %

Din valoarea investițiilor eligibile pentru instituirea de sisteme agroforestiere

26(4)

Investiții în tehnologii forestiere și în prelucrarea, mobilizarea și comercializarea produselor forestiere

65  %

Din valoarea investițiilor eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate

75  %

Din valoarea investițiilor eligibile în regiunile ultraperiferice

75  %

Din valoarea investițiilor eligibile în insulele mici din Marea Egee

40  %

Din valoarea investițiilor eligibile în alte regiuni

27(4)

Înființarea de grupuri și organizații de producători

10  %

Ca procent din producția comercializată în primii cinci ani de la recunoaștere. Sprijinul este degresiv.

100 000

Cuantumul maxim pe an în toate cazurile.

28(8)

Agromediu și climă

600  (*1)

Pe hectar și pe an pentru culturile anuale

900  (*1)

Pe hectar și pe an pentru culturile perene specializate

450  (*1)

Pe hectar și pe an pentru alte modalități de utilizare a terenurilor

200  (*1)

Pe unitate vită mare („UVM”) și pe an pentru rasele locale în pericol de abandon

29(5)

Agricultura ecologică

600  (*1)

Pe hectar și pe an pentru culturile anuale

900  (*1)

Pe hectar și pe an pentru culturile perene specializate

450  (*1)

Pe hectar și pe an pentru alte utilizări ale terenurilor

30(7)

Plăți Natura 2000 și plăți legate de Directiva-cadru privind apa

500  (*1)

Maximum pe hectar și pe an în perioada inițială care nu depășește cinci ani

200  (*1)

Maximum pe hectar și pe an

50  (*2)

Minimum pe hectar și pe an pentru plățile legate de Directiva-cadrul privind apa

31(3)

Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice

25

Minimum pe hectar și pe an pentru media suprafeței exploatate de beneficiarul sprijinului

250  (*1)

Maximum pe hectar și pe an

450 (*1)

Maximum pe hectar și pe an în zonele montane, astfel cum sunt definite la articolul 32 alineatul (2)

33(3)

Bunăstarea animalelor

500

Pe UVM

34(3)

Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor

200  (*1)

Pe hectar și pe an

37(5)

Asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor

65  %

Din prima de asigurare datorată

38(5)

Fonduri mutuale pentru fenomenele climatice nefavorabile, bolile animalelor și ale plantelor, infestările cu dăunători și pentru incidente de mediu

65  %

Din costurile eligibile.

39(5)

Instrumentul de stabilizare a veniturilor

65  %

Din costurile eligibile

NB:

Intensitățile ajutorului nu aduc atingere normelor Uniunii în materie de ajutoare de stat.


(1)  Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

(*1)  Aceste cuantumuri pot fi majorate în cazuri justificate corespunzător, luându-se în considerare circumstanțe specifice care trebuie justificate în programele de dezvoltare rurală.

(*2)  Aceste cuantumuri pot fi diminuate în cazuri justificate corespunzător, luându-se în considerare circumstanțe specifice care trebuie justificate în programele de dezvoltare rurală.


ANEXA III

CRITERII BIOFIZICE PENTRU DELIMITAREA ZONELOR CARE SE CONFRUNTA CU CONSTRANGERI NATURALE

CRITERIU

DEFINIȚIE

PRAG

CLIMĂ

Temperatură scăzută (*1)

Durata perioadei de vegetație (numărul de zile) definită în funcție de numărul de zile cu temperatură medie zilnică > 5 °C (LGPt5) sau

≤ 180 de zile

Durata termică totală (grade-zile) pentru perioada de vegetație, definită în funcție de o temperatură medie zilnică acumulată > 5 °C

≤ 1 500 grade-zile

Secetă

Raportul dintre precipitațiile anuale (P) și evapotranspirația potențială anuală (PET)

P/PET ≤ 0,5

CLIMĂ ȘI SOL

Excesul de umiditate din sol

Numărul de zile în care umiditatea atinge cel puțin 100 % din capacitatea de absorbție a solului (field capacity days)

≥ 230 de zile

SOLUL

Drenaj limitat al solului (*1)

Zone acoperite de apă o mare parte a anului

Umezeală până la 80 cm de la suprafață pentru o perioadă de peste 6 luni sau până la 40 cm pentru o perioadă de peste 11 luni sau

Sol prost sau foarte prost drenat sau

Colorit gleic până la 40 cm de la suprafață

Textură și caracter pietros nefavorabile (*1)

Abundența relativă a fracțiilor de argilă, mâl, nisip, materie organică (% greutate) și material grosier (% volumetric)

≥ 15 % din volumul stratului superficial al solului constă în material grosier, inclusiv aflorimente de roci, galet sau

Clasa de textură din jumătate sau mai mult (în mod cumulativ) din 100 cm de la suprafața solului este nisip, „nisip argilos”, definit ca:

mâl % + (2 × argilă %) ≤ 30 % sau

Clasa de textură a stratului superficial al solului este „argilă grasă”

(≥ 60 % argilă) sau

Sol organic (materie organică ≥ 30 %) de cel puțin 40 cm sau

Stratul superficial al solului conține argilă, 30 % sau mai mult, și există proprietăți vertice până la 100 cm de la suprafața solului

Adâncimea redusă a rădăcinilor

Adâncimea (cm) de la suprafața solului până la stratul de rocă dură sau la hardpan

≤ 30 cm

Proprietăți chimice mediocre (*1)

Prezența sărurilor, a sodiului schimbabil, a acidității excesive

Salinitate: ≥ 4 decisiemenși pe metru (dS/m) în stratul superficial al solului sau

Sodicitate: ≥ 6 procentaj de sodiu schimbabil (PSS) în jumătate sau mai mult (în mod cumulativ) din 100 cm de la stratul superficial al solului sau

Aciditatea solului: pH ≤ 5 (în apă) în stratul superficial al solului

TERENUL

Pantă abruptă

Modificarea înălțimii în raport cu distanța planimetrică (%)

≥ 15 %


(*1)  Statele membre trebuie să verifice îndeplinirea acestui criteriu doar în funcție de acele praguri care sunt relevante pentru situația specifică a unei zone.


ANEXA IV

LISTA ORIENTATIVĂ A MĂSURILOR șI A OPERAțIUNILOR CU RELEVANțĂ DEOSEBITĂ PENTRU SUBPROGRAMELE TEMATICE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 7

Tinerii fermieri:

 

Ajutor pentru începerea activității acordat tinerilor fermieri care se stabilesc pentru prima dată într-o exploatație agricolă

 

Investiții în active fizice

 

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

 

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

 

Cooperare

 

Investiții în activități neagricole

Exploatații mici:

 

Ajutor pentru începerea activității acordat pentru dezvoltarea fermelor mici

 

Investiții în active fizice

 

Scheme de calitate pentru produse agricole și alimentare

 

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

 

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

 

Cooperare

Investiții în activități neagricole

 

Înființarea grupurilor de producători

 

LEADER

Zone montane:

 

Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice

 

Operațiuni de agromediu și climă

 

Cooperare

 

Investiții în active fizice

 

Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor în zonele rurale

 

Scheme de calitate pentru produse agricole și alimentare

 

Înființarea de sisteme agroforestiere

 

Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale

 

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

 

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

 

Înființarea de grupuri de producători

 

LEADER

Lanțurile scurte de aprovizionare:

 

Cooperare

 

Înființarea de grupuri de producători

 

LEADER

 

Scheme de calitate pentru produse agricole și alimentare

 

Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale

 

Investiții în active fizice

 

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

 

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

Femeile din zonele rurale:

 

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

 

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

 

Investiții în active fizice

 

Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor

 

Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale

 

Cooperare

 

LEADER

Atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și biodiversitatea:

 

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

 

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

 

Investiții în active fizice

 

Refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și de evenimente catastrofale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare

 

Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale

 

Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ameliorarea viabilității pădurilor

 

Agromediu și climă

 

Agricultura ecologică

 

Plăți Natura 2000 și plăți legate de Directiva-cadru privind apa

 

Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice (biodiversitate)

 

Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor

 

Cooperare

 

Gestionarea riscurilor


ANEXA V

CONDIȚIONALITĂȚI EX ANTE PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ

1.   CONDIȚIONALITĂȚI LEGATE DE PRIORITĂȚI

Prioritate a UE în materie de dezvoltare rurală (DR)/Obiectiv tematic al CPR (OT)

Condiționalitate ex ante

Criterii de îndeplinire

Prioritatea DR 3: promovarea organizării lanțului alimentar, inclusiv procesarea și comercializarea produselor agricole, a bunăstării animalelor și a gestionării riscurilor în agricultură

OT 5: promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii riscurilor legate de acestea și a gestionării lor

3.1.

Prevenirea riscurilor și gestionarea riscurilor: existența evaluărilor naționale sau regionale ale riscurilor pentru gestionarea dezastrelor, luând în considerare adaptarea la schimbările climatice

Efectuarea unei evaluări naționale sau regionale a riscurilor care să includă următoarele elemente:

o descriere a procesului, metodologiei, metodelor și datelor nesensibile utilizate la evaluarea riscurilor, precum și a criteriilor bazate pe riscuri pentru prioritizarea investițiilor;

o descriere a scenariilor de risc unic și de riscuri multiple;

luarea în considerare, dacă este cazul, a strategiilor naționale de adaptare la schimbările climatice.

Prioritatea DR 4: refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor legate de agricultură și silvicultură

4.1

Bune condiții agricole și de mediu (GAEC): sunt stabilite la nivel național standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, menționate în titlul VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013

standardele privind GAEC sunt definite în legislația națională și specificate în programe;

OT 5: promovarea adaptării la schimbările climatice, a prevenirii riscurilor legate de acestea și a gestionării lor

4.2

Cerințe minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor: sunt definite la nivel național cerințe minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, menționate în titlul III capitolul 1 articolul 28 din prezentul regulament

sunt specificate în programe cerințele minime privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor, menționate în titlul III capitolul 1 din prezentul regulament;

OT 6: conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor

4.3

alte standarde relevante la nivel național: sunt definite standarde obligatorii relevante la nivel național, în sensul titlului III capitolul 1 articolul 28 din prezentul regulament

sunt specificate în programe standardele obligatorii relevante la nivel național;

Prioritatea DR 5: promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și rezilientă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic

OT 4: sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon în toate sectoarele

OT 6: Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor

5.1

Eficiența energetică: Pentru construcția sau renovarea clădirilor, s-au derulat acțiuni pentru a încuraja dezvoltarea de investiții eficiente, din punctul de vedere al costurilor, în scopul îmbunătățirii eficienței utilizării energiei finale și a eficienței energetice.

Acțiunile sunt:

măsurile de asigurare a existenței unor cerințe minime privind performanța energetică a clădirilor necesare în conformitate cu articolele 3, 4 și 5 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1);

măsurile necesare pentru instituirea unui sistem de certificare a performanței energetice a clădirilor în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2010/31/UE;

măsurile de asigurare a unei planificări strategice privind eficiența energetică, în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2);

măsuri în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice pentru punerea de contoare individuale la dispoziția clienților finali, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar și proporțional în raport cu potențialele economii de energie.

5.2

Sectorul apelor: Existența a) unei politici tarifare privind apele care oferă stimulente corespunzătoare utilizatorilor pentru utilizarea eficientă a resurselor de apă și b) unei contribuții adecvate a diferitelor utilizări ale apei pentru recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei la o rată stabilită de planul adoptat de gestionare a bazinelor hidrografice pentru investiții sprijinite prin programe.

În sectoarele sprijinite de FEADR, un stat membru asigură contribuția diferitelor utilizări ale apei la recuperarea costurilor serviciilor de utilizare a apei, pe sector, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) prima liniuță din Directiva-cadru privind apa, ținând seama, după caz, de efectele sociale, de mediu și economice ale recuperării, precum și de condițiile geografice și climatice ale regiunii/regiunilor afectate.

5.3

Energie din surse regenerabile: Se desfășoară acțiuni de promovare a producerii și a distribuirii de surse de energie regenerabile (4).

Există scheme de sprijin transparente, priorități privind accesul la rețea sau acces garantat și prioritate pentru expediere, precum și norme standardizate privind suportarea separată și în comun a costurilor adaptărilor tehnice care au fost făcute publice, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1), articolul 16 alineatele (2) și (3) din Directiva 2009/28/CE.

Un stat membru a adoptat un plan național de acțiune în domeniul energiei regenerabile, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2009/28/CE. II.

Prioritatea DR 6: promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale

OT 2: Consolidarea accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor [ținta în domeniul benzii largi (broadband)], oprecum și a utilizării și a calității acestora

6.

Rețele de generație următoare (NGN) Infrastructură: Existența unor planuri naționale sau regionale NGA care să țină seama de acțiunile regionale în vederea atingerii țintelor Uniunii în materie de acces internet de mare viteză, care se concentrează asupra unor domenii în care piața nu reușește să ofere o infrastructură deschisă, la un cost rezonabil și la o calitate în conformitate cu normele Uniunii în materie de concurență și de ajutoare de stat, și care să poată furniza servicii accesibile grupurilor de persoane vulnerabile.

Existența unui plan național sau regional de generație următoare care conține:

un plan al investițiilor în infrastructură bazat pe o analiză economică care să ia în considerare infrastructurile private și publice existente și investițiile planificate;

modele de investiții durabile care să conducă la intensificarea concurenței și care asigură accesul la infrastructură și servicii deschise, convenabile, de calitate și în pas cu progresele viitoare;

măsuri pentru a stimula investițiile private.


(1)  Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(2)  Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(3)  Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului (JO L 114, 27.4.2006, p. 64).

(4)  Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).


ANEXA VI

LISTA ORIENTATIVĂ A MĂSURILOR IMPORTANTE PENTRU UNA SAU MAI MULTE PRIORITĂȚI ALE UNIUNII ÎN MATERIE DE DEZVOLTARE RURALĂ

 

Măsuri deosebit de importante pentru mai multe dintre prioritățile Uniunii

Articolul 15

Servicii de consiliere, servicii de gestionare a exploatației și servicii de înlocuire în cadrul exploatației

Articolul 17

Investiții în active fizice

Articolul 19

Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor

Articolul 35

Cooperare

Articolele 42–44

LEADER

 

Măsuri deosebit de importante pentru încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării în agricultură, silvicultură și zonele rurale

Articolul 14

Transfer de cunoștințe și acțiuni de informare

Articolul 26

Investiții în tehnologii forestiere și în prelucrarea, în mobilizarea și în comercializarea produselor forestiere.

 

Măsuri deosebit de importante pentru creșterea competitivității tuturor tipurilor de agricultură și pentru creșterea viabilității exploatațiilor

Articolul 16

Scheme de calitate pentru produse agricole și alimentare

 

Măsuri deosebit de importante pentru promovarea organizării lanțului alimentar și a gestionării riscurilor în agricultură

Articolul 18

Refacerea potențialului de producție agricolă afectat de dezastre naturale și de evenimente catastrofale și instituirea unor măsuri de prevenire corespunzătoare

Articolul 24

Prevenirea și repararea daunelor cauzate pădurilor de incendii, de dezastre naturale și de evenimente catastrofale

Articolul 27

Înființarea grupurilor de producători

Articolul 33

Bunăstarea animalelor

Articolul 36

Gestionarea riscurilor

Articolul 37

Asigurarea culturilor, a animalelor și a plantelor

Articolul 38

Fonduri mutuale pentru bolile animalelor și ale plantelor și pentru incidentele de mediu

Articolul 39

Instrumentul de stabilizare a veniturilor

 

Măsuri deosebit de importante pentru refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care depind de agricultură și silvicultură

și

promovarea utilizării eficiente a resurselor și sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon și rezilientă la schimbările climatice în sectoarele agricol, alimentar și silvic

Articolul 21 alineatul (1) litera (a)

Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite

Articolul 21 alineatul (1) litera (b)

Înființarea de sisteme agroforestiere

Articolul 21 alineatul (1) litera (d)

Investiții în ameliorarea rezilienței și a valorii ecologice, precum și a potențialului de atenuare a ecosistemelor forestiere

Articolul 28

Agromediu și climă

Articolul 29

Agricultura ecologică

Articolul 30

Plăți Natura 2000 și plăți legate de Directiva-cadru privind apa

Articolele 31–32

Plăți pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice

Articolul 34

Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor

 

Măsuri deosebit de importante pentru promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale

Articolul 20

Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale

Articolele 42–44

LEADER


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/549


REGULAMENTUL (UE) NR. 1306/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” a examinat posibilele provocări, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună („PAC”) după 2013. În lumina dezbaterilor pe marginea comunicării respective, PAC ar trebui reformată începând cu 1 ianuarie 2014. Respectiva reformă ar trebui să cuprindă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului (2). Experiența dobândită în urma punerii în aplicare a regulamentului menționat arată că anumite elemente ale mecanismului de finanțare și monitorizare trebuie ajustate. Având în vedere amploarea reformei, este oportun ca Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 să fie abrogat și înlocuit cu un text nou. De asemenea, reforma ar trebui să armonizeze, să raționalizeze și să simplifice dispozițiile acestuia, atât cât este posibil.

(2)

În vederea completării sau modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, obligațiile agențiilor de plăți în ceea ce privește intervenția publică, precum și normele privind conținutul responsabilităților de gestionare și control ale agențiilor respective, măsurile care urmează a fi finanțate din bugetul general al Uniunii Europene (denumit în continuare „bugetul Uniunii”) în cadrul intervenției publice și evaluarea operațiunilor legate de intervenția publică. Delegarea respectivă ar trebui să includă, de asemenea, derogările de la caracterul neeligibil al plăților efectuate de agențiile de plăți beneficiarilor înaintea primei date de plată posibile sau după ultima dată de plată posibilă și compensarea între cheltuieli și venituri în cadrul Fondului European de Garantare Agricolă („FEGA”) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală („FEADR”). În plus, delegarea respectivă ar trebui să includă metodele aplicabile angajamentelor și plății cuantumurilor dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului financiar sau dacă suma totală a angajamentelor programate depășește pragul stabilit la articolul 170 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

Totodată, delegarea respectivă ar trebui să includă amânarea plăților lunare efectuate de Comisie către statele membre în ceea ce privește cheltuielile în cadrul FEGA și condițiile de reglementare a reducerii sau suspendării de către Comisie a plăților intermediare către statele membre în cadrul FEADR. Delegarea respectivă ar trebui să includă și suspendarea plăților lunare sau a plăților intermediare în cazul cărora nu au fost trimise la timp informațiile statistice relevante, obligațiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în ceea ce privește controalele, criteriile și metodologia pentru aplicarea corecțiilor în contextul procedurii de verificare și închidere a conturilor și recuperarea datoriilor. Delegarea respectivă ar trebui, de asemenea, să includă cerințele în materie de proceduri vamale, retragerea ajutorului și sancțiunile în cazul neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate și angajamentele sau alte obligații care decurg din aplicarea legislației agricole sectoriale. Delegarea respectivă ar trebui să includă și măsurile de piață pentru care Comisia poate suspenda plățile lunare, normele referitoare la garanții, la funcționarea sistemului integrat de administrare și control, precum și măsurile excluse din controlul tranzacțiilor. Delegarea respectivă ar trebui, de asemenea, să includă modificarea sumei încasărilor sau redevențelor sub care documentele comerciale ale întreprinderilor nu ar trebui să facă în mod normal obiectul controlului în temeiul prezentului regulament, sancțiunile aplicate în cadrul ecocondiționalității, cerințele de control în sectorul vitivinicol, normele referitoare la întreținerea pășunilor permanente. În final, delegarea respectivă ar trebui să includă normele referitoare la faptul generator și cursul de schimb pe care trebuie să îl utilizeze statele membre care nu folosesc moneda euro, măsuri pentru a garanta aplicarea dreptului Uniunii dacă există posibilitatea ca această aplicare să fie periclitată de practici monetare excepționale legate de moneda națională, în ceea ce privește conținutul cadrului comun de monitorizare și de evaluare a măsurilor adoptate în cadrul PAC și în ceea ce privește măsurile tranzitorii.

Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(3)

PAC constă în diverse măsuri, unele dintre acestea vizând dezvoltarea rurală. Este important să se prevadă finanțarea acelor măsuri, pentru a se contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC. Deoarece măsurile respective au anumite elemente în comun și totodată diferă în privința anumitor aspecte, dispozițiile privind finanțarea lor ar trebui să fie reglementată în cadrul unui set unic de dispoziții. După caz, dispozițiile respective ar trebui să permită o abordare diferită. Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 a instituit două fonduri europene pentru agricultură, și anume FEGA și FEADR (denumite în continuare „Fondurile”). Aceste Fonduri ar trebui menținute.

(4)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia ar trebui să se aplice măsurilor stabilite de prezentul regulament. În special, prezentul regulament stabilește dispoziții referitoare la gestiunea partajată cu statele membre pe baza principiilor bunei gestiuni financiare, transparenței și nediscriminării, precum și dispoziții privind funcționarea organismelor acreditate, principiile bugetare, dispoziții care ar trebui respectate în cadrul prezentului regulament.

(5)

Pentru a asigura coerența dintre practicile statelor membre și aplicarea armonizată a clauzei de forță majoră de către statele membre, prezentul regulament ar trebui să prevadă, după caz, derogări în cazuri de forță majoră și în circumstanțe excepționale, precum și o listă neexhaustivă de cazuri posibile de forță majoră și de circumstanțe excepționale care trebuie recunoscute de autoritățile naționale competente. Autoritățile respective ar trebui să ia decizii cu privire la cazurile de forță majoră sau la circumstanțele excepționale de la caz la caz, pe baza dovezilor relevante, și aplicând conceptul de forță majoră în contextul dreptului Uniunii în domeniul agricol, inclusiv în lumina jurisprudenței Curții de Justiție.

(6)

Bugetul Uniunii ar trebui să finanțeze cheltuielile PAC, inclusiv cheltuielile aferente dezvoltării rurale, prin Fonduri, fie direct, fie în contextul gestiunii partajate cu statele membre. Ar trebui specificate tipurile de măsuri care pot fi finanțate prin intermediul fondurilor.

(7)

Ar trebui prevăzute dispoziții în ceea ce privește acreditarea agențiilor de plăți de către statele membre, stabilirea procedurilor de obținere a declarațiilor de gestiune și de obținere a certificării sistemelor de gestiune si monitorizare, precum și certificarea conturilor anuale de către organisme independente. În plus, pentru a se asigura transparența controalelor naționale, în special în ceea ce privește procedurile de autorizare, validare și plată, precum și pentru a se reduce sarcina administrativă și de audit pentru Comisie și pentru statele membre în cazurile în care este necesară acreditarea fiecărei agenții de plăți în parte, ar trebui restrâns numărul autorităților și organismelor cărora le sunt delegate respectivele responsabilități, respectându-se sistemul constituțional al fiecărui stat membru. Pentru evitarea costurilor de reorganizare inutile, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a menține agențiile de plăți care au fost acreditate înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament.

(8)

În cazul în care un stat membru acreditează mai multe agenții de plăți, este important să se desemneze un singur organism public de coordonare care să asigure consecvența în privința gestionării fondurilor, să stabilească o legătură între Comisie și diversele agenții de plăți acreditate și să se asigure că informațiile solicitate de Comisie referitoare la operațiunile mai multor agenții de plăți sunt puse foarte repede la dispoziția Comisiei. De asemenea, organismul public de coordonare ar trebui să întreprindă și să coordoneze acțiuni în vederea soluționării eventualelor deficiențe obișnuite și să informeze Comisia în legătură cu măsurile ulterioare. Totodată, organismul respectiv ar trebui să promoveze și, dacă este posibil, să asigure aplicarea omogenă a normelor și a standardelor comune.

(9)

Numai prin implicarea agențiilor de plăți care au fost acreditate de statele membre se oferă o garanție satisfăcătoare în ceea ce privește efectuarea controalelor necesare înainte ca ajutoarele din partea Uniunii să le fie acordate beneficiarilor. Prin urmare, ar trebui să se prevadă în mod explicit în prezentul regulament că din bugetul Uniunii pot fi rambursate doar cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate.

(10)

Pentru a ajuta beneficiarii să conștientizeze în mai mare măsură legătura dintre practicile agricole și gestionarea exploatațiilor, pe de o parte, și standardele legate de mediu, schimbările climatice, bunele condiții agricole ale terenurilor, siguranța alimentară, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor, pe de altă parte, este necesar ca statele membre să instituie un sistem cuprinzător de consiliere agricolă care să ofere consiliere beneficiarilor. Sistemul de consiliere agricolă respectiv nu ar trebui, în niciun caz, să afecteze obligația și responsabilitatea beneficiarilor de a respecta standardele respective. De asemenea, statele membre ar trebui să asigure o separare clară între consiliere și controale.

(11)

Sistemul de consiliere agricolă ar trebui să cuprindă cel puțin obligațiile la nivelul exploatației agricole rezultate din cerințele și standardele în materie de ecocondiționalitate. De asemenea, sistemul ar trebui să cuprindă cerințele necesar a fi respectate în privința practicilor agricole benefice pentru climă și mediu și întreținerii suprafeței agricole în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), precum și măsurile de la nivelul exploatației agricole prevăzute de programele de dezvoltare rurală care vizează modernizarea exploatațiilor agricole, consolidarea competitivității, integrarea sectorială, inovarea, orientarea către piață și promovarea antreprenoriatului.

De asemenea, sistemul ar trebui să reglementeze, de asemenea, cerințele impuse beneficiarilor de către statele membre în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor specifice ale Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și în vederea punerii în aplicare a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (6), în special cerințele privind respectarea principiilor generale ale gestionării integrate a dăunătorilor menționată la articolul 14 din Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(12)

Intrarea beneficiarilor în sistemul de consiliere agricolă ar trebui să fie pe bază de voluntariat. Ar trebui să li se permită tuturor beneficiarilor să participe la sistem, inclusiv fermierilor care nu primesc sprijin în cadrul PAC. Totuși, ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească criterii de prioritate. Având în vedere natura sistemului, este oportun ca informațiile obținute în cursul activității de consiliere să fie tratate în mod confidențial, cu excepția cazurilor de încălcare gravă a dreptului Uniunii sau a celui național. Pentru a se asigura eficiența sistemului, consilierii trebuie să fie calificați în mod corespunzător și să beneficieze de formare periodică.

(13)

Resursele financiare necesare pentru a acoperi cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate în ceea ce privește FEGA ar trebui puse la dispoziția statelor membre de către Comisie sub forma unor rambursări pentru cheltuielile contabilizate efectuate de agențiile respective. Până la momentul plății acestor rambursări, sub forma unor plăți lunare, resursele financiare urmează să fie mobilizate de statele membre în funcție de nevoile agențiilor de plăți acreditate. Costurile administrative și costurile cu personalul ale statelor membre și beneficiarii implicați în punerea în aplicare a PAC ar trebui să suportate de către aceștia.

(14)

Utilizarea sistemului agrometeorologic, precum și achiziționarea și îmbunătățirea imaginilor prin satelit ar trebui să ofere Comisiei, în special, o modalitate de a gestiona piețele agricole, de a facilita monitorizarea cheltuielilor agricole și de a monitoriza resursele agricole pe termen mediu și lung. De asemenea, având în vedere experiența acumulată prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 165/94 al Consiliului (8), unele dintre dispozițiile acestuia ar trebui să fie incluse în prezentul regulament, și, în consecință, Regulamentul (CE) nr. 165/94 ar trebui să fie abrogat.

(15)

În contextul respectării disciplinei bugetare, este necesară definirea plafonului anual al cheltuielilor finanțate de FEGA, ținând cont de cuantumurile maxime stabilite pentru fondul respectiv în cadrul financiar multianual prevăzut de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (9).

(16)

De asemenea, disciplina bugetară impune respectarea plafonului anual al cheltuielilor finanțate de FEGA în toate situațiile și în toate etapele procedurii bugetare și ale execuției bugetului. Prin urmare, este necesar ca plafonul național pentru plățile directe per stat membru stabilit de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 să fie considerat ca plafon financiar pentru plăți directe în cazul statului membru respectiv și ca rambursarea plăților respective să respecte acest plafon financiar. Mai mult, disciplina bugetară impune ca toate actele Uniunii în domeniul PAC care sunt propuse de Comisie sau care sunt adoptate de Uniune sau de Comisie și care sunt finanțate de FEGA să se încadreze în plafonul anual pentru cheltuielile finanțate din acest fond.

(17)

Pentru a se garanta încadrarea în plafoanele anuale a sumelor alocate finanțării PAC, ar trebui menținut mecanismul financiar menționat în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (10) prin care se ajustează nivelul sprijinului direct. În cazul în care Parlamentul European și Consiliul nu stabilesc ajustările respective până la data de 30 iunie a anului calendaristic pentru care se aplică, Comisia ar trebui autorizată să stabilească ajustările respective.

(18)

În vederea sprijinirii sectorului agricol în cazul unor crize majore care afectează producția sau distribuția agricolă, la începutul fiecărui an ar trebui stabilită o rezervă pentru situațiile de criză prin aplicarea unei reduceri la plățile directe prin intermediul mecanismului de disciplină financiară.

(19)

Articolul 169 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 prevede faptul că creditele neangajate referitoare la acțiunile menționate la articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament se pot reporta numai pentru exercițiul financiar următor și că această reportare poate genera o plată suplimentară numai către beneficiarii finali care au făcut obiectul, în cursul exercițiului financiar anterior, al unei ajustări a plăților directe menționate la articolul 25 din prezentul regulament. Prin urmare, în cazul în care creditele sunt astfel reportate pentru exercițiul financiar următor, administrațiile naționale ar trebui să efectueze plăți către două grupuri de beneficiari de plăți directe într-un exercițiu financiar: rambursarea, din cuantumul neutilizat din cadrul mecanismului de disciplină financiară care a fost reportat, către fermierii care au făcut obiectul disciplinei financiare în cursul exercițiului financiar precedent, pe de o parte, și efectuarea plăților directe în cursul exercițiului financiar N către fermierii care le-au solicitat, pe de altă parte. Pentru evitarea unei sarcini administrative excesive pentru administrațiile naționale, ar trebui prevăzută o derogare de la articolul 169 alineatul (3) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 care să permită administrațiilor naționale să ramburseze cuantumul reportat pentru exercițiul financiar N fermierilor care fac obiectul disciplinei financiare în anul N, în locul fermierilor care fac obiectul disciplinei financiare în anul N-1.

(20)

Măsurile luate pentru a determina contribuția financiară din Fonduri în ceea ce privește calcularea plafoanelor financiare nu aduc atingere competențelor autorității bugetare desemnate prin TFUE. Prin urmare, măsurile respective ar trebui să se bazeze pe cuantumurile de referință fixate în conformitate cu Acordul Interinstituțional din 19 noiembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013.

(21)

Disciplina bugetară impune, de asemenea, o examinare permanentă a situației bugetare pe termen mediu. Prin urmare, atunci când prezintă proiectul de buget pentru un anumit an, Comisia ar trebui să își prezinte previziunile și analizele în fața Parlamentului European și a Consiliului și să propună legiuitorului, dacă este necesar, măsurile potrivite. În plus, Comisia ar trebui în permanență să facă uz deplin de competențele sale de gestionare pentru a asigura respectarea plafonului anual și, dacă este necesar, să propună fie Parlamentului European și Consiliului, fie Consiliului măsurile potrivite pentru redresarea situației bugetare. Dacă, la sfârșitul unui exercițiu bugetar, plafonul anual nu poate fi respectat din cauza rambursărilor solicitate de statele membre, Comisia ar trebui să poată să ia masuri care să permită distribuirea provizorie a bugetului disponibil între statele membre, proporțional cu solicitările lor de rambursări încă neplătite, precum și măsuri care să asigure respectarea plafonului stabilit pentru anul respectiv. Plățile pentru anul respectiv ar trebui incluse în exercițiul bugetar următor, iar cuantumul total al finanțării din partea Uniunii per stat membru precum și compensarea între statele membre ar trebui stabilite definitiv, pentru a se asigura respectarea cuantumului stabilit.

(22)

În cursul execuției bugetare, Comisia ar trebui să opereze un sistem lunar de avertizare timpurie și de monitorizare în ceea ce privește plățile pentru agricultură, astfel încât, dacă există riscul depășirii plafonului anual, Comisia să poată lua cât mai repede măsurile adecvate, în temeiul competențelor de gestionare de care dispune și, dacă măsurile respective se dovedesc a fi insuficiente, să propună alte măsuri. Un raport periodic al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu ar trebui să compare evoluția cheltuielilor efectuate în raport cu estimările până la momentul respectiv și să ofere o evaluare, conform previziunilor, a execuției bugetare pentru restul exercițiului bugetar.

(23)

Rata de schimb folosită de Comisie în elaborarea documentelor bugetare ar trebui să reflecte cele mai recente informații disponibile, ținând seama de diferența de timp dintre momentul redactării și cel al depunerii documentelor.

(24)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) prevede norme aplicabile sprijinului financiar din fondurile la care se referă regulamentul menționat, inclusiv FEADR. Normele respective acoperă eligibilitatea cheltuielilor, gestiunea financiară, precum și sistemele de gestionare și control. În ceea ce privește gestiunea financiară a FEADR, din motive de claritate juridică și de coerență între Fondurile care fac obiectul prezentului regulament, ar trebui să se facă referire la dispozițiile relevante privind angajamentele bugetare, termenele de plată și dezangajarea prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(25)

Programele de dezvoltare rurală sunt finanțate din bugetul Uniunii pe baza angajamentelor efectuate în tranșe anuale. Statele membre ar trebui să poată utiliza fondurile Uniunii de îndată ce demarează programele. Prin urmare, este necesar un sistem de prefinanțare restricționat în mod adecvat pentru a asigura un flux constant al fondurilor, astfel încât plățile către beneficiarii din cadrul programelor să fie efectuate la momentul potrivit.

(26)

În afara prefinanțării, este necesar să se facă o distincție între plățile efectuate de Comisie agențiilor de plăți acreditate, plăți intermediare și plata soldurilor și să se stabilească norme detaliate referitoare la efectuarea acestor plăți. Regula dezangajării automate ar trebui să contribuie la accelerarea derulării programelor și la o bună gestiune financiară. Normele privind cadrele naționale ale statelor membre care au optat pentru programe regionale, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12), oferă totodată statelor membre un instrument pentru asigurarea execuției și a bunei gestiuni financiare.

(27)

Ajutoarele din partea Uniunii ar trebui plătite la timp către beneficiari, astfel încât aceștia să le poată folosi eficient. Nerespectarea de către statele membre a termenelor de efectuare a plăților stabilite în dreptul Uniunii ar putea crea dificultăți serioase pentru beneficiari și periclita anualitatea bugetului Uniunii. Prin urmare, cheltuielile efectuate fără respectarea termenelor de plată ar trebui excluse de la finanțarea din partea Uniunii. Principiul proporționalității prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 ar trebui menținut și aplicat în cazul ambelor Fonduri. Pentru a respecta principiul proporționalității, Comisia ar trebui să poată prevedea excepții de la această regulă generală.

(28)

Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 prevede reduceri și suspendări ale plăților lunare sau intermediare în ceea ce privește Fondurile. În pofida formulării destul de generale a dispozițiilor respective, în practică, acestea sunt utilizate mai ales în scopul reducerii plăților din cauza nerespectării termenelor de plată și a plafoanelor, precum și din cauza „problemelor contabile” similare care pot fi constatate cu ușurință în declarațiile de cheltuieli. De asemenea, dispozițiile respective permit aplicarea unor reduceri și suspendări în cazul unor deficiențe grave și persistente ale sistemelor de control naționale. Totuși, impunerea reducerilor și suspendărilor respective face obiectul unor condiții de fond destul de restrictive în acest sens și prevăd o procedură specială, în două etape, care trebuie urmată. Parlamentul European și Consiliul au solicitat în mod repetat Comisiei suspendarea plăților către statele membre care nu respectă normele. Având în vedere aceste motive, este necesar să se clarifice sistemul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 pentru reduceri și suspendări și să se grupeze într-un singur articol normele privind reducerile și suspendările, în ceea ce privește ambele Fonduri. Sistemul reducerilor generate de „problemele contabile” ar trebui menținut în conformitate cu practica administrativă existentă. Posibilitatea de reducere sau suspendare a plăților în cazul unor deficiențe semnificative și persistente ale sistemelor de control naționale ar trebui consolidată pentru a da Comisiei posibilitatea de a suspenda rapid plățile în cazul în care sunt depistate deficiențe grave. Această posibilitate ar trebui, de asemenea, să fie extinsă pentru a include neglijența în sistemul pentru recuperarea plăților neconforme.

(29)

Legislația sectorială agricolă impune statelor membre să transmită informații privind numărul controalelor efectuate și rezultatul acestora, până la termenele specificate. Respectivele statistici privind controalele sunt utilizate pentru a stabili nivelul de eroare la nivelul statelor membre și, mai general, pentru verificarea gestionării Fondurilor. Statisticile privind controalele constituie o sursă importantă de informații pentru Comisie, care permit Comisiei să stabilească dacă Fondurile sunt gestionate corect și, totodată, sunt un element esențial al declarației anuale de asigurare. Având în vedere caracterul esențial al statisticilor privind controalele și în scopul garantării faptului că statele membre își îndeplinesc obligația de a le transmite la timp, este necesară prevederea unei dispoziții care să descurajeze furnizarea cu întârziere a datelor necesare, într-un mod proporțional cu gravitatea deficitului de date. Prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții care să permită Comisiei să suspende o parte a plăților lunare sau intermediare în cazul cărora nu au fost trimise la timp informațiile statistice relevante.

(30)

Pentru a permite reutilizarea disponibilităților din Fonduri, sunt necesare norme privind alocarea unor sume specifice. Lista conținută în Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 ar trebui completată prin adăugarea sumelor aferente plăților întârziate și verificării și închiderii conturilor în ceea ce privește cheltuielile din cadrul FEGA. De asemenea, Regulamentul (CEE) nr. 352/78 al Consiliului (13) stabilește norme privind destinațiile sumelor rezultate din garanțiile nerestituite. Dispozițiile respective ar trebui armonizate și fuzionate cu dispozițiile existente referitoare la veniturile alocate. Regulamentul (CEE) nr. 352/78 ar trebui, prin urmare, abrogat.

(31)

Regulamentul (CE) nr. 814/2000 al Consiliului (14) și normele de punere în aplicare a acestuia definesc acțiunile de informare cu privire la PAC care pot fi finanțate în temeiul articolului 5 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. Regulamentul (CE) nr. 814/2000 conține o listă a respectivelor acțiuni și a obiectivelor acestora și stabilește normele privind finanțarea lor și punerea în aplicare a proiectelor care le corespund. După adoptarea regulamentului menționat, prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 au fost adoptate norme în ceea ce privește granturile și achizițiile publice. Normele respective ar trebui să se aplice și acțiunilor de informare din cadrul PAC. Din motive de simplificare și coerență, Regulamentul (CE) nr. 814/2000 ar trebui abrogat, însă ar trebui menținute dispozițiile specifice referitoare la obiectivele și tipurile de acțiuni care trebuie finanțate. De asemenea, acțiunile respective ar trebui să țină cont de nevoia de a asigura o eficiență sporită în comunicarea cu publicul larg și sinergii mai puternice între activitățile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei precum și de nevoia de a garanta că prioritățile politice ale Uniunii sunt comunicate cu eficacitate. Prin urmare, acțiunile respective ar trebui să cuprindă și măsurile de informare relevante pentru PAC în cadrul comunicării instituționale menționate în Comunicarea Comisiei intitulată Un buget pentru Europa 2020 („Comunicarea Comisiei asupra bugetului pentru Europa 2020”) – Partea a II-a: Fișe de politică.

(32)

Finanțarea măsurilor și operațiunilor în cadrul PAC implică, în parte, o gestiune partajată. Pentru a se asigura că fondurile Uniunii sunt gestionate corect, Comisia ar trebui să desfășoare controale privind gestionarea Fondurilor de către autoritățile statelor membre responsabile cu efectuarea plăților. Este oportun să se definească natura controalelor efectuate de Comisie, să se specifice limitele responsabilității acesteia în ceea ce privește execuția bugetară și să se clarifice obligațiile statelor membre referitoare la cooperare.

(33)

Pentru a permite Comisiei să își îndeplinească obligația de a controla existența și buna funcționare a sistemelor de gestionare și inspecție pentru cheltuielile Uniunii în statele membre, ar trebui să se prevadă, indiferent de inspecțiile efectuate de statele membre, controale efectuate de persoane delegate autorizate de Comisie să acționeze în numele său, care ar trebui să poată solicita asistență din partea statelor membre în activitatea lor.

(34)

Este nevoie ca tehnologia informației să fie utilizată la o scară cât mai largă pentru producerea informațiilor care urmează să fie trimise Comisiei. Atunci când efectuează controale, Comisia ar trebui să aibă acces imediat și deplin la informațiile referitoare la cheltuieli înregistrate atât pe hârtie, cât și în format electronic.

(35)

În vederea stabilirii relației financiare dintre agențiile de plăți acreditate și bugetul Uniunii, Comisia ar trebui să verifice și să închidă, anual, conturile agențiilor de plăți respective („verificarea și închiderea conturilor din punct de vedere financiar”). Decizia de verificare și închidere a conturilor ar trebui să vizeze caracterul complet, acuratețea și veridicitatea conturilor, dar nu conformitatea cheltuielilor cu dreptul Uniunii.

(36)

Comisia este responsabilă cu execuția bugetului Uniunii Europene în cooperare cu statele membre, în conformitate cu articolul 317 din TFUE. Pentru a asigura condiții uniforme de execuție a bugetului respectiv, Comisia este împuternicită să decidă, prin acte de punere în aplicare, dacă cheltuielile efectuate de statele membre sunt în conformitate cu dreptul Uniunii. Statelor membre ar trebui să li se acorde dreptul de a-și justifica deciziile de efectuare a plăților și de a recurge la conciliere în cazul în care intră în dezacord cu Comisia. Pentru a oferi statelor membre garanții juridice și financiare în ceea ce privește cheltuielile efectuate în trecut, ar trebui stabilită o perioadă maximă în care Comisia să decidă consecințele financiare care ar trebui să derive din nerespectarea normelor. În ceea ce privește FEADR, procedura de verificare și închidere a conturilor ar trebui aliniată la dispozițiile privind corecțiile financiare aplicate de Comisie, dispoziții prevăzute în partea a 2-a a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013.

(37)

În ceea privește FEGA, sumele recuperate ar trebui restituite fondului în cazul în care cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii și sunt neîntemeiate. Pentru a se aloca suficient timp pentru toate procedurile administrative necesare, inclusiv pentru controale interne, statele membre ar trebui să solicite recuperarea de la beneficiar, în termen de 18 de luni de la aprobarea și, după caz, primirea de către o agenție de plăți sau organismul responsabil de recuperare, a unui raport de control sau a unui document similar care constată existența unei nereguli. Ar trebui prevăzut un sistem de răspundere financiară în cazul în care au avut loc nereguli și sumele totale nu au fost recuperate. În această privință, ar trebui stabilită o procedură care să permită Comisiei să apere interesele bugetului Uniunii, luând decizia de a imputa parțial statului membru în cauză sumele care au fost pierdute ca urmare a neregulilor și nu au fost recuperate într-un termen rezonabil. De asemenea, în anumite cazuri de neglijență din partea statului membru, este just ca întreaga sumă să fie imputată statului membru respectiv. Cu toate acestea, sub rezerva respectării de către statele membre a obligațiilor în conformitate cu procedurile lor interne, pierderile financiare ar trebui împărțite în mod echitabil între Uniune și statul membru. Aceleași norme ar trebui să se aplice în cazul FEADR, însă sub rezerva cerinței ca sumele recuperate sau anulate ca urmare a neregulilor ar trebui să rămână disponibile pentru programele de dezvoltare rurală aprobate ale statului membru respectiv, deoarece sumele în cauză au fost alocate statului membru respectiv. De asemenea, ar trebui stabilite dispoziții privind obligația de raportare a statelor membre.

(38)

Procedurile de recuperare utilizate de statele membre pot avea ca efect întârzierea recuperării cu mai mulți ani, neexistând garanții că rezultatul va fi cel dorit. De asemenea, costul punerii în aplicare a acestor proceduri poate fi disproporționat față de sumele care sunt sau ar putea fi recuperate. În consecință, statelor membre ar trebui să li se permită să oprească procedurile de recuperare în anumite cazuri.

(39)

Pentru a proteja interesele financiare ale bugetului Uniunii, statele membre ar trebui să ia măsuri prin care să se asigure că tranzacțiile finanțate din Fonduri sunt realizate efectiv și executate corect. De asemenea, statele membre ar trebui să prevină, să constate și să trateze eficient orice neregulă sau nerespectare a obligațiilor comisă de beneficiari. În acest scop, ar trebui să se aplice Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (15). În cazurile de încălcare a legislației agricole sectoriale, acolo unde actele juridice ale Uniunii nu prevăd norme detaliate privind sancțiunile administrative, statele membre ar trebui să aplice sancțiuni naționale care să fie eficace, disuasive și proporționale.

(40)

Ar trebui evitată finanțarea, în cadrul PAC, a activităților care generează costuri suplimentare în alte domenii de politică acoperite de bugetul general al Uniunii Europene, în special în domeniul mediului și al sănătății publice. În plus, introducerea unor noi sisteme de plată și a unor sisteme de monitorizare și sancționare conexe nu ar trebui să genereze mai multă birocrație sau proceduri administrative suplimentare complicate și redundante.

(41)

Diverse regulamente agricole sectoriale conțin norme legate de principiile generale aplicabile în ceea ce privește controalele, retragerile de plăți necuvenite și aplicarea unor sancțiuni. Dispozițiile respective ar trebui reunite într-un singur cadru juridic la nivel orizontal. Acestea ar trebui să reglementeze obligațiile statelor membre cu privire la controalele administrative și la controalele la fața locului, al căror scop este de a verifica respectarea dispozițiilor măsurilor din cadrul PAC, și ar trebui să privească normele privind recuperarea și reducerea ajutoarelor și excluderea de la ajutoare. De asemenea, ar trebui stabilite norme referitoare la controalele privind îndeplinirea obligațiilor care nu sunt neapărat legate de plata unui ajutor.

(42)

Legislația sectorială agricolă conține diverse dispoziții care impun depunerea unei garanții pentru a se asigura plata sumei datorate în cazul neîndeplinirii unei obligații. În vederea consolidării cadrului pentru garanții, ar trebui să se aplice o singură normă orizontală în cazul tuturor acelor dispoziții.

(43)

Statele membre ar trebui să înființeze și să gestioneze un sistem integrat de administrare și control („sistem integrat”) pentru anumite plăți prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Pentru a îmbunătăți eficacitatea și monitorizarea sprijinului acordat de Uniune, statele membre ar trebui să fie autorizate să utilizeze sistemul integrat pentru alte sisteme de sprijin ale Uniunii.

(44)

Ar trebui menținute elementele principale ale sistemului integrat și, în special, dispozițiile privind o bază de date electronică, un sistem de identificare a parcelelor agricole, cererile de ajutor sau de plată și un sistem pentru identificarea și înregistrarea drepturilor la plată, ținându-se totodată seama de evoluția politicii, în special de introducerea plăților pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu și de beneficiile ecologice ale particularităților peisajelor. Statele membre ar trebui să utilizeze tehnologia în mod corespunzător la înființarea acestor sisteme, cu scopul de a reduce sarcina administrativă și de a asigura controale eficiente și eficace.

(45)

În scopul stabilirii unui nivel de referință în cadrul sistemului de identificare a parcelelor agricole care să fie adaptat la zonele de interes ecologic, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a lua în considerare informații specifice care pot fi solicitate fermierilor în cuprinsul cererilor transmise de aceștia pentru anii de cerere 2015 - 2017, cum ar fi identificarea acelor particularități ale peisajului sau a altor zone care pot fi încadrate în categoria de zone de interes ecologic și, după caz, amploarea respectivelor particularități sau dimensiunea celorlalte zone.

(46)

Autoritățile naționale competente ar trebui să efectueze integral plățile către beneficiari prevăzute în cadrul schemelor de sprijin din partea Uniunii cuprinse în sistemul integrat, sub rezerva reducerilor prevăzute de prezentul regulament și în perioadele stabilite. În scopul creșterii flexibilității gestionării plăților directe, statelor membre ar trebui să li se permită să efectueze plăți cuprinse în sistemul integrat în până la două tranșe pe an.

(47)

Controlul documentelor comerciale ale întreprinderilor care primesc sau efectuează plăți poate constitui un mijloc foarte eficace de supraveghere a tranzacțiilor care fac parte din sistemul de finanțare din FEGA. Dispozițiile privind controlul documentelor comerciale sunt prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 485/2008 al Consiliului (16). Respectivul control completează alte controale efectuate deja de statele membre. În plus, dispozițiile regulamentului respectiv nu aduc atingere dispozițiilor naționale referitoare la control care sunt mai cuprinzătoare decât cele prevăzute în acesta.

(48)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 485/2008, statele membre ar trebui să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura protejarea cu eficacitate a intereselor financiare ale bugetului Uniunii și mai ales pentru a verifica dacă operațiunile finanțate din FEGA sunt veritabile și conforme. În scopuri de claritate și raționalizare, dispozițiile relevante ar trebui integrate în același act. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 485/2008 ar trebui abrogat.

(49)

Documentele pe baza cărora se efectuează controlul în cauză ar trebui să fie alese în așa fel încât să permită un control complet. Întreprinderile care urmează a fi controlate ar trebui să fie selectate pe baza caracterului tranzacțiilor desfășurate sub responsabilitatea lor, precum și pe baza repartizării pe sectoare a întreprinderilor care primesc sau efectuează plăți în funcție de importanța lor financiară în cadrul sistemului de finanțare din FEGA.

(50)

Ar trebui să se definească atribuțiile funcționarilor însărcinați cu controalele, precum și obligația întreprinderilor de a pune documentele comerciale la dispoziția respectivilor funcționari, pe o perioadă determinată, și de a le furniza acestora informațiile solicitate. Ar trebui fie posibilă confiscarea documentelor comerciale în anumite cazuri.

(51)

Având în vedere structura internațională a comerțului agricol și în interesul funcționării pieței interne, este necesară organizarea cooperării între statele membre. De asemenea, este necesar să se instituie, la nivelul Uniunii, un sistem centralizat de documentare cu privire la întreprinderile care primesc sau efectuează plăți stabilite în țări terțe.

(52)

Statele membre au responsabilitatea de a-și adopta programele de control, dar este necesar ca programele respective să fie comunicate Comisiei, astfel încât aceasta să poată să-și asume rolul de supraveghere și de coordonare, pentru a se asigura că programele sunt adoptate pe baza criteriilor corespunzătoare și pentru a garanta concentrarea controlului asupra sectoarelor sau întreprinderilor care prezintă un risc de fraudă ridicat. Este esențial ca fiecare stat membru să aibă un departament special responsabil cu monitorizarea controlului documentelor comerciale prevăzută de prezentul regulament sau cu coordonarea controlului. Respectivele departamente speciale ar trebui organizate independent de departamentele care desfășoară controlul înaintea efectuării plății. Informațiile colectate în timpul controlului respectiv ar trebui protejate de secretul profesional.

(53)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (17), care a fost înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009, a stabilit principiul conform căruia plata integrală către beneficiari a unor ajutoare în cadrul PAC ar trebui să fie legată de respectarea normelor referitoare la gestionarea terenurilor, producția agricolă și activitatea agricolă. Principiul respectiv a fost cuprins ulterior în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (18) și în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (19).

În temeiul acestui sistem de ecocondiționalitate, statele membre au obligația de a aplica sancțiuni sub forma unor reduceri ale sprijinului primit în cadrul PAC sau a unor excluderi de la acesta, în întregime sau parțial.

(54)

Sistemul de ecocondiționalitate încorporează în PAC standarde de bază pentru mediu, schimbările climatice, bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Scopul sistemului de ecocondiționalitate este de a contribui la dezvoltarea unei agriculturi sustenabile, printr-o sensibilizare mai puternică a beneficiarilor în legătură cu necesitatea respectării standardelor de bază. De asemenea, vizează să ofere o contribuție pentru ca PAC să devină mai compatibilă cu așteptările societății, prin îmbunătățirea coerenței între politica agricolă comună și politicile privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și bunăstarea animalelor. Sistemul de ecocondiționalitate este parte integrantă a PAC și, prin urmare, ar trebui menținut. Totuși, domeniul său de aplicare, care constă deocamdată în liste separate cu cerințe de reglementare în materie de gestionare și standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, ar trebui simplificat, astfel încât să se asigure coerența sistemului de ecocondiționalitate și să devină mai vizibil. În acest scop, cerințele și standardele ar trebui organizate într-o singură listă și grupate în funcție de domenii și aspecte. De asemenea, experiența a demonstrat că unele dintre cerințele din domeniul de aplicare al ecocondiționalității nu sunt suficient de pertinente pentru activitatea agricolă sau pentru suprafața exploatației agricole sau vizează mai degrabă autoritățile naționale decât beneficiarii. Prin urmare, domeniul de aplicare al ecocondiționalității ar trebui ajustat. Mai mult, ar trebui să se prevadă o dispoziție referitoare la întreținerea pășunilor permanente în 2015 și 2016.

(55)

Pentru a deveni operaționale la nivelul exploatației agricole și pentru a asigura tratamentul egal necesar al fermierilor, este necesar ca cerințele de reglementare în materie de gestionare să fie aplicate integral de statele membre.

(56)

În conformitate cu articolul 22 din Directiva 2000/60/CE, Directiva 80/68/CEE a Consiliului (20) urmează să se abroge la 23 decembrie 2013. Pentru păstrarea acelorași norme de ecocondiționalitate referitoare la protecția apelor subterane, precum cele prevăzute în Directiva 80/68/CEE în forma din ultima zi de valabilitate a acesteia, este oportun să se ajusteze domeniul de aplicare a ecocondiționalității și să se definească un standard de bune condiții agricole și de mediu care să cuprindă cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 din respectiva Directivă.

(57)

Sistemul de ecocondiționalitate implică anumite constrângeri administrative atât pentru beneficiari, cât și pentru administrațiile naționale, deoarece trebuie asigurată evidența, trebuie desfășurate controale și trebuie aplicate sancțiuni atunci când este necesar. Sancțiunile respective ar trebui să fie proporționale, eficace și disuasive. Aceste sancțiuni nu ar trebui să aducă atingere altor sancțiuni stabilite în temeiul altor dispoziții cuprinse în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. Din motive de coerență, este oportună fuzionarea dispozițiilor relevante ale Uniunii într-un singur instrument juridic. Fermierii care participă la schema pentru micii fermieri menționată în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar putea considera că eforturile care trebuie depuse în temeiul sistemului de ecocondiționalitate depășesc beneficiul menținerii fermierilor în cadrul sistemului respectiv. Prin urmare, din motive de simplificare, fermierii respectivi ar trebui scutiți de participarea la sistemul de ecocondiționalitate și mai ales la sistemul de control al ecocondiționalității și scutiți de riscul sancțiunilor aferente ecocondiționalității. Totuși, această scutire nu ar trebui să aducă atingere nici obligației de respectare a dispozițiilor aplicabile din legislația sectorială, nici posibilității de a face obiectul unor controale și sancțiuni în temeiul legislației respective.

(58)

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 a instituit un cadru de standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor, în care statele membre trebuie să adopte standarde naționale ținând seama de caracteristicile specifice ale zonelor în cauză, inclusiv de condițiile climatice și ale solurilor, de sistemele agricole existente (utilizarea terenurilor, rotația culturilor, practicile agricole) și de structurile exploatațiilor. Scopul respectivelor standarde privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor este de a contribui la prevenirea eroziunii solurilor, la menținerea materiei organice din sol și a structurii solului, la asigurarea unui nivel minim de întreținere, la evitarea deteriorării habitatelor, precum și la protecția și gestionarea apelor. Prin urmare, domeniul de aplicare mai amplu al sistemului de ecocondiționalitate stabilit de prezentul regulament ar trebui să includă un cadru în care statele membre urmează să adopte standarde naționale privind bunele condiții agricole și de mediu. De asemenea, cadrul Uniunii ar trebui să includă, de asemenea, norme care să abordeze mai bine aspectele legate de apă, sol, stocurile de carbon, biodiversitate și peisaj, precum și nivelul minim de întreținere a terenurilor.

(59)

Beneficiarii ar trebui să înțeleagă obligațiile care le revin în legătură cu normele privind ecocondiționalitatea. În acest scop, statele membre ar trebui să comunice în mod cuprinzător, inteligibil și explicativ, inclusiv, dacă este posibil, prin mijloace electronice, toate cerințele și standardele care fac parte din normele respective.

(60)

Punerea în aplicare cu eficacitate a ecocondiționalității impune verificarea îndeplinirii obligațiilor la nivelul beneficiarilor. În cazul în care un stat membru decide să folosească opțiunea de a nu aplica o reducere sau o excludere dacă suma în cauză este mai mică de 100 EUR, autoritatea de control competentă ar trebui să verifice, pentru un eșantion de beneficiari, în anul următor, dacă problema a fost remediată.

(61)

Pentru a se asigura o colaborare armonioasă între Comisie și statele membre în privința finanțării cheltuielilor PAC și, în special, pentru a permite Comisiei să monitorizeze gestionarea financiară realizată de statele membre, precum și să verifice și să închidă conturile agențiilor de plăți acreditate, este necesar ca anumite informații să fie transmise Comisiei de către statele membre sau să fie ținute la dispoziția Comisiei.

(62)

În scopul compilării datelor care urmează să fie transmise Comisei și pentru a permite Comisiei să aibă acces total și imediat la datele privind cheltuielile atât în format tipărit, cât și în format electronic, este necesar să fie stabilite norme corespunzătoare privind prezentarea și transmiterea datelor, inclusiv norme privind termenele.

(63)

Deoarece este posibil ca în aplicarea sistemelor naționale de control și a verificării conformității să fie implicate date personale sau secrete comerciale, statele membre și Comisia ar trebui să garanteze confidențialitatea informațiilor primite în acel context.

(64)

În interesul unei bune gestionări financiare a bugetului Uniunii și în scopul imparțialității tratamentului atât la nivel de stat membru, cât și la nivel de beneficiar, ar trebui stabilite norme privind folosirea monedei euro.

(65)

Cursul de schimb al monedei euro în raport cu moneda națională poate fluctua pe perioada desfășurării unei operațiuni. Prin urmare, cursul aplicabil cuantumurilor în cauză ar trebui stabilit ținând cont de factorul generator prin care este îndeplinit obiectivul economic al operațiunii. Cursul de schimb aplicat ar trebui să fie cel valabil la data la care a survenit acest factor generator. Este necesar să se specifice acest fapt generator sau să se renunțe la aplicarea sa, cu respectarea anumitor criterii și, în special, a rapidității repercusiunilor mișcărilor monetare. Criteriile respective sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2799/98 al Consiliului (21) și completează dispozițiile similare din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. În scopuri de claritate și raționalitate, dispozițiile relevante ar trebui integrate în același act. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2799/98 ar trebui abrogat.

(66)

Ar trebui să se stabilească norme speciale care să permită luarea de măsuri în cazul unor situații monetare excepționale care apar fie în Uniune, fie pe piața mondială și care impun o reacție imediată, pentru a se asigura buna funcționare a mecanismelor stabilite în cadrul PAC.

(67)

Pentru statele membre care nu au adoptat moneda euro, ar trebui să existe opțiunea de a efectua plăți mai degrabă în euro decât în moneda națională, în cazul cheltuielilor rezultate din legislația PAC. Sunt necesare norme specifice pentru a se garanta că această opțiune nu creează avantaje nejustificate pentru părțile care efectuează sau primesc plăți.

(68)

Fiecare măsură din cadrul PAC ar trebui să fie suspusă monitorizării și evaluării în vederea îmbunătățirii calității și pentru demonstrarea eficacității sale. În acest context, Comisia ar trebui să stabilească o listă a indicatorilor și să evalueze performanța PAC în raport cu obiectivele de politică privind producția viabilă de produse alimentare, gestionarea durabilă a resurselor naturale, acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, precum și dezvoltarea teritorială echilibrată. La evaluarea îndeosebi a evoluției PAC în raport cu obiectivul privind producția viabilă de produse alimentare, ar trebui luați în considerare toți factorii relevanți, inclusiv evoluția prețului factorilor de producție. Comisia ar trebui să instituie un cadru pentru un sistem comun de monitorizare și evaluare, cadru care să garanteze, printre altele, disponibilitatea la timp a datelor relevante, inclusiv a informațiilor primite de la statele membre. Totodată, Comisia ar trebui să țină cont de nevoile de date și de sinergiile dintre potențialele surse de date. În plus, Comunicarea Comisiei privind Un buget pentru Europa 2020 – Partea a II-a preciza că cheltuielile legate de politicile climatice ar trebui să crească până la o pondere minimă de 20 % din bugetul general al Uniunii, cu contribuția diverselor politici. Prin urmare, Comisia ar trebui să poată evalua impactul sprijinului oferit de Uniune în cadrul PAC în privința îndeplinirii obiectivelor legate de climă.

(69)

Este aplicabil dreptul Uniunii referitor la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (23).

(70)

În hotărârea sa din 9 noiembrie 2010 în cauzele conexate C-92/09 și C-93/09 (24) Volker și Markus Schecke GbR și Hartmuti Eifert/landul Hessen, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a declarat nulitatea articolului 42 punctul (8b) și a articolului 44a din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005, precum și a Regulamentului (CE) nr. 259/2008 al Comisiei (25), în măsura în care, în ceea ce privește persoanele fizice care beneficiază de fonduri, aceste dispoziții impun obligația de a publica datele cu caracter personal referitoare la fiecare beneficiar fără să se facă o distincție în funcție de criterii pertinente, cum ar fi perioadele în care aceste persoane au primit astfel de ajutoare, frecvența acestor ajutoare sau natura și valoarea acestora.

(71)

În urma acestei hotărâri și până la adoptarea unor norme noi, care să țină cont de obiecțiile formulate de Curtea de Justiție, Regulamentul (CE) nr. 259/2008 a fost modificat de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 410/2011 al Comisiei (26) în scopul de a prevedea în mod explicit că obligația de a publica informații nu se aplică persoanelor fizice.

(72)

În septembrie 2011, Comisia a organizat o consultare a părților interesate, reunind reprezentanți ai organizațiilor profesionale agricole sau comerciale și reprezentanți ai industriei alimentare și ai salariaților, precum și reprezentanți ai societății civile și ai instituțiilor Uniunii. În acest cadru au fost propuse diverse opțiuni posibile în ceea ce privește publicarea datelor privind persoanele fizice care beneficiază de fondurile agricole ale Uniunii și respectarea principiului proporționalității cu ocazia publicării informațiilor respective. În cadrul conferinței respective s-a discutat despre eventuala nevoie de a publica numele persoanelor fizice cu scopul de a răspunde obiectivului de a asigura o protecție mai bună a intereselor financiare ale Uniunii, de a spori transparența și de a sublinia realizările beneficiarilor în furnizarea de bunuri publice, asigurându-se în același timp faptul că prin publicarea respectivă nu se depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective legitime.

(73)

În hotărârea sa în cauzele conexate Volker și Markus Schecke GbR și Hartmuti Eifert/landul Hessen, Curtea nu a contestat legitimitatea obiectivului de consolidare a controlului public asupra utilizării sumelor plătite din Fonduri. Cu toate acestea, Curtea a evidențiat necesitatea de a lua în considerare metode de publicare a informațiilor referitoare la beneficiarii în cauză care sunt coerente cu obiectivul acestei publicări și care, în același timp, să interfereze într-o mai mică măsură cu dreptul beneficiarilor respectivi de a li se respecta viața privată, în general, și dreptul la protecția datelor lor cu caracter personal, în special.

(74)

Obiectivul consolidării controlului public în ceea ce privește beneficiarii individuali ar trebui să fie analizat din perspectiva noului cadru privind gestiunea financiară și controlul care urmează să fie aplicat începând cu 1 ianuarie 2014 și pe baza experienței acumulate de statele membre. În acest nou cadru, controalele realizate de către administrațiile naționale nu pot fi exhaustive, în special datorită faptului că pentru aproape toate schemele de ajutoare doar o parte limitată a populației poate fi verificată la fața locului, În plus, noul cadru prevede că, în anumite condiții, statele membre pot reduce numărul de controale la fața locului.

O creștere suficientă a ratelor minime de control ar adăuga, în contextul actual, o sarcină financiară și administrativă suplimentară atât de mare pentru administrațiile naționale, încât acestea nu ar putea să o gestioneze.

(75)

În acest context, publicarea numelor beneficiarilor Fondurilor oferă o modalitate de consolidare a controlului public al utilizării Fondurilor și, prin urmare, reprezintă o completare utilă a cadrului de gestionare și control existent, care este necesară pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a intereselor financiare ale Uniunii. Acest lucru este realizat parțial prin efectul preventiv și de descurajare al acestei publicări, parțial prin descurajarea beneficiarilor individuali de la implicarea în activități ilegale și, în același timp, prin creșterea răspunderii personale a fermierilor în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice primite.

(76)

În acest context, rolul jucat de societatea civilă, inclusiv de mass-media și de organizațiile neguvernamentale, și contribuția acestora la consolidarea cadrului de control al administrațiilor împotriva fraudei și a oricărei utilizări abuzive a fondurilor publice ar trebui recunoscute în mod adecvat.

(77)

Publicarea informațiilor relevante este, de asemenea, coerentă cu abordarea prevăzută în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(78)

Ca alternativă, consolidarea controlului public în ceea ce privește beneficiarii individuali ar putea fi posibilă prin impunerea obligației pentru statele membre de a asigura, la cerere, accesul publicului la informațiile relevante, fără publicarea acestora. Totuși, această alternativă ar fi mai puțin eficace și ar genera riscul creării unor divergențe nedorite în punerea în aplicare. Prin urmare, autoritățile naționale ar trebui să aibă posibilitatea de a se baza pe controlul public în ceea ce privește beneficiarii individuali prin publicarea numelor acestora și a altor date relevante.

(79)

Pentru ca obiectivul controlului public al utilizării banilor proveniți din Fonduri să fie atins, este necesar ca o anumită cantitate de informații despre beneficiari să fie adusă la cunoștința publicului. Informațiile respective ar trebui să includă date privind identitatea beneficiarului, suma acordată și sursa din care provine, scopul și natura măsurii în cauză. Publicarea acestor informații ar trebui să fie realizată astfel încât să interfereze cât mai puțin cu dreptul beneficiarilor de a li se respecta viața privată, în general, și cu dreptul beneficiarilor la protecția datelor lor cu caracter personal, în special, ambele drepturi fiind recunoscute prin articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(80)

Pentru a asigura faptul că prezentul regulament respectă principiul proporționalității, legiuitorul a studiat toate modalitățile alternative de realizare a obiectivului privind controlul public al utilizării banilor proveniți din Fonduri, conform analizei furnizate într-un memorandum prevăzut în anexa la documentul Consiliului 6370/13, și a ales modalitatea care ar interfera în cea mai mică măsură cu drepturile individuale în cauză.

(81)

Publicarea detaliilor cu privire la măsura care îi dă dreptul fermierului să primească ajutor sau sprijin și cu privire la natura și scopul ajutorului sau sprijinului oferă publicului informații concrete cu privire la activitatea sprijinită și la scopul pentru care a fost acordat ajutorul sau sprijinul. Acest lucru ar contribui, de asemenea, la efectul preventiv și de descurajare a fraudei pe care îl are controlul public în ceea ce privește protejarea intereselor financiare.

(82)

Pentru a respecta un echilibru între, pe de o parte, obiectivul vizat al controlului public al utilizării banilor proveniți din Fonduri și, pe de altă parte, dreptul beneficiarilor la respectarea vieții lor private în general și la protecția datelor lor cu caracter personal, ar trebui să se ia în considerare importanța sprijinului. După o analiză aprofundată și consultarea cu părțile interesate, a rezultat că, în vederea consolidării eficacității unor astfel de publicări și a limitării interferențelor cu drepturile beneficiarilor, este necesar să se stabilească un prag exprimat în cuantumul sprijinului primit, numele beneficiarului care a primit un cuantum mai mic decât acest cuantum nefiind publicat.

(83)

Pragul respectiv ar trebui să fie de minimis și ar trebui să reflecte și să se bazeze pe nivelul schemelor de sprijin stabilit în cadrul PAC. Dat fiind că structurile economiilor agricole ale statelor membre variază în mod considerabil și că pot să difere în mod semnificativ de structura agricolă medie din Uniune, ar trebui să se permită aplicarea unor praguri minime diferite care să reflecte situațiile specifice ale statelor membre. Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește o schemă simplă și specifică pentru exploatațiile agricole mici. Articolul 63 din regulamentul respectiv prevede criterii de calcul al cuantumului ajutorului. Din rațiuni de coerență, în cazul statelor membre care aplică schema, pragul luat în calcul ar trebui stabilit la același nivel cu sumele fixate de statul membru, astfel cum sunt menționate la articolul 63 alineatul (1) al doilea paragraf sau la articolul 63 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul(UE) nr. 1307/2013 respectiv. În cazul statelor membre care decid să nu aplice schema respectivă, pragul luat în calcul ar trebui stabilit la același nivel cu cuantumul maxim posibil al ajutorului în cadrul schemei, conform dispozițiilor articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. În cazul situării sub acest prag specific, publicarea ar trebui să conțină toate informațiile relevante, cu excepția numelui, pentru a le permite contribuabililor să aibă o imagine exactă a PAC.

(84)

Punerea acestor informații la dispoziția publicului, alături de informațiile generale aduse la cunoștința publicului conform prezentului regulament, îmbunătățește transparența în ceea ce privește utilizarea fondurilor Uniunii în cadrul PAC, contribuind astfel la vizibilitatea și la mai buna înțelegere a acestei politici. Acest lucru le permite cetățenilor să participe mai îndeaproape la procesul de decizie și garantează faptul că administrația se bucură de o mai mare legitimitate și este mai eficace și mai responsabilă față de cetățeni. De asemenea, aduce în atenția cetățenilor exemple concrete ale furnizării de „bunuri publice” prin intermediul agriculturii, susținând astfel legitimitatea sprijinului din partea statului pentru sectorul agricol.

(85)

Prin urmare, trebuie să se considere că publicarea generală a informațiilor relevante nu depășește ceea ce este necesar într-o societate democratică având în vedere necesitatea de a proteja interesele financiare ale Uniunii, precum și importanța primordială a obiectivului controlului public asupra utilizării banilor proveniți din Fonduri.

(86)

În vederea conformării la cerințele privind protecția datelor, beneficiarii Fondurilor ar trebui informați, anterior publicării, cu privire la publicarea datelor. De asemenea, ar trebui să fie informați și cu privire la faptul că datele respective pot fi prelucrate de către organisme de audit și de investigare ale Uniunii și ale statelor membre în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii. În plus, beneficiarii ar trebui să fie informați cu privire la drepturile care le revin în temeiul Directivei 95/46/CE, precum și cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi.

(87)

În consecință, după o analiză aprofundată și o evaluare acelor mai adecvate modalități de a respecta dreptul beneficiarilor la protecția datelor cu caracter personal, luând în considerare și informațiile furnizate de Comisie în cursul negocierilor pe marginea prezentului regulament, în prezentul regulament ar trebui să fie stabilite noi norme privind publicarea informațiilor referitoare la toți beneficiarii Fondurilor.

(88)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei.

(89)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare referitoare la: procedurile de acordare, retragere și revizuire a acreditării agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, precum și de supraveghere a acreditării agențiilor de plăți; normele privind activitatea și controalele care stau la baza declarației de gestiune a agențiilor de plăți, funcționarea organismului de coordonare și notificarea către Comisie a informațiilor de respectivul organism de coordonare; normele privind sarcinile organismelor de certificare, inclusiv controalele, și privind certificatele și rapoartele, împreună cu documentele însoțitoare, întocmite de organismele respective. Competențele de executare respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (27).

(90)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să cuprindă: principii de audit pe care să se bazeze avizele organismelor de certificare, inclusiv o evaluare a riscurilor, controale interne și nivelul necesar al elementelor doveditoare ale auditului, metodele de audit folosite de organismele de certificare, având în vedere standardele internaționale în materie de audit, pentru emiterea avizelor lor, incluzând, după caz, utilizarea unui eșantion integrat unic pentru fiecare populație și, după caz, posibilitatea participării la verificările la fața locului a agențiilor de plăți.

(91)

De asemenea, ar trebui să cuprindă: norme privind punerea în aplicare uniformă a sistemului de consiliere agricolă, determinarea plăților lunare din FEGA către statele membre; stabilirea cuantumurilor pentru finanțarea măsurilor de intervenție; norme referitoare la finanțarea achiziționării de către Comisie a imaginilor prin satelit necesare pentru controale și la măsurile luate de Comisie prin intermediul aplicațiilor de teledetecție utilizate pentru monitorizarea resurselor agricole; procedura privind derularea achiziționării de către Comisie a respectivelor imagini prin satelit și privind monitorizarea resurselor agricole, cadrul prin care se reglementează achiziționarea, îmbunătățirea și utilizarea imaginilor prin satelit și a datelor meteorologice, precum și termenele limită aplicabile.

(92)

De asemenea, ar trebui să cuprindă: în contextul procedurii de disciplină financiară, rata de ajustare pentru plățile directe, precum și adaptarea sa și termenii și condițiile aplicabile creditelor reportate în conformitate cu articolul 169 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în vederea finanțării plăților directe; în contextul procedurii de disciplină bugetară, stabilirea cu titlu provizoriu a cuantumului plăților și distribuirea provizorie a bugetului disponibil între statele membre.

(93)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să cuprindă, de asemenea: stabilirea perioadei în care agențiile de plăți acreditate trebuie să întocmească și să transmită Comisiei declarațiile intermediare de cheltuieli aferente programelor de dezvoltare rurală; reducerea sau suspendarea plăților intermediare către statele membre; detalii privind ținerea unor contabilități separate de către agențiile de plăți; condițiile specifice care se aplică informațiilor care trebuie înregistrate în contabilitățile ținute de agențiile de plăți; normele referitoare la finanțarea și contabilizarea măsurilor de intervenție sub forma depozitării publice, precum și în ceea ce privește alte cheltuieli finanțate din Fonduri, clauzele și condițiile de aplicare a procedurii de dezangajare automată, procedura și alte modalități practice privind funcționarea corespunzătoare a suspendării de către Comisie a plăților către statele membre în situația în care acestea întârzie transmiterea informațiilor.

(94)

În plus, competențele de executare ale Comisiei ar trebui să cuprindă: procedurile legate de obligațiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în legătură cu controalele; procedurile privind obligațiile de cooperare aplicabile statelor membre în privința controalelor la fața locului realizate de Comisie și accesul la informații; procedurile și alte modalități practice referitoare la obligația de a raporta neregulile și fraudele, condițiile în care trebuie păstrate documentele justificative referitoare la plățile efectuate și documentele referitoare la desfășurarea controalelor administrative și fizice impuse de dreptul Uniunii; procedura de verificare și închiderea conturilor, excluderea de la finanțarea din partea Uniunii a sumelor imputate bugetului Uniunii, procedurile privind recuperarea plăților necuvenite și a dobânzilor aferente și formularele privind notificarea și comunicarea care trebuie efectuate de statele membre către Comisie în ceea ce privește neregulile.

(95)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească, de asemenea: norme care vizează aplicarea uniformă a obligațiilor statelor membre cu privire la protecția intereselor financiare ale Uniunii; norme care vizează aplicarea uniformă a sistemelor de control din Uniune, aplicarea și calcularea retragerii parțiale sau totale a plăților sau a drepturilor la plată; recuperarea plăților necuvenite și a sancțiunilor, precum și cu privire la drepturile la plată alocate în mod necuvenit și la aplicarea dobânzilor. De asemenea, acestea ar trebui să privească: aplicarea și calcularea sancțiunilor administrative, normele detaliate pentru identificarea neconformității minore, normele care definesc cazurile în care, ca urmare a naturii sancțiunilor, statele membre pot reține sancțiunile recuperate, și suspendarea plăților către statele membre în cazuri specifice vizate de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(96)

În mod similar, competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească: forma garanției care trebuie depusă și procedura pentru depunerea garanției, pentru acceptarea acesteia și pentru înlocuirea garanției inițiale; procedurile pentru eliberarea garanției și notificarea pe care trebuie să o transmită statele membre sau Comisia în contextul garanției. De asemenea, acestea ar trebui să privească normele care sunt în același timp necesare și justificabile pentru soluționarea în regim de urgență a unor probleme specifice, în legătură cu perioadele de plată și cu plata avansurilor; normele privind cererile de ajutor și de plată și privind cererile de alocare a drepturilor la plată, inclusiv termenul limită de depunere a cererilor, cerințele referitoare la informațiile minime care trebuie furnizate în cereri, dispozițiile privind modificarea sau retragerea cererilor de ajutor, scutirea de obligația de a depune o cerere de ajutor și dispoziții care permit statelor membre să aplice proceduri simplificate sau să corecteze erorile evidente.

(97)

Totodată, competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească: norme privind efectuarea de controale pentru a se verifica îndeplinirea obligațiilor și corectitudinea și exhaustivitatea informațiilor furnizate în cererea de ajutor sau de plată, inclusiv norme privind toleranțele măsurătorilor în cazul verificărilor la fața locului, specificațiile tehnice necesare pentru aplicarea uniformă a sistemului integrat de administrare și control; norme privind situațiile de transfer al exploatațiilor agricole însoțit de transferul oricărei obligații referitoare la eligibilitate pentru ajutorul în cauză care încă trebuie îndeplinită; și normele privind plata avansurilor. De asemenea, acestea ar trebui să privească: normele care vizează aplicarea uniformă a normelor privind controlul documentelor comerciale; procedurile referitoare la băncile de date ale statelor membre și la banca analitică de date izotopice care vor contribui la detectarea fraudelor; procedurile referitoare la cooperarea și asistența dintre autoritățile și organismele de control, normele de efectuare a controalelor de conformitate cu standardele de marketing, normele privind autoritățile responsabile cu efectuarea controalelor, precum și privind conținutul, frecvența și etapa de comercializare care urmează să facă obiectul controalelor respective.

(98)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească, de asemenea: în contextul controalelor legate de denumirile de origine și de indicațiile geografice, precum și de mențiunile tradiționale protejate, comunicările pe care statele membre trebuie să le transmită Comisiei; normele privind autoritatea responsabilă cu verificarea respectării caietului de sarcini al produsului, inclusiv în cazul în care aria geografică se află într-o țară terță; acțiunile care trebuie întreprinse de statele membre pentru a preveni utilizarea ilicită a denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a mențiunilor tradiționale protejate, controalele și verificările care trebuie efectuate de statele membre, inclusiv testările.

De asemenea, acestea ar trebui să privească normele privind efectuarea de controale pentru a se verifica îndeplinirea obligațiilor de ecocondiționalitate; normele detaliate de procedură și tehnice cu privire la calcularea și aplicarea sancțiunilor administrative pentru nerespectarea cerințelor de ecocondiționalitate; normele referitoare la comunicarea informațiilor de către statele membre Comisiei, astfel cum este menționat la articolul 104 și măsurile de garantare a aplicării dreptului Uniunii dacă există posibilitatea ca această aplicare să fie periclitată de practici monetare excepționale legate de moneda națională;

(99)

Competențele de executare ale Comisiei ar trebui să privească și: stabilirea de indicatori specifici pentru monitorizarea și evaluarea PAC; normele privind transmiterea de informații de către statele membre către Comisie în scopul monitorizării și evaluării PAC; normele privind formatul și calendarul publicării beneficiarilor Fondurilor, aplicarea în mod uniform a obligației de a informa beneficiarii în legătură cu faptul că datele lor vor fi făcute publice și cooperarea dintre Comisie și statele membre în contextul publicării beneficiarilor Fondurilor.

(100)

Pentru adoptarea anumitor acte de punere în aplicare ar trebui utilizată procedura de consultare. În ceea ce privește actele de punere în aplicare ce presupun calcularea unor cuantumuri de către Comisie, procedura de consultare permite Comisiei să își asume întreaga responsabilitate pentru gestionarea bugetului și vizează o eficiență, o previzibilitate și o rapiditate sporite, ținând cont de limitele temporale și de procedurile bugetare. În ceea ce privește actele de punere în aplicare în cadrul plăților efectuate către statele membre și funcționarea procedurii de verificare și închidere a conturilor, procedura de consultare permite Comisiei să își asume întreaga responsabilitate pentru gestionarea bugetului și verificarea conturilor anuale ale agențiilor de plăți naționale în vederea acceptării acestor conturi sau, în cazul cheltuielilor care nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, în vederea excluderii cheltuielilor respective de la finanțarea din partea Uniunii. În alte cazuri, pentru adoptarea actelor de punere în aplicare ar trebui utilizată procedura de examinare.

(101)

Comisia ar trebui împuternicită să adopte acte de punere în aplicare fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011 referitoare la stabilirea soldului net disponibil pentru cheltuielile FEGA și la efectuarea unor plăți sau deduceri suplimentare în cadrul procedurii privind plățile lunare.

(102)

Deoarece tranziția de la sistemul stabilit în temeiul regulamentelor abrogate prin prezentul regulament spre sistemul stabilit în temeiul prezentului regulament ar putea genera dificultăți practice și specifice, ar trebui stabilite dispoziții care să permită Comisiei să adopte măsurile necesare și bine justificate.

(103)

Datorită necesității urgente de a pregăti punerea în aplicare a măsurilor vizate, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(104)

Deoarece perioada de programare pentru programele de dezvoltare rurală finanțate pe baza prezentului regulament începe la 1 ianuarie 2014, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la respectiva dată. Totuși, deoarece exercițiul financiar agricol include cheltuielile plătite și veniturile primite și înregistrate în contabilitatea bugetului Fondurilor de către agențiile de plăți pentru exercițiul financiar „N” care începe la data de 16 octombrie a anului „N-1” și se încheie la data de 15 octombrie a anului „N”, dispozițiile referitoare la acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare și competențele corespunzătoare ale Comisiei, la gestionarea financiară a Fondurilor, cum ar fi plafonul bugetar, rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol, disciplina financiară și alocarea veniturilor ar trebui să se aplice de la o dată anterioară, care să corespundă cu începutul exercițiului financiar 2014, și anume 16 octombrie 2013. Din aceleași considerente, dispozițiile referitoare la procedura privind plățile lunare efectuate de Comisie către statele membre și respectarea de către agențiile de plăți a termenelor de plată ar trebui să se aplice cheltuielilor efectuate începând cu anul financiar 2014, și anume 16 octombrie 2013.

(105)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a adoptat un aviz (28).

(106)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, datorită legăturilor dintre acesta și celelalte instrumente ale PAC și resurselor financiare limitate ale statelor membre într-o Uniune extinsă, dar, având în vedere garanția multianuală a finanțării din partea Uniunii și concentrarea asupra priorităților sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește norme referitoare la:

(a)

finanțarea cheltuielilor în cadrul politicii agricole comune („PAC”), inclusiv a cheltuielilor privind dezvoltarea rurală;

(b)

sistemul de consiliere agricolă;

(c)

sistemele de gestionare și control care urmează să fie instituite de statele membre;

(d)

sistemul de ecocondiționalitate;

(e)

verificarea și închiderea conturilor.

Articolul 2

Termeni utilizați în prezentul regulament

(1)   În sensul prezentului regulament:

(a)

„fermier” înseamnă fermier în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(b)

„activitate agricolă” înseamnă activitate agricolă în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(c)

„suprafață agricolă” înseamnă suprafață agricolă în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(d)

„exploatație agricolă” înseamnă exploatație agricolă în înțelesul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, cu excepția dispozițiilor de la articolul 91 alineatul (3);

(e)

„plăți directe” înseamnă plăți directe în înțelesul articolului 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(f)

„legislație agricolă sectorială” înseamnă orice act aplicabil adoptat în cadrul PAC în temeiul articolului 43 din TFUE, precum și, după caz, orice act delegat sau de punere în aplicare adoptat în temeiul unor astfel de acte, precum și partea a doua a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, în măsura în care aceasta se aplică FEADR;

(g)

„neregulă” înseamnă orice neregulă în înțelesul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95.

(2)   În sensul finanțării, al gestionării și al monitorizării PAC, „forța majoră” și „circumstanțele excepționale” sunt recunoscute, în special, în următoarele cazuri:

(a)

decesul beneficiarului;

(b)

incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului;

(c)

o catastrofă naturală gravă care afectează puternic exploatația agricolă;

(d)

distrugerea accidentală a clădirilor destinate creșterii animalelor, aflate pe exploatația agricolă;

(e)

o epizootie sau o boală a plantelor care afectează parțial sau integral șeptelul sau, respectiv, culturile beneficiarului;

(f)

exproprierea întregii exploatații agricole sau a unei mari părți a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii.

TITLUL II

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND FONDURILE AGRICOLE

CAPITOLUL I

Fonduri agricole

Articolul 3

Fonduri pentru finanțarea cheltuielilor din agricultură

(1)   În vederea îndeplinirii obiectivelor PAC prevăzute de TFUE, finanțarea diverselor măsuri care intră sub incidența acestei politici, inclusiv dezvoltarea rurală, se realizează din:

(a)

Fondul european de garantare agricolă („FEGA”);

(b)

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală („FEADR”).

(2)   FEGA și FEADR (denumite în continuare „Fondurile”) fac parte din bugetul general al Uniunii Europene (denumit în continuare „bugetul Uniunii”).

Articolul 4

Cheltuielile din FEGA

(1)   FEGA este implementat prin gestiune partajată între statele membre și Uniune. FEGA finanțează următoarele cheltuieli, care sunt efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii:

(a)

măsurile de reglementare sau sprijinire a piețelor agricole;

(b)

plățile directe către fermieri în cadrul PAC;

(c)

contribuția financiară a Uniunii la măsurile de informare și promovare a produselor agricole pe piața internă a Uniunii și în țările terțe, întreprinse de statele membre pe baza unor programe selectate de Comisie, altele decât cele menționate la articolul 5;

(d)

contribuția financiară a Uniunii la programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, menționat la articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la măsurile privind bolile animalelor și pierderea încrederii consumatorilor astfel cum sunt menționate la articolul 155 din regulamentul menționat.

(2)   FEGA finanțează următoarele cheltuieli în mod direct și în conformitate cu dreptul Uniunii:

(a)

promovarea produselor agricole, efectuate fie direct de către Comisie, fie prin intermediul unor organizații internaționale;

(b)

măsurile, luate în conformitate cu dreptul Uniunii, de asigurare a conservării, caracterizării, colectării și utilizării resurselor genetice în agricultură;

(c)

crearea și întreținerea sistemelor de informații contabile agricole;

(d)

sistemele de investigare agricolă, inclusiv investigațiile privind structura exploatațiilor agricole.

Articolul 5

Cheltuielile din FEADR

FEADR este implementat prin gestiune partajată între statele membre și Uniune. FEADR finanțează contribuția financiară a Uniunii la programele de dezvoltare rurală implementate în conformitate cu dreptul Uniunii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală.

Articolul 6

Alte cheltuieli, inclusiv asistență tehnică

Fondurile pot finanța fiecare, în mod direct, la inițiativa Comisiei și/sau în numele acesteia, activități de sprijin pentru pregătire și monitorizare, activități de sprijin administrativ și tehnic, precum și măsurile de evaluare, de audit și de inspecție necesare punerii în aplicare a PAC. Măsurile respective includ în special:

(a)

măsurile necesare pentru analiza, gestionarea, monitorizarea, schimbul de informații și punerea în aplicare a PAC, precum și măsurile referitoare la punerea în aplicare a sistemelor de control și la asistența tehnică și administrativă;

(b)

achiziționarea de către Comisie a imaginilor prin satelit necesare pentru controale în conformitate cu articolul 21;

(c)

măsurile luate de Comisie prin intermediul aplicațiilor de teledetecție utilizate pentru monitorizarea resurselor agricole în conformitate cu articolul 22;

(d)

măsurile necesare pentru menținerea și dezvoltarea metodelor și a mijloacelor tehnice de informare, interconectare, monitorizare și control al gestionării financiare a fondurilor utilizate pentru finanțarea PAC;

(e)

furnizarea de informații privind PAC, în conformitate cu articolul 45;

(f)

studiile privind PAC și evaluările măsurilor finanțate de Fonduri, inclusiv îmbunătățirea metodelor de evaluare și schimburile de informații privind practicile din cadrul PAC;

(g)

dacă este cazul, agențiile executive înființate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului (29), agenții care acționează în legătură cu PAC;

(h)

măsurile legate de diseminarea informațiilor, sensibilizare, promovarea cooperării și schimburile de experiență la nivelul Uniunii, adoptate în contextul dezvoltării rurale, inclusiv rețele ale părților implicate;

(i)

măsurile necesare pentru dezvoltarea, înregistrarea și protejarea logourilor în cadrul politicilor în materie de calitate ale Uniunii și pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală legate de acestea, precum și progresele necesare ale tehnologiei informației (IT).

CAPITOLUL II

Agențiile de plăți și alte organisme

Articolul 7

Acreditarea și retragerea acreditării agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare

(1)   Agențiile de plăți sunt departamente sau organisme ale statelor membre, responsabile cu gestionarea și controlul cheltuielilor menționate la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5.

Cu excepția plăților, sarcinile respective ale agențiilor de plăți pot fi delegate.

(2)   Statele membre acreditează ca agenții de plăți departamente sau organisme care au o organizare administrativă și un sistem de control intern care oferă garanții suficiente că plățile sunt legale și corecte și sunt justificate corespunzător. În acest scop, agențiile de plăți îndeplinesc condițiile minime de acreditare în ceea ce privește mediul intern, activitățile de control, informarea și comunicarea, precum și monitorizarea stabilite de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a).

În funcție de propriile dispoziții constituționale, fiecare stat membru restricționează numărul propriilor agenții de plăți acreditate la cel mult una la nivel național sau, după caz, una la nivel regional. Totuși, în cazul în care se instituie agenții de plăți la nivel regional, statele membre acreditează, de asemenea, o agenție de plăți la nivel național pentru schemele de ajutoare care, dată fiind natura lor, trebuie gestionate la nivel național sau încredințează gestionarea acestor scheme agențiilor lor de plăți regionale.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre pot menține agențiile de plăți care au fost acreditate anterior datei de 20 decembrie 2013.

Înainte de sfârșitul anului 2016, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea sistemului agențiilor de plăți în Uniune, însoțit, după caz, de propuneri legislative.

(3)   Până la data de 15 februarie a anului care urmează exercițiului financiar în cauză, agenția de plăți acreditată întocmește:

(a)

conturile anuale pentru cheltuielile efectuate în cursul îndeplinirii sarcinilor care revin respectivei agenții de plăți acreditate, însoțite de informațiile necesare pentru verificarea și închiderea conturilor respective în conformitate cu articolul 51;

(b)

o declarație de gestiune privind exhaustivitatea, exactitatea și veridicitatea conturilor, precum și buna funcționare a sistemelor de control intern, pe baza unor criterii obiective, precum și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente;

(c)

un rezumat anual al rapoartelor finale de audit și al controalelor efectuate, inclusiv o analiză a naturii și a gravității erorilor și deficiențelor de sistem identificate, precum și măsurile corective care urmează să fie luate sau planificate.

În mod excepțional, în urma comunicării de către statul membru interesat, Comisia poate prelungi termenul de 15 februarie până cel târziu la 1 martie.

(4)   În cazul în care sunt acreditate mai multe agenții de plăți, statul membru desemnează un organism public (denumit în continuare „organismul de coordonare”), căruia îi atribuie următoarele sarcini:

(a)

să culeagă informațiile care urmează să fie puse la dispoziția Comisiei și să trimită Comisiei informațiile respective;

(b)

să ia sau să coordoneze, după caz, măsuri în vederea soluționării eventualelor deficiențe obișnuite și să informeze Comisia cu privire la urmări;

(c)

să promoveze și, după caz, să asigure aplicarea armonizată a normelor Uniunii.

Organismul de coordonare face obiectul unei acreditări specifice de către statele membre în ceea ce privește prelucrarea informațiilor financiare menționate la primul paragraf litera (a).

(5)   Atunci când o agenție de plăți acreditată nu întrunește sau nu mai întrunește unul sau mai multe dintre criteriile de acreditare menționate la alineatul (2), statul membru, acționând din proprie inițiativă sau la solicitarea Comisiei, retrage acreditarea dacă agenția de plăți nu realizează schimbările necesare într-o perioadă de timp care urmează a fi determinată în funcție de gravitatea problemei.

(6)   Agențiile de plăți gestionează și asigură controlul operațiunilor legate de intervenția publică de care răspund și își rezervă responsabilitatea generală în domeniul respectiv.

Articolul 8

Competențele Comisiei

(1)   Pentru a se asigura buna funcționare a sistemului prevăzut la articolul 7, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 111 în ceea ce privește:

(a)

condițiile minime pentru acreditarea agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, astfel cum sunt menționate la articolul 7 alineatul (2) și, respectiv, la articolul 7 alineatul (4);

(b)

obligațiile agențiilor de plăți privind intervenția publică, precum și normele referitoare la conținutul responsabilităților lor de gestionare și control.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme referitoare la:

(a)

procedurile de acordare, retragere și revizuire a acreditării agențiilor de plăți și a organismelor de coordonare, precum și procedurile de supraveghere a acreditării agențiilor de plăți;

(b)

activitatea și controalele care stau la baza declarației de gestiune a agențiilor de plăți;

(c)

funcționarea organismului de coordonare și notificarea către Comisie a informațiilor în conformitate cu articolul 7 alineatul (4).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 9

Organismele de certificare

(1)   Organismul de certificare este un organism de audit public sau privat desemnat de statul membru. Atunci când este un organism de audit privat, iar dreptul aplicabil al Uniunii sau dreptul intern aplicabil impune acest lucru, organismul este selectat de statul membru prin intermediul unei proceduri de cerere de oferte. Organismul furnizează un aviz, elaborat în conformitate cu standarde de audit acceptate la nivel internațional, privind exhaustivitatea, exactitatea și veridicitatea conturilor anuale ale agenției de plăți, buna funcționare a sistemului de control intern al acesteia și legalitatea și corectitudinea cheltuielilor a căror rambursare a fost solicitată Comisiei. Avizul respectiv menționează, de asemenea, dacă examinarea pune la îndoială afirmațiile făcute în declarația de gestiune.

Organismul de certificare deține expertiza tehnică necesară. Organismul de certificare este independent din punct de vedere operațional față de agenția de plăți și de organismul de coordonare în cauză, precum și față de autoritatea care a acreditat respectiva agenție.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind sarcinile organismelor de certificare, inclusiv verificările, precum și certificatele și rapoartele, împreună cu documentele însoțitoare, care se întocmesc de organismele respective. Ținând cont de necesitatea asigurării unei eficiențe maxime în ceea ce privește testarea tranzacțiilor și auditurile profesioniste, în ceea ce privește o abordare integrată, actele de punere în aplicare stabilesc, de asemenea:

(a)

principii de audit pe care să se bazeze avizele organismelor de certificare, incluzând o evaluare a riscurilor, controale interne și un nivel adecvat al elementelor doveditoare ale auditului;

(b)

metodele de audit care trebuie folosite de organismele de certificare pentru emiterea avizelor lor, având în vedere standardele internaționale în materie de audit, incluzând, după caz, utilizarea unui eșantion integrat unic pentru fiecare populație și, după caz, posibilitatea participării la verificările la fața locului a agențiilor de plăți.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 10

Admisibilitatea plăților efectuate de agențiile de plăți

Cheltuielile menționate la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 pot fi acoperite prin finanțare din partea Uniunii numai dacă au fost efectuate de agențiile de plăți acreditate.

Articolul 11

Plata integrală către beneficiari

În absența unor dispoziții contrare în dreptul Uniunii, plățile legate de finanțarea prevăzută în prezentul regulament sunt achitate integral către beneficiari.

TITLUL III

SISTEMUL DE CONSILIERE AGRICOLĂ

Articolul 12

Principiu și domeniu de aplicare

(1)   Statele membre instituie un sistem de consiliere a beneficiarilor în domeniul gestionării terenurilor și al gestionării exploatațiilor agricole (denumit în continuare „sistemul de consiliere agricolă”). Sistemul de consiliere agricolă este operat de organisme publice desemnate și/sau de organisme private selectate.

(2)   Sistemul de consiliere agricolă se referă cel puțin la:

(a)

obligațiile de la nivelul exploatației agricole rezultate din cerințele de reglementare în materie de gestionare și standardele privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor stabilite în titlul VI capitolul I;

(b)

practicile agricole benefice pentru climă și mediu menționate în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și întreținerea suprafeței agricole menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(c)

măsurile la nivelul exploatației agricole prevăzute de programele de dezvoltare rurală care vizează modernizarea exploatațiilor agricole, consolidarea competitivității, integrarea sectorială, inovarea și orientarea către piață, precum și promovarea antreprenoriatului;

(d)

cerințele privind beneficiarii, adoptate de statele membre în vederea punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE;

(e)

cerințele privind beneficiarii, adoptate de statele membre în vederea punerii în aplicare a articolului 55 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în special cerința menționată la articolul 14 din Directiva 2009/128/CE.

(3)   De asemenea, sistemul de consiliere agricolă poate să se refere, în special, la:

(a)

promovarea conversiei exploatațiilor și diversificarea activității economice a acestora;

(b)

gestionarea riscurilor și introducerea de acțiuni preventive corespunzătoare cu scopul de a aborda dezastrele naturale, evenimentele catastrofale și bolile animalelor și plantelor;

(c)

cerințele minime stabilite de dreptul intern menționate la articolul 28 alineatul (3) și la articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

(d)

informațiile privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, biodiversitatea și protecția apelor, astfel cum sunt menționate în anexa I la prezentul regulament.

Articolul 13

Cerințe specifice legate de sistemul de consiliere agricolă

(1)   Statele membre se asigură că consilierii care funcționează în cadrul sistemului de consiliere agricolă sunt calificați în mod corespunzător și formați periodic.

(2)   Statele membre asigură separarea dintre consiliere și control. În acest sens și fără a aduce atingere dreptului intern privind accesul public la documente, statele membre se asigură că organismele selectate și desemnate menționate la articolul 12 alineatul (1) nu dezvăluie informații și date cu caracter personal sau individual pe care le obțin în cursul activității de consiliere altor persoane decât beneficiarul care gestionează exploatația agricolă în cauză, cu excepția cazului în care constată, în cursul activității lor, o neregulă sau o încălcare a normelor în privința căreia există o obligație prevăzută de dreptul Uniunii sau de dreptul intern de a informa o autoritate publică, în special în cazul infracțiunilor.

(3)   Autoritatea națională în cauză furnizează potențialului beneficiar, în special prin mijloace electronice, lista corespunzătoare a organismelor selectate și desemnate menționate la articolul 12 alineatul (1).

Articolul 14

Accesul la sistemul de consiliere agricolă

Beneficiarii și fermierii care nu primesc sprijin în cadrul PAC pot utiliza în mod facultativ sistemul de consiliere agricolă.

Fără a aduce atingere articolului 99 alineatul (2) al patrulea paragraf, statele membre pot stabili, cu toate acestea, conform unor criterii obiective, categoriile de beneficiari care au acces prioritar la sistemul de consiliere agricolă, inclusiv rețelele care operează cu resurse limitate în înțelesul articolelor 53, 55 și 56 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

În astfel de cazuri, statele membre se asigură că se acordă prioritate fermierilor al căror acces la un serviciu de consiliere diferit de sistemul de consiliere agricolă este cel mai limitat.

Sistemul de consiliere agricolă garantează că beneficiarii au acces la consiliere care reflectă situația specifică a exploatației lor agricole.

Articolul 15

Competențele Comisiei

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care stabilește norme de aplicare uniformă a sistemului de consiliere agricolă, pentru a-l face pe deplin operațional.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

TITLUL IV

GESTIONAREA FINANCIARĂ A FONDURILOR

CAPITOLUL I

FEGA

Secțiunea 1

Finanțarea cheltuielilor

Articolul 16

Plafonul bugetar

(1)   Plafonul anual pentru cheltuielile FEGA este constituit din cuantumurile maxime stabilite pentru acestea în cadrul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013.

(2)   În cazul în care dreptul Uniunii prevede majorarea sau reducerea cuantumurilor menționate la alineatul (1), Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menționate la articolul 116, soldul net disponibil pentru cheltuielile FEGA pe baza datelor menționate în dreptul Uniunii.

Articolul 17

Plățile lunare

(1)   Comisia pune la dispoziția statelor membre creditele necesare pentru finanțarea cheltuielilor menționate la articolul 4 alineatul (1), sub forma unor plăți lunare, pe baza cheltuielilor efectuate de agențiile de plăți acreditate într-o perioadă de referință.

(2)   Până la transferarea plăților lunare de către Comisie, resursele necesare pentru a face față cheltuielilor se mobilizează de către statele membre în funcție de necesitățile agențiilor lor de plăți acreditate.

Articolul 18

Procedura privind plățile lunare

(1)   Fără a aduce atingere aplicării articolelor 51 și 52, Comisia efectuează plățile lunare pentru cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate în cursul unei luni de referință.

(2)   Plățile lunare se efectuează către fiecare stat membru cel târziu în a treia zi lucrătoare din cea de a doua lună care urmează celei în care s-au efectuat cheltuielile. Cheltuielile efectuate de statele membre în perioada 1 - 15 octombrie se înregistrează ca fiind efectuate în luna octombrie. Cheltuielile efectuate în perioada 16 - 31 octombrie se înregistrează ca fiind efectuate în luna noiembrie.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc plățile lunare pe care le efectuează pe baza unei declarații de cheltuieli a statului membru și a informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 102 alineatul (1), având în vedere necesitatea reducerii sau a suspendării plăților în conformitate cu articolul 41 sau de orice altă corecție. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (2).

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menționate la articolul 116, prin care stabilește plăți sau deduceri suplimentare. În asemenea situații, comitetul menționat la articolul 116 alineatul (1) este informat la următoarea sa reuniune.

Articolul 19

Costuri administrative și de personal

Nu sunt suportate din fond cheltuielile aferente costurilor administrative și de personal efectuate de statele membre și de beneficiarii ajutoarelor finanțate din FEGA.

Articolul 20

Cheltuielile aferente intervenției publice

(1)   Dacă, în cadrul organizării comune a piețelor, nu se stabilește o sumă unitară în ceea ce privește o intervenție publică, FEGA finanțează măsura în cauză pe baza sumelor forfetare uniforme pentru Uniune, în special în cazul fondurilor originare din statele membre utilizate pentru achiziționarea de produse, în cazul operațiunilor materiale generate de depozitare și, eventual, în cazul prelucrării produselor de intervenție.

(2)   Pentru a se asigura finanțarea din FEGA a cheltuielilor aferente intervenției publice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115, în ceea ce privește:

(a)

tipul de măsuri eligibile pentru finanțare din partea Uniunii și condițiile de rambursare;

(b)

condițiile de eligibilitate și metodele de calcul pe baza elementelor constatate efectiv de agențiile de plăți, pe baza sumelor forfetare stabilite de Comisie sau pe baza sumelor forfetare sau neforfetare prevăzute de legislația agricolă sectorială.

(3)   Pentru a se asigura gestionarea adecvată a creditelor înregistrate în bugetul Uniunii pentru FEGA, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115, prin care stabilește normele privind evaluarea operațiunilor în legătură cu intervenția publică și măsurile care trebuie luate în cazul pierderii sau deteriorării produselor care fac obiectul intervenției publice și prin care stabilește cuantumurile care urmează să fie finanțate.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește cuantumurile menționate la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (2).

Articolul 21

Achiziționarea imaginilor prin satelit

Comisia și statele membre stabilesc de comun acord, în conformitate cu specificațiile pregătite de fiecare stat membru, lista imaginilor prin satelit necesare pentru controale.

Comisia furnizează respectivele imagini prin satelit în mod gratuit organismelor de control sau furnizorilor de servicii autorizați de respectivele organisme pentru a le reprezenta.

Comisia rămâne proprietara imaginilor prin satelit și le recuperează după încheierea activității. De asemenea, Comisia poate solicita desfășurarea unor activități în vederea îmbunătățirii tehnicilor și a metodelor de lucru legate de inspectarea suprafețelor agricole cu ajutorul teledetecției.

Articolul 22

Monitorizarea resurselor agricole

Scopul măsurilor finanțate în temeiul articolului 6 litera (c) este de a oferi Comisiei mijloacele necesare pentru următoarele acțiuni:

(a)

să gestioneze piețele agricole ale Uniunii într-un context global;

(b)

să asigure monitorizarea agroeconomică și agroecologică a terenurilor agricole, inclusiv a sistemelor agrosilvice, precum și monitorizarea stării culturilor, astfel încât să poată fi făcute estimări, mai ales în ceea ce privește randamentul și producția agricolă;

(c)

să permită accesul partajat la aceste estimări în context internațional, cum ar fi în cadrul inițiativelor coordonate de organizațiile Națiunilor Unite sau de alte agenții internaționale;

(d)

să contribuie la transparența piețelor mondiale; și

(e)

să asigure monitorizarea tehnologică a sistemului agrometeorologic.

Măsurile finanțate în temeiul articolului 6 litera (c) vizează colectarea sau achiziționarea datelor necesare pentru punerea în aplicare și monitorizarea PAC, inclusiv a datelor obținute prin satelit și a datelor meteorologice, crearea unei infrastructuri de date spațiale și a unui site internet, realizarea unor studii specifice referitoare la condițiile climatice, teledetecția utilizată pentru a contribui la monitorizarea sănătății solurilor și actualizarea modelelor agrometeorologice și econometrice. Dacă este nevoie, măsurile respective sunt realizate în colaborare cu laboratoarele și organismele naționale.

Articolul 23

Competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește:

(a)

norme referitoare la finanțarea în temeiul articolului 6 literele (b) și (c);

(b)

procedura în temeiul căreia se realizează măsurile menționate la articolele 21 și 22, în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite;

(c)

cadrul prin care se reglementează achiziționarea, îmbunătățirea și utilizarea imaginilor satelitare și a datelor meteorologice, precum și termenele aplicabile.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Secțiunea 2

Disciplina bugetară

Articolul 24

Respectarea plafonului

(1)   Pe parcursul întregii proceduri bugetare și al execuției bugetare, creditele referitoare la cheltuielile FEGA nu depășesc cuantumul menționat la articolul 16.

Toate instrumentele legislative propuse de Comisie și adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, de Consiliu sau de Comisie și care au o influență asupra bugetului FEGA respectă cuantumul menționat la articolul 16.

(2)   În cazul în care dreptul Uniunii prevede un plafon financiar în euro pentru cheltuielile din agricultură pentru un stat membru, aceste cheltuieli se rambursează în limita plafonului respectiv stabilit în euro, iar dacă se aplică articolul 41, se fac ajustările necesare.

(3)   Plafoanele naționale pentru plățile directe menționate la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, corectate prin ajustările prevăzute la articolul 26 din prezentul regulament, sunt considerate plafoane financiare în euro.

Articolul 25

Rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol

Se stabilește o rezervă menită să ofere sprijin suplimentar sectorului agricol în cazul unor crize majore care afectează producția sau distribuția agricolă („rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol”) prin aplicarea, la începutul fiecărui an, a unei reduceri la plățile directe cu ajutorul mecanismului de disciplină financiară menționat la articolul 26.

Cuantumul total al rezervei este de 2 800 milioane EUR, cu tranșe anuale egale de 400 de milioane EUR (la prețurile din 2011) pentru perioada 2014 - 2020, și este inclus în rubrica 2 din cadrul financiar multianual astfel cum a fost stabilit în anexa la Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013.

Articolul 26

Disciplina financiară

(1)   Pentru a se asigura respectarea plafoanelor anuale stabilite de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 pentru finanțarea cheltuielilor legate de piață și a plăților directe, se stabilește o rată de ajustare a plăților directe (denumită în continuare „rata de ajustare”) atunci când previziunile privind finanțarea măsurilor finanțate în cadrul subplafonului în cauză pentru un anumit exercițiu financiar arată că plafoanele anuale aplicabile vor fi depășite.

(2)   Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului privind rata de ajustare până cel târziu la data de 31 martie a anului calendaristic pentru care se aplică rata de ajustare respectivă.

(3)   Dacă într-un an Parlamentul European și Consiliul nu au stabilit rata de ajustare până la data de 30 iunie, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește rata de ajustare și informează de îndată Parlamentul European și Consiliul. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

(4)   Până la 1 decembrie, Comisia poate, pe baza noilor informații pe care le deține, să adopte acte de punere în aplicare prin care se adaptează rata de ajustare stabilită în conformitate cu alineatul (2) sau (3). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

(5)   Prin derogare de la articolul 169 alineatul (3) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, statele membre rambursează creditele reportate în conformitate cu articolul 169 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 beneficiarilor finali care, în cursul exercițiului financiar pentru care sunt reportate creditele, fac obiectul ratei de ajustare.

Rambursarea menționată la primul paragraf se aplică numai beneficiarilor finali din statele membre care au făcut obiectul disciplinei financiare în cursul exercițiului financiar precedent.

(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește termenii și condițiile aplicabile creditelor reportate în conformitate cu articolul 169 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în vederea finanțării cheltuielilor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

(7)   La aplicarea prezentului articol, cuantumul pentru rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol menționată la articolul 25 este luat în calcul în vederea stabilirii ratei de ajustare. Sumele care nu sunt puse la dispoziție pentru măsurile de criză până la finalul exercițiului financiar sunt plătite în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol.

Articolul 27

Procedura de disciplină bugetară

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, simultan cu proiectul de buget pentru exercițiul financiar N, previziunile pentru exercițiile financiare N - 1, N și N + 1.

(2)   În cazul în care, la întocmirea proiectului de buget pentru exercițiul financiar N, se pare că există riscul ca suma menționată la articolul 16 pentru exercițiul financiar N să fie depășită, Comisia propune Parlamentului European și Consiliului sau Consiliului măsurile necesare pentru a se asigura respectarea cuantumului respectiv.

(3)   În orice moment, în cazul în care consideră că există riscul ca suma menționată la articolul 16 să fie depășită și că nu poate lua măsuri adecvate pentru a remedia situația prin competențele sale, Comisia propune alte măsuri în vederea asigurării respectării cuantumului respectiv. În cazul în care temeiul juridic al măsurii relevante este articolul 43 alineatul (3) din TFUE, măsura respectivă se adoptă de către Consiliu, iar în cazul în care temeiul juridic al măsurii relevante este articolul 43 alineatul (2) din TFUE măsura respectivă se adoptă de către Parlamentul European și Consiliu.

(4)   În cazul în care, la sfârșitul exercițiului financiar N, cererile de rambursare din partea statelor membre depășesc sau este probabil că vor depăși cuantumul menționat la articolul 16, Comisia:

(a)

evaluează pro rata și în limita bugetului disponibil cererile prezentate de statele membre și adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește provizoriu cuantumul plăților pentru luna în cauză;

(b)

stabilește, pentru toate statele membre, cel târziu la data de 28 februarie a exercițiului financiar N + 1, situația acestora în ceea ce privește finanțarea din partea Uniunii pentru exercițiul financiar N;

(c)

adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilește cuantumul total al finanțării din partea Uniunii defalcat pe fiecare stat membru, pe baza unei rate unice de finanțare din partea Uniunii, în limita bugetului care a fost disponibil pentru plățile lunare;

(d)

efectuează eventualele compensări reportate datorate statelor membre, cel târziu până la data efectuării plăților lunare pentru luna martie a exercițiului financiar N + 1.

Actele de punere în aplicare prevăzute la primul paragraf literele (a) și (c) se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

Articolul 28

Sistemul de avertizare timpurie și de monitorizare

Pentru a se asigura că plafonul bugetar menționat la articolul 16 nu este depășit, Comisia aplică un sistem de avertizare timpurie și de monitorizare lunar în ceea ce privește cheltuielile FEGA.

În acest scop, Comisia determină la începutul fiecărui exercițiu financiar profilul lunar al cheltuielilor bazat, după caz, pe o medie a cheltuielilor lunare în timpul ultimilor trei ani.

Comisia prezintă periodic Parlamentului European și Consiliului un raport care examinează evoluția cheltuielilor efectuate în raport cu profilurile și care conține o evaluare a punerii în aplicare previzibile pentru exercițiul financiar în curs.

Articolul 29

Cursurile de schimb de referință

(1)   Atunci când adoptă proiectul de buget sau o scrisoare rectificativă la proiectul de buget care privește cheltuielile agricole, Comisia utilizează, pentru estimările bugetare FEGA, media cursului de schimb euro/dolar SUA înregistrat pe piață în cursul ultimului trimestru încheiat cu cel puțin 20 de zile înaintea adoptării de către Comisie a documentului bugetar.

(2)   Atunci când adoptă proiectul de buget rectificativ și suplimentar sau o scrisoare rectificativă la acesta, în măsura în care documentele respective vizează creditele aferente măsurilor menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (a), Comisia utilizează:

(a)

media cursului de schimb euro/dolar SUA înregistrat efectiv pe piață de la data de 1 august a exercițiului financiar precedent până la sfârșitul ultimului trimestru încheiat cu cel puțin 20 de zile înainte de adoptarea de către Comisie a documentului bugetar și cel târziu până la data de 31 iulie a exercițiului financiar în curs; și

(b)

media cursului de schimb înregistrat efectiv în cursul ultimului trimestru încheiat cu cel puțin 20 de zile înainte de adoptarea de către Comisie a documentului bugetar, ca estimare pentru restul exercițiului financiar.

CAPITOLUL II

FEADR

Secțiunea 1

Dispoziții generale privind FEADR

Articolul 30

Excluderea dublei finanțări

Cheltuielile finanțate din FEADR nu fac obiectul niciunui alt tip de finanțare din cadrul bugetului Uniunii.

Articolul 31

Dispoziții care se aplică tuturor plăților

(1)   În conformitate cu articolul 77 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, plățile efectuate de către Comisie ale contribuției FEADR menționate la articolul 5 din prezentul regulament nu depășesc angajamentele bugetare.

Plățile respective se repartizează primului angajament bugetar deschis.

(2)   Se aplică articolul 84 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Secțiunea 2

Finanțarea programelor de dezvoltare rurală

Articolul 32

Contribuțiile financiare din FEADR

Contribuția financiară din FEADR la cheltuielile din cadrul programelor de dezvoltare rurală se stabilește pentru fiecare program, cu respectarea plafoanelor stabilite de dreptul Uniunii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală din FEADR.

Articolul 33

Angajamente bugetare

În ceea ce privește angajamentele bugetare ale Uniunii pentru programele de dezvoltare rurală, se aplică articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Secțiunea 3

Contribuția financiară la programele de dezvoltare rurală

Articolul 34

Dispoziții aplicabile plăților pentru programele de dezvoltare rurală

(1)   Creditele necesare pentru finanțarea cheltuielilor menționate la articolul 5 sunt puse la dispoziția statelor membre sub forma prefinanțării, a plăților intermediare și a plății unui sold, conform descrierii din prezenta secțiune.

(2)   Totalul combinat al prefinanțării și al plăților intermediare nu depășește 95 % din contribuția FEADR pentru fiecare program de dezvoltare rurală.

Când se atinge plafonul de 95 %, statele membre continuă să transmită Comisiei cereri de plată.

Articolul 35

Norme privind prefinanțarea

(1)   În urma deciziei sale de aprobare a programului de dezvoltare rurală, Comisia plătește statului membru un cuantum inițial de prefinanțare pentru întreaga perioadă de programare. Acest cuantum inițial de prefinanțare este plătit în tranșe, după cum urmează:

(a)

în 2014: 1 % din cuantumul sprijinului din FEADR pentru întreaga perioadă de programare, pentru program, și 1,5 % din cuantumul sprijinului din FEADR pentru întreaga perioadă de programare, pentru program, atunci când un stat membru a primit asistență financiară începând din 2010, fie în conformitate cu articolele 122 și 143 din TFUE, fie din Fondul european de stabilitate financiară (FESF), ori primește asistență financiară la 31 decembrie 2013 în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE;

(b)

în 2015: 1 % din cuantumul sprijinului din FEADR pentru întreaga perioadă de programare, pentru program, și 1,5 % din cuantumul sprijinului din FEADR pentru întreaga perioadă de programare, pentru program, atunci când un stat membru a primit asistență financiară începând din 2010, în conformitate cu articolele 122 și 143 din TFUE, sau din FESF, ori primește asistență financiară la 31 decembrie 2014 în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE;

(c)

în 2016: 1 % din cuantumul sprijinului din FEADR pentru întreaga perioadă de programare, pentru program.

În cazul în care un program de dezvoltare rurală este adoptat în 2015 sau ulterior, primele tranșe se plătesc în anul adoptării.

(2)   Suma totală plătită ca prefinanțare se rambursează Comisiei în cazul în care, în 24 de luni de la data la care Comisia plătește prima tranșă a sumei de prefinanțare, nu sunt efectuate cheltuieli sau nu este trimisă nicio declarație de cheltuieli pentru programul de dezvoltare rurală.

(3)   Dobânda generată de prefinanțare se alocă programului de dezvoltare rurală în cauză și se deduce din suma cheltuielilor publice indicată în declarația de cheltuieli finală.

(4)   Suma totală acordată ca prefinanțare este validată în conformitate cu procedura menționată la articolul 51 din prezentul regulament înaintea încheierii programului de dezvoltare rurală.

Articolul 36

Plăți intermediare

(1)   Pentru fiecare program de dezvoltare rurală se efectuează plăți intermediare. Acestea se calculează prin aplicarea ratei de cofinanțare pentru fiecare măsură la cheltuielile publice efectuate care țin de aceasta, astfel cum se menționează la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(2)   În funcție de disponibilitatea resurselor, Comisia efectuează plăți intermediare cu scopul de a rambursa cheltuielile efectuate de agențiile de plăți acreditate pentru punerea în aplicare a programelor, luând în considerare reducerile sau suspendările aplicate în temeiul articolului 41.

(3)   Fiecare plată intermediară se efectuează de către Comisie sub rezerva îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

transmiterea către Comisie a unei declarații de cheltuieli semnată de agenția de plăți acreditată, în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) litera (c);

(b)

respectarea contribuției totale a FEADR la fiecare măsură pe toată durata acoperită de programul respectiv;

(c)

transmiterea către Comisie a ultimului raport intermediar anual privind punerea în aplicare a programului de dezvoltare rurală.

(4)   Dacă vreuna dintre cerințele prevăzute la alineatul (3) nu este îndeplinită, Comisia informează imediat agenția de plăți acreditată sau organismul coordonator, în cazul în care acesta a fost desemnat. Dacă vreuna dintre cerințele stabilite la alineatul (3) litera (a) sau litera (c) nu este îndeplinită, declarația de cheltuieli nu este admisibilă.

(5)   Fără a aduce atingere aplicării articolelor 51 și 52, Comisia efectuează plăți intermediare în termen de 45 de zile de la data înregistrării unei declarații de cheltuieli care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.

(6)   Agențiile de plăți acreditate întocmesc și transmit Comisiei fie direct, fie prin intermediul organismului de coordonare, dacă un astfel de organism a fost desemnat, declarații intermediare de cheltuieli aferente programelor de dezvoltare rurală, în perioadele stabilite de Comisie.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește perioadele în care agențiile de plăți acreditate transmit respectivele declarații intermediare de cheltuieli. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3),

Declarațiile de cheltuieli cuprind cheltuielile efectuate de agențiile de plăți în fiecare dintre perioadele în cauză. Totuși, în cazurile în care cheltuielile menționate la articolul 65 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 nu pot fi declarate Comisiei în perioada respectivă din cauză că o propunere de modificare a programului este în curs de aprobare de către Comisie, cheltuielile respective pot fi declarate în perioadele următoare.

Declarațiile intermediare de cheltuieli aferente cheltuielilor efectuate începând cu data de 16 octombrie sunt înscrise în bugetul anului următor.

(7)   Se aplică articolul 83 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Articolul 37

Plata soldului și închiderea programului

(1)   După primirea ultimului raport intermediar anual privind aplicarea unui program de dezvoltare rurală, Comisia efectuează plata soldului, în funcție de disponibilitatea resurselor, pe baza planului de finanțare în vigoare, a conturilor anuale pentru ultimul an de execuție a programului de dezvoltare rurală în cauză și a deciziei de verificare și închidere aferente. Conturile respective sunt prezentate Comisiei în cel mult șase luni de la data finală de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și cuprind cheltuielile efectuate de agenția de plăți până la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor.

(2)   Plata soldului se face în termen de cel mult șase luni de la data la care Comisia consideră că informațiile și documentele menționate la alineatul (1) din prezentul articol pot fi primite, iar ultimul cont anual a fost verificat și închis. Sumele care mai sunt angajate după data plății soldului se dezangajează de către Comisie în termen de șase luni, fără a aduce atingere articolului 38 alineatul (5).

(3)   Dacă până la termenul limită stabilit la alineatul (1) nu au fost trimise către Comisie ultimul raport intermediar anual și documentele necesare pentru verificarea și închiderea conturilor aferente ultimului an de execuție al programului, soldul se dezangajează automat în conformitate cu articolul 38.

Articolul 38

Dezangajarea automată în cazul programelor de dezvoltare rurală

(1)   Comisia dezangajează automat orice parte a unui angajament bugetar pentru un program de dezvoltare rurală care nu a fost folosită în scopul prefinanțării sau al plăților intermediare sau pentru care nu i-a fost prezentată nicio declarație de cheltuieli care să îndeplinească cerințele stabilite la articolul 36 alineatul (3) în privința cheltuielilor efectuate până la data de 31 decembrie a celui de al treilea an care urmează celui în care s-a făcut angajamentul.

(2)   Se dezangajează automat orice parte a angajamentelor bugetare rămasă deschisă la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru care nu a fost făcută o declarație de cheltuieli în termen de șase luni de la data respectivă.

(3)   În cazul unei proceduri judiciare sau al unui căi de atac administrative cu efect de suspendare, perioada de dezangajare automată menționată la alineatul (1) sau la alineatul (2) se întrerupe pentru suma aferentă operațiunilor respective pe durata procedurilor judiciare sau a căii de atac administrative, cu condiția ca Comisia să primească o notificare motivată în mod corespunzător de la statul membru până la data de 31 decembrie a anului N + 3.

(4)   Nu se iau în considerare la calcularea dezangajării automate cele ce urmează:

(a)

partea angajamentelor bugetare care a făcut obiectul unei declarații de cheltuieli, dar a cărei rambursare a fost redusă sau suspendată de către Comisie la data de 31 decembrie a anului N + 3;

(b)

partea angajamentelor bugetare pe care o agenție de plăți nu a putut să o deconteze din motive de forță majoră care afectează grav punerea în aplicare a programului de dezvoltare rurală. Autoritățile naționale care invocă forța majoră trebuie să demonstreze consecințele directe asupra punerii în aplicare a întregului program sau a unei părți a acestuia.

Până la 31 ianuarie, statul membru trimite Comisiei informații privind excepțiile menționate la primul paragraf, pentru cuantumul care trebuia declarat până la sfârșitul anului precedent.

(5)   Comisia informează statele membre, în timp util, dacă există riscul dezangajării automate. Comisia informează statele membre cu privire la suma în cauză, astfel cum reiese din informațiile pe care le deține. Statele membre dispun de două luni de la data primirii acestor informații pentru a-și exprima acordul în privința sumei respective sau pentru a prezenta observații. Comisia efectuează dezangajarea automată în maximum nouă luni de la ultimul termen care reiese din aplicarea alineatelor (1) - (3).

(6)   În cazul dezangajării automate, contribuția din FEADR la programul de dezvoltare rurală în cauză se reduce, pentru anul respectiv, cu suma dezangajată automat. Statul membru întocmește un plan de finanțare revizuit, repartizând reducerea ajutorului între măsuri, în vederea aprobării de către Comisie. În caz contrar, Comisia reduce pro rata sumele alocate fiecărei măsuri.

CAPITOLUL III

Dispoziții comune

Articolul 39

Exercițiul financiar agricol

Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale privind declarațiile de cheltuieli și venituri legate de intervenția publică stabilită de Comisie în temeiul articolului 46 alineatul (6), exercițiul financiar agricol cuprinde toate cheltuielile efectuate și toate veniturile primite și înregistrate în contabilitatea bugetului Fondurilor de agențiile de plăți pentru exercițiul financiar „N” care începe la data de 16 octombrie a anului „N-1” și se încheie la data de 15 octombrie a anului „N”.

Articolul 40

Respectarea termenelor de plată

În cazul în care dreptul Uniunii stabilește termene de plată, orice plată efectuată de agențiile de plăți către beneficiari înaintea primei date de plată posibile și după ultima dată de plată posibilă este neeligibilă pentru finanțare din partea Uniunii, cu excepția cazurilor, condițiilor și limitelor care urmează a fi stabilite ținând cont de principiul proporționalității.

Pentru a face eligibile pentru finanțare din partea Uniunii cheltuielile efectuate înaintea primei date de plată posibile sau după ultima dată de plată posibilă, cu limitarea impactului financiar, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 prin care derogă de la norma prevăzută la primul paragraf.

Articolul 41

Reducerea și suspendarea plăților lunare și intermediare

(1)   În cazul în care declarațiile de cheltuieli sau informațiile menționate la articolul 102 permit Comisiei să constate că cheltuielile au fost efectuate de organisme care nu sunt agenții de plăți acreditate, că nu au fost respectate perioadele de plată sau plafoanele financiare stabilite de dreptul Uniunii sau că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, Comisia poate reduce sau suspenda plățile lunare sau intermediare către statele membre în cauză în cadrul actelor de punere în aplicare privind plățile lunare menționate la articolul 18 alineatul (3) sau în cadrul plăților intermediare menționate la articolul 36, după ce oferă statelor membre oportunitatea de a prezenta observații.

În cazul în care declarațiile de cheltuieli sau informațiile menționate la articolul 102 nu îi permit Comisiei să constate că cheltuielile au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, Comisia solicită statului membru în cauză să furnizeze informații suplimentare și să prezinte observații într-o perioadă care nu poate fi mai mică de 30 de zile. Dacă statul membru nu răspunde solicitării Comisiei în perioada stabilită sau dacă răspunsul este considerat nesatisfăcător sau demonstrează că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu normele Uniunii, Comisia poate reduce sau suspenda plățile lunare sau intermediare către statul membru în cauză. Astfel de reduceri sau suspendări se adoptă sub forma de acte de punere în aplicare privind plățile lunare menționate la articolul 18 alineatul (3) sau în cadrul plăților intermediare menționate la articolul 36.

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se reduce sau se suspendă plățile lunare sau intermediare către un stat membru dacă unul sau mai multe dintre elementele esențiale ale sistemului național de control în cauză nu există sau nu prezintă eficiență din cauza gravității sau persistenței deficiențelor constatate, sau în sistemul pentru recuperarea plăților neconforme există deficiențe grave similare, și dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

(a)

deficiențele menționate la primul paragraf au caracter continuu și au stat la baza a cel puțin două acte de punere în aplicare în temeiul articolului 52, privind excluderea de la finanțarea din partea Uniunii a unor cheltuieli prezentate de statul membru în cauză; sau

(b)

Comisia concluzionează că statul membru în cauză nu este în măsură să pună în aplicare măsurile de remediere necesare în viitorul apropiat, în conformitate cu un plan de acțiune care să conțină indicatori clari de progres și care urmează a fi stabilit cu consultarea Comisiei.

Reducerea sau suspendarea se aplică cheltuielilor relevante efectuate de agenția de plăți în cadrul căreia există deficiențe, pentru o perioadă care urmează a fi stabilită prin actele de punere în aplicare menționate la prezentul alineat și care nu poate depăși douăsprezece luni. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru prelungirea perioadei respective cu perioade ulterioare de maximum douăsprezece luni în total, dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile pentru reducere sau suspendare. Reducerea sau suspendarea nu continuă dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile respective.

Actele de punere în aplicare prevăzute la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

Înainte de a adopta actele de punere în aplicare menționate la prezentul alineat, Comisia informează statul membru în cauză în legătură cu intenția sa și solicită o reacție din partea acestuia într-un termen minim de 30 de zile.

Actele de punere în aplicare prin care se stabilesc plățile lunare menționate la articolul 18 alineatul (3) sau la plățile intermediare menționate la articolul 36 țin cont de actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului alineat.

(3)   Reducerile și suspendările în temeiul prezentului articol se aplică în conformitate cu principiul proporționalității și nu aduc atingere aplicării articolelor 51 și 52.

(4)   Reducerile și suspendările în temeiul prezentului articol nu aduc atingere articolelor 19, 22 și 23 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Suspendările menționate la articolele 19 și 22 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică urmând procedura stabilită la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 42

Suspendarea plăților în cazul transmiterii întârziate

În cazul în care legislația sectorială agricolă a Uniunii impune statelor membre să transmită, într-un anumit interval de timp, informații privind numărul controalelor efectuate în temeiul articolului 59 și rezultatul acestora și în cazul în care statele membre depășesc intervalul respectiv, Comisia poate suspenda plățile lunare menționate la articolul 18 sau plățile intermediare menționate la articolul 36, cu condiția ca Comisia să fi pus la dispoziția statelor membre toate informațiile, formularele și explicațiile necesare pentru stabilirea datelor statistice, în timp util, înainte de începerea perioadei de referință. Cuantumul care urmează să fie suspendat nu depășește 1,5 % din cheltuielile în legătură cu care nu au fost trimise la timp informațiile statistice relevante. În aplicarea suspendării, Comisia acționează în conformitate cu principiul proporționalității, ținând seama de durata întârzierii. În special, se are în vedere dacă întârzierea transmiterii informațiilor periclitează mecanismul anual de descărcare de gestiune. Înaintea suspendării plăților lunare, Comisia notifică în scris statul membru în cauză. Comisia rambursează cuantumurile suspendate atunci când primește informațiile statistice de la statele membre în cauză, cu condiția ca data primirii informațiilor transmise să nu fie ulterioară datei de 31 ianuarie a anului următor.

Articolul 43

Alocarea veniturilor

(1)   Următoarele se consideră „venituri alocate” în înțelesul articolului 21 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012:

(a)

sumele care, în temeiul articolelor 40 și 51 în ceea ce privește cheltuielile în cadrul FEGA și al articolelor 52 și 54, trebuie plătite bugetului Uniunii, inclusiv dobânzile aferente acestora;

(b)

sumele colectate sau recuperate în temeiul părții II titlul I capitolul III secțiunea III din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

(c)

sumele colectate ca urmare a sancțiunilor în conformitate cu normele specifice stabilite de legislația agricolă sectorială aUniunii, cu excepția cazului în care legislația respectivă prevede în mod explicit că sumele respective pot fi reținute de statele membre;

(d)

sumele corespunzătoare sancțiunilor aplicate în conformitate cu normele privind ecocondiționalitatea prevăzute în titlul VI capitolul II în ceea ce privește cheltuielile din cadrul FEGA;

(e)

orice cauțiune, depozit sau garanție care se furnizează în temeiul dreptului Uniunii adoptate în cadrul PAC, cu excepția dezvoltării rurale, și care se confiscă. Cu toate acestea, statele membre rețin garanțiile confiscate care au fost depuse în contextul eliberării licențelor de export sau import sau în cadrul unei proceduri de achiziții cu unicul scop de a se asigura depunerea de către ofertanți a unor oferte veritabile.

(2)   Sumele menționate la alineatul (1) se plătesc la bugetul Uniunii și, în caz de reutilizare, se utilizează exclusiv pentru finanțarea cheltuielilor FEGA sau FEADR.

(3)   Prezentul regulament se aplică, mutatis mutandis, veniturilor alocate menționate la alineatul (1).

(4)   În ceea ce privește FEGA, articolele 170 și 171 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 se aplică mutatis mutandis contabilizării veniturilor alocate menționate de prezentul regulament.

Articolul 44

Păstrarea unor contabilități separate

Fiecare agenție de plăți păstrează contabilități separate pentru creditele intrate în bugetul Uniunii pentru Fonduri.

Articolul 45

Măsuri privind informarea

(1)   Furnizarea de informații finanțată în temeiul articolului 6 litera (e) are mai ales scopul de a contribui la explicarea, punerea în aplicare și dezvoltarea PAC și de a sensibiliza publicul în legătură cu conținutul și obiectivele acesteia, de a reda consumatorilor încrederea, în urma crizelor, prin campanii de informare, de a informa fermierii și alte părți interesate și care își desfășoară activitatea în zonele rurale și de a promova modelul european de agricultură, precum și de a ajuta cetățenii să îl înțeleagă.

Sunt furnizate informații coerente, obiective și cuprinzătoare atât în interiorul Uniunii, cât și în afara ei, pentru a oferi o imagine de ansamblu exactă asupra PAC.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) pot fi:

(a)

programe anuale de lucru sau alte măsuri specifice prezentate de părți terțe;

(b)

activități puse în aplicare la inițiativa Comisiei.

Măsurile impuse de lege sau măsurile care primesc deja finanțare în temeiul unei alte acțiuni a Uniunii sunt excluse.

În vederea punerii în aplicare a activităților menționate la litera (b), Comisia poate fi asistată de experți externi.

Măsurile menționate la primul paragraf contribuie, de asemenea, la asigurarea comunicării instituționale a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care aceste priorități sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament.

(3)   Până la data de 31 octombrie a fiecărui an, Comisia publică o cerere de propuneri, cu respectarea condițiilor prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(4)   Măsurile preconizate și întreprinse în temeiul prezentului articol sunt notificate comitetului menționat la articolul 116 alineatul (1).

(5)   La fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aplicarea prezentului articol.

Articolul 46

Competențele Comisiei

(1)   Pentru a ține seama de veniturile colectate de agențiile de plăți în contul bugetului Uniunii, atunci când efectuează plăți pe baza declarațiilor de cheltuieli prezentate de statele membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce privește condițiile în care trebuie compensate anumite tipuri de cheltuieli și venituri în cadrul Fondurilor.

(2)   Pentru a permite distribuirea echitabilă între statele membre a creditelor disponibile, dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului financiar sau dacă suma totală a angajamentelor programate depășește pragul stabilit la articolul 170 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 din prezentul regulament privind dispozițiile referitoare la metoda aplicabilă angajamentelor și plății cuantumurilor.

(3)   În vederea verificării coerenței datelor notificate de statele membre în legătură cu cheltuielile sau a altor informații prevăzute de prezentul regulament, Comisia este împuternicită, în cazul neîndeplinirii obligației de notificare a Comisiei în temeiul articolului 102, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 cu privire la amânarea plăților lunare efectuate de Comisie către statele membre, menționate la articolul 42, în ceea ce privește cheltuielile în cadrul FEGA și care stabilesc condițiile în care Comisia va reduce sau suspenda plățile intermediare către statele membre în cadrul FEADR menționate la articolul respectiv.

(4)   În aplicarea articolului 42, pentru a se asigura respectarea principiului proporționalității, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115, referitor la norme privind:

(a)

lista măsurilor care intră sub incidența articolului 42;

(b)

rata de suspendare a plăților menționate la articolul respectiv.

(5)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește detalii suplimentare privind obligația prevăzută la articolul 44, precum și condițiile specifice care se aplică informațiilor care trebuie înregistrate în contabilitățile ținute de agențiile de plăți. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

(6)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind:

(a)

finanțarea și contabilizarea măsurilor de intervenție sub forma depozitării publice, precum și în ceea ce privește alte cheltuieli finanțate din Fonduri;

(b)

termenii și condițiile de aplicare a procedurii de dezangajare automată;

(c)

procedura și alte modalități practice privind funcționarea corespunzătoare a mecanismului prevăzut la articolul 42.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

CAPITOLUL IV

Verificarea și închiderea conturilor

Secțiunea I

Dispoziții generale

Articolul 47

Controale la fața locului desfășurate de Comisie

(1)   Fără a aduce atingere controalelor efectuate de statele membre în temeiul actelor cu putere de lege și actelor administrative naționale sau al dispozițiilor articolului 287 din TFUE sau oricărui alt control organizat în temeiul articolului 322 din TFUE sau în temeiul Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (30), Comisia poate organiza controale la fața locului în statele membre, pentru a verifica în special:

(a)

conformitatea practicilor administrative cu normele Uniunii;

(b)

existența documentelor justificative necesare și corelarea lor cu operațiunile finanțate din FEGA sau din FEADR;

(c)

condițiile în care au fost efectuate și controlate operațiunile finanțate din FEGA sau FEADR.

(d)

dacă o agenție de plăți respectă criteriile de acreditare prevăzute la articolul 7 alineatul (2) și dacă statul membru aplică în mod corect dispozițiile articolului 7 alineatul (5).

Persoanele autorizate de Comisie să efectueze controale la fața locului în numele Comisiei, sau reprezentanții Comisiei care acționează în cadrul competențelor care le-au fost atribuite au acces la registre și la toate celelalte documente, inclusiv la documentele și metadatele întocmite sau primite și înregistrate pe suport electronic, referitoare la cheltuielile finanțate de FEGA sau FEADR.

Competențele de a efectua controale la fața locului nu aduc atingere aplicării dispozițiilor naționale care rezervă anumite acte pentru agenții desemnați în mod special prin dreptul intern. Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (31) și Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, persoanele autorizate de Comisie să acționeze în numele Comisiei nu iau parte, inter alia, la vizitele la domiciliu și nici la chestionarea formală a persoanelor pe baza dreptului statului membru în cauză. Totuși, persoanele respective au acces la informațiile obținute în acest mod.

(2)   Comisia notifică cu suficient timp înainte un control la fața locului statului membru în cauză sau statului membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare controlul, ținând seama, în organizarea controalelor, de sarcina administrativă asupra agențiilor de plăți. La aceste controale pot participa agenți ai statului membru în cauză.

La cererea Comisiei și cu acordul statului membru, organismele competente ale statului membru respectiv întreprind controale sau anchete suplimentare privind operațiunile cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. La aceste controale pot participa agenți ai Comisiei sau persoane autorizate de Comisie să acționeze în numele Comisiei.

În scopul eficientizării controalelor, cu acordul statelor membre în cauză, Comisia poate solicita ajutorul autorităților statelor membre respective pentru efectuarea anumitor controale sau anchete.

Articolul 48

Accesul la informații

(1)   Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile necesare pentru buna funcționare a Fondurilor și iau toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita controalele pe care Comisia le consideră adecvate în ceea ce privește gestionarea finanțării din partea Uniunii, inclusiv controalele la fața locului.

(2)   Statele membre comunică Comisiei, la cererea acesteia, legile, reglementările și dispozițiile administrative pe care le-au adoptat în vederea punerii în aplicare a actelor juridice ale Uniunii referitoare la PAC, în cazul în care actele respective au un impact financiar asupra FEGA sau FEADR.

(3)   Statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile referitoare la neregulile și cazurile de presupusă fraudă constatate, precum și informațiile referitoare la măsurile luate în temeiul secțiunii III din prezentul capitol în vederea recuperării plăților necuvenite legate de neregulile și fraudele respective.

Articolul 49

Accesul la documente

Agențiile de plăți acreditate păstrează documentele justificative referitoare la plățile efectuate și documentele referitoare la desfășurarea controalelor administrative și fizice impuse de dreptul Uniunii și pun documentația și informațiile la dispoziția Comisiei. Documentele justificative respective pot fi păstrate în format electronic în condițiile prevăzute de Comisie pe baza articolului 50 alineatul (2).

În cazul în care documentele respective sunt păstrate de o autoritate care este delegată să acționeze de către o agenție de plăți și care este responsabilă cu autorizarea cheltuielilor, autoritatea respectivă trimite agenției de plăți acreditate rapoarte privind numărul controalelor efectuate, conținutul lor și măsurile luate ca urmare a rezultatelor controalelor.

Articolul 50

Competențele Comisiei

(1)   În scopul de a garanta o aplicare corectă și eficientă a dispozițiilor referitoare la controalele la fața locului și la accesul la documente și la informații prevăzute în prezentul capitol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în vederea completării obligațiilor specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în temeiul prezentului capitol.

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind:

(a)

procedurile legate de obligațiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în legătură cu controalele prevăzute în prezentul capitol;

(b)

procedurile legate de obligațiile de cooperare pe care trebuie să le îndeplinească statele membre în scopul aplicării articolelor 47 și 48;

(c)

procedurile și alte modalități practice referitoare la îndeplinirea obligației de raportare menționate la articolul 48 alineatul (3);

(d)

condițiile în care sunt păstrate documentele justificative menționate la articolul 49, inclusiv forma lor și perioada de păstrare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Secțiunea II

Verificarea și închiderea

Articolul 51

Verificarea și închiderea conturilor

Până la data de 31 mai a anului următor exercițiului bugetar în cauză și pe baza informațiilor transmise în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) litera (c), Comisia adoptă acte de punere în aplicare care conțin deciziile sale în ceea ce privește verificarea și închiderea conturilor agențiilor de plăți acreditate. Actele de punere în aplicare respective vizează exhaustivitatea, exactitatea și veridicitatea conturilor anuale prezentate și nu aduc atingere conținutului deciziilor adoptate ulterior în temeiul articolului 52.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

Articolul 52

Verificarea conformității

(1)   Atunci când constată că cheltuielile care intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) și a articolului 5 nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii și, în cazul FEADR, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu cel național aplicabile, menționate la articolul 85 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește cuantumurile care se exclud de la finanțarea din partea Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

(2)   Comisia evaluează cuantumurile care se exclud pe baza gravității neconformității constatate. Comisia ține cont de natura încălcării, precum și de prejudiciul financiar cauzat Uniunii. Excluderea de către Comisie are la bază identificarea sumelor cheltuite în mod necuvenit și, atunci când identificarea acestora presupune eforturi neproporționale, Comisia poate aplica corecții extrapolate sau forfetare. Corecțiile forfetare se aplică numai în situațiile în care, din cauza naturii situației sau pentru că statul membru nu a pus la dispoziția Comisiei informațiile necesare, ar fi necesare eforturi neproporționale pentru identificarea prejudiciului financiar cauzat Uniunii.

(3)   Înaintea adoptării oricărei decizii de refuzare a finanțării, constatările în urma inspecției Comisiei și răspunsurile statului membru sunt notificate în scris, apoi cele două părți încearcă să ajungă la un acord asupra acțiunilor care urmează să fie întreprinse. În această etapă a procedurii, statelor membre li se oferă posibilitatea de a demonstra faptul că nivelul real al neconformității este mai mic decât cel din evaluarea Comisiei.

În cazul în care nu se ajunge la un acord, statul membru poate solicita deschiderea unei proceduri în vederea reconcilierii pozițiilor părților în termen de patru luni. Comisiei îi este prezentat un raport privind rezultatul procedurii. Comisia ține seama de recomandările din raport înainte de a decide cu privire la un eventual refuz de finanțare și oferă justificări dacă decide să nu urmeze recomandările respective.

(4)   Finanțarea nu poate fi refuzată pentru:

(a)

cheltuielile menționate la articolul 4 alineatul (1) efectuate cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecției;

(b)

cheltuielile aferente măsurilor multianuale care intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) sau a programelor indicate la articolul 5, în cazul în care ultima obligație impusă beneficiarului intervine cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecției;

(c)

cheltuielile pentru măsurile din programe, menționate la articolul 5, altele decât cele menționate la litera (b) din prezentul alineat, pentru care plata sau, după caz, plata finală de către agenția de plăți se face cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecției.

(5)   Alineatul (4) nu se aplică în cazul:

(a)

neregulilor cuprinse în secțiunea III din prezentul capitol;

(b)

ajutoarelor naționale pentru care Comisia a inițiat procedura stabilită la articolul 108 alineatul (2) din TFUE sau încălcărilor pentru care Comisia a notificat statul membru în cauză printr-o scrisoare de punere în întârziere în conformitate cu articolul 258 din TFUE;

(c)

nerespectării de către statele membre a obligațiilor prevăzute în titlul V capitolul III din prezentul regulament, cu condiția ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecției în termen de 12 luni de la primirea raportului statului membru privind rezultatele controalelor sale referitoare la cheltuielile în cauză.

Articolul 53

Competențele Comisiei

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind punerea în aplicare a:

(a)

verificării și închiderii conturilor prevăzute la articolul 51 în ceea ce privește măsurile luate în legătură cu adoptarea deciziei și cu punerea în aplicare a acesteia, inclusiv schimbul de informații dintre Comisie și statele membre și termenele care trebuie respectate;

(b)

verificării conformității prevăzute la articolul 52 în ceea ce privește măsurile luate în legătură cu adoptarea deciziei și cu punerea în aplicare a acesteia, inclusiv schimbul de informații dintre Comisie și statele membre și termenele care trebuie respectate, precum și procedura de conciliere prevăzută la articolul menționat, inclusiv instituirea, sarcinile, alcătuirea și modalitățile de lucru ale organismului de conciliere.

(2)   Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

(3)   Pentru a permite Comisiei să protejeze interesele financiare ale Uniunii și pentru a asigura aplicarea eficientă a dispozițiilor privind verificarea conformității prevăzute la articolul 52, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce privește criteriile și metodologia de aplicare a corecțiilor.

Secțiunea III

Nereguli

Articolul 54

Dispoziții comune

(1)   Pentru orice plată necuvenită în urma unei nereguli sau a unei neglijențe, statele membre solicită recuperarea de la beneficiar în termen de 18 luni după ce un raport de control sau un document similar care semnalează apariția unei astfel de nereguli a fost aprobat și, după caz, primit de agenția de plăți sau de organismul responsabil de recuperare. Cuantumurile corespunzătoare sunt înregistrate în momentul prezentării cererii de recuperare în registrul debitorilor al agenției de plăți.

(2)   Dacă recuperarea nu s-a produs în termen de patru ani de la data solicitării de recuperare sau în termen de opt ani de la inițierea unei acțiuni într-o instanță națională, 50 % din consecințele financiare ale nerecuperării sunt suportate de statele membre în cauză, iar 50 % de la bugetul Uniunii, fără a se aduce atingere cerinței ca statul membru în cauză să continue în mod obligatoriu procedurile de recuperare în conformitate cu articolul 58.

În cazul în care, în contextul procedurii de recuperare, se constată, printr-un instrument administrativ sau juridic cu caracter definitiv, absența oricărei nereguli, statul membru în cauză declară drept cheltuială în cadrul Fondurilor sarcina financiară ce îi revine în temeiul primului paragraf.

Cu toate acestea, în cazul în care din motive care nu pot fi atribuite statului membru în cauză, recuperarea nu poate avea loc în termenul precizat la primul paragraf, iar cuantumul care trebuie recuperat depășește 1 milion de euro, Comisia poate, la cererea statului membru, să extindă termenul cu o perioadă de cel mult jumătate din durata inițială.

(3)   Pe baza unor motive justificate corespunzător, statele membre pot decide să nu continue procedurile de recuperare. O decizie în acest sens poate fi luată numai în următoarele situații:

(a)

în cazul în care costurile deja efectuate și cele estimate a fi efectuate depășesc valoarea care trebuie recuperată, această condiție este considerată a fi fost îndeplinită dacă:

(i)

cuantumul care trebuie recuperat de la beneficiar în contextul unei plăți individuale pentru o schemă de ajutor sau o măsură de sprijin, fără a include dobânda aferentă, nu depășește 100 EUR; sau

(ii)

cuantumul care trebuie recuperat de la beneficiar în contextul unei plăți individuale pentru o schemă de ajutor sau o măsură de sprijin, fără a include dobânda aferentă, se situează între 100 EUR și 150 EUR iar statul membru vizat aplică un prag egal sau mai înalt decât cuantumul care trebuie recuperat în conformitate cu dreptul intern pentru neplata datoriilor naționale.

(b)

în cazul în care recuperarea se dovedește imposibilă din cauza insolvenței, înregistrată și recunoscută prin dreptul intern, a debitorului sau a persoanelor juridic responsabile pentru neregulă.

În cazul în care decizia menționată la primul paragraf al prezentului alineat este luată înainte ca suma restantă să facă obiectul normelor menționate la alineatul (2), consecința financiară a nerecuperării este suportată de la bugetul Uniunii.

(4)   Statele membre introduc în conturile anuale trimise Comisiei în temeiul articolului 102 alineatul (1) litera (c) punctul (iv) sumele ce vor fi suportate de statele membre în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Comisia controlează dacă s-a făcut acest lucru și efectuează orice ajustare necesară ca urmare a adoptării actului de punere în aplicare menționat la articolul 51.

(5)   Cu condiția respectării procedurii stabilite la articolul 52 alineatul (3), Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să excludă de la finanțarea din partea Uniunii sumele imputate bugetului Uniunii, în următoarele cazuri:

(a)

dacă statul membru nu a respectat termenele menționate la alineatul (1);

(b)

dacă consideră că decizia de a nu continua procedurile de recuperare luată de un stat membru în temeiul alineatului (3) nu este justificată;

(c)

dacă consideră că neregula sau nerecuperarea este rezultatul unei nereguli sau neglijențe imputabile autorităților administrative sau altui organism oficial al statului membru.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 116 alineatul (2).

Articolul 55

Dispoziții specifice pentru FEGA

Sumele recuperate ca urmare a apariției unei nereguli sau neglijențe și dobânda aferentă acestora se varsă agenției de plăți și sunt înregistrate contabil de aceasta ca venit destinat FEGA în luna în care au fost încasați banii.

Atunci când bugetul Uniunii este creditat conform primului paragraf, statul membru poate reține 20 % din sumele corespunzătoare, cu titlu de rambursare forfetară a costurilor de recuperare, cu excepția cazurilor în care neregula sau neglijența este imputabilă autorităților administrative sau altor organisme oficiale ale statului membru.

Articolul 56

Dispoziții specifice pentru FEADR

Atunci când, în cadrul operațiunilor sau programelor de dezvoltare rurală, sunt depistate nereguli sau neglijențe, statele membre fac ajustări financiare prin anularea totală sau parțială a respectivei finanțări din partea Uniunii. Statele membre țin cont de natura și gravitatea neregulilor detectate, precum și de nivelul pierderii financiare pentru FEADR.

Cuantumurile finanțării din partea Uniunii în cadrul FEADR care sunt anulate și cele recuperate, precum și dobânda aferentă se realocă programelor în cauză. Totuși, fondurile Uniunii anulate sau recuperate pot fi reutilizate de statele membre numai pentru o operațiune din cadrul aceluiași program de dezvoltare rurală și cu condiția ca fondurile să nu fie realocate operațiunilor care au făcut obiectul unei ajustări financiare. După încheierea unui program de dezvoltare rurală, statul membru rambursează cuantumurile recuperate la bugetul Uniunii.

Articolul 57

Competențele Comisiei

(1)   În scopul de a garanta o aplicare corectă și eficientă a dispozițiilor referitoare la condițiile privind recuperarea plăților necuvenite și a dobânzilor aferente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce privește obligațiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească statele membre.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme referitoare la:

(a)

procedurile privind recuperarea plăților necuvenite și a dobânzilor aferente, astfel cum figurează în prezenta secțiune, și privind informarea Comisiei cu privire la sumele care urmează a fi recuperate;

(b)

formularele privind notificarea și comunicarea care trebuie efectuate de statele membre către Comisie în ceea ce privește obligațiile prevăzute în prezenta secțiune.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

TITLUL V

SISTEME DE CONTROL ȘI SANCȚIUNI

CAPITOLUL I

Norme generale

Articolul 58

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   În cadrul PAC, statele membre adoptă toate actele cu putere de lege și actele administrative și iau orice altă măsură necesară pentru a asigura protecția eficace a intereselor financiare ale Uniunii și în special pentru:

(a)

a controla legalitatea și corectitudinea operațiunilor finanțate din Fonduri;

(b)

a asigura combaterea eficientă a fraudelor, în special în domeniile cu un nivel de risc mai ridicat, și care să acționeze ca factor disuasiv, ținând cont de costuri și beneficii, precum și de caracterul proporțional al măsurilor;

(c)

a combate, a depista și a corecta neregulile și frauda;

(d)

a aplica sancțiuni eficace, disuasive și proporționale în conformitate cu dreptul Uniunii sau, în absența acestuia, cu dreptul intern și a iniția proceduri judiciare în acest scop, dacă este nevoie;

(e)

a recupera plățile necuvenite, plus dobânzile aferente, și a iniția proceduri judiciare în acest scop, dacă este nevoie.

(2)   Statele membre instituie sisteme de gestionare și control eficiente pentru a asigura respectarea legislației care reglementează schemele de sprijin din partea Uniunii, în vederea minimizării riscului ca Uniunea să sufere prejudicii financiare.

(3)   Statele membre informează Comisia în legătură cu dispozițiile adoptate și cu măsurile luate în temeiul alineatelor (1) și (2).

Toate condițiile pe care le stabilesc statele membre pentru a completa condițiile stabilite de normele Uniunii pentru primirea de sprijin finanțat din FEGA sau FEADR sunt verificabile.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește normele necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol referitoare la următoarele aspecte:

(a)

procedurile, termenele, schimbul de informații cu privire la obligațiile prevăzute la alineatele (1) și (2);

(b)

notificarea și comunicarea pe care statele membre trebuie să le efectueze către Comisie în ceea ce privește obligația prevăzută la alineatul (3).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 59

Principii generale ale controalelor

(1)   Sistemul instituit de statele membre în conformitate cu articolul 58 alineatul (2) include, cu excepția cazului în care se prevede altfel, verificarea administrativă sistematică a tuturor cererilor de ajutor și de plată. Sistemul respectiv este completat de controale la fața locului.

(2)   În ceea ce privește controalele la fața locului, autoritatea responsabilă extrage un eșantion pentru control din întreaga populație de solicitanți, inclusiv, după caz, o parte selectată în mod aleatoriu, pentru a obține o rată de eroare reprezentativă, și una aleasă pe baza riscurilor, care vizează depistarea zonelor în care riscurile de eroare sunt cele mai mari.

(3)   Autoritatea responsabilă întocmește un raport pentru fiecare control la fața locului.

(4)   După caz, toate controalele la fața locului prevăzute de normele Uniunii referitoare la sprijinul pentru agricultură și la sprijinul pentru dezvoltare rurală se desfășoară în același timp.

(5)   Statele membre asigură un nivel minim al controalelor la fața locului necesar pentru o gestionare eficace a riscurilor și cresc acest nivel minim, dacă este necesar. Statele membre pot reduce nivelul minim dacă sistemele de gestionare și control funcționează corespunzător, iar ratele de eroare rămân la un nivel acceptabil.

(6)   În cazurile prevăzute de Comisie în conformitate cu articolul 62 alineatul (2) litera (h), cererile de ajutor și de plată sau orice altă comunicare, solicitare sau cerere pot fi corectate și ajustate după prezentarea lor în cazul producerii unor erori evidente recunoscute de autoritatea competentă.

(7)   O cerere de ajutor sau de plată se respinge dacă beneficiarul sau reprezentantul acestuia nu permite efectuarea controlului la fața locului, cu excepția cazurilor de forță majoră și a circumstanțelor excepționale.

Articolul 60

Clauza de eludare

Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice, nu se acordă niciun avantaj prevăzut în cadrul legislației agricole sectoriale persoanelor fizice sau juridice în privința cărora s-a stabilit că au fost create în mod artificial condițiile cerute în vederea obținerii acelor avantaje, contrar obiectivelor legislației respective.

Articolul 61

Compatibilitatea schemelor de sprijin în scopul controalelor în sectorul vitivinicol

În scopul aplicării schemelor de sprijin în sectorul vitivinicol menționate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 statele membre se asigură că procedurile de gestionare și control aplicate schemelor respective sunt compatibile cu sistemul integrat menționat în capitolul II din prezentul titlu în ceea ce privește următoarele elemente:

(a)

baza de date electronică;

(b)

sistemele de identificare a parcelelor agricole;

(c)

controalele administrative.

Procedurile permit funcționarea în comun sau schimbul de date cu sistemul integrat.

Articolul 62

Competențele Comisiei în ceea ce privește controalele

(1)   Pentru a asigura desfășurarea în mod corect și eficient a controalelor și verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate într-un mod eficient, coerent și nediscriminatoriu care să protejeze interesele financiare ale Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115, în ceea ce privește, în cazul în care sunt necesare în vederea bunei gestionări a sistemului, cerințele suplimentare în materie de proceduri vamale, în special cele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (32).

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește normele necesare pentru a asigura aplicarea uniformă în Uniune a prezentului capitol, în special:

(a)

normele privind controalele administrative și la fața locului care trebuie efectuate de statele membre în ceea ce privește respectarea obligațiilor, angajamentelor și criteriilor de eligibilitate care decurg din aplicarea dreptului Uniunii;

(b)

normele referitoare la nivelul minim de controale necesare la fața locului și la obligația de a crește respectivul nivel sau la posibilitatea de a-l reduce, astfel cum este prevăzut la articolul 59 alineatul (5);

(c)

normele și metodele de raportare a controalelor și verificărilor efectuate, precum și a rezultatelor lor;

(d)

autoritățile responsabile cu efectuarea controalelor de conformitate, conținutul și frecvența acestor controale și etapa de comercializare care urmează să facă obiectul controalelor respective;

(e)

în ceea ce privește cânepa, astfel cum este menționată la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 normele referitoare la măsurile specifice de control și la metodele de stabilire a nivelurilor de tetrahidrocanabinol;

(f)

în ceea ce privește bumbacul, menționat la articolul 56 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 un sistem de controale referitoare la organizațiile interprofesionale aprobate;

(g)

în ceea ce privește vinul, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, normele privind măsurarea suprafețelor, precum și în legătură cu controalele și normele care reglementează procedurile financiare specifice pentru eficientizarea controalelor;

(h)

cazurile în care cererile de ajutor și de plată sau orice altă comunicare sau cerere pot fi corectate și ajustate după prezentarea lor, astfel cum se menționează la articolul 59 alineatul (6);

(i)

testele și metodele care urmează să fie aplicate pentru stabilirea eligibilității produselor pentru intervenție publică și depozitare privată, precum și utilizarea procedurilor de achiziții atât pentru depozitarea privată, cât și pentru intervenția publică.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 63

Plăți necuvenite și sancțiuni administrative

(1)   Dacă se constată că un beneficiar nu îndeplinește criteriile de eligibilitate sau nu respectă angajamentele sau alte obligații legate de condițiile pentru acordarea ajutorului sau sprijinului prevăzute de legislația agricolă sectorială, plata aferentă ajutorului nu se efectuează sau acesta se retrage în întregime sau parțial și, după caz, drepturile la plată aferente menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se alocă, sau se retrag.

(2)   În plus, în cazurile în care legislația agricolă sectorială prevede astfel, statele membre aplică, de asemenea, sancțiuni administrative, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 64 și 77. Aceasta nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute la titlul VI articolele 91 - 101.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 54 alineatul (3), cuantumurile, inclusiv dobânzile aferente și drepturile la plată vizate de retragerea menționată la alineatul (1) și de sancțiunile menționate la alineatul (2) se recuperează.

(4)   Comisia adoptă actele delegate în conformitate cu articolul 115 privind condițiile de retragere parțială sau totală prevăzute la alineatul (1).

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme procedurale și tehnice detaliate referitoare la:

(a)

aplicarea și calcularea retragerii parțiale sau totale menționate la alineatul (1);

(b)

recuperarea plăților necuvenite și a sancțiunilor, precum și cu privire la drepturile la plată alocate în mod necuvenit și la aplicarea dobânzilor.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 64

Aplicarea sancțiunilor administrative

(1)   În ceea ce privește sancțiunile administrative menționate la articolul 63 alineatul (2), prezentul articol se aplică în cazul neconformității cu criteriile de eligibilitate, cu angajamentele sau cu alte obligații care decurg din aplicarea legislației agricole sectoriale, cu excepția celor menționate la capitolul II articolele 67 - 78 din prezentul titlu și la titlul VI articolele 91 - 101, precum și a celor care fac obiectul sancțiunilor prevăzute la articolul 89 alineatele (3) și (4).

(2)   Nu se aplică sancțiuni administrative:

(a)

în cazul în care neconformitatea este cauzată de forța majoră;

(b)

în cazul în care neconformitatea este cauzată de erori evidente, menționate la articolul 59 alineatul (6);

(c)

în cazul în care neconformitatea este cauzată de o eroare a autorității competente sau a unei alte autorități și dacă eroarea nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de persoana vizată de sancțiunea administrativă;

(d)

în cazul în care persoana vizată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă că nu este răspunzătoare pentru nerespectarea obligațiilor menționate la alineatul (1), sau dacă autoritatea competentă stabilește într-un alt mod că persoana vizată nu este răspunzătoare în acest sens;

(e)

în cazul în care neconformitatea este minoră, inclusiv în cazul în care aceasta privește un prag, care urmează să fie stabilit de Comisie în conformitate cu alineatul (7) litera (b);

(f)

alte cazuri în care nu se impune aplicarea unei sancțiuni, care urmează să fie precizate de Comisie în conformitate cu alineatul (6) litera (b).

(3)   Sancțiunile administrative pot fi aplicate beneficiarului ajutorului sau sprijinului și altor persoane fizice sau juridice, inclusiv grupurilor sau asociațiilor de beneficiari sau altor persoane, cărora le revin obligațiile prevăzute în normele menționate la alineatul (1).

(4)   Sancțiunile administrative pot lua una dintre următoarele forme:

(a)

reducerea valorii ajutorului sau a sprijinului care urmează să fie acordat în legătură cu cererea de ajutor sau de plată afectată de neconformitate, ori în legătură cu cereri ulterioare; cu toate acestea, în ceea ce privește sprijinul pentru dezvoltarea rurală, aceasta nu aduce atingere posibilității de suspendare a sprijinului în cazurile în care se poate preconiza că beneficiarul va remedia neconformitatea într-un termen rezonabil;

(b)

plata unui cuantum calculat pe baza cantității și/sau duratei neconformității;

(c)

suspendarea sau retragerea unei aprobări, a unei recunoașteri sau a unei autorizații;

(d)

excluderea de la dreptul de a participa la schema de ajutoare sau la măsura de sprijin sau la altă măsură vizată ori de a beneficia de pe urma acestora;

(5)   Sancțiunile administrative sunt proporționale și se aplică în trepte, în funcție de gravitatea, amploarea, durata și caracterul repetitiv al neconformității identificate și respectă următoarele limite:

(a)

cuantumul sancțiunii administrative, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (a), nu depășește 200 % din valoarea cererii de ajutor sau a cererii de plată;

(b)

în pofida dispoziției de la litera (a), în ceea ce privește dezvoltarea rurală, cuantumul sancțiunii administrative, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (a), nu depășește 100 % din suma eligibilă;

(c)

cuantumul sancțiunii administrative, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (b), nu depășește un cuantum comparabil cu procentajul menționat la litera (a) din prezentul alineat;

(d)

suspendarea, retragerea sau excluderea menționate la alineatul (4) literele (c) și (d) pot fi stabilite pentru o perioadă de cel mult trei ani consecutivi, care poate fi reînnoită în cazul unei noi neconformități.

(6)   Pentru a ține cont de efectul de descurajare al taxelor și sancțiunilor care urmează a fi impuse, pe de o parte, și de caracteristicile specifice ale fiecărei scheme de ajutor sau ale fiecărei măsuri de sprijin reglementate de legislația agricolă sectorială, pe de altă parte, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115:

(a)

prin care identifică, pentru fiecare schemă de ajutor sau măsură de sprijin și pentru fiecare persoană vizată, astfel cum se menționează la alineatul (3), sancțiunea administrativă și rata specifică care urmează să fie aplicate de statele membre din lista prevăzută la alineatul (4) și în limitele stabilite la alineatul (5), inclusiv în cazuri de neconformitate necuantificabilă;

(b)

prin care identifică cazurile în care nu se aplică sancțiuni administrative, astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (f).

(7)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme procedurale și tehnice detaliate în vederea armonizării punerii în aplicare a prezentului articol, în special în ceea ce privește:

(a)

aplicarea și calcularea sancțiunilor administrative;

(b)

norme detaliate pentru identificarea unei neconformități ca fiind minore, inclusiv stabilirea unui prag cantitativ exprimat ca valoare nominală sau ca procentaj din valoarea eligibilă a ajutorului sau sprijinului, care, în ceea ce privește sprijinul pentru dezvoltarea rurală, nu este mai mic de 3 %, și în ceea ce privește celelalte forme de ajutor sau de sprijin nu este mai mic de 1 %;

(c)

normele care definesc cazurile în care, datorită naturii sancțiunilor, statele membre pot reține sancțiunile recuperate.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 65

Suspendarea plăților către statele membre în cazuri specifice vizate de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

(1)   În cazul în care Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 impune statelor membre să transmită, într-un anumit termen, informații specifice iar statele membre nu transmit informațiile respective, le transmit cu întârziere sau transmit informații incorecte, Comisia poate suspenda plățile lunare menționate la articolul 18 cu condiția ca Comisia să fi pus la dispoziția statelor membre în timp util informațiile, formularele și explicațiile necesare. Cuantumul care urmează să fie suspendat se referă la cheltuielile pentru măsurile de piață la care se referă cerința de informare care nu a fost transmisă sau a fost transmisă incorect sau cu întârziere.

(2)   Pentru a se asigura respectarea principiului proporționalității în ceea ce privește aplicarea alineatului (1), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 cu privire la măsurile de piață care intră sub incidența suspendării și a ratei și perioadei de suspendare a plăților menționate la alineatul (1).

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme detaliate privind procedura și alte modalități practice de funcționare corespunzătoare a suspendării plăților lunare menționate la alineatul (1). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 66

Garanții

(1)   Atunci când legislația agricolă sectorială prevede astfel, statele membre solicită depunerea unei garanții care să dea asigurarea că se va plăti sau se va reține o sumă de bani către o autoritate competentă în cazul în care o anumită obligație în temeiul legislației agricole sectoriale nu este îndeplinită.

(2)   Cu excepția cazurilor de forță majoră, garanția este reținută total sau parțial dacă o anumită obligație nu este îndeplinită sau este îndeplinită doar parțial.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 prin care stabilește normele care asigură un tratament nediscriminatoriu, echitatea și respectul proporționalității în cazul depunerii unei garanții și care:

(a)

determină partea responsabilă în eventualitatea în care nu este îndeplinită o obligație;

(b)

stabilesc situațiile specifice în care autoritatea competentă poate renunța la a cere constituirea unei garanții;

(c)

stabilesc condițiile aplicabile garanției care trebuie depusă și garantului, precum și condițiile depunerii și eliberării garanției;

(d)

stabilesc condițiile specifice legate de garanția depusă în legătură cu plățile în avans;

(e)

determină consecințele încălcării obligațiilor pentru care a fost depusă o garanție, astfel cum se prevede la alineatul (1), inclusiv confiscarea garanțiilor, rata reducerii aplicabile la eliberarea garanțiilor pentru rambursări, licențe, oferte, licitații sau cereri specifice, precum și în cazul în care nu a fost îndeplinită, parțial sau total, o obligație acoperită de garanția respectivă, ținând cont de natura obligației, de cantitatea pentru care a fost încălcată obligația, de perioada cu care a fost depășit termenul până la care obligația ar fi trebuit să fie îndeplinită și de momentul până la care sunt aduse dovezi ale îndeplinirii obligației.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind:

(a)

forma garanției care trebuie depusă și procedura pentru depunerea garanției, pentru acceptarea acesteia și pentru înlocuirea garanției inițiale;

(b)

procedurile pentru eliberarea garanției;

(c)

notificările transmise de statele membre și de Comisie.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

CAPITOLUL II

Sistemul Integrat de Administrare și Control

Articolul 67

Domeniul de aplicare și termenii utilizați

(1)   Fiecare stat membru instituie și utilizează un sistem integrat de administrare și control (denumit în continuare„sistemul integrat”).

(2)   Sistemul integrat se aplică schemelor de sprijin enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și sprijinului acordat în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b), articolele 28 - 31, articolul 33, articolul 34 și articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, precum și, după caz, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Cu toate acestea, prezentul capitol nu se aplică măsurilor menționate la articolul 28 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. De asemenea, nu se aplică nici măsurilor prevăzute la articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b) din regulamentul respectiv, în ceea ce privește costul de instalare.

(3)   În măsura în care este necesar, sistemul integrat se aplică și controlului privind ecocondiționalitatea prevăzut la titlul VI.

(4)   În înțelesul prezentului capitol:

(a)

„parcelă agricolă” înseamnă o suprafață continuă de pământ, care face obiectul unei declarații din partea unui singur fermier, pe care se cultivă o singură grupă de culturi; cu toate acestea, în cazul în care se solicită o declarație separată privind utilizarea unei suprafețe care face parte dintr-o singură grupă de culturi în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, utilizarea respectivă limitează suplimentar, dacă este necesar, suprafața respectivă; statele membre pot să prevadă criterii suplimentare pentru delimitarea parcelelor agricole;

(b)

„plată directă pe suprafață” înseamnă schema de plată de bază, schema de plată unică pe suprafață și plata redistributivă, astfel cum sunt menționate la titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; plățile pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu menționate la titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; plățile pentru zonele cu constrângeri naturale menționate la titlul III capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; plățile pentru tinerii fermieri menționate la titlul III capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; sprijinul cuplat facultativ menționat la titlul IV capitolul 1, atunci când sprijinul este plătit per hectar, plata specifică pentru cultura de bumbac menționată la titlul IV capitolul 2, schema pentru micii fermieri menționată la titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; măsurile specifice din domeniul agriculturii pentru regiunile ultraperiferice ale Uniunii, menționate la capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (33), atunci când sprijinul este plătit per hectar; precum și măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee, menționate la capitolul IV din Regulamentul (CE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (34), atunci când sprijinul este plătit per hectar.

Articolul 68

Elementele sistemului integrat

(1)   Sistemul integrat conține următoarele elemente:

(a)

o bază de date electronică;

(b)

un sistem de identificare a parcelelor agricole;

(c)

un sistem de identificare și de înregistrare a drepturilor la plată;

(d)

cereri de ajutor și cereri de plată;

(e)

un sistem integrat de control;

(f)

un sistem unic pentru înregistrarea identității fiecărui beneficiar al sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2) care depune o cerere de ajutor sau de plată.

(2)   După caz, sistemul integrat cuprinde un sistem de identificare și de înregistrare a animalelor stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (35) și cu Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului (36).

(3)   Fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre privind punerea în aplicare și implementarea sistemului integrat, Comisia poate să facă apel la serviciile unor organisme sau persoane specializate, pentru a facilita instituirea, monitorizarea și utilizarea sistemului integrat, în special în scopul de a acorda, la cerere, consultanță tehnică autorităților competente ale statelor membre.

(4)   Statele membre iau toate măsurile suplimentare care se impun pentru buna aplicare a sistemului integrat și își acordă reciproc asistența necesară în vederea efectuării controalelor necesare în temeiul prezentului regulament.

Articolul 69

Baza de date electronică

(1)   Baza de date electronică (denumită în continuare „baza de date”) înregistrează, pentru fiecare beneficiar al sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2), datele obținute din cererile de ajutor și de plată.

Baza de date respectivă permite în special consultarea, prin intermediul autorității competente a statului membru, a datelor privind anul calendaristic și/sau de comercializare în curs și cei zece astfel de ani anteriori. Atunci când nivelul sprijinului pentru fermieri este afectat de datele referitoare la primii ani calendaristici și/sau de comercializare, începând din anul 2000, baza de date permite, de asemenea, consultarea datelor respective. De asemenea, baza de date permite consultarea directă și imediată a datelor referitoare la cel puțin cei patru ani calendaristici consecutivi anteriori și a datelor referitoare la „pășunile permanente”, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din versiunea inițială a Regulamentului(CE) nr. 1120/2009 al Comisiei (37) și, de la data aplicării acestuia, datele referitoare la „pajiștile permanente și pășunile permanente”, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, referitoare la cel puțin cei cinci ani calendaristici consecutivi anteriori.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre care au aderat la Uniune în sau după 2004 sunt obligate să asigure consultarea datelor doar începând cu anul aderării lor.

(2)   Statele membre pot crea baze de date descentralizate cu condiția ca acestea și procedurile administrative privind înregistrarea și accesarea datelor să fie concepute în mod omogen pe întreg teritoriul statului membru și să fie compatibile între ele pentru a permite controale încrucișate.

Articolul 70

Sistemul de identificare a parcelelor agricole

(1)   Sistemul de identificare a parcelelor agricole se instituie pe baza hărților, a documentelor de registru cadastral sau a altor referințe cartografice. Se utilizează tehnici computerizate bazate pe sistemul de informații geografice, inclusiv ortofotoplanuri aeriene sau spațiale care respectă un standard uniform ce garantează o precizie cel puțin echivalentă cu cea oferită de cartografierea la o scară de 1:10 000 și, începând cu 2016, la o scară de 1:5 000, ținând cont de forma și starea parcelei. Acest lucru se stabilește în conformitate cu standardele existente ale Uniunii.

În pofida primului paragraf, statele membre pot continua să utilizeze tehnici precum ortofotoplanuri aeriene sau spațiale care respectă un standard uniform ce garantează o precizie cel puțin echivalentă cu cea oferită de cartografierea la o scară de 1:10 000 începând cu 2016, atunci când au fost achiziționate pe baza unor contracte pe termen lung asupra cărora s-a convenit înainte de noiembrie 2012.

(2)   Statele membre se asigură că sistemul de identificare a parcelelor agricole conține un nivel de referință care să se aplice zonelor de interes ecologic. Nivelul de referință respectiv vizează, în special, angajamentele specifice relevante și/sau sistemele de certificare ecologică menționate la articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 echivalente cu practicile menționate la articolul 46 din respectivul regulament înainte ca formularele de cerere menționate la articolul 72 din prezentul regulament pentru acordarea de plăți pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu menționate la articolele 43 - 46 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 să fie puse la dispoziție cel târziu pentru anul de cerere 2018.

Articolul 71

Sistemul de identificare și înregistrare a drepturilor la plată

(1)   Sistemul de identificare și înregistrare a drepturilor la plată permite verificarea drepturilor și controalele încrucișate privind cererile de ajutor și sistemul de identificare a parcelelor agricole.

(2)   Sistemul menționat la alineatul (1) permite consultarea directă și imediată, prin intermediul autorității competente a statului membru, a datelor privind cel puțin cei patru ani calendaristici consecutivi anteriori.

Articolul 72

Cererile de ajutor și de plată

(1)   În fiecare an, beneficiarul sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2) depune o cerere pentru plăți directe sau, respectiv, o cerere de plată pentru suprafața în cauză și pentru măsurile de dezvoltare rurală legate de animale, indicând, după caz:

(a)

toate parcelele agricole ale exploatației agricole, precum și suprafața neagricolă pentru care se solicită sprijinul menționat la articolul 67 alineatul (2);

(b)

drepturile la plată declarate în vederea activării;

(c)

orice altă informație prevăzută în prezentul regulament sau necesară în vederea aplicării legislației agricole sectoriale relevante sau solicitată de statul membru în cauză.

În ceea ce privește plata directă pe suprafață, fiecare stat membru stabilește dimensiunea minimă a parcelelor agricole pentru care se pot depune cereri. Totuși, dimensiunea minimă nu poate depăși 0,3 hectare.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), statele membre pot decide că parcelele agricole cu o suprafață de până la 0,1 ha pentru care nu se face o cerere de plată nu trebuie declarate, cu condiția ca suprafața totală a respectivelor parcele să nu depășească 1 ha, și/sau că fermierul care nu depune cerere pentru nicio plată directă bazată pe suprafață nu are obligația de a-și declara parcelele agricole dacă suprafața totală nu depășește 1 ha. În toate cazurile, fermierul indică în cererea sa că are la dispoziție parcele agricole și, la cererea autorităților competente, indică localizarea acestora.

(3)   Statele membre furnizează, printre altele prin mijloace electronice, formulare prestabilite, bazate pe suprafețele stabilite în anul precedent, precum și documente grafice pentru localizarea suprafețelor în cauză.

Statul membru poate decide că cererea de ajutor și cererea de plată:

(a)

sunt valabile dacă beneficiarul confirmă absența modificărilor cu privire la cererea de ajutor și la cererea de plată depuse în anul precedent,

(b)

trebuie să conțină doar modificările față de cererea de ajutor și față de cererea de plată depuse pentru anul precedent.

Totuși, în ceea ce privește schema pentru micii fermieri prevăzută la titlul V din Regulamentul (UE) nr. 13072013, această posibilitate trebuie oferită tuturor fermierilor în cauză.

(4)   Statul membru poate decide că o singură cerere se referă la mai multe dintre sau la toate schemele de sprijin și măsurile menționate la articolul 67 sau la alte scheme de sprijin și măsuri.

(5)   Prin derogare de la Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (38), calculul datei depunerii sau modificării unei cereri de ajutor, a unei cereri de plată sau a oricăror documente justificative, contracte sau declarații în temeiul prezentului capitol se adaptează la cerințele specifice ale sistemului integrat. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce privește normele aplicabile termenelor, datelor și expirării termenelor în cazul în care data finală pentru depunerea cererilor sau a modificărilor este o sărbătoare legală, o sâmbătă sau o duminică.

Articolul 73

Sistemul de identificare a beneficiarilor

Sistemul unic pentru înregistrarea identității fiecărui beneficiar al sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2) garantează că toate cererile de ajutor și de plată depuse de același beneficiar pot fi identificate ca atare.

Articolul 74

Verificarea condițiilor de eligibilitate și reducerile

(1)   În conformitate cu articolul 59, statele membre desfășoară, prin intermediul agențiilor de plăți sau al organismelor pe care le-au autorizat să acționeze în numele acestora, controale administrative privind cererile de ajutor pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului. Controalele respective sunt completate de controale la fața locului.

(2)   În scopul controalelor la fața locului, statele membre elaborează un plan de eșantionare a exploatațiilor agricole și/sau a beneficiarilor.

(3)   Statele membre pot utiliza tehnici de teledetecție și sistemul global de navigație prin satelit (GNSS) pentru efectuarea de controale la fața locului în privința parcelelor agricole.

(4)   În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate, se aplică articolul 63.

Articolul 75

Plățile către beneficiari

(1)   Plățile din cadrul schemelor de sprijin și al măsurilor menționate la articolul 67 alineatul (2) se fac în perioada 1 decembrie – 30 iunie a anului calendaristic următor.

Plățile se fac în maximum două tranșe, în perioada menționată.

În pofida primului și celui de-al doilea paragraf, statele membre pot plăti, înaintea datei de 1 decembrie, dar nu înaintea datei de 16 octombrie, avansuri de până la 50 % în cazul plăților directe și de până la 75 % în cazul sprijinului acordat în cadrul dezvoltării rurale menționat la articolul 67 alineatul (2).

În ceea ce privește sprijinul acordat în cadrul dezvoltării rurale, astfel cum este menționat la articolul 67 alineatul (2), prezentul alineat se aplică în legătură cu cererile de ajutor sau cererile de plată prezentate începând cu anul de cerere 2018, cu excepția plăților de avansuri de până la 75 % prevăzute la al treilea paragraf din prezentul alineat.

(2)   Plățile menționate la alineatul (1) nu se fac înainte de finalizarea verificării condițiilor de eligibilitate, care trebuie efectuată de statele membre în temeiul articolului 74.

Prin derogare de la primul paragraf, avansurile pentru sprijinul acordat în cadrul dezvoltării rurale menționat la articolul 67 alineatul (2) pot fi plătite după finalizarea controalelor administrative în conformitate cu articolul 59 alineatul (1).

(3)   În cazuri urgente, Comisia adoptă actele de punere în aplicare necesare și justificate pentru soluționarea în regim de urgență a unor probleme specifice, în legătură cu aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare pot deroga de la dispozițiile alineatelor (1) și (2), dar numai în măsura și pentru perioada în care acest lucru este strict necesar.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 76

Competențe delegate

(1)   Pentru a se garanta că sistemul integrat prevăzut în prezentul capitol este aplicat într-un mod eficient, coerent și nediscriminatoriu, care protejează interesele financiare ale Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce privește:

(a)

definițiile specifice necesare pentru a se asigura punerea în aplicare armonizată a sistemului integrat, în plus față de cele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

(b)

în ceea ce privește articolele 67 - 75, normele privind măsurile ulterioare necesare pentru a asigura conformarea cu cerințele de control prevăzute în prezentul regulament sau în legislația agricolă sectorială care trebuie luate de statele membre cu privire la producători, servicii, organisme, organizații sau alți operatori, precum abatoarele sau asociațiile implicate în procedura de acordare a ajutoarelor, în cazul în care prezentul regulament nu prevede sancțiuni administrative corespunzătoare; aceste măsuri urmează, pe cât posibil, mutatis mutandis, dispozițiile privind sancțiunile stabilite la articolul 77 alineatele (1) - (5).

(2)   Pentru a se asigura distribuirea corectă a fondurilor rezultate în urma cererilor de ajutor prevăzute la articolul 72 către beneficiarii care au acest drept și pentru a se permite verificarea îndeplinirii de către aceștia a obligațiilor aferente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 privind:

(a)

caracteristicile de bază, normele tehnice, inclusiv cele privind actualizarea parcelelor de referință, marjele de toleranță corespunzătoare, ținând cont de forma și starea parcelei, inclusiv norme privind includerea particularităților peisajului aflat în imediata apropiere a unei parcele și cerințele de calitate pentru sistemul de identificare a parcelelor agricole prevăzut la articolul 70 și pentru identificarea beneficiarilor, astfel cum este prevăzut la articolul 73;

(b)

caracteristicile de bază, normele tehnice și cerințele de calitate referitoare la sistemul de identificare și de înregistrare a drepturilor la plată prevăzut la articolul 71;

(c)

normele prin care se stabilește definiția bazei de calcul a ajutoarelor, inclusiv normele privind modalitatea de abordare a anumitor cazuri în care zonele eligibile includ particularități peisagistice sau arbori; astfel de norme permit statelor membre, în cazul pajiștilor permanente, să considere particularitățile peisagistice și arborii izolați a căror suprafață totală nu depășește un anumit procent din parcela de referință ca făcând parte în mod automat din suprafața eligibilă fără a necesita cartografierea lor în acest scop.

Articolul 77

Aplicarea sancțiunilor administrative

(1)   În ceea ce privește sancțiunile administrative menționate la articolul 63 alineatul (2), prezentul articol se aplică în cazul neconformității cu criteriile de eligibilitate, cu angajamentele sau cu alte obligații care rezultă din aplicarea normelor privind sprijinul menționat la articolul 67 alineatul (2).

(2)   Nu se aplică sancțiuni administrative:

(a)

în cazul în care neconformitatea este cauzată de forța majoră;

(b)

în cazul în care neconformitatea este cauzată de erori evidente, astfel cum este prevăzut la articolul 59 alineatul (6);

(c)

în cazul în care neconformitatea este cauzată de o eroare a autorității competente sau a unei alte autorități și dacă eroarea nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de persoana vizată de sancțiunea administrativă;

(d)

în cazul în care persoana vizată poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă că nu este răspunzătoare pentru nerespectarea obligațiilor menționate la alineatul (1), sau dacă autoritatea competentă stabilește într-un alt mod că persoana vizată nu este răspunzătoare în acest sens;

(e)

în cazul în care neconformitatea este minoră, inclusiv în cazul în care aceasta privește un prag, care urmează să fie stabilit de Comisie în conformitate cu alineatul (7) litera (b);

(f)

alte cazuri în care nu se impune aplicarea unei sancțiuni, care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu alineatul (7) litera (b).

(3)   Sancțiunile administrative pot fi impuse beneficiarului ajutorului sau sprijinului, inclusiv grupurilor sau asociațiilor de beneficiari, care trebuie să respecte obligațiile prevăzute în normele menționate la alineatul (1).

(4)   Sancțiunile administrative pot lua următoarele forme:

(a)

reducerea valorii ajutorului sau a sprijinului acordat ori care urmează să fie acordat în legătură cu cererile de ajutor sau de plată afectate de neconformitate și/sau în legătură cu cereri de ajutor sau de plată pentru ani anteriori sau ulteriori;

(b)

plata unui cuantum calculat în funcție de valoarea și/sau durata neconformității;

(c)

excluderea de la dreptul de a participa la schema de ajutor sau la măsura de sprijin vizată.

(5)   Sancțiunile administrative sunt proporționale și se aplică în trepte, în funcție de gravitatea, amploarea, durata și caracterul repetitiv al neconformității constatate și respectă următoarele limite:

(a)

cuantumul sancțiunii administrative pentru un anumit an, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (a) nu depășește 100 % din valoarea cererilor de ajutor sau a cererilor de plată;

(b)

cuantumul sancțiunii administrative pentru un anumit an, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (b) nu depășește 100 % din valoarea cererilor de ajutor sau a cererilor de plată la care se aplică sancțiunea;

(c)

excluderea menționată la alineatul (4) litera (c) poate fi stabilită pentru o perioadă de cel mult trei ani consecutivi, care poate fi reînnoită în cazul unei noi neconformități.

(6)   În pofida alineatelor (4) și (5), în ceea ce privește plata menționată la titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sancțiunile administrative iau forma unei reduceri a cuantumului plăților efectuate sau care urmează să fie efectuate în temeiul respectivului regulament.

Sancțiunile administrative menționate la prezentul alineat sunt proporționale și adaptate în funcție de gravitatea, amploarea, durata și caracterul repetitiv al neconformității vizate.

Cuantumul respectivelor sancțiuni administrative pentru un anumit an nu depășește 0 % pentru primii doi ani de aplicare a titlului III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (anii de cerere 2015 și 2016), 20 % pentru cel de al treilea an de aplicare (anul de cerere 2017) și 25 % începând cu cel de al patrulea an de aplicare (anul de cerere 2018) din cuantumul plății menționate la titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la care ar avea dreptul fermierul vizat dacă acesta îndeplinește condițiile pentru respectiva plată.

(7)   Pentru a ține cont de efectul de descurajare al sancțiunilor care urmează a fi impuse, pe de o parte, și de particularitățile fiecărei scheme de ajutor sau ale fiecărei măsuri de sprijin menționate la articolul 67 alineatul (2), pe de altă parte, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 prin care:

(a)

identifică, pentru fiecare schemă de ajutor sau măsură de sprijin și pentru fiecare persoană vizată, astfel cum se menționează la alineatul (3), sancțiunea administrativă și rata specifică care urmează să fie aplicată de statele membre din lista prevăzută la alineatul (4) și în limitele stabilite la alineatele (5) și (6), inclusiv în cazuri de neconformitate necuantificabilă;

(b)

identifică, cazurile în care nu se aplică sancțiuni administrative, astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (f).

(8)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme procedurale și tehnice detaliate în vederea armonizării punerii în aplicare a prezentului articol, în special:

(a)

norme privind aplicarea și calcularea respectivelor sancțiuni administrative;

(b)

norme detaliate pentru identificarea unei neconformități ca fiind minoră, inclusiv stabilirea unui prag cantitativ exprimat ca valoare nominală sau ca procentaj din valoarea eligibilă a ajutorului sau sprijinului, care nu este mai mic de 0,5 %;

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 78

Competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește:

(a)

caracteristicile de bază, normele tehnice și cerințele de calitate referitoare la baza de date electronică prevăzută la articolul 69;

(b)

norme privind cererile de ajutor și de plată prevăzute la articolul 72 și cererile de alocare a drepturilor la plată, inclusiv termenul de depunere a cererilor, cerințele referitoare la informațiile minime care trebuie furnizate în cereri, dispoziții privind modificarea sau retragerea cererilor de ajutor, scutirea de obligația de a depune cereri de ajutor și dispoziții care permit statelor membre să aplice proceduri simplificate sau să corecteze erorile evidente;

(c)

norme privind efectuarea de controale pentru a se verifica îndeplinirea obligațiilor și corectitudinea și exhaustivitatea informațiilor furnizate în cererea de ajutor sau de plată, inclusiv norme privind toleranțele măsurătorilor în cazul controalelor la fața locului;

(d)

specificațiile tehnice necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol;

(e)

norme privind situațiile de transfer al exploatațiilor agricole însoțit de transferul oricărei obligații referitoare la eligibilitate pentru ajutorul în cauză care încă trebuie îndeplinită;

(f)

norme privind plata avansurilor menționate la articolul 75.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

CAPITOLUL III

Controlul tranzacțiilor

Articolul 79

Domeniu de aplicare și definiții

(1)   Prezentul capitol stabilește norme specifice privind controlul documentelor comerciale ale entităților care primesc sau efectuează plăți legate direct sau indirect de sistemul de finanțare din FEGA sau ale reprezentanților acestora (denumite în continuare „întreprinderi”), pentru a se stabili dacă tranzacțiile care fac parte din sistemul de finanțare din FEGA au fost într-adevăr efectuate și dacă au fost efectuate corect.

(2)   Prezentul capitol nu se aplică măsurilor cuprinse de sistemul integrat menționat în capitolul II din prezentul titlu. Pentru a răspunde modificărilor din legislația agricolă sectorială și pentru a asigura eficiența sistemului controalelor ex-post instituite în acest capitol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 115, privind întocmirea unei liste de măsuri care, din cauza felului în care au fost create și a cerințelor de control, nu sunt adecvate pentru controale ex-post suplimentare sub forma controlului documentelor comerciale și, prin urmare, nu fac obiectul acestui control în temeiul prezentului capitol.

(3)   În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

(a)

„documente comerciale” înseamnă totalitatea registrelor contabile, registrelor, dovezilor și documentelor justificative, contabilitatea, registrele de producție și de calitate și corespondența referitoare la activitatea profesională a întreprinderii, precum și datele comerciale, sub orice formă, inclusiv cele stocate în format electronic, cu condiția ca aceste documente sau date să fie legate direct sau indirect de tranzacțiile menționate la alineatul (1);

(b)

„terț” înseamnă orice persoană fizică sau juridică legată direct sau indirect de tranzacțiile efectuate în cadrul sistemului de finanțare din FEGA.

Articolul 80

Controale efectuate de statele membre

(1)   Statele membre controlează în mod sistematic documentele comerciale ale întreprinderilor, ținând cont de caracterul tranzacțiilor care trebuie controlate. Statele membre se asigură că selectarea întreprinderilor care urmează a fi controlate permite garantarea în cel mai înalt grad a eficacității măsurilor de prevenire și detectare a neregulilor. Selecția ține cont, inter alia, de importanța financiară a întreprinderilor în sistem și de alți factori de risc.

(2)   În cazurile corespunzătoare, controalele prevăzute la alineatul (1) sunt extinse la persoanele fizice și juridice cu care sunt asociate întreprinderile, precum și la alte persoane fizice sau juridice relevante pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 81.

(3)   Controalele efectuate în temeiul prezentului capitol nu aduc atingere controalelor efectuate în temeiul articolelor 47 și 48.

Articolul 81

Obiectivele controalelor

(1)   Exactitatea datelor primare supuse controlului se stabilește prin mai multe controale-încrucișate, inclusiv, atunci când este cazul, cu documentele comerciale ale unor terți, în funcție de nivelul de risc prezentat, verificările cuprinzând:

(a)

comparații cu documentele comerciale ale furnizorilor, clienților, transportatorilor și ale altor terți;

(b)

atunci când este cazul, controlul fizic al cantității și naturii stocurilor;

(c)

comparații cu înregistrările fluxurilor financiare care precedă sau urmează tranzacțiile efectuate în cadrul sistemului de finanțare din FEGA și

(d)

controale, în ceea ce privește evidența contabilă sau înregistrările operațiunilor financiare, care reflectă, la data realizării controlului, acuratețea documentelor pe care le deține agenția de plăți ca dovadă a plății ajutorului către beneficiar.

(2)   În cazurile în care întreprinderile sunt obligate să țină o contabilitate specifică a stocurilor în conformitate cu dispozițiile Uniunii sau cu cele naționale, controlul respectivei contabilități include, în cazurile corespunzătoare, confruntarea acesteia cu documentele comerciale și, dacă este cazul, cu cantitățile aflate efectiv în stoc.

(3)   Pentru selectarea tranzacțiilor care trebuie controlate, se ține seama în totalitate de nivelul de risc prezentat.

Articolul 82

Accesul la documentele comerciale

(1)   Responsabilii întreprinderii sau un terț se asigură că toate documentele comerciale și informațiile suplimentare sunt furnizate funcționarilor responsabili cu controlul sau persoanelor autorizate să efectueze controlul în numele acestora. Datele stocate în format electronic sunt furnizate pe un suport de date adecvat.

(2)   Funcționarii responsabili cu controlul sau persoanele autorizate să efectueze controlul în numele acestora pot să solicite extrase sau copii ale documentelor menționate la alineatul (1).

(3)   Atunci când, în cursul controlului efectuat în temeiul prezentului capitol, documentele comerciale păstrate de întreprindere sunt considerate necorespunzătoare pentru control, întreprinderii i se dau instrucțiuni să țină evidențele respective în conformitate cu cerințele statului membru responsabil cu controlul, fără a se aduce atingere obligațiilor stabilite în alte regulamente referitoare la sectorul în cauză.

Statele membre stabilesc data de la care trebuie instituite respectivele evidențe.

Dacă toate sau o parte din documentele comerciale care urmează să facă obiectul unui control în temeiul prezentului capitol se află într-o întreprindere care aparține aceluiași grup comercial, aceluiași parteneriat sau aceleiași asociații de întreprinderi gestionate unitar căruia/căreia îi aparține și întreprinderea controlată, indiferent dacă se află pe teritoriul Uniunii sau în afara acestuia, întreprinderea trebuie să pună respectivele documente comerciale la dispoziția funcționarilor responsabili cu controlul, într-un loc și la o dată care trebuie stabilite de statele membre responsabile cu efectuarea controlului.

(4)   Statele membre se asigură că funcționarii responsabili cu controalele au dreptul să confiște documentele comerciale sau să impună confiscarea acestora. Acest drept se exercită cu respectarea dispozițiilor naționale relevante și nu aduce atingere aplicării normelor procedurale de drept penal cu privire la confiscarea documentelor.

Articolul 83

Asistență reciprocă

(1)   Statele membre își acordă reciproc asistență pentru efectuarea controalelor prevăzute în prezentul capitol în următoarele cazuri:

(a)

dacă o întreprindere sau un terț s-a stabilit într-un alt stat membru decât cel în care a fost sau ar fi trebuit să fie efectuată sau primită plata sumei respective;

(b)

dacă o întreprindere sau un terț s-a stabilit într-un alt stat membru decât cel în care se află documentele și informațiile necesare pentru efectuarea controlului.

Comisia poate coordona acțiuni comune care implică asistență reciprocă între două sau mai multe state membre.

(2)   În primele trei luni de la exercițiul financiar FEGA în cursul căruia s-a efectuat plata, statele membre trimit Comisiei o listă a întreprinderilor stabilite într-o țară terță în cazul cărora suma în cauză a fost sau ar fi trebuit să fie plătită sau primită în acel stat membru.

(3)   În cazul în care se solicită informații suplimentare într-un alt stat membru în cadrul controlului unei întreprinderi în conformitate cu articolul 80, în special în cazul controalelor încrucișate în conformitate cu articolul 81, se pot înainta cereri specifice de control în care să se indice motivele unei astfel de solicitări. O prezentare generală a acestor solicitări specifice este transmisă Comisiei trimestrial, în termen de o lună de la încheierea fiecărui trimestru. Comisia poate solicita furnizarea unui exemplar al fiecărei solicitări în parte.

Cererii de control i se dă curs în cel mult șase luni de la primirea sa; rezultatele controlului sunt comunicate fără întârziere statului membru solicitant și Comisiei. Comunicarea către Comisie se realizează trimestrial în termen de o lună de la încheierea fiecărui trimestru.

Articolul 84

Programarea

(1)   Statele membre elaborează programe de control care trebuie puse în aplicare, în conformitate cu articolul 80, pe parcursul perioadei de control următoare.

(2)   În fiecare an, înainte de 15 aprilie, statele membre transmit Comisiei programele la care se face trimitere la alineatul (1), precizând:

(a)

numărul de întreprinderi care urmează să fie controlate și repartizarea acestora pe sectoare, în funcție de sumele aferente;

(b)

criteriile adoptate pentru elaborarea programului.

(3)   Programele stabilite de statele membre și transmise Comisiei sunt puse în aplicare de statele membre, dacă, în termen de opt săptămâni, Comisia nu și-a făcut cunoscute observațiile.

(4)   Alineatul (3) se aplică mutatis mutandis modificărilor aduse programelor de statele membre.

(5)   În orice stadiu, Comisia poate solicita includerea în programul unui stat membru a unei anumite categorii de întreprinderi.

(6)   Întreprinderile în cazul cărora suma încasărilor sau a plăților a fost mai mică de 40 000 EUR sunt controlate în conformitate cu prezentul capitol numai din motive specifice care trebuie indicate de statele membre în programele lor anuale menționate la alineatul (1) sau de Comisie în orice propunere de modificare a programului în cauză. În vederea luării în considerare a evoluțiilor economice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 115, privind modificarea pragului de 40 000 EUR.

Articolul 85

Departamente speciale

(1)   În fiecare stat membru, un departament special este responsabil cu monitorizarea aplicării prezentului capitol. Departamentele respective răspund mai ales:

(a)

de efectuarea controalelor prevăzute de prezentul capitol, de către funcționari angajați direct de respectivul departament special; sau

(b)

de coordonarea și supravegherea generală a controalelor efectuate de funcționari din alte departamente.

De asemenea, statele membre pot să prevadă repartizarea controalelor efectuate în temeiul prezentului capitol între departamentele speciale și alte departamente naționale, cu condiția ca primele să fie responsabile cu coordonarea acestora.

(2)   Departamentul sau departamentele responsabile cu aplicarea prezentului capitol sunt organizate în așa fel încât să fie independente de departamentele sau ramurile departamentelor responsabile cu plățile și cu controalele desfășurate înaintea efectuării plăților.

(3)   Pentru a se asigura aplicarea adecvată a prezentului capitol, departamentul special menționat la alineatul (1) ia toate măsurile necesare, iar statul membru în cauză îi deleagă toate competențele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor menționate în prezentul capitol.

(4)   Statele membre adoptă măsurile adecvate pentru a sancționa persoanele fizice sau juridice care nu își îndeplinesc obligațiile prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 86

Rapoarte

(1)   Înainte de data de 1 ianuarie care urmează perioadei de control, statele membre transmit Comisiei un raport detaliat cu privire la aplicarea prezentului capitol.

(2)   Statele membre și Comisia efectuează schimburi periodice de opinii cu privire la aplicarea prezentului capitol.

Articolul 87

Accesul Comisiei la informații și la controale

(1)   În conformitate cu dreptul intern relevant, funcționarii Comisiei au acces la toate documentele elaborate în vederea sau ca urmare a controalelor organizate în temeiul prezentului capitol, precum și la datele deținute, inclusiv cele care sunt stocate în sistemele de prelucrare a datelor. Datele respective sunt furnizate, la cerere, pe un suport de date corespunzător.

(2)   Controalele menționate la articolul 80 sunt efectuate de funcționarii statelor membre. Funcționarii Comisiei pot participa la controalele respective. Ei nu pot exercita ei înșiși competențele de control atribuite funcționarilor naționali. Cu toate acestea, funcționarii Comisiei au acces la aceleași spații și la aceleași documente ca și funcționarii statelor membre.

(3)   În cazul controalelor desfășurate în temeiul articolului 83, la controalele efectuate în statul membru solicitat pot fi prezenți funcționari ai statului membru solicitant, cu acordul statului membru solicitat, și pot avea acces la aceleași spații și la aceleași documente ca și funcționarii statului membru respectiv.

Funcționarii statului membru solicitant prezenți la controalele efectuate în statul membru solicitat trebuie să-și poată dovedi, în orice moment, calitatea oficială. În orice moment, controalele sunt efectuate de funcționarii statului membru solicitat.

(4)   Fără a se aduce atingere dispozițiilor Regulamentelor (UE, Euratom) nr. 883/2013 și (Euratom, CE) nr. 2185/96, în cazul în care dispozițiile naționale în domeniul procedurii penale rezervă anumite acțiuni funcționarilor special desemnați de dreptul intern, nici funcționarii Comisiei, nici funcționarii statului membru menționați la alineatul (3) nu participă la aceste acțiuni. În orice caz, aceștia nu participă, în special, la vizitele la domiciliu sau la interogatoriul oficial al persoanelor în cadrul dreptului penal al statului membru în cauză. Aceștia au totuși acces la informațiile astfel obținute.

Articolul 88

Competențele Comisiei

Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol, în special în legătură cu:

(a)

desfășurarea controalelor menționate la articolul 80 în ceea ce privește selectarea întreprinderilor, frecvența și calendarul controalelor;

(b)

păstrarea documentelor comerciale și tipurile de documente care trebuie păstrate sau de date care trebuie înregistrate;

(c)

desfășurarea și coordonarea acțiunilor comune menționate la articolul 83 alineatul (1);

(d)

detaliile și mențiunile privind conținutul, forma și modul de depunere a cererilor, conținutul, forma și modul de notificare și furnizarea și schimbul de informații care sunt necesare în cadrul prezentului capitol;

(e)

condițiile și modalitatea de publicare sau normele și condițiile specifice de difuzare sau punerea la dispoziție de către Comisie pentru autoritățile competente din statele membre a informațiilor care sunt necesare în cadrul prezentului regulament;

(f)

responsabilitățile departamentului special menționat la articolul 85;

(g)

conținutul rapoartelor menționate la articolul 86.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

CAPITOLUL IV

Alte dispoziții privind controalele și sancțiunile

Articolul 89

Alte controale și sancțiuni legate de normele de comercializare

(1)   Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că produsele menționate la articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care nu sunt etichetate în conformitate cu dispozițiile regulamentului menționat nu sunt introduse sau sunt retrase de pe piață.

(2)   Fără a aduce atingere vreunei dispoziții specifice care ar putea fi adoptată de Comisie, importul în Uniune al produselor indicate la articolul 189 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 face obiectul unor controale pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din articolul respectiv.

(3)   Pe baza unei analize a riscurilor, statele membre efectuează controale pentru a verifica dacă produsele menționate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sunt conforme cu normele stabilite în partea II titlul II capitolul I secțiunea I din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și, după caz, aplică sancțiuni administrative.

(4)   Fără a aduce atingere actelor privind sectorul vitivinicol adoptate în temeiul articolului 64, în cazul încălcării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol, statele membre aplică sancțiuni administrative proporționale, eficace și disuasive. Aceste sancțiuni nu se aplică în cazurile stabilite la articolul 64 alineatul (2) literele (a) - (d) și în cazul în care neconformitatea este minoră.

(5)   Pentru a proteja fondurile Uniunii și identitatea, proveniența și calitatea vinului produs în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115, în ceea ce privește:

(a)

instituirea unei bănci analitice de date izotopice, care să fie construită pe baza eșantioanelor colectate de statele membre și care va contribui la detectarea fraudelor;

(b)

norme referitoare la organismele de control și la asistența pe care acestea și-o acordă reciproc;

(c)

norme referitoare la utilizarea în comun a constatărilor statelor membre;

(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru stabilirea măsurilor necesare privind:

(a)

procedurile referitoare la băncile de date ale statelor membre și la banca analitică de date izotopice care vor contribui la detectarea fraudelor;

(b)

procedurile referitoare la cooperarea și asistența dintre autoritățile și organismele de control;

(c)

în ceea ce privește obligația menționată la alineatul (3), normele de efectuare a controalelor de conformitate cu standardele de marketing, normele privind autoritățile responsabile cu efectuarea controalelor, precum și privind conținutul și frecvența acestor controale și etapa de comercializare care urmează să facă obiectul controalelor respective.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 90

Controale legate de denumirile de origine și de indicațiile geografice, precum și de mențiunile tradiționale protejate

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilicită a denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a mențiunilor tradiționale protejate menționate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)   Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă cu efectuarea controalelor privind obligațiile stabilite în partea 2 titlul II capitolul I secțiunea II din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (39) și se asigură că orice operator care îndeplinește obligațiile respective are dreptul să fie cuprins într-un sistem de controale.

(3)   În interiorul Uniunii, verificarea anuală a respectării caietului de sarcini al produsului, în timpul producției și în timpul condiționării vinului sau ulterior, este asigurată de autoritatea competentă menționată la alineatul (2) sau de unul sau mai multe organe de control în înțelesul articolului 2 al doilea paragraf punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, acționând în calitate de organ de certificare a produsului în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 5 din regulamentul menționat.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind:

(a)

comunicările pe care statele membre trebuie să le transmită Comisiei;

(b)

norme privind autoritatea responsabilă cu verificarea respectării caietului de sarcini al produsului, inclusiv în cazul în care aria geografică se află într-o țară terță;

(c)

acțiunile care trebuie întreprinse de statele membre pentru a preveni utilizarea ilicită a denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a mențiunilor tradiționale protejate;

(d)

controalele și verificările care trebuie efectuate de statele membre, inclusiv testările.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

TITLUL VI

ECOCONDIȚIONALITATEA

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare

Articolul 91

Principiu general

(1)   Atunci când beneficiarul menționat la articolul 92 nu respectă normele privind ecocondiționalitatea stabilite la articolul 93, beneficiarului respectiv i se aplică o sancțiune administrativă.

(2)   Sancțiunea administrativă menționată la alineatul (1) se aplică doar dacă neconformitatea este rezultatul unei acțiuni sau omisiuni imputabile direct beneficiarului respectiv; și dacă sunt îndeplinite una dintre condițiile suplimentare de mai jos sau amândouă:

(a)

neconformitatea este legată de activitatea agricolă a beneficiarului;

(b)

este implicată suprafața exploatației agricole a beneficiarului.

Cu toate acestea, în ceea ce privește suprafețele de pădure, această sancțiune nu se aplică dacă nu se cere sprijin pentru suprafața în cauză în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) litera (a) și cu articolele 30 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(3)   În sensul prezentului titlu se aplică următoarele definiții:

(a)

„exploatație agricolă” înseamnă toate unitățile de producție și suprafețele gestionate de beneficiarul menționat la articolul 92 aflate pe teritoriul aceluiași stat membru;

(b)

„cerință” înseamnă fiecare cerință de reglementare în materie de gestionare din dreptul Uniunii menționată în anexa II dintr-un anumit act, care este diferită ca substanță de orice alte cerință din același act.

Articolul 92

Beneficiarii vizați

Articolul 91 se aplică beneficiarilor care primesc plăți directe în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, plăți în temeiul articolelor 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și prime anuale în temeiul articolului 21 alineatul (1) literele (a) și (b), al articolelor 28 - 31, și al articolelor 33 și 34 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

Cu toate acestea, articolul 91 nu se aplică beneficiarilor care participă la schema pentru micii fermieri menționată în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Sancțiunea menționată la articolul respectiv nu se aplică nici sprijinului menționat la articolul 28 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

Articolul 93

Norme privind ecocondiționalitatea

(1)   Normele privind ecocondiționalitatea includ cerințele de reglementare în materie de gestionare din cadrul dreptului Uniunii și standardele privind bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor stabilite la nivel național, enumerate în anexa II, referitoare la următoarele domenii:

(a)

mediu, schimbări climatice și bunele condiții agricole ale terenurilor;

(b)

sănătate publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor;

(c)

bunăstarea animalelor.

(2)   Actele juridice menționate în anexa II privind cerințele de reglementare în materie de gestionare se aplică în versiunea aflată în vigoare și, în cazul directivelor, în versiunea pusă în aplicare de statele membre.

(3)   În plus, în ceea ce privește anii 2015 și 2016, normele privind ecocondiționalitatea cuprind și întreținerea pășunilor permanente. Statele membre care erau membre ale Uniunii la 1 ianuarie 2004 se asigură că terenurile care erau pășuni permanente la data prevăzută pentru cererile de ajutor pe suprafață pentru 2003 sunt întreținute ca pășuni permanente în limitele definite. Statele membre care au devenit membre ale Uniunii în 2004 se asigură că terenurile care erau pășuni permanente la 1 mai 2004 sunt întreținute ca pășuni permanente în limitele definite. Bulgaria și România se asigură că terenurile utilizate ca pășuni permanente la 1 ianuarie 2007 sunt întreținute ca pășuni permanente în limitele definite. Croația se asigură că terenurile utilizate ca pășuni permanente la 1 iulie 2013 sunt întreținute ca pășuni permanente în limitele definite.

Primul paragraf nu se aplică pășunilor permanente care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea este compatibilă cu mediul și dacă sunt excluse plantările de brazi de Crăciun și de specii cu creștere rapidă cultivate pe termen scurt.

(4)   Pentru a se ține cont de alineatul (3), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115, care să conțină norme referitoare la întreținerea pășunilor permanente, în special pentru a se asigura că sunt luate măsuri la nivelul fermierilor în vederea întreținerii pășunilor permanente, inclusiv obligații individuale care să fie respectate, precum obligația de reconvertire a unor suprafețe în pășuni permanente atunci când se constată că proporția terenurilor cu pășuni permanente scade.

Pentru a asigura aplicarea corectă a obligațiilor statelor membre, pe de o parte, și ale fermierilor individuali, pe de altă parte, în ceea ce privește întreținerea pășunilor permanente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în vederea stabilirii condițiilor și metodelor de determinare a raportului care trebuie menținut între pășunile permanente și terenurile agricole.

(5)   În sensul alineatelor (3) și (4), „pășuni permanente” înseamnă pășuni permanente astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (c) din versiunea inițială a Regulamentului (CE) nr. 1120/2009.

Articolul 94

Obligațiile statelor membre în legătură cu bunele condiții agricole și de mediu

Statele membre se asigură că toate suprafețele agricole, inclusiv cele care nu mai sunt exploatate pentru producție, sunt menținute în bune condiții agricole și de mediu. Statele membre definesc, la nivel național sau regional, standarde minime pentru beneficiari în ceea ce privește bunele condiții agricole și de mediu, pe baza anexei II, ținând seama de caracteristicile specifice ale suprafețelor în cauză, inclusiv de condițiile pedologice și climatice, de sistemele agricole existente, de utilizarea terenurilor, de rotația culturilor, de practicile agricole și de structurile exploatațiilor.

Statele membre nu definesc cerințe minime care nu sunt stabilite în anexa II.

Articolul 95

Informații pentru beneficiari

Statele membre furnizează beneficiarilor vizați, prin mijloace electronice atunci când este oportun, lista cerințelor și a standardelor care trebuie aplicate la nivelul exploatației agricole, precum și informații clare și precise cu privire la acestea.

CAPITOLUL II

Sistemul de control și sancțiunile administrative legate de ecocondiționalitate

Articolul 96

Controale privind ecocondiționalitatea

(1)   După caz, statele membre utilizează sistemul integrat stabilit în titlul V capitolul II și, în special, elementele menționate la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b), (d), (e) și (f).

Statele membre își pot utiliza sistemele de administrare și control existente pentru a asigura respectarea normelor privind ecocondiționalitatea.

Sistemele respective, în special sistemul de identificare și de înregistrare a animalelor instituit în conformitate cu Directiva 2008/71/CE a Consiliului (40) și cu Regulamentele (CE) nr. 1760/2000 și (CE) nr. 21/2004 sunt compatibile cu sistemul integrat menționat în titlul V capitolul II din prezentul regulament.

(2)   În funcție de cerințele, standardele, actele sau domeniile ecocondiționalității în cauză, statele membre pot decide să efectueze controale administrative, în special controalele prevăzute deja în cadrul sistemelor de control aplicabile respectivei cerințe sau respectivului standard, act sau domeniu de ecocondiționalitate.

(3)   Statele membre efectuează controale la fața locului pentru a verifica dacă un beneficiar respectă obligațiile stabilite în prezentul titlu.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind efectuarea controalelor în vederea verificării respectării obligațiilor menționate în temeiul prezentului titlu, inclusiv norme care să permită luarea în considerare în cadrul analizei de risc a următorilor factori:

(a)

participarea fermierilor la sistemul de consiliere agricolă, astfel cum este prevăzut în titlul III din prezentul regulament;

(b)

participarea fermierilor la sistemul de certificare, dacă acoperă cerințele și standardele vizate.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Articolul 97

Aplicarea sancțiunii administrative

(1)   Sancțiunea administrativă prevăzută la articolul 91 se aplică atunci când nu sunt respectate normele privind ecocondiționalitatea, în orice moment în cursul unui an calendaristic (denumit în continuare „anul calendaristic în cauză”), și când neconformitatea în cauză îi poate fi imputată direct beneficiarului care a depus cererea de ajutor sau de plată în anul calendaristic în cauză.

Primul paragraf se aplică mutatis mutandis beneficiarilor în cazul cărora se constată că nu au respectat normele privind ecocondiționalitatea, în orice moment al perioadei de trei ani care începe la data de 1 ianuarie a anului care urmează anului calendaristic în care a fost acordată prima plată în temeiul programelor de sprijin pentru restructurare și conversie sau în orice moment al anului care începe la data de 1 ianuarie a anului care urmează anului calendaristic în care a fost acordată plata în temeiul programelor de sprijin pentru recoltarea înainte de coacere, menționate în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (denumiți în continuare „anii în cauză”).

(2)   În cazurile în care terenul este transferat în cursul anului calendaristic în cauză sau al anilor în cauză, alineatul (1) se aplică, de asemenea, dacă neconformitatea în cauză este rezultatul unei acțiuni sau omisiuni imputabile direct persoanei căreia sau de la care a fost transferat terenul agricol. Prin derogare de la prima teză, în cazul în care persoana căreia i se poate imputa direct acțiunea sau omisiunea a depus o cerere de ajutor sau de plată în anul calendaristic în cauză sau în anii în cauză, sancțiunea administrativă se aplică pe baza sumelor totale ale plăților menționate la articolul 92 care au fost sau urmează a fi acordate persoanei respective.

În sensul prezentului alineat, „transfer” înseamnă orice tip de tranzacție prin care terenul agricol încetează să mai fie la dispoziția cedentului.

(3)   În pofida alineatului (1) și sub rezerva normelor care urmează a fi adoptate în temeiul articolului 101, statele membre pot decide să nu aplice o sancțiune administrativă pe beneficiar și pe an calendaristic atunci când cuantumul sancțiunii este de maximum 100 EUR.

În cazul în care un stat membru decide să utilizeze opțiunea prevăzută la primul paragraf, autoritatea competentă întreprinde în anul următor, pentru un eșantion de beneficiari, acțiunile necesare pentru a verifica dacă beneficiarul a remediat constatările de neconformitate în cauză. Constatările și obligația de a întreprinde o acțiune corectivă sunt notificate beneficiarului.

(4)   Aplicarea unei sancțiuni administrative nu aduce atingere legalității și corectitudinii plăților cărora li se aplică.

Articolul 98

Aplicarea sancțiunii administrative în Bulgaria, Croația și România

În cazul Bulgariei și al României, sancțiunile administrative menționate la articolul 91 se aplică cel târziu de la 1 ianuarie 2016 în ceea ce privește cerințele de reglementare în materie de gestionare în domeniul bunăstării animalelor menționate în anexa II.

Pentru Croația, sancțiunile menționate la articolul 91 se aplică în conformitate cu următorul calendar în ceea ce privește cerințele legale în materie de gestionare (CLMG) menționate în anexa II:

(a)

de la 1 ianuarie 2014, pentru CLMG 1 până la CLMG 3 și pentru CLMG 6 până la CLMG 8;

(b)

de la 1 ianuarie 2016, pentru CLMG 4, CLMG 5, CLMG 9 și CLMG 10;

(c)

de la 1 ianuarie 2018, pentru CLMG 11 până la CLMG 13.

Articolul 99

Calcularea sancțiunii administrative

(1)   Sancțiunea administrativă prevăzută la articolul 91 se aplică prin reducerea plăților sau excluderea de la întreaga sumă a plăților menționate la articolul 92 care au fost acordate sau urmează a fi acordate beneficiarului respectiv în legătură cu cererile de ajutor pe care acesta le-a transmis sau urmează să le transmită în cursul anului calendaristic în care a avut loc constatarea.

Pentru calcularea reducerilor și a excluderilor respective, se ține seama de gravitatea, amploarea, persistența și repetarea neconformității constatate, precum și de criteriile stabilite la alineatele (2), (3) și (4).

(2)   În caz de neconformitate datorată neglijenței, procentul reducerii este de maximum 5 %, iar în caz de neconformitate repetată, de maximum 15 %.

Statele membre pot institui un sistem de alertă timpurie aplicabil cazurilor de neconformitate care, date fiind gravitatea, amploarea și durata lor reduse, să nu conducă, în cazuri justificate corespunzător, la o reducere sau la excludere. În cazul în care un stat membru decide să utilizeze această opțiune, autoritatea competentă îi trimite beneficiarului o avertizare timpurie, notificând beneficiarului constatarea și obligația de a lua măsuri de remediere. În cazul în care un control ulterior stabilește că neconformitatea nu a fost remediată, reducerea în temeiul primului paragraf se aplică retroactiv.

Totuși, cazurile de neconformitate care constituie un risc direct pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor fac întotdeauna obiectul unei reduceri sau al excluderii.

Statele membre pot acorda acces prioritar la sistemul de consiliere agricolă beneficiarilor care primesc pentru prima oară o avertizare timpurie.

(3)   În cazul unei neconformități deliberate, procentul reducerii este de minimum 20 % și se poate ajunge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor și se poate aplica pentru unul sau mai mulți ani calendaristici.

(4)   În orice caz, cuantumul total al reducerilor și excluderilor pentru un an calendaristic nu depășește cuantumul total menționat la alineatul (1) primul paragraf.

Articolul 100

Cuantumuri rezultate din ecocondiționalitate

Statele membre pot reține 25 % din cuantumurile rezultate din aplicarea reducerilor și excluderilor menționate la articolul 99.

Articolul 101

Competențele Comisiei în ceea ce privește aplicarea și calcularea sancțiunilor administrative

(1)   Pentru a se asigura distribuirea corectă a fondurilor către beneficiarii de drept și pentru ca ecocondiționalitatea să se desfășoare într-o manieră eficientă, coerentă și nediscriminatorie, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115:

(a)

în vederea instituirii unei baze armonizate pentru calcularea sancțiunilor administrative rezultate din ecocondiționalitate menționate la articolul 99, ținând cont de reducerile datorate disciplinei financiare;

(b)

privind condițiile pentru aplicarea și calcularea sancțiunilor administrative rezultate din ecocondiționalitate, inclusiv în cazul în care neconformitatea îi poate fi imputată direct beneficiarului în cauză.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme detaliate de procedură și tehnice cu privire la calcularea și aplicarea sancțiunilor administrative menționate la articolele 97 - 99, inclusiv în ceea ce privește beneficiarii care constau într-un grup de persoane în temeiul articolelor 28 și 29 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

TITLUL VII

DISPOZIȚII COMUNE

CAPITOLUL I

Comunicare

Articolul 102

Comunicarea informațiilor

(1)   Pe lângă dispozițiile stabilite de regulamentele sectoriale, statele membre transmit Comisiei următoarele informații, declarații și documente:

(a)

în ceea ce privește agențiile de plăți și organismele de coordonare acreditate:

(i)

documentul de acreditare a acestora;

(ii)

funcția lor (agenție de plăți acreditată sau organism de coordonare acreditat);

(iii)

după caz, retragerea acreditarii acestora;

(b)

în ceea ce privește organismele de certificare:

(i)

denumirea lor;

(ii)

adresa lor,

(c)

în ceea ce privește măsurile legate de operațiunile finanțate din Fonduri:

(i)

declarațiile de cheltuieli, care au și rolul de cereri de plată, semnate de agenția de plăți acreditată sau de organismul de coordonare acreditat, și însoțite de informațiile solicitate;

(ii)

evaluarea cerințelor lor financiare în ceea ce privește FEGA și, în ceea ce privește FEADR, actualizarea estimărilor privind declarațiile de cheltuieli care vor fi prezentate în cursul anului și estimările privind declarațiile de cheltuieli pentru exercițiul financiar următor;

(iii)

declarația de gestiune și conturile anuale ale agențiilor de plăți acreditate;

(iv)

un rezumat anual al rezultatelor tuturor auditurilor și controalelor realizate conform calendarului și disponibile și al dispozițiilor detaliate stabilite în normele specifice ale sectorului.

Conturile anuale ale agențiilor de plăți acreditate, aferente cheltuielilor FEADR, se comunică pentru fiecare program în parte.

(2)   Statele membre informează în detaliu Comisia în ceea ce privește măsurile întreprinse în vederea obținerii bunelor condiții agricole și de mediu menționate la articolul 94 și detaliile sistemului de consiliere agricolă menționat în titlul III.

(3)   Statele membre informează periodic Comisia în legătură cu aplicarea sistemului integrat menționat în titlul V capitolul II. Comisia organizează schimburi de opinii cu statele membre pe această temă.

Articolul 103

Confidențialitate

(1)   Statele membre și Comisia iau toate măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității informațiilor comunicate sau obținute în urma măsurilor de inspecție și de verificare și închidere a conturilor puse în aplicare în temeiul prezentului regulament.

Normele stabilite la articolul 8 din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 se aplică informațiilor respective.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor naționale referitoare la procedurile judiciare, informațiile colectate în cursul controalelor prevăzute în titlul V capitolul III sunt protejate prin secretul profesional. Aceste informații nu pot fi comunicate altor persoane decât celor care, prin funcțiile lor în statele membre sau în instituțiile Uniunii, trebuie să le cunoască pentru a-și putea îndeplini funcțiile.

Articolul 104

Competențele Comisiei

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind:

(a)

forma, conținutul, periodicitatea, termenele și modalitățile de transmitere către Comisie sau de punere la dispoziția acesteia:

(i)

a declarațiilor de cheltuieli și a estimărilor cheltuielilor, precum și a actualizărilor acestora, inclusiv a veniturilor alocate;

(ii)

a declarației de gestiune și a conturilor anuale ale agențiilor de plăți, precum și a rezultatelor tuturor auditurilor și controalelor realizate și disponibile;

(iii)

a rapoartelor de certificare a conturilor;

(iv)

a numelor și datelor de identificare ale agențiilor de plăți acreditate, ale organismelor de coordonare acreditate și ale organismelor de certificare;

(v)

a modalităților de luare în calcul și de plată a cheltuielilor finanțate din Fonduri;

(vi)

a notificărilor ajustărilor financiare efectuate de statele membre în legătură cu operațiunile sau programele de dezvoltare rurală și a rapoartelor de sinteză privind procedurile de recuperare demarate de statele membre ca răspuns la nereguli;

(vii)

a informațiilor privind măsurile luate în temeiul articolului 58.

(b)

modalitățile de realizare a schimburilor de informații și de documente între Comisie și statele membre și instituirea unor sisteme de informare, precum și tipul, formatul și conținutul datelor care urmează a fi prelucrate de aceste sisteme și normele corespunzătoare privind păstrarea acestor date;

(c)

transmiterea de către statele membre către Comisie a informațiilor, documentelor, statisticilor și rapoartelor, precum și termenele și metodele aferente acestor notificări.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

CAPITOLUL II

Utilizarea monedei euro

Articolul 105

Principii generale

(1)   Sumele specificate în deciziile Comisiei de adoptare a programelor de dezvoltare rurală, sumele aferente angajamentelor și plăților efectuate de Comisie, sumele cheltuielilor atestate sau certificate și sumele din declarațiile de cheltuieli ale statelor membre se exprimă și se plătesc în euro.

(2)   Prețurile și sumele stabilite în legislația agricolă sectorială se exprimă în euro.

Acestea se acordă sau se colectează în euro în statele membre care au adoptat moneda euro și în moneda națională în statele membre care nu au adoptat moneda euro.

Articolul 106

Cursul de schimb și faptul generator

(1)   În statele membre care nu au adoptat moneda euro, prețurile și cuantumurile menționate la articolul 105 alineatul (2) sunt convertite în moneda națională prin utilizarea unui curs de schimb.

(2)   Faptul generator al cursului de schimb este:

(a)

îndeplinirea formalităților vamale de import sau export, în cazul sumelor percepute sau acordate în cadrul schimburilor comerciale cu țări terțe;

(b)

faptul prin care este atins obiectivul economic al operațiunii, în toate celelalte cazuri.

(3)   În cazul în care o plată directă prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se face către un beneficiar în altă monedă decât euro, statele membre convertesc cuantumul ajutorului exprimat în euro în moneda națională pe baza celui mai recent curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană anterior datei de 1 octombrie a anului pentru care se acordă ajutorul.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot decide, în cazuri justificate corespunzător, să realizeze conversia pe baza mediei ratelor de schimb stabilite de Banca Centrală Europeană în luna anterioară datei de 1 octombrie a anului pentru care se acordă ajutorul. Statele membre care aleg această opțiune stabilesc și publică respectiva rată medie anterior datei de 1 decembrie a anului respectiv.

(4)   În ceea ce privește FEGA, când își întocmesc declarațiile de cheltuieli, statele membre care nu au adoptat euro aplică același curs de schimb pe care l-au utilizat pentru a efectua plăți către beneficiari sau pentru a primi venituri, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

(5)   Pentru a specifica faptul generator menționat la alineatul (2) sau a-l stabili pentru motive specifice organizării pieței sau sumei în cauză, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 care să conțină norme privind respectivele fapte generatoare și cursul de schimb care trebuie utilizat. Faptul generator specific este determinat în funcție de următoarele criterii:

(a)

aplicabilitatea efectivă, în cel mai scurt timp posibil, a ajustărilor cursului de schimb;

(b)

similaritatea faptelor generatoare aferente unor operațiuni analoage, realizate în temeiul organizării pieței;

(c)

coerența faptelor generatoare pentru diversele prețuri și sume aferente organizării pieței;

(d)

practicabilitatea și eficacitatea controalelor privind aplicarea unor cursuri de schimb adecvate.

(6)   Pentru a se evita aplicarea de către statele membre care nu au adoptat moneda euro a unor cursuri de schimb diferite, pe de o parte în cazul contabilizării veniturilor încasate sau a ajutoarelor plătite către beneficiari într-o altă monedă decât euro și, pe de altă parte, în cazul întocmirii declarației de cheltuieli de către agenția de plăți, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 care să conțină norme privind cursul de schimb aplicabil la întocmirea declarațiilor de cheltuieli și la înregistrarea operațiunilor de depozitare publică în contabilitatea agenției de plăți.

Articolul 107

Măsuri de garantare și derogări

(1)   Comisia poate adopta, prin acte de punere în aplicare, măsuri pentru a garanta aplicarea dreptului Uniunii dacă există posibilitatea ca această aplicare să fie periclitată de practici monetare excepționale legate de moneda națională. Dacă este necesar, măsurile respective pot constitui derogări de la normele existente doar pentru perioada de timp care este strict necesară.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Măsurile menționate la primul paragraf sunt notificate imediat Parlamentului European și Consiliului, precum și statelor membre.

(2)   Dacă există riscul ca practici monetare excepționale legate de o monedă națională să pericliteze aplicarea dreptului Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 care să prevadă derogări de la prezenta secțiune, în special în următoarele cazuri:

(a)

dacă o țară utilizează tehnici de schimb anormale, cum ar fi cursuri de schimb multiple, sau aplică acorduri de barter,

(b)

dacă țările în cauză au monede care nu sunt cotate pe piețele valutare oficiale sau dacă evoluția respectivelor monede poate denatura comerțul.

Articolul 108

Utilizarea monedei euro de state membre care nu fac parte din zona euro

(1)   Dacă un stat membru care nu a adoptat moneda euro ia decizia de a plăti în euro, nu în moneda sa națională, cheltuielile care decurg din legislația agricolă sectorială, statul membru respectiv ia măsuri pentru a se asigura că folosirea monedei euro nu oferă un avantaj sistematic față de utilizarea monedei naționale.

(2)   Statul membru notifică Comisiei măsurile planificate, înainte de intrarea acestora în vigoare. Măsurile nu pot produce efecte înainte ca Comisia să comunice că este de acord cu acestea.

CAPITOLUL III

Raport și evaluare

Articolul 109

Raportul financiar anual

Până la sfârșitul lunii septembrie a fiecărui an următor exercițiului bugetar, Comisia întocmește un raport financiar privind administrarea Fondurilor în timpul exercițiului financiar precedent, pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 110

Monitorizarea și evaluarea PAC

(1)   Se instituie un cadru comun de monitorizare și evaluare în vederea măsurării performanțelor PAC, mai ales:

(a)

a plăților directe prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(b)

a măsurilor de piață prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(c)

a măsurilor de dezvoltare rurală prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și

(d)

a dispozițiilor prezentului regulament.

Comisia monitorizează aceste măsuri de politică pe baza raportării de către statele membre în conformitate cu normele stabilite în regulamentele menționate la primul paragraf. Comisia elaborează un plan de evaluare multianual care să includă evaluări periodice ale unor instrumente specifice pe care le va realiza.

Pentru a se asigura că performanțele sunt măsurate în mod eficace, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 în ceea ce privește conținutul și construcția cadrului menționat.

(2)   Performanța măsurilor PAC menționate la alineatul (1) se măsoară în raport cu următoarele obiective:

(a)

producția viabilă de produse alimentare, acordând o atenție deosebită veniturilor agricole, productivității agricole și stabilității prețurilor;

(b)

gestionarea durabilă a resurselor naturale și acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, acordând o atenție deosebită emisiilor de gaze cu efect de seră, biodiversității, solului și apei;

(c)

dezvoltarea teritorială echilibrată, acordând o atenție deosebită ocupării forței de muncă în mediul rural, creșterii economice și sărăciei în zonele rurale.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care definește un set de indicatori specific pentru obiectivele menționate la primul paragraf. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

Indicatorii sunt legați de structura și obiectivele politicii și permit evaluarea progresului, a eficacității și a eficienței politicii în raport cu obiectivele respective.

(3)   Cadrul de monitorizare și evaluare reflectă structura PAC în felul următor:

(a)

în ceea ce privește plățile directe prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, măsurile de piață prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și dispozițiile prezentului regulament, Comisia monitorizează aceste instrumente pe baza rapoartelor din partea statelor membre în conformitate cu normele prevăzute în respectivele regulamente. Comisia elaborează un plan de evaluare multianual cu evaluări periodice ale unor instrumente specifice care urmează să fie efectuate sub responsabilitatea Comisiei. Evaluările se efectuează la timp, de către evaluatori independenți;

(b)

monitorizarea și evaluarea intervenției politicii de dezvoltare rurală va fi efectuată în conformitate cu articolele 67 - 79 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

Comisia asigură faptul că impactul combinat al tuturor instrumentelor PAC menționate la alineatul (1) este măsurat și evaluat în raport cu obiectivele comune menționate la alineatul (2). Performanța PAC în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor sale comune este măsurată și evaluată pe baza indicatorilor de impact comuni, iar cea a obiectivelor specifice subiacente pe baza indicatorilor de rezultat. Pe baza dovezilor furnizate în evaluările PAC, inclusiv în evaluările privind programele de dezvoltare rurală, precum și a altor surse de informații relevante, Comisia elaborează rapoarte privind măsurarea și evaluarea performanței comune a tuturor instrumentelor PAC.

(4)   Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile necesare pentru a permite monitorizarea și evaluarea măsurilor în cauză. În limitele posibilităților, aceste informații se bazează pe surse de date confirmate, precum Rețeaua de informații contabile agricole și Eurostat.

Comisia ține cont de nevoile de date și de sinergiile dintre potențialele surse de date, mai ales de utilizarea datelor în scopuri statistice, atunci când este cazul.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind informațiile care trebuie trimise de statele membre, ținând seama de necesitatea evitării tuturor sarcinilor administrative inutile, precum și norme privind nevoile de date și sinergiile dintre potențialele surse de date. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

(5)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport inițial cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv privind primele rezultate referitoare la performanța PAC, până la 31 decembrie 2018. Un al doilea raport, care să includă o evaluare a performanței PAC, este prezentat până la 31 decembrie 2021.

CAPITOLUL IV

Transparența

Articolul 111

Publicarea beneficiarilor

(1)   Statele membre asigură publicarea anuală ex-post a beneficiarilor Fondurilor. Publicarea conține:

(a)

fără a aduce atingere primului paragraf din articolul 112 din prezentul regulament, numele beneficiarului, după cum urmează:

(i)

prenumele și numele de familie, în cazul în care beneficiarul este o persoană fizică;

(ii)

denumirea juridică completă, așa cum a fost înregistrată, în cazul în care beneficiarul este o persoană juridică cu personalitate juridică proprie conform legislației statului membru în cauză;

(iii)

denumirea completă a asociației, așa cum a fost înregistrată sau recunoscută oficial, în cazul în care beneficiarul este o asociație fără personalitate juridică proprie;

(b)

localitatea în care beneficiarul își are domiciliul sau în care acesta este înregistrat și, după caz, codul poștal sau partea din acesta care identifică localitatea;

(c)

cuantumurile corespunzătoare fiecărei măsuri finanțate din Fonduri, primite de către fiecare beneficiar în cursul exercițiului financiar în cauză;

(d)

natura și descrierea măsurilor finanțate din oricare dintre Fonduri și în temeiul cărora este acordată plata menționată la litera (c).

Informațiile menționate în primul paragraf sunt puse la dispoziție pe un site internet unic pentru fiecare stat membru. Acestea sunt disponibile timp de doi ani de la data publicării inițiale.

(2)   În ceea ce privește plățile care corespund măsurilor finanțate de FEADR, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (c), sumele care urmează să fie publicate corespund finanțării publice totale, incluzând atât contribuția Uniunii, cât și contribuția națională.

Articolul 112

Pragul

Statele membre nu publică numele unui beneficiar, astfel cum se prevede la articolul 111 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din prezentul regulament în următoarele situații:

(a)

în cazul statelor membre care instituie schema pentru micii fermieri prevăzută la Titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, atunci când cuantumul ajutoarelor primite pe parcursul unui an de către un beneficiar este mai mic sau egal cu cuantumul stabilit de statele membre, astfel cum este menționat la articolul 63 alineatul (1) paragraful al doilea sau la articolul 63 alineatul (2) paragraful al doilea din respectivul regulament;

(b)

în cazul statelor membre care nu instituie schema pentru micii fermieri prevăzută la titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, atunci când cuantumul ajutoarelor primite în cursul unui an de către un beneficiar este mai mic sau egal cu 1 250 EUR.

În cazul menționat la primul paragraf litera (a), cuantumurile fixate de statele membre în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și notificate Comisiei în temeiul regulamentului respectiv sunt făcute publice de către Comisie în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolul 114.

În cazul în care se aplică primul paragraf din prezentul articol, statele membre publică informațiile menționate la articolul 111 alineatul (1) primul paragraf literele (b), (c) și (d), iar beneficiarul este identificat printr-un cod. Statele membre decid cu privire la forma codului respectiv.

Articolul 113

Informarea beneficiarilor

Statele membre informează beneficiarii că datele lor vor fi făcute publice în conformitate cu articolul 111 și că datele pot fi prelucrate de către organisme de audit și de investigare ale Uniunii și ale statelor membre în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii.

În conformitate cu cerințele Directivei 95/46/CE, în cazul datelor cu caracter personal, statele membre informează beneficiarii cu privire la drepturile care le revin în temeiul normelor privind protecția datelor și cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi.

Articolul 114

Competențele Comisiei

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește:

(a)

norme privind forma, inclusiv modul de prezentare pentru fiecare măsură, și calendarul de publicare prevăzut la articolele 111 și 112;

(b)

norme pentru aplicarea uniformă a articolului 113;

(c)

norme privind cooperarea dintre Comisie și statele membre.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 116 alineatul (3).

TITLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 115

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 8, 20, 40, 46, 50, 53, 57, 62, 63, 64, 65, 66, 72, 76, 77, 79, 84, 89, 93, 101, 106, 107, 110 și 120 este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 8, 20, 40, 46, 50, 53, 57, 62, 63, 64, 65, 66, 72, 76, 77, 79, 84, 89, 93, 101, 106, 107, 110 și 120 se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolele 8, 20, 40, 46, 50, 53, 57, 62, 63, 64, 65, 66, 72, 76, 77, 79, 84, 89, 93, 101, 106, 107, 110 și 120 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 8, 20, 40, 46, 50, 53, 57, 62, 63, 64, 65, 66, 72, 76, 77, 79, 84, 89, 93, 101, 106, 107, 110 și 120 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înaintea expirăriitermenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 116

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de un comitet intitulat comitetul pentru fondurile agricole. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În sensul articolelor 15, 58, 62, 63, 64, 65, 66, 75, 77, 78, 89, 90, 96, 101 și 104, în ceea ce privește chestiunile legate de plățile directe, dezvoltarea rurală și/sau organizarea comună a piețelor, Comisia este asistată de Comitetul pentru fondurile agricole, de Comitetul pentru plăți directe, de Comitetul pentru dezvoltare rurală și/sau de Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole instituite prin prezentul regulament, Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Respectivele comitete sunt comitete în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul actelor menționate la articolul 8, atunci când comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 117

Prelucrarea și protejarea datelor cu caracter personal

(1)   Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopul desfășurării activităților lor respective de gestionare, control și audit, precum și al îndeplinirii obligațiilor de monitorizare și evaluare care le revin în temeiul prezentului regulament și, în special, a celor stabilite la titlul II capitolul II, titlul III, titlul IV capitolele III și IV, titlurile V și VI și titlul VII capitolul III, precum și în scopuri statistice, și nu prelucrează aceste date într-un mod incompatibil cu acest scop.

(2)   În cazul în care sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare, în conformitate cu titlul VII capitolul III, precum și în scopuri statistice, datele cu caracter personal devin anonime și sunt prelucrate exclusiv în formă agregată.

(3)   Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu Directiva 95/46/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele de păstrare prevăzute de dreptul aplicabil la nivel național și la nivelul Uniunii.

(4)   Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi procesate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, beneficiază de drepturile prevăzute în normele în materie de protecție a datelor, și anume Directiva 95/46/CE și, respectiv, ale Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(5)   Prezentul articol face obiectul articolelor 111 - 114.

Articolul 118

Nivelul de punere în aplicare

Statele membre sunt responsabile pentru punerea în aplicare a programelor și pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament la nivelul pe care acestea îl consideră corespunzător, în conformitate cu cadrul instituțional, juridic și financiar al fiecărui stat membru și sub rezerva conformității cu prezentul regulament și cu alte norme relevante ale Uniunii.

Articolul 119

Abrogare

(1)   Regulamentele (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 se abrogă.

Cu toate acestea, articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 și normele de punere în aplicare corespunzătoare continuă să se aplice până la 31 decembrie 2014.

(2)   Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa III.

Articolul 120

Măsuri tranzitorii

Pentru a se asigura tranziția lină de la dispozițiile regulamentelor abrogate menționate la articolul 118 la cele ale prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 115 privind cazurile în care se pot aplica derogări de la normele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 121

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Cu toate acestea, următoarele dispoziții se aplică după cum urmează:

(a)

articolele 7, 8, 16, 25, 26 și 43 începând cu 16 octombrie 2013;

(b)

Articolele 18 și 40, pentru cheltuielile efectuate, începând cu 16 octombrie 2013;

(c)

articolul 52 începând cu 1 ianuarie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. JUKNA


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 116.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 209, 11.8.2005, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1307 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin din cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (A se vedea pagina 608 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

(7)  Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 165/94 al Consiliului din 24 ianuarie 1994 privind cofinanțarea de către Comunitate a controalelor prin teledetecție (JO L 24, 29.1.1994, p. 6).

(9)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, 31.1.2009, p. 16).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (A se vedea pagina 487 din prezentul Jurnal Oficial),

(13)  Regulamentul (CEE) nr. 352/78 al Consiliului din 20 februarie 1978 privind atribuirea cauțiunilor sau garanțiilor constituite în cadrul politicii agricole comune și nerestituite (JO L 50, 22.2.1978, p. 1).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 814/2000 al Consiliului din 17 aprilie 2000 privind acțiunile de informare cu privire la politica agricolă comună (JO L 100, 20.4.2000, p. 7).

(15)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, p. 1).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 485/2008 al Consiliului din 26 mai 2008 privind controalele efectuate de către statele membre cu privire la operațiunile care fac parte din sistemul de finanțare prin Fondul european de garantare agricolă (JO L 143, 3.6.2008, p. 1).

(17)  Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru fermieri și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1).

(18)  Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).

(20)  Directiva 80/68/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (JO L 20, 26.1.1980, p. 43).

(21)  Regulamentul (CE) nr. 2799/98 al Consiliului din 15 decembrie 1998 de stabilire a sistemului agromonetar pentru moneda euro (JO L 349, 24.12.1998, p. 1).

(22)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(23)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(24)  Repertoriul 2010, p. I-11063.

(25)  Regulamentul (CE) nr. 259/2008 al Comisiei din 18 martie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului în ceea ce privește publicarea informațiilor referitoare la beneficiarii fondurilor provenite din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 76, 19.3.2008, p. 28).

(26)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 410/2011 al Comisiei din 27 aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 259/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului în ceea ce privește publicarea informațiilor referitoare la beneficiarii fondurilor provenite din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 108, 28.4.2011, p. 24).

(27)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(28)  JO C 35, 9.2.2012, p. 1.

(29)  Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO L 11, 16.1.2003, p. 1).

(30)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(31)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(32)  Regulamentul (CE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(33)  Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

(34)  Regulamentul (CE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).

(35)  Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).

(36)  Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).

(37)  Regulamentul (CE) nr. 1120/2009 al Comisiei din 29 octombrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în titlul III din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (JO L 316, 2.12.2009, p. 1).

(38)  Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO L 124, 8.6.1971, p. 1).

(39)  Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).

(40)  Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea și înregistrarea porcinelor (JO L 213, 8.8.2008, p. 31).


ANEXA I

INFORMAȚII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ATENUAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ȘI ADAPTAREA LA ACESTEA, BIODIVERSITATEA ȘI PROTECȚIA APELOR, ASTFEL CUM SUNT PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 12 ALINEATUL (3) LITERA (D)

Atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea:

informații privind impacturile preconizate ale schimbărilor climatice în regiunile în cauză, ale emisiilor de gaze cu efect de seră generate de practicile agricole în cauză și privind contribuția sectorului agricol la atenuare prin practici agricole și agroforestiere îmbunătățite și prin dezvoltarea unor proiecte referitoare la energia din surse regenerabile în cadrul exploatațiilor agricole și la îmbunătățirea eficienței energetice în cadrul exploatațiilor agricole.

informații care îi ajută pe fermieri în planificarea optimă a investițiilor măsurile de protejare a sistemelor lor agricole față de schimbările climatice și fondurile Uniunii pe care le pot utiliza pentru a realiza acest lucru; în special, informații privind adaptarea terenului agricol la fluctuațiile și schimbările pe termen lung ale climei și informații cu privire la modul de adoptare a unor măsuri agronomice practice pentru a spori rezistența sistemelor agricole la inundații și secete, precum și informații cu privire la modul în care se pot îmbunătăți și optimiza nivelurile de carbon din sol.

Biodiversitate:

informații privind corelarea pozitivă între biodiversitate și rezistența ecosistemului agricol și răspândirea riscului și, de asemenea, legătura între monoculturi și susceptibilitatea de eșec/daune de cultură cauzate de dăunători și evenimente climatice extreme

informații privind modul optim de a preveni răspândirea speciilor invazive străine, de ce acest lucru este important pentru funcționarea eficientă a ecosistemului și rezistența acestuia la schimbările climatice, inclusiv informații privind accesul la finanțare pentru scheme de eradicare ce presupun costuri suplimentare

Protecția apelor:

informații privind sistemele de irigații sustenabile, cu un volum scăzut și modul de optimizare a sistemelor alimentate cu apă pluvială, pentru a promova o utilizare eficientă a apei.

informații privind reducerea utilizării apei în agricultură, inclusiv alegerea culturilor, îmbunătățirea humusului din sol pentru a spori retenția apei și diminuarea necesității de irigații.

Generalități

Schimbul de bune practici, instruirea și consolidarea capacității (se aplică în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, biodiversitatea și protecția apelor menționate anterior în prezenta anexă)


ANEXA II

NORME PRIVIND ECOCONDIȚIONALITATEA, ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 93

CLMG

:

cerințe legale în materie de gestionare

BCAM

:

standarde pentru bunele condiții agricole și de mediu ale terenurilor


Domeniu

Aspect principal

Cerințe și standarde

Mediu, schimbări climatice, bunele condiții agricole ale terenurilor

Apă

CLMG 1

Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole(JO L 375, 31.12.1991, p. 1)

articolele 4 și 5

BCAM 1

crearea de zone tampon de-a lungul cursurilor de apă (1)

 

BCAM 2

în cazul în care utilizarea apei pentru irigații face obiectul autorizării, respectarea procedurilor de obținere a autorizațiilor

 

BCAM 3

protecția apelor subterane împotriva poluării: interdicția deversării directe în apele subterane și măsurile de prevenire a poluării indirecte a apelor subterane prin descărcarea pe pământ și scurgerea prin sol a substanțelor periculoase enumerate în anexa la Directiva 80/68/CEE în versiunea acesteia aflată în vigoare în ultima zi a valabilității sale, în măsura în care se referă la activitatea agricolă

 

Sol și stoc de carbon

BCAM 4

acoperirea minimă a solului

 

BCAM 5

gestionarea minimă a terenului care să reflecte condițiile locale specifice pentru limitarea eroziunii

 

BCAM 6

menținerea nivelului de materie organică din sol prin practici adecvate, inclusiv interdicția de a incendia miriștile arabile, cu excepția motivelor fitosanitare (2)

 

Biodiversitate

CLMG 2

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice(JO L 20, 26.1.2010, p. 7)

articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 4 alineatele (1), (2) și (4)

CLMG 3

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7)

articolul 6 alineatele (1) și (2)

Peisaj, nivelul minim de întreținere

BCAM 7

menținerea particularităților peisajelor, inclusiv, dacă este cazul, a gardurilor vii, a iazurilor, a șanțurilor și a arborilor în aliniament, în pâlc sau izolați, precum și a marginilor câmpurilor și a teraselor, inclusiv interzicerea tăierii gardurilor vii și a arborilor în perioada de reproducere și creștere a păsărilor și, opțional, măsuri pentru evitarea speciilor de plante invazive

 

Sănătate publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor

Siguranța alimentară

CLMG 4

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1)

articolele 14 și 15, articolul 17 alineatul (1) (3) și articolele 18, 19 și 20

CLMG 5

Directiva Consiliului 96/22/CE din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste și de abrogare a directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE(JO L 125, 23.5.1996, p. 3)

articolul 3 literele (a), (b), (d) și (e) și articolele 4, 5 și 7

Identificarea și înregistrarea animalelor

CLMG 6

Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea și înregistrarea porcinelor (JO L 213, 8.8.2005, p. 31)

articolele 3, 4 și 5,

CLMG 7

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzatși de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1)

articolele 4 și 7

CLMG 8

Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (JO L 5, 9.1.2004, p. 8)

articolele 3, 4 și 5,

Bolile animalelor

CLMG 9

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1)

articolele 7, 11, 12, 13 și 15

Produse de protecție a plantelor

CLMG 10

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1)

articolul 55 primele două teze

Bunăstarea animalelor

Bunăstarea animalelor

CLMG 11

Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7)

articolele 3 și 4

CLMG 12

Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor(JO L 47, 18.2.2009, p. 5)

articolul 3 și articolul 4

CLMG 13

Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă(JO L 221, 8.8.1998, p. 23)

articolul 4


(1)  Zonele tampon prevăzute de BCAM trebuie să respecte, atât în interiorul, cât și în afara zonelor vulnerabile desemnate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 91/676/CEE, cel puțin cerințele legate de condițiile privind utilizarea îngrășămintelor pe terenuri aflate în apropierea cursurilor de apă, menționate la punctul A4 din anexa II la Directiva 91/676/CEE, care urmează să fie aplicate în conformitate cu programele de acțiune ale statelor membre stabilite în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE.

(2)  Cerința poate fi limitată la o interdicție generală de a incendia miriștile arabile, dar un stat membru poate decide să prescrie cerințe suplimentare.

(3)  Astfel cum s-a pus în aplicare în special prin:

articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009 și anexa la Regulamentul (CE) nr. 37/2010,

Regulamentul (CE) nr. 852/2004: articolul 4 alineatul (1) și anexa I partea A [II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6; III 8 (a, b, d, e), 9 (a, c)],

Regulamentul (CE) nr. 853/2004: articolul 3 alineatul (1) și anexa III secțiunea IX capitolul 1 [I-1 b, c, d, e; I-2 a (i, ii, iii), b (i, ii), c; I-3; I-4; I-5; II-A 1, 2, 3, 4; II-B 1(a, d), 2, 4 (a, b)], anexa III secțiunea X capitolul 1 punctul 1,

Regulamentul (CE) nr. 183/2005: articolul 5 alineatul (1) și anexa I partea A (I-4 e, g; II-2 a, b, e), articolul 5 alineatul (5) și anexa III (1, 2), articolul 5 alineatul (6) și

Regulamentul (CE) nr. 396/2005: articolul 18.


ANEXA III

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

1.   Regulamentul (EEC) No 352/78

Regulamentul (EEC) No 352/78

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 43 alineatul (1) litera (e)

Articolul 2

Articolul 43 alineatul (2)

Articolul 3

Articolul 46 alineatul (1)

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6


2.   Regulamentul (EC) No 2799/98

Regulamentul (EC) No 2799/98

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 105 alineatul (2) și articolul 106

Articolul 3

Articolul 106

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 107

Articolul 8

Articolul 108

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 11


3.   Regulamentul (EC) No 814/2000

Regulamentul (EC) No 814/2000

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 45 alineatul (1)

Articolul 2

Articolul 45 alineatul (2)

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 45 alineatul (5)

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 45 alineatul (4) și articolul 116

Articolul 11


4.   Regulamentul (EC) No 1290/2005

Regulamentul (EC) No 1290/2005

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 8

Articolul 102

Articolul 9

Articolul 58

Articolul 10

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 16

Articolul 13

Articolul 19

Articolul 14

Articolul 17

Articolul 15

Articolul 18

Articolul 16

Articolul 40

Articolul 17

Articolul 41 alineatul (1)

Articolul 17a

Articolul 41 alineatul (2)

Articolul 18

Articolul 24

Articolul 19

Articolul 27

Articolul 20

Articolul 28

Articolul 21

Articolul 29

Articolul 22

Articolul 32

Articolul 23

Articolul 33

Articolul 24

Articolul 34

Articolul 25

Articolul 35

Articolul 26

Articolul 36

Articolul 27

Articolul 41 alineatul (1)

Articolul 27a

Articolul 41 alineatul (2)

Articolul 28

Articolul 37

Articolul 29

Articolul 38

Articolul 30

Articolul 51

Articolul 31

Articolul 52

Articolul 32

Articolul 54 și 55

Articolul 33

Articolul 54 și 56

Articolul 34

Articolul 43

Articolul 35

Articolul 36

Articolul 48

Articolul 37

Articolul 47

Articolul 38

Articolul 39

Articolul 40

Articolul 41

Articolul 116

Articolul 42

Articolul 43

Articolul 109

Articolul 44

Articolul 103

Articolul 44a

Articolul 113 alineatul (1)

Articolul 45

Articolul 105 alineatul (1) și articolul 106 alineatele (3) și (4)

Articolul 46

Articolul 47

Articolul 119

Articolul 48

Articolul 120

Articolul 49

Articolul 121


5.   Regulamentul (EC) No 485/2008

Regulamentul (EC) No 485/2008

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 79

Articolul 2

Articolul 80

Articolul 3

Articolul 81

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 82 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 6

Articolul 82 alineatul (4)

Articolul 7

Articolul 83

Articolul 8

Articolul 103 alineatul (2)

Articolul 9

Articolul 86

Articolul 10

Articolul 84

Articolul 11

Articolul 85

Articolul 12

Articolul 106 alineatul (3)

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 87

Articolul 16

Articolul 17


Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitatea

Consiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/608


REGULAMENTUL (UE) NR. 1307/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere Actul de aderare din 1979, în special punctul 6 din Protocolul nr. 4 privind bumbacul, anexat la acesta,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” prezintă posibilele provocări, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună („PAC”) după 2013. În lumina dezbaterii pe marginea respectivei comunicări, PAC ar trebui reformată cu începere de la 1 ianuarie 2014. Reforma respectivă ar trebui să includă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (5). Ținând seama de amploarea acestei reforme, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 73/2009 să fie abrogat și înlocuit cu un text nou. De asemenea, reforma ar trebui să raționalizeze și să simplifice dispozițiile relevante.

(2)

Unul dintre obiectivele principale și una dintre cerințele-cheie ale reformei PAC este reducerea sarcinii administrative. Acest lucru ar trebui luat în considerare în mod ferm atunci când se conturează dispozițiile relevante privind schemele de sprijin direct.

(3)

Toate elementele de bază cu privire la plata sprijinului acordat de Uniune fermierilor ar trebui să fie incluse în prezentul regulament, care ar trebui de asemenea să stabilească condițiile de acces la plăți, care sunt legate inextricabil de respectivele elemente de bază.

(4)

Este necesar să se clarifice faptul că Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu măsurile prevăzute în prezentul regulament. Din motive de coerență cu alte instrumente juridice legate de PAC, unele norme prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sunt în prezent stipulate în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în special normele care garantează respectarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile privind plățile directe, inclusiv controalele și aplicarea de măsuri și sancțiuni administrative în caz de neconformitate, normele legate de ecocondiționalitate, precum cerințele legale în materie de gestionare, bunele condiții agricole și de mediu, monitorizarea și evaluarea măsurilor relevante, precum și normele legate de plata avansurilor și de recuperarea plăților necuvenite.

(5)

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(6)

Prezentul regulament ar trebui să cuprindă o listă a plăților directe acordate prin scheme de sprijin care fac obiectul său. Pentru a ține seama de noua legislație privind schemele de sprijin care poate fi adoptată după intrarea în vigoare a prezentului regulament, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la modificarea listei respective.

(7)

Pentru a se asigura securitatea juridică, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea cadrului în care statele membre definesc criteriile care trebuie îndeplinite de fermieri pentru a respecta obligația de menținere a suprafeței agricole într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare și activitățile minime care trebuie desfășurate pe suprafețele păstrate în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, precum și criteriile pentru determinarea predominanței ierbii și a altor plante furajere erbacee și pentru a determina practicile ancorate în obiceiurile locului în ceea ce privește pășunile permanente și fânețele permanente (denumite în continuare „pășunile permanente”).

(8)

Pentru a se garanta că sumele destinate finanțării PAC respectă plafoanele anuale menționate la articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, ar trebui efectuată o ajustare a nivelului sprijinului direct în orice an calendaristic, astfel cum se prevede la articolul 25 din regulamentul respectiv. Pentru a se garanta că aceasta contribuie la îndeplinirea obiectivului unei distribuiri mai echilibrate a plăților între micii și marii beneficiari, ajustarea plăților directe ar trebui aplicată numai plăților care urmează să fie acordate fermierilor și care depășesc 2 000 EUR în anul calendaristic corespunzător. Având în vedere nivelurile plăților directe destinate fermierilor din Bulgaria, Croația și România în cadrul aplicării mecanismului de introducere progresivă a tuturor plăților directe acordate în statele membre respective, acest instrument de disciplină financiară ar trebui să se aplice în Bulgaria și România numai de la 1 ianuarie 2016, iar în Croația de la 1 ianuarie 2022. Ar trebui stabilite norme specifice în ceea ce privește instrumentul de disciplină financiară respectiv și anumite alte dispoziții în cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, atunci când dreptul intern prevede pentru membrii individuali drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, pentru a consolida structurile agricole și a promova stabilirea persoanelor sau a grupurilor juridice în cauză.

(9)

Pentru a garanta aplicarea corectă a ajustărilor plăților directe în ceea ce privește disciplina financiară, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la normele privind baza de calcul a reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice fermierilor ca urmare a aplicării disciplinei financiare.

(10)

Experiența dobândită în aplicarea diverselor scheme de sprijin pentru fermieri demonstrează că sprijinul a fost, în unele cazuri, acordat unor persoane fizice sau juridice al căror scop comercial nu era deloc, sau era doar puțin orientat către realizarea unei activități agricole. Pentru a asigura o mai bună direcționare a sprijinului, statele membre nu ar trebui să acorde plăți directe anumitor persoane fizice și juridice, decât dacă acestea pot dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară. De asemenea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu acorda plăți directe altor persoane fizice sau juridice a căror activitate agricolă este secundară. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să acorde plăți directe fermierilor mai mici, cu timp parțial, întrucât acești fermieri contribuie direct la asigurarea vitalității zonelor rurale. În același timp, statele membre ar trebui să nu acorde plăți directe persoanelor fizice sau juridice ale căror suprafețe agricole sunt în principal menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare și care nu desfășoară o anumită activitate minimă.

(11)

Pentru a garanta protecția drepturilor fermierilor, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea criteriilor pentru determinarea cazurilor în care suprafața agricolă a unui fermier trebuie considerată ca fiind în principal o suprafață menținută în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, la criteriile pentru stabilirea diferențierii între veniturile rezultate din activități agricole și cele rezultate din activități neagricole, precum și a cuantumului plăților directe relevante pentru aplicarea testului privind marginalitatea, precum și la criteriile care trebuie respectate de fermieri pentru a dovedi că activitatea lor agricolă nu este secundară.

(12)

Pentru a se evita sarcina administrativă excesivă cauzată de gestionarea plăților unor sume mici, statele membre nu ar trebui, în general, să acorde plăți directe în cazul în care cuantumul ar fi mai mic de 100 EUR sau în cazul în care suprafața eligibilă a exploatației pentru care se solicită sprijin ar fi mai mică de un hectar. Totuși, deoarece structurile agricole ale statelor membre variază considerabil și pot să fie foarte diferite față de structura agricolă medie din Uniune, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să aplice praguri minime care să reflecte propria lor situație. Datorită structurii foarte specifice a agriculturii din regiunile ultraperiferice și din insulele mici din Marea Egee, statele membre ar trebui să poată decide dacă în regiunile respective ar trebui sau nu să se aplice vreun prag minim. Mai mult, statele membre ar trebui să opteze pentru aplicarea unuia dintre cele două tipuri de prag minim, luând în considerare particularitățile structurilor sectoarelor lor agricole. Întrucât ar fi posibil să se acorde plăți fermierilor deținători ai așa-numitelor exploatații „fără teren”, aplicarea pragului bazat pe suprafață ar fi ineficientă. În consecință, acestor fermieri ar trebui să li se aplice cuantumul minim legat de sprijin. Pentru a se asigura tratamentul egal al fermierilor din Bulgaria, Croația și România ale căror plăți directe fac obiectul introducerii progresive, în statele membre respective pragul minim ar trebui să se bazeze pe cuantumurile finale care urmează să fie acordate la încheierea procesului de introducere progresivă.

(13)

Repartizarea sprijinului direct pentru venit între fermieri se caracterizează prin faptul că se alocă sume disproporționate unui număr destul de redus de mari beneficiari. Beneficiarii mai mari, datorită capacității lor de a exploata economii de mari proporții, nu necesită același nivel de sprijin unitar pentru ca obiectivul sprijinului pentru venit să fie atins în mod eficient. În plus, datorită potențialului lor de adaptare, marilor beneficiari le este mai ușor să funcționeze cu niveluri mai reduse de sprijin unitar. Prin urmare, statele membre ar trebui să reducă cu cel puțin 5 % partea din plata de bază care urmează a fi acordată fermierilor care depășește 150 000 EUR. Pentru a se evita efectele disproporționate asupra exploatațiilor mari cu foarte mulți angajați, statele membre pot decide să țină seama de intensitatea muncii remunerate atunci când aplică mecanismul. Pentru ca o astfel de reducere a nivelului sprijinului să devină eficace, nu ar trebui acordat niciun avantaj fermierilor care creează în mod artificial condițiile pentru evitarea efectelor acesteia. Veniturile obținute prin reducerea plăților destinate marilor beneficiari ar trebui să rămână în statele membre în care au fost generate și ar trebui să fie puse la dispoziție ca sprijin din partea Uniunii pentru măsurile finanțate din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

(14)

Ar trebui să se stabilească plafoane nete pentru fiecare stat membru, pentru a se limita plățile care trebuie acordate fermierilor în urma aplicării reducerii de plăți. Pentru a se ține seama de caracteristicile speciale ale sprijinului PAC acordat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8), precum și de faptul că aceste plăți directe nu fac obiectul reducerii plăților, plafonul net pentru statele membre în cauză nu ar trebui să includă plățile directe respective.

(15)

Pentru a se ține seama de evoluțiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăților directe care pot fi acordate, inclusiv cele care rezultă din deciziile care urmează să fie luate de statele membre cu privire la transferurile dintre primul și al doilea pilon și aplicarea reducerii și, după caz, a plafonării plăților, precum și cele care rezultă din notificările ce urmează să fie făcute de Croația cu privire la terenurile deminate care au fost redate circuitului agricol, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la adaptarea plafoanelor naționale și a celor nete prevăzute în prezentul regulament.

(16)

Ar trebui să se specifice că acele dispoziții ale prezentului regulament care ar putea duce la o acțiune din partea statului membru capabilă să reprezinte ajutor de stat sunt excluse de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat, dat fiind că dispozițiile în cauză includ condiții adecvate pentru acordarea sprijinului sau prevăd adoptarea unor astfel de condiții de către Comisie, pentru a preveni o orice denaturare nedorită a concurenței.

(17)

În vederea consolidării politicii lor de dezvoltare rurală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a transfera fonduri din plafonul lor pentru plăți directe către sprijinul destinat dezvoltării rurale. Statele membre ar trebui de asemenea să aibă posibilitatea de a transfera fonduri din sprijinul pe care îl alocă pentru dezvoltarea rurală către plafonul lor pentru plăți directe. Pentru a asigura eficiența acestui instrument, ar trebui să li se acorde statelor membre posibilitatea de a-și revizui o dată decizia inițială, începând cu anul de cerere 2018, cu condiția ca orice decizie întemeiată pe această revizuire să nu genereze nicio reducere a sumelor destinate dezvoltării rurale.

(18)

Pentru îndeplinirea obiectivelor PAC, poate fi necesar ca schemele de sprijin să fie adaptate circumstanțelor în schimbare, dacă este cazul în termene scurte. Prin urmare, este necesar să se prevadă o posibilă revizuire a schemelor de sprijin, în special având în vedere evoluția situației economice sau situația bugetară, având ca rezultat faptul că beneficiarii nu pot pleca de la premiza imuabilității condițiilor de acordare a sprijinului.

(19)

Fermierii din statele membre care au aderat la Uniune la 1 mai 2004 sau ulterior au primit plăți directe pe baza unui mecanism de introducere progresivă prevăzut în actele de aderare corespunzătoare. În cazul Bulgariei și al României, acest mecanism va rămâne în vigoare în 2015, iar în cazul Croației, va rămâne în vigoare până în 2021. În plus, statele membre respective au fost autorizate să acorde plăți directe naționale complementare. Ar trebui menținută posibilitatea acordării acestor plăți pentru Croația și, pentru a completa schema de plată de bază, pentru Bulgaria și România până la introducerea progresivă integrală a acestora. În ceea ce privește autorizarea Croației de a acorda plăți directe naționale complementare, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte de punere în aplicare, fără a se aplica Regulamentul (UE) Nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(20)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009, astfel cum a fost modificat prin Actul de aderare din 2011, prevede o rezervă națională specială pentru deminare pentru Croația în vederea finanțării, pentru o perioadă de zece ani după aderarea ei la Uniune, a alocării de drepturi la plată pentru terenuri care sunt deminate și redate circuitului agricol în fiecare an. Este necesar să se stabilească normele pentru determinarea cuantumurilor alocate sprijinului financiar pentru terenurile respective în cadrul schemelor de ajutor prevăzute în prezentul regulament și a normelor pentru gestionarea rezervei respective. Pentru a se ține seama de cuantumurile rezultate din notificările ce urmează să fie făcute de Croația privind terenurile deminate care au fost redate circuitului agricol, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la revizuirea anumitor dispoziții financiare aplicabile Croației.

(21)

În vederea asigurării unei mai bune distribuții a sprijinului în rândul terenurilor agricole din Uniune, inclusiv în statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 73/2009, o nouă schemă de plată de bază ar trebui să înlocuiască schema de plată unică instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului (10) și menținută în Regulamentul (CE) nr. 73/2009, care a combinat mecanismele de sprijin existente anterior într-o schemă unică de plăți directe decuplate. Această măsură ar trebui, în principiu, să aibă ca rezultat expirarea drepturilor la plată obținute în temeiul regulamentelor respective și alocarea de drepturi la plată noi. Alocarea de drepturi la plată noi ar trebui să fie bazată, ca regulă generală, tot pe numărul de hectare eligibile aflate la dispoziția fermierilor în primul an de implementare a schemei. Cu toate acestea, statele membre care aplică în prezent schema de plată unică pe bază regională sau pe bază regională hibridă ar trebui să aibă posibilitatea să își mențină drepturile la plată existente. Pentru a se evita o situație într-un anumit stat membru în care o creștere în suprafața eligibilă să dilueze în mod disproporționat cuantumul plăților directe pe hectar și să afecteze astfel procesul de convergență internă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să aplice anumite limitări la prima alocare a drepturilor la plată, în vederea stabilirii numărului de drepturi la plată.

(22)

Datorită integrării succesive a mai multor sectoare în schema de plată unică și perioadei subsecvente de ajustare acordate fermierilor, a devenit tot mai dificil să se justifice existența unor diferențe individuale semnificative în ceea ce privește nivelul sprijinului pe hectar rezultate din utilizarea referințelor istorice. Prin urmare, sprijinul direct pentru venit ar trebui să fie distribuit mai echitabil între statele membre, prin reducerea legăturii cu referințele istorice și luând în considerare contextul general al bugetului Uniunii. Pentru a se asigura o repartizare mai egală a sprijinului direct, ținându-se totodată seama de diferențele care persistă în ceea ce privește nivelul salariilor și costurile de producție, nivelurile sprijinului direct pe hectar ar trebui să fie ajustate progresiv. Statele membre care acordă plăți directe sub nivelul de 90 % din media Uniunii ar trebui să elimine o treime din decalajul dintre nivelul lor actual și acest nivel, toate statele membre ajungând la un nivel minim înainte de exercițiul financiar 2020. Această convergență ar trebui să fie finanțată în mod proporțional de către toate statele membre care au un nivel de plăți directe peste nivelul mediu al Uniunii.

(23)

În plus, ca regulă generală, toate drepturile la plată activate în 2019 într-un stat membru sau într-o regiune ar trebui să aibă o valoare unitară uniformă. Cu toate acestea, pentru a se evita consecințele financiare perturbatoare pentru fermieri, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să țină seama de factori istorici la calcularea valorii drepturilor la plată pe care fermierii ar trebui să le aibă în 2019, cu condiția ca niciun drept la plată în 2019 să nu aibă o valoare mai mică de 60 % din medie. Statele membre ar trebui să finanțeze această convergență prin reducerea, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii care urmează a fi stabilite, a valorii drepturilor la plată care depășește media din 2019. În acest context și pentru a evita pierderile perturbatoare inacceptabile pentru unii fermieri, statele membre pot limita această reducere la 30 % din valoarea inițială a drepturilor la plată respective, chiar dacă o astfel de limitare nu permite ca toate drepturile la plată să ajungă la 60 % din valoarea medie pentru 2019. Cu excepția statelor membre care optează pentru o valoare unitară uniformă începând cu primul an al implementării schemei, convergența ar trebui realizată în etape egale. Convergența drepturilor la plată cu o valoare superioară mediei ar trebui să țină seama și de resursele disponibile estimate pentru drepturile la plată. Cu toate acestea, pentru acele state membre care mențin drepturile la plată existente și care au optat deja pentru etapele de convergență în conformitate cu Articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, etapele de convergență respective ar trebui să fie puse în aplicare, acolo unde este cazul, și valoarea tuturor drepturilor la plată ar trebui ajustată pentru a ține cont de estimarea resurselor disponibile pentru drepturile la plată.

(24)

Experiența dobândită prin aplicarea schemei de plată unică a arătat că unele dintre principalele elemente ale acesteia ar trebui păstrate, inclusiv stabilirea plafoanelor naționale pentru a se garanta că nivelul total al sprijinului nu depășește actualele constrângeri bugetare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze în continuare o rezervă națională sau să aibă posibilitatea să creeze rezerve regionale. Astfel de rezerve naționale sau regionale ar trebui să fie folosite, cu prioritate, pentru a facilita participarea la schemă a tinerilor fermieri și a fermierilor care își încep activitatea agricolă, iar folosirea lor ar trebui să fie permisă pentru a lua în considerare anumite situații specifice noi. Normele privind transferul și utilizarea drepturilor la plată ar trebui să fie menținute.

(25)

Experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 73/2009 a arătat că statele membre nu au utilizat întregul cuantum al fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor naționale stabilite în respectivul regulament. Deși, față de sistemul prevăzut în respectivul regulament, prezentul regulament reduce riscul de fonduri necheltuite, statele membre ar trebui să aibă totuși posibilitatea de a distribui drepturi la plată pentru o valoare mai mare decât cuantumul disponibil pentru schema de plată de bază a acestora, în vederea facilitării unei utilizări mai eficiente a fondurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie autorizate, în anumite limite comune și cu respectarea plafoanelor nete pentru plăți directe, să calculeze cuantumul necesar cu care poate fi majorat plafonul plății lor de bază.

(26)

În general, orice suprafață agricolă a exploatației, inclusiv suprafețele care nu se aflau în bune condiții agricole la 30 iunie 2003 în statele membre care au aderat la Uniune la 1 mai 2004 și au ales să aplice schema de plată unică pe suprafață, care este utilizată pentru o activitate agricolă este eligibilă pentru a beneficia de plata de bază. Dat fiind potențialul activităților neagricole de a contribui la diversificarea veniturilor exploatațiilor agricole și la vitalitatea zonelor rurale, o suprafață agricolă a unei exploatații care este utilizată și pentru activități neagricole urmează să fie considerată eligibilă cu condiția să fie utilizată predominant pentru activități agricole. În scopul evaluării acestei predominări, ar trebui stabilite criterii comune pentru toate statele membre. În acest context și pentru a asigura o mai bună direcționare a plăților directe, ar trebui să fie posibil pentru statele membre să întocmească, în vederea clarității și securității juridice, o listă a suprafețelor care sunt utilizate în principal pentru activități neagricole și care sunt, în consecință, neeligibile. De asemenea, pentru a menține eligibilitatea terenului considerat eligibil pentru activarea drepturilor de scoatere a terenurilor din circuitul agricol înainte de eliminarea obligației de scoatere a terenurilor din circuitul agricol, ar trebui să se prevadă ca anumite suprafețe împădurite, inclusiv cele împădurite în temeiul schemelor naționale care respectă normele relevante din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (11) sau din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12), sau suprafețele care fac obiectul anumitor angajamente de mediu, să fie eligibile pentru a beneficia de schema de plată de bază.

(27)

Pentru a se evita o situație în care, într-un anumit stat membru, o creștere în suprafața eligibilă să dilueze în mod disproporționat cuantumul plăților directe pe hectar și să afecteze astfel procesul de convergență internă, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze un coeficient de reducere pentru a determina suprafața eligibilă a pășunilor permanente unde suprafețele de pășunat nu sunt, în mod obișnuit, predominant acoperite cu iarbă și alte plante furajere erbacee, ci fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului.

(28)

În ceea ce privește cânepa, ar trebui menținute măsuri specifice prin care să se evite ascunderea culturilor ilicite printre cele care pot beneficia de plata de bază, afectând astfel piața cânepii. Prin urmare, plățile ar trebui să fie acordate în continuare doar pentru suprafețe cultivate cu soiuri de cânepă care oferă anumite garanții în ceea ce privește conținutul său de substanțe psihotrope.

(29)

Pentru a se asigura securitatea juridică și pentru a se clarifica situațiile specifice care pot apărea în cursul aplicării schemei de plată unice pe suprafață, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la normele referitoare la eligibilitatea și accesul fermierilor în ceea ce privește schema de plată unică pe suprafață, în caz de moștenire sau de moștenire anticipată, în caz de moștenire în regim de arendare, în caz de schimbare a formei sau a denumirii juridice, în caz de transfer al drepturilor la plată și în caz de fuziune sau scindare a exploatației, precum și în cazul unei clauze contractuale privind dreptul de a primi drepturi la plată în primul an de alocare a acestora. În plus, respectiva delegare de competențe ar trebui să acopere și normele privind calcularea valorii și a numărului de drepturi la plată sau privind modificarea valorii acestora în ceea ce privește alocarea de drepturi la plată, inclusiv norme privind posibilitatea de a stabili o valoare și un număr provizoriu de drepturi la plată sau o creștere provizorie a valorii drepturilor la plată alocate pe baza cererii fermierului, norme privind condițiile de stabilire a valorii și a numărului provizoriu și definitiv de drepturi la plată și norme privind cazurile în care un contract de vânzare sau de arendare ar putea afecta alocarea de drepturi la plată. Mai mult, respectiva delegare de competențe ar trebui să acopere și normele privind stabilirea și calcularea valorii și a numărului drepturilor la plată primite din rezerva națională sau din rezervele regionale; cu privire la normele privind modificarea valorii unitare a drepturilor la plată în cazul unor părți de drepturi la plată și transferul drepturilor la plată fără teren. În plus, respectiva delegare de competențe ar trebui să acopere și criteriile pentru alocarea drepturilor la plată pentru fermierii care nu au primit plăți directe în 2013 sau în conformitate cu utilizarea rezervei naționale sau regionale; criteriile pentru aplicarea unor limitări asupra numărului de drepturi la plată care urmează să fie alocate și criteriile pentru stabilirea coeficientului de reducere pentru conversia anumitor pășuni permanente în hectare eligibile.

(30)

Pentru a se asigura gestionarea adecvată a drepturilor la plată, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la normele privind conținutul declarației și cerințele pentru activarea drepturilor la plată.

(31)

În vederea protejării sănătății publice, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea normelor prin care să se condiționeze acordarea plăților de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă și prin care să se stabilească procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol.

(32)

Având în vedere dificultățile administrative, tehnice și logistice considerabile pe care tranziția către schema de plată de bază o reprezintă pentru statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009, ar trebui să li se permită acestora să aplice schema de plată unică pe suprafață în scopul acordării plății de bază pentru o nouă perioadă de tranziție care să se încheie cel târziu la sfârșitul anului 2020. Dacă un stat membru decide să introducă schema de plată de bază până în 2018, acesta poate opta pentru diferențierea plăților din cadrul schemei de plată unică pe suprafață, în funcție de nivelul anumitor plăți acordate în 2014 pe baza regimului plăților de sprijin specifice și a plăților separate prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 sau, în cazul Ciprului, pe baza pachetelor financiare sectoriale specifice pentru ajutorul național tranzitoriu.

(33)

Pentru a se garanta protecția drepturilor beneficiarilor și pentru a se clarifica situațiile specifice care pot apărea în cursul aplicării schemei de plată unică pe suprafață, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea normele referitoare la eligibilitatea și accesul fermierilor în ceea ce privește schema de plată unică pe suprafață.

(34)

În statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață și care erau autorizate să acorde un ajutor național tranzitoriu, ajutorul respectiv a jucat un rol important în sprijinirea veniturilor fermierilor în sectoare specifice. Din acest motiv, și pentru a se evita o scădere bruscă și substanțială a sprijinului începând cu 2015 în sectoarele beneficiare, până în 2014, de ajutoarele naționale tranzitorii, este necesar să se ofere, în statele membre respective, posibilitatea de acordare a ajutorului respectiv drept completare a schemei de plată unică pe suprafață. Pentru a asigura continuitatea sprijinului cu ajutorul național tranzitoriu acordat până în prezent, se impune limitarea condițiilor la cele aplicabile în 2013 pentru ajutorul respectiv sau, în cazul României și al Bulgariei, pentru plățile directe naționale complementare, autorizate Comisia ca urmare a solicitărilor din partea statelor membre. De asemenea, se impune limitarea cuantumurilor maxime pe sector ale ajutorului față de nivelurile lor din 2013, pentru a se asigura o scădere constantă a nivelurilor ajutoarelor și compatibilitatea lor cu mecanismul de convergență.

(35)

Ar trebui prevăzute norme specifice pentru prima alocare și pentru calcularea valorii drepturilor la plată atunci când statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață în temeiul prezentului regulament vor introduce schema de plată de bază. Pentru a asigura o tranziție lină între cele două scheme, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la norme suplimentare privind introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață.

(36)

Ținând cont de necesitatea faptului ca sprijinul unitar pentru fermierii cu exploatații mai mici să fie suficient în vederea îndeplinirii în mod eficient a obiectivului ajutorului pentru venit, statelor membre ar trebui să li se dea posibilitatea de a redistribui sprijinul direct între fermieri acordându-le o plată suplimentară pentru primele hectare.

(37)

Unul dintre obiectivele noii PAC este sporirea performanței de mediu prin introducerea, în cadrul plăților directe, a unei componente obligatorii de „ecologizare”, care va sprijini practicile agricole benefice pentru climă și mediu aplicabile în întreaga Uniune. În acest scop, statele membre ar trebui să utilizeze o parte din plafoanele lor naționale pentru plăți directe pentru a, pe lângă plata de bază, acorda o plată anuală care poate să țină seama de convergența internă din statul membru sau din regiune, pentru practicile obligatorii care trebuie urmate de fermierii care abordează în mod prioritar obiectivele de politică în domeniul climei și al mediului. Practicile respective ar trebui să ia forma unor acțiuni simple, generalizate, necontractuale și anuale care depășesc cadrul ecocondiționalității și care sunt legate de agricultură, precum diversificarea culturilor, menținerea pășunilor permanente, inclusiv livezile tradiționale în care pomii fructiferi sunt cultivați cu densitate scăzută pe pășuni, și stabilirea zonelor de interes ecologic. Pentru ca obiectivele ecologizării să fie atinse cu mai mult succes, iar administrarea și controlul acesteia să poată fi eficiente, astfel de practici ar trebui să se aplice pe întreaga suprafață eligibilă a exploatației. Caracterul obligatoriu al practicilor respective ar trebui să se aplice și fermierilor ale căror exploatații sunt integral sau parțial situate în zonele „Natura 2000”, care fac obiectul Directivei 92/43/CEE a Consiliului (13) și al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14), sau în zonele care fac obiectul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15), câtă vreme practicile respective sunt compatibile cu obiectivele directivelor respective.

(38)

Având în vedere beneficiile de mediu recunoscute ale sistemelor agricole ecologice, pentru unitățile exploatației lor pentru care îndeplinesc condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (16), fermierii ar trebui să beneficieze de componenta de „ecologizare” fără a fi necesar să îndeplinească vreo altă obligație.

(39)

Nerespectarea componentei de „ecologizare” ar trebui să conducă la aplicarea de sancțiuni în baza Regulamentului (UE) nr. 1306/2013.

(40)

Pentru a se ține seama de diversitatea sistemelor agricole și de diferitele situații care țin de mediu din întreaga Uniune, se justifică să se recunoască, în plus față de cele trei practici de ecologizare stabilite în prezentul regulament, practicile care fac obiectul măsurilor de agromediu și climatice sau schemele de certificare care sunt similare ecologizării și care aduc un beneficiu echivalent sau mai mare pentru climă și mediu. Din motive care țin de claritatea juridică, aceste practici ar trebui stabilite într-o anexă la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să decidă dacă oferă fermierilor posibilitatea de a utiliza practici echivalente și practicile de ecologizare stabilite în prezentul regulament, pentru a solicita fermierilor să respecte practicile cele mai adecvate pentru a asigura obiectivele măsurii, iar deciziile lor ar trebui notificate Comisiei. Din motive care țin de securitatea juridică, Comisia ar trebui să evalueze dacă practicile care fac obiectul măsurilor echivalente notificate sunt reglementate prin anexă. Dacă Comisia consideră că nu este cazul, notifică statele membre în consecință prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat fără a se aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Pentru a permite o punere în aplicare mai simplă a echivalenței, precum și din motive care țin de capacitatea de control, ar trebui stabilite norme privind sfera de acoperire a măsurilor echivalente, ținându-se seama de caracteristicile specifice ale măsurilor de agromediu și climatice și de schemele de certificare. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a practicilor echivalente și evitarea dublei finanțări, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte în vederea adăugării unor practici pe lista practicilor echivalente, a stabilirii unor cerințe pentru schemele naționale sau regionale de certificare și, după caz, a stabilirii unor norme detaliate pentru calcularea sumelor aferente.

(41)

Obligațiile legate de diversificarea recoltei ar trebui aplicate astfel încât să se țină seama de dificultatea cu care se confruntă fermele mai mici de a efectua diversificarea concomitent cu continuarea progresului către beneficii extinse în materie de mediu și, mai ales, îmbunătățirea calității solului. Ar trebui să se prevadă excepții pentru fermele care îndeplinesc deja obiectivele de diversificare a culturilor ca rezultat a faptului că sunt acoperite în mare măsură de pășuni sau de pârloage, pentru fermele specializate care își rotesc parcelele în fiecare an sau pentru fermele care, din cauza amplasării lor geografice, ar întâmpina dificultăți excesive în introducerea unei a treia culturi. Pentru a se garanta că obligațiile la care face referire în măsura privind diversificarea culturilor sunt aplicate în mod proporțional și nediscriminatoriu și conduc la îmbunătățirea protecției mediului, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la recunoașterea unor genuri și specii noi și la stabilirea unor norme privind aplicarea calculării precise a ponderii diferitelor culturi.

(42)

Din motive care țin de beneficiile de mediu în materie de pășuni permanente, în special, sechestrarea carbonului, ar trebui stabilite dispoziții pentru menținerea pășunilor permanente. Această protecție ar trebui să constea într-o interzicere a aratului și a conversiei celor mai sensibile zone din punctul de vedere al mediului situate în zonele „Natura 2000”, reglementate prin Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, precum și într-o garanție mai generală, bazată pe raportul dintre pășunile permanente și conversia în alte utilizări. Statele membre ar trebui să fie împuternicite să delimiteze zone suplimentare sensibile din punctul de vedere al mediului care nu fac obiectul directivelor respective. În plus, acestea ar trebui să aleagă nivelul teritorial la care ar trebui să se aplice raportul. Pentru a asigura o protecție eficientă a pășunilor permanente, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte în scopul definirii cadrului pentru desemnarea, de către statele membre, a pășunilor permanente care nu fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE.

(43)

Pentru a asigura că raportul dintre pășunile permanente și suprafața agricolă totală este corect determinat și menținut, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea unor metode detaliate pentru determinarea raportului respectiv, a normelor detaliate privind menținerea pășunilor permanente și a calendarului relevant pentru obligația ca fermierii individuali să își reconvertească terenul.

(44)

Ar trebui stabilite zone de interes ecologic, în special pentru garantarea și îmbunătățirea biodiversității fermelor. Prin urmare, zonele de interes ecologic ar trebui să constea în zone care afectează în mod direct biodiversitatea, precum terenuri lăsate în pârloagă, elemente de peisaj, terase, zone de protecție, zone împădurite și zone agroforestiere, sau care afectează în mod indirect biodiversitatea printr-o utilizare redusă a materiilor prime la fermă, precum zonele acoperite cu culturi secundare și straturi vegetale de iarnă. Obligațiile prevăzute în ceea ce privește zona de interes ecologic ar trebui aplicate astfel încât să se evite aplicarea unei sarcini disproporționate fermelor mai mici, comparativ cu beneficii de mediu extinse suplimentare. Ar trebui prevăzute excepții pentru fermele care îndeplinesc deja obiectivele zonelor de interes ecologic datorită faptului că sunt acoperite în mare măsură de pășuni sau pârloage. Ar trebui prevăzute excepții, în statele membre predominant forestiere, și pentru fermierii care desfășoară o activitate agricolă în zone care se confruntă cu constrângeri naturale în anumite zone predominant forestiere în care există un risc semnificativ de abandonare a terenurilor. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca statele membre și fermele să implementeze obligația la nivel regional sau la nivel colectiv, pentru a se obține zone de interes ecologic adiacente care sunt mai benefice pentru mediu. Din motive care țin de simplificare, statele membre ar trebui să poată opta pentru standardizarea măsurării zonelor de interes ecologic.

(45)

Pentru a se asigura că zonele de interes ecologic sunt stabilite în mod eficient și coerent, ținându-se totodată seama de caracteristicile speciale ale statelor membre, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea de noi criterii pentru clasificarea zonelor drept zone de interes ecologic; cu privire la recunoașterea altor tipuri de zone de interes ecologic; cu privire la stabilirea unor factori de conversie și de ponderare pentru anumite tipuri de zone de interes ecologic; cu privire la stabilirea normelor pentru implementarea, de către statele membre, a unei părți din zona de interes ecologic la nivel regional; cu privire la stabilirea normelor pentru implementarea în mod colectiv a obligației privind menținerea unor zone de interes ecologic de către exploatațiile foarte apropiate unele de celelalte, la stabilirea cadrului pentru criteriile de identificare a acestei apropieri, care urmează a fi definite de statele membre și cu privire la stabilirea metodelor de determinare a raportului dintre terenul forestier și cel agricol. Atunci când sunt adăugate alte tipuri de zone de interes ecologic, Comisia ar trebui să se asigure că acestea vizează îmbunătățirea performanței de mediu generale a exploatației, în special în ceea ce privește biodiversitatea, îmbunătățirea calității solului și a apei, conservarea peisajului și îndeplinirea obiectivelor de reducere a efectelor schimbărilor climatice și de adaptare la acestea.

(46)

În vederea promovării dezvoltării durabile a agriculturii în zone care se confruntă cu constrângeri naturale specifice, statele membre ar trebui să poată utiliza o parte din plafoanele pentru plăți directe pentru a acorda, pe lângă plata de bază, o plată anuală pe suprafață tuturor fermierilor care își desfășoară activitatea în aceste zone sau în unele dintre aceste zone, conform deciziei statului membru. Plata respectivă nu ar trebui să înlocuiască sprijinul acordat în cadrul programelor de dezvoltare rurală și nu ar trebui acordată fermierilor din zonele care au fost desemnate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, dar care nu au fost desemnate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(47)

Crearea și dezvoltarea de către tinerii fermieri a unor noi activități economice în sectorul agricol reprezintă o provocare din punct de vedere financiar și constituie un element de care ar trebui să se țină seama la alocarea și direcționarea plăților directe. Această dezvoltare este esențială pentru competitivitatea sectorului agricol din Uniune și, din acest motiv, ar trebui instituit un ajutor pentru venit destinat tinerilor fermieri care își încep activitățile agricole, pentru a facilita stabilirea inițială a tinerilor fermieri și, ulterior, ajustarea structurală a exploatațiilor acestora. În acest scop, statele membre ar trebui să utilizeze o parte din plafoanele lor naționale pentru plățile directe pentru a acorda tinerilor fermieri, pe lângă plata de bază, o plată anuală. Statele membre ar trebui să poată decide cu privire la o metodă de calcul a plății respective și, în cazul în care metoda implică obligația de a fixa o limită asupra plății pentru fiecare fermier, limita se stabilește cu respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii. Întrucât ar trebui să acopere numai perioada inițială a activității economice și nu ar trebui să devină un ajutor de exploatare, plata respectivă ar trebui acordată numai în cursul unei perioade de maximum cinci ani. Aceasta ar trebui să fie disponibilă pentru tinerii fermieri care își încep activitatea agricolă și care nu au mai mult de 40 de ani în anul primei depuneri a cererii în cadrul schemei de plată de bază sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.

(48)

Pentru a garanta protecția drepturilor beneficiarilor și pentru a evita discriminarea între aceștia, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la definirea condițiilor în care o persoană juridică poate fi considerată eligibilă pentru a primi plata destinată tinerilor fermieri.

(49)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze o parte din plafoanele lor naționale pentru plățile directe pentru acordarea de sprijin cuplat în anumite sectoare sau regiuni, în cazuri bine definite. Resursele care pot fi utilizate pentru orice sprijin cuplat ar trebui limitate la un nivel corespunzător, permițându-se totodată acordarea acestui sprijin în statele membre în sectoarele sau regiunile lor specifice care se confruntă cu situații speciale, acolo unde anumite tipuri de activități agricole sau anumite sectoare agricole sunt deosebit de importante din motive economice, de mediu și/sau sociale. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să folosească până la 8 % din plafoanele lor naționale pentru acordarea acestui sprijin sau 13 % dacă nivelul sprijinului cuplat al acestora depășește 5 % cel puțin într-unul dintre anii din perioada 2010 - 2014 sau în cazul în care aplică plata unică pe suprafață înainte de 31 decembrie 2014. În plus, pentru a menține autonomia bazată pe proteine a sectorului zootehnic, statele membre care decid să utilizeze cel puțin 2 % din plafoanele lor naționale pentru a sprijini producția de culturi proteice ar trebui să aibă posibilitatea să majoreze procentele respective cu până la două puncte procentuale. În cazuri justificate corespunzător în care se demonstrează că un sector sau o regiune are anumite necesități sensibile și sub rezerva aprobării de către Comisie, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze peste 13 % din plafonul lor național. Drept alternativă la procentele respective, statele membre pot alege să utilizeze până la 3 milioane EUR pe an pentru a finanța sprijinul cuplat. Sprijinul cuplat ar trebui acordat numai în măsura în care este necesar pentru crearea unui stimulent în vederea menținerii nivelurilor actuale de producție în sectoarele sau regiunile respective. Sprijinul respectiv ar trebui să fie disponibil, de asemenea, pentru fermierii care, la 31 decembrie 2013, dețin drepturi speciale la plată alocate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și al Regulamentului (CE) nr. 73/2009, și care nu dispun de hectare eligibile pentru activarea drepturilor la plată. În ceea ce privește aprobarea sprijinului cuplat facultativ care depășește 13 % din plafonul național anual stabilit pentru fiecare stat membru, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte de punere în aplicare, fără a se aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(50)

Pentru a se asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii și pentru a se evita dubla finanțare în cadrul altor instrumente de sprijin similare, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea condițiilor pentru acordarea sprijinului cuplat facultativ, precum și la norme privind coerența acestuia cu alte măsuri ale Uniunii și privind cumularea sprijinului.

(51)

În scopul prevenirii oricărui risc de perturbare a producției în regiunile producătoare de bumbac, o parte din sprijinul acordat sectorului bumbacului în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 a fost în continuare legată de cultivarea bumbacului, printr-o plată pe hectar eligibil specifică acestei culturi, luând în considerare toți factorii care influențează această opțiune. Această opțiune ar trebui menținută în conformitate cu obiectivele stabilite în Protocolul nr. 4 privind bumbacul, anexat la Actul de aderare din 1979.

(52)

Pentru a asigura aplicarea și gestionarea eficientă a plății specifice pentru cultura de bumbac, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea normelor și condițiilor de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac; cu privire la normele privind condițiile pentru acordarea plății respective, privind cerințele de eligibilitate și practicile agronomice; cu privire la criteriile pentru autorizarea organizațiilor interprofesionale; cu privire la obligațiile pentru producători; precum și cu privire la normele aplicabile în cazul în care organizația interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile respective.

(53)

Capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 637/2008 al Consiliului (17) impunea că fiecare stat membru producător de bumbac să prezinte Comisiei fie, o dată la patru ani și pentru prima dată până la 1 ianuarie 2009, un proiect de program de restructurare pe patru ani, fie până la 31 decembrie 2009, un proiect unic de program de restructurare pe 8 ani modificat. Experiența a demonstrat că, pentru restructurarea sectorului bumbacului. ar fi mai utile alte măsuri, inclusiv cele din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013. Astfel de măsuri ar permite, de asemenea, o mai bună coordonare cu măsurile din alte sectoare. Cu toate acestea, ar trebui respectate drepturile dobândite și așteptările legitime ale întreprinderilor deja implicate în programe de restructurare. Prin urmare, programele de patru sau de opt ani aflate în curs ar trebui fie lăsate să-și urmeze cursul, fără nicio posibilitate de prelungire. Fondurile disponibile rămase după încheierea programelor de patru ani ar putea fi integrate ulterior, începând din 2014, în fondurile disponibile ale Uniunii destinate măsurilor de dezvoltare rurală. Având în vedere perioada de programare, fondurile disponibile rămase după încheierea programelor de opt ani nu ar fi utile pentru programele de dezvoltare rurală în 2018 și, prin urmare, ar fi mai util dacă acestea ar fi transferate în contul schemelor de sprijin prevăzute în prezentul regulament, după cum se stipulează deja în Regulamentul (CE) nr. 637/2008. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 637/2008 va deveni caduc începând cu 1 ianuarie 2014 sau cu 1 ianuarie 2018 în ceea ce privește statele membre care desfășoară programe de patru sau, respectiv, opt ani și, prin urmare, ar trebui să fie abrogat.

(54)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili o schemă simplă și specifică destinată micilor fermieri, pentru a reduce costurile administrative aferente gestionării și controlării sprijinului direct. În acest scop, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să stabilească fie o plată forfetară care să înlocuiască toate plățile directe, fie o plată bazată pe cuantumul datorat fermierilor în fiecare an. Ar trebui introduse norme de simplificare a formalităților, prin reducerea, printre altele, a obligațiilor impuse micilor fermieri, cum sunt cele legate de depunerea cererilor pentru sprijin, de practicile agricole benefice pentru climă și mediu, de ecocondiționalitate și de controale, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, fără a periclita atingerea obiectivelor generale ale reformei, înțelegându-se că legislația Uniunii, astfel cum este menționată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, se aplică micilor fermieri. Obiectivul schemei respective ar trebui să fie sprijinirea structurii agricole existente a fermelor mici din Uniune, fără a împiedica dezvoltarea spre structuri mai competitive. Din acest motiv, accesul la schemă ar trebui limitat, în principiu, la exploatațiile existente. Participarea fermierilor la schemă ar trebui să fie opțională. Cu toate acestea, pentru a spori și mai mult impactul schemei în ceea ce privește simplificarea, statele membre ar trebui să fie să aibă posibilitatea să includă în mod automat anumiți fermieri în schemă, sub rezerva posibilității ca aceștia să se retragă.

(55)

Pentru a asigura securitatea juridică, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea condițiilor de participare la schema pentru micii fermieri în caz de modificare a situației fermierului participant.

(56)

În vederea simplificării și pentru a ține seama de situația specifică a regiunilor ultraperiferice, plățile directe din aceste regiuni ar trebui gestionate în cadrul programelor de sprijin instituite prin Regulamentul (UE) nr. 228/2013. În consecință, dispozițiile prezentului regulament referitoare la plata de bază și la plățile conexe, la sprijinul cuplat și la schema pentru micii fermieri nu ar trebui să se aplice în regiunile respective.

(57)

Sunt necesare notificări din partea statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament și în scopul monitorizării, analizării și gestionării plăților directe. Pentru a se asigura aplicarea corectă a normelor stabilite în prezentul regulament și pentru ca respectivele notificări să fie rapide, eficiente, precise, rentabile și compatibile cu protecția datelor cu caracter personal, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea măsurilor necesare privind notificările care trebuie făcute de către statele membre Comisiei sau în scopul verificării, al controlării, al monitorizării, al evaluării și al auditării plăților directe și cu privire la respectarea cerințelor prevăzute în acordurile internaționale, inclusiv a cerințelor de notificare prevăzute în acordurile respective, precum și cu privire la noi norme referitoare la natura și tipul informațiilor care trebuie notificate, la categoriile de date care trebuie procesate și la perioada maximă de păstrare, la drepturile de acces la informații sau la sistemele de informații și la condițiile de publicare a informațiilor.

(58)

Datele cu caracter personal colectate în scopul aplicării plăților directe ar trebui să fie prelucrate într-un mod compatibil cu scopul respectiv. Ar trebui de asemenea să fie anonimizate și agregate când sunt prelucrate în scopuri de monitorizare sau evaluare și să fie protejate în conformitate cu legislația Uniunii privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Persoanele vizate ar trebui să fie informate cu privire la aceste prelucrări și la drepturile lor la protecția datelor.

(59)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a emis un aviz pe 14 decembrie 2011 (20).

(60)

Pentru a se asigura o tranziție lină de la măsurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la cele prevăzute în prezentul regulament, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta anumite acte cu privire la stabilirea măsurilor necesare pentru protejarea oricăror drepturi dobândite și a așteptărilor legitime ale fermierilor.

(61)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a se evita concurența neloială sau discriminarea între fermieri, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește: stabilirea sumei care urmează să fie inclusă în rezerva națională specială pentru deminare pentru Croația; stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază; adoptarea de norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată; adoptarea de măsuri privind restituirea drepturilor la plată nefolosite în rezerva națională; adoptarea modalităților de notificare către autoritățile naționale a transferării drepturilor la plată și a termenelor în care se efectuează aceste notificări; stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată unică pe suprafață; adoptarea normelor privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată în cazul în care statele membre trec la schema de plată de bază; stabilirea plafoanelor anuale pentru plata redistributivă. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(62)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a se evita concurența neloială sau discriminarea între fermieri, ar trebui de asemenea conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește: adoptarea normelor privind procedura, inclusiv termenele pentru transmiterea acestora, pentru notificările statelor membre și evaluarea Comisiei referitoare la practicile echivalente; adoptarea anumitor limite în care se consideră că obligația de a menține pășuni permanente este considerată a fi respectată; stabilirea plafonului anual al plății destinate practicilor agricole benefice pentru climă și mediu; stabilirea plafonului anual al plății destinate zonelor cu constrângeri naturale; stabilirea plafonului anual al plății destinate tinerilor fermieri. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(63)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a se evita concurența neloială sau discriminarea între fermieri, ar trebui de asemenea conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește: stabilirea plafoanelor anuale pentru sprijinul cuplat facultativ; adoptarea de norme privind procedura de evaluare și de aprobare a deciziilor în cadrul sprijinului cuplat facultativ; adoptarea de norme privind procedura de autorizare și notificările adresate producătorilor cu privire la autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac; adoptarea de norme privind calcularea reducerii cuantumului plății specifice pentru cultura de bumbac; adoptarea de norme privind cerințele generale și metodele de notificare și adoptarea măsurilor necesare și justificate pentru rezolvarea unor probleme punctuale în cazuri de urgență. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(64)

Pentru a soluționa problemele urgente care pot apărea în unul sau mai multe state membre, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, există circumstanțe extraordinare care afectează acordarea sprijinului și pun în pericol punerea în aplicare efectivă a plăților din cadrul schemelor de sprijin enumerate în prezentul regulament.

(65)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere disparitățile dintre diversele zone rurale și resursele financiare limitate ale statelor membre într-o Uniune extinsă, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii prin intermediul garanției multianuale a finanțării acordate de Uniune și prin concentrarea asupra unor priorități clar definite,, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(66)

Având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 73/2009 urmează să continue să se aplice în 2014, prezentul regulament ar trebui să se aplice, în general, de la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, prevederile prezentului regulament privind flexibilitatea între piloni oferă statelor membre posibilitatea să ia decizii și să le notifice Comisiei până la 31 decembrie 2013. În plus, alte câteva prevederi ale prezentului regulament necesită luarea de măsuri în 2014. Prevederile respective ar trebui, așadar, să se aplice de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(67)

Datorită caracterului urgent al pregătirii punerii în aplicare corespunzătoare a măsurilor prevăzute, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește:

(a)

norme comune privind plățile acordate direct fermierilor în cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I (denumite în continuare „plăți directe”);

(b)

norme specifice privind:

(i)

o plată de bază pentru fermieri (denumită în continuare „schema de plată de bază”) și o schemă simplificată tranzitorie (denumită în continuare „schema de plată unică pe suprafață”);

(ii)

un ajutor național tranzitoriu facultativ pentru fermieri;

(iii)

o plată redistributivă facultativă;

(iv)

o plată pentru fermierii care aplică practici agricole benefice pentru climă și mediu;

(v)

o plată facultativă pentru fermierii din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale;

(vi)

o plată pentru tinerii fermieri care își încep activitatea agricolă;

(vii)

o schemă de sprijin cuplat facultativ;

(viii)

o plată specifică pentru cultura de bumbac;

(ix)

o schemă simplificată facultativă pentru micii fermieri;

(x)

un cadru în care Bulgaria, Croația și România pot completa plățile directe.

Articolul 2

Modificarea Anexei I

În vederea asigurării securității juridice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru modificarea listei schemelor de sprijin prevăzute în anexa I, în măsura necesară pentru a ține seama de eventualele noi acte legislative cu privire la schemele de sprijin care pot fi adoptate după adoptarea prezentului regulament.

Articolul 3

Aplicarea în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee

Articolul 11 nu se aplică în regiunile Uniunii menționate la articolul 349 din TFUE („regiunile ultraperiferice”) și nici plăților directe acordate în insulele mici din Marea Egee în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

Titlurile III, IV și V din prezentul regulament nu se aplică în regiunile ultraperiferice.

Articolul 4

Definiții și dispoziții conexe

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„fermier” înseamnă o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic pe care un astfel de grup și membrii săi îl dețin în temeiul legislației naționale, a cărui exploatație se situează în domeniul de aplicare teritorială al tratatelor definit la articolul 52 din TUE, coroborat cu articolele 349 și 355 din TFUE, și care desfășoară o activitate agricolă;

(b)

„exploatație” înseamnă ansamblul unităților utilizate pentru activități agricole și gestionate de un fermier, situate pe teritoriul aceluiași stat membru;

(c)

„activitate agricolă” înseamnă:

(i)

producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulgerea, reproducerea animalelor și deținerea acestora în scopuri agricole,

(ii)

menținerea unei suprafețe agricole într-o stare care o face adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, fără nicio acțiune pregătitoare care depășește cadrul metodelor și al utilajelor agricole uzuale, pe baza criteriilor definite de statele membre în cadrul stabilit de Comisie, sau

(iii)

efectuarea unei activități minime definite de către statele membre, pe suprafețele agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare;

(d)

„produse agricole” înseamnă produsele, cu excepția produselor pescărești, enumerate în anexa I la tratate, precum și bumbacul;

(e)

„suprafață agricolă” înseamnă orice suprafață de teren arabil, de pășune permanentă și de fâneață permanentă sau cultivată cu culturi permanente;

(f)

„terenuri arabile” înseamnă terenuri cultivate în scopul producției de culturi sau suprafețe disponibile pentru producția de culturi dar lăsate pârloagă, inclusiv suprafețele scoase temporar din circuitul agricol în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999, cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, indiferent dacă terenul respectiv este sau nu acoperit cu sere sau cu un mijloc de protecție fix sau mobil;

(g)

„culturi permanente” înseamnă culturile pentru care nu se practică un sistem de rotație, altele decât pășunile permanente și fânețele permanente, care ocupă terenurile pentru o perioadă de cinci ani sau mai mare și care produc recolte repetate, inclusiv pepinierele și speciile forestiere cu ciclu de producție scurt;

(h)

„pășuni permanente și fânețe permanente” (denumite împreună „pășuni permanente”) înseamnă terenuri consacrate producției de iarbă și de alte plante furajere erbacee (cultivate sau spontane) care nu au făcut parte din sistemul de rotație a culturilor din exploatație timp de cel puțin cinci ani sau mai mult; această noțiune poate include și alte specii, precum arbuștii și/sau arborii, bune pentru pășunat, cu condiția ca iarba și alte plante furajere să rămână predominante, precum și, atunci când statele membre decid astfel, terenurile bune pentru pășunat care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, suprafețele de pășunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă și cu alte plante furajere erbacee;

(i)

„iarbă sau alte plante furajere erbacee” înseamnă toate plantele erbacee care se găsesc în mod obișnuit pe pășunile naturale sau care, în statul membru în cauză, sunt incluse în mod normal în amestecurile de semințe pentru pășuni sau pajiști, indiferent dacă sunt sau nu utilizate pentru pășunatul animalelor;

(j)

„pepiniere” înseamnă următoarele suprafețe plantate cu plante tinere lemnoase cultivate în aer liber, destinate transplantării ulterioare:

pepiniere viticole și vii-mamă pentru portaltoi;

pepiniere de pomi fructiferi și de fructe de pădure;

pepiniere de plante ornamentale;

pepiniere comerciale de arbori de pădure, cu excepția arborilor pentru nevoile proprii ale exploatației, crescuți în zona împădurită;

pepiniere de arbori și arbuști pentru plantarea în grădini, parcuri, pe marginea drumurilor, pe rambleuri (de exemplu, plante pentru garduri vii, trandafiri și alți arbuști ornamentali, conifere ornamentale), precum și portaltoii acestora și materialul săditor;

(k)

„specii forestiere cu ciclu scurt de producție” înseamnă suprafețe plantate cu specii de arbori încadrate la codul NC 0602 90 41, care urmează să fie stabilite de statele membre și care constau în culturi de plante perene, lemnoase, ale căror rizomi sau tulpini rămân în pământ după recoltare, iar în următorul sezon răsar mlădițe noi, și al căror ciclu maxim de recoltă trebuie determinat de statele membre;

(l)

„vânzare” înseamnă vânzarea sau orice altă formă de transfer definitiv al dreptului de proprietate asupra terenului sau al drepturilor la plată; nu este inclusă vânzarea de terenuri în cazul în care terenurile sunt transferate către autoritățile publice sau în scopul utilizării în interes public și în cazul în care transferul se efectuează în scopuri care nu au legătură cu agricultura;

(m)

„arendă” înseamnă un contract de arendare sau o tranzacție temporară similară;

(n)

„transfer” înseamnă arendarea, vânzarea, moștenirea sau moștenirea anticipată a terenului, a dreptului la plată sau orice alt transfer definitiv; acesta nu include restituirea drepturilor în momentul expirării unui contract de arendare.

(2)   Statele membre:

(a)

definesc criteriile care trebuie îndeplinite de către fermieri pentru a respecta obligația de menținere a suprafeței agricole într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii);

(b)

dacă este cazul într-un stat membru, definesc activitatea minimă care trebuie desfășurată pe suprafețele agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (iii);

(c)

definesc speciile de arbori cu ciclu scurt de producție și determină ciclul maxim de recoltă în privința speciilor de arbori în cauză, în conformitate cu alineatul (1) litera (k).

Statele membre pot decide că terenurile bune pentru pășunat care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, suprafețele de pășunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă și cu alte plante furajere erbacee, trebuie considerate pășuni permanente, în conformitate cu alineatul (1) litera (h).

(3)   Pentru a asigura securitatea juridică, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, de stabilire:

(a)

a cadrului în care statele membre stabilesc criteriile care trebuie îndeplinite de către fermieri pentru a respecta obligația de menținere a suprafeței agricole într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (ii);

(b)

a cadrului în care statele membre definesc activitățile minime efectuate în zone agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, în conformitate cu alineatul (1) litera (c) punctul (iii);

(c)

a criteriilor pentru determinarea predominanței ierbii și a altor plante furajere erbacee și a criteriilor de stabilire a practicilor ancorate în obiceiurile locului, menționate la alineatul (1) litera (h).

TITLUL II

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PLĂȚILE DIRECTE

CAPITOLUL 1

Norme comune privind plățile directe

Articolul 5

Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu schemele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 6

Plafoanele naționale

(1)   Pentru fiecare stat membru și pentru fiecare an, plafonul național care cuprinde valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate, a rezervei naționale sau a rezervelor regionale și a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 și 53 este cel prevăzut în anexa II.

Atunci când un stat membru utilizează opțiunea prevăzută la articolul 22 alineatul (2), plafonul național stabilit la anexa II pentru statul membru respectiv pentru anul respectiv poate fi depășit cu cuantumul calculat în conformitate cu alineatul respectiv.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), pentru fiecare stat membru care aplică schema de plată unică pe suprafață și pentru fiecare an, plafonul național care cuprinde plafoanele stabilite în conformitate cu articolele 36, 42, 47, 49, 51 și 53 este cel prevăzut în anexa II.

(3)   Pentru a ține seama de evoluțiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăților directe care pot fi acordate, inclusiv de cele care rezultă din deciziile care urmează să fie luate de către statele membre în conformitate cu articolul 14 și de cele care rezultă din aplicarea articolului 20 alineatul (2), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește adaptarea plafoanelor naționale prevăzute în anexa II.

Articolul 7

Plafoanele naționale

(1)   Fără a aduce atingere articolului 8, cuantumul total al plăților directe care poate fi acordat într-un stat membru în temeiul titlurilor III, IV și V pentru un an calendaristic, după aplicarea articolului 11, nu depășește plafonul corespunzător stabilit în anexa III.

În cazul în care cuantumul total al plăților directe care urmează să fie acordate într-un stat membru ar fi mai mare decât plafonul stabilit în anexa III, statul membru respectiv efectuează o reducere lineară a cuantumurilor tuturor plăților directe, cu excepția plăților directe acordate în temeiul Regulamentul (UE) nr. 228/2013 și Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

(2)   Pentru fiecare stat membru, pentru fiecare an calendaristic, produsul estimat al reducerii plăților menționat la articolul 11 (care este reflectat de diferența dintre plafonul național prevăzut în anexa II, la care se adaugă cuantumul disponibil în conformitate cu articolul 58, și plafonul net prevăzut în anexa III) este pus la dispoziție ca sprijin din partea Uniunii pentru măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(3)   Pentru a ține seama de evoluțiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăților directe care pot fi acordate, inclusiv de cele care rezultă din deciziile luate de către statele membre în temeiul articolului 14, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește adaptarea plafoanelor prevăzute în anexa III.

Articolul 8

Disciplina financiară

(1)   Rata de ajustare determinată în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică numai plăților directe care depășesc 2 000 de EUR și care urmează să fie acordate fermierilor în anul calendaristic corespunzător.

(2)   Ca urmare a introducerii progresive a plăților directe în conformitate cu articolul 16, alineatul (1) din prezentul articol se aplică Bulgariei și României începând cu 1 ianuarie 2016.

Ca urmare a introducerii progresive a plăților directe, în conformitate cu articolul 17, alineatul (1) din prezentul articol se aplică Croației începând cu 1 ianuarie 2022.

(3)   Pentru a garanta aplicarea corectă a ajustărilor plăților directe în ceea ce privește disciplina financiară, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește stabilirea normelor privind baza de calcul a reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice fermierilor în conformitate cu prezentul articol alineatul (1).

(4)   În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica rata de ajustare menționată la alineatul (1) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

Articolul 9

Fermierul activ

(1)   Nu se acordă plăți directe persoanelor fizice sau juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice ale căror suprafețe agricole sunt în principal suprafețe menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare și care nu desfășoară pe suprafețele în cauză activitatea minimă definită de statele membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b).

(2)   Nu se acordă plăți directe persoanelor fizice sau juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice care gestionează aeroporturi, servicii de transport feroviar, sisteme de alimentare cu apă, servicii imobiliare, terenuri permanente de sport și celor destinate activităților de recreare.

După caz, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, să adauge la lista de la primul paragraf orice altă întreprindere sau activitate neagricolă similară și ulterior pot decide să retragă oricare din aceste adăugiri.

Cu toate acestea, se consideră că o persoană sau un grup de persoane care intră sub incidența primului sau celui de-al doilea paragraf este considerat fermier activ în cazul în care furnizează dovezi verificabile, în forma solicitată de statele membre, care să demonstreze oricare dintre următoarele:

(a)

cuantumul anual al plăților directe este cel puțin 5 % din veniturile totale obținute de acesta din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi;

(b)

activitățile sale agricole nu sunt nesemnificative;

(c)

principalul obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de activități agricole.

(3)   În plus față de alineatele (1) și (2), statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că nu se acordă plăți directe persoanelor fizice sau juridice, sau grupurilor de persoane fizice sau juridice:

(a)

ale căror activități agricole reprezintă numai o parte nesemnificativă a ansamblului activităților lor economice, și/sau

(b)

al căror principal obiect de activitate nu constă în exercitarea unei activități agricole.

(4)   Alineatele (2) și (3) nu se aplică fermierilor care au primit numai plăți directe care nu depășesc un anumit cuantum în anul anterior. Acest cuantum este stabilit de statele membre pe baza unor criterii obiective, cum ar fi caracteristicile naționale și regionale ale acestora, și nu depășește 5 000 EUR.

(5)   Pentru a garanta protecția drepturilor fermierilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care să stabilească:

(a)

criterii pentru determinarea cazurilor în care suprafața agricolă a unui fermier trebuie considerată ca fiind în principal o suprafață menținută în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare;

(b)

criterii pentru stabilirea distincției dintre veniturile rezultate din activități agricole și cele rezultate din activități neagricole;

(c)

criterii pentru stabilirea cuantumului plăților directe menționate la alineatele (2) și (4), în special în ce privește plățile directe în primul an de alocare a drepturilor la plată, dacă valoarea drepturilor la plată nu este încă stabilită definitiv, precum și în cazul plăților directe pentru noii fermieri;

(d)

criterii pe care trebuie să le îndeplinească fermierii pentru a dovedi, în scopul aplicării alineatelor (2) și (3), că activitățile lor agricole nu sunt nesemnificative și că principalul lor obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de activități agricole.

(6)   Statele membre notifică Comisia până la 1 august 2014 cu privire la deciziile menționate la alineatele (2), (3) sau (4) și, în cazul în care există modificări ale acestora, în termen de două săptămâni de la data luării oricărei decizii de modificare.

Articolul 10

Cerințe minime care trebuie respectate pentru a primi plăți directe

(1)   Într-unul din următoarele cazuri, statele membre decid să nu acorde plăți directe unui fermier:

(a)

atunci când cuantumul total al plăților directe solicitate sau care trebuie acordate înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, într-un anumit an calendaristic, este mai mic de 100 EUR;

(b)

atunci când suprafața eligibilă a exploatației pentru care sunt solicitate sau trebuie acordate plăți directe înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 este mai mică de un hectar.

(2)   Pentru a lua în considerare structura economiilor lor agricole, statele membre pot ajusta pragurile stabilite la alineatul (1) literele (a) și (b) în limitele prevăzute în anexa IV.

(3)   În cazul în care un stat membru a decis să aplice un prag privind suprafața în temeiul alineatului (1) litera (b), acesta aplică, cu toate acestea, litera (a) din respectivul alineat fermierilor care primesc sprijinul cuplat legat de animale menționat la titlul IV și care dețin un număr de hectare inferior pragului respectiv.

(4)   Statele membre în cauză pot decide să nu aplice alineatul (1) în regiunile ultraperiferice și în insulele mici din Marea Egee.

(5)   În Bulgaria și România, pentru anul 2015, cuantumul solicitat sau care urmează să fie plătit astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a) se calculează pe baza sumei corespunzătoare prevăzute în anexa V punctul A.

În Croația, pentru anii 2015-2021, cuantumul solicitat sau care trebuie acordat astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a) se calculează pe baza sumei prevăzute în anexa VI punctul A.

Articolul 11

Reducerea plăților

(1)   Statele membre reduc cuantumul plăților directe care urmează să fie acordate unui fermier în temeiul titlului III capitolul 1 într-un anumit an calendaristic cu cel puțin 5 % pentru partea din sumă care depășește 150 000 EUR.

(2)   Înainte de aplicarea alineatului (1), statele membre pot deduce salariile legate de o activitate agricolă plătite efectiv și declarate de fermier în anul calendaristic precedent, inclusiv impozite și contribuții sociale aferente ocupării forței de muncă, din cuantumul plăților directe care urmează să fie acordate fermierului în temeiul titlului III capitolul 1 într-un anumit an calendaristic. În cazul în care nu există date disponibile privind salariile plătite efectiv și declarate de fermier în anul calendaristic precedent, se utilizează cele mai recente date disponibile.

(3)   Atunci când un stat membru decide să acorde fermierilor o plată redistributivă în temeiul titlului III capitolul 2 și să utilizeze peste 5 % din plafonul național anual stabilit în anexa II în acest scop, acesta poate decide să nu aplice prezentul articol.

Atunci când un stat membru decide să acorde fermierilor o plată redistributivă în temeiul titlului III capitolul 2 și aplicarea limitelor maxime stabilite la articolul 41 alineatul (4) îl împiedică să utilizeze peste 5 % din plafonul național anual stabilit în anexa II în acest scop, statul membru în cauză poate decide să nu aplice prezentul articol.

(4)   Niciun avantaj obținut prin evitarea reducerilor plății nu este acordat fermierilor în privința cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial, după 18 octombrie 2011, condițiile de evitare a efectelor prezentului articol.

(5)   În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica reducerea menționată la alineatul (1) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef al exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(6)   Statele membre notifică Comisia până la 1 august 2014 cu privire la deciziile luate în conformitate cu prezentul articol și cu orice produs estimat al reducerilor pentru anii 2015-2019.

Articolul 12

Cereri multiple

Cu excepția cazului în care prezentul regulament conține dispoziții contrare explicite, suprafața corespunzătoare numărului de hectare eligibile pentru care un fermier a depus o cerere de plată de bază în temeiul titlului III capitolul 1 poate face obiectul unei cereri pentru orice altă plată directă, precum și pentru orice alt ajutor care nu este cuprins în prezentul regulament.

Articolul 13

Ajutoare de stat

Prin derogare de la articolul 211 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică plăților efectuate de statele membre în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 14

Flexibilitatea între piloni

(1)   Până la 31 decembrie 2013, statele membre pot decide să pună la dispoziție, sub formă de sprijin suplimentar pentru măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din FEADR în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anul calendaristic 2014 prevăzute în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și din plafoanele lor naționale anuale pentru anii calendaristici 2015-2019, prevăzute în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăților directe.

Decizia la care se face referire la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabilește procentul menționat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.

Statele membre care nu iau deciziile menționate la primul paragraf în ce privește anul calendaristic 2014 pot lua decizia respectivă până la 1 august 2014 în ceea ce privește anii calendaristici 2015-2019. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.

Statele membre pot decide să revizuiască deciziile menționate la prezentul alineat cu începere din anul calendaristic 2018. Orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire nu duce la scăderea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.

(2)   Până la 31 decembrie 2013, statele membre care nu iau o decizie menționată la alineatul (1) pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei, Suediei și Regatului Unit, până la 25 % din cuantumul alocat pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din FEADR în perioada 2015-2020, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru măsuri de sprijin în cadrul programelor de dezvoltare rurală.

Decizia la care se face referire la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabilește procentul, astfel cum este menționat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.

Statele membre care nu iau deciziile menționate la primul paragraf în ceea ce privește anul financiar 2015, pot lua decizia respectivă până la 1 august 2014 în ceea ce privește anii financiari 2016-2020. Statele membre notifică orice astfel de decizie Comisiei până la data respectivă.

Statele membre pot decide să revizuiască deciziile menționate la prezentul alineat începând cu exercițiile financiare 2019 și 2020. Orice decizie întemeiată pe o asemenea revizuire nu are ca rezultat creșterea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.

Articolul 15

Revizuire

Schemele de sprijin enumerate în anexa I sunt puse în aplicare fără a aduce atingere reexaminărilor care pot fi realizate în orice moment, în funcție de evoluția economică și de situația bugetară. Revizuirea respectivă poate duce la adoptarea de acte legislative, acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE sau acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE.

CAPITOLUL 2

Dispoziții aplicabile Bulgariei, Croației și României

Articolul 16

Introducerea progresivă a plăților directe în Bulgaria și România

Pentru Bulgaria și România, plafoanele fixate în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51, 53 și 65 se stabilesc, pentru 2015, pe baza cuantumului prevăzut în anexa V punctul A.

Articolul 17

Introducerea progresivă a plăților directe în Croația

În Croația, plățile directe sunt introduse în conformitate cu următorul calendar de creșteri exprimate ca procentaje din nivelul corespunzător al plăților directe aplicate începând cu 2022:

 

25 % în 2013;

 

30 % în 2014;

 

35 % în 2015;

 

40 % în 2016;

 

50 % în 2017;

 

60 % în 2018;

 

70 % în 2019;

 

80 % în 2020;

 

90 % în 2021;

 

100 % începând cu 2022.

Articolul 18

Plăți directe naționale complementare și plăți directe în Bulgaria și România

(1)   În 2015, Bulgaria și România pot utiliza plățile directe naționale pentru a completa plățile acordate în cadrul schemei de plată de bază menționate la titlul III capitolul 1 secțiunile 1, 2 și 3. Cuantumul total al plăților respective nu depășește cuantumul corespunzător stabilit în anexa V punctul B.

(2)   În 2015, Bulgaria poate utiliza plățile directe naționale pentru a completa plățile acordate în cadrul plății specifice pentru cultura de bumbac menționate la titlul IV capitolul 2. Cuantumul total al plăților respective nu depășește cuantumul prevăzut în anexa V punctul C.

(3)   Plățile directe naționale complementare se acordă în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să se asigure un tratament egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței.

Articolul 19

Plăți directe naționale complementare în Croația

(1)   Sub rezerva autorizării de către Comisie, Croația poate completa oricare dintre schemele de sprijin enumerate în anexa I, dacă este cazul.

(2)   Cuantumul plăților directe naționale complementare care poate fi acordat într-un anumit an și pentru o anumită schemă de sprijin este limitat la un pachet financiar specific. Acest pachet este stabilit ca diferența dintre:

(a)

cuantumul ajutorului direct disponibil pentru fiecare schemă de sprijin în cauză după introducerea completă a plăților directe în conformitate cu articolul 17 pentru anul calendaristic 2022, și

(b)

cuantumul ajutorului direct disponibil pentru fiecare schemă de ajutor în cauză după aplicarea calendarului de creșteri în conformitate cu articolul 17 pentru anul calendaristic în cauză.

(3)   Cuantumul total al plăților directe naționale complementare acordate nu poate depăși plafonul prevăzut în anexa VI punctul B pentru anul calendaristic în cauză.

(4)   Croația poate decide, pe baza unor criterii obiective și după autorizarea din partea Comisiei, cuantumurile plăților directe naționale complementare care urmează să fie acordat.

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care autorizează plățile în temeiul prezentului articol, specificând schemele de ajutor în cauză și stabilind nivelul până la care pot fi acordate plățile naționale directe complementare.

În ceea ce privește plățile directe naționale complementare destinate să completeze sprijinul cuplat facultativ menționat în titlul IV capitolul 1, actele de punere în aplicare precizează, de asemenea, tipurile specifice de agricultură sau sectoarele agricole specifice menționate la articolul 52 alineatul (3) la care se pot referi plățile directe naționale complementare.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă fără aplicarea procedurii menționate la articolul 71 alineatul (2) sau (3).

(6)   Condițiile de eligibilitate pentru plățile directe naționale complementare pentru Croația sunt identice cu cele pentru acordarea de sprijin în cadrul schemelor de sprijin corespunzătoare, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(7)   Plățile directe naționale complementare pentru Croația sunt supuse oricăror modificări considerate necesare în contextul evoluției PAC. Acestea se acordă în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să se asigure un tratament egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței.

(8)   Croația prezintă un raport care furnizează informații privind măsurile de punere în aplicare a plăților naționale directe complementare până la 30 iunie a anului care urmează punerii lor în aplicare. Raportul conține cel puțin următoarele elemente:

(a)

orice modificare de situație care afectează plățile directe naționale complementare;

(b)

pentru fiecare plată directă națională complementară, numărul de beneficiari și cuantumul total al plăților directe naționale complementare acordate, precum și hectarele și numărul de animale sau alte unități pentru care s-a acordat plata directă națională complementară respectivă;

(c)

un raport cu privire la măsurile de control aplicate în ceea ce privește plățile directe naționale complementare acordate.

Articolul 20

Rezerva națională specială pentru deminare în Croația

(1)   Începând cu anul 2015, Croația notifică Comisiei, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, suprafețele care au fost identificate în conformitate cu articolul 57a alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și care au fost redate circuitului agricol în anul calendaristic precedent.

Croația notifică, de asemenea, Comisia cu privire la numărul drepturilor la plată la dispoziția fermierilor la data de 31 decembrie a anului calendaristic precedent, precum și cuantumul care nu a fost cheltuit din rezerva națională specială pentru deminare la data respectivă.

După caz, notificările menționate la primul și al doilea paragraf sunt făcute pe regiuni, așa cum au fost delimitate în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2)   Atunci când revizuiește anexa II în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), Comisia calculează pe o bază anuală suma care urmează să fie adăugată la cuantumurile stabilite pentru Croația în anexa respectivă pentru a finanța sprijinul care urmează să fie acordat prin schemele enumerate în anexa I pentru suprafețele menționate în alineatul (1) din prezentul articol. Această sumă se calculează pe baza informațiilor notificate de Croația în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și a estimărilor privind media plăților directe pe hectar în Croația pentru anul în cauză.

Suma maximă care urmează să fie adăugată în conformitate cu primul paragraf, pentru toate suprafețele notificate de Croația în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, până în 2022, este de 9 600 000 EUR și este supusă calendarului de introducere a plăților directe în conformitate cu articolul 17. Cuantumurile anuale maxime rezultate sunt prevăzute în anexa VII.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește partea din suma care urmează să fie adăugată în conformitate cu alineatul (2), pe care Croația o include în rezerva națională specială pentru deminare pentru a aloca drepturi la plată pentru suprafețele menționate la alineatul (1). Respectiva parte se calculează pe baza raportului dintre plafonul pentru schema de plată de bază și plafonul național stabilit în anexa II înainte de majorarea plafonului național în conformitate cu alineatul (2). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

(4)   Pentru anii 2015-2022, Croația folosește rezerva națională specială pentru deminare pentru a aloca drepturi la plată fermierilor pe baza terenurilor deminate declarate de fermieri în anul în cauză, atunci când:

(a)

terenul în cauză constă în hectare eligibile în înțelesul articolului 32 alineatele (2)-(5);

(b)

terenul în cauză a fost redat circuitului agricol în cursul anului calendaristic precedent; și

(c)

terenul a fost notificat Comisiei în conformitate cu alineatul(1) din prezentul articol.

(5)   Valoarea drepturilor la plată stabilite în conformitate cu prezentul articol este valoarea medie națională sau regională a drepturilor la plată în anul alocării în limitele sumei disponibile în rezerva națională specială pentru deminare.

(6)   Pentru a ține cont de consecințele reintrării terenurilor deminate în circuitul agricol, astfel cum sunt notificate de către Croația în conformitate cu prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care să adapteze cuantumurile prevăzute în anexa VI.

TITLUL III

SCHEMA DE PLATĂ DE BAZĂ, SCHEMA DE PLATĂ UNICĂ PE SUPRAFAȚĂ ȘI PLĂȚILE CONEXE

CAPITOLUL 1

Schema de plată de bază și schema de plată unică pe suprafață

Secțiunea 1

Instituirea schemei de plată de bază

Articolul 21

Drepturi la plată

(1)   Sprijinul acordat în cadrul schemei de plată de bază se pune la dispoziția fermierilor:

(a)

care obțin drepturi la plată în temeiul prezentului regulament prin intermediul alocării în temeiul articolului 20 alineatul (4), prin intermediul primei alocări în temeiul articolului 24 sau al articolului 39, prin intermediul alocării din rezerva națională sau rezervele regionale în temeiul articolului 30 sau prin transfer în temeiul articolului 34; sau

(b)

care respectă articolul 9 și dețin (în proprietate sau în arendă) drepturi la plată într-un stat membru care a decis, în conformitate cu alineatul (3), să își mențină drepturile la plată existente.

(2)   Drepturile la plată obținute prin schema de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 expiră la 31 decembrie 2014.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), statele membre care au stabilit schema de plată unică în conformitate cu titlul III capitolul 5 secțiunea I sau cu titlul III capitolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 sau cu titlul III capitolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot decide, până la 1 august 2014, să păstreze drepturile la plată existente. Acestea notifică Comisia în legătură cu orice astfel de decizie până la data respectivă.

(4)   În ceea ce privește statele membre care iau decizia menționată la alineatul (3), atunci când numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le deține un fermier la data finală pentru transmiterea cererii care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013depășește numărul de hectare eligibile pe care le declară fermierul în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013pentru 2015, și de care dispune la data stabilită de statul membru respectiv, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei astfel de cereri de ajutor, numărul de drepturi la plată care depășește numărul de hectare eligibile expiră la o dată ulterioară.

Articolul 22

Plafonul schemei de plată de bază

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește acte de punere în aplicare prin care stabilește, pentru fiecare stat membru, plafonul național anual pentru schema de plată de bază prin deducerea, din plafonul național anual prevăzut la anexa II, a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 și53. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

(2)   Pentru fiecare stat membru, suma calculată în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol poate fi majorată cu maximum 3 % din plafonul anual național corespunzător stabilit în anexa II, după scăderea sumei rezultate din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentele anuale cu care urmează să se majoreze suma calculată în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

(3)   Statele membre își pot revizui anual decizia menționată la alineatul (2) și notifică Comisiei orice decizie întemeiată pe o astfel de revizuire, până la data de 1 august a anului anterior aplicării sale.

(4)   Pentru fiecare stat membru și pentru fiecare an, valoarea totală a tuturor drepturilor la plată și a rezervei naționale sau a rezervelor regionale este egală cu plafonul național anual corespunzător stabilit de către Comisie în temeiul alineatului (1).

(5)   Dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) diferă de cel din anul precedent ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf, cu articolul 14 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf, cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1) al doilea paragraf, cu articolul 51 alineatul (1) al doilea paragraf sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată, pentru a asigura conformitatea cu alineatul (4) din prezentul articol.

Articolul 23

Alocarea regională a plafoanelor naționale

(1)   Statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să aplice schema de plată de bază la nivel regional. În astfel de cazuri, statele membre delimitează regiunile în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, precum caracteristicile agronomice și socioeconomice, potențialul agricol regional sau structura instituțională sau administrativă a acestora.

Statele membre care aplică articolul 36 pot lua decizia menționată la primul paragraf până la data de 1 august din anul care precede primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.

(2)   Statele membre împart între regiuni plafonul național pentru schema de plată de bază menționat la articolul 22 alineatul (1), în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.

Statele membre care nu aplică articolul 30 alineatul (2), efectuează împărțirea după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1).

(3)   Statele membre pot decide ca plafoanele regionale să facă obiectul unor modificări anuale progresive, în conformitate cu etape anuale prestabilite și cu criterii obiective și nediscriminatorii, precum potențialul agricol și criterii legate de mediu.

(4)   În măsura în care este necesar pentru respectarea plafoanelor regionale aplicabile, stabilite în conformitate cu alineatul (2) sau (3), statele membre operează o reducere sau o majorare lineară a valorii drepturilor la plată în fiecare dintre regiunile relevante.

(5)   Statele membre care aplică alineatul (1) pot decide să înceteze aplicarea schemei de plată de bază la nivel regional de la o dată care urmează să fie stabilită de acestea.

(6)   Până la 1 august 2014, statele membre care aplică alineatul (1) primul paragraf notifică Comisia cu privire la decizia menționată la paragraful respectiv, precum și cu privire la măsurile luate pentru aplicarea alineatelor (2) și (3).

Statele membre care aplică alineatul (1) al doilea paragraf notifică Comisia, până la data de 1 august din anul relevant, cu privire la decizia menționată la paragraful respectiv, precum și la măsurile luate pentru aplicarea alineatelor (2) și (3).

Statele membre care aplică alineatul (1) notifică Comisia cu privire la decizia menționată la alineatul (5) până la data de 1 august din anul care precede primul an de punere în aplicare a respectivei decizii.

Articolul 24

Prima alocare a drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament cu condiția ca:

(a)

aceștia să solicite alocarea drepturilor la plată prin schema de plată de bază până la data finală pentru transmiterea cererilor din 2015 care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, și

(b)

aceștia să fi avut dreptul să primească plăți, înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce privește o cerere de ajutor pentru plăți directe, de ajutor național tranzitoriu sau de plăți directe naționale complementare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru 2013.

Primul paragraf nu se aplică în statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament.

Statele membre pot aloca drepturi la plată fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, care îndeplinesc condiția prevăzută la primul paragraf litera (a) și care:

(a)

nu au primit plăți în 2013 în temeiul unei cereri de ajutor astfel cum se menționează la primul paragraf din prezentul alineat și care, la data stabilită de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului (22) pentru anul de cerere 2013:

(i)

în statele membre care aplică schema de plată unică:

au produs fructe, legume, cartofi pentru consum, cartofi de sămânță sau plante ornamentale, pe o suprafață minimă, exprimată în hectare, dacă statul membru în cauză a decis să adopte o astfel de cerință, sau

au cultivat viță-de-vie; sau

(ii)

în statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață, au dispus numai de teren agricol care nu era în condiții agricole bune la 30 iunie 2003, în conformitate cu articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(b)

în 2014 primesc drepturi la plată din rezerva națională prin schema de plată unică în conformitate cu articolul 41 sau 57 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009; sau

(c)

nu au deținut niciodată drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009 sau al Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și care furnizează dovezi verificabile potrivit cărora, la data stabilită de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au produs, au crescut sau au cultivat produse agricole, inclusiv prin recoltare, mulgere, reproducerea animalelor și păstrarea acestora în scopuri agricole. Statele membre pot stabili propriile criterii adiționale, obiective și nediscriminatorii, pentru această categorie de fermieri, referitoare la competențele, experiența sau formarea corespunzătoare.

(2)   Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în 2015 este egal cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru 2015 și care se află la dispoziția sa la o dată stabilită de statul membru. Respectiva dată nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.

(3)   Statele membre pot aplica una sau mai multe dintre limitările prevăzute la alineatele (4)-(7), asupra numărului de drepturi la plată care urmează a fi alocate conform alineatului (2).

(4)   Statele membre pot decide ca numărul drepturilor la plată ce urmează să fie alocate să fie egal fie cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le-a declarat în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013, sau cu numărul de hectare eligibile menționat la alineatul (2) din prezentul articol, oricare este mai mic. În cazul Croației, utilizarea acestei opțiuni se aplică fără a se aduce atingere alocării drepturilor la plată pentru hectarele deminate în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.

(5)   În cazul în care numărul total de hectare eligibile menționat la alineatul (2) din prezentul articol, declarat într-un stat membru, ar genera o creștere cu peste 35 % din numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2009 sau, în cazul Croației, în 2013, statele membre pot limita numărul de drepturi la plată care urmează a fi alocate în 2015 la un număr minim de 135 % sau de 145 % din numărul total de hectare eligibile declarat în 2009 sau, în cazul Croației, din numărul total de hectare eligibile declarat în 2013, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Atunci când recurg la această opțiune, statele membre alocă fermierilor un număr redus de drepturi la plată. Respectivul număr se calculează prin aplicarea unei reduceri proporționale a numărului suplimentar de hectare eligibile declarat de fiecare fermier în 2015 în comparație cu numărul de hectare eligibile în înțelesul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pe care fermierul l-a declarat în cererea sa de ajutor în 2011 sau, în cazul Croației, în 2013, fără a se aduce atingere hectarelor deminate pentru care urmează a fi alocate drepturi la plată în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din prezentul regulament.

(6)   Statele membre pot decide să aplice, pentru a stabili numărul drepturilor la plată care urmează a fi alocat unui fermier, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile menționate la alineatul (2) care constau în pășuni permanente situate în zone care prezintă condiții climatice dificile, în special din cauza altitudinii acestora și a altor constrângeri naturale cum ar fi calitatea proastă a solului, pantele abrupte și aprovizionarea cu apă.

(7)   Statele membre pot decide ca numărul de drepturi la plată care urmează a fi alocat unui fermier să fie egal cu numărul de hectare eligibile menționat la alineatul (2) din prezentul articol, care nu erau hectare cu viță-de-vie la data stabilită de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013 sau hectare de teren arabil acoperit cu sere permanente.

(8)   În cazul vânzării sau arendării întregii exploatații sau a unei părți a acesteia, persoanele fizice sau juridice care se conformează dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol pot, printr-un contract semnat înainte de data finală pentru transmiterea cererilor din 2015 care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, transfera dreptul de a primi drepturile la plată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol unuia sau mai multor fermieri, cu condiția ca aceștia din urmă să respecte condițiile prevăzute la articolul 9 din prezentul regulament.

(9)   Un stat membru poate decide stabilirea unei dimensiuni minime pe exploatație, exprimată în hectare eligibile, în legătură cu care fermierul poate solicita alocarea de drepturi la plată. Dimensiunea minimă a exploatației nu depășește pragurile stabilite la articolul 10 alineatul (1) litera (b), coroborat cu alineatul (2) din articolul respectiv.

(10)   Dacă este cazul, statele membre pot notifica Comisiei deciziile menționate în prezentul articol până la 1 august 2014.

(11)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată, dacă respectivele drepturi la plată nu pot fi încă stabilite definitiv și dacă alocarea respectivă este afectată de circumstanțe specifice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 25

Valoarea drepturilor la plată și convergență

(1)   În 2015, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată împărțind un procent fix din plafonul național prevăzut în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul de drepturi la plată în 2015 la nivel național sau regional, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2015.

Procentul fix menționat la primul paragraf se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul național pentru 2015 prevăzut în anexa II. Numărul drepturilor de plată este exprimat printr-un număr care corespunde numărului de hectare.

(2)   Prin derogare de la metoda de calcul menționată la alineatul (1), statele membre pot decide să diferențieze valoarea drepturilor la plată în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2015, pentru fiecare an relevant, pe baza valorii lor unitare inițiale, calculată în conformitate cu articolul 26.

(3)   Începând cu anul de cerere 2019 cel târziu, toate drepturile la plată dintr-un stat membru sau, când se aplică articolul 23, dintr-o regiune, au o valoare unitară uniformă.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), un stat membru poate decide că drepturile la plată cu o valoare unitară inițială, calculată în conformitate cu articolul 26, care este mai mică de 90 % din valoarea unitară națională sau regională în 2019 beneficiază, pentru anul de cerere 2019 cel târziu, de o majorare a valorii lor unitare cu cel puțin o treime din diferența între valoarea lor unitară inițială și 90 % din valoarea unitară națională sau regională în 2019.

Statele membre pot decide să stabilească procentul menționat la primul paragraf la un nivel care să depășească 90 %, dar care să se situeze sub 100 %.

În plus, statele membre prevăd ca, cel târziu pentru anul de cerere 2019, niciun drept la plată să nu aibă o valoare unitară sub 60 % din valoarea unitară națională sau regională din 2019, cu excepția situației în care aceasta ar genera o scădere maximă care depășește pragul respectiv în statele membre care aplică pragul menționat în alineatul (7). În astfel de cazuri, valoarea unitară minimă se stabilește la un nivel necesar pentru respectarea pragului respectiv.

(5)   Valoarea unitară națională sau regională în 2019 menționată la alineatul (4) se calculează împărțind un procent fix din plafonul național prevăzut în anexa II sau din plafonul regional, pentru anul calendaristic 2019, la numărul de drepturi la plată în 2015 în statul membru sau regiunea respectivă, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale în 2015. Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul național stabilit în anexa II, sau la plafonul regional, pentru 2015.

(6)   Plafoanele regionale menționate la alineatul (5) se calculează aplicând un procent fix la plafonul național prevăzut în anexa II pentru anul 2019. Respectivul procent fix se calculează împărțind plafonul regional corespunzător stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) pentru anul 2015 la plafonul național stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul aplicării articolului 23 alineatul (2) al doilea paragraf.

(7)   Pentru a finanța creșterile valorii drepturilor la plată menționate la alineatul (4), în cazul în care drepturile la plată au o valoare unitară inițială mai mare decât valoarea unitară națională sau regională în 2019, diferența dintre valoarea unitară a acestora și valoarea unitară națională sau regională în 2019 este redusă pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii care urmează a fi determinate de statele membre. Criteriile respective pot include fixarea unei reduceri maxime a valorii unitare inițiale cu 30 %.

(8)   La aplicarea alineatului (2) din prezentul articol, tranziția de la valoarea unitară inițială a drepturilor la plată, calculată în conformitate cu articolul 26, la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează în etape egale începând cu 2015.

Pentru a asigura conformitatea cu procentul fix menționat la alineatul (1) din prezentul articol, valoarea drepturilor la plată cu o valoare unitară inițială care este mai mare decât valoarea unitară națională sau regională în 2019 se ajustează.

(9)   Prin derogare de la alineatul (8) din prezentul articol, în cazul în care statelor membre care, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), decid să își mențină drepturile la plată existente, aplică alineatul (2) din prezentul articol, tranziția de la valoarea unitară inițială a drepturilor la plată stabilită în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) la valoarea unitară finală a acestora în 2019, stabilită în conformitate cu alineatul (3) sau alineatele (4)-(7) din prezentul articol, se realizează, unde este cazul, prin aplicarea etapelor decise la nivel național în conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.

Pentru a asigura conformitatea cu procentul fix menționat la alineatul (1) din prezentul articol pentru fiecare an, valoarea tuturor drepturilor la plată se ajustează linear.

(10)   În 2015, statele membre informează fermierii în legătură cu valoarea drepturilor lor la plată, calculate în conformitate cu prezentul articol și cu articolele 26 și 27 pentru fiecare an al perioadei care face obiectul prezentului regulament.

Articolul 26

Calculul valorii unitare inițiale

(1)   Valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționate la articolul 25 alineatul (2) în statele membre care aplică schema de plată unică în anul calendaristic 2014 și care nu au decis să păstreze drepturile la plată existente în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), se stabilește în conformitate cu oricare dintre metodele stabilite la alineatele (2) sau (3).

(2)   Un procent fix din plățile pe care le-a primit un fermier pentru 2014 prin schema de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, înainte de reducerile și excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2015.

Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăților pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor și a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(3)   Un procent fix din valoarea drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, pe care le deținea un fermier la data depunerii cererii sale pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, se împarte la numărul drepturilor la plată alocate acestuia în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale în 2015.

Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la valoarea totală a tuturor drepturilor, inclusiv a drepturilor speciale, în statul membru sau regiunea în cauză pentru 2014, în cadrul schemei de plată unică.

În sensul prezentului alineat, se consideră că un fermier deține drepturi la plată la data depunerii cererii sale pentru 2014 atunci când drepturile la plată i-au fost alocate sau transferate definitiv până la acea dată.

(4)   Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în anul calendaristic 2014 calculează valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționate la articolul 25 alineatul (2) al acestui regulament prin împărțirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului primit de un fermier pentru 2014 în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în temeiul articolelor 132 și 133a din regulamentul respectiv, înainte de reducerile și excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate în 2015, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale în 2015.

Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, valoarea totală a ajutorului acordat în cadrul schemei de plată unică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în temeiul articolelor 132 și 133a din regulamentul respectiv pentru 2014 în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor și a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din regulamentul respectiv.

(5)   Statele membre care aplică schema de plată unică în anul calendaristic 2014 și care decid, în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, să își mențină drepturile la plată existente calculează valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționate la articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament multiplicând valoarea unitară a drepturilor cu un procent fix. Procentul fix respectiv se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament, pentru anul 2015, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2) din prezentul regulament, la suma plăților pentru 2014 în temeiul schemei de plată unică în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea reducerilor și a excluderilor prevăzute în titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(6)   În scopul metodei de calcul prevăzute la prezentul articol, cu condiția ca sectoarele relevante să nu primească un sprijin cuplat facultativ acordat în temeiul titlului IV din prezentul regulament, statele membre pot lua în considerare și sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în cadrul uneia sau mai multora dintre schemele care fac obiectul articolului 52, al articolului 53 alineatul (1), al articolului 68 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și, în ceea ce privește statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în temeiul articolului 68 alineatul (1) litera (c) și al articolelor 126, 127 și 129 din respectivul regulament.

Statele membre care au decis să aplice sprijinul cuplat facultativ în temeiul titlului IV din prezentul regulament pot lua în calcul diferențele dintre nivelul sprijinului acordat în anul calendaristic 2014 și nivelul sprijinului care urmează a fi acordat în conformitate cu titlul IV din prezentul regulament când aplică metoda de calcul prevăzută la prezentul articol, cu condiția ca:

(a)

sprijinul cuplat facultativ prevăzut la titlul IV din prezentul regulament să fie acordat unui sector pentru care s-a acordat sprijin în anul calendaristic 2014 în temeiul articolului 52, al articolului 53 alineatul (1), al articolului 68 alineatul (1) literele (a) și (b) și, pentru statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață, al articolului 68 alineatul (1) litera (c) și al articolelor 126, 127 și 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, și

(b)

cuantumul pe unitate al sprijinului cuplat facultativ să fie mai mic decât cuantumul pe unitate al sprijinului în 2014.

Articolul 27

Includerea rezervei speciale naționale pentru deminare

În cazul Croației, orice trimitere la articolele 25 și 26 la rezerva națională se interpretează ca incluzând rezerva națională specială pentru deminare menționată la articolul 20.

În plus, valoarea care rezultă din rezerva națională specială pentru deminare se deduce din plafoanele schemei de plată de bază menționate la articolul 25 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 25 alineatele (5) și (6) și la articolul 26.

Articolul 28

Profit neașteptat

În sensul articolului 25 alineatele (4)-(7) și al articolului 26, un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parțial, a unui contract de arendare a unor suprafețe agricole după data stabilită în temeiul articolului 35 sau al articolului 124 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1) din prezentul regulament, majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar urma să fie alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva națională sau în rezervele regionale, dacă majorarea ar duce la obținerea unui profit neașteptat pentru fermierul în cauză.

Criteriile obiective respective sunt stabilite astfel încât să se asigure tratamentul egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței și includ cel puțin următoarele:

(a)

o durată minimă a arendei; și

(b)

proporția din plata primită care este restituită în rezerva națională sau în rezervele regionale.

Articolul 29

Notificări referitoare la valoarea drepturilor la plată și convergență

Până la 1 august 2014, statele membre notifică Comisia în legătură cu orice decizie menționată la articolele 25, 26 și 28.

Secțiunea 2

Rezerva națională și rezervele regionale

Articolul 30

Crearea și utilizarea rezervei naționale sau rezervelor regionale

(1)   Fiecare stat membru creează o rezervă națională. În acest scop, în primul an de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre efectuează o reducere procentuală lineară a plafonului schemei de plată de bază la nivel național.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care aplică opțiunea de la articolul 23 alineatul (1) pot crea rezerve regionale. În acest scop, în primul an de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre efectuează o reducere procentuală lineară a plafonului schemei de plată de bază corespunzător la nivel regional menționat la articolul 23 alineatul (2) primul paragraf.

(3)   Reducerea menționată la alienatele (1) și (2) nu depășește 3 % decât, dacă este necesar un procentaj mai mare, pentru a acoperi necesitățile de alocare în temeiul alineatului (6) sau alineatului (7) literele (a) și (b) pentru anul 2015 sau, pentru statele membre care aplică articolul 36, pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.

(4)   Statele membre alocă drepturi la plată din rezervele lor naționale sau regionale în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să asigure tratamentul egal al fermierilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.

(5)   Drepturile la plată menționate la alineatul (4) sunt alocate numai fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9.

(6)   Statele membre utilizează rezervele lor naționale sau regionale pentru alocarea cu prioritate a drepturilor la plată tinerilor fermieri și fermierilor care își încep activitatea agricolă.

(7)   Statele membre pot utiliza rezervele lor naționale sau rezervele lor regionale în scopul:

(a)

alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a preveni abandonarea terenurilor, inclusiv în zone care fac obiectul programelor de restructurare sau de dezvoltare legate de o formă de intervenție publică;

(b)

alocării drepturilor la plată fermierilor pentru a compensa fermierii pentru dezavantajele specifice;

(c)

alocării drepturilor la plată fermierilor cărora nu li s-au putut aloca drepturi la plată în temeiul prezentului capitol ca urmare a unui caz de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale;

(d)

în cazul în care aplică articolul 21 alineatul (3) din prezentul regulament, alocării drepturilor la plată fermierilor al căror număr de hectare eligibile pe care le-au declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și de care dispun la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în respectivul stat membru pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor, depășește numărul de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pe care le dețin la data finală pentru depunerea cererilor care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

(e)

majorării lineare în mod permanent a valorii tuturor drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel național sau regional, dacă rezerva națională sau regională corespunzătoare depășește 0,5 % din plafonul anual național sau din plafonul anual regional pentru schema de plată de bază, cu condiția să rămână disponibile sume suficiente pentru alocări în temeiul alineatului (6), al literelor (a) și (b) din prezentul alineat și al alineatului (9) din prezentul articol;

(f)

acoperirii necesităților anuale pentru plățile care urmează să fie acordate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2) și cu articolul 65 alineatele (1), (2) și (3) din prezentul regulament.

În scopul aplicării prezentului alineat, statele membre decid ordinea de prioritate a diferitelor utilizări menționate în cadrul acestuia.

(8)   Atunci când aplică alineatul (6) și alineatul (7) literele (a), (b) și (d), statele membre stabilesc valoarea drepturilor la plată alocate fermierilor la valoarea medie națională sau regională a drepturilor la plată în anul alocării.

Valoarea mediei naționale sau regionale se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv, articolul 23 alineatul (2) pentru anul alocării, excluzând suma alocată din rezerva națională sau rezervele regionale și, în cazul Croației, rezerva specială pentru deminare, la numărul de drepturi la plată alocate.

Statele membre fixează etapele pentru modificările anuale progresive ale valorii drepturilor la plată alocate din rezerva națională sau rezervele regionale, ținând seama de modificările plafonului național sau regional pentru schema de plată de bază, stabilită în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) și, respectiv, articolul 23 alineatul (2), care rezultă din variațiile nivelului plafoanelor naționale stabilit în anexa II.

(9)   Dacă un fermier are dreptul să primească drepturi la plată sau să majoreze valoarea celor existente în temeiul unei hotărâri definitive a unei instanțe sau în temeiul unui act administrativ definitiv emis de autoritatea competentă a unui stat membru, fermierul respectiv primește drepturile la plată în numărul și la valoarea stabilite în hotărârea sau în actul respectiv, la o dată care urmează să fie stabilită de statul membru. Totuși, data respectivă nu trebuie să fie ulterioară ultimei zi de depunere a cererilor în cadrul schemei de plată de bază după data la care a fost emisă hotărârea instanței sau actul administrativ, luându-se în considerare aplicarea articolelor 32 și 33.

(10)   La aplicarea alineatului (6), a alineatului (7) literele (a) și (b) și a alineatului (9), statele membre pot fie să aloce drepturi noi, fie să majoreze valoarea unitară a tuturor drepturilor existente ale unui fermier, până la valoarea mediei naționale sau regionale.

(11)   În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(a)

„tineri fermieri” înseamnă fermierii care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 50 alineatul (2) și, după caz, condițiile menționate la articolul 50 alineatul (3) și (11);

(b)

„fermieri care își încep activitatea agricolă” înseamnă o persoană fizică sau juridică care, în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activității agricole, nu au desfășurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau care nu au deținut controlul unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă. În cazul unei persoane juridice, persoana sau persoanele fizice care dețin controlul persoanei juridice trebuie să nu fi desfășurat nicio activitate agricolă în nume propriu sau pe cont propriu sau să nu fi deținut controlul unei persoane juridice care desfășoară o activitate agricolă în ultimii cinci ani care au precedat lansarea activității de către persoana juridică; statele membre pot stabili propriile criterii suplimentare de eligibilitate obiective și nediscriminatorii pentru această categorie de fermieri, referitoare la competențele, experiența sau formarea corespunzătoare.

Articolul 31

Alimentarea rezervei naționale sau a rezervelor regionale

(1)   Rezerva națională sau rezervele regionale se alimentează cu sume provenind din:

(a)

drepturi la plată care nu dau dreptul la plăți timp de doi ani consecutivi ca urmare a aplicării:

(i)

articolului 9,

(ii)

articolului 10 alineatul (1), sau

(iii)

articolului 11 alineatul (4) din prezentul regulament.

(b)

un număr de drepturi la plată echivalent cu numărul total de drepturi la plată care nu au fost activate de un fermier, în conformitate cu articolul 32 din prezentul regulament, pentru o perioadă de doi ani consecutivi, cu excepția cazurilor în care activarea acestora a fost împiedicată de forță majoră sau circumstanțe excepționale; atunci când se stabilesc drepturile la plată(în proprietate sau în arendă deținute de un fermier care să fie restituite în rezerva națională sau rezervele regionale, se acordă prioritate drepturilor cu valoarea cea mai scăzută;

(c)

drepturi la plată restituite voluntar de către fermieri;

(d)

aplicarea articolului 28 din prezentul regulament;

(e)

drepturi la plată alocate în mod necuvenit, în temeiul articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

(f)

o reducere lineară a valorii drepturilor la plată alocate în cadrul schemei de plată de bază la nivel național sau regional, în cazul în care rezerva națională sau rezervele regionale nu sunt suficiente pentru a acoperi situațiile prevăzute la articolul 30 alineatul (9) din prezentul regulament;

(g)

atunci când statele membre consideră necesar, o reducere lineară a valorii drepturilor la plată în temeiul schemei de plată de bază la nivel național sau regional pentru a ține seama de cazurile menționate la articolul 30 alineatul (6) din prezentul regulament.

(h)

aplicarea articolului 34 alineatul (4) din prezentul regulament.

(2)   Comisia adoptă prin care stabilește măsurile necesare cu privire la restituirea drepturilor la plată neactivate în rezerva națională sau în rezervele regionale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Secțiunea 3

Implementarea schemei de plată de bază

Articolul 32

Activarea drepturilor la plată

(1)   Sprijinul prevăzut în cadrul schemei de plată de bază se acordă fermierilor printr-o declarație în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), în momentul activării unui drept la plată pe hectar eligibil, în statul membru în care a fost alocat dreptul respectiv. Drepturile la plată activate dau dreptul la plata anuală a cuantumurilor stabilite în drepturile respective, fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăților în conformitate cu articolul 11 și plafonării progresive, reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7, articolul 51 alineatul (2) și articolul 65 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament, și aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   În sensul prezentului titlu, „hectar eligibil” înseamnă:

(a)

orice suprafață agricolă a exploatației, inclusiv suprafețele care nu erau într-o stare adecvată pentru agricultură la 30 iunie 2003 în statele membre aderente la Uniune la 1 mai 2004 care, în momentul aderării, au ales să aplice schema de plată unică pe suprafață, care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și pentru activități neagricole, care este utilizată în principal pentru activități agricole; sau

(b)

orice suprafață care a dat dreptul la plăți în 2008 în cadrul schemei de plată unică sau al schemei de plată unică pe suprafață, prevăzute la titlul III și, respectiv, la titlul IVA din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, și care:

(i)

nu mai este conformă cu definiția termenului „hectar eligibil” de la litera (a), ca urmare a punerii în aplicare a Directivei 92/43/CEE, a Directivei 2000/60/CE și a Directivei 2009/147/CE;

(ii)

pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este împădurită în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau al articolului 43 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 sau în temeiul unei scheme naționale ale cărei condiții respectă dispozițiile articolului 43 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau ale articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013; sau

(iii)

pe durata angajamentului relevant al fermierului individual, este retrasă temporar din circuitul agricol, în conformitate cu articolele 22, 23 și 24 din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 sau cu articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(3)   În scopul aplicării alineatului (2) litera (a):

(a)

în cazul în care o suprafață agricolă a unei exploatații este utilizată și pentru activități neagricole, suprafața respectivă este considerată ca fiind utilizată în principal pentru activități agricole dacă activitatea agricolă se poate desfășura fără a fi afectată în mod semnificativ de intensitatea, natura, durata și calendarul activităților neagricole;

(b)

statele membre pot întocmi o listă a suprafețelor care sunt utilizate în principal pentru activități neagricole.

Statele membre stabilesc criterii pentru aplicarea prezentului alineat pe teritoriul lor.

(4)   Suprafețele sunt considerate ca fiind hectare eligibile, numai dacă sunt conforme cu definiția hectarului eligibil pe tot parcursul anului calendaristic, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale.

(5)   În scopul determinării „hectarelor eligibile”, statele membre care luat decizia menționată la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf pot aplica un coeficient de reducere pentru a converti hectarele în cauză în „hectare eligibile”.

(6)   Suprafețele utilizate pentru producția de cânepă constituie hectare eligibile numai în cazul în care conținutul de tetrahidrocanabinol din soiurile utilizate nu depășește 0,2 %.

Articolul 33

Declararea hectarelor eligibile

(1)   În scopul activării drepturilor la plată prevăzute la articolul 32 alineatul (1), fermierul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente oricărui drept la plată. Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, parcelele respective sunt la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menționate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   În circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre pot autoriza fermierul să își modifice declarația, cu condiția ca acesta să mențină cel puțin numărul de hectare corespunzător drepturilor sale la plată și să respecte condițiile prevăzute pentru acordarea plății în temeiul schemei de plată de bază pentru suprafața în cauză.

Articolul 34

Transferul drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată nu pot fi transferate decât unui fermier care are dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 și care este stabilit în același stat membru, cu excepția cazurilor de transfer prin moștenire sau prin moștenire anticipată.

Drepturile la plată, inclusivi în cazul moștenirilor sau al moștenirilor anticipate, pot fi activate numai în statul membru în care au fost alocate.

(2)   În cazul în care statele membre aplică opțiunea de la articolul 23 alineatul (1), drepturile la plată pot fi transferate sau activate numai în aceeași regiune, cu excepția cazurilor de moștenire sau de moștenire anticipată.

Drepturile la plată, inclusiv în cazul moștenirilor sau al moștenirilor anticipate, nu pot fi activate decât în regiunea în care au fost alocate.

(3)   Statele membre care nu aplică opțiunea de la articolul 23 alineatul (1) pot decide că drepturile la plată nu pot fi transferate sau activate decât aceeași regiune, cu excepția cazurilor de moștenire sau de moștenire anticipată.

Aceste regiuni sunt delimitate la nivelul teritorial corespunzător, pe baza unor criterii obiective și astfel încât să asigure un tratament egal al fermierilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței.

(4)   Atunci când drepturile la plată sunt transferate fără teren, statele membre pot decide, acționând în conformitate cu principiile generale ale legislației Uniunii, ca o parte din drepturile la plată transferate să fie restituite în rezerva națională sau rezervele regionale sau ca valoarea unitară a acestora să fie redusă în favoarea rezervei naționale sau rezervelor regionale. Această reducere poate fi aplicată unuia sau mai multor tipuri de transferuri.

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme detaliate care reglementează notificarea de către fermieri privind transferul drepturilor la plată pe care fermierii trebuie să o transmită autorităților naționale și termenele în care trebuie efectuată această notificare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 35

Competențe delegate

(1)   Pentru a garanta securitatea juridică și pentru a clarifica situațiile specifice care pot apărea în aplicarea schemei de plată de bază, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 cu privire la:

(a)

norme privind eligibilitatea și accesul fermierilor la schema de plată de bază în caz de moștenire și de moștenire anticipată, în caz de moștenire prin contract de arendare, în caz de schimbare a formei sau a denumirii juridice, a transferului de drepturi la plată, precum și în caz de fuziune sau scindare a exploatației și aplicarea clauzei contractuale menționate la articolul 24 alineatul (8);

(b)

norme privind calcularea valorii și a numărului drepturilor la plată sau majorarea ori reducerea valorii acestora în raport cu alocarea drepturilor la plată în temeiul oricăreia dintre dispozițiile prezentului titlu, inclusiv norme cu privire la:

(i)

posibilitatea de a stabili o valoare și un număr provizoriu de drepturi la plată sau o majorare provizorie a valorii drepturilor la plată alocate pe baza cererii fermierului;

(ii)

condițiile de stabilire a valorii și a numărului provizorii și definitive ale drepturilor la plată;

(iii)

cazurile în care un contract de vânzare sau de arendare pot influența alocarea unor drepturi la plată.

(c)

norme privind stabilirea și calcularea valorii și a numărului drepturilor la plată primite din rezerva națională sau din rezervele regionale;

(d)

norme privind modificarea valorii unitare a drepturilor la plată în cazul unor părți de drepturi la plată și în cazul transferului de drepturi la plată, astfel cum se menționează la articolul 34 alineatul (4);

(e)

criterii pentru aplicarea opțiunilor de la articolul 24 alineatul (1) al treilea paragraf literele (a),(b) și (c);

(f)

criterii pentru aplicarea limitărilor asupra numărului drepturilor la plată care urmează să fie alocate, în conformitate cu articolul 24 alineatele (4) - (7);

(g)

criterii pentru alocarea drepturilor la plată în temeiul articolului 30 alineatele (6) și (7);

(h)

criterii pentru stabilirea coeficientului de reducere menționat la articolul 32 alineatul (5).

(2)   Pentru a se asigura gestionarea adecvată a drepturilor la plată, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, în ceea ce privește normele privind conținutul declarației și cerințele pentru activarea drepturilor la plată.

(3)   În vederea protejării sănătății publice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 70, prin care să se stabilească norme prin care să se condiționeze acordarea plăților de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă și procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol menționat la articolul 32 alineatul (6).

Secțiunea 4

Schema de plată unică pe suprafață

Articolul 36

Schema de plată unică pe suprafață

(1)   Statele membre care aplică în 2014 schema de plată unică pe suprafață stabilită la titlul V capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pot, în condițiile prevăzute de prezentul regulament, decid să aplice în continuare respectiva schemă până cel târziu la 31 decembrie 2020. Acestea notifică Comisiei până la 1 august 2014 decizia lor și termenul limită al aplicării.

În perioada de aplicare a schemei de plată unică pe suprafață, secțiunile 1, 2 și 3 din prezentul capitol nu se aplică acestor state membre, cu excepția articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf, a articolului 23 alineatul (6), precum și a articolului 32 alineatele (2)-(6).

(2)   Plata unică pe suprafață se acordă anual pentru fiecare hectar eligibil declarat de fermier în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Aceasta se calculează în fiecare an prin împărțirea pachetului financiar anual stabilit în conformitate cu alineatul (4) al prezentului articol la numărul total de hectare eligibile declarat în statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, statele membre care decid să aplice articolul 38 din prezentul regulament cel mai târziu începând cu 1 ianuarie 2018 pot utiliza, pentru perioada în care aplică prezentul articol, până la 20 % din pachetul financiar anual menționat la alineatul (2) din prezentul articol, pentru a diferenția plata unică pe suprafață la hectar.

În acest scop, statele membre iau în considerare sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în cadrul uneia sau multora dintre schemele menționate la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și la articolele 126, 127 și 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Cipru poate diferenția ajutorul luând în considerare pachetele financiare sectoriale specifice prevăzute în anexa XVIIa la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, fiind redus cu eventualele ajutoare acordate aceluiași sector conform articolului 37 din prezentul regulament.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește, pentru fiecare stat membru, plafonul național anual pentru schema de plată unică pe suprafață prin scăderea, din plafonul național anual stabilit în anexa II, a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolele 42, 47, 49, 51 și 53. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

(5)   Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, hectarele prevăzute la alineatul (2) se află la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menționate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 referitoare la normele privind eligibilitatea și accesul fermierilor la schema de plată unică pe suprafață.

Articolul 37

Ajutoare naționale tranzitorii

(1)   Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 36 pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020.

(2)   Ajutoarele naționale tranzitorii pot fi acordate fermierilor în sectoare care au beneficiat de aceste ajutoare, sau în cazul Bulgariei și României, de plăți naționale directe complementare în 2013.

(3)   Condițiile de acordare a ajutoarelor naționale tranzitorii sunt identice cu cele autorizate pentru acordarea plăților aferente anului 2013 în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) sau cu articolul 133a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, cu excepția reducerii plăților care rezultă din aplicarea articolului 132 alineatul (2) coroborat cu articolele 7 și 10 din respectivul regulament.

(4)   Cuantumul total al ajutoarelor naționale tranzitorii care pot fi acordate fermierilor în oricare dintre sectoarele menționate la alineatul (2) este limitat la următorul procentaj din pachetele financiare sectoriale specifice, autorizate de Comisie în conformitate cu articolul 132 alineatul (7) sau cu articolul 133a alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2013:

75 % în 2015,

70 % în 2016,

65 % în 2017,

60 % în 2018,

55 % în 2019,

50 % în 2020.

Pentru Cipru, procentajul se calculează în funcție de pachetele financiare sectoriale specifice, astfel cum figurează în anexa XVIIa la Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(5)   Alineatele (2) și (3) nu se aplică pentru Cipru.

(6)   Statul membru notifică Comisiei orice decizie menționată la alineatul (1) până cel târziu la data de 31 martie a fiecărui an. Notificarea include următoarele informații:

(a)

pachetul financiar sectorial specific;

(b)

rata maximă a ajutoarelor naționale tranzitorii, după caz.

(7)   Statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și în limitele prevăzute la alineatul (4), cuantumurile ajutoarelor naționale tranzitorii care urmează să fie acordate.

Secțiunea 5

Punerea în aplicare a schemei de plată de bază în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață

Articolul 38

Introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață

În lipsa unor dispoziții contrare în cadrul prezentei secțiuni, prevederile din prezentul titlu se aplică statelor membre care au pus în aplicare schema de plată unică pe suprafață prevăzută în secțiunea 4 din prezentul capitol.

Articolele 24 - 29 nu se aplică statelor membre respective.

Articolul 39

Prima alocare a drepturilor la plată

(1)   Drepturile la plată se alocă fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, dacă:

(a)

aceștia solicită alocarea drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază până la o dată finală de transmitere a cererilor care urmează să fie stabilită în conformitate cu articolul 78 primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în primul an al punerii în aplicare a schemei de plată de bază, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale; și

(b)

aceștia au dreptul să primească plăți înainte de orice reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în ceea ce privește o cerere de ajutor pentru plăți directe, pentru ajutor național tranzitoriu sau pentru plăți directe naționale complementare conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru 2013.

Statele membre pot aloca drepturi la plată fermierilor care au dreptul să primească plăți directe în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, care îndeplinesc condițiile enunțate la primul paragraf litera (a), care nu au primit plăți pentru 2013 în temeiul unei cereri de ajutor menționate la primul paragraf litera (b) din prezentul alineat și care, până la data fixată de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) 1122/2009 pentru anul de cerere 2013, au deținut doar teren agricol care nu se afla într-o stare agricolă bună la 30 iunie 2003, astfel cum este prevăzut la articolul 124 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

(2)   Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază este egal cu numărul hectarelor eligibile, pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru primul an de aplicare a schemei de plată de bază și care se află la dispoziția sa la o dată stabilită de statul membru. Data respectivă nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea unei asemenea cereri de ajutor.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, prin care stabilește norme suplimentare privind introducerea schemei de plată de bază în statele membre care au aplicat schema de plată unică pe suprafață.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind cererile de alocare a drepturilor la plată depuse în anul alocării drepturilor la plată, dacă respectivele drepturi la plată nu pot fi încă stabilite definitiv și dacă alocarea respectivă este afectată de circumstanțe specifice.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 40

Valoarea drepturilor la plată

(1)   În primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, statele membre calculează valoarea unitară a drepturilor la plată prin împărțirea unui procent fix din plafonul național stabilit în anexa II pentru fiecare an relevant la numărul drepturilor la plată din primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale.

Procentul fix menționat la primul paragraf se calculează prin împărțirea plafonului național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează a se stabili în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau respectiv articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la plafonul național stabilit în anexa II pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază. Drepturile la plată se exprimă într-un număr care corespunde unui număr de hectare.

(2)   Prin derogare de la metoda de calcul menționată la alineatul (1), statele membre pot decide să diferențieze valoarea drepturilor la plată în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, excluzându-le pe cele alocate din rezerva națională sau rezervele regionale, pentru fiecare an relevant, pe baza valorii lor unitare inițiale.

(3)   Valoarea unitară inițială a drepturilor la plată menționată la alineatul (2) este stabilită prin împărțirea unui procent fix din valoarea totală a ajutorului, cu excepția ajutoarelor prevăzute la articolele 41, 43, 48 și 50 și la titlul IV din prezentul regulament, acordat unui fermier în temeiul prezentului regulament pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază înaintea aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, la numărul drepturilor la plată care îi sunt alocate acelui fermier în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, cu excepția celor alocate din rezerva națională sau rezervele regionale.

Procentul fix respectiv se calculează prin împărțirea plafonului național sau regional pentru schema de plată de bază care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau, respectiv cu articolul 23 alineatul (2) din prezentul regulament pentru primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) sau, după caz, la articolul 30 alineatul (2), la valoarea totală a ajutorului, cu excepția ajutorului acordat în temeiul articolelor 41, 43, 48 și 50 și al titlului IV din prezentul regulament, acordate pentru anul calendaristic anterior aplicării schemei de plată de bază în statul membru sau regiunea în cauză, înainte de aplicarea articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)   Atunci când aplică alineatul (2), statele membre, acționând în concordanță cu principiile generale ale dreptului Uniunii, urmăresc aproximarea valorii drepturilor la plată la nivel național sau regional. În acest scop, statele membre stabilesc măsurile care trebuie luate și metoda de calcul care trebuie utilizată și le notifică Comisiei până la data de 1 august a anului anterior aplicării schemei de plată de bază. Măsurile respective includ modificări progresive anuale ale valorii inițiale a drepturilor la plată, astfel cum se menționează la alineatul (3), în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, începând cu primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.

În primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază, statele membre îi informează pe fermieri cu privire la valoarea drepturilor lor la plată, calculată în conformitate cu prezentul articol pentru fiecare an al perioadei prevăzute de prezentul regulament.

(5)   În scopul aplicării alineatului (3), un stat membru poate să prevadă, pe baza unor criterii obiective, că, în caz de vânzare, de acordare sau de expirare, în întregime sau parțial, a unui contract de arendare a unor suprafețe agricole după data stabilită în temeiul articolului 36 alineatul (5) și înaintea datei stabilite în temeiul articolului 33 alineatul (1), majorarea sau o parte din majorarea valorii drepturilor la plată care ar fi alocate fermierului în cauză este restituită în rezerva națională sau regională dacă majorarea ar duce la obținerea unui profit neașteptat pentru fermierul în cauză.

Criteriile obiective respective sunt stabilite astfel încât să se asigure un tratament egal al fermierilor și să se evite denaturarea pieței și a concurenței și includ cel puțin următoarele:

(a)

o durată minimă a arendei;

(b)

proporția din plata primită care este restituită în rezerva națională sau rezervele regionale.

CAPITOLUL 2

Plata redistributivă

Articolul 41

Norme generale

(1)   Statele membre pot decide, până la data de 1 august a oricărui an dat, să acorde, începând cu anul următor, o plată anuală fermierilor care au dreptul la o plată în temeiul schemei de plată de bază menționate la capitolul 1 secțiunile 1, 2, 3 și 5 sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafață menționată la capitolul 1 secțiunea 4 (denumită în continuare „plata redistributivă”).

Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data menționată la primul paragraf.

(2)   Statele membre care au decis să aplice schema de plată de bază la nivel regional în conformitate cu articolul 23 pot aplica plata redistributivă la nivel regional.

(3)   Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăților în conformitate cu articolul 11, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata redistributivă se acordă anual, în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, al declarării hectarelor eligibile de către fermier.

(4)   Statele membre calculează în fiecare an cuantumul plății redistributive înmulțind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru și care nu depășește 65 % din valoarea medie a plății naționale sau regionale pe hectar cu numărul drepturilor la plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile declarate de fermier în conformitate cu articolul 36 alineatul (2). Numărul unor astfel de drepturi la plată sau hectare nu depășește un maxim stabilit de statele membre care nu este mai mare de 30 de hectare sau suprafața medie a exploatațiilor agricole prevăzute în anexa VIII, în cazul în care respectiva suprafață medie depășește 30 de hectare în statul membru în cauză.

(5)   Cu condiția respectării limitelor maxime prevăzute la alineatul (4), statele membre pot stabili, la nivel național, o alocare graduală în funcție de numărul de hectare stabilit în conformitate cu respectivul alineat, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.

(6)   Plata medie pe hectar acordată la nivel național, menționată la alineatul (4) de la prezentul articol, se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2) în 2015.

Plata medie regională pe hectar menționată la alineatul (4) din prezentul articol se stabilește de către statele membre pe baza unei cote din plafonul național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de hectare eligibile declarate pentru regiunea în cauză în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în 2015. Pentru fiecare regiune, această cotă se calculează prin împărțirea plafonului regional corespunzător, stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul național stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii lineare prevăzute la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).

(7)   Statele membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj prevăzut în prezentul capitol fermierilor în privința cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, și-au împărțit exploatațiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă. Această dispoziție se aplică și fermierilor ale căror exploatații sunt rezultatul împărțirii respective.

(8)   În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica numărul maxim de drepturi la plată sau hectare menționat la alineatul (4) la nivelul membrilor acelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

Articolul 42

Dispoziții financiare

(1)   În vederea finanțării plății redistributive, statele membre pot decide, până la data menționată la articolul 41 alineatul (1), să utilizeze până la 30 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.

(2)   Pe baza procentului din plafonul național care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, Comisia acte de punere în aplicare, prin care stabilește plafoanele corespunzătoare anuale pentru plata în cauză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

CAPITOLUL 3

Plata pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu

Articolul 43

Norme generale

(1)   Fermierii care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață aplică pe toate hectarele lor eligibile în înțelesul articolului 32 alineatele (2)-(5) practicile agricole benefice pentru climă și mediu menționate la alineatul (2) din prezentul articol sau practicile echivalente menționate la alineatul (3) din prezentul articol.

(2)   Practicile agricole benefice pentru climă și mediu sunt următoarele:

(a)

diversificarea culturilor;

(b)

menținerea pășunilor permanente existente; și

(c)

prezența unei zone de interes ecologic pe suprafața agricolă.

(3)   Practicile echivalente sunt cele care includ practici similare care produc un nivel echivalent sau mai mare al beneficiului pentru climă și mediu față de una sau mai multe dintre practicile menționate la alineatul (2). Aceste practici echivalente și practica sau practicile menționate la alineatul (2) cărora le sunt echivalente sunt enumerate în anexa IX și sunt vizate de oricare dintre:

(a)

angajamente asumate în conformitate fie cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, sau cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

(b)

scheme de certificare ecologică naționale sau regionale, inclusiv cele pentru certificarea conformității cu legislația internă în materie de mediu, care depășesc standardele obligatorii relevante instituite în conformitate cu titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, care vizează îndeplinirea unor obiective privind calitatea solului și a apei, biodiversitatea, conservarea peisajului și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Aceste scheme de certificare pot include practicile enumerate în anexa IX la prezentul regulament, practicile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol sau o combinație între aceste practici.

(4)   Practicile echivalente menționate la alineatul (3) nu fac obiectul dublei finanțări.

(5)   Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, să limiteze categoriile de fermieri care pot utiliza opțiunile menționate la alineatul (3) literele (a) și (b).

(6)   Statele membre pot decide, după caz inclusiv la nivel regional, ca fermierii să își îndeplinească toate obligațiile relevante în temeiul alineatului (1) în conformitate cu schemele de certificare ecologică naționale sau regionale menționate la alineatul (3) litera (b).

(7)   Sub rezerva deciziilor statelor membre, menționate la alineatele (5) și (6), un fermier poate respecta una sau mai multe dintre practicile menționate la alineatul (3) litera (a) numai dacă acestea înlocuiesc în întregime practica sau practicile aferente menționate la alineatul (2). Un fermier poate utiliza schemele de certificare menționate la alineatul (3) litera (b) numai dacă acestea vizează întreaga obligație menționată la alineatul (1).

(8)   Statele membre notifică Comisiei deciziile lor menționate la alineatele (5) și (6) și angajamentele specifice sau schemele de certificare pe care intenționează să le aplice ca practici echivalente în înțelesul alineatului (3).

Comisia evaluează dacă practicile incluse în angajamentele specifice sau schemele de certificare sunt vizate de lista din anexa IX, iar dacă consideră că nu acesta este cazul, notifică statele membre în consecință prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menționate la articolul 71 alineatul (2) sau (3). În cazul în care Comisia informează un stat membru că practicile respective nu sunt vizate de lista din anexa IX, statul membru respectiv nu recunoaște angajamentele specifice sau schemele de certificare vizate de notificarea Comisiei ca practici echivalente în înțelesul alineatului (3) din prezentul articol.

(9)   Fără a aduce atingere alineatelor (10) și (11) din prezentul articol și nici aplicării disciplinei financiare, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și a aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre acordă plata menționată în prezentul capitol fermierilor care respectă practicile menționate la alineatul (1) din prezentul articol care sunt relevante pentru ei și în măsura în care fermierii respectivi respectă articolele 44, 45 și 46 din prezentul regulament.

Această plată ia forma unei plăți anuale pe hectar eligibil declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (2) al cărei cuantum se calculează anual prin împărțirea sumei rezultate din aplicarea articolului 47 la numărul total de hectare eligibile declarat în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), în statul membru sau regiunea vizată.

Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre care decid să aplice articolul 25 alineatul (2) pot decide să acorde plata menționată la prezentul alineat ca procent din valoarea totală a drepturilor de plată activate de fermier în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) pentru fiecare an relevant.

Pentru fiecare an și fiecare stat membru sau regiune, procentul respectiv se calculează împărțind suma rezultată în urma aplicării articolului 47 la valoarea totală a tuturor drepturilor la plată activate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) în statul membru sau regiunea în cauză.

(10)   Fermierii ale căror exploatații se află integral sau parțial în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2000/60/CE sau al Directivei 2009/147/CE au dreptul la plata menționată în prezentul capitol, cu condiția să aplice practicile menționate în prezentul capitol, în măsura în care practicile respective sunt compatibile, în exploatația în cauză, cu obiectivele directivelor menționate.

(11)   Fermierii care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 în ceea ce privește agricultura ecologică au dreptul ipso facto la plata menționată în prezentul capitol.

Primul paragraf se aplică numai unităților unei exploatații care sunt utilizate pentru producția ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007.

(12)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70, pentru:

(a)

a adăuga practici echivalente la lista prevăzută în anexa IX;

(b)

a stabili cerințe adecvate aplicabile schemelor de certificare naționale sau regionale menționate la alineatul (3) litera (b) din prezentul articol, inclusiv nivelul de asigurare pe care trebuie să-l furnizeze schemele respective;

(c)

a stabili norme detaliate pentru calcularea sumei menționate la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 1305/2013 pentru practicile menționate în secțiunea I punctele 3 și 4 și în secțiunea III punctul 7 din anexa IX la prezentul regulament și orice practici echivalente suplimentare adăugate la anexa respectivă în temeiul literei (a) din prezentul alineat, pentru care este necesar un calcul specific pentru a evita dubla finanțare.

(13)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme referitoare la procedura privind notificările, inclusiv termenele pentru transmiterea acestora, și evaluarea Comisiei menționată la alineatul (8). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 44

Diversificarea culturilor

(1)   Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde între 10 și 30 de hectare și nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puțin două culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil respectiv.

Dacă terenul arabil al fermierului cuprinde mai mult de 30 de hectare și nu este cultivat în întregime cu culturi aflate sub apă o mare parte a anului sau o mare parte a ciclului de cultură, există cel puțin trei culturi diferite pe terenul arabil respectiv. Cultura principală acoperă maximum 75 % din terenul arabil, iar principalele două culturi acoperă împreună maximum 95 % din acesta.

(2)   Fără a aduce atingere numărului de culturi necesar în temeiul alineatului (1), pragurile maxime stabilite nu se aplică exploatațiilor în care iarba sau alte plante furajere erbacee sau terenurile lăsate în pârloagă acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil. În asemenea cazuri, cultura principală pe restul suprafeței arabile nu acoperă mai mult de 75 % din terenul arabil rămas, cu excepția cazului în care această suprafață rămasă este acoperită cu iarbă sau alte furaje erbacee sau este teren lăsat pârloagă.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică exploatațiilor:

(a)

în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee, este teren lăsat în pârloagă sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să nu fie mai mare de 30 de hectare;

(b)

în cazul cărora peste 75 % din suprafața agricolă eligibilă este pășune permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee sau pentru cultivarea unor culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să nu fie mai mare de 30 de hectare;

(c)

în cazul cărora peste 50 % din suprafețele terenului arabil declarat nu au fost declarate de fermier în cererea sa de ajutor din anul anterior și în cazul cărora, pe baza unei comparații a cererilor de ajutor geospațiale, întregul teren arabil este cultivat cu o cultură diferită față de cea din anul calendaristic anterior;

(d)

situate la nord de paralela 62 sau în anumite zone adiacente. Dacă terenul arabil al acestor exploatații este mai mare de 10 de hectare, există cel puțin două culturi pe terenul arabil respectiv și niciuna dintre culturi nu depășește 75 % din terenul arabil, cu excepția cazului în care cultura principală este iarbă sau alte furaje erbacee sau teren lăsat pârloagă.

(4)   În sensul prezentului articol, „cultură” înseamnă oricare dintre următoarele:

(a)

o cultură a oricăruia dintre genurile definite în clasificarea botanică a culturilor;

(b)

o cultură a oricărei specii în cazul Brassicaceae, Solanaceae, și Cucurbitaceae;

(c)

un teren lăsat pârloagă;

(d)

iarba sau alte furaje erbacee.

Culturile de iarnă și cele de primăvară sunt considerate culturi distincte, chiar dacă aparțin aceluiași gen.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:

(a)

a recunoaște alte tipuri de genuri și specii decât cele menționate la alineatul (4) din prezentul articol, și

(b)

a stabili normele privind aplicarea calculării precise a ponderii diferitelor culturi.

Articolul 45

Pășuni permanente

(1)   Statele membre desemnează pășunile permanente care sunt sensibile din punct de vedere ecologic în zone care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv zonele cu turbă și zone umede situate în aceste zone și care au nevoie de o protecție strictă în vederea îndeplinirii obiectivelor directivelor respective.

Pentru a asigura protecția unor pășuni permanente valoroase pentru mediu, statele membre pot decide să desemneze și alte zone sensibile situate în afara zonelor care fac obiectul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE, inclusiv pășuni permanente situate pe soluri bogate în carbon.

Fermierii nu convertesc sau nu ară pășuni permanente situate în zone desemnate de statele membre în conformitate cu primul paragraf și, după caz, cu al doilea paragraf.

(2)   Statele membre asigură faptul că proporția zonelor cu pășuni permanente din suprafața totală declarată de fermieri în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 nu scade cu mai mult de 5 % față de proporția de referință care urmează să fie stabilită de statele membre în 2015 prin împărțirea zonelor cu pășuni permanente menționate la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat, la suprafața agricolă totală menționată la al doilea paragraf litera (b).

În scopul stabilirii proporției de referință menționate la primul paragraf:

(a)

„zone cu pășuni permanente” înseamnă terenul cu pășuni permanente declarat în 2012 sau, în cazul Croației, în 2013, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 73/2009, de către fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol, precum și suprafața cu pășuni permanente declarat în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol care nu a fost declarat ca teren cu pășune permanentă în 2012 sau, în cazul Croației, în 2013;

(b)

„suprafața agricolă totală” înseamnă suprafața agricolă declarată în 2015 în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 de către fermieri care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol.

Proporția de referință pentru pășuni permanente se recalculează în cazurile în care fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol au obligația de a reconverti suprafața în pășune permanentă în 2015 sau în 2016 în conformitate cu articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. În asemenea cazuri, aceste suprafețe sunt adăugate la zonele cu pășuni permanente, astfel cum este menționat la al doilea paragraf litera (a) din prezentul alineat.

Proporția de pășuni permanente se stabilește în fiecare an pe baza suprafețelor declarate de fermierii care fac obiectul obligațiilor de la prezentul capitol pentru anul în cauză în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Obligația în temeiul prezentului alineat se aplică la nivel național, regional sau la nivelul subregional corespunzător. Statele membre pot decide să aplice o obligație de a menține pășuni permanente la nivelul exploatației pentru a asigura faptul că proporția de pășuni permanente nu scade cu mai mult de 5 %. Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la 1 august 2014.

Statele membre notifică Comisiei proporția de referință și proporția menționată la prezentul alineat.

(3)   În cazul în care se stabilește că proporția menționată la alineatul (2) a scăzut cu peste 5 % la nivel regional sau subregional sau, după caz, la nivel național, statul membru în cauză impune obligații la nivel de exploatație de a reconverti terenul în pășune permanentă pentru acei fermieri care au la dispoziție teren care a fost convertit din teren cu pășuni permanente sau din pajiști permanente în teren pentru alte utilizări într-o perioadă din trecut.

Cu toate acestea, în cazul în care zonele cu pășuni permanente în termeni absoluți stabiliți în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) este menținută în anumite limite, obligația prevăzută la alineatul (2) primul paragraf este considerată a fi respectată.

(4)   Alineatul (3) nu se aplică în cazul în care scăderea sub prag provine din împădurire, cu condiția ca împădurirea să fie compatibilă cu mediul și să nu includă plantările de specii forestiere cu ciclu de producție scurt, de brazi de Crăciun sau de arbori cu creștere rapidă pentru producția de energie.

(5)   Pentru a asigura menținerea proporției pășunilor permanente, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește stabilirea unor norme detaliate privind menținerea pășunilor permanente, inclusiv norme privind reconversia în caz de nerespectare a obligației menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, norme aplicabile statelor membre pentru instituirea de obligații la nivel de exploatație în vederea menținerii pășunilor permanente, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3) și pentru orice ajustare a proporției de referință menționate la alineatul (2) care poate deveni necesară.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru:

(a)

a stabili cadrul pentru desemnarea altor zone sensibile menționate la alineatul (1) paragraful al doilea din prezentul articol;

(b)

a stabili metode detaliate pentru calculul proporției pășunilor permanente din suprafața agricolă totală care trebuie menținută în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;

(c)

a defini perioada din trecut menționată la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol.

(7)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește limitele menționate la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 46

Zona de interes ecologic

(1)   În cazul în care terenul arabil al unei exploatații este mai mare de 15 hectare, fermierii se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2015, o suprafață care corespunde unui procent de cel puțin 5 % din terenul arabil al exploatației pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și, dacă acestea sunt considerate zone de interes ecologic de către statul membru în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, inclusiv suprafețele menționate la alineatul respectiv literele (c), (d), (g) și (h), este zonă de interes ecologic.

Procentajul menționat la primul paragraf din prezentul alineat se majorează de la 5 % la 7 %, în temeiul unui act legislativ al Parlamentului European și al Consiliului, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE.

Până la 31 martie 2017, Comisia prezintă un raport de evaluare privind punerea în aplicare a primului paragraf din prezentul alineat, însoțit, după caz, de o propunere de act legislativ, astfel cum se menționează la al doilea paragraf.

(2)   Până la 1 august 2014, statele membre decid,, că una sau mai multe dintre următoarele sunt considerate zone de interes ecologic:

(a)

terenurile lăsate pârloagă;

(b)

terasele;

(c)

elementele de peisaj, inclusiv elementele de acest tip adiacente terenului arabil al exploatației, prin derogare de la articolul 43 alineatul (1) din prezentul regulament, care pot include elemente de peisaj care nu intră în zona eligibilă în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013;

(d)

zonele de protecție, inclusiv zone de protecție acoperite cu pășuni permanente, cu condiția ca acestea să fie distincte de suprafața agricolă eligibilă adiacentă;

(e)

hectarele de zone agroforestiere care primesc sau au primit sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și/sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

(f)

benzile de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure;

(g)

zonele cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție pentru care nu s-au folosit îngrășăminte minerale și/sau produse de protecție a plantelor;

(h)

zonele împădurite menționate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din prezentul regulament;

(i)

zonele cu culturi secundare sau strat vegetal create prin plantarea sau germinarea semințelor, care fac obiectul aplicării factorilor de ponderare menționați la alineatul (3) din prezentul articol;

(j)

zonele cu culturi fixatoare de azot.

Cu excepția zonelor de exploatație menționate la primul paragraf literele (g) și (h) din prezentul alineat, zona de interes ecologic se situează pe terenul arabil al exploatației. În cazul zonelor menționate la primul paragraf literele (c) și (d) din prezentul alineat, zona de interes ecologic poate fi adiacentă terenului arabil al exploatației pe care fermierul l-a declarat în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(3)   Pentru a simplifica administrarea și pentru a se ține seama de caracteristicile tipurilor de zone de interes ecologic enumerate la alineatul (2) și pentru a facilita măsurarea lor, statele membre pot utiliza, la calculul totalului hectarelor reprezentate de zona de interes ecologic a exploatației, factorii de conversie și/sau de ponderare menționați în anexa X. Dacă un stat membru decide să considere zonă de interes ecologic o zonă de la alineatul (2) primul paragraf litera (i) sau orice altă zonă care face obiectul unei ponderări mai mici decât 1, utilizarea factorilor de ponderare prevăzuți în anexa X este obligatorie.

(4)   Alineatul (1) nu se aplică exploatațiilor:

(a)

în cazul cărora peste 75 % din terenul arabil este utilizat pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee, este teren lăsat în pârloagă, este cultivat cu culturi de leguminoase sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să nu fie mai mare de 30 de hectare.

(b)

în cazul cărora peste 75 % din suprafața agricolă eligibilă este pășune permanentă, este utilizată pentru producția de iarbă sau alte furaje erbacee sau este cultivată cu culturi aflate sub apă fie o mare parte a anului, fie o mare parte a ciclului de cultură, sau face obiectul unei combinații între aceste utilizări, cu condiția ca suprafața arabilă care nu face obiectul acestor utilizări să nu fie mai mare de 30 de hectare;

(5)   Statele membre pot decide să pună în aplicare până la jumătate din punctele procentuale de zone de interes ecologic menționate la alineatul (1) la nivel regional cu scopul de a obține zone de interes ecologic adiacente. Statele membre desemnează zonele și obligațiile care le revin fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă. Scopul desemnării zonelor și obligațiilor este de a sprijini punerea în aplicare a politicilor Uniunii în materie de mediu, climă și biodiversitate.

(6)   Statele membre pot decide să permită fermierilor ale căror exploatații sunt foarte apropiate unele de celelalte să îndeplinească în mod colectiv obligația menționată la alineatul (1) (denumită în continuare „implementare colectivă), cu condiția ca zonele de interes ecologic să fie adiacente. Pentru a susține punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul mediului, climei și biodiversității, statele membre pot desemna zonele pe care este posibilă implementarea colectivă și, de asemenea, pot impune obligații suplimentare fermierilor sau grupurilor de fermieri care participă la această implementare colectivă.

Fiecare fermier care participă la implementarea colectivă asigură faptul că cel puțin 50 % din suprafața care face obiectul obligației de la alineatul (1) se află pe teren din propria exploatație și este în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf. Numărul fermierilor care participă la o astfel de implementare colectivă nu poate fi mai mare de zece.

(7)   Statele membre cu mai mult de 50 % din suprafața totală a terenului acoperită cu păduri pot decide că alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică exploatațiilor situate în zone desemnate de statele membre respective drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiția ca mai mult de 50 % din suprafața terenului unității menționată la prezentul alineat al doilea paragraf să fie acoperită cu păduri, iar proporția dintre terenul împădurit și terenul agricol să fie mai mare de 3:1.

Zona acoperită cu păduri și raportul dintre păduri și teren agricol se evaluează la un nivel al suprafeței echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul altei unități clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, care prezintă condiții agricole similare.

(8)   Statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menționate la alineatul (2) până la 1 august 2014, iar cu privire la orice decizii menționate la alineatele (3), (5), (6) și (7) până la data de 1 august a anului precedent aplicării sale.

(9)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70:

(a)

care să stabilească criterii noi pentru ca tipurile de zone menționate la prezentul articol alineatul (1) să poată fi considerate zone de interes ecologic;

(b)

care să adauge alte tipuri de zone decât cele menționate la alineatul (2) care pot fi luate în considerare în vederea respectării procentajului menționat la alineatul (1);

(c)

care să adapteze anexa X pentru a stabili factorii de conversie și de ponderare menționați la alineatul (3) și pentru a ține seama de criteriile și/sau tipurile de suprafețe care urmează să fie definite de Comisie în conformitate cu prezentul alineat literele (a) și (b);

(d)

care să stabilească norme pentru implementarea menționată la alineatele (5) și (6), inclusiv cerințele minime ale unei astfel de implementări;

(e)

care să stabilească cadrul în care statele membre definesc criteriile care trebuie îndeplinite de exploatații pentru a fi considerate foarte apropiate unele de celelalte în sensul alineatului (6);

(f)

care să stabilească metodele de determinare a procentului dintre terenul împădurit și suprafața totală a terenurilor acoperite de păduri și a proporției dintre terenul împădurit și terenul agricol menționat la alineatul (7).

Articolul 47

Dispoziții financiare

(1)   În vederea finanțării plății menționate în prezentul capitol, statele membre utilizează 30 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II.

(2)   Statele membre aplică plata menționată în prezentul capitol la nivel național.

Statele membre care aplică articolul 23 pot decide să aplice plata la nivel regional. În acest caz, acestea utilizează în fiecare regiune un procent din plafonul stabilit în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Pentru fiecare regiune, acest procent se calculează prin împărțirea plafonului regional stabilit în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), la plafonul național stabilit în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), după aplicarea reducerii liniare prevăzută la articolul 30 alineatul (1) în cazul neaplicării articolului 30 alineatul (2).

(3)   Comisia adopta acte de punere în aplicare, prin care fixează anual plafoanele corespunzătoare plății menționate în prezentul capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

CAPITOLUL 4

Plățile pentru zonele cu constrângeri naturale

Articolul 48

Norme generale

(1)   Statele membre pot acorda o plată fermierilor care au dreptul la plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață menționate în capitolul 1 și ale căror exploatații se află integral sau parțial în zone cu constrângeri naturale, desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 (denumite în continuare „plăți pentru zonele cu constrângeri naturale”).

(2)   Statele membre pot decide să acorde plata pentru zonele cu constrângeri naturale în toate zonele care intră sub incidența alineatului (1) sau, eventual, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, să restricționeze plata la unele dintre zonele respective.

(3)   Fără a se aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol și aplicării disciplinei financiare, reducerii plăților în conformitate cu articolul 11, și reducerii lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru zonele cu constrângeri naturale se acordă anual pe hectar eligibil situat în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol și se efectuează pe baza activării drepturilor la plată asupra hectarelor respective deținute de fermierul în cauză sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, pe baza declarării acelor hectare eligibile de către fermierul în cauză.

(4)   Plata pentru zonele cu constrângeri naturale, pe hectar, se calculează prin împărțirea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 49 la numărul de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), situate în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

Pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, statele membre pot stabili, de asemenea, un număr maxim de hectare pe exploatație agricolă pentru care se poate acorda sprijin în temeiul prezentului capitol.

(5)   Statele membre pot aplica plata pentru zonele cu constrângeri naturale la nivel regional, în condițiile prevăzute la prezentul alineat, cu condiția să fi identificat regiunile în cauză în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii și, în special, constrângerile naturale cu care se confruntă, inclusiv severitatea constrângerilor, și condițiile agronomice ale acestora.

Statele membre împart între regiuni plafonul național menționat la articolul 49 alineatul (1), în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.

Plata pentru zonele cu constrângeri naturale la nivel regional se calculează prin împărțirea plafonului regional calculat în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat la numărul de hectare eligibile declarate în regiunea respectivă în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2), situate în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 49

Dispoziții financiare

(1)   În vederea finanțării plății pentru zonele cu constrângeri naturale, statele membre pot decide, până la 1 august 2014, să utilizeze până la 5 % din plafonul lor național anual prevăzut în anexa II. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.

Până la 1 august 2016, statele membre pot revizui decizia luată, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2017. Până la 1 august 2016, statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie.

(2)   Pe baza procentului din plafonul național care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1), Comisia, adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește anual plafoanele corespunzătoare pentru plata pentru zonele cu constrângeri naturale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

CAPITOLUL5

Plată pentru tinerii fermieri

Articolul 50

Norme generale

(1)   Statele membre acordă o plată anuală tinerilor fermieri care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață prevăzute la capitolul 1 (denumită în continuare „plată pentru tinerii fermieri”).

(2)   În sensul prezentului capitol, „tineri fermieri” înseamnă persoane fizice:

(a)

care se stabilesc pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef de exploatație sau care s-au stabilit deja în cei cinci ani anteriori primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și

(b)

care nu au mai mult de 40 de ani în anul depunerii cererii menționate la litera (a).

(3)   Statele membre pot defini criterii obiective și nediscriminatorii suplimentare pentru tinerii fermieri care solicită plata pentru tinerii fermieri, în ceea ce privește competențele adecvate și/sau cerințele legate de formare.

(4)   Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, a reducerii plăților în conformitate cu articolul 11, și r, a reducerilor lineare în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament și aplicării articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, plata pentru tinerii fermieri se acordă anual în momentul activării drepturilor la plată de către fermier sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, în momentul declarării hectarelor eligibile de către fermier.

(5)   Plata pentru tinerii fermieri se acordă fiecărui fermier pentru o perioadă de maximum cinci ani. Din perioada respectivă se scade numărul de ani care au trecut între instalarea menționată la alineatul (2) litera (a) și prima depunere a cererii de plată pentru tinerii fermieri.

(6)   Statele membre care nu aplică articolul 36 calculează în fiecare an cuantumul plății pentru tinerii fermieri înmulțind numărul de drepturi pe care fermierul le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) cu o cifră care corespunde:

(a)

procentului de 25 % din valoarea medie a drepturilor la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermier, sau

(b)

procentului de 25 % dintr-o sumă calculată prin împărțirea unui procent fix din plafonul național pentru anul calendaristic 2019, astfel cum se prevede în anexa II, la numărul tuturor hectarelor eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 33 alineatul (1). Procentul fix respectiv este egal cu partea din plafonul național rămas pentru schema de plată de bază în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) pentru 2015.

(7)   Statele membre care aplică articolul 36 calculează în fiecare an cuantumul plății pentru tinerii fermieri, înmulțind o cifră care corespunde proporției de 25 % din plata unică pe suprafață, calculată în conformitate cu articolul 36, cu numărul de hectare eligibile pe care fermierul respectiv le-a declarat în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).

(8)   Prin derogare de la alineatele (6) și (7), statele membre pot calcula în fiecare an cuantumul plății pentru tinerii fermieri înmulțind o cifră care corespunde proporției de 25 % din plata medie pe hectar la nivel național cu numărul de drepturi pe care fermierul respectiv le-a activat în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) sau cu numărul de hectare eligibile pe care fermierul respectiv le-a declarat în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).

Plata medie pe hectar se calculează prin împărțirea plafonului național pentru anul calendaristic 2019, astfel cum se prevede în anexa II, la numărul de hectare eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) sau cu articolul 36 alineatul (2).

(9)   Statele membre stabilesc o limită maximă unică aplicabilă numărului de drepturi la plată activate de fermier sau numărului de hectare eligibile declarate de fermier. Limita respectivă nu se situează sub 25 și peste 90. Statele membre respectă limita respectivă la aplicarea alineatelor (6), (7) și (8).

(10)   În locul aplicării alineatelor (6) - (9), statele membre pot aloca o sumă forfetară anuală pe fermier calculată prin înmulțirea unui număr fix de hectare cu un număr care corespunde unui procent de 25 % din plata medie națională pe hectar stabilită în conformitate cu alineatul (8).

Numărul fix de hectare menționat la prezentul alineat primul paragraf se calculează prin împărțirea numărului total de hectare eligibile declarate în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau articolul 36 alineatul (2) de către tinerii fermieri care solicită plata pentru tinerii fermieri în 2015 la numărul total de tineri fermieri care solicită plata respectivă în 2015.

Un stat membru poate recalcula numărul de hectare stabilit în orice an după 2015 în cazul unor modificări semnificative ale numărului de tineri fermieri care solicită plata sau ale mărimii exploatațiilor tinerilor fermieri sau ambele.

Suma forfetară anuală care poate fi acordată unui fermier nu depășește suma totală a plății sale de bază înainte de aplicarea articolului 63 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în anul respectiv.

(11)   Pentru a garanta protecția drepturilor beneficiarilor și pentru ca aceștia să nu facă obiectul discriminării, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 privind condițiile în care o persoană juridică poate fi considerată eligibilă pentru primirea plății pentru tinerii fermieri

Articolul 51

Dispoziții financiare

(1)   În vederea finanțării plății pentru tinerii fermieri, statele membre utilizează un procent care nu poate fi mai mare de 2 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II. Statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentul estimat necesar pentru finanțarea plății respective.

Până la data de 1 august a fiecărui an, statele membre pot revizui procentajul lor estimat, cu efect din anul următor. Până la data de 1 august a anului anterior aplicării, statele membre notifică Comisiei procentajul revizuit.

(2)   Fără a aduce atingere procentului maxim de 2 % prevăzut la prezentul articol alineatul (1), dacă valoarea totală a plății pentru tinerii fermieri solicitate într-un stat membru într-un anumit an depășește plafonul stabilit în temeiul prezentului articol alineatul (4) și dacă plafonul respectiv este sub maximul respectiv, statele membre finanțează diferența aplicând articolul 30 alineatul (7) primul paragraf litera (f) în anul relevant, aplicând o reducere lineară tuturor plăților care urmează să fie acordate tuturor fermierilor în conformitate cu articolul 32 sau cu articolul 36 alineatul (2), sau prin ambele mijloace.

(3)   Dacă cuantumul total al plății pentru tinerii fermieri solicitate într-un stat membru într-un anumit an depășește plafonul stabilit în temeiul alineatului (4) din prezentul articol și dacă plafonul respectiv se ridică la 2 % din plafonul național anual stabilit în anexa II, statele membre aplică o reducere lineară cuantumurilor care urmează să fie plătite în temeiul articolului 50, pentru a se conforma plafonului respectiv.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește anual plafoanele aferente plății pentru tinerii fermieri, pe baza procentului notificat de statele membre în temeiul alineatului (1).

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

TITLUL IV

SPRIJINUL CUPLAT

CAPITOLUL 1

Sprijinul cuplat facultativ

Articolul 52

Norme generale

(1)   Statele membre pot acorda sprijin cuplat fermierilor în condițiile prevăzute în prezentul capitol (denumit în continuare în prezentul capitol „sprijin cuplat”).

(2)   Sprijinul cuplat poate fi acordat în următoarele sectoare și producții: cereale, plante oleaginoase, culturi proteice, leguminoase pentru boabe, in, cânepă, orez, fructe cu coajă lemnoasă, cartof pentru feculă, lapte și produse lactate, semințe, carne de oaie și de capră, carne de vită și mânzat, ulei de măsline, viermi de mătase, furaje uscate, hamei, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr și cicoare, fructe și legume și specii forestiere cu ciclu scurt de producție.

(3)   Sprijinul cuplat poate fi acordat numai în acele sectoare sau în acele regiuni dintr-un stat membru în care anumite tipuri de agricultură sau anumite sectoare agricole care sunt deosebit de importante din motive economice, sociale sau de mediu sunt afectate de anumite dificultăți.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3), sprijinul cuplat poate fi acordat, de asemenea, fermierilor care:

(a)

la 31 decembrie 2014, dețin drepturi la plată acordate în conformitate cu titlul III capitolul 3 secțiunea 2 și cu articolul 71m din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum și în conformitate cu articolul 60 și cu articolul 65 al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 73/2009; și

(b)

nu au la dispoziție hectare eligibile pentru activarea drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază menționate în titlul III capitolul 1 din prezentul regulament.

(5)   Sprijinul cuplat poate fi acordat numai în măsura în care este necesar pentru crearea unui stimulent în vederea menținerii nivelurilor actuale de producție în sectoarele sau regiunile în cauză.

(6)   Sprijinul cuplat se acordă sub forma unei plăți anuale, în limite cantitative definite și se bazează pe suprafețe și producții fixe sau a pe un număr fix de animale.

(7)   În cazul unei persoane juridice sau al unui grup de persoane fizice sau juridice, statele membre pot aplica limitele menționate la alineatul (6) la nivelul membrilor respectivelor persoane juridice sau grupuri atunci când dreptul național prevede ca fiecare membru să își asume drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șefi ai exploatației, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal, cu condiția să fi contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(8)   Sprijinul cuplat acordat în temeiul prezentului articol este coerent cu alte măsuri și politici ale Uniunii.

(9)   Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii și pentru a evita dubla finanțare în cadrul altor instrumente de sprijin similare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 prin care stabilește:

(a)

condițiile de acordare a sprijinului cuplat;

(b)

normele privind coerența cu alte măsuri ale Uniunii și privind cumularea sprijinului.

Articolul 53

Dispoziții financiare

(1)   În vederea finanțării sprijinului cuplat, statele membre pot decide, până la data de 1 august a anului care precede primul an de punere în aplicare a sprijinului respectiv, să utilizeze până la 8 % din plafonul lor național anual stabilit în anexa II.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide să utilizeze până la 13 % din plafonul național anual stabilit în anexa II dacă:

(a)

până la 31 decembrie 2014:

(i)

aplică schema de plată unică pe suprafață prevăzută la titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009,

(ii)

finanțează măsuri în temeiul articolului 111 din regulamentul respectiv, sau

(iii)

sunt vizate de derogarea prevăzută la articolul 69 alineatul (5) sau, în cazul Maltei, la articolul 69 alineatul (1) din regulamentul respectiv; și/sau

(b)

alocă, în total, timp de cel puțin un an în perioada 2010-2014, peste 5 % din cuantumul lor disponibil pentru acordarea plăților directe prevăzute la titlul III, titlul IV, cu excepția capitolului 1 secțiunea 6, și titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru finanțarea

(i)

măsurilor prevăzute în titlul III capitolul 2 secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009,

(ii)

sprijinului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv) și literele (b) și (e) din regulamentul respectiv, sau

(iii)

măsurilor prevăzute la capitolul 1, cu excepția titlului IV secțiunea 6 din regulamentul respectiv.

(3)   Procentul din plafonul național anual menționat la alineatele (1) și (2) poate fi majorat cu până la două puncte procentuale în cazul acelor state membre care decid să utilizeze cel puțin 2 % din plafonul lor național anual, astfel cum este prevăzut în anexa II, pentru a sprijini producția de culturi proteice în temeiul prezentului capitol.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) și (2), statele membre care alocă, în total, timp de cel puțin un an în perioada 2010-2014, peste 10 % din cuantumul lor disponibil pentru acordarea plăților directe prevăzute în titlurile III, titlul IV, cu excepția capitolului 1 secțiunea 6, și titlul V din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru finanțarea:

(a)

măsurilor prevăzute în titlul III capitolul 2 secțiunea 2 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009,

(b)

sprijinului prevăzut la articolul 68 alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv) și literele (b) și (e) din regulamentul respectiv, sau

(c)

măsurilor prevăzute în capitolul 1, cu excepția titlului IV secțiunea 6 din regulamentul respectiv

pot decide să utilizeze mai mult de 13 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II la prezentul regulament, după aprobarea de către Comisie în conformitate cu articolul 55 din prezentul regulament.

(5)   Prin derogare de la procentele prevăzute la alineatele (1)-(4), statele membre pot alege să utilizeze până la 3 milioane EUR pe an pentru finanțarea sprijinului cuplat.

(6)   Până la 1 august 2016, statele membre pot să revizuiască decizia pe care au luat-o în conformitate cu alineatele (1) - (4) și să decidă, cu aplicabilitate din 2017:

(a)

să lase neschimbat, să mărească sau să diminueze procentul stabilit la alineatele (1), (2) și (3), în limitele prevăzute la alineatele respective, după caz, ori să lase neschimbat sau să diminueze procentul stabilit la alineatul (4),

(b)

să modifice condițiile de acordare a sprijinului;

(c)

să înceteze acordarea sprijinului prevăzut în prezentul capitol.

(7)   În funcție de decizia luată de fiecare stat membru în temeiul alineatelor (1)-(6) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește anual plafoanele corespunzătoare sprijinului cuplat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 54

Notificare

(1)   Statele membre notifică Comisiei deciziile menționate la articolul 53 până la datele menționate la articolul respectiv. Cu excepția deciziei menționate la articolul 53 alineatul (6) litera (c), notificarea include informații cu privire la regiunile avute în vedere, la tipurile de agricultură sau sectoarele selectate și la nivelul sprijinului care urmează să fie acordat.

(2)   Deciziile menționate la articolul 53 alineatele (2) și (4) sau, dacă este necesar, la articolul 53 alineatul (6) litera (a) includ, de asemenea, o descriere detaliată a situației particulare din regiunea avută în vedere și a caracteristicilor tipurilor de agricultură sau ale sectoarelor agricole specifice, care fac ca procentul menționat la articolul 53 alineatul (1) să fie insuficient pentru soluționarea dificultăților menționate la articolul 52 alineatul (3) și care justifică creșterea nivelului sprijinului.

Articolul 55

Aprobarea de către Comisie

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare fără aplicarea procedurii menționate la articolul 71 alineatul (2) sau (3), prin care aprobă decizia menționată la articolul 53 alineatul (4) sau, după caz, la articolul 53 alineatul (6) litera (a), dacă se demonstrează existența, în sectorul sau în regiunea în cauză, a uneia dintre următoarele necesități:

(a)

necesitatea de a susține producția specifică la un anumit nivel, din cauza lipsei de alternative și de a reduce riscul de abandonare a producției și de apariție a problemelor sociale și/sau de mediu aferente,

(b)

necesitatea de a asigura aprovizionarea constantă a industriei locale de prelucrare, pentru a se evita astfel consecințele sociale și economice negative ale unui eventual proces de restructurare aferent,

(c)

necesitatea de a compensa dezavantajele care îi afectează pe fermieri într-un anumit sector și care reprezintă consecința perturbărilor prelungite ale pieței aferente,

(d)

necesitatea de a interveni acolo unde existența oricărui alt sprijin disponibil în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 sau al oricărei scheme aprobate de ajutoare de stat este considerată insuficientă pentru satisfacerea necesităților menționate la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedura de evaluare și de aprobare a deciziilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

CAPITOLUL 2

Plata specifică pentru cultura de bumbac

Articolul 56

Domeniul de aplicare

Se acordă ajutor fermierilor care produc bumbac încadrat la codul NC 5201 00, în condițiile prevăzute în prezentul capitol (denumită în continuare „plata specifică pentru cultura de bumbac”).

Articolul 57

Eligibilitate

(1)   Plata specifică pentru cultura de bumbac se acordă pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Suprafața este eligibilă numai dacă este situată pe un teren agricol autorizat de statul membru în cauză pentru producția de bumbac, semănat cu soiuri autorizate de statul membru, și face efectiv obiectul recoltării în condiții de creștere normale.

Plata specifică pentru cultura de bumbac se efectuează pentru bumbacul de calitate bună, corectă și vandabilă.

(2)   Statele membre autorizează terenul și soiurile menționate la alineatul (1) în conformitate cu normele și condițiile care urmează să fie adoptate în temeiul alineatului (3).

(3)   Pentru a asigura o gestionare eficientă a plății specifice pentru cultura de bumbac, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 privind normele și condițiile de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind procedura de autorizare a terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac și notificările adresate producătorilor cu privire la această autorizare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 58

Suprafețe de bază, productivitate fixă și cuantumuri de referință

(1)   Se instituie următoarele suprafețe naționale de bază:

Bulgaria: 3 342 ha,

Grecia: 250 000 ha,

Spania: 48 000 ha,

Portugalia: 360 ha.

(2)   Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referință:

Bulgaria: 1,2 tone/ha,

Grecia: 3,2 tone/ha,

Spania: 3,5 tone/ha,

Portugalia: 2,2 tone/ha.

(3)   Cuantumul plății specifice culturii pe hectar de suprafață eligibilă se calculează prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:

Bulgaria: 584,88 EUR în 2015 și 649,45 EUR pentru 2016 și ulterior,

Grecia: 234,18 EUR,

Spania: 362,15 EUR,

Portugalia: 228,00 EUR.

(4)   Dacă suprafața eligibilă cultivată cu bumbac dintr-un stat membru dat și într-un an dat depășește suprafața de bază stabilită la alineatul (1), cuantumul menționat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporțional cu depășirea suprafeței de bază.

(5)   Pentru a face posibilă aplicarea plății specifice pentru cultura de bumbac, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 în ceea ce privește normele privind condițiile de acordare a plății respective, cerințele de eligibilitate și practicile agronomice.

(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește norme privind calcularea reducerii prevăzute la alineatul (4). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 59

Organizații interprofesionale aprobate

(1)   În sensul aplicării prezentului capitol, „organizație interprofesională aprobată” înseamnă o persoană juridică formată din fermieri producători de bumbac și din cel puțin un egrenor, care desfășoară activități precum:

(a)

contribuția la o mai bună coordonare a modului de introducere a bumbacului pe piață, în special prin studii de cercetare și studii de piață;

(b)

elaborarea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;

(c)

orientarea producției către produse care sunt mai bine adaptate la nevoile pieței și la cererea consumatorului, în special în ceea ce privește calitatea și protecția consumatorului;

(d)

actualizarea metodelor și a mijloacelor de îmbunătățire a calității produsului;

(e)

dezvoltarea de strategii de piață pentru promovarea bumbacului prin sisteme de certificare a calității.

(2)   Statele membre în care sunt stabilite întreprinderile de egrenat aprobă organizațiile interprofesionale care îndeplinesc criteriile ce urmează să fie stabilite în temeiul alineatului (3).

(3)   Pentru a asigura aplicarea eficientă a plății specifice pentru cultura de bumbac,, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care să prevadă:

(a)

criteriile pentru autorizarea organizațiilor interprofesionale;

(b)

obligațiile producătorilor;

(c)

normele aplicabile în cazul în care organizația interprofesională aprobată nu îndeplinește criteriile menționate la litera (a).

Articolul 60

Acordarea plății

(1)   Fermierilor li se acordă plata specifică pentru cultura de bumbac pe hectar eligibil, în conformitate cu articolul 58.

(2)   În cazul fermierilor care sunt membri ai unei organizații interprofesionale autorizate, plata specifică pentru cultura de bumbac pe hectar eligibil de pe suprafața de bază stabilită la articolul 58 alineatul (1) se majorează cu 2 EUR.

TITLUL V

SCHEMA PENTRU MICII FERMIERI

Articolul 61

Norme generale

(1)   Statele membre pot institui o schemă pentru micii fermieri în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul titlu (denumită în continuare „schema pentru micii fermieri”).

Fermierii care, în 2015, dețin drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) sau, în statele membre care aplică articolul 36, care solicită schema de plată unică pe suprafață, și care îndeplinesc cerințele minime prevăzute la articolul 10 alineatul (1) pot opta pentru participarea la schema pentru micii fermieri.

(2)   Plățile acordate în cadrul schemei pentru micii fermieri înlocuiesc plățile care trebuie acordate în temeiul titlurilor III și IV.

Primul paragraf nu se aplică în cazul în care un stat membru optează pentru metoda de plată prevăzută la articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a). În acest caz, plata este supusă condițiilor respective prevăzute la titlurile III și IV, fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol.

(3)   Fermierii care participă la schema pentru micii fermieri sunt scutiți de utilizarea practicilor agricole prevăzute la titlul III capitolul 3.

(4)   Niciun avantaj prevăzut în prezentul titlu nu este acordat fermierilor în cazul cărora s-a constatat că, începând cu 18 octombrie 2011, au creat în mod artificial condițiile pentru a beneficia de schema pentru micii fermieri.

Articolul 62

Participare

(1)   Fermierii care doresc să participe la schema pentru micii fermieri depun o cerere până la o dată care urmează să fie stabilită de statele membre, dar nu mai târziu de 15 octombrie 2015. Cu toate acestea, data fixată de statele membre nu poate fi anterioară ultimei zi de depunere a unei cereri pentru schema de plată de bază sau schema de plată unică pe suprafață.

Fermierii care nu au depus cererea de participare la schema pentru micii fermieri până la data stabilită de statul membru sau care hotărăsc să se retragă din schemă după acea dată sau care au fost selecționați pentru a primi sprijinul prevăzut la articolul 19 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 nu mai au dreptul de a participa la schema respectivă.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea că fermierii al căror cuantum de plăți directe în conformitate cu titlurile III și IV este mai mic decât cuantumul maxim stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 63 sunt incluși în mod automat în schema pentru micii fermieri, cu excepția cazului în care se retrag ei înșiși din schemă înainte de data stabilită de statul membru în conformitate cu alineatul (1) sau în oricare dintre următorii ani. Statele membre care recurg la această posibilitate îi informează în timp util pe fermierii în cauză cu privire la dreptul de retragere din schemă.

(3)   Fiecare stat membru asigură faptul că, până la data transmiterii cererii sau a retragerii stabilită de statul membru, fermierilor li se aduce la cunoștință în timp util o estimare a cuantumului plății menționate la articolul 63.

Articolul 63

Cuantumul plății

(1)   Statele membre stabilesc cuantumul plății anuale pentru fiecare fermier care participă la schema pentru micii fermieri la unul dintre următoarele niveluri,:

(a)

un cuantum care să nu depășească 25 % din plata medie pe beneficiar acordată la nivel național, care se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de fermieri care au declarat hectare eligibile, în temeiul articolului 33 alineatul (1) sau articolului 36 alineatul (2), în 2015

(b)

un cuantum aferent plății medii pe hectar acordate la nivel național, înmulțit cu o cifră care corespunde unui număr de hectare care nu depășește cinci, care urmează să fie stabilit de statele membre. Plata medie pe hectar la nivel național se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa II pentru anul calendaristic 2019 și a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 33 sau cu articolul 36 alineatul _(2) în 2015.

Cuantumul menționat la primul paragraf litera (a) sau (b) nu este mai mic de 500 EUR și nici mai mare de 1 250 EUR.

În cazul în care aplicarea literelor (a) și (b) din primul paragraf determină stabilirea unui cuantum mai mic de 500 EUR sau mai mare de 1 250 EUR, cuantumul respectiv se rotunjește în sus sau în jos, până la valoarea minimă sau, respectiv, maximă.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), un stat membru poate decide să acorde fermierilor participanți:

(a)

un cuantum egal cu valoarea totală a plăților care urmează să fie alocate fermierului în fiecare an în temeiul titlurilor III și IV; sau

(b)

un cuantum egal cu valoarea totală a plăților care urmează să fie alocate fermierului în 2015 în temeiul titlurilor III și IV, pe care statele membre îl pot ajusta în anii ulteriori pentru a ține seama în mod proporțional de modificările plafonului național stabilit în anexa II.

Cuantumul menționat la primul paragraf literele (a) sau (b) nu este mai mare decât un cuantum stabilit de statul membru între 500 EUR și 1 250 EUR.

În cazul în care aplicarea primului paragraf literele (a) sau (b) determină stabilirea unui cuantum mai mic de 500 EUR, statele membre în cauză pot decide să rotunjească acest cuantum la 500 EUR.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), în Cipru, Croația, Malta și Slovenia, cuantumul menționat la alineatele respective poate fi stabilit la o valoare mai mică de 500 EUR, dar nu mai mică de 200 EUR sau, în cazul Maltei, nu mai mică de 50 EUR.

Articolul 64

Condiții speciale

(1)   Pe durata participării la schema pentru micii fermieri, fermierii:

(a)

păstrează cel puțin un număr de hectare eligibile care corespunde numărului de drepturi la plată (în proprietate sau în arendă) deținute sau numărului de hectare eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 36 alineatul (2);

(b)

îndeplinesc cerința minimă prevăzută la articolul 10 alineatul (1) litera (b).

(2)   Drepturile la plată activate în 2015 în temeiul articolelor 32 și 33 de către un fermier care participă la schema pentru micii fermieri sunt considerate a fi drepturi activate pe toată durata participării fermierului respectiv la schemă.

Drepturile la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermier pe durata participării la schema respectivă nu se consideră a fi drepturi la plată neutilizate care să fie restituite în rezerva națională sau rezervele regionale în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (b).

În statele membre care aplică articolul 36, hectarele eligibile declarate în 2015 în conformitate cu articolul 36 alineatul (2) de către un fermier care participă la schema pentru micii fermieri sunt considerate ca fiind declarate pe toată durata participării fermierului respectiv la schemă.

(3)   Prin derogare de la articolul 34, drepturile la plată deținute de fermierii care participă la schema pentru micii fermieri nu sunt transferabile decât în cazul moștenirii sau al moștenirii anticipate.

Fermierii care, prin moștenire sau moștenire anticipată, primesc drepturi la plată de la un fermier care participă la schema pentru micii fermieri sunt eligibili pentru participarea la schema respectivă dacă îndeplinesc cerințele pentru a beneficia de schema de plată de bază și dacă moștenesc toate drepturile la plată deținute de fermierul de la care primesc drepturile la plată.

(4)   Alineatele (1) și (2), precum și alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol nu se aplică în cazul în care un stat membru optează pentru metoda de plată prevăzută la articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), fără aplicarea articolului 63 alineatul (2) al treilea paragraf.

(5)   Pentru a asigura securitatea juridică, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 care stabilesc condițiile de participare la schemă în cazul în care situația fermierului participant s-au modificat.

Articolul 65

Dispoziții financiare

(1)   Pentru a finanța plata menționată în prezentul titlu, statele membre scad din sumele totale disponibile pentru plățile respective sumele la care ar avea dreptul micii fermieri:

(a)

în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață menționate la titlul III capitolul 1;

(b)

sub formă de plată redistributivă, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 2;

(c)

sub formă de plată pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 3;

(d)

sub formă de plată pentru zonele cu constrângeri naturale, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 4;

(e)

sub formă de plată pentru tinerii fermieri, astfel cum este menționată la titlul III capitolul 5; și

(f)

sub formă de sprijin cuplat, astfel cum este menționat la titlul IV.

În cazul statelor membre care au optat pentru calcularea cuantumului plății în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), în cazul în care suma acestor cuantumuri pentru un singur fermier depășește cuantumul maxim pe care l-au stabilit, fiecare cuantum este redus în mod proporțional.

(2)   Diferența dintre suma tuturor plăților care trebuie efectuate în cadrul schemei pentru micii fermieri și cuantumul total finanțat în conformitate cu alineatul (1) este finanțată în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:

(a)

prin aplicarea articolului 30 alineatul (7) în anul relevant;

(b)

prin utilizarea fondurilor lăsate neutilizate în anul relevant, pentru a finanța plata pentru tinerii fermieri prevăzută în titlul III capitolul 5;

(c)

prin aplicarea unei reduceri lineare tuturor plăților care urmează să fie acordate în conformitate cu articolele 32 sau 36.

(3)   Cu excepția cazului în care statul membru a optat pentru stabilirea cuantumului plății anuale în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), elementele pe baza cărora sunt stabilite cuantumurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân aceleași pe toată durata participării fermierului la schema pentru micii fermieri.

(4)   Dacă cuantumul total al plăților care trebuie efectuate în cadrul schemei pentru micii fermieri depășește 10 % din plafonul național anual stabilit în anexa II, statele membre aplică o reducere lineară a cuantumurilor care trebuie plătite în conformitate cu prezentul titlu, pentru a respecta procentul respectiv, cu excepția cazului în care statele membre au stabilit cuantumul plății în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (a), fără aplicarea articolului 63 alineatul (2) al treilea paragraf.

Aceeași excepție se aplică statelor membre care au stabilit cuantumul plății în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) primul paragraf litera (b) fără să aplice articolul 63 alineatul (2) al treilea paragraf, al căror plafon național prevăzut în anexa II pentru anul 2019 este mai mare decât pentru anul 2015 și care aplică metoda de calcul prevăzută la articolul 25 alineatul (1) sau la articolul 36 alineatul (2).

TITLUL VI

PROGRAME NAȚIONALE DE RESTRUCTURARE PENTRU SECTORUL BUMBACULUI

Articolul 66

Utilizarea bugetului anual pentru programele de restructurare

(1)   În cazul statelor membre care au aplicat articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 637/2008, bugetul anual relevant, disponibil în temeiul articolului 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv, se transferă cu efect de la 1 ianuarie 2014 și constituie fonduri suplimentare ale Uniunii destinate măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

(2)   În cazul statelor membre care au aplicat articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 637/2008, bugetul anual relevant disponibil în temeiul articolului 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv este inclus cu începere de la 1 ianuarie 2017 în plafoanele lor naționale stabilite în anexa II la prezentul regulament.

TITLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL 1

Notificări și situații de urgență

Articolul 67

Cerințe de notificare

(1)   În vederea asigurării aplicării corecte a normelor stabilite în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 referitoare la măsurile necesare privind notificările care trebuie efectuate de statele membre către Comisie în scopul aplicării prezentului regulament sau în scopul verificării, al controlării, al monitorizării, al evaluării și al auditării plăților directe și pentru respectarea cerințelor prevăzute în acordurile internaționale care au fost încheiate printr-o decizie a Consiliului, inclusiv a cerințelor de notificare prevăzute în acordurile respective. În acest scop, Comisia ține seama de necesitățile în materie de date și de sinergiile dintre sursele de date potențiale.

Dacă este cazul, informațiile obținute pot fi transmise sau puse la dispoziția organizațiilor internaționale și a autorităților competente ale țărilor terțe și pot fi făcute publice, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al întreprinderilor în ceea ce privește protecția secretelor lor comerciale.

(2)   Pentru ca notificările menționate la alineatul (1) să devină rapide, eficiente, exacte și eficiente din punctul de vedere al costurilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 stabilind unele norme suplimentare privind:

(a)

natura și tipul informațiilor care trebuie notificate;

(b)

categoriile de date care trebuie procesate și perioadele maxime de păstrare;

(c)

drepturile de acces la informațiile sau la sistemele de informații puse la dispoziție;

(d)

condițiile de publicare a informațiilor.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește:

(a)

metodele de notificare;

(b)

norme privind furnizarea informațiilor necesare pentru aplicarea prezentului articol;

(c)

măsuri privind gestionarea informațiilor care trebuie notificate, precum și norme privind conținutul, forma, calendarul, frecvența și termenele notificărilor;

(d)

măsuri privind transmiterea sau punerea informațiilor și a documentelor la dispoziția statelor membre, a organizațiilor internaționale, a autorităților competente ale țărilor terțe sau a publicului, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al fermierilor și al întreprinderilor în ceea ce privește protecția secretelor lor comerciale.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

Articolul 68

Prelucrarea și protejarea datelor cu caracter personal

(1)   Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopurile stabilite la articolul 67 alineatul (1). Acestea nu prelucrează aceste date într-un mod incompatibil cu aceste scopuri.

(2)   În cazul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare astfel cum sunt menționate la articolul 67 alineatul (1), acestea devin anonime și prelucrate doar în formă agregată.

(3)   Datele cu caracter personal sunt procesate în conformitate cu Directiva 95/46/CE și Regulamentul (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele minime de păstrare prevăzute de dreptul aplicabil la nivel național și la nivelul Uniunii.

(4)   Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi procesate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile prevăzute în Directiva 95/46/CE și, respectiv, Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(5)   Prezentul articol face obiectul aplicării articolelor 111-114 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 69

Măsuri pentru soluționarea unor probleme specifice

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care sunt în același timp necesare și justificabile pentru soluționarea în regim de urgență a unor probleme specifice. Astfel de acte de punere în aplicare pot deroga de la dispozițiile prezentului regulament, în măsura și pentru perioada în care acest lucru este strict necesar. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 71 alineatul (2).

(2)   În cazul în care motive imperioase de urgență justificate corespunzător impun astfel și pentru a soluționa astfel de probleme specifice, asigurând totodată continuitatea sistemului de plăți directe în cazul unor circumstanțe extraordinare, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată în conformitate cu procedura menționată la articolul 71 alineatul (3).

(3)   Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) rămân în vigoare pentru o perioadă care nu depășește 12 luni. Dacă, după această perioadă, problemele specifice menționate la alineatele respective persistă, Comisia poate înainta, pentru a găsi o soluție permanentă, propuneri legislative adecvate.

(4)   Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice măsură adoptată în temeiul alineatului (1) sau (2) în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea acesteia.

CAPITOLUL 2

Delegarea de competențe și dispoziții de punere în aplicare

Articolul 70

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 20 alineatul (6), articolul 35, articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (3), articolul 43 alineatul (12), articolul 44 alineatul (5), articolul 45 alineatele (5) și (6), articolul 46 alineatul (9), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatul (9), articolul 57 alineatul (3), articolul 58 alineatul (5), articolul 59 alineatul (3), articolul 64 alineatul (5), articolul 67 alineatele (1) și (2) și articolul 73 se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani, începând cu 1 ianuarie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 2, articolul 4 alineatul (3), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (3), articolul 8 alineatul (3), articolul 9 alineatul (5), articolul 20 alineatul (6), articolul 35, articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (3), articolul 43 alineatul (12), articolul 44 alineatul (5), articolul 45 alineatele (5) și (6), articolul 46 alineatul (9), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatul (9), articolul 57 alineatul (3), articolul 58 alineatul (5), articolul 59 alineatul (3), articolul 64 alineatul (5), articolul 67 alineatele (1) și (2) și articolul 73 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2, al articolului 4 alineatul (3), al articolului 6 alineatul (3), al articolului 7 alineatul (3), al articolului 8 alineatul (3), al articolului 9 alineatul (5), al articolului 20 alineatul (6), al articolului 35, al articolului 36 alineatul (6), al articolului 39 alineatul (3), al articolului 43 alineatul (12), al articolului 44 alineatul (5), al articolului 45 alineatele (5) și (6), al articolului 46 alineatul (9), al articolului 50 alineatul (11), al articolului 52 alineatul (9), al articolului 57 alineatul (3), al articolului 58 alineatul (5), al articolului 59 alineatul (3), al articolului 64 alineatul (5), al articolului 67 alineatele (1) și (2) și al articolului 73 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 71

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de un comitet denumit „Comitetul pentru plăți directe”. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul actelor menționate la articolul 24 alineatul (11), articolul 31 alineatul (2) și articolul 67 alineatul (3), atunci când comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

CAPITOLUL 3

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 72

Abrogări

(1)   Regulamentul (CE) nr. 637/2008 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Totuși, acesta continuă să se aplice până la 31 decembrie 2017 în ceea ce privește statele membre care au făcut uz de opțiunea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.

(2)   Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se abrogă.

Fără a se aduce atingere alineatului (3), trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament sau la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XI la prezentul regulament.

(3)   Trimiterile din prezentul regulament la Regulamentele (CE) nr. 73/2009 și (CE) nr. 1782/2003 se înțeleg ca trimiteri la regulamentele respective, astfel cum erau în vigoare înaintea abrogării.

Articolul 73

Norme tranzitorii

Pentru a asigura o tranziție fără probleme de la modalitățile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la cele prevăzute în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 privind măsurile necesare pentru protejarea oricăror drepturi dobândite și a așteptărilor legitime ale fermierilor.

Articolul 74

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2015.

Cu toate acestea, articolul 8, articolul 9 alineatul (6), articolul 11 alineatul (6), articolul 14, articolul 16, articolul 21 alineatele (2) și (3), articolul 22 alineatul (2), articolul 23 alineatul (1) primul paragraf, articolul 23 alineatul (6), articolul 24 alineatul (10), articolul 29, articolul 36 alineatul (1) primul paragraf, articolul 41 alineatul (1), articolul 42 alineatul (1), articolul 43 alineatele (8) și (13), articolul 45 alineatul (2) al cincilea paragraf, articolul 46 alineatele (2) și (8), articolul 49 alineatul (1), articolul 51 alineatul (1), articolul 53, articolul 54, articolul 66 alineatul (1), articolele 67 și 70 și articolul 72 alineatul (1) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. JUKNA


(1)  Avizul din 8 martie 2012 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial)

(2)  JO C 191, 29.6.2012, p. 116 și JO C 44, 15.2.2013, p. 159.

(3)  JO C 225, 27.7.2012, p. 174.

(4)  Poziția Parlamentului European din 20 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial)

(5)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, 31.1.2009, p. 16).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (A se vedea pagina 549 din prezentul Jurnal Oficial).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, 21.10.2003, p. 1).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (A se vedea pagina 487 din prezentul Jurnal Oficial).

(13)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(14)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(15)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p 1).

(17)  Regulamentul (CE) nr. 637/2008 al Consiliului din 23 iunie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și de stabilire a programelor naționale de restructurare pentru sectorul bumbacului (JO L 178, 5.7.2008, p. 1).

(18)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(20)  JO C 35, 9.2.2012, p. 1.

(21)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) No 922/72, (CEE) No 234/79, (CE) No 1601/96, (CE) No 1037/2001 și (CE) No 1234/2007 ale Consiliului (A se vedea pagina 671 din prezentul Jurnal Oficial)

(22)  Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO L 316, 2.12.2009, p. 65).


ANEXA I

Lista schemelor de sprijin

Sectorul

Temeiul juridic

Observații

Schema de plată de bază

Titlul III capitolul 1 secțiunile 1-3 și secțiunea 5 din prezentul regulament

Plată decuplată

Schema de plată unică pe suprafață

Articolul 36 din prezentul regulament

Plată decuplată

Plată redistributivă

Titlul III capitolul 2 din prezentul regulament

Plată decuplată

Plată pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu

Titlul III capitolul 3 din prezentul regulament

Plată decuplată

Plată pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale

Titlul III capitolul 4 din prezentul regulament

Plată decuplată

Plată pentru tinerii fermieri

Titlul III capitolul 5 din prezentul regulament

Plată decuplată

Sprijin cuplat facultativ

Titlul IV capitolul 1 din prezentul regulament

 

Plată specifică pentru cultura de bumbac

Titlul IV capitolul 2 din prezentul regulament

Plată pe suprafață

Schema pentru micii fermieri

Titlul V din prezentul regulament

Plată decuplată

Posei

Capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 228/2013

Plăți directe acordate în cadrul măsurilor stabilite în programe

Insulele din Marea Egee

Capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 229/2013

Plăți directe acordate în cadrul măsurilor stabilite în programe


ANEXA II

Plafoanele naționale prevăzute la articolul 6

(în mii EUR)

An calendaristic

 

2015

2016

2017

2018

2019 și anul următor

Belgia

 

536 076

528 124

520 170

512 718

505 266

Bulgaria

 

721 251

792 449

793 226

794 759

796 292

Republica Cehă

 

874 484

873 671

872 830

872 819

872 809

Danemarca

 

916 580

907 108

897 625

889 004

880 384

Germania

 

5 144 264

5 110 446

5 076 522

5 047 458

5 018 395

Estonia

 

121 870

133 701

145 504

157 435

169 366

Irlanda

 

1 215 003

1 213 470

1 211 899

1 211 482

1 211 066

Grecia

 

2 039 122

2 015 116

1 991 083

1 969 129

1 947 177

Spania

 

4 842 658

4 851 682

4 866 665

4 880 049

4 893 433

Franța

 

7 553 677

7 521 123

7 488 380

7 462 790

7 437 200

Croația (*1)

 

130 550

149 200

186 500

223 800

261 100

Italia

 

3 902 039

3 850 805

3 799 540

3 751 937

3 704 337

Cipru

 

50 784

50 225

49 666

49 155

48 643

Letonia

 

195 649

222 363

249 020

275 887

302 754

Lituania

 

417 890

442 510

467 070

492 049

517 028

Luxemburg

 

33 603

33 545

33 486

33 459

33 431

Ungaria

 

1 271 593

1 270 410

1 269 187

1 269 172

1 269 158

Malta

 

5 127

5 015

4 904

4 797

4 689

Țările de Jos

 

780 815

768 340

755 862

744 116

732 370

Austria

 

693 065

692 421

691 754

691 746

691 738

Polonia

 

2 987 267

3 004 501

3 021 602

3 041 560

3 061 518

Portugalia

 

565 816

573 954

582 057

590 706

599 355

România

 

1 629 889

1 813 795

1 842 446

1 872 821

1 903 195

Slovenia

 

137 987

136 997

136 003

135 141

134 278

Slovacia

 

380 680

383 938

387 177

390 781

394 385

Finlanda

 

523 333

523 422

523 493

524 062

524 631

Suedia

 

696 890

697 295

697 678

698 723

699 768

Regatul Unit

 

3 555 915

3 563 262

3 570 477

3 581 080

3 591 683


(*1)  Pentru Croația, plafonul național pentru anul calendaristic 2020 este de 298 400 000 EUR, pentru 2021 este de 335 700 000 EUR și pentru 2022 este de 373 000 000 EUR


ANEXA III

Plafoanele nete menționate la articolul 7

(în milioane EUR)

An calendaristic

 

2015

2016

2017

2018

2019 și anul următor

Belgia

 

536,1

528,1

520,2

512,7

505,3

Bulgaria

 

723,6

795,1

795,8

797,4

798,9

Republica Cehă

 

874,5

873,7

872,8

872,8

872,8

Danemarca

 

916,6

907,1

897,6

889,0

880,4

Germania

 

5 144,3

5 110,4

5 076,5

5 047,5

5 018,4

Estonia

 

121,9

133,7

145,5

157,4

169,4

Irlanda

 

1 215,0

1 213,5

1 211,9

1 211,5

1 211,1

Grecia

 

2 227,0

2 203,0

2 178,9

2 157,0

2 135,0

Spania

 

4 903,6

4 912,6

4 927,6

4 941,0

4 954,4

Franța

 

7 553,7

7 521,1

7 488,4

7 462,8

7 437,2

Croația (*1)

 

130,6

149,2

186,5

223,8

261,1

Italia

 

3 902,0

3 850,8

3 799,5

3 751,9

3 704,3

Cipru

 

50,8

50,2

49,7

49,2

48,6

Letonia

 

195,6

222,4

249,0

275,9

302,8

Lituania

 

417,9

442,5

467,1

492,0

517,0

Luxemburg

 

33,6

33,5

33,5

33,5

33,4

Ungaria

 

1 271,6

1 270,4

1 269,2

1 269,2

1 269,2

Malta

 

5,1

5,0

4,9

4,8

4,7

Țările de Jos

 

780,8

768,3

755,9

744,1

732,4

Austria

 

693,1

692,4

691,8

691,7

691,7

Polonia

 

2 987,3

3 004,5

3 021,6

3 041,6

3 061,5

Portugalia

 

566,0

574,1

582,2

590,9

599,5

România

 

1 629,9

1 813,8

1 842,4

1 872,8

1 903,2

Slovenia

 

138,0

137,0

136,0

135,1

134,3

Slovacia

 

380,7

383,9

387,2

390,8

394,4

Finlanda

 

523,3

523,4

523,5

524,1

524,6

Suedia

 

696,9

697,3

697,7

698,7

699,8

Regatul Unit

 

3 555,9

3 563,3

3 570,5

3 581,1

3 591,7


(*1)  Pentru Croația, plafonul net pentru anul calendaristic 2020 este de 298 400 000 EUR, pentru 2021 este de 335 700 000 EUR și pentru 2022 este de 373 000 000 EUR.


ANEXA IV

Limitele pentru ajustarea pragurilor, menționate la articolul 10 alineatul (2)

Stat membru

Limită pentru pragul de EUR

[articolul 10 alineatul (1) litera (a)]

Limită pentru pragul referitor la hectare

[articolul 10 alineatul (1) litera (b)]

Belgia

400

2

Bulgaria

200

0,5

Republica Cehă

200

5

Danemarca

300

5

Germania

300

4

Estonia

100

3

Irlanda

200

3

Grecia

400

0,4

Spania

300

2

Franța

300

4

Croația

100

1

Italia

400

0,5

Cipru

300

0,3

Letonia

100

1

Lituania

100

1

Luxemburg

300

4

Ungaria

200

0,3

Malta

500

0,1

Țările de Jos

500

2

Austria

200

2

Polonia

200

0,5

Portugalia

200

0,3

România

200

0,3

Slovenia

300

0,3

Slovacia

200

2

Finlanda

200

3

Suedia

200

4

Regatul Unit

200

5


ANEXA V

Dispozițiile financiare aplicabile Bulgariei și României, prevăzute la articolele 10, 16 și 18

A.

Cuantumurile pentru aplicarea articolului 10 alineatul (1) litera (a) și pentru calcularea plafoanelor naționale pentru plățile menționate la articolul 16 în 2015:

Bulgaria

:

790 909 000 EUR

Romania

:

1 783 426 000 EUR

B.

Cuantumul total al plăților directe naționale complementare schemei de plată de bază, menționat la articolul 18 alineatul (1) în 2015:

Bulgaria

:

69 657 000 EUR

Romania

:

153 536 000 EUR

C.

Cuantumul total al plăților naționale directe complementare plății specifice pentru cultura de bumbac, menționat la articolul 18 alineatul (2) în 2015:

Bulgaria

:

258 952 EUR


ANEXA VI

Dispoziții financiare aplicabile Croației menționate la articolele 10 și 19

A.

Cuantumul pentru aplicarea articolului 10 alineatul (1) litera (a):

373 000 000 EUR

B.

Cuantumul total al plăților directe naționale complementare menționate la articolul 19 alineatul (3):

(în mii EUR)

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

242 450

223 800

186 500

149 200

111 900

74 600

37 300


ANEXA VII

Suma maximă care urmează să fie adăugată la cuantumurile stabilite în anexa II în conformitate cu articolul 20 alineatul (2)

(în mii EUR)

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

2022

3 360

3 840

4 800

5 760

6 720

7 680

8 640

9 600


ANEXA VIII

Suprafața medie a exploatației agricole menționată la articolul 41 alineatul (4)

Stat membru

Suprafața medie a exploatației agricole

(în hectare)

Belgia

29

Bulgaria

6

Republica Cehă

89

Danemarca

60

Germania

46

Estonia

39

Irlanda

32

Grecia

5

Spania

24

Franța

52

Croația

5,9

Italia

8

Cipru

4

Letonia

16

Lituania

12

Luxemburg

57

Ungaria

7

Malta

1

Țările de Jos

25

Austria

19

Polonia

6

Portugalia

13

România

3

Slovenia

6

Slovacia

28

Finlanda

34

Suedia

43

Regatul Unit

54


ANEXA IX

Lista practicilor echivalente menționată la articolul 43 alineatul (3)

I.

Practici echivalente diversificării culturilor:

(1)

Diversificarea culturilor

Cerință: cel puțin trei culturi, cultura principală acoperă maximum 75 % și se aplică unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

există cel puțin patru culturi,

se aplică praguri maxime mai reduse,

există o selecție de culturi mai adecvată, precum, de exemplu, culturi de leguminoase, culturi proteice, culturi care nu au nevoie de irigare sau tratamente cu pesticide, după caz,

sunt incluse soiuri regionale de tipuri de culturi vechi, tradiționale sau în pericol (pe cel puțin 5 % din suprafața rotită).

(2)

Rotația culturilor

Cerință: cel puțin trei culturi, cultura principală acoperă maximum 75 % și se aplică unul dintre următoarele elemente sau ambele:

se urmărește o secvență multianuală mai benefică pentru mediu a culturilor și/sau pârloagelor,

există cel puțin patru culturi.

(3)

Acoperirea solului în timpul iernii (*1)

(4)

Culturi secundare (*1)

II.

Practici echivalente întreținerii pășunilor permanente:

(1)

Gestionarea pajiștilor/pășunilor

Cerință: menținerea pășunilor permanente și unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

regimul de tăiere/cositul adecvat (date, metode, limite),

menținerea elementelor de peisaj pe pășunile permanente și controlul lăstărișului,

soiuri de iarbă specificate și/sau regimul de însămânțare pentru reînnoire în funcție de tipul de pășune, fără distrugerea niciunei zone de mare valoare naturală,

evacuarea furajelor sau fânului,

gestionare adecvată pentru pantele abrupte,

regimul îngrășămintelor,

restricții în materie de pesticide

2)

Sisteme de pășunat extensiv

Cerință: menținerea pășunilor permanente și unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

pășunat extensiv (calendar, densitatea maximă a efectivelor),

păstorit sau păstorit montan,

utilizarea unor rase locale sau tradiționale pentru pășunile permanente.

III.

Practici echivalente celor privind zonele de interes ecologic:

Cerință: aplicarea a cel puțin uneia din următoarele practici pe cel puțin procentul din terenul arabil stabilit în temeiul articolului 46 alineatul (1):

(1)

scoaterea ecologică din circuitul agricol

(2)

crearea unor zone de protecție pentru zonele de mare valoare naturală, Natura 2000 sau alte situri de protecție a biodiversității, inclusiv de-a lungul gardurilor vii și a cursurilor de apă

3)

gestionarea zonelor tampon necultivate și a marginilor câmpurilor (regimul de tăiere, soiuri de iarbă locale sau determinate și/sau regimuri de însămânțare, reînsămânțare cu soiuri regionale, neutilizarea de pesticide, nearuncarea îngrășămintelor de origine animală și/sau a îngrășămintelor minerale, neirigarea, neetanșeizarea solurilor)

4)

margini, zone din interiorul câmpurilor gestionate pentru fauna și flora sălbatică sau faună specifică (margini cu plante erbacee, protejarea cuiburilor, fâșii cu flori sălbatice, amestec de semințe locale, culturi nerecoltate)

5)

gestionarea (tăiere de formare, tăiere de întreținere, date, metode, refacere) elementelor de peisaj [copaci, garduri vii, vegetație lemnoasă riverană, ziduri din piatră (terase), rigole, iazuri]

6)

păstrarea solurilor turboase sau umede arabile sub iarbă (fără utilizarea de îngrășăminte și fără utilizarea de produse de protecție a plantelor)

7)

producție pe teren arabil fără utilizarea de îngrășăminte (îngrășăminte minerale sau de origine animală) și/sau de produse de protecție a plantelor și neirigate, nesemănate cu aceeași cultură doi ani la rând și pe un loc fix (*1)

8)

conversia terenului arabil în pășuni permanente utilizate în mod extensiv


(*1)  Practici care fac obiectul calculului menționat la articolul 43 alineatul (12) litera (c)


ANEXA X

Factorii de conversie și de ponderare menționați la articolul 46 alineatul (3)

Caracteristici

Factor de conversie

Factor de ponderare

Zona de interes ecologic

Pârloage

 

 

 

Terase

 

 

 

Elemente de peisaj

 

 

 

Zone tampon

 

 

 

Hectare de zone agroforestiere

 

 

 

Benzi de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure

 

 

 

Zone cu specii cu ciclu scurt de producție

 

 

 

Zonele împădurite menționate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii)

 

 

 

Zone cu culturi secundare sau strat vegetal

 

 

 

Zone cu culturi fixatoare de azot

 

 

 


ANEXA XI

Tabel de corespondență

menționat la articolul 72 alineatul (2)

Regulamentul (CE) nr. 73/2009

Prezentul regulament

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 4

Articolul 3

Articolul 5

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 91

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 95

Articolul 5

Articolul 93

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 94

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 10a

Articolul 10b

Articolul 10c

Articolul 10d

Articolul 11

Articolul 8

Articolul 26 alineatele (1) și (2)

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 11a

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 12 alineatele (1) și (2)

Articolul 12

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 14

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 13

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 14

Articolul 67

Articolul 15

Articolul 68 alineatele (1) și (2)

Articolul 16

Articolul 69

Articolul 17

Articolul 70

Articolul 18

Articolul 71

Articolul 19

Articolul 72

Articolul 20

Articolul 74 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 21

Articolul 74 alineatul (4)

Articolul 22

Articolul 96

Articolul 23

Articolul 97

Articolul 24

Articolul 99

Articolul 25

Articolul 100

Articolul 26

Articolul 61

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 102 alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (2)

Articolul 47

Articolul 27 alineatul (3)

Articolul 68 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (1)

Articolul 10

Articolul 28 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 31 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii)

Articolul 29

Articolul 75

Articolul 30

Articolul 60

Articolul 31

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 32

Articolul 15

Articolul 33

Articolul 34 alineatul (2)

Articolul 32 alineatele (2) și (4)

Articolul 35

Articolul 33

Articolul 36

Articolul 37

Articolul 12

Articolul 38

Articolul 39 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (6)

Articolul 39 alineatul (2)

Articolul 35 alineatul (3)

Articolul 40 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 41 alineatul (1)

Articolul 30 alineatul (1)

Articolul 41 alineatul (2)

Articolul 30 alineatele (3) și (6)

Articolul 41 alineatul (3)

Articolul 30 alineatul (3) și alineatul (7) litera (a)

Articolul 41 alineatul (4)

Articolul 41 alineatul (5)

Articolul 30 alineatul (10)

Articolul 41 alineatul (6)

Articolul 42

Articolul 31 alineatul (1) litera (b)

Articolul 43 alineatul (1)

Articolul 34 alineatele (1), (2) și (3)

Articolul 43 alineatul (2)

 

Articolul 43 alineatul (3)

Articolul 34 alineatul (4)

Articolul 44

Articolul 45

Articolul 46

Articolul 47

Articolul 48

Articolul 49

Articolul 50

Articolul 51

Articolul 52

Articolul 53

Articolul 54

Articolul 55

Articolul 56

Articolul 57

Articolul 57a

Articolul 20 și Anexa VII

Articolul 58

Articolul 59

Articolul 60

Articolul 61

Articolul 62

Articolul 63

Articolul 64

Articolul 65

Articolul 66

Articolul 67

Articolul 68

Articolul 69

Articolul 70

Articolul 71

Articolul 72

Articolul 73

Articolul 74

Articolul 75

Articolul 76

Articolul 77

Articolul 78

Articolul 79

Articolul 80

Articolul 81

Articolul 82

Articolul 83

Articolul 84

Articolul 85

Articolul 86

Articolul 87

Articolul 88

Articolul 56

Articolul 89

Articolul 57

Articolul 90

Articolul 58

Articolul 91

Articolul 59

Articolul 92

Articolul 60

Articolul 93

Articolul 94

Articolul 95

Articolul 96

Articolul 97

Articolul 98

Articolul 99

Articolul 100

Articolul 101

Articolul 102

Articolul 103

Articolul 104

Articolul 105

Articolul 106

Articolul 107

Articolul 108

Articolul 109

Articolul 110

Articolul 111

Articolul 112

Articolul 113

Articolul 114

Articolul 115

Articolul 116

Articolul 117

Articolul 118

Articolul 119

Articolul 120

Articolul 121

Articolele 16 și 17

Articolul 121a

Articolul 98 al doilea paragraf

Articolul 122

Articolul 123

Articolul 124 alineatele (1)- (5), (7) și (8)

Articolul 124 alineatul (6)

Articolul 98 primul paragraf

Articolul 125

Articolul 126

Articolul 127

Articolul 128

Articolul 129

Articolul 130

Articolul 131

Articolul 132

Articolele 18 și 19

Articolul 133

Articolul 133a

Articolul 37

Articolul 134 (eliminat)

Articolul 135 (eliminat)

Articolul 136

Articolul 137

Articolul 138

Articolul 3

Articolul 139

Articolul 13

Articolul 140

Articolul 67

Articolul 141

Articolul 71

Articolul 142 literele (a)-(q) și (s)

Articolul 70

Articolul 142 litera (r)

Articolul 69

Articolul 143

Articolul 144

Articolul 145

Articolul 146

Articolul 72

Articolul 146a

Articolul 147

Articolul 73

Articolul 148

Articolul 149

Articolul 74

Anexa I

Anexa I

Anexa II

Anexa II

Anexa III

Anexa II

Anexa IV

Anexa III

Anexa V

Anexa VI

Anexa VII

Anexa IV

Anexa VIII

Anexa II

Anexa IX

Anexa X

Anexa XI

Anexa XII

Anexa XIII

Anexa XIV

Anexa XV

Anexa XVI

Anexa XVII

Anexa XVIIa


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/671


REGULAMENTUL (UE) NR. 1308/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” prezintă posibilele provocări, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună („PAC”) ulterior anului 2013. În lumina dezbaterii pe marginea respectivei comunicări, PAC ar trebui reformată începând cu 1 ianuarie 2014. Reforma respectivă ar trebui să includă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (5). Ținând seama de domeniul de aplicare al acestei reforme, se impune abrogarea regulamentului respectiv și înlocuirea sa cu un nou regulament privind organizarea comună a piețelor produselor agricole. Reforma ar trebui, de asemenea, în măsura posibilului, să armonizeze, să raționalizeze și să simplifice dispozițiile, în special pe cele care privesc mai mult de un sector agricol, inclusiv prin garantarea posibilității adoptării de către Comisie a unor elemente neesențiale ale măsurilor prin intermediul unor acte delegate.

(2)

Prezentul regulament ar trebui să cuprindă toate elementele fundamentale ale organizării comune a piețelor produselor agricole.

(3)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor produselor agricole enumerate în anexa I la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (denumite împreună „tratatele”), pentru a asigura existența unei organizări comune a piețelor pentru produsele respective, conform dispozițiilor de la articolul 40 alineatul (1) din TFUE.

(4)

Ar trebui să se precizeze că Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia ar trebui să se aplice, în principiu, măsurilor prevăzute în prezentul regulament. În special, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 stabilește dispoziții pentru a garanta respectarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile referitoare la PAC, inclusiv controale și aplicarea unor măsuri și sancțiuni administrative în cazul nerespectării, precum și norme referitoare la constituirea și eliberarea garanțiilor și la recuperarea plăților necuvenite.

(5)

În temeiul articolului 43 alineatul (3) din TFUE, măsurile privind stabilirea prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor se adoptă de către Consiliu. În scopul clarității, în cazul în care se aplică articolul 43 alineatul (3) din TFUE, prezentul regulament ar trebui să precizeze în mod explicit faptul că măsurile vor fi adoptate de Consiliu având ca temei juridic respectivul articol.

(6)

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Realizarea de către Comisie a consultărilor adecvate în timpul lucrărilor pregătitoare, inclusiv a consultării experților, este deosebit de importantă. În momentul pregătirii și al elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(7)

Prin prezentul regulament ar trebui să se stabilească, anumite definiții referitoare la anumite sectoare. Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului orezului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește modificarea definițiilor privind sectorul orezului, în măsura în care este necesar pentru actualizarea acestora din perspectiva evoluțiilor pieței.

(8)

Prezentul regulament vizează descrierea produselor și include trimiteri la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată. Modificările aduse nomenclaturii Tarifului Vamal Comun pot impune necesitatea introducerii de ajustări tehnice subsecvente la prezentul regulament. Pentru a lua în considerare aceste modificări, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește efectuarea ajustărilor tehnice necesare. În scopul asigurării clarității și a simplității, Regulamentul (CEE) nr. 234/79 (7), care prevede în prezent o astfel de competență, ar trebui abrogat, iar competența ar trebui integrată în prezentul regulament.

(9)

Ar trebui fixați ani de comercializare pentru cereale, orez, zahăr, furaje uscate, semințe, vin, ulei de măsline și măsline de masă, in și cânepă, fructe și legume, fructe și legume procesate, banane, lapte, produse lactate și viermi de mătase, care să fie adaptați, pe cât posibil, la ciclurile biologice de producție ale fiecăruia dintre aceste produse.

(10)

Pentru a stabiliza piețele și a garanta comunității agricole un nivel de viață decent, a fost elaborat un sistem diferențiat de sprijinire a piețelor în funcție de sectoare și au fost introduse scheme de sprijin direct, ținându-se seama, pe de o parte, de necesitățile diferite ale acestor sectoare și, pe de altă parte, de interdependențele dintre sectoare. Măsurile menționate iau forma intervenției publice sau a unei plăți pentru depozitarea privată. Este în continuare necesar să se mențină măsurile de sprijinire a piețelor, care ar trebui totodată raționalizate și simplificate.

(11)

Ar trebui să fie stabilite grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor în sectorul cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc și al cărnii de oaie și de capră pentru înregistrarea prețurilor și pentru aplicarea mecanismelor de intervenție în aceste sectoare. De asemenea, grilele utilizate în Uniune urmăresc obiectivul de a ameliora transparența pieței.

(12)

Din motive de claritate și transparență, ar trebui să se prevadă o structură comună pentru dispozițiile referitoare la intervenția publică, menținându-se în același timp politica urmată în fiecare sector. În acest scop, este necesar să se facă distincție între pragurile de referință și prețurile de intervenție, iar acestea din urmă să fie definite. În acest context, este important să se precizeze în special că numai prețurile de intervenție pentru intervenția publică corespund prețurilor administrate aplicate menționate la punctul 8 prima teză din anexa 3 la Acordul OMC privind agricultura (și anume sprijinirea prețului pieței). În acest context, ar trebui să se înțeleagă faptul că intervenția pe piață poate lua forma unei intervenții publice, precum și alte forme de intervenție care nu utilizează indicații de prețuri stabilite ex ante.

(13)

După caz, pentru fiecare sector în cauză, având în vedere practica și experiența acumulate în cadrul organizărilor comune ale piețelor (OCP) anterioare, schema de intervenție publică ar trebui să fie disponibilă în anumite perioade ale anului și ar trebui, în perioadele respective, fie să fie deschisă cu titlu permanent, fie să fie deschise în funcție de prețurile de piață.

(14)

Prețul de intervenție publică ar trebui să constituie un preț fix pentru anumite cantități în ceea ce privește anumite produse, iar în alte cazuri ar trebui să depindă de ofertare, reflectând practica și experiența din cadrul OCP anterioare.

(15)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea desfacerii produselor achiziționate în cadrul intervenției publice. Aceste măsuri ar trebui luate astfel încât să se evite perturbarea pieței, garantându-se egalitatea în ce privește accesul la mărfuri și egalitatea de tratament a cumpărătorilor.

(16)

Programul existent de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, adoptat în cadrul PAC, ar trebui să facă obiectul unui regulament separat adoptat pentru a reflecta obiectivele de coeziune socială ale acestui program. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea de eliminare a produselor deținute în intervenție publică prin punerea lor la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului respectiv.

(17)

Pentru a atinge obiectivul echilibrării pieței și al stabilizării prețurilor de pe piață, poate fi necesară acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole. Pentru a asigura transparența pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor în care aceasta poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată, ținând seama de situația de pe piață.

(18)

Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea cerințelor și condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în ceea ce privește calitatea și eligibilitatea lor, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(19)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectoarelor cerealelor și al orezului nedecorticat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate pentru stabilirea criteriilor de calitate în ceea ce privește achiziționarea și vânzarea acestor produse.

(20)

Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice și privind anumite norme privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și tratarea lor în ceea ce privește taxele vamale și oricare alte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(21)

Pentru a se garanta că depozitarea privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată, precum și condițiile de acordare a plății unui avans și condițiile de recomercializare sau de eliminare a produselor care fac obiectul contractelor de depozitare privată.

(22)

Pentru a asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește dispozițiile pentru utilizarea procedurilor de atribuire, și stabilirea condițiilor suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori și a cerinței care revine acestora de a constitui o garanție.

(23)

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și de necesitățile sectoarelor cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, precum și de necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește adaptarea și actualizarea grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor în sectoarele respective, precum și stabilirea unor dispoziții și derogări conexe suplimentare.

(24)

Consumul de fructe și legume, precum și lapte și produse lactate de către elevi ar trebui încurajat, în vederea creșterii durabile a proporției acestor produse în alimentația copiilor, în etapa în care se formează obiceiurile lor alimentare, contribuind astfel la realizarea obiectivelor PAC, în special stabilizarea piețelor și asigurarea disponibilității de aprovizionare atât în prezent, cât și în viitor. Ar trebui, prin urmare, promovat ajutorul din partea Uniunii pentru finanțarea sau cofinanțarea furnizării de astfel de produse către copiii din instituțiile de învățământ.

(25)

Pentru a asigura o gestiune bugetară corectă a programului Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli și respectiv a programului de distribuire a laptelui în școli, ar trebui elaborate dispoziții adecvate pentru fiecare dintre ele. Ajutorul din partea Uniunii nu ar trebui utilizat pentru a înlocui finanțarea eventualelor programe naționale existente de încurajare a consumului de fructe și legume în școli și a sistemelor de distribuire a laptelui în școli. Ținând seama de constrângerile bugetare, statele membre ar trebui totuși să poată înlocui contribuția lor financiară la programele respective cu contribuții din partea sectorului privat. Pentru ca programele lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli să fie eficace, este posibil să fie necesare măsuri de însoțire pentru care acestea să fie autorizate să acorde un ajutor național. Statele membre care participă la aceste programe ar trebui să facă cunoscut faptul că ajutorul din partea Uniunii are caracter de subvenționare.

(26)

Pentru a încuraja obiceiurile alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul vizează copiii care au o prezență regulată în cadrul instituțiilor de învățământ administrate sau recunoscute de statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, privind criteriile suplimentare referitoare la direcționarea ajutorului, aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului, precum și elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile de însoțire.

(27)

Pentru a se asigura o utilizare eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, referitor la metoda de realocare a ajutoarelor între statele membre pe baza solicitărilor de ajutoare care au fost primite, a costurilor eligibile pentru ajutorul Uniunii, inclusiv posibilitatea fixării unui plafon global pentru astfel de costuri, precum și obligația statelor membre de a monitoriza și evalua eficacitatea programelor lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

(28)

Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate care să impună statelor membre participante la un program de încurajare a consumului de fructe și legume în școli să aducă la cunoștința publicului caracterul de subvenție al ajutorului acordat din partea Uniunii.

(29)

Pentru a lua în considerare evoluția tendințelor în cazul modelelor de consum de produse lactate, de inovațiile și evoluțiile de pe piața produselor lactate, de disponibilitatea produselor pe diferite piețe ale Uniunii, precum și de aspectele nutriționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la programul de distribuire a laptelui în școli în ceea ce privește: produsele eligibile pentru sistem, strategiile naționale sau regionale ale statelor membre, inclusiv măsurile de însoțire, după caz, precum și monitorizarea și evaluarea programului.

(30)

Pentru a se asigura că beneficiarii și solicitanții corespunzători sunt eligibili pentru ajutor din partea Uniunii și că acesta este utilizat eficient și eficace, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind beneficiarii și solicitanții eligibili pentru ajutor, cerința ca solicitanții să fie aprobați de statele membre și utilizarea produselor lactate în pregătirea meselor servite în instituțiile de învățământ.

(31)

Pentru a se asigura că solicitanții ajutorului își respectă obligațiile, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la cerința de constituire a unei garanții în cazul în care se efectuează o plată în avans din ajutor.

(32)

Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la programul de distribuire a laptelui în școli, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la condițiile în care statele membre urmează să facă cunoscută participarea lor la acest program și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

(33)

Pentru a garanta că ajutorul se reflectă în prețul la care sunt puse la dispoziție produsele, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la instituirea monitorizării prețurilor în cadrul programului de distribuire a laptelui în școli.

(34)

Finanțarea din partea Uniunii este menită să încurajeze organizațiile de producători recunoscute, asociațiile de organizații de producători sau organizațiile interprofesionale să elaboreze programe de activitate în vederea ameliorării producției și comercializării de ulei de măsline și de măsline de masă. În acest context, prezentul regulament ar trebui să prevadă ca sprijinul din partea Uniunii să fie alocat în funcție de prioritatea activităților întreprinse în cadrul respectivelor programe de activitate. Cofinanțarea ar trebui totuși redusă pentru a ameliora eficiența acestor programe.

(35)

Pentru a se asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii acordat organizațiilor de operatori, asociațiilor de organizații de producători sau organizațiilor interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și pentru a ameliora calitatea producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitor la măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul din partea Uniunii și, respectiv, a activităților și costurilor care nu pot fi finanțate astfel; alocarea unor fonduri minime din finanțarea din partea Uniunii pentru domenii specifice; cerința de constituire a unei garanții; precum și criteriile de care trebuie să țină seama statele membre la selectarea și aprobarea programelor de activitate.

(36)

Prezentul regulament ar trebui să facă distincție între, pe de o parte, fructele și legumele în stare proaspătă, care cuprinde fructele și legumele destinate consumului direct și fructele și legumele destinate procesării și, pe de altă parte, fructele și legumele procesate. Normele privind fondurile operaționale, programele operaționale și asistența financiară din partea Uniunii ar trebui să se aplice numai în cazul primei categorii iar ambele tipuri de fructe și legume din cadrul acelei categorii ar trebui să fie tratate în mod similar.

(37)

Producția de fructe și legume este imprevizibilă, iar produsele sunt perisabile. Până și excedentele limitate pot perturba în mod serios piața. Prin urmare, ar trebui instituite măsuri de gestionare a crizelor, iar măsurile respective ar trebui să fie în continuare integrate în programe operaționale.

(38)

Producția și comercializarea fructelor și legumelor ar trebui să țină seama în totalitate de aspectele de protecție a mediului, inclusiv în ceea ce privește practicile de cultivare, gestionarea deșeurilor și eliminarea produselor retrase de pe piață, în special în privința protecției calității apelor, a conservării biodiversității și a întreținerii peisajului rural.

(39)

Ar trebui să se acorde sprijin pentru constituirea grupurilor de producători pentru toate sectoarele din toate statele membre în cadrul politicii de dezvoltare rurală. Așadar, sprijinul specific în sectorul fructelor și legumelor ar trebui să fie eliminat.

(40)

Pentru a acorda organizațiilor de producători și asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor o mai mare responsabilitate pentru deciziile lor financiare și pentru a orienta resursele publice alocate acestora către cerințe viitoare, ar trebui stabilite condițiile în care pot fi utilizate aceste resurse. Cofinanțarea fondurilor operaționale instituite de organizațiile de producători și de asociațiile acestora reprezintă o soluție adecvată. În anumite cazuri, ar trebui să se permită posibilități de finanțare suplimentare. Fondurile operaționale ar trebui utilizate numai pentru finanțarea programelor operaționale din sectorul fructelor și legumelor. Pentru a controla cheltuielile Uniunii, ajutorul acordat organizațiilor de producători și asociațiilor acestora care instituie fonduri operaționale ar trebui să facă obiectul unui plafon.

(41)

În regiunile în care organizarea producției din sectorul fructelor și legumelor este slabă, ar trebui autorizată acordarea unor contribuții financiare naționale suplimentare. În cazul statelor membre care sunt dezavantajate în mod deosebit pe plan structural, contribuțiile respective ar trebui să fie rambursate de Uniune.

(42)

Pentru a garanta un sprijin durabil, eficient și orientat acordat organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor și asociațiilor acestora, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește fondurile și programele operaționale, cadrele și strategiile naționale pentru programele operaționale, în legătură cu obligația de a monitoriza și de a evalua eficacitatea acestora, asistența financiară din partea Uniunii, măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, precum și asistența financiară națională.

(43)

În sectorul vitivinicol, este important să se prevadă măsuri de sprijin care să consolideze structurile competitive. Deși aceste măsuri ar trebui definite și finanțate de Uniune, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege pachetul adecvat de măsuri care să răspundă necesităților organismelor lor regionale, ținând cont de particularitățile acestora, după caz, și integrându-le în programele naționale de sprijin. Statele membre ar trebui să își asume răspunderea pentru punerea în aplicare a acestor programe.

(44)

Promovarea și comercializarea vinurilor din Uniune ar trebui să reprezinte una dintre măsurile esențiale eligibile pentru programele naționale de sprijin. Sprijinirea inovării poate spori perspectivele de comercializare a produselor viticole ale Uniunii, precum și competitivitatea acestora. Date fiind efectele structurale pozitive pe care le au asupra sectorului vitivinicol, activitățile de restructurare și de reconversie ar trebui să fie sprijinite în continuare. Ar trebui să fie disponibil și un sprijin pentru investițiile în sectorul vitivinicol destinate să amelioreze performanța economică a întreprinderilor în sine. Sprijinul pentru distilarea subproduselor ar trebui să fie o măsură pusă la dispoziția statelor membre care doresc să recurgă la un astfel de instrument pentru a garanta calitatea vinului și pentru a proteja totodată mediul.

(45)

Pentru a încuraja o gestionare responsabilă a situațiilor de criză, instrumentele de prevenire, cum sunt asigurarea recoltei, fondurile mutuale și recoltarea înainte de coacere, ar trebui să fie eligibile pentru sprijin în cadrul programelor de sprijin pentru sectorul vitivinicol.

(46)

Dispozițiile referitoare la sprijinul pentru viticultori prin repartizarea drepturilor la plată, conform celor hotărâte de statele membre, au dobândit caracter definitiv începând cu exercițiul financiar 2015, în temeiul articolului 103n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și sub rezerva condițiilor prevăzute în dispoziția respectivă.

(47)

Pentru a se asigura că programele de sprijin ale statelor membre pentru sectorul vitivinicol își îndeplinesc obiectivele și că există o utilizare eficientă și eficace a fondurilor Uniunii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la: norme în ceea ce privește responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin sau a modificărilor aduse programelor de sprijin și data punerii în aplicare a acestora; conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltei, precum și condiționalitatea aferentă acestei posibilități; norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans; norme privind utilizarea anumitor termeni; norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare; norme privind evitarea dublei finanțări a proiectelor; norme privind obligația producătorilor de a retrage subprodusele rezultate din vinificație, precum și excepții de la această obligație prin care să se evite obligații administrative suplimentare; și norme privind certificarea voluntară a distileriilor și cele care prevăd posibilitatea statelor membre de a stabili condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin.

(48)

Apicultura este caracterizată prin diversitatea condițiilor de producție și prin gradele diferite de rentabilitate, precum și prin răspândirea și varietatea operatorilor economici atât la nivelul producției, cât și la cel al comercializării. De asemenea, ținând cont de impactul în creștere pe care îl au asupra sănătății albinelor invaziile de anumite tipuri de dăunători și, în special, răspândirea varoozei în mai multe state membre în cursul ultimilor ani și de dificultățile pe care această boală le provoacă pentru producția de miere, este în continuare necesară o acțiune la nivelul Uniunii în special deoarece varooza este o boală care nu poate fi eradicată complet și care trebuie tratată cu produse autorizate. Date fiind aceste condiții și pentru a îmbunătăți producția și comercializarea produselor apicole în Uniune, ar trebui să se elaboreze, o dată la trei ani, programe naționale pentru acest sector în vederea ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole. Este necesar ca aceste programe naționale să fie finanțate parțial de Uniune.

(49)

Ar trebui să fie precizate acțiunile care pot fi incluse în programele apicole. Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficiente pentru îmbunătățirea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește actualizarea listei de măsuri prin adaptarea măsurilor existente sau prin adăugarea de noi măsuri.

(50)

Pentru a se asigura utilizarea efectivă și eficientă a fondurilor Uniunii în sectorul apicol, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește evitarea dublei finanțări între programele apicole ale statelor membre și programele de dezvoltare rurală și baza alocării contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant.

(51)

Conform Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (8), plățile pe suprafață pentru hamei au fost decuplate începând cu 1 ianuarie 2010. Pentru a permite organizațiilor de producători de hamei să își continue activitatea la fel ca înainte, ar trebui introdusă o dispoziție specifică care să prevadă utilizarea, în statele membre în cauză, a unor sume echivalente pentru aceleași activități. Pentru a garanta faptul că ajutoarele finanțează obiectivele organizațiilor de producători, după cum se prevede în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cererile de ajutor, normele privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea ajutoarelor.

(52)

Ajutoarele din partea Uniunii pentru creșterea viermilor de mătase ar trebui decuplate și integrate în cadrul schemei de plăți directe ca urmare a abordării adoptate pentru ajutoare în alte sectoare.

(53)

Ajutorul pentru laptele degresat și laptele praf degresat produs în Uniune și destinat utilizării ca furaje și transformării în cazeină și cazeinați nu s-a dovedit eficace în sprijinirea pieței și, în consecință, ar trebui eliminat, împreună cu normele privind utilizarea cazeinei și a cazeinaților la fabricarea brânzeturilor.

(54)

Decizia de a pune capăt interdicției tranzitorii privind plantarea viței-de-vie la nivelul Uniunii la data respectivă este justificată de atingerea obiectivelor principale ale reformei din 2008 a organizării pieței vitivinicole a Uniunii, în special de eliminarea vechilor surplusuri structurale ale producției de vin și îmbunătățirea treptată a competitivității și a orientării către piață a sectorului vitivinicol din Uniune. Aceste evoluții pozitive au fost rezultatul unei descreșteri semnificative a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie în Uniune, al ieșirii de pe piață a unor producători mai puțin competitivi, precum și al eliminării treptate a anumitor măsuri de sprijinire a pieței menite să elimine stimulentele pentru investiții lipsite de viabilitate economică. Reducerea capacității de aprovizionare și sprijinirea unor măsuri structurale, precum și promovarea exporturilor de vin au permis o adaptare mai bună la o cerere în scădere la nivelul Uniunii, care rezultă dintr-o scădere treptată a consumului în statele membre cu tradiție în producția de vin.

(55)

Cu toate acestea, perspectivele creșterii progresive a cererii la nivelul pieței mondiale oferă un stimulent de creștere a capacității de aprovizionare și, prin urmare, de a planta viță-de-vie nouă în următorul deceniu. Deși ar trebui să se urmărească obiectivul esențial privind creșterea competitivității sectorului vitivinicol al Uniunii pentru a nu pierde cotele de piață deținute pe piața mondială, o creștere prea rapidă a plantărilor noi de viță-de-vie ca reacție la previziunile de dezvoltare a cererii internaționale poate duce din nou la o situație de capacitate de aprovizionare excesivă pe termen mediu, având un eventual impact social și de mediu în anumite zone de producție de vin. Pentru a asigura o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie în perioada dintre 2016 și 2030, la nivelul Uniunii ar trebui creat un sistem nou de gestionare a plantărilor de viță-de-vie, sub forma unui sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie.

(56)

În cadrul acestui nou sistem, autorizațiile pentru plantările de viță-de-vie pot fi acordate fără costuri pentru producători și ar trebui să expire după trei ani dacă nu sunt folosite. Acest lucru ar contribui la utilizarea rapidă și directă a autorizațiilor de către producătorii de vin cărora le-au fost acordate, evitându-se astfel speculațiile.

(57)

Creșterea plantărilor noi de viță-de-vie ar trebui să fie încadrată de un mecanism de garantare la nivelul Uniunii, bazat pe obligația statelor membre de a pune la dispoziție anual autorizații pentru plantări noi reprezentând 1 % din suprafețele plantate cu viță-de-vie, asigurând în același timp o anumită flexibilitate pentru a răspunde unor situații specifice ale fiecărui stat membru. Statele membre ar trebui să poată decide în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor suprafețe mai mici la nivel național sau regional, inclusiv la nivelul suprafețelor eligibile pentru anumite denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate, pe baza unor motive obiective și nediscriminatorii, asigurând totodată că limitările impuse sunt peste 0 % și nu sunt excesiv de stricte în raport cu obiectivele urmărite.

(58)

Pentru a garanta acordarea nediscriminatorie a autorizațiilor, ar trebui stabilite anumite criterii, în special în cazul în care numărul total de hectare puse la dispoziție prin autorizațiile emise de statele membre este depășit de numărul total al hectarelor care fac obiectul cererilor prezentate de producători.

(59)

Acordarea de autorizații unor producători care defrișează o suprafață existentă cultivată cu viță-de-vie ar trebui să aibă loc automat, după prezentarea unei cereri și independent de mecanismul de garantare pentru plantări noi, deoarece nu contribuie la creșterea totală a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie. În anumite zone eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda astfel de autorizații pentru replantări, pe baza recomandărilor din partea organizațiilor profesionale recunoscute și reprezentative.

(60)

Acest nou sistem de autorizații pentru plantări de viță-de-vie nu ar trebui să se aplice statelor membre care nu aplică regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare al Uniunii și ar trebui să fie facultativ pentru statele membre în cazul cărora, deși se aplică drepturile de plantare, suprafața plantată cu viță-de-vie nu depășește un anumit prag.

(61)

Ar trebui prevăzute dispoziții tranzitorii pentru a asigura o tranziție fără probleme de la fostul regim al drepturilor de plantare spre noul sistem, în special cu scopul de a evita plantările excesive înainte de lansarea noului sistem. Statele membre ar trebui să dispună de flexibilitatea de a decide cu privire la termenul pentru prezentarea de cereri pentru reconversia drepturilor de plantare în autorizații între 31 decembrie 2015 și 31 decembrie 2020.

(62)

Pentru a asigura o punere în aplicare armonizată și eficace a noului sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, Comisiei ar trebui să-i fie delegată competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește condițiile excluderii anumitor plantări de viță-de-vie din sistem, normele privind criteriile de eligibilitate și de prioritate, adăugarea de criterii de eligibilitate și de prioritate, precum și coexistența unor culturi de viță-de-vie care urmează să fie defrișate cu culturi nou plantate și motivele pe baza cărora statele membre ar putea limita acordarea de autorizații pentru replantări.

(63)

Controlul plantărilor neautorizate ar trebui să se desfășoare într-un mod eficace, pentru a asigura respectarea normelor privind noul sistem.

(64)

Aplicarea unor standarde de comercializare a produselor agricole poate contribui la ameliorarea condițiilor economice de producție și de comercializare, precum și la creșterea calității acestor produse. Prin urmare, aplicarea acestor standarde este în interesul producătorilor, al comercianților și al consumatorilor.

(65)

Ca urmare a Comunicării Comisiei privind politica în domeniul calității produselor agricole și a discuțiilor ulterioare, este adecvată menținerea unor standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse, pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a contribui la ameliorarea condițiilor economice de producție și comercializare a produselor agricole, precum și la calitatea acestora.

(66)

Ar trebui prevăzute dispoziții cu caracter orizontal pentru standardele de comercializare.

(67)

Standardele de comercializare ar trebui împărțite în norme obligatorii pentru sectoare sau produse specifice și mențiuni rezervate facultative care se stabilesc în funcție de sector sau de produs.

(68)

Standardele de comercializare ar trebui, în principiu, să se aplice tuturor produselor agricole vizate care sunt comercializate în Uniune.

(69)

În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzută lista sectoarelor și a produselor cărora li se pot aplica standardele de comercializare. Cu toate acestea, pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a îmbunătăți calitatea produselor agricole și condițiile economice de producție și comercializare a acestora, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește modificarea listei respective, cu respectarea unor condiții stricte.

(70)

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a se ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea anumitor produse agricole și în scopul adaptării la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea unor obstacole în calea inovării în materie de produse, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește adoptarea standardelor de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, precum și derogări și scutiri de la aceste standarde. Standardele de comercializare ar trebui să țină seama, printre altele, de caracteristicile naturale și esențiale ale produselor în cauză, evitând astfel modificarea substanțială a componenței obișnuite a produsului vizat. Mai mult, standardele de comercializare ar trebui să țină seama de posibilul risc la adresa consumatorilor, care ar putea fi induși în eroare datorită așteptărilor și percepțiilor acestora. Nicio derogare sau exonerare de la standarde nu ar trebui să presupună costuri suplimentare numai pentru fermieri.

(71)

Standardele de comercializare ar trebui să se aplice pentru a permite pieței să fie aprovizionată cu ușurință cu produse de calitate standardizată și satisfăcătoare și ar trebui să vizeze, în special, definițiile tehnice, clasificarea, prezentarea, marcarea și etichetarea, ambalarea, metoda de producție, conservarea, depozitarea, transportul, documentele administrative aferente, certificarea și termenele de valabilitate, restricțiile de utilizare și eliminarea.

(72)

Ținând seama de interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și proprietățile de producție agricolă ale acestora și de interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, ar trebui să fie posibil să se stabilească locul de producție agricolă și/sau locul de proveniență, de la caz la caz în funcție de nivelul geografic adecvat, luând totodată în considerare particularitățile anumitor sectoare, îndeosebi în cazul produselor agricole procesate.

(73)

Ar trebui să se prevadă norme speciale referitoare la produsele importate din țări terțe dacă dispozițiile naționale în vigoare în țările terțe justifică derogări de la standardele de comercializare, în cazul în care se garantează echivalența lor cu legislația Uniunii. Este, de asemenea, oportun să se stabilească norme privind aplicarea standardelor de comercializare aplicabile produselor exportate din Uniune.

(74)

Produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor ar trebui să fie comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine. Pentru a asigura aplicarea corectă a cerinței respective și a lua în considerare anumite situații specifice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește derogările specifice de la cerința în cauză.

(75)

În întreaga Uniune ar trebui urmată o politică referitoare la calitate prin aplicarea unei proceduri de certificare în cazul produselor din sectorul hameiului și prin interzicerea comercializării acestor produse dacă nu le-a fost emis un certificat. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a cerinței respective și a lua în considerare anumite situații specifice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește măsurile de derogare de la cerința în cauză în scopul de a satisface cerințele comerciale ale anumitor țări terțe sau pentru produse destinate unor utilizări speciale.

(76)

Pentru anumite sectoare și produse, definițiile, denumirile și denumirile comerciale constituie elemente importante pentru determinarea condițiilor de concurență. În consecință, este oportun să se prevadă, pentru sectoarele și/sau produsele respective, definițiile, denumirile și denumirile comerciale care ar trebui utilizate în Uniune numai pentru comercializarea produselor care respectă cerințele corespunzătoare.

(77)

Pentru a adapta definițiile și denumirile comerciale ale anumitor produse la necesitățile care rezultă din evoluția cererii consumatorilor, din progresul tehnic, sau la necesitatea de inovare în materie de produse, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte în ceea ce privește modificări, derogări sau excepții de la definiții și denumiri comerciale.

(78)

Pentru a se asigura că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale stabilite pentru anumite sectoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele privind precizarea și aplicare acestora.

(79)

Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(80)

Ar trebui stabilite anumite practici oenologice și restricții asociate producției de vin, în special în ceea ce privește cupajul și utilizarea anumitor tipuri de must de struguri, suc de struguri și struguri proaspeți originari din țări terțe. Pentru a respecta standardele internaționale, pentru practicile oenologice suplimentare, Comisia ar trebui să țină seama de practicile oenologice recomandate de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV).

(81)

Ar trebui să fie prevăzute norme de clasificare a soiurilor de struguri de vinificație, conform cărora statelor membre care produc peste 50 000 de hectolitri pe an să le revină în continuare responsabilitatea de a clasifica soiurile de struguri de vinificație din care se poate produce vin pe teritoriul lor. Anumite soiuri de struguri de vinificație ar trebui excluse.

(82)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a menține sau de a adopta anumite norme naționale privind nivelurile de calitate a materiilor grase tartinabile.

(83)

În sectorul vitivinicol, statele membre ar trebui autorizate să limiteze sau să excludă utilizarea anumitor practici oenologice și să poată menține restricții mai severe pentru vinurile produse pe teritoriile lor, precum și să permită utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(84)

În scopul de a asigura punerea în aplicare corectă și transparentă a normelor naționale pentru anumite produse și sectoare în ceea ce privește standardele de comercializare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor de aplicare a acestor standarde de comercializare, precum și a condițiilor privind deținerea, circulația și utilizarea produselor obținute din practici experimentale.

(85)

În plus față de standardele de comercializare, ar trebui stabilite mențiuni de calitate, pentru a se asigura că mențiunile care descriu particularitățile produselor sau proprietăți de producție agricolă sau de procesare nu sunt folosiți abuziv pe piață și sunt fiabili pentru consumatori în identificarea diferitelor calități ale unui produs. Având în vedere obiectivele prezentului regulament și în interesul clarității, mențiunile de calitate facultative existente ar trebui să fie enumerate în prezentul regulament.

(86)

Ar trebui să se permită statelor membre să stabilească norme privind eliminarea produselor vitivinicole care nu sunt conforme cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Pentru a asigura aplicarea corectă și transparentă a normelor naționale privind produsele vitivinicole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în ceea ce privește stabilirea de condiții pentru utilizarea produselor vitivinicole care nu sunt conforme cerințelor prevăzute în prezentul regulament.

(87)

Pentru a lua în considerare situația de pe piață și evoluțiile standardelor de comercializare și ale celor internaționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește rezervarea unei mențiuni rezervate facultative suplimentare și stipularea condițiilor de utilizare a acesteia, precum și de modificare a condițiilor de utilizare și de anulare a unei mențiuni rezervate facultative.

(88)

Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și așteptările consumatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea detaliilor suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare.

(89)

Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea normelor suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

(90)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește condițiile în care produsele importate sunt considerate ca fiind de un nivel echivalent de conformitate cu cerințele din Uniune privind standardele de comercializare și care să permită măsuri de derogare de la normele conform cărora produsele trebuie comercializate în Uniune numai în conformitate cu standardele respective, precum și cu privire la normele referitoare la aplicarea standardelor de comercializare pentru produsele exportate din Uniune.

(91)

Dispozițiile privind vinul ar trebui aplicate în lumina acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(92)

În Uniune, conceptul de vinuri de calitate se bazează, printre altele, pe caracteristicile specifice care pot fi atribuite originii geografice a vinurilor. Acest tip de vinuri este identificat pentru consumatori prin intermediul denumirilor de origine și al indicațiilor geografice protejate. Pentru a face posibilă existența unui cadru mai transparent și mai elaborat care să stea la baza revendicărilor calitative asociate produselor în cauză, ar trebui să se introducă un regim în cadrul căruia cererile de denumire de origine sau de indicație geografică să fie examinate în conformitate cu politica orizontală a Uniunii referitoare la calitatea produselor alimentare, altele decât vinurile și băuturile spirtoase, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(93)

Pentru a menține caracteristicile calitative specifice ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica norme mai stricte.

(94)

Pentru a putea beneficia de protecție în Uniune, denumirilor de origine și indicațiile geografice pentru vinuri ar trebui recunoscute și înregistrate la nivelul Uniunii în conformitate cu normele de procedură stabilite de Comisie.

(95)

Protecția ar trebui să fie disponibilă pentru denumirile de origine și indicațiile geografice din țările terțe, atunci când acestea sunt protejate în țara de origine.

(96)

Este necesar ca procedura de înregistrare să permită oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim într-un stat membru sau o țară terță să își exercite drepturile prin notificarea opoziției.

(97)

Denumirile de origine și indicațiile geografice înregistrate ar trebui să fie protejate împotriva oricăror utilizări prin care se profită de reputația de care beneficiază produsele care respectă normele legale. Pentru a favoriza o concurență loială și a nu induce în eroare consumatorii, această protecție ar trebui să se extindă asupra produselor și serviciilor care nu intră sub incidența prezentului regulament, inclusiv acelea care nu sunt prevăzute în anexa I la tratate.

(98)

Pentru a lua în considerare practicile existente în materie de etichetare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește acordarea permisiunii de a utiliza o denumire a unui soi de struguri de vinificație care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată.

(99)

Pentru a lua în considerare particularitățile producției în spațiul geografic delimitat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea criteriilor suplimentare de delimitare a spațiului geografic și restricțiile și derogările privind producția din spațiul geografic delimitat.

(100)

Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(101)

Pentru a garanta protecția drepturilor sau intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește categoria de solicitanți care pot cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice; condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate. Comisia ar trebui să fie de asemenea împuternicită să adopte condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere; condițiile aplicabile cererilor care vizează arii geografice dintr-o țară terță; data de la care se aplică protecția sau modificarea unei protecții; și condițiile referitoare la modificarea caietului de sarcini al produsului.

(102)

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(103)

Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentului regulament în ceea ce privește denumirile de vinuri cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009, sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme tranzitorii referitoare la respectivele denumiri de vinuri, la vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și la modificarea caietului de sarcini al produsului.

(104)

Anumite mențiuni sunt utilizate în mod tradițional în Uniune pentru a oferi consumatorilor informații despre particularitățile și calitatea vinurilor, venind să completeze informațiile oferite de denumirile de origine protejate și de indicațiile geografice protejate. Pentru a asigura funcționarea pieței interne și pentru a permite o concurență loială, precum și pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, aceste mențiuni tradiționale ar trebui să poată beneficia de protecție în Uniune.

(105)

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(106)

Pentru a garanta protecția drepturilor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește categoria de solicitanți care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale; condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale, motivele pentru care se poate obiecta la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale, domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de struguri de vinificație, motivele anulării unei mențiuni tradiționale, data depunerii unei cereri sau a unei solicitări; precum și procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

(107)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe și stabilirea unor derogări aferente.

(108)

Descrierea, denumirea și prezentarea produselor din sectorul vitivinicol reglementate de prezentul regulament pot avea consecințe importante asupra perspectivelor lor de comercializare. Diferențele dintre legislația statelor membre privind etichetarea produselor din sectorul vitivinicol pot împiedica buna funcționare a pieței interne. Prin urmare, ar trebui să se prevadă norme care să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor și ale producătorilor. Din acest motiv, este necesar să se prevadă norme ale Uniunii referitoare la etichetare și prezentare.

(109)

Pentru a garanta respectarea practicilor existente în materie de etichetare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea circumstanțelor excepționale în care este justificată omiterea referirii la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată”.

(110)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește prezentarea și utilizarea indicațiilor de etichetare, altele decât cele prevăzute în prezentul regulament, anumite indicații obligatorii și respectiv facultative.

(111)

Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(112)

Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt afectați, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește dispozițiile tranzitorii referitoare la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(113)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale cu produse din sectorul vitivinicol dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește derogările de la normele privind etichetarea și prezentarea în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele legislației din țara terță vizată.

(114)

După încheierea sistemului de contingente, vor fi în continuare necesare instrumente specifice destinate asigurării unui echilibru corect al drepturilor și obligațiilor între întreprinderile producătoare de zahăr și producătorii de sfeclă de zahăr. Prin urmare, ar trebui stabilite dispozițiile standard care să reglementeze acordurile interprofesionale scrise încheiate între aceștia.

(115)

Reforma din 2006 a regimului privind zahărul a introdus schimbări cu impact larg în sectorul zahărului din Uniune. Pentru a permite producătorilor de sfeclă de zahăr să își finalizeze adaptarea la noua situație a pieței și la orientarea sporită către piață a sectorului zahărului, sistemul actual de cote pentru zahăr ar trebui extins până la eliminarea sa la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.

(116)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește actualizarea definițiilor tehnice privind sectorul zahărului; actualizarea condițiilor de achiziționare pentru sfeclă stabilite de prezentul regulament; precum și norme suplimentare privind determinarea greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al zahărului livrat unei întreprinderi și privind pulpa de sfeclă de zahăr.

(117)

Experiența recentă a demonstrat necesitatea unor măsuri specifice pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu zahăr pe piața Uniunii pe parcursul perioadei restante a cotelor pentru zahăr.

(118)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului și pentru a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește: condițiile de achiziționare și contractele de livrare; actualizarea condițiilor de achiziționare pentru sfeclă prevăzute în prezentul regulament; și criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la alocarea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităților de sfeclă pentru care trebuie încheiate contracte de livrare anterior însămânțărilor.

(119)

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea unei liste de produse la a căror fabricare se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

(120)

Pentru a garanta că întreprinderile care fabrică sau prelucrează zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină respectă obligațiile care le revin, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

(121)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului și pentru a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, ar trebui să se delege Comisiei competența de adopta acte delegate în ceea ce privește înțelesul termenilor referitori la funcționarea regimului de cote, precum și condițiile aplicabile vânzărilor către regiunile ultraperiferice.

(122)

Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește reportarea zahărului.

(123)

Pentru o mai bună gestionare a potențialului viticol, statele membre ar trebui să comunice Comisiei un inventar al potențialului lor de producție pe baza registrului viticol. Pentru a încuraja statele membre să comunice acest inventar, sprijinul pentru restructurare și reconversie ar trebui să se limiteze la statele membre care au comunicat inventarul.

(124)

Pentru a facilita monitorizarea și verificarea potențialului de producție de către statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește conținutul registrului viticol, precum și scutirile.

(125)

Pentru a permite un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor în cauză, în special în scopul protejării consumatorilor, ar trebui să existe cerința ca toate produsele din sectorul vitivinicol reglementate de prezentul regulament să aibă un document de însoțire atunci când circulă în Uniune.

(126)

Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele: privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia; privind condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate; privind obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia; privind specificarea entității care are obligația de a ține un registru și privind scutirile de la obligația de a ține un registru; precum și privind operațiunile care trebuie incluse în registru.

(127)

În absența unei legislații la nivelul Uniunii referitoare la contractele scrise, formale, statele membre pot decide, în conformitate cu legislația națională referitoare la contracte, că este obligatoriu să se recurgă la astfel de contracte, sub rezerva respectării totodată a dreptului Uniunii și, în special, a bunei funcționări a pieței interne și a organizării comune a piețelor. Având în vedere diversitatea situațiilor constatate în Uniune și pentru a respecta principiul subsidiarității, o astfel de decizie ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre. Cu toate acestea, în sectorul laptelui și al produselor lactate, pentru a se asigura că respectivele contracte sunt conforme unor standarde minime adecvate și pentru a garanta buna funcționare a pieței interne și a organizării comune a piețelor, ar trebui să se stabilească anumite condiții de bază la nivelul Uniunii pentru utilizarea acestor contracte. Toate aceste condiții de bază ar trebui negociate în mod liber. Întrucât statutul unora dintre cooperativele de produse lactate poate cuprinde deja norme cu efect similar, aceste cooperative ar trebui scutite, în scopul simplificării, de obligația de a încheia contracte. Pentru a consolida eficacitatea unui astfel de sistem de contracte, statele membre ar trebui să decidă dacă acesta ar trebui să se aplice și în cazul în care intermediarii colectează laptele de la fermieri în vederea livrării către procesatori.

(128)

Pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producției și a asigura astfel un nivel de viață decent producătorilor de produse lactate, ar trebui consolidată puterea lor de negociere cu procesatorii, ceea ce ar duce la o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a îndeplini aceste obiective ale PAC, ar trebui adoptată o dispoziție în temeiul articolului 42 și al articolului 43 alineatul (2) din TFUE, cu scopul de a permite organizațiilor de producători constituite de fermierii producători de produse lactate sau asociațiilor acestora să negocieze în mod colectiv cu o fermă producătoare de produse lactate clauzele contractuale, inclusiv prețul, pentru o parte din producția de lapte crud a membrilor săi sau pentru toată producția de lapte crud a membrilor săi. În vederea menținerii unei concurențe efective pe piața produselor lactate, această posibilitate ar trebui să fie supusă unor limite cantitative adecvate. Pentru a nu submina funcționarea eficientă a cooperativelor și pentru claritate ar trebui să se specifice că, în cazul în care calitatea de membru al unei cooperative implică o obligație în ceea ce privește o parte din sau toată producția de lapte a fermierului respectiv, și anume aceea de a livra lapte crud în condițiile stabilite în cadrul statutelor cooperativei sau a normelor și deciziilor întemeiate pe acestea, condițiile respective nu ar trebui să facă obiectul unor negocieri prin intermediul unei organizații de producători.

(129)

Având în vedere importanța denumirilor de origine protejată și a indicațiilor geografice protejate, îndeosebi pentru regiunile rurale vulnerabile, și cu scopul de a genera valoare adăugată și de a menține calitatea brânzeturilor, în special a celor care beneficiază de denumiri de origine protejată și de indicații geografice protejate, și având în vedere expirarea preconizată a sistemului cotelor de lapte, ar trebui să li se permită statelor membre să aplice norme pentru a reglementa întreaga aprovizionare cu astfel de brânzeturi produse în zona geografică definită, la solicitarea unei organizații interprofesionale, a unei organizații de producători sau a unui grup definit în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. O astfel de solicitare ar trebui sprijinită de o largă majoritate a producătorilor de lapte care să reprezinte o largă majoritate a volumului de lapte utilizat pentru brânzeturile respective, iar în cazul organizațiilor interprofesionale și al grupurilor, aceasta ar trebui sprijinită de o largă majoritate a producătorilor de brânzeturi care reprezintă o largă majoritate a producătorilor brânzeturilor respective.

(130)

Pentru a urmări evoluțiile pieței, Comisia are nevoie să obțină în timp util informații privind volumele de lapte crud livrate. Prin urmare, ar trebui să se adopte dispozițiile necesare pentru a asigura faptul că primul cumpărător comunică în mod regulat astfel de informații statelor membre și că statele membre notifică Comisia în acest sens.

(131)

Organizațiile de producători și asociațiile acestora pot juca un rol util în concentrarea ofertei, ameliorarea comercializării, planificarea și adaptarea producției la cerere, optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producător, efectuarea de cercetări, promovarea bunelor practici și furnizarea de asistență tehnică, gestionarea produselor secundare și a instrumentelor de gestionare a riscurilor disponibile pentru membrii lor, contribuind astfel la consolidarea puterii de negociere a producătorilor în lanțul alimentar.

(132)

Organizațiile interprofesionale pot juca un rol important în facilitarea dialogului dintre actorii din lanțul de aprovizionare și în promovarea bunelor practici și a transparenței pieței.

(133)

Normele existente referitoare la definirea și recunoașterea acestor organizații de producători și a asociațiilor lor, precum și a organizațiilor interprofesionale, ar trebui, prin urmare, armonizate, raționalizate și extinse pentru a prevedea o eventuală recunoaștere la cerere în baza statutelor stabilite în conformitate cu prezentul regulament pentru anumite sectoare. În special criteriile de recunoaștere și statutele organizațiilor de producători ar trebui să asigure faptul că organismele respective sunt constituite la inițiativa producătorilor și sunt controlate în conformitate cu norme care permit membrilor producători să examineze în mod democratic organizația și deciziile acesteia.

(134)

Dispozițiile existente în diverse sectoare, amplificând impactul organizațiilor de producători, al asociațiilor acestora și al organizațiilor interprofesionale, permițând statelor membre, în anumite condiții, să extindă anumite norme ale unor astfel de organizații la operatori nemembri, s-au dovedit eficace și trebuie armonizate, raționalizate și extinse la toate sectoarele.

(135)

Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a adopta anumite măsuri pentru a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, ceea ce ar putea contribui la stabilizarea piețelor și la garantarea unui nivel de viață decent pentru comunitatea agricolă în cauză.

(136)

În scopul de a încuraja inițiativele organizațiilor de producători, ale asociațiilor acestora și ale organizațiilor interprofesionale de a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, cu excepția inițiativei privind retragerea de pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte în ceea ce privește măsurile de: îmbunătățire a calității; de promovare a unei organizări mai bune a producției, a prelucrării și a comercializării; de facilitare a înregistrării tendințelor prețurilor de piață; și de permitere a elaborării unor previziuni pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate.

(137)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței vinurilor, statele membre ar trebui să fie în măsură să aplice deciziile luate de organizațiile interprofesionale. Cu toate acestea, domeniul de aplicare a acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(138)

În timp ce utilizarea contractelor scrise formale în sectorul laptelui este reglementată de dispoziții separate, utilizarea acestor contracte poate contribui, de asemenea, la consolidarea responsabilității operatorilor în alte sectoare, la o mai mare sensibilizare a acestora cu privire la necesitatea de a se ține cont într-o mai mare măsură de semnalele pieței, de a se ameliora transmiterea prețurilor și de a se adapta oferta la cerere, precum și la evitarea anumitor practici comerciale neloiale. În absența unei legislații la nivelul Uniunii referitoare la aceste contracte, statele membre pot decide, în conformitate cu legislația națională referitoare la contracte, că este obligatoriu să se recurgă la astfel de contracte, sub rezerva respectării totodată a dreptului Uniunii și, în special, a bunei funcționări a pieței interne și a organizării comune a piețelor.

(139)

Pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producției și a asigura astfel un nivel de viață decent producătorilor din sectorul cărnii de vită și mânzat și din sectorul uleiului de măsline, precum și producătorilor de anumite culturi arabile, ar trebui consolidată puterea lor de negociere cu operatorii din aval, ducând astfel la o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a îndeplini aceste obiective ale PAC, organizațiile de producători recunoscute ar trebui să poată să negocieze, sub rezerva unor limite cantitative, condițiile contractelor de livrare, inclusiv prețurile, pentru o parte sau pentru toată producția membrilor lor, cu condiția ca aceste organizații să urmărească unul sau mai multe dintre următoarele obiective referitoare la concentrarea ofertei, introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor și optimizarea costurilor de producție și cu condiția ca urmărirea acestor obiective să ducă la integrarea activităților, iar această integrare să genereze eventual îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației de producători în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE. Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca organizațiile de producători să desfășoare anumite activități specifice și ca aceste activități să fie semnificative în ceea ce privește volumul producției în cauză și în ceea ce privește costul producerii și introducerii pe piață a produsului.

(140)

Pentru a asigura valoarea adăugată și pentru a menține calitatea, în special a jambonului care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, ar trebui să se permită statelor membre, în condiții stricte, să aplice norme de reglementare a ofertei de jambon de acest tip, cu condiția ca normele respective să fie susținute de o mare majoritate a producătorilor de jambon de acest tip și, după caz, de producătorii de porci din zona geografică legată de jambonul respectiv.

(141)

Obligativitatea înregistrării tuturor contractelor de livrare a hameiului produs în Uniune reprezintă o măsură împovărătoare care ar trebui eliminată.

(142)

Pentru a asigura că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale sunt definite în mod clar și pentru a contribui la eficacitatea acțiunilor acestora fără a impune o sarcină administrativă inutilă și fără a submina principiul libertății de asociere în special în ceea ce privește producătorii care nu sunt membri ai acestor organizații, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: obiectivele specifice care pot, trebuie sau nu trebuie urmărite de aceste organizații și asociații și, după caz, care ar trebui să se adauge la cele prevăzute în prezentul regulament; regulamentele acestor organizații și asociații, statutele organizațiilor altele decât organizațiile de producători, condițiile specifice aplicabile statutelor organizațiilor de producători din anumite sectoare, inclusiv derogările, structura, perioada de afiliere, dimensiunea, responsabilitatea democratică și activitățile acestor organizații și asociații, precum și efectele care decurg din fuziuni; condițiile privind recunoașterea, retragerea și, suspendarea recunoașterii, efectele care decurg din acestea, precum și solicitările în vederea întreprinderii unor acțiuni corective în cazul nerespectării criteriilor de recunoaștere;

organizațiile și asociațiile transnaționale și normele legate de asistența administrativă în cazul cooperării transnaționale; sectoarele care fac obiectul autorizării de către statele membre pentru care se aplică externalizarea și condițiile și natura activităților care pot fi externalizate, precum și punerea la dispoziție de către organizații sau asociații a unor mijloace tehnice; baza pentru calcularea volumului minim sau a valorii minime a producției comercializabile a organizațiilor și asociațiilor; normele de calcul al volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor purtate de o organizație de producători, acceptarea unor membri care nu sunt producători, în cazul organizațiilor de producători, sau care nu sunt organizații de producători, în cazul asociațiilor organizațiilor de producători;

extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri, inclusiv utilizarea și alocarea plății respective de către organizațiile în cauză și o listă cu norme de producție mai stricte care poate fi completată, cerințe suplimentare privind reprezentativitatea, zonele economice în cauză, inclusiv examinarea definiției lor de către Comisie, perioadele minime în care normele ar trebui să se aplice înainte de extinderea aplicării lor, persoanele sau organizațiile cărora li se pot aplica normele sau contribuțiile, precum și situațiile în care Comisia poate solicita ca extinderea aplicării normelor sau a contribuțiilor obligatorii să fie refuzată sau retrasă.

(143)

Monitorizarea fluxurilor comerciale este, în principal, o chestiune de gestionare care ar trebui abordată într-o manieră flexibilă. Decizia referitoare la introducerea cerințelor în materie de licențe ar trebui luată ținând cont de necesitatea licențelor în scopul gestionării piețelor în cauză și în special în scopul monitorizării importurilor sau a exporturilor produselor în cauză.

(144)

Pentru a lua în considerare obligațiile internaționale ale Uniunii și standardele sociale, de mediu și în materie de bunăstarea animalelor care sunt aplicabile, necesitatea de a monitoriza evoluția comerțului și a pieței, precum și a importurilor și a exporturilor, necesitatea unei bune gestiuni a pieței și necesitatea de a reduce sarcina administrativă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește lista de produse care fac obiectul prezentării unei licențe de import sau de export, precum și cazurile și situațiile în care prezentarea unei licențe de import sau de export nu este necesară.

(145)

Pentru a prevedea noi elemente ale sistemului de licențe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: drepturile și obligațiile care decurg din licență, efectele juridice ale acesteia și cazurile în care se aplică toleranța în ceea ce privește respectarea obligației de a importa sau exporta cantitatea menționată în licență sau în care trebuie indicată originea, condiționarea eliberării unei licențe de import sau a punerii în liberă circulație de prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, printre altele, originea, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor; transferul de licențe sau restricțiile referitoare la transmisibilitate; condiții suplimentare pentru licențele de import pentru cânepă și principiul asistenței administrative între statele membre pentru a preveni sau pentru a trata cazurile de fraudă sau neregulile și situațiile și cazurile în care este necesară sau nu este necesară constituirea unei garanții prin care să se asigure că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitate a licenței.

(146)

Elementele esențiale ale taxelor vamale aplicabile produselor agricole, care reflectă acordurile OMC și acordurile bilaterale, sunt stabilite în Tariful Vamal Comun. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri pentru calcularea detaliată a taxelor de import în temeiul acestor elemente esențiale.

(147)

Sistemul prețurilor de intrare ar trebui menținut pentru anumite produse. Pentru a asigura eficiența sistemului prețurilor de intrare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește verificarea veridicității prețului declarat al unui transport cu ajutorul unei valori forfetare la import și precizarea condițiilor în care este necesară constituirea unei garanții.

(148)

Pentru a evita sau contracara efectele negative asupra pieței Uniunii, care ar putea rezulta din importul anumitor produse agricole, importul produselor de acest tip ar trebui să facă obiectul achitării unei taxe suplimentare, dacă sunt întrunite anumite condiții.

(149)

În anumite condiții, este necesar să se deschidă și să se gestioneze contingente tarifare de import care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau care rezultă din alte acte juridice ale Uniunii. Pentru contingentele tarifare de import, metoda de administrare adoptată ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător necesitățile de aprovizionare a piețelor de producție, de procesare și de consum a Uniunii, atât a celor existente, cât și a celor emergente, din punctul de vedere al competitivității, siguranței și continuității aprovizionării și al necesității de a menține echilibrul pieței.

(150)

Pentru a respecta angajamentele din acordurile încheiate ca parte a Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale legate de nivelul contingentelor tarifare pentru importul a 2 000 000 de tone de porumb și 300 000 de tone de sorg în Spania și de nivelul contingentelor tarifare pentru importul a 500 000 de tone de porumb în Portugalia, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea dispozițiilor necesare pentru a efectua importurile în cadrul contingentelor tarifare și, după caz, pentru depozitarea publică a cantităților importate de agențiile de plăți ale statelor membre în cauză.

(151)

Pentru a asigura un acces echitabil la cantitățile disponibile și egalitatea de tratament a operatorilor în cadrul contingentelor tarifare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate, referitoare la: stabilirea condițiilor și criteriilor de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere în cadrul contingentului tarifar; stabilirea unor norme cu privire la transferul de drepturi între operatori și, acolo unde este cazul, la restricționarea transferului în cadrul gestionării contingentului tarifar; condiționarea participării la contingentul tarifar de constituirea unei garanții; și adoptarea unor dispoziții, acolo unde este necesar, privind particularitățile, cerințele sau restricțiile aplicabile contingentului tarifar prevăzute în acordul internațional sau într-un alt act.

(152)

În anumite cazuri, produsele agricole pot beneficia de un tratament special la importul în țări terțe dacă respectă diferitele specificații și/sau condiții de preț. O cooperare administrativă între autoritățile țărilor terțe importatoare și cele ale Uniunii este necesară pentru buna aplicare a acestui sistem. În acest scop, este necesar ca produsele să fie însoțite de un certificat eliberat în Uniune.

(153)

Pentru a se asigura că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță atunci când sunt respectate anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune conform TFUE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind obligația autorităților competente din statele membre de a emite, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să certifice îndeplinirea condițiilor.

(154)

Pentru a evita ca piața cânepii destinate producției de fibre să fie perturbată de culturi ilicite de cânepă, prezentul regulament ar trebui să prevadă controlul importurilor de cânepă și de semințe de cânepă pentru a garanta că produsele în cauză oferă anumite garanții în ceea ce privește conținutul lor în tetrahidrocanabinol. În plus, importul de semințe de cânepă, altele decât cele destinate însămânțării, ar trebui să fie supus în continuare unui regim de control care prevede autorizarea importatorilor în cauză.

(155)

O politică de calitate este urmărită la nivelul Uniunii în privința produselor din sectorul hameiului. În cazul importului, dispozițiile care asigură că nu se importă decât produsele care corespund exigențelor de calitate minimă echivalente ar trebui integrate în prezentul regulament. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cazurile în care nu ar trebui să se aplice obligațiile legate de o atestare de echivalență și de etichetare a ambalajelor.

(156)

Uniunea a încheiat cu țări terțe mai multe acorduri în materie de acces preferențial pe piață, conform cărora aceste țări pot exporta zahăr din trestie de zahăr către Uniune în condiții favorabile. Ar trebui păstrate pentru o anumită perioadă dispozițiile conexe referitoare la evoluția nevoilor de zahăr ale rafinăriilor și, în anumite condiții, rezervarea licențelor de import operatorilor specializați care utilizează cantități importante de zahăr brut din trestie de zahăr importat, care sunt considerați a fi rafinării cu activitate permanentă ale Uniunii. Pentru a se asigura rafinarea zahărului importat, destinat rafinării, în conformitate cu cerințele respective, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la utilizarea termenilor legați de funcționarea regimurilor de import, condițiile și cerințele de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere de licență de import, inclusiv pentru constituirea unei garanții, precum și normele privind sancțiunile administrative care trebuie aplicate.

(157)

Regimul taxelor vamale permite renunțarea la oricare alte măsuri de protecție la frontierele externe ale Uniunii. Piața internă și mecanismul de taxe ar putea, în condiții excepționale, să se dovedească inadecvate. În asemenea cazuri, pentru ca piața Uniunii să nu devină vulnerabilă la perturbările care ar putea apărea, Uniunea ar trebui să fie capabilă să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebui să fie conforme cu angajamentele internaționale ale Uniunii.

(158)

Este oportun să se permită suspendarea utilizării regimului de perfecționare activă și pasivă atunci când piața Uniunii este perturbată sau riscă să fie perturbată ca urmare a acestei proceduri.

(159)

Ar trebui să se rețină restituțiile la exportul către țări terțe calculate pe baza diferenței dintre prețurile practicate în Uniune și cele practicate pe piața mondială și cuprinse în limitele fixate de angajamentele asumate în cadrul OMC, ca măsură sub incidența căreia ar putea intra anumite produse cărora li se aplică prezentul regulament atunci când condițiile pieței interne corespund celor care justifică măsuri excepționale. Exporturile care fac obiectul unor subvenții ar trebui supuse unor limite exprimate în termeni de valoare și cantitate și, fără a aduce atingere aplicării unor măsuri excepționale, restituția disponibilă ar trebui să fie zero.

(160)

La stabilirea restituțiilor la export, ar trebui să se asigure respectarea limitelor exprimate în termeni de valoare prin monitorizarea plăților în temeiul normelor referitoare la Fondul european de garantare agricolă. Monitorizarea ar putea fi facilitată impunându-se stabilirea obligatorie în avans a restituțiilor la export, prevăzându-se, în același timp, posibilitatea, în cazul restituțiilor diferențiate, de a schimba destinația prevăzută în interiorul unei arii geografice în care se aplică o rată unică de restituție la export. În cazul schimbării destinației, este necesar să se plătească restituția la export aplicabilă destinației reale, plafonând-o la nivelul valorii care se aplică destinației stabilite în prealabil.

(161)

Ar trebui asigurată respectarea limitelor cantitative cu ajutorul unui sistem de monitorizare fiabil și eficace. În acest scop, este necesar ca restituțiile la export să fie acordate numai dacă există o licență de export. Acordarea restituțiilor la export în limitele disponibile ar trebui să se efectueze în funcție de situația specială a fiecăruia dintre produsele respective. Ar trebui acceptate excepții de la această regulă doar pentru produsele procesate care nu figurează în anexa I la tratate, cărora nu li se aplică limite exprimate în volum. Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a deroga de la cerința respectării cu strictețe a normelor de gestionare în cazul în care exporturile care beneficiază de restituții nu sunt susceptibile de a depăși limitele cantitative fixate.

(162)

În cazul exportului de animale vii din specia bovină, ar trebui să se acorde și să se plătească restituțiile la export numai dacă se respectă dispozițiile prevăzute de legislația Uniunii în materie de bunăstare a animalelor, în special în ceea ce privește protecția animalelor în timpul transportului.

(163)

Pentru a asigura buna funcționare a sistemului de restituții la export, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cerința de a constitui o garanție care să asigure îndeplinirea obligațiilor operatorilor.

(164)

Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a operatorilor și a autorităților, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate prin care să stabilească pragurile sub care nu poate fi impusă obligația de a elibera sau de a prezenta o licență de export, să desemneze destinațiile sau operațiunile pentru care poate fi justificată o exonerare de obligația de a prezenta o licență de export și prin care să permită, în situații justificate, acordarea ex post de licențe de export.

(165)

Pentru a aborda anumite situații practice care justifică eligibilitatea totală sau parțială a restituțiilor la export și pentru a ajuta operatorii să facă față perioadei dintre depunerea cererii și plata finală a restituției la export, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele referitoare la: o altă dată pentru restituție; plata în avans a restituțiilor la export, inclusiv condițiile de constituire și de eliberare a unei garanții;dovezi suplimentare în cazurile în care există îndoieli privind destinația reală a produselor, și posibilitatea reimportării lor pe teritoriul vamal al Uniunii; destinațiile tratate ca destinații de export din Uniune, precum și includerea destinațiilor eligibile pentru restituții la export pe teritoriul vamal al Uniunii.

(166)

Pentru a garanta egalitatea în ceea ce privește accesul exportatorilor la restituțiile la export pentru produsele specificate în anexa I la tratate și pentru produsele procesate din acestea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind aplicarea anumitor norme referitoare la produsele agricole produselor exportate sub forma unor mărfuri procesate.

(167)

Pentru a asigura că produsele care beneficiază de restituții la export sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii și pentru a evita întoarcerea lor pe acest teritoriu, precum și pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a operatorilor în ceea ce privește producerea și prezentarea dovezilor că produsele care beneficiază de restituție au ajuns într-o țară de destinație eligibilă pentru restituții diferențiate, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: termenul până la care trebuie să se încheie ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv termenul pentru întoarcerea temporară a produselor; procesarea la care pot fi supuse produsele care beneficiază de restituții la export în respectiva perioadă; dovada că produsele au ajuns la o destinație pentru a fi eligibile pentru restituții diferențiate; pragurile de restituție și condițiile în care exportatorii pot fi exonerați de obligația de a prezenta respectiva dovadă; precum și condițiile de aprobare a dovezii, furnizate de către terțe părți independente, referitor la faptul că produsele au ajuns la o destinație pentru care se aplică restituții diferențiate.

(168)

Pentru a încuraja exportatorii să respecte condițiile în materie de bunăstare a animalelor și pentru a permite autorităților competente să verifice cheltuirea corectă a restituțiilor la export dacă acestea sunt condiționate de respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate, în ceea ce privește cerințele în materie de bunăstare a animalelor în afara teritoriului vamal al Uniunii, inclusiv utilizarea unor terțe părți independente.

(169)

Pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cerințele și condițiile specifice pentru operatori și pentru produsele eligibile pentru o restituție la export și stabilirea de coeficienți pentru calcularea restituțiilor la export care să ia în considerare procesul de maturare a anumitor băuturi spirtoase obținute din cereale.

(170)

Prețurile minime pentru exportul de bulbi de flori nu mai sunt utile și ar trebui eliminate.

(171)

În conformitate cu articolul 42 din TFUE, dispozițiile din TFUE referitoare la concurență se aplică producției și comercializării produselor agricole numai în măsura stabilită de legislația Uniunii în cadrul dispozițiilor de la articolul 43 alineatul (2) din TFUE și în conformitate cu procedura prevăzută în aceste dispoziții.

(172)

Având în vedere specificul sectorului agricol și dependența acestuia de buna funcționare a întregului lanț de aprovizionare cu produse alimentare, inclusiv de aplicarea eficientă a normelor concurențiale în toate sectoarele aferente, în întregul lanț de aprovizionare cu produse agricole, care poate fi extrem de concentrat, ar trebui acordată o atenție deosebită dispoziției privind aplicarea regulilor de concurență menționate la articolul 42 din TFUE. În acest scop, este necesară o cooperare strânsă între Comisie și autoritățile ale statelor membre în domeniul concurenței. Mai mult, orientările adoptate, după caz, de Comisie reprezintă un instrument potrivit de orientare pentru întreprinderi și alte părți interesate.

(173)

Ar trebui să se prevadă faptul că regulile de concurență referitoare la acordurile, deciziile și practicile menționate la articolul 101 din TFUE, respectiv privind abuzul de poziție dominantă, se aplică producției de produse agricole și comerțului cu acestea, cu condiția ca aplicarea lor să nu pună în pericol îndeplinirea obiectivelor PAC.

(174)

Ar trebui admisă o abordare specială în cazul organizațiilor de fermieri sau de producători ori al asociațiilor acestora care au drept scop producția sau comercializarea comună a produselor agricole sau utilizarea instalațiilor comune, cu excepția cazului în care o asemenea acțiune comună elimină concurența sau pune în pericol îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

(175)

Fără a aduce atingere reglementării ofertei de anumite produse precum jambonul și brânzeturile, care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, sau vinul, care este vizat de un set de norme specifice, ar trebui urmată o abordare specială în ceea ce privește anumite activități ale unor organizații interprofesionale, cu condiția ca acestea să nu ducă la împărțirea piețelor, să nu afecteze buna funcționare a OCP, să nu denatureze sau să elimine concurența, să nu implice stabilirea de prețuri sau cote și să nu creeze discriminare.

(176)

Acordarea de ajutoare naționale ar pune în pericol buna funcționare a pieței interne. De aceea, dispozițiile TFUE privind ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, ca regulă generală, produselor agricole. Cu toate acestea, în anumite cazuri, ar trebui să fie permise anumite excepții. În astfel de cazuri, Comisia ar trebui să poată stabili un inventar al ajutoarelor naționale existente, noi sau propuse, să formuleze observații adecvate în atenția statelor membre și să propună măsuri adecvate.

(177)

Dispozițiile referitoare la prima de defrișare și anumite măsuri din cadrul programelor de sprijin al sectorului vitivinicol nu ar trebui să constituie un obstacol în calea acordării de plăți naționale cu același scop.

(178)

Din cauza situației economice speciale a producției și a comercializării renilor și a produselor derivate, Finlanda și Suedia ar trebui să acorde în continuare plăți naționale în acest sector.

(179)

În Finlanda, cultura sfeclei de zahăr se supune unor condiții geografice și climatice specifice al căror efect nefavorabil asupra sectorului se adaugă efectelor generale ale reformei din sectorul zahărului. Acest stat membru ar trebui, prin urmare, să fie autorizat, în mod permanent, să efectueze plăți naționale către producătorii săi de sfeclă de zahăr.

(180)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua plăți naționale pentru cofinanțarea măsurilor referitoare la apicultură prevăzute în prezentul regulament, precum și pentru protecția exploatațiilor apicole dezavantajate prin condiții structurale sau naturale sau care fac obiectul programelor de dezvoltare economică, cu excepția plăților naționale alocate pentru producție sau comerț.

(181)

Statele membre care participă la programele de îmbunătățire a accesului copiilor la hrană ar trebui să poată acorda, suplimentar față de ajutorul din partea Uniunii, ajutor național pentru furnizarea produselor și pentru anumite costuri aferente.

(182)

În vederea soluționării situațiilor de criză justificate, chiar și după încetarea perioadei de tranziție, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda plăți naționale pentru distilarea de criză în limita a 15 % din valoarea globală a bugetului anual relevant al statului membru respectiv pentru programul său național de sprijin. Aceste plăți naționale ar trebui notificate Comisiei și aprobate înainte de a fi acordate.

(183)

Statele membre ar trebui să poată continua să efectueze plăți naționale pentru fructele cu coajă prevăzute în prezent la articolul 120 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru a amortiza efectele decuplării fostei scheme de ajutoare a Uniunii pentru fructele cu coajă. Din motive de claritate, deoarece regulamentul respectiv urmează să fie abrogat, aceste plăți naționale ar trebui prevăzute în prezentul regulament.

(184)

Ar trebui prevăzute măsuri speciale de intervenție pentru a se putea reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței. Ar trebui definită sfera de aplicare a acestor măsuri.

(185)

Pentru a reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței cauzate de majorări sau reduceri semnificative de preț pe piețele interne ori externe sau de alte evenimente și situații care perturbă sau amenință să perturbe piața în mod semnificativ, în cazul în care situația respectivă sau efectele ei pe piață sunt susceptibile să continue sau să se agraveze, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește măsurile necesare pentru a aborda respectiva situație de perturbare a pieței, respectând totodată eventualele obligații ce rezultă din acordurile internaționale și cu condiția ca orice alte măsuri disponibile în temeiul prezentului regulament să pară insuficiente, inclusiv măsuri care să extindă sau să modifice, după caz, domeniul de aplicare, durata sau alte aspecte ale altor măsuri prevăzute în cadrul prezentului regulament sau să prevadă restituții la export ori să suspende taxele la import, în totalitate sau parțial, inclusiv pentru anumite cantități sau perioade, după caz.

(186)

Restricțiile la libera circulație care rezultă din aplicarea de măsuri destinate să combată răspândirea bolilor animalelor ar putea provoca dificultăți pe piață în unul sau mai multe state membre. Experiența arată că perturbări grave ale pieței, cum ar fi reducerea importantă a consumului sau a prețurilor, pot fi provocate de o pierdere de încredere a consumatorilor cauzată de existența unor riscuri pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor ori a plantelor. În lumina experienței, măsurile care se datorează unei pierderi a încrederii consumatorilor ar trebui extinse la produsele din plante.

(187)

Măsurile excepționale de sprijinire a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor și al cărnii de pasăre ar trebui să fie direct legate de măsurile sanitare și veterinare adoptate pentru a combate răspândirea bolilor. Măsurile ar trebui luate la cererea statelor membre pentru a evita perturbări grave ale piețelor.

(188)

Pentru a reacționa în mod concret în situații excepționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește extinderea listei de produse, conform prevederii din prezentul regulament, pentru care pot fi adoptate măsuri excepționale de sprijin.

(189)

Comisia ar trebui autorizată să adopte măsurile necesare pentru rezolvarea anumitor probleme specifice în caz de urgență.

(190)

Reacția eficientă și eficace la amenințările de perturbare a pieței poate avea o importanță deosebită pentru sectorul laptelui. În mod asemănător, pot apărea probleme specifice pentru sectorul respectiv în caz de urgență. Prin urmare, este necesar să se evidențieze faptul că măsurile adoptate de către Comisie, menționate anterior, în cazuri de perturbare a pieței, inclusiv a unor dezechilibre de piață, sau măsurile necesare pentru a soluționa probleme specifice în caz de urgență pot interveni, în special în sectorul laptelui.

(191)

Pentru a reacționa în perioadele de dezechilibre grave ale pieței, pot fi oportune, drept măsuri excepționale, categorii specifice de acțiuni colective ale operatorilor privați, în scopul de a stabiliza sectoarele vizate, sub rezerva unor garanții, limite și condiții clare. În cazul în care astfel de acțiuni pot intra sub incidența articolului 101 alineatul (1) din TFUE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să prevadă o derogare temporară. Totuși, aceste acțiuni ar trebui să vină în completarea acțiunii Uniunii în cadrul intervenției publice și al depozitării private sau al măsurilor excepționale avute în vedere în prezentul regulament și nu ar trebui să afecteze funcționarea pieței interne.

(192)

Ar trebui să fie posibil să se impună întreprinderilor, statelor membre sau țărilor terțe să transmită comunicări în scopul aplicării prezentului regulament, al monitorizării, al analizei și al gestionării pieței produselor agricole, al asigurării transparenței pieței și a bunei funcționări a măsurilor din cadrul PAC, în scopul verificării, controlării, monitorizării, evaluării și auditării măsurilor din cadrul PAC, precum și al respectării cerințelor prevăzute în acordurile internaționale, inclusiv cerințele de notificare în temeiul acestor acorduri. În vederea asigurării unei abordări armonizate, raționalizate și simplificate, ar trebui să se acorde Comisiei competența de a adopta toate măsurile necesare cu privire la comunicări. În acest sens, Comisia ar trebui să țină seama de necesarul de date și de sinergiile dintre posibilele surse de date.

(193)

Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește: natura și tipul informațiilor care trebuie notificate; categoriile de date care trebuie procesate și perioadele maxime de păstrare; scopul prelucrării, mai ales în eventualitatea publicării acestor date și a transferului lor către țări terțe; drepturile de acces la informațiile sau sistemele de informare puse la dispoziție și condițiile de publicare a informațiilor.

(194)

Se aplică dreptul Uniunii privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(195)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a emis un aviz la 14 decembrie 2011 (12).

(196)

Ar trebui să se transfere fonduri din rezerva pentru situații de criză în sectorul agricol cu respectarea condițiilor și a procedurii menționate la articolul (24) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și la punctul 22 din 17 decembrie 2013 Acordul Interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (13) și ar trebui clarificat că prezentul regulament reprezintă actul de bază aplicabil.

(197)

Pentru a asigura o tranziție fără probleme de la măsurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 la cele stabilite în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea măsurilor necesare, în special cele necesare pentru protecția drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale întreprinderilor.

(198)

Ar trebui să se recurgă la procedura de urgență pentru adoptarea actelor delegate în temeiul prezentului regulament numai în cazuri excepționale, în care aceasta se dovedește imperativ necesară pentru a reacționa în mod eficient și concret în fața riscului de perturbare a pieței sau atunci când au loc perturbări ale pieței. Utilizarea procedurii de urgență ar trebui justificată, iar cazurile în care se impune utilizarea unei astfel de proceduri ar trebui precizate.

(199)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(200)

Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare a prezentului regulament, dat fiind faptul că actele respective se referă la PAC conform dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Cu toate acestea, procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare a prezentului regulament cu privire la aspectele privind concurența, dat fiind că procedura de consultare este utilizată în general pentru adoptarea actelor de punere în aplicare în domeniul legislației în materie de concurență.

(201)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în ceea ce privește adoptarea, modificarea sau revocarea unor măsuri de protecție ale Uniunii, suspendarea utilizării prelucrării sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă sau pasivă și, dacă este necesar, pentru a reacționa imediat la situația de pe piață și a soluționa probleme specifice în caz de urgență, care necesită o soluționare imediată, atunci când, în cazuri justificate corespunzător, aceste acte sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(202)

În ceea ce privește anumite măsuri luate în temeiul prezentului regulament care necesită o acțiune rapidă sau care constau în simpla aplicare a unor dispoziții generale unor situații specifice în mod nediscreționar, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare fără a aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(203)

În plus, ar trebui să se delege Comisiei competența de a se achita de anumite sarcini administrative sau de gestionare care nu necesită adoptarea unor acte delegate sau de punere în aplicare.

(204)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă anumite norme specifice cu privire la Croația, în conformitate cu Actul de aderare a Croației (15).

(205)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, mai multe măsuri sectoriale vor expira la un interval relativ scurt de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. După abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, dispozițiile relevante ar trebui să continue să se aplice până la expirarea schemelor în cauză.

(206)

Regulamentul (CEE) nr. 922/72 al Consiliului (16) privind ajutorul pentru viermi de mătase pentru anul de creștere 1972/1973 este caduc; Regulamentul (CEE) nr. 234/79 privind procedura de adaptare a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun este înlocuit de prezentul regulament; Regulamentul (CE) nr. 1601/96 al Consiliului (17) privind ajutorul pentru producătorii de hamei pentru recolta anului 1995 este o măsură temporară, care, prin natura sa, este în prezent caducă. Regulamentul (CE) nr. 1037/2001 al Consiliului (18) de autorizare a ofertei și livrării anumitor vinuri importate a fost înlocuit de dispozițiile Acordului între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind comerțul cu vin adoptate prin Decizia 2006/232/CE a Consiliului (19) și este, prin urmare, caduc. Din motive de claritate și certitudine juridică aceste regulamente ar trebui abrogate.

(207)

Anumite norme din sectorul laptelui și produselor lactate, în special cele privind relațiile contractuale și negocierile; furnizarea de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată; și declarațiile primilor cumpărători, organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale au intrat de curând în vigoare și rămân justificate de situația economică actuală a pieței produselor lactate și de structura lanțului de aprovizionare. Prin urmare, acestea ar trebui aplicate în sectorul respectiv pe o perioadă suficient de lungă (atât înainte, cât și după eliminarea cotelor de lapte), pentru a le permite să își producă efectele pe deplin. Aceste norme ar trebui să fie totuși temporare și să facă obiectul unei revizuiri. Comisia ar trebui să adopte rapoarte privind evoluțiile de pe piața laptelui și produselor lactate, care trebuie prezentate până la 30 iunie 2014 și, respectiv, până la 31 decembrie 2018, referitoare în special la posibilele stimulente vizând să încurajeze fermierii să încheie acorduri de producție comune,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele agricole, care înseamnă toate produsele enumerate în anexa I la tratate, cu excepția produselor din pescuit și din acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii care reglementează organizarea comună a piețelor produselor din pescuit și din acvacultură.

(2)   Produsele agricole, astfel cum sunt definite la alineatul (1), se împart în următoarele sectoare enumerate în părțile respective din anexa I:

(a)

cereale, partea I;

(b)

orez, partea II;

(c)

zahăr, partea III;

(d)

furaje uscate, partea IV;

(e)

semințe, partea V;

(f)

hamei, partea VI;

(g)

ulei de măsline și măsline de masă, partea VII;

(h)

in și cânepă, partea VIII;

(i)

fructe și legume, partea IX;

(j)

produse din fructe și legume procesate, partea X;

(k)

banane, partea XI;

(l)

vin, partea XII;

(m)

pomi și alte plante vii, bulbi, rădăcini și altele asemănătoare, flori tăiate și frunziș ornamental, partea XIII;

(n)

tutun, partea XIV;

(o)

carne de vită și mânzat, partea XV;

(p)

lapte și produse lactate, partea XVI;

(q)

carne de porc, partea XVII;

(r)

carne de oaie și de capră, partea XVIII;

(s)

ouă, partea XIX;

(t)

carne de pasăre, partea XX;

(u)

alcool etilic de origine agricolă, partea XXI;

(v)

produse apicole, partea XXII;

(w)

viermi de mătase, partea XXIII;

(x)

alte produse, partea XXIV.

Articolul 2

Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune (PAC)

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în ceea ce privește măsurile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 3

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile privind anumite sectoare, stabilite în anexa II.

(2)   Definițiile stabilite în anexa II partea II secțiunea B se aplică numai până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017 pentru zahăr.

(3)   Se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (20) al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care există prevederi contrare în prezentul regulament.

(4)   Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorului orezului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să modifice definițiile referitoare la sectorul orezului stabilite în anexa II partea I în măsura în care este necesar pentru actualizarea definițiilor din perspectiva evoluțiilor pieței.

(5)   În sensul prezentului regulament:

(a)

„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiunile definite ca atare la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(b)

„fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural” înseamnă condiții meteorologice cum ar fi gerul, grindina, gheața, ploaia sau seceta care distrug mai mult de 30 % din producția medie anuală a unui fermier dat în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime și maxime.

Articolul 4

Modificări ale nomenclaturii Tarifului Vamal Comun utilizate pentru produsele agricole

Acolo unde este cazul, pentru a lua în considerare modificările aduse Nomenclaturii combinate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să adapteze descrierea produselor și trimiterile din prezentul regulament la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată.

Articolul 5

Rate de conversie pentru orez

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

(a)

se stabilesc ratele de conversie pentru orez pentru diferite stadii de procesare, respectiv costurile de procesare și valoarea produselor secundare;

(b)

se adoptă toate măsurile necesare cu privire la aplicarea ratelor de conversie pentru orez.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 6

Anii de comercializare

Sunt stabiliți următorii ani de comercializare:

(a)

de la data de 1 ianuarie la data de 31 decembrie a unui an dat, pentru sectoarele fructelor și al legumelor, al fructelor și al legumelor procesate și al bananelor;

(b)

de la data de 1 aprilie la data de 31 martie a anului următor, pentru sectorul furajelor uscate și cel al viermilor de mătase;

(c)

de la data de 1 iulie la data de 30 iunie a anului următor pentru:

(i)

sectorul cerealelor;

(ii)

sectorul semințelor;

(iii)

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iv)

sectorul inului și al cânepii;

(v)

sectorul laptelui și produselor lactate;

(d)

de la data de 1 august la data de 31 iulie a anului următor, pentru sectorul vitivinicol;

(e)

de la data de 1 septembrie la data de 31 august a anului următor, pentru sectorul orezului;

(f)

de la data de 1 octombrie la data de 30 septembrie a anului următor, pentru sectorul zahărului.

Articolul 7

Praguri de referință

(1)   Se fixează următoarele praguri de referință:

(a)

pentru sectorul cerealelor, 101,31 EUR/tonă pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(b)

pentru orezul nedecorticat, 150 EUR/tonă pentru calitatea standard astfel cum este definită la punctul A din anexa III, pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(c)

pentru zahărul de calitate standard, astfel cum este definit la punctul B din anexa III, în privința zahărului neambalat, franco fabrică:

(i)

zahăr alb: 404,4 EUR/tonă;

(ii)

zahăr brut: 335,2 EUR/tonă;

(d)

pentru sectorul cărnii de vită și de mânzat, 2 224 EUR/tonă pentru carcasele de bovine masculi din clasa de conformație/gradul de acoperire cu grăsime R3, astfel cum este prevăzut în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult, menționată la punctul A din anexa IV;

(e)

pentru sectorul laptelui și al produselor lactate;

(i)

246,39 EUR pe 100 kg pentru unt;

(ii)

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;

(f)

pentru carnea de porc, 1 509,39 EUR/tonă pentru carcasele de porc de calitate standard, definite în termeni de greutate și conținut de carne macră, astfel cum se stabilește în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc menționată la punctul B din anexa IV, după cum urmează:

(i)

carcasele care cântăresc de la 60 la mai puțin de 120 kg: clasa E;

(ii)

carcasele care cântăresc de la 120 la 180 kg: clasa R;

(g)

pentru sectorul uleiului de măsline:

(i)

1 779 EUR/tonă pentru ulei de măsline extra virgin;

(ii)

1 710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin;

(iii)

1 524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant cu două grade de aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

(2)   Pragurile de referință prevăzute la alineatul (1) sunt revizuite constant de Comisie, ținând seama de criterii obiective, în special în funcție de evoluția producției, a costurilor de producție, îndeosebi a costurilor factorilor de producție, precum și în funcție de tendințele piețelor. Dacă este cazul, pragurile de referință se actualizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară având în vedere evoluțiile producției și ale piețelor.

PARTEA II

PIAȚA INTERNĂ

TITLUL I

INTERVENȚIA PE PIAȚĂ

CAPITOLUL I

Intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Secțiunea 1

Dispoziții generale privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele referitoare la intervenția pe piață în ceea ce privește:

(a)

intervenția publică, dacă produsele sunt achiziționate de autoritățile competente ale statelor membre și sunt depozitate de acestea până la desfacere; și

(b)

acordarea de ajutor pentru depozitarea produselor de către operatori privați.

Articolul 9

Proveniența produselor eligibile

Produsele eligibile pentru achiziție în cadrul intervenției publice sau pentru acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată sunt originare din Uniune. De asemenea, dacă produsele provin din recolte, acestea trebuie să fi fost recoltate în Uniune, iar dacă provin din lapte, laptele respectiv trebuie să fi fost produs în Uniune.

Articolul 10

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul A și, respectiv, B din anexa IV în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește carcasele de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult și în sectorul cărnii de porc în ceea ce privește porcii alții decât cei folosiți pentru reproducere.

În sectorul cărnii de oaie și de capră, statele membre pot aplica grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie, în conformitate cu normele stabilite la punctul C din anexa IV.

Secțiunea 2

Intervenția publică

Articolul 11

Produse eligibile pentru intervenția publică

Intervenția publică se aplică pentru produsele următoare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice cerințe și condiții suplimentare care pot fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 19, și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 20:

(a)

grâu comun, grâu dur, orz și porumb;

(b)

orez nedecorticat;

(c)

carne proaspătă sau refrigerată din sectorul cărnii de vită și mânzat, încadrate la codurile NC 0201 10 00 și 0201 20 20-0201 20 50;

(d)

unt produs direct și exclusiv din smântână pasteurizată obținută direct și exclusiv din lapte de vacă într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de grăsimi butirice de 82 % din greutate și cu un conținut maxim de apă de 16 % din greutate;

(e)

lapte praf degresat de calitate superioară obținut din lapte de vacă prin procedeul pulverizării într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de materie proteică de 34 % din greutatea substanței uscate, fără grăsimi.

Articolul 12

Perioadele de intervenție publică

Intervenția publică este disponibilă pentru:

(a)

grâu comun, grâu dur, orz și porumb, de la 1 noiembrie la 31 mai;

(b)

orez nedecorticat, de la 1 aprilie la 31 iulie;

(c)

carnea de vită și mânzat, pe durata întregului an;

(d)

unt și lapte praf degresat, de la 1 martie la 30 septembrie.

Articolul 13

Deschiderea și închiderea intervenției publice

(1)   În cursul perioadelor menționate la articolul 11, intervenția publică:

(a)

este deschisă pentru grâul comun, unt și laptele praf degresat;

(b)

poate fi deschisă de Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat (inclusiv soiuri sau tipuri specifice de orez nedecorticat), dacă situația de pe piață impune acest lucru. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2);

(c)

poate fi deschisă de Comisie pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), în cazul în care prețul mediu de piață în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c) într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, înregistrat pe baza grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine menționate la punctul A din anexa IV, este mai mic de 85 % din pragul de referință stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (d).

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să închidă intervenția publică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat în cazul în care, în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c), nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Articolul 14

Achizițiile la preț fix sau prin procedură de atribuire

Atunci când intervenția publică este deschisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), măsurile privind stabilirea prețurilor de achiziție pentru produsele menționate la articolul 11, precum și, după caz, măsurile privind limitările cantitative atunci când achizițiile au loc la preț fix, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 15

Prețul de intervenție publică

(1)   Prețul de intervenție publică înseamnă:

(a)

prețul la care produsele sunt achiziționate în cadrul intervenției publice dacă acest lucru se face la preț fix; sau

(b)

prețul maxim la care produsele eligibile pentru intervenția publică pot fi achiziționate, dacă acest lucru se face prin procedură de atribuire.

(2)   Măsurile de stabilire a nivelului prețului de intervenție publică, inclusiv valoarea majorărilor și a reducerilor, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 16

Principii generale privind desfacerea produselor din stocul de intervenție publică

(1)   Desfacerea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice are loc astfel încât:

(a)

să se evite orice perturbare a pieței;

(b)

să se asigure accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a cumpărătorilor; și

(c)

să se respecte angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(2)   Produsele achiziționate conform intervenției publice pot fi desfăcute prin punerea lor la dispoziție pentru programul de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii. În acest caz, valoarea contabilă a acestor produse trebuie să fie la nivelul prețului pertinent de intervenție publică stabilit, menționat la articolul 14 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3)   În fiecare an, Comisia publică detalii privind condițiile în care au fost vândute în anul anterior produsele achiziționate conform intervenției publice.

Secțiunea 3

Ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 17

Produse eligibile

Ajutorul pentru depozitarea privată se poate acorda pentru produsele enumerate în continuare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice alte cerințe și condiții care urmează a fi adoptate de Comisie, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 19 și al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 18 alineatul (2) sau al articolului 20:

(a)

zahăr alb;

(b)

ulei de măsline;

(c)

fibre de in;

(d)

carne proaspătă sau refrigerată de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult;

(e)

unt produs din smântână obținută direct și exclusiv din lapte de vacă;

(f)

brânză;

(g)

lapte praf degresat fabricat din lapte de vacă;

(h)

carne de porc;

(i)

carne de oaie și de capră.

Litera (f) de la primul paragraf se aplică doar în cazul brânzei care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1151/2012, care este depozitată pentru o perioadă care depășește durata de maturare prevăzută în caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 7 din regulamentul respectiv și/sau pentru o perioadă de maturare care contribuie la sporirea valorii brânzei.

Articolul 18

Condiții de acordare a ajutorului

(1)   Pentru a se asigura transparența pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în cazurile în care este necesar, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească condițiile în care se poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17, ținând seama de:

(a)

prețurile medii de piață înregistrate în Uniune și de pragurile de referință, precum și de costurile de producție ale produselor respective; și/sau

(b)

necesitatea de a reacționa în timp util la o situație de pe piață deosebit de dificilă sau la evoluțiile economice cu un impact negativ semnificativ asupra marjelor din sectorul respectiv.

(2)   Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care

(a)

se acordă ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17, ținând seama de condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol;

(b)

se limitează acordarea ajutorului pentru depozitarea privată.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(3)   Măsurile privind stabilirea nivelului ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut la articolul 17 se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Secțiunea 4

Dispoziții comune privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 19

Competențe delegate

(1)   Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească cerințele și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament. Respectivele cerințe și condiții vizează, pentru produsele achiziționate și depozitate, garantarea:

(a)

calității acestora în ceea ce privește parametrii de calitate, grupurile de calitate, gradele de calitate, categoriile, caracteristicile și vechimea produsului;

(b)

eligibilității acestora, în ceea ce privește cantitățile, ambalarea, inclusiv etichetarea, conservarea, contractele de depozitare anterioare, aprobarea întreprinderilor, precum și stadiul produselor cărora li se aplică prețul de intervenție publică și ajutorul pentru depozitarea privată.

(2)   Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului cerealelor și ale sectorului orezului nedecorticat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească criteriile de calitate atât în ceea ce privește achizițiile, cât și vânzările de grâu comun, grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat.

(3)   Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a)

cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice;

(b)

normele privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și pentru tratarea acestor produse în ceea ce privește taxele vamale și toate celelalte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(4)   Pentru a se garanta că ajutorul pentru depozitare privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a)

normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată;

(b)

condițiile pentru acordarea unui avans din respectivul ajutor;

(c)

condițiile în care se poate decide că produsele care fac obiectul contractelor de depozitare privată pot fi repuse pe piață sau eliminate.

(5)   Pentru a se asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate:

(a)

prin care să se prevadă utilizarea procedurilor de atribuire care garantează accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a operatorilor;

(b)

prin care să se stabilească condițiile suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori pentru a facilita gestionarea și controlul eficient al sistemului pentru statele membre și operatori;

(c)

prin care să se stabilească cerința impusă operatorilor de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor acestora.

(6)   Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

se adaptează și actualizează dispozițiile din anexa IV privind grila utilizată în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor;

(b)

se stabilesc dispoziții suplimentare referitoare la clasificarea, inclusiv de către clasificatori calificați, la gradarea pe clase, inclusiv prin tehnicile de clasificare automatizată, la identificarea, cântărirea și marcarea carcaselor, precum și la calcularea prețurilor medii în Uniune și la coeficienții de ponderare utilizați la calcularea prețurilor respective;

(c)

se stabilesc, pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, derogări de la dispoziții și derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină, precum și dispoziții suplimentare privind produsele în cauză, inclusiv dispoziții privind clasele de conformație și gradul de acoperire cu grăsime, iar pentru sectorul cărnii de oaie, dispoziții suplimentare privind greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime și criteriile de clasificare a mieilor ușori;

(d)

statele membre sunt autorizate să nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc și sunt autorizate să folosească și alte criterii de evaluare decât greutatea și conținutul de carne macră estimat sau să prevadă derogări de la grila respectivă.

Articolul 20

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol. Măsurile menționate pot viza în mod special:

(a)

costurile pe care trebuie să le plătească operatorul în cazul în care produsele livrate pentru intervenție publică nu îndeplinesc cerințele minime de calitate;

(b)

stabilirea capacității minime de depozitare pentru spațiile de stocare pentru intervenție;

(c)

perioadele, piețele și prețurile de piață reprezentative necesare pentru aplicarea prezentului capitol;

(d)

livrarea produselor care urmează să fie achiziționate în cadrul intervenției publice, costurile de transport care trebuie suportate de ofertant, preluarea produselor de către agențiile de plăți și plata;

(e)

diferitele operațiuni aferente procesului de dezosare pentru sectorul cărnii de vită și mânzat;

(f)

modalitățile practice pentru ambalarea, comercializarea și etichetarea produselor;

(g)

procedurile pentru aprobarea întreprinderilor care produc unt și lapte praf degresat în sensul prezentului capitol;

(h)

orice autorizație de depozitare în afara teritoriului statului membru în care produsele au fost achiziționate și depozitate;

(i)

vânzarea sau eliminarea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice, în special în ceea ce privește prețurile de vânzare, condițiile referitoare la scoaterea din depozit, utilizarea sau destinația ulterioară a produselor eliberate din stoc, inclusiv procedurile privind produsele puse la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului menționat la articolul 16 alineatul (2), inclusiv transferurile între statele membre;

(j)

în ceea ce privește produsele achiziționate în cadrul intervenției publice, dispozițiile privind posibilitatea pentru statele membre să vândă, sub propria lor răspundere, cantități mici rămase în depozit sau cantități care nu mai pot fi reambalate sau care s-au deteriorat;

(k)

în ceea ce privește depozitarea privată, încheierea și conținutul contractelor dintre autoritatea competentă a statului membru și solicitanți;

(l)

plasarea și păstrarea produselor în depozitare privată și scoaterea acestora din depozit;

(m)

durata depozitării private și dispozițiile conform cărora această durată, odată specificată în contracte, poate fi scurtată sau prelungită;

(n)

procedurile care trebuie urmate pentru achizițiile la preț fix, inclusiv procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia, sau pentru acordarea ajutorului stabilit în prealabil pentru depozitarea privată;

(o)

recurgerea la proceduri de atribuire atât pentru intervenție publică, cât și pentru depozitarea privată, în special în ceea ce privește:

(i)

depunerea ofertelor și cantitatea minimă pentru care se poate depune o ofertă;

(ii)

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia; și

(iii)

selectarea ofertelor, asigurându-se că se acordă prioritate celor mai favorabile pentru Uniune și permițând totodată ca acest fapt să nu ducă neapărat la atribuirea unui contract;

(p)

aplicarea grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de vită, de porc și de oaie;

(q)

o prezentare a carcaselor și a semicarcaselor diferită de cea prevăzută la punctul A.IV din în anexa IV în vederea stabilirii prețurilor de piață;

(r)

factorii de corecție care trebuie aplicați de statele membre pentru a fi utilizați pentru o prezentare diferită a carcaselor de vită și de oaie în cazul în care nu este utilizată prezentarea de referință;

(s)

modalitățile practice pentru marcarea carcaselor clasificate și pentru calcularea de către Comisie a mediei ponderate a prețului din Uniune pentru carcasele de vită, porc și oaie;

(t)

autorizarea statelor membre de a dispune, în ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriile lor, o prezentare a carcaselor de porc diferită de cea prevăzută la punctul B.III din anexa IV, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)

practicile comerciale obișnuite de pe teritoriul lor diferă de prezentarea standard definită la anexa IV punctul B.III primul paragraf;

(ii)

cerințele tehnice justifică această prezentare;

(iii)

carcasele sunt jupuite în mod uniform;

(u)

dispozițiile pentru revizuirea la fața locului a punerii în aplicare a clasificării carcaselor în statele membre de către un comitet al Uniunii alcătuit din experți ai Comisiei și experți numiți de statele membre, pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea clasificării carcaselor. Aceste dispoziții prevăd ca Uniunea să suporte costurile rezultate din activitatea de revizuire.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 21

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a autoriza statele membre să utilizeze, pentru mieii cu greutatea carcasei mai mică de 13 kg, prin derogare de la punctul C.III din anexa IV, următoarele criterii de clasificare:

(a)

greutatea carcasei;

(b)

culoarea cărnii;

(c)

gradul de acoperire cu grăsime.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Scheme de ajutor

Secțiunea 1

scheme de îmbunătățire a accesului la alimente

Articolul 22

Grupul-țintă

Schemele de ajutor destinate îmbunătățirii distribuirii de produse agricole și a obiceiurilor alimentare ale copiilor vizează copiii care frecventează în mod regulat creșe, grădinițe sau instituții școlare de nivel primar sau secundar, care sunt administrate sau recunoscute de autoritățile competente din statele membre.

Subsecțiunea 1

Programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli

Articolul 23

Ajutor pentru aprovizionarea cu fructe și legume, fructe și legume procesate și produse pe bază de banane destinate copiilor

(1)   Ajutoarele din partea Uniunii se acordă pentru:

(a)

aprovizionarea instituțiilor de învățământ menționate la articolul 22 cu produse din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și al bananelor, destinate copiilor; și

(b)

anumite costuri legate de logistică, precum și de distribuție, echipamente, promovare, monitorizare, evaluare și măsurile de însoțire.

(2)   Statele membre care doresc să participe la program elaborează, la nivel național sau regional, o strategie prealabilă pentru punerea în aplicare a acestuia. Acestea prevăd, de asemenea, măsurile de însoțire necesare pentru a asigura eficacitatea programului și care pot include informații privind măsurile educative legate de obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale și lupta împotriva risipei de alimente.

(3)   Cu ocazia elaborării strategiilor lor, statele membre întocmesc o listă a produselor din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și al bananelor care vor fi eligibile în cadrul programelor lor. Lista nu include produse care sunt enumerate în anexa V.

Cu toate acestea, în cazuri justificate corespunzător, ca de exemplu atunci când un stat membru dorește să asigure o gamă largă de produse prin programul său sau dorește ca programul său să fie mai atractiv, strategiile pot prevedea posibilitatea ca astfel de produse să devină eligibile doar în cazul în care se adaugă cantități limitate din substanțele enumerate în anexa menționată.

Statele membre asigură faptul că autoritățile lor competente în materie de sănătate aprobă lista acestor produse care sunt eligibile în cadrul programelor lor.

Statele membre își selecționează produsele pe baza unor criterii obiective care pot include aspecte legate de sănătate și mediu, caracterul sezonier, soiul sau disponibilitatea produsului, acordând prioritate, pe cât posibil, produselor originare din Uniune, în special achizițiilor locale, piețelor locale, lanțurilor de aprovizionare scurte sau beneficiilor pentru mediu.

(4)   Măsurile de stabilire a ajutorului din partea Uniunii menționat la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(5)   Ajutorul Uniunii, menționat la alineatul (1), este alocat fiecărui stat membru în funcție de criterii obiective care au la bază proporția de copii cu vârste între șase și zece ani.

Statele membre care participă la regimul de ajutoare solicită în fiecare an un ajutor din partea Uniunii pe baza strategiei lor menționate la alineatul (2).

Măsurile privind stabilirea nivelului minim al ajutorului din partea Uniunii pentru fiecare stat membru care participă la regimul de ajutoare, precum și privind repartizarea indicativă și cea definitivă a ajutorului către statele membre se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(6)   Ajutorul din partea Uniunii prevăzut la alineatul (1) nu este utilizat pentru a înlocui finanțarea acordată oricăror programe naționale în derulare de încurajare a consumului de fructe în școli, care furnizează fructe și legume, fructe și legume procesate și banane, sau altor programe de distribuire la nivelul școlilor care includ astfel de produse.

Totuși, dacă un stat membru are deja în derulare un program care ar fi eligibil pentru obținerea de ajutor din partea Uniunii în temeiul prezentului articol și dacă acesta intenționează să extindă aplicarea lui sau să îl facă mai eficient, inclusiv în ceea ce privește grupul-țintă al programului, durata acestuia sau produsele eligibile, ajutorul Uniunii poate fi acordat dacă limitările stabilite în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE sunt respectate în ceea ce privește raportul dintre ajutorul Uniunii și cuantumul total al contribuției naționale. În acest caz, statul membru indică în strategia sa de punere în aplicare cum intenționează să își extindă programul sau să îl facă mai eficient.

(7)   Statele membre pot acorda, pe lângă ajutoarele din partea Uniunii, un ajutor național, în conformitate cu articolul 217.

(8)   Programul Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli nu aduce atingere niciunui alt program național separat de încurajare a consumului de fructe și legume în școli care este compatibil cu dreptul Uniunii.

(9)   Uniunea poate finanța, de asemenea, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, măsuri de informare, monitorizare și evaluare legate de programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, inclusiv măsuri de sensibilizare a publicului cu privire la acest program și măsuri conexe de constituire a unei rețele.

(10)   Statele membre participante la program aduc la cunoștința publicului, în locurile de distribuție a alimentelor, participarea lor la schema de ajutoare și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

Articolul 24

Competențe delegate

(1)   Pentru a promova formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul îi vizează pe copiii din grupul-țintă menționat la articolul 22, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(a)

criteriile suplimentare referitoare la direcționarea ajutorului de către statele membre;

(b)

aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului de către statele membre;

(c)

elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile conexe.

(2)   Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

metoda de realocare în ceea ce privește repartizarea orientativă a ajutorului menționată la articolul 23 alineatul (5) între statele membre pe baza cererilor de ajutor primite;

(b)

costurile din cadrul strategiilor statelor membre eligibile pentru ajutor din partea Uniunii și posibilitatea fixării unui plafon global pentru anumite costuri;

(c)

obligația statelor membre de a monitoriza și evalua eficacitatea programelor lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

(3)   Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la program, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să impună statelor membre ca, printr-un program de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, să aducă la cunoștința publicului caracterul de subvenționare al ajutorului din partea Uniunii.

Articolul 25

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni, inclusiv:

(a)

informațiile care urmează să fie incluse în strategiile statelor membre;

(b)

cererile de ajutor și plăți;

(c)

metodele de promovare a schemei și măsurile de constituire a unor rețele la nivelul acesteia;

(d)

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de evaluare și de monitorizare realizate de statele membre care participă la programul Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Subsecțiunea 2

Programul de distribuire a laptelui în școli

Articolul 26

Ajutor pentru distribuirea de lapte și produse lactate către copii

(1)   Se acordă ajutoare din partea Uniunii pentru distribuirea către copiii din instituțiile de învățământ menționate la articolul 22 a unor produse din lapte și lapte procesat încadrate la codurile NC 0401, 0403, 0404 90 și 0406 sau la codul NC 2202 90.

(2)   Începând cu 1 august 2015, statele membre care doresc să participe la program trebuie să aibă în prealabil o strategie, la nivel național sau regional, pentru punerea în aplicare a acestuia. Acestea pot prevedea, de asemenea, măsuri de însoțire care pot include informații privind măsurile educative legate de obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale și lupta împotriva risipei de alimente și care sunt necesare pentru a asigura eficacitatea programului.

(3)   Cu ocazia elaborării strategiilor lor, statele membre întocmesc o listă cuprinzând laptele și produsele lactate care vor fi eligibile în cadrul programelor lor respective, în conformitate cu normele adoptate de Comisie în temeiul articolului 27.

(4)   Cu excepția distribuției de mese gratuite pentru copii în instituțiile de învățământ, ajutorul din partea Uniunii prevăzut la alineatul (1) nu este folosit pentru a înlocui finanțarea acordată oricăror programe naționale în derulare de încurajare a consumului de lapte și produse lactate sau altor programe de distribuție la nivelul școlilor care includ laptele și produsele lactate. Cu toate acestea, se poate acorda ajutor din partea Uniunii dacă un stat membru are deja în derulare un program care ar fi eligibil pentru obținerea de ajutor din partea Uniunii în temeiul prezentului articol și dacă intenționează să extindă aplicarea acestuia sau să îl facă mai eficient, inclusiv în ceea ce privește grupul-țintă al programului, durata acestuia sau produsele eligibile. În acest caz, statul membru indică în strategia sa de punere în aplicare cum intenționează să își extindă programul sau să îl facă mai eficient.

(5)   Statele membre pot acorda, pe lângă ajutoarele din partea Uniunii, un ajutor național, în conformitate cu articolul 217.

(6)   Programul Uniunii de încurajare a consumului de lapte și produse lactate în școli nu aduce atingere niciunui alt program național separat de încurajare a consumului de lapte și produse lactate în școli care este compatibil cu dreptul Uniunii.

(7)   Măsurile cu privire la stabilirea ajutoarelor din partea Uniunii pentru întreaga gamă de lapte și produse lactate și a cantității maxime eligibile pentru ajutor din partea Uniunii, în conformitate cu alineatul (1), se iau de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(8)   Statele membre participante la program aduc la cunoștința publicului, în locurile de distribuire a alimentelor, participarea lor la schema de ajutoare și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

Articolul 27

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare evoluția tendințelor în cazul modelelor de consum de produse lactate, inovațiile și evoluțiile de pe piața produselor lactate, disponibilitatea produselor pe diferite piețe ale Uniunii, precum și aspectele nutriționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

produsele eligibile pentru ajutor în cadrul programului, în conformitate cu dispozițiile articolului 26 alineatul (1) și ținând seama de aspectele nutriționale;

(b)

elaborarea de strategii naționale sau regionale de către statele membre, inclusiv măsurile de însoțire, după caz; și

(c)

măsurile necesare pentru monitorizare și evaluare.

(2)   Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a ajutorului din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

norme privind eligibilitatea beneficiarilor și a solicitanților de ajutor;

(b)

cerința ca solicitanții să fie aprobați de statele membre;

(c)

utilizarea produselor lactate care beneficiază de ajutor în pregătirea meselor servite în instituțiile de învățământ.

(3)   Pentru a se asigura că solicitanții ajutorului își respectă obligațiile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind obligația de a constitui o garanție în cazul în care se efectuează o plată în avans din ajutor.

(4)   Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la schema de ajutoare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se precizează condițiile în care statele membre urmează să facă cunoscută participarea lor la programul de ajutor și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

(5)   Pentru a se asigura reflectarea ajutorului în prețul la care produsele sunt disponibile în cadrul programului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind instituirea monitorizării prețurilor în cadrul programului.

Articolul 28

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni, inclusiv cu privire la:

(a)

procedurile care să garanteze respectarea cantității maxime eligibile pentru ajutoare;

(b)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans;

(c)

informațiile care să le fie furnizate statelor membre pentru aprobarea solicitanților, cereri de ajutor și plăți;

(d)

metodele de promovare a schemei;

(e)

gestionarea sistemului de monitorizare a prețurilor conform articolului 27 alineatul (5).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Ajutorul în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Articolul 29

Programe de sprijinire a sectorului uleiului de măsline și al măslinelor de masă

(1)   Uniunea finanțează programe de lucru trienale care urmează să fie stabilite de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152, asociații ale organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 sau organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 în unul sau mai multe dintre domeniile următoare:

(a)

monitorizarea și gestionarea pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(b)

ameliorarea impactului cultivării măslinelor asupra mediului;

(c)

îmbunătățirea competitivității culturilor de măsline prin modernizare;

(d)

ameliorarea calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă;

(e)

sistemul de trasabilitate, certificarea și protejarea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă, în special monitorizarea calității uleiurilor de măsline vândute consumatorilor finali, sub autoritatea administrațiilor naționale;

(f)

difuzarea informațiilor privind acțiunile desfășurate de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători sau de organizațiile interprofesionale în vederea îmbunătățirii calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă.

(2)   Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este:

(a)

11 098 000 EUR pe an pentru Grecia;

(b)

576 000 EUR pe an pentru Franța; și

(c)

35 991 000 EUR pe an pentru Italia.

(3)   Finanțarea maximă de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este limitată la sumele rezervate de statele membre. Finanțarea maximă a costurilor eligibile este:

(a)

75 % pentru activitățile desfășurate în domeniile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

75 % pentru investițiile în active fixe și 50 % pentru alte activități desfășurate în domeniul menționat la alineatul (1) litera (d);

(c)

75 % pentru programele de lucru desfășurate în cel puțin trei țări terțe sau state membre neproducătoare de către organizațiile recunoscute menționate la alineatul (1) din cel puțin două state membre producătoare, în domeniile menționate la alineatul (1) literele (e) și (f), și 50 % pentru celelalte activități desfășurate în aceleași domenii.

Statul membru respectiv asigură o finanțare suplimentară reprezentând până la 50 % din costurile care nu sunt acoperite de finanțarea din partea Uniunii.

Articolul 30

Competențe delegate

Pentru a asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii prevăzut la articolul 29 și în vederea îmbunătățirii calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

în ceea ce privește domeniile menționate la articolul 29 alineatul (1), măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul Uniunii și activitățile și costurile care nu pot fi finanțate;

(b)

nivelul minim al finanțării din partea Uniunii alocate de statele membre pentru anumite domenii;

(c)

obligația de a constitui o garanție atunci când se prezintă o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului;

(d)

criteriile de care trebuie să țină seama statele membre în selectarea și aprobarea programelor de lucru.

Articolul 31

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a)

punerea în aplicare a unor programe de lucru și modificarea acestora;

(b)

plata ajutorului, inclusiv a avansurilor din acesta;

(c)

procedurile privind constituirea garanției și cuantumul acesteia atunci când este prezentată o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Ajutorul în sectorul fructelor și legumelor

Articolul 32

Fonduri operaționale

(1)   Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor și/sau asociațiile acestora pot constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a)

contribuțiile financiare ale:

(i)

membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși; sau

(ii)

asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

(b)

ajutor financiar din partea Uniunii, care poate fi acordat organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora în cazul în care respectivele asociații prezintă, gestionează și pun în aplicare un program operațional sau un program operațional parțial, în conformitate cu termenii și condițiile care urmează să fie adoptate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 37 și, respectiv, al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 38.

(2)   Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost prezentate statelor membre și au fost aprobate de acestea.

Articolul 33

Programe operaționale

(1)   Programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de cinci ani. Programele operaționale urmăresc cel puțin două dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) sau două dintre următoarele obiective:

(a)

planificarea producției, inclusiv estimarea și monitorizarea producției și a consumului;

(b)

ameliorarea calității produselor, indiferent dacă acestea sunt proaspete sau procesate;

(c)

creșterea valorii comerciale a produselor;

(d)

promovarea produselor proaspete sau procesate;

(e)

măsuri de protecție a mediului, în special în domeniul apei, și metode de producție care să respecte mediul, inclusiv agricultura ecologică;

(f)

prevenirea și gestionarea crizelor.

Programele operaționale se transmit statelor membre spre aprobare.

(2)   Asociațiile organizațiilor de producători pot, de asemenea, să prezinte un program operațional integral sau parțial, alcătuit din acțiuni identificate, dar nerealizate de organizațiile membre în cadrul programelor lor operaționale. Programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători fac obiectul acelorași norme ca programele operaționale ale organizațiilor de producători și sunt examinate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)

acțiunile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații ale producătorilor sunt integral finanțate din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective și că fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale acestor organizații membre;

(b)

acțiunile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre;

(c)

nu există finanțare dublă.

(3)   Prevenirea și gestionarea crizelor, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (f), se concentrează pe evitarea și soluționarea crizelor de pe piețele fructelor și legumelor, incluzând, în acest context:

(a)

investiții de eficientizare a gestionării volumelor introduse pe piață;

(b)

măsuri referitoare la cursuri de formare și schimburi de bune practici;

(c)

promovarea și comunicarea cu caracter preventiv sau în perioade de criză;

(d)

sprijin pentru costurile administrative generate de constituirea unor fonduri mutuale;

(e)

replantarea livezilor, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(f)

retragerea de pe piață;

(g)

recoltarea înainte de coacere sau nerecoltarea fructelor și a legumelor;

(h)

asigurarea recoltelor.

Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, inclusiv rambursările de capital și dobânzi menționate la al cincilea paragraf, nu includ mai mult de o treime din cheltuielile efectuate în cadrul programului operațional.

Organizațiile de producători pot lua credite în condiții comerciale pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor. În acest caz, rambursarea capitalului și a dobânzilor aferente creditelor poate fi considerată ca parte a programului operațional, putând astfel fi eligibilă pentru ajutor financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 34. Orice acțiune specifică de prevenire și gestionare a crizelor poate să fie finanțată prin astfel de credite sau direct sau prin intermediul ambelor variante.

(4)   În sensul prezentei secțiuni:

(a)

„recoltare înainte de coacere” înseamnă recoltarea totală, într-o anumită zonă, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza fenomenelor meteorologice, a bolilor sau din alte motive;

(b)

„nerecoltare” înseamnă încetarea actualului ciclu de producție din zona în cauză în cazul în care produsul este bine dezvoltat și este intact, de o calitate bună, corectă și vandabilă. Distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau a unei boli nu se consideră nerecoltare.

(5)   Statele membre se asigură că:

(a)

programele operaționale includ două sau mai multe acțiuni de protecție a mediului; sau

(b)

cel puțin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale vizează acțiuni de protecție a mediului.

Acțiunile de protecție a mediului respectă cerințele privind plățile pentru agromediu și climat prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

În cazul în care cel puțin 80 % dintre producători, membri ai unei organizații de producători, trebuie să respecte unul sau mai multe angajamente de agromediu și climat identice prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, fiecare dintre respectivele angajamentele se consideră a fi o acțiune de protecție a mediului în sensul primului paragraf litera (a) din prezentul alineat.

Sprijinul pentru acțiunile de protecție a mediului menționate la primul paragraf din prezentul alineat acoperă costurile suplimentare și pierderile de venit care rezultă din respectivele acțiuni.

(6)   Statele membre se asigură că investițiile care sporesc presiunea asupra mediului sunt permise doar în situațiile în care sunt puse în practică metode eficace de protecție a mediului împotriva acestor presiuni.

Articolul 34

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

(2)   Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a asociației acestor organizații.

Cu toate acestea, în cazul organizațiilor de producători, respectivul procent poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma ce depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată numai pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor.

În cazul asociațiilor organizațiilor de producători, acest procent poate fi majorat la 4,7 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată exclusiv pentru măsuri de prevenire și gestionare a crizelor puse în aplicare de către asociația organizațiilor de producători în numele membrilor săi.

(3)   La cererea organizației de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în care acesta îndeplinește cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a)

este prezentat de mai multe organizații de producători din Uniune care participă, în state membre diferite, la programe transnaționale;

(b)

este prezentat de una sau mai multe organizații de producători implicate în programe care funcționează pe bază interprofesională;

(c)

acoperă numai ajutorul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (23);

(d)

este primul program prezentat de o organizație de producători recunoscută care reprezintă rezultatul unei fuziuni dintre două organizații de producători recunoscute;

(e)

este primul program prezentat de o asociație recunoscută a organizațiilor de producători;

(f)

este prezentat de organizații de producători din state membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume;

(g)

este prezentat de o organizație de producători dintr-una dintre regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE.

(4)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) crește la 100 % în cazul retragerilor de fructe și legume de pe piață, care nu trebuie să depășească 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, iar cantitățile retrase sunt eliminate prin:

(a)

distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația națională, în special din cauza lipsei mijloacelor de subzistență; sau

(b)

distribuirea gratuită către oricare dintre următoarele: unități penitenciare, școli, instituțiile menționate la articolul 22, tabere de vacanță pentru copii, spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile pentru ca aceste cantități distribuite să fie în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități.

Articolul 35

Asistență financiară națională

(1)   În regiuni ale statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este deosebit de scăzut, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să autorizeze statele membre, la cererea justificată corespunzător a acestora, să plătească organizațiilor de producători asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a). Asistența respectivă se adaugă la fondul operațional.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   În regiuni ale statelor membre în care organizațiile de producători, asociațiile organizațiilor de producători și grupurile de producători menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 comercializează mai puțin de 15 % din valoarea producției de fructe și legume din respectivele regiuni, în cazul în care producția de fructe și legume reprezintă cel puțin 15 % din producția agricolă totală din respectivelor regiuni, asistența financiară națională menționată la alineatul (1) din prezentul articol poate fi rambursată de către Uniune la solicitarea statului membru respectiv.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește rambursarea respectivă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 36

Cadrul național și strategia națională pentru programele operaționale

(1)   Statele membre instituie un cadru național care cuprinde condițiile generale privind acțiunile de protecție a mediului menționate la articolul 33 alineatul (5). Respectivul cadru prevede, în special, că acțiunile respective trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în special pe cele prevăzute la articolul 3.

Statele membre prezintă propunerea de cadru Comisiei, care, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), poate solicita, în termen de trei luni de la prezentare, modificări în cazul în care constată că propunerea nu ar contribui la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 191 din TFUE și în cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii. Investițiile în exploatațiile individuale sprijinite de programele operaționale trebuie să respecte, de asemenea, obiectivele respective.

(2)   Fiecare stat membru stabilește o strategie națională destinată programelor operaționale sustenabile pe piața fructelor și legumelor. Această strategie include:

(a)

o analiză a situației din perspectiva punctelor tari și a punctelor slabe, precum și a potențialului de dezvoltare;

(b)

justificarea priorităților alese;

(c)

obiectivele programelor operaționale și ale instrumentelor, precum și indicatorii de performanță;

(d)

evaluarea programelor operaționale;

(e)

obligațiile de raportare ale organizațiilor de producători.

De asemenea, strategia națională trebuie să includă cadrul național menționat la alineatul (1).

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizații de producători recunoscute.

Articolul 37

Competențe delegate

Pentru a asigura un sprijin eficient, orientat și durabil al organizațiilor de producători și al asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească norme privind:

(a)

fondurile operaționale și programele operaționale, în ceea ce privește:

(i)

sumele estimate, deciziile organizațiilor de producători și ale asociațiilor acestora referitoare la contribuțiile financiare și la utilizarea fondurilor operaționale;

(ii)

măsurile, acțiunile, cheltuielile și costurile administrative și de personal care să fie incluse sau excluse din cadrul programelor operaționale, modificările acestora și cerințele suplimentare care să fie stabilite de statele membre;

(iii)

evitarea dublei finanțări dintre programele operaționale și programele de dezvoltare rurală;

(iv)

programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători;

(v)

normele specifice aplicabile în cazurile în care asociațiile organizațiilor de producători gestionează, dezvoltă, pun în aplicare și prezintă, integral sau parțial, programe operaționale;

(vi)

obligația de a utiliza indicatori comuni în scopul monitorizării și evaluării programelor operaționale;

(b)

cadrul național și strategia națională pentru programe operaționale privind obligația de monitorizare și evaluare a eficacității cadrului național și a strategiilor naționale;

(c)

asistența financiară din partea Uniunii, cu privire la:

(i)

baza de calcul a asistenței financiare din partea Uniunii și valoarea producției comercializate, menționată la articolul 34 alineatul (2);

(ii)

perioadele de referință aplicabile pentru calcularea ajutorului;

(iii)

acordarea unor plăți în avans, precum și cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iv)

normele specifice aplicabile finanțării programelor operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători, în special cele privind aplicarea limitelor menționate la articolul 34 alineatul (2);

(d)

măsuri de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, cu privire la:

(i)

posibilitatea ca statele membre să nu aplice una sau mai multe măsuri de prevenire și gestionare a crizelor;

(ii)

condițiile privind articolul 33 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) și (c);

(iii)

destinațiile admisibile, care să fie stabilite de statele membre, ale produselor retrase;

(iv)

nivelul maxim al ajutorului pentru retragerile de pe piață;

(v)

cerința referitoare la notificarea în prealabil în cazul retragerilor de pe piață;

(vi)

baza de calcul a volumului producției comercializate pentru distribuția gratuită menționată la articolul 34 alineatul (4) și stabilirea unui volum maxim al producției comercializate în cazul retragerilor;

(vii)

cerința de afișare a emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(viii)

condițiile referitoare la destinatarii produselor retrase;

(ix)

utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(x)

condițiile, care urmează să fie adoptate de statele membre, de recoltare înainte de coacere și de nerecoltare;

(xi)

asigurarea recoltelor;

(xii)

fonduri mutuale; și

(xiii)

condițiile referitoare la replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare și la stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru această replantare, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) primul paragraf litera (e);

(e)

asistență financiară națională cu privire la:

(i)

gradul de organizare a producătorilor;

(ii)

cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iii)

nivelul maxim al rambursării asistenței financiare naționale de către Uniune.

Articolul 38

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri în ceea ce privește:

(a)

administrarea fondurilor operaționale;

(b)

informațiile care urmează să fie incluse în programele operaționale, cadrele naționale și strategiile naționale menționate la articolul 36, prezentarea programelor operaționale către statele membre, termenele, documentele însoțitoare și aprobarea de către statele membre;

(c)

punerea în aplicare a programelor operaționale de către organizațiile de producători și de către asociațiile organizațiilor de producători;

(d)

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de monitorizare și evaluare a strategiilor naționale și a programelor operaționale;

(e)

cererile de ajutor și plata ajutoarelor, inclusiv plata în avans și plata parțială a ajutorului;

(f)

modalitățile practice pentru afișarea emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(g)

respectarea standardelor de comercializare în cazul retragerilor;

(h)

costurile de transport, de sortare și de ambalare în cazul distribuirilor gratuite;

(i)

măsurile de promovare, de informare și de formare în caz de prevenire și gestionare a crizelor;

(j)

punerea în practică a operațiunilor de retragere, a recoltării înainte de coacere, a nerecoltării și a măsurilor de asigurare a recoltelor;

(k)

aplicarea, autorizarea, plata și rambursarea asistenței financiare naționale;

(l)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 4

Programe de sprijin în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale și măsuri eligibile

Articolul 39

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune stabilește normele care reglementează acordarea de fonduri din partea Uniunii către statele membre, precum și utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul unor programe naționale de sprijin întocmite pentru o perioadă de cinci ani („programe de sprijin”), în vederea finanțării măsurilor de sprijin specifice destinate să susțină sectorul vitivinicol.

Articolul 40

Compatibilitate și coerență

(1)   Programele de sprijin trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii și cu activitățile, politicile și prioritățile Uniunii.

(2)   Statele membre dețin responsabilitatea pentru programele de sprijin și asigură compatibilitatea acestora cu ordinea juridică internă și elaborarea și punerea lor în aplicare în mod obiectiv, ținând cont de situația economică a producătorilor vizați și de necesitatea de a evita tratamentul inegal nejustificat între producători.

(3)   Nu se acordă sprijin:

(a)

pentru proiecte de cercetare și măsuri destinate să susțină astfel de proiecte, altele decât cele menționate la articolul 45 alineatul (2) literele (d) și (e);

(b)

pentru măsurile cuprinse în programele de dezvoltare rurală ale statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

Articolul 41

Prezentarea programelor de sprijin

(1)   Fiecare stat membru producător enumerat în anexa VI prezintă Comisiei un proiect de program de sprijin pe cinci ani care cuprinde cel puțin una dintre măsurile eligibile prevăzute la articolul 38.

(2)   Măsurile de sprijin din proiectele de programe de sprijin se elaborează la un nivel geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Statul membru consultă autoritățile și organizațiile competente la nivelul teritorial corespunzător cu privire la proiectul de program de sprijin înainte de a-l prezenta Comisiei.

(3)   Fiecare stat membru prezintă un singur proiect de program de sprijin, care poate lua în considerare particularitățile regionale.

(4)   Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni de la prezentarea Comisiei a proiectului de program de sprijin.

Cu toate acestea, Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să se constate că proiectul de program de sprijin prezentat nu respectă condițiile prevăzute în prezenta secțiune și informează statul membru în consecință. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un proiect de program de sprijin revizuit. Programul de sprijin revizuit devine aplicabil la două luni după prezentarea proiectului de program de sprijin revizuit, cu excepția cazului în care persistă o incompatibilitate, situație în care se aplică prezentul paragraf.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(5)   Alineatul (4) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin aplicabile prezentate de statele membre.

Articolul 42

Conținutul programelor de sprijin

Programele de sprijin includ cel puțin următoarele elemente:

(a)

o descriere detaliată a măsurilor propuse, precum și obiectivele cuantificate ale acestora;

(b)

rezultatele consultărilor organizate;

(c)

o evaluare a efectelor preconizate de ordin tehnic, economic, ecologic și social;

(d)

un calendar de punere în aplicare a măsurilor;

(e)

un tabel de finanțare general care să indice resursele care urmează să fie utilizate și alocarea indicativă preconizată a acestor resurse între diferitele măsuri, în conformitate cu limitele bugetare stabilite în anexa VI;

(f)

criteriile și indicatorii cantitativi care urmează să fie utilizați pentru monitorizare și evaluare, precum și măsurile adoptate pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a programelor de sprijin; și

(g)

desemnarea autorităților și organismelor competente responsabile de punerea în aplicare a programului de sprijin.

Articolul 43

Măsuri eligibile

Programele de sprijin pot cuprinde una sau mai multe dintre măsurile următoare:

(a)

promovarea, în conformitate cu articolul 45;

(b)

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, în conformitate cu articolul 46;

(c)

recoltarea înainte de coacere, în conformitate cu articolul 47;

(d)

fondurile mutuale, în conformitate cu articolul 48;

(e)

asigurarea recoltei, în conformitate cu articolul 49;

(f)

investițiile, în conformitate cu articolul 50;

(g)

inovarea în sectorul vitivinicol în conformitate cu articolul 51;

(h)

distilarea subproduselor, în conformitate cu articolul 52.

Articolul 44

Norme generale aplicabile programelor de sprijin

(1)   Fondurile disponibile din partea Uniunii se alocă în limitele bugetare prevăzute în anexa VI.

(2)   Sprijinul din partea Uniunii se acordă numai pentru cheltuielile eligibile suportate după prezentarea proiectelor de programe de sprijin relevante.

(3)   Statele membre nu contribuie la costurile aferente măsurilor finanțate de Uniune în cadrul programelor de sprijin.

Subsecțiunea 2

Măsuri de sprijin specifice

Articolul 45

Promovare

(1)   Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare a vinurilor produse în Uniune:

(a)

în statele membre, în scopul informării consumatorilor cu privire la consumul de vin moderat și la sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine și indicațiile geografice; sau

(b)

în țări terțe, în vederea îmbunătățirii competitivității acestora.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) litera (b) se aplică vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie și constau în una sau mai multe dintre următoarele:

(a)

relații publice, măsuri de promovare sau de publicitate, care vizează în mod special standardele înalte ale produselor din Uniune, în mod deosebit în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;

(b)

participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;

(c)

campanii de informare, în special privind sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;

(d)

studii ale noilor piețe, necesare pentru extinderea piețelor de desfacere;

(e)

studii de evaluare a rezultatelor măsurilor de informare și promovare.

(3)   Contribuția Uniunii la măsurile de informare sau de promovare menționate la alineatul (1) nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

Articolul 46

Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole

(1)   Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este creșterea competitivității producătorilor de vin.

(2)   Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole sunt sprijinite cu condiția ca statele membre să trimită inventarul potențialului lor de producție, în conformitate cu articolul 145 alineatul (3).

(3)   Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care ar putea, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea unor sisteme de producție durabilă și a amprentei ecologice a sectorului vitivinicol, poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activități:

(a)

reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

(b)

relocarea plantațiilor viticole;

(c)

replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(d)

ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantațiilor viticole, în special, introducerea de sisteme avansate de producție durabilă.

Reînnoirea normală a plantațiilor viticole, adică replantarea aceleiași parcele de teren cu același soi de viță-de-vie conform aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când aceasta a ajuns la finalul ciclului ei natural de viață, este exclusă de la acordarea sprijinului.

Statele membre pot stabili specificații suplimentare, în special în ceea ce privește vârsta plantațiilor viticole înlocuite.

(4)   Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, inclusiv ameliorarea tehnicilor de gestionare a acestor plantații, poate lua numai următoarele forme:

(a)

acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderea veniturilor lor ca urmare a punerii în aplicare a măsurii;

(b)

o contribuție la costurile de restructurare și reconversie.

(5)   Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor, menționată la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante și poate lua una dintre formele următoare:

(a)

sub rezerva dispozițiilor din partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin care se stabilește regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare, autorizarea coexistenței plantațiilor viticole vechi și noi până la încheierea regimului tranzitoriu pentru o perioadă maximă de trei ani;

(b)

o compensație financiară.

(6)   Contribuția Uniunii la finanțarea costurilor efective de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole nu depășește 50 % din acestea. În regiunile mai puțin dezvoltate, contribuția Uniunii la costurile de restructurare și reconversie nu depășește 75 %.

Articolul 47

Recoltarea înainte de coacere

(1)   În sensul prezentului articol, „recoltarea înainte de coacere” înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă.

Faptul de a lăsa struguri de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție (nerecoltare) nu se consideră recoltare înainte de coacere.

(2)   Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă a Uniunii, pentru a preveni crizele pe piață.

(3)   Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză. Această plată nu depășește 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor și a pierderilor de venit aferente unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

(4)   Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor de vin individuali care să depășească plafonul stabilit la alineatul (3).

Articolul 48

Fonduri mutuale

(1)   Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale oferă asistență producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuațiilor pieței.

(2)   Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar și degresiv pentru a acoperi costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Articolul 49

Asigurarea recoltelor

(1)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

(2)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Uniunii, care nu depășește:

(a)

80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor produse de fenomene climatice cu efecte adverse asimilabile dezastrelor naturale;

(b)

50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurări:

(i)

împotriva pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile

(ii)

împotriva pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

(3)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice despăgubiri pe care aceștia le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

(4)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurența pe piața asigurărilor.

Articolul 50

Investiții

(1)   Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale în instalații de procesare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structuri și instrumente de comercializare. Aceste investiții vizează îmbunătățirea performanței globale a întreprinderii și adaptarea acesteia la cererile pieței, precum și sporirea competitivității acesteia și se referă la producerea sau comercializarea produselor viticole menționate în anexa VII partea II, inclusiv în vederea îmbunătățirii economiei de energie și a eficienței energetice globale, precum și a proceselor durabile.

(2)   Atunci când este acordat la rata maximă, ajutorul prevăzut la alineatul (1):

(a)

se aplică numai microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (24);

(b)

se poate, de asemenea, aplica tuturor întreprinderilor în cazul regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și al insulelor mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (26).

(3)   Costurile eligibile exclud costurile neeligibile menționate la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(4)   Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției Uniunii sunt următoarele:

(a)

50 % în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)

40 % în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)

75 % în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

(d)

65 % în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

(5)   Articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 51

Inovarea în sectorul vitivinicol

Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale destinate dezvoltării de noi produse, procese și tehnologii noi referitoare la produsele menționate în anexa VII partea II. Sprijinul are menirea de a spori perspectivele de comercializare și competitivitatea produselor viticole ale Uniunii și poate cuprinde o componentă de transfer de cunoștințe. Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește contribuția Uniunii la măsurile de sprijin acordate în temeiul prezentului articol sunt aceleași precum cele prevăzute la articolul 50 alineatul (4).

Articolul 52

Distilarea subproduselor

(1)   Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor de vinificație care a fost efectuată în conformitate cu condițiile stabilite în anexa VIII partea II secțiunea D.

Valoarea ajutorului se stabilește pe % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă niciun ajutor pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.

(2)   Ajutorul se plătește distileriilor care procesează subprodusele de vinificație care sunt livrate pentru distilare în alcool brut cu o tărie alcoolică de minimum 92 % din volum.

Statele membre pot condiționa acordarea ajutorului de depunerea de către beneficiar a unei garanții.

(3)   Nivelurile maxime aplicabile ale ajutoarelor se bazează pe costurile de colectare și procesare și sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 54.

(4)   Ajutorul în cauză include o sumă forfetară menită să compenseze costurile de colectare a subproduselor rezultate în urma procesului de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător, în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

(5)   Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenței.

Subsecțiunea 3

Dispoziții procedurale

Articolul 53

Competențe delegate

Pentru a se asigura că programele de sprijin pentru sectorul vinului ale statelor membre îndeplinesc obiectivele vizate și că fondurile Uniunii sunt utilizate într-un mod eficace și eficient, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

norme privind responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin și modificările aduse programelor de sprijin și data punerii lor în aplicare;

(b)

norme privind conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre, precum și condițiile și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltelor menționat la articolul 49;

(c)

norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(d)

norme privind utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(e)

norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) primul paragraf litera (c);

(f)

norme privind evitarea dublei finanțări între:

(i)

diferitele operațiuni ale programului de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și

(ii)

programul de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și programele sale pentru dezvoltare rurală sau de promovare;

(g)

norme în temeiul cărora producătorii urmează să retragă produsele secundare de vinificație, precum și norme privind excepții de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor;

(h)

norme care să permită statelor membre să stabilească condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin în cadrul programelor lor.

Articolul 54

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri privind:

(a)

prezentarea programelor de sprijin, planificarea financiară corespunzătoare și revizuirea programelor de sprijin;

(b)

procedurile de depunere a cererilor, de selecție a acestora și de plată;

(c)

depunerea, formatul și conținutul rapoartelor și evaluărilor programelor de sprijin ale statelor membre;

(d)

fixarea de către statele membre a ratelor ajutorului pentru recoltarea înainte de coacere și pentru distilarea subproduselor;

(e)

gestionarea financiară și dispozițiile privind aplicarea măsurilor de sprijin de către statele membre;

(f)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 5

Ajutor pentru sectorul apicol

Articolul 55

Programe naționale și finanțare

(1)   În scopul ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, statele membre pot elabora, pentru sectorul apicol, programe naționale pentru o perioadă de trei ani („programele apicole”). Respectivele programe sunt elaborate în cooperare cu organizații reprezentative din domeniul apiculturii.

(2)   Contribuția Uniunii la programele apicole este echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru programele respective, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 57 primul paragraf litera (c).

(3)   Pentru a beneficia de contribuția Uniunii prevăzută la alineatul (2), statele membre realizează un studiu privind structura producției și a comercializării în sectorul apicol de pe teritoriul lor.

(4)   Programele apicole pot include următoarele măsuri:

(a)

asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori;

(b)

combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei;

(c)

raționalizarea transhumanței;

(d)

măsuri de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole cu scopul de a-i ajuta pe apicultori să își comercializeze și să își valorifice produsele;

(e)

măsuri de asistență pentru repopularea șeptelului apicol din Uniune;

(f)

colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii și al produselor apicole;

(g)

monitorizarea pieței;

(h)

îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piață;

Articolul 56

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru apicultură, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a)

evitarea dublei finanțări dintre programele apicole și programele de dezvoltare rurală ale statelor membre;

(b)

baza pentru alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant, printre altele, pe baza numărului total de familii de albine din Uniune.

(2)   Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficace pentru ameliorarea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în vederea actualizării listei măsurilor menționate la articolul 55 alineatul (4) care poate fi inclusă în programele apicole ale statelor membre, adăugând alte măsuri sau adaptând măsurile respective fără a elimina niciuna dintre ele. Această actualizare a listei măsurilor nu afectează programele naționale adoptate înainte de intrarea în vigoare a actului delegat.

Articolul 57

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a)

conținutul programelor naționale și al studiilor efectuate de statele membre privind structura producției și a comercializării în sectoarele lor apicole;

(b)

procedura pentru realocarea fondurilor neutilizate;

(c)

aprobarea programelor apicole prezentate de statele membre, inclusiv alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant și nivelul maxim al finanțării de către statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 6

Ajutor pentru sectorul hameiului

Articolul 58

Ajutoare pentru organizațiile de producători

(1)   Uniunea acordă un ajutor organizațiilor de producători din sectorul hameiului recunoscute în conformitate cu articolul 152, în vederea finanțării urmăririi obiectivelor menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(2)   În cazul Germaniei, fondurile din partea Uniunii alocate ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) se ridică la 2 277 000 EUR pe an.

Articolul 59

Competențe delegate

Pentru a asigura că ajutorul menționat la articolul 58 finanțează urmărirea obiectivelor menționate la articolul 152, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

(a)

cererile de ajutor, inclusiv norme privind termenele și documentele aferente;

(b)

norme privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea sumelor plătibile fiecărei organizații de producători.

Articolul 60

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni cu privire la plata ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Articolul 61

Durata

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie instituit în prezentul capitol se aplică în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2030, Comisia urmând să efectueze o evaluare la jumătatea perioadei în scopul de a evalua funcționalitatea sistemului și, după caz, de a prezenta propuneri.

Secțiunea 1

Gestionarea sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 62

Autorizații

(1)   Vița-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) poate fi plantată sau replantată numai dacă se acordă o autorizație în conformitate cu articolele 64, 66 și 68, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

(2)   Statele membre acordă autorizația menționată la alineatul (1), corespunzător unei suprafețe specifice exprimate în hectare, în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care să respecte criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii. Această autorizație este acordată fără costuri pentru producători.

(3)   Autorizațiile menționate la alineatul (1) sunt valabile timp de trei ani de la data la care au fost acordate. Unui producător care nu a utilizat o autorizație acordată în perioada de valabilitate a acesteia i se aplică sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)   Prezentul capitol nu se aplică plantării sau replantării zonelor destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi, zonelor ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului și nici zonelor care urmează să fie nou plantate ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public adoptate în temeiul dreptului național.

Articolul 63

Mecanismul de garantare pentru plantări noi

(1)   Statele membre pun la dispoziție în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie a anului precedent.

(2)   Statele membre pot:

(a)

să aplice la nivel național un procent mai mic decât cel prevăzut la alineatul (1);

(b)

să limiteze utilizarea autorizațiilor la nivel regional, pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată, pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată sau pentru suprafețe fără o indicație geografică.

(3)   Oricare dintre limitările menționate la alineatul 2 contribuie la o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie, se stabilește pentru o valoare mai mare de 0 % și se justifică pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive specifice:

(a)

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de producție excesivă de produse vinicole în raport cu perspectivele pieței pentru produsele respective, nedepășind ceea ce este necesar pentru satisfacerea acestei necesități;

(b)

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de devalorizare semnificativă a unei anumite denumiri de origine protejate sau a unei anumite indicații geografice protejate.

(4)   Statele membre publică eventualele decizii adoptate în temeiul alineatului (2), care sunt justificate în mod corespunzător. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei deciziile și justificările respective.

Articolul 64

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1)   Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile într-un anumit an nu depășește suprafața pusă la dispoziție de statul membru, se acceptă toate cererile respective.

În sensul prezentului articol, statele membre pot aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii:

(a)

solicitantul dispune de o suprafață agricolă care nu este mai mică decât zona pentru care solicită autorizația;

(b)

solicitantul dispune de o pregătire și o competență profesională corespunzătoare;

(c)

solicitantul nu prezintă un risc semnificativ de însușire frauduloasă a reputației unei anumite denumiri de origine protejate, care se prezumă, cu excepția cazului în care prezența unui astfel de risc este demonstrată de autoritățile publice;

(d)

în cazurile justificate corespunzător, unul sau mai multe criterii menționate la alineatul (2), cu condiția să fie aplicate în mod obiectiv și nediscriminatoriu.

(2)   Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile menționate la alineatul (1) depășește într-un anumit an suprafața pusă la dispoziție de statul membru, autorizațiile sunt acordate pe baza împărțirii proporționale a hectarelor între toți solicitanții, în funcție de suprafața pentru care au solicitat autorizația. De asemenea, acordarea de autorizații poate fi efectuată parțial sau integral în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii:

(a)

producători care înființează plantări de viță-de-vie pentru prima dată și care sunt numiți șefi ai exploatației (exploatații nou înființate);

(b)

zone în care podgoriile contribuie la conservarea mediului;

(c)

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul unor proiecte de consolidare a terenurilor;

(d)

suprafețe care se confruntă cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice;

(e)

caracterul durabil al proiectelor de dezvoltare sau al replantărilor pe baza unei evaluări economice;

(f)

suprafețe care urmează să fie nou plantate pentru a spori competitivitatea la nivel de exploatație agricolă și la nivel regional;

(g)

proiecte cu potențial de îmbunătățire a calității produselor cu indicații geografice;

(h)

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul creșterii dimensiunii exploatațiilor mici și mijlocii.

(3)   Statele membre fac publice criteriile menționate la alineatele (1) și (2) pe care le aplică și le notifică neîntârziat Comisiei.

Articolul 65

Rolul organizațiilor profesionale

Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru poate lua în considerare recomandările prezentate de organizații profesionale recunoscute care funcționează în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157, ale unor grupuri de producători interesate menționate la articolul 95 sau ale altor tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.

Recomandările se fac pentru cel mult trei ani.

Articolul 66

Replantările

(1)   Statele membre acordă în mod automat o autorizație producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie începând cu 1 ianuarie 2016 și care prezintă o cerere. Această autorizație corespunde unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată. Suprafețele vizate de astfel de autorizații nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

(2)   Statele membre pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie, dacă defrișarea suprafeței în cauză are loc până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor vițe-de-vie.

(3)   Autorizația menționată la alineatul (1) este utilizată în aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea. În cazul suprafețelor eligibile pentru producții de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, statele membre pot limita replantarea, pe baza unei recomandări din partea unei organizații profesionale, în conformitate cu articolul 65, la vița-de-vie care respectă aceeași specificație privind denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată ca și suprafața defrișată.

(4)   Prezentul articol nu se aplică în cazul defrișării unor plantări neautorizate.

Articolul 67

Regula „de minimis”

(1)   Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol nu se aplică statelor membre în cazul cărora regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplica la 31 decembrie 2007.

(2)   Statele membre cărora li se aplica, la 31 decembrie 2007, regimul menționat la alineatul (1), și în cazul cărora suprafețele cultivate în prezent cu viță-de-vie nu depășesc 10 000 de hectare, pot decide să nu aplice sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie menționat în prezentul capitol.

Articolul 68

Dispoziții tranzitorii

(1)   Drepturile de plantare acordate unor producători în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 anterior datei de 31 decembrie 2015, care nu au fost utilizate de acești producători și care încă sunt valabile la data respectivă, pot fi convertite în autorizații în conformitate cu prezentul capitol începând cu 1 ianuarie 2016.

Această conversie are loc în urma unei cereri care trebuie prezentată de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să prezinte astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2020.

(2)   Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca drepturile de plantare menționate la alineatul (1). Dacă aceste autorizații nu sunt utilizate, acestea expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă statele membre au luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2023.

(3)   Suprafețele vizate de autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

Articolul 69

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a)

condițiile pentru aplicarea excepției menționate la articolul 62 alineatul (4);

(b)

normele privind criteriile menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(c)

adăugarea unor criterii la cele enumerate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(d)

coexistența unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze cu culturi nou plantate, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2);

(e)

motivația deciziilor luate de statele membre în temeiul articolului 66 alineatul (3).

Articolul 70

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a)

procedurile de acordare a autorizațiilor;

(b)

registrele care trebuie ținute de statele membre și notificările care trebuie trimise Comisiei.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Controlul sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 71

Plantările neautorizate

(1)   Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație.

(2)   În cazul în care producătorii nu defrișează în termen de patru luni de la data la care le este notificată neregula, statele membre asigură defrișarea acestor plantări neautorizate în termen de doi ani de la expirarea perioadei de patru luni. Costul aferent este imputat producătorilor în cauză.

(3)   Statele membre comunică Comisiei până la 1 martie în fiecare an mărimea totală a suprafețelor constatate ca plantate cu viță-de-vie fără autorizație după 1 ianuarie 2016, precum și suprafețele defrișate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4)   Unui producător care nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol i se aplică sancțiuni care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație nu beneficiază de nicio măsură de sprijin națională sau a Uniunii.

Articolul 72

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare care prevăd detaliile privind cerințele în materie de comunicare pe care trebuie să le respecte statele membre, inclusiv eventualele reduceri ale limitelor bugetare prevăzute în anexa VI în caz de nerespectare a cerințelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

TITLUL II

NORME PRIVIND COMERCIALIZAREA ȘI ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Norme privind comercializarea

Secțiunea 1

Standarde de comercializare

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 73

Domeniul de aplicare

Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții aplicabile produselor agricole și nici dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar și alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor și pe cea umană, prezenta secțiune stabilește normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii și mențiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.

Subsecțiunea 2

Standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse

Articolul 74

Principiu general

Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secțiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.

Articolul 75

Stabilire și conținut

(1)   Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:

(a)

ulei de măsline și măsline de masă;

(b)

fructe și legume;

(c)

produse din fructe și legume procesate;

(d)

banane;

(e)

plante vii;

(f)

ouă;

(g)

carne de pasăre

(h)

materii grase tartinabile destinate consumului uman;

(i)

hamei.

(2)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) și (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, și de a adopta derogări și scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (27), standardele de comercializare menționate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerințele următoare care urmează să fie stabilite în funcție de sector sau de produs și de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piață și de condițiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:

(a)

definițiile tehnice, denumirile și denumirile comerciale pentru anumite sectoare, altele decât cele prevăzute la articolul 78;

(b)

criteriile de clasificare, precum clasificarea pe categorii, greutatea, dimensiunile, vârsta și categoria;

(c)

specia, soiul de plante sau rasa de animale ori tipul comercial;

(d)

prezentarea, etichetarea legată de standardele de comercializare obligatorii, ambalarea, normele care trebuie aplicate în privința centrelor de ambalare, marcarea, anul recoltării și utilizarea unor termeni specifici, fără a aduce atingere articolelor 92-123;

(e)

criterii precum aspectul, consistența, conformația, caracteristicile produsului și ponderea conținutului de apă;

(f)

substanțe specifice utilizate în procesul de producție sau componente ori constituenți, inclusiv conținutul cantitativ, puritatea și identitatea acestora;

(g)

tipul de activitate agricolă și metoda de producție, inclusiv practicile oenologice, și sisteme avansate de producție durabilă;

(h)

cupajul mustului și al vinului, inclusiv definițiile lor, amestecul și restricțiile corespunzătoare;

(i)

frecvența de colectare, livrarea, conservarea și manipularea, metoda de conservare și temperatura, depozitarea și transportul;

(j)

locul de proveniență agricolă și/sau originea, cu excepția cărnii de pasăre și a materiei grase tartinabile;

(k)

restricțiile cu privire la utilizarea anumitor substanțe și practici;

(l)

utilizarea specifică;

(m)

condițiile care reglementează eliminarea, deținerea, circulația și utilizarea produselor care nu respectă standardele de comercializare adoptate în temeiul alineatului (1) sau definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78, precum și eliminarea subproduselor.

(4)   În plus față de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) și (m) se aplică în sectorul vitivinicol.

(5)   Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 și anexei IX și iau în considerare:

(a)

particularitățile produsului în cauză;

(b)

necesitatea de a asigura condiții care să faciliteze introducerea produselor pe piață;

(c)

interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și ale producției agricole și interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, inclusiv la locul de proveniență agricolă, care trebuie determinat de la caz la caz, la nivelul geografic corespunzător, după realizarea unei evaluări care să ia în considerare îndeosebi costurile și sarcinile administrative pentru operatori, precum și beneficiile oferite producătorilor și consumatorilor finali;

(d)

metodele disponibile pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor;

(e)

recomandările standard adoptate de organismele internaționale;

(f)

necesitatea conservării caracteristicilor naturale și esențiale ale produselor și necesitatea de a nu se aduce modificări substanțiale în ceea ce privește compoziția produsului în cauză.

(6)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a ameliora calitatea și condițiile economice de producere și comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menționată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesitățile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, și fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu care evaluează în special necesitățile consumatorilor, costurile și sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piața internă și din comerțul internațional, precum și avantajele oferite producătorilor și consumatorului final.

Articolul 76

Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor în sectorul fructelor și legumelor

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menționate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

(2)   Standardele de comercializare menționate la alineatul (1), precum și orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor și legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecțiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import și export, și se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare și comercializare.

(3)   Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și legumelor care intră sub incidența standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde și este responsabil de asigurarea acestei conformități.

(4)   În vederea asigurării aplicării adecvate a cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și pentru a lua în considerare anumite situații speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.

Articolul 77

Certificarea hameiului

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.

(2)   Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, al extractului de hamei și al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conținutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conținutului prezent în hameiul din care au fost preparate.

(3)   Certificatul indică cel puțin:

(a)

locul (locurile) de producție a hameiului;

(b)

anul (anii) de recoltare; și

(c)

soiul (soiurile).

(4)   Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.

În cazul produselor importate din sectorul hameiului, atestarea prevăzută la articolul 190 alineatul (2) este considerată a fi echivalentă cu respectivul certificat.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:

(a)

în vederea îndeplinirii cerințelor comerciale ale unor țări terțe; sau

(b)

pentru produsele destinate unor utilizări speciale.

Măsurile menționate la primul paragraf:

(i)

nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care a fost eliberat certificatul; și

(ii)

sunt însoțite de garanții pentru evitarea confuziilor în legătură cu aceste produse.

Articolul 78

Definiții, denumiri și denumiri comerciale pentru anumite sectoare și produse

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:

(a)

carne de vită și mânzat;

(b)

vin;

(c)

lapte și produse lactate destinate consumului uman;

(d)

carne de pasăre;

(e)

ouă;

(f)

materii grase tartinabile destinate consumului uman; și

(g)

ulei de măsline și măsline de masă.

(2)   Definițiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerințelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepții de la definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluția cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.

(4)   Pentru a asigura faptul că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea și aplicarea acestora.

(5)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și evoluția pieței produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, și prin care să se stabilească normele necesare.

Articolul 79

Toleranța

(1)   Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(2)   La adoptarea actelor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor și de a se evita diminuarea calității acestora.

Articolul 80

Practici oenologice și metode de analiză

(1)   Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII și prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) și la articolul 83 alineatele (2) și (3) sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.

Primul paragraf nu se aplică:

(a)

sucului de struguri și sucului de struguri concentrat; și

(b)

mustului de struguri și mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

Practicile oenologice autorizate se utilizează numai în scopul asigurării unei bune vinificări, a unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

Produsele enumerate în partea II din anexa VII se produc în Uniune în conformitate cu normele stabilite în anexa VIII.

(2)   Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:

(a)

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate în Uniune;

(b)

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel național sau

(c)

nu respectă normele stabilite în anexa VIII.

Produsele viticole care sunt necomercializabile în conformitate cu primul paragraf sunt distruse. Prin derogare de la această normă, statele membre pot autoriza utilizarea unor astfel de produse, ale căror caracteristici le stabilesc, în distilerii sau în fabrici de oțet sau în scopuri industriale, cu condiția ca această autorizare să nu stimuleze producția produselor viticole prin practici oenologice neautorizate.

(3)   Atunci când autorizează practicile oenologice menționate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:

(a)

ia în considerare practicile oenologice și metodele de analiză recomandate și publicate de OIV, precum și rezultatele utilizării experimentale a unor practici oenologice încă neautorizate;

(b)

ia în calcul protecția sănătății umane;

(c)

ia în calcul riscul potențial pentru consumatori de a fi induși în eroare din cauza percepției lor deja formate și a așteptărilor corespunzătoare cu privire la produs, având în vedere disponibilitatea și viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

(d)

face posibilă conservarea caracteristicilor naturale și esențiale ale vinului și nu aduce modificări substanțiale compoziției produsului în cauză;

(e)

asigură un nivel minim acceptabil de protecție a mediului;

(f)

respectă normele generale în materie de practici oenologice și normele stabilite în anexa VIII.

(4)   Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naționale menționate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerințele și cu privire la derogările de la normele respective.

(5)   Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate și publicate de OIV, cu excepția cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Până la adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare, metodele și normele care trebuie utilizate sunt cele autorizate de statul membru în cauză.

Articolul 81

Soiuri de struguri de vinificație

(1)   Produsele enumerate în anexa VII partea II și produse în Uniune se obțin din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Statele membre pot clasifica numai soiurile de struguri de vinificație care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

soiurile respective aparțin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucișare între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis;

(b)

soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

În cazul în care un soi de struguri de vinificație este eliminat din clasificarea menționată la primul paragraf, defrișarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(3)   Statele membre a căror producție vinicolă nu depășește 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producției medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.

Cu toate acestea, și în respectivele state membre, pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului, numai soiurile de struguri de vinificație care respectă condițiile prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2) primul și al treilea paragraf și de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării științifice și în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificație:

(a)

soiurile de struguri de vinificație care nu sunt clasificate, în ceea ce privește statele membre altele decât cele menționate la alineatul (3);

(b)

soiurile de struguri de vinificație care nu respectă dispozițiile de la alineatul (2) al doilea paragraf, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3).

(5)   Suprafețele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificație pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) și (4) se defrișează.

Cu toate acestea, nu există nicio obligație de defrișare a suprafețelor respective dacă producția în cauză este destinată exclusiv consumului în gospodăriile producătorilor de vin.

Articolul 82

Utilizare specifică a vinului necorespunzătoare categoriilor enumerate în anexa VII partea II

Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Articolul 83

Norme naționale pentru anumite produse și sectoare

(1)   Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menține norme naționale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre care folosesc posibilitatea prevăzută la primul paragraf se asigură că produsele altor state membre, care respectă criteriile stabilite prin respectivele norme naționale, pot utiliza în mod nediscriminatoriu termeni care stabilesc că au fost respectate criteriile respective.

(2)   Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii și produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menținerea caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, precum și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

(3)   Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(4)   Pentru a se asigura aplicarea transparentă și corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, precum și condițiile de deținere, circulație și utilizare a produselor obținute prin practicile experimentale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5)   Statele membre pot adopta sau menține dispoziții legislative naționale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziții sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și sub rezerva Directivei 98/34 CE a Parlamentului European și a Consiliului (28).

Subsecțiunea 3

Mențiuni rezervate facultative

Articolul 84

Dispoziție generală

Se instituie un sistem referitor la mențiunile rezervate facultative în funcție de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăți care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai ușor aceste caracteristici sau proprietăți pe piața internă, precum și, mai ales, pentru a sprijini și a completa standardele specifice de comercializare.

Prezenta subsecțiune nu se aplică produselor vitivinicole menționate la articolul 92 alineatul (1).

Articolul 85

Mențiuni rezervate facultative existente

(1)   Mențiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condițiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).

(2)   Mențiunile rezervate facultative menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare și pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.

Articolul 86

Rezervarea, modificarea și anularea mențiunilor rezervate facultative

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor, progresele științifice și tehnice, situația de pe piață și evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

să rețină o mențiune rezervată facultativă suplimentară, stabilind condițiile de utilizare a acesteia;

(b)

să modifice condițiile de utilizare a unei mențiuni rezervate facultative; sau

(c)

să anuleze o mențiune rezervată facultativă.

Articolul 87

Mențiuni rezervate facultative suplimentare

(1)   O mențiune poate fi rezervată ca mențiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplinește toate cerințele următoare:

(a)

mențiunea face referire la o caracteristică a unui produs sau la o proprietate de producție agricolă sau de procesare și se referă la un sector sau produs;

(b)

utilizarea mențiunii permite o comunicare mai clară a valorii adăugate a produsului prin particularitățile sale sau printr-o proprietate de producție agricolă sau de procesare;

(c)

caracteristica sau proprietatea produsului menționată la litera (a), atunci când produsul este introdus pe piață, este identificabilă de către consumatori în mai multe state membre;

(d)

condițiile și utilizarea mențiunii sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29) sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Atunci când introduce mențiuni rezervate facultative suplimentare, Comisia ia în considerare toate standardele internaționale relevante și mențiunile rezervate actuale pentru produsele sau sectoarele în cauză.

(2)   Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 88

Restricții privind utilizarea mențiunilor rezervate facultative

(1)   O mențiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condițiile de utilizare corespunzătoare.

(2)   Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce privește mențiunile rezervate facultative.

(3)   Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

Subsecțiunea 4

Standarde de comercializare referitoare la import și export

Articolul 89

Dispoziții generale

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a)

condițiile în care produsele importate sunt considerate a avea un nivel echivalent de conformitate cu standardele de comercializare ale Uniunii și condițiile de derogare de la articolul 74; și

(b)

normele de aplicare a standardelor de comercializare produselor exportate din Uniune.

Articolul 90

Dispoziții speciale pentru importurile de vin

(1)   Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, dispozițiile privind denumirile de origine, indicațiile geografice și etichetarea vinului, stabilite în secțiunea 2 din prezentul capitol și definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor încadrate la codurile NC 2009 61, 2009 69 și 2204 care sunt importate în Uniune.

(2)   Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV.

(3)   Importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:

(a)

unui certificat care să ateste conformitatea cu dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie făcută publică de Comisie, în țara de origine a produsului;

(b)

unui raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcție desemnată de țara de origine a produsului, dacă produsul este destinat consumului uman direct.

Subsecțiunea 5

Dispoziții comune

Articolul 91

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește:

(a)

lista cuprinzând laptele și produsele lactate, menționate în anexa VII partea III punctul 5 al doilea paragraf, precum și materiile grase tartinabile, menționate în anexa VII partea VII al șaselea paragraf litera (a), pe baza listelor orientative de produse pe care statele membre le consideră ca fiind corespunzătoare, pe teritoriul lor, dispozițiilor respective și pe care statele membre le transmit Comisiei;

(b)

norme pentru punerea în aplicare a standardelor de comercializare pe sector sau pe produs;

(c)

norme pentru a stabili dacă produsele au fost supuse unor procese care contravin practicilor oenologice autorizate;

(d)

norme pentru metodele de analiză pentru stabilirea caracteristicilor produselor;

(e)

norme pentru fixarea nivelului de toleranță;

(f)

norme pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 89;

(g)

norme pentru identificarea sau înregistrarea producătorului și/sau a instalațiilor industriale în care a fost pregătit sau procesat produsul, a procedurilor de certificare și a documentelor comerciale, a documentelor însoțitoare și a registrelor care trebuie păstrate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Denumiri de origine, indicații geografice și mențiuni tradiționale în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 92

Domeniul de aplicare

(1)   Normele referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale prevăzute în prezenta secțiune se aplică produselor menționate în anexa VIII partea II punctele 1, 3-6, 8, 9, 11, 15 și 16.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) se bazează pe:

(a)

protecția intereselor legitime ale consumatorilor și ale producătorilor;

(b)

asigurarea bunei funcționări a pieței interne pentru produsele vizate; și

(c)

promovarea producerii unor produse de calitate astfel cum sunt menționate în prezenta secțiune, permițând, în același timp, adoptarea unor măsuri naționale în materie de politică a calității.

Subsecțiunea 2

Denumiri de origine și indicații geografice

Articolul 93

Definiții

(1)   În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

(a)

„denumire de origine” înseamnă denumirea unei regiuni, a unui loc specific sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, a unei țări, utilizată pentru a descrie un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) care îndeplinește următoarele cerințe:

(i)

calitatea și caracteristicile produsului se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali și umani proprii;

(ii)

strugurii din care se obține produsul provin exclusiv din aria geografică respectivă;

(iii)

producția are loc în aria geografică respectivă; și

(iv)

produsul este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera.

(b)

„indicație geografică” înseamnă o indicație referitoare la o regiune, la un loc specific sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, la o țară, utilizată pentru a descrie un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) care îndeplinește următoarele cerințe:

(i)

deține o calitate, o reputație sau alte caracteristici specifice care pot fi atribuite zonei geografice respective;

(ii)

strugurii din care se obține produsul provin, în proporție de cel puțin 85 %, exclusiv din aria geografică respectivă;

(iii)

este produs în aria geografică respectivă; și

(iv)

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

(2)   Anumite denumiri utilizate în mod tradițional constituie o denumire de origine dacă:

(a)

desemnează un vin;

(b)

trimit la o denumire geografică;

(c)

îndeplinesc cerințele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv); și

(d)

au fost supuse procedurii de acordare a protecției pentru denumirile de origine și indicațiile geografice prevăzute în prezenta subsecțiune.

(3)   Denumirile de origine și indicațiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din țări terțe, sunt eligibile pentru protecție în Uniune conform normelor prevăzute în prezenta subsecțiune.

(4)   Producția, astfel cum este menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), vizează toate operațiunile realizate, de la recoltarea strugurilor până la încheierea procesului de vinificare, cu excepția oricăror procese ulterioare producției.

(5)   În sensul aplicării alineatului (1) litera (b) punctul (ii), cel mult 15 % din cantitatea de struguri care poate proveni din afara ariei delimitate provine din statul membru sau din țara terță în care se află aria delimitată.

Articolul 94

Cererile de protecție

(1)   Cererile de protecție a denumirilor ca denumiri de origine sau indicații geografice includ un dosar tehnic care conține:

(a)

denumirea care urmează a beneficia de protecție;

(b)

numele și adresa solicitantului;

(c)

caietul de sarcini al produsului, menționat la alineatul (2); și

(d)

un document unic care rezumă caietul de sarcini al produsului menționat la alineatul (2).

(2)   Caietul de sarcini al produsului permite părților interesate să verifice respectarea condițiilor relevante de producție asociate denumirii de origine sau indicației geografice.

Caietul de sarcini al produsului conține cel puțin următoarele elemente:

(a)

denumirea care urmează a beneficia de protecție;

(b)

o descriere a vinului sau a vinurilor:

(i)

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

(ii)

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

(c)

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și a restricțiilor relevante pentru producerea acestora;

(d)

delimitarea ariei geografice în cauză;

(e)

producția maximă la hectar;

(f)

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care a fost obținut vinul sau vinurile;

(g)

informațiile care confirmă legătura menționată la litera (a) punctul (i) sau, dacă este cazul, la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

(h)

cerințele aplicabile prevăzute de legislația Uniunii sau națională sau, dacă un stat membru prevede astfel, de o organizație care gestionează denumirile de origine sau indicațiile geografice protejate, având în vedere că aceste cerințe trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu legislația Uniunii;

(i)

denumirea și adresa autorităților sau organismelor care verifică dacă sunt respectate dispozițiile caietului de sarcini al produsului, precum și o descriere a sarcinilor acestora.

(3)   În cazul în care cererea de protecție se referă la o arie geografică situată într-o țară terță, aceasta conține, pe lângă elementele prevăzute la alineatele (1) și (2), o dovadă că denumirea în cauză este protejată în țara sa de origine.

Articolul 95

Solicitanții

(1)   Orice grup de producători interesat sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, orice producător individual poate depune o cerere de protecție pentru o denumire de origine sau o indicație geografică. La această cerere se pot asocia și alte părți interesate.

(2)   Producătorii pot depune o cerere de protecție numai pentru vinurile pe care le produc.

(3)   În cazul unei denumiri care desemnează o arie geografică transfrontalieră sau în cazul unei denumiri tradiționale legate de o arie geografică transfrontalieră, se poate depune o cerere de protecție comună.

Articolul 96

Procedura preliminară la nivel național

(1)   Cererile de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice pentru vinurile originare din Uniune fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel național.

(2)   Cererea de protecție se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicația geografică.

(3)   Statul membru examinează cererea de protecție care i-a fost prezentată pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezenta subsecțiune.

Respectivul stat membru desfășoară o procedură națională prin care se garantează o publicare adecvată a cererii și se prevede o perioadă de cel puțin două luni de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim și este stabilită sau rezidentă pe teritoriul său poate formula o opoziție la protecția propusă, prin depunerea unei declarații bine motivate pe lângă autoritățile respectivului stat membru.

(4)   În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că denumirea de origine sau indicația geografică nu îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune sau este incompatibilă cu dreptul Uniunii, respinge cererea.

(5)   În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, acesta urmează o procedură națională care asigură publicarea adecvată a caietului de sarcini al produsului cel puțin pe internet și înaintează cererea respectivă Comisiei.

Articolul 97

Examinarea de către Comisie

(1)   Comisia aduce la cunoștința publicului data depunerii cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice.

(2)   Comisia verifică dacă cererile de protecție menționate la articolul 94 respectă condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune.

(3)   În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare cu privire la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a documentului unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) și a trimiterii la publicarea caietului de sarcini al produsului efectuată în cursul procedurii preliminare la nivel național. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(4)   În cazul în care Comisia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare prin care se respinge cererea.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 98

Procedura de opoziție

În termen de două luni de la data publicării documentului unic, menționată la articolul 94 alineatul (1) litera (d), orice stat membru ori țară terță sau orice persoană fizică ori juridică având un interes legitim, având reședința sau fiind stabilită într-un alt stat membru decât cel care depune cererea de protecție sau într-o țară terță poate formula o opoziție la protecția propusă, prin prezentarea către Comisie a unei declarații motivate corespunzător, referitoare la condițiile de eligibilitate prevăzute în prezenta subsecțiune.

În cazul persoanelor fizice sau juridice care au reședința sau sunt stabilite într-o țară terță, această declarație se prezintă fie direct, fie prin intermediul autorităților țării terțe în cauză, în termenul de două luni menționat la primul paragraf.

Articolul 99

Decizia de protecție

Pe baza informațiilor de care dispune la încheierea procedurii de opoziție menționate la articolul 98, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care, fie se acordă protecție pentru denumirea de origine sau pentru indicația geografică care îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și este compatibilă cu dreptul Uniunii, fie se respinge cererea, dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 100

Omonimie

(1)   O denumire pentru care se depune o cerere și care este omonimă sau parțial omonimă cu o denumire deja înregistrată în temeiul prezentului regulament se înregistrează ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale, precum și de orice risc de creare a unei confuzii.

O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

O denumire omonimă înregistrată poate fi utilizată doar în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de necesitatea de a nu induce în eroare consumatorul.

(2)   Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o denumire pentru care se depune o cerere este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică protejată în conformitate cu dreptul național al statelor membre.

(3)   Atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor agricole.

Pentru a lua în considerare practicile de etichetare existente, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc excepții de la regula respectivă.

(4)   Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor care intră sub incidența articolului 93 din prezentul regulament nu aduce atingere indicațiilor geografice protejate care se aplică băuturilor spirtoase definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

Articolul 101

Motive suplimentare de refuz al protecției

(1)   O denumire care a devenit generică nu este protejată ca denumire de origine sau ca indicație geografică.

În sensul prezentei secțiuni, o „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, deși se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost inițial obținut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Uniunii.

Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ține cont de factorii relevanți, în special de:

(a)

situația existentă în Uniune, în special în zonele de consum;

(b)

dreptul Uniunii sau legislația națională în domeniu.

(2)   O denumire nu este protejată ca denumire de origine sau indicație geografică atunci când, având în vedere reputația și notorietatea unei mărci, protecția ar putea să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

Articolul 102

Relația cu mărcile

(1)   Înregistrarea unei mărci care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată care nu respectă specificațiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul articolului 103 alineatul (2) și care se referă la un produs care se înscrie în una dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII este:

(a)

refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisie a cererii de protecție privind denumirea de origine sau indicația geografică și, prin urmare, denumirea de origine sau indicația geografică este protejată; sau

(b)

anulată.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (2), o marcă, dintre cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau care este consacrată prin utilizare de bună credință, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul în domeniu, pe teritoriul Uniunii, fie anterior datei obținerii protecției denumirii de origine sau a indicației geografice în țara de origine, fie anterior datei de 1 ianuarie 1996, poate fi utilizată în continuare și poate fi reînnoită în pofida protecției denumirii de origine sau a indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau revocare a mărcii, prevăzute de Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31) sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului (32).

În astfel de cazuri, este permisă utilizarea denumirii de origine sau a indicației geografice alături de mărcile relevante.

Articolul 103

Protecție

(1)   O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)   O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată, precum și vinul care utilizează denumirea protejată în conformitate cu caietul de sarcini sunt protejate împotriva:

(a)

oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii protejate respective:

(i)

de produse comparabile care nu sunt conforme cu caietul de sarcini pentru denumirea protejată; sau

(ii)

în măsura în care această utilizare exploatează reputația unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate.

(b)

utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de expresii, precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitație”, „gust”, „similar” sau altele asemănătoare;

(c)

oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul vinicol respectiv, precum și împotriva ambalării produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea acestuia;

(d)

oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)   Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate nu devin generice în Uniune în sensul articolului 101 alineatul (1).

Articolul 104

Registrul

Comisia întocmește și păstrează un registru electronic al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru vinuri, care este accesibil publicului. În registru pot fi introduse denumiri de origine și indicații geografice referitoare la produse din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte contractantă. În cazul în care nu sunt identificate în mod specific în acordul respectiv ca denumiri de origine protejate în sensul prezentului regulament, denumirile respective se introduc în registru ca indicații geografice protejate.

Articolul 105

Modificări ale caietului de sarcini

Un solicitant care satisface condițiile stabilite la articolul 95 poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate, în special pentru a lua în considerare evoluțiile cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru a redemarca aria geografică menționată la articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d). Cererile descriu și motivează modificările solicitate.

Articolul 106

Anulare

În cazul în care respectarea caietului de sarcini corespunzător nu mai este asigurată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, din inițiativă proprie sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, prin care se anulează protecția acordată unei denumiri de origine sau unei indicații geografice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 107

Denumiri de vinuri protejate în prezent

(1)   Denumirile de vinuri menționate la articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului (33) și la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei (34) sunt protejate în mod automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament.

(2)   Comisia ia măsura oficială corespunzătoare de eliminare a denumirilor de vinuri cărora li se aplică articolul 118s alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

(3)   Articolul 106 nu se aplică denumirilor existente de vinuri protejate menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Comisia poate adopta, până la 31 decembrie 2014, din inițiativă proprie, acte de punere în aplicare prin care se anulează protecția denumirilor de vinuri protejate existente menționate la alineatul (1) din prezentul articol, dacă acestea nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 93.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)   În ceea ce privește Croația, denumirile de vinuri publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (35) sunt protejate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva unui rezultat favorabil al procedurii de opoziție. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104.

Articolul 108

Taxe

Statele membre pot solicita plata unor taxe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare formulate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Articolul 109

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare particularitățile producției în aria geografică delimitată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

criteriile suplimentare aplicabile delimitării ariei geografice și

(b)

restricțiile și derogările referitoare la producția în aria geografică delimitată.

(2)   Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(3)   Pentru a garanta protecția drepturilor sau a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

tipul de solicitant care poate cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice;

(b)

condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate;

(c)

condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere;

(d)

condițiile aplicabile cererilor privind arii geografice dintr-o țară terță;

(e)

data de la care se aplică o protecție sau o modificare a unei protecții;

(f)

condițiile referitoare la modificări ale caietelor de sarcini.

(4)   Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(5)   Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentei subsecțiuni în ceea ce privește denumirile vinurilor cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009 sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să stabilească norme tranzitorii referitoare la:

(a)

denumirile de vinuri recunoscute de statele membre ca denumiri de origine sau indicații geografice până la data de 1 august 2009 și denumirile de vinuri pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate;

(b)

vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și

(c)

modificarea caietelor de sarcini ale produselor.

Articolul 110

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a)

informațiile care trebuie furnizate în caietul de sarcini cu privire la legătura dintre aria geografică și produsul final;

(b)

punerea la dispoziția publicului a deciziei de protecție sau de respingere;

(c)

întocmirea și menținerea registrului menționat la articolul 104;

(d)

conversia unei denumiri de origine protejate într-o indicație geografică protejată;

(e)

depunerea cererilor transfrontaliere.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție, de anulare sau de conversie și la prezentarea informațiilor legate de denumirile vinurilor protejate existente, în special în ceea ce privește:

(a)

modelele de documente și forma de comunicare;

(b)

termenele;

(c)

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul unei cereri sau al unei solicitări.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 111

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată ca fiind inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care respinge declarația de opoziție ca fiind inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Subsecțiunea 3

Mențiuni tradiționale

Articolul 112

Definiții

„Mențiune tradițională” înseamnă o mențiune folosită în mod tradițional în statele membre pentru produsele menționate la articolul 92 alineatul (1) pentru a desemna:

(a)

faptul că produsul are o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată în temeiul legislației Uniunii sau în temeiul legislației naționale; sau

(b)

metoda de producție sau de maturare, calitatea, culoarea, tipul locului de proveniență sau un eveniment deosebit legat de istoria produsului cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

Articolul 113

Protecție

(1)   O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 112.

Mențiunile tradiționale sunt protejate împotriva utilizării ilicite.

(2)   Mențiunile tradiționale sunt protejate doar în limba și pentru categoriile de produse vinicole menționate în cerere împotriva:

(a)

oricărei utilizări abuzive, inclusiv atunci când denumirea protejată este însoțită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs la fel ca în”, „imitație”, „gust”, „la fel ca” sau altele similare;

(b)

oricărei alte indicații false sau înșelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente;

(c)

oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplinește condițiile mențiunii tradiționale protejate.

(3)   Mențiunile tradiționale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii.

Articolul 114

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(2)   Pentru a garanta protecția drepturilor și a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

tipul solicitanților care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale;

(b)

condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale;

(c)

motivele pentru care se pot prezenta obiecții la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale;

(d)

domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de soiuri de struguri de vinificație;

(e)

motivele anulării unei mențiuni tradiționale;

(f)

data depunerii unei cereri sau a unei solicitări de opoziție sau de anulare;

(g)

procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedurile de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

(3)   Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe, și se prevăd derogări de la articolul 112 și de la articolul 113 alineatul (2).

Articolul 115

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare cu privire la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei mențiuni tradiționale, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție sau de anulare, în special în ceea ce privește:

(a)

modelele de documente și forma de comunicare;

(b)

termenele;

(c)

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul cererii sau al solicitării;

(d)

normele detaliate privind punerea la dispoziția publicului a mențiunilor tradiționale.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se admite sau se respinge o cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale sau o solicitare de modificare a unei mențiuni protejate ori de anulare a protecției unei mențiuni tradiționale.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se dispune protecția mențiunilor tradiționale pentru care o cerere de protecție a fost admisă, în special prin clasificarea lor conform articolului 112 și prin publicarea unei definiții și/sau a condițiilor de utilizare.

(4)   Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 116

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care o respinge ca inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Secțiunea 3

Etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol

Articolul 117

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

(a)

„etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile de fabrică sau comerciale, imaginile sau semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă, care însoțesc un anumit produs sau care se referă la acesta;

(b)

„prezentare” înseamnă toate informațiile transmise consumatorilor prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma și tipul sticlelor.

Articolul 118

Condiții de aplicare a normelor orizontale

În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, în Directiva 89/396/CEE a Consiliului (36), Directiva 2000/13/CE, Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (37), Directiva 2008/95/CE și în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se aplică etichetării și prezentării.

Etichetele produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 nu pot fi completate cu alte indicații decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepția cazului în care aceste indicații îndeplinesc cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE sau de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Articolul 119

Indicații obligatorii

(1)   Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 comercializate în Uniune sau destinate exportului conțin următoarele indicații obligatorii:

(a)

denumirea categoriei de produse viticole în conformitate cu anexa VII partea II;

(b)

pentru vinurile cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată:

(i)

mențiunea „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” și

(ii)

denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(c)

titrul alcoolic volumic dobândit;

(d)

indicarea provenienței;

(e)

indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al vânzătorului;

(f)

indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate și

(g)

în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, indicarea conținutului de zahăr.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conțin numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), referirea la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

(a)

atunci când o mențiune tradițională în conformitate cu articolul 112 litera (a) figurează pe etichetă în conformitate cu caietul de sarcini menționat la articolul 94 alineatul (2);

(b)

în cazuri excepționale și justificate corespunzător care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 227 pentru a asigura conformitatea cu practicile de etichetare existente.

Articolul 120

Indicații facultative

(1)   Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 pot conține în special următoarele indicații facultative:

(a)

anul de recoltă;

(b)

denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificație;

(c)

în cazul altor vinuri decât cele menționate la articolul 119 alineatul (1) litera (g), mențiuni indicând conținutul de zahăr;

(d)

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, mențiunile tradiționale în conformitate cu articolul 112 litera (b);

(e)

simbolul Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(f)

mențiuni referitoare la anumite metode de producție;

(g)

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, numele altei unități geografice care este mai restrânsă sau mai extinsă decât zona care determină denumirea de origine sau indicația geografică.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 100 alineatul (3), în ceea ce privește utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol pentru vinurile fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată:

(a)

statele membre adoptă acte cu putere de lege și acte administrative pentru a asigura procedurile de certificare, aprobare și verificare în vederea garantării veridicității informațiilor respective;

(b)

statele membre pot întocmi, pe baza unor criterii nediscriminatorii și obiective și fără a afecta concurența loială, să întocmească, pentru vinul produs din soiuri de struguri de vinificație de pe propriul teritoriu, liste de soiuri de struguri de vinificație excluse, în special în cazul în care:

(i)

există riscul creării unei confuzii în rândul consumatorilor cu privire la adevărata origine a vinului, din cauza faptului că soiul de struguri de vinificație formează o parte integrantă a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate existente;

(ii)

controalele nu ar fi rentabile, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificație reprezintă o parte foarte redusă din suprafața plantațiilor viticole a statului membru în cauză;

(c)

amestecurile de vinuri din state membre diferite nu conduc la o etichetare a soiului de struguri de vinificație decât dacă statele membre vizate convin altfel și asigură fezabilitatea procedurilor de certificare, aprobare și verificare relevante.

Articolul 121

Limbile

(1)   Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicațiile obligatorii și facultative menționate la articolele 119 și 120 figurează în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei mențiuni tradiționale în sensul articolului 112 litera (b) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecția. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei denumiri naționale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

Articolul 122

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme și restricții cu privire la:

(a)

prezentarea și utilizarea altor indicații de etichetare decât cele prevăzute în prezenta secțiune;

(b)

indicații obligatorii privind:

(i)

termenii care trebuie utilizați pentru formularea indicațiilor obligatorii și condițiile de utilizare a acestora;

(ii)

termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora;

(iii)

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor obligatorii;

(iv)

dispozițiile care permit și alte derogări decât cele menționate la articolul 119 alineatul (2) în ceea ce privește omiterea trimiterii la categoria de produse viticole; și

(v)

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

(c)

indicații facultative privind:

(i)

termenii care trebuie utilizați pentru a formula indicațiile facultative și condițiile de utilizare a acestora;

(ii)

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor opționale;

(d)

prezentarea privind:

(i)

condițiile de utilizare a anumitor forme de sticle și o listă a anumitor forme specifice de sticle;

(ii)

condițiile de utilizare a sticlelor și a dispozitivelor de închidere tip „vin spumant”;

(iii)

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința prezentării;

(iv)

dispozițiile privind utilizarea limbilor.

(2)   Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(3)   Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt prejudiciați, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispoziții tranzitorii cu privire la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(4)   Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la prezenta secțiune în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele dreptului din țara terță vizată.

Articolul 123

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedurile și la criteriile tehnice aplicabile prezentei secțiuni, inclusiv măsurile necesare procedurilor de certificare, aprobare și verificare aplicabile vinurilor fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Dispoziții speciale aplicabile anumitor sectoare

Secțiunea 1

Sectorul zahărului

Articolul 124

Durata

Cu excepția articolelor 125 și 126, prezenta secțiune se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.

Subsecțiunea 1

Măsuri specifice

Articolul 125

Acorduri în sectorul zahărului

(1)   Condițiile de achiziție a sfeclei și a trestiei de zahăr, inclusiv contractele de livrare anterioare însămânțărilor, sunt reglementate de acorduri intraprofesionale scrise încheiate, pe de o parte, între producătorii de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, între organizațiile din care aceștia fac parte și, pe de altă parte, întreprinderile producătoare de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, organizațiile din care acestea fac parte.

(2)   Acordurile intraprofesionale, astfel cum sunt descrise în anexa II partea II secțiunea A punctul 6, sunt notificate de către întreprinderile producătoare de zahăr autorităților competente ale statului membru în care produc zahăr.

(3)   De la 1 octombrie 2017, acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa X.

(4)   Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice sectorului zahărului și de evoluțiile sectorului în perioada următoare desființării cotelor de producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a)

actualizarea condițiilor menționate în anexa II partea II secțiunea A;

(b)

actualizarea condițiilor de achiziționare a sfeclei de zahăr prevăzute în anexa X;

(c)

stabilirea unor noi norme de determinare a greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al sfeclei de zahăr livrat unei întreprinderi, precum și de norme privind pulpa de sfeclă de zahăr.

(5)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv în ceea ce privește respectarea procedurilor, notificările și asistența administrativă în cazul acordurilor interprofesionale care vizează mai multe state membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 126

Notificări de prețuri pe piața zahărului

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilește un sistem de raportare a prețurilor practicate pe piața zahărului, inclusiv acorduri privind publicarea nivelurilor de prețuri pe această piață. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Sistemul menționat la primul paragraf funcționează în baza informațiilor comunicate de întreprinderile producătoare de zahăr alb sau de alți operatori participanți la comerțul cu zahăr. Informațiile respective sunt confidențiale.

Comisia se asigură că nu sunt făcute publice prețurile specifice sau denumirile unor operatori economici individuali.

Subsecțiunea 2

Cerințele care se aplică în sectorul zahărului în perioada menționată la articolul 124

Articolul 127

Contractele de livrare

(1)   În plus față de cerințele prevăzute la articolul 125 alineatul (1), acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa XI.

(2)   În contractele de livrare se stabilește o distincție în funcție de cantitățile de zahăr care vor fi produse din sfeclă de zahăr,și anume dacă acestea reprezintă:

(a)

zahăr căruia i se aplică o cotă; sau

(b)

zahăr peste cotă.

(3)   Fiecare întreprindere producătoare de zahăr furnizează statului membru în care produce zahăr următoarele informații:

(a)

cantitățile de sfeclă de zahăr menționate la alineatul (2) litera (a), pentru care a încheiat contracte de livrare anterior însămânțărilor, precum și conținutul de zahăr pe baza căruia s-au întocmit aceste contracte;

(b)

randamentul corespunzător prevăzut.

Statele membre pot solicita informații suplimentare.

(4)   Întreprinderile producătoare de zahăr care nu au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare la prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă, astfel cum se prevede la articolul 135, pentru o cantitate de sfeclă corespunzătoare zahărului căruia i se aplică o cotă, ajustată, după caz, cu coeficientul de retragere preventivă stabilit în conformitate cu articolul 130 alineatul (2) primul paragraf, au obligația de a achita, pentru toată cantitatea de sfeclă de zahăr pe care o transformă în zahăr, cel puțin prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă.

(5)   Sub rezerva aprobării de către statul membru în cauză, acordurile intraprofesionale pot deroga de la dispozițiile alineatelor (2), (3) și (4).

(6)   În absența unor acorduri intraprofesionale, statul membru în cauză adoptă măsurile compatibile cu prezentul regulament, necesare pentru a proteja interesele părților în cauză.

Articolul 128

Taxa pe producție

(1)   O taxă pe producție este percepută asupra zahărului căruia i se aplică o cotă, izoglucozei căreia i se aplică o cotă și siropului de inulină căruia i se aplică o cotă, atribuite întreprinderilor producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină, astfel cum este prevăzut la articolul 136 alineatul (2).

(2)   Măsurile de stabilire a taxei pe producție pentru zahărul, izoglucoza și siropul de inulină cărora li se aplică o cotă, după cum se menționează la alineatul (1), se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 129

Restituții la producție

(1)   O restituție la producție poate fi acordată pentru produsele din sectorul zahărului enumerate în anexa I partea III literele (b)-(e), dacă zahărul excedentar sau importat, izoglucoza excedentară sau siropul de inulină excedentar nu este disponibil la un preț corespunzător prețului mondial pentru fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2) al doilea paragraf literele (b) și (c).

(2)   Măsurile cu privire la stabilirea restituției la producție menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 130

Retragerea zahărului de pe piață

(1)   Pentru a evita situațiile de prăbușire a prețurilor pe piața internă și a remedia situațiile de supraproducție determinate pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare și având în vedere obligațiile Uniunii care derivă din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se retrag de pe piață, pentru un anumit an de comercializare, acele cantități de zahăr sau izoglucoză produse în cadrul cotelor și care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2).

(2)   Pragul de retragere menționat la alineatul (1) se calculează, pentru fiecare întreprindere care deține o cotă, înmulțind cota aferentă cu un coeficient. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc acest coeficient pentru un an de comercializare cel târziu până la data de 28 februarie a anului de comercializare anterior, pe baza estimărilor cu privire la tendințele pieței.

Pe baza estimărilor actualizate cu privire la tendințele pieței, Comisia poate adopta, până la data de 31 octombrie a anului de comercializare în cauză, acte de punere în aplicare prin care se ajustează sau, în cazul în care nu a fost fixat niciun coeficient în temeiul primului paragraf, se stabilește un coeficient.

(3)   Fiecare întreprindere care deține o cotă depozitează, pe propria cheltuială, până la începutul anului de comercializare următor, cantitățile de zahăr produs în cadrul unei cote care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2). Cantitățile de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrase de pe piață pe parcursul unui an de comercializare sunt considerate primele cantități produse în cadrul cotei pentru anul de comercializare următor.

Prin derogare de la primul paragraf, luând în considerare tendințele estimate ale pieței zahărului, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se prevede ca, pentru anul de comercializare în curs, pentru cel următor sau pentru ambii ani de comercializare, se considere toată cantitatea de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă sau doar o parte din aceasta drept:

(a)

zahăr excedentar, izoglucoză excedentară sau sirop de inulină excedentar care pot fi procesate în zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial; sau

(b)

o producție căreia i se aplică o cotă temporară, din care o parte poate fi rezervată exportului în temeiul angajamentelor Uniunii care decurg din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(4)   În cazul în care aprovizionarea cu zahăr în Uniune nu este adecvată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se permite ca o anumită cantitate de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă să fie vândută pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere.

(5)   În cazul în care zahărul retras este considerat prima producție de zahăr din anul de comercializare următor, prețul minim corespunzător anului de comercializare respectiv, menționat la articolul 135, se plătește cultivatorilor de sfeclă.

În cazul în care zahărul retras devine zahăr industrial sau este exportat în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) sau (b) din prezentul articol, cerințele prevăzute la articolul 135 cu privire la prețul minim nu se aplică.

În cazul în care zahărul retras este vândut pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, cultivatorilor de sfeclă li se plătește prețul minim corespunzător anului de comercializare în curs.

(6)   Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 131

Mecanismul temporar de gestionare a pieței

(1)   În cursul perioadei menționate la articolul 124, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a asigura o aprovizionare cu zahăr suficientă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Astfel de măsuri pot să ajusteze, în funcție de cantitatea și de perioada de timp necesară, nivelul taxei percepute la importul zahărului brut.

În contextul mecanismului temporar de gestionare a pieței, măsuri pentru fixarea unei taxe pe excedent se adoptă de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilește cantitatea adecvată a zahărului peste cotă și a zahărului brut importat care poate fi introdusă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 132

Competențe delegate

Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și pentru a garanta luarea în considerare în mod adecvat a intereselor tuturor părților, și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

(a)

condițiile de achiziționare și contractele de livrare menționate la articolul 127;

(b)

actualizarea condițiilor de achiziție a sfeclei prevăzute în anexa XI;

(c)

criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la alocarea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităților de sfeclă pentru care trebuie încheiate contracte de livrare anterior însămânțărilor, astfel cum este prevăzut la articolul 127 alineatul (3).

Articolul 133

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni privind procedurile, conținutul și criteriile tehnice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Subsecțiunea 3

Sistemul de reglementare a producției

Articolul 134

Cote în sectorul zahărului

(1)   Un regim de cote se aplică zahărului, izoglucozei și siropului de inulină.

(2)   În ceea ce privește regimul de cote prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care un producător depășește cota corespondentă și nu utilizează surplusul de cantități conform dispozițiilor articolului 139, se percepe o taxă pe excedent aplicată cantităților respective sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 139-142.

Articolul 135

Prețul minim la sfeclă

Prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă este stabilit de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 136

Repartiția cotelor

(1)   Cotele naționale și regionale pentru fabricarea zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină se stabilesc în anexa XII.

(2)   Statele membre repartizează o cotă fiecărei întreprinderi producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină aflată pe teritoriul lor și autorizată în conformitate cu articolul 137.

Cota repartizată fiecărei întreprinderi este egală cotei repartizate întreprinderii respective, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, pentru anul de comercializare 2010/2011.

(3)   În cazul repartizării unei cote unei întreprinderi producătoare de zahăr care deține mai multe unități de producție, statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare pentru a ține seama în mod corespunzător de interesele producătorilor de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr.

Articolul 137

Întreprinderi autorizate

(1)   Statele membre livrează, la cerere, o autorizație întreprinderilor producătoare de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină sau unei întreprinderi care asigură procesarea produselor în cauză în unul dintre produsele din lista prevăzută la articolul 140 alineatul (2), cu condiția ca respectiva întreprindere:

(a)

să își demonstreze capacitatea profesională în domeniul producției;

(b)

să accepte să furnizeze toate informațiile necesare și să se supună controalelor prevăzute de prezentul regulament;

(c)

să nu facă obiectul unei suspendări sau unei retrageri a autorizației.

(2)   Întreprinderile autorizate furnizează statului membru pe teritoriul căruia se efectuează recoltarea de sfeclă sau de trestie de zahăr sau rafinarea, următoarele informații:

(a)

cantitățile de sfeclă sau de trestie de zahăr pentru care s-a încheiat un contract de livrare, precum și producțiile corespunzătoare estimate la hectar pentru sfeclă sau trestie și zahăr;

(b)

datele referitoare la livrările planificate și efective de sfeclă de zahăr, de trestie de zahăr și de zahăr brut, precum și la producția de zahăr și stadiul stocurilor de zahăr;

(c)

cantitățile de zahăr alb vândute, prețurile și condițiile aferente.

Articolul 138

Redistribuirea cotelor naționale și reducerea cotelor

(1)   Un stat membru poate reduce cota de zahăr sau de izoglucoză care a fost repartizată unei întreprinderi de pe teritoriul său până la 10 %. Procedând astfel, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)   Statele membre pot efectua transferuri de cote între întreprinderi în condițiile stabilite în anexa XIII și luând în considerare interesele fiecăreia dintre părțile implicate, în special ale cultivatorilor de sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr.

(3)   Cantitățile reduse în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) sunt repartizate de statul membru în cauză uneia sau mai multor întreprinderi aflate pe teritoriul său, indiferent dacă aceasta (acestea) dispun(e) de o cotă sau nu.

Articolul 139

Producția peste cotă

(1)   Zahărul, izoglucoza sau siropul de inulină produs în cursul unui an de comercializare în surplus față de cota prevăzută la articolul 136 poate fi:

(a)

utilizat pentru fabricarea anumitor produse enumerate la articolul 140;

(b)

reportat în anul de comercializare următor, în contul producției căreia i se aplică o cotă a anului respectiv, în conformitate cu articolul 141;

(c)

utilizat în scopul programului de aprovizionare specific pentru regiunile ultraperiferice, în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (38);

(d)

exportat în limita cantitativă care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare, respectându-se angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE; sau

(e)

introdus pe piața internă, în conformitate cu mecanismul descris la articolul 131, în scopul adaptării ofertei la cerere, pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare.

Măsurile menționate la primul paragraf litera (e) din prezentul articol sunt puse în aplicare anterior oricărei activări a măsurilor de prevenire a perturbărilor de pe piață, menționate la articolul 219 alineatul (1).

Celelalte cantități excedentare fac obiectul unei taxe pe excedent prevăzute la articolul 142.

(2)   Actele de punere în aplicare stabilite în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 140

Zahărul industrial

(1)   Zahărul industrial, izoglucoza industrială și siropul de inulină industrial se rezervă fabricării unuia dintre produsele enumerate la alineatul (2):

(a)

în cazul în care fac obiectul unui contract de livrare încheiat înainte de sfârșitul anului de comercializare între un producător și un utilizator care au obținut, ambii, autorizația prevăzută la articolul 137; și

(b)

în cazul în care sunt livrate utilizatorului cel târziu la data de 30 noiembrie a anului de comercializare următor.

(2)   Pentru a lua în considerare progresele tehnice, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se stabilește o listă de produse pentru fabricarea cărora se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

Lista respectivă cuprinde, în special:

(a)

bioetanol, alcool, rom, drojdii active, cantități de siropuri tartinabile și de siropuri ce trebuie procesate în „Rinse appelstroop”;

(b)

unele produse industriale fără conținut de zahăr, dar care sunt procesate utilizând zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină;

(c)

unele produse din industria chimică sau farmaceutică, care conțin zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină.

Articolul 141

Reportarea zahărului excedentar

(1)   Fiecare întreprindere poate decide să reporteze integral sau parțial în anul de comercializare următor, în contul producției respectivului an, producția excedentară de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină cărora li se aplică o cotă. Fără a aduce atingere alineatului (3), respectiva decizie este irevocabilă.

(2)   Întreprinderile care iau decizia menționată la alineatul (1):

(a)

informează statul membru în cauză până la data stabilită de respectivul stat membru:

(i)

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din trestie de zahăr care fac obiectul unui report;

(ii)

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra altor cantități de zahăr din sfeclă, de izoglucoză sau de sirop de inulină care fac obiectul unui report;

(b)

se angajează să depoziteze, pe propria cheltuială, cantitățile reportate până la sfârșitul anului de comercializare în curs.

(3)   În cazul în care producția definitivă a unei întreprinderi din timpul anului de comercializare în cauză este mai mică decât estimarea făcută la momentul adoptării deciziei prevăzute la alineatul (1), cantitatea reportată poate fi ajustată cu efect retroactiv până cel târziu la data de 31 octombrie a anului de comercializare următor.

(4)   Cantitățile reportate se consideră a fi primele cantități produse cărora li se aplică cota alocată pentru anul de comercializare următor.

(5)   Zahărul depozitat în conformitate cu prezentul articol pe perioada unui an de comercializare nu poate face obiectul niciunei alte măsuri de depozitare prevăzute la articolul 16 sau la articolul 130.

Articolul 142

Taxa pe excedent

(1)   Taxa pe excedent se percepe pentru cantitățile:

(a)

de zahăr excedentar, de izoglucoză excedentară sau de sirop de inulină excedentar produse pe parcursul unui an de comercializare, cu excepția cantităților reportate în contul producției pentru anul de comercializare următor căreia i se aplică o cotă și depozitate în conformitate cu articolul 141 sau a cantităților prevăzute la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (e);

(b)

de zahăr industrial, de izoglucoză industrială și de sirop de inulină industrial pentru care nu s-a prezentat nicio dovadă a utilizării lor la unul dintre produsele menționate la articolul 140 alineatul (2), într-un termen care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare;

(c)

de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină retrase de pe piață în conformitate cu articolul 130 și pentru care nu se respectă obligațiile prevăzute la articolul 130 alineatul (3).

Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul primului paragraf litera (b) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Măsurile cu privire la stabilirea unei taxe pe excedent menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 143

Competențe delegate

(1)   Pentru a garanta că întreprinderile prevăzute la articolul 137 respectă obligațiile care le revin, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

(2)   Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la sensul termenilor în ceea ce privește funcționarea sistemului de cote, precum și de stabilire a condițiilor care reglementează vânzările către regiunile ultraperiferice.

(3)   Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind reportarea zahărului.

Articolul 144

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

În ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 137, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind:

(a)

cererile de autorizare ale întreprinderilor, registrele care trebuie ținute de întreprinderile autorizate și informațiile pe care acestea trebuie să le furnizeze;

(b)

sistemul de controale pe care statele membre trebuie să le efectueze asupra întreprinderilor autorizate;

(c)

comunicările statelor membre către Comisie și către întreprinderile autorizate;

(d)

livrarea de materii prime către întreprinderi, inclusiv contractele de livrare și bonurile de livrare;

(e)

echivalența în ceea ce privește zahărul menționat la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(f)

programul specific de aprovizionare pentru regiunile ultraperiferice;

(g)

exporturile menționate la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (d);

(h)

cooperarea statelor membre în vederea efectuării unor controale eficace;

(i)

modificarea datelor prevăzute la articolul 141 pentru anumiți ani de comercializare;

(j)

determinarea cantității excedentare, comunicările și plata taxei pe excedent prevăzute la articolul 142.

(k)

adoptarea unei liste a rafinăriilor cu activitate permanentă în sensul anexei II partea II secțiunea B punctul 6.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Produse vitivinicole

Articolul 145

Registrul plantațiilor viticole și inventarul privind potențialul de producție

(1)   Statele membre țin un registru al plantațiilor viticole care conține informații actualizate privind potențialul de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, această obligație se aplică doar dacă statele membre pun în aplicare sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie prevăzute la Titlul I Capitolul III sau un program național de sprijin.

(2)   Până la data de 31 decembrie 2015, statelor membre a căror suprafață totală cultivată cu viță-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate conform articolului 81 alineatul (2) este mai mică de 500 de hectare nu le revine obligația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)   Statele membre care prevăd măsura de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole în cadrul programelor lor de sprijin, în conformitate cu articolul 46, transmit Comisiei, pe baza registrului plantațiilor viticole, până la data de 1 martie a fiecărui an, un inventar actualizat al potențialului lor de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, detaliile privind comunicările adresate Comisiei pe tema zonelor viticole se stabilesc de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)   Pentru a facilita monitorizarea și controlul potențialului de producție de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc normele referitoare la conținutul registrului plantațiilor viticole și exonerările de la respectivele norme.

Articolul 146

Autoritățile naționale competente în sectorul vitivinicol

(1)   Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea autorităților naționale competente, statele membre desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu controlarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

(2)   Statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților și ale laboratoarelor menționate la alineatul (1). Comisia publică aceste informații și le actualizează periodic.

Articolul 147

Documentele însoțitoare și registrul

(1)   Produsele din sectorul vitivinicol circulă în interiorul Uniunii însoțite de un document autorizat oficial.

(2)   Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane care dețin produse cărora li se aplică reglementările din sectorul vitivinicol, pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii, procesatorii și comercianții au obligația să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse.

(3)   Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

normele privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia;

(b)

condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate;

(c)

obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia;

(d)

entitatea care are obligația de a ține un registru și exonerările de la această obligație;

(e)

operațiunile care trebuie incluse în registru.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a)

norme referitoare la constituirea registrelor, la produsele care trebuie înscrise în acesta, la termenele pentru înscrierea în registru și pentru închiderea acestuia;

(b)

măsuri care să impună statelor membre să fixeze procentajul maxim acceptabil de pierderi;

(c)

dispoziții generale și tranzitorii privind ținerea registrelor;

(d)

norme care stabilesc durata de păstrare a documentelor de însoțire și a registrelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Lapte și produse lactate

Articolul 148

Relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

În cazul în care un stat membru decide că livrarea laptelui crud de către fermieri unui procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul respectiv decide, de asemenea, care etapă sau etape ale livrării laptelui crud trebuie să facă obiectul unui astfel de contract în cazul în care aceasta se face prin intermediul unuia sau mai multor colectori.

În sensul prezentului articol, „colector” înseamnă o întreprindere care transportă lapte crud de la un fermier sau de la alt colector la un procesator de lapte crud sau un alt colector, caz în care proprietatea laptelui crud este transferată de fiecare dată.

(2)   Contractul și/sau oferta de contract menționat(ă) la alineatul (1):

(a)

se întocmește anterior livrării;

(b)

se întocmește în scris; și

(c)

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i)

prețul datorat pentru livrare, care:

este fix și este indicat în contract și/sau

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat;

(ii)

volumul de lapte crud care poate și/sau trebuie să fie livrat precum și calendarul livrărilor respective;

(iii)

durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;

(iv)

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v)

modalitățile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; și

(vi)

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), nu este necesar un contract și/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un fermier unei cooperative al cărei membru este fermierul, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în cadrul acestui statut sau întemeiate pe acesta prevăd dispoziții având efecte similare dispozițiilor stabilite la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

(4)   Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părți.

Fără a aduce atingere primului paragraf, se aplică una sau ambele situații de mai jos:

(a)

în cazul în care statul membru decide încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud ca fiind obligatorie în conformitate cu alineatul (1), acesta poate stabili o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

(b)

în cazul în care statul membru decide că primul cumpărător al laptelui crud trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract fermierului în conformitate cu alineatul (1), acesta poate prevedea că oferta trebuie să includă o durată minimă a contractului stabilită în dreptul intern în acest sens; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf nu aduce atingere dreptului fermierului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c).

(5)   Statele membre care recurge la posibilitățile menționate la prezentul articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.

(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) și (b) și a alineatului (3) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 149

Negocieri contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (3) poate negocia, în numele fermierilor membri ai acesteia, cu privire la o parte sau la totalitatea producției lor colective, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către o organizație de producători:

(a)

fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate a laptelui crud de la fermieri către organizația de producători;

(b)

fie că prețul negociat este sau nu identic pentru producția colectivă a tuturor fermierilor membri ai organizației sau numai pentru unii dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru organizația de producători respectivă toate condițiile următoare să fie îndeplinite:

(i)

volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective să nu depășească 3,5 % din producția totală a Uniunii;

(ii)

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv; și

(iii)

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv;

(d)

cu condiția ca fermierii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când fermierii dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(e)

cu condiția ca laptele crud să nu facă obiectul unei obligații de livrare ce decurge din calitatea de membru al unei cooperative a fermierului în conformitate cu condițiile stabilite în statutele cooperativei sau normele și deciziile prevăzute în acestea sau care decurg din acestea; și

(f)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care își desfășoară activitatea cu privire la volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor.

(3)   Prin derogare de la condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) punctele (ii) și (iii), o organizație de producători poate negocia în temeiul alineatului (1), cu condiția ca volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective pentru organizația de producători respectivă și care este produs sau livrat într-un stat membru care are o producție anuală totală de lapte crud mai mică de 500 000 de tone să nu depășească 45 % din producția totală națională a statului membru respectiv.

(4)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ asociațiile unor astfel de organizații de producători.

(5)   În scopul aplicării alineatului (2) litera (c) și a alineatului (3), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate și pe baza celor mai recente informații disponibile, cantitățile corespunzătoare producției de lapte crud din Uniune și din statele membre.

(6)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) și de la alineatul (3), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau pentru a evita prejudicierea gravă a IMM-urilor prelucrătoare de lapte crud de pe teritoriul său.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, respectiva decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru a cărui producție face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

(7)   În sensul prezentului articol:

(a)

o „autoritate națională în domeniul concurenței” înseamnă autoritatea menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (39);

(b)

o „IMM” înseamnă o microîntreprindere, o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE.

(8)   Statele membre în care se desfășoară negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (f) și a alineatului (6).

Articolul 150

Reglementarea ofertei de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)   La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (3), a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (3) sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o durată limitată, norme imperative pentru reglementarea ofertei de brânzeturi care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.Un astfel de acord este încheiat între cel puțin două treimi dintre producătorii de lapte sau reprezentanții lor care reprezintă cel puțin două treimi din laptele crud produs pentru producția de brânzeturi menționată la alineatul (1) din prezentul articol și, atunci când este relevant, cel puțin două treimi din producătorii brânzeturilor respective reprezintă cel puțin două treimi din brânzeturile produse în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)   În sensul alineatului (1), în cazul brânzeturilor care beneficiază de o indicație geografică protejată, zona geografică de origine a laptelui crud astfel cum a fost stabilită în specificațiile produsului pentru brânzeturi este aceeași cu zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(4)   Normele menționate la alineatul (1):

(a)

se referă doar la reglementarea ofertei pentru produsul respectiv și au scopul de a adapta oferta pentru tipul respectiv de brânzeturi la cerere;

(b)

afectează doar produsele în cauză;

(c)

pot fi obligatorii pe o perioadă de cel mult trei ani și pot fi reînnoite după această perioadă, ca urmare a unei noi solicitări, în conformitate cu alineatul (1);

(d)

nu prejudiciază comercializarea altor produse decât a celor vizate de normele respective;

(e)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(f)

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar cu titlu orientativ sau de recomandare;

(g)

nu indisponibilizează un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(h)

nu sunt discriminatorii, nu constituie un obstacol pentru nou-veniții de pe piață și nu aduc prejudicii micilor producători;

(i)

contribuie la menținerea calității și/sau dezvoltării produsului în cauză;

(j)

nu aduc atingere articolului 149.

(5)   Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(6)   Statele membre efectuează controale pentru a se asigura că condițiile stabilite la alineatul (4) sunt respectate și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(7)   Statele membre notifică Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează statele membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(8)   Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb, sau că realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE este compromisă. Aceste acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

Articolul 151

Declarații obligatorii în sectorul laptelui și al produselor lactate

Începând cu 1 aprilie 2015, primii cumpărători de lapte crud declară autorității naționale competente cantitatea de lapte crud care le-a fost livrată în cursul fiecărei luni.

În sensul prezentului articol și al articolului 148, un „prim cumpărător” înseamnă o întreprindere sau grup care cumpără lapte de la producători pentru:

(a)

a-l supune uneia sau mai multor operațiuni de colectare, ambalare, depozitare, răcire sau transformare, inclusiv în temeiul unui contract;

(b)

a-l vinde uneia sau mai multor întreprinderi care tratează sau prelucrează laptele sau alte produse lactate.

Statele membre notifică imediat Comisia cu privire la cantitatea de lapte crud menționată la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind conținutul, formatul și periodicitatea unor astfel de declarații și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Organizații și asociații ale producătorilor și organizații interprofesionale

Secțiunea 1

Definiție și recunoaștere

Articolul 152

Organizații de producători

(1)   Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizațiile de producători care:

(a)

sunt alcătuite și controlate, în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (c), de producătorii dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2);

(b)

sunt constituite la inițiativa producătorilor;

(c)

urmăresc un scop specific care poate include cel puțin unul dintre următoarele obiective:

(i)

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii)

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor, inclusiv prin comercializare directă;

(iii)

optimizarea costurilor de producție și a randamentului investițiilor ca reacție la standardele de mediu și la cele privind bunăstarea animalelor, precum și stabilizarea prețurilor de producție;

(iv)

realizarea de studii și elaborarea de inițiative privind metodele de producție durabile, practicile inovatoare, competitivitatea economică și evoluția pieței;

(v)

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea unor practici de cultivare și a unor tehnici de producție care protejează mediul, precum și a unor practici și tehnici solide în domeniul bunăstării animalelor;

(vi)

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea standardelor de producție, îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu o denumire de origine protejată, o indicație geografică protejată sau care intră sub incidența unei etichete de calitate naționale;

(vii)

gestionarea produselor secundare și a deșeurilor, în special pentru protecția calității apelor, a solului și a peisajului și ocrotirea sau favorizarea biodiversității;

(viii)

contribuția la utilizarea durabilă a resurselor naturale și la atenuarea schimbărilor climatice;

(ix)

elaborarea de inițiative în domeniul promovării și al comercializării;

(x)

gestionarea fondurilor mutuale menționate în programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor, menționate la articolul 31 alineatul (2) din prezentul regulament și în temeiul articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

(xi)

furnizarea de asistență tehnică necesară pentru utilizarea piețelor la termen și a sistemelor de asigurare.

(2)   O organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) poate să fie în continuare recunoscută dacă se implică în comercializarea produselor încadrate la codul NC ex 2208, altele decât cele menționate în anexa I la tratate, cu condiția ca proporția de astfel de produse să nu depășească 49 % din volumul total al producției comercializate de organizația de producători și ca produsele respective să nu beneficieze de sprijin din partea Uniunii. Produsele respective nu sunt luate în calcul, în cazul organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor, la calcularea valorii producției comercializate în sensul articolului 34 alineatul (2).

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre recunosc organizațiile de producători, constituite de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate, care:

(a)

sunt constituite la inițiativa producătorilor;

(b)

urmăresc un scop specific care poate include unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

(i)

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii)

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor;

(iii)

optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producție.

Articolul 153

Statutul organizațiilor de producători

(1)   Statutul unei organizații de producători impune membrilor săi, în special, următoarele obligații:

(a)

să aplice normele adoptate de organizația de producători cu privire la raportarea producției, producție, comercializare și protecția mediului;

(b)

să aparțină unei singure organizații de producători pentru un anumit produs al producătorului; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(c)

să pună la dispoziție informațiile solicitate de organizația de producători în vederea întocmirii statisticilor.

(2)   Statutul unei organizații de producători prevede, de asemenea:

(a)

proceduri de stabilire, adoptare și modificare a normelor prevăzute la alineatul (1) litera (a);

(b)

obligația membrilor de a plăti contribuțiile financiare necesare pentru finanțarea organizației de producători;

(c)

norme care să permită producătorilor membri să exercite un control democratic asupra organizației și deciziilor sale;

(d)

sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din statut, în special pentru neplata contribuțiilor financiare, sau pentru nerespectarea normelor stabilite de organizația de producători;

(e)

reguli de admitere a noilor membri, în special durata minimă a calității de membru care nu poate fi mai mică de un an;

(f)

norme contabile și bugetare necesare pentru funcționarea organizației.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate.

Articolul 154

Recunoașterea organizațiilor de producători

(1)   Pentru a fi recunoscută de un stat membru, organizația de producători care solicită o astfel de recunoaștere trebuie să fie o entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice care:

(a)

îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 152 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

are un număr minim de membri și/sau acoperă un volum minim sau valoare minimă de producție comercializabilă, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză, în domeniul în care activează;

(c)

oferă probe suficiente în ceea ce privește faptul că își poate îndeplini în mod corespunzător activitățile atât din punctul de vedere al timpului, cât și din punctul de vedere al eficacității, al furnizării de sprijin uman, material și tehnic pentru membrii săi, precum și, după caz, al concentrării aprovizionării;

(d)

are un statut care respectă literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații de producători în conformitate cu articolul 152.

(3)   Organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) își pot continua exercitarea activităților în conformitate cu legislația națională până la 1 ianuarie 2015.

(4)   Statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii unei organizații de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează, la intervale stabilite de ele, controale pentru a se asigura că organizațiile de producători recunoscute respectă prezentul capitol;

(c)

aplică acestor organizații și asociații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Articolul 155

Externalizarea

Statele membre pot permite unei organizații de producători recunoscute sau unei asociații a organizațiilor de producători recunoscute din sectoarele specificate de Comisie în conformitate cu articolul 173 alineatul (1) litera (f) să își externalizeze oricare dintre activitățile sale (în afară de producție), inclusiv către sucursale, cu condiția ca organizația de producători sau asociația de organizații de producători să rămână responsabilă de asigurarea desfășurării activității externalizate și de controlul gestionării și supravegherea la nivel general a acordului comercial încheiat pentru desfășurarea activității.

Articolul 156

Asociațiile organizațiilor de producători

(1)   Statele membre pot recunoaște, la cerere, asociații ale organizațiilor de producători într-un sector specific care figurează pe lista de la articolul 1 alineatul (2), care sunt constituite la inițiativa organizațiilor de producători recunoscute.

Sub rezerva normelor adoptate în temeiul articolului 173, asociațiile organizațiilor de producători pot desfășura oricare dintre activitățile organizațiilor de producători sau pot îndeplini oricare dintre funcțiile acestora.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot recunoaște, la cerere, o asociație formată din organizații ale producătorilor recunoscute în sectorul laptelui și al produselor lactate în cazul în care statul membru în cauză consideră că asociația respectivă este capabilă să desfășoare în mod eficient toate activitățile desfășurate de o organizație de producători recunoscută și că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 161 alineatul (1).

Articolul 157

Organizațiile interprofesionale

(1)   Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizații interprofesionale dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2) care:

(a)

sunt constituite din reprezentanți ai activităților economice legate de producție și de cel puțin una dintre următoarele etape ale lanțului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuirea, produselor din unul sau mai multe sectoare;

(b)

sunt formate la inițiativa tuturor organizațiilor sau asociațiilor care le alcătuiesc sau a unei părți din acestea;

(c)

urmăresc un scop specific, care ia în considerare interesele membrilor lor și de cele ale consumatorilor și care poate include, în special, unul dintre următoarele obiective:

(i)

ameliorarea cunoștințelor și a transparenței producției și a pieței, inclusiv prin publicarea de date statistice agregate cu privire la costurile de producție, prețuri, care sunt însoțite, dacă este cazul, de indici de prețuri, volume și durata contractelor încheiate anterior, precum și prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluție ale pieței la nivel regional, național sau internațional;

(ii)

estimarea potențialului de producție, precum și înregistrarea prețurilor pieței;

(iii)

contribuția la o coordonare mai bună în privința introducerii produselor pe piață, în special prin cercetare și studii de piață;

(iv)

explorarea piețelor de export potențiale;

(v)

fără a aduce atingere articolelor 148 și 168, elaborarea unor modele de contracte compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea de produse agricole către cumpărători și/sau pentru furnizarea de produse procesate distribuitorilor și comercianților cu amănuntul, ținând seama de necesitatea de a obține condiții de concurență echitabile și de a evita denaturarea piețelor;

(vi)

exploatarea în mai mare măsură a potențialului produselor, inclusiv la nivelul piețelor de desfacere, și dezvoltarea de inițiative pentru consolidarea competitivității economice și a inovării;

(vii)

furnizarea de informații și realizarea cercetării necesare inovării, raționalizării, ameliorării și ajustării producției și, dacă este cazul, a prelucrării și a comercializării spre produse mai adaptate cerințelor pieței, gusturilor și așteptărilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor, inclusiv particularitățile produselor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, și de protecție a mediului;

(viii)

căutarea unor metode de restricționare a utilizării produselor destinate sănătății animalelor și a produselor de protecție a plantelor, de îmbunătățire a gestionării altor resurse, de garantare a calității produselor, a protecției solului și a apelor, de promovare a siguranței alimentare, îndeosebi prin intermediul trasabilității produselor, și de îmbunătățire a sănătății și bunăstării animalelor;

(ix)

elaborarea unor metode și instrumente de îmbunătățire a calității produselor în toate stadiile de producție și, după caz, de procesare și de comercializare;

(x)

adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru apărarea, protecția și promovarea agriculturii ecologice și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(xi)

promovarea și realizarea unei cercetări în materie de producție integrată, durabilă, sau de alte metode de producție care protejează mediul;

(xii)

încurajarea consumului sănătos și responsabil de produse existente pe piața internă; și/sau difuzarea de informații privind efectele nocive ale modelelor de consum periculoase;

(xiii)

promovarea consumului și/sau furnizarea de informații cu privire la produsele existente pe piața internă și pe cea externă;

(xiv)

contribuția la gestionarea produselor secundare și la reducerea și gestionarea deșeurilor.

(2)   În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că prin limitarea numărului de organizații interprofesionale la nivel regional sau național este respectată condiția de la articolul 158 alineatul (1) litera (c), dacă normele interne în vigoare prevăd acest lucru, anterior datei de 1 ianuarie 2014, și în cazul în care acest lucru nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care:

(a)

au solicitat în mod oficial recunoașterea și sunt formate din reprezentanți ai activităților economice legate de producția de lapte crud și de cel puțin una dintre următoarele etape ale lanțului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuția produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate;

(b)

sunt constituite la inițiativa tuturor reprezentanților menționați la litera (a) sau a câtorva dintre ei;

(c)

desfășoară, într-una sau mai multe regiuni ale Uniunii, ținând seama de interesele membrilor organizațiilor interprofesionale și ale consumatorilor, una sau mai multe dintre următoarele activități:

(i)

ameliorarea cunoștințelor și creșterea transparenței la nivelul producției și al pieței, inclusiv prin publicarea de date statistice cu privire la prețuri, volume și durata contractelor de livrare de lapte crud încheiate anterior, precum și prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluție ale pieței la nivel regional, național sau internațional;

(ii)

contribuirea la o mai bună coordonare a introducerii pe piață a produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate, în special prin cercetare și studii de piață;

(iii)

promovarea consumului de lapte și de produsele lactate, precum și furnizarea de informații referitoare la acestea, atât pe piețele interne, cât și pe cele externe;

(iv)

explorarea piețelor de export potențiale;

(v)

elaborarea unor contracte-tip compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea laptelui crud către cumpărători sau pentru aprovizionarea distribuitorilor și a comercianților cu amănuntul cu produse procesate, ținând seama de faptul că este necesar să se ofere condiții de concurență echitabile și să se evite denaturarea pieței;

(vi)

comunicarea informațiilor și desfășurarea cercetării necesare orientării producției în favoarea unor produse mai adaptate cerințelor pieței, gusturilor și aspirațiilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor și de protecție a mediului;

(vii)

menținerea și dezvoltarea capacității de producție a sectorului produselor lactate prin, printre altele, promovarea inovării și susținerea programelor de cercetare și dezvoltare aplicate în vederea exploatării întregului potențial al laptelui și al produselor lactate, în special pentru a crea produse cu valoare adăugată care să fie mai atrăgătoare pentru consumatori;

(viii)

căutarea unor metode care să permită limitarea utilizării produselor farmaceutice de uz animal, îmbunătățirea gestionării altor furnituri și sporirea siguranței alimentare și a sănătății animalelor;

(ix)

elaborarea unor metode și instrumente de îmbunătățire a calității produselor în toate stadiile de producție și comercializare;

(x)

exploatarea potențialului agriculturii ecologice și protecția și promovarea unei astfel de agriculturi, precum și producerea unor produse ce beneficiază de o denumire de origine, etichete de calitate și indicații geografice; și

(xi)

promovarea producției integrate sau a altor metode de producție care protejează mediul.

Articolul 158

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale

(1)   Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care depun cereri în acest sens, cu condiția ca acestea:

(a)

să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 157;

(b)

să își desfășoare activitățile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;

(c)

să reprezinte o cotă importantă din activitățile economice menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (a);

(d)

să nu desfășoare ele însele activități de producție, procesare sau comercializare, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 162.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157.

(3)   Organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol își pot desfășura în continuare activitatea în conformitate cu legislația națională până la 1 ianuarie 2015.

(4)   Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din toate sectoarele, existente anterior datei de 1 ianuarie 2014, fie că au fost recunoscute la cerere, fie instituite prin lege, chiar dacă nu îndeplinesc condiția prevăzută la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 157 alineatul (3) litera (b).

(5)   Atunci când recunosc o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii în termen de patru luni de la depunerea unei cereri însoțite de toate documentele justificative relevante; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizațiile interprofesionale recunoscute respectă condițiile legate de recunoașterea lor;

(c)

aplică acestor organizații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

retrag recunoașterea dacă cerințele și condițiile de recunoaștere prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;

(e)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Secțiunea 2

Norme suplimentare pentru anumite sectoare

Articolul 159

Recunoașterea obligatorie

Prin derogare de la articolele 152-158, statele membre recunosc, la cerere:

(a)

organizațiile de producători din:

(i)

sectorul fructelor și al legumelor în ceea ce privește unul sau mai multe produse din acest sector și/sau astfel de produse destinate exclusiv prelucrării;

(ii)

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iii)

sectorul viermilor de mătase;

(iv)

sectorul hameiului;

(b)

organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului.

Articolul 160

Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor

În sectorul fructelor și legumelor, organizațiile de producători urmăresc îndeplinirea a cel puțin unuia dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii).

Statutul unei organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor impune membrilor producători să își comercializeze întreaga producție vizată prin intermediul organizației de producători.

Se consideră că organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor acționează în numele și în interesul membrilor lor în toate aspectele de natură economică din mandatul lor.

Articolul 161

Recunoașterea organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Statele membre recunosc ca organizații de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate toate entitățile juridice sau părțile clar definite din cadrul entităților juridice care își depun candidatura în vederea recunoașterii, cu condiția:

(a)

să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 152 alineatul (3);

(b)

să aibă un număr minim de membri și/sau să acopere un volum minim de producție comercializabilă, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză, în domeniul în care activează;

(c)

să ofere probe suficiente în ceea ce privește faptul că își pot îndeplini în mod corespunzător activitățile atât din punctul de vedere al timpului, cât și din punctul de vedere al eficienței și al concentrării aprovizionării;

(d)

să aibă un statut care să respecte literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații de producători în conformitate cu articolul 152 alineatul (3).

(3)   Statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii unei organizații de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a verifica faptul că organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători recunoscute respectă dispozițiile din prezentul capitol;

(c)

aplică acestor organizații și asociații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Articolul 162

Organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului

Pentru organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului, scopul specific menționat la articolul 157 alineatul (1) litera (c) poate include și cel puțin unul dintre următoarele obiective:

(a)

concentrarea și coordonarea ofertei și comercializarea produselor producătorilor membri;

(b)

adaptarea comună a producției și a prelucrării la cerințele pieței și ameliorarea produsului;

(c)

promovarea raționalizării și a ameliorării producției și a prelucrării.

Articolul 163

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate care:

(a)

îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 157 alineatul (3);

(b)

își desfășoară activitățile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;

(c)

reprezintă o cotă importantă din activitățile economice menționate la articolul 157 alineatul (3) litera (a);

(d)

nu sunt implicate în producția, procesarea sau comercializarea produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) trebuie considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157 alineatul (3).

(3)   Atunci când utilizează opțiunea de a recunoaște o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii organizației interprofesionale în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizațiile interprofesionale recunoscute respectă condițiile legate de recunoașterea lor;

(c)

aplică acestor organizații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

retrag recunoașterea în cazul în care:

(i)

cerințele și condițiile privind recunoașterea prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;

(ii)

organizația interprofesională participă la oricare dintre acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 210 alineatul (4); retragerea recunoașterii nu aduce atingere oricărei alte sancțiuni aplicabile în temeiul legislației naționale;

(iii)

organizația interprofesională nu respectă obligația de notificare menționată la articolul 210 alineatul (2) primul paragraf litera (a);

(e)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Secțiunea 3

Extinderea aplicării normelor și a contribuțiilor obligatorii

Articolul 164

Extinderea aplicării normelor

(1)   În cazul în care o organizație de producători recunoscută, o asociație recunoscută a organizațiilor de producători sau o organizație interprofesională recunoscută care își desfășoară activitatea într-o anumită zonă economică sau în anumite zone economice ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producția ori comercializarea sau procesarea unui anumit produs, statul membru în cauză poate conferi caracter obligatoriu, la cererea organizației respective, pentru o perioadă de timp limitată, unora dintre acordurile, deciziile sau practicile concertate convenite în cadrul respectivei organizații pentru alți operatori care își desfășoară activitatea în zona economică sau în zonele economice în cauză, indiferent dacă este vorba despre persoane fizice sau despre grupuri care nu fac parte din organizație sau asociație.

(2)   În sensul prezentei secțiuni, o „zonă economică” înseamnă o zonă geografică formată din regiuni de producție adiacente sau învecinate în care există condiții omogene de producție și de comercializare.

(3)   O organizație sau o asociație este considerată reprezentativă în cazul în care, în zona sau în zonele economice vizate ale unui stat membru reprezintă:

(a)

ca proporție din volumul de producție sau de comercializare ori de procesare a produsului sau ale produselor în cauză:

(i)

pentru organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor, cel puțin 60 %; sau

(ii)

în alte situații, cel puțin două treimi; și

(b)

în cazul organizațiilor de producători, peste 50 % dintre producătorii în cauză.

Cu toate acestea, dacă în cazul organizațiilor interprofesionale, stabilirea proporției din volumul de producție sau de comercializare ori de procesare a produsului sau a produselor vizate dă naștere unor dificultăți de ordin practic, statele membre pot să prevadă norme naționale de stabilire a nivelului specificat de reprezentativitate menționat la primul paragraf litera (a) punctul (ii).

Dacă cererea de extindere a aplicării normelor sale la alți operatori vizează mai multe zone economice, organizația sau asociația trebuie să demonstreze nivelul minim de reprezentativitate definit la primul paragraf pentru fiecare dintre ramurile profesionale pe care le grupează în fiecare dintre zonele economice vizate.

(4)   Normele pentru a căror aplicare se poate solicita extinderea la alți operatori, astfel cum se prevede la alineatul (1), urmăresc unul dintre următoarele scopuri:

(a)

raportări referitoare la producție și la piață;

(b)

norme de producție mai stricte decât cele prevăzute de normele Uniunii sau de cele naționale;

(c)

întocmirea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;

(d)

comercializare;

(e)

protecția mediului;

(f)

măsuri de promovare și exploatare a potențialului produselor;

(g)

măsuri de protecție a agriculturii ecologice, precum și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(h)

cercetare pentru sporirea valorii produselor, în special prin noi întrebuințări care nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică;

(i)

studii pentru îmbunătățirea calității produselor;

(j)

cercetarea, în special în ceea ce privește metodele de cultivare care permit o utilizare redusă a produselor fitosanitare sau a produselor destinate protejării sănătății animalelor și care garantează conservarea solului și conservarea sau ameliorarea mediului;

(k)

definirea calităților minime și definirea standardelor minime de ambalare și prezentare;

(l)

utilizarea semințelor certificate și monitorizarea calității produselor;

(m)

sănătatea animalelor, a plantelor sau siguranța alimentară;

(n)

gestionarea produselor secundare.

Normele respective nu produc niciun fel de prejudicii celorlalți operatori din statul membru în cauză sau Uniunii și nu au niciunul dintre efectele menționate la articolul 210 alineatul (4), nici nu sunt incompatibile în alt mod cu dreptul Uniunii sau cu normele naționale în vigoare.

(5)   Extinderea aplicării normelor menționate la alineatul (1) este adusă exhaustiv la cunoștința operatorilor prin publicarea integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(6)   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.

Articolul 165

Contribuțiile financiare ale producătorilor nemembri

Dacă aplicarea normelor unei organizații de producători recunoscute, ale unei asociații recunoscute a organizațiilor de producători sau ale unei organizații interprofesionale recunoscute este extinsă în temeiul articolului 164, iar activitățile reglementate prin normele menționate țin de interesul economic al operatorilor economici ale căror activități sunt legate de produsele în cauză, statul membru care a acordat recunoașterea poate decide, după consultarea părților interesate relevante, ca operatorii economici individuali sau grupurile care nu sunt membri ai organizației, dar care beneficiază de activitățile respective să achite organizației valoarea integrală sau parțială a contribuțiilor financiare plătite de membrii acesteia, în măsura în care aceste contribuții sunt destinate să acopere costurile rezultate în mod direct în urma desfășurării activităților în cauză.

Secțiunea 4

Adaptarea ofertei

Articolul 166

Măsuri pentru facilitarea adaptării ofertei la cerințele pieței

Pentru a încuraja inițiativele organizațiilor menționate la articolele 152-163 în scopul de a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, cu excepția inițiativelor privind retragerea de pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc măsuri din sectoarele enumerate la articolul 1 alineatul (2) referitoare la:

(a)

îmbunătățirea calității;

(b)

promovarea unei mai bune organizări a producției, a prelucrării și a comercializării;

(c)

facilitarea înregistrării tendințelor prețurilor de piață;

(d)

permiterea stabilirii unor previziuni pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate.

Articolul 167

Norme de comercializare pentru îmbunătățirea și stabilizarea funcționării pieței comune a vinurilor

(1)   În vederea îmbunătățirii și a stabilizării funcționării pieței comune a produselor vitivinicole, inclusiv a strugurilor, musturilor și vinurilor din care rezultă, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare pentru a reglementa oferta, în special prin punerea în aplicare a deciziilor luate de organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolelor 157 și 158.

Aceste norme sunt proporționale cu obiectivul urmărit și:

(a)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(b)

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar cu titlu orientativ sau de recomandare;

(c)

nu indisponibilizează un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(d)

nu permit refuzul eliberării certificatelor naționale și ale Uniunii necesare circulației și comercializării vinurilor, dacă această comercializare este conformă cu normele menționate anterior.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) sunt aduse la cunoștința operatorilor prin publicarea lor integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(3)   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.

Secțiunea 5

Sisteme de contractare

Articolul 168

Relații contractuale

(1)   Fără a aduce atingere articolului 148 cu privire la sectorul laptelui și produselor lactate și nici articolului 125 cu privire la sectorul zahărului, dacă un stat membru decide în ceea ce privește produsele agricole din cadrul unui sector enumerat la articolul 1 alineatul (2), altele decât laptele, produsele lactate și zahărul:

(a)

că orice livrare a produselor respective pe teritoriul său, de la un producător la un procesator sau la un distribuitor, trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți; și/sau

(b)

că primii cumpărători trebuie să facă în scris o ofertă de contract pentru livrarea produselor agricole respective pe teritoriul său de către producători,

un astfel de contract sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatele (4) și (6) din prezentul articol.

(2)   Atunci când un stat membru decide că livrările de produse vizate de prezentul articol, de la un producător la un cumpărător, trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul membru decide, de asemenea, care dintre etapele livrării sunt acoperite de un astfel de contract în cazul în care livrarea produselor vizate se efectuează prin intermediul unuia sau al mai multor intermediari.

Statele membre se asigură că dispozițiile pe care le adoptă în temeiul prezentului articol nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)   În cazul descris la alineatul (2), statele membre pot stabili un mecanism de mediere pentru cazurile în care nu există un acord reciproc pentru încheierea unui astfel de contract, asigurând, astfel, relații contractuale echitabile.

(4)   Orice contract sau ofertă de contract menționat(ă) la alineatul (1):

(a)

se întocmește anterior livrării;

(b)

se întocmește în scris; și

(c)

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i)

prețul datorat pentru livrare, care:

este fix și este determinat în contract; și/sau

se calculează prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, cantitatea de produse livrate și calitatea sau componența produselor agricole livrate;

(ii)

cantitatea și calitatea produselor în cauză care pot sau trebuie să fie livrate, precum și calendarul acestor livrări;

(iii)

durata contractului, care poate fi determinată sau nedeterminată și include clauze de reziliere;

(iv)

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v)

modalitățile de colectare sau de livrare a produselor agricole; și

(vi)

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1), nu este necesar să se încheie un contract sau o ofertă de contract în cazul în care produsele în cauză sunt livrate de un producător unui cumpărător care este o cooperativă al cărei membru este producătorul, în cazul în care statutul cooperativei sau normele și deciziile stabilite în cadrul sau în temeiul statutului respectiv prevăd dispoziții având efecte similare dispozițiilor stabilite la alineatul (4) literele (a), (b) și (c).

(6)   Toate elementele contractelor de livrare a produselor agricole încheiate de producători, colectori, procesatori sau distribuitori, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c), sunt negociate în mod liber între părți.

Fără a aduce atingere primului paragraf, se aplică unul sau ambele puncte de mai jos:

(a)

în cazul în care statul membru decide obligativitatea încheierii unor contracte scrise pentru livrarea de produse agricole în conformitate cu alineatul (1), acesta poate stabili o durată minimă care să se aplice doar în cazul contractelor scrise încheiate între producători și primii cumpărători ai produselor agricole. Această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

(b)

în cazul în care statul membru decide că primii cumpărători ai produselor agricole trebuie să facă producătorului o ofertă scrisă de contract în conformitate cu alineatul (1), acesta poate să prevadă ca oferta să includă o durată minimă a contractului, astfel cum este stabilită de legislația națională în acest sens. Această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf se aplică fără a aduce atingere dreptului producătorului de a refuza o durată minimă cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c).

(7)   Statele membre care utilizează opțiunile menționate la prezentul articol se asigură că dispozițiile stabilite nu afectează buna funcționare a pieței interne.

Statele membre notifică Comisia cu privire la modul în care aplică eventualele măsuri introduse în temeiul prezentului articol.

(8)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (4) literele (a) și (b) și a alineatului (5) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 169

Negocieri contractuale în sectorul uleiului de măsline

(1)   O organizație de producători din sectorul uleiului de măsline, care este recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (1) și care urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele concentrării ofertei, introducerii pe piață a produselor obținute de membrii săi și optimizării costurilor de producție, poate negocia în numele membrilor săi, cu privire la producția parțială sau integrală agregată a membrilor săi, contracte pentru furnizarea de ulei de măsline.

O organizație de producători îndeplinește obiectivele menționate la prezentul alineat, cu condiția ca urmărirea acestor obiective să conducă la integrarea activităților și ca această integrare să poată genera îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației producătorilor în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca:

(a)

organizația de producători să desfășoare cel puțin una dintre următoarele activități:

(i)

distribuție comună, inclusiv platformă de vânzare comună sau transport comun;

(ii)

ambalare, etichetare sau promovare comună;

(iii)

organizare comună a controlului calității;

(iv)

utilizare comună a echipamentului sau a instalațiilor de depozitare;

(v)

procesare comună;

(vi)

gestionarea comună a deșeurilor direct legate de producția de ulei de măsline;

(vii)

achiziții publice comune de resurse;

(b)

aceste activități sunt semnificative în ceea ce privește volumul de ulei de măsline în cauză, precum și în privința costului producerii și introducerii pe piață a produsului.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către organizația de producători recunoscută:

(a)

fie că este sau nu vorba de un transfer de proprietate a uleiului de măsline vizat de la producători către organizația de producători;

(b)

fie că prețul negociat este sau nu identic pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru o anumită organizație de producători, volumul de ulei de măsline care face obiectul negocierilor respective și care este produs în oricare stat membru dat să nu depășească 20 % din volumul pieței relevante; pentru calcularea acestui volum, se face distincția între uleiul de măsline destinat consumului uman și uleiul de măsline destinat altor utilizări.

(d)

cu condiția ca, pentru volumul de ulei de măsline care face obiectul acestor negocieri, organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsul membrilor săi;

(e)

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor;

(f)

cu condiția ca uleiul de măsline în cauză să nu facă obiectul unei obligații de furnizare ce decurge din calitatea producătorului de membru al unei cooperative, care ea însăși nu este membră a organizației de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta; și

(g)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitatea cu privire la volumul producției de ulei de măsline care face obiectul negocierilor.

(3)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile unor astfel de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1).

(4)   În vederea aplicării alineatului (2) litera (c), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate, volumul producției de ulei de măsline din statele membre.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c), chiar dacă plafonul stabilite nu a fost depășit, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau în care consideră că sunt periclitate obiectivele de la articolul 39 din TFUE.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, această decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru a cărui producție face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

În sensul prezentului articol, se aplică definiția de „autoritate națională în domeniul concurenței” prevăzută la articolul 149 alineatul (7) litera (a).

(6)   Statele membre în care au loc negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (g) și a alineatului (5).

Articolul 170

Negocieri contractuale în sectorul cărnii de vită și mânzat

(1)   O organizație de producători din sectorul cărnii de vită și mânzat, care este recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (1) și care urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele concentrării ofertei, introducerii pe piață a produselor obținute de membrii săi și optimizării costurilor de producție, poate negocia în numele membrilor săi, cu privire la producția agregată parțială sau integrală a membrilor săi, contracte pentru furnizarea de animale vii din specia bovină a genului Bos taurus destinate sacrificării încadrate la codurile NC ex 0102 29 21, ex 0102 29 41, ex 0102 29 51, ex 0102 29 61 sau ex 0102 29 91:

(a)

cu vârsta mai mică de 12 luni; și

(b)

cu vârsta de cel puțin 12 luni.

O organizație de producători îndeplinește obiectivele menționate la prezentul alineat cu condiția ca urmărirea acestor obiective să conducă la integrarea activităților și ca această integrare să poată să genereze îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației de producători în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca:

(a)

organizația de producători să desfășoare cel puțin una dintre următoarele activități:

(i)

distribuție comună, inclusiv platformă de vânzare comună sau transport comun;

(ii)

promovare comună;

(iii)

organizare comună a controlului calității;

(iv)

utilizare comună a echipamentului sau a facilităților de depozitare;

(v)

gestionarea comună a deșeurilor direct legate de producția de animale vii din specia bovină;

(vi)

achiziții publice comune de factori de producție;

(b)

aceste activități sunt semnificative în ceea ce privește cantitatea carne de vită și mânzat în cauză, precum și în privința costului de producție și introducerii pe piață a produsului.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către organizația de producători recunoscută:

(a)

fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate de la fermieri către organizația de producători;

(b)

fie că prețul negociat este sau nu același pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru o anumită organizație de producători, cantitatea producției de carne de vită și mânzat care face obiectul acestor negocieri, obținută în oricare stat membru, să nu depășească 15 % din producția totală națională a fiecărui produs menționat la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) din respectivul stat membru, exprimată în echivalent greutate carcasă;

(d)

cu condiția ca, pentru cantitatea de carne de vită și mânzat care face obiectul acestor negocieri, organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsul membrilor săi;

(e)

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor;

(f)

cu condiția ca produsul în cauză să nu facă obiectul unei obligații de furnizare ce decurge din calitatea producătorului de membru al unei cooperative care ea însăși nu este membră a organizației de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta; și

(g)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitatea cu privire la cantitatea producției de carne de vită și mânzat care face obiectul negocierilor.

(3)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile unor astfel de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1).

(4)   În vederea aplicării alineatului (2) litera (c), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate, cantitatea producției de carne de vită și mânzat din statele membre, exprimată în echivalent greutate carcasă.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că o anumită negociere de către organizația de producători ar trebui, fie redeschisă, fie nu ar trebui să aibă loc dacă se consideră că acest lucru este necesar pentru a preveni excluderea concurenței sau dacă se constată că produsul care face obiectul negocierilor face parte dintr-o altă piață în baza caracteristicilor specifice ale produsului sau a utilizării căreia îi este destinat și că această negociere colectivă ar cuprinde mai mult de 15 % din producția națională a acestei piețe sau dacă se constată că obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE sunt periclitate.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia vizată la primul paragraf se adoptă de către Comisie fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, această decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru care face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

În sensul prezentului articol, se aplică definiția de „autoritate națională în domeniul concurenței” prevăzută la articolul 149 alineatul (7) litera (a):

(6)   Statele membre în care au loc negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (g) și a alineatului (5).

Articolul 171

Negocieri contractuale pentru unele culturi arabile

(1)   O organizație de producători, care este recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (1) și care urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele concentrării ofertei, introducerii pe piață a produselor obținute de membrii săi și optimizării costurilor de producție, poate negocia în numele membrilor săi, cu privire la producția parțială sau integrală agregată a membrilor săi, contracte pentru furnizarea unuia sau mai multora dintre următoarele produse care nu sunt destinate însămânțării și, în cazul orzului, care nu sunt destinate malțifierii:

(a)

grâu comun încadrat la codul NC 1001 99 00;

(b)

orz încadrat la codul NC 1003 90 00;

(c)

porumb încadrat la codul NC 1005 90 00;

(d)

secară încadrată la codul NC 1002 90 00;

(e)

grâu dur încadrat la codul NC 1001 19 00;

(f)

ovăz încadrat la codul NC 1004 90 00;

(g)

triticală încadrată la codul NC ex 1008 60 00;

(h)

sămânță de rapiță încadrată la codul NC ex 1205;

(i)

sămânță de floarea soarelui încadrată la codul NC ex 1206 00;

(j)

soia încadrată la codul NC 1201 90 00;

(k)

bob mare încadrat la codurile NC ex 0708 și ex 0713;

(l)

mazăre de câmp încadrată la codurile NC ex 0708 și ex 0713.

O organizație de producători îndeplinește obiectivele menționate la prezentul alineat cu condiția ca urmărirea acestor obiective să conducă la integrarea activităților și ca această integrare să poată să genereze îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației producătorilor în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca:

(a)

organizația de producători să desfășoare cel puțin una dintre următoarele activități:

(i)

distribuție comună, inclusiv platformă de vânzare comună sau transport comun;

(ii)

promovare comună;

(iii)

organizare comună a controlului calității;

(iv)

utilizare comună a echipamentului sau a instalațiilor de depozitare;

(v)

achiziții publice comune de factori de producție;

(b)

aceste activități să fie semnificative în ceea ce privește cantitatea produsului în cauză, precum și în privința costului producerii și introducerii pe piață a produsului.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către organizația de producători recunoscută:

(a)

indiferent dacă este un transfer de proprietate de la producători către organizația de producători;

(b)

indiferent dacă prețul negociat este identic pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru fiecare produs menționat la alineatul (1) și pentru o anumită organizație de producători, cantitatea corespunzătoare producției care face obiectul acestor negocieri, obținută în oricare stat membru, să nu depășească 15 % din producția totală națională a produsului în cauză din respectivul stat membru;

(d)

cu condiția ca, pentru cantitatea de produse care fac obiectul acestor negocieri, organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsul membrilor săi;

(e)

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor;

(f)

cu condiția ca produsul în cauză să nu facă obiectul unei obligații de furnizare ce decurge din calitatea producătorului de membru al unei cooperative care ea însăși nu este membră a organizației de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta și

(g)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitatea cu privire la cantitatea corespunzătoare producției fiecărui produs care face obiectul acestor negocieri.

(3)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile unor astfel de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1).

(4)   În vederea aplicării alineatului (2) litera (c), Comisia publică pentru produsele menționate la alineatul (1), prin mijloacele pe care le consideră adecvate, cantitatea corespunzătoare producției din statele membre.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau în cazul în care constată că produsul care face obiectul negocierilor face parte dintr-o altă piață în baza caracteristicilor specifice ale produsului sau a utilizării căreia îi este destinat și că această negociere colectivă ar cuprinde mai mult de 15 % din producția națională a acestei piețe sau în cazul în care constată că obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE sunt periclitate.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, această decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru care face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

În sensul prezentului articol, se aplică definiția de „autoritate națională în domeniul concurenței” prevăzută la articolul 149 alineatul (7) litera (a).

(6)   Statele membre în care au loc negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (g) și a alineatului (5).

Articolul 172

Reglementarea ofertei de jambon cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)   La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (1) din prezentul regulament, a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (1) din prezentul regulament sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o perioadă limitată, norme cu caracter obligatoriu de reglementare a ofertei de jambon care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Un astfel de acord este încheiat, în urma consultării cu crescătorii de porci din zona geografică, între cel puțin două treimi dintre procesatorii tipului respectiv de jambon care reprezintă cel puțin două treimi din producția tipului respectiv de jambon din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și, dacă statul membru consideră că este oportun, cel puțin două treimi din crescătorii de porci din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)   Normele menționate la alineatul (1):

(a)

se referă doar la reglementarea ofertei pentru produsul respectiv și/sau materia sa primă și au scopul de a adapta oferta pentru tipul respectiv de jambon la cerere;

(b)

afectează doar produsul în cauză;

(c)

pot fi obligatorii pe o perioadă de cel mult trei ani și pot fi reînnoite după această perioadă, ca urmare a unei noi solicitări, în conformitate cu alineatul (1);

(d)

nu prejudiciază comercializarea altor produse decât a celor vizate de normele respective;

(e)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a jambonului în cauză;

(f)

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar atunci când prețurile sunt stabilite cu titlu orientativ sau de recomandare;

(g)

nu indisponibilizează un procent excesiv din produsul în cauză, care ar fi în mod normal disponibil;

(h)

nu sunt discriminatorii, nu constituie un obstacol pentru nou-veniții pe piață și nu aduc prejudicii micilor producători;

(i)

contribuie la menținerea calității și/sau dezvoltării produsului în cauză.

(4)   Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(5)   Statele membre efectuează controale pentru a asigura respectarea condițiilor stabilite la alineatul (3) și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(6)   Statele membre notifică fără întârziere Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează alte state membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(7)   Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb sau realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

Secțiunea 6

Norme de procedură

Articolul 173

Competențe delegate

(1)   Pentru a se asigura că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale sunt definite în mod clar astfel încât să contribuie la eficacitatea acțiunilor acestor organizații și asociații, fără să creeze obligații administrative inutile și fără să submineze principiul libertății de asociere în special în ceea ce privește producătorii care nu sunt membri ai acestor organizații, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind următoarele aspecte referitoare la organizațiile de producători, la asociațiile organizațiilor de producători și la organizațiile interprofesionale pentru unul sau mai multe dintre sectoarele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau pentru produse specifice din respectivele sectoare:

(a)

obiectivele specifice care pot fi, trebuie să fie sau nu trebuie să fie urmărite de aceste organizații și asociații și, după caz, adăugate la cele stabilite la articolele 152-163;

(b)

normele acestor organizații și asociații, statutele organizațiilor altele decât organizațiile de producători, condițiile specifice aplicabile statutelor organizațiilor de producători din anumite sectoare, inclusiv derogările de la obligația de comercializare a întregii producții prin intermediul organizației de producători menționate la articolul 160 al doilea paragraf, structura, durata afilierii, dimensiunea, responsabilitatea și activitățile acestor organizații și asociații, efectele care decurg din recunoaștere, din retragerea recunoașterii și din fuziuni;

(c)

condițiile privind recunoașterea, retragerea și, suspendarea recunoașterii, efectele care decurg din recunoașterea, din retragerea și din suspendarea recunoașterii, precum și solicitările adresate unor astfel de organizații și asociații în vederea întreprinderii unor acțiuni corective în cazul nerespectării criteriilor de recunoaștere;

(d)

organizațiile și asociațiile transnaționale, inclusiv normele menționate la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat;

(e)

normele referitoare la stabilirea și condițiile referitoare la asistența administrativă care trebuie acordată de autoritățile competente relevante în cazul cooperării transnaționale;

(f)

sectoarele pentru care se aplică articolul 161, condițiile privind externalizarea activităților, natura activităților care pot fi externalizate și punerea la dispoziție de către organizații sau asociații a unor mijloace tehnice;

(g)

baza pentru calcularea volumului minim sau a valorii minime a producției comercializabile a organizațiilor și asociațiilor;

(h)

acceptarea unor membri care nu sunt producători, în cazul organizațiilor de producători, și care nu sunt organizații de producători, în cazul asociațiilor organizațiilor de producători;

(i)

extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor prevăzute la articolul 164 la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri menționați la articolul 165, inclusiv utilizarea și alocarea plății respective de către aceste organizații, precum și o listă cu norme de producție mai stricte care poate fi extinsă în temeiul articolului 164 alineatul (4) primul paragraf litera (b), garantând totodată că aceste organizații sunt transparente și responsabile față de nemembri și că membrii lor nu se bucură de un tratament mai favorabil în comparație cu nemembrii, în special în ceea ce privește utilizarea plății obligatorii de cotizații;

(j)

cerințe suplimentare privind reprezentativitatea organizațiilor menționate la articolul 164, zonele economice în cauză, inclusiv examinarea definiției lor de către Comisie, perioadele minime în care normele se aplică înainte de extinderea aplicării lor, persoanele sau organizațiile cărora li se pot aplica normele sau contribuțiile, precum și situațiile în care Comisia poate solicita ca extinderea respingerea sau retragerea aplicării normelor sau a contribuțiilor obligatorii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), pentru a garanta faptul că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate sunt definite în mod clar, astfel încât să contribuie la eficiența demersurilor organizațiilor respective fără a impune o sarcină inutilă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

condițiile privind recunoașterea organizațiilor transnaționale de producători și a asociațiilor organizațiilor transnaționale de producători;

(b)

normele referitoare la stabilirea și condițiile referitoare la asistența administrativă care trebuie acordată organizațiilor de producători, inclusiv asociațiilor organizațiilor de producători, de autoritățile competente în cazul cooperării transnaționale;

(c)

normele suplimentare referitoare la calcularea volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor menționate la articolul 149 alineatul (2) litera (c) și alineatul (3);

(d)

normele privind extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor prevăzute la articolul 164 la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri menționați la articolul 165.

Articolul 174

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, în special în ceea ce privește:

(a)

măsurile pentru punerea în aplicare a condițiilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale prevăzute la articolele 154 și 158;

(b)

procedurile în cazul unei fuziuni a unor organizații de producători;

(c)

procedurile care urmează să fie stabilite de statele membre în legătură cu dimensiunea minimă și perioada de afiliere minimă;

(d)

procedurile referitoare la extinderea normelor și contribuțiile financiare menționate la articolele 164 și 165, în special punerea în aplicare a noțiunii de „zonă economică” menționată la articolul 164 alineatul (2);

(e)

procedurile referitoare la asistența administrativă;

(f)

procedurile referitoare la externalizarea activităților;

(g)

procedurile și condițiile tehnice în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 166.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele detaliate necesare pentru:

(a)

punerea în aplicare a condițiilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a asociațiilor acestora, precum și a organizațiilor interprofesionale prevăzute la articolele 161 și 163;

(b)

notificarea menționată la articolul 149 alineatul (2) litera (f);

(c)

notificările care trebuie făcute de statele membre către Comisie în conformitate cu articolul 161 alineatul (3) litera (d), articolul 163 alineatul (3) litera (e), articolul 149 alineatul (8) și articolul 150 alineatul (7);

(d)

procedurile legate de sprijinul administrativ în cazul cooperării transnaționale.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 175

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se iau decizii individuale cu privire la:

(a)

recunoașterea organizațiilor care desfășoară activități în mai mult de un stat membru, în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 174 alineatul (1) litera (d);

(b)

obiecția față de recunoașterea de către un stat membru a unei organizații interprofesionale sau retragerea acestei recunoașteri de către un stat membru;

(c)

lista zonelor economice notificate de statele membre în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 174 alineatul (1) litera (h) și al articolului 174 alineatul (2) litera (d);

(d)

cerința ca un stat membru să refuze sau să abroge o extindere a aplicării normelor sau a contribuțiilor financiare plătite de nemembri adoptată de statul membru respectiv.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3),

PARTEA III

SCHIMBURILE COMERCIALE CU ȚĂRI TERȚE

CAPITOLUL I

Licențe de import și export

Articolul 176

Norme generale

(1)   Fără a aduce atingere cazurilor în care se solicită licențe de import sau de export în conformitate cu prezentul regulament, importul realizat în scopul punerii în liberă circulație în Uniune sau exportul unuia sau al mai multor produse din următoarele sectoare din Uniune poate fi condiționat de prezentarea unei licențe:

(a)

cereale;

(b)

orez;

(c)

zahăr;

(d)

semințe;

(e)

ulei de măsline și măsline de masă, în ceea ce privește produsele care se încadrează la codurile NC 1509, 1510 00, 0709 92 90, 0711 20 90, 2306 90 19, 1522 00 31 și 1522 00 39;

(f)

in și cânepă, în măsura în care este implicată cânepa;

(g)

fructe și legume;

(h)

fructe și legume procesate;

(i)

banane;

(j)

vin;

(k)

plante vii;

(l)

carne de vită și mânzat;

(m)

lapte și produse lactate;

(n)

carne de porc;

(o)

carne de oaie și de capră;

(p)

ouă;

(q)

carne de pasăre;

(r)

alcool etilic de origine agricolă.

(2)   Licențele sunt eliberate de statele membre oricărui solicitant, oricare ar fi sediul acestuia în Uniune, în absența oricăror dispoziții contrare ale unui act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE și fără a aduce atingere aplicării articolelor 177, 178 și 179 din prezentul regulament.

(3)   Licențele sunt valabile în întreaga Uniune.

Articolul 177

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare obligațiile internaționale ale Uniunii și de standardele sociale, de mediu și în materie de bunăstarea animalelor ale Uniunii care sunt aplicabile, de necesitatea de a monitoriza evoluția comerțului și a pieței, a importurilor și a exporturilor produselor, de necesitatea de a asigura o bună gestionare a piețelor și de necesitatea de a reduce sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

lista produselor din sectoarele menționate la articolul 176 alineatul (1) care fac obiectul prezentării unei licențe de import sau de export;

(b)

cazurile și situațiile în care nu se impune prezentarea unei licențe de import sau de export, ținând seama de statutul vamal al produselor în cauză, de regimul comercial care trebuie respectat, de obiectivele operațiunilor, de statutul juridic al solicitantului și de cantitățile implicate.

(2)   Pentru a furniza alte elemente ale sistemului de licențe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la:

(a)

drepturile și obligațiile care decurg din licență, efectele juridice ale acesteia și cazurile în care se aplică o toleranță în ceea ce privește respectarea obligației de a importa sau exporta cantitatea menționată în licență sau în care originea urmează să fie indicată în licență;

(b)

condiționarea eliberării unei licențe de import sau a punerii în liberă circulație de prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, printre altele, originea, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor;

(c)

transferul de licențe sau restricțiile referitoare la transferabilitatea acestora;

(d)

condiții suplimentare pentru licențele de import pentru cânepă în conformitate cu articolul 189 și principiul asistenței administrative între statele membre pentru a preveni sau pentru a trata cazurile de fraudă sau neregulile;

(e)

cazurile și situațiile în care constituirea unei garanții prin care să se asigure că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitatea a licenței este necesară și situațiile și cazurile în care aceasta nu este necesară.

Articolul 178

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, inclusiv norme în cea ce privește:

(a)

formatul și conținutul licenței;

(b)

depunerea cererilor și eliberarea și utilizarea licențelor;

(c)

perioada de valabilitate a licențelor;

(d)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia;

(e)

dovada respectării cerințelor referitoare la utilizarea licențelor;

(f)

nivelul de toleranță cu privire la respectarea obligației de a importa sau de a exporta cantitatea menționată în licență;

(g)

chestiunea licențelor de înlocuire și a licențelor duplicat;

(h)

tratarea licențelor de către statele membre și schimburile de informații necesare în vederea administrării sistemului, inclusiv procedurile referitoare la asistența administrativă specifică dintre statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 179

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care:

(a)

se limitează cantitățile pentru care pot fi eliberate licențe;

(b)

se resping cantitățile solicitate; și

(c)

se suspendă depunerea de cereri pentru a gestiona piața pentru care se depun cereri de cantități mari.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Taxe la import

Articolul 180

Aplicarea acordurilor internaționale și a altor acte specifice

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri pentru a se respecta cerințele prevăzute în acordurile internaționale care au fost încheiate în conformitate cu TFUE sau în orice alt act relevant adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE, ori cu Tariful Vamal Comun, în ceea ce privește calcularea taxelor la import pentru produsele agricole. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 181

Sistemul prețului de intrare pentru anumite produse din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și din cel vitivinicol

(1)   În scopul aplicării nivelului taxei din Tariful Vamal Comun pentru produse din sectorul fructelor și legumelor și cel al fructelor și legumelor procesate, precum și pentru sucul și mustul de struguri, prețul de intrare al unui transport este egal cu valoarea în vamă calculată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului (40) și cu Regulamentul (CE) nr. 2454/93 al Comisiei (41).

(2)   Pentru a asigura eficiența sistemului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se impune verificarea veridicității prețului de intrare declarat al unui transport cu ajutorul unei valori forfetare la import, precum și condițiile în care este necesară constituirea unei garanții.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind calcularea valorii forfetare la import menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 182

Taxe suplimentare la import

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc produsele din sectorul cerealelor, al orezului, al zahărului, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor, al cărnii de pasăre și al bananelor, precum și din cel al sucului de struguri și mustului de struguri cărora li se aplică o taxă la import suplimentară atunci când sunt importate la nivelul taxei prevăzut în Tariful Vamal Comun, pentru a evita sau a neutraliza efectele negative pe piața Uniunii pe care le pot avea aceste importuri, dacă:

(a)

importurile sunt efectuate la un preț inferior nivelului notificat de Uniune către OMC („preț de declanșare”); sau

(b)

volumul importurilor dintr-un an dat depășește un anumit nivel („volum de declanșare”).

Volumul de declanșare se bazează pe posibilitățile de acces la piață definite ca importuri exprimate ca procent din consumul intern corespunzător în cursul celor trei ani anteriori.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Nu se impun taxe la import suplimentare dacă importurile nu riscă să perturbe piața Uniunii sau dacă efectele ar fi disproporționate în raport cu obiectivul vizat.

(3)   În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), prețurile de import sunt determinate pe baza prețurilor de import CIF ale transportului în cauză. Prețurile de import CIF se verifică în acest scop în comparație cu prețurile reprezentative pentru produsul respectiv de pe piața mondială sau de pe piața de import a Uniunii pentru produsul respectiv.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 183

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

(a)

se stabilește nivelul taxei de import aplicate în conformitate cu normele stabilite în cadrul unui acord internațional încheiat în conformitate cu TFUE, în Tariful Vamal Comun și în cadrul actelor de punere în aplicare menționate la articolul 180;

(b)

se stabilesc prețurile reprezentative și volumele de declanșare în scopul aplicării taxelor suplimentare de import în cadrul normelor adoptate în temeiul articolului 182 alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL III

Gestionarea contingentelor tarifare și tratamentul special al importurilor de către țările terțe

Articolul 184

Contigente tarifare

(1)   Contingentele tarifare pentru importul de produse agricole destinate punerii în liberă circulație în Uniune (sau o parte din aceasta) ori contingentele tarifare pentru importurile de produse agricole din Uniune în țări terțe, care trebuie să fie parțial sau integral gestionate de Uniune și rezultă din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau din orice alt act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE sunt deschise și/sau administrate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 186 din prezentul regulament și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolelor 187 și 188 din prezentul regulament.

(2)   Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii în cauză, cu ajutorul uneia dintre metodele menționate în continuare, al unei combinații a acestor metode sau al unei alte metode adecvate:

(a)

o metodă bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor (după principiul „primul sosit, primul servit”);

(b)

o metodă de repartizare proporțional cu cantitățile solicitate la depunerea cererilor („metoda examinării simultane”);

(c)

o metodă bazată pe luarea în considerare a formelor tradiționale de comerț (pe baza metodei denumite „a operatorilor tradiționali/nou-veniți”).

(3)   Metoda de gestionare adoptată:

(a)

ia în considerare în mod corespunzător, pentru contingentele tarifare de import, necesitățile de aprovizionare a pieței de producere, de procesare și de consum a Uniunii, atât a celei existente, cât și a celei emergente, din punctul de vedere al competitivității, siguranței și continuității aprovizionării și al necesității de a menține echilibrul acestei piețe și

(b)

permite, pentru contingentele tarifare de export, utilizarea integrală a tuturor posibilităților oferite în cadrul contingentului în cauză.

Articolul 185

Contingente tarifare specifice

Pentru a aplica contingentele tarifare pentru importul a 2 000 000 de tone de porumb și 300 000 de tone de sorgun în Spania și al contingentelor tarifare pentru importul a 500 000 de tone de porumb în Portugalia, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispozițiile necesare pentru a efectua importurile în cadrul contingentelor tarifare și, dacă este cazul, pentru depozitarea publică a cantităților importate de agențiile de plăți ale statelor membre în cauză și punerea lor la dispoziție pe piețele statelor membre respective.

Articolul 186

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura un acces echitabil pentru cantitățile disponibile și egalitatea de tratament al operatorilor în cadrul contingentelor tarifare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

să se stabilească condițiile și criteriile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere în cadrul contingentului tarifar; dispozițiile respective pot impune o experiență minimă în domeniul schimburilor comerciale cu țările terțe și teritoriile asimilate sau în activitatea de procesare, exprimată în cantitate minimă și perioadă minimă de timp într-un anumit sector al pieței; aceste dispoziții pot include norme specifice destinate să răspundă nevoilor și practicilor în vigoare dintr-un anumit sector și utilizărilor și nevoilor industriilor de procesare;

(b)

să se stabilească norme cu privire la transferul de drepturi între operatori și, acolo unde este cazul, la restricționarea acestui transfer în cadrul gestionării contingentului tarifar;

(c)

să se condiționeze participarea la contingentul tarifar de constituirea unei garanții;

(d)

să se prevadă, acolo unde este cazul, particularități, cerințe sau restricții aplicabile contingentului tarifar prevăzut în acordul internațional sau în alt act menționat la articolul 184 alineatul (1).

(2)   Pentru a asigura faptul că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță în anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu TFUE, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227 din prezentul regulament, acte delegate privind norme prin care să se impună autorităților competente ale statelor membre să elibereze, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să certifice îndeplinirea condițiilor pentru produsele care, în cazul în care sunt exportate, pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță dacă sunt respectate anumite condiții.

Articolul 187

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a)

contingentele tarifare anuale, dacă este necesar, eșalonate în mod adecvat pe parcursul anului și metoda de gestionare care trebuie aplicată;

(b)

procedurile pentru aplicarea dispozițiilor specifice din acordul sau actul de adoptare a regimului importurilor sau exporturilor, în special cu privire la:

(i)

garanțiile privind natura, proveniența și originea produsului;

(ii)

recunoașterea documentului folosit pentru verificarea garanțiilor menționate la punctul (i);

(iii)

prezentarea unui document emis de țara exportatoare;

(iv)

destinația și utilizarea produselor;

(c)

perioada de valabilitate a licențelor sau a autorizațiilor;

(d)

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia;

(e)

utilizarea licențelor și, acolo unde este necesar, măsuri specifice referitoare îndeosebi la condițiile în care vor fi depuse cererile de licențe de import și se va acorda o autorizație în limitele contingentului tarifar;

(f)

procedurile și criteriile tehnice pentru aplicarea articolului 185;

(g)

măsurile necesare referitoare la conținutul, forma, eliberarea și utilizarea documentului menționat la articolul 186 alineatul (2).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 188

Alte competențe de executare

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc dispoziții de gestionare a procesului pentru a se asigura că nu sunt depășite cantitățile disponibile în cadrul contingentului tarifar, în special fixând un coeficient de alocare pentru fiecare cerere în cazul în care este atinsă limita cantităților disponibile, respingând cererile pendinte și, acolo unde este necesar, suspendând depunerea de noi cereri.

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc dispoziții pentru realocarea cantităților neutilizate.

(3)   Actele de punere în aplicare menționate la prezentul articol se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3),

CAPITOLUL IV

Dispoziții speciale privind importul anumitor produse

Articolul 189

Importurile de cânepă

(1)   Produsele următoare pot fi importate în Uniune numai dacă se respectă următoarele condiții:

(a)

cânepa brută care intră sub incidența codului NC 5302 10 00 care îndeplinește condițiile stabilite la articolul 32 alineatul (6) și la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(b)

semințele de soiuri de cânepă încadrate la codul NC ex 1207 99 20, destinate însămânțării, însoțite de dovada că nivelul de tetrahidrocanabinol al soiului respectiv nu este mai ridicat decât cel stabilit în conformitate cu articolul 32 alineatul (6) și cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(c)

semințele de cânepă, altele decât cele destinate însămânțării, încadrate la codul NC 1207 99 91 și care sunt importate numai de către importatori autorizați de statul membru, pentru a garanta că acestea nu sunt destinate însămânțării.

(2)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere normelor mai stricte adoptate de statele membre conform TFUE și obligațiilor care decurg din Acordul OMC privind agricultura.

Articolul 190

Importurile de hamei

(1)   Produsele din sectorul hameiului nu pot fi importate din țări terțe decât dacă prezintă caracteristici calitative cel puțin echivalente celor adoptate pentru aceleași produse recoltate în Uniune sau fabricate din aceste produse.

(2)   Produsele însoțite de o atestare eliberată de către autoritățile țării de origine și recunoscută ca fiind echivalentă certificatului menționat la articolul 77 sunt considerate ca prezentând caracteristicile menționate la alineatul (1).

În cazul pulberii de hamei, pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, extractului de hamei și produselor amestecate de hamei, atestarea nu poate fi recunoscută ca fiind echivalentă certificatului decât în cazul în care conținutul de acid alfa al produselor respective nu este inferior celui din hameiul din care au fost elaborate.

(3)   Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate pentru a stabili condițiile în care obligațiile legate de o atestare de echivalență și de etichetarea ambalajelor nu se aplică.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv normele privind recunoașterea atestărilor de echivalență și controlul importurilor de hamei. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 191

Derogări pentru produsele importate și garanții speciale în sectorul vitivinicol

Derogările de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B sau C pentru produsele importate pot fi adoptate în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii.

În cazul derogărilor de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B, importatorii constituie o garanție pentru produsele respective la autoritățile vamale desemnate, în momentul punerii în liberă circulație. Garanția se eliberează la prezentarea, de către importator, a dovezii, considerate adecvate de autoritățile vamale din statul membru în care are loc punerea în liberă circulație, că:

(a)

produsele nu au beneficiat de derogări; sau

(b)

dacă au beneficiat de derogări, produsele nu au fost supuse procesului de vinificație ori, dacă au fost supuse acestuia, că produsele rezultate au fost etichetate corespunzător.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol, inclusiv cu privire la valoarea garanției și la etichetarea corespunzătoare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 192

Importurile de zahăr brut destinat rafinării

(1)   Până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017, rafinăriile cu activitate permanentă beneficiază de o capacitate exclusivă de import de zahăr alb stabilită la 2 500 000 de tone pe an de comercializare.

(2)   Unica uzină de procesare a sfeclei de zahăr care funcționa în Portugalia în 2005 este considerată rafinărie cu activitate permanentă.

(3)   Licențele de import pentru zahărul destinat rafinării se eliberează doar rafinăriilor cu activitate permanentă cu condiția ca respectivele cantități să fie mai mici decât cantitățile menționate la alineatul (1). Licențele în cauză nu se pot transfera decât între rafinării cu activitate permanentă, iar perioada lor de valabilitate expiră la sfârșitul anului de comercializare pentru care au fost emise.

Prezentul alineat se aplică pentru primele trei luni ale fiecărui an de comercializare.

(4)   Având în vedere necesitatea de a asigura că zahărul pentru rafinare importat în conformitate cu prezentul articol este rafinat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

utilizarea termenilor legați de funcționarea regimurilor de import menționate la alineatul (1);

(b)

condițiile și criteriile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere de licență de import, inclusiv pentru constituirea unei garanții;

(c)

norme privind sancțiunile administrative care trebuie aplicate.

(5)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele necesare cu privire la documentele justificative care trebuie furnizate în ceea ce privește cerințele și obligațiile aplicabile importatorilor, îndeosebi rafinăriilor cu activitate permanentă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 193

Suspendarea taxelor la import în sectorul zahărului

În vederea garantării aprovizionării necesare la fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2), până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se suspendă, total sau parțial, aplicarea taxelor la import pentru anumite cantități din produsele următoare:

(a)

zahărul încadrat la codul NC 1701;

(b)

izoglucoza încadrată la codurile NC 1702 30 10, 1702 40 10, 1702 60 10 și 1702 90 30.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL V

Salvgardare și perfecționare activă

Articolul 194

Măsuri de salvgardare

(1)   Măsurile de salvgardare împotriva importurilor în Uniune se adoptă de către Comisie sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului (42) și cu Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului (43).

(2)   În absența unor dispoziții contrare în oricare alt act al Parlamentului European și al Consiliului și în oricare alt act al Consiliului, Comisia ia, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, măsuri de salvgardare împotriva importurilor în Uniune prevăzute în cadrul acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(3)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, măsurile menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens prin intermediul unor acte de punere în aplicare în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care revocă sau modifică măsurile de salvgardare ale Uniunii adoptate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Articolul 195

Suspendarea regimului de procesare sub control vamal și a regimului de perfecționare activă

Dacă piața Uniunii este perturbată sau riscă să fie perturbată ca urmare a aplicării regimului de procesare sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, suspendă, total sau parțial, utilizarea regimului de procesare sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă în privința produselor din sectorul cerealelor, al orezului, al zahărului, al uleiului de măsline și al măslinelor de masă, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al vinului, al cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor, al cărnii de pasăre și al alcoolului etilic de origine agricolă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens prin intermediul unor acte de punere în aplicare în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.

CAPITOLUL VI

Restituții la export

Articolul 196

Domeniul de aplicare

(1)   În măsura necesară pentru a permite realizarea exporturilor pe baza cursului sau a prețurilor pieței mondiale, în cazul în care condițiile de pe piața internă corespund celor de la articolul 219 alineatul (1) sau de la articolul 221, și în limitele care decurg din acordurile internaționale încheiate conform TFUE, diferența dintre aceste cursuri sau aceste prețuri și prețurile practicate în Uniune poate fi acoperită printr-o restituție la export:

(a)

pentru produsele din sectoarele următoare care urmează a fi exportate fără procesare ulterioară:

(i)

cereale;

(ii)

orez;

(iii)

zahăr, în privința produselor enumerate în anexa I partea III literele (b)-(d) și (g);

(iv)

carne de vită și de mânzat;

(v)

lapte și produse lactate;

(vi)

carne de porc;

(vii)

ouă;

(viii)

carne de pasăre;

(b)

pentru produsele enumerate la litera (a) punctele (i)-(iii), (v) și (vii) de la prezentul alineat, care urmează a fi exportate sub formă de mărfuri procesate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului (44) și sub forma produselor care conțin zahăr enumerate în anexa I partea X litera (b) la prezentul regulament.

(2)   Restituțiile la export pentru produsele exportate sub formă de mărfuri procesate nu sunt mai mari decât cele aplicabile acelorași produse exportate fără procesare ulterioară.

(3)   Fără a aduce atingere aplicării articolului 219 alineatul (1) și nici articolului 221, pentru produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt disponibile restituții.

Articolul 197

Repartizarea restituțiilor la export

Metoda de repartizare a cantităților care pot fi exportate cu restituție la export trebuie să fie cea care este:

(a)

cea mai adaptată naturii produsului și situației pieței în cauză, permițând cea mai eficientă utilizare a resurselor disponibile, ținând seama de eficacitatea și structura exporturilor Uniunii și de impactul lor asupra echilibrului pieței, fără a crea discriminări între operatorii implicați și, în special, între micii și marii operatori;

(b)

cea mai puțin greoaie din punct de vedere administrativ pentru operatori, ținând seama de cerințele administrative.

Articolul 198

Stabilirea restituțiilor la export

(1)   Aceleași restituții la export se aplică acelorași produse în întreaga Uniune. Acestea pot fi diferențiate în funcție de destinație, în special dacă acest lucru se impune din cauza situației pieței mondiale, a cerințelor specifice ale anumitor piețe sau a obligațiilor care decurg din acordurile internaționale încheiate conform TFUE.

(2)   Măsurile cu privire la fixarea restituțiilor se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 199

Acordarea restituțiilor la export

(1)   În ceea ce privește produsele enumerate la articolul 196 alineatul (1) litera (a) exportate ca atare fără procesare ulterioară, restituția se acordă numai la cerere și cu condiția prezentării unei licențe de export.

(2)   Valoarea restituțiilor aplicabile produselor menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (a) este cea valabilă în ziua depunerii cererii pentru licență sau cea care se obține din procedura de atribuire în cauză, și, în cazul unei restituții diferențiate, cea aplicabilă în aceeași zi:

(a)

la destinația indicată pe licență; sau

(b)

la destinația reală, în cazul în care aceasta diferă de destinația indicată pe licență, caz în care suma aplicabilă nu poate depăși suma aplicabilă destinației indicate pe licență.

(3)   Restituția se plătește dacă se prezintă dovada că:

(a)

produsele au părăsit teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu procedura de export menționată la articolul 161 din Codul Vamal;

(b)

în cazul unei restituții diferențiate, produsele au fost importate la destinația indicată pe licență sau la o altă destinație pentru care s-a stabilit o restituție, fără a se aduce atingere dispozițiilor alineatului (2) litera (b).

Articolul 200

Restituții la export pentru animalele vii din sectorul cărnii de vită și de mânzat

În ceea ce privește produsele din sectorul cărnii de vită și de mânzat, acordarea și plata restituțiilor la exportul de animale vii este condiționată de respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor prevăzute de dreptul Uniunii și în special a cerințelor în materie de protecție a animalelor în cursul transportului.

Articolul 201

Limite la export

Angajamentele privind volumul, care decurg din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, sunt respectate pe baza licențelor de export eliberate pentru perioadele de referință aplicabile produselor respective.

În ceea ce privește respectarea obligațiilor care decurg din Acordul OMC privind agricultura, sfârșitul unei perioade de referință nu afectează valabilitatea licențelor de export.

Articolul 202

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura buna funcționare a sistemului de restituții la export, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilește cerința de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor operatorilor.

(2)   Pentru a reduce la minim obligațiile administrative care revin operatorilor și autorităților, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc praguri sub care nu poate fi impusă obligația de a elibera sau de a prezenta o licență de export, se determină destinațiile sau operațiunile pentru care poate fi justificată o exonerare de obligația de a prezenta o licență de export și se permite, în situații justificate, acordarea de licențe de export ex post.

(3)   Pentru a aborda situații concrete care justifică eligibilitatea totală sau parțială pentru restituiri la export și pentru a ajuta operatorii să facă față perioadei dintre depunerea cererii de restituție la export și plata finală a acesteia, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(a)

o dată diferită pentru restituție;

(b)

plata în avans a restituțiilor la export, inclusiv condițiile de constituire și de eliberare a unei garanții;

(c)

documente justificative suplimentare, în cazurile în care există îndoieli privind destinația reală a produselor, inclusiv posibilitatea reimportării lor pe teritoriul vamal al Uniunii;

(d)

destinațiile tratate ca destinații de export din Uniune, precum și includerea destinațiilor eligibile pentru restituții la export pe teritoriul vamal al Uniunii.

(4)   Pentru a asigura egalitatea în ceea ce privește accesul la restituțiile la export al exportatorilor de produse enumerate în anexa I la tratate, precum și de produse procesate din acestea, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la aplicarea dispozițiilor articolului 199 alineatele (1) și (2) produselor menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (b).

(5)   Pentru a se asigura că produsele care beneficiază de restituții la export sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii, pentru a evita întoarcerea lor pe acest teritoriu și pentru a reduce la minim obligațiile administrative care revin operatorilor în ceea ce privește producerea și prezentarea dovezilor că produsele care beneficiază de restituție au ajuns într-o țară de destinație eligibilă pentru restituții diferențiate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(a)

termenul până la care trebuie să se încheie ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv termenul pentru întoarcerea temporară a produselor;

(b)

procesarea la care pot fi supuse produsele care beneficiază de restituții la export în respectiva perioadă;

(c)

dovada că produsele au ajuns la o destinație pentru a fi eligibile pentru restituții diferențiate;

(d)

pragurile de restituție și condițiile în care exportatorii pot fi scutiți de obligația de a prezenta respectiva dovadă;

(e)

condițiile de aprobare a dovezii, furnizate de părți independente, a faptului că produsele au ajuns la o destinație unde se aplică restituții diferențiate.

(6)   Pentru a încuraja exportatorii să respecte condițiile de bunăstare a animalelor și pentru a permite autorităților competente să verifice cheltuirea corectă a restituțiilor la export în cazul în care plata acestora este condiționată de respectarea cerințelor de bunăstare a animalelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor în afara teritoriului vamal al Uniunii, inclusiv utilizarea unor terțe părți independente.

(7)   Pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc cerințe și condiții specifice pentru operatori și pentru produsele eligibile pentru o restituție la export, precum și coeficienți pentru calcularea restituțiilor la export care să ia în considerare procesul de maturare a anumitor băuturi spirtoase obținute din cereale.

Articolul 203

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, în special în ceea ce privește:

(a)

redistribuirea cantităților exportabile care nu fost alocate sau utilizate;

(b)

metoda de recalculare a plății restituției la export atunci când codul produsului sau destinația indicată pe o licență nu corespunde produsului sau destinației reale;

(c)

produsele menționate la articolul 196 alineatul (1) litera (b);

(d)

procedurile privind constituirea garanției și valoarea acesteia;

(e)

aplicarea măsurilor adoptate în temeiul articolului 202 alineatul (4).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 204

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a)

măsurile corespunzătoare pentru prevenirea utilizării abuzive a flexibilității prevăzute la articolul 199 alineatul (2), în special în ceea ce privește procedura de depunere a cererilor;

(b)

măsurile necesare pentru respectarea angajamentelor privind volumul menționate la articolul 201, printre care încetarea sau limitarea eliberării licențelor de export în cazul în care astfel de angajamente sunt sau pot fi depășite;

(c)

coeficienții care se aplică restituțiilor la export în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 202 alineatul (7).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL VII

Perfecționarea pasivă

Articolul 205

Suspendarea regimului de perfecționare pasivă

În cazul în care piața Uniunii este perturbată sau ar putea fi perturbată din cauza aplicării regimului de perfecționare pasivă, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, suspendă total sau parțial utilizarea regimului de perfecționare pasivă pentru produsele din sectorul cerealelor, al orezului, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al vinului, al cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră și al cărnii de pasăre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru, Comisia ia o decizie în acest sens, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

Măsurile adoptate sunt comunicate statelor membre și produc efecte imediat.

PARTEA IV

REGULI DE CONCURENȚĂ

CAPITOLUL I

Norme aplicabile întreprinderilor

Articolul 206

Orientări ale Comisiei privind aplicarea regulilor de concurență în agricultură

În absența unor dispoziții contrare din prezentul regulament și în conformitate cu articolul 42 din TFUE, articolele 101-106 din TFUE și dispozițiile de punere în aplicare a acestora, sub rezerva dispozițiilor articolelor 207-210 din prezentul regulament, se aplică tuturor acordurilor, deciziilor și practicilor menționate la articolul 101 alineatul (1) și la articolul 102 din TFUE care se referă la producția sau comerțul cu produse agricole.

Pentru a asigura funcționarea pieței interne și aplicarea uniformă a regulilor de concurență ale Uniunii, Comisia și autoritățile de concurență ale statelor membre aplică regulile de concurență ale Uniunii în strânsă cooperare.

De asemenea, Comisia publică, după caz, orientări pentru a oferi asistență autorităților naționale de concurență, precum și întreprinderilor.

Articolul 207

Piața relevantă

Definirea pieței relevante este un instrument care permite identificarea și definirea perimetrului în cadrul căruia se exercită concurența între întreprinderi și are la bază două elemente cumulative:

(a)

piața relevantă a produselor: în sensul prezentului capitol, „piață a produselor” înseamnă piața care cuprinde toate produsele considerate de consumatori interschimbabile sau substituibile din punctul de vedere al caracteristicilor, al prețului și al utilizării căreia acestea îi sunt destinate;

(b)

piața geografică relevantă: în sensul prezentului capitol, „piață geografică” înseamnă piața care cuprinde spațiul în care întreprinderile respective sunt implicate în oferta de produse relevante, în care condițiile de concurență sunt suficient de omogene și care poate fi deosebită de ariile învecinate, în special deoarece condițiile de concurență diferă în mod apreciabil între respectivele arii.

Articolul 208

Poziția dominantă

În sensul prezentului capitol, „poziție dominantă” înseamnă situația de putere economică de care se bucură o întreprindere, care îi dă acesteia capacitatea de a împiedica menținerea unei concurențe efective pe piața relevantă, prin oferirea posibilității de a-și asuma, într-o măsură apreciabilă, un comportament independent față de concurenții săi, de clienții săi și, în cele din urmă, de consumatori.

Articolul 209

Excepții referitoare la obiectivele PAC, la fermieri și la asociațiile acestora

(1)   Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor menționate la articolul 206 din prezentul regulament, necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale fermierilor, ale asociațiilor fermierilor ori ale asociațiilor unor astfel de asociații sau organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 152 din prezentul regulament, nici asociațiilor organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 din prezentul regulament, care vizează producția sau vânzarea produselor agricole ori utilizarea unor instalații comune pentru depozitarea, tratarea sau procesarea produselor agricole, cu excepția cazului în care obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE sunt periclitate.

Prezentul alineat nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate care prevăd obligația de a aplica prețuri identice sau care exclud concurența.

(2)   Acordurile, deciziile și practicile concertate care îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt interzise, fără a fi nevoie de o decizie prealabilă în acest sens.

În orice procedură națională sau a Uniunii de aplicare a articolului 101 din TFUE, sarcina probei unei încălcări a articolului 101 alineatul (1) din TFUE revine părții sau autorității care invocă încălcarea. Părții care invocă beneficiul excepțiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condițiile din respectivul alineat.

Articolul 210

Acordurile și practicile concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute

(1)   Articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 din prezentul regulament care au ca obiect desfășurarea activităților menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (c) și, în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, la articolul 157 alineatul (3) litera (c) din prezentul regulament și, în ceea ce privește sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și sectorul tutunului, la articolul 162 din prezentul regulament.

(2)   Alineatul (1) se aplică cu condiția ca:

(a)

acordurile, deciziile și practicile concertate respective să fi fost notificate Comisiei; și

(b)

în termen de două luni de la primirea tuturor detaliilor necesare, Comisia nu a declarat respectivele acorduri, decizii sau practici concertate incompatibile cu normele Uniunii.

În cazul în care constată că acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la alineatul (1) nu sunt compatibile cu normele Uniunii, Comisia își prezintă constatarea fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(3)   Acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la alineatul (1) nu pot intra în vigoare anterior expirării termenului de două luni menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (b).

(4)   Acordurile, deciziile și practicile concertate sunt în orice caz declarate incompatibile cu normele Uniunii dacă:

(a)

pot duce la împărțirea sub orice formă a piețelor în cadrul Uniunii;

(b)

pot afecta buna funcționare a organizării pieței;

(c)

pot crea denaturări ale concurenței care nu sunt esențiale pentru îndeplinirea obiectivelor PAC urmărite prin activitatea organizației interprofesionale;

(d)

implică stabilirea prețurilor sau fixarea cotelor;

(e)

pot genera discriminare sau pot elimina concurența cu privire la o parte substanțială a produselor respective.

(5)   În cazul în care, în urma expirării termenului de două luni menționat la alineatul (2) primul paragraf litera (b), Comisia constată că nu au fost respectate condițiile de aplicare a alineatului (1), aceasta adoptă, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), o decizie prin care se declară că articolul 101 alineatul (1) din TFUE se aplică acordului, deciziei sau practicii concertate în cauză.

Decizia Comisiei nu se aplică anterior datei notificării acesteia organizației interprofesionale în cauză, cu condiția ca organizația interprofesională să nu fi furnizat informații incorecte sau să nu fi abuzat de exonerarea prevăzută la alineatul (1).

(6)   În cazul acordurilor multianuale, notificarea pentru primul an este valabilă pentru anii următori ai acordului. În acest caz, Comisia poate totuși, la inițiativa sa sau la solicitarea unui alt stat membru, să emită oricând o declarație de incompatibilitate.

(7)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Norme privind ajutoarele de stat

Articolul 211

Aplicarea articolelor 107-109 din TFUE

(1)   Articolele 107-109 din TFUE se aplică producției de produse agricole și comerțului cu acestea.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), articolele 107-109 din TFUE nu se aplică plăților efectuate de statele membre în temeiul și în conformitate cu oricare dintre următoarele:

(a)

măsurile prevăzute de prezentul regulament finanțate integral sau parțial de Uniune;

(b)

articolele 213-218 din prezentul regulament.

Articolul 212

Plăți naționale legate de programele de sprijin al sectorului vitivinicol

Prin derogare de la articolul 44 alineatul (3), statele membre pot acorda plăți naționale în conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat, pentru măsurile menționate la articolele 45, 49 și 50.

Nivelul maxim al ajutoarelor, astfel cum este stabilit în normele relevante ale Uniunii privind ajutoarele de stat, se aplică finanțării publice globale, care include atât fonduri din partea Uniunii, cât și fonduri naționale.

Articolul 213

Plăți naționale pentru renii din Finlanda și Suedia

Sub rezerva adoptării de către Comisie a unei autorizații, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), Finlanda și Suedia pot efectua plăți naționale pentru producția și comercializarea cărnii de ren și a produselor derivate (codurile NC ex 0208 și ex 0210), în măsura în care aceste activități nu conduc la o creștere a nivelurilor tradiționale de producție.

Articolul 214

Plăți naționale pentru sectorul zahărului din Finlanda

Finlanda poate efectua plăți naționale de până la 350 EUR pe hectar și pe an de comercializare către producătorii de sfeclă de zahăr.

Articolul 215

Plăți naționale pentru apicultură

Statele membre pot efectua plăți naționale pentru protecția exploatațiilor apicole dezavantajate prin condiții structurale sau naturale ori în cadrul programelor de dezvoltare economică, cu excepția ajutoarelor alocate pentru producție sau comerț.

Articolul 216

Plăți naționale pentru distilarea vinului în situații de criză

(1)   Statele membre pot efectua plăți naționale către producătorii de vin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a vinului în situații de criză justificate.

Respectivele plăți sunt proporționale și permit soluționarea crizei.

Valoarea totală a plăților disponibile într-un stat membru în orice an pentru acest fel de plăți nu depășește 15 % din fondurile totale disponibile pentru fiecare stat membru pentru anul respectiv, astfel cum se stabilește în anexa VI.

(2)   Statele membre care doresc să recurgă la plățile naționale menționate la alineatul (1) înaintează Comisiei o notificare motivată corespunzător. Comisia decide, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), dacă se aprobă măsura și dacă se pot efectua plățile.

(3)   Alcoolul rezultat din distilarea menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita orice denaturare a concurenței.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 217

Plăți naționale pentru distribuirea de produse către copii

Pe lângă ajutorul din partea Uniunii prevăzut la articolele 23 și 26, statele membre pot efectua plăți naționale pentru furnizarea produselor către copiii din instituțiile de învățământ sau pentru costurile aferente, menționate la articolul 23 alineatul (1).

Statele membre pot finanța plățile respective prin intermediul unei taxe în sectorul respectiv sau prin orice altă contribuție din sectorul privat.

Pe lângă ajutorul din partea Uniunii prevăzut la articolul 23, statele membre pot efectua plăți naționale pentru finanțarea măsurilor de însoțire necesare pentru eficientizarea programului Uniunii de distribuire de fructe și legume, fructe și legume procesate și produse din banane, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 218

Plăți naționale pentru fructele cu coajă lemnoasă

(1)   Statele membre pot efectua plăți naționale în valoare de maximum 120,75 EUR pe hectar pe an către fermierii care produc următoarele produse:

(a)

migdalele încadrate la codurile NC 0802 11 și 0802 12;

(b)

alunele încadrate la codurile NC 0802 21 și 0802 22;

(c)

nucile încadrate la codurile NC 0802 31 00 și 0802 32 00;

(d)

fisticul încadrat la codul NC 0802 51 00 și 0802 52 00;

(e)

roșcovele încadrate la codul NC 1212 92 00.

(2)   Plățile naționale menționate la alineatul (1) pot fi efectuate numai pentru o suprafață maximă de:

Stat membru

Suprafață maximă (ha)

Belgia

100

Bulgaria

11 984

Germania

1 500

Grecia

41 100

Spania

568 200

Franța

17 300

Italia

130 100

Cipru

5 100

Luxemburg

100

Ungaria

2 900

Țările de Jos

100

Polonia

4 200

Portugalia

41 300

România

1 645

Slovenia

300

Slovacia

3 100

Regatul Unit

100

(3)   Statele membre pot condiționa acordarea plăților naționale menționate la alineatul (1) de calitatea fermierilor de membri ai unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152.

PARTEA V

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL I

Măsuri excepționale

Secțiunea 1

Perturbarea pieței

Articolul 219

Măsuri împotriva perturbării pieței

(1)   Pentru a reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței cauzate de majorări sau reduceri semnificative de preț pe piețele interne ori externe sau la alte evenimente și circumstanțe care perturbă sau amenință să perturbe piața într-un mod semnificativ, în cazul în care situația respectivă sau efectele ei pe piață sunt susceptibile să continue sau să se agraveze, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a aborda situația respectivă de pe piață, cu respectarea eventualelor obligații rezultate din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE și cu condiția ca orice alte măsuri disponibile în temeiul prezentului regulament să se dovedească insuficiente.

În cazul unor amenințări de perturbare a pieței menționate la primul paragraf din prezentul alineat, dacă este necesar din motive de maximă urgență, actelor delegate adoptate în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat li se aplică procedura prevăzută la articolul 228.

Respectivele motive de maximă urgență pot include necesitatea de a întreprinde acțiuni imediate pentru a soluționa sau a preveni perturbarea pieței, în cazurile în care amenințările de perturbare a pieței survin atât de rapid sau atât de neașteptat încât se impun acțiuni imediate pentru a soluționa situația în mod eficient și concret sau în cazurile în care o acțiune ar împiedica o astfel de amenințare de perturbare a pieței să se materializeze, să persiste sau să se transforme într-o perturbare mai gravă sau mai prelungită sau atunci când amânarea acțiunii imediate ar risca să producă sau să agraveze perturbarea sau ar crește gradul de necesitate al măsurilor care ar fi necesare mai târziu pentru a se soluționa amenințarea sau perturbarea sau ar fi în defavoarea producției sau a condițiilor pieței.

Aceste măsuri pot să extindă sau să modifice, în măsura în care este necesar și pentru perioada de timp necesară pentru a se aborda perturbarea pieței sau amenințarea acesteia, domeniul de aplicare, durata sau alte aspecte ale altor măsuri prevăzute în cadrul prezentului regulament, pot să prevadă restituiri la export ori pot suspenda taxele la import, în totalitate sau parțial, inclusiv pentru anumite cantități sau perioade, după caz.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) nu se aplică produselor enumerate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

Cu toate acestea, Comisia poate, prin intermediul actelor delegate adoptate în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 228, să decidă că măsurile prevăzute la alineatul (1) se aplică unuia sau mai multor produse menționate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

(3)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele procedurale și criteriile tehnice necesare pentru aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Măsuri de sprijinire a pieței legate de boli ale animalelor și de pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor

Articolul 220

Măsuri privind bolile animalelor și pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se iau măsuri excepționale de sprijin pentru piața afectată pentru a lua în considerare:

(a)

restricțiile asupra schimburilor comerciale din interiorul Uniunii și asupra celor cu țările terțe, care pot rezulta din aplicarea măsurilor de combatere a răspândirii bolilor la animale și

(b)

grave perturbări ale pieței legate direct de o pierdere a încrederii consumatorilor ca urmare a unor riscuri pentru sănătatea publică, a animalelor sau a plantelor și a riscurilor de boli ale plantelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) se aplică tuturor sectoarelor următoare:

(a)

carne de vită și de mânzat;

(b)

lapte și produse lactate;

(c)

carne de porc;

(d)

carne de oaie și de capră;

(e)

ouă;

(f)

carne de pasăre.

Măsurile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b), legate de pierderea încrederii consumatorilor ca urmare a riscurilor pentru sănătatea publică sau cea a plantelor, se aplică, de asemenea, tuturor celorlalte produse agricole, cu excepția celor menționate în anexa I partea XXIV secțiunea 2.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 228, acte delegate prin care se extinde lista produselor menționate în primele două paragrafe ale prezentului alineat.

(3)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt luate la cererea statului membru în cauză.

(4)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (a) pot fi luate numai dacă statul membru în cauză a luat măsuri veterinare și sanitare pentru a permite stoparea rapidă a bolilor animalelor și doar în măsura necesară și pe durata strict necesară pentru sprijinirea acestei piețe.

(5)   Uniunea asigură o finanțare parțială echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru măsurile prevăzute la alineatul (1).

În sectoarele cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, Uniunea participă totuși la finanțarea măsurilor până la concurența a 60 % din cheltuieli în cazul combaterii febrei aftoase.

(6)   Statele membre se asigură de faptul că, dacă producătorii contribuie la cheltuielile suportate de statele membre, acest lucru nu conduce la denaturarea concurenței dintre producătorii din diferite state membre.

Secțiunea 3

Probleme specifice

Articolul 221

Măsuri pentru rezolvarea unor probleme specifice

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se iau măsuri de urgență necesare și justificate pentru rezolvarea unor probleme specifice. Măsurile respective pot deroga de la dispozițiile prezentului regulament numai într-o măsură strict necesară și numai pentru perioada strict necesară. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Pentru a rezolva probleme specifice și din motive de urgență imperioase justificate corespunzător, referitoare la situații susceptibile de a cauza o deteriorare rapidă a producției și a condițiilor de pe piață, care ar fi dificil de abordat dacă adoptarea de măsuri ar fi amânată, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 229 alineatul (3).

(3)   Comisia adoptă măsuri în temeiul alineatelor (1) sau (2) numai dacă nu este posibilă adoptarea măsurilor de urgență necesare în conformitate cu articolul 219 sau 220.

(4)   Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) rămân în vigoare pentru o perioadă care nu depășește douăsprezece luni. În cazul în care, după această perioadă, continuă să existe problemele specifice care au determinat adoptarea măsurilor respective, Comisia poate, în vederea stabilirii unei soluții permanente, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în această chestiune, sau poate să prezinte propuneri legislative adecvate.

(5)   Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) sau (2) în termen de două zile lucrătoare de la adoptarea acestora.

Secțiunea 4

Acorduri și decizii în perioadele de dezechilibre grave de pe piețe

Articolul 222

Aplicarea articolului 101 alineatul (1) din TFUE

(1)   În perioadele de dezechilibre grave de pe piețe, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili că articolul 101 alineatul (1) din TFUE nu se aplică acordurilor și deciziilor organizațiilor de producători recunoscute, ale asociațiilor acestora și ale organizațiilor interprofesionale recunoscute din oricare dintre sectoarele menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, cu condiția ca aceste acorduri și decizii să nu aducă atingere bunei funcționări a pieței interne, să vizeze strict stabilizarea sectorului afectat și să intre sub incidența uneia sau mai multora dintre următoarele categorii:

(a)

retragere de pe piață sau distribuire gratuită a produselor lor;

(b)

transformare și procesare;

(c)

depozitare de către operatori privați;

(d)

măsuri comune de promovare;

(e)

acorduri privind cerințele de calitate;

(f)

achiziții comune de factori de producție necesari pentru combaterea răspândirii dăunătorilor și a bolilor la animale și plante în Uniune sau de factori de producție necesari pentru gestionarea efectelor dezastrelor naturale în Uniune;

(g)

planificare temporară a producției ținând seama de natura specifică a ciclului de producție.

Comisia precizează în actele de punere în aplicare domeniul material și geografic de aplicare a acestei derogări și, sub rezerva alineatului (3), perioada pentru care se aplică derogarea.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Alineatul (1) se aplică numai dacă Comisia a adoptat deja una dintre măsurile menționate în prezentul capitol, dacă produsele au fost achiziționate în cadrul intervenției publice sau dacă s-a acordat asistență pentru depozitarea privată menționată în partea II titlul I capitolul I.

(3)   Acordurile și deciziile menționate la alineatul (1) sunt valabile pentru o perioadă de cel mult șase luni.

Cu toate acestea, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să autorizeze astfel de acorduri și decizii pentru o perioadă suplimentară de până la șase luni. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Comunicări și raportare

Articolul 223

Cerințe în materie de comunicare

(1)   În scopul aplicării prezentului regulament, pentru a monitoriza, analiza și gestiona piața produselor agricole, pentru a asigura transparența pieței, buna funcționare a măsurilor PAC, pentru a verifica, controla, monitoriza, evalua și audita măsurile din cadrul PAC, cu respectarea cerințelor stabilite în acordurile internaționale care au fost încheiate în conformitate cu TFUE, inclusiv a cerințelor de notificare în temeiul acestor acorduri, Comisia poate adopta, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (2), măsurile necesare privind comunicările care trebuie efectuate de întreprinderi, de statele membre și de țări terțe. Atunci când face acest lucru, Comisia ia în considerare necesarul de date și de sinergiile dintre posibilele surse de date.

Informațiile obținute pot fi transmise sau puse la dispoziția organizațiilor internaționale și a autorităților competente din țările terțe și pot fi făcute publice, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al întreprinderilor în protecția secretelor lor de afaceri, inclusiv prețurile.

(2)   Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

natura și tipul informațiilor care trebuie notificate;

(b)

categoriile de date care trebuie prelucrate, perioadele maxime de păstrare și scopul prelucrării, în special în cazul publicării acestor date și al transferului lor către țări terțe;

(c)

drepturile de acces la informațiile sau sistemele de informare puse la dispoziție;

(d)

condițiile de publicare a informațiilor.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc dispozițiile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv:

(a)

metodele de notificare;

(b)

norme privind informațiile care trebuie notificate;

(c)

dispoziții privind gestionarea informațiilor care trebuie notificate, precum și privind conținutul, forma, calendarul, frecvența și termenele de notificare;

(d)

dispozițiile pentru transmiterea sau punerea la dispoziția statelor membre, a organizațiilor internaționale, a autorităților competente din țări terțe sau a publicului a informațiilor și a documentelor, sub rezerva protecției datelor cu caracter personal și a interesului legitim al întreprinderilor în protecția secretelor lor de afaceri.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 224

Prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal

(1)   Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopurile prevăzute la articolul 223 alineatul (1) și nu prelucrează aceste date într-un mod incompatibil cu respectivele scopuri.

(2)   În cazul în care sunt prelucrate în scopuri de monitorizare și evaluare, astfel cum este prevăzut la articolul 223 alineatul (1), datele cu caracter personal devin anonime și sunt prelucrate exclusiv în formă agregată.

(3)   Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu Directiva 95/46/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele de păstrare prevăzute de dreptul național și de cel al Uniunii.

(4)   Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi procesate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile prevăzute de Directiva 95/46/CE și, respectiv, de Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 225

Obligația de raportare care revine Comisiei

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport:

(a)

la fiecare trei ani și pentru, prima dată, până la 21 decembrie 2016, cu privire la aplicarea măsurilor privind sectorul apicol, astfel cum este stabilit la articolele 55, 56 și 57, inclusiv cu privire la cele mai recente evoluții privind sistemele de identificare a stupilor;

(b)

până la 30 iunie 2014 și, de asemenea, până la 31 decembrie 2018 cu privire la evoluția situației pieței din sectorul laptelui și al produselor lactate și în special cu privire la aplicarea articolelor 148-151, a articolului 152 alineatul (3) și a articolului 157 alineatul (3), evaluând îndeosebi efectele asupra producătorilor și producției de lapte din regiunile dezavantajate în ceea ce privește obiectivul general de menținere a producției în aceste regiuni și inclusiv stimulentele potențiale pentru încurajarea fermierilor de a încheia acorduri de producție comune, însoțite de orice propuneri corespunzătoare;

(c)

până la 31 decembrie 2014 cu privire la posibilitatea extinderii sferei de aplicare a programelor pentru școli, în vederea includerii uleiului de măsline și a măslinelor de masă;

(d)

până la 31 decembrie 2017 cu privire la aplicarea în toate statele membre a normelor de concurență în sectorul agricol, în special cu privire la aplicarea articolelor 209 și 210 și a articolelor 169, 170 și 171 în sectoarele corespunzătoare.

CAPITOLUL III

Rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol

Articolul 226

Utilizarea rezervei

Fondurile transferate din rezerva pentru situații de criză din sectorul agricol, cu respectarea condițiilor și a procedurii menționate la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și la punctul 22 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară sunt puse la dispoziție pentru măsurile cărora li se aplică prezentul regulament pentru anul sau anii pentru care se solicită sprijinul suplimentar și care sunt aplicate în condiții care depășesc evoluțiile normale de pe piață.

În special, fondurile se transferă pentru orice fel de cheltuieli în temeiul:

(a)

articolelor 8-21;

(b)

articolelor 196-204; și

(c)

articolelor 219, 220 și 221 din prezentul regulament.

PARTEA VI

DELEGAREA DE COMPETENȚE, DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE, DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

CAPITOLUL I

Delegarea de competențe și dispoziții de punere în aplicare

Articolul 227

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate sub rezerva respectării condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată în prezentul regulament se conferă Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la 20 decembrie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea competenței menționată în prezentul regulament poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în respectiva decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan acest lucru Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au exprimat obiecții în termen de două luni de la comunicarea respectivului act către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu prezintă obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 228

Procedura de urgență

(1)   Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol, transmisă Parlamentului European și Consiliului, prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)   Parlamentul European sau Consiliul se pot opune unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol, în conformitate cu procedura menționată la articolul 227 alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-a notificat decizia sa de opoziție.

Articolul 229

Procedura comitetelor

(1)   Comisia este asistată de un comitet intitulat Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul actelor menționate la articolul 80 alineatul (5), articolul 91 literele (c) și (d), articolul 97 alineatul (4), articolul 99, articolul 106 și articolul 107 alineatul (3), atunci când comitetul nu prezintă niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din același regulament.

CAPITOLUL II

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 230

Abrogări

(1)   Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se abrogă.

Cu toate acestea, următoarele dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 continuă să se aplice:

(a)

în ceea ce privește sistemul de limitare a producției de lapte: partea II titlul I capitolul III secțiunea III, articolele 55 și 85 și anexele IX și X, până la 31 martie 2015;

(b)

în ceea ce privește sectorul vitivinicol:

(i)

articolele 85a-85e în ceea ce privește suprafețele menționate la articolul 85a alineatul (2) care nu au fost încă defrișate și în ceea ce privește suprafețele menționate la articolul 85b alineatul (1) care nu au fost regularizate, până ce acestea vor fi defrișate sau regularizate și articolul 188 alineatele (1) și (2);

(ii)

regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II până la 31 decembrie 2015;

(iii)

articolul 118m alineatul (5) până la epuizarea stocurilor de vinuri cu denumirea „Mlado vino portugizac” existente la 1 iulie 2013;

(iv)

articolul 118s alineatul (5), până la 30 iunie 2017;

(c)

articolul 113a alineatul (4), articolele 114, 115 și 116, articolul 117 alineatele (1)-(4) și articolul 121 litera (e) punctul (iv), anexa XIV partea B punctul I subpunctele 2 și 3 și punctul III subpunctul 1 și partea C, precum și anexa XV punctul II subpunctele 1, 3, 5 și 6 și punctul IV subpunctul 2, în scopul aplicării articolelor respective, până la data aplicării normelor de comercializare corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 75 alineatul (2), articolul 76 alineatul (4), articolul 78 alineatele (3) și (4), articolul 79 alineatul (1), articolul 80 alineatul (4), articolul 83 alineatul (4), articolul 86, articolul 87 alineatul (2), articolul 88 alineatul (3) și articolul 89 din prezentul regulament;

(d)

articolul 133a alineatul (1) și articolul 140a, până la 30 septembrie 2014;

(e)

articolul 182 alineatul (3) primul și al doilea paragraf, până la sfârșitul anului de comercializare 2013–2014 pentru zahăr, la 30 septembrie 2014;

(f)

articolul 182 alineatul (4), până la 31 decembrie 2017;

(g)

articolul 182 alineatul (7), până la 31 martie 2014;

(h)

anexa XV partea III punctul 3 litera (b), până la 31 decembrie 2015;

(i)

anexa XX, până la data intrării în vigoare a actului legislativ care înlocuiește Regulamentului (CE) nr. 1216/2009 și Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului (45).

(2)   Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și se citesc în conformitate cu tabelele de corespondență din anexa XIV la prezentul regulament.

(3)   Regulamentele (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1601/96 și (CE) nr. 1037/2001 ale Consiliului se abrogă.

Articolul 231

Dispoziții tranzitorii

(1)   Pentru a asigura trecerea fără probleme de la dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 la cele stabilite în prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la măsurile necesare pentru protecția drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale întreprinderilor.

(2)   După intrarea în vigoare a prezentului regulament, programele multianuale adoptate anterior datei de 1 ianuarie 2014 continuă să fie reglementate de dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 până la finalizarea programelor respective.

Articolul 232

Intrare în vigoare și aplicare

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea:

(a)

articolul 181 se aplică de la 1 octombrie 2014;.

(b)

anexa VII partea VII punctul II subpunctul 3 se aplică de la 1 ianuarie 2016;

(2)   Articolele 148-151, articolul 152 alineatul (3), articolul 156 alineatul (2), articolul 157 alineatul (3), articolele 161 și 163, articolul 173 alineatul (2) și articolul 174 alineatul (2) se aplică până la 30 iunie 2020.

(3)   Articolele 127-144 și articolele 192 și 193 se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016–2017 pentru zahăr, la 30 septembrie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European,

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. JUKNA


(1)  Avizul din 8 martie 2012 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO C 191, 29.6.2012, p. 116 și JO C 44, 15.2.2013, p. 158.

(3)  JO C 225, 27.7.2012, p. 174.

(4)  Poziția Parlamentului European din 20 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial)

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul privind OCP unică) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 (A se vedea pagina 549 din prezentul Jurnal Oficial).

(7)  Regulamentul (CEE) nr. 234/79 al Consiliului din 5 februarie 1979 privind procedura de adaptare a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun utilizate pentru produsele agricole (JO L 34, 9.2.1979, p. 2).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, 31.1.2009, p. 16).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(10)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(12)  JO C 35, 9.2.2012, p. 1.

(13)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(14)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(15)  JO L 112, 24.4.2012, p. 21.

(16)  Regulamentul (CEE) nr. 922/72 al Consiliului de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului pentru viermi de mătase pentru anul de creștere 1972/73 (JO L 106, 5.5.1972, p. 1).

(17)  Regulamentul (CE) nr. 1601/96 al Consiliului din 30 iulie 1996 de stabilire, pentru hamei, a sumei ajutorului către producători pentru recolta anului 1995 (JO L 206, 16.8.1996, p. 46).

(18)  Regulamentul (CE) nr. 1037/2001 al Consiliului din 22 mai 2001 de autorizare a ofertei și livrării pentru consum uman direct a anumitor vinuri importate presupuse a fi fost obiectul unor procedee oenologice neprevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 (JO L 145, 31.5.2001, p. 12).

(19)  Decizia Consiliului 2006/232/CE din 20 decembrie 2005 referitoare la încheierea Acordului între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind comerțul cu vin (JO L 87, 24.3.2006, p. 1).

(20)  Regulamentul (UE) nr 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (A se vedea pagina 608 din prezentul Jurnal Oficial).

(21)  Regulamentul ((UE) nr 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (A se vedea pagina 487 din prezentul Jurnal Oficial).

(22)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 85 din prezentul Jurnal Oficial).

(23)  Regulamentul (CE) nr. 843/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).

(24)  Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(25)  Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 41).

(26)  JO C 244, 1.10.2004, p. 2.

(27)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

(28)  Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 204, 21.7.1998, p. 37).

(29)  Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO L 109, 6.5.2000, p. 29).

(30)  Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).

(31)  Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, 8.11.2008, p. 25).

(32)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, 24.3.2009, p. 1).

(33)  Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței în sectorul vinului (JO L 179, 14.7.1999, p. 1).

(34)  Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei din 29 aprilie 2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului în ceea ce privește descrierea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole (JO L 118, 4.5.2002, p. 1).

(35)  JO C 116, 14.4.2011, p. 12.

(36)  Directiva 89/396/CEE a Consiliului din 14 iunie 1989 privind indicarea sau marcarea care permite identificarea lotului din care face parte un produs alimentar (JO L 186, 30.6.1989, p. 21).

(37)  Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a normelor privind cantitățile nominale ale produselor preambalate, de abrogare a Directivelor 75/106/CEE și 80/232/CEE ale Consiliului, și de modificare a Directivei 76/211/CEE a Consiliului (JO L 247, 21.9.2007, p. 17).

(38)  Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

(39)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

(40)  Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1).

(41)  Regulamentul (CE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).

(42)  Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor (JO L 84, 31.3.2009, p. 1).

(43)  Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe (JO L 185, 17.7.2009, p. 1).

(44)  Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (JO L 328, 15.12.2009, p. 10).

(45)  Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 privind regimul comun de comercializare a ovalbuminei și lactalbuminei (JO L 181, 14.7.2009, p. 8).


ANEXA I

LISTA PRODUSELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (2)

PARTEA I

Cereale

Sectorul cerealelor include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

0709 99 60

Porumb dulce, proaspăt sau refrigerat

0712 90 19

Porumb dulce uscat, întreg, tăiat în bucăți sau în felii sau bine pisat sau sfărâmat, însă fără a fi preparat altfel, altul decât cel hibrid destinat însămânțării

1001 91 20

Grâu comun și meslin, destinate însămânțării

ex 1001 99 00

Alac, grâu comun și meslin, altele decât cele destinate însămânțării

1002

Secară

1003

Orz

1004

Ovăz

1005 10 90

Porumb pentru sămânță, altul decât cel hibrid

1005 90 00

Porumb, altul decât pentru sămânță

1007 10 90 ,

1007 90 00

Sorg cu boabe, altul decât cel hibrid, destinat însămânțării

1008

Hrișcă, mei, semințe de iarba-cănărașului (Phalaris canariensis); alte cereale

(b)

1001 11 00 ,

1001 19 00

Grâu dur

(c)

1101 00

Făină de grâu sau de meslin

1102 90 70

Făină de secară

1103 11

Crupe și griș de grâu

1107

Malț, chiar prăjit

(d)

0714

Rădăcini de manioc, de arorut sau de salep, topinamburi, batate și rădăcini și tuberculi similari, cu conținut ridicat de fecule sau inulină, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar tăiate în bucăți sau aglomerate sub formă de pelete; miez de sagotier

ex 1102

Făină de cereale, alta decât de grâu sau de meslin:

1102 20

– Făină de porumb

1102 90

– Altele:

1102 90 10

– – Făină de orz

1102 90 30

– – Făină de ovăz

1102 90 90

– – Altele

ex 1103

Crupe, griș și aglomerate sub formă de pelete, din cereale, cu excepția crupelor și a grișului de grâu (subpoziția 1103 11 ), a crupelor și a grișului de orez (subpoziția 1103 19 50 ) și a aglomeratelor sub formă de pelete de orez (subpoziția 1103 20 50 )

ex 1104

Boabe de cereale altfel procesate (de exemplu decojite, presate, sub formă de fulgi, lustruite, tăiate sau zdrobite), cu excepția orezului de la poziția 1006 și a fulgilor de orez de la subpoziția 1104 19 91 ; germeni de cereale, întregi, presați, sub formă de fulgi sau zdrobiți

1106 20

Făină, griș și pudră din sago sau din rădăcini sau tuberculi de la poziția 0714

ex 1108

Amidon și fecule; inulină:

– Amidon și fecule:

1108 11 00

– – Amidon de grâu

1108 12 00

– – Amidon de porumb

1108 13 00

– – Fecule de cartofi

1108 14 00

– – Fecule de manioc

ex 1108 19

– – Alte tipuri de amidon și fecule:

1108 19 90

– – – Altele

1109 00 00

Gluten de grâu, chiar uscat

1702

Alte zaharuri, inclusiv lactoza, maltoza, glucoza și fructoza (levuloza) chimic pure, în stare solidă; siropuri de zahăr la care nu s-au adăugat aromatizanți sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate:

ex 1702 30

– Glucoză și sirop de glucoză, care nu conțin fructoză sau cu un conținut de fructoză de sub 20 % din greutate, în stare uscată:

– – Altele:

ex 1702 30 50

– – – Sub formă de pudră albă cristalină, aglomerată sau nu, cu un conținut de glucoză de sub 99 % din greutate, în stare uscată

ex 1702 30 90

– – – Altele, cu un conținut de glucoză de sub 99 % din greutate, în stare uscată

ex 1702 40

– Glucoză și sirop de glucoză cu un conținut de fructoză de minimum 20 %, dar sub 50 % din greutate, în stare uscată, cu excepția zahărului invertit:

1702 40 90

– – Altele

ex 1702 90

– Altele, inclusiv zahăr invertit și alte zaharuri și amestecuri de sirop de zahăr cu un conținut de fructoză de 50 % din greutate, în stare uscată:

1702 90 50

– – Maltodextrină și sirop de maltodextrină

– – Zaharuri și melase, caramelizate:

– – – Altele:

1702 90 75

– – – – Sub formă de pudră, aglomerată sau nu

1702 90 79

– – – – Altele

2106

Produse alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte:

ex 2106 90

– Altele

– – Siropuri de zahăr, aromatizate sau cu adaos de coloranți:

– – – Altele

2106 90 55

– – – – Siropuri de glucoză sau de maltodextrină

ex 2302

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, chiar aglomerate sub formă de pelete, provenite din măcinarea, presarea, cernerea sau din alte procedee de procesare a cerealelor

ex 2303

Reziduuri rezultate de la fabricarea amidonului și reziduuri similare, pulpa de sfeclă de zahăr, resturi rezultate din procesarea trestiei de zahăr și alte deșeuri rezultate de la fabricarea zahărului, depuneri și deșeuri rezultate de la fabricarea berii sau de la distilare, chiar aglomerate sub formă de pelete:

2303 10

– Reziduuri rezultate de la fabricarea amidonului și reziduuri similare

2303 30 00

– Depuneri și deșeuri rezultate de la fabricarea berii sau de la distilare

ex 2306

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția grăsimilor sau uleiurilor vegetale, altele decât cele de la pozițiile 2304 și 2305 :

– Altele

2306 90 05

– – Din germeni de porumb

ex 2308 00

Materiale vegetale și deșeuri vegetale, reziduuri și subproduse vegetale, chiar aglomerate sub formă de pelete, de tipul celor folosite în hrana animalelor, nedenumite și necuprinse în altă parte:

2308 00 40

– Ghinde de stejar și castane de India; drojdii de fructe, altele decât cele de struguri

2309

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor:

ex 2309 10

– Alimente pentru câini sau pisici, ambalate pentru vânzarea cu amănuntul:

2309 10 11

2309 10 13

2309 10 31

2309 10 33

2309 10 51

2309 10 53

– – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

ex 2309 90

– Altele:

2309 90 20

– – Produse prevăzute la nota complementară 5 de la capitolul 23 din Nomenclatura combinată

– – Altele, inclusiv preamestecurile:

2309 90 31

2309 90 33

2309 90 41

2309 90 43

2309 90 51

2309 90 53

– – – cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

(1)

În sensul prezentei subpoziții, „produse lactate” înseamnă produsele încadrate la pozițiile 0401 -0406 și la subpozițiile 1702 11 00 , 1702 19 00 și 2106 90 51 .

PARTEA II

Orez

Sectorul orezului include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

1006 10 21 până la

1006 10 98

Orez nedecorticat (orez paddy), altul decât cel destinat însămânțării

1006 20

Orez decorticat (orez cargo sau orez brun)

1006 30

Orez semialbit sau albit, chiar sticlos sau glasat

(b)

1006 40 00

Brizură de orez

(c)

1102 90 50

Făină de orez

1103 19 50

Crupe și griș de orez

1103 20 50

Aglomerate sub formă de pelete de orez

1104 19 91

Fulgi de orez

ex 1104 19 99

Boabe de orez presate

1108 19 10

Amidon de orez

PARTEA III

Zahăr

Sectorul zahărului include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

1212 91

Sfeclă de zahăr

1212 93 00

Trestie de zahăr

(b)

1701

Zahăr din trestie sau din sfeclă și zaharoză chimic pură, în stare solidă

(c)

1702 20

Zahăr și sirop de arțar

1702 60 95 și

1702 90 95

Alte zaharuri în stare solidă și siropuri de zahăr la care nu s-au adăugat aromatizanți sau coloranți, cu excepția lactozei, glucozei, maltodextrinei și izoglucozei

1702 90 71

Zaharuri și melase caramelizate, care conțin în stare uscată minimum 50 % din greutate zaharoză

2106 90 59

Siropuri de zahăr, aromatizate sau cu adaos de coloranți, altele decât cele de izoglucoză, de lactoză, de glucoză și de maltodextrină

(d)

1702 30 10

1702 40 10

1702 60 10

1702 90 30

Izoglucoză

(e)

1702 60 80

1702 90 80

Sirop de inulină

(f)

1703

Melase rezultate din extracția sau rafinarea zahărului

(g)

2106 90 30

Siropuri de izoglucoză, aromatizate sau cu adaos de coloranți

(h)

2303 20

Pulpe de sfeclă, resturi rezultate din procesarea trestiei de zahăr și alte deșeuri rezultate de la fabricarea zahărului

PARTEA IV

Furaje uscate

Sectorul furajelor uscate include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

ex 1214 10 00

– Făină și aglomerate sub formă de pelete de lucernă, uscate artificial la cald

– Griș și aglomerate sub formă de pelete de lucernă uscate prin alte modalități și măcinate

ex 1214 90 90

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, uscate artificial la cald, cu excepția fânului și verzei furajere, precum și a produselor care conțin fân

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche, sulfină, latir și seradelă, uscate prin alte modalități și măcinate

(b)

ex 2309 90 96

– Concentratele de proteine obținute din suc de lucernă și suc de iarbă

– Produse deshidratate obținute exclusiv din reziduuri solide și sucuri rezultate din prepararea concentratelor menționate mai sus

PARTEA V

Semințe

Sectorul semințelor include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

0712 90 11

Hibrizi de porumb dulce:

– Destinate însămânțării

0713 10 10

Mazăre (Pisum sativum):

– Destinate însămânțării

ex 0713 20 00

Năut:

– Destinate însămânțării

ex 0713 31 00

Fasole din speciile Vigna mungo (L.) Hepper sau Vigna radiata (L.) Wilczek:

– Destinate însămânțării

ex 0713 32 00

Fasole „mică roșie” (Adzuki) (Phaseolus sau Vigna angularis):

– Destinate însămânțării

0713 33 10

Fasole albă (Phaseolus vulgaris):

– Destinate însămânțării

ex 0713 34 00

Fasole Bambara (Vigna subterranea sau Voandzeia subterranea):

ex 0713 35 00

– Destinate însămânțării

ex 0713 39 00

Fasole ochi negri (Vigna unguiculata):

– Destinate însămânțării

Altele:

– Destinate însămânțării

ex 0713 40 00

Linte:

– Destinate însămânțării

ex 0713 50 00

Bob mare (Vicia faba var. major) și măzăriche (Vicia faba var. equina, Vicia faba var. minor):

ex 0713 60 00

– Destinate însămânțării

Mazăre de Angola (Cajanus cajan):

– Destinate însămânțării

ex 0713 90 00

Alte legume păstăi uscate:

– Destinate însămânțării

1001 91 10

Alac:

– sămânță

1001 91 90

Altele

– sămânță

ex 1005 10

Porumb hibrid pentru sămânță

1006 10 10

Orez nedecorticat (orez paddy):

– Destinate însămânțării

1007 10 10

Sorg boabe, hibrizi:

– sămânță

1201 10 00

Boabe de soia, chiar sfărâmate:

– sămânță

1202 30 00

Arahide, neprăjite și nici altfel preparate termic, chiar decorticate sau sfărâmate:

– sămânță

1204 00 10

Semințe de in, chiar sfărâmate:

– Destinate însămânțării

1205 10 10 și

Semințe de rapiță sau de rapiță sălbatică, chiar sfărâmate:

ex 1205 90 00

– Destinate însămânțării

1206 00 10

Semințe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate:

– Destinate însămânțării

ex 1207

Alte semințe și fructe oleaginoase, chiar sfărâmate:

– Destinate însămânțării

1209

Semințe, fructe și spori destinate însămânțării

PARTEA VI

Hamei

Sectorul hameiului include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

1210

Conuri de hamei, chiar sfărâmate, măcinate sau sub formă de pulbere sau pelete; lupulină

1302 13 00

Seve și extracte vegetale din hamei

PARTEA VII

Ulei de măsline și măsline de masă

Sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

1509

Ulei de măsline și fracțiunile sale, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1510 00

Alte uleiuri și fracțiunile acestora, obținute numai din măsline, chiar rafinate, dar nemodificate chimic și amestecurile acestor uleiuri sau fracțiuni cu uleiuri ori fracțiuni de la poziția 1509

(b)

0709 92 10

Măsline, proaspete sau refrigerate, destinate altor utilizări decât pentru producția de ulei

0709 92 90

Alte măsline, proaspete sau refrigerate

0710 80 10

Măsline, nefierte sau fierte în apă sau în abur, congelate

0711 20

Măsline conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare

ex 0712 90 90

Măsline uscate, întregi, tăiate felii sau bucăți sau chiar sfărâmate sau pulverizate, dar nepreparate altfel

2001 90 65

Măsline preparate sau conservate în oțet sau acid acetic

ex 2004 90 30

Măsline preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, congelate

2005 70 00

Măsline preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, necongelate

(c)

1522 00 31

1522 00 39

Reziduuri provenite din tratarea grăsimilor sau a cerii de origine animală sau vegetală care conțin uleiuri cu caracteristici de ulei de măsline

2306 90 11

2306 90 19

Turte și alte reziduuri solide rezultate din extracția uleiului de măsline

PARTEA VIII

In și cânepă

Sectorul inului și al cânepii include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

5301

In brut sau procesat, dar nefilat; câlți și deșeuri din in (inclusiv deșeuri din fire și destrămătură)

5302

Cânepă (Cannabis sativa L.) brută sau procesată, dar nefilată; câlți și deșeuri din cânepă (inclusiv deșeuri din fire și destrămătură)

PARTEA IX

Fructe și legume

Sectorul fructelor și legumelor include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

0702 00 00

Tomate, în stare proaspătă sau refrigerată

0703

Ceapă, ceapă eșalotă, usturoi, praz și alte legume aliacee, în stare proaspătă sau refrigerată

0704

Varză, conopidă, varză creață, gulii și produse comestibile similare din genul Brassica, în stare proaspătă sau refrigerată

0705

Salată verde (Latuca sativa) și cicoare (Cichorium spp.), în stare proaspătă sau refrigerată

0706

Morcovi, napi, sfeclă roșie pentru salată, barba-caprei, țelină de rădăcină, ridichi și rădăcinoase comestibile similare, în stare proaspătă sau refrigerată

0707 00

Castraveți și cornișon, în stare proaspătă sau refrigerată

0708

Legume păstăi, curățate sau nu de păstăi, în stare proaspătă sau refrigerată

ex 0709

Alte legume în stare proaspătă sau refrigerată, cu excepția legumelor de la subpozițiile 0709 60 91 , 0709 60 95 , 0709 60 99 , 0709 92 10 , 0709 92 90 și 0709 99 60

ex 0802

Alte fructe cu coajă, proaspete sau uscate, chiar decojite sau fără pieliță, cu excepția nucilor de arec (sau betel) și de cola de la subpoziția 0802 70 00 , 0802 80 00

0803 10 10

Banane proaspete din soiul Musa paradisiaca (plantains)

0803 10 90

Banane uscate din soiul Musa paradisiaca (plantains)

0804 20 10

Smochine proaspete

0804 30 00

Ananas

0804 40 00

Avocado

0804 50 00

Guave, mango și mangustan

0805

Citrice, proaspete sau uscate

0806 10 10

Struguri de masă proaspeți

0807

Pepeni (inclusiv pepeni verzi) și papaia, proaspeți

0808

Mere, pere și gutui, proaspete

0809

Caise, cireșe, vișine, piersici (inclusiv piersici fără puf și nectarine), prune și porumbe, proaspete

0810

Alte fructe, proaspete

0813 50 31

0813 50 39

Amestecuri constituite numai din fructele cu coajă de la pozițiile 0801 și 0802

0910 20

Șofran

ex 0910 99

Cimbru, proaspăt sau refrigerat

ex 1211 90 86

Busuioc, melisă, mentă, Origanum vulgare (măghiran), rozmarin, salvie, în stare proaspătă sau refrigerată

1212 92 00

Roșcove (carubi)

PARTEA X

Produse din fructe și legume procesate

Sectorul fructelor și legumelor procesate include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

ex 0710

Legume (nefierte sau fierte în apă sau în abur) congelate, cu excepția porumbului dulce de la subpoziția 0710 40 00 , a măslinelor de la subpoziția 0710 80 10 și a ardeilor din genul Capsicum sau Pimenta de la subpoziția 0710 80 59

ex 0711

Legume conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare, cu excepția măslinelor de la subpoziția 0711 20 , a ardeilor din genul Capsicum sau Pimenta de la subpoziția 0711 90 10 și a porumbului dulce de la subpoziția 0711 90 30

ex 0712

Legume uscate, întregi, tăiate felii sau bucăți sau chiar sfărâmate sau pulverizate, dar nepreparate altfel, cu excepția cartofilor deshidratați prin uscare artificială la cald și improprii consumului uman de la subpoziția ex 0712 90 05 , a porumbului dulce de la subpozițiile 0712 90 11 și 0712 90 19 și a măslinelor de la subpoziția ex 0712 90 90

0804 20 90

Smochine uscate

0806 20

Struguri uscați

ex 0811

Fructe, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu excepția bananelor congelate de la subpoziția ex 0811 90 95

ex 0812

Fructe conservate provizoriu (de exemplu cu ajutorul gazului sulfuros, în saramură, în apă sulfurată sau prin adăugare de alte substanțe care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare, cu excepția bananelor conservate provizoriu de la subpoziția ex 0812 90 98

ex 0813

Fructe uscate, altele decât cele de la pozițiile 0801 -0806 ; amestecuri de fructe uscate sau de fructe cu coajă de la acest capitol, cu excepția amestecurilor constituite numai din fructele cu coajă de la pozițiile 0801 și 0802 clasificate la subpozițiile 0813 50 31 și 0813 50 39

0814 00 00

Coji de citrice sau de pepeni (inclusiv pepeni verzi), proaspete, congelate, uscate, prezentate în apă sărată, sulfurate sau cu adaos de alte substanțe care asigură provizoriu conservarea lor

0904 21 10

Ardei dulci uscați (Capsicum annuum), nemăcinați și nepulverizați

(b)

ex 0811

Fructe, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori

ex 1302 20

Substanțe pectice, pectinați și pectați

ex 2001

Legume, fructe și alte părți comestibile de plante, preparate sau conservate în oțet sau acid acetic, cu excepția:

fructelor din genul Capsicum, altele decât ardeii dulci sau ardeii iuți, de la subpoziția 2001 90 20

porumbului dulce (Zea mays var. saccharata) de la subpoziția 2001 90 30

ignamilor, batatelor și părților comestibile similare de plante cu un conținut de amidon sau de fecule de minimum 5 % din greutate de la subpoziția 2001 90 40

miezului (inimilor) de palmier de la subpoziția ex 2001 90 92

măslinelor de la subpoziția 2001 90 65

frunzelor de viță, mugurilor de hamei și altor părți comestibile similare de plante de la subpoziția ex 2001 90 97

2002

Tomate preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic

2003

Ciuperci și trufe, preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic

ex 2004

Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, congelate, altele decât produsele de la poziția 2006 , cu excepția porumbului dulce (Zea mays var. saccharata) de la subpoziția 2004 90 10 , a măslinelor de la subpoziția ex 2004 90 30 și a cartofilor preparați sau conservați sub formă de făină, griș sau fulgi de la subpoziția 2004 10 91

ex 2005

Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, necongelate, altele decât produsele de la poziția 2006 , cu excepția măslinelor de la subpoziția 2005 70 00 , a porumbului dulce (Zea mays var. saccharata) de la subpoziția ex 2005 80 00 , a ardeilor din genul Capsicum, altele decât ardeii dulci sau ardeii iuți, de la subpoziția 2005 99 10 și a cartofilor preparați sau conservați sub formă de făină, griș sau fulgi de la subpoziția 2005 20 10

ex 2006 00

Legume, fructe, coji de fructe și alte părți de plante, confiate (uscate, glasate sau cristalizate), cu excepția bananelor confiate de la subpozițiile ex 2006 00 38 și ex 2006 00 99

ex 2007

Dulcețuri, jeleuri, marmelade, paste și piureuri de fructe, obținute prin gătire cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, cu excepția:

preparatelor omogenizate din banane de la subpoziția ex 2007 10

dulcețurilor, jeleurilor, marmeladelor, pastelor și piureurilor din banane de la subpozițiile ex 2007 99 39 , ex 2007 99 50 și ex 2007 99 97

ex 2008

Fructe și alte părți comestibile de plante, altfel preparate sau conservate, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori sau de alcool, nedenumite și neincluse în altă parte, cu excepția:

untului de arahide de la subpoziția 2008 11 10

miezului (inimilor) de palmier de la subpoziția 2008 91 00

porumbului de la subpoziția 2008 99 85

ignamilor, batatelor și părților comestibile similare de plante cu un conținut de amidon sau de fecule de minimum 5 % din greutate de la subpoziția 2008 99 91

frunzelor de viță, mugurilor de hamei și altor părți comestibile similare de plante de la subpoziția ex 2008 99 99

amestecurilor din banane altfel preparate sau conservate de la subpozițiile ex 2008 97 59 , ex 2008 97 78 , ex 2008 97 93 și ex 2008 97 98

bananelor altfel preparate sau conservate de la subpozițiile ex 2008 99 49 , ex 2008 99 67 și ex 2008 99 99

ex 2009

Sucuri de fructe (excluzând sucul de struguri și mustul de struguri de la subpozițiile 2009 61 și 2009 69 și sucul de banane de la subpoziția ex 2009 89 35 , 2009 89 38 , 2009 89 79 , 2009 89 86 , 2009 89 89 și 2009 89 99 ) și sucuri de legume, nefermentate, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori

PARTEA XI

Banane

Sectorul bananelor include produsele enumerate în următorul tabel:

Coduri NC

Descriere

0803 90 10

Banane, cu excepția celor din specia Musa paradisiaca (plantains), proaspete

0803 90 90

Banane, cu excepția celor din soiul Musa paradisiaca (plantains), uscate

ex 0812 90 98

Banane conservate provizoriu

ex 0813 50 99

Amestecuri care conțin banane uscate

1106 30 10

Făină, griș și pudră din banane

ex 2006 00 99

Banane confiate

ex 2007 10 99

Preparate omogenizate din banane

ex 2007 99 39

ex 2007 99 50

ex 2007 99 97

Dulcețuri, jeleuri, marmelade, paste și piureuri din banane

ex 2008 97 59

ex 2008 97 78

ex 2008 97 93

ex 2008 97 96

ex 2008 97 98

Amestecuri care conțin banane, altfel preparate sau conservate, fără adaos de alcool

ex 2008 99 49

ex 2008 99 67

ex 2008 99 99

Banane altfel preparate sau conservate

ex 2009 89 35

ex 2009 89 38

ex 2009 89 79

ex 2009 89 86

ex 2009 89 89

ex 2009 89 99

Suc de banane

PARTEA XII

Vin

Sectorul vitivinicol include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

2009 61

2009 69

Suc de struguri (inclusiv must de struguri)

2204 30 92

2204 30 94

2204 30 96

2204 30 98

Alte musturi de struguri, altele decât cele parțial fermentate sau a căror fermentație a fost oprită altfel decât cu adaos de alcool

(b)

ex 2204

Vinuri din struguri proaspeți, inclusiv vinurile îmbogățite cu alcool; musturi de struguri, altele decât cele de la poziția 2009 , cu excepția altor musturi de struguri de la subpozițiile 2204 30 92 , 2204 30 94 , 2204 30 96 și 2204 30 98

(c)

0806 10 90

Struguri proaspeți, alții decât strugurii de masă

2209 00 11

2209 00 19

Oțetul de vin

(d)

2206 00 10

Pichet

2307 00 11

2307 00 19

Drojdii de vin

2308 00 11

2308 00 19

Drojdie de struguri

PARTEA XIII

Plante vii și produse de floricultură

Sectorul plantelor vii include toate produsele de la capitolul 6 din Nomenclatura combinată.

PARTEA XIV

Tutun

Sectorul tutunului include tutunurile brute sau neprocesate și deșeurile de tutun încadrate la codul NC 2401.

PARTEA XV

Carnea de vită și de mânzat

Sectorul cărnii de vită și mânzat include produsele enumerate în tabelul următor:

Codul NC

Descriere

(a)

0102 29 05 până la

0102 29 99 , 0102 39 10 și 0102 90 91

Animale domestice vii din specia bovină, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură

0201

Carne de animale din specia bovină, proaspătă sau refrigerată

0202

Carne de animale din specia bovină, congelată

0206 10 95

Mușchiul gros și mușchiul subțire al diafragmei, proaspăt sau refrigerat

0206 29 91

Mușchiul gros și mușchiul subțire al diafragmei, congelat

0210 20

Carne de animale din specia bovină, sărată, în saramură, uscată sau afumată

0210 99 51

Mușchiul gros și mușchiul subțire al diafragmei, sărat, în saramură, uscat sau afumat

0210 99 90

Făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe comestibile

1602 50 10

Alte preparate sau conserve din carne sau organe comestibile de animale din specia bovină, nefierte; amestecuri de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte

1602 90 61

Alte preparate sau conserve din carne care conțin carne sau organe de animale din specia bovină, nefierte; amestecuri de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte

(b)

0102 21 , 0102 31 00 și 0102 90 20

Animale vii din specia bovină, reproducătoare de rasă pură

0206 10 98

Organe comestibile de animale din specia bovină, cu excepția mușchiului gros și mușchiului subțire al diafragmei, proaspete sau refrigerate, altele decât cele destinate fabricării produselor farmaceutice

0206 21 00

0206 22 00

0206 29 99

Organe comestibile de animale din specia bovină, cu excepția mușchiului gros și mușchiului subțire al diafragmei, congelate, altele decât cele destinate fabricării produselor farmaceutice

0210 99 59

Organe comestibile de animale din specia bovină, sărate, în saramură, uscate sau afumate, altele decât mușchiul gros și mușchiul subțire al diafragmei

ex 1502 10 90

Grăsimi de bovine, altele decât cele de la poziția 1503

1602 50 31 și

1602 50 95

Alte preparate sau conserve din carne sau organe comestibile de animale din specia bovină, altele decât cele nefierte și amestecurile de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte

1602 90 69

Alte preparate sau conserve din carne care conțin carne sau organe de animale din specia bovină, altele decât cele nefierte și amestecurile de carne sau organe fierte și de carne sau organe nefierte.

PARTEA XVI

Lapte și produse lactate

Sectorul laptelui și produselor lactate include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

0401

Lapte și smântână din lapte, neconcentrate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori

(b)

0402

Lapte și smântână din lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori

(c)

0403 10 11 până la

0403 10 39

0403 9011 până la

0403 90 69

Lapte acru, lapte și smântână covăsite, iaurt, chefir și alte sortimente de lapte și smântână fermentate sau acrite, chiar concentrate, sau cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, nearomatizate și fără adaos de fructe sau cacao

(d)

0404

Zer, chiar concentrat sau cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori; produse obținute din compuși naturali ai laptelui, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, nedenumite și necuprinse în altă parte

(e)

ex 0405

Unt și alte grăsimi care provin din lapte; pastă din lapte pentru tartine cu un conținut de grăsimi de peste 75 %, dar mai mic de 80 % din greutate

(f)

0406

Brânză și caș

(g)

1702 19 00

Lactoză și sirop de lactoză la care nu s-au adăugat aromatizanți sau coloranți, care conțin lactoză sub 99 % din greutate, exprimată în lactoză anhidră calculată la materia uscată

(h)

2106 90 51

Siropuri de lactoză, aromatizate sau cu adaos de coloranți

(i)

ex 2309

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor:

ex 2309 10

– Alimente pentru câini sau pisici, ambalate pentru vânzarea cu amănuntul:

2309 10 15

2309 10 19

2309 10 39

2309 10 59

2309 10 70

– – Cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

ex 2309 90

– Altele:

2309 90 35

– – Altele, inclusiv preamestecurile:

2309 90 39

2309 90 49

2309 90 59

2309 90 70

– – – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

PARTEA XVII

Carne de porc

Sectorul cărnii de porc include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

ex 0103

Animale domestice vii din specia porcine, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură

(b)

ex 0203

Carne de animale din specia porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată

ex 0206

Organe comestibile de animale domestice din specia porcine, altele decât cele destinate fabricării de produse farmaceutice, proaspete, refrigerate sau congelate

0209 10

Slănină fără părți slabe, grăsime de porc, netopite și nici altfel extrase, proaspete, refrigerate, congelate, sărate sau în saramură, uscate sau afumate

ex 0210

Carne și organe comestibile de animale domestice din specia porcine, sărate, în saramură, uscate sau afumate

1501 10

1501 20

Grăsime de porc (inclusiv untură)

(c)

1601 00

Cârnați, cârnăciori, salamuri și produse similare, din carne, din organe sau din sânge; preparate alimentare pe baza acestor produse

1602 10 00

Preparate omogenizate din carne, din organe sau din sânge

1602 20 90

Preparate sau conserve din ficat de orice animal, altele decât de gâscă sau de rață

1602 41 10

1602 42 10

1602 49 11 to

1602 49 50

Alte preparate sau conserve care conțin carne sau organe de animale domestice din specia porcine

1602 90 10

Preparate din sânge de orice animal

1602 90 51

Alte preparate sau conserve care conțin carne sau organe de animale domestice din specia porcine

1902 20 30

Paste alimentare umplute, chiar fierte sau altfel preparate, care conțin cârnați, cârnăciori și produse similare, carne și organe de orice fel, inclusiv grăsimi de orice natură sau origine într-o proporție de peste 20 % din greutate

PARTEA XVIII

Carne de oaie și de capră

Sectorul cărnii de oaie și de capră include produsele enumerate în tabelul următor:

Codul NC

Descriere

(a)

0104 10 30

Miei (până la un an)

0104 10 80

Animale vii din specia ovine, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură și mieii

0104 20 90

Animale vii din specia caprine, altele decât animalele reproducătoare de rasă pură

0204

Carne de animale din specia ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată

0210 99 21

Carne de animale din specia ovine sau caprine, nedezosată, sărată, în saramură, uscată sau afumată

0210 99 29

Carne de animale din specia ovine sau caprine, dezosată, sărată, în saramură, uscată sau afumată

(b)

0104 10 10

Animale vii din specia ovine-animale reproducătoare de rasă pură

0104 20 10

Animale vii din specia caprine-animale reproducătoare de rasă pură

0206 80 99

Organe comestibile de animale din speciile ovine și caprine, proaspete sau refrigerate, altele decât cele destinate fabricării de produse farmaceutice

0206 90 99

Organe comestibile de animale din speciile ovine și caprine, congelate, altele decât cele destinate fabricării de produse farmaceutice

0210 99 85

Organe comestibile de animale din speciile ovine și caprine, sărate, în saramură, uscate sau afumate

ex 1502 90 90

Grăsimi de animale din specia ovine sau caprine, altele decât cele de la poziția 1503

(c)

1602 90 91

Alte preparate sau conserve din carne sau din organe de animale din specia ovine sau caprine;

1602 90 95

 

PARTEA XIX

Ouă

Sectorul ouălor include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

0407 11 00

0407 19 11

0407 19 19

0407 21 00

0407 29 10

0407 90 10

Ouă de păsări, în coajă, proaspete, conservate sau fierte

(b)

0408 11 80

0408 19 81

0408 19 89

0408 91 80

0408 99 80

Ouă de păsări, fără coajă și gălbenușuri, proaspete, uscate, fierte în apă sau în abur, turnate în formă, congelate sau altfel conservate, chiar cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, altele decât cele improprii consumului alimentar

PARTEA XX

Carne de pasăre

Sectorul cărnii de pasăre include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

(a)

0105

Cocoși, găini, rațe, gâște, curcani, curci și bibilici, vii, din specii domestice

(b)

ex 0207

Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 0105 , cu excepția ficatului clasificat la litera (c)

(c)

0207 13 91

0207 14 91

0207 26 91

0207 27 91

0207 43 00

0207 44 91

0207 45 93

0207 45 95

Ficat de pasăre, proaspăt, refrigerat sau congelat

0210 99 71

0210 99 79

Ficat de pasăre, sărat, în saramură, uscat sau afumat

(d)

0209 90 00

Grăsime de pasăre, netopită sau altfel extrasă, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată, în saramură, uscată sau afumată

(e)

1501 90 00

Grăsime de pasăre

(f)

1602 20 10

Ficat de gâscă sau de rață, altfel preparat sau conservat

1602 31

1602 32

1602 39

Carne sau organe de păsări de curte de la poziția 0105 , altfel preparate sau conservate

PARTEA XXI

Alcool etilic de origine agricolă

(1)

Sectorul alcoolului etilic include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

ex 2207 10 00

Alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic de 80 % vol. sau mai mare, obținut din produsele agricole enumerate în anexa I la tratate

ex 2207 20 00

Alcool etilic denaturat și distilate denaturate, cu orice titru, obținute din produsele agricole enumerate în anexa I la tratate

ex 2208 90 10

și

ex 2208 90 99

Alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic sub 80 % vol., obținut din produsele agricole enumerate în anexa I la tratate

(2)

Sectorul alcoolului etilic include, de asemenea, produsele pe bază de alcool etilic de origine agricolă care intră sub incidența codului NC 2208 prezentate în recipiente cu un conținut de peste doi litri și care prezintă toate caracteristicile alcoolului etilic descrise la punctul 1.

PARTEA XXII

Produse apicole

Sectorul apicol include produsele enumerate în următorul tabel:

Codul NC

Descriere

0409 00 00

Miere naturală

ex 0410 00 00

Lăptișor de matcă și propolis, comestibile

ex 0511 99 85

Lăptișor de matcă și propolis, necomestibile

ex 1212 99 95

Polen

ex 1521 90

Ceară de albine

PARTEA XXIII

Viermi de mătase

Sectorul viermilor de mătase include viermii de mătase care intră sub incidența codului NC ex 0106 90 00 și ouăle de viermi de mătase care intră sub incidența codului NC ex 0511 99 85.

PARTEA XXIV

Alte produse

Prin „alte produse” se înțelege toate produsele agricole, altele decât cele menționate în părțile I-XXIII, inclusiv cele enumerate în secțiunile 1 și 2 din prezenta parte.

Secțiunea 1

Codul NC

Descriere

ex 0101

Cai, măgari, catâri și bardoi, vii:

– Cai

0101 21 00

– – Reproducători de rasă pură (1):

0101 29

– – Altele:

0101 29 90

– – – Alții decât cei destinați sacrificării

0101 30 00

– – Măgari

0101 90 00

Altele

ex 0102

Animalele vii din specia bovină:

– – Altele decât animalele reproducătoare de rasă pură:

– – – Altele decât de specie domestică

0102 39 90 ,

0102 90 99

 

ex 0103

Animale vii din specia porcine:

0103 10 00

– Reproducători de rasă pură (2)

– Altele:

ex 0103 91

– – Cu o greutate sub 50 kg:

0103 91 90

– – – Altele decât de specie domestică

ex 0103 92

– – Cu o greutate de minimum 50 kg

0103 92 90

– – Altele decât de specie domestică

0106

Alte animale vii

ex 0203

Carne de animale din specia porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată:

– Proaspătă sau refrigerată:

ex 0203 11

– – În carcase sau semicarcase:

0203 11 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 12

– – Jamboane, spete și părți din acestea, nedezosate:

0203 12 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 19

– – Altele:

0203 19 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

– Congelată:

ex 0203 21

– – În carcase sau semicarcase:

0203 21 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 22

– – Jamboane, spete și părți din acestea, nedezosate:

0203 22 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0203 29

– – Altele:

0203 29 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0205 00

Carne de măgar, catâr sau de bardoi, proaspătă, refrigerată sau congelată

ex 0206

Organe comestibile de animale din speciile bovine, porcine, ovine, caprine, de cai, de măgari, de catâri sau de bardoi, proaspete, refrigerate sau congelate:

ex 0206 10

– De animale din specia bovină, proaspete sau refrigerate

0206 10 10

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

– De animale din specia bovină, congelate:

ex 0206 22 00

– – Ficat:

– – – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

ex 0206 29

– – Altele:

0206 29 10

– – – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

ex 0206 30 00

– De animale din specia porcine, proaspete sau refrigerate:

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

– – Altele:

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

– De animale din specia porcine, congelate:

ex 0206 41 00

– – Ficat:

– – – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

– – – Altele:

– – – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0206 49 00

– – Altele:

– – – De animale domestice din specia porcine:

– – – – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

– – – Altele

ex 0206 80

– Altele, proaspete sau refrigerate:

0206 80 10

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

– – Altele:

0206 80 91

– – – De cai, măgari, catâri sau bardoi

ex 0206 90

– Altele, congelate:

0206 90 10

– – Destinat fabricării de produse farmaceutice (3)

– – Altele:

0206 90 91

– – – De cai, măgari, catâri sau bardoi

0208

Altă carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate

ex 0210

Carne și organe comestibile, sărate sau în saramură, uscate sau afumate; făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe:

– Carne de animale din specia porcine:

ex 0210 11

– – Jamboane, spete și părți din acestea, nedezosate:

0210 11 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0210 12

– – Piept (împănat) și părți din acesta:

0210 12 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 0210 19

– – Altele:

0210 19 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

– Altele, inclusiv făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe:

0210 91 00

– – De primate

0210 92

– – De balene, delfini și delfini bruni (mamifere din ordinul Cetacea); de lamantini și dugongi (mamifere din ordinul Sirenia); de foci, lei de mare și morse (mamifere din subordinul Pinnipedia)

0210 93 00

– – De reptile (inclusiv șerpi și broaște țestoase de mare)

ex 0210 99

– – Altele:

– – – Carne:

0210 99 31

– – – – De ren

0210 99 39

– – – – Altele

– – – Organe:

– – – – Altele decât de animale domestice din speciile porcine, bovine ovine și caprine

0210 99 85

– – – – – Altele decât ficatul de pasăre

ex 0407

Ouă de păsări, în coajă, proaspete, conservate sau fierte:

0407 19 90

0407 29 90 și

0407 90 90

– Altele decât de păsări de curte

ex 0408

Ouă de păsări, fără coajă și gălbenușuri, proaspete, uscate, fierte în apă sau în abur, turnate în formă, congelate sau altfel conservate, chiar cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori:

– Gălbenușuri:

ex 0408 11

– – Uscate:

0408 11 20

– – – Improprii consumului alimentar (4)

ex 0408 19

– – Altele:

0408 19 20

– – – Improprii consumului alimentar (4)

– Altele:

ex 0408 91

– – Uscate:

0408 91 20

– – – Improprii consumului alimentar (4)

ex 0408 99

– – Altele:

0408 99 20

– – – Improprii consumului alimentar (4)

0410 00 00

Produse comestibile de origine animală, nedenumite și necuprinse în altă parte

0504 00 00

Intestine, vezici și stomacuri de animale, întregi sau bucăți (altele decât cele de pește), proaspete, refrigerate, congelate, sărate sau în saramură, uscate sau afumate

ex 0511

Produse de origine animală nedenumite și neincluse în altă parte; animalele moarte de la capitolul 1 sau 3, improprii alimentației umane:

0511 10 00

– Spermă de bovine

– Altele:

ex 0511 99

– – Altele:

0511 99 85

– – – Altele

ex 0709

Alte legume, în stare proaspătă sau refrigerată:

ex 0709 60

– Ardei din genul Capsicum sau din genul Pimenta:

– – Altele:

0709 60 91

– – – – Din genul Capsicum, destinate fabricării capsicinei sau a extractelor de oleorășini de Capsicum  (3)

0709 60 95

– – – Destinate fabricării industriale a uleiurilor esențiale sau a rezinoidelor (3)

0709 60 99

– – – Altele

ex 0710

Legume, nefierte sau fierte în apă sau în abur, congelate:

ex 0710 80

– Alte legume:

– – Ardei din genul Capsicum sau din genul Pimenta:

0710 80 59

– – – Alții decât ardeii dulci

ex 0711

Legume conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare:

ex 0711 90

– Alte legume; amestec de legume:

– – Legume:

0711 90 10

– – – – Ardei din genul Capsicum sau din genul Pimenta cu excepția ardeilor dulci

ex 0713

Legume păstăi uscate, curățate de păstăi, chiar decorticate sau sfărâmate:

ex 0713 10

– Mazăre (Pisum sativum):

0713 10 90

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 20 00

– Năut:

– – Altele decât cele destinate însămânțării

– Fasole (Vigna spp., Phaseolus spp.):

ex 0713 31 00

– – Fasole din speciile Vigna mungo (L.) Hepper sau Vigna radiata (L) Wilczek:

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 32 00

– – Fasole „mică roșie” (Adzuki) (Phaseolus sau Vigna angularis):

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 33

– – Fasole albă (Phaseolus vulgaris):

0713 33 90

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 34 00

– – Fasole Bambara (Vigna subterranea sau Voandzeia subterranea)

ex 0713 35 00

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 39 00

– – Fasole ochi negri (Vigna unguiculata):

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

– – Altele:

– – – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 40 00

– Linte:

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 50 00

– Bob mare (Vicia faba var. major) și măzăriche (Vicia faba var. equina și Vicia faba var. minor):

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 60 00

– Mazăre de Angola (Cajanus cajan):

 

– – Altele decât cele destinate însămânțării

ex 0713 90 00

– Altele:

– – Altele decât cele destinate însămânțării

0801

Nuci de cocos, nuci de Brazilia și nuci de caju, proaspete sau uscate, chiar decojite sau fără pieliță

ex 0802

Alte fructe cu coajă, proaspete sau uscate, chiar decojite sau fără pieliță:

0802 70 00

– Nuci de cola (Cola spp.)

0802 80 00

– Nuci de arec

ex 0804

Curmale, smochine, ananas, avocado, guave, mango și mangustan, proaspete sau uscate:

0804 10 00

– Curmale

0902

Ceai, chiar aromat

ex 0904

Piper din genul Piper; ardei din genul Capsicum sau Pimenta, uscat, măcinat sau pulverizat, cu excepția ardeilor dulci de la subpoziția 0904 21 10

0905

Vanilie

0906

Scorțișoară și flori de scorțișoară

0907

Cuișoare (fructe întregi, cuișoare și codițe)

0908

Nucșoară, mirodenie din coaja uscată a nucșoarei și cardamom

0909

Semințe de anason, de badian, de fenicul, de coriandru, de chimen sau de chimion; bace de ienupăr

ex 0910

Ghimbir, curcumă, frunze de dafin, curry și alte mirodenii, cu excepția cimbrului și a șofranului

ex 1106

Făină, griș și pudră din legume păstăi uscate de la poziția 0713 , din sago sau din rădăcini sau tuberculi de la poziția 0714 sau din produsele de la capitolul 8:

1106 10 00

– Din legume păstăi uscate de la poziția 0713

ex 1106 30

– Din produse de la capitolul 8:

1106 30 90

– – Altele decât bananele

ex 1108

Amidon și fecule; inulină:

1108 20 00

– Inulină

1201 90 00

Boabe de soia, chiar sfărâmate, altele decât sămânță

1202 41 00

Arahide, neprăjite și nici altfel preparate termic, în coajă, altele decât sămânță

1202 42 00

Arahide, neprăjite și nici altfel preparate termic, decorticate, chiar sfărâmate, altele decât sămânță

1203 00 00

Copră

1204 00 90

Semințe de in, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1205 10 90 și ex 1205 90 00

Semințe de rapiță sau de rapiță sălbatică, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1206 00 91

Semințe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1206 00 99

 

1207 29 00

Semințe de bumbac, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 40 90

Semințe de susan, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 50 90

Semințe de muștar, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 91 90

Semințe de mac, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1207 99 91

Semințe de cânepă, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

ex 1207 99 96

Alte semințe și fructe oleaginoase, chiar sfărâmate, altele decât cele destinate însămânțării

1208

Făină și griș din fructe și semințe oleaginoase, altele decât cele de muștar

ex 1211

Plante și părți de plante, semințe și fructe din speciile folosite în principal în parfumerie, medicină sau ca insecticide, fungicide sau în scopuri similare, proaspete sau uscate, chiar tăiate, sfărâmate sau sub formă de pulbere, cu excepția produselor enumerate la codul NC ex 1211 90 86 în partea IX;

ex 1212

Roșcove, alge, sfeclă de zahăr și trestie de zahăr, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar pulverizate; sâmburi și miez de sâmburi de fructe și alte produse vegetale (inclusiv rădăcini de cicoare neprăjite de Cichorium intybus var. sativum) destinate în principal alimentației umane, nedenumite și necuprinse în altă parte:

ex 1212 99

– – Altele decât trestia de zahăr:

1212 99 41 și 1212 99 49

– – – Boabe de roșcove

ex 1212 99 95

– – – Altele, cu excepția rădăcinii de cicoare

1213 00 00

Paie și pleavă de cereale brute, chiar tocate, măcinate, presate sau aglomerate sub formă de pelete

ex 1214

Gulii furajere, sfeclă furajeră, rădăcini furajere, fân, lucernă, trifoi, sparcetă, varză furajeră, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, chiar aglomerate sub formă de pelete:

ex 1214 10 00

– Făină și aglomerate sub formă de pelete de lucernă, cu excepția lucernei uscate artificial la cald și a lucernei uscate prin alte modalități și măcinate

ex 1214 90

– Altele:

1214 90 10

– – Sfeclă furajeră, gulii furajere și alte rădăcini furajere

ex 1214 90 90

– – Altele, cu excepția:

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche și alte produse furajere similare, uscate artificial la cald, cu excepția fânului și verzei furajere, precum și a produselor care conțin fân

– Lucernă, sparcetă, trifoi, lupin, măzăriche, sulfină, latir și seradelă, uscate prin alte modalități și măcinate

ex 1502

Grăsimi de animale din speciile bovine, ovine sau caprine, altele decât cele de la poziția 1503 :

ex 1502 10 10

ex 1502 90 10

– Destinate utilizărilor industriale, altele decât fabricarea produselor pentru alimentația umană, cu excepția grăsimilor obținute din oase și a deșeurilor (3)

1503 00

Stearină din untură, ulei de untură, oleostearină, oleomargarină și ulei de seu, neemulsionate, neamestecate și nici altfel preparate

ex 1504

Grăsimi și uleiuri și fracțiunile acestora, de pește sau de mamifere marine, chiar rafinate, dar nemodificate chimic, cu excepția uleiurilor din ficat de pește și a fracțiunilor de la poziția 1504 10 , precum și a grăsimilor și uleiurilor de pește și a fracțiunilor acestora, altele decât uleiurile din ficat de la poziția 1504 20

1507

Ulei de soia și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1508

Ulei de arahide și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1511

Ulei de palmier și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1512

Ulei de semințe de floarea-soarelui, de șofrănaș sau de semințe de bumbac și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1513

Ulei de cocos (ulei de copră), de sâmburi de palmier sau de babassu și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

1514

Uleiuri de rapiță, de rapiță sălbatică sau de muștar și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

ex 1515

Alte grăsimi și uleiuri de origine vegetală (cu excepția uleiului de jojoba de la subpoziția ex 1515 90 11 ) și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

ex 1516

Grăsimi și uleiuri de origine animală sau vegetală și fracțiunile acestora, hidrogenate parțial sau total, interesterificate, reesterificate sau elaidinizate, chiar rafinate, dar nepreparate altfel (cu excepția uleiurilor de ricin hidrogenate, numite „ceară opal” de la subpoziția 1516 20 10 )

ex 1517

Margarină; amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau din uleiuri de origine animală sau vegetală sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri de la prezentul capitol, altele decât grăsimile și uleiurile alimentare sau fracțiunile acestora de la poziția 1516 , cu excepția subpozițiilor 1517 10 10 , 1517 90 10 și 1517 90 93

1518 00 31 și

1518 00 39

Uleiuri de origine vegetală fixe, fluide, amestecate, destinate utilizărilor tehnice sau industriale, altele decât cele destinate fabricării produselor pentru alimentația umană (3)

1522 00 91

Uleiuri de borhot sau de drojdie; paste de neutralizare (soap-stocks), care provin din tratarea grăsimilor sau a cerii de origine animală sau vegetală, cu excepția celor care conțin ulei cu caracteristici de ulei de măsline

1522 00 99

Alte reziduuri care provin din tratarea grăsimilor sau a cerii de origine animală sau vegetală, cu excepția celor care conțin ulei cu caracteristici de ulei de măsline

ex 1602

Alte preparate și conserve din carne, din organe sau din sânge:

– De animale din specia porcine:

ex 1602 41

– – Jamboane și părți din acestea:

1602 41 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 1602 42

– – Spete și părți din acestea:

1602 42 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 1602 49

– – Altele, inclusiv amestecurile:

1602 49 90

– – – Altele decât de animale domestice din specia porcine

ex 1602 90

– Altele, inclusiv preparate din sânge de orice animal:

– – Altele decât preparatele din sânge de orice animal:

1602 90 31

– – – De vânat sau de iepure

– – – Altele:

– – – – Altele decât cele care conțin carne sau organe de animale domestice din specia porcine:

– – – – – Altele decât cele care conțin carne sau organe de animale din specia bovină:

1602 90 99

– – – – – – Altele decât de ovine sau de caprine

ex 1603 00

Extracte și sucuri de carne

1801 00 00

Cacao boabe și spărturi de boabe de cacao, crude sau prăjite

1802 00 00

Coji, pelicule (pielițe) și alte resturi, de cacao

ex 2001

Legume, fructe și alte părți comestibile de plante, preparate sau conservate în oțet sau acid acetic:

ex 2001 90

– Altele:

2001 90 20

– – Ardei din genul Capsicum, alții decât ardeii dulci sau ardeii iuți

ex 2005

Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau în acid acetic, necongelate, altele decât produsele de la poziția 2006 :

ex 2005 99

– Alte legume și amestecuri de legume:

2005 99 10

– – Ardei din genul Capsicum, alții decât ardeii dulci sau ardeii iuți

ex 2206

Alte băuturi fermentate (de exemplu cidru de mere, cidru de pere, hidromel); amestecuri de băuturi fermentate și amestecuri de băuturi fermentate și băuturi nealcoolice, nedenumite și necuprinse în altă parte:

2206 00 31 până la

2206 00 89

– Altele decât piquette

ex 2301

Făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete din carne, organe, pește sau crustacee, din moluște sau din alte nevertebrate acvatice, improprii alimentației umane; jumări:

2301 10 00

– Făină, pudră și aglomerate sub formă de pelete din carne sau din organe; jumări

ex 2302

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, chiar aglomerate sub formă de pelete, provenite din măcinarea, presarea, cernerea sau din alte procedee de procesare a cerealelor sau a leguminoaselor:

2302 50 00

– De leguminoase

2304 00 00

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului de soia

2305 00 00

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția uleiului de arahide

ex 2306

Turte și alte reziduuri solide, chiar măcinate sau aglomerate sub formă de pelete, rezultate din extracția grăsimilor sau uleiurilor vegetale, altele decât cele de la poziția 2304 sau 2305 cu excepția subpozițiilor 2306 90 05 (turte și alte reziduuri solide rezultate din extracția germenilor de porumb) și 2306 90 11 și 2306 90 19 (turte și alte reziduuri solide rezultate din extracția uleiului de măsline)

ex 2307 00

Drojdii de vin; tartru brut

2307 00 90

– Tartru brut

ex 2308 00

Materiale vegetale și deșeuri vegetale, reziduuri și subproduse vegetale, chiar aglomerate sub formă de pelete, de tipul celor folosite în hrana animalelor, nedenumite și necuprinse în altă parte:

2308 00 90

– Altele decât drojdia de struguri, ghindele de stejar, castanele de India, drojdiile de fructe, altele decât cele de struguri

ex 2309

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor:

ex 2309 10

– Alimente pentru câini sau pisici, ambalate pentru vânzarea cu amănuntul:

2309 10 90

– – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate

ex 2309 90

– Altele:

ex 2309 90 10

– – Altele, inclusiv preamestecurile:

– – –Produse numite „solubile” din mamifere marine

ex 2309 90 91 până la

2309 90 96

– – – Altele decât cele cu un conținut de amidon sau de fecule, de glucoză sau de sirop de glucoză, de maltodextrine sau de sirop de maltodextrine clasificate la subpozițiile 1702 30 50 , 1702 30 90 , 1702 40 90 , 1702 90 50 și 2106 90 55 sau de produse lactate, excluzând

– Concentratele de proteine obținute din suc de lucernă și suc de iarbă

– Produsele deshidratate obținute exclusiv din reziduuri solide și suc rezultat din prepararea concentratelor menționate la prima liniuță


Secțiunea 2

Codul NC

Descriere

0101 29 10

Cai vii, destinați sacrificării (5)

ex 0205 00

Carne de cal, proaspătă, refrigerată sau congelată

0210 99 10

Carne de cal, sărată, în saramură sau uscată

0511 99 10

Tendoane și vene; unghii și deșeuri similare de piei brute

0701

Cartofi, proaspeți sau refrigerați

0901

Cafea, chiar prăjită sau decafeinizată; coji și pelicule de cafea; înlocuitori de cafea care conțin cafea, indiferent de proporțiile amestecului

1105

Făină, griș, pudră, fulgi, granule și aglomerate sub formă de pelete, din cartofi

ex 1212 99 95

Rădăcini de cicoare

2209 00 91 și 2209 00 99

Oțet comestibil și înlocuitori de oțet comestibil obținuți din acid acetic, altele decât oțetul de vin

4501

Plută naturală brută sau simplu procesată; deșeuri de plută; plută concasată, granulată sau pulverizată


(1)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu (a se vedea Directiva 94/28/CE a Consiliului (1); Regulamentul (CE) nr. 504/2008 al Comisiei (2)

(1)  Directiva 94/28/CE a Consiliului din 23 iunie 1994 de stabilire a principiilor referitoare la condițiile zootehnice și genealogice care se aplică importului de animale, material seminal, ovule și embrioni provenind din țări terțe și de modificare a Directivei 77/504/CEE privind animalele pentru reproducție de rasă pură din specia bovină (JO L 178, 12.7.1994, p. 66).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 504/2008 al Comisiei din 6 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Directivelor 90/426/CEE și 90/427/CEE ale Consiliului privind metodele de identificare a ecvideelor (JO L 149, 7.6.2008, p. 3).

(2)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu (a se vedea Directiva 88/661/CEE a Consiliului (3); Directiva 94/28/CE și Decizia 96/510/CE a Comisiei (4)

(3)  Directiva Consiliului din 19 decembrie 1988 privind normele zootehnice care se aplică animalelor reproducătoare din specia porcină (JO L 382, 31.12.1988, p. 36).

(4)  Decizia Comisiei din 18 iulie 1996 de stabilire a certificatelor genealogice și zootehnice referitoare la importul animalelor pentru reproducție, materialului seminal, ovulelor și embrionilor acestora (JO L 210, 20.8.1996, p. 53).

(3)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu (a se vedea articolele 291-300 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93).

(4)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute în secțiunea II litera F din dispozițiile preliminare ale Nomenclaturii combinate.

(5)  Încadrarea la această subpoziție se subordonează condițiilor prevăzute de dispozițiile Uniunii adoptate în domeniu [a se vedea articolele 291-300 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93].


ANEXA II

DEFINIȚII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (1)

PARTEA I

Definiții privind sectorul orezului

I.

Termenii „orez nedecorticat (orez paddy)”, „orez decorticat”, „orez semialbit”, „orez albit”, „orez cu bobul rotund”, „orez cu bobul mijlociu”, „orez cu bobul lung A sau B” și „brizură de orez” se definesc după cum urmează:

1.

(a)

„Orez nedecorticat (orez paddy)” înseamnă orezul cu pleavă după treierat.

(b)

„Orez decorticat” înseamnă orezul nedecorticat care a fost separat numai de pleavă. Termenul se referă, în special, la categoriile de orez cunoscute sub denumirile comerciale de „orez brun”, „orez cargo”, „orez loonzain” și „orez sbramato”.

(c)

„Orez semialbit” înseamnă orezul nedecorticat care a fost separat de pleavă, de o parte din germeni și de o parte sau de toate straturile exterioare ale pericarpului, dar nu și de straturile interioare.

(d)

„Orez albit” înseamnă orezul nedecorticat care a fost separat de pleavă, de toate straturile exterioare și interioare ale pericarpului, de toți germenii, în cazul orezului cu bobul lung și al orezului cu bobul mijlociu, și de cel puțin o parte din germeni, în cazul orezului cu bobul rotund, dar pe care mai pot exista striuri albe longitudinale pe maximum 10 % din cantitatea de boabe.

2.

(a)

„Orez cu bobul rotund” înseamnă orezul cu lungimea bobului mai mică sau egală cu 5,2 mm și cu raportul lungime/lățime mai mic de 2.

(b)

„Orez cu bobul mijlociu” înseamnă orezul cu lungimea bobului mai mare de 5,2 mm, dar mai mică sau egală cu 6,0 mm și cu raportul lungime/lățime de maximum 3.

(c)

„Orez cu bobul lung” înseamnă

(i)

orez cu bobul lung de categoria A, adică orezul cu lungimea bobului mai mare de 6,0 mm și cu un raport lungime-lățime mai mare de 2 și mai mic de 3;

(ii)

orez cu bobul lung de categoria B, adică orezul cu lungimea bobului mai mare de 6,0 mm și cu un raport lungime-lățime mai mare sau egal cu 3.

(d)

„Măsurarea bobului” înseamnă măsurarea bobului efectuată la orezul albit în conformitate cu următoarea metodă:

(i)

se prelevă o probă reprezentativă din lot;

(ii)

se triază proba pentru a opera cu boabe întregi, inclusiv cu cele necoapte;

(iii)

se efectuează două măsurări, fiecare pe câte 100 de boabe, și se calculează media;

(iv)

se stabilește rezultatul în milimetri, rotunjit cu o zecimală.

3.

„Brizură de orez” înseamnă fragmentele de boabe, cu lungimea mai mică sau egală cu trei sferturi din lungimea medie a boabelor întregi.

II.

În privința boabelor și a brizurii care nu sunt de calitate ireproșabilă, se aplică definițiile următoare:

1.

„Boabe întregi” înseamnă boabe cărora, independent de caracteristicile specifice fiecărui stadiu de procesare, li s-a extras numai o parte din extremitate.

2.

„Boabe fără vârf” înseamnă boabe cărora li s-a extras toată extremitatea.

3.

„Boabe sparte sau brizură” înseamnă boabe cărora li s-a extras o parte din volumul de deasupra extremității; brizura cuprinde:

(i)

brizura mare (fragmente de boabe cu lungimea mai mare sau egală cu jumătate din lungimea boabelor întregi, dar care nu formează un bob întreg),

(ii)

brizura medie (fragmente de boabe cu lungimea mai mare sau egală cu un sfert din lungimea boabelor întregi, dar mai mici decât dimensiunea minimă a „brizurii mari”),

(iii)

brizura fină (fragmente de boabe cu lungimea mai mică de un sfert din lungimea boabelor întregi, dar care nu trec printr-o sită cu ochiuri de 1,4 mm),

(iv)

fragmentele de boabe (fragmente mici sau particule de boabe care pot trece printr-o sită cu ochiuri de 1,4 mm); acestea sunt asimilate boabelor zdrobite (fragmente de boabe rezultate în urma spargerii bobului întreg în lungime).

4.

„Boabe necoapte” înseamnă boabe a căror coacere este incompletă.

5.

„Boabe cu malformații naturale” înseamnă boabe care prezintă deformări naturale, de origine ereditară sau nu, față de caracteristicile morfologice tipice ale soiului.

6.

„Boabe albicioase” înseamnă boabe care prezintă un aspect opac și făinos pe cel puțin trei sferturi din suprafață.

7.

„Boabe striate cu roșu” înseamnă boabe care prezintă, în lungime, striuri de culoare roșie, de diferite intensități și tonuri, din cauza unor resturi de pericarp.

8.

„Boabe cu pete mici” înseamnă boabe care au un cerc mic, bine delimitat, de culoare închisă și cu o formă mai mult sau mai puțin regulată; se consideră, de asemenea, ca fiind boabe cu pete mici boabele care prezintă striuri negre ușoare numai la suprafață; striurile și petele nu trebuie să prezinte o aureolă galbenă sau de culoare închisă.

9.

„Boabe pătate” înseamnă boabe care au suferit, pe o zonă restrânsă a suprafeței lor, o modificare evidentă a culorii naturale; petele pot fi de diferite culori (gri spre negru, roșietice, maro etc.); se consideră, de asemenea, ca fiind pete striurile negre adânci. Dacă petele au o culoare (negru, roz, maro-roșiatic) a căror intensitate este imediat vizibilă și o dimensiune egală cu sau mai mare decât jumătate din bob, boabele trebuie să fie considerate ca fiind boabe galbene.

10.

„Boabe galbene” înseamnă boabe care au suferit, dar nu în urma uscării, total sau parțial, o modificare a culorii naturale și au luat diferite nuanțe, de la galben-lămâie la galben-portocaliu.

11.

„Boabe de culoarea ambrei” înseamnă boabe care au suferit, dar nu în urma uscării, o modificare uniformă, ușoară și pe toată suprafața, a culorii; această modificare schimbă culoarea boabelor în galben de ambră deschis.

PARTEA II

Definiții tehnice privind sectorul zahărului

Secțiunea A

Definiții generale

1.

„Zaharuri albe” înseamnă zaharuri nearomatizate, fără adaos de coloranți sau de alte substanțe, care conțin, în stare uscată, în greutate determinată în conformitate cu metoda polarimetrică, zaharoză în proporție de cel puțin 99,5 %.

2.

„Zaharuri brute” înseamnă zaharuri nearomatizate, fără adaos de coloranți sau de alte substanțe, care conțin, în stare uscată, în greutate determinată în conformitate cu metoda polarimetrică, zaharoză într-o proporție mai mică de 99,5 %.

3.

„Izoglucoză” înseamnă produsul obținut din glucoză sau din polimerii acesteia, cu un conținut în greutate, în stare uscată, de cel puțin 10 % fructoză.

4.

„Sirop de inulină” înseamnă produsul ce se obține imediat după hidroliza inulinei sau a oligofructozelor, cu un conținut de fructoză în greutate, în stare uscată, de cel puțin 10 % sub formă liberă sau sub formă de zaharoză, exprimat în echivalent zahăr/izoglucoză. Pentru a evita restricțiile pe piața produselor de îndulcit cu putere scăzută fabricate de către procesatorii de fibre de inulină cărora nu li se aplică cote de sirop de inulină, prezenta definiție poate fi modificată de către Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 125 alineatul (4) litera (a).

5.

„Contract de livrare” înseamnă un contract încheiat între un vânzător și o întreprindere în scopul livrării sfeclei de zahăr destinate fabricării zahărului.

6.

„Acord interprofesional” înseamnă unul dintre următoarele:

(a)

un acord încheiat, anterior încheierii oricărui contract de livrare, între întreprinderi sau o organizație de întreprinderi recunoscută de statul membru în cauză sau un grup de organizații de astfel de întreprinderi, pe de o parte, și o asociație de vânzători recunoscută, de asemenea, de statul membru în cauză sau un grup de astfel de organizații de vânzători, pe de altă parte;

(b)

în absența acordurilor menționate la litera (a), dispozițiile dreptului societăților comerciale sau ale dreptului cooperativelor, în măsura în care reglementează livrările de sfeclă de zahăr de către acționarii sau membrii unei întreprinderi sau ai unei cooperative producătoare de zahăr.

Secțiunea B

Definițiile care se aplică în perioada menționată la articolul 124

1.

„Zahăr căruia i se aplică o cotă”, „izoglucoză căreia i se aplică o cotă” și „sirop de inulină căruia i se aplică o cotă” înseamnă cantitatea de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină produsă pentru un anumit an de comercializare în limita cotei întreprinderii în cauză.

2.

„Zahăr industrial” înseamnă cantitatea de zahăr produsă pentru un anumit an de comercializare și care depășește cantitatea de zahăr prevăzută la punctul 5, destinată fabricării de către sector a unuia dintre produsele enumerate la articolul 140 alineatul (2).

3.

„Izoglucoză industrială” și „sirop de inulină industrial” înseamnă cantitatea de izoglucoză sau de sirop de inulină produsă pentru un anumit an de comercializare, destinată fabricării de către sector a unuia dintre produsele enumerate la articolul 140 alineatul (2).

4.

„Zahăr excedentar”, „izoglucoză excedentară” și „sirop de inulină excedentar” înseamnă cantitatea de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină produsă pentru un anumit an de comercializare, care depășește cantitățile menționate la punctele 1, 2 și 3.

5.

„Sfeclă de zahăr căreia i se aplică o cotă” înseamnă orice sfeclă de zahăr procesată în zahăr căreia i se aplică o cotă.

6.

„Rafinărie cu activitate permanentă” înseamnă o unitate de producție:

al cărei singur domeniu de activitate îl constituie rafinarea zahărului brut din trestie importat sau

care a rafinat, în anul de comercializare 2004-2005, sau în cazul Croației, în anul de comercializare 2007/2008, o cantitate de cel puțin 15 000 de tone de zahăr brut din trestie importat.

PARTEA III

Definiții privind sectorul hameiului

1.

„Hamei” înseamnă inflorescențele uscate, denumite și conuri, ale plantei (femelă) a hameiului cățărător (Humulus lupulus); aceste inflorescențe de culoare verde-galbenă, de formă ovală, au un peduncul și cea mai mare dimensiune a lor variază în general de la 2 la 5 cm.

2.

„Pudră de hamei” înseamnă produsul obținut prin măcinarea hameiului, care conține toate elementele naturale ale acestuia.

3.

„Pudră de hamei cu un conținut mai mare de lupulină” înseamnă produsul obținut din măcinarea hameiului, după eliminarea mecanică a unei părți din frunze, tulpini, bractee și axele centrale ale inflorescențelor.

4.

„Extract de hamei” înseamnă produsele concentrate obținute prin acțiunea unui solvent asupra hameiului sau a pulberii de hamei.

5.

„Mixtură de produse din hamei” înseamnă amestecul de două sau mai multe produse menționate la punctele 1–4.

PARTEA IV

Definiții privind sectorul vitivinicol

Termeni legați de vița-de-vie

1.

„Defrișare” înseamnă eliminarea completă a butucilor de viță aflați pe o suprafață cultivată cu viță-de-vie.

2.

„Plantare” înseamnă fixarea definitivă a răsadurilor de viță-de-vie sau a unor porțiuni de răsaduri de viță-de-vie, altoite sau nu, în vederea producerii de struguri sau a unei culturi de viță-mamă pentru altoi.

3.

„Supraaltoire” înseamnă altoirea unei viței-de-vie care a mai făcut obiectul unei altoiri.

Termeni legați de produse

4.

„Struguri proaspeți”înseamnă fructul viței-de-vie utilizat în vinificație, bine copt sau chiar ușor stafidit, care poate fi zdrobit sau presat prin mijloace obișnuite în vinificație și care poate produce spontan o fermentație alcoolică.

5.

„Must de struguri proaspeți oprit din fermentație prin adaosul de alcool” înseamnă un produs care:

(a)

are un titru alcoolic volumic dobândit de minimum 12 % vol. și de maximum 15 % vol.;

(b)

se obține prin adaos la un must de struguri nefermentat, care are un titru alcoolic natural de cel puțin 8,5 % vol. și care provine exclusiv din soiurile de struguri de vinificație care pot fi clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2):

(i)

fie de alcool neutru de origine vinicolă, inclusiv alcool obținut prin distilarea strugurilor stafidiți, având un titru alcoolic dobândit de cel puțin 96 % vol.;

(ii)

fie a unui produs nerectificat provenit din distilarea vinului și având un titru alcoolic dobândit de cel puțin 52 % vol. și de cel mult 80 % vol.

6.

„Suc de struguri” înseamnă produsul lichid nefermentat, dar fermentabil, care:

(a)

se obține prin tratare corespunzătoare, datorită căreia devine potrivit pentru consum ca atare;

(b)

se obține din struguri proaspeți sau din must de struguri ori prin reconstituire. Atunci când se obține prin reconstituire, se reconstituie din must de struguri concentrat sau din suc de struguri concentrat.

Este permis un titru alcoolic dobândit pentru sucul de struguri de cel mult 1 % vol.

7.

„Suc de struguri concentrat” înseamnă sucul de struguri necaramelizat obținut prin deshidratarea parțială a sucului de struguri realizată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât indicele refractometric, determinat la temperatura de 20 °C de refractometrul utilizat conform unei metode care urmează a fi stabilită, să nu fie mai mic de 50,9 %.

Este permis un titru alcoolic dobândit pentru sucul de struguri concentrat de cel mult 1 % vol.

8.

„Drojdii de vin” înseamnă reziduul:

(a)

care se depune în recipientele care conțin vin, după fermentare, în timpul stocării sau după tratarea autorizată;

(b)

obținut din filtrarea sau centrifugarea produsului menționat la litera (a);

(c)

care se depune în recipientele care conțin must de struguri în timpul stocării sau după tratarea autorizată sau

(d)

obținut din filtrarea sau centrifugarea produsului menționat la litera (c).

9.

„Tescovină” înseamnă reziduul din tescuirea strugurilor proaspeți, fermentat sau nu.

10.

„Pichetul (piquette)” înseamnă un produs obținut:

(a)

prin fermentarea tescovinei netratate, macerată în apă sau

(b)

prin extragerea cu apă a tescovinei fermentate.

11.

„Vin alcoolizat” înseamnă un produs care:

(a)

are un titru alcoolic volumic dobândit de minimum 18 % vol. și de maximum 24 % vol.;

(b)

este obținut exclusiv prin adăugarea, la un vin care nu conține zahăr rezidual, a unui produs nerectificat provenind din distilarea vinului și care are un titru alcoolic dobândit de maximum 86 % vol. sau

(c)

are o aciditate volatilă maximă de 1,5 g/l, exprimată ca acid acetic.

12.

„Producție de vin de bază” înseamnă

(a)

mustul de struguri;

(b)

vinul sau

(c)

amestecul de musturi de struguri și/sau de vinuri cu diferite caracteristici,

destinate obținerii unui anumit tip de vin spumant.

Titrul alcoolic

13.

„Titru alcoolic volumic dobândit” înseamnă numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20 °C cuprinse în 100 de volume din produsul respectiv la această temperatură.

14.

„Titru alcoolic volumic potențial” înseamnă numărul volumelor de alcool pur, la o temperatură de 20 °C, care poate fi obținut prin fermentarea totală a zahărului conținut în 100 de volume de produs la această temperatură.

15.

„Titru alcoolic volumic total” înseamnă suma titrelor alcoolice dobândite și potențiale.

16.

„Titru alcoolic volumic natural” înseamnă titrul alcoolic volumic total al produsului înainte de orice îmbogățire.

17.

„Titru alcoolic masic dobândit” înseamnă numărul kilogramelor de alcool pur conținute în 100 kg de produs.

18.

„Titru alcoolic masic potențial” înseamnă numărul kilogramelor de alcool pur care pot fi produse prin fermentația totală a zahărului conținut în 100 kg de produs.

19.

„Titru alcoolic masic total” înseamnă suma titrelor alcoolice dobândite și potențiale.

PARTEA V

Definiții privind sectorul cărnii de vită și mânzat

„Animale bovine” înseamnă animalele domestice vii din specia bovină care intră sub incidența codurilor NC 0102 21, 0102 31 00, 0102 90 20, ex 0102 29 10 până la ex 0102 29 99, 0102 39 10, 0102 90 91.

PARTEA VI

Definiții privind sectorul laptelui și produselor lactate

În scopul aplicării contingentului tarifar pentru unt de origine neozeelandeză, expresia „fabricat direct din lapte sau din smântână” nu exclude untul fabricat din lapte sau smântână, fără a se face apel la alte materiale stocate, după un procedeu unic, autonom și neîntrerupt, care poate presupune trecerea smântânii printr-un stadiu de concentrare a materiei grase butirice și/sau de fracționare a acestei materii grase.

PARTEA VII

Definiții privind sectorul ouălor

1.

„Ouă cu coajă” înseamnă ouă de păsări de curte, în coajă, proaspete, conservate sau fierte, altele decât ouăle pentru incubație specificate la punctul 2.

2.

„Ouă pentru incubație” înseamnă ouăle de păsări de curte destinate incubației.

3.

„Produse integrale” înseamnă ouă de păsări, fără coajă, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, adecvate consumului uman.

4.

„Produse separate” înseamnă gălbenușuri de ouă de păsări, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori, adecvate consumului uman.

PARTEA VIII

Definiții privind sectorul cărnii de pasăre

1.

„Păsări de curte vii” înseamnă găini, rațe, gâște, curcani și bibilici, vii, fiecare cântărind peste 185 de grame.

2.

„Pui” înseamnă găini, rațe, gâște, curcani și bibilici, vii, fiecare cântărind cel mult 185 de grame.

3.

„Păsări sacrificate” înseamnă cocoși, găini, rațe, gâște, curcani și bibilici din specii domestice, moarte, întregi, cu sau fără măruntaie.

4.

„Produse derivate” înseamnă următoarele:

(a)

produsele menționate în anexa I partea XX litera (a);

(b)

produsele menționate în anexa I partea XX litera (b), cu excepția păsărilor de curte sacrificate și a organelor comestibile, cunoscute ca „bucăți de carne de pasăre”;

(c)

organe comestibile menționate în anexa I partea XX litera (b);

(d)

produsele menționate în anexa I partea XX litera (c);

(e)

produsele menționate în anexa I partea XX literele (d) și (e);

(f)

produsele menționate în anexa I partea XX litera (f), altele decât cele încadrate la codul NC 1602 20 10.

PARTEA IX

Definiții privind sectorul apicol

(1)

Prin miere se înțelege mierea în sensul Directivei 2001/110/CE (1) a Consiliului, inclusiv în ceea ce privește principalele tipuri de miere.

(2)

„Produse apicole” înseamnă mierea, ceara de albine, lăptișorul de matcă, propolisul sau polenul.

(1)  Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea (JO L 10, 12.1.2002, p. 47).


ANEXA III

CALITATEA STANDARD PENTRU OREZ ȘI ZAHĂR MENȚIONATĂ LA ARTICOLELE 7 ȘI 135

A.   Calitatea standard pentru orezul nedecorticat

Orezul nedecorticat de calitate standard trebuie:

(a)

să fie de calitate bună, corectă și vandabilă și să nu aibă miros;

(b)

să aibă o umiditate de cel mult 13 %;

(c)

să aibă un randament al orezului albit de 63 % boabe întregi în greutate (cu o toleranță de 3 % boabe fără vârf) cu următoarele procentaje, în greutate, de boabe de orez albit care nu sunt de o calitate ireproșabilă:

boabe albicioase de orez nedecorticat încadrat la codurile 1006 10 27 și 1006 10 98

1,5  %

boabe albicioase de orez nedecorticat încadrat la alte coduri decât 1006 10 27 și 1006 10 98 :

2,0  %

boabe striate cu roșu

1,0  %

boabe cu pete mici

0,50  %

boabe pătate

0,25  %

boabe galbene

0,02  %

boabe de culoarea ambrei

0,05  %

B.   Calitatea standard pentru zahăr

I.   Calitatea standard pentru sfecla de zahăr

Sfecla de calitate standard:

(a)

este de calitate bună, corectă și vandabilă;

(b)

are un conținut de zahăr de 16 % la punctul de recepție.

II.   Calitatea standard pentru zahărul alb

(1)

Zahărul alb de calitate standard are următoarele caracteristici:

(a)

este de calitate bună, corectă și vandabilă; este uscat, sub formă de cristale granulate omogene care curg liber;

(b)

gradul minim de polarizare: 99,7;

(c)

conținutul maxim de umiditate: 0,06 %;

(d)

conținut maxim de zahăr invertit: 0,04 %;

(e)

numărul de puncte stabilit la punctul 2 nu depășește 22 și nici nu depășește:

15 pentru conținutul de cenușă,

9 pentru tipul de culoare, stabilit prin metoda Institutului pentru tehnologie agricolă din Brunswick („metoda Brunswick”),

6 pentru culoarea soluției, stabilită prin metoda Comisiei internaționale pentru uniformizarea metodelor de analiză a zahărului (International Commission for Uniform Methods of Sugar Analysis) („metoda ICUMSA”).

(2)

Un punct corespunde cu:

(a)

0,0018 % conținut de cenușă, stabilit prin metoda ICUMSA la 28° Brix,

(b)

0,5 unități de tip de culoare, stabilite prin metoda Brunswick,

(c)

7,5 unități ale culorii soluției, stabilite prin metoda ICUMSA.

(3)

Metodele pentru stabilirea factorilor menționați la punctul 1 sunt cele utilizate pentru stabilirea factorilor din cadrul măsurilor de intervenție.

III.   Calitatea standard pentru zahărul brut

(1)

Zahărul brut de calitate standard este zahărul cu un randament în zahăr alb de 92 %.

(2)

Randamentul zahărului brut din sfeclă de zahăr se calculează prin scăderea din gradul de polarizare a zahărului respectiv:

(a)

a procentajului conținutului de cenușă, înmulțit cu patru;

(b)

a procentajului conținutului de zahăr invertit, înmulțit cu doi;

(c)

a numărului 1.

(3)

Randamentul zahărului brut din trestie de zahăr se calculează scăzând 100 din gradul de polarizare a zahărului respectiv înmulțit cu doi.

ANEXA IV

GRILELE UTILIZATE ÎN UNIUNE PENTRU CLASIFICAREA CARCASELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 10

A.   Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de 8 luni sau mai mult

I.   Definiții

Se aplică următoarele definiții:

(1)

„carcasă” înseamnă întregul corp al unui animal sacrificat, astfel cum se prezintă după sângerare, eviscerare și jupuire;

(2)

„semicarcasă” înseamnă produsul obținut prin separarea carcasei după un plan de simetrie, prin mijlocul fiecărei vertebre cervicale, dorsale, lombare și sacrale și prin mijlocul sternului și al simfizei ischiopubiene.

II.   Categorii

Carcasele de bovine sunt împărțite în următoarele categorii:

Z: carcase de bovine cu vârsta cuprinsă între 8 luni și mai puțin de 12 luni;

A: carcase de masculi necastrați cu vârsta cuprinsă între 12 luni și mai puțin de 24 de luni;

B: carcase de masculi necastrați cu vârsta de 24 de luni și mai mult;

C: carcase de masculi castrați cu vârsta de 12 luni și mai mult;

D: carcase de femele care au fătat;

E: carcase ale altor bovine femele cu vârsta de 12 luni și mai mult.

III.   Clasificare

Carcasele se clasifică în urma evaluării succesive a:

1.

Conformației, definită după cum urmează:

Dezvoltarea profilurilor carcasei, în special ale părților esențiale ale acesteia (pulpă superioară, spinare, spată)

Clasa de conformație

Descriere

S

Superioară

Toate profilurile foarte convexe; dezvoltare excepțională a musculaturii (tipul de carcasă cu mușchi dublu)

E

Excelentă

Toate profilurile de la convexe până la foarte convexe; dezvoltare excepțională a musculaturii

U

Foarte bună

Profiluri în general convexe, dezvoltare foarte bună a musculaturii

R

Bună

Profiluri în general convexe; dezvoltare bună a musculaturii

O

Destul de bună

Profiluri de la drepte la concave; dezvoltare medie a musculaturii

P

Redusă

Toate profilurile de la concave până la foarte concave; dezvoltare slabă a musculaturii

2.

Gradul de acoperire cu grăsime, definit după cum urmează:

Cantitatea de grăsime de pe suprafața exterioară a carcasei și din cavitatea toracică

Clasa de grăsime

Descriere

1

redusă

Lipsă până la un strat redus de grăsime

2

subțire

Strat subțire de grăsime, carne vizibilă aproape peste tot

3

medie

Carne, cu excepția pulpei și spatei, acoperită de grăsime aproape peste tot, depuneri subțiri de grăsime în cavitatea toracică

4

ridicată

Carne acoperită de grăsime, dar pulpa și spata sunt încă vizibile parțial, anumite depuneri distincte de grăsime în cavitatea toracică

5

foarte ridicată

Întreaga carcasă acoperită de grăsime; depuneri mari în cavitatea toracică

Statele membre sunt autorizate să efectueze o subdivizare pentru fiecare dintre clasele prevăzute la punctele 1 și 2 până la maximum trei subcategorii.

IV.   Prezentare

Carcasele și semicarcasele se prezintă:

(a)

fără cap și fără labele picioarelor; capul se separă de carcasă la articulația atloido-occipitală, iar piciorul se separă de la articulația carpometacarpiană sau tarsometatarsiană;

(b)

fără organele din cavitățile toracică și abdominală, cu sau fără rinichi, grăsime renală și grăsime pelviană;

(c)

fără organele sexuale și mușchii aferenți și fără uger sau grăsimea din zona mamară.

V.   Clasificare și identificare

Abatoarele autorizate în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1) iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate carcasele sau jumătățile de carcasă care provin de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult sacrificate în respectivele abatoare și care poartă marca sanitară prevăzută de articolul 5 alineatul (2) coroborat cu anexa I secțiunea I capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sunt clasificate și identificate în conformitate cu grila utilizată în Uniune.

Înainte de identificarea prin marcare, statele membre pot acorda autorizații pentru eliminarea grăsimii externe de pe carcase sau de pe jumătățile de carcasă, în cazul în care acest lucru este justificat de stratul de grăsime.

B.   Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc

I.   Definiții

„Carcasă” înseamnă corpul unui porc după sacrificare, sângerare și eviscerare, întreg sau separat de-a lungul liniei mediane.

II.   Clasificare

Carcasele sunt clasificate în funcție de conținutul lor estimativ de carne slabă și sunt împărțite în următoarele categorii:

Clase

Procentul de carne slabă din greutatea carcasei

S

60 sau mai mult

E

55 sau peste, dar să nu depășească 60

U

50 sau peste, dar să nu depășească 55

R

45 sau peste, dar să nu depășească 50

O

40 sau peste, dar să nu depășească 45

P

sub 40

III.   Prezentare

Carcasele se prezintă fără limbă, păr, copite, organe genitale, osânză, rinichi și diafragmă.

IV.   Conținutul de carne slabă

1.

Conținutul de carne slabă este evaluat prin metode de clasificare autorizate de Comisie. Sunt autorizate exclusiv metodele de evaluare cunoscute din punct de vedere statistic pe baza unor măsurători fizice ale uneia sau mai multor părți anatomice ale carcasei de porc. Autorizarea metodelor de clasificare se face sub rezerva unei toleranțe maxime de eroare statistică în evaluare.

2.

Cu toate acestea, valoarea comercială a carcaselor nu este determinată exclusiv de conținutul estimativ de carne slabă.

V.   Identificarea carcaselor

Cu excepția cazului în care Comisia dispune altfel, carcasele clasificate se identifică prin marcare în conformitate cu grila utilizată în Uniune.

C.   Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie

I.   Definiții

Se aplică definițiile termenilor „carcasă” și „semicarcasă” sunt prevăzute la punctul A.I.

II.   Categorii

Carcasele sunt împărțite în următoarele categorii:

A: carcase de ovine cu vârsta mai mică de 12 luni;

B: carcasele celorlalte ovine.

III.   Clasificare

Carcasele se clasifică prin aplicarea dispozițiilor de la punctul A.III mutatis mutandis. Cu toate acestea, termenul de „rotund” de la punctul A.III.1 și de la rândurile 3 și 4 din tabelul de la punctul A.III.2 se înlocuiește cu termenul „sfert superior”.

IV.   Prezentare

Carcasele și semicarcasele se prezintă fără cap (separat la articulația atlantooccipitală), fără picioare (separate la articulația carpometacarpiană sau tarsometatarsiană), fără coadă (separată între a șasea și a șaptea vertebră caudală), fără uger, fără organe genitale, fără ficat și fără măruntaie. Rinichii și grăsimea perirenală sunt incluse în carcasă.

Statele membre sunt autorizate să permită forme de prezentare diferite în cazul în care nu se folosește forma de prezentare de referință.

V.   Identificarea carcaselor

Carcasele și semicarcasele clasificate se identifică prin marcare în conformitate cu grila utilizată în Uniune.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).


ANEXA V

LISTA PRODUSELOR EXCLUSE DIN PROGRAMELE DE ÎNCURAJARE A CONSUMULUI DE FRUCTE ȘI LEGUME ÎN ȘCOLI, COFINANȚATE PRIN AJUTOR DIN PARTEA UNIUNII, ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 23 ALINEATUL (3)

Produse care conțin oricare din următoarele:

adaos de zahăr

adaos de grăsime

adaos de sare

adaos de îndulcitori


ANEXA VI

LIMITE BUGETARE PENTRU PROGRAMELE DE SPRIJIN MENȚIONAT LA ARTICOLUL 44 ALINEATUL (1)

în mii de euro pe exercițiu bugetar

 

2014

2015

2016

ulterior 2017

Bulgaria

26 762

26 762

26 762

26 762

Republica Cehă

5 155

5 155

5 155

5 155

Germania

38 895

38 895

38 895

38 895

Grecia

23 963

23 963

23 963

23 963

Spania

353 081

210 332

210 332

210 332

Franța

280 545

280 545

280 545

280 545

Croația

11 885

11 885

11 885

10 832

Italia

336 997

336 997

336 997

336 997

Cipru

4 646

4 646

4 646

4 646

Lituania

45

45

45

45

Luxemburg

588

Ungaria

29 103

29 103

29 103

29 103

Malta

402

Austria

13 688

13 688

13 688

13 688

Portugalia

65 208

65 208

65 208

65 208

România

47 700

47 700

47 700

47 700

Slovenia

5 045

5 045

5 045

5 045

Slovacia

5 085

5 085

5 085

5 085

Regatul Unit

120


ANEXA VII

DEFINIȚIILE, DENUMIRILE ȘI DENUMIRILE COMERCIALE ALE PRODUSELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 78

În scopul aplicării prezentei anexe, „denumire comercială” înseamnă denumirea sub care este vândut un produs alimentar, în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva (CE) 2000/13, sau denumirea produsului în înțelesul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

PARTEA I

Carne provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni

I.   Definiții

În sensul prezentei părți, „carne” înseamnă întreaga cantitate de carcase, de carne cu os sau dezosată și de organe, tăiate sau nu, destinate consumului uman, provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni, prezentate în stare proaspătă, congelată sau supracongelată, fie că sunt sau nu învelite sau ambalate.

II.   Clasificarea bovinelor cu vârsta mai mică de 12 luni la abator

În momentul sacrificării, toate bovinele cu vârsta mai mică de 12 luni sunt clasificate de operatori, sub supravegherea autorității competente, într-una dintre următoarele două categorii:

(A)

Categoria V: bovine cu vârsta mai mică de 8 luni

Litera de identificare a categoriei: V;

(B)

Categoria Z: bovine cu vârsta mai mare de 8 luni și mai mai mică de 12 luni

Litera de identificare a categoriei: Z.

Această clasificare se desfășoară pe baza informațiilor cuprinse în pașaportul care însoțește bovinele sau, în absența acestuia, pe baza datelor din baza de date electronică prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

III.   Denumiri comerciale

1.

Carnea provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni se comercializează în statele membre numai sub următoarea (următoarele) denumire (denumiri) comercială (comerciale) prevăzută (prevăzute) pentru fiecare stat membru:

(A)

Pentru carnea provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 8 luni (litera de identificare a categoriei: V):

Țara de comercializare

Denumirile comerciale care trebuie utilizate

Belgia

veau, viande de veau/kalfsvlees/Kalbfleisch

Bulgaria

месо от малки телета

Republica Cehă

Telecí

Danemarca

Lyst kalvekød

Germania

Kalbfleisch

Estonia

Vasikaliha

Irlanda

Veal

Grecia

μοσχάρι γάλακτος

Spania

Ternera blanca, carne de ternera blanca

Franța

veau, viande de veau

Croația

teletina

Italia

vitello, carne di vitello

Cipru

μοσχάρι γάλακτος

Letonia

Teļa gaļa

Lituania

Veršiena

Luxemburg

veau, viande de veau/Kalbfleisch

Ungaria

Borjúhús

Malta

Vitella

Țările de Jos

Kalfsvlees

Austria

Kalbfleisch

Polonia

Cielęcina

Portugalia

Vitela

România

carne de vițel

Slovenia

Teletina

Slovacia

Teľacie mäso

Finlanda

vaalea vasikanliha/ljust kalvkött

Suedia

ljust kalvkött

Regatul Unit

Veal

(B)

Pentru carnea provenind de la bovine cu vârsta mai mare de 8 luni și mai mică de 12 luni (litera de identificare a categoriei: Z):

Țara de comercializare

Denumirile comerciale care trebuie utilizate

Belgia

jeune bovin, viande de jeune bovin/jongrundvlees/Jungrindfleisch

Bulgaria

Телешко месо

Republica Cehă

hovězí maso z mladého skotu

Danemarca

Kalvekød

Germania

Jungrindfleisch

Estonia

noorloomaliha

Irlanda

rosé veal

Grecia

νεαρό μοσχάρι

Spania

Ternera, carne de ternera

Franța

jeune bovin, viande de jeune bovin

Croația

mlada junetina

Italia

vitellone, carne di vitellone

Cipru

νεαρό μοσχάρι

Letonia

jaunlopa gaļa

Lituania

Jautiena

Luxemburg

jeune bovin, viande de jeune bovin/Jungrindfleisch

Ungaria

Növendék marha húsa

Malta

Vitellun

Țările de Jos

rosé kalfsvlees

Austria

Jungrindfleisch

Polonia

młoda wołowina

Portugalia

Vitelão

România

carne de tineret bovin

Slovenia

meso težjih telet

Slovacia

mäso z mladého dobytka

Finlanda

vasikanliha/kalvkött

Suedia

Kalvkött

Regatul Unit

Beef

2.

Denumirile comerciale menționate la paragraful 1 pot fi completate printr-o indicație a numelui sau a denumirii bucăților de carne sau de organe în cauză.

3.

Denumirile comerciale enumerate pentru categoria V la subpunctul A din tabelul prevăzut la paragraful 1 și orice denumire nouă derivată din aceste denumiri comerciale se utilizează numai dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute în prezenta anexă.

În special, termenii „veau”, „telecí”, „Kalb”, „μοσχάρι”, „ternera”, „kalv”, „veal”, „vitello”, „vitella”, „kalf”, „vitela” și „teletina” nu se utilizează într-o denumire comercială și nu sunt indicați pe eticheta cărnii provenind de la bovine cu vârsta mai mare de 12 luni.

4.

Condițiile menționate la paragraful 1 nu se aplică pentru carnea de bovine cu o denumire de origine sau o indicație geografică protejată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 înregistrată anterior datei de 29 iunie 2007.

IV.   Indicarea obligatorie pe etichetă

1.

Fără a aduce atingere Directivei 2000/13/CE, Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 și articolelor 13, 14 și 15 din Regulamentul (CE) nr. 1760/2000, în fiecare etapă de producție și comercializare, operatorii etichetează carnea provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni cu următoarele informații:

(a)

denumirea comercială în conformitate cu punctul III din prezenta parte;

(b)

vârsta animalelor la sacrificare, indicată, după caz, sub forma:

„vârsta la sacrificare: mai mică de 8 luni”;

„vârsta la sacrificare: cel puțin 8 dar mai mică de 12 luni”.

Prin derogare de la primul paragraf litera (b), operatorii pot înlocui indicarea vârstei la sacrificare cu indicarea categoriei, și anume: „categoria V” sau „categoria Z”, în etapele care preced punerea în circulație către consumatorul final.

2.

În cazul cărnii provenind de la bovine cu vârsta mai mică de 12 luni, prezentată spre vânzare consumatorului final la punctul de vânzare cu amănuntul fără a fi fost preambalată, statele membre stabilesc norme cu privire la modul în care trebuie indicate informațiile menționate la punctul 1.

V.   Înregistrare

În fiecare etapă de producție și comercializare, operatorii înregistrează următoarele informații:

(a)

numărul de identificare și data nașterii animalelor, exclusiv la nivel de abator;

(b)

o indicație a numărului de referință prin care se poate stabili o legătură între, pe de o parte, identificarea animalelor de la care provine carnea și, pe de altă parte, denumirea comercială, vârsta la sacrificare și litera de identificare a categoriei de pe eticheta cărnii;

(c)

data sosirii și date plecării, la punctul respectiv, ale animalelor și cărnii.

VI.   Verificări oficiale

1.

Statele membre desemnează autoritatea competentă (autoritățile competente) responsabilă (responsabile) de efectuarea unor controale oficiale prin care se poate evalua aplicarea prezentei anexe și informează Comisia în acest sens.

2.

Autoritatea competentă (autoritățile competente) efectuează controalele oficiale în conformitate cu principiile generale stabilite în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

3.

Atunci când este necesar, experții Comisiei efectuează, împreună cu autoritățile competente în cauză și, după caz, cu experții statelor membre, controale la fața locului pentru a se asigura că dispozițiile prezentei anexe sunt puse în aplicare.

4.

Orice stat membru pe al cărui teritoriu se efectuează controalele respective oferă Comisiei asistența necesară pe care aceasta o poate solicita în vederea îndeplinirii sarcinilor sale.

5.

Pentru carnea importată din țări terțe, o autoritate competentă desemnată de țara terță sau, după caz, un organism independent din țara terță asigură îndeplinirea cerințelor din prezenta parte. Organismul independent garantează pe deplin respectarea condițiilor stabilite de standardul european EN 45011 sau de ISO/IEC Guide 65.

PARTEA II

Categorii de produse viticole

1.   Vinul

„Vin” înseamnă produsul obținut exclusiv prin fermentarea alcoolică totală sau parțială a strugurilor proaspeți, presați sau nu, sau a mustului de struguri.

Vinul:

(a)

are, după tratamentele eventuale menționate în anexa VIII partea I secțiunea B, un titru alcoolic volumic dobândit de cel puțin 8,5 % vol., cu condiția ca vinul să provină exclusiv din struguri recoltați în zonele viticole A și B menționate în apendicele I la prezenta anexă, și de cel puțin 9 % vol. în alte zone viticole;

(b)

are, prin derogare de la titrul alcoolic minim dobândit aplicabil în alte cazuri, atunci când are o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, după tratamentele eventuale menționate în anexa VIII partea I secțiunea B, un titru alcoolic dobândit de cel puțin 4,5 % vol.;

(c)

are un titru alcoolic total de cel mult 15 % vol. Cu toate acestea, prin derogare:

limita maximă a titrului alcoolic total poate ajunge până la 20 % vol. în cazul vinurilor care au fost obținute fără nicio îmbogățire, produse în anumite zone viticole din Uniune, care urmează a fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2),

limita maximă a titrului alcoolic total poate depăși 15 % vol. în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată care au fost obținute fără îmbogățire;

(d)

are, sub rezerva unor derogări care pot fi adoptate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2), un conținut total de aciditate, exprimat în acid tartric, de cel puțin 3,5 grame la litru sau 46,6 miliechivalenți pe litru.

„Retsina” înseamnă vinul produs doar pe teritoriul geografic al Greciei din mustul de struguri tratat cu rășină de pin de Alep. Utilizarea rășinii de pin de Alep este permisă numai pentru obținerea vinului „Retsina” în condițiile stabilite prin dispozițiile de drept intern în vigoare în Grecia.

Prin derogare de la al doilea paragraf litera (b), „Tokaji eszencia” și „Tokajská esencia” sunt considerate vinuri.

Cu toate acestea, statele membre pot permite utilizarea termenului „vin” dacă:

(a)

acesta este însoțit de denumirea unui fruct sub formă de denumire compusă, pentru a comercializa produsele obținute prin fermentarea altor fructe decât strugurii; sau

(b)

face parte dintr-o denumire compusă.

Trebuie evitată orice confuzie cu produsele care corespund categoriilor de vin din prezenta anexă.

2.   Vinul nou aflat încă în fermentație

„Vin nou aflat încă în fermentație” înseamnă produsul a cărui fermentație alcoolică nu s-a încheiat și care nu este încă separat de drojdie.

3.   Vinul licoros

„Vin licoros” înseamnă un produs:

(a)

care are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 15 % vol. și de cel mult 22 % vol.;

(b)

care are un titru alcoolic total de cel puțin 17,5 % vol., cu excepția anumitor vinuri licoroase cu denumiri de origine sau indicații geografice care figurează pe o listă care urmează a fi întocmită de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2);

(c)

care se obține din:

must de struguri parțial fermentat,

vin,

amestecul produselor menționate anterior, sau

must de struguri sau un amestec al acestuia cu vin, în cazul anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată care urmează a fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2);

(d)

care are un titru alcoolic natural inițial de cel puțin 12 % vol., cu excepția anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată care figurează pe o listă care urmează a fi întocmită de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2);

(e)

la care s-au adăugat următoarele:

(i)

individual sau în amestec:

alcool neutru de origine viticolă, inclusiv alcoolul obținut prin distilarea strugurilor stafidiți, având un titru alcoolic dobândit de cel puțin 96 % vol.;

distilat de vin sau de struguri stafidiți, având un titru alcoolic dobândit de cel puțin 52 % vol. și cel mult 86 % vol.;

(ii)

împreună cu unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

must de struguri concentrat,

un amestec al unuia dintre produsele menționate la litera (e) punctul (i) cu un must de struguri menționat la litera (c) prima și a patra liniuță;

(f)

la care, prin derogare de la litera (e), s-au adăugat, în cazul anumitor vinuri licoroase cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată care figurează pe o listă care urmează a fi întocmită de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2):

(i)

oricare dintre produsele enumerate la litera (e) punctul (i), individual sau în amestec sau

(ii)

unul sau mai multe dintre produsele următoare:

alcool de vin sau de struguri stafidiți, cu un titru alcoolic dobândit de cel puțin 95 % vol. și de cel mult 96 % vol.;

rachiu de vin sau de tescovină, cu un titru alcoolic dobândit de cel puțin 52 % vol. și de cel mult 86 % vol.;

rachiu de struguri stafidiți, cu un titru alcoolic dobândit de cel puțin 52 % vol. și de cel mult 94,5 % vol. și

(iii)

unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

must de struguri parțial fermentat obținut din struguri stafidiți,

must de struguri concentrat obținut prin acțiunea focului direct, care corespunde, cu excepția acestei operațiuni, definiției de must de struguri concentrat,

must de struguri concentrat,

un amestec al unuia dintre produsele enumerate la litera (f) punctul (ii) cu un must de struguri menționat la litera (c) prima și a patra liniuță.

4.   Vinul spumant

„Vin spumant” înseamnă un produs:

(a)

obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară:

din struguri proaspeți,

din must de struguri sau

din vin;

(b)

care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentație;

(c)

care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție și

(d)

pentru care titrul alcoolic total al producțiilor de vin de bază destinate preparării sale nu trebuie să fie mai mic de 8,5 % vol.

5.   Vinul spumant de calitate

„Vin spumant de calitate” înseamnă un produs:

(a)

obținut prin fermentație alcoolică primară sau secundară:

din struguri proaspeți,

din must de struguri sau

din vin;

(b)

care, la deschiderea recipientului, degajă dioxid de carbon provenit exclusiv din fermentație;

(c)

care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3,5 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție și

(d)

pentru care titrul alcoolic total al producțiilor de vin de bază destinate preparării sale nu trebuie să fie mai mic de 9 % vol.

6.   Vinul spumant de calitate de tip aromat

„Vinuri spumante de calitate de tip aromat” înseamnă vinurile spumante de calitate:

(a)

care sunt obținute prin utilizarea exclusivă, la alcătuirea producției de vin de bază, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parțial fermentat, care provine din anumite soiuri de struguri de vinificație incluse pe o listă ce urmează a fi întocmită de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2).

Vinurile spumante de calitate de tip aromat produse în mod tradițional prin utilizarea vinurilor la alcătuirea producției de vin de bază sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2);

(b)

care, conservat la o temperatură de 20 °C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție;

(c)

al căror titru alcoolic dobândit nu poate fi mai mic de 6 % vol. și

(d)

al căror titru alcoolic total nu poate fi mai mic de 10 % vol.

7.   Vinul spumos

„Vin spumos” înseamnă un produs:

(a)

care se obține din vin fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată;

(b)

care degajă, la deschiderea recipientului, dioxid de carbon provenind total sau parțial dintr-un adaos al acestui gaz și

(c)

care prezintă, atunci când este conservat la 20 °C în recipiente închise, o suprapresiune de minimum 3 bari din cauza dioxidului de carbon în soluție.

8.   Vinul petiant

„Vin petiant” înseamnă un produs:

(a)

se obține din vin, din vin nou aflat încă în fermentație, din must de struguri sau din must de struguri parțial fermentat, cu condiția ca aceste produse să aibă titru alcoolic total de minimum 9 % vol.;

(b)

care are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 7 % vol.;

(c)

care prezintă, dacă este conservat la 20 °C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon endogen în soluție de minimum 1 bar și maximum 2,5 bari și

(d)

care este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

9.   Vinul perlant

„Vin perlant” înseamnă un produs care:

(a)

se obține din vin, din vin nou aflat încă în fermentație, din must de struguri sau din must de struguri parțial fermentat;

(b)

are un titru alcoolic dobândit de cel puțin 7 % vol. și un titru alcoolic total de cel puțin 9 % vol.;

(c)

prezintă, dacă este conservat la 20 °C în recipiente închise, o suprapresiune, datorată dioxidului de carbon în soluție total sau parțial adăugat, de minimum 1 bar și maximum 2,5 bari și

(d)

care este prezentat în recipiente de 60 de litri sau mai mici.

10.   Mustul de struguri

„Must de struguri” înseamnă produsul lichid obținut în mod natural sau prin procedee fizice din struguri proaspeți. Este permis un titru alcoolic dobândit al mustului de struguri de cel mult 1 % vol.

11.   Mustul de struguri parțial fermentat

„Mustul de struguri parțial fermentat” înseamnă produsul obținut din fermentarea unui must de struguri, care are un titru alcoolic dobândit mai mare de 1 % vol. și mai mic de trei cincimi din titrul său alcoolic volumic total.

12.   Mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți

„Mustul de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți” înseamnă produsul obținut prin fermentarea parțială a mustului de struguri obținut din struguri stafidiți, al cărui conținut total de zahăr înainte de fermentare este de cel puțin 272 de grame la litru și al cărui titru alcoolic dobândit și natural nu trebuie să fie mai mic de 8 % vol. Cu toate acestea, anumite vinuri care urmează a fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2) și care îndeplinesc aceste cerințe nu trebuie considerate drept must de struguri parțial fermentat extras din struguri stafidiți.

13.   Mustul de struguri concentrat

„Mustul de struguri concentrat” înseamnă must de struguri necaramelizat care se obține prin deshidratarea parțială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzire pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20 °C de refractometrul utilizat conform unei metode care urmează a fi stabilită în conformitate cu articolul 80 alineatul (5) primul paragraf și cu articolul 91 primul paragraf litera (d) să nu fie mai mică de 50,9 %.

Este permis un titru alcoolic dobândit al mustului de struguri concentrat de cel mult 1 % vol.

14.   Mustul de struguri concentrat rectificat

„Must de struguri concentrat rectificat” înseamnă:

(a)

produsul lichid necaramelizat:

(i)

care se obține prin deshidratarea parțială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă autorizată în afară de încălzirea pe foc direct, astfel încât valoarea indicată la temperatura de 20oC de refractometrul utilizat conform unei metode ce urmează a se stabili în conformitate cu articolul 80 alineatul (5) primul paragraf și cu articolul 91 primul paragraf litera (d) să nu fie mai mică de 61,7 %;

(ii)

care a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidificare și de eliminare a altor componente în afară de zahăr;

(iii)

care are următoarele caracteristici:

un pH de maximum 5, determinat la 25 Brix;

o densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm, determinată la 25 Brix;

un conținut de zaharoză nedetectabil printr-o metodă de analiză care urmează a fi stabilită;

un indice Folin-Ciocalteu de maximum 6,00, determinat la 25°Brix;

aciditate de titrare de cel mult 15 miliechivalenți pe kilogram de zaharuri totale;

un conținut în dioxid de sulf de maximum 25 mg pe kilogram de zaharuri totale;

un conținut total de cationi de cel mult 8 miliechivalenți pe kilogram de zaharuri totale;

o conductivitate care nu depășește 120 micro-Siemens pe centimetru, determinată la 25°Brix și la 20 °C;

un conținut de hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale;

prezența mezoinozitolului.

(b)

produsul solid necaramelizat:

(i)

care se obține prin cristalizarea mustului de struguri concentrat rectificat lichid, fără utilizarea vreunui solvent;

(ii)

care a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidificare și de eliminare a altor componente în afară de zahăr;

(iii)

care, după diluarea într-o soluție la 25 Brix, are următoarele caracteristici:

un pH de maximum 7,5,

o densitate optică, la 425 nm, de maximum 0,100 la o grosime a stratului de lichid de 1 cm,

un conținut de zaharoză nedetectabil printr-o metodă de analiză care urmează a fi stabilită,

un indice Folin-Ciocalteu de maximum 6,00,

aciditate de titrare de cel mult 15 miliechivalenți pe kilogram de zaharuri totale,

un conținut în dioxid de sulf de maximum 10 mg pe kilogram de zaharuri totale,

un conținut total de cationi de cel mult 8 miliechivalenți pe kilogram de zaharuri totale,

o conductivitate care nu depășește 120 micro-Siemens pe centimetru, determinată la 20 °C,

un conținut de hidroximetilfurfural de maximum 25 mg pe kilogramul de zaharuri totale,

prezența mezoinozitolului.

Este permis un titru alcoolic dobândit al mustului de struguri concentrat rectificat de cel mult 1 % vol.

15.   Vinul din struguri stafidiți

„Vin din struguri stafidiți” înseamnă un produs:

(a)

care este obținut fără îmbogățire din strugurii lăsați la soare sau la umbră pentru a se deshidrata parțial;

(b)

care are un titru alcoolic total de cel puțin 16 % vol. și un titru alcoolic dobândit de cel puțin 9 % vol. și

(c)

care are un titru alcoolic natural de cel puțin 16 % vol. (sau 272 de grame de zahăr/litru).

16.   Vinul din struguri supracopți

„Vin din struguri supracopți” înseamnă produsul care:

(a)

este obținut fără îmbogățire;

(b)

are un titru alcoolic natural de cel puțin 15 % vol. și

(c)

are un titru alcoolic total de cel puțin 15 % vol. și un titru alcoolic dobândit de cel puțin 12 % vol.

Statele membre pot prevedea o perioadă de învechire pentru acest produs.

17.   Oțetul de vin

„Oțet de vin” înseamnă oțetul care:

(a)

se obține exclusiv prin fermentarea acetică a vinului și

(b)

are o aciditate totală de cel puțin 60 de grame pe litru, exprimată în acid acetic.

PARTEA III

Lapte și produse lactate

1.

„Lapte” înseamnă rezervată exclusiv produsului de secreție mamară normală, obținut prin una sau mai multe mulgeri, fără niciun fel de adăugare sau extracție.

Cu toate acestea, termenul de „lapte” poate fi utilizată:

(a)

pentru laptele tratat fără modificarea compoziției sale sau pentru laptele al cărui conținut de grăsime a fost standardizat, în conformitate cu partea IV;

(b)

în asociere cu unul sau mai mulți termeni pentru a desemna tipul, clasa de calitate, originea și/sau utilizarea prevăzută a laptelui sau pentru a descrie tratarea fizică sau modificările pe care le-a suferit în compoziție, cu condiția ca aceste modificări să fie limitate la adăugarea și/sau la retragerea de constituenți naturali ai laptelui.

2.

În sensul prezentei părți, „produse lactate” înseamnă produsele derivate exclusiv din lapte, putând fi adăugate unele substanțe necesare fabricației lor, cu condiția ca aceste substanțe să nu fie utilizate în vederea înlocuirii, totale sau parțiale, a vreunui constituent al laptelui.

Elementele prezentate în continuare sunt rezervate exclusiv produselor lactate.

(a)

următoarele denumiri, utilizate în toate etapele comercializării:

(i)

zer;

(ii)

smântână;

(iii)

unt;

(iv)

lapte acru;

(v)

ulei de unt;

(vi)

cazeine;

(vii)

materie grasă lactată anhidră;

(viii)

brânză;

(ix)

iaurt;

(x)

chefir;

(xi)

kumiss;

(xii)

viili/fil;

(xiii)

smetana;

(xiv)

fil;

(xv)

rjaženka,

(xvi)

rūgušpiens;

(b)

denumirile în sensul articolului 5 din Directiva 2000/13/CE sau al articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 utilizate efectiv pentru produse lactate.

3.

Termenul „lapte” și denumirile utilizate pentru a desemna produsele lactate pot fi de asemenea folosite în asociere cu unul sau mai mulți termeni pentru a desemna produsele compuse în care niciun element nu înlocuiește sau nu este destinat să înlocuiască vreun altul din lapte și în care laptele sau produsul lactat este o parte esențială fie prin cantitatea sa, fie prin caracteristicile produsului.

4.

În ceea ce privește laptele, se precizează specia de animale de la care provine acesta, în cazul în care nu provine de la specii bovine.

5.

Denumirile menționate la punctele 1, 2 și 3 nu pot fi utilizate pentru niciun alt produs decât cele menționate la punctele respective.

Totuși, această dispoziție nu se aplică denumirii produselor a căror natură exactă reiese clar din utilizarea lor tradițională și/sau dacă denumirile sunt clar utilizate pentru a descrie o calitate caracteristică a produsului.

6.

În privința altor produse decât cele menționate la punctele 1, 2 și 3 din prezenta parte, nu pot fi utilizate nicio etichetă, niciun document comercial, niciun material publicitar, nicio formă de publicitate astfel cum este definită la articolul 2 din Directiva 2006/114/CE a Consiliului (3), precum și nicio formă de prezentare care indică, implică sau sugerează că produsele în cauză sunt produse lactate.

Cu toate acestea, pentru produsele care conțin lapte sau produse lactate, denumirea de „lapte” sau denumirile menționate la punctul 2 al doilea paragraf din prezenta parte pot fi utilizate doar pentru a descrie materiile prime de bază și pentru a enumera ingredientele în conformitate cu Directiva 2000/13/CE sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

PARTEA IV

Laptele destinat consumului uman încadrat la codul NC 0401

I.   Definiții

În sensul prezentei părți:

(a)

„lapte” înseamnă produsul obținut din mulsul uneia sau al mai multor vaci;

(b)

„lapte de consum” înseamnă produsele menționate la punctul III destinate a fi livrate consumatorilor în aceeași stare;

(c)

„conținut de grăsime” înseamnă raportul de masă exprimat în părți de grăsime din lapte la o sută de părți de lapte din laptele respectiv;

(d)

„conținut proteic” înseamnă raportul de masă al părților proteice la o sută de părți de lapte din laptele respectiv (obținut prin înmulțirea cu 6,38 a conținutului total de azot din lapte exprimat în procentaj de masă).

II.   Livrarea sau vânzarea către consumatorul final

1.

Numai laptele care îndeplinește condițiile stabilite pentru laptele de consum poate fi livrat sau vândut fără a fi procesat consumatorului final, direct sau prin intermediul restaurantelor, spitalelor, cantinelor sau al altor unități de acest tip.

2.

Denumirile comerciale folosite pentru produsele respective sunt cele prezentate la punctul III. Acestea se folosesc numai pentru produsele menționate la punctul respectiv, fără a aduce atingere folosirii lor în denumirile compuse.

3.

Statele membre adoptă măsuri pentru a informa consumatorii despre natura și compoziția produselor respective, în toate situațiile în care omisiunea acestor informații ar putea induce în eroare consumatorul.

III.   Lapte de consum

1.

Următoarele produse sunt considerate ca fiind lapte de consum:

(a)

lapte crud: lapte care nu a fost tratat termic la peste 40oC și nici nu a fost supus unui tratament cu un efect echivalent;

(b)

lapte integral: lapte tratat termic care, în privința conținutului de grăsime, îndeplinește una dintre următoarele condiții:

(i)

lapte integral standardizat: lapte cu un conținut de grăsime de cel puțin 3,50 % (m/m). Totuși, statele membre pot prevedea o categorie suplimentară de lapte integral cu un conținut de grăsime de 4,00 % (m/m) sau mai mult;

(ii)

lapte integral nestandardizat: lapte cu un conținut de grăsime care nu a fost modificat de la stadiul de mulgere prin adăugarea sau eliminarea de grăsimi din lapte sau prin amestecarea cu lapte al cărui conținut de grăsime naturală a fost modificat. Cu toate acestea, conținutul de grăsime nu poate fi mai mic de 3,50 % (m/m);

(c)

lapte semidegresat: lapte tratat termic al cărui conținut de grăsime a fost redus la cel puțin 1,50 % (m/m) și la cel mult 1,80 % (m/m);

(d)

lapte-degresat: lapte tratat termic al cărui conținut de grăsime a fost redus la cel mult 0,50 % (m/m).

Laptele tratat termic care nu respectă cerințele privind conținutul de grăsime stabilite la primul paragraf literele (b), (c) și (d) este considerat lapte de consum cu condiția indicării pe ambalaj a conținutului de grăsime în mod clar, cu o zecimală, sub forma „…% grăsime”. Acest tip de lapte nu este descris ca lapte integral, lapte semidegresat sau lapte degresat.

2.

Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (b) punctul (ii), sunt permise numai următoarele modificări:

(a)

modificarea conținutului de grăsime naturală prin îndepărtarea sau adăugarea de smântână sau prin adăugarea de lapte integral, semidegresat sau degresat, în scopul de a asigura conținutul de grăsime stabilit pentru laptele de consum;

(b)

îmbogățirea laptelui cu proteine lactate, săruri minerale sau vitamine, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4);

(c)

reducerea conținutului de lactoză prin schimbarea în glucoză și galactoză.

Modificările de compoziție a laptelui menționate la literele (b) și (c) sunt permise numai dacă sunt indicate pe ambalajul produsului, astfel încât acestea să poată fi văzute și citite cu ușurință și fără să poată fi șterse. Aceste indicații nu înlocuiesc însă obligația cu privire la indicarea pe etichetă a valorii nutritive stabilite de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Dacă se adăugă proteine, conținutul proteic al laptelui îmbogățit trebuie să fie de 3,8 % (m/m) sau peste această valoare.

Cu toate acestea, statele membre pot limita sau interzice modificările de compoziție a laptelui menționate la literele (b) și (c).

3.

Laptele de consum trebuie:

(a)

să aibă un punct de îngheț apropiat de punctul mediu de îngheț al laptelui crud înregistrat în zona de origine de unde a fost colectat laptele de consum;

(b)

să aibă o masă mai mare sau egală cu 1 028 de grame/litru pentru laptele care conține 3,5 % (m/m) grăsime la o temperatură de 20 °C sau o greutate echivalentă pe litru pentru laptele având un conținut diferit de grăsime;

(c)

să conțină un minim de 2,9 % (m/m) materie proteică pentru laptele conținând 3,5 % (m/m) grăsime sau o concentrație echivalentă în cazul laptelui având un conținut diferit de grăsime.

PARTEA V

Produse din sectorul cărnii de pasăre

I.   Prezenta parte din prezenta anexă se aplică în cazul comercializării în cadrul Uniunii, printr-o activitate profesională sau comercială, a anumitor tipuri și prezentări de carne de pasăre, precum și a preparatelor și a produselor pe bază de carne de pasăre sau de organe comestibile de pasăre din speciile următoare:

Gallus domesticus;

rațe;

gâște;

curcani;

bibilici.

Prezentele dispoziții se aplică și cărnii de pasăre în saramură încadrată la codul NC 0210 99 39.

II.   Definiții

1.

„carne de pasăre” înseamnă carne de pasăre adecvată consumului uman, care nu a fost tratată decât la rece;

2.

„carne proaspătă de pasăre” înseamnă carne de pasăre neîntărită în niciun moment prin procesul de răcire înainte de a fi păstrată la o temperatură de cel puțin - 2 °C și de cel mult + 4 °C. Cu toate acestea, statele membre pot stabili cerințe ușor diferite în ceea ce privește temperatura referitoare la intervalul minim necesar pentru tranșarea și manipularea cărnii proaspete de pasăre în magazinele cu amănuntul sau în incinte adiacente punctelor de vânzare, unde tranșarea și manipularea sunt efectuate exclusiv în vederea vânzării directe, la fața locului, către consumator;

3.

„carne de pasăre congelată” înseamnă carne de pasăre care trebuie să fie congelată cât mai curând posibil în limitele procedurilor normale de sacrificare și care trebuie păstrată permanent la o temperatură de cel mult – 12 °C;

4.

„carne de pasăre congelată rapid” înseamnă carne de pasăre care trebuie păstrată permanent la o temperatură de cel mult - 18 °C în limitele toleranțelor prevăzute de Directiva 89/108/CEE a Consiliului (5);

5.

„preparate din carne de pasăre” înseamnă carne de pasăre, inclusiv carne de pasăre care a fost secționată în fragmente, căreia i s-au adăugat produse alimentare, condimente sau aditivi sau care a fost supusă unei prelucrări insuficiente pentru a modifica în esență structura fibroasă a mușchilor;

6.

„preparat din carne proaspătă de pasăre” înseamnă preparat de carne de pasăre pentru care s-a utilizat carne proaspătă de pasăre.

Cu toate acestea, statele membre pot stabili cerințe ușor diferite de temperatură care trebuie aplicate pentru intervalul minim necesar și numai în măsura în care este necesar pentru facilitarea manipulării și tranșării efectuate în fabrică în timpul producerii preparatelor din carne proaspătă de pasăre;

7.

„produs din carne de pasăre” înseamnă un produs din carne, astfel cum este definit la punctul 7.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, pentru care s-a utilizat carne de pasăre.

III.   Carnea de pasăre și preparatele din carne de pasăre se comercializează în una dintre următoarele condiții:

proaspătă;

congelată;

congelată rapid.

PARTEA VI

Ouă de găină din specia Gallus gallus

I.   Domeniul de aplicare

1.

Fără a aduce atingere articolului 75 privind standardele de comercializare a ouălor pentru incubație și a puilor de fermă, prezenta parte se aplică în cazul comercializării în cadrul Uniunii a ouălor produse în Uniune, importate din țări terțe sau destinate exportului în afara Uniunii.

2.

Statele membre pot excepta de la dispozițiile prevăzute în prezenta parte, cu excepția celor de la punctul III subpunctul 3, ouăle vândute direct de către producător consumatorului final:

(a)

la locul de producție; sau

(b)

într-o piață publică locală sau prin vânzarea „din ușă în ușă” în regiunea de producție a statului membru respectiv.

În cazul în care se acordă o astfel de exceptare, fiecare producător poate alege dacă aplică sau nu respectiva exceptare. În cazul în care se aplică această exceptare, nu se pot folosi niciun fel de categorii de calitate sau de greutate.

Statul membru poate stabili, în conformitate cu legislația sa națională, definiția termenilor „piață publică locală”, „vânzarea «din ușă în ușă»” și „regiunea de producție”.

II.   Categoria de calitate și categoria de greutate

1.

Categorii de calitate pentru ouă:

(a)

clasa A sau „proaspete”;

(b)

clasa B.

2.

Ouăle din clasa A au și categorii de greutate. Cu toate acestea, clasificarea pe categorii de greutate nu este necesară pentru ouăle livrate industriei alimentare și nealimentare.

3.

Ouăle din clasa B se livrează exclusiv industriei alimentare și nealimentare.

III.   Marcarea ouălor

1.

Ouăle din clasa A se marchează cu codul producătorului.

Ouăle din clasa B se marchează cu codul producătorului și/sau cu orice altă indicație.

Statele membre pot excepta de la această cerință ouăle din clasa B în cazul în care ouăle respective sunt comercializate exclusiv pe teritoriul propriu.

2.

Marcarea ouălor în conformitate cu punctul 1 se efectuează la locul de producție sau la primul centru de ambalare unde sunt livrate ouăle.

3.

Ouăle vândute consumatorului final de către producător într-o piață publică din regiunea de producție a statului membru vizat se marchează în conformitate cu punctul 1.

Cu toate acestea, statele membre pot excepta de la această cerință producătorii care dețin maxim 50 de găini ouătoare, cu condiția ca la punctul de vânzare să fie indicate numele și adresa producătorului.

PARTEA VII

Materii grase tartinabile

I.   Denumirea comercială

Produsele menționate la articolul 78 alineatul (1) litera (f) nu pot fi livrate sau cedate consumatorului final fără a fi procesate, direct sau prin intermediul restaurantelor, spitalelor, cantinelor sau prin intermediul altor unități similare, decât dacă acestea îndeplinesc cerințelor menționate în apendicele II.

Denumirile comerciale ale acestor produse sunt cele menționate în apendicele II fără a aduce atingere punctului II subpunctele 2, 3 și 4.

Denumirile comerciale din apendicele II trebuie rezervate produselor definite în acesta încadrate la următoarele coduri NC și având un conținut de grăsime de cel puțin 10 %, dar mai mic de 90 % din greutate:

(a)

grăsimi din lapte încadrate la codurile NC 0405 și ex 2106;

(b)

grăsimi încadrate la codul NC ex 1517;

(c)

grăsimi compuse din produse vegetale și/sau animale încadrate la codurile NC ex 1517 și ex 2106.

Conținutul de grăsime cu excluderea sării trebuie să fie cel puțin egal cu două treimi din materia uscată.

Totuși, aceste denumiri comerciale se aplică exclusiv produselor care rămân solide la o temperatură de 20oC și care se utilizează pentru tartinare.

Aceste definiții nu se aplică:

(a)

denumirii produselor a căror natură exactă reiese clar din utilizarea tradițională și/sau dacă denumirile sunt în mod clar utilizate pentru a descrie o calitate caracteristică a produsului;

(b)

produselor concentrate (unt, margarină, amestecuri) cu un conținut de grăsime mai mare sau egal cu 90 %.

II.   Terminologie

1.

Termenul „tradițional” poate fi utilizat împreună cu denumirea „unt” prevăzută în partea A punctul 1 din apendicele II, dacă produsul este obținut direct din lapte sau smântână.

În sensul prezentului subpunct, „smântână” reprezintă produsul obținut din lapte sub forma unei emulsii de tipul ulei-în-apă, cu un conținut minim de grăsime din lapte de 10 %.

2.

Pentru produsele menționate în apendicele II se interzice utilizarea termenilor care indică, implică sau sugerează alt conținut de grăsime decât cel prevăzut în apendicele respectiv.

3.

Prin derogare de la punctul 2 și în plus față de acesta, termenii „conținut redus de grăsime” sau „conținut foarte mic de grăsime” pot fi utilizați pentru produsele menționate în apendicele II care au un conținut de grăsime de cel mult 62 %.

Termenii „conținut redus de grăsime” și „conținut foarte mic de grăsime” pot totuși înlocui termenii „3/4 grăsime” sau „1/2 grăsime” utilizați în apendicele II.

4.

Denumirile comerciale „minarină” sau „halvarină” pot fi utilizate pentru produsele menționate în partea B punctul 3 din apendicele II.

5.

Termenul „vegetal” poate fi utilizat împreună cu denumirile comerciale menționate în partea B din apendicele II, dacă produsul conține numai grăsime de origine vegetală cu o toleranță de 2 % din conținutul de grăsime pentru grăsimea animală. Această toleranță se aplică și dacă este vorba despre o specie vegetală.

PARTEA VIII

Denumirile și definițiile uleiurilor de măsline și ale uleiurilor din turte de măsline

Utilizarea descrierilor și a definițiilor uleiului de măsline și ale uleiului din turte de măsline care figurează în prezenta parte este obligatorie în scopul comercializării produselor în cauză în cadrul Uniunii și, în măsura în care acest lucru este compatibil cu normele internaționale obligatorii, în schimburile cu țări terțe.

Numai uleiurile menționate la punctul 1 literele (a) și (b), la punctul 3 și la punctul 6 pot face obiectul unei comercializări cu amănuntul.

1.   ULEIURI VIRGINE DE MĂSLINE

„Uleiuri virgine de măsline” înseamnă uleiurile obținute din fructul de măslin doar prin procedee mecanice sau alte procedee fizice, în condiții care nu conduc la alterarea uleiului, fructul nesuferind niciun alt tratament decât spălarea, decantarea, centrifugarea și filtrarea, cu excepția uleiurilor obținute cu ajutorul unor solvenți sau adjuvanți cu acțiune chimică sau biochimică, sau prin procedee de reesterificare, și a oricărui amestec cu uleiuri de altă natură.

Uleiurile virgine de măsline sunt clasificate și descrise exclusiv după cum urmează:

(a)

Uleiul de măsline extravirgin

„Ulei de măsline extravirgin” înseamnă ulei de măsline virgin a cărui aciditate liberă maximă, exprimată în conținut de acid oleic, este de 0,8 g la 100 g și ale cărui caracteristici sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.

(b)

Uleiul de măsline virgin

„Ulei de măsline virgin” înseamnă ulei de măsline virgin a cărui aciditate liberă maximă, exprimată în conținut de acid oleic, este de 2 g la 100 g și ale cărui caracteristici sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.

(c)

Uleiul de măsline lampant

„Ulei de măsline lampant” înseamnă ulei de măsline virgin a cărui aciditate liberă, exprimată în conținut de acid oleic, este mai mare de 2 g la 100 g și/sau ale cărui caracteristici sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.

2.   ULEI DE MĂSLINE RAFINAT

„Ulei de măsline rafinat” înseamnă leiul de măsline obținut prin rafinarea uleiului de măsline virgin a cărui aciditate liberă, exprimată în conținut de acid oleic, nu este mai mare de 0,3 g la 100 g și ale cărui caracteristici sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.

3.   ULEI DE MĂSLINE – COMPUS DIN ULEI DE MĂSLINE RAFINAT ȘI DIN ULEI DE MĂSLINE VIRGIN

„Ulei de măsline compus din ulei de măsline rafinat și din ulei de măsline virgin” înseamnă uleiul de măsline obținut prin amestecul de ulei de măsline rafinat și ulei de măsline virgin, altul decât cel lampant, a cărui aciditate liberă, exprimată în conținut de acid oleic, nu este mai mare de 1 g la 100 g și ale cărui caracteristici sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.

4.   ULEI BRUT DIN TURTE DE MĂSLINE

„Ulei brut din turte de măsline” înseamnă uleiul obținut din turte de măsline prin tratarea cu solvenți sau prin procedee fizice sau uleiul corespunzător uleiului de măsline lampant, cu excepția unor caracteristici bine determinate, excluzându-se uleiurile obținute prin procedee de reesterificare și orice amestec cu uleiuri de altă natură; celelalte caracteristici ale acestuia sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.

(5)   ULEI RAFINAT DIN TURTE DE MĂSLINE

„Ulei rafinat din turte de măsline” înseamnă uleiul obținut prin rafinarea uleiului brut din turte de măsline, a cărui aciditate liberă, exprimată în conținut de acid oleic, nu este mai mare de 0,3 g la 100 g și ale cărui caracteristici sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.

(6)   ULEI DIN TURTE DE MĂSLINE

„Ulei din turte de măsline” înseamnă uleiul obținut prin amestecul de ulei rafinat din turte de măsline și ulei de măsline virgin, altul decât cel lampant, a cărui aciditate liberă, exprimată în conținut de acid oleic, nu este mai mare de 1 g la 100 g și ale cărui caracteristici sunt conforme cu cele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 75 alineatul (2) pentru această categorie.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (JO L 204, 11.8.2000, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).

(3)  Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare (JO L 404, 30.12.2006, p. 26).

(5)  Directiva 89/108/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la alimentele congelate rapid destinate consumului uman (JO L 40, 11.2.1999, p. 34).

Apendice I

Zone viticole

Zonele viticole sunt următoarele:

1.

Zona viticolă A cuprinde:

(a)

în Germania: suprafețele cultivate cu viță-de-vie, altele decât cele cuprinse la punctul (2) litera (a);

(b)

în Luxemburg: regiunea viticolă din Luxemburg;

(c)

în Belgia, Danemarca, Irlanda, Țările de Jos, Polonia, Suedia și Regatul Unit: zonele viticole din aceste state membre;

(d)

în Republica Cehă: regiunea viticolă Čechy.

2.

Zona viticolă B cuprinde:

(a)

în Germania, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din regiunea determinată Baden;

(b)

în Franța, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din departamentele care nu sunt menționate în prezenta anexă, precum și din următoarele departamente:

în Alsacia: Bas-Rhin, Haut-Rhin,

în Lorena: Meurthe-et-Moselle, Meuse, Moselle, Vosges,

în Champagne: Aisne, Aube, Marne, Haute-Marne, Seine-et-Marne,

în Jura: Ain, Doubs, Jura, Haute-Saône,

în Savoia: Savoie, Haute-Savoie, Isère (comuna Chapareillan);

în Val de Loire: Cher, Deux-Sèvres, Indre, Indre-et-Loire, Loir-et-Cher, Loire-Atlantique, Loiret, Maine-et-Loire, Sarthe, Vendée, Vienne, precum și suprafețele cultivate cu viță-de-vie din arondismentul Cosne-sur-Loire din departamentul Nièvre;

(c)

în Austria, zona viticolă austriacă;

(d)

în Republica Cehă, regiunea viticolă Morava și suprafețele cultivate cu viță-de-vie care nu sunt menționate la punctul 1 litera (d);

(e)

în Slovacia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele regiuni: Malokarpatská vinohradnícka oblasť, Južnoslovenská vinohradnícka oblasť, Nitrianska vinohradnícka oblasť, Stredoslovenská vinohradnícka oblasť, Východoslovenská vinohradnícka oblasťși zonele viticole care nu sunt menționate la punctul 3 litera (f);

(f)

în Slovenia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele regiuni:

în regiunea Podravje: Štajerska Slovenija, Prekmurje,

în regiunea Posavje: Bizeljsko Sremič, Dolenjska și Bela krajina și suprafețele cultivate cu viță-de-vie din regiunile care nu sunt incluse la punctul 4 litera (d);

(g)

în România, zona Podișul Transilvaniei;

(h)

în Croația, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele subregiuni: Moslavina, Prigorje-Bilogora, Plešivica, Pokuplje și Zagorje-Međimurje.

3.

Zona viticolă C I cuprinde:

(a)

în Franța, suprafețele cultivate cu viță-de-vie:

din următoarele departamente: Allier, Alpes-de-Haute-Provence, Hautes-Alpes, Alpes-Maritimes, Ariège, Aveyron, Cantal, Charente, Charente-Maritime, Corrèze, Côte-d’Or, Dordogne, Haute-Garonne, Gers, Gironde, Isère (cu excepția comunei Chapareillan), Landes, Loire, Haute-Loire, Lot, Lot-et-Garonne, Lozère, Nièvre (cu excepția arondismentului Cosne-sur-Loire), Puy-de-Dôme, Pyrénées-Atlantiques, Hautes-Pyrénées, Rhône, Saône-et-Loire, Tarn, Tarn-et-Garonne, Haute-Vienne, Yonne;

din arondismentele Valence și Die din departamentul Drôme (cu excepția cantoanelor Dieulefit, Loriol, Marsanne și Montélimar);

din arondismentul Tournon, cantoanele Antraigues, Burzet, Coucouron, Montpezat-sous-Bauzon, Privas, Saint-Étienne-de-Lugdarès, Saint-Pierreville, Valgorge și Voulte-sur-Rhône din departamentul Ardèche;

(b)

în Italia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din regiunea Valle d’Aosta, precum și din provinciile Sondrio, Bolzano, Trento și Belluno;

(c)

în Spania, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din provinciile A Coruña, Asturias, Cantabria, Guipúzcoa și Vizcaya;

(d)

în Portugalia, suprafețele plantate cu viță-de-vie din acea parte a regiunii Norte care corespunde zonei viticole determinate „Vinho Verde”, precum și din „Concelhos de Bombarral, Lourinhã, Mafra e Torres Vedras” (cu excepția „Freguesis da Carvoeira e Dois Portos”), care fac parte din „Região viticola de Extremadura”;

(e)

în Ungaria, toate suprafețele cultivate cu viță-de-vie;

(f)

în Slovacia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din Tokajská vinohradnícka oblasť;

(g)

în România, suprafețele cultivate cu viță-de-vie care nu sunt incluse la punctul 2 litera (g) sau la punctul 4 litera (f);

(h)

în Croația, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele subregiuni: Hrvatsko Podunavlje și Slavonija.

4.

Zona viticolă C II cuprinde:

(a)

în Franța, suprafețele cultivate cu viță-de-vie:

din următoarele departamente: Aude, Bouches-du-Rhône, Gard, Hérault, Pyrénées-Orientales (cu excepția cantoanelor Olette și Arles-sur-Tech), Vaucluse;

din partea departamentului Var care este delimitată la sud prin limita nordică a comunelor Evenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, la Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour și Sainte-Maxime;

din arondismentul Nyons și din cantonul Loriol-sur-Drôme din departamentul Drôme;

din unitățile administrative din departamentul Ardèche care nu au fost incluse la punctul 3 litera (a);

(b)

în Italia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele regiuni: Abruzzo, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia Giulia, Lazio, Liguria, Lombardia (cu excepția provinciei Sondrio), Marche, Molise, Piemonte, Toscana, Umbria, Veneto (cu excepția provinciei Belluno), inclusiv insulele care aparțin acestor regiuni, de exemplu Elba și celelalte insule din arhipelagul toscan, insulele Ponziane, Capri și Ischia;

(c)

în Spania, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele provincii:

Lugo, Orense, Pontevedra,

Ávila (cu excepția comunelor care țin de „comarca” viticolă desemnată Cebreros), Burgos, León, Palencia, Salamanca, Segovia, Soria, Valladolid, Zamora;

La Rioja,

Álava,

Navarra,

Huesca,

Barcelona, Girona, Lleida,

din partea provinciei Zaragoza, situată la nord de râul Ebro;

din comunele din provincia Tarragona incluse în denumirea de origine Penedés;

din partea provinciei Tarragona care corespunde cu „comarca” viticolă desemnată Conca de Barberá;

(d)

în Slovenia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele regiuni: Brda sau Goriška Brda, Vipavska dolina sau Vipava, Kras și Slovenska Istra;

(e)

în Bulgaria, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele regiuni: Dunavska Ravnina (Дунавска равнина), Chernomorski Rayon (Черноморски район), Rozova Dolina (Розова долина);

(f)

în România, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele regiuni:

Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului și Plaiurile Drâncei, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării, regiunea viticolă sudică, inclusiv zonele nisipoase și alte regiuni favorabile;

(g)

în Croația, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele subregiuni: Hrvatska Istra, Hrvatsko primorje, Dalmatinska zagora, Sjeverna Dalmacija și Srednja i Južna Dalmacija.

5.

Zona viticolă C III (a) cuprinde:

(a)

în Grecia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele nomoi: Florina, Imathia, Kilkis, Grevena, Larisa, Ioannina, Levkas, Akhaia, Messinia, Arkadia, Korinthia, Iraklio, Khania, Rethimni, Samos, Lasithi, precum și insula Thira (Santorini);

(b)

în Cipru, suprafețele cultivate cu viță-de-vie situate la altitudini de peste 600 de metri;

(c)

în Bulgaria, suprafețele cultivate cu viță-de-vie care nu sunt incluse la punctul 4 litera (e).

6.

Zona viticolă C III (b) cuprinde:

(a)

în Franța, suprafețele cultivate cu viță-de-vie:

din departamentele din Corsica;

din acea parte a departamentului Var situată între mare și o linie delimitată prin comunele (de asemenea incluse): Évenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, La Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour și Sainte-Maxime;

din cantoanele Olette și Arles-sur-Tech din departamentul Pyrénées-Orientales;

(b)

în Italia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din următoarele regiuni: Calabria, Basilicata, Puglia, Sardinia și Sicilia, inclusiv insulele aparținând acestor regiuni, de exemplu Pantelleria și Eolie, insulele Egadi și Pelagie;

(c)

în Grecia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie care nu sunt incluse la punctul 5 litera (a);

(d)

în Spania: suprafețele cultivate cu viță-de-vie care nu sunt incluse la punctul 3 litera (c) sau la punctul 4 litera (c);

(e)

în Portugalia, suprafețele cultivate cu viță-de-vie din regiunile care nu sunt incluse la punctul 3 litera (d);

(f)

în Cipru, suprafețele cultivate cu viță-de-vie situate la altitudini care nu depășesc 600 de metri;

(g)

în Malta, suprafețele cultivate cu viță-de-vie.

7.

Delimitarea teritoriilor acoperite de unitățile administrative menționate în prezenta anexă este aceea care rezultă din dispozițiile naționale în vigoare la 15 decembrie 1981, precum și, în cazul Spaniei, din dispozițiile naționale în vigoare la 1 martie 1986 și, în cazul Portugaliei, din dispozițiile naționale în vigoare la 1 martie 1998.

Apendice II

Grăsimi tartinabile

Grupul de grăsimi

Denumirea comercială

Categoriile de produse

Definiții

Descriere suplimentară a categoriei cu o indicare a conținutului de grăsime (%) din greutate

A.   Grăsimi lactate

Produsele sub formă de emulsie solidă și maleabilă, în principal de tipul apă-în-ulei, provenind exclusiv din lapte și/sau anumite produse lactate, pentru care grăsimea este elementul principal de valoare. Cu toate acestea, pot fi adăugate și alte substanțe necesare obținerii produselor, dacă aceste substanțe nu sunt utilizate în scopul înlocuirii în întregime sau în parte a oricăruia din constituenții laptelui.

1.

Unt

Produsul cu un conținut de grăsime din lapte cuprins între minimum 80 % și mai puțin de 90 %, cu un conținut maxim de apă de 16 % și un conținut maxim de material lactat uscat fără grăsime de 2 %.

2.

Unt 3/4 grăsime (*1)

Produsul cu un conținut de grăsime din lapte cuprins între minimum 60 % și maximum 62 %.

3.

Unt 1/2 grăsime (*2)

Produsul cu un conținut de grăsime din lapte cuprins între minimum 39 % și maximum 41 %.

4.

Produse lactate tartinabile X %

Produsul cu următoarele conținuturi de grăsime lactată:

mai puțin de 39 %;

peste 41 %, dar sub 60 %;

peste 62 %, dar sub 80 %.

B.   Grăsimi

Produsele sub formă de emulsie solidă și maleabilă, în principal de tipul apă-în-ulei, provenită din grăsimi solide și/sau lichide vegetale sau din grăsimi animale destinate consumului uman, cu un conținut de grăsime din lapte care nu depășește 3 % din conținutul de grăsime.

1.

Margarină

Produsul obținut din grăsimi vegetale și/sau animale cu un conținut de grăsime cuprins între minimum 80 % și mai puțin de 90 %.

2.

Margarină 3/4 grăsime (*3)

Produsul obținut din grăsimi vegetale și/sau animale cu un conținut de grăsime cuprins între minimum 60 % și maximum 62 %.

3.

Margarină 1/2 grăsime (*4)

Produsul obținut din grăsimi vegetale și/sau animale cu un conținut de grăsime cuprins între minimum 39 % și maximum 41 %.

4.

Materie grasă tartinabilă X %

Produsul obținut din grăsimi vegetale și/sau animale cu următoarele conținuturi de grăsime:

mai puțin de 39 %;

peste 41 %, dar sub 60 %;

peste 62 %, dar sub 80 %.

C.   Grăsimi formate din produse vegetale și/sau animale

Produsele sub formă de emulsie solidă și maleabilă, în principal de tipul apă-în-ulei, provenite din grăsimi solide și/sau lichide vegetale și/sau din grăsimi animale destinate consumului uman, cu un conținut de grăsime din lapte între 10 % și 80 % din conținutul de grăsime.

1.

Amestec

Produsul obținut dintr-un amestec de grăsimi vegetale și/sau animale cu un conținut de grăsime cuprins între minimum 80 % și mai puțin de 90 %.

2.

Amestec 3/4 grăsime (*5)

Produsul obținut dintr-un amestec de grăsimi vegetale și/sau animale cu un conținut de grăsime cuprins între minimum 60 % și maximum 62 %.

3.

Amestec 1/2 grăsime (*6)

Produsul obținut dintr-un amestec de grăsimi vegetale și/sau animale cu un conținut de grăsime cuprins între minimum 39 % și maximum 41 %.

4.

Amestec tartinabil X %

Produsul obținut dintr-un amestec de grăsimi vegetale și/sau animale cu următoarele conținuturi de grăsime:

mai puțin de 39 %;

peste 41 %, dar sub 60 %;

peste 62 %, dar sub 80 %.


(*1)  Echivalent pentru „smør 60” în daneză.

(*2)  Echivalent pentru „smør 40” în daneză.

(*3)  Echivalent pentru „margarine 60” în daneză.

(*4)  Echivalent pentru „margarine 40” în daneză.

(*5)  Echivalent pentru „blandingsprodukt 60” în daneză.

(*6)  Echivalent pentru „blandingsprodukt 40” în daneză.


ANEXA VIII

PRACTICILE OENOLOGICE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 80

PARTEA I

Îmbogățirea, acidifierea și dezacidifierea în anumite zone vitivinicole

A.   Limite de îmbogățire

1.

Dacă este necesar, din cauza condițiilor climatice, în anumite zone vitivinicole din Uniune, statele membre respective pot autoriza mărirea tăriei alcoolice naturale în volume a strugurilor proaspeți, al mustului de struguri, al mustului de struguri parțial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentație și a vinului obținut din soiurile de struguri de vinificație care pot fi clasificate conform articolului 81.

2.

Creșterea tăriei alcoolice naturale în volume se realizează prin practicile oenologice menționate în secțiunea B și nu poate depăși următoarele limite:

(a)

3 % vol. în zona viticolă A;

(b)

2 % vol. în zona viticolă B;

(c)

1,5 % vol. în zonele viticole C.

3.

În anii cu condiții climatice deosebit de nefavorabile, statele membre pot solicita creșterea limitei (limitelor) stabilite la punctul 2 cu 0,5 %. Ca răspuns la o astfel de solicitare, Comisia, în temeiul competențelor menționate la articolul 91, adoptă în cel mai scurt timp posibil actul de punere în aplicare. Comisia depune toate eforturile necesare pentru a lua o decizie în termen de patru săptămâni de la depunerea cererii.

B.   Procedee de îmbogățire

1.

Creșterea tăriei alcoolice naturale în volume menționate în secțiunea A se realizează:

(a)

în cazul strugurilor proaspeți, al mustului de struguri parțial fermentat sau al vinului nou aflat încă în fermentație, numai prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat;

(b)

în cazul mustului de struguri, numai prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat ori prin concentrare parțială, inclusiv prin osmoză inversă;

(c)

în cazul vinului, numai prin concentrare parțială la rece.

2.

Procesele menționate la punctul 1 se exclud reciproc în cazurile în care vinul sau mustul de struguri este îmbogățit cu must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat și s-a plătit un ajutor în temeiul articolului 103y din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

3.

Adaosul de zaharoză menționat la punctul 1 literele (a) și (b) se poate realiza numai prin îndulcire fără apă și numai în următoarele zone:

(a)

zona viticolă A,

(b)

zona viticolă B,

(c)

zona viticolă C,

cu excepția plantațiilor viticole din Grecia, Spania, Italia, Cipru și Portugalia și a plantațiilor viticole din departamentele franceze care se găsesc sub jurisdicția curților de apel din:

Aix-en-Provence,

Nîmes,

Montpellier,

Toulouse,

Agen,

Pau,

Bordeaux,

Bastia.

Cu toate acestea, îmbogățirea prin îndulcire fără apă poate fi autorizată de autoritățile naționale, ca excepție, în departamentele franceze menționate mai sus. Franța notifică imediat Comisiei și celorlalte state membre orice autorizare de acest fel.

4.

Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul inițial de struguri proaspeți presați, de must de struguri, de must de struguri parțial fermentat sau de vin nou aflat încă în fermentație cu mai mult de 11 % în zona viticolă A, 8 % în zona viticolă B și 6,5 % în zona viticolă C.

5.

Concentrarea mustului de struguri sau a vinului supus procedeelor menționate la punctul 1:

(a)

nu poate avea ca efect reducerea volumului inițial al acestor produse cu mai mult de 20 %;

(b)

fără a aduce atingere punctului 2 litera (c) din secțiunea A, nu poate crește tăria alcoolică naturală în volume a acestor produse cu mai mult de 2 % vol.

6.

Tăria alcoolică naturală în volume totală a strugurilor proaspeți, a mustului de struguri, a mustului de struguri parțial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentație sau a vinului nu poate fi mărit prin procedeele menționate la punctele 1 și 5:

(a)

cu mai mult de 11,5 % vol. în zona viticolă A;

(b)

cu mai mult de 12 % vol. în zona viticolă B;

(c)

cu mai mult de 12,5 % vol. în zona viticolă C I;

(d)

cu mai mult de 13 % vol. în zona viticolă C II; și

(e)

cu mai mult de 13,5 % vol. în zona viticolă C III.

7.

Prin derogare de la punctul 6, statele membre pot:

(a)

să mărească, în cazul vinului roșu, limita superioară a tăriei alcoolice naturale în volume totale a produselor menționate la punctul 6 până la 12 % vol. în zona viticolă A și până la 12,5 % vol. în zona viticolă B;

(b)

să mărească tăria alcoolică naturală în volume totală a produselor menționate la punctul 6 pentru producția de vinuri cu denumire de origine până la un nivel care urmează să fie stabilit de statele membre.

C.   Acidificare și dezacidificare

1.

Strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, vinul nou aflat încă în fermentație și vinul pot face obiectul: (a)

(a)

unei dezacidificări în zonele viticole A, B și C I;

(b)

unei acidificări și al unei dezacidificări în zonele viticole C I, C II și C III (a), fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 7; sau

(c)

unei acidificări în zona viticolă C III (b).

2.

Acidificarea produselor, altele decât vinul, menționate la punctul 1, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/l, exprimată în acid tartric, sau 20 miliechivalenți pe litru.

3.

Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/l, exprimată în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenți pe litru.

4.

Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 g/l, exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenți pe litru.

5.

Mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidificări parțiale.

6.

Fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 1, în anii cu condiții climatice excepționale, statele membre pot autoriza acidificarea produselor menționate la punctul 1 din zonele viticole A și B în condițiile menționate la punctele 2 și 3.

7.

Acidificarea și îmbogățirea, în afara cazurilor de derogare care urmează să fie adoptate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2), precum și acidificarea și dezacidificarea aceluiași produs se exclud reciproc.

D.   Proceduri

1.

Niciuna dintre procedurile menționate în secțiunile B și C, cu excepția acidificării și dezacidificării vinurilor, nu este autorizată decât dacă se efectuează în condiții care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2), în timpul transformării strugurilor proaspeți, a mustului de struguri, a mustului de struguri parțial fermentat sau a vinului nou aflat încă în fermentare în vin sau în orice altă băutură din sectorul vinicol destinată consumului uman direct, cu excepția vinului spumant sau a vinului spumos din zona vitivinicolă în care au fost recoltați strugurii proaspeți utilizați.

2.

Concentrarea vinurilor trebuie să aibă loc în zona vitivinicolă în care au fost recoltați strugurii proaspeți utilizați.

3.

Acidificarea și dezacidificarea vinurilor nu pot avea loc decât în întreprinderea de vinificare și în zona vitivinicolă în care au fost recoltați strugurii utilizați pentru fabricarea vinului respectiv.

4.

Fiecare procedură menționată la punctele 1, 2 și 3 trebuie declarată autorităților competente. Aceeași dispoziție se aplică pentru cantitățile de must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau zaharoză deținute, pentru practicarea profesiei, de persoanele fizice sau juridice ori de grupuri de persoane, în special de producători, îmbuteliatori, procesatori, precum și de comercianți care urmează a fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2), în același timp și în același loc ca strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat sau vinul în vrac. Cu toate acestea, declararea acestor cantități poate fi înlocuită prin înscrierea lor într-un registru de intrări și de utilizare. Cu toate acestea, declararea acestor cantități poate fi înlocuită prin înscrierea lor într-un registru de intrări și de utilizare.

5.

Fiecare dintre procedurile menționate în secțiunile B și C trebuie înscrisă în documentul de însoțire menționat la articolul 147, în baza căruia circulă produsele astfel tratate.

6.

Procedurile menționate la secțiunile B și C nu pot fi efectuate, sub rezerva unor derogări motivate de condiții climatice excepționale:

(a)

în zona viticolă C după 1 ianuarie;

(b)

în zonele viticole A și B după 16 martie și acestea se efectuează numai pentru produsele provenite din recolta de struguri imediat precedentă acestor date.

7.

Fără a aduce atingere punctului 6, concentrarea prin răcire, acidificarea și dezacidificarea vinurilor se pot face pe tot parcursul anului.

PARTEA II

Restricții

A.   Observații generale

1.

Toate practicile oenologice autorizate exclud adaosul de apă, exceptând cazurile în care acest lucru este cerut de o necesitate tehnică specifică.

2.

Toate practicile oenologice autorizate exclud adaosul de alcool, cu excepția practicilor care vizează obținerea mustului din struguri proaspeți oprit din fermentare prin adaosul de alcool, a vinului licoros, a vinului spumant, a vinului alcoolizat și a vinului petiant.

3.

Vinul alcoolizat nu poate fi utilizat decât pentru distilare.

B.   Strugurii proaspeți, mustul de struguri și sucul de struguri

1.

Mustul de struguri proaspeți oprit din fermentație prin adaosul de alcool poate fi folosit numai în etapa de preparare a produselor care nu sunt încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 și 2204 29. Această procedură nu aduce atingere niciunei dispoziții mai stricte pe care o pot aplica statele membre în cazul preparării pe teritoriul lor a produselor care nu sunt încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 și 2204 29.

2.

Sucul de struguri și sucul de struguri concentrat nu pot fi folosite în scopul vinificării și nici nu se pot adăuga în vin. Se interzice fermentarea alcoolică a acestor produse pe teritoriul Uniunii.

3.

Punctele 1 și 2 nu se aplică produselor destinate fabricării în Irlanda, Polonia și Regatul Unit, a produselor încadrate la codul NC 2206 00, pentru care utilizarea unei denumiri compuse care include denumirea comercială „vin” poate fi admisă de statele membre.

4.

Mustul de struguri parțial fermentat, obținut din struguri stafidiți, nu poate fi introdus pe piață decât pentru fabricarea vinurilor licoroase, exclusiv în zonele vitivinicole în care această întrebuințare era tradițională la data de 1 ianuarie 1985, și pentru fabricarea vinurilor obținute din struguri supracopți.

5.

Strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, mustul de struguri concentrat, mustul de struguri concentrat rectificat, mustul de struguri oprit din fermentație prin adaosul de alcool, sucul de struguri, sucul de struguri concentrat și vinul, precum și amestecurile acestor produse, provenite din țări terțe, nu pot fi transformate în produsele menționate în anexa VII partea II și nici adăugate acestor produse pe teritoriul Uniunii.

C.   Amestecul de vinuri

Sunt interzise cupajul unui vin originar dintr-o țară terță cu un vin din cadrul Uniunii și cupajul între vinuri originare din țări terțe pe teritoriul Uniunii.

D.   Suproduse

1.

Se interzice suprapresarea strugurilor. În funcție de condițiile locale și tehnice, statele membre stabilesc cantitatea minimă de alcool pe care trebuie să o conțină tescovina și drojdiile după tescuirea strugurilor.

Cantitatea de alcool conținută de aceste subproduse este stabilită de statele membre la un nivel minim de 5 % în raport cu volumul de alcool conținut de vinul produs.

2.

Cu excepția alcoolului, a rachiului și a pichetului nu se poate fabrica vin sau altă băutură destinată consumului uman direct din drojdie de vin sau din tescovină de struguri. Turnarea vinului peste drojdie, tescovină de struguri sau pulpă de struguri aszú presați este permisă, în condiții care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2), atunci când această practică este utilizată în mod tradițional pentru producerea vinurilor „Tokaji fordítás” și „Tokaji máslás” în Ungaria și „Tokajský forditáš” și „Tokajský mášláš” în Slovacia.

3.

Sunt interzise tescuirea drojdiei de vin și refermentarea tescovinei în alte scopuri decât pentru distilare sau producerea pichetului. Filtrarea și centrifugarea drojdiei de vin nu se consideră tescuire atunci când calitatea produselor obținute este bună, corectă și comercială.

4.

În cazul în care fabricarea sa este autorizată de statul membru respectiv, pichetul nu poate fi utilizat decât pentru distilare sau consum în gospodăriile producătorilor de vin.

5.

Fără a aduce atingere posibilității statelor membre de a solicita eliminarea subproduselor prin distilare, orice persoană fizică ori juridică sau grupuri de persoane care dețin subproduse trebuie să le elimine, sub rezerva unor condiții care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 75 alineatul (2).

ANEXA IX

MENȚIUNI REZERVATE FACULTATIVE

Categoriile de produse

(referire la clasificarea din Nomenclatura combinată)

Mențiunea rezervată facultativă

carne de pasăre

(codurile NC 0207 și 0210 )

furajate cu … % din …

gâscă furajată cu ovăz

crescute în spații închise – sistem extensiv

crescute în aer liber

creștere tradițională în aer liber

crescute în aer liber – libertate totală

vârsta la sacrificare

durata perioadei de îngrășare

ouă

(codul NC 0407 )

proaspete

extra sau extra proaspete

indicarea modului de nutriție a găinilor ouătoare

ulei de măsline

(codul NC 1509 )

prima presare la rece

extracție la rece

aciditate

picant

fructat: copt sau verde

amar

intens

mediu

slab

echilibrat

ulei dulce


ANEXA X

CONDIȚII DE ACHIZIȚIONARE A SFECLEI ÎN PERIOADA PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 125 ALINEATUL (3)

PUNCTUL I

1.

Contractele de livrare se încheie în scris pentru o cantitate determinată de sfeclă.

2.

Durata contractelor de livrare poate fi multianuală.

3.

Contractele de livrare pot preciza dacă se poate furniza o cantitate suplimentară de sfeclă și în ce condiții.

PUNCTUL II

1.

Contractele de livrare indică prețurile de achiziție pentru cantitățile de sfeclă prevăzute la punctul I.

2.

Prețul menționat la subpunctul 1 se aplică sfeclei de zahăr de calitatea standard definită în anexa III punctul B.

Prețul este ajustat prin aplicarea de majorări sau reduceri, convenite anterior de către părți, care corespund diferențelor de calitate față de calitatea standard.

3.

Contractul de livrare precizează modul în care evoluția prețurilor de piață trebuie alocată între părți.

4.

Contractele de livrare prevăd, pentru sfeclă, un conținut de zahăr determinat. Acestea conțin o grilă de conversie care indică diferitele conținuturi de zahăr și coeficienții folosiți pentru a converti cantitățile de sfeclă furnizată în cantități ce corespund conținutului de zahăr menționat în contractul de livrare.

Grila se stabilește pe baza randamentelor care corespund diferitelor conținuturi de zahăr.

PUNCTUL III

Contractele de livrare conțin dispoziții privind durata normală a livrărilor de sfeclă și eșalonarea lor în timp.

PUNCTUL IV

1.

Contractele de livrare specifică centrele de colectare a sfeclei și condițiile legate de livrare și transport.

2.

În contractele de livrare se prevede că cheltuielile de încărcare și transport de la centrele de colectare sunt stipulate în mod clar. În cazul în care contractele de livrare prevăd o participare a întreprinderilor producătoare de zahăr la cheltuielile de încărcare și transport, procentul sau sumele sunt stipulate în mod clar.

3.

Contractele de livrare prevăd că cheltuielile care revin fiecărei părți sunt menționate în mod clar.

PUNCTUL V

1.

Contractele de livrare specifică punctele de recepție a sfeclei.

2.

În cazul în care vânzătorul de sfeclă și întreprinderea producătoare de zahăr au încheiat deja un contract de livrare pentru anul de comercializare precedent, punctele de recepție convenite pentru livrările efectuate în cursul respectivului an de comercializare rămân valabile. Acordurile interprofesionale pot deroga de la prezenta dispoziție.

PUNCTUL VI

1.

Contractele de livrare prevăd determinarea conținutului de zahăr prin metoda polarimetrică sau, pentru a se ține cont de evoluțiile tehnologice, o altă metodă convenită între cele două părți. La recepție se prelevează un eșantion de sfeclă.

2.

Acordurile interprofesionale pot să prevadă prelevarea eșantioanelor într-un alt stadiu. În acest caz, contractul de livrare prevede o corecție pentru compensarea unei eventuale scăderi a conținutului de zahăr între momentul recepției și momentul prelevării eșantionului.

PUNCTUL VII

Contractele de livrare prevăd determinarea greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr cu ajutorul uneia dintre modalitățile convenite:

(a)

împreună, de către întreprinderea producătoare de zahăr și organizația profesională a cultivatorilor de sfeclă, în cazul în care un acord interprofesional prevede acest lucru;

(b)

de către întreprinderea producătoare de zahăr, sub supravegherea organizației profesionale a cultivatorilor de sfeclă;

(c)

de către întreprinderea producătoare de zahăr, sub supravegherea unui expert recunoscut de statul membru în cauză, cu condiția ca vânzătorul de sfeclă să suporte cheltuielile aferente.

PUNCTUL VIII

1.

Pentru întreaga cantitate de sfeclă livrată, contractele de livrare prevăd respectarea de către întreprinderea producătoare de zahăr a uneia sau mai multora dintre obligațiile următoare:

(a)

restituirea gratuită către vânzătorul de sfeclă, franco fabrică, a pulpei proaspete obținute din tonajul de sfeclă livrat;

(b)

restituirea gratuită către vânzătorul de sfeclă, franco fabrică, a unei părți din pulpa respectivă, în stare presată, uscată sau uscată și melasată;

(c)

restituirea către vânzătorul de sfeclă, franco fabrică, a pulpei în stare presată sau uscată; în acest caz, întreprinderea producătoare de zahăr poate solicita vânzătorului de sfeclă să suporte cheltuielile aferente presării sau uscării;

(d)

plata către vânzătorul de sfeclă a unei compensări care să țină seama de posibilitățile de vânzare a pulpei respective.

2.

În cazul în care unele părți din întreaga cantitate de sfeclă livrată sunt tratate în mod diferit, contractul de livrare impune mai multe dintre obligațiile prevăzute la subpunctul 1.

3.

Acordurile interprofesionale pot prevedea livrarea pulpei într-un stadiu diferit de cel menționat la subpunctul 1 literele (a), (b) și (c).

PUNCTUL IX

Contractele de livrare stabilesc termenele de achitare a eventualelor avansuri și de plată a prețului de achiziție a sfeclei.

PUNCTUL X

În cazul în care contractele de livrare prevăd dispoziții referitoare la aspecte care fac obiectul prezentei anexe sau conțin dispoziții care reglementează alte aspecte, dispozițiile și efectele acestora nu sunt contrare prezentei anexe.

PUNCTUL XI

1.

Acordurile interprofesionale menționate în anexa II partea II secțiunea A punctul 6 prevăd clauze de arbitraj.

2.

Acordurile interprofesionale pot prevedea un model standard de contract de livrare compatibil cu prezentul regulament și cu normele Uniunii.

3.

În cazul în care acordurile interprofesionale la nivelul Uniunii, regional sau local prevăd dispoziții referitoare la aspecte care fac obiectul prezentului regulament sau conțin dispoziții care reglementează alte aspecte, dispozițiile și efectele acestora nu sunt contrare prezentei anexe.

4.

Acordurile prevăzute la subpunctul 3 prevăd, în special:

(a)

grila de conversie prevăzută la punctul II subpunctul 4;

(b)

norme privind alegerea și furnizarea semințelor din soiurile de sfeclă ce urmează să fie produse;

(c)

conținutul minim de zahăr al sfeclei care urmează să fie livrată;

(d)

o obligație de consultare între reprezentanții întreprinderii producătoare de zahăr și cei ai vânzătorilor de sfeclă înainte de stabilirea datei de începere a livrărilor de sfeclă;

(e)

plata unor prime vânzătorilor de sfeclă pentru livrările anticipate sau tardive;

(f)

detalii privind condițiile și costurile legate de pulpă, astfel cum sunt menționate la punctul VIII;

(g)

ridicarea pulpei de către vânzătorul de sfeclă;

(h)

norme privind adaptarea prețurilor, în cazul în care se încheie contracte multianuale;

(i)

norme de eșantionare și metode pentru determinarea greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr.


ANEXA XI

CONDIȚII DE ACHIZIȚIONARE A SFECLEI ÎN PERIOADA PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 124

PUNCTUL I

1.

Contractele de livrare se încheie în scris și pentru o cantitate determinată de sfeclă căreia i se aplică o cotă.

2.

Contractele de livrare precizează dacă se poate furniza o cantitate suplimentară de sfeclă și în ce condiții.

PUNCTUL II

1.

Contractele de livrare stabilesc prețurile de achiziție pentru cantitățile de sfeclă prevăzute la articolul 127 alineatul (2) litera (a) și, după caz, litera (b). În cazul cantităților prevăzute la articolul 127 alineatul (2) litera (a), prețurile nu pot fi mai mici decât prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă prevăzut la articolul 135.

2.

Contractele de livrare prevăd, pentru sfeclă, un conținut de zahăr determinat. Acestea conțin o grilă de conversie care indică diferitele conținuturi de zahăr și coeficienții folosiți pentru a converti cantitățile de sfeclă furnizată în cantități ce corespund conținutului de zahăr menționat în contractul de livrare.

Grila se stabilește pe baza randamentelor care corespund diferitelor conținuturi de zahăr.

3.

În cazul în care un vânzător de sfeclă a încheiat cu o întreprindere producătoare de zahăr un contract de livrare pentru sfeclă în sensul articolului 127 alineatul (2) litera (a), toate livrările efectuate de vânzătorul în cauză, convertite în conformitate cu subpunctul 2 de la prezentul punct, se consideră livrări în sensul articolului 127 alineatul (2) litera (a), până la cantitatea de sfeclă specificată în contractul de livrare.4

4.

Întreprinderile producătoare de zahăr care fabrică o cantitate de zahăr mai mică decât cantitatea de sfeclă căreia i se aplică o cotă pentru care au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare în conformitate cu articolul 127 alineatul (2) litera (a), repartizează între vânzătorii de sfeclă cu care au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare în sensul articolului 127 alineatul (2) litera (a), cantitatea de sfeclă care corespunde producției suplimentare până la atingerea cotei lor.

Acordurile interprofesionale pot deroga de la prezenta dispoziție.

PUNCTUL III

1.

Contractele de livrare conțin dispoziții privind durata normală a livrărilor de sfeclă și eșalonarea lor în timp.

2.

Dispozițiile menționate la subpunctul 1 sunt cele aplicabile pe durata anului de comercializare precedent, ținând seama de nivelul producției reale; acordurile interprofesionale pot deroga de la aceste dispoziții.

PUNCTUL IV

1.

Contractele de livrare precizează centrele de colectare a sfeclei.

2.

În cazul în care vânzătorul de sfeclă și întreprinderea producătoare de zahăr au încheiat deja un contract de livrare pentru anul de comercializare precedent, centrele de colectare convenite pentru livrările efectuate în cursul respectivului an rămân valabile. Acordurile interprofesionale pot deroga de la prezenta dispoziție.

3.

În contractele de livrare se prevede că cheltuielile de încărcare și transport de la centrele de colectare sunt suportate de întreprinderea producătoare de zahăr, sub rezerva unor convenții speciale care respectă normele sau uzanțele locale în vigoare înainte de anul de comercializare precedent.

4.

Cu toate acestea, în Danemarca, Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia, Finlanda și Regatul Unit, țări în care sfecla se livrează franco fabrică, contractele de livrare prevăd o participare a întreprinderii producătoare de zahăr la cheltuielile de încărcare și transport și indică procentul sau sumele.

PUNCTUL V

1.

Contractele de livrare precizează punctele de recepție a sfeclei.

2.

În cazul în care vânzătorul de sfeclă și întreprinderea producătoare de zahăr au încheiat deja un contract de livrare pentru anul de comercializare precedent, punctele de recepție convenite pentru livrările efectuate în cursul respectivului an de comercializare rămân valabile. Acordurile interprofesionale pot deroga de la prezenta dispoziție.

PUNCTUL VI

1.

Contractele de livrare prevăd determinarea conținutului de zahăr prin metoda polarimetrică. La recepție se prelevează un eșantion de sfeclă.

2.

Acordurile interprofesionale pot să prevadă prelevarea eșantioanelor într-un alt stadiu. În acest caz, contractul de livrare prevede o corecție pentru compensarea unei eventuale scăderi a conținutului de zahăr între momentul recepției și momentul prelevării eșantionului.

PUNCTUL VII

Contractele de livrare prevăd determinarea greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr cu ajutorul uneia dintre modalitățile următoare:

(a)

împreună, de către întreprinderea producătoare de zahăr și organizația profesională a cultivatorilor de sfeclă, în cazul în care un acord interprofesional prevede acest lucru;

(b)

de către întreprinderea producătoare de zahăr, sub supravegherea organizației profesionale a cultivatorilor de sfeclă;

(c)

de către întreprinderea producătoare de zahăr, sub supravegherea unui expert recunoscut de statul membru în cauză, cu condiția ca vânzătorul de sfeclă să suporte cheltuielile aferente.

PUNCTUL VIII

1.

Pentru întreaga cantitate de sfeclă livrată, contractele de livrare prevăd respectarea de către întreprinderea producătoare de zahăr a uneia sau mai multora dintre obligațiile următoare:

(a)

restituirea gratuită către vânzătorul de sfeclă, franco fabrică, a pulpei proaspete obținute din tonajul de sfeclă livrat;

(b)

restituirea gratuită către vânzătorul de sfeclă, franco fabrică, a unei părți din pulpa respectivă, în stare presată, uscată sau uscată și melasată;

(c)

restituirea către vânzătorul de sfeclă, franco fabrică, a pulpei în stare presată sau uscată; în acest caz, întreprinderea producătoare de zahăr poate solicita vânzătorului de sfeclă să suporte cheltuielile aferente presării sau uscării;

(d)

plata către vânzătorul de sfeclă a unei compensări care să țină seama de posibilitățile de vânzare a pulpei respective.

2.

În cazul în care unele părți din întreaga cantitate de sfeclă livrată sunt tratate în mod diferit, contractul de livrare impune mai multe dintre obligațiile prevăzute la subpunctul 1.

3.

Acordurile interprofesionale pot prevedea livrarea pulpei într-un stadiu diferit de cel menționat la subpunctul 1 literele (a), (b) și (c).

PUNCTUL IX

1.

Contractele de livrare stabilesc termenele de achitare a eventualelor avansuri și de plată a prețului de achiziție a sfeclei.

2.

Termenele-limită prevăzute la subpunctul 1 sunt cele valabile pe durata anului de comercializare precedent. Acordurile interprofesionale pot deroga de la prezenta dispoziție.

PUNCTUL X

În cazul în care contractele de livrare prevăd dispoziții referitoare la aspecte care fac obiectul prezentei anexe sau conțin dispoziții care reglementează alte aspecte, dispozițiile și efectele acestora nu sunt contrare prezentei anexe.

PUNCTUL XI

1.

Acordurile interprofesionale menționate în anexa II partea II secțiunea A punctul 6 prevăd clauze de arbitraj.

2.

În cazul în care acordurile interprofesionale la nivelul Uniunii, regional sau local prevăd dispoziții referitoare la aspecte care fac obiectul prezentului regulament sau conțin dispoziții care reglementează alte aspecte, dispozițiile și efectele acestora nu sunt contrare prezentei anexe.

3.

Acordurile prevăzute la subpunctul 2 prevăd, în special:

(a)

norme privind repartizarea între vânzătorii de sfeclă a cantităților de sfeclă pe care întreprinderea producătoare de zahăr decide să le achiziționeze anterior însămânțărilor, pentru fabricarea zahărului în limitele cotei;

(b)

norme privind repartizarea menționată la punctul II subpunctul 4;

(c)

grila de conversie prevăzută la punctul II subpunctul 2;

(d)

norme privind alegerea și furnizarea semințelor din soiurile de sfeclă ce urmează să fie produse;

(e)

conținutul minim de zahăr al sfeclei care urmează să fie livrată;

(f)

o obligație de consultare între reprezentanții întreprinderii producătoare de zahăr și cei ai vânzătorilor de sfeclă înainte de stabilirea datei de începere a livrărilor de sfeclă;

(g)

plata unor prime vânzătorilor de sfeclă pentru livrările anticipate sau tardive;

(h)

indicații privind:

(i)

partea de pulpă menționată la punctul VIII subpunctul 1 litera (b),

(ii)

cheltuielile prevăzute la punctul VIII subpunctul 1 litera (c),

(iii)

compensarea menționată la punctul VIII subpunctul 1 litera (d);

(i)

ridicarea pulpei de către vânzătorul de sfeclă;

(j)

fără a aduce atingere articolului 135, norme privind distribuirea între întreprinderea producătoare de zahăr și vânzătorul de sfeclă a eventualei diferențe dintre pragul de referință și prețul de vânzare efectiv al zahărului.

PUNCTUL XII

În cazul în care nu există acorduri interprofesionale care să menționeze modul de repartizare între vânzătorii de sfeclă a cantităților de sfeclă pe care întreprinderea producătoare de zahăr se oferă să le achiziționeze anterior însămânțărilor pentru fabricarea zahărului în limitele cotei, statul membru în cauză poate stabili el însuși normele de repartizare.

De asemenea, aceste norme pot acorda vânzătorilor de sfeclă care aprovizionează în mod tradițional cooperativele alte drepturi de livrare decât cele de care s-ar bucura dacă ar fi membri ai respectivelor cooperative.


ANEXA XII

COTE NAȚIONALE ȘI REGIONALE DE PRODUCȚIE A ZAHĂRULUI, A IZOGLUCOZEI ȘI A SIROPULUI DE INULINĂ MENȚIONATE LA ARTICOLUL 136

(în tone)

State membre sau regiuni

(1)

Zahăr

(2)

Izoglucoză

(3)

Sirop de inulină

(4)

Belgia

676 235,0

114 580,2

0

Bulgaria

0

89 198,0

 

Republica Cehă

372 459,3

 

 

Danemarca

372 383,0

 

 

Germania

2 898 255,7

56 638,2

 

Irlanda

0

 

 

Grecia

158 702,0

0

 

Spania

498 480,2

53 810,2

 

Franța (metropolitană)

3 004 811,15

 

0

Departamentele franceze de peste mări

432 220,05

 

 

Croația

192 877,0

 

 

Italia

508 379,0

32 492,5

 

Letonia

0

 

 

Lituania

90 252,0

 

 

Ungaria

105 420,0

250 265,8

 

Țările de Jos

804 888,0

0

0

Austria

351 027,4

 

 

Polonia

1 405 608,1

42 861,4

 

Portugalia (continentală)

0

12 500,0

 

Regiunea autonomă Azore

9 953,0

 

 

România

104 688,8

0

 

Slovenia

0

 

 

Slovacia

112 319,5

68 094,5

 

Finlanda

80 999,0

0

 

Suedia

293 186,0

 

 

Regatul Unit

1 056 474,0

0

 

TOTAL

13 529 618,2

720 440,8

0


ANEXA XIII

NORME DETALIATE PRIVIND TRANSFERUL DE COTE DE ZAHĂR SAU DE IZOGLUCOZĂ ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 138

PUNCTUL I

În sensul prezentei anexe:

(a)

„fuziune de întreprinderi” înseamnă reunirea într-o întreprindere unică a două sau mai multe întreprinderi;

(b)

„înstrăinarea unei întreprinderi” înseamnă transferarea sau absorbția patrimoniului unei întreprinderi beneficiare de cote, în beneficiul uneia sau mai multor întreprinderi;

(c)

„înstrăinarea unei fabrici” înseamnă transferarea proprietății unei unități tehnice cu toate instalațiile necesare fabricării produsului în cauză uneia sau mai multor întreprinderi, antrenând absorbția parțială sau totală a producției întreprinderii care își transferă proprietatea;

(d)

„închirierea unei fabrici” înseamnă contractul de închiriere al unei unități tehnice cu toate instalațiile necesare fabricării zahărului, în vederea exploatării sale, încheiat pe o durată de cel puțin trei ani de comercializare consecutivi, pe care părțile se angajează să nu îl rezilieze înainte de finele celui de-al treilea an de comercializare, cu o întreprindere stabilită în același stat membru unde este localizată și fabrica în cauză dacă, după ce contractul de închiriere intră în vigoare, întreprinderea care ia în chirie fabrica poate fi considerată, în ceea ce privește întreaga sa producție, ca o întreprindere care produce numai de zahăr.

PUNCTUL II

1.

Fără a aduce atingere subpunctului 2, în caz de fuziune sau de înstrăinare a întreprinderilor producătoare de zahăr și în cazul înstrăinării fabricilor producătoare de zahăr, cotele sunt adaptate după cum urmează:

(a)

în cazul fuziunii unor întreprinderi producătoare de zahăr, statele membre atribuie întreprinderii rezultate din fuziune o cotă egală cu suma cotelor atribuite anterior fuziunii întreprinderilor producătoare de zahăr în cauză;

(b)

în cazul înstrăinării unei întreprinderi producătoare de zahăr, statul membru atribuie pentru producția de zahăr întreprinderii beneficiare cota întreprinderii înstrăinate sau, dacă sunt mai multe întreprinderi beneficiare, atribuirea se face proporțional cu volumul producției de zahăr absorbit de fiecare dintre ele;

(c)

în cazul înstrăinării unei fabrici de zahăr, statul membru diminuează cota întreprinderii care transferă proprietatea fabricii și mărește cu aceeași cantitate cota întreprinderii sau întreprinderilor producătoare de zahăr care cumpără fabrica, proporțional cu producția absorbită.

2.

Dacă o parte a producătorilor de sfeclă de zahăr sau de trestie de zahăr direct afectați de una dintre operațiunile menționate la subpunctul 1 își manifestă expres voința de a livra sfecla sau trestia de zahăr unei întreprinderi producătoare de zahăr care nu a făcut parte din aceste operațiuni, statul membru poate efectua atribuirea în funcție de cantitatea de producție absorbită de întreprinderea către care aceștia intenționează să își livreze sfecla sau trestia de zahăr.

3.

În cazul încetării activității, în alte condiții decât cele menționate la subpunctul 1:

(a)

a unei întreprinderi producătoare de zahăr,

(b)

a uneia sau a mai multor fabrici ale unei întreprinderi producătoare de zahăr,

statul membru poate atribui partea din cote afectată de această încetare a activității uneia sau mai multor întreprinderi producătoare de zahăr.

De asemenea, în cazul menționat la primul paragraf litera (b), dacă o parte din producătorii în cauză își manifestă expres voința de a-și livra sfecla sau trestia de zahăr unei anumite întreprinderi producătoare de zahăr, statul membru poate atribui partea de cote corespondente acestei sfecle sau trestii de zahăr întreprinderii căreia îi este destinată livrarea produselor.

4.

În cazul în care se recurge la derogarea menționată la articolul 127 alineatul (5), statul membru în cauză poate cere producătorilor de sfeclă de zahăr și întreprinderilor producătoare de zahăr vizați de respectiva derogare să prevadă în acordurile lor interprofesionale clauze speciale în vederea aplicării de către statul membru a dispozițiilor de la subpunctele 2 și 3 din prezentul punct.

5.

În caz de închiriere a unei fabrici care aparține unei întreprinderi producătoare de zahăr, statul membru poate diminua cota întreprinderii care oferă această fabrică pentru închiriere și poate atribui partea cu care s-a diminuat cota întreprinderii care închiriază fabrica pentru a produce zahăr.

În cazul în care contractul de închiriere este reziliat în perioada de trei ani de comercializare menționată la punctul I litera (d), adaptarea cotei în temeiul primului paragraf de la prezentul punct este anulată retroactiv de către statul membru de la data la care contractul de închiriere a intrat în vigoare. Cu toate acestea, în cazul în care contractul încetează din motive de forță majoră, statul membru nu este obligat să anuleze adaptarea.

6.

În cazul în care o întreprindere producătoare de zahăr nu mai este în măsură să asigure respectarea obligațiilor sale care decurg din legislația Uniunii față de producătorii de sfeclă sau de trestie de zahăr în cauză și această situație a fost constatată de către autoritățile competente ale statului membru respectiv, acesta poate atribui, pentru unul sau mai mulți ani de comercializare, partea de cote în cauză uneia sau mai multor întreprinderi producătoare de zahăr proporțional cu volumul de producție absorbit.

(7)

În cazul în care un stat membru atribuie unei întreprinderi producătoare de zahăr garanții de preț și de desfacere pentru procesarea sfeclei de zahăr în alcool etilic, statul membru respectiv poate atribui, în acord cu întreprinderea și cu producătorii de sfeclă în cauză, pentru unul sau mai mulți ani de comercializare, toate cotele sau o parte din cotele producției de zahăr uneia sau mai multor întreprinderi.

PUNCTUL III

În caz de fuziune sau de înstrăinare a unor întreprinderi producătoare de izoglucoză sau de înstrăinare a unei fabrici producătoare de izoglucoză, statul membru poate atribui cotele în cauză pentru producerea de izoglucoză uneia sau mai multor întreprinderi, indiferent de faptul dacă acestea beneficiază sau nu de cote de producție.

PUNCTUL IV

Măsurile luate în temeiul punctelor II și III pot să fie aplicate doar în cazul în care sunt îndeplinite condițiile următoare:

(a)

sunt luate în considerare interesele fiecărei părți implicate;

(b)

statul membru în cauză consideră că acestea ar putea să amelioreze structura sectoarelor de producție a sfeclei sau a trestiei de zahăr și de producție a zahărului;

(c)

se referă la întreprinderi stabilite pe teritoriul pentru care cota se stabilește în anexa XII.

PUNCTUL V

În cazul în care fuziunea sau înstrăinarea intervine între 1 octombrie și 30 aprilie din anul următor, măsurile menționate în punctele II și III produc efecte în anul de comercializare în curs.

În cazul în care fuziunea sau înstrăinarea intervine între 1 mai și 30 septembrie în același an, măsurile menționate în punctele II și III produc efecte în anul de comercializare următor.

PUNCTUL VI

În cazul aplicării punctelor II și III, statele membre comunică Comisiei cotele modificate, în termen de cel mult 15 zile de la expirarea termenelor menționate în punctul V.


ANEXA XIV

TABEL DE CORESPONDENȚĂ MENȚIONAT LA ARTICOLUL 230

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007

Prezentul regulament

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 alineatele (1) și (2)

Articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b)

Articolul 2 alineatul (2) litera (c)

Articolul 15 alineatul (1) litera (a)

Articolul 3

Articolul 6

Articolul 4

Articolul 5 primul paragraf

Articolul 5 al doilea paragraf, prima parte

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 5 al doilea paragraf partea a doua

Articolul 5 al treilea paragraf

Articolul 5 litera (a)

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 8

Articolul 7

Articolul 9

Articolul 126

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14 (1)

Articolul 14 (eliminat)

Articolul 15 (eliminat)

Articolul 16 (eliminat)

Articolul 17 (eliminat)

Articolul 18 alineatele (1) - (4)

Articolul 15 alineatul (2) (1)

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 19 (eliminat)

Articolul 20 (eliminat)

Articolul 21 (eliminat)

Articolul 22 (eliminat)

Articolul 23 (eliminat)

Articolul 24 (eliminat)

Articolul 25

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 30 (eliminat)

Articolul 31

Articolul 17

Articolul 32

Articolul 33

[Articolul 18]

Articolul 34

[Articolul 18]

Articolul 35 (eliminat)

Articolul 36 (eliminat)

Articolul 37

[Articolul 18]

Articolul 38

[Articolul 18]

Articolul 39

[Articolul 19(3)]

Articolul 40

[Articolul 19 alineatul (5) litera (a) și articolul 20 litera (o) punctul (iii)]

Articolul 41

Articolul 42 alineatul (1)

Articolul 10

Articolul 42 alineatul (2)

Articolul 20 litera (u)

Articolul 43 literele (a) - (f), (i), (j) și (l)

Articolele 19 și 20

Articolul 43 literele (g), (h) și (k)

Articolul 44

Articolul 220 alineatul (1) litera (a) și alineatele (2) și (3)

Articolul 45

Articolul 220 alineatul (1) litera (b) și alineatele (2) și (3)

Articolul 46 alineatul (1)

Articolul 220 alineatul (5)

Articolul 46 alineatul (2)

Articolul 220 alineatul (6)

Articolul 47

Articolul 219

Articolul 48

Articolul 219

Articolul 49

Articolul 135 (1)

Articolul 50

Articolele 125 și 127

Articolul 51

Articolul 128 (1)

Articolul 52

Articolul 130

Articolul 52a

Articolul 53 litera (a)

Articolul 132 litera (c)

Articolul 53 litera (b)

Articolul 130 alineatul (2)

Articolul 53 litera (c)

Articolul 130 alineatul (6)

Articolul 54

Articolul 166

Articolul 55

 (2)

Articolul 56

Articolul 136

Articolul 57

Articolul 137

Articolul 58

Articolul 59

Articolul 60

Articolul 138

Articolul 61

Articolul 139

Articolul 62

Articolul 140

Articolul 63

Articolul 141

Articolul 64 alineatul (1)

Articolul 142 alineatul (1)

Articolul 64 alineatele (2) și (3)

Articolul 142 alineatul (2) (1)

Articolul 65

 (2)

Articolul 66

Articolul 67

Articolul 68

Articolul 69

Articolul 70

Articolul 71

Articolul 72

Articolul 73

Articolul 74

Articolul 75

Articolul 76

Articolul 77

Articolul 78

Articolul 79

Articolul 80

Articolul 81

Articolul 82

Articolul 83

Articolul 84

Articolul 84a

Articolul 85 litera (a)

Articolul 143 alineatul (1) și articolul 144 litera (a)

Articolul 85 litera (b)

Articolul 144 litera (j)

Articolul 85 litera (c)

Articolul 144 litera (i)

Articolul 85 litera (d)

Articolul 85a

 (1)

Articolul 85b

 (1)

Articolul 85c

 (1)

Articolul 85d

 (1)

Articolul 85e

 (1)

Articolul 85f

 (1)

Articolul 85g

 (1)

Articolul 85h

 (1)

Articolul 85i

 (1)

Articolul 85j

 (1)

Articolul 85k

 (1)

Articolul 85l

 (1)

Articolul 85m

 (1)

Articolul 85n

 (1)

Articolul 85o

Articolul 85p

Articolul 85q

Articolul 85r

Articolul 85s

Articolul 85t

Articolul 85u

Articolul 85v

Articolul 85w

Articolul 85x

Articolul 86 (eliminat)

Articolul 87 (eliminat)

Articolul 88 (eliminat)

Articolul 89 (eliminat)

Articolul 90 (eliminat)

Articolul 91

Articolul 92

Articolul 93

Articolul 94

Articolul 94a

Articolul 95

Articolul 95a

Articolul 96 (eliminat)

Articolul 97

Articolul 129 (1)

Articolul 98

 (1)

Articolul 99

Articolul 100

Articolul 101 (eliminat)

Articolul 102

Articolul 26 (1)

Articolul 102 alineatul (2)

Articolul 217

Articolul 102a

Articolul 58

Articolul 103

Articolele 29, 30 și 31

Articolul 103a

Articolul 103b

Articolul 32

Articolul 103c

Articolul 33

Articolul 103d

Articolul 34

Articolul 103e

Articolul 35

Articolul 103f

Articolul 36

Articolul 103g

Articolul 37 litera (a) și articolul 38 litera (b)

Articolul 103ga

Articolul 23

Articolul 103ga alineatul (7)

Articolul 217

Articolul 103h literele (a) - (e)

Articolele 37 și 38

Articolul 103h litera (f)

Articolele 24 și 25

Articolul 103i

Articolul 39

Articolul 103j

Articolul 40

Articolul 103k

Articolul 41

Articolul 103l

Articolul 42

Articolul 103m

Articolul 43

Articolul 103n

Articolul 44

Articolul 103n alineatul (4)

Articolul 212

Articolul 103o

Articolul 103p

Articolul 45

Articolul 103q

Articolul 46

Articolul 103r

Articolul 47

Articolul 103s

Articolul 48

Articolul 103t

Articolul 49

Articolul 103u alineatul (1) litera (a)

Articolul 50

Articolul 103u alineatul (1) litera (b)

Articolul 51

Articolul 103u alineatele (2) - (5)

Articolul 52

Articolul 103v

Articolul 50

Articolul 103w

Articolul 103x

Articolul 103y

Articolul 103z

Articolul 103za

Articolele 53 și 54

Articolul 104

Articolul 105 alineatul (1)

Articolul 55 alineatul (1)

Articolul 105 alineatul (2)

Articolul 215

Articolul 106

Articolul 55 alineatul (4)

Articolul 107

Articolul 55 alineatul (3)

Articolul 108 alineatul (1)

Articolul 55 alineatul (2)

Articolul 108 alineatul (2)

Articolul 109 prima teză

Articolul 55 alineatul (1) ultima teză

Articolul 110

Articolele 56 și 57

Articolul 111

Articolul 112

Articolul 113 alineatul (1)

Articolul 75 alineatul (1) literele (a) - (e) și alineatul (2)

Articolul 113 alineatul (2)

Articolul 75 alineatul (5)

Articolul 113 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 74

Articolul 113 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 89

Articolul 113a alineatele (1) - (3)

Articolul 76

Articolul 113a alineatul (4)

 (1)

Articolul 89

Articolul 113b

Articolul 75 alineatul (3)

Articolul 113c

Articolul 167

Articolul 113d alineatul (1) primul paragraf

Articolul 78 alineatele (1) și (2)

Articolul 113d(1) al doilea paragraf

Anexa VII partea II punctul 1

Articolul 113d alineatul (2)

Articolul 78 alineatul (3)

Articolul 113d alineatul (3)

Articolul 82

Articolul 114

Articolul 78 alineatul (1) (1)

Articolul 115

Articolul 78 alineatul (1) și articolul 75 alineatul (1) litera (h)

Articolul 116

Articolul 78 alineatul (1)) și articolul 75 alineatul (1) literele (f) și (g)

Articolul 117

Articolul 77

Articolul 118

Articolul 78(1)

Articolul 118a

Articolul 92

Articolul 118b

Articolul 93

Articolul 118c

Articolul 94

Articolul 118d alineatul (1)

Articolul 94 alineatul (3)

Articolul 118d alineatele (2) și (3)

[Articolul 109 alineatul (3)]

Articolul 118e

Articolul 95

Articolul 118f

Articolul 96

Articolul 118g

Articolul 97

Articolul 118h

Articolul 98

Articolul 118i

Articolul 99

Articolul 118j

Articolul 100

Articolul 118k

Articolul 101

Articolul 118l

Articolul 102

Articolul 118m

Articolul 103

Articolul 118n

Articolul 104

Articolul 118o

Articolul 118p

Articolul 118q

Articolul 105

Articolul 118r

Articolul 106

Articolul 118s

Articolul 107

Articolul 118t

Articolul 108

Articolul 118u

Articolul 112

Articolul 118v

Articolul 113

Articolul 118w

Articolul 117

Articolul 118x

Articolul 118

Articolul 118y

Articolul 119

Articolul 118z

Articolul 120

Articolul 118za

Articolul 121

Articolul 118zb

Articolul 119

Articolul 120

Articolul 120a

Articolul 81

Articolul 120b

Articolul 120c

Articolul 80

Articolul 120d primul paragraf

Articolul 83 alineatul (2)

Articolul 120d al doilea paragraf

[Articolul 223]

Articolul 120e alineatul (1)

Articolul 75 alineatele (3) și (4)

Articolul 120e alineatul (2)

Articolul 83 alineatele (3) și (4)

Articolul 120f

Articolul 80 alineatul (3)

Articolul 120g

Articolul 80 alineatul (5) și articolul 91 litera (c)

Articolul 121 litera (a) punctul (i)

Articolul 75 alineatul (2)

Articolul 121 litera (a) punctul (ii)

Articolul 75 alineatul (3)

Articolul 121 litera (a) punctul (iii)

Articolul 89

Articolul 121 litera (a) punctul (iv)

Articolul 75 alineatul (2) și articolul 91 litera (b)

Articolul 121 litera (b)

Articolul 91 litera (a) și articolul 78 alineatul (3)

Articolul 121 litera (c) punctul (i)

Articolul 91 litera (a)

Articolul 121 litera (c) punctele (ii) și (iii)

Articolul 91 litera (d)

Articolul 121 litera (c) punctul (iv)

[Articolul 223]

Articolul 121 litera (d) punctul (i)

Articolul 78 alineatul (1)

Articolul 121 litera (d) punctele (ii) - (v) și (vii)

Articolul 75 alineatele (2) și (3)

Articolul 121 litera (d) punctul (vi)

Articolul 89

Articolul 121 litera (e) punctul (i)

Articolul 78 alineatul (1)

Articolul 121 litera (e) punctele (ii) - (v) și (vii)

Articolul 75 alineatele (2) și (3)

Articolul 121 litera (e) punctul (vi)

Articolul 75 alineatul (2)

Articolul 121 litera (f) punctul (i)

Articolul 78 alineatul (1)

Articolul 121 litera (f) punctele (ii), (iii) și (v)

Articolul 75 alineatul (3)

Articolul 121 litera (f) punctele (iv) și (vii)

Articolul 91 litera (g)

Articolul 121 litera (f) punctul (vi)

[Articolul 223]

Articolul 121 litera (g)

Articolul 75 alineatul (3)

Articolul 121 litera (h)

Articolul 91 litera (d)

Articolul 121 litera (i)

Articolul 121 litera (j) punctul (i)

Articolul 75 alineatul (3)

Articolul 121 litera (j) punctul (ii)

Articolul 91 litera (d)

 

Articolul 121 litera (k)

Articolul 122

Articolul 121 litera (l)

Articolele 114, 115 și 116

Articolul 121 litera (m)

Articolul 122

Articolul 121 al doilea paragraf

Articolul 78 alineatul (3)

Articolul 121 al treilea paragraf

Articolul 75 alineatele (3) și (4)

Articolul 121, al patrulea paragraf, literele (a) - (f)

Articolul 75 alineatul (3)

Articolul 121 al patrulea paragraf litera (g)

Articolul 75 alineatul (3) litera (m)

Articolul 121 al patrulea paragraf litera (h)

Articolul 80 alineatul (4)

Articolul 122

Articolul 152

Articolul 123

Articolul 157

Articolul 124

Articolul 125

Articolul 125a

Articolul 153

Articolul 125b

Articolul 154

Articolul 125c

Articolul 156

Articolul 125d

Articolul 155

Articolul 125e

Articolul 125f

Articolul 164

Articolul 125g

Articolul 164 alineatul (6)

Articolul 125h

Articolul 175(d)

Articolul 125i

Articolul 165

Articolul 125j

Articolul 164

Articolul 125k

Articolul 158

Articolul 125l

Articolul 164

Articolul 125m

Articolul 164 alineatul (6) [și articolul 175 litera (d)]

Articolul 125n

Articolul 165

Articolul 125o

Articolele 154 și 158

Articolul 126

Articolul 165

Articolul 126a alineatele (1), (3) și (4)

Articolul 161

Articolul 126a alineatul (2)

Articolul 156 alineatul (2)

 

Articolul 126b

Articolul 157 alineatul (3)

Articolul 126c

Articolul 149

Articolul 126d

Articolul 150

Articolul 126e

Articolul 173 alineatul (2) și articolul 174 alineatul (2)

Articolul 127

Articolul 173

Articolul 128

Articolul 129

Articolul 130

Articolul 176 alineatul (1)

Articolul 131

Articolul 176 alineatul (2)

Articolul 132

Articolul 176 alineatul (3)

Articolul 133

[Articolul 177 alineatul (2) litera (e)]

Articolul 133a alineatul (1)

Articolul 181

Articolul 133a alineatul (2)

Articolul 191

Articolul 134

Articolele 177 și 178

Articolul 135

Articolul 136

[Articolul 180]

Articolul 137

[Articolul 180]

Articolul 138

[Articolul 180]

Articolul 139

[Articolul 180]

Articolul 140

[Articolul 180]

Articolul 140a

Articolul 181

Articolul 141

Articolul 182

Articolul 142

Articolul 193

Articolul 143

Articolul 180

Articolul 144

Articolul 184

Articolul 145

Articolul 187 litera (a)

Articolul 146 alineatul (1)

Articolul 146 alineatul (2)

Articolul 185

Articolul 147

Articolul 148

Articolul 187

Articolul 149

[Articolul 180]

Articolul 150

[Articolul 180]

Articolul 151

[Articolul 180]

Articolul 152

[Articolul 180]

Articolul 153

Articolul 192

Articolul 154

Articolul 155

Articolul 156

Articolul 192 alineatul (5)

Articolul 157

Articolul 189

Articolul 158

Articolul 190

Articolul 158a

Articolul 90

Articolul 159

Articolul 194

Articolul 160

Articolul 195

Articolul 161

Articolele 176, 177, 178 și 179

Articolul 162

Articolul 196

Articolul 163

Articolul 197

Articolul 164 alineatul (1)

Articolul 198 alineatul (1)

Articolul 164 alineatele (2)-(4)

Articolul 198 alineatul (2) (1)

Articolul 165

 (1)

Articolul 166

 (1)

Articolul 167

Articolul 199

Articolul 168

Articolul 200

Articolul 169

Articolul 201

Articolul 170

Articolele 202 și 203

Articolul 171

Articolul 184

Articolul 172

[Articolul 186 alineatul (2)]

Articolul 173

Articolul 174

Articolul 205

Articolul 175

Articolul 206

Articolul 176

Articolul 209

Articolul 176a

Articolul 210

Articolul 177

Articolul 210

Articolul 177a

Articolul 210

Articolul 178

Articolul 164

Articolul 179

Articolul 210 alineatul (7)

Articolul 180

Articolul 211

Articolul 181

Articolul 211

Articolul 182 alineatul (1)

Articolul 213

Articolul 182 alineatul (2)

Articolul 182 alineatul (3) al treilea paragraf

Articolul 214

Articolul 182 alineatul (3) primul, al doilea și al patrulea paragraf

Articolul 182 alineatele (4)-(7)

Articolul 182a

Articolul 216

Articolul 183

Articolul 184 alineatul (1)

Articolul 184 alineatul (2)

Articolul 225 litera (a)

Articolul 184 alineatele (3)-(8)

Articolul 184 alineatul (9)

Articolul 225 litera (b)

Articolul 185

Articolul 185a

Articolul 145

Articolul 185b

Articolul 223

Articolul 185c

Articolul 147

Articolul 185d

Articolul 146

Articolul 185e

Articolul 151

Articolul 185f

Articolul 148

Articolul 186

Articolul 219

Articolul 187

Articolul 219

Articolul 188

Articolul 219

Articolul 188a alineatele (1) și (2)

 (1)

Articolul 188a alineatele (3) și (4)

Articolul 188a alineatele (5)-(7)

[Articolul 223]

Articolul 189

[Articolul 223]

Articolul 190

Articolul 190a

Articolul 191

Articolul 221

Articolul 192

Articolul 223

Articolul 193

Articolul 194

Articolele 62 și 64

Articolul 194a

Articolul 61

Articolul 195

Articolul 229

Articolul 196

Articolul 196a

Articolul 227

Articolul 196b

Articolul 229

Articolul 197

Articolul 198

Articolul 199

Articolul 200

Articolul 201

Articolul 230 alineatele (1) și (3)

Articolul 202

Articolul 230 alineatul (2)

Articolul 203

Articolul 203a

Articolul 231

Articolul 203b

Articolul 231

Articolul 204

Articolul 232

Anexa I

Anexa I (părțile I-XX, XXIV/1)

Anexa II

Anexa I (părțile XXI-XXIII)

Anexa III

Anexa II

Anexa IV

Anexa III

Anexa V

Anexa IV

Anexa VI

Anexa XII

Anexa VII

Anexa VIIa

Anexa VIIb

Anexa VIIc

Anexa VIII

Anexa XIII

Anexa IX

 (1)

Anexa X

 (1)

Anexa Xa

Anexa Xb

Anexa VI

Anexa Xc

Anexa Xd

Anexa Xe

Anexa XI

Anexa XIa

Anexa VII partea I

Anexa XIb

Anexa VII partea II

Anexa XII

Anexa VII partea III

Anexa XIII

Anexa VII partea IV

Anexa XIV.A

Anexa VII partea VI

Anexa XIV.B

Anexa VII partea V

Anexa XIV.C

Articolul 75 alineatele (2) și (3) (1)

Anexa XV

Anexa VII partea VII

Anexa XVa

Anexa VIII partea I

Anexa XVb

Anexa VIII partea II

Anexa XVI

Anexa VII partea VIII

Anexa XVIa

[Articolul 173 alineatul (1) punctul (i)]

Anexa XVII

[Articolul 180]

Anexa XVIII

[Articolul 180]

Anexa XIX

Anexa XX

Anexa XXI

Anexa XXII

Anexa XIV


(1)  A se vedea și Regulamentul Consiliului care se adoptă în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(2)  A se vedea, cu toate acestea, articolul 230.


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/855


REGULAMENTUL (UE) NR. 1309/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014 – 2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 175 al treilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii(strategia Europa 2020). Una dintre cele trei priorități ale strategiei Europa 2020 este o creștere favorabilă incluziunii prin asigurarea autonomiei cetățenilor prin rate ridicate ale ocupării forței de muncă, investirea în dezvoltarea competențelor, combaterea sărăciei și modernizarea piețelor muncii și a sistemelor de formare și de protecție socială pentru a ajuta cetățenii să anticipeze și să gestioneze schimbările, precum și pentru a construi o societate favorabilă incluziunii și solidară. Pentru combaterea efectelor adverse ale globalizării, este necesar, de asemenea, să se creeze locuri de muncă pe tot teritoriul Uniunii și să se elaboreze o politică decisivă de sprijinire a creșterii.

(2)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3) pe durata cadrului financiar multianual cuprins între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2013. FEG permite Uniunii să manifeste solidaritate față de lucrătorii disponibilizați din cauza unor schimbări structurale majore intervenite în structura comerțului mondial din cauza globalizării și a crizelor financiare și economice de la nivel mondial și poate să ofere sprijin beneficiarilor de pe piețele mici ale muncii sau în situații excepționale, în special în ceea ce privește cererile colective care implică întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), chiar dacă numărul disponibilizărilor este sub pragul normal de mobilizare a FEG.

(3)

În comunicarea sa din 29 iunie 2011 intitulată„Un buget pentru Europa 2020”, Comisia recunoaște rolul FEG ca fond flexibil pentru a sprijini lucrătorii care își pierd locul de muncă și pentru a-i ajuta să găsească un alt loc de muncă cât mai repede posibil. Uniunea ar trebui să continue să asigure, pe durata cadrului financiar multianual de la 1 ianuarie 2014 și până la 31 decembrie 2020, un ajutor specific și punctual pentru a facilita reinserția profesională a lucrătorilor concediați în domenii, sectoare, teritorii sau piețe ale muncii care suferă șocul unei perturbări economice grave. Având în vedere obiectivul său de a asigura sprijin în situații de urgență și circumstanțe neașteptate, FEG ar trebui să rămână în afara cadrului financiar multianual.

(4)

Domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 a fost extins în 2009 prin Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4), ca parte a planului european de redresare economică, pentru a include lucrătorii concediați ca urmare directă a crizei economice și financiare mondiale. Pentru a permite FEG să intervină în situații de criză actuale sau viitoare, domeniul de aplicare al acestuia ar trebui să acopere concedieri care rezultă dintr-o gravă perturbare economică provocată de o continuare a crizei economice și financiare mondiale abordată în Regulamentul (CE) nr. 546/2009 sau de o nouă criză financiară și economică mondială.

(5)

Centrul European de Monitorizare a Schimbărilor, cu sediul în cadrul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) din Dublin, asistă Comisia și statele membre prin intermediul unor analize calitative și cantitative pentru a le ajuta în ceea ce privește evaluarea tendințelor de globalizare și utilizarea FEG.

(6)

Pentru a menține natura europeană a FEG o cerere de sprijin ar trebui să fie prezentată în cazul în care numărul de concedieri atinge un prag minim. Cu toate acestea, în piețe ale forței de muncă de mici dimensiuni, de exemplu, state membre de mici dimensiuni sau regiuni îndepărtate, sau în circumstanțe excepționale, se pot depune cereri pentru un număr mai mic de concedieri.

(7)

Lucrătorii concediați și persoanele care desfășoară o activitate independentă care a încetat ar trebui să aibă acces egal la FEG, indiferent de tipul de contract de muncă pe care îl posedă sau de raporturile de muncă în care se află. Prin urmare, lucrătorii concediați, precum și persoanele care desfășoară o activitate independentă care a încetat ar trebui să fie considerați beneficiari ai FEG în sensul prezentului regulament.

(8)

FEG ar trebui să sprijine temporar tinerii care nu au un loc de muncă și nu urmează un program de educație sau formare (NEET), care au reședința în regiuni eligibile pentru finanțare în cadrul Inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”(YEI), deoarece aceste regiuni sunt afectate în mod disproporționat de concedieri semnificative.

(9)

Contribuțiile financiare din partea FEG ar trebui să fie dirijate în primul rând către măsuri active pentru piața muncii destinate să reintegreze rapid beneficiarii într-un loc de muncă durabil, fie în cadrul, fie în afara sectorului lor inițial de activitate. Prin urmare, includerea indemnizațiilor pecuniare într-un pachet coordonat de servicii personalizate ar trebui să fie limitată. Societățile ar putea fi încurajate să cofinanțeze măsurile susținute prin FEG.

(10)

La conceperea pachetului coordonat de măsuri politice active pentru piața forței de muncă, statele membre ar trebui să acorde prioritate măsurilor care vor contribui în mod semnificativ la capacitatea de inserție profesională a beneficiarilor. Statele membre ar trebui să facă eforturi pentru reintegrarea în locuri de muncă durabile a unui număr cât mai mare de beneficiari care iau parte la aceste măsuri, cât se poate de repede, în perioada de șase luni înainte de depunerea raportului final privind execuția contribuției financiare.

(11)

Atunci când elaborează pachetul coordonat de măsuri active pentru piața muncii, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită beneficiarilor defavorizați, inclusiv tinerilor și persoanelor în vârstă fără loc de muncă, precum și celor expuși riscului de sărăcie, deoarece aceste grupuri se confruntă cu dificultăți deosebite în ceea ce privește reinserția pe piața muncii, care sunt determinate de criza economică și financiară mondială și de globalizare.

(12)

Atunci când se implementează FEG, ar trebui respectate și promovate principiul egalității între femei și bărbați și principiul nediscriminării, unele dintre valorile de bază ale Uniunii și care sunt incluse în Strategia Europa 2020.

(13)

În vederea sprijinirii eficace și rapide a beneficiarilor, statele membre ar trebui să facă tot posibilul pentru a depune cereri complete pentru o contribuție financiară din partea FEG. Furnizarea de informații suplimentare ar trebui să fie limitată în timp.

(14)

În interesul beneficiarilor și al organismelor responsabile cu implementarea măsurilor, statul membru solicitant ar trebui să informeze toate părțile implicate în procedura de depunere a cererii cu privire la evoluția acestei proceduri.

(15)

În conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, contribuțiile financiare din FEG nu ar trebui să substituie, ci să completeze, atunci când este posibil, măsurile de sprijin care sunt disponibile pentru beneficiari în cadrul fondurilor Uniunii sau al altor politici sau programe ale Uniunii.

(16)

Ar trebui să se includă dispoziții speciale pentru activități de informare și comunicare privind cazuri și rezultate ale FEG.

(17)

Pentru a exprima solidaritatea Uniunii cu lucrătorii concediați și cu persoanele care desfășoară o activitate independentă care a încetat, rata de cofinanțare ar trebui să fie stabilită la 60 % din costul pachetului și implementarea acestuia.

(18)

Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament, cheltuielile ar trebui să fie eligibile, fie de la data la care un stat membru începe să furnizeze servicii personalizate, fie de la data la care un stat membru suportă cheltuieli administrative pentru implementarea FEG.

(19)

Pentru a acoperi necesitățile apărute în special pe durata primelor luni ale fiecărui an, atunci când posibilitățile de transfer de la alte linii bugetare sunt cu precădere dificile, la linia bugetară aferentă FEG ar trebui să se prevadă un volum adecvat de credite de plată în cadrul procedurii bugetare anuale.

(20)

Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 2 decembrie 2013 privind cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (5) („Acordul interinstituțional”) stabilește cadrul bugetar al FEG.

(21)

În interesul beneficiarilor, asistența ar trebui să fie pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil. Statele membre și instituțiile Uniunii implicate în procesul de decizie pentru FEG ar trebui să facă tot posibilul pentru a reduce timpul de prelucrare și pentru a simplifica procedurile, astfel încât să asigure adoptarea fără probleme și rapidă a deciziilor privind mobilizarea FEG.

(22)

În cazul în care se închide o întreprindere, lucrătorii concediați de întreprinderea respectivă pot fi ajutați să preia o parte sau toate activitățile acesteia, iar statul membru în care întreprinderea este situată poate avansa fondurile de care este nevoie în mod urgent pentru ca acest demers să fie posibil.

(23)

Pentru a permite exercitarea controlului politic de către Parlamentul European și monitorizarea continuă de către Comisie a rezultatelor obținute cu asistență din partea FEG, statele membre ar trebui să prezinte un raport final privind implementarea FEG.

(24)

Statele membre ar trebui să rămână responsabile pentru execuția contribuției financiare și pentru gestionarea și controlul acțiunilor susținute prin finanțare din partea Uniunii, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul financiar”) (6). Statele membre ar trebui să justifice modul în care au utilizat contribuția financiară primită de la FEG. Având în vedere perioada scurtă de implementare a operațiunilor FEG, obligațiile de raportare ar trebui să reflecte natura deosebită a intervențiilor FEG. Prin urmare, este necesar să se acorde derogări de la Regulamentul financiar cu privire la obligațiile de raportare.

(25)

Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor menționate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiective

Prezentul regulament instituie Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pe perioada cadrului financiar multianual între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Scopul FEG este de a contribui la creșterea economică inteligentă, favorabilă incluziunii și durabilă și la promovarea unor locuri de muncă durabile în Uniune, permițând Uniunii să dea dovadă de solidaritate față de lucrătorii concediați și persoanele care desfășoară o activitate independentă care a încetat ca urmare a schimbărilor majore în structura comerțului mondial, ca urmare a globalizării, ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale abordată în Regulamentul (CE) nr. 546/2009, sau ca urmare a unei noi crize financiare și economice mondiale și să sprijine aceste persoane.

Obiectivul acțiunilor care beneficiază de contribuții financiare din partea FEG este acela de a garanta că un număr cât mai mare de beneficiari care participă la aceste acțiuni își găsesc cât se poate de repede un loc de muncă durabil în perioada de șase luni anterioară depunerii raportului final menționat la articolul 18 alineatul (1).

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică cererilor depuse de statele membre pentru contribuții financiare din partea FEG pentru acțiuni care vizează:

(a)

lucrători concediați și persoane care desfășoară o activitate independentă care a încetat ca urmare a schimbărilor structurale majore în structura comerțului mondial ca urmare a globalizării, demonstrată în special printr-o creștere substanțială a importurilor în Uniune, o schimbare profundă a comerțului cu bunuri sau servicii al Uniunii, un declin rapid al cotei de piață a Uniunii într-un sector determinat sau o delocalizare a activităților în țări terțe, cu condiția ca respectivele concedieri să aibă un puternic impact negativ asupra economiei locale, regionale sau naționale;

(b)

lucrători concediați și persoane care desfășoară o activitate independentă care a încetat ca urmare a continuării crizei economice și financiare mondiale abordată în Regulamentul (CE) nr. 546/2009 sau ca urmare a unei noi crize financiare și economice mondiale.

Articolul 3

Definiție

În sensul prezentului regulament, „beneficiar” înseamnă:

(a)

un lucrător al cărui contract de muncă se încheie anticipat prin concediere sau în timpul perioadei de referință menționate la articolul 4 și nu se reînnoiește;

(b)

o persoană care desfășura o activitate independentă și care angajase cel mult 10 lucrători concediați în sensul prezentului regulament și a cărei activitate a încetat, cu condiția ca respectiva activitate să fi fost dependentă, în mod demonstrabil, de întreprinderea în cauză menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (a), sau ca, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b), persoana care desfășura o activitate independentă își desfășura acea activitate în sectorul economic în cauză.

Articolul 4

Criterii de intervenție

(1)   Se asigură o contribuție financiară din partea FEG în cazul în care se îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 2 și care au drept rezultat:

(a)

concedierea într-o perioadă de referință de patru luni a cel puțin 500 de lucrători sau persoane care desfășoară o activitate independentă care își încetează activitatea pe o perioadă de referință de patru luni dintr-o întreprindere dintr-un stat membru, inclusiv lucrători concediați și persoane care desfășoară o activitate independentă care își încetează activitatea în cadrul furnizorilor sau producătorilor din aval ai întreprinderii menționate anterior;

(b)

concedierea într-o perioadă de referință de nouă luni a cel puțin 500 de lucrători sau persoane care desfășoară o activitate independentă care își încetează activitatea pe o perioadă de referință de nouă luni, în special în întreprinderi mici și mijlocii, care își desfășoară activitatea în același sector economic definit la nivel de diviziune NACE Revizia 2 și care sunt situate într-o regiune sau două regiuni învecinate definite la nivelul NUTS 2, sau în mai mult de două regiuni învecinate definite la nivelul NUTS 2 cu condiția să existe peste 500 de lucrători sau persoane care desfășoară o activitate independentă afectate în două dintre regiunile combinate.

(2)   Pentru piețele mici de forță de muncă sau în împrejurări excepționale, în special în ceea ce privește cererile colective care implică IMM-uri, justificate în mod corespunzător de către statul membru solicitant, o cerere pentru o contribuție financiară în conformitate cu prezentul articol poate fi considerată admisibilă chiar dacă criteriile prevăzute la alineatul (1) literele (a) sau (b) nu sunt îndeplinite în totalitate, atunci când concedierile au un impact grav asupra ocupării forței de muncă și asupra economiei locale, regionale sau naționale. Statul membru solicitant precizează care dintre criteriile de intervenție stabilite la alineatul (1) literele (a) și (b) nu sunt îndeplinite în totalitate. Suma totală a contribuțiilor pentru împrejurări excepționale nu poate depăși 15 % din cuantumul maxim anual al FEG.

Articolul 5

Calcularea concedierilor și a cazurilor de încetare a activității

(1)   Statul membru solicitant precizează metoda de calcul a numărului lucrătorilor și al persoanelor care desfășoară o activitate independentă menționate la articolul 3 în sensul articolului 4.

(2)   Statul membru solicitant în cauză calculează numărul menționat la alineatul (1) începând cu una dintre următoarele date:

(a)

data la care, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 98/59/CE a Consiliului (7), angajatorul notifică în scris autorității publice competente concedierile colective preconizate; în acest caz, statul membru solicitant furnizează Comisiei informații suplimentare cu privire la numărul efectiv de concedieri efectuate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament, înainte de finalizarea evaluării de către Comisie;

(b)

data notificării individuale de concediere sau de încetare a contractului de muncă al lucrătorului;

(c)

data încetării de facto a contractului de muncă sau a expirării acestuia;

(d)

sfârșitul cesionării către întreprinderea utilizatoare, sau

(e)

pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, data încetării activităților determinată în conformitate cu legislația națională sau actele administrative.

Articolul 6

Beneficiari eligibili

(1)   Statul membru solicitant poate furniza servicii personalizate cofinanțate de FEG beneficiarilor eligibili, între care se pot include:

(a)

lucrători concediați și toate persoanele care desfășoară o activitate independentă care a încetat, calculați în conformitate cu articolul 5, în perioada de referință menționată la articolul 4;

(b)

lucrători concediați și persoane care desfășoară o activitate independentă care a încetat, calculați în conformitate cu articolul 5, înainte sau după perioada de referință menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (a); sau

(c)

lucrători concediați și persoane care desfășoară o activitate independentă care a încetat, în cazul în care o cerere depusă în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) face derogare de la criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a).

Lucrătorii și persoanele care desfășoară o activitate independentă menționați la primul paragraf literele (b) și (c) sunt considerați eligibili, cu condiția să fi fost concediați sau să le fi încetat activitatea după anunțul general cu privire la concedierile preconizate și cu condiția să se poată stabili o legătură clară de cauzalitate cu evenimentul care a declanșat concedierile în decursul perioadei de referință.

(2)   Prin derogare de la articolul 2, statele membre solicitante pot, până la 31 decembrie 2017, furniza servicii personalizate cofinanțate prin FEG unui număr de NEET, cu vârsta sub 25 de ani sau, în cazul în care statele membre decid astfel, cu vârsta sub 30 de ani, la data depunerii cererii, egal cu numărul beneficiarilor vizați, cu prioritate persoanelor disponibilizate sau a căror activitate a încetat, cu condiția ca cel puțin o parte din disponibilizări în sensul articolului 3 să se regăsească în regiuni de nivel NUTS 2 eligibile pentru finanțare în cadrul YEI. Ajutorul poate fi acordat NEET cu vârsta sub 25 de ani sau, în cazul în care statele membre decid astfel, cu vârsta sub 30 de ani, din regiunile de nivel NUTS 2 care sunt eligibile pentru finanțare în cadrul YEI.

Articolul 7

Acțiuni eligibile

(1)   Se poate acorda o contribuție financiară din partea FEG pentru măsurile active de pe piața muncii care fac parte dintr-un pachet coordonat de servicii personalizate, concepute pentru a facilita reinserția beneficiarilor vizați și, în special, a persoanelor defavorizate, a persoanelor în vârstă și a tinerilor fără loc de muncă, într-un loc de muncă sau într-o activitate independentă. Pachetul coordonat de servicii personalizate poate include în special:

(a)

formare și reconversie profesională individualizată, inclusiv competențe în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor și atestarea experienței dobândite, asistență pentru căutarea unui loc de muncă, orientare profesională, servicii de consiliere, mentorat, asistență în domeniul reorientării profesionale, promovarea spiritului antreprenorial, ajutor pentru desfășurarea de activități independente, demararea de afaceri și preluarea întreprinderilor de către lucrători și activități de cooperare;

(b)

măsuri speciale, pe o durată limitată, cum ar fi alocații pentru căutarea unui loc de muncă, stimulente de creare de locuri de muncă pentru angajatori, alocații de mobilitate, sau alocații de formare sau de subzistență (inclusiv alocații pentru îngrijitori);

(c)

măsuri pentru a stimula în special persoanele defavorizate, persoanele în vârstă și tinerii fără loc de muncă să rămână sau să se întoarcă pe piața muncii.

Costurile măsurilor prevăzute la litera (b) nu pot depăși 35 % din costurile totale ale pachetului coordonat de servicii personalizate enumerate la prezentul alineat.

Costul investițiilor pentru activități independente, demararea de afaceri și preluarea întreprinderilor de către angajați nu poate să depășească 15 000 EUR.

Structura pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor. Pachetul coordonat ar trebui să fie compatibil cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și sustenabilă.

(2)   Următoarele măsuri nu sunt eligibile pentru o contribuție financiară din FEG:

(a)

măsurile speciale cu durată limitată, astfel cum sunt menționate la alineatul (1) litera (b), care nu sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la căutarea unui loc de muncă sau activități de formare;

(b)

acțiuni care intră în responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă.

Acțiunile care beneficiază de sprijinul FEG nu țin locul măsurilor pasive de protecție socială.

(3)   Pachetul coordonat de servicii personalizate se elaborează prin consultarea beneficiarilor vizați sau a reprezentanților lor sau a partenerilor sociali.

(4)   La inițiativa statului membru solicitant, se poate acorda o contribuție financiară din partea FEG pentru activități de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare.

Articolul 8

Cereri

(1)   Statul membru solicitant transmite Comisiei o cerere în termen de 12 săptămâni de la data la care se îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 4 alineatul (1) sau (2).

(2)   În termen de două săptămâni de la data depunerii cererii sau, după caz, de la data la care Comisia intră în posesia traducerii cererii, în funcție de data cea mai recentă, Comisia confirmă primirea cererii și informează statul membru cu privire la eventuale informații suplimentare de care mai are nevoie pentru a analiza cererea.

(3)   În cazul în care Comisia solicită astfel de informații suplimentare, statul membru trimite un răspuns în termen de șase săptămâni de la data solicitării. Acest termen este extins de Comisie cu două săptămâni la solicitarea justificată în mod corespunzător a statului membru în cauză.

(4)   Pe baza informațiilor furnizate de statul membru, Comisia își încheie evaluarea privind măsura în care cererea îndeplinește condițiile de acordare a unei contribuții financiare în termen de 12 săptămâni de la data primirii cererii complete sau, dacă este cazul, a traducerii cererii. În cazul în care Comisia, în mod excepțional, nu poate respecta acest termen, aceasta transmite o explicație scrisă în care prezintă motivele întârzierii.

(5)   O cerere completă conține următoarele informații:

(a)

o analiză motivată a legăturii dintre concedieri sau încetarea activității și schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale sau perturbările grave suferite de economia locală, regională și națională cauzate de globalizare sau de continuarea crizei financiare și economice mondiale sau de o nouă criză financiară și economică. Această analiză se bazează pe date statistice și alte informații la nivelul cel mai adecvat pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor de intervenție stabilite la articolul 4;

(b)

în cazul în care întreprinderea și-a continuat activitatea după efectuarea concedierilor, confirmarea faptului că aceasta și-a respectat obligațiile legale aplicabile în cazul concedierilor și a luat măsurile adecvate pentru lucrătorii săi;

(c)

o evaluare a numărului de concedieri în conformitate cu articolul 5 și o explicație cu privire la evenimentele care au dus la concedierile respective;

(d)

identificarea, după caz, a întreprinderilor care concediază, a furnizorilor sau a producătorilor din aval, a sectoarelor și a categoriilor de beneficiari vizați, în funcție de sex și de grupa de vârstă;

(e)

impactul preconizat al disponibilizărilor asupra economiei și ocupării forței de muncă la nivel local, regional sau național;

(f)

o descriere a pachetului coordonat de servicii personalizate și a cheltuielilor aferente, incluzând, în special, toate măsurile de susținere a inițiativelor de încadrare în muncă a beneficiarilor defavorizați, în vârstă sau tineri;

(g)

o explicație privind modul în care pachetul de măsuri vine în completarea măsurilor finanțate prin alte fonduri naționale sau ale Uniunii, precum și informații referitoare la măsurile obligatorii pentru întreprinderile în cauză în temeiul dreptului național sau al unor acorduri colective;

(h)

bugetul estimat pentru fiecare dintre componentele pachetului coordonat de servicii personalizate în sprijinul beneficiarilor vizați și pentru toate activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare;

(i)

datele la care serviciile personalizate pentru beneficiarii vizați și activitățile de implementare a FEG, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatele (1) și respectiv (4), au început sau urmează să înceapă;

(j)

procedurile urmate pentru consultarea beneficiarilor vizați sau a reprezentanților acestora sau a partenerilor sociali, precum și a autorităților locale și regionale sau a altor organizații relevante, după caz;

(k)

o declarație de conformitate a sprijinului solicitat din partea FEG cu normele procedurale și de fond ale Uniunii privind ajutoarele de stat, precum și o declarație în care să se sublinieze motivul pentru care serviciile personalizate nu înlocuiesc măsuri care intră în responsabilitatea societăților în temeiul dreptului național sau al unor acorduri colective;

(l)

sursele de prefinanțare sau de cofinanțare națională și alte surse de cofinanțare, după caz.

Articolul 9

Complementaritate, conformitate și coordonare

(1)   O contribuție financiară din partea FEG nu înlocuiește acțiunile care sunt în responsabilitatea societăților în temeiul dreptului național sau al unor acorduri colective.

(2)   Sprijinul pentru beneficiarii vizați completează acțiunile statelor membre la nivel național, regional și local, inclusiv pe cele cofinanțate din fondurile Uniunii.

(3)   Contribuția financiară din partea FEG se limitează la ceea ce este necesar pentru a asigura solidaritatea și sprijinul unic temporar pentru beneficiarii vizați. Acțiunile sprijinite prin FEG se conformează dreptului Uniunii și celui național, inclusiv normelor privind ajutorul de stat.

(4)   În conformitate cu răspunderile care le revin, Comisia și statul membru solicitant asigură coordonarea asistenței din fondurile Uniunii.

(5)   Statul membru solicitant se asigură că acțiunile specifice care beneficiază de o contribuție financiară din partea FEG nu primesc în același timp asistență și din partea altor instrumente financiare ale Uniunii.

Articolul 10

Egalitatea între bărbați și femei și nediscriminarea

Comisia și statele membre se asigură că egalitatea între femei și bărbați și integrarea perspectivei de gen fac parte integrantă din diferitele etape ale execuției contribuției financiare din partea FEG și sunt promovate în cursul acestor etape. Comisia și statele membre iau toate măsurile corespunzătoare în vederea prevenirii oricărei discriminări bazate pe sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în cursul diferitelor etape ale execuției contribuției financiare și în cadrul accesului la FEG.

Articolul 11

Asistență tehnică la inițiativa Comisiei

(1)   La inițiativa Comisiei un maxim de 0,5 % din valoarea anuală maximă a FEG poate fi utilizat pentru finanțarea pregătirii, monitorizării, colectării de date și creării unei baze de cunoștințe relevante cu privire la implementarea FEG. Acesta poate fi utilizat, de asemenea, pentru a finanța sprijinul administrativ și tehnic, activitățile de informare și comunicare, precum și activitățile de audit, control și evaluare necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2)   În limita plafonului stabilit la alineatul (1), Parlamentul European și Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei, pune la dispoziție o sumă pentru asistență tehnică la începutul fiecărui an.

(3)   Sarcinile stabilite la alineatul (1) se îndeplinesc în conformitate cu regulamentul financiar, precum și cu normele de aplicare specifice acestui mod de execuție bugetară.

(4)   Asistența tehnică oferită de Comisie include furnizarea de informații și orientări statelor membre pentru utilizarea, monitorizarea și evaluarea FEG. De asemenea, Comisia ar trebui să furnizeze informații și orientări clare privind utilizarea FEG și partenerilor sociali naționali și europeni.

Articolul 12

Informare, comunicare și publicitate

(1)   Statul membru solicitant asigură informare și publicitate cu privire la acțiunile finanțate. Aceste informații se adresează beneficiarilor vizați, autorităților locale și regionale, partenerilor sociali, media și publicului larg. Acestea subliniază rolul Uniunii și asigură vizibilitatea contribuției din partea FEG.

(2)   Comisia întreține și actualizează regulat un site internet, accesibil în toate limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, pentru a oferi informații actualizate privind FEG, consiliere pentru depunerea cererilor precum și informații referitoare la cererile acceptate și respinse și la rolul Parlamentului European și al Consiliului în cadrul procedurii bugetare.

(3)   Comisia implementează activități de informare și comunicare privind cazuri și rezultate ale FEG pe baza experienței acumulate, cu scopul îmbunătățirii eficienței FEG și al sensibilizării cetățenilor și lucrătorilor din Uniune cu privire la FEG. Comisia prezintă o dată la doi ani rapoarte pe țări și sectoare cu privire la utilizarea.

(4)   Resursele alocate activităților de comunicare în temeiul prezentului regulament contribuie, de asemenea, la acoperirea comunicării instituționale a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament.

Articolul 13

Stabilirea contribuției financiare

(1)   Comisia, pe baza evaluării efectuate în conformitate cu articolul 8 și luând în considerare în special numărul de beneficiari vizați, acțiunile propuse și costurile estimate, evaluează și propune în cel mai scurt timp cuantumul contribuției financiare din partea FEG care se poate acorda, după caz, în limita resurselor disponibile. Valoarea nu poate depăși 60 % din totalul costurilor estimate menționate la articolul 8 alineatul (5) litera (h).

(2)   În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în conformitate cu articolul 8 Comisia concluzionează că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unei contribuții financiare în temeiul prezentului regulament, aceasta inițiază imediat procedura prevăzută la articolul 15.

(3)   În cazul în care, pe baza evaluării efectuate în conformitate cu articolul 8 Comisia a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unei contribuții financiare în temeiul prezentului regulament, aceasta notifică imediat statul membru în cauză.

Articolul 14

Eligibilitatea cheltuielilor

(1)   Cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție financiară din partea FEG de la datele prevăzute în cerere în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) litera (i) la care statul membru în cauză începe sau trebuie să înceapă să furnizeze servicii personalizate pentru beneficiarii vizați sau suportă cheltuielile administrative pentru implementarea FEG în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și respectiv (3).

(2)   În cazul subvențiilor, se aplică în mod corespunzător articolele 67 și 68 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8), și articolul 14 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9), precum și toate actele delegate aferente adoptate de Comisie în temeiul respectivelor regulamente.

Articolul 15

Procedura bugetară

(1)   Regimul pentru FEG este conform cu punctul 13 din Acordul interinstituțional.

(2)   Alocările privind FEG se înscriu în bugetul general al Uniunii ca provizion.

(3)   Comisia, pe de o parte, Parlamentul European și Consiliul, pe de altă parte, fac demersuri pentru a reduce la minimum perioada de timp necesară pentru mobilizarea FEG.

(4)   În cazul în care a ajuns la concluzia că se îndeplinesc condițiile pentru acordarea unei contribuții financiare din partea FEG, Comisia prezintă o propunere de mobilizare a acestuia. Decizia de mobilizare a FEG se ia de comun acord de Parlamentul European și de Consiliu în termen de o lună de la sesizarea Parlamentului European și a Consiliului. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată și Parlamentul European hotărăște cu majoritatea membrilor săi și trei cincimi din voturile exprimate.

În același timp cu prezentarea propunerii sale de decizie pentru mobilizarea FEG, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de transfer către liniile bugetare relevante. În cazul unui dezacord, se inițiază o procedură de trilog.

Transferurile aferente FEG se realizează în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul financiar.

(5)   În același timp cu adoptarea propunerii de decizie de mobilizare a FEG, Comisia adoptă, prin intermediul unui act de punere în aplicare, o decizie privind o contribuție financiară care intră în vigoare la data la care Parlamentul European și Consiliul adoptă decizia de mobilizare a FEG.

(6)   O propunere de decizie de mobilizare a FEG întocmită în temeiul alineatului (3) cuprinde următoarele:

(a)

evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 8 alineatul (4), însoțită de un rezumat al informațiilor pe care se bazează această evaluare;

(b)

dovezi privind îndeplinirea criteriilor enunțate la articolele 4 și 9; precum și

(c)

motivele care justifică sumele propuse.

Articolul 16

Plata și utilizarea contribuției financiare

(1)   Ca urmare a intrării în vigoare a unei decizii privind o contribuție financiară în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), Comisia plătește statului membru în cauză contribuția financiară sub forma unei tranșe unice de prefinanțare, reprezentând 100 % din contribuția financiară, în principiu în termen de 15 zile. Prefinanțarea se lichidează atunci când contribuția financiară se prescrie în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

(2)   Contribuția financiară menționată la alineatul (1) se execută prin gestiune partajată, în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul financiar

(3)   Clauzele tehnice detaliate ale finanțării se stabilesc de către Comisie în decizia privind contribuția financiară menționată la articolul 15 alineatul (5).

(4)   Statul membru realizează acțiunile eligibile stabilite la articolul 7 cât mai curând, și nu mai târziu de 24 de luni de la data depunerii cererii în temeiul articolului 8 alineatul (1).

Statul membru poate decide amânarea datei de început pentru acțiunile eligibile cu până la trei luni de la data depunerii cererii. În cazul unei astfel de amânări, acțiunile eligibile sunt realizate în termen de 24 de luni de la data de început comunicată de statul membru în cerere.

În cazul în care un beneficiar ia parte la un curs de învățământ sau de formare cu o durată de doi ani sau mai mult, taxele pentru un astfel de curs pot fi incluse în lista de acțiuni ce pot fi cofinanțate prin FEG până la termenul de depunere a raportului final menționat la articolul 18 alineatul (1), cu condiția ca taxele respective să fi fost achitate înainte de data respectivă.

(5)   La realizarea acțiunilor incluse în pachetul de servicii personalizate, statul membru în cauză poate prezenta Comisiei o propunere de modificare a acțiunilor incluse prin adăugarea altor acțiuni eligibile enumerate la articolul 7 alineatul (1) literele (a) și (c), cu condiția ca astfel de modificări să fie justificate corespunzător și ca totalul să nu depășească contribuția financiară menționată la articolul 15 alineatul (5). Comisia evaluează modificările propuse și, dacă este de acord, notifică statul membru în consecință.

(6)   Cheltuielile în temeiul articolului 7 alineatul (4) sunt eligibile până la termenul pentru depunerea raportului final.

Articolul 17

Utilizarea monedei euro

În cererile, deciziile privind contribuțiile financiare și rapoartele întocmite în temeiul prezentului regulament, precum și în orice alte documente aferente, toate sumele sunt exprimate în euro.

Articolul 18

Raportul final și închiderea

(1)   Cel târziu la șase luni de la expirarea termenului prevăzut la articolul 16 alineatul (4), statul membru în cauză prezintă Comisiei un raport final privind execuția contribuției financiare, inclusiv informații privind:

(a)

tipul de acțiuni întreprinse și principalele rezultate obținute;

(b)

numele organismelor care implementează pachetul de măsuri în statul membru;

(c)

caracteristicile beneficiarilor vizați și statutul lor profesional;

(d)

măsura în care întreprinderea, cu excepția microîntreprinderilor și a IMM-urilor, a beneficiat de ajutoare de stat sau de finanțare anterioară din partea Fondului de coeziune sau a fondurilor structurale ale Uniunii în ultimii cinci ani;

(e)

o declarație de justificare a cheltuielilor și care indică, după caz, complementaritatea acțiunilor cu cele finanțate de Fondul Social European (FSE).

Ori de câte ori este posibil, datele referitoare la beneficiari sunt defalcate în funcție de sex.

(2)   Cel târziu la șase luni de la primirea tuturor informațiilor solicitate în temeiul alineatului (1), Comisia procedează la lichidarea contribuției financiare prin determinarea valorii finale a contribuției financiare din partea FEG și, după caz, a soldului datorat de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 22.

Articolul 19

Raportul bianual

(1)   Până la data de 1 august 2015 și la fiecare doi ani după acea dată, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cantitativ și calitativ cuprinzător privind activitățile desfășurate în temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 în cursul celor doi ani precedenți. Raportul se axează în principal pe rezultatele obținute de către FEG și conține, în special, informații cu privire la cererile prezentate, deciziile adoptate și acțiunile finanțate, inclusiv statistici privind rata de reinserție a beneficiarilor asistați per stat membru și complementaritatea respectivelor acțiuni cu acțiunile finanțate de alte fonduri ale Uniunii, în special FSE, și informații cu privire la lichidarea contribuțiilor financiare furnizate. De asemenea, raportul ar trebui să cuprindă informații privind cererile care au fost respinse sau reduse ca volum de finanțare din cauza lipsei unor alocări suficiente sau din motive de inadmisibilitate.

(2)   Raportul se trimite spre informare Curții de Conturi, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și partenerilor sociali.

Articolul 20

Evaluarea

(1)   Comisia efectuează, la inițiativa sa și în strânsă cooperare cu statele membre:

(a)

până la 30 iunie 2017, o evaluare intermediară a eficienței și viabilității rezultatelor obținute;

(b)

până la 31 decembrie 2021, o evaluare ex post cu asistența unor experți externi, în vederea măsurării impactului FEG și a valorii sale adăugate.

(2)   Rezultatele evaluărilor menționate la alineatul (1) se trimit spre informare Parlamentului European, Consiliului, Curții de Conturi, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și partenerilor sociali. Recomandările conținute în evaluări ar trebui să fie luate în considerare la elaborarea noilor programe din domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale.

(3)   Evaluările menționate la alineatul (1) cuprind date care indică numărul de cereri și se referă la rezultatele FEG pentru fiecare țară și fiecare sector, astfel încât să se poată evalua dacă FEG sprijină beneficiarii vizați.

Articolul 21

Gestionarea și controlul financiar

(1)   Fără a aduce atingere responsabilității Comisiei în ceea ce privește execuția bugetului general al Uniunii, statele membre sunt responsabile, în primul rând, pentru gestionarea acțiunilor care beneficiază de sprijinul FEG și pentru controlul financiar al acestor acțiuni. În acest scop, iau următoarele măsuri:

(a)

verifică dacă au fost instituite modalități de gestionare și de control și dacă acestea sunt aplicate, astfel încât să se asigure o utilizare eficientă și corectă a fondurilor Uniunii, în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare;

(b)

verifică dacă acțiunile finanțate au fost bine executate;

(c)

se asigură că respectivele cheltuieli finanțate se bazează pe documente justificative verificabile și sunt conforme cu legile și reglementările în vigoare;

(d)

previn, detectează și corectează neregulile, astfel cum sunt definite la articolul 122 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1303/2013 și recuperează sumele plătite în mod necorespunzător împreună cu dobânzi pentru plățile întârziate, după caz. Statele membre notifică orice astfel de nereguli Comisiei și informează Comisia cu privire la evoluția oricăror proceduri administrative și judiciare rezultate.

(2)   Statele membre desemnează organisme responsabile pentru gestionarea și controlul acțiunilor susținute prin FEG în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul financiar și cu criteriile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1303. Aceste organisme desemnate furnizează Comisiei informațiile prevăzute la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar privind execuția contribuției financiare atunci când prezintă raportul final menționat la articolul 18 din prezentul regulament.

(3)   Statele membre fac corecțiile financiare necesare în cazul în care se constată o neregulă. Corecțiile efectuate de către statele membre constau în anularea totală sau parțială a contribuției financiare. Statele membre recuperează orice sumă plătită nejustificat ca urmare a unei nereguli detectate, o rambursează Comisiei și, în cazul în care suma nu este rambursată de către statul membru relevant în termenul alocat, se datorează dobânzi moratorii.

(4)   În exercitarea responsabilității sale privind execuția bugetului general al Uniunii, Comisia ia toate măsurile necesare pentru a verifica dacă acțiunile finanțate sunt realizate în conformitate cu principiile unei gestiuni financiare bune și eficiente. Este responsabilitatea statului membru solicitant să asigure existența și buna funcționare a sistemelor de gestiune și control. Comisia se asigură că aceste sisteme se aplică efectiv.

În acest scop, fără a aduce atingere competențelor Curții de Conturi sau controalelor efectuate de către statul membru în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative naționale, funcționarii sau agenții Comisiei pot efectua controale la fața locului, inclusiv controale prin sondaj, privind acțiunile finanțate de FEG, cu un preaviz de minim o zi lucrătoare. Comisia informează statul membru solicitant cu privire la aceasta, astfel încât să se poată obține întreaga asistență necesară. Funcționarii sau agenții statului membru în cauză pot participa la aceste controale.

(5)   Statele membru se asigură că toate documentele justificative privind cheltuielile efectuate se află la dispoziția Comisiei și a Curții de Conturi pe o perioadă de trei ani de la lichidarea contribuției financiare primite din partea FEG.

Articolul 22

Rambursarea contribuției financiare

(1)   În cazul în care costul real al unei acțiuni este mai mic decât suma estimată menționată în conformitate cu articolul 15, Comisia adoptă o decizie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, prin care solicită statului membru în cauză să ramburseze suma corespunzătoare din contribuția financiară primită.

(2)   Atunci când statul membru în cauză nu își îndeplinește obligațiile enunțate în decizia de acordare a unei contribuții financiare, Comisia ia măsurile necesare prin adoptarea unei decizii, prin intermediul unui act de punere în aplicare, pentru a solicita statului membru respectiv să ramburseze integral sau parțial contribuția financiară primită.

(3)   Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul alineatelor (1) sau (2), Comisia efectuează o examinare corespunzătoare a cazului și, în special, acordă statului membru în cauză un termen exact în care să își comunice observațiile.

(4)   În cazul în care, după efectuarea verificărilor necesare, ajunge la concluzia că un stat membru nu respectă obligațiile care îi revin în temeiul articolului 21 alineatul (1), Comisia decide, în cazul în care nu s-a ajuns la niciun acord și statul membru nu a făcut corecțiile în termenul stabilit de Comisie, precum și luând în considerare eventualele observații făcute de către statul membru, în termen de trei luni de la împlinirea termenului menționat la alineatul (3), să întreprindă corecțiile financiare necesare prin anularea totală sau parțială a contribuției financiare a FEG pentru acțiunea în cauză. Orice sumă plătită nejustificat ca urmare a unei nereguli detectate este recuperată și, în cazul în care suma nu este rambursată de statul membru solicitant în termenul acordat, se datorează dobânzi moratorii.

Articolul 23

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Fără a aduce atingere primului paragraf, acesta continuă să se aplice cererilor depuse până la 31 decembrie 2013.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică tuturor cererilor depuse între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

L. LINKEVIČIUS


(1)  JO C 143, 22.5.2012, p. 42.

(2)  JO C 225, 27.7.2012, p. 159.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a Fondului european de ajustare la globalizare (JO L 406, 30.12.2006, p. 1).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentul European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (JO L 167, 29.6.2009, p. 26).

(5)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(7)  Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

(8)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(9)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 470 din prezentul Jurnal Oficial).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/865


REGULAMENTUL (UE) NR. 1310/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește resursele și repartizarea acestora pentru anul 2014 și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește aplicarea acestora în anul 2014

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), care urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2014, stabilește norme care reglementează sprijinul Uniunii pentru dezvoltare rurală și abrogă Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (3), fără a aduce atingere continuării aplicării regulamentelor de punere în aplicare a regulamentului respectiv până la abrogarea lor. Pentru a se facilita tranziția de la schemele de sprijin existente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 la noul cadru juridic care acoperă perioada de programare ce începe la 1 ianuarie 2014 („noua perioadă de programare”), ar trebui adoptate norme tranzitorii în scopul de a se evita orice fel de dificultăți sau de întârzieri în punerea în aplicare a sprijinului pentru dezvoltare rurală care ar putea interveni ca urmare a datei adoptării noilor programe de dezvoltare rurală. Din acest motiv, ar trebui să se permită statelor membre să își asume în continuare angajamente juridice în 2014 în temeiul programelor lor de dezvoltare rurală existente pentru anumite măsuri, iar cheltuielile rezultate ar trebui să fie eligibile pentru sprijin în noua perioadă de programare.

(2)

Având în vedere modificarea substanțială a metodei de delimitare a zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale semnificative în noua perioadă de programare, obligația impusă fermierului să își continue activitatea agricolă în zonă timp de cinci ani nu ar trebui să se aplice pentru noi angajamente juridice asumate în 2014.

(3)

Pentru a se asigura securitatea juridică pe durata tranziției, anumite cheltuieli efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 ar trebui să fie eligibile pentru o contribuție din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în noua perioadă de programare în cazul în care mai sunt încă plăți de efectuat. Acestea ar trebui să includă, de asemenea, anumite angajamente pe termen lung luate în temeiul unor măsuri similare prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului (4), de Regulamentul (CEE) nr. 2080/92 al Consiliului (5) și de Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului (6), în cazul în care măsurile respective au primit sprijin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 și există încă plăți care urmează să fie efectuate în 2014. În interesul unei bune gestiuni financiare și a punerii eficiente în aplicare a programului, cheltuielile respective ar trebui să fie identificate clar în programele de dezvoltare rurală și în ansamblul sistemelor de gestionare și control ale statelor membre. Pentru a se evita o complexitate inutilă în gestiunea financiară a programelor de dezvoltare rurală în noua perioadă de programare, ratele de cofinanțare din noua perioadă de programare ar trebui să se aplice cheltuielilor tranzitorii.

(4)

Având în vedere dificultățile semnificative cu care încă se confruntă o serie de state membre în ceea ce privește stabilitatea lor financiară și, în timpul tranziției de la actuala la noua perioadă de programare, pentru a limita efectele negative ale dificultăților respective prin autorizarea utilizării la maximum a fondurilor FEADR disponibile, durata derogării care majorează rata maximă a contribuției FEADR prevăzute la articolul 70 alineatul (4c) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 ar trebui să fie prelungită până la data finală de eligibilitate a cheltuielilor pentru perioada de programare 2007 - 2013, și anume 31 decembrie 2015.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) care stabilește noi scheme de sprijin urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2015. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (8) continuă să constituie baza pentru acordarea de sprijin pentru venit fermierilor în anul calendaristic 2014, dar ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de Regulamentul (UE) nr. 1311/2013 al Consiliului (9). Pentru a se asigura coerența în punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la ecocondiționalitate și respectarea standardelor impuse prin anumite măsuri, ar trebui să se prevadă că dispozițiile relevante care se aplică în perioada de programare 2007-2013 continuă să se aplice până când noul cadru legislativ devine aplicabil. Din aceleași motive, dispozițiile referitoare la plățile directe naționale complementare pentru Croația, care se aplică în 2013, ar trebuie să continue să se aplice.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013al Parlamentului European și al Consiliului (10) dă statelor membre posibilitatea să plătească avansuri pentru plățile directe. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009, este necesar ca exercițiul acestei posibilități să fie autorizat de Comisie. Experiența dobândită în punerea în aplicare a schemelor de sprijin direct a arătat că este oportun să se permită fermierilor să primească plăți în avans. În ceea ce privește cererile depuse în 2014, avansurile respective ar trebui limitate la 50 % din schemele de sprijin enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la 80 % din plățile pentru carnea de vită și mânzat.

(7)

Pentru a se respecta Regulamentul (UE) Nr. 1311/2013 și în special egalizarea sumei disponibile pentru acordarea de sprijin direct fermierilor, precum și mecanismul de convergență externă, este necesar să se modifice plafoanele naționale fixate în anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru anul 2014. Modificarea plafoanelor naționale va avea în mod inevitabil un impact asupra sumelor pe care le pot primi fermierii individuali sub formă de plăți directe în 2014. Prin urmare, ar trebui stabilit modul în care această modificare va influența valoarea drepturilor la plată și nivelul altor plăți directe. Pentru a se ține cont de situația micilor fermieri, mai ales având în vedere că, în 2014, nu se aplică niciun mecanism de modulare sau de ajustare, inclusiv în mod special scutirea de la un astfel de mecanism pentru plățile directe de până la 5 000 EUR, statelor membre care nu acordă o plată redistributivă și care nu optează pentru transferarea de fonduri către sprijinul pentru dezvoltare rurală prin intermediul mecanismului de flexibilitate ar trebui să li se dea posibilitatea de a nu reduce valoarea tuturor drepturilor la plată.

(8)

Anumite dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în special în ceea ce privește elementele vizate de cifrele indicate în anexa VIII la respectivul regulament și legătura cu posibilitatea acordată statelor membre de a utiliza fondurile necheltuite în cadrul schemei de plată unică pentru finanțarea sprijinului specific, ar trebui să fie clarificate pe baza experienței acumulate în cadrul punerii în aplicare a regulamentului în cauză.

(9)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 73/2009, statele membre puteau decide să utilizeze un anumit procent din propriul plafon național pentru sprijinul specific acordat fermierilor lor, precum și de a revizui o decizie anterioară hotărând să modifice sau să sisteze acordarea sprijinului respectiv. Este oportun să se prevadă o revizuire suplimentară a respectivelor decizii care să producă efecte începând cu anul calendaristic 2014. În același timp, pentru a se evita perturbarea nivelului sprijinului, este necesar să se prelungească cu încă un an condițiile speciale, stabilite la articolului 69 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, în care se plătește sprijinul specific în unele state membre care urmează să expire în 2013. Având în vedere introducerea sprijinului cuplat facultativ care va fi disponibil începând cu 1 ianuarie 2015 pentru anumite sectoare sau regiuni în cazuri bine definite, este necesar ca statelor membre să li se permită să mărească nivelul anumitor tipuri de sprijin specific în temeiul articolului 68 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 la 6,5 % în 2014.

(10)

Sprijinul unitar pentru fermierii cu exploatații mai mici ar trebui să fie suficient în vederea îndeplinirii în mod eficient a obiectivului ajutorului pentru venit. Deoarece în 2014 nu se aplică niciun mecanism de modulare sau de ajustare, inclusiv în mod special scutirea de la un astfel de mecanism pentru plățile directe de până la 5 000 EUR, statelor membre ar trebui să li se dea încă din 2014 posibilitatea de a redistribui sprijinul direct între fermieri, acordându-le o plată suplimentară pentru primele hectare.

(11)

Schema de plată unică pe suprafață stabilită în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 are caracter tranzitoriu și ar fi trebuit să se încheie la 31 decembrie 2013. În contextul reformei politicii agricole comune (PAC), s-a hotărât că statelor membre care aplică această schemă ar trebui să li se dea posibilitatea să o aplice în scopul acordării plății de bază pentru o nouă perioadă de tranziție care să se încheie cel târziu la sfârșitul anului 2020. Prin urmare, perioada de aplicare a schemei de plată unică pe suprafață prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ar trebui prelungită cu un an. Mai mult, pentru a se ține seama de procesul de restructurare a terenurilor aflat în curs și din motive de simplificare, terenurile agricole eligibile din statele membre respective ar trebui să includă, de asemenea, acele suprafețe eligibile care, la 30 iunie 2003, nu se aflau într-o stare agricolă bună, cum va fi cazul începând cu 1 ianuarie 2015 în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013.

(12)

În conformitate cu articolul 133a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, noile state membre, altele decât Bulgaria și România, care aplică schema de plată unică pe suprafață pot acorda ajutoare naționale tranzitorii către fermieri în 2013. Având în vedere prelungirea schemei de plată unică pe suprafață pentru anul 2014, acele state membre ar trebui să mențină această posibilitate în 2014. Având în vedere nivelul plăților naționale directe complementare în conformitate cu articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în Bulgaria și România în 2014, respectivele state membre ar trebui să poată opta pentru ajutoare naționale tranzitorii în 2014 în locul acordării de plăți directe naționale complementare.

(13)

Ajutoarele naționale tranzitorii urmează să fie acordate în aceleași condiții ca cele aplicate acestor ajutoare în 2013 sau, în cazul Bulgariei și României, în aceleași condiții ca cele aplicate plăților directe naționale complementare în 2013. Cu toate acestea, în vederea simplificării gestionării ajutoarelor naționale tranzitorii în 2014, nu ar trebui să se aplice reducerile menționate la articolul 132 alineatul (2) coroborat cu articolele 7 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. În plus, în scopul asigurării coerenței ajutoarelor naționale tranzitorii cu mecanismul de convergență, nivelul maxim al ajutoarelor la nivel de sector ar trebui să fie limitat la un anumit procent. Având în vedere situația financiară dificilă din Cipru, pentru acest stat membru ar trebui prevăzute anumite adaptări.

(14)

Pentru a se permite statelor membre să răspundă nevoilor propriilor sectoare agricole sau să își consolideze politica de dezvoltare rurală într-o manieră mai flexibilă, ar trebui să li se dea posibilitatea de a transfera fonduri din plafoanele lor pentru plăți directe către sprijinul alocat dezvoltării rurale și vice versa. În același timp, statelor membre în care nivelul sprijinului direct rămâne sub 90 % din nivelul mediu al Uniunii ar trebui să li se acorde posibilitatea de a transfera fonduri suplimentare din sprijinul lor alocat dezvoltării rurale către plafoanele lor pentru plăți directe. Aceste decizii ar trebui făcute, în anumite limite, pentru întreaga perioadă care cuprinde exercițiile financiare 2015-2020, cu posibilitatea unei revizuiri în 2017, cu condiția ca orice decizie întemeiată pe această revizuire să nu genereze nicio reducere a sumelor destinate dezvoltării rurale.

(15)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) a prevăzut abrogarea Directivei 80/68/CEE a Consiliului (12) cu începere de la 22 decembrie 2013. Pentru păstrarea acelorași norme referitoare la protecția apelor subterane din cadrul ecocondiționalității, precum cele prevăzute în Directiva 80/68/CEE în ultima zi de valabilitate a acesteia, este oportun să se ajusteze domeniul de aplicare al ecocondiționalității și să se definească un standard de bune condiții agricole și de mediu care să cuprindă cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 din respectiva directivă.

(16)

Articolul 83 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (13) prevede ca trimiterea la articolul 3 din Directiva 91/414/CEE a Consiliului (14) din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 să fie înțeleasă ca trimitere la articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, limitează această trimitere astfel încât ea se referă acum numai la prima și a doua teză de la articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. În vederea asigurării consecvenței între cerința privind utilizarea produselor fitosanitare în anul 2014 și în anii următori, anexa II la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 ar trebui modificată în consecință.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) prevede integrarea sprijinului acordat pentru sericicultură în regimul de sprijin direct și, prin urmare, eliminarea sa din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Având în vedere aplicarea cu întârziere a noului regim de sprijin direct, ar trebui să se acorde în continuare ajutoare în sectorul sericiculturii timp de încă un an.

(18)

Finlanda a fost autorizată să plătească sprijin național anumitor sectoare agricole din sudul Finlandei în conformitate cu articolul 141 din Actul de aderare din 1994. Având în vedere calendarul reformei PAC și având în vedere că situația economică a agriculturii în sudul Finlandei este dificilă și, prin urmare, producătorii încă necesită un sprijin specific, este adecvat să se asigure măsuri de integrare prin care Finlanda, în conformitate cu articolul 42 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, poate să fie autorizată de Comisie să acorde ajutoare naționale în sudul Finlandei în anumite condiții. Ajutorul pentru venit ar trebui să fie redus treptat pe parcursul întregii perioade, până în 2020, și să nu depășească 30 % din cuantumurile acordate în 2013.

(19)

Dispozițiile privind sistemul de consiliere agricolă, sistemul integrat de administrare și control și ecocondiționalitatea prevăzute la titlul III, la titlul V capitolul II și, respectiv, la titlul VI din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2015.

(20)

După introducerea articolului 136a în Regulamentul (CE) nr. 73/2009, este necesar să se modifice trimiterile din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

(21)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 73/2009, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1308/2013 și (UE) nr. 1305/2013 ar trebui să fie modificate în consecință.

(22)

Pentru a permite aplicarea promptă a dispozițiilor tranzitorii preconizate, prezentul regulamentul ar trebui să intre în vigoare la data publicării și ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014. Pentru a se evita orice suprapunere a normelor privind flexibilitatea între piloni stabilite în Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 astfel cum este modificat prin prezentul regulament, respectiva modificare adusă Regulamentului (CE) nr. 73/2009 ar trebui să se aplice de la 31 decembrie 2013, iar modificările Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a regulamentului respectiv. În plus, modificările aduse anexelor II și III la Regulamentul (CE) nr. 73/2009, care vizează asigurarea continuării normelor actuale referitoare la ecocondiționalitate, ar trebui să se aplice începând cu data abrogării Directivei 80/68/CEE, care este 22 decembrie 2013.

(23)

Ținând cont de faptul că 2014 va fi un an de tranziție, pe parcursul căruia statele membre vor trebui să pregătească punerea în aplicare integrală a reformei PAC, este important să se garanteze că sarcina administrativă rezultată din măsurile tranzitorii prevăzute de prezentul regulament este menținută la minimum absolut,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII TRANZITORII PRIVIND SPRIJINUL PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ

Articolul 1

Angajamente juridice în 2014 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005

(1)   Fără a aduce atingere articolului 88 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, statele membre pot continua să își asume noi angajamente juridice în privința beneficiarilor în 2014, în legătură cu măsurile menționate la articolul 20, cu excepția literei (a) punctul (iii), a literei (c) punctul (i) și a literei (d), și la articolul 36 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în temeiul programelor de dezvoltare rurală adoptate pe baza respectivului regulament, chiar și după epuizarea resurselor financiare aferente perioadei de programare 2007 - 2013, cu condiția ca cererea pentru sprijin să fie depusă înainte de adoptarea programului de dezvoltare rurală respectiv pentru perioada de programare 2014 - 2020.

Fără a aduce atingere punctului E din anexa VI la Actul de aderare din 2012 și dispozițiilor adoptate în temeiul acestuia, Croația poate continua să își asume noi angajamente juridice față de beneficiari în 2014, în legătură cu măsurile menționate la articolul 171 alineatul (2) literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 718/2007al Comisiei (16), în baza Instrumentului de preaderare pentru dezvoltare rurală (IPARD) adoptat pe baza respectivului regulament, chiar și după epuizarea resurselor financiare aferente respectivului program, cu condiția ca cererea pentru sprijin să fie depusă înainte de adoptarea programului său de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014 - 2020.

Cheltuielile suportate pe baza angajamentelor respective sunt eligibile în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament.

(2)   Condiția prevăzută la articolul 14 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 nu se aplică noilor angajamente juridice asumate în 2014 de statele membre în temeiul articolului 36 litera (a) punctele (i) și (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

Articolul 2

Aplicarea în continuare a articolelor 50a și 51 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

Fără a aduce atingere articolului 88 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, articolele 50a și 51 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 continuă să se aplice până la 31 decembrie 2014 pentru operațiunile selectate în cadrul programelor de dezvoltare rurală din perioada de programare 2014 - 2020, în temeiul articolului 21 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 în ceea ce privește prima anuală și în temeiul articolelor 28 - 31, 33 și 34 din regulamentul respectiv.

Articolul 3

Eligibilitatea anumitor tipuri de cheltuieli

(1)   Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (1) și articolului 88 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cheltuielile legate de angajamentele juridice față de beneficiari, asumate în temeiul măsurilor prevăzute la articolele 20 și 36 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 și, fără a aduce atingere punctului E din anexa VI la Actul de aderare din 2012 și dispozițiilor adoptate în temeiul acestuia, în cazul Croației măsurile menționate la articolul 171 alineatul (2) literele (a) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 718/2007 sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR în perioada de programare 2014 - 2020 în următoarele cazuri:

(a)

pentru plățile care urmează să fie efectuate între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2015, iar în cazul Croației între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016, în cazul în care alocarea financiară pentru măsura relevantă din programul respectiv, adoptată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 sau al Regulamentului (CE) nr. 718/2007, a fost deja epuizată, și

(b)

pentru plățile care urmează a fi efectuate după 31 decembrie 2015, iar în cazul Croației după 31 decembrie 2016.

Prezentul alineat se aplică, de asemenea, angajamentelor juridice față de beneficiari asumate în temeiul măsurilor corespunzătoare prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 1257/1999, (CEE) nr. 2078/92 și (CEE) nr. 2080/92, care primesc sprijin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

(2)   Cheltuielile menționate la alineatul (1) sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR în perioada de programare 2014 - 2020 sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

programul de dezvoltare rurală respectiv pentru perioada de programare 2014 - 2020 prevede astfel de cheltuieli;

(b)

se aplică rata contribuției din FEADR pentru măsura corespunzătoare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, astfel cum este stabilită în anexa I la prezentul regulament; și

(c)

statele membre se asigură că operațiunile tranzitorii relevante sunt clar identificate prin intermediul sistemelor lor de gestiune și control.

Articolul 4

Aplicarea anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în 2014

Prin derogare de la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, pentru anul 2014:

(a)

trimiterea de la articolele 28, 29, 30 și 33 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 la titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se citește ca trimitere la articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la anexele II și III la acesta.

(b)

trimiterea de la articolul 40 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se citește ca trimitere la articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

(c)

trimiterea de la articolul 40 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se citește ca trimitere la articolul 121 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

CAPITOLUL II

MODIFICĂRI

Articolul 5

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1698/2005

Articolul 70 alineatul (4c) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 se modifică după cum urmează:

(a)

în primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(4c)   Prin derogare de la plafoanele stabilite la alineatele (3), (4) și (5), rata contribuției FEADR poate fi majorată până la maximum 95 % din cheltuielile publice eligibile în regiunile eligibile în cadrul obiectivului de convergență și în regiunile ultraperiferice și insulele mici din Marea Egee, respectiv 85 % din cheltuielile publice eligibile în celelalte regiuni. Aceste niveluri se aplică cheltuielilor eligibile nou declarate în fiecare declarație certificată de cheltuieli depusă până la data finală de eligibilitate a cheltuielilor pentru perioada de programare 2007 - 2013, și anume 31 decembrie 2015, atunci când la 20 decembrie 2013 sau după această dată, un stat membru îndeplinește una din următoarele condiții:”;

(b)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Un stat membru care dorește să se prevaleze de derogarea prevăzută la primul paragraf trebuie să solicite Comisiei modificarea programului său de dezvoltare rurală în consecință. Derogarea se aplică începând din momentul în care Comisia aprobă modificarea programului.”

Articolul 6

Modificări la Regulamentul (CE) nr. 73/2009

Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 29 se adaugă următorul alineat:

„(5)   Prin derogare de la alineatul (2), începând cu 16 octombrie 2014 statele membre pot plăti fermierilor avansuri de până la 50 % din plățile directe în cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I în ceea ce privește cererile depuse în 2014. În cazul plăților pentru carnea de vită și mânzat, prevăzute în titlul IV capitolul 1 secțiunea 11, statele membre pot majora procentul respectiv până la 80 %.”

2.

Articolul 40 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 40

Plafoanele naționale

(1)   Pentru fiecare stat membru și în fiecare an, valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate, a rezervei naționale menționate la articolul 41 și a plafoanelor fixate în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), articolul 69 alineatul (3) și articolul 72b sunt egale cu plafonul său național stabilit în anexa VIII.

(2)   Dacă este cazul, statul membru efectuează o reducere sau o creștere liniară a valorii tuturor drepturilor la plată sau a sumei rezervei naționale menționate la articolul 41 sau a ambelor, pentru a asigura respectarea plafonului său național stabilit în anexa VIII.

Statele membre care decid să nu pună în aplicare dispozițiile titlului III capitolul 5a din prezentul regulament și nici să utilizeze posibilitatea prevăzută la articolul 136a alineatul (1) pot decide, în vederea obținerii reducerii necesare a valorii drepturilor la plată menționate la primul paragraf, să nu reducă drepturile la plată activate în 2013 de fermierii care în 2013 au solicitat mai puțin decât o valoare a plăților directe care urmează să fie stabilită de statul membru în cauză; cuantumul respectiv nu este mai mare de 5 000 EUR.

(3)   Fără a se aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*1), sumele plăților directe care pot fi acordate într-un stat membru pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 34, 52, 53, 68 și 72a din prezentul regulament și ca ajutoare pentru sericicultori în temeiul articolului 111 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu depășesc plafoanele stabilite în anexa VIII la prezentul regulament pentru anul respectiv, din care se deduc sumele care rezultă din aplicarea articolului 136b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2014 în conformitate cu anexa VIIIa la prezentul regulament.

Dacă este cazul și în scopul respectării plafoanelor stabilite în anexa VIII la prezentul regulament, din care se deduc sumele care rezultă din aplicarea articolului 136b din prezentul regulament pentru anul calendaristic 2014 astfel cum figurează în anexa VIIIa la prezentul regulament, statele membre efectuează o reducere liniară a sumelor aferente plăților directe pentru anul calendaristic 2014.

(*1)  Regulamentul (UE) Nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).”"

3.

La articolul 41 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

valoarea totală a tuturor drepturilor la plată alocate și a plafoanelor stabilite în conformitate cu articolul 51 alineatul (2), articolul 69 alineatul (3) și articolul 72b din prezentul regulament.”

4.

La articolul 51 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Pentru 2014, plafoanele pentru plățile directe menționate la articolele 52 și 53 sunt identice cu plafoanele stabilite pentru 2013, înmulțite cu un coeficient care trebuie calculat pentru fiecare stat membru în cauză prin împărțirea plafonului național pentru 2014, stabilit în anexa VIII la plafonul național pentru 2013. Această înmulțire se aplică numai statelor membre al căror plafon național stabilit în anexa VIII pentru 2014 este mai mic decât plafonul național pentru 2013.”

5.

La articolul 68 alineatul (8), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Până la 1 februarie 2014, statele membre care au adoptat decizia menționată la articolul 69 alineatul (1) o pot revizui și pot decide, începând cu 2014:”

6.

Articolul 69 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre pot decide, până la 1 august 2009, până la 1 august 2010, până la 1 august 2011, până la 1 septembrie 2012, până la data aderării sale în cazul Croației, sau până la 1 februarie 2014, să utilizeze, din anul următor deciziei respective, din primul an de punere în aplicare a schemei de plată unică în cazul Croației, sau, în cazul unei decizii luate până la 1 februarie 2014, din anul 2014, până la 10 % din plafonul lor național menționat la articolul 40 sau, în cazul Maltei, suma de 2 000 000 EUR, pentru ajutorul specific prevăzut la articolul 68 alineatul (1).”;

(b)

la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Exclusiv în scopul de a se asigura respectarea plafoanelor naționale astfel cum se prevede la articolul 40 alineatul (2) și de a se efectua calculul menționat la articolul 41 alineatul (1), sumele utilizate pentru a acorda ajutorul menționat la articolul 68 alineatul (1) litera (c) se deduc din plafonul național menționat la articolul 40 alineatul (1). Acestea se contabilizează ca drepturi la plată alocate.”

(c)

la alineatul (4), procentul „3,5 %” se înlocuiește cu „6,5 %”;

(d)

la alineatul (5) prima teză, anul „2013” se înlocuiește cu „2014”;

(e)

la alineatul (6), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Exclusiv în scopul de a se asigura respectarea plafoanelor naționale prevăzută la articolul 40 alineatul (2) și de a se efectua calculul menționat la articolul 41 alineatul (1), în situația în care un stat membru face uz de opțiunea prevăzută la primul paragraf litera (a) din prezentul alineat, suma respectivă nu este considerată ca făcând parte din plafoanele stabilite în temeiul alineatului (3) din prezentul articol.”

7.

La titlul III se adaugă următorul capitol:

„Capitolul 5a

PLATĂ REDISTRIBUTIVĂ PENTRU 2014

Articolul 72a

Norme generale

(1)   Statele membre pot decide, până la 1 martie 2014, să acorde o plată, pentru anul 2014, fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată unică menționate la capitolele 1, 2 și 3 (denumită în continuare „plată redistributivă”).

Statele membre notifică Comisiei decizia lor până la 1 martie 2014.

(2)   Statele membre care au decis să aplice schema de plată unică la nivel regional în conformitate cu articolul 46 pot aplica plata redistributivă la nivel regional.

(3)   Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare, reducerilor liniare astfel cum sunt menționate la articolul 40 alineatul (3), și nici aplicării articolelor 21 și 23, plata redistributivă se acordă în momentul activării drepturilor la plată de către fermier.

(4)   Statele membre calculează plata redistributivă înmulțind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru și care nu depășește 65 % din valoarea medie a plății naționale sau regionale pe hectar cu numărul de drepturi la plată activate de fermier în conformitate cu articolul 34. Numărul respectivelor drepturi la plată nu depășește un maxim stabilit de statele membre care nu depășește 30 de hectare sau suprafața medie a exploatațiilor agricole stabilite în anexa VIIIb, în cazul în care respectiva suprafață medie depășește 30 de hectare în statul membru în cauză.

(5)   Cu condiția respectării limitelor maxime prevăzute la alinatul (4), statele membre pot stabili, la nivel național, o gradație în cadrul numărului de hectare stabilit în conformitate cu respectivul alineat, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.

(6)   Plata medie pe hectar acordată la nivel național menționată la alinatul (4)se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa VIIIc și a numărului de hectare eligibile declarate în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) în 2014.

Plata medie pe hectar acordată la nivel regional menționată la alinatul (4)se stabilește de către statele membre pe baza unei cote din plafonul național prevăzut în anexa VIIIc și a numărului de hectare eligibile declarate pentru regiunea respectivă în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) în 2014. Pentru fiecare regiune, această cotă se calculează împărțind plafonul regional respectiv, stabilit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3), la plafonul național determinat în conformitate cu articolul 40 pentru anul 2014.

(7)   Statele membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj în temeiul prezentului capitol fermierilor în cazul cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, și-au împărțit exploatațiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă. Această dispoziție se aplică și fermierilor ale căror exploatații sunt rezultatul împărțirii respective.

Articolul 72b

Dispoziții financiare

(1)   În vederea finanțării plății redistributive, statele membre pot decide, până la 1 martie 2014, să utilizeze până la 30 % din plafonul național anual stabilit în conformitate cu articolul 40 pentru anul de cerere 2014. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.

(2)   Pe baza procentului din plafonul național care urmează să fie utilizat de statele membre în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care fixează plafonul corespunzător pentru plata redistributivă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 141b alineatul (2).”

8.

La articolul 90, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Cuantumul ajutorului per hectar eligibil se stabilește prin înmulțirea valorilor productivității stabilite la alineatul (2) cu următoarele valori de referință:

Bulgaria

:

520,20 EUR

Grecia

:

234,18 EUR

Spania

:

362,15 EUR

Portugalia

:

228,00 EUR.”

9.

La articolul 122, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Schema de plată unică pe suprafață este disponibilă până la 31 decembrie 2014.”

10.

La articolul 124, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Suprafața agricolă a unui nou stat membru inclusă în schema de plată unică pe suprafață reprezintă partea din suprafața agricolă utilizată de acesta care este menținută în bune condiții agricole, indiferent dacă se află sau nu în exploatare, ajustată în conformitate cu criteriile obiective și nediscriminatorii care urmează să fie stabilite de noul stat membru în cauză după aprobarea Comisiei.

În sensul prezentului titlu, „suprafață agricolă utilizată” înseamnă suprafața totală a terenurilor arabile, a pășunilor permanente, a culturilor permanente și a grădinilor familiale, conform definiției stabilite de Comisie în scopuri statistice.

(2)   În scopul acordării de plăți în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, toate parcelele agricole care corespund criteriilor prevăzute la alineatul (1), precum și parcelele agricole plantate cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție (cod NC ex 0602 90 41) sunt eligibile.

Exceptând cazurile de forță majoră sau circumstanțele excepționale, parcelele menționate la primul paragraf se pun la dispoziția agricultorului la data stabilită de statul membru, dată care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor.

Suprafața minimă eligibilă pe exploatație pentru care pot fi solicitate plăți este de 0,3 ha. Cu toate acestea, oricare dintre noile state membre poate decide, pe baza unor criterii obiective și după aprobarea Comisiei, să stabilească suprafața minimă eligibilă pe exploatație la un nivel mai ridicat, cu condiția ca aceasta să nu depășească 1 ha.”

11.

La titlul V se introduce următorul capitol:

„Capitolul 2a

PLATA REDISTRIBUTIVĂ PENTRU 2014

Articolul 125a

Norme generale

(1)   Noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață pot decide, până la 1 martie 2014, să acorde o plată, pentru anul 2014, fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată unice menționată la capitolul 2 (denumită în continuare „plata redistributivă pentru noile state membre”).

Noile state membre în cauză notifică Comisiei decizia lor până la 1 martie 2014.

(2)   Fără a aduce atingere aplicării disciplinei financiare și aplicării articolelor 21 și 23, plata redistributivă pentru noile state membre ia forma unei majorări a cuantumurilor pe hectar acordate în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.

(3)   Statele membre calculează plata redistributivă pentru noile state membre înmulțind o cifră care urmează a fi stabilită de statul membru și care nu depășește 65 % din valoarea medie a plății naționale pe hectar cu numărul de hectare eligibile pentru care fermierului i se acordă plăți în cadrul schemei de plată unică pe suprafață. Numărul respectivelor hectare nu depășește un maxim stabilit de statele membre care nu depășește 30 de hectare sau suprafața medie a exploatațiilor agricole stabilite în anexa VIIIb, în cazul în care respectiva suprafață medie depășește 30 de hectare în noul stat membru vizat.

(4)   Cu condiția respectării limitelor maxime prevăzute la alineatul (3), statele membre pot stabili, la nivel național, o gradație în cadrul numărului de hectare stabilit în conformitate cu respectivul paragraf, care se aplică în mod identic tuturor fermierilor.

(5)   Plata medie pe hectar acordată la nivel național menționată la alineatul (3) se stabilește de către statele membre pe baza plafonului național prevăzut în anexa VIIIc și a numărului de hectare eligibile declarate în cadrul schemei de plată unică pe suprafață în 2014.

(6)   Noile state membre se asigură că nu se acordă niciun avantaj în temeiul prezentului capitol fermierilor în cazul cărora s-a stabilit că, după 18 octombrie 2011, și-au împărțit exploatațiile doar în scopul de a beneficia de plata redistributivă pentru noile state membre. Această dispoziție se aplică și fermierilor ale căror exploatații sunt rezultatul împărțirii respective.

Articolul 125b

Dispoziții financiare

(1)   În vederea finanțării plății redistributive pentru noile state membre, noile state membre pot decide, până la 1 martie 2014, să utilizeze până la 30 % din plafonul național anual menționat la articolul 40 pentru anul de cerere 2014, sau, în cazul Bulgariei și României, din cuantumurile stabilite în anexa VIIId. Acestea notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data respectivă.

Pachetul financiar anual prevăzut la articolul 123 se reduce cu valoarea menționată la primul paragraf.

(2)   Pe baza procentului din plafonul național care urmează să fie utilizat de noile state membre vizate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care fixează plafonul corespunzător pentru plata redistributivă pentru noile state membre și reducerea corespunzătoare a pachetului financiar anual menționat la articolul 123. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 141b alineatul (2).”

12.

La articolul 131, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață pot decide, până la 1 august 2009, până la 1 august 2010, până la 1 august 2011, până la 1 septembrie 2012 sau până la 1 februarie 2014, să utilizeze, din anul următor deciziei respective sau, în cazul unei decizii luate până la 1 februarie 2014, din anul 2014, până la 10 % din plafoanele lor naționale menționate la articolul 40 pentru a acorda ajutor fermierilor astfel cum se stabilește la articolul 68 alineatul (1) și în conformitate cu titlul III capitolul 5, astfel cum le sunt aplicabile.”

13.

Titlul articolului 133a se înlocuiește cu următorul text:

Ajutoarele naționale tranzitorii în 2013

14.

La titlul V capitolul 4 se introduce următorul articol:

„Articolul 133b

Ajutoarele naționale tranzitorii în 2014

(1)   Noile state membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 122 pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în 2014.

(2)   Bulgaria și România pot acorda ajutoare în temeiul prezentului articol doar în cazul în care decid până la 1 februarie 2014 să nu acorde în 2014 nicio plată directă națională complementară în temeiul articolului 132.

(3)   Ajutoarele în temeiul prezentului articol pot fi acordate fermierilor din sectoarele pentru care au fost acordate în 2013 ajutoare naționale tranzitorii în temeiul articolului 133a sau, în cazul Bulgariei și României, plăți directe naționale complementare în temeiul articolului 132.

(4)   Condițiile de acordare a ajutoarelor în temeiul prezentului articol sunt identice cu cele autorizate pentru acordarea plăților aferente anului 2013 în temeiul articolului 132 sau articolului 133a, cu excepția reducerilor realizate ca urmare a aplicării articolului 132 alineatul (2) coroborat cu articolele 7 și 10.

(5)   Cuantumul total al ajutoarelor care pot fi acordate fermierilor din oricare dintre sectoarele prevăzute la alineatul (3) este limitat la 80 % din pachetele financiare sectoriale specifice aferente anului 2013, astfel cum este autorizat de către Comisie în conformitate cu articolul 133a alineatul (5) sau, în cazul Bulgariei și României, în conformitate cu articolul 132 alineatul (7).

Pentru Cipru, valorile pachetelor financiare sectoriale specifice sunt prevăzute în anexa XVIIa.

(6)   Alineatele (3) și (4) nu se aplică pentru Cipru.

(7)   Noile state membre notifică Comisiei deciziile menționate la alineatele (1) și (2) până cel târziu la data de 31 martie 2014. Notificarea deciziei menționate la alineatul (1) include următoarele informații:

(a)

pachetul financiar pentru fiecare sector;

(b)

rata maximă a ajutoarelor naționale tranzitorii, după caz.

(8)   Noul stat membru poate decide, pe baza unor criterii obiective și în limitele autorizate de Comisie în temeiul alineatului (5), asupra cuantumurilor ajutoarelor naționale tranzitorii care urmează să fie acordate.”

15.

La titlul VI, se adaugă următorul articol:

„Articolul 136a

Flexibilitatea între piloni

(1)   Până la 31 decembrie 2013 statele membre pot decide să pună la dispoziție ca sprijin suplimentar pentru măsurile din cadrul programării pentru dezvoltare rurală finanțate din FEADR, după cum se precizează în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*2), până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anul calendaristic 2014, astfel cum sunt stabilite în anexa VIII la prezentul regulament, și din plafoanele lor naționale anuale pentru anii calendaristici 2015 - 2019, astfel cum sunt stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*3). Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea de plăți directe.

Decizia la care se face referire la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabilește procentul menționat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.

Statele membre care nu iau decizia menționată la primul paragraf în ceea ce privește anul calendaristic 2014 pot lua decizia respectivă până la 1 august 2014, în ceea ce privește anii calendaristici 2015-2019. Acestea notifică Comisiei cu privire la orice astfel de decizie până la data menționată.

Statele membre pot decide să revizuiască decizia menționată la prezentul alineat cu începere din anul calendaristic 2018. Orice decizie bazată pe o astfel de revizuire nu duce la scăderea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie bazată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.

(2)   Până la 31 decembrie 2013, statele membre care nu iau decizia menționată la alineatul (1) pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei, Suediei și Regatului Unit, până la 25 % din cuantumul alocat pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din FEADR în perioada 2015 - 2020, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru măsuri de sprijin în cadrul programării pentru dezvoltare rurală.

Decizia menționată la primul paragraf este notificată Comisiei până la 31 decembrie 2013. Decizia respectivă stabilește procentul, astfel cum este menționat la paragraful respectiv, care poate varia de la un an calendaristic la altul.

Statele membre care nu iau decizia menționată la primul paragraf în ceea ce privește anul financiar 2015 pot, până la 1 august 2014, lua decizia respectivă, în ceea ce privește perioada 2016 - 2020. Acestea notifică Comisiei cu privire la orice astfel de decizie până la data menționată.

Statele membre pot decide să revizuiască decizia menționată la prezentul alineat începând cu exercițiile financiare 2019 și 2020. Orice decizie bazată pe o astfel de revizuire nu duce la scăderea procentului notificat Comisiei, în conformitate cu primul, al doilea și al treilea paragraf. Statele membre notifică Comisiei orice decizie bazată pe o astfel de revizuire până la 1 august 2017.

(3)   Pentru a se ține seama de deciziile notificate de statele membre în conformitate cu alineatele (1) și (2), Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a prin care să fie revizuite plafoanele stabilite în anexa VIII.

(*2)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487)"

(*3)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608)”"

16.

La Titlul VI, se adaugă următorul articol:

„Articolul 136b

Transfer către FEADR

Statele membre care au decis, în conformitate cu articolul 136, să pună la dispoziție o sumă începând cu exercițiul financiar 2011, ca sprijin din partea Uniunii în cadrul programării și finanțării în domeniul dezvoltării rurale, în cadrul FEADR, continuă să pună la dispoziție sumele prevăzute la anexa VIIIa pentru programarea și finanțarea în domeniul dezvoltării rurale, în cadrul FEADR pentru exercițiul financiar 2015.”

17.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 140a

Delegarea de competențe

Pentru a se ține seama de deciziile notificate de statele membre în conformitate cu articolul 136a alineatele (1) și (2), precum și de orice altă modificare a plafoanelor naționale stabilite la anexa VIII, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a prin care să adapteze plafoanele stabilite în anexa VIIIc.

Pentru a garanta aplicarea optimă a reducerii lineare prevăzute la articolul 40 alineatul (3) în 2014, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 141a prin care stabilesc normele privind baza de calcul a reducerilor pe care statele membre urmează să le aplice fermierilor în conformitate cu articolul 40 alineatul (3).”

18.

Articolul 141a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 141a

Exercitarea delegării de competențe

(1)   competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11a, articolul 136a alineatul (3) și articolul 140a se conferă Comisiei până la 31 decembrie 2014.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 11a, la articolul 136a alineatul (3) și la articolul 140a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11a, al articolului 136a alineatul (3) și al articolului 140a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului”.

19.

Anexele I, VIII și XVIIa se modifică, iar noile anexe VIIIa, VIIIb, VIIIc și VIIId se adaugă în conformitate cu punctele (1), (4), (5) și (6) din anexa II la prezentul regulament.

20.

Anexele II și III se modifică în conformitate cu punctele (2) și (3) din anexa II la prezentul regulament.

Articolul 7

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1307/2013

Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 6, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Pentru a se ține seama de evoluțiile legate de cuantumurile maxime totale ale plăților directe care pot fi acordate, inclusiv de cele care rezultă din deciziile luate de statele membre în conformitate cu articolul 136a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și cu articolul 14 din prezentul regulament, precum și de cele care rezultă din aplicarea articolului 20 alineatul (2) din prezentul regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 din prezentul regulament prin care adaptează plafoanele naționale stabilite în anexa II la prezentul regulament.”

2.

La articolul 26 alineatul (6), se adaugă următorul paragraf:

„În scopul metodelor de calcul menționate la primul și la al doilea paragraf de la prezentul articol, cu condiția să nu se aplice plata redistributivă în temeiul articolului 41, statele membre iau în considerare pe deplin sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 72a și 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.”

3.

La articolul 36 alineatul (3), se introduce următorul paragraf după ultimul paragraf:

„Pentru a diferenția schema de plată unică pe suprafață, și cu condiția să nu se aplice plata redistributivă în temeiul articolului 41, statele membre iau în considerare pe deplin sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolului 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.”

4.

La articolul 72 alineatul (2), se introduce următorul paragraf după primul paragraf:

„Acesta continuă însă să se aplice în cazul cererilor de ajutor referitoare la anii de cerere care încep înainte de 1 ianuarie 2015.”

Articolul 8

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1306/2013

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se modifică după cum urmează:

(1)

La articolul 119 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Cu toate acestea, articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 și normele relevante de punere în aplicare continuă să se aplice până la 31 decembrie 2014, iar articolele 30 și 44a din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 și normele relevante de punere în aplicare continuă să se aplice în cazul cheltuielilor și plăților efectuate pentru exercițiul financiar agricol 2013.”

(2)

Se introduce un următorul articol:

„Articolul 119a

Derogare de la Regulamentul (UE) nr. 966/2012

Prin derogare de la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 966/2012 și de la articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament, pentru exercițiul financiar agricol 2014 nu este necesar ca avizul organismului de certificare să stabilească dacă cheltuielile prezentate Comisiei spre rambursare sunt legale și conforme.”

(3)

La articolul 121, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Cu toate acestea, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

articolele 7, 8, 16, 25, 26 și 43, de la 16 octombrie 2013;

(b)

Articolul 52, titlul III, titlul V capitolul II și titlul VI, de la 1 ianuarie 2015.

(3)   În pofida alineatelor (2) și (3):

(a)

articolele 9, 18, 40 și 51, se aplică cheltuielilor efectuate începând cu 16 octombrie 2013;

(b)

Titlul VII capitolul IV se aplică plăților efectuate începând cu exercițiul financiar agricol 2014 în continuare.”

Articolul 9

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1308/2013

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se modifică după cum urmează:

(1)

Se introduce următorul articol:

„Articolul 214a

Plăți naționale pentru anumite sectoare din Finlanda

Sub rezerva autorizării de către Comisie, pentru perioada 2014-2020, Finlanda poate continua să acorde ajutoarele naționale pe care le-a acordat producătorilor în 2013 în temeiul articolului 141 din Actul de aderare din 1994 cu condiția ca:

(a)

cuantumul ajutorului pentru venit este degresiv pe parcursul întregii perioade, iar în 2020 nu depășește 30 % din cuantumul acordat în 2013, și

(b)

înainte de a da curs acestei posibilități, să se fi utilizat pe deplin schemele de sprijin din cadrul PAC pentru sectoarele în cauză.

Comisia adoptă autorizarea fără a aplica procedura menționată la articolul 229 alineatele (2) sau (3) din prezentul regulament.”

(2)

La articolul 230 alineatul (1), se introduc următoarele litere:

„(ba)

Articolul 111, până la 31 martie 2015;

(ca)

Articolul 125a alineatul (1) litera (e) și alineatul (2) și, în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor, anexa XVIa, până la data aplicării normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate prevăzute la articolul 173 alineatul (1) literele (b) și (i),

(da)

Articolele 136, 138 și 140, precum și anexa XVIII în scopul aplicării respectivelor articole, până la data aplicării normelor care urmează să fie stabilite în temeiul actelor de punere în aplicare prevăzute la articolul 180 și la articolul 183 litera (a) sau până la 30 iunie 2014, aplicându-se data cea mai recentă.”

Articolul 10

Modificări aduse Regulamentului (UE) nr. 1305/2013

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se modifică după cum urmează:

(1)

La articolul 31 se adaugă următorul alineat:

„(6)   În temeiul prezentei măsuri, Croația poate acorda plăți beneficiarilor din zonele care au fost desemnate în temeiul articolului 32 alineatul (3), chiar și atunci când exercițiul de reglare menționat la cel de al treilea paragraf din respectivul alineat nu a fost finalizat. Exercițiul de reglare se finalizează cel târziu la 31 decembrie 2014. Beneficiarilor din zonele care nu mai sunt eligibile ca urmare a finalizării exercițiului de reglare nu li se mai acordă plăți în temeiul prezentei măsuri.”

(2)

La articolul58, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Fondurile transferate în FEADR în aplicarea articolului 136a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum și fondurile transferate în FEADR în aplicarea articolelor 10b, 136 și 136b din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 pentru anii calendaristici 2013 și 2014 sunt, de asemenea, incluse în defalcarea anuală menționată la alineatul (4) din prezentul articol.”

(3)

La articolul 59 alineatul (4), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

100 % pentru o sumă de 100 de milioane EUR (raportată la prețurile din 2011) alocată Irlandei, pentru o sumă de 500 de milioane EUR (raportată la prețurile din 2011) alocată Portugaliei și pentru o sumă de 7 milioane EUR (raportată la prețurile din 2011) alocată Ciprului, cu condiția ca respectivele state membre să primească asistență financiară în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE la 1 ianuarie 2014 sau la o dată ulterioară, până în 2016, când aplicarea prezentei dispoziții va fi reevaluată.”

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea:

articolul 6 punctele (15), (17) și (18) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament;

articolul 6 punctul (20) se aplică de la 22 decembrie 2013; și

Articolul 8 punctul (3) se aplică de la datele de aplicare menționate.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. JUKNA


(1)  JO C 341, 21.11.2013, p. 71.

(2)  Regulamentul (UE) Nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (A se vedea pagina 487 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(4)  Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele în materie de protecție a mediului și de întreținere a mediului rural (JO L 215, 30.7.1992, p. 85).

(5)  Regulamentul (CEE) nr. 2080/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 de instituire a unui program comunitar de ajutor pentru măsuri forestiere în agricultură

(JO L 215, 30.7.1992, p. 96).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente (JO L 160, 26.6.1999, p. 80).

(7)  Regulamentul (UE) Nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (A se vedea pagina 608 din prezentul Jurnal Oficial).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, 31.1.2009, p. 16).

(9)  Regulamentul (UE) Nr 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020 (A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial)

(10)  Regulamentul (UE) Nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (A se vedea pagina 549 din prezentul Jurnal Oficial).

(11)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(12)  Directiva 80/68/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1979 privind protecția apelor subterane împotriva poluării cauzate de anumite substanțe periculoase (JO L 20, 26.1.1980, p. 43).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

(14)  Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 230, 19.8.1991, p. 1).

(15)  Regulamentul (UE) Nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (A se vedea pagina 671 din prezentul Jurnal Oficial)

(16)  Regulamentul (CE) nr. 718/2007 al Comisiei din 12 iunie 2007 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (JO L 170, 29.6.2007, p. 1).


ANEXA I

Corespondența dintre articolele privind măsurile din perioadele de programare 2007 - 2013 și 2014 - -2020

Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013

Articolul 20 litera (a) punctul (i): Formare profesională și informare

Articolul 14

Articolul 20 litera (a) punctul (ii): Instalarea tinerilor fermieri

Articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Articolul 20 litera (a) punctul (iii): Pensionarea anticipată

/

Articolul 20 litera (a) punctul (iv): Utilizarea serviciilor de consultanță

Articolul 15 alineatul (1) litera (a)

Articolul 20 litera (a) punctul (v): Crearea de servicii de management, de înlocuire în exploatație și de consultanță

Articolul 15 alineatul (1) litera (b)

Articolul 20 litera (b) punctul (i): Modernizarea exploatațiilor agricole

Articolul 17 alineatul (1) litera (a)

Articolul 20 litera (b) punctul (ii): Creșterea valorii economice a pădurilor

Articolul 21 alineatul (1) litera (d)

Articolul 20 litera (b) punctul (iii): Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere

Articolul 17 alineatul (1) litera (b)

Articolul 21 alineatul (1) litera (e)

Articolul 20 litera (b) punctul (iv): Cooperare în vederea punerii la punct a noilor produse, procedee și tehnologii

Articolul 35

Articolul 20 litera (b) punctul (v): Infrastructuri ale sectoarelor agricol și forestier

Articolul 17 alineatul (1) litera (c)

Articolul 20 litera (b) punctul (vi): Măsuri de reconstituire și de prevenire

Articolul 18

Articolul 20 litera (c) punctul (i): Îndeplinirea standardelor

/

Articolul 20 litera (c) punctul (ii): Sisteme de calitate alimentară

Articolul 16

Articolul 20 litera (c) punctul (iii): Informare și promovare

Articolul 16

Articolul 20 litera (d) punctul (i): Agricultura de semisubzistență

Articolul 19 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)

Articolul 20 litera (d) punctul (ii): Grupuri de producători

Articolul 27

Articolul 36 litera (a) punctul (i): Plăți destinate compensării handicapurilor naturale în zone montane […]

Articolul 31

Articolul 36 litera (a) punctul (ii): Plăți destinate compensării handicapurilor naturale din alte zone decât cele montane

Articolul 31

Articolul 36 litera (a) punctul (iii): Natura 2000 și plăți aferente Directivei 2000/60/CE

Articolul 30

Articolul 36 litera (a) punctul (iv): Plăți pentru agromediu

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 36 litera (a) punctul (v): Plăți în favoarea bunăstării animalelor

Articolul 33

Articolul 36 litera (b) punctul (i): Prima împădurire a terenului agricol

Articolul 21 alineatul (1) litera (a)

Articolul 36 litera (b) punctul (ii): Prima instalare de sisteme agroforestiere

Articolul 21 alineatul (1) litera (b)

Articolul 36 litera (b) punctul (iii): Prima împădurire a terenurilor neagricole

Articolul 21 alineatul (1) litera (a)

Articolul 36 litera (b) punctul (iv): Plăți Natura 2000

Articolul 30

Articolul 36 litera (b) punctul (v): Plăți pentru silvomediu

Articolul 34

Articolul 36 litera (b) punctul (vi): Restabilirea potențialului forestier și introducerea unor măsuri preventive

Articolul 21 alineatul (1) litera (c)

Articolul 36 litera (b) punctul (vi): Investiții neproductive

Articolul 21 alineatul (1) litera (d)

Măsuri prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 718/2007

Măsuri prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013

Articolul 171 alineatul (2) litera (a): Investiții în exploatațiile agricole, în vederea restructurării acestora și a alinierii lor la standardele comunitare

Articolul 17 alineatul (1) litera (a)

Articolul 171 alineatul (2) litera (c): Investiții în domeniul prelucrării și al comercializării produselor agricole și piscicole în vederea restructurării acestor activități și a alinierii lor la standardele comunitare

Articolul 17 alineatul (1) litera (b)


ANEXA II

Anexele la Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se modifică după cum urmează:

1.

La anexa I, se introduce următorul rând după cel referitor la „ajutorul specific”:

„Plata redistributivă

Titlul III capitolul 5a și titlul V capitolul 2a

Plata decuplată”

2.

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

litera A „Mediu” se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice(JO L 103, 25.4.1979, p. 1)

Articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 4 alineatele (1), (2) și (4) și articolul (5) literele (a), (b) și (d)

2.

3.

Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, p. 6)

Articolul 3

4.

Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole(JO L 375, 31.12.1991, p. 1)

Articolele 4 și 5

5.

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7)

Articolul 6 și articolul 13 alineatul (1) litera (a)”

(b)

Punctul 9 litera B „Sănătate publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor” se înlocuiește cu următorul text:

„9.

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(JO L 309, 24.11.2009, p. 1)

Articolul 55 primele două teze”

3.

La anexa III,rubrica „Protejarea și gestionarea apelor” se înlocuiește cu următorul text:

„Protejarea și gestionarea apelor:

Crearea de zone tampon de-a lungul cursurilor de apă (1)

Protejarea apelor împotriva poluării și a formării de șiroaie și gestionarea utilizării apei

În cazul în care utilizarea apei în irigații este supusă autorizării, respectarea procedurilor de obținere a autorizațiilor

 

Protecția apelor subterane împotriva poluării: interdicția deversării directe în apele subterane și măsurile de prevenire a poluării indirecte a apelor subterane prin descărcarea pe pământ și scurgerea prin sol a substanțelor periculoase enumerate în anexa la Directiva 80/68/CEE în versiunea acesteia aflată în vigoare în ultima zi a valabilității sale, în măsura în care se referă la activitatea agricolă

4.

La anexa VIII, coloana pentru anul 2014 se înlocuiește cu următorul text:

„Tabelul 1

(mii EUR)

Stat membru

2014

Belgia

544 047

Danemarca

926 075

Germania

5 178 178

Grecia

2 047 187

Spania

4 833 647

Franța

7 586 341

Irlanda

1 216 547

Italia

3 953 394

Luxemburg

33 662

Țările de Jos

793 319

Austria

693 716

Portugalia

557 667

Finlanda

523 247

Suedia

696 487

Regatul Unit

3 548 576


Tabelul 2 (*1)

(mii EUR)

Bulgaria

642 103

Republica Cehă

875 305

Estonia

110 018

Cipru

51 344

Letonia

168 886

Lituania

393 226

Ungaria

1 272 786

Malta

5 240

Polonia

2 970 020

România

1 428 531

Slovenia

138 980

Slovacia

377 419

Croația

113 908

5.

Se introduc următoarele anexe după anexa VIII:

„Anexa VIIIa

Sume rezultate după aplicarea articolului 136b în 2014

Germania

:

42 600 000 EUR

Suedia

:

9 000 000 EUR

„Anexa VIIIb

Suprafața medie a exploatației agricole care urmează să fie aplicată în temeiul articolului 72a alineatul (4) și al articolului 125a alineatul (3)

Stat membru

Suprafața medie a exploatației agricole

(în hectare)

Belgia

29

Bulgaria

6

Republica Cehă

89

Danemarca

60

Germania

46

Estonia

39

Irlanda

32

Grecia

5

Spania

24

Franța

52

Croația

5,9

Italia

8

Cipru

4

Letonia

16

Lituania

12

Luxemburg

57

Ungaria

7

Malta

1

Țările de Jos

25

Austria

19

Polonia

6

Portugalia

13

România

3

Slovenia

6

Slovacia

28

Finlanda

34

Suedia

43

Regatul Unit

54

„Anexa VIIIc

Plafoanele naționale menționate la articolul 72a alineatul (3) și la articolul 125a alineatul (3)

(mii EUR)

Belgia

505 266

Bulgaria

796 292

Republica Cehă

872 809

Danemarca

880 384

Germania

5 018 395

Estonia

169 366

Irlanda

1 211 066

Grecia

1 931 177

Spania

4 893 433

Franța

7 437 200

Croația

265 785

Italia

3 704 337

Cipru

48 643

Letonia

302 754

Lituania

517 028

Luxemburg

33 432

Ungaria

1 269 158

Malta

4 690

Țările de Jos

732 370

Austria

691 738

Polonia

3 061 518

Portugalia

599 355

România

1 903 195

Slovenia

134 278

Slovacia

394 385

Finlanda

524 631

Suedia

699 768

Regatul Unit

3 591 683

„Anexa VIIId

Cuantumurile pentru Bulgaria și România menționate la articolul 125b alineatul (1)

Bulgaria

789 365 000  EUR

România

1 753 000 000  EUR

6.

Anexa XVIIa se înlocuiește cu următorul text:

„Anexa XVIIa

Ajutoare naționale tranzitorii în Cipru

(EUR)

Sectorul

2013

2014

Cereale (cu excepția grâului dur)

141 439

113 151

Grâu dur

905 191

724 153

Lapte și lactate

3 419 585

2 735 668

Carne de vită

4 608 945

3 687 156

Ovine și caprine

10 572 527

8 458 022

Sectorul cărnii de porc

170 788

136 630

Păsări de curte și ouă

71 399

57 119

Vinul

269 250

215 400

Ulei de măsline

3 949 554

3 159 643

Struguri de masă

66 181

52 945

Struguri uscați

129 404

103 523

Tomate prelucrate

7 341

5 873

Banane

4 285 696

3 428 556

Tutun

1 027 775

822 220

Fructele pomilor cu frunze căzătoare, inclusiv fructe sâmburoase

173 390

138 712

Total

29 798 462

23 838 770 ”


(1)  

Notă:

Zonele tampon prevăzute de GAEC trebuie să respecte, atât în interiorul, cât și în afara zonelor vulnerabile desemnate în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 91/676/CEE, cel puțin cerințele legate de condițiile privind utilizarea îngrășămintelor pe terenuri aflate în apropierea cursurilor de apă, menționate la punctul A.4 din anexa II la Directiva 91/676/CEE, care urmează să fie aplicate în conformitate cu programele de acțiune ale statelor membre stabilite în temeiul articolului 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE.”

(*1)  Plafoane calculate luând în considerare calendarul pentru creșteri prevăzut la articolul 121.”


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/884


REGULAMENTUL (UE, EURATOM) NR. 1311/2013 AL CONSILIULUI

din 2 decembrie 2013

de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 312,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

Plafoanele anuale ale creditelor de angajament pe categorii de cheltuieli și plafoanele anuale ale creditelor de plată stabilite de prezentul regulament trebuie să respecte plafoanele stabilite pentru angajamente și resurse proprii în Decizia 2007/436/EC, Euratom a Consiliului (1).

(2)

Având în vedere necesitatea unui nivel adecvat de previzibilitate pentru pregătirea și executarea investițiilor pe termen mediu, durata cadrului financiar multianual (CFM) ar trebui să fie de șapte ani, cu începere de la 1 ianuarie 2014. Se va efectua o evaluare cel târziu în 2016, după alegerile pentru Parlamentul European. Acest lucru va permite instituțiilor, inclusiv Parlamentului European ales în 2014, să își reevalueze prioritățile. Eventualele modificări ale regulamentului pentru anii rămași din CFM ar trebui să țină seama de rezultatele acestei revizuiri. Acest aranjament este denumit în continuare „evaluare/revizuire”.

(3)

În contextul evaluării/revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin să examineze împreună cea mai potrivită durată pentru următorul CFM, înaintea prezentării de către Comisie a propunerilor sale, în vederea asigurării echilibrului corespunzător între durata mandatelor membrilor Parlamentului European și Comisiei Europene - și stabilitatea necesară pentru ciclurile programelor și previzibilitatea investițiilor.

(4)

Ar trebui asigurat nivelul maxim posibil de flexibilitate specifică, pentru a permite Uniunii să își îndeplinească obligațiile în conformitate cu articolul 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(5)

Următoarele instrumente speciale sunt necesare pentru a permite Uniunii să reacționeze în cazul unor împrejurări neprevăzute specifice sau pentru a permite finanțarea unor cheltuieli clar identificate care nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe rubrici stabilite în cadrul financiar, facilitându-se astfel procedura bugetară: rezerva pentru ajutoare de urgență, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, Instrumentul de flexibilitate, Fondul european de ajustare la globalizare, marja pentru situații neprevăzute, flexibilitatea specială în vederea abordării șomajului în rândul tinerilor și consolidării cercetării, precum și marja globală pentru angajamentele destinate creșterii economice și ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor. Prin urmare, ar fi necesare dispoziții specifice pentru a putea înscrie în buget credite de angajament peste plafoanele stabilite în CFM în cazul în care este necesară utilizarea instrumentelor speciale.

(6)

Dacă este necesar să se mobilizeze garanțiile prevăzute în bugetul general al Uniunii pentru împrumuturile acordate în cadrul mecanismului de asistență pentru balanțele de plăți sau al mecanismului european de stabilizare financiară, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului (2) și, respectiv, în Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului (3), suma necesară ar trebui mobilizată peste plafoanele creditelor de angajament și de plată ale CFM, respectându-se în același timp plafonul resurselor proprii.

(7)

CFM ar trebui să fie stabilit pe baza prețurilor din anul 2011. De asemenea, ar trebui stabilite normele privind ajustările tehnice ale CFM în vederea recalculării plafoanelor și a marjelor disponibile.

(8)

CFM nu ar trebui să țină seama de posturile bugetare care sunt finanțate prin veniturile alocate în sensul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („Regulamentul financiar”).

(9)

Revizuirea prezentului regulament ar putea fi necesară în cazul unor împrejurări neprevăzute care nu pot fi soluționate în limita plafoanelor stabilite în cadrul CFM. Prin urmare, este necesar să se prevadă revizuirea CFM în asemenea cazuri.

(10)

Ar trebui stabilite norme și pentru alte situații care ar putea necesita ajustarea sau revizuirea CFM. Astfel de ajustări sau revizuiri ar putea fi legate de execuția bugetului, măsuri de corelare între eficacitatea fondurilor și buna guvernanță economică, revizuirea tratatelor, extinderi, reunificarea Ciprului sau adoptarea cu întârziere a noilor norme care reglementează anumite domenii de politică.

(11)

Pachetele naționale destinate politicii de coeziune sunt stabilite pe baza datelor statistice și a previziunilor utilizate pentru actualizarea din iulie 2012 a propunerii Comisiei privind prezentul regulament. Date fiind incertitudinile în materie de previziuni și impactul asupra statelor membre care sunt supuse plafoanelor și pentru a lua în considerare situația deosebit de dificilă a statelor membre afectate de criză, Comisia va evalua, în 2016, alocările totale ale tuturor statelor membre pentru obiectivul „investiții pentru creștere economică și locuri de muncă” al politicii de coeziune pentru perioada 2017 - 2020.

(12)

Este necesar să se prevadă norme generale privind cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare.

(13)

De asemenea, sunt necesare norme specifice privind abordarea proiectelor de infrastructură de mare anvergură, a căror durată de viață depășește cu mult perioada CFM. Este necesar să se stabilească sume maxime pentru contribuțiile din bugetul general al Uniunii la proiectele respective, asigurându-se astfel faptul că aceste contribuții nu au niciun impact asupra altor proiecte finanțate de la bugetul respectiv.

(14)

Comisia ar trebui să prezinte o propunere privind un nou cadru financiar multianual înainte de 1 ianuarie 2018 pentru a permite instituțiilor să îl adopte cu suficient timp în avans, înainte de începerea următorului cadru financiar. Prezentul regulament ar trebui aplicat în continuare în cazul în care noul cadrul financiar nu este adoptat înainte de încheierea CFM prevăzut în prezentul regulament.

(15)

Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor au fost consultate și au adoptat avize (5),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 1

Cadrul financiar multianual

Cadrul financiar multianual pentru perioada 2014 - 2020 („CFM”) este prevăzut în anexă.

Articolul 2

Evaluarea/revizuirea CFM la jumătatea perioadei

Până cel târziu la sfârșitul anului 2016, Comisia prezintă o evaluare a funcționării CFM, ținând seama pe deplin de situația economică la momentul respectiv și de cele mai recente proiecții macroeconomice. Această evaluare obligatorie este însoțită, după caz, de o propunere legislativă de revizuire a prezentului regulament în conformitate cu procedurile prevăzute în TFUE. Fără a aduce atingere articolului 7 din prezentul regulament, pachetele naționale deja alocate nu se reduc prin această revizuire.

Articolul 3

Respectarea plafoanelor stabilite în CFM

(1)   Pe durata fiecărei proceduri bugetare și pe parcursul execuției bugetului pentru exercițiul în cauză, Parlamentul European, Consiliul și Comisia respectă plafoanele anuale de cheltuieli, stabilite în CFM.

Subplafonul pentru rubrica 2, astfel cum este prevăzut în anexă, este stabilit fără a aduce atingere flexibilității dintre cei doi piloni ai politicii agricole comune (PAC). Plafonul ajustat care urmează să fie aplicat pilonului I al PAC în urma transferurilor dintre Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și plățile directe este prevăzut în actul juridic relevant, iar CFM este ajustat în consecință, în temeiul dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) din prezentul regulament referitoare la ajustarea tehnică.

(2)   Instrumentele speciale prevăzute la articolele 9 - 15 asigură flexibilitatea CFM și sunt instituite pentru a permite o bună derulare a procedurii bugetare. Creditele de angajament pot fi înscrise în buget peste nivelul plafoanelor pentru rubricile relevante prevăzute în CFM, în cazul în care este necesară utilizarea resurselor din cadrul rezervei pentru ajutoare de urgență, al Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, al Instrumentului de flexibilitate, al Fondului european de ajustare la globalizare, al marjei pentru situații neprevăzute, al flexibilității speciale în vederea abordării șomajului în rândul tinerilor și consolidării cercetării, al marjei globale pentru angajamentele destinate creșterii economice și ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului (6), Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și cu Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie (8)

(3)   Atunci când este necesar să fie mobilizată o garanție pentru un împrumut acoperit de la bugetul general al Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002 sau cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010, această garanție intervine peste plafoanele stabilite în CFM.

Articolul 4

Respectarea plafonului resurselor proprii

(1)   Pentru fiecare dintre anii cuprinși în CFM, toate creditele de plată necesare, după ajustarea anuală și ținând seama de orice alte ajustări și revizuiri, precum și de aplicarea articolului 3 alineatele (2) și (3), nu permit realizarea unui procent al contribuției din resurse proprii care să depășească plafonul resurselor proprii stabilit în conformitate cu Decizia 2007/436/EC, Euratom.

(2)   Dacă este necesar, plafoanele stabilite în CFM sunt reduse prin revizuire pentru a se asigura respectarea plafonului resurselor proprii stabilit în conformitate cu Decizia 2007/436/EC, Euratom.

Articolul 5

Marja globală pentru plăți

(1)   În fiecare an, începând cu 2015, ca parte a ajustării tehnice menționate la articolul 6, Comisia ajustează plafonul pentru plăți pentru perioada 2015 - 2020, majorându-l cu o sumă echivalentă cu diferența dintre plățile efectuate și plafonul pentru plăți pentru exercițiul n-1 din cadrul CFM.

(2)   Ajustările anuale nu depășesc sumele maxime de mai jos (pe baza prețurilor din anul 2011) pentru perioada 2018 - 2020, prin comparație cu plafonul inițial pentru plăți din anii respectivi:

 

2018 - 7 miliarde EUR

 

2019 - 9 miliarde EUR

 

2020 - 10 miliarde EUR

(3)   Orice majorare se compensează integral printr-o reducere corespunzătoare a plafonului pentru plăți pentru exercițiul n-1.

Articolul 6

Ajustări tehnice

(1)   În fiecare an, acționând anticipat față de procedura bugetară pentru exercițiul n+1, Comisia efectuează următoarele ajustări tehnice ale CFM:

(a)

reevaluarea, pe baza prețurilor exercițiului n+1, a plafoanelor și cuantumurilor totale pentru creditele de angajament și creditele de plată;

(b)

calcularea marjei disponibile în limita plafonului resurselor proprii, stabilit în conformitate cu Decizia 2007/436/CE, Euratom;

(c)

calcularea sumei absolute a marjei pentru situații neprevăzute, menționată la articolul 13;

(d)

calcularea marjei globale pentru plăți, menționată la articolul 5;

(e)

calcularea marjei globale pentru angajamente, menționată la articolul 14.

(2)   Comisia efectuează ajustările tehnice menționate la alineatul (1) pe baza unui deflator fix de 2 % pe an.

(3)   Comisia comunică Parlamentului European și Consiliului rezultatele ajustărilor tehnice menționate la alineatul (1) și previziunile economice care au stat la baza acestora.

(4)   Fără a aduce atingere articolelor 7 și 8, nu se efectuează nicio altă ajustare tehnică cu privire la exercițiul în cauză, nici în cursul exercițiului, nici ca ajustare ex post în cursul exercițiilor ulterioare.

Articolul 7

Ajustarea pachetelor privind politica de coeziune

(1)   Pentru a lua în considerare situația deosebit de dificilă a statelor membre afectate de criză, Comisia va evalua, în 2016, împreună cu ajustarea tehnică pentru exercițiul 2017, alocările totale ale tuturor statelor membre pentru obiectivul „investiții pentru creștere economică și locuri de muncă” al politicii de coeziune pentru perioada 2017 - 2020, aplicând metoda alocării definită în actul de bază relevant, pe baza celor mai recente statistici disponibile la momentul respectiv și a comparației, în cazul statelor membre supuse plafoanelor, între PIB cumulat observat în exercițiile 2014 și 2015 și PIB cumulat estimat în 2012. Comisia ajustează aceste alocări totale ori de câte ori există o divergență cumulată de peste +/-5 %.

(2)   Ajustările necesare se împart în cote egale pentru perioada 2017 - 2020, iar plafoanele corespunzătoare din cadrul CFM se modifică în consecință. De asemenea, plafoanele pentru plăți se modifică în consecință pentru a asigura o evoluție ordonată în raport cu creditele de angajament.

(3)   În ajustarea tehnică pentru exercițiul 2017, în urma evaluării la jumătatea perioadei a eligibilității statelor membre pentru Fondul de coeziune, prevăzută la articolul 90 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) în cazul în care un stat membru fie devine pentru prima dată eligibil pentru Fondul de coeziune, fie își pierde eligibilitatea existentă, Comisia adună sau scade sumele rezultate la/din fondurile alocate statului membru în cauză pentru perioada 2017 - 2020.

(4)   Ajustările necesare rezultate în urma aplicării alineatului (3) se împart în cote egale pentru perioada 2017 - 2020, iar plafoanele corespunzătoare din CFM se modifică în consecință. Plafoanele pentru plăți se modifică în consecință, pentru a asigura o evoluție ordonată în raport cu creditele de angajament.

(5)   Efectul total net, pozitiv sau negativ, al ajustărilor menționate la alineatele (1) și (3) nu poate depăși 4 miliarde EUR.

Articolul 8

Ajustări privind măsuri de corelare între eficacitatea fondurilor și buna guvernanță economică

În cazul ridicării de către Comisie a unei suspendări a angajamentelor bugetare referitoare la Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală sau la Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime în contextul măsurilor de corelare între eficacitatea acestor fonduri și buna guvernanță economică, Comisia, în conformitate cu actul de bază relevant, transferă angajamentele suspendate către exercițiile următoare. Angajamentele suspendate ale exercițiului n nu pot fi reincluse în buget mai târziu de exercițiul n+3.

CAPITOLUL 2

Instrumente speciale

Articolul 9

Rezerva pentru ajutoare de urgență

(1)   Rezerva pentru ajutoare de urgență este destinată să permită un răspuns rapid la solicitările specifice de ajutor ale țărilor terțe, ca urmare a unor evenimente care nu puteau fi prevăzute în momentul întocmirii bugetului, în primul rând pentru operațiuni cu caracter umanitar, dar și pentru gestionarea civilă a crizelor și protecția civilă și, dacă situația o cere, în cazul unor presiuni deosebite exercitate de fluxurile migratorii la frontierele externe ale Uniunii.

(2)   Suma anuală a rezervei este fixată la 280 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și poate fi utilizată până în exercițiul n+1 în conformitate cu regulamentul financiar. Rezerva este înscrisă în bugetul general al Uniunii ca provizion. Mai întâi se utilizează părțile din suma anuală rezultate din exercițiile precedente. Partea din suma anuală pentru exercițiul n care nu este utilizată în exercițiul n+1 se anulează.

Articolul 10

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

(1)   Fondul de solidaritate al Uniunii Europene este destinat să permită acordarea de asistență financiară în cazul unor dezastre majore produse pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări candidate, astfel cum sunt definite în actul de bază relevant. Plafonul sumei anuale puse la dispoziția fondului este de 500 de milioane EUR (la prețurile din 2011). La data de 1 octombrie a fiecărui an, cel puțin un sfert din suma anuală rămâne disponibilă pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul anului. Partea din suma anuală neînscrisă în buget poate fi utilizată până în exercițiul n+1. Mai întâi se utilizează părțile din suma anuală rezultate din exercițiul precedent. Partea din suma anuală pentru exercițiul n care nu este utilizată în exercițiul n+1 se anulează.

(2)   În cazuri excepționale și dacă resursele financiare disponibile rămase în Fondul de solidaritate al Uniunii Europene în anul în care s-a produs dezastrul, astfel cum este definit în actul de bază relevant, nu sunt suficiente pentru a acoperi valoarea ajutorului financiar considerată necesară de către Parlamentul European și Consiliu, Comisia poate propune ca diferența să fie finanțată din sumele anuale disponibile pentru exercițiul următor.

Articolul 11

Instrumentul de flexibilitate

(1)   Instrumentul de flexibilitate este destinat să permită finanțarea, pentru un exercițiu financiar dat și în limita valorilor indicate, a unor cheltuieli clar identificate care nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe alte rubrici. Plafonul sumei anuale disponibile pentru instrumentul de flexibilitate este de 471 de milioane EUR (la prețurile din 2011).

(2)   Partea neutilizată din suma anuală a Instrumentului de flexibilitate poate fi folosită până în exercițiul n+3. Sunt utilizate mai întâi părțile din suma anuală rezultate din exercițiile precedente, în ordinea vechimii lor. Partea din suma anuală pentru exercițiul n care nu este utilizată în exercițiul n+3 se anulează.

Articolul 12

Fondul european de ajustare la globalizare

(1)   Fondul european de ajustare la globalizare, ale cărui obiective și domeniu de aplicare sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, nu depășește o sumă anuală maximă de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011).

(2)   Creditele pentru Fondul european de ajustare la globalizare sunt înscrise în bugetul general al Uniunii ca provizion.

Articolul 13

Marja pentru situații neprevăzute

(1)   Se constituie o marjă pentru situații neprevăzute de până la 0,03 % din venitul național brut al Uniunii în afara plafoanelor CFM, ca instrument ultim de reacție la situații neprevăzute. Aceasta poate fi mobilizată numai în legătură cu un buget rectificativ sau cu bugetul anual.

(2)   Marja pentru situații neprevăzute utilizată nu depășește, în niciun exercițiu dat, suma maximă prevăzută în ajustarea tehnică anuală a CFM și respectă plafonul resurselor proprii.

(3)   Sumele disponibile prin mobilizarea marjei pentru situații neprevăzute se compensează în întregime prin marjele din una sau mai multe rubrici ale CFM pentru exercițiul financiar curent sau pentru exercițiile financiare viitoare.

(4)   Sumele astfel compensate nu se mai mobilizează în contextul CFM. Marja pentru situații neprevăzute utilizată nu depășește plafoanele totale ale creditelor de angajament și de plată prevăzute în CFM pentru exercițiul financiar curent sau pentru exercițiile financiare viitoare.

Articolul 14

Marja globală pentru angajamentele destinate creșterii economice și ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor

(1)   Marjele păstrate disponibile sub plafoanele CFM pentru credite de angajament pe perioada 2014 - 2017 constituie o marjă CFM globală pentru angajamente, care se disponibilizează peste plafoanele instituite în CFM pentru anii 2016 - 2020 pentru obiective de politică legate de creșterea economică și ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor.

(2)   În fiecare an, ca parte a ajustării tehnice prevăzute la articolul 6, Comisia calculează suma disponibilă. Parlamentul European și Consiliul pot mobiliza marja CFM globală sau o parte din aceasta în cadrul procedurii bugetare în temeiul articolului 314 din TFUE.

Articolul 15

Flexibilitate specială în vederea abordării șomajului în rândul tinerilor și consolidării cercetării

O sumă de până la 2 543 de milioane EUR (la prețurile din 2011) poate fi concentrată la începutul perioadei, în 2014 și 2015, ca parte a procedurii bugetare anuale, pentru anumite obiective de politică referitoare la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, cercetare, ERASMUS în special pentru ucenicii și întreprinderi mici și mijlocii. Această sumă se compensează integral prin credite în cadrul rubricilor și/sau între acestea pentru a se lăsa neschimbate plafoanele anuale totale pentru perioada 2014 - 2020 și alocarea totală pentru fiecare rubrică sau subrubrică pe parcursul perioadei.

Articolul 16

Contribuția la finanțarea proiectelor de mare anvergură

(1)   O sumă maximă de 6 300 de milioane EUR (la prețurile din 2011) se pune la dispoziția programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo) din bugetul general al Uniunii pentru perioada 2014 - 2020.

(2)   O sumă maximă de 2 707 milioane EUR (la prețurile din 2011) se pune la dispoziția proiectului ITER (reactorul termonuclear experimental internațional) din bugetul general al Uniunii pentru perioada 2014 - 2020.

(3)   O sumă maximă de 3 786 de milioane EUR (la prețurile din 2011) se pune la dispoziția Programului european de monitorizare a Pământului (Copernicus) din bugetul general al Uniunii pentru perioada 2014 - 2020.

CAPITOLUL 3

Revizuire

Articolul 17

Revizuirea CFM

(1)   Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (2), articolelor 18 - 22 și articolului 25, în cazul unor împrejurări neprevăzute, CFM poate fi revizuit cu respectarea plafonului resurselor proprii stabilit în conformitate cu Decizia 2007/436/CE, Euratom.

(2)   Ca regulă generală, orice propunere de revizuire a CFM în conformitate cu alineatul (1) este prezentată și adoptată înainte de începerea procedurii bugetare pentru exercițiul în cauză sau pentru primul dintre exercițiile în cauză.

(3)   Orice propunere de revizuire a CFM în conformitate cu alineatul (1) analizează posibilitatea unei realocări a cheltuielilor între programele incluse în rubrica revizuită, ținându-se seama în mod special de orice subutilizare preconizată a creditelor. Obiectivul ar trebui să fie acela ca, în plafonul existent al rubricii, să se încadreze o sumă semnificativă atât în valoare absolută, cât și ca procent din noua cheltuială planificată.

(4)   Orice revizuire a CFM în conformitate cu alineatul (1) ia în considerare posibilitatea unei compensări a oricărei creșteri a plafonului unei rubrici prin reducerea plafonului unei alte rubrici.

(5)   Orice revizuire a CFM în conformitate cu alineatul (1) garantează menținerea unei relații corespunzătoare între angajamente și plăți.

Articolul 18

Revizuire legată de execuție

Atunci când notifică Parlamentului European și Consiliului rezultatele ajustărilor tehnice aduse CFM, Comisia prezintă eventualele propuneri de revizuire a cuantumului total al creditelor de plată pe care le consideră necesare, ținând seama de execuție, pentru a asigura o bună gestiune a plafoanelor anuale pentru plăți și, în special, evoluția ordonată a acestora în raport cu creditele de angajament. Parlamentul European și Consiliul decid cu privire la aceste propuneri înainte de data de 1 mai a exercițiului n.

Articolul 19

Revizuire în urma instituirii unor norme sau programe noi pentru fondurile structurale, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, Fondul pentru azil și migrație și Fondul pentru securitate internă

(1)   În situația adoptării după 1 ianuarie 2014 a unor noi norme sau programe în gestiune partajată pentru fondurile structurale, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, Fondul pentru azil și migrație și Fondul pentru securitate internă, CFM se revizuiește în vederea transferării pentru exercițiile următoare, peste plafoanele corespunzătoare pentru cheltuieli, alocările neutilizate în 2014.

(2)   Revizuirea referitoare la transferul alocărilor neutilizate pentru exercițiul 2014 se adoptă înainte de 1 mai 2015.

Articolul 20

Revizuirea CFM în cazul revizuirii tratatelor

În cazul efectuării, în perioada 2014-2020, a unei revizuiri cu implicații bugetare a tratatelor, CFM se revizuiește în consecință.

Articolul 21

Revizuirea CFM în situația unei extinderi a Uniunii

Dacă în perioada 2014 - 2020 se produc una sau mai multe aderări la Uniunea, CFM se revizuiește pentru a ține seama de cheltuielile necesare generate de rezultate.

Articolul 22

Revizuirea CFM în situația reunificării Ciprului

În situația reunificării Ciprului în perioada 2014- 2020, CFM se revizuiește pentru a ține seama de soluționarea globală a problemei Ciprului și de necesitățile financiare suplimentare apărute în urma reunificării.

Articolul 23

Cooperarea interinstituțională în cadrul procedurii bugetare

Parlamentul European, Consiliul și Comisia (denumite în continuare „instituțiile”) iau toate măsurile necesare pentru facilitarea procedurii bugetare anuale.

Instituțiile cooperează cu bună-credință pe întreaga durată a procedurii, pentru a-și apropia pozițiile. Instituțiile cooperează pe parcursul tuturor etapelor procedurii, prin intermediul contactelor interinstituționale corespunzătoare, pentru a monitoriza progresul lucrărilor și pentru a analiza gradul de convergență.

Instituțiile se asigură că există, în măsura posibilului, o coordonare a calendarelor lor de lucru care să permită derularea procedurilor într-un mod coerent și convergent, conducând la adoptarea finală a bugetului general al Uniunii.

Pot fi organizate triloguri în toate etapele procedurii și la diferite niveluri de reprezentare, în funcție de natura discuțiilor prevăzute. Fiecare instituție, în conformitate cu propriul său regulament de procedură, își desemnează participanții la fiecare reuniune, își definește mandatul de negociere și informează în timp util celelalte instituții cu privire la aspectele practice ale reuniunilor.

Articolul 24

Unitatea bugetului

Toate cheltuielile și veniturile Uniunii și Euratom se includ în bugetul general al Uniunii în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul financiar, inclusiv cheltuielile care derivă din orice decizie relevantă adoptată de Consiliu în unanimitate după consultarea Parlamentului European în cadrul articolului 332 din TFUE.

Articolul 25

Tranziția către cadrul financiar multianual următor

Până la 1 ianuarie 2018, Comisia prezintă o propunere pentru un nou cadru financiar multianual.

În cazul în care nu a fost adoptat un regulament al Consiliului de stabilire a unui nou cadru financiar multianual înainte de 31 decembrie 2020, plafoanele și celelalte dispoziții privind ultimul exercițiu cuprins în CFM se aplică în continuare până la adoptarea unui regulament de stabilire a unui nou cadru financiar. În cazul în care un nou stat membru aderă la Uniunea Europeană după 2020, cadrul financiar extins se revizuiește, dacă este necesar, pentru a lua în considerare aderarea.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 decembrie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

E. GUSTAS


(1)  Decizia 2007/436/EC, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 163, 23.6.2007, p. 17).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (JO L 118, 12.05.2010, p. 1).

(4)  Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(5)  Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (OJ C 229, 31.7.2012, p. 32); Avizul Comitetului Regiunilor — Noul cadru financiar multianual pentru perioada de după 2013 (OJ C 391, 18.12.2012, p. 31).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (JO L 311, 14.11.2002, p. 3).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (JO L 406, 30.12.2006, p. 1).

(8)  Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 2 decembrie 2013 privind disciplina bugetară, cooperarea în domeniul bugetar și buna gestiune financiară (JO C 373, 20.12.2013, p. 1).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a dispozițiilor comune pentru Fondul european de dezvoltare rurală, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime cuprinse în cadrul strategic comun și de stabilirea a dispozițiilor generale cu privire la Fondul european de dezvoltare rurală, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial)


ANEXĂ I

CADRUL FINANCIAR MULTIANUAL (UE-28)

(milioane EUR, la prețurile din 2011)

CREDITE DE ANGAJAMENT

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

Total 2014-2020

1.

Creștere inteligentă și favorabilă incluziunii

60 283

61 725

62 771

64 238

65 528

67 214

69 004

450 763

1a:

Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă

15 605

16 321

16 726

17 693

18 490

19 700

21 079

125 614

1b:

Coeziune economică, socială și teritorială

44 678

45 404

46 045

46 545

47 038

47 514

47 925

325 149

2.

Creștere durabilă: Resurse naturale

55 883

55 060

54 261

53 448

52 466

51 503

50 558

373 179

din care: Cheltuieli de piață și plăți directe

41 585

40 989

40 421

39 837

39 079

38 335

37 605

277 851

3.

Securitate și cetățenie

2 053

2 075

2 154

2 232

2 312

2 391

2 469

15 686

4.

Europa în lume

7 854

8 083

8 281

8 375

8 553

8 764

8 794

58 704

5.

Administrație

8 218

8 385

8 589

8 807

9 007

9 206

9 417

61 629

din care: Cheltuieli administrative ale instituțiilor

6 649

6 791

6 955

7 110

7 278

7 425

7 590

49 798

6.

Compensări

27

0

0

0

0

0

0

27

TOTAL CREDITE DE ANGAJAMENT

134 318

135 328

136 056

137 100

137 866

139 078

140 242

959 988

ca procent din VNB

1,03  %

1,02  %

1,00  %

1,00  %

0,99  %

0,98  %

0,98  %

1,00  %

 

TOTAL CREDITE DE PLATĂ

128 030

131 095

131 046

126 777

129 778

130 893

130 781

908 400

ca procent din VNB

0,98  %

0,98  %

0,97  %

0,92  %

0,93  %

0,93  %

0,91  %

0,95  %

Marjă disponibilă

0,25  %

0,25  %

0,26  %

0,31  %

0,30  %

0,30  %

0,32  %

0,28  %

Plafonul resurselor proprii ca procent din VNB

1,23  %

1,23  %

1,23  %

1,23  %

1,23  %

1,23  %

1,23  %

1,23  %


DECIZII

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/892


DECIZIA NR. 1312/2013/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

privind Agenda strategică de inovare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT): contribuția EIT la o Europă mai inovatoare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 173 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 294/2008 prevede prezentarea de către Comisie a unei propuneri pentru prima Agendă strategică de inovare („ASI”), pe baza proiectului transmis de Institutul European de Inovare și Tehnologie („EIT”).

(2)

ASI ar trebui să definească domeniile prioritare și strategia pe termen lung pentru EIT și să includă o evaluare a impactului său economic și a capacității de a genera cea mai bună valoare adăugată a inovării. ASI ar trebui să țină seama de rezultatele monitorizării și evaluării EIT.

(3)

Prima ASI ar trebui să includă instrucțiuni și termeni de referință detaliați privind funcționarea EIT, modalitățile de cooperare între consiliul de conducere și comunitățile de cunoaștere și inovare („CCI-uri”) și modalitățile de finanțare a CCI-urilor,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă Agenda strategică de inovare („ASI”) a Institutului European de Inovare și Tehnologie pentru perioada 2014-2020, astfel cum este prevăzută în anexă.

Articolul 2

ASI este pusă în aplicare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 294/2008.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în cea de a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European,

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu,

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (JO L 97, 9.4.2008, p. 1).

(2)  JO C 181, 21.6.2012, p. 122.

(3)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial)


ANEXĂ

AGENDA STRATEGICĂ DE INOVARE A EIT

Cuprins

Rezumat al principalelor acțiuni

1.

Institutul European de Inovare și Tehnologie: Un actor în domeniul inovării la nivelul Uniunii

1.1.

EIT: Abordarea provocărilor societale prin intermediul inovării în triunghiul cunoașterii

1.2.

Valoarea adăugată a EIT: elemente distinctive

1.3.

Sinergii și complementarități cu alte politici și inițiative de finanțare

2.

Aprofundarea rolului EIT după 2013: Priorități

2.1.

Stimularea creșterii, impactului și durabilității prin EIT

2.1.1.

Consolidarea și stimularea dezvoltării și impactului CCI-urilor existente

2.1.2.

Crearea de noi CCI-uri

2.2.

Creșterea impactului EIT

2.3.

Noi mecanisme de implementare și monitorizare orientată spre rezultate

3.

Un proces decizional eficient și acorduri de activitate

3.1.

Eficientizarea și clarificarea procesului decizional al EIT

3.2.

Investiții în CCI-uri: relațiile dintre EIT și CCI

3.3.

Stabilirea unui dialog cu părțile interesate

4.

Estimarea necesităților financiare și sursele de finanțare 2014-2020

4.1.

Consolidarea unui model de finanțare inteligent pentru CCI-uri

4.2

Nevoile bugetare ale EIT

Fișa informativă nr. 1:

Inovare pentru un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă

Fișa informativă nr. 2:

Materii prime - explorare, extracție, prelucrare, reciclare și înlocuire durabilă

Fișa informativă nr. 3:

Food4Future - lanț de aprovizionare durabilă de la resurse la consumatori

Fișa informativă nr. 4:

Producția cu valoare adăugată

Fișa informativă nr. 5:

Mobilitatea urbană

Rezumat al principalelor acțiuni

Secțiunea 2.1.1   Consolidarea și stimularea dezvoltării și impactului CCI-urilor existente

EIT:

Încurajează CCI-urile să dezvolte o mai mare varietate de activități educaționale și de formare și să furnizeze consiliere cu privire la acestea, precum și să desfășoare acțiuni de sensibilizare cu privire la existența activităților respective.

Instituie treptat mecanisme competitive de revizuire pentru alocarea unui procentaj din granturile CCI-urilor, care se vor baza pe planurile de afaceri și pe performanțele CCI-urilor și vor ține seama de faptul că CCI-urile cresc într-un ritm diferit.

Oferă stimulente CCI-urilor pentru dezvoltarea de activități comune privind aspectele de interes general.

Instituie un sistem de evaluare inter-pares pentru calificările cu eticheta EIT și va purta dialoguri cu organismele naționale și internaționale de asigurare a calității pentru a promova o abordare consecventă.

Secțiunea 2.1.2   Crearea de noi CCI-uri

EIT:

Pregătește, la momentul potrivit, o procedură de selecție pentru fiecare serie de CCI-uri care să permită candidaților la CCI-uri un termen suficient pentru pregătirea propunerilor.

Lansează cereri de propuneri pentru cinci noi CCI-uri, după cum urmează: o cerere pentru două noi CCI-uri în 2014 pe temele „Un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă” și „Materii prime”; o cerere pentru două noi CCI-uri în 2016 pe temele „Food4Future” și „Producția cu valoare adăugată”, precum și o cerere pentru o nouă CCI în 2018 pe tema „Mobilitatea urbană”.

Depune toate eforturile pentru ca un număr cât mai mare de potențiale părți interesate să fie la curent cu viitoarele proceduri de selecție a CCI-urilor.

Garantează că condițiile-cadru pentru viitoarele proceduri de selecție a CCI-urilor conduc la un rezultat optim, în special prin oferirea unor îndrumări clare privind cerințele și procesele, precum și prin stabilirea unei perioade de timp suficiente pentru organizarea parteneriatelor de către candidați.

Secțiunea 2.2   Creșterea impactului EIT

EIT:

Încurajează participarea la activități de informare și, în special, va oferi sprijin, după caz, CCI-urilor în legătură cu sistemul regional de inovare.

Instituie/adaptează un instrument bazat pe internet pentru a oferi o platformă de schimb de cunoștințe și de creare de rețele în jurul EIT.

Creează și susține o rețea funcțională și puternică de absolvenți ai activităților educaționale și de formare organizate de EIT/CCI („Asociația absolvenților EIT”).

În mod sistematic pune la dispoziția comunității de inovare din Uniune, și nu numai, lecțiile învățate și succesele CCI-urilor. Aceasta poate include dezvoltarea unei colecții de cursuri oferite gratuit pe internet, provenite din activitățile educaționale și de formare ale EIT și ale CCI-urilor.

Asigură participarea intensă a sectorului privat, inclusiv a IMM-urilor, la triunghiul cunoașterii.

Secțiunea 2.3   Noi mecanisme de implementare și monitorizare orientată spre rezultate

EIT:

Instituie o agendă de simplificare, inclusiv criterii de referință pentru a evalua progresul înregistrat, și va comunica Comisiei, prin intermediul raportului anual de activitate, progresele pe care le-a înregistrat în ceea ce privește punerea în aplicare; se va asigura că noile modele de simplificare sunt difuzate în întreaga Uniune și stau la baza altor inițiative ale Uniunii.

Stabilește, în colaborare cu Comisia și cu CCI-urile, un sistem cuprinzător de monitorizare a contribuției EIT la programul „Orizont 2020”, a impactului EIT prin intermediul propriilor activități și al activităților CCI-urilor, precum și a rezultatelor CCI-urilor. EIT va raporta cu privire la toate activitățile sale de monitorizare în raportul său anual de activitate, ce va fi trimis Parlamentului European și Consiliului.

Secțiunea 3.1   Eficientizarea și clarificarea procesului decizional al EIT

EIT:

Asigură, prin intermediul unei strategii inteligente de resurse umane, inclusiv prin utilizarea sistematică a competențelor interne și externe, precum și prin proceduri interne de gestiune, faptul că EIT va deveni o instituție de referință pentru guvernanța inovatoare.

Ia măsuri concrete pentru a promova în continuare o cultură a deschiderii și transparenței.

Secțiunea 3.2   Investiții în CCI-uri: relațiile dintre EIT și CCI

EIT:

Furnizează orientări clare și coerente privind așteptările, obligațiile și responsabilitățile pe parcursul întregului ciclu de viață al CCI-urilor.

Dezvoltă în cadrul sediului EIT, în strânsă cooperare cu CCI-urile, o capacitate de facilitare a schimbului și învățării inter-CCI-uri.

Oferă CCI-urilor un număr de servicii referitoare la acele aspecte orizontale unde pot fi obținute ameliorări ale eficienței și va pune în aplicare alte politici vizând întreprinderile, cu același scop.

Furnizează orientare cu privire la afilierea și asocierea partenerilor care nu sunt în măsură să devină investitori și parteneri cu drepturi depline ai unui CCI.

Secțiunea 3.3   Stabilirea unui dialog cu părțile interesate

EIT:

Instituie un forum periodic al părților interesate al EIT, și va stabili configurația specială a acestui forum compusă din reprezentanții statelor membre, pentru a facilita interacțiunea și învățarea reciprocă cu comunitatea largă de inovare din triunghiul cunoașterii, inclusiv cu autoritățile naționale și regionale. În acest context, platforma bazată pe internet ar putea contribui și mai mult la încurajarea interacțiunilor dintre participanți.

Utilizează în mod sistematic asociațiile dintre universități, întreprinderi și organizațiile de cercetare existente și va grupa organizațiile în jurul unor platforme pentru schimbul de cunoștințe și difuzarea rezultatelor.

Instituie un mecanism - cum ar fi o reuniune anuală a EIT, a CCI-urilor și a serviciilor relevante ale Comisiei Europene - care să faciliteze și mai mult sinergiile dintre EIT și CCI-uri, pe de-o parte, și alte inițiative ale Uniunii, pe de altă parte.

AGENDA STRATEGICĂ DE INOVARE A EIT

1.   Institutul European de Inovare și Tehnologie: Un actor în domeniul inovării la nivelul Uniunii

Prezenta Agendă strategică de inovare (ASI) prezintă prioritățile Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) pentru perioada 2014-2020, precum și modalitățile de funcționare a acestuia. Prin urmare, ASI este un instrument-cheie al factorilor de decizie europeni de orientare a direcției strategice a EIT, acordând în același timp EIT o autonomie considerabilă pentru definirea soluțiilor și mijloacelor de atingere a obiectivelor stabilite.

ASI este rezultatul unui proces aprofundat care a căutat să țină seama de experiența EIT de până acum și să reflecte integral realitatea mediului de inovare european. ASI se bazează pe un prim proiect de ASI al consiliului de conducere al EIT transmis Comisiei Europene la 15 iunie 2011, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

ASI se bazează, de asemenea, pe rezultatele unei evaluări independente a perioadei inițiale a EIT, precum și pe un proces de consultare deschisă tuturor celor care au un interes actual sau potențial în activitățile EIT, inclusiv întreprinderi, instituții de învățământ superior, organizații de cercetare, precum și autorități naționale și regionale.

1.1.   EIT: Abordarea provocărilor societale prin intermediul inovării în triunghiul cunoașterii

Într-o lume aflată într-un proces accelerat de schimbare, calea Europei către viitor se sprijină pe o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Pentru a realiza acest obiectiv și pentru a rămâne competitivă într-o economie și societate globală bazată pe cunoaștere, „triunghiul cunoașterii” ‒ învățământ superior, cercetare și inovare ‒ și interacțiunea dintre aceste trei laturi au fost recunoscute ca fiind forțe motrice esențiale. Uniunea Europeană a acționat în consecință și a identificat aceste domenii ca priorități politice în Strategia Europa 2020. Aceste priorități sunt puse în aplicare în special prin intermediul inițiativelor emblematice „O Uniune a inovării” și „Tineretul în mișcare”, care constituie cadrul politic general pentru acțiunile Uniunii în aceste domenii. Acestea sunt completate de celelalte inițiative emblematice, și anume „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării”, „O agendă digitală pentru Europa” și „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”. EIT va contribui pe deplin la atingerea obiectivelor acestor inițiative emblematice.

Motivele pentru aducerea învățământului superior, cercetării și inovării în centrul atenției sunt clare. În contextul economiei bazate pe cunoaștere și al unei concurențe globale aflată în continuă creștere, precum și al confruntării cu provocarea demografică din interior, creșterea economică și noile locuri de muncă ale Europei vor proveni din ce în ce mai mult din descoperiri inovatoare în domeniul produselor, serviciilor și modelelor de afaceri, precum și din capacitatea sa de cultivare, atragere și păstrare a talentelor. Deși există povești de succes individuale în întreaga Europă, Uniunea trebuie să ajungă la același nivel cu liderii inovării la nivel mondial. În plus, Uniunea se confruntă cu o concurență sporită în ceea ce privește atragerea de talente din partea noilor centre de excelență din economiile emergente.

Europa trebuie să-și sporească eforturile în domeniile învățământului superior, cercetării și inovării și să adopte o cultură antreprenorială puternică, deschisă și adevărată, care este esențial să fie promovată și sprijinită pentru valorificarea cercetării și inovării, pentru înființarea de întreprinderi noi și introducerea efectivă pe piață a inovărilor în sectoare cu un puternic potențial de creștere. Europa trebuie să promoveze rolul instituțiilor de învățământ superior ca motoare ale inovării, deoarece talentele trebuie să fie dotate cu competențele, cunoștințele și atitudinile necesare pentru stimularea inovării.

EIT a fost înființat tocmai în scopul de a contribui la creșterea economică și competitivitatea durabilă, prin consolidarea capacității de inovare a Uniunii și a statelor sale membre și pentru a spori capacitatea acestora de a transforma rezultatele cercetării în produse și servicii de valoare ridicată. Prin deplina integrare a triunghiului cunoașterii – învățământul superior, cercetarea și inovarea –, EIT va aduce o contribuție importantă în special la abordarea provocărilor societale din cadrul „Orizont 2020” și va aduce schimbări sistemice în modul de colaborare a actorilor inovării europene.

Pentru realizarea acestui obiectiv, EIT combină orientarea strategică la nivelul EIT cu o abordare de ascendentă în cadrul domeniilor de competență tematice ale comunităților sale de cunoaștere și inovare (CCI-uri). CCI-urile constituie parteneriate paneuropene puternic integrate, care reunesc pe termen lung, în jurul provocărilor societale specifice, universități și centre de cercetare de vârf, întreprinderi mici și mari și alți actori de excelență din domeniul inovării. Fiecare CCI este organizată în jurul unui număr redus de centre de colocație interconectate, în care partenerii lucrează zilnic în strânsă colaborare și împărtășesc obiective strategice comune. Centrele de colocație se bazează pe centrele de excelență existente, dezvoltându-le în ecosisteme locale de inovare și interconectându-le într-o rețea mai largă de noduri de inovare acoperind întreaga Europă. În cadrul EIT, fiecărei CCI i-a fost acordat un grad ridicat de autonomie în ceea ce privește definirea organizării interne, a componenței, a agendei și a metodelor de lucru, care să le permită alegerea celei mai potrivite metode pentru îndeplinirea obiectivelor. EIT ar trebui să joace rolul unui model la nivel european, recurgând la o guvernanță eficace și minimală. La nivel strategic, EIT organizează procesul de selecție a CCI-urilor, conform domeniilor tematice stabilite de Parlamentul European și de Consiliu, le coordonează prin intermediul unui cadru flexibil, oferă acestora sprijin și consiliere, după caz,în chestiuni administrative, și difuzează cele mai bune modele de guvernanță și finanțare. EIT ar trebui să promoveze coordonarea și cooperarea CCI-urilor, pentru a asigura sinergii și valoare adăugată.

Prin intermediul CCI-urilor, EIT încearcă să accelereze inovarea și să contribuie la crearea unor medii multidisciplinare și interdisciplinare, în care inovarea are mai multe șanse să prospere și să genereze progrese semnificative în ceea ce privește modul în care învățământul superior, cercetarea și întreprinderile colaborează. Această abordare contribuie la abordarea provocărilor societale din ce în ce mai complexe și mai interconectate prevăzute în Orizont 2020, combinând inovația sectorială și intersectorială și reunind persoane de vârf din diferite sectoare, medii și discipline – care altfel probabil nu s-ar întâlni – pentru a găsi în comun soluții la provocări.

Realizări

EIT a finalizat etapa inițială, care a fost dedicată lansării operațiunilor sale prin intermediul primelor CCI-uri și implementării funcțiilor de luare a deciziilor și a funcțiilor executive ale EIT – consiliul de conducere și sediul central. De asemenea, EIT a atins cu succes obiectivul său principal – integrarea deplină a întregului lanț al inovării, reunind instituții de învățământ superior, organizații de cercetare și întreprinderi prin intermediul a trei CCI inițiale, înființate în 2010 în domeniile identificate de Parlamentul European și de Consiliu ca fiind esențiale pentru dezvoltarea viitoare a Europei. Acestea sunt energia durabilă („KIC InnoEnergy”), adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora („ClimateKIC”) și societatea informației și a comunicării din viitor („EIT ICT Labs”).

Mai mult, prin sediul său din Budapesta, EIT se consolidează în prezent ca o instituție a inovării. De asemenea, a fost înființată Fundația EIT, o organizație independentă din punct de vedere juridic dedicată promovării și susținerii activităților EIT, precum și consolidării impactului societal al EIT.

CCI-urile – parteneriate integrate de talie mondială în devenire

Instituite în 2010, primele trei CCI-uri și-au realizat primele activități în 2011. În pofida experienței lor încă reduse, acestea au reușit să atingă masa critică în domeniile lor respective, inclusiv o participare echilibrată între diferitele componente ale triunghiului cunoașterii. Puterea combinată a partenerilor din cadrul unei CCI - atât ca număr, cât și ca importanța pe care o au în domeniile lor respective - le oferă acestora posibilitatea de a fi competitive la nivel mondial.

Figura 1-   Colocațiile CCI-urilor

Image 6L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

Climate KIC

Centru de colocație

CIR (Centru de implementare regională)

EIT ICT Labs

Centru de colocație

Partener asociat

KIC InnoEnergy

Centru de colocație

CCI-urile au urmat abordări diferențiate în ceea ce privește consolidarea strategiilor și structurilor lor de guvernare, reflectând diferitele domenii tematice. O CCI a fost creată ca o întreprindere, în timp ce alte două sunt asociații non-profit. Toate sunt structurate în jurul a aproximativ 30 de parteneri de bază și cinci-șase centre de colocație, însoțite de regulă de un număr variabil de parteneri afiliați suplimentari, inclusiv întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri).

Înființarea CCI-urilor ca entități juridice unice conduse de un director executiv oferă o diferență clară față de o abordare tradițională cu beneficiari multipli. În plus, toate CCI-urile urmează un raționament de afaceri la planificarea strategică a activităților lor, toate CCI-urile punând în aplicare conceptul de colocație: reunirea de diferite echipe în același loc fizic, acționând ca dispecerat pentru multe activități ale CCI-urilor, combinând competențe și aptitudini dezvoltate în diferite domenii de specializare la nivel paneuropean. În special întreprinderile vor juca un rol puternic în realizarea activităților CCI-urilor și acestea ar trebui să fie în măsură să mobilizeze investiții și un angajament pe termen lung din partea sectorului afacerilor.

Activitățile CCI-urilor cuprind întregul lanț al inovării și includ, printre altele, înființarea de programe de masterat și doctorat cu eticheta EIT care să combine științele de excelență cu educația antreprenorială, serviciile de înființare de întreprinderi și programele de mobilitate. Deoarece activitățile inițiale ale CCI-urilor s-au axat pe talente și pe oameni, primele rezultate au fost realizate în domeniul educației și antreprenoriatului, inclusiv crearea unor programe de masterat și de doctorat. Două CCI-uri și-au unit forțele și cooperează în cadrul unui program de masterat comun în domeniul rețelelor inteligente.

Realizările CCI-urilor din primul an (2010-2011) sunt promițătoare:

Aproape 500 de studenți au absolvit cursuri de vară și peste 200 de studenți sunt în prezent înscriși la cursuri de masterat organizate de CCI-uri. Cererea din partea persoanelor talentate este ridicată: de exemplu KIC InnoEnergy a primit 950 de cereri pentru programul lor de masterat cu 155 de locuri pentru studenți. Studenții care au absolvit cursurile Climate-KIC în 2010 și 2011 au înființat o asociație a absolvenților cu scopul de a menține implicarea în CCI pe termen lung.

Șase întreprinderi nou înființate au fost deja create, cu capital de pornire din premii sau cu sprijin din partea CCI-urilor. Mai mult de 50 de întreprinderi nou înființate sunt în prezent supuse activităților de incubare. EIT ICTLabs sprijină 18 întreprinderi mici prin consiliere de afaceri.

Legături în cadrul triunghiului cunoașterii au fost stabilite la nivel regional prin intermediul programelor de dezvoltare profesională interdisciplinară, cum ar fi programul Climate-KIC „Pionieri în practică” (59 de persoane au participat până în prezent la acest program de mobilitate).

Au fost stabilite noi norme privind proprietatea intelectuală (PI) care stipulează împărțirea profiturilor din drepturile de PI între societățile implicate și entitatea juridică reprezentată de CCI.

Figura 2 -   Partenerii CCI-urilor în 2011 (întreprinderi, învățământ superior, cercetare)

Image 7L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

Întreprinderi

Cercetare

Institute de învățământ superior

Altele

EIT ICT Labs

Climate KIC

KIC InnoEnergy

1.2.   Valoarea adăugată a EIT: elemente distinctive

Abordarea EIT este caracterizată printr-un număr de elemente prin care se realizează o valoare adăugată reală la nivelul Uniunii:

Rezolvarea problemei fragmentării prin parteneriate integrate pe termen lung și atingerea unei mase critice datorită dimensiunii sale europene: Pe baza inițiativelor de cooperare existente, EIT aduce parteneriatele selecționate în cadrul CCI-urilor la un nivel mai strategic și mai permanent. CCI-urile permit partenerilor de talie mondială să se unească în noi configurații, să optimizeze resursele existente și să dezvolte modele inovatoare noi și, după caz, deschise, să acceseze noi oportunități de afaceri prin intermediul unor noi lanțuri valorice care abordează riscuri mai ridicate și provocări pe scară mai largă. Mai mult, cu toate că există un număr semnificativ de centre de excelență în statele membre, aceste centre adesea nu ating în mod individual masa critică necesară pentru o concurență la nivel mondial. Centrele de colocație ale CCI-urilor oferă actorilor locali de vârf posibilitatea de a crea legături transfrontaliere apropiate cu alți parteneri de vârf, permițându-le să acționeze și să fie recunoscuți la nivel mondial.

Sporirea impactului investițiilor în domeniul educației, cercetării și inovării și testarea noilor metode de guvernanță pentru inovare: EIT funcționează ca un „catalizator al inovării”, aducând o valoare adăugată bazei de cercetare existente, prin accelerarea adoptării și exploatării tehnologiilor și rezultatelor cercetării și prin transferarea rezultatelor cercetării spre educație. Activitățile de inovare vor contribui, la rândul lor, la alinierea și la efectul de pârghie al investițiilor din cercetare și la adaptarea activităților de educație și formare pentru a le face mai receptive la necesitățile întreprinderilor. În acest scop, EIT a fost înzestrat cu un grad considerabil de flexibilitate, pentru a testa noi modele de inovare care să permită o diferențiere reală între guvernanța și modelele de finanțare ale CCI-urilor, precum și o adaptare rapidă pentru a profita mai bine de oportunitățile emergente.

Cultivarea transfrontalieră a talentelor și favorizarea spiritului antreprenorial prin integrarea triunghiului cunoașterii: EIT stimulează inovarea orientată spre oameni și pune studenții, cercetătorii și antreprenorii în centrul eforturilor sale. Acesta oferă noi parcursuri profesionale și opțiuni de mobilitate între mediul academic și sectorul privat, precum și programe inovatoare de dezvoltare profesională. Se preconizează că eticheta EIT aplicată programelor de masterat și de doctorat inovatoare ale CCI-urilor va contribui la crearea unei mărci de excelență recunoscute la nivel internațional care va contribui la atragerea talentelor din Europa și din alte părți ale lumii. Spiritul antreprenorial este susținut printr-o nouă generație de studenți de nivel mondial, inclusiv doctoranzii, înzestrați cu cunoștințele și atitudinile necesare pentru a transforma ideile în noi oportunități de afaceri. Acești studenți au un rol-cheie în integrarea triunghiului cunoașterii.

Finanțare inteligentă prin intermediul unui efect de pârghie combinat cu o abordare orientată către rezultate și către întreprinderi: EIT asigură până la 25 % din bugetul CCI-urilor și facilitează 75 % din resursele financiare provenite de la o gamă largă de parteneri publici, privați și terțiari, reprezentând o abordare antreprenorială în sine și creând astfel un efect de pârghie important prin punerea în comun a investițiilor la scară largă și eficientizarea diferitelor surse publice și private în vederea implementării strategiilor comune convenite. CCI-urile vor adopta dispoziții la nivel intern în scopul de a evita duplicarea finanțării activităților la nivel național și la nivelul EIT.

Mai mult, prin punerea accentului atât pe piață, cât și pe impactul societal, EIT urmează o abordare orientată spre rezultate. CCI-urile operează conform unui raționament comercial, pe baza unor planuri de afaceri anuale, inclusiv a unui portofoliu ambițios de activități de la educație la înființarea de întreprinderi, cu obiective, rezultatele preconizate și indicatori-cheie de performanță (KPI - Key Performance Indicators) clari pe baza cărora sunt evaluate.

1.3.   Sinergii și complementarități cu alte politici și inițiative de finanțare

Interdependența dintre cercetare, inovare și învățământul superior este din ce în ce mai recunoscută în cadrul inițiativelor și programelor Uniunii. Există un potențial important pentru acțiuni care se consolidează reciproc la nivel european, național și regional. La nivelul Uniunii, cadrul strategic furnizat de Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 va asigura în continuare că aceste sinergii sunt exploatate pe deplin.

EIT va avea o contribuție importantă la obiectivele Orizont 2020, în special prin abordarea provocărilor societale în mod complementar față de alte inițiative în aceste domenii. În cadrul Orizont 2020, EIT va face parte din obiectivul „Provocări societale”, însă conform principiului interacțiunii adecvate între obiective, aceasta va contribui și la obiectivul „Poziția de lider în sectorul industrial” prin stimularea cercetării orientate spre rezultate și încurajarea creării de IMM-uri inovatoare cu creștere ridicată. În cele din urmă, EIT va contribui la crearea unui obiectiv intitulat „Baze științifice de excelență” prin încurajarea mobilității transfrontaliere - între discipline, sectoare și țări - precum și prin îmbinarea spiritului antreprenorial și a culturii asumării de riscuri în programe postuniversitare inovative.

Prin urmare, EIT va contribui în mod semnificativ la promovarea condițiilor-cadru necesare pentru realizarea potențialului inovator al cercetării din Uniune și pentru promovarea realizării spațiului european de cercetare (SEC).

De asemenea, EIT introduce o dimensiune „învățământ” veritabilă și necesară în politica Uniunii de cercetare și inovare. Prin intermediul educației inovatoare și antreprenoriale, EIT joacă un rol important de corelare între cadrul de cercetare și inovare și politicile și programele de învățământ, oferind angajamentul pe termen lung necesar obținerii de schimbări durabile în învățământul superior. În special prin noi diplome transdisciplinare și interdisciplinare cu eticheta EIT, acordate de către instituțiile de învățământ superior participante, în conformitate cu normele și procedurile de acreditare naționale, acesta coordonează un efort de colaborare în vederea unei educații pentru inovare cu o legătură clară cu agenda europeană mai largă de modernizare a instituțiilor de învățământ superior, promovând astfel Spațiul european al învățământului superior.

Mai mult, există oportunități de interacțiuni de consolidare reciprocă cu politica de coeziune a Uniunii prin abordarea legăturilor dintre aspectele locale și globale ale inovării. Centrele de colocație asigură colaborarea transfrontalieră și se află într-o poziție bună pentru a capitaliza diferitele sisteme de finanțare din regiunile lor. Centrele de colocație joacă un rol major în consolidarea conectivității locale și globale a CCI-urilor în ansamblu, inclusiv prin strânsa cooperare cu autoritățile regionale, în special cele implicate în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor de inovare regionale pentru specializarea inteligentă (RIS3). În plus, legăturile dintre CCI-uri și organizațiile de grupuri locale ar putea fi consolidate pentru a mări implicarea IMM-urilor în activitățile CCI-urilor. În timp ce oportunitățile de sinergii diferă în funcție de aria tematică a CCI-urilor, o serie de inițiative și programe la nivelul Uniunii par să fie în special în măsură să ofere beneficii rezultate din cooperare și coordonare. Deoarece însuși conceptul EIT/CCI se bazează pe asigurarea unei valori adăugate excelenței europene existente, CCI-urile – prezente și viitoare – vor încerca prin definiție să exploreze la maximum aceste sinergii. Se preconizează că CCI-urile vor asigura valoare adăugată inițiativelor care ar putea exista în domeniile relevante, inclusiv inițiativelor de programare comună (IPC), parteneriatelor europene pentru inovare (PEI) și parteneriatelor public-private (PPP).

Inițiativele de programare comună, un instrument-cheie pentru abordarea fragmentării în domeniul cercetării, ar trebui să furnizeze nucleul bazei de cercetare CCI paneuropene, după caz. La rândul lor, CCI-urile pot să accelereze și să promoveze exploatarea cercetării publice de excelență reunite de inițiativele de programare comună, abordând astfel fragmentarea în domeniul inovării. Inițiativele tehnologice comune (ITC) și parteneriatele public-private nou înființate asigură platforme pentru promovarea activităților de cercetare la scară largă orientate spre industrie și sporesc dezvoltarea tehnologiilor majore. CCI-urile pot contribui la stimularea acestor investiții majore în cercetare care să încurajeze transferul de tehnologie și comercializarea și să dezvolte noi proiecte antreprenoriale în activitățile economice existente prin intermediul talentelor antreprenoriale. Prin intermediul abordării reprezentate de triunghiul cunoașterii, EIT va completa investițiile Consiliului European pentru Cercetare (CEC) în cercetarea de frontieră de talie internațională, abordând întregul lanț al inovării, de la idei la aplicare și exploatare, și va oferi posibilități suplimentare în domeniul inovării și expunerii la spiritul antreprenorial pentru cercetătorii „Marie Sklodowska-Curie” și studenții „Erasmus”, pentru a sprijini dezvoltarea Spațiului european de cercetare și a Spațiului european al învățământului superior.

Viitoarele parteneriate europene pentru inovare vor oferi cadrul general pentru a facilita alinierea și sinergiile inteligente între instrumentele și politicile de cercetare și inovare orientate spre cerere și ofertă. CCI-urile pot contribui la parteneriatele europene pentru inovare prin natura lor distributivă și prin experiența lor de pe teren, în special prin dezvoltarea capitalului uman necesar, educarea actorilor-cheie cum ar fi antreprenorii și cercetătorii, precum și prin identificarea condițiilor-cadru și a celor mai bune practici în aspecte legate de politici, reglementare sau standardizare din sectorul lor relevant.

În practică, oportunitățile de sinergii se vor materializa în diferite moduri, în funcție de CCI-uri și de provocări. În prezent sunt în curs de elaborare legături la nivel de CCI cu alte inițiative, în funcție de specificul fiecărei CCI și a domeniului său tematic. În plus, EIT ar trebui să stimuleze interacțiunea și sinergiile dintre CCI-uri la nivelul tuturor pilonilor programului „Orizont 2020”, precum și cu alte inițiative, acordând totodată atenție riscului de suprapunere.

Exemple practice de sinergii între CCI-uri și alte inițiative (septembrie 2011)

EIT ICT Labs asigură legătura și colaborează îndeaproape cu parteneriatul public-privat pentru internetul viitorului, inițiativa tehnologică comună Artemis și inițiativele EUREKA precum ITEA2 (tehnologia informației pentru progresul european) și parteneriatul pentru încrederea în viața digitală. Prin aplicarea de „catalizatori” CCI, cum ar fi radarul de inovare, stimularea brevetelor și transferul de tehnologie de-a lungul ciclului de viață al proiectelor de cercetare finanțate de Uniune, EIT ICT Labs își sporește impactul pe piață. Oferind acces la centrele sale de colocație, acestea pot îmbunătăți mobilitatea persoanelor și a ideilor în toată Europa.

KIC InnoEnergy contribuie la implementarea Planului strategic european privind tehnologiile energetice al Uniunii (Planul SET), printre altele prin participarea sa la platforma SETIS privind supravegherea și cartografierea tehnologiilor și prin contribuția sa la inițiativele industriale europene. De asemenea, aceasta interacționează în prezent cu Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (JRC) pentru capacitățile de simulare a construirii scenariilor.

Climate KIC oferă în mod activ sinergii cu inițiativele de programare comună (IPC) din domeniu, deoarece agenda de inovare și planul de punere în aplicare a Climate KIC se va baza parțial pe agenda strategică comună identificată în cadrul IPC climă (servicii climatice și adaptarea la schimbările climatice). Comunitățile regionale de inovare și implementare (CRI) ale Climate KIC oferă un model de inovare paneuropean regional original, care folosește regiunile ca standuri de încercare, conectând dezvoltarea capacității de conducere și avantajele regionale la provocările globale.

2.   Aprofundarea rolului EIT după 2013: Priorități

2.1.   Stimularea creșterii, impactului și durabilității prin EIT

Lecții învățate în faza de inițiere

Procesul de înființare a CCI-urilor inițiale a implicat un proces substanțial de „învățare prin practică”. Acesta a arătat că CCI-urile sunt concepte noi și provocarea de a găsi organizarea juridică a CCI-urilor și de a forma relații contractuale cu CCI-urile și partenerii acestora a fost subestimată de către toate părțile implicate în proces. O lipsă de informare cu privire la caracterul adecvat al diferitelor forme de entități juridice a reprezentat o dificultate a procesului de înființare. În timp ce abordarea ascendentă, care oferă o libertate considerabilă fiecărei CCI de a-și organiza parteneriatele, trebuie menținută, sunt necesare orientări și sprijin suplimentare pentru a identifica cadre juridice adecvate. Mai mult, provocarea de a reuni diferite culturi academice și de afaceri într-o singură entitate juridică nu ar trebui să fie subestimată; prin urmare, apare importanța împărtășirii unor valori comune atât la nivelul CCI-urilor, cât și la nivelul EIT. În plus, CCI-urile reprezintă inovații instituționale la scară largă, și nu există două CCI-uri care să fie identice din punctul de vedere al caracteristicilor lor, inclusiv al dimensiunii și organizării. Aceasta, deși oferă o bogată diversitate de modele de inovare, face mai dificilă coordonarea și monitorizarea globală a CCI-urilor.

În viitor, EIT ar trebui să furnizeze orientări mai clare în amonte față de procesul de selecție pentru a asigura faptul că trăsăturile esențiale strategice sunt împărtășite de toate CCI-urile, permițând, în același timp, abordări diferențiate în organizarea, implementarea și finanțarea CCI-urilor.

EIT ar trebui să reducă sarcinile administrative și să transmită cele mai bune practici și experiențe ale CCI-urilor existente către noile CCI-uri. În sfârșit, cele trei CCI-uri din prezent nu furnizează încă o masă critică pentru ca EIT să-și dezvolte întregul potențial ca institut de vârf în materie de inovare.

În plus, EIT trebuie să fie mai mult decât „suma componentelor sale”, iar activitatea dintre CCI-uri trebuie promovată.

EIT trebuie, pe termen lung, să-și creeze o identitate clară și un nume de marcă mondial. Cultivarea unei mărci puternice a EIT poate include acțiuni de creare a unei rețele umane și antreprenoriale puternice în jurul comunității EIT (studenți, absolvenți, profesori, antreprenori, personal calificat etc.) și organizarea de conferințe și de evenimente pentru promovarea identității și vizibilității sale.

EIT ca investitor în triunghiul cunoașterii

Învățând din aceste lecții, EIT urmărește să-și consolideze și să-și dezvolte în continuare rolul de „investitor” care stimulează centrele de excelență din cercetare, întreprinderi și învățământul superior existente în Europa, permițându-le să se reunească și să-și consolideze colaborarea sistematică pe termen lung prin intermediul CCI-urilor.

Abordarea „Investitorul EIT” reprezintă o concentrare asupra identificării celor mai bune oportunități strategice și selecționarea unui portofoliu de parteneriate de talie mondială – CCI-urile – care să realizeze aceste obiective. Ca parte a acestei abordări, EIT acordă subvenții anuale CCI-urilor pe baza performanțelor lor anterioare și a activităților propuse în planul lor de afaceri, urmând o procedură clară și transparentă. Evaluarea planurilor de afaceri va fi susținută de experți externi, independenți. În această perspectivă, EIT ar trebui nu numai să prevadă direcții și viziuni generale, ci și să ofere CCI-urilor un nivel adecvat de sprijin și să monitorizeze performanța acestora. În același timp, CCI-urilor le este acordată o marjă de manevră substanțială pentru a-și defini agenda, strategiile și organizarea internă, precum și pentru implementarea activităților lor și pentru mobilizarea resurselor și talentelor necesare.

Randamentul investițiilor EIT în CCI-uri va fi evaluat în termeni de beneficii concrete pentru economia și societatea europeană în ansamblu, cum ar fi înființarea de noi întreprinderi, produse și servicii pe piețele existente și viitoare, persoane cu spirit antreprenorial mai calificate, locuri de muncă noi și mai atractive, precum și atragerea și păstrarea talentelor din întreaga Uniune și din afara acesteia.

Acest lucru necesită crearea pentru EIT a unui sistem solid de monitorizare și evaluare, care să se concentreze pe realizări, rezultate și generarea atât a unui impact economic, cât și a unui impact societal, care să fie evaluate în funcție de cele mai bune practici internaționale. Înființarea unui sistem echilibrat de monitorizare a performanțelor pentru a evalua impactul EIT prin intermediul CCI-urilor, performanța proprie a EIT ca organizație și contribuția EIT la Orizont 2020 reprezintă o prioritate în această direcție.

Un element important în acest sens este elaborarea, împreună cu CCI-urile, a unei veritabile „identități corporative” a EIT în jurul unui set de valori comune. În timp ce toate CCI-urile și partenerii lor individuali dispun de propriile identități și valori corporative, toți împărtășesc valori care reunesc comunitatea EIT/CCI-uri. Acestea sunt: excelență în cadrul triunghiului cunoașterii; persoane înalt calificate și cu spirit antreprenorial; colaborări pe termen lung între țări, discipline și sectoare; concentrarea asupra impactului economic și societal. O astfel de identitate va îmbunătăți vizibilitatea externă și prestigiul EIT și al CCI-urilor.

2.1.1.   Consolidarea și stimularea dezvoltării și impactului CCI-urilor existente

EIT va sprijini în mod activ primele trei CCI-uri să-și sporească potențialul și impactul, precum și contribuția acestora la obiectivele stabilite în Orizont 2020. În timp, CCI-urile își vor extinde portofoliul inițial de activități cu scopul de a profita de noi oportunități de piață sau societale și de a se adapta la un mediu mondial în schimbare. Pentru a sprijini aceste evoluții, EIT va propune și va defini, într-un mod deschis și transparent și în strânsă cooperare cu fiecare CCI, strategii de cofinanțare adaptate, care susțin, în același timp, activități strategice din perspectiva EIT.

CCI-urile ar trebui să rămână parteneriate dinamice și, prin urmare, ar trebui să fie deschise unor noi parteneri de la nivelul întregii Europe pe baza criteriului excelenței, dar și să înceteze colaborarea cu parteneri existenți, dacă este cazul. CCI trebuie să exploreze noi surse de excelență existente și potențiale, ori de câte ori acestea aduc o valoare adăugată, prin participarea de noi parteneri în centrele de colocație existente, prin sporirea activităților comune între centrele de colocație din cadrul fiecărei CCI sau chiar prin înființarea unor noi centre de colocație, menținând în același timp parteneriatul CCI axat, solid și ușor de administrat.

Un bun echilibru între cooperare și concurență are o importanță la fel de mare și pentru obținerea unei eficiențe maxime a CCI-urilor. EIT va oferi stimulente CCI-urilor pentru angajarea în activități inter-CCI-uri în domenii care oferă un puternic potențial pentru sinergii, de exemplu prin cursuri comune de dezvoltare profesională, activități comune de cercetare, masterate sau doctorate sau mobilitate inter-CCI-uri între universități și întreprinderi. În același timp, EIT va oferi stimulente pentru obținerea unui anumit grad de concurență pentru a încuraja comunitățile de cunoaștere și inovare să rămână axate pe rezultate și impact și să ia măsurile adecvate în cazul unor performanțe reduse.

CCI-urile nu se bazează doar pe bazele de cercetare de excelență existente ale partenerilor, ci sunt, de asemenea, pionierii promovării și punerii în aplicare a misiunii educaționale a EIT. Obiectivul este de a educa și de a forma talente care să dispună de competențele, cunoștințele și mentalitatea, inclusiv spiritul antreprenorial, necesare într-o economie și societate globală bazată pe cunoaștere. În acest scop, EIT promovează în mod activ, printre altele, diplomele cu eticheta EIT prin monitorizarea calității lor și implementarea coerentă în toate CCI-urile. În acest sens acestea vor utiliza intens evaluările inter partes și ale experților și vor stabili un dialog cu organismele naționale și internaționale de asigurare a calității. Aceasta va îmbunătăți recunoașterea și reputația la nivel național și internațional a calificărilor cu eticheta EIT și va duce la creșterea atractivității lor la nivel mondial, sporind astfel capacitatea de inserție profesională a absolvenților și oferind în același timp o platformă de colaborare la nivel internațional. În viitor, CCI-urile vor fi încurajate să își extindă domeniul educațional de activitate dincolo de învățământul postuniversitar către o mai mare varietate de modalități de studiu pentru a face față unei game mai largi de activități inovatoare de dezvoltare profesională, care implică educația pentru cadrele de conducere, cursuri de formare adaptate, inclusiv cursuri de formare profesională, și școli de vară, precum și stagii în cadrul CCI-urilor și al partenerilor acestora.

Pentru sporirea impactului activităților educaționale ale CCI-urilor și pentru ca acestea să ajungă la un public mai larg, CCI-urile pot preconiza elaborarea, cu titlu experimental, de module/pachete de învățare la distanță sau online pentru cursuri universitare sau destinate învățământului școlar.

EIT:

Va încuraja CCI-urile să dezvolte o mai mare varietate de activități educaționale și de formare și să furnizeze consiliere cu privire la acestea, precum și să desfășoare acțiuni de sensibilizare cu privire la existența activităților respective.

Va institui treptat mecanisme competitive de revizuire pentru alocarea unui procentaj din granturile CCI-urilor, care se vor baza pe planurile de afaceri și pe performanțele CCI-urilor și vor ține seama de faptul că CCI-urile cresc într-un ritm diferit.

Va oferi stimulente CCI-urilor pentru dezvoltarea de activități comune privind aspectele de interes general.

Va institui un sistem de evaluare inter pares pentru calificările cu eticheta EIT și va purta dialoguri cu organismele naționale și internaționale de asigurare a calității pentru a promova o abordare consecventă.

2.1.2.   Crearea de noi CCI-uri

Pentru a spori și mai mult impactul și pentru a stimula inovarea în noi domenii de provocări societale, EIT își va extinde treptat portofoliul de CCI-uri. Aplicând o dezvoltare incrementală la înființarea de noi CCI-uri, EIT se va asigura că lecțiile învățate din experiențele anterioare sunt luate în considerare în mod corespunzător, și că vor fi înființate CCI-uri numai în domenii în care există un potențial clar de inovare și o excelență de vârf pe care acestea se pot baza. Prin urmare, în perioada 2014-2020 vor fi înființate noi CCI-uri în trei serii. O cerere de propuneri pentru două CCI-uri va fi lansată în 2014, o altă cerere pentru două CCI-uri va fi lansată în 2016 și, în fine, o cerere pentru o CCI va fi lansată în 2018, sub rezerva unui rezultat pozitiv al revizuirii EIT prevăzute la articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr.1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), însumând un portofoliu de opt CCI-uri în perioada 2014-2020 (echivalentul a 35-45 de centre de colocație instituite în întreaga Uniune). Procesul potențial de selecție a CCI-urilor se va baza în principal pe rezultatele pozitive ale lecțiilor desprinse din procesul aferent CCI-urilor din prima etapă, precum și pe o evaluare externă aprofundată a EIT și a CCI-urilor existente, inclusiv pe o evaluare a impactului economic și societal al CCI-urilor și a contribuției EIT la întărirea capacității de inovare a Uniunii și a statelor membre, precum și, dacă este cazul, pe rezultatele evaluărilor Orizont 2020.

Noi CCI-uri vor fi înființate în domenii care oferă un real potențial de inovare. EIT va contribui astfel pe deplin la obiectivele agendei mai largi de politică a Uniunii, în special la obiectivele stabilite în Orizont 2020, care identifică un anumit număr de mari provocări societale, tehnologii generice și tehnologii industriale. Obiectivul este înființarea de CCI-uri în domenii tematice care, din cauza magnitudinii și a naturii lor complexe, pot fi tratate numai printr-o abordare interdisciplinară, transfrontalieră și transsectorială. Prin urmare, selectarea domeniilor tematice trebuie fondată pe o analiză riguroasă care să arate faptul că o CCI poate aduce valoare adăugată reală și poate avea un impact pozitiv asupra economiei și societății.

Comisia Europeană a efectuat această analiză printr-un proces destinat să evalueze în mod obiectiv potențialul viitoarelor tematici ale CCI-urilor. Un punct de plecare a fost proiectul de ASI pe care consiliul de conducere al EIT l-a prezentat Comisiei în iunie 2011. Un set de criterii solide a fost dezvoltat în paralel pentru a permite o evaluare obiectivă a potențialului de inovare oferit de fiecare temă viitoare. Validitatea acestor criterii a fost verificată cu restul comunității de inovare din întregul triunghi al cunoașterii printr-o consultare publică deschisă. Acest proces a condus la următoarea listă de criterii:

Abordarea principalelor provocări economice și societale cu care se confruntă Europa, contribuind la punerea în aplicare a Agendei Europa 2020;

Alinierea și coordonarea cu politicile relevante ale Uniunii, precum și cu inițiativele existente în cadrul Orizont 2020 și al Erasmus +.

Să fie în măsură să mobilizeze investiții și angajamente pe termen lung din partea sectorului de afaceri; să dispună de o piață existentă pentru produsele sale și să fie în măsură să creeze altele noi;

Crearea unui impact durabil și sistemic, măsurat în termeni de noi antreprenori formați, noi tehnologii și noi întreprinderi, precum și locuri de muncă cu o înaltă calificare;

Reunirea unei mase critice de părți interesate de talie mondială în domeniul cercetării, educației și inovării de la nivelul întregii Europe, care altfel nu s-ar reuni, inclusiv cooperarea cu parteneri din exteriorul Europei;

Necesitatea unor abordări transdisciplinare și încurajarea dezvoltării de către instituțiile de învățământ superior a unor noi tipuri de educație dincolo de frontierele disciplinelor;

Abordarea principalelor lacune ale inovării, cum ar fi paradoxul european, și anume domeniile pentru care Europa dispune de o bază solidă de cercetare, însă o performanță scăzută în materie de inovare.

Evaluarea temelor propuse în cadrul proiectului prezentat de EIT, precum și de către întreaga comunitate a părților interesate, a demonstrat în mod clar un anumit grad de variabilitate în ceea ce privește impactul potențial pe care l-ar oferi înființarea unei CCI. Prin urmare, un anumit număr de teme au fost eliminate în întregime; altele au fost redefinite pentru a răspunde mai bine particularităților contextului european și mondial în acest domeniu.

Următoarele domenii tematice au fost identificate ca domenii unde înființarea unei noi CCI ar avea cel mai însemnat potențial de valoare adăugată pentru activitățile existente și ar stimula cu adevărat inovarea:

Inovare pentru un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă

Materii prime - explorare, extracție, prelucrare, reciclare și înlocuire durabilă

„Food4future” - lanț de aprovizionare durabilă de la resurse la consumatori

Producția cu valoare adăugată

Mobilitatea urbană

Mai multe detalii privind temele individuale sunt prezentate în fișele informative de la sfârșitul documentului (3).

Pe baza acestor teme, EIT va dispune de autonomia de a organiza procesul de selecție a viitoarelor CCI-uri. Succesul viitoarelor apeluri în vederea creării de CCI-uri va depinde în mare parte de existența unor orientări clare în ceea ce privește așteptările și cerințele, precum și a unui calendar care să le permită CCI-urilor candidate să se organizeze foarte bine atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere financiar, înainte de a înainta o propunere. CCI-urile vor fi selecționate în funcție de criteriile detaliate definite în Regulamentul EIT, pe baza principiilor generale de excelență și relevanță în inovare. Orice CCI selectată va trebui să demonstreze modul în care va asigura un impact maxim într-un anumit domeniu și să demonstreze viabilitatea strategiei sale.

Reflectând necesitatea unei abordări treptate pentru înființarea de noi CCI-uri, selecția temelor pentru cele trei serii a fost bazată pe maturitatea domeniului, pe impactul potențial societal și economic, precum și pe posibilitățile de sinergie cu alte inițiative. Temele pentru seria 2014 sunt:

Inovare pentru un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă

Materii prime - explorare, extracție, prelucrare, reciclare și înlocuire durabilă

Temele pentru seria 2016 sunt:

„Food4future” - lanț de aprovizionare durabilă de la resurse la consumatori

Producția cu valoare adăugată

Tema pentru seria 2018 este:

Mobilitatea urbană

EIT:

Pregătește o procedură de selecție pentru fiecare serie de CCI-uri care să acorde candidaților la CCI-uri un termen suficient pentru pregătirea propunerilor.

Lansează cereri de propuneri pentru cinci noi CCI-uri, după cum urmează: o cerere pentru două noi CCI-uri în 2014 pe temele „Un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă” și „Materii prime”; o cerere pentru două noi CCI-uri în 2016 pe temele „Food4Future” și „Producția cu valoare adăugată”, precum și o cerere pentru o nouă CCI în 2018 pe tema „Mobilitatea urbană”.

Depune toate eforturile pentru ca un număr cât mai mare de potențiale părți interesate să fie la curent cu viitoarele proceduri de selecție a CCI-urilor.

Se asigură că condițiile-cadru pentru viitoarele proceduri de selecție a CCI-urilor conduc la un rezultat optim, în special prin oferirea unor îndrumări clare privind cerințele și procesele, precum și prin stabilirea unei perioade de timp suficiente pentru organizarea parteneriatelor de către candidați.

2.2.   Creșterea impactului EIT

Stimularea inovării în întreaga Uniune

În perioada inițială, EIT și-a concentrat eforturile în principal pe crearea CCI-urilor. Deși consolidarea centrelor de excelență existente reprezintă un obiectiv clar al EIT, acesta va trebui să se asigure că sunt generate beneficii și pentru domenii ale Uniunii care nu sunt implicate direct în CCI-uri. Prin urmare, de o importanță critică pentru EIT este promovarea activă a difuzării celor mai bune practici pentru integrarea triunghiului cunoașterii cu scopul de a dezvolta o cultură comună a inovării și a schimbului de cunoștințe.

În viitor, EIT trebuie să depună eforturi pentru a face ca experiența CCI-urilor să fie reproductibilă și ușor de înțeles, integrând-o într-o cultură care poate servi drept model în Europa și în afara acesteia. Prin identificarea, analizarea și schimbul de cele mai bune practici, precum și de modele noi de guvernanță și finanțare a CCI-urilor, EIT urmărește să se asigure că cunoștințele generate în cadrul EIT și a CCI-urilor sunt difuzate și capitalizate în beneficiul cetățenilor și al instituțiilor, inclusiv al celor care nu sunt direct implicate în cadrul CCI-urilor.

EIT va urmări, de asemenea, să își sporească vizibilitatea în întreaga Uniune. Ar trebui utilizate toate mijloacele și canalele de comunicare relevante pentru a se asigura un acces suficient la informații cu privire la funcționarea EIT și a CCI-urilor, precum și la sfera de activitate a acestora.

EIT poate juca un rol decisiv în sintetizarea abordărilor diverse aplicate de CCI-uri și în transferabilitatea lor către domenii în care capacitatea de inovare este scăzută, domenii care altfel nu ar fi putut beneficia de experiența acumulată de către EIT. Aceste acțiuni de sensibilizare vor asigura faptul că beneficiile experienței EIT vor promova dezvoltarea capacității de inovare în aceste domenii. Această activitate este capabilă să genereze o rentabilitate puternică în măsura în care se bazează pe activitățile CCI-urilor.

Introducerea unui sistem regional de inovare (RIS) în vederea stabilirii de parteneriate între instituții de învățământ superior, organizații de cercetare, societăți și alte organizații interesate va oferi un mecanism specific pentru difuzarea celor mai bune practici și pentru lărgirea participării la activitățile CCI-urilor.

Un astfel de sistem va oferi participanților din afara CCI-urilor nu numai posibilitatea dobândirii de expertiză din partea CCI-urilor și a facilitării interacțiunilor cu CCI-urile, ci și stimulente pentru a face uz pe deplin de cunoștințele și know-how-ul acumulate în domenii din afara CCI-urilor sporind astfel capacitatea de inovare pe întreg teritoriul Uniunii. În plus, participanții RIS vor trebui să demonstreze o aliniere tematică clară făcând referire la planurile de inovare regionale relevante, în special strategiile pentru specializarea inteligentă, cu scopul de a asigura impactul strategic.

Sistemul va fi pus în aplicare în mod voluntar de CCI-uri, cu sprijinul EIT, după caz. Participanții vor fi selectați printr-un proces deschis și transparent gestionat de CCI-uri.

Activitățile întreprinse în cadrul RIS țin de competența CCI-urilor. Acestea ar putea include acțiuni structurate de mobilitate pentru a se asigura că talentele – studenți, cercetători, cadre didactice și antreprenori de orice vârstă și sex aflați în orice etapă a carierei lor profesionale – din afara CCI-urilor au posibilitatea să se implice în activitățile CCI-urilor.

Deși participanții RIS vor utiliza, în principal, alte surse de finanțare, inclusiv finanțare națională, fonduri structurale și resurse proprii pentru a putea participa la RIS, EIT poate stimula punerea în aplicare a RIS de către CCI-uri prin finanțarea de acțiuni structurate de mobilitate în cadrul programului său de activități de difuzare și comunicare.

Principalii promotori ai învățării la nivelul EIT pot fi: cercetarea de excelență axată pe inovare pentru crearea de noi întreprinderi și noi modele de afaceri, inclusiv posibilitatea ca IMM-urile și instituțiile publice să participe mai activ la inovare, gestionarea portofoliilor de proprietate intelectuală și noi abordări pentru punerea în comun a drepturilor de proprietate intelectuală, antreprenoriat și noi forme integrate de formare multidisciplinară; modele de guvernanță și de finanțare inovatoare bazate pe conceptul de inovare deschisă sau care implică autorități publice. Acest lucru va ajuta EIT să devină o instituție model cu rol de „etalon” în inovarea europeană, precum și o instituție orientată către inovare de talie mondială, recunoscută la nivel internațional.

Cultivarea și atragerea talentelor

Talentele reprezintă baza reușitei inovărilor. Unul din rolurile principale ale EIT este acela de a oferi talentelor posibilitatea de a-și folosi pe deplin potențialul și de a crea mediul în care acestea să poată să se afirme. EIT generează astfel de medii prin intermediul CCI-urilor, însă EIT trebuie să vină în completarea acestora cu strategii de atragere a talentelor de vârf, inclusiv prin includerea unor astfel de talente din afara CCI-urilor.

De asemenea, EIT joacă un rol bine definit în atragerea de talente din afara Uniunii. Prin crearea a unei mărci puternice și prin stabilirea unor relații strategice cu principalii parteneri din întreaga lume, EIT poate spori atractivitatea partenerilor din cadrul CCI-urilor. În strânsă legătură cu CCI-urile, EIT ar trebui să dezvolte o strategie internațională puternică, prin identificarea și punerea în legătură a interlocutorilor relevanți și a partenerilor potențiali. În acest context, EIT și CCI-urile ar trebui să profite din plin de inițiativele Uniunii existente în acest domeniu, cum ar fi programele Uniunii pentru cercetare, educație, formare și tineret, inclusiv programul „Erasmus +” și acțiunile „Marie Skłodowska-Curie”, precum și alte inițiative de mobilitate de la nivelul Uniunii. În plus, EIT ar putea încuraja schimburile de cunoștințe, activitățile de îndrumare și formarea de rețele prin încurajarea, printre altele, a creării unei rețele de absolvenți EIT.

EIT va completa eforturile sale de promovare a ideilor geniale și a talentelor și prin alte măsuri, cum ar fi organizarea de concursuri de idei sau atribuirea de premii pentru inovare, fie ca o inițiativă proprie, fie în colaborare cu parteneri mondiali de vârf.

EIT:

Încurajează participarea la activități de informare și, în special, va oferi sprijin, după caz, CCI-urilor în legătură cu sistemul regional de inovare.

Instituie/adaptează un instrument bazat pe internet pentru a oferi o platformă de schimb de cunoștințe și de creare de rețele în jurul EIT.

Creează și susține o rețea funcțională și puternică de absolvenți ai activităților educaționale și de formare organizate de EIT/CCI („Asociația absolvenților EIT”).

În mod sistematic, pune la dispoziția comunității de inovare din Uniune, și nu numai, lecțiile învățate și succesele CCI-urilor. Aceasta poate include dezvoltarea unei colecții de cursuri oferite gratuit pe internet, provenite din activitățile educaționale și de formare ale EIT și ale CCI-urilor.

Garantează participarea intensă a sectorului privat, inclusiv a IMM-urilor, la triunghiul cunoașterii.

2.3.   Noi mecanisme de implementare și monitorizare orientată spre rezultate

Simplificarea, implementată într-un mod responsabil, reprezintă o necesitate pentru ca EIT să obțină rezultate efective, să promoveze inovări revoluționare și să obțină implicarea comunității de afaceri. Rămân încă multe de făcut pentru ca EIT să-și exercite pe deplin flexibilitatea, pentru a promova și mai mult simplificarea.

Ca un „investitor” în CCI-uri, EIT consideră simplificarea ca fiind un proces dinamic, inclusă în funcționarea EIT și parte integrantă a funcției sale de susținere a CCI-urilor. În acest scop, EIT va depune eforturi pentru a-și adapta, îmbunătăți și eficientiza procesele de monitorizare, raportare și finanțare și va căuta mereu abordări simplificate care pot ajuta CCI-urile să facă față necesităților noi și emergente, sporindu-le impactul.

CCI-urile vor oferi un banc de testare ideal pentru noile metode de finanțare și gestionare a inovării. Prin intermediul experimentării și experienței oferite de CCI-uri, EIT va implementa o agendă de simplificare în anumite domenii-cheie cum ar fi acordurile contractuale, raportările simplificate, sumele și ratele forfetare pentru a reduce povara administrativă a CCI-urilor.

Comisia va monitoriza îndeaproape capacitatea EIT de a implementa acorduri și principii cât mai simple de finanțare și gestionare a activităților CCI-urilor, pe baza propriei agende de simplificare a EIT. Învățămintele dobândite – inclusiv eșecurile – vor fi împărtășite cu viitoarele CCI-uri și cu programele și schemele Uniunii din cadrul Orizont 2020.

Comisia și-a sporit eforturile de sprijinire a EIT în vederea instituirii unui sistem eficient și solid de monitorizare orientat spre rezultate. Acest sistem de monitorizare va asigura deplina responsabilitate a EIT și a CCI-urilor, calitatea rezultatelor, contribuția la prioritățile Orizont 2020 și, în același timp, va permite o flexibilitate suficient de mare în ceea ce privește operațiunile CCI-urilor și deschiderea lor către idei și parteneri noi. Aceasta va permite EIT să dezvolte o capacitate solidă de culegere și analiză a informațiilor trimise de CCI-uri, inclusiv surse de finanțare pentru măsurarea performanței EIT în raport cu propriile obiective și pentru evaluarea EIT și a CCI-urilor în raport cu cele mai bune practici la nivel european și mondial.

Sistemul va fi conceput într-un mod flexibil și, dacă este cazul, va fi ajustat pentru a se lua în considerare portofoliul de activități ale EIT și ale CCI-urilor din ce în ce mai vast și aflat în plină evoluție. Ca urmare a recomandării evaluării externe independente și a dispozițiilor generale de monitorizare din cadrul Orizont 2020, Comisia a propus, în asociere cu EIT și cu CCI-urile, instituirea unui sistem de monitorizare a performanțelor orientat spre rezultate a EIT, prin abordarea a patru niveluri de activitate:

Nivelul Orizont 2020: monitorizarea periodică a contribuției EIT și a CCI-urilor la atingerea obiectivelor Orizont 2020.

Nivelul EIT: evaluarea performanței EIT ca un organ al Uniunii eficient și efectiv; acest lucru va fi măsurat în funcție de sprijinul acordat CCI-urilor, de intensitatea și amploarea activităților sale de comunicare, de difuzare și internaționale, precum și de capacitatea sa de a pune în aplicare proceduri simplificate.

Nivelul inter-CCI-uri: monitorizarea contribuției tuturor CCI-urilor la atingerea obiectivelor strategice ale EIT, astfel cum au fost identificate în cadrul unui instrument dedicat, cum ar fi un tabloul de bord al EIT.

Nivelul CCI-urilor individuale: monitorizarea performanțelor CCI-urilor individuale pe baza obiectivelor individuale și a indicatorilor-cheie de performanță (KPI - Key Performance Indicators), astfel cum prevăd planurile individuale de afaceri ale CCI-urilor. CCI-urile au modele de afaceri și piețe diferite și, prin urmare, KPI-uri diferite care reprezintă elemente centrale pentru gestionarea cu succes a CCI-urilor individuale.

EIT:

Stabilește o agendă de simplificare, inclusiv criterii de referință pentru a evalua progresul înregistrat, și va comunica Comisiei, prin intermediul raportului anual de activitate, progresele pe care le-a înregistrat în ceea ce privește punerea în aplicare; se va asigura că noile modele de simplificare sunt difuzate în întreaga Uniune și stau la baza altor inițiative ale Uniunii.

Stabilește, în colaborare cu Comisia și cu CCI-urile, un sistem cuprinzător de monitorizare a contribuției EIT la Orizont 2020, a impactului EIT prin intermediul propriilor activități și al activităților CCI-urilor, precum și a rezultatelor CCI-urilor. EIT va raporta cu privire la toate activitățile sale de monitorizare în raportul său anual de activitate, ce va fi trimis Parlamentului European și Consiliului.

3.   Un proces decizional eficace și acorduri de activitate

Structura guvernanței EIT combină abordarea ascendentă a CCI-urilor cu orientările strategice de la nivelul EIT. Procesul decizional de la nivelul EIT trebuie, prin urmare, să fie caracterizat de o perspectivă cu adevărat strategică, combinată cu mecanisme de punere în aplicare eficiente și o implicare sistematică a actorilor triunghiului cunoașterii din toată Europa.

Modelul de guvernanță al EIT și-a dovedit valoarea în ansamblu. Cu toate acestea, experiențele din perioada inițială arată că pot fi depuse eforturi suplimentare pentru a spori eficacitatea mecanismelor decizionale și de punere în aplicare ale EIT. Relațiile dintre consiliul de conducere al EIT, responsabil de deciziile strategice, și sediul EIT, responsabil pentru punerea în aplicare, trebuie să fie mai clar definite și eficientizate. Sediul EIT va trebui să definească domenii critice în care EIT ar trebui să acorde sprijin CCI-urilor, realizând un echilibru adecvat între funcțiile de susținere și cele de monitorizare. Consiliul de conducere trebuie să se asigure mai bine de faptul că deciziile strategice iau act în mod corespunzător de experiențele CCI-urilor și ale comunității inovării în general. În cele din urmă, EIT ar trebui să continue să fie răspunzător în fața Consiliului și a statelor membre.

3.1.   Eficientizarea și clarificarea procesului decizional al EIT

Consiliul de conducere al EIT stabilește direcția strategică a EIT și condițiile cadru pentru CCI-uri, iar prin intermediul membrilor săi conectează EIT cu diferitele părți interesate din domeniu. În conformitate cu abordarea orientată spre întreprinderi a EIT, procesul decizional trebuie să fie eficient, rapid și concentrat.

Factori determinanți în acest sens sunt dimensiunea, alcătuirea și procedurile consiliului de conducere. Principiul membrilor independenți, combinat cu un număr limitat de membri aleși care reprezintă comunitatea CCI-urilor, și-a dovedit valoarea și permite obținerea de know-how din întreg triunghiul cunoașterii. Cu toate acestea, modelul inițial cu 18 membri aleși plus, mai recent, încă patru reprezentanți ai CCI-urilor, a arătat anumite limitări. Un consiliu redus ca dimensiune rezulta într-un proces decizional mai eficient și va reduce cheltuielile administrative.

În cele din urmă, o eficiență suplimentară poate fi obținută prin redirecționarea consiliului de conducere al EIT spre de rolul său de bază, și anume furnizarea de orientări strategice. De asemenea, coerența cu alte inițiative ale Uniunii va fi consolidată în continuare prin intermediul consultărilor intensificate cu Comisia Europeană cu privire la programul de activitate trienal al EIT. Informațiile privind EIT și CCI-urile cuprinse în programul de activitate trienal al EIT va permite evaluarea și asigurarea complementarității cu alte componente ale „Orizont 2020” și cu alte politici și instrumente ale Uniunii. Toate aceste modificări au fost incluse în Regulamentul (CE) nr. 294/2008.

Deciziile consiliului de conducere al EIT sunt puse în aplicare de către sediul EIT sub conducerea directorului, care este răspunzător de acțiunile EIT. În acest sens, sediul EIT reflectă caracterul orientat spre rezultate al EIT și a CCI-urilor și reprezintă forța motrice a procedurilor de simplificare. În același timp, sediul EIT dezvoltă capacitatea de asimilare sistematică a experienței CCI-urilor și pune aceste rezultate la dispoziția comunității de inovare în general. De-a lungul timpului, sediul EIT va deveni un rezervor bogat de cele mai bune practici și un adevărat partener al cunoașterii pentru factorii de decizie politică.

Atragerea și reținerea unor profesioniști talentați reprezintă o provocare a sediului EIT. Pentru a înzestra EIT cu cele mai bune talente și competențe, acesta va defini o strategie clară de resurse umane, inclusiv alte opțiuni decât locurile de muncă directe, precum detașări sau transferuri temporare, promovând schimburile regulate de personal și stagii în instituții de cercetare și de învățământ cu excelență în inovare din Uniune și din restul lumii.

EIT:

va asigura, prin intermediul unei strategii inteligente de resurse umane, inclusiv prin utilizarea sistematică a competențelor interne și externe, precum și prin proceduri interne de gestiune, faptul că EIT va deveni o instituție de referință pentru guvernanța inovatoare.

va lua măsuri concrete pentru a promova în continuare o cultură a deschiderii și transparenței.

3.2.   Investiții în CCI-uri: relațiile dintre EIT și CCI

Interacțiunile dintre EIT și CCI-uri oferă nu numai cadrul pentru funcționarea cu succes a CCI-urilor, ci se află, de asemenea, la baza procesului de învățare reciprocă care îi oferă EIT posibilitatea de a-și juca rolul de banc de testare pentru noile modele de inovare. Pentru a oferi CCI-urilor condițiile-cadru adecvate, EIT trebuie să furnizeze orientări clare și coerente în toate etapele procesului, fără ca acestea să fie în același timp prea detaliate. Orientările respective ar include în special gestionarea unui CCI și modalități de implicare a partenerilor de bază și auxiliari. Interacțiunile dintre sediul EIT și CCI-uri trebuie să fie sistematice și regulate, precum și clare, transparente și bazate pe încredere pentru a atinge eficiența maximă. La aceasta ar trebui să contribuie atât relațiile contractuale dintre EIT și CCI-uri, cât și modalitățile de organizare ale sediului EIT.

Sediul EIT nu se va mulțumi să joace doar simplul rol de administrator și își va optimiza funcțiile operaționale pentru a conduce CCI-urile către o eficacitate maximă și pentru a face ca rezultatele pozitive să fie disponibile la scară largă. Eficiența poate fi ameliorată prin furnizarea unor servicii și funcții centralizate, mai degrabă decât la nivel individual de CCI. În timp ce toate CCI-urile își desfășoară activitatea în anumite domenii, există un număr de elemente de interes general în cazul cărora EIT poate oferi o valoare adăugată concretă. Aceste funcții de furnizare a cunoștințelor se referă în special la sediul EIT, care ar trebui să devină un intermediar al schimbului de informații și un interlocutor care să dispună de resurse bogate, cum ar fi facilitarea schimburilor și a învățării reciproce dintre CCI-uri, facilitarea relațiilor cu instituțiile Uniunii și alte organizații cheie, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), sau anumite aspecte de interes general, cum ar fi consiliere privind proprietatea intelectuală, transferul de tehnologie și de cunoștințe, evaluări în raport cu cele mai bune practici internaționale, sau efectuarea de studii de anticipative și prospective pentru a identifica viitoarele direcții ale EIT și ale CCI-urilor. EIT și CCI-urile ar trebui să decidă împreună cazurile în care aceste sarcini pot fi abordate în modul cel mai eficace. În acest sens, o importanță crucială pentru EIT și CCI-uri o va avea stabilirea de mecanisme viabile pentru colaborări sistematice privind aspectele de interes general.

EIT:

va furniza orientări clare și coerente privind așteptările, obligațiile și responsabilitățile pe parcursul întregului ciclu de viață al CCI-urilor.

va dezvolta în cadrul sediului EIT, în strânsă cooperare cu CCI-urile, o capacitate de facilitare a schimbului și învățării inter-CCI-uri.

va oferi CCI-urilor un număr de servicii referitoare la acele aspecte de interes general unde pot fi obținute ameliorări ale eficienței și va pune în aplicare alte politici vizând întreprinderile, cu același scop.

va oferi orientare cu privire la afilierea și asocierea partenerilor care nu sunt în măsură să devină investitori și parteneri cu drepturi depline ai unui CCI.

3.3.   Stabilirea unui dialog cu părțile interesate

Schimburile active și învățarea reciprocă cu alte inițiative ar trebui să reprezinte o piatră de temelie a eforturilor EIT de testare a unor noi modele de inovare. Prin urmare, EIT trebuie să exploateze cele mai bune practici și experiența externă existente pentru a deveni organismul de referință al inovării la care aspiră. În consecință, consiliul de conducere trebuie să ia decizii care să ia în considerare opiniile și nevoile actorilor din domeniul inovării de pe teren, în contextul unui cadru european mai larg. Prin adoptarea unei culturi de deschidere și angajament extern, EIT poate promova activ adoptarea și acceptarea noilor inovări de către societate în general.

În acest scop, EIT va stabili relații directe cu statele membre și alte părți interesate din cadrul lanțului inovării, generând efecte benefice de ambele părți. Pentru a face aceste dialoguri și schimburi mai sistematice, înființarea unui forum EIT al părților interesate, care să reunească comunități mai largi de părți interesate în jurul aspectelor de interes general, ar putea reprezenta un instrument adecvat pentru a facilita o comunicare bidirecțională și interactivă.

Părțile interesate vor include reprezentanți ai autorităților naționale și regionale, ai intereselor organizate și entităților individuale din mediul de afaceri, învățământul superior și cercetare, ai grupurilor de organizații înrudite, precum și ai altor părți interesate din triunghiul cunoașterii.

Reprezentanții statelor membre se reunesc în cadrul unei configurații speciale, în cadrul forumului părților interesate, pentru a garanta o comunicare corespunzătoare cu EIT și menținerea unui flux adecvat de informații cu acesta, pentru a primi informații în legătură cu realizările EIT și ale CCI-urilor, pentru a le acorda consultanță și pentru a face schimb de experiențe cu acestea. Configurația specială a reprezentanților statelor membre în cadrul forumului părților interesate asigură, de asemenea, sinergiile și complementaritățile adecvate între activitățile EIT, cele ale CCI-urilor și programele și inițiativele naționale, inclusiv potențialul de cofinanțare națională a activităților CCI-urilor. Organizarea forumului părților interesate a fost încorporată în Regulamentul (CE) nr. 294/2008 modificat.

În plus, o consultare activă cu alte instituții ale Uniunii, în special cu serviciile relevante ale Comisiei, încă de la începutul procesului, va contribui la maximizarea sinergiilor și a învățării reciproce cu alte inițiative ale Uniunii.

EIT:

va crea un forum periodic al părților interesate al EIT, și va stabili configurația specială a acestui forum compusă din reprezentanții statelor membre, pentru a facilita interacțiunea și învățarea reciprocă cu comunitatea largă de inovare din triunghiul cunoașterii, inclusiv cu autoritățile naționale și regionale. În acest context, platforma bazată pe internet ar putea contribui și mai mult la încurajarea interacțiunilor dintre participanți.

va utiliza în mod sistematic asociațiile dintre universități, întreprinderi și organizațiile de cercetare existente și va grupa organizațiile în jurul unor platforme pentru schimbul de cunoștințe și difuzarea rezultatelor.

va crea un mecanism - cum ar fi o reuniune anuală a EIT, a CCI-urilor și a serviciilor relevante ale Comisiei Europene - care să faciliteze și mai mult sinergiile dintre EIT și CCI-uri, pe de-o parte, și alte inițiative ale Uniunii, pe de altă parte.

4.   Estimarea necesităților financiare și sursele de finanțare 2014-2020

4.1.   Consolidarea unui model de finanțare inteligent pentru CCI-uri

EIT a conceput un model de finanțare inițial care se bazează pe punctele forte și pe resursele comune ale organizațiilor de excelență existente; finanțarea EIT acționează ca un catalizator care asigură un efect de pârghie și reunește resurse financiare suplimentare din partea unei game largi de parteneri publici și privați. Pe această bază, EIT asigură în medie până la 25 % din finanțarea totală a CCI-urilor, în timp ce restul finanțării de minimum 75 % din bugetul general al CCI-urilor ar trebui să provină din surse din afara EIT. Aceasta include atât venituri și resurse proprii ale partenerilor CCI-urilor, cât și finanțare publică la nivel național, regional și al Uniunii, în special din fondurile structurale – actuale și viitoare – și din programul-cadru pentru cercetare și inovare. În cazul din urmă, CCI-urile (sau unii dintre partenerii acestora) solicită finanțare în conformitate cu normele programelor respective și în condiții de egalitate cu alți solicitanți. Contribuția partenerilor CCI nu este o cerință clasică de „cofinanțare” a unui grant, ci o condiție prealabilă pentru un nivel minim al implicării organizațiilor existente și al angajamentelor lor de finanțare a CCI. Această abordare ascendentă garantează angajamente solide din partea partenerilor CCI, oferă stimulente pentru investiții și stimulează schimbări structurale și organizaționale ale partenerilor CCI și nu numai.

Experiența primelor CCI-uri arată că industria se angajează financiar la realizarea planurilor de afaceri ale CCI-urilor și că ponderea bugetului CCI-urilor provenită de la partenerii industriali se situează între 20 și 30 % din bugetul anual total al CCI-urilor.

Finanțarea EIT este prevăzută doar pentru „activități cu valoare adăugată ale CCI-urilor”, și anume activități care permit integrarea politicilor referitoare la sectoarele din triunghiul cunoașterii ‒ învățământ superior, cercetare și inovare ‒ și a partenerilor în cadrul și între CCI-uri, în conformitate cu obiectivele și prioritățile stabilite în planurile de afaceri ale CCI-urilor. Aceasta include în special cercetarea de bază și aplicată, inovarea, educația, spiritul antreprenorial și proiectele de înființare de întreprinderi ale CCI-urilor, care completează investițiile în activitățile de cercetare consacrate (de exemplu, proiecte de cercetare existente). De asemenea, administrarea, gestionarea și coordonarea activităților CCI-urilor ar trebui să fie acoperite din contribuțiile EIT.

CCI-urile trec prin faze diferite de dezvoltare având caracteristici diferite ale bugetelor totale înainte de a atinge funcționarea la capacitate deplină. Capacitatea de absorbție a unei CCI este relativ limitată la început, dar se dezvoltă în mod semnificativ în următorii ani.

După o primă fază de înființare de doi ani, bugetele CCI-urilor ar trebui să crească substanțial și CCI-urile pot mobiliza un volum semnificativ de resurse noi, provenite de la partenerii noi și existenți, într-un interval de timp relativ scurt. Pentru a atinge o masă critică suficientă și pentru a realiza un impact la nivel european, bugetele anuale ale unei CCI vor fi între 250 și 450 de milioane EUR după atingerea funcționării la capacitate deplină, în funcție de strategia, parteneriatul și potențialul de piață a fiecărei CCI.

Deși CCI-urile nu vor fi complet independente din punct de vedere financiar de EIT în primii ani de funcționare, acestea vor fi încurajate să devină sustenabile pe termen mediu; adică dependența acestora de finanțarea EIT va fi redusă treptat în vederea consolidării și extinderii în continuare a acestora. EIT va continua să asigure finanțare pentru anumite activități cu valoare adăugată ale CCI-urilor unde investițiile EIT au o rentabilitate substanțială, cum ar fi educația, crearea de întreprinderi, centrele de colocație, acțiuni de comunicare și difuzare.

În prezent, finanțarea de către EIT a CCI-urilor se realizează exclusiv prin intermediul granturilor. În următorul cadru financiar multianual (CFM 2014 – 2020) ar putea fi asigurate noi mecanisme financiare prin instrumente de împrumut sau de participații. În calitate de „investitor” al CCI-urilor, EIT va urmări îndeaproape aceste evoluții și va încuraja accesul CCI-urilor pentru ca acestea să utilizeze pe deplin aceste mecanisme, facilitând și coordonând accesul, după caz.

4.2.   Nevoile bugetare ale EIT

Nevoile bugetare ale EIT în perioada 2014-2020 sunt de 2 711,4 milioane EUR și se bazează pe trei componente principale: cheltuielile necesare pentru consolidarea celor trei CCI-uri existente, evoluția treptată spre noi CCI-uri în 2014, 2016 și, respectiv, în 2018, precum și pentru activități de comunicare și de difuzare și cheltuieli administrative.

Aproximativ 1 695 milioane EUR (62,5 % din bugetul total al EIT) sunt preconizați pentru finanțarea CCI-urilor desemnate în 2009 și care funcționează deja la capacitate deplină; 542 milioane EUR (20 %) sunt prevăzuți pentru CCI-urile din a doua etapă, 249 milioane EUR (9,2 %) pentru a treia etapă și 35 milioane EUR (1,3 %) pentru ultima etapă.

Prin urmare, bugetul preconizat al EIT destinat CCI-urilor în perioada 2014 – 2020 se ridică la 2,5 miliarde EUR (93 % din bugetul total al EIT pentru perioada 2014 - 2020). Prin efectul de pârghie puternic al EIT, CCI-urile ar trebui să mobilizeze încă 7,5 miliarde EUR din alte surse publice și private.

EIT se va implica, de asemenea, într-un număr de activități de difuzare și de comunicare, inclusiv furnizarea de sprijin pentru mobilitatea structurată în cadrul RIS, care va îmbunătăți în mod semnificativ impactul operațiunilor sale în întreaga Europă. În plus, o serie de servicii de sprijin și de monitorizare de interes general vor asigura o valoare adăugată și o creștere în eficiență a activităților CCI-urilor. La punerea în aplicare și la dezvoltarea acestor activități, EIT va trebui să urmeze o strategie care vizează un randament ridicat, adică un maximum de impact obținut prin intermediul unor mecanisme care intervin direct în mică măsură. Aproximativ 125 milioane EUR (4,6 %) din bugetul EIT sunt necesari pentru a pune în aplicare aceste activități.

Dacă EIT urmează să exploreze noi modele de inovare deschisă și simplificare, acest fapt ar trebui să se reflecte în modalitățile sale de administrare. Sediul EIT trebuie să fie o organizație simplă, care urmează o abordare strategică vizând recurgerea la expertiză ori de câte ori este necesar, dar fără a crea inutil structuri greoaie și permanente. Costurile legate de cheltuielile administrative, care acoperă cheltuielile necesare cu personalul, cheltuielile administrative, cu infrastructura și operaționale, nu vor depăși de-a lungul timpului 2,4 % din bugetul EIT. O parte a cheltuielilor administrative sunt suportate de țara gazdă, Ungaria, prin asigurarea gratuită a spațiului de birouri până la sfârșitul anului 2030, precum și printr-o contribuție anuală de 1,5 milioane EUR la costul cu personalul până la sfârșitul anului 2015. Pe această bază, cheltuielile administrative se vor ridica prin urmare la aproximativ 65 milioane EUR pentru perioada 2014-2020.

Figura 3:   Defalcarea nevoilor bugetare

Image 8L3472013RO110120131211RO0001.0002241241Declarația comunăa Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind Grupul INTERINSTITUȚIONAL PENTRU GALILEO (GIP)1.Având în vedere importanța, unicitatea și complexitatea programelor europene GNSS, proprietatea Uniunii asupra sistemelor rezultate în urma programelor, finanțarea completă de la bugetul Uniunii a programelor pentru perioada 2014-2020, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană recunosc necesitatea unei cooperări strânse între cele trei instituții.2.Un Grup interinstituțional pentru Galileo (GIP) se va întruni în vederea facilitării exercitării de către fiecare instituție a competențelor proprii. În acest scop, se va institui GIP pentru a urmări îndeaproape:(a)progresele înregistrate în aplicarea programelor europene GNSS, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor privind achizițiile și contractele, în special cu privire la ESA;(b)acordurile internaționale cu țări terțe fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;(c)pregătirea piețelor de radionavigație prin satelit;(d)eficiența acordurilor privind guvernanța și(e)revizuirea anuală a programului de lucru.3.În conformitate cu normele existente, GIP va respecta necesitatea discreției, în special având în vedere natura confidențială și delicată a anumitor date.4.Comisia va ține seama de opiniile exprimate de GIP.5.GIP va fi compus din șapte reprezentanți, dintre care:trei reprezentanți ai Consiliului,trei reprezentanți ai PE,un reprezentant al Comisiei,și se va întruni periodic (în principiu de patru ori pe an).6.GIP nu aduce atingere responsabilităților deja stabilite sau relațiilor interinstituționale.L3472013RO18510120131211RO0009.000420812081Declarațiile ComisieiSuma maximă care poate fi primită de un proiect integratComisia acordă o importanță deosebită asigurării unei repartizări proporționale a fondurilor între proiectele integrate, în vederea finanțării a cât mai multe proiecte integrate cu putință și a garantării unei repartizări echilibrate a proiectelor integrate între toate statele membre. În acest context, Comisia va propune, în cadrul discuțiilor cu membrii Comitetului LIFE referitoare la proiectul de program de lucru, suma maximă care poate fi primită de un proiect integrat. Această propunere va fi prezentată ca parte a metodologiei de selecție a proiectelor care urmează să fie adoptată în cadrul programului de lucru multianual.Stadiul finanțării biodiversității în TTPMComisia acordă o importanță deosebită protecției mediului și a biodiversității în țările și teritoriile de peste mări, lucru ilustrat de propunerea de decizie de asociere peste mări, care include aceste sectoare în domeniile de cooperare dintre Uniunea Europeană și TTPM și prezintă diferitele acțiuni care ar putea fi eligibile pentru finanțare de către Uniunea Europeană în acest sens.Acțiunea pregătitoare BEST a reprezentat o inițiativă de succes, care a fost adoptată de către TTPM și a produs rezultate tangibile în ceea ce privește biodiversitatea și serviciile ecosistemice. Având în vedere că BEST se apropie de final, Comisia este în favoarea continuării sale în cadrul unuia dintre noile instrumente, și anume programul privind bunurile publice și provocările globale din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare.Această posibilitate specifică de finanțare a biodiversității în TTPM va fi completată de oportunitățile oferite în temeiul articolului 6 din programul LIFE pentru perioada 2014-2020.L3472013RO25910120131217RO0015.000228012801Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28110120131217RO0016.000328812881Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO28910120131217RO0017.000330213021Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea articolului 6 din Regulamentul FEDER, a articolului 15 din Regulamentul CTE și a articolului 4 din Regulamentul privind Fondul de coeziuneParlamentul European și Consiliul iau act de asigurările oferite de Comisie legiuitorului Uniunii cum că indicatorii comuni de realizare pentru Regulamentul FEDER, Regulamentul CTE și Regulamentul privind Fondul de coeziune care urmează să fie incluși într-o anexă la fiecare regulament în parte reprezintă rezultatul unui proces de pregătire îndelungat în care sunt implicați experți de evaluare atât din partea Comisiei, cât și din partea statelor membre și, în principiu, se presupune că aceștia vor rămâne stabili.L3472013RO30310120131217RO0018.000231713171Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu o mai bună conștientizare și cu articolele 4 și 4a din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin să depună eforturi mai bine coordonate pentru o mai bună conștientizare între și în interiorul instituțiilor și statelor membre, în scopul ameliorării vizibilității posibilităților de a utiliza GECT ca instrument opțional disponibil pentru cooperarea teritorială în toate domeniile de politică ale Uniunii.În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia invită statele membre în special să întreprindă acțiuni adecvate de coordonare și comunicare în cadrul autorităților naționale și între autoritățile din diferite state membre, cu scopul de a garanta proceduri clare, eficiente și transparente de autorizare a GECT noi în termenele stabilite.L3472013RO30310120131217RO0018.000331813181Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu articolul 1 alineatul (9) din Regulamentul privind GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia convin ca, atunci când aplică articolul 9 alineatul (2) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1082/2006, astfel cum a fost modificat, statele membre se străduiesc ca, la evaluarea normelor de aplicat membrilor personalului GECT în modul propus în proiectul de convenție, să analizeze diferitele opțiuni de regim de serviciu la dispoziția GECT, fie în dreptul privat sau dreptul public.Atunci când contractele de muncă pentru membrii GECT sunt reglementate de dreptul privat, statele membre țin seama și de legislația pertinentă a Uniunii, cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al PE și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), precum și practica juridică în materie a celorlalte state membre reprezentate în GECT.Parlamentul European, Consiliul și Comisia înțeleg, de asemenea, că atunci când contractele de muncă pentru membrii personalului GECT sunt reglementate de dreptul public, normele de drept public național vor fi acelea ale statului membru în care este situat organismul GECT în cauză. Normele de drept public național ale statului membru în care este înregistrată GECT se pot însă aplica membrilor personalului GECT deja supuși acestor norme înainte de a fi devenit membri ai personalului GECT.L3472013RO30310120131217RO0018.000431913191Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în legătură cu rolul Comitetului Regiunilor în cadrul Platformei GECTParlamentul European, Consiliul și Comisia iau act de activitatea meritorie desfășurată de Comitetul Regiunilor în cadrul Platformei GECT pe care o supraveghează și încurajează Comitetul Regiunilor să urmărească în continuare activitățile GECT existente și ale celor în curs de constituire, să organizeze un schimb de bune practici și să identifice aspectele comune.L3472013RO32010120131217RO0019.001546614661Declarație comună a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 67Consiliul și Comisia convin că articolul 67 alineatul (4), care exclude aplicarea costurilor simplificate menționate la articolul 67 alineatul (1) literele (b)-(d) în cazurile în care o operațiune sau un proiect care face parte dintr-o operațiune este pus în aplicare exclusiv prin proceduri de achiziții publice, nu aduce atingere punerii în aplicare a unei operațiuni prin intermediul unor proceduri de achiziții publice care au drept rezultat efectuarea plăților de către beneficiar contractantului pe baza unor costuri unitare predefinite. Consiliul și Comisia convin că costurile determinate și plătite de beneficiar pe baza acestor costuri unitare stabilite prin proceduri de achiziții publice constituie costuri reale suportate și plătite efectiv de către beneficiar în temeiul articolului 67 alineatul (1) litera (a).L3472013RO32010120131217RO0019.001646714671Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind revizuirea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în materie de reconstituire a creditelorParlamentul European, Consiliul și Comisia sunt de acord să includă în revizuirea Regulamentului financiar, vizând alinierea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului la cadrul financiar multianual 2014-2020, și dispoziții necesare pentru aplicarea mecanismelor de alocare a rezervei de performanță și referitor la executarea instrumentelor financiare de la articolul 39 (Inițiativa IMM) în temeiul Regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF) privind reconstituirea de:(i)credite angajate pentru programe referitor la rezerva de performanță și care au trebuit să fie dezangajate ca rezultat al faptului că prioritățile din aceste programe nu au fost realizate; și(ii)credite ce fuseseră angajate pentru programe dedicate menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) și care au trebuit să fie dezangajate, întrucât participarea unui stat membru la instrumentul financiar a trebuit întreruptă.L3472013RO32010120131217RO0019.001746814681Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind articolul 1În cazul în care se impun și alte derogări justificate de la regulile comune, pentru a se ține cont de caracteristicile specifice ale FEPAM și FEADR, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană se angajează să permită astfel de derogări, aducând cu diligența necesară modificările care se impun regulamentului de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene (ESIF).L3472013RO32010120131217RO0019.001846914691Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind excluderea oricăror măsuri retroactive în ceea ce privește aplicarea articolului 5 alineatul (3)Parlamentul European și Consiliul convin următoarele:în ceea ce privește aplicarea articolelor 14 alineatul (2), 15 alineatul (1) litera (c) și 26 alineatul (2) din Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene, acțiunile întreprinse de statele membre pentru implicarea partenerilor menționați la articolul 5 alineatul (1) în pregătirea acordului de parteneriat și a programelor menționate la articolul 5 alineatul (2) includ toate acțiunile desfășurate în mod concret de statele membre, indiferent de momentul în care survin, precum și acțiunile desfășurate de acestea înainte de intrarea în vigoare a respectivului regulament și înainte de data intrării în vigoare a actului delegat pentru un cod de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din același regulament, în cursul etapelor pregătitoare ale unei proceduri de programare a unui stat membru, cu condiția îndeplinirii obiectivelor principiului de parteneriat stabilit în acest regulament. În acest context, statele membre, în conformitate cu competențele lor naționale și regionale, vor decide cu privire atât la conținutul acordului de parteneriat propus, cât și al proiectelor de program propuse, în conformitate cu dispozițiile pertinente din respectivul regulament și cu normele specifice fondului;actul delegat de stabilire a unui cod de conduită european, adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), nu va produce, în niciun caz, nici direct, nici indirect, efecte retroactive, în special cu privire la procedura de aprobare a acordului de parteneriat și a programelor, deoarece legiuitorii UE nu intenționează să-i confere Comisiei competența de a respinge aprobarea acordului de parteneriat și a programelor numai și exclusiv pe baza vreunei neconformități cu codul de conduită european adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3);Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să le pună la dispoziție proiectul textului actului delegat de adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) cât mai curând posibil, cel târziu la data la care Consiliul adoptă acordul politic cu privire la Regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune aplicabile fondurilor structurale și de investiții europene sau la data la care proiectul de raport referitor la regulamentul respectiv este supus la vot în plenul Parlamentului European, în funcție de care dintre acestea este mai apropiată.L3472013RO54910120131217RO0022.000460716071Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind ecocondiționalitateaConsiliul și Parlamentul European invită Comisia să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, precum și a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și să prezinte, odată ce aceste directive vor fi puse în aplicare în toate statele membre, iar obligațiile aplicabile direct fermierilor vor fi identificate, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea includerii părților relevante ale directivelor respective în sistemul ecocondiționalității.

2009 CCI

2014 CCI

2016 CCI

2018 CCI

Difuzare și activități de comunicare

Cheltuieli administrative

În cursul următorului CFM, EIT va fi finanțat în primul rând printr-o contribuție de la „Orizont 2020”, fiind preconizată o sumă de 2 711,4 milioane EUR din această sursă.

Fișa informativă nr. 1:   Inovare pentru un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă

1.   PROVOCAREA

Sănătatea, schimbările demografice și bunăstarea au fost identificate ca fiind provocări societale majore care vor fi abordate în cadrul Orizont 2020. Obiectivele generale ale oricărei acțiuni care abordează această provocare ar trebuie să fie ameliorarea calității vieții cetățenilor europeni de toate vârstele și menținerea sustenabilității economice a sistemelor de sănătate și de securitate socială în contextul creșterii costurilor, al diminuării resurselor umane și al așteptărilor cetățenilor de a dispune de cele mai bune îngrijiri posibile.

Provocările legate de sectoarele sănătății și asistenței sociale sunt numeroase și strâns legate între ele. Acestea variază de la bolile cronice (boli cardiovasculare, cancer, diabet) alături de excesul de greutate și obezitatea, bolile infecțioase (HIV/SIDA, tuberculoză) și neurodegenerative (exacerbate de o îmbătrânire a populației din ce în ce mai accentuată), până la izolarea socială, bunăstarea redusă, dependența sporită a pacienților de îngrijirea formală și informală, precum și expunerea multiplă la factori de mediu cu consecințe necunoscute asupra sănătății pe termen lung. În plus, barierele în calea aplicării, exploatării și dezvoltării de noi descoperiri, produse și servicii împiedică un răspuns eficient la aceste provocări.

Răspunsul la aceste provocări a fost definit în Orizont 2020 ca având scopul de „a oferi o sănătate, o calitate a vieții și o bunăstare generală mai bună pentru toți prin susținerea activităților de cercetare și inovare. Aceste activități se vor concentra pe menținerea și promovarea sănătății pe tot parcursul vieții și pe prevenirea bolilor; pe îmbunătățirea capacității noastre de vindecare, tratare și gestionare a bolilor și dizabilităților; pe susținerea unei îmbătrâniri active; și pe contribuția la realizarea unui sector al serviciilor de asistență durabil și eficient, inclusiv serviciile locale și regionale și adaptarea orașelor și infrastructurilor acestora la o populație în curs de îmbătrânire”.

2.   RELEVANȚĂ ȘI IMPACT

O CCI axată pe inovarea pentru un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă va contribui la realizarea priorităților Orizont 2020, și anume cele definite în contextul provocărilor societale „Sănătate, schimbări demografice și bunăstare”.

Acest domeniu tematic este foarte relevant din punct de vedere societal și al politicilor publice. Aspectele legate de un stil de viață sănătos și îmbătrânirea activă influențează aproape toate sectoarele economiei și societății noastre, necesitând extrem de des măsuri de reglementare. Sectorul sănătății și al asistenței sociale este, de asemenea, extrem de relevant din perspectiva socio-economică, deoarece reprezintă unul dintre sectoarele unde sunt cheltuiți cei mai mulți bani (publici și privați) (4); sectorul oferă nu numai oportunități pentru inovare economică și tehnologică, ci dispune și de un potențial pentru inovare socială. Îmbătrânirea populației reprezintă o provocare pentru serviciile publice și presupune, de exemplu, dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor locale și adaptarea urbană.

Relevanța socio-economică poate fi, de asemenea, subliniată de faptul că Europa beneficiază de prezența unui sector farmaceutic solid și de sisteme de sănătate și asistență socială bine dezvoltate care oferă milioane de locuri de muncă în întreaga Uniune. De asemenea, sectorul reprezintă unul dintre cele mai importante sectoare de producție de înaltă tehnologie din Uniune. Potențialul de creștere în aceste domenii este foarte mare, deoarece o societate în curs de îmbătrânire înseamnă o creștere a cererii agregate de servicii de îngrijire și de produse și servicii care oferă o viață independentă.

Un rol important joacă și alte sectoare, precum turismul. Îmbătrânirea populației este formată în mare măsură de o generație care este obișnuită să călătorească și care dorește în continuare să călătorească, pretinzând o calitate înaltă și, prin urmare, cu o nevoie din ce în ce mai mare de servicii accesibile (transport, hoteluri, divertisment etc.). Serviciile turistice mai accesibile ar putea da un impuls competitivității întregului sector și ar putea promova incluziunea suplimentară a populației în curs de îmbătrânire.

Nu în ultimul rând, Uniunea beneficiază de un nivel al cercetării și al educației în acest domeniu de talie mondială. În multe state membre există infrastructuri și instituții de cercetare de excelență care oferă o bază atractivă pentru implicarea industriei în activitățile planificate ale EIT.

Provocările legate un stil de viață sănătos sunt valabile în întreaga Europă. Răspunsurile, care pot fi oferite de o CCI, necesită o cooperare intensă între echipe multidisciplinare și multisectoriale de excelență, cu participanți din toate sectoarele din triunghiul cunoașterii ‒ învățământ superior, cercetare și inovare ‒. O CCI pe această temă ar oferi o valoare adăugată prin conectarea activităților de inovare și ale învățământului superior cu baza de cercetare de excelență deja existentă. În acest mod, aceasta va pune un accent deosebit pe programele învățământului superior, pe dezvoltarea de noi competențe (necesare, de exemplu, atât pentru dezvoltarea de tehnologii, cât și pentru îngrijirea persoanelor în vârstă), consolidarea aspectelor antreprenoriale pentru a stimula dezvoltarea unei forțe de muncă cu nivel ridicat de spirit antreprenorial în domeniu, pentru a sprijini dezvoltarea de noi produse și servicii, precum și pentru a consolida lanțurile valorice existente sau chiar crearea unor noi lanțuri valorice.

Exemplele de produse și servicii potențiale care ar putea fi create prin intermediul unei CCI nu se limitează la aplicațiile tehnologice (cum ar fi aplicații care prelucrează, codifică, standardizează și interpretează date în domenii precum cancerul, bolile cardiovasculare sau instrumente pentru evaluarea riscului sau depistarea timpurie) și ar putea declanșa o inovare socială care să cuprindă concepte noi de ameliorare, de exemplu, a gestionării stilului de viață sau a nutriției, încurajând o viață activă și independentă într-un mediu favorabil persoanelor în vârstă, sau menținerea unor sisteme de asistență sustenabile din punct de vedere economic.

Axându-se pe aspectele sistemice ale sistemelor europene de sănătate și asistență socială, precum și pe susținerea unei îmbătrânirii active, o CCI din acest domeniu tematic ar include, de asemenea, o cooperare mai puternică între întreprinderile mari și cele mai mici și mai specializate, pentru o mai bună circulație a cunoștințelor. În plus, o valoare adăugată specifică pe care ar putea-o oferi o CCI din acest domeniu ar putea fi crearea de parteneriate inovatoare la nivel local, care prezintă o importanță deosebită în sectorul serviciilor.

Prin intermediul abordării integrate a triunghiului cunoașterii, o CCI axată pe un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă ar reprezenta, prin urmare, un factor cheie în vederea abordării „Paradoxului european”: prin oferirea unei valori adăugate la poziția de excelență pe care o deține Uniunea în domeniul cercetării științifice și prin transformarea acestui avantaj în produse și servicii inovatoare, precum și în noi piețe și oportunități de afaceri.

Riscurile majore asociate succesului unei CCI din cadrul acestei tematici sunt în principal legate de condițiile cadru de însoțire necesare în materie de inovare și politici de reglementare, ce ar putea necesita anumite adaptări care nu sunt direct abordate de CCI (5). Prin urmare, CCI-urile trebuie să stabilească legături cu activitățile de inovare și politice aflate în curs la nivelul Uniunii și la nivel național în aceste domenii (a se vedea secțiunea următoare).

3.   SINERGII ȘI COMPLEMENTARITĂȚI CU INIȚIATIVE EXISTENTE

Chestiunile legate de sănătate și îmbătrânirea activă sunt susținute puternic de multe inițiative ale Uniunii. Astfel de inițiative includ o gamă largă de domenii politice pe lângă sectorul sănătății, cum ar fi economia, securitatea și mediul. Prin urmare, acestea contribuie indirect la obiective din Europa 2020 cum ar fi C&D/Inovare, ocuparea forței de muncă și incluziune socială.

O CCI axată pe inovarea pentru un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă va avea o strânsă colaborare cu proiectul pilot de parteneriat european pentru inovare (PEI) privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate. Aceasta va ține seama de acțiuni concrete prezentate în cadrul planului strategic pentru inovare al PEI și va contribui la realizarea obiectivelor sale. Aceasta va crea o complementaritate în educație și în formarea de actori cheie și va oferi o rețea unică structurată de profesioniști bine plasați pentru a identifica condițiile cadru și cele mai bune practici în domeniul politic, de reglementare sau privind problemele de standardizare care au un impact în acest sector. În contextul PEI, o CCI în acest domeniu poate, de asemenea, să contribuie la inițiativa privind piețele-pilot – e-sănătate, care vizează stimularea pieței în vederea unor soluții inovatoare în domeniul e-sănătății prin accentul plasat asupra instrumentelor politice (standardizare, sisteme de certificare și achiziții publice).

Coordonarea va fi, de asemenea, sprijinită prin inițiative de programare comună (IPC) pentru a stimula cercetările privind boala Alzheimer și alte boli neurodegenerative, precum și prin IPC „Ani mai mulți, o viață mai bună” - potențialul și provocările schimbărilor demografice și IPC „Un regim alimentar sănătos pentru o viață sănătoasă”. O CCI în acest domeniu va accelera și va promova exploatarea cercetării publice de excelență reunită de aceste IPC, abordând astfel problema fragmentării în domeniul inovării.

De asemenea, o CCI se va baza puternic și va capitaliza rezultatele majore ale cercetării din inițiativa comună din domeniul tehnologiei privind medicamentele inovatoare și din numeroase proiectele de cercetare din programul cadru care abordează acest domeniu tematic (cum ar fi programul de cercetare în domeniul sănătății sau activitățile de cercetare TIC privind sănătatea și îmbătrânirea populației) pentru a încuraja transferul de tehnologie și comercializarea prin intermediul antreprenorilor de vârf. De asemenea, aceasta va asigura coordonarea cu activitatea programului comun de asistență pentru autonomie la domiciliu și a programului pentru competitivitate și inovare.

În concluzie, o CCI în acest domeniu va fi complementară acestor activități, deoarece s-ar concentra asupra activităților transdisciplinare din cadrul triunghiului cunoașterii, cu un accent puternic pe produse și servicii inovatoare și pe educația antreprenorială.

4.   CONCLUZII

O CCI care se axează pe chestiunea mai generală a inovării pentru un stil de viață sănătos și îmbătrânire activă îndeplinește criteriile propuse pentru selecția temelor CCI:

Abordează o provocare economică și societală majoră relevantă (sănătate și bunăstare pe tot parcursul vieții pentru toți, menținând, în același timp, sisteme de asistență sustenabile din punct de vedere economic), contribuind la punerea în aplicare a Agendei Europa 2020 și a obiectivelor sale privind ocuparea forței de muncă, inovare, educație și incluziune socială.

Domeniul asupra căruia se concentrează o astfel de CCI este aliniat cu prioritățile definite în programul „Orizont 2020” și complementar cu alte activități ale Uniunii în domeniile sănătății și asistenței sociale, în special cu IPC corespunzătoare și cu PEI privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate.

Ea se poate baza pe o infrastructură de cercetare puternică și pe un sector industrial solid care vor fi atrase de CCI. Aceasta este în măsură să mobilizeze investiții și angajamente pe termen lung din partea sectorului întreprinderilor și oferă posibilități pentru diferite produse și servicii emergente.

CCI va aborda problema paradoxului european, deoarece va capitaliza baza de cercetare solidă a Uniunii și va identifica noi abordări inovatoare pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni și pentru menținerea sustenabilității economice a sistemelor de sănătate și de asistență socială.

CCI creează un impact durabil și sistemic, măsurat în termeni de noi antreprenori formați, noi tehnologii și noi întreprinderi. Aceasta va stimula noi evoluții tehnologice și inovarea socială.

O astfel de CCI vizează găsirea unei soluții pentru nivelul ridicat de fragmentare a întregului sector al sănătății și asistenței sociale și va reuni o masă critică de excelență în materie de părți interesate din domeniul cercetării, inovării, educației și formării din sector.

Aceasta adoptă o abordare sistemică și, prin urmare, necesită activități transdisciplinare care implică domenii diferite de cunoaștere, precum medicina, biologia, psihologia, economia, sociologia, demografia, TIC.

Fișa informativă nr. 2:   Materii prime (6) - explorare, extracție, prelucrare, reciclare și înlocuire durabilă

1.   PROVOCAREA

Societatea modernă este complet dependentă de accesul la materii prime. Accesul la materii prime este esențial pentru funcționarea eficientă a economiei Uniunii. Cu toate acestea, triunghiul reprezentat de scăderea resurselor naturale epuizabile, o populație din ce în ce mai mare și un nivel al consumului aflat în creștere rapidă în țările în curs de dezvoltare pun presiuni mai mari asupra materiilor prime și resurselor naturale ale planetei. Acești factori se numără printre cei responsabili de creșterea preconizată a consumului de resurse naturale în cursul deceniilor următoare.

Astfel cum a fost pus în evidență în foaia de parcurs privind eficiența resurselor și în Orizont 2020, ar trebui să căutăm să asigurăm disponibilitatea, accesibilitatea și utilizarea durabilă a materiilor prime care sunt necesare pentru economia europeană și pentru satisfacerea bunăstării noastre, asigurând în același timp o economie mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, care vine în întâmpinarea nevoilor unei populații în creștere, în limitele ecologice ale unei planete epuizabile.

2.   RELEVANȚĂ ȘI IMPACT

Acest domeniu tematic este foarte relevant din punct de vedere al impactului economic și societal. Materiile prime sunt esențiale pentru economia mondială și pentru calitatea vieții; creșterea eficienței utilizării resurselor va fi esențială pentru asigurarea creșterii economice și a locurilor de muncă în Europa. Aceasta va crea oportunități economice importante, va duce la îmbunătățirea productivității și la reducerea costurilor și va stimula competitivitatea.

Deși Uniunea deține o experiență de excelență în domeniul cercetării, precum și diferite centre de excelență, s-ar putea face mult mai multe pentru a capitaliza avantajele menționate din acest domeniu prioritar. O CCI ar fi adecvată în mod special pentru acest obiectiv.

Aliniindu-se altor activități ale Uniunii, o CCI în acest domeniu ar trebui să se concentreze pe încurajarea unui centru de cunoaștere și a unui centru de expertiză în domeniul academic, tehnic, al formării practice și al cercetării în mineritul durabil de suprafață, subteran, marin, urban și în depozitele de deșeuri, gestionarea materialelor, tehnologii de reciclare, gestionarea la sfârșitul ciclului de viață, înlocuirea materialelor și comerțul deschis, precum și guvernanța mondială în ceea ce privește materiile prime. Aceasta ar acționa ca gestionar și dispecerat pentru centrele europene de excelență în aceste domenii conexe și ar gestiona un program de cercetare de importanță strategică pentru industria Uniunii. Din acest motiv, pentru a maximiza impactul acțiunilor și pentru a evita orice duplicare a activităților Uniunii, inclusiv a PEI privind materiile prime, CCI va fi un complement necesar în materie de capital uman (adică formare, educație) pentru acțiunile pilot care implică tehnologii inovatoare (de exemplu instalații demonstrative) pentru explorarea, extracția și prelucrarea sustenabile, utilizarea eficientă din punctul de vedere al resurselor, colectarea, reciclarea, reutilizarea și substituția terestră și marină.

În același timp, aceasta ar putea include obiective care să o transforme într-un pionier al tehnologiilor prin crearea unor proiecte-pilot și sisteme de demonstrare a proceselor și soluțiilor inovatoare care implică, de exemplu, utilizarea materialelor alternative atractive din punct de vedere economic și durabile, inclusiv biomateriile de importanță strategică pentru Uniune. Aceasta, prin urmare, poate declanșa dezvoltarea piețelor existente și crearea de piețe noi, și anume în domeniul explorării, extracției și prelucrării durabile, al gestionării eficiente a materialelor din punctul de vedere al resurselor, al tehnologiilor de reciclare și al materialelor de înlocuire. Va fi necesară evaluarea impactului și elaborarea de măsuri inovative și rentabile de adaptare și de prevenire a riscurilor pentru habitatele extrem de sensibile, cum ar fi regiunea arctică.

O CCI în acest domeniu va fi foarte importantă pentru abordarea barierei reprezentate de lipsa de tehnologie. Inovarea tehnică trebuie să dezvolte o serie de tehnologii complementare care ar putea schimba forma lanțului valoric al mineralelor și materiilor prime tradiționale. Acesta este un domeniu care necesită eforturi suplimentare pentru a dezvolta noi procese și pentru a optimiza și comercializa cunoștințele existente în acest domeniu. Abordarea antreprenorială a unei CCI ar fi în mod special adecvată pentru a trata această problemă.

Alt element de valoare adăugată a unei CCI în domeniul materiilor prime îl reprezintă contribuția acesteia la abordarea chestiunii oportunităților limitate de formare a rețelelor din sector. În fapt, natura eterogenă a diferitelor domenii de cercetare implicate înseamnă că există oportunități limitate de a întâlni cercetători din diferite domenii și de beneficia de schimbul încrucișat de idei și de colaborarea necesară pentru a promova soluții rentabile, cu emisii scăzute de carbon și ecologice. Crearea de rețele în cadrul unei CCI, reunind părți interesate din cele trei componente ale triunghiului cunoașterii din întregul lanț valoric, ar contribui la soluționarea acestei deficiențe. Aceasta va oferi posibilitatea de a îmbunătăți tehnologia, transferurile de cunoștințe și de know-how, oferind cercetătorilor, studenților și antreprenorilor cunoștințele și competențele necesare pentru a crea soluții inovatoare și pentru a le transforma în oportunități noi de afaceri.

3.   SINERGII ȘI COMPLEMENTARITĂȚI CU INIȚIATIVE EXISTENTE

Uniunea a identificat acest domeniu prioritar ca fiind una dintre marile provocări. O CCI ar contribui la Orizont 2020, și anume la provocările societale legate de aprovizionarea durabilă cu materii prime și eficiența utilizării resurselor. Aceasta ar putea contribui la PEI propus privind materiile prime. PEI privind materiile prime va oferi cadrul general pentru a facilita alinierea și sinergiile între instrumentele și politicile existente de cercetare și inovare orientate spre cerere și ofertă din acest domeniu. Aceasta va cuprinde atât activități axate pe tehnologie, cât și identificarea condițiilor cadru și a celor mai bune practici în chestiuni de politică, reglementare sau standardizare având un impact asupra inovării într-un anumit sector sau o anumită provocare. O CCI în acest domeniu ar putea crea o complementaritate în educarea actorilor cheie și ar putea asigura o rețea unică structurată de practicieni. Aceasta ar oferi o bază solidă pentru susținerea altor acțiuni legate de inovare întreprinse în cadrul PEI, pentru succesul cărora resursele umane reprezintă o necesitate absolută.

Aceasta va fi, de asemenea, bine plasată pentru a susține PEI în identificarea condițiilor cadru și a celor mai bune practici în chestiuni de politică, reglementare sau standardizare având un impact asupra acestui sector. O CCI se va baza puternic și va capitaliza rezultatele numeroaselor proiecte de cercetare din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru care abordează această tematică, în special cele finanțate în cadrul temelor privind nanoștiințele, nanotehnologiile, materialele, noile tehnologii de producție și mediul.

În mod similar, aceasta ar avea la bază proiectele de replicare pe piață în domeniul ecoinovării în conformitate cu CIP (Programul pentru competitivitate și inovare), în cazul în care reciclarea materialelor a reprezentat unul dintre domeniile prioritare. Această experiență va continua cu Orizont 2020, și anume în contextul provocărilor societale reprezentate de acțiunile climatice, mediu, eficiența resurselor și materiile prime.

În plus, se încearcă să se obțină sinergii cu Rețeaua europeană de competență în domeniul pământurilor rare, instituită pentru materiile prime esențiale, numite pământuri rare.

O CCI în acest domeniu ar încerca să producă complementarități și sinergii cu aceste activități și ar trebui să se concentreze asupra activităților transdisciplinare din cadrul triunghiului cunoașterii, cu un accent puternic pe produse și servicii inovatoare și pe educația antreprenorială.

4.   CONCLUZII

O CCI în acest domeniu este cea mai potrivită pentru a aborda provocările descrise mai sus. Aceasta îndeplinește, de asemenea, criteriile propuse pentru selecția temelor CCI din ASI:

Abordează o provocare economică și societală majoră relevantă cu care se confruntă Europa (nevoia de a dezvolta soluții inovatoare rentabile, cu emisii scăzute de carbon și ecologice pentru explorarea, extracția, prelucrarea, utilizarea, reutilizarea, reciclarea și gestionarea la sfârșitul ciclului de viață a materiilor prime), contribuind la punerea în aplicare a Agendei Europa 2020 și a obiectivelor sale privind clima și energia, ocuparea forței de muncă, inovarea și educația.

Domeniul asupra căruia se concentrează o astfel de CCI este aliniat cu prioritățile definite în Orizont 2020 și complementar cu alte activități ale Uniunii în sectorul materiilor prime, în special cu PEI privind materiile prime.

Aceasta este în măsură să mobilizeze investiții din sectorul întreprinderilor și oferă posibilități pentru diverse produse și servicii emergente – și anume, în domeniul extracției și prelucrării durabile, al gestionării materialelor, al tehnologiilor de reciclare și al materialelor de înlocuire.

CCI creează un impact durabil și sistemic, măsurat în termeni de noi antreprenori formați, noi tehnologii și noi întreprinderi. Aceasta oferă, în special, oportunități de creare de valoare socială prin eforturi de abordare a obiectivului de durabilitate a întregului ciclu de viață al produsului: utilizarea mai eficientă a materiilor prime și îmbunătățirea efectivă a reciclării și recuperării materiilor prime.

CCI include o puternică componentă de învățământ care lipsește în alte inițiative și va reuni o masă critică de părți interesate de excelență în materie de cercetare și inovare.

Aceasta necesită activități transdisciplinare care implică domenii diferite de cunoaștere, cum ar fi geologia, economia, științele mediului, chimia, mecanica și mai multe domenii industriale (construcții, industria auto, industria aerospațială, mașini și echipamente, precum și energiile regenerabile).

CCI va aborda problema paradoxului european, dat fiind faptul că Europa dispune de o bază solidă de cercetare și o performanță scăzută în materie de inovare. Aceasta oferă oportunități pentru inovare în minerit durabil și gestionarea materialelor. Înlocuirea și reciclarea pot promova schimbări suplimentare în sector și pot îmbunătăți activitățile de investiție din sector prin crearea de noi produse și servicii și prin noi abordări ale lanțului de aprovizionare.

Fișa informativă nr. 3:   „Food4future” - lanț de aprovizionare durabilă de la resurse la consumatori

1.   PROVOCAREA

Lanțul global de aprovizionare cu alimente se confruntă cu o serie complexă de provocări.

La nivelul cererii, situația este caracterizată de o populație a lumii în continuă creștere, de un nivel de viață în continuă creștere (în special în țările emergente) care creează o cerere pentru un regim alimentar mai variat și mai de calitate, care la rândul său necesită o producție suplimentară de alimente. Ca urmare, ONU a estimat că cererea de alimente va crește cu aproximativ 70 % până în 2050 (7). În același timp, expansiunea rapidă a sectorului bioenergiei accentuează cererea de subproduse derivate din procesul de producție al alimentelor.

În ceea ce privește oferta, schimbările climatice globale vor agrava presiunile existente asupra producției și aprovizionării cu alimente. În plus, o serie de sisteme de producție alimentară în lume nu sunt durabile. Dacă nu va suferi modificări, sistemul de mondial aprovizionare cu alimente va continua să degradeze mediul și să compromită capacitatea de producție mondială a alimentelor din viitor.

În special aceste probleme trebuie analizate în legătură cu atitudinea, preocupările și comportamentele consumatorilor, deoarece producția este determinată de consumatori și piețe. În ultimele două decenii, complexitatea consumului de alimente a crescut în mod dramatic. Consumatorii solicită produse alimentare accesibile, diversificate, de înaltă calitate și ușor de preparat, care să răspundă la gusturilor și nevoilor lor. Preocupările cu privire la diferite aspecte, care variază de la siguranța alimentară și protecția mediului la considerente etice, cum ar fi comerțul echitabil sau bunăstarea animalelor, sunt din ce în ce mai numeroase și conduc la o cerere de acțiuni politice din ce în ce mai mare din partea grupurilor de consumatori. În fine, obiceiurile consumului de alimente (inclusiv risipa de alimente) pot avea efecte majore asupra sănătății și bunăstării consumatorilor, precum și asupra producției primare și asupra mediului.

Orizont 2020 abordează această complexitate și definește provocările legate de acest sector: „Provocarea este de a asigura o aprovizionare cu alimente sigure și de înaltă calitate și cu bioproduse, pentru a asigura gestionarea durabilă a resurselor biologice, contribuind atât la dezvoltarea rurală cât și la dezvoltarea zonelor costiere și la competitivitatea industriei europene de bioproduse, asigurând în același timp conservarea ecosistemelor terestre și marine, reducerea dependenței de combustibilii fosili, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și promovarea obiectivului zero risipă și a eficienței utilizării resurselor.”

2.   RELEVANȚĂ ȘI IMPACT

O CCI în domeniul lanțului durabil de aprovizionare va contribui la realizarea priorităților Orizont 2020, și anume cele definite în contextul provocării societale „Siguranță alimentară, agricultură și silvicultură durabilă, cercetare marină, maritimă și fluvială și bioeconomie”.

Acest domeniu tematic este, de asemenea, foarte relevant din punct de vedere al impactului economic și societal. Aspectele legate de siguranța și securitatea alimentară influențează aproape toate sectoarele economiei și societății noastre, necesitând extrem de des măsuri de reglementare.

Industria alimentară este principalul sector al industriei prelucrătoare din Europa și joacă un rol esențial în dezvoltarea economică a Europei. În pofida rolului relevant, competitivitatea industriei alimentare și a băuturilor din Europa este amenințată. În ultimul deceniu, cota de piață a Europei la nivel global a scăzut de la 25 % la 21 % ca urmare a concurenței din partea economiilor emergente, cum ar fi China, India și Brazilia. Fiind din ce în ce mai puțin în măsură să concureze numai pe bază de costuri, industria alimentară europeană trebuie să aibă posibilitatea de a oferi o valoare adăugată prin crearea de produse mai sănătoase, mai durabile și mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor pentru a inversa această tendință de scădere.

Sunt necesare acțiuni pentru a garanta un sistem global de aprovizionare cu alimente durabil și rezistent la schimbările climatice, asigurând în același timp cererea tot mai mare de alimente în limita constrângerilor impuse de terenul disponibil și de stocurile de pește aflate în scădere, precum și protecția mediului natural și a sănătății umane.

O CCI în acest domeniu se va concentra asupra lanțului de aprovizionare cu alimente. Accentul pe acest domeniu se pretează foarte bine la abordarea holistică a unei CCI. Aceasta cuprinde utilizarea resurselor încă de la începutul lanțului (îngrășăminte etc.), producția de alimente, prelucrarea, ambalarea și distribuția; încheindu-se cu consumatorii, care ar putea reprezenta o prioritate specifică unei CCI (reducerea risipei alimentare, nutriție sănătoasă etc.). Obiectivul este de a asigura o mai mare eficiență și eficacitate a sistemului lanțului de aprovizionare cu alimente, îmbunătățind, în același timp, durabilitatea în toate segmentele acestui lanț.

Abordarea lanțului de aprovizionare cu alimente prin intermediul unei CCI va oferi posibilitatea de a trata nu doar unele dintre provocările relevante economice și societale majore cu care se confruntă Europa, ci va permite și mobilizarea investițiilor și a angajamentelor pe termen lung din partea sectorului afacerilor – și anume, în implementarea de tehnologii, procese și cunoștințe noi și inovatoare pentru a crește producția de alimente, prelucrarea, ambalarea și distribuția durabilă, pentru a reduce risipa și pentru a promova o nutriție mai bună. Prin intermediul abordării integrate, o CCI din acest domeniu va fi în măsură să influențeze abordarea industriei pentru a se concentra mai mult asupra inovării orientate spre consumator, aducând astfel beneficii sănătății și calității vieții consumatorilor. Aceasta se va alătura potențialului oferit de noile modele de afaceri și de strategiile de piață care se concentrează asupra nevoilor și tendințelor consumatorilor și se bazează pe o mai bună informare cu privire la lanțul alimentar, având potențialul de a alinia inovările și posibilitățile tehnologice cu interesele consumatorilor și de a crea astfel noi oportunități de afaceri.

Pentru o CCI din acest domeniu va fi foarte important să găsească soluții pentru nivelul ridicat de fragmentare a întregului lanț de aprovizionare cu alimente. Aceasta va combina o masă critică de părți interesate de excelență din domeniul cercetării, inovării, educației și formării de-a lungul întregului lanț. Toate elementele lanțului (sectorul primar, producția de alimente, prelucrătorii de alimente, vânzătorii cu amănuntul, canalele de servicii alimentare – și nu în ultimul rând – consumatorii) sunt strâns legate între ele pentru conceperea inovațiilor viitoare. O CCI va oferi abordările sistemice și transdisciplinare necesare pentru a remedia aceste probleme.

Principala valoare adăugată a unei CCI în acest domeniu va fi rolul său în abordarea deficitului de competențe și resurse umane din prezent. În prezent, probabil jumătate din industriile europene producătoare de alimente și băuturi se confruntă cu un deficit de personal științific și calificat. Aceasta reprezintă o barieră în calea inovării din acest sector. O CCI va putea aborda această problemă prin integrarea învățământului cu celelalte sectoare ale triunghiului cunoașterii. În același timp, aceasta va oferi ocazia de a stimula persoane cu spirit antreprenorial nou educate, capabile de a dezvolta noi tehnologii și întreprinderi inovatoare. Această concentrare asupra antreprenoriatului ar fi deosebit de relevantă în sectorul alimentar, în care operează un mare număr de IMM-uri.

Riscurile majore asociate succesului unei CCI din cadrul acestei tematici sunt în principal legate de condițiile cadru de însoțire necesare în domeniul inovării, care nu sunt direct abordate de CCI. Pentru sporirea durabilității pe tot parcursul lanțului de aprovizionare cu alimente, unele modificări reglementare pot fi necesare, de exemplu, cu scopul de a internaliza costurile de producție a alimentelor. Prin urmare, CCI-urile trebui să stabilească legături cu activitățile de inovare și politice aflate în curs de desfășurare la nivelul Uniunii și la nivel național în aceste domenii (a se vedea secțiunea următoare).

3.   SINERGII ȘI COMPLEMENTARITĂȚI CU INIȚIATIVE EXISTENTE

Uniunea este pe deplin angajată în acest domeniu. O CCI ar contribui la abordarea provocării societale din Orizont 2020 „Siguranță alimentară, agricultură și silvicultură durabilă, cercetare marină, maritimă și fluvială și bioeconomie”. Aceasta ar coopera, în special, cu proiectul propus de parteneriat european pentru inovare (PEI) „Productivitatea și durabilitatea agriculturii”. În timp ce aceasta din urmă va pune accentul pe construirea unor punți între cercetarea de vârf și inovarea practică, o CCI ar crea în special o complementaritate prin educarea actorilor cheie, cum ar fi antreprenorii și consumatorii. De asemenea, este necesară coordonarea cu inițiativa de programare comună „Agricultură, securitate alimentară și schimbări climatice”, care va reuni eforturi naționale de cercetare pentru a integra adaptarea, atenuarea schimbărilor climatice și securitatea alimentară în sectoarele agricultură, silvicultură și utilizarea terenurilor.

Fondul european maritim și pentru pescuit va promova durabilitatea socială și de mediu a pescuitului și acvaculturii, subliniind astfel nevoia de evoluții tehnologice cuplate cu noi aptitudini antreprenoriale în aceste domenii, aliniate cu evoluția comportamentului consumatorilor și oferind posibilități de sinergii. Într-un mod asemănător va fi posibilă și coordonarea cu IPC-urile recent lansate „Alimente sănătoase pentru o viață sănătoasă” și „Conectarea cercetării în materie de climă în Europa”, precum și cu platformele tehnologice europene în domenii înrudite (în special platforma Food for Life) sau numeroasele proiecte din cadrul celui de Al șaptelea program-cadru. În mod similar, aceasta ar avea la bază proiectele de replicare pe piață în domeniul ecoinovării în conformitate cu CIP (Programul pentru competitivitate și inovare), în care alimentele și băuturile au reprezentat unul dintre domeniile prioritare. Această experiență va continua cu Orizont 2020, și anume în contextul provocărilor societale reprezentate de acțiunile climatice, mediu, eficiența resurselor și materiile prime.

O CCI în acest domeniu va fi complementară acestor activități, deoarece s-ar concentra asupra activităților transdisciplinare din cadrul triunghiului cunoașterii, cu un accent puternic pe produse și servicii inovatoare, precum și pe educația antreprenorială și alte probleme legate de consumatori.

4.   CONCLUZII

O CCI axată pe lanțul de aprovizionare cu alimente este cea mai potrivită pentru a aborda provocările descrise mai sus. Aceasta îndeplinește, de asemenea, criteriile propuse pentru selecția temelor CCI:

Abordează o provocare economică și societală majoră relevantă (necesitatea de a asigura un sistem de aprovizionare cu alimente puternic și durabil, asigurând în același timp cererea tot mai mare de alimente în limita constrângerilor impuse de terenul disponibil, precum și protecția mediului natural și a sănătății umane), și contribuie la punerea în aplicare a Agendei Europa 2020 și a obiectivelor sale privind clima și energia, ocuparea forței de muncă, inovarea și educația.

Domeniul asupra căruia se concentrează o astfel de CCI este aliniat cu prioritățile definite în Orizont 2020 și complementar cu alte activități ale Uniunii în sectorul alimentar, în special cu PEI „Productivitatea și durabilitatea agriculturii”.

CCI este în măsură să mobilizeze investiții și angajamente pe termen lung din partea sectorului întreprinderilor și oferă posibilități pentru diverse produse și servicii emergente – și anume, implementarea de tehnologii, procese și cunoștințe noi și inovatoare, pentru a crește producția, prelucrarea, ambalarea și distribuția durabilă de alimente, pentru a reduce risipa și pentru promovarea unei nutriții mai bune și a unei populații mai sănătoase.

CCI creează un impact durabil și sistemic, măsurat în termeni de noi antreprenori formați, noi tehnologii și noi întreprinderi. Aceasta va încuraja evoluțiile tehnologice noi și sistemele de producție mai eficiente și mai durabile.

Aceasta vizează abordarea cu succes a nivelului ridicat de fragmentare a întregului lanț de aprovizionare cu alimente; favorizează trasabilitatea; și va reuni o masă critică de părți interesate de excelență din domeniul cercetării, inovării, educației și formării de-a lungul întregului lanț.

Prin urmare, aceasta necesită activități transdisciplinare care implică domenii diferite de cunoaștere, cum ar fi agronomia, ecologia, biologia, chimia, nutriția și economia socială.

CCI va aborda problema paradoxului european, deoarece va găsi noi abordări inovatoare pentru a asigura un lanț de aprovizionare mai eficient și mai durabil și pentru a îmbunătăți securitatea alimentară.

Fișa informativă nr. 4:   Producția cu valoare adăugată

1.   PROVOCAREA

Una dintre principalele provocări definite în cadrul agendei europene de inovare și care trebuie să fie abordată, de asemenea, în cadrul Orizont 2020, este competitivitatea statelor membre ale Uniunii pe piața mondială. Unul dintre sectoarele în care această problemă este deosebit de urgentă este procesul de producție.

Procesul de producție din țările europene este supus unei presiuni considerabile: concurența intensă din partea altor economii dezvoltate, costurile de producție reduse din țările în curs de dezvoltare, precum și deficitul de materii prime pun presiuni asupra societăților europene din industria prelucrătoare. În paralel, există factori suplimentari care implică modificări în industria prelucrătoare: noi nevoi societale și ale pieței, progrese rapide ale științei și tehnologiei, cerințe de mediu și de durabilitate.

Un răspuns posibil referitor la abordarea acestor provocări este dezvoltarea unei industrii prelucrătoare „cu valoare (sau valoare adăugată) ridicată”. Acest concept definește un sistem integrat care include întregul ciclu de producție, distribuție și tratare a mărfurilor la sfârșitul ciclului de viață, precum și produse/servicii care aplică un sistem de inovare orientat spre client/utilizator. În loc să concureze în principal pe bază de cost, producătorii cu valoare adăugată oferă valoare prin furnizarea de inovare în produse/servicii, stabilirea unui proces de excelență, obținerea recunoașterii ca marcă de vârf și/sau contribuția la o societate durabilă.

Industria prelucrătoare are o semnificație economică, socială și de mediu considerabilă. În 2010, industria prelucrătoare a reprezentat 15,4 % din PIB-ul Uniunii, reprezentând peste 33 de milioane de locuri de muncă. Această cifră se ridică la 37 % dacă sunt incluse producerea de energie electrică, construcțiile și servicii comerciale conexe. În același timp, industria prelucrătoare a generat, de asemenea, aproximativ 25 % din deșeuri, 23 % din emisiile de gaze cu efect de seră și 26 % din emisiile de NOx din Europa.

Luând în considerare acest lucru, este destul de clar că obiectivele globale în domeniul industriei prelucrătoare trebuie să fie creșterea competitivității Europei pe piața mondială, precum și dezvoltarea proceselor de producție mai durabile și mai ecologice.

2.   RELEVANȚĂ ȘI IMPACT

O CCI în domeniul industriei prelucrătoare cu valoare adăugată va contribui la realizarea priorităților Orizont 2020 în materie de producție și prelucrare avansată, precum și a obiectivului său specific de „transformare a formelor de producție industrială de astăzi în tehnologii de producție și prelucrare cu grad ridicat de cunoștințe, durabile, cu emisii scăzute și trans-sectoriale, pentru a realiza produse, procese și servicii inovatoare”.

Aceasta va putea să mobilizeze investiții și angajamente pe termen lung din partea sectorului afacerilor, precum și să contribuie la extinderea și crearea de noi piețe. Aceasta ar putea avea în special o funcție de susținere a acțiunilor definite în cadrul agendei strategice de cercetare a platformei tehnologice europene (PTE) „Manufuture”:

Proiectarea ecologică

Dezvoltarea de produse și servicii cu valoare adăugată;

Dezvoltarea de noi modele de afaceri;

Dezvoltarea proceselor de inginerie de producție avansate;

Științe și tehnologii de fabricație noi, emergente;

Transformarea infrastructurilor existente de cercetare și de învățământ pentru susținerea unor procese de fabricație de talie mondială.

Prin sprijinirea dezvoltării de noi produse, servicii, modele de afaceri și procese de fabricație, ar trebui pus accentul pe durabilitate și ecoinovare, cu reducerea utilizării ineficiente a resurselor și energiei, maximizând impactul pozitiv asupra mediului, precum și contribuind la consolidarea impactului pozitiv social și economic. Concret, o astfel de abordare „curată” va implica procese și echipamente eficiente din punct de vedere al consumului de energie și materiale, utilizarea surselor de energie regenerabile și/sau utilizarea unei gestionări energetice inteligente, conducând astfel la reduceri semnificative a risipei și emisiilor. Contribuind la dezvoltarea și utilizarea proceselor de fabricație mai durabile, mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor și mai competitive, o CCI ar putea declanșa schimbări comportamentale ale industriei și consumatorilor în vederea obținerii un impact sistemic.

O CCI axată pe producția cu valoare adăugată ar putea avea, de asemenea, un rol și un impact foarte important la nivel regional: Principalele misiuni ale unei CCI la nivel regional ar fi încurajarea creării de clustere regionale interconectate care implică transferuri locale și colaborare, dezvoltarea de competențe în tehnologii de fabricație performante și dezvoltarea excelenței în domeniul tehnologiilor de producție. În acest sens, o atenție deosebită ar putea fi acordată atât regiunilor cele mai afectate de scăderea capacității de producție, cât și IMM-urilor.

Una din provocările majore pentru realizarea obiectivelor de mai sus este disponibilitatea unei forțe de muncă foarte bine calificate care să fie suficientă atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Prin urmare, o CCI ar avea un rol foarte important de jucat în remodelarea situației învățământului din acest domeniu. Prin crearea de legături mai strânse între cererea de competențe și furnizorii de educație, o CCI ar promova diplome postuniversitare comune, formare profesională postuniversitară și cursuri industriale desfășurate în cadrul real al producției.

Dezvoltarea capacităților va fi, de asemenea, un element central al unei CCI din domeniul producției cu valoare adăugată. Acest lucru se referă nu numai la oferta de forță de muncă de înaltă calificare, ci și la posibilitatea de a înființa o CCI ca un forum de interacțiune și de promovare a abilităților și competențelor transdisciplinare, în special pentru combinarea mai multor tehnologii generice esențiale, astfel cum a propus Grupul la nivel înalt privind tehnologiile generice esențiale (TGE) (8).

O CCI din acest domeniu va avea potențialul să reunească diferiți actori și părți interesate în acest sector transdisciplinar, inclusiv părțile cheie din amonte și din aval în cadrul lanțului valoric. Aceasta include industriile prelucrătoare (de exemplu, industria siderurgică și chimică) care sunt legate direct de lanțul valoric al producției cu valoare adăugată.

3.   SINERGII ȘI COMPLEMENTARITĂȚI CU INIȚIATIVE EXISTENTE

O CCI precum cea descrisă anterior ar fi complementară cu o serie de alte inițiative ale Uniunii, precum și de la nivelul statelor membre și al asociațiilor din industrie.

Pe lângă PTE „Manufuture” deja menționată, aceasta ar putea, de asemenea, stabili legături cu PTE-uri privind integrarea sistemelor inteligente și inițiativa comună în domeniul tehnologiei (ICT) privind sistemele informatice integrate. Parteneriatul public-privat (PPP) privind fabricile viitorului și altele care ar putea fi lansate în cadrul Orizont 2020 în această zonă tematică, precum și o serie de proiecte de programe cadru (PC) ar fi, de asemenea, parteneri firești de cooperare. CCI ar lua în considerare prioritățile de cercetare și planurile de acțiune definite în cadrul PTE-urilor și activitățile de cercetare efectuate până în prezent de ITC, PPP și proiectele PC din acest domeniu.

În mod similar, aceasta ar avea la bază proiectele de replicare pe piață în conformitate cu Programul pentru competitivitate și inovare (CIP), în cazul în care a fost dobândită o experiență în materie de producție mai durabilă. Această experiență va continua cu Orizont 2020, și anume în contextul provocărilor societale reprezentate de acțiunile climatice, mediu, eficiența resurselor și materiile prime. De asemenea, pot fi luate în considerare sinergii cu programul pilot de verificare a tehnologiilor de mediu (ETV), care vizează promovarea tehnologiilor de mediu cu valoare ridicată, oferind o validare de către terți a performanțelor acestora.

O CCI în domeniul producției cu valoare adăugată ar putea fi, de asemenea, un punct de legătură pentru efectele de sinergie cu Consiliul european de cercetare tehnologică, recomandat de Grupul la nivel înalt privind tehnologiile generice esențiale pentru promovarea excelenței în cercetarea și inovarea tehnologică.

O CCI în acest domeniu va fi complementară acestor activități, deoarece s-ar concentra asupra activităților transdisciplinare din cadrul triunghiului cunoașterii, cu un accent puternic pe educația antreprenorială.

4.   CONCLUZII

O CCI care se concentrează pe integrarea tuturor părților interesate implicate în procesul de producție, care pune un accent puternic pe remodelarea agendei de învățământ din acest domeniu, ar fi potrivită pentru a aborda provocările descrise mai sus. Aceasta îndeplinește, de asemenea, criteriile propuse pentru selecția temelor CCI din ASI:

Abordează o provocare economică și societală majoră relevantă cu care se confruntă Europa (pentru a crește competitivitatea statelor membre pe piața mondială și pentru a contribui la dezvoltarea unui proces de producție mai durabil și mai ecologic), și contribuie la punerea în aplicare a Agendei Europa 2020 de creștere inteligentă și durabilă.

Aceste preocupări ale CCI sunt aliniate la prioritățile definite în Orizont 2020 și complementare cu alte activități ale Uniunii în domeniu.

CCI se poate baza pe un sector industrial solid care va fi atras de aceasta.

oferă noi posibilități pentru diverse produse, servicii și modele de întreprinderi emergente și, mai presus de toate, va fi pregătită să abordeze necesitatea urgentă de persoane calificate din acest sector.

Adoptă o abordare sistemică, necesitând prin urmare activități transdisciplinare și dezvoltarea de noi sisteme educaționale transdisciplinare.

Aceasta va reuni o masă critică de părți interesate de excelență din domeniul cercetării, inovării, educației și formării de-a lungul lanțului valoric, care altfel nu s-ar reuni.

CCI va aborda problema paradoxului european, deoarece va capitaliza pe baza solidă de cercetare a Uniunii, precum și identificarea de noi abordări inovatoare pentru a asigura o industrie prelucrătoare mai competitivă, mai durabilă și mai eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor.

Fișa informativă nr. 5:   Mobilitatea urbană

1.   PROVOCAREA

Tema transportului inteligent, ecologic și integrat a fost identificată ca una dintre provocările societale majore care vor fi abordate în cadrul Orizont 2020. Cartea albă privind transportul din 2011 susține importanța acțiunilor în acest domeniu pe parcursul următorului deceniu. Mobilitatea urbană reprezintă o sarcină deosebit de dificilă. Aceasta abordează o serie de aspecte cum ar fi transportul (inclusiv noi concepte de mobilitate, organizarea transportului, logistică, siguranța și securitatea sistemelor de transport), aspecte de mediu (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a poluării atmosferice și a zgomotului), planificare urbană (noi concepte de apropiere a locurilor de muncă de zonele de locuit), având un impact important atât la nivel economic, cât și social (înființarea de noi întreprinderi, ocuparea forței de muncă, incluziunea socială, locuințe și strategii de localizare). Obiectivul general este îmbunătățirea calității vieții cetățenilor europeni care, în număr tot mai mare, trăiesc în aglomerații urbane de mari dimensiuni unde este generată o mare parte din performanța economică a Europei (9).

Mobilitatea urbană durabilă poate fi atinsă numai dacă se descoperă inovări revoluționare care să ducă la soluții mai ecologice, mai favorabile incluziunii, mai sigure și mai inteligente. Nerealizarea acestui obiectiv conduce, pe termen lung, la creșterea costurilor societale, ecologice și economice. Cu toate acestea, noile concepte de mobilitate inovatoare – în special când mijloacele de transport individuale se înlocuiesc cu mijloace de transport publice și colective – ar trebui să fie acceptate de către cetățeni. Realizarea unor schimbări comportamentale fără dezavantaje pentru calitatea și costul vieții din zonele urbane va fi una dintre marile provocări care trebuie abordate în acest domeniu.

2.   RELEVANȚĂ ȘI IMPACT

Obiectivul principal al unei CCI privind mobilitatea urbană va fi să asigure un sistem de mobilitate urbană mai ecologic, mai favorabil incluziunii, mai sigur și mai inteligent.

Astfel cum s-a menționat deja mai sus, tema este foarte relevantă din punct de vedere societal și al politicilor publice. De asemenea, aceasta este foarte relevantă din perspectiva socio-economică, deoarece implică sectoare economice importante din punct de vedere al PIB-ului și al ocupării forței de muncă, cum ar fi industria automobilelor sau sectorul construcțiilor. Mobilitatea urbană este, în plus, legată de strategiile de protecție a mediului și integrată pe deplin în politicile de incluziune socială, localizare, locuințe și design urban.

O CCI privind mobilitatea urbană este aliniată atât priorităților definite în Orizont 2020, cât și obiectivelor strategiei Europa 2020 de a asigura o dezvoltare urbană mai inteligentă, mai durabilă, cu emisii reduse de carbon și favorabilă incluziunii. O CCI în acest domeniu tematic ar putea contribui la fiecare dintre obiectivele strategiei Europa 2020 prin, de exemplu, promovarea unor soluții cu eficiență ecologică, sisteme TIC inteligente pentru gestionarea traficului și furnizarea unor servicii de transport mai eficiente și mai accesibile.

În fapt, dat fiind că mobilitatea urbană este sistemică prin natura sa, o CCI în acest domeniu ar putea oferi mai multe posibilități de inovare de-a lungul lanțului inovării, cum ar fi dezvoltarea de sisteme multimodale de transport și soluții de transport mai inteligente și mai durabile.

O CCI privind mobilitatea urbană se fondează pe o bază tehnologică și industrială solidă și oferă un potențial pentru noi produse și servicii (10), în special în domeniul planificării durabile și al industriilor ecologice.

Mai mult, dezvoltarea unor modele de mobilitate urbană inovatoare va beneficia, de asemenea, de o atenția și sprijinul politic puternic de care beneficiază această prioritate tematică. În plus, aceste modele urbane inovatoare pot avea un impact mondial, în cazul în care acestea sunt transferate ca cele mai bune practici către aglomerările urbane cu o creștere masivă din alte părți ale lumii, în special în Africa, Asia și America Latină.

O CCI în acest domeniu va pune mobilitatea urbană și planificarea transporturilor urbane în contextul mai larg al planificării urbane durabile și amenajării teritoriului la nivel local și regional. CCI ar avea astfel avantajul de a-și desfășura activitatea într-un domeniu multidisciplinar și intersectorial și de a contribui la soluționarea problemei legată de nivelurile de fragmentare organizatorică cu care se confruntă în prezent acest sector. Aceasta ar crea posibilitatea de a stabili o colaborare mai strânsă între autoritățile publice (în principal la nivel local și regional), asociațiile locale și sectorul privat (precum dezvoltatorii și actorii implicați în infrastructură), institute de cercetare și universități (privind integrarea triunghiului cunoașterii).

Reunirea partenerilor de talie mondială în configurații noi va oferi CCI privind mobilitatea urbană posibilitatea de a optimiza resursele existente și de a valorifica oportunitățile de afaceri create prin aceste noi lanțuri valorice.

CCI privind mobilitatea urbană se va concentra pe acele activități ale triunghiului de inovare care pot beneficia de sprijin suplimentar din partea Uniunii, în special prin intermediul EIT. În realitate, principala valoare adăugată a unei CCI în acest domeniu va fi rolul acesteia în integrarea celor trei componente ale triunghiului cunoașterii și în schimbările sistemice ale modului în care actorii din domeniul inovării lucrează împreună. De asemenea, concentrarea CCI pe inovarea orientată spre oameni, care pune studenții, cercetătorii și antreprenorii în centrul eforturilor CCI, va fi esențială pentru a aborda provocările descrise mai sus. În consecință, se va pune un accent puternic pe educație/formare, spirit antreprenorial și valorificarea rezultatelor, de exemplu, dezvoltarea competențelor și cunoștințelor profesioniștilor din transportul urban din cadrul administrațiilor locale și regionale (învățarea pe tot parcursul vieții/programe de schimb de personal/formare profesională), propunând programe specifice de învățământ superior privind mobilitatea urbană (școli de vară/programe de schimb), introducând cu succes pe piață concepte inovatoare de transport (sprijin pentru întreprinderi fiice și întreprinderi nou înființate din partea universităților și institutelor de cercetare, etc.).

Mai mult, conceptul de colocație ar putea fi consolidat în cadrul unei CCI axate pe această temă, deoarece, în mod evident, acest domeniu tematic are o puternică dimensiune locală și regională.

3.   SINERGII ȘI COMPLEMENTARITĂȚI CU INIȚIATIVE EXISTENTE

Aspectele legate de mobilitate sunt susținute puternic prin numeroase inițiative ale Uniunii. Uniunea este pe deplin angajată în acest domeniu.

Legăturile cu alte activități ale Uniunii există și vor fi îmbunătățite. O CCI privind mobilitatea urbană va lua în considerare acțiunile întreprinse în cadrul planului de acțiune privind mobilitatea urbană și al planului de acțiune privind sistemele de transport inteligente.

Aceasta va coopera în special cu inițiativele europene planificate privind orașele și comunitățile inteligente, cuprinzând eficiența energetică, TIC și transportul urban.

O CCI ar crea în special complementaritatea în formarea actorilor cheie, dar și în furnizarea unei rețele structurate de profesioniști bine plasați pentru a identifica condițiile cadru și cele mai bune practici în chestiuni politice și de reglementare care au un impact asupra acestui sector.

Este necesară, de asemenea, coordonarea cu inițiativa de programare comună „Europa urbană”, care va permite reunirea eforturilor naționale de cercetare pentru transformarea zonelor urbane în centre de inovare și tehnologie, realizarea de sisteme logistice de transport intra-interurban ecologice și inteligente, reducerea amprentei ecologice și consolidarea neutralității climatice. O CCI în acest domeniu va accelera și va promova exploatarea cercetării publice de excelență reunită de aceste IPC, abordând astfel problema fragmentării în domeniul inovării.

Inițiativa CIVITAS, care sprijină proiectele demonstrative și de cercetare în vederea punerii în aplicare a măsurilor inovatoare în domeniul transportului urban curat, și inițiativa industrială europeană privind orașele și comunitățile inteligente, cu scopul de a face ca producția și utilizarea energiei din orașe să fie mai durabile și mai eficiente, vor reprezenta, de asemenea, inițiative de cooperare firești ale unei CCI privind mobilitatea urbană.

O CCI în acest domeniu ar putea, de asemenea, stabili legături cu platformele tehnologice europene (PTE) privind transportul și costurile energetice, cu parteneriatul public-privat (PPP) privind automobilele ecologice europene, precum și cu numeroasele proiecte ale programului-cadru (PC) din acest domeniu. CCI ar lua în considerare prioritățile de cercetare și planurile de acțiune definite în cadrul PTE-urilor, precum și activitățile de cercetare efectuate până în prezent de PPP și proiectele PC, pentru a favoriza și să accelera preluarea și exploatarea rezultatelor acestor cercetări.

De asemenea, vor fi căutate complementarități cu „Alianța europeană a serviciilor mobile și de mobilitate”. Cofinanțată în cadrul programului pentru competitivitate și inovare, Alianța europeană a serviciilor mobile și de mobilitate urmărește reunirea factorilor de decizie politică regionali și naționali care susțin soluții de servicii mobile și de mobilitate inovatoare cu scopul de a multiplica și de a ameliora sprijinul acordat IMM-urilor implicate în servicii inovatoare din acest sector.

De asemenea, aceasta va avea la bază programul „Energie inteligentă – Europa”, proiectele de replicare pe piață în domeniul ecoinovării, serviciile bazate pe TIC și proiectele pilot pentru mobilitate urbană inteligentă din cadrul programului pentru competitivitate și inovare (PCI).

O CCI în acest domeniu va fi complementară acestor activități, deoarece s-ar concentra asupra activităților transdisciplinare din cadrul triunghiului cunoașterii, cu un accent puternic pe produse și servicii inovatoare și pe educația antreprenorială.

O CCI cu accent pe mobilitatea urbană ar fi, de asemenea, complementară anumitor activități specifice care sunt deja desfășurate de două CCI-uri existente. Și anume, activitățile Climate KIC din cadrul tematicii tranziția către orașe rezistente cu emisii scăzute de carbon, precum și activitatea EIT ICT Labs în cadrul domeniilor de concentrare privind sistemele de transport inteligente și orașele digitale ale viitorului. CCI privind mobilitatea urbană va ține cont de activitățile desfășurate în cadrul acestor CCI-uri și le va plasa în contextul mai amplu al unui sistem de mobilitate urbană mai ecologic, mai favorabil incluziunii, mai sigur și mai inteligent.

4.   CONCLUZII

O CCI axată pe mobilitatea urbană este cea mai potrivită pentru a aborda provocările descrise mai sus. Aceasta îndeplinește, de asemenea, criteriile propuse pentru selecția temelor CCI:

Abordează o provocare economică și societală majoră relevantă (realizarea unui sistem de transport european eficient din punct de vedere al utilizării resurselor, ecologic, sigur și adecvat, în folosul cetățenilor, economiei și societății), și contribuie la punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 și a obiectivelor sale privind clima și energia, ocuparea forței de muncă, inovarea și educația.

Domeniul asupra căruia se concentrează o astfel de CCI este aliniat cu prioritățile definite în Orizont 2020 și complementar cu alte activități ale Uniunii în domeniul transportului, mediului și energiei.

Prin consolidarea spiritului antreprenorial, aceasta integrează tehnologii emergente cu noi lanțuri valorice și susține transpunerea cercetării academice în produse și servicii.

Abordează astfel problema paradoxului european, deoarece va capitaliza baza solidă de cercetare a Uniunii și va identifica abordări noi inovatoare care să asigure un sistem de mobilitate urbană mai ecologic, mai favorabil incluziunii, mai sigur și mai inteligent.

Aceasta va reuni o masă critică de părți interesate de excelență din domeniul cercetării, inovării și formării, care altfel nu s-ar reuni.

Aceasta adoptă o abordare transsectorială și, prin urmare, face legătura între diferite nivele de responsabilitate, de la entități private la administrația publică – în special la nivel local – și la cetățenii individuali.

Aceasta necesită activități transdisciplinare, care implică domenii diferite de cunoaștere, precum și dezvoltarea de noi tipuri de învățământ interdisciplinare.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 294/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 de înființare a Institutului European de Inovare și Tehnologie (JO L 97, 9.4.2008, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare(2014-2020) – Orizont 2020, (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  Fișele informative prezintă o sinteză a analizei efectuate privind relevanța și valoarea adăugată oferită de crearea unei CCI în domeniul propus. Acestea oferă informații indicative cu privire la ce ar putea realiza o CCI în domeniul specific respectiv, dar nu precizează activități și metode de lucru pentru viitoarele CCI-uri.

(4)  Cheltuielile pentru sănătate diferă de la o țară la alta. Ponderea din PIB variază de la 1,1 la 9,7 % și de la 4 % la peste 18 % din totalul cheltuielilor publice. Sectoarele conexe domeniului sănătății au o intensitate ridicată a activităților de cercetare-dezvoltare: sectorul farmaceutic și al biotehnologiei depășesc cu mult orice alt sector (15,9 %); echipamentele și serviciile de îngrijiri medicale se situează, de asemenea, la un nivel foarte ridicat (6,8 %).

(5)  De exemplu, în ceea ce privește accesul pacienților la medicamente de înaltă calitate, întârziat din cauza legislației de autorizare a noilor medicamente pe piață, implicând mai mult timp dedicat studiilor și certificărilor și stabilirii prețurilor și a modalităților de rambursare.

(6)  În prezentul document, va fi utilizată definiția mai restrânsă „materii prime neenergetice, neagricole” pentru a reduce posibilele suprapuneri cu CCI-urile actuale din domeniul schimbărilor climatice și energiei, precum și cu alte domenii prioritare viitoare ale CCI-urilor, cum ar fi alimentele.

(7)  Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). 2009. Global agriculture towards 2050 (Agricultura globală către anul 2050).

(8)  http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/ict/files/kets/hlg_report_final_en.pdf

(9)  Peste 70 % din cetățenii europeni locuiesc în zone urbane, care reprezintă mai mult de 25 % din teritoriul Uniunii. Aproximativ 85 % din PIB-ul Uniunii este generat în zone urbane. Este de așteptat ca urbanizarea să crească în Europa la aproximativ 83 % până în 2050.

(10)  Câteva exemple de noi piețe potențiale: servicii noi pentru călătorii, întreținere, gestionarea traficului și congestionarea traficului rutier; noi aplicații pentru vehicule; servicii de comunicare imersivă pentru a sprijini comunicarea și pentru a evita călătoriile (JRC 65426 EN).


20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/924


DECIZIA NR. 1313/2013/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 196,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)

Ca urmare a creșterii semnificative a numărului și gravității dezastrelor naturale și a celor provocate de om în ultimii ani și dat fiind că dezastrele viitoare vor atinge cote extreme și vor prezenta un grad mai ridicat de complexitate, cu consecințe extinse și pe termen mai lung, rezultând, în special, din schimbările climatice și din interacțiunea potențială între mai multe pericole naturale și tehnologice, devine tot mai importantă o abordare integrată a managementului dezastrelor. Uniunea Europeană ar trebui să promoveze solidaritatea și ar trebui să sprijine, să completeze și să faciliteze coordonarea acțiunilor statelor membre în materie de protecție civilă în vederea îmbunătățirii eficacității sistemelor de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre naturale și provocate de om.

(2)

Un mecanism comunitar de protecție civilă a fost instituit prin Decizia 2001/792/CE, Euratom a Consiliului (2), reformată prin Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului (3). Finanțarea mecanismului respectiv a fost asigurată prin Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului (4) care a instituit un instrument financiar de protecție civilă („instrumentul financiar”). Aceasta prevede acordarea de asistență financiară din partea Uniunii, atât ca o contribuție la îmbunătățirea eficacității răspunsului la situațiile de urgență majoră, cât și pentru îmbunătățirea măsurilor preventive și de pregătire pentru toate tipurile de situații de urgență, inclusiv continuarea măsurilor adoptate anterior în cadrul Deciziei 1999/847/CE a Consiliului (5). Instrumentul financiar expiră la 31 decembrie 2013.

(3)

Protecția care urmează a fi asigurată în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii („mecanismul Uniunii”) ar trebui să acopere în primul rând persoanele, dar și mediul și bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, împotriva tuturor tipurilor de dezastre naturale și provocate de om, inclusiv a dezastrelor de mediu, a poluării marine și a situațiilor de urgență acută în domeniul sănătății, care survin pe teritoriul sau în afara Uniunii. Asistența în materie de protecție civilă și în alte situații de urgență în cadrul mecanismului Uniunii poate fi solicitată în toate aceste cazuri de dezastre pentru a completa capabilitățile de răspuns ale țării afectate. În ceea ce privește dezastrele cauzate de acte de terorism, accidente nucleare sau radiologice, mecanismul Uniunii ar trebui să vizeze doar acțiunile de pregătire și răspuns care se înscriu în domeniul protecției civile.

(4)

Mecanismul Uniunii ar trebui, de asemenea, să contribuie la punerea în aplicare a articolului 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin punerea la dispoziție a resurselor și a capabilităților sale, dacă este necesar.

(5)

Mecanismul Uniunii constituie o expresie vizibilă a solidarității europene prin asigurarea unei contribuții practice și în timp util la prevenirea dezastrelor și pregătirea pentru acestea, precum și la răspunsul la dezastre și la dezastre iminente, fără a aduce atingere principiilor și acordurilor directoare relevante în domeniul protecției civile. Prezenta decizie nu ar trebui, prin urmare, să aducă atingere drepturilor și obligațiilor reciproce ale statelor membre care decurg din tratatele bilaterale sau multilaterale și care se referă la aspectele vizate de prezenta decizie și nici responsabilității statelor membre de a proteja persoanele, mediul și bunurile materiale de pe teritoriul lor.

(6)

Mecanismul Uniunii ar trebui să țină seama în mod adecvat de legislația relevantă a Uniunii și de angajamentele internaționale și să exploateze sinergiile cu inițiativele relevante la nivelul Uniunii, precum Programul european de observare a Pământului (Copernicus), programul european privind protecția infrastructurilor critice (PEPIC) și Mediul comun de realizare a schimbului de informații (CISE).

(7)

Rolul autorităților regionale și locale în managementul dezastrelor este de mare importanță. Prin urmare, autoritățile regionale și locale trebuie să fie implicate în mod adecvat în activitățile realizate în temeiul prezentei decizii, în conformitate cu structurile naționale ale statelor membre.

(8)

Prevenirea este de importanță majoră pentru protecția împotriva dezastrelor și necesită măsuri suplimentare, astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 și în Rezoluția Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”. Mecanismul Uniunii ar trebui să includă un cadru general de politică pentru acțiunile de prevenire a riscurilor de dezastre la nivelul Uniunii având drept obiectiv asigurarea unui nivel mai ridicat de protecție și reziliență în caz de dezastre prin prevenirea sau reducerea efectelor acestora și prin promovarea unei culturi a prevenirii, incluzând luarea în considerare în mod adecvat a efectelor probabile ale schimbărilor climatice și a necesității acțiunilor adecvate de adaptare. Din această perspectivă, evaluările riscurilor, planificarea managementului riscurilor, evaluarea capabilității de management al riscurilor realizate de fiecare stat membru la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător care implică, după caz, alte servicii relevante, o analiză generală a riscurilor pregătită la nivelul Uniunii și evaluările inter pares sunt esențiale pentru asigurarea unei abordări integrate a managementului dezastrelor, prin corelarea acțiunilor de prevenire a riscurilor, de pregătire și răspuns. Prin urmare, mecanismul Uniunii ar trebui să includă un cadru general pentru schimbul de informații privind riscurile și capabilitățile de management al riscurilor, fără a aduce atingere articolului 346 din TFUE care garantează că niciun stat membru nu are obligația de a furniza informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor esențiale ale siguranței sale.

(9)

Contribuind la dezvoltarea suplimentară și mai buna integrare a sistemelor transnaționale de detectare și alertă timpurie și de alertă de interes european, Uniunea ar trebui să acorde asistență statelor membre pentru reducerea la minimum a intervalului de timp necesar pentru răspuns la dezastre și pentru alertarea cetățenilor Uniunii. Aceste sisteme ar trebui să ia în considerare și să valorifice sursele și sistemele de informare existente și viitoare, încurajând în același timp noi tehnologii relevante.

(10)

Mecanismul Uniunii ar trebui să includă un cadru general de politică având drept obiectiv îmbunătățirea continuă a nivelului de pregătire al sistemelor de protecție civilă, al serviciilor, al personalului lor și al populației la nivelul Uniunii. Acesta ar trebui să cuprindă un program de exerciții, un program de lecții învățate, precum și programe de formare și o rețea de formare, la nivel de Uniune și de state membre, în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre, astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind acordurile pentru pregătirea în domeniul managementului dezastrelor la nivel european.

(11)

Ar trebui să se urmărească dezvoltarea unor module de intervenție pentru furnizarea de asistență în materie de protecție civilă, constând din resursele unuia sau mai multor state membre care vizează să fie pe deplin interoperabile, pentru a consolida cooperarea în domeniul protecției civile și pentru a dezvolta în continuare un răspuns rapid comun coordonat al statelor membre. Modulele ar trebui să fie organizate la nivelul statelor membre și să se afle sub comanda și sub controlul acestora.

(12)

Mecanismul Uniunii ar trebui să faciliteze mobilizarea și coordonarea intervențiilor de asistență. Mecanismul Uniunii ar trebui să aibă la bază o structură organizată la nivelul Uniunii care să cuprindă un Centru de coordonare a răspunsului pentru situații de urgență (ERCC), o Capacitate europeană de răspuns în situații de urgență (EERC) sub forma unui ansamblu de capacități angajate în prealabil, puse în comun pe bază voluntară de către statele membre, experți special instruiți, un sistem comun de comunicare și informare în situații de urgență (CECIS) gestionat de Comisie și puncte de contact în statele membre. Aceasta ar trebui să asigure un cadru pentru colectarea informațiilor validate privind situația, pentru transmiterea acestor informații către statele membre, precum și pentru împărtășirea lecțiilor învățate în urma intervențiilor.

(13)

Pentru optimizarea planificării operațiunilor de răspuns la dezastre în cadrul mecanismului Uniunii și pentru a îmbunătăți disponibilitatea capacităților esențiale, este necesar să se dezvolte o EERC sub forma unui ansamblu de capacități angajate în prealabil, puse în comun pe bază voluntară de către statele membre și un proces structurat de identificare a lacunelor potențiale de capacitate.

(14)

În ceea ce privește intervențiile pentru furnizarea de asistență privind răspunsul la dezastre în afara Uniunii, mecanismul Uniunii ar trebui să faciliteze și să sprijine acțiunile întreprinse de statele membre și de Uniune în ansamblul său pentru a promova coerența activității în materie de protecție civilă la nivel internațional. Organizația Națiunilor Unite, acolo unde este prezentă, are rol de coordonare generală a operațiunilor de asistență din țările terțe. Asistența furnizată în cadrul mecanismului Uniunii va fi coordonată cu Organizația Națiunilor Unite și alți actori relevanți în plan internațional pentru a eficientiza la maximum utilizarea resurselor disponibile și pentru a evita suprapunerea inutilă a eforturilor. Coordonarea consolidată a asistenței în materie de protecție civilă prin intermediul mecanismului Uniunii reprezintă o condiție esențială pentru sprijinirea eforturilor generale de coordonare și pentru asigurarea unei contribuții substanțiale din partea Uniunii la efortul general de asistență. În dezastre în care asistența este oferită atât în temeiul mecanismului Uniunii, cât și al Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului (6), Comisia ar trebui să asigure eficacitatea, coerența și complementaritățile răspunsului consolidat al Uniunii, cu respectarea consensului european privind ajutorul umanitar (7).

(15)

Este necesar ca disponibilitatea și accesibilitatea mijloacelor adecvate de transport să fie îmbunătățită pentru a sprijini dezvoltarea unei capacități de răspuns rapid la nivelul Uniunii. Uniunea ar trebui să sprijine și să completeze eforturile statelor membre prin facilitarea coordonării și comasării resurselor de transport și contribuind, în cazul în care este necesar, la finanțarea de mijloace de transport suplimentare, cu condiția îndeplinirii anumitor criterii și ținând cont de sistemele existente.

(16)

Intervențiile pentru furnizarea de asistență ar trebui să fie determinate de cerere și să facă obiectul unei coordonări integrale la fața locului, astfel încât să se maximizeze eficacitatea și să se asigure accesul la populațiile afectate. Comisia ar trebui să furnizeze sprijin logistic adecvat pentru echipele de experți trimise la fața locului.

(17)

Mecanismul Uniunii poate fi utilizat, de asemenea, pentru acordarea de sprijin de protecție civilă pentru asistența consulară în favoarea cetățenilor Uniunii în caz de dezastre în țările terțe, dacă acest lucru este solicitat de către autoritățile consulare ale statelor membre în cauză. Statele membre în cauză ar trebui, pe cât posibil, să își coordoneze aceste cereri între ele și cu orice alt actor relevant, pentru a asigura utilizarea optimă a mecanismului Uniunii și pentru a evita dificultățile practice la fața locului. Acest sprijin ar putea fi solicitat, de exemplu, de către „statul pilot” sau de către statul membru care coordonează asistența pentru toți cetățenii Uniunii. Conceptul de „stat-pilot” ar trebui înțeles în conformitate cu liniile directoare ale Uniunii Europene privind punerea în aplicare a conceptului de „stat-pilot în domeniul consular” (8). Această decizie se aplică fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecția consulară pentru cetățenii Uniunii în străinătate.

(18)

La planificarea operațiunilor de răspuns, este util să se stabilească o legătură, de asemenea, cu organizații neguvernamentale relevante și cu alte entități relevante pentru identificarea oricăror capacități de răspuns suplimentare pe care acestea le-ar putea disponibiliza în caz de dezastru prin intermediul autorităților competente ale statelor membre.

(19)

Utilizarea, în ultimă instanță, a unor mijloace militare sub conducere civilă poate constitui o contribuție importantă la răspunsul la dezastru. În cazul în care se consideră adecvată utilizarea de capacități militare în vederea asigurării unui nivel corespunzător al operațiunilor de protecție civilă, cooperarea cu serviciile militare ar trebui să urmeze modalitățile, procedurile și criteriile stabilite de Consiliu sau de organismele competente ale acestuia în vederea punerii la dispoziția mecanismului Uniunii a capacităților militare relevante pentru protecția civilă și ar trebui să fie în concordanță cu liniile directoare internaționale relevante.

(20)

Atunci când asistența în temeiul mecanismului Uniunii contribuie la un răspuns umanitar al Uniunii, mai ales în cazul situațiilor de urgență complexe, acțiunile care primesc asistență financiară în conformitate cu prezenta decizie ar trebui să fie conforme cu principiile umanitare și cu principiile privind utilizarea protecției civile și a resurselor militare incluse în consensul european privind ajutorul umanitar.

(21)

Ar trebui să fie posibilă participarea țărilor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE), a țărilor aderente, a țărilor candidate și potențial candidate. Țările candidate și candidații potențiali care nu participă la mecanismul Uniunii, precum și țările vizate de politica europeană de vecinătate (PEV), ar trebui să beneficieze de asemenea de pe urma anumitor acțiuni finanțate în temeiul prezentei decizii.

(22)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește interacțiunea ERCC cu punctele de contact din statele membre și procedurile operaționale pentru răspunsul la dezastre în interiorul și în afara Uniunii; componentele CECIS și organizarea schimbului de informații în cadrul CECIS; procesul de trimitere a echipelor de experți; identificarea de module, alte capacități de răspuns și experți; cerințele operaționale pentru funcționarea și interoperabilitatea modulelor; obiectivele referitoare la capacitate, cerințele de calitate și interoperabilitate și procedura de certificare și înregistrare necesare pentru funcționarea EERC, precum și acordurile financiare; identificarea și eliminarea lacunelor din EERC; organizarea programului de formare, a cadrului de exerciții și a programului de lecții învățate și organizarea sprijinului pentru transportul asistenței. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(23)

Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta decizie.

(24)

Prezenta decizie consolidează cooperarea dintre Uniune și statele membre și facilitează coordonarea în domeniul protecției civile, permițând realizarea unor acțiuni de mai mare eficacitate prin amploarea și complementaritatea lor. Atunci când un dezastru depășește capabilitățile de răspuns ale unui stat membru, statul respectiv poate decide să recurgă la mecanismul Uniunii pentru a completa resursele proprii în materie de protecție civilă și de alte tipuri pentru răspuns la dezastre.

(25)

Deoarece obiectivul prezentei decizii nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective.

(26)

Prezenta decizie nu aduce atingere acțiunilor care intră sub incidența unui act legislativ viitor al Uniunii privind un instrument pentru stabilitate, măsurilor adoptate în domeniul sănătății publice în temeiul actelor juridice ale Uniunii privind programele de acțiune ale Uniunii în domeniul sănătății, sau măsurilor în domeniul siguranței consumatorului adoptate în temeiul unui act legislativ viitor al Uniunii privind un program pentru consumatori pentru perioada 2014 - 2020.

(27)

Din motive de coerență, acțiunile care intră sub incidența Deciziei 2007/124/CE, Euratom a Consiliului (10) și a unui act legislativ viitor al Uniunii privind un instituirea, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor sau care vizează menținerea ordinii publice și apărarea securității interne nu fac obiectul prezentei decizii. Prezenta decizie nu se aplică în cazul activităților vizate de Regulamentul (CE) nr. 1257/96.

(28)

Dispozițiile prezentei decizii nu aduc atingere adoptării de acte obligatorii din punct de vedere juridic în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice prin care se instituie măsuri de urgență specifice în caz de dezastre nucleare sau radiologice.

(29)

Prezenta decizie reglementează acțiunile de prevenire, pregătire și răspuns în cazul poluării marine cu excepția acțiunilor care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(30)

În vederea asigurării de către Comisie a punerii în aplicare a prezentei decizii, Comisia poate finanța activitățile legate de pregătirea, monitorizarea, controlul, auditarea și evaluarea necesare pentru gestionarea mecanismului Uniunii și îndeplinirea obiectivelor acestuia.

(31)

Rambursarea cheltuielilor și acordarea de contracte de achiziții publice și granturi în temeiul prezentei decizii ar trebui să fie puse în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Ca urmare a naturii specifice a acțiunii în domeniul protecției civile, este adecvat să se prevadă că se pot acorda granturi persoanelor juridice de drept privat sau de drept public. Este important, de asemenea, să se respecte normele Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special în ceea ce privește principiile economiei, eficienței și eficacității prevăzute de acesta.

(32)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, inclusiv prin prevenirea, detectarea și anchetarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect și, după caz, prin sancțiuni administrative și financiare, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(33)

Prezenta decizie stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a mecanismului Uniunii care să constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (13) Această valoare de referință provine, în parte, din cadrul rubricii 3: „Securitate și cetățenie” și, în parte, din cadrul rubricii 4: „Europa globală” din cadrul financiar multianual 2014 - 2020.

(34)

Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să fie alocat în conformitate cu procentajele care figurează în anexa I.

(35)

Pentru a reexamina defalcarea alocărilor pachetului financiar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii până la 30 iunie 2017, ținând cont de rezultatul evaluării interimare, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Ar trebui să se aplice procedura de urgență dacă, în orice moment, este necesară revizuirea imediată a resurselor bugetare disponibile pentru acțiunile de răspuns. Este deosebit de important ca, pe durata lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(36)

Prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014, întrucât este legată de cadrul financiar multianual 2014 - 2020.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

OBIECTIV GENERAL, OBIECTIVE SPECIFICE, OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectiv general și obiect

(1)   Mecanismul de protecție civilă al Uniunii („mecanismul Uniunii”) are drept scop consolidarea cooperării dintre Uniune și statele membre și facilitarea coordonării în domeniul protecției civile în vederea îmbunătățirii eficienței sistemelor de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre naturale și provocate de om.

(2)   Protecția care urmează a fi asigurată prin mecanismul Uniunii acoperă în primul rând persoanele, dar și mediul și bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, împotriva tuturor tipurilor de dezastre naturale și provocate de om, inclusiv a consecințelor actelor de terorism, a dezastrelor tehnologice, radiologice sau de mediu, a poluării marine și a situațiilor de urgență acută în domeniul sănătății, care survin pe teritoriul sau în afara Uniunii. În cazul consecințelor actelor de terorism sau al dezastrelor radiologice, mecanismul Uniunii poate acoperi numai acțiunile de pregătire și răspuns.

(3)   Mecanismul Uniunii promovează solidaritatea între statele membre prin intermediul unei cooperări și al unei coordonări practice, fără a afecta responsabilitatea primară a statelor membre de a proteja persoanele, mediul și bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, de pe teritoriul lor împotriva dezastrelor și de a dota sistemele lor de management al dezastrelor cu capabilități suficiente pentru a le permite să facă față în mod corespunzător și consecvent dezastrelor de o natură și o magnitudine la care se pot aștepta și pentru care se pot pregăti, în mod rezonabil.

(4)   Prezenta decizie prevede normele generale pentru mecanismul Uniunii și normele pentru furnizarea de asistență financiară în temeiul mecanismului Uniunii.

(5)   Mecanismul Uniunii nu aduce atingere obligațiilor care decurg din actele juridice relevante ale Uniunii, din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice sau din acordurile internaționale existente.

(6)   Prezenta decizie nu se aplică în cazul acțiunilor întreprinse în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96, al Regulamentului (CE) nr. 1406/2002, al Regulamentului (CE) nr. 1717/2006, al Deciziei nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14) sau al legislației Uniunii cu privire la programele de acțiune în domenii precum sănătatea, afacerile interne și justiția.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezenta decizie se aplică cooperării în domeniul protecției civile. Această cooperare include:

(a)

acțiuni de prevenire și de pregătire în interiorul Uniunii, precum și în ceea ce privește articolul 5 alineatul (2), articolul 13 alineatul (3) și articolul 28, și în afara Uniunii; și

(b)

acțiuni de asistență întreprinse pentru a răspunde la consecințele adverse imediate ale unui dezastru pe teritoriul sau în afara Uniunii, incluzând în țările menționate la articolul 28 alineatul (1), ca urmare a unei cereri de asistență adresate în cadrul mecanismului Uniunii.

(2)   Prezenta decizie ține seama de necesitățile speciale ale regiunilor izolate, ultraperiferice, insulare sau ale altor regiuni ale Uniunii în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre, precum și de necesitățile speciale ale țărilor și teritoriilor de peste mări în ceea ce privește răspunsul la dezastre.

Articolul 3

Obiective specifice

(1)   Mecanismul Uniunii sprijină, completează și facilitează coordonarea acțiunii statelor membre în vederea realizării următoarelor obiective specifice comune:

(a)

atingerea unui nivel ridicat de protecție împotriva dezastrelor prin prevenirea sau reducerea efectelor potențiale ale acestora, prin promovarea unei culturi a prevenirii și prin îmbunătățirea cooperării între serviciile de protecție civilă și alte servicii relevante;

(b)

îmbunătățirea pregătirii la nivel de stat membru și la nivelul Uniunii pentru a răspunde la dezastre;

(c)

facilitarea unui răspuns rapid și eficient la dezastre sau la dezastre iminente; și

(d)

creșterea gradului de sensibilizare și pregătire a populației pentru dezastre.

(2)   Se utilizează indicatori pentru monitorizarea, evaluarea și revizuirea, după caz, a aplicării prezentei decizii. Respectivii indicatori sunt:

(a)

progresele înregistrate în punerea în aplicare a cadrului de prevenire a dezastrelor: măsurate prin numărul de state membre care au pus la dispoziție Comisiei o sinteză a evaluărilor riscurilor lor și o evaluare a capabilității lor de management al riscurilor, astfel cum se menționează la articolul 6;

(b)

progresele înregistrate în creșterea nivelului de promptitudine în caz de dezastre: măsurate prin cantitatea de capacități de răspuns incluse în ansamblul celor puse în comun pe bază voluntară în raport cu obiectivele stabilite în materie de capacitate menționate la articolul 11 și cu numărul de module înregistrate în CECIS;

(c)

progresele înregistrate în îmbunătățirea răspunsului la dezastre: măsurate prin rapiditatea intervențiilor în cadrul mecanismului Uniunii și prin gradul în care asistența contribuie la necesitățile existente pe teren; și

(d)

progresele înregistrate în sensibilizarea și pregătirea populației pentru dezastre: măsurate prin nivelul de sensibilizare al cetățenilor Uniunii cu privire la riscurile din regiunea lor.

Articolul 4

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.

„dezastru” înseamnă orice situație care are sau poate avea efecte grave asupra persoanelor, a mediului, sau a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;

2.

„răspuns” înseamnă orice acțiune întreprinsă ca urmare a unei solicitări de asistență în cadrul mecanismului Uniunii în cazul unui dezastru iminent sau în timpul sau după producerea unui dezastru, în scopul abordării consecințelor adverse imediate ale acestuia;

3.

„pregătire” înseamnă o stare de promptitudine și o capabilitate a mijloacelor umane și materiale, a structurilor, comunităților și organizațiilor, obținute ca urmare a unor acțiuni prealabile, care permit asigurarea unui răspuns rapid și eficace la dezastre,;

4.

„prevenire” înseamnă orice acțiune care are drept scop reducerea riscurilor sau atenuarea consecințelor adverse ale unui dezastru asupra persoanelor, a mediului și a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;

5.

„alertă timpurie” înseamnă furnizarea în timp util și eficace a informațiilor care permit întreprinderea de acțiuni în vederea evitării sau a reducerii riscurilor și a efectelor adverse ale unui dezastru, precum și facilitarea pregătirii pentru un răspuns eficace;

6.

„modul” înseamnă o formă de organizare a capabilităților statelor membre autosuficientă și autonomă, predefinită, bazată pe sarcini și necesități, sau o echipă operațională mobilă a statelor membre, care reprezintă o combinație de mijloace umane și materiale care poate fi descrisă sub aspectul capacității sale de intervenție sau prin sarcina (sarcinile) pe care este capabilă să o (le) îndeplinească;

7.

„evaluarea riscurilor” înseamnă procesul intersectorial global de identificare, analiză și evaluare a riscurilor, desfășurat la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;

8.

„capabilitate de management al riscurilor” înseamnă capacitatea unui stat membru sau a regiunilor acestuia de a reduce, de a se adapta sau de a atenua riscurile (impactul și probabilitatea unui dezastru) identificate în cadrul evaluărilor proprii privind riscurile la niveluri acceptabile în statul membru respectiv. Capabilitatea de management al riscurilor se evaluează din perspectiva capacității tehnice, financiare și administrative de a realiza în mod adecvat:

a)

evaluări ale riscurilor;

b)

planificarea managementului riscurilor pentru prevenire și pregătire; și

c)

măsuri de prevenire a riscurilor și de pregătire.

9.

„sprijinul națiunii-gazdă” înseamnă orice acțiune întreprinsă în etapele de pregătire și răspuns de o țară care primește sau trimite asistență sau de Comisie, pentru îndepărtarea obstacolelor previzibile din calea asistenței internaționale oferite prin intermediul mecanismului Uniunii. Acesta include sprijinul oferit de statele membre în vederea facilitării tranzitului acestei asistențe pe teritoriul lor;

10.

„capacitate de răspuns” înseamnă asistența care poate fi furnizată la cerere prin mecanismul Uniunii;

11.

„sprijin logistic” înseamnă echipamente sau servicii esențiale necesare pentru ca echipele de experți menționate la articolul 17 alineatul (1) să își îndeplinească sarcinile, printre care comunicații, cazare temporară, alimente sau transport în interiorul țării.

CAPITOLUL II

PREVENIRE

Articolul 5

Acțiuni de prevenire

(1)   În vederea îndeplinirii obiectivelor și a realizării acțiunilor în materie de prevenire, Comisia:

(a)

întreprinde acțiuni în vederea îmbunătățirii bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și facilitează schimbul de cunoștințe, bune practici și informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;

(b)

sprijină și promovează activitatea statelor membre de evaluare și cartografiere a riscurilor prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;

(c)

elaborează și actualizează cu regularitate o analiză generală intersectorială și o hartă a riscurilor de dezastre naturale și provocate de om cu care se poate confrunta Uniunea, urmând o abordare coerentă în diferite domenii de politică care pot contribui la prevenirea dezastrelor sau o pot afecta și ținând cont în mod corespunzător de efectele probabile ale schimbării climatice;

(d)

încurajează un schimb de bune practici privind pregătirea sistemelor naționale de protecție civilă pentru a face față impactului schimbărilor climatice;

(e)

promovează și sprijină dezvoltarea și implementarea activității statelor membre de management al riscurilor prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;

(f)

culege și distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre; organizează un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor; elaborează, împreună cu statele membre și până la 22 decembrie 2014 linii directoare cu privire la conținutul, metodologia și structura acestor evaluări și facilitează schimbul de bune practici în planificarea prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;

(g)

raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a articolului 6, în conformitate cu termenele stabilite la articolul 6 litera (c);

(h)

promovează utilizarea de diferite fonduri ale Uniunii care pot sprijini prevenirea sustenabilă a dezastrelor și încurajează statele membre și regiunile să exploateze aceste oportunități de finanțare;

(i)

evidențiază importanța prevenirii riscurilor și sprijină statele membre în demersurile lor de sensibilizare, informare și educare a publicului;

(j)

promovează măsurile de prevenire în statele membre și în țările terțe menționate la articolul 28 prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun; și

(k)

în strânsă consultare cu statele membre, întreprinde acțiuni în domeniul prevenirii suplimentare de sprijin și complementare necesare în vederea realizării obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a).

(2)   La solicitarea unui stat membru, a unei țări terțe, a Organizației Națiunilor Unite sau a agențiilor acesteia, Comisia poate trimite o echipă de experți la pe teren pentru a oferi consultanță cu privire la măsurile în materie de prevenire.

Articolul 6

Managementul riscurilor

În vederea promovării unei abordări eficace și coerente a prevenii dezastrelor și a pregătirii pentru acestea prin schimbul de informații fără caracter sensibil, și anume informații a căror divulgare nu ar fi contrară intereselor esențiale ale siguranței statelor membre, și de bune practici în cadrul mecanismului Uniunii, statele membre:

(a)

elaborează evaluări ale riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător și pun la dispoziția Comisiei o sinteză a elementelor relevante din cadrul acestora până la 22 decembrie 2015 și, ulterior, o dată la trei ani;

(b)

dezvoltă și îmbunătățesc planificarea managementului riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;

(c)

pun la dispoziția Comisiei evaluarea capabilității lor de management al riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător o dată la trei ani după finalizarea liniilor directoare relevante menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (f) și ori de câte ori se efectuează modificări importante;și

(d)

participă, în mod voluntar, la analize inter pares privind evaluarea capabilității de management al riscurilor.

CAPITOLUL III

PREGĂTIRE

Articolul 7

Centru de coordonare a răspunsului la situații de urgență

Se instituie Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC). ERCC asigură o capacitate operațională de 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână și deservește statele membre și Comisia în vederea atingerii scopurilor mecanismului Uniunii

Articolul 8

Acțiuni generale în materie de pregătire ale Comisiei

Comisia întreprinde următoarele acțiuni în materie de pregătire:

(a)

gestionează ERCC;

(b)

gestionează un sistem comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) pentru a permite comunicarea și schimbul de informații între ERCC și punctele de contact ale statelor membre;

(c)

contribuie la dezvoltarea și mai buna integrare a sistemelor transnaționale de detectare, de alertă timpurie și de alertă de interes european pentru a permite un răspuns rapid și pentru a promova interconexiunile dintre sistemele naționale de alertă timpurie și de alertă și conexiunile acestora cu ERCC și CECIS. Sistemele respective iau în considerare și valorifică sursele și sistemele de informare, monitorizare și detectare existente și viitoare;

(d)

instituie și gestionează capabilitatea de mobilizare și trimitere a unor echipe de experți cu următoarele responsabilități:

(i)

evaluarea necesităților statului care solicită asistență care pot fi abordate, în cadrul mecanismului Uniunii,

(ii)

facilitarea, atunci când este necesar, a coordonării la fața locului a asistenței de răspuns la dezastre și asigurarea legăturii cu autoritățile competente ale statului care solicită asistență, și

(iii)

sprijinirea statului solicitant cu expertiză în domeniul acțiunilor de prevenire, pregătire sau răspuns;

(e)

instituie și menține capabilitatea de a furniza sprijin logistic pentru respectivele echipe de experți;

(f)

dezvoltă și menține o rețea de experți pregătiți ai statelor membre care pot fi puși la dispoziție într-un timp foarte scurt pentru a asista ERCC la monitorizarea informațiilor și la facilitarea coordonării;

(g)

facilitează coordonarea prepoziționării în interiorul Uniunii de către statele membre a capacităților de răspuns la dezastre;

(h)

susține eforturile de îmbunătățire a interoperabilității modulelor și a altor capacități de răspuns, ținând seama de bunele practici la nivelul statelor membre și la nivel internațional;

(i)

întreprinde, în domeniul său de competență, acțiunile necesare pentru facilitarea sprijinului națiunii gazdă, inclusiv elaborarea și actualizarea, împreună cu statele membre, a liniilor directoare privind sprijinul națiunii gazdă, pe baza experienței operaționale;

(j)

susține crearea unor programe de evaluare voluntară inter pares pentru strategiile de pregătire ale statelor membre, pe baza unor criterii predefinite, care vor permite formularea unor recomandări care să consolideze nivelul de pregătire al Uniunii;și

(k)

întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acțiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin și complementare necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b).

Articolul 9

Acțiuni generale în materie de pregătire ale statelor membre

(1)   Statele membre depun, în mod voluntar, eforturi în vederea dezvoltării de module, în special pentru a răspunde necesităților prioritare de intervenție sau de sprijin în cadrul mecanismului Uniunii.

Statele membre identifică în prealabil module, alte capacități de răspuns și experți din cadrul serviciilor lor competente, în special din cadrul serviciilor lor de protecție civilă sau al altor servicii responsabile cu situațiile de urgență, care s-ar putea pune la dispoziție pentru intervenții, la cerere, prin intermediul mecanismului Uniunii. Acestea trebuie să ia în considerare faptul că alcătuirea modulelor sau a altor capacități de răspuns poate depinde de tipul dezastrului și de necesitățile specifice legate de dezastrul respectiv.

(2)   Modulele cuprind resursele unuia sau ale mai multor state membre și:

(a)

sunt capabile să efectueze sarcini predefinite în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internațional și, prin urmare, sunt capabile:

(i)

să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și

(ii)

să opereze în mod autosuficient și autonom pentru o perioadă determinată;

(b)

sunt interoperabile cu alte module;

(c)

participă la acțiuni de formare și la exerciții pentru a răspunde cerinței de interoperabilitate;

(d)

sunt plasate sub autoritatea unei persoane care răspunde de funcționarea modulelor; și

(e)

sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii și/sau cu instituții internaționale, în special cu Organizația Națiunilor Unite, după caz.

(3)   Statele membre identifică, în mod voluntar, în prealabil, experții care ar putea participa ca membri ai echipelor de experți, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d).

(4)   Statele membre iau în considerare furnizarea, conform cerințelor, a altor capacități de răspuns care ar putea fi puse la dispoziție de serviciile competente sau care pot fi furnizate de organizații neguvernamentale și alte entități relevante.

Alte capacități de răspuns pot include resurse din unul sau mai multe state membre și, după caz:

(a)

sunt capabile să efectueze sarcini în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internațional și, prin urmare, sunt capabile:

(i)

să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și

(ii)

să opereze în mod autosuficient și autonom, după caz, pentru o perioadă determinată;

(b)

sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii și/sau cu instituții internaționale, în special cu Organizația Națiunilor Unite, după caz.

(5)   Statele membre pot, sub rezerva unor garanții de securitate corespunzătoare, să furnizeze informații privind capacitățile militare relevante care ar putea fi folosite, în ultimă instanță, ca parte a asistenței în cadrul mecanismului Uniunii, cum ar fi transportul și sprijinul logistic sau medical.

(6)   Statele membre furnizează Comisiei informații relevante cu privire la experții, modulele și alte capacități de răspuns pe care le pun la dispoziție pentru acordarea de asistență prin mecanismul Uniunii, astfel cum se menționează la alineatele (1) - (5), și actualizează informațiile atunci când este necesar.

(7)   Statele membre desemnează puncte de contact, astfel cum se menționează la articolul 8 litera (b), și informează Comisia în consecință.

(8)   Statele membre întreprind acțiunile de pregătire adecvate pentru a facilita sprijinul națiunii gazdă.

(9)   Statele membre, susținute de Comisie, în conformitate cu articolul 23, adoptă măsurile adecvate pentru a asigura transportul în timp util al asistenței pe care o oferă.

Articolul 10

Planificarea operațiunilor

(1)   Comisia și statele membre colaborează pentru a îmbunătăți planificarea operațiunilor de răspuns la dezastre în cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv prin elaborarea de scenarii de răspuns în caz de dezastre, cartografierea activelor și elaborarea de planuri pentru trimiterea pe teren capacităților de răspuns.

(2)   Comisia și statele membre identifică și promovează sinergii între asistența în materie de protecție civilă și finanțarea sub formă de ajutor umanitar furnizate de Uniune și statele membre în cadrul planificării operațiunilor de răspuns la crizele umanitare din afara Uniunii.

Articolul 11

Capacitatea europeană de răspuns la situații de urgență

(1)   Se instituie Capacitatea europeană de răspuns la situații de urgență (EERC). Aceasta constă dintr-un ansamblu de capacități de răspuns angajate în prealabil, puse în comun pe bază voluntară de statele membre și include module, alte capacități de răspuns și experți.

(2)   Pe baza riscurilor identificate, Comisia definește tipurile și numărul capacităților de răspuns cheie necesare în cadrul EERC(denumite în continuare „obiective în materie de capacitate”).

(3)   Comisia definește cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns pe care statele membre le angajează în cadrul EERC. Cerințele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde. Statele membre sunt responsabile de asigurarea calității capacităților lor de răspuns.

(4)   Comisia instituie și gestionează un proces de certificare și de înregistrare a capacităților de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția EERC

(5)   Statele membre, acționând voluntar, identifică și înregistrează capacitățile de răspuns pe care le angajează în EERC. Înregistrarea modulelor multinaționale furnizate de două sau mai multe state membre se realizează în comun, de către toate statele membre implicate.

(6)   Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția EERCrămân permanent disponibile pentru utilizarea în scopuri naționale.

(7)   Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziție pentru EERC sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC. Decizia finală referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de statele membre care au înregistrat capacitatea de răspuns vizată. Atunci când o urgență națională, un caz de forță majoră sau, în cazuri excepționale, motive grave împiedică un stat membru să pună la dispoziție aceste capacități în cazul unui anumit dezastru, statul membru respectiv informează Comisia cât mai curând posibil, făcând trimitere la prezentul articol.

(8)   În cazul trimiterii pe teren, capacitățile de răspuns ale statelor membre rămân sub comanda și sub controlul lor și pot fi retrase, în consultare cu Comisia, atunci când situații deurgență la nivel național, un caz de forță majoră sau, în cazuri excepționale, motive grave împiedică un stat membru să mențină disponibile acele capacități de răspuns. Coordonarea între diversele capacități de răspuns este facilitată, după caz, de Comisie prin ERCC, în conformitate cu articolele 15 și 16.

(9)   Statele membre și Comisia asigură o sensibilizare corespunzătoare a publicului cu privire la intervențiile care implică EERC.

Articolul 12

Abordarea lacunelor în materie de capacitate de răspuns

(1)   Comisia monitorizează progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate, prevăzute în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), și identifică lacunele potențial semnificative în ceea ce privește capacitatea de răspuns ale EERC.

(2)   Dacă se identifică lacune potențial semnificative, Comisia analizează dacă statele membre au la dispoziție capacitățile necesare în afara EERC.

(3)   Comisia încurajează statele membre să abordeze, fie individual, fie prin intermediul unui consorțiu de state membre care cooperează în legătură cu riscuri comune, orice lacune de capacitate strategică identificate în conformitate cu alineatul (2). Comisia poate sprijini statele membre în aceste activități în conformitate cu articolul 20, articolul 21 literele (i) și (j) și cu articolul 21 alineatul (2).

(4)   Comisia informează Parlamentul European și Consiliul o dată la doi ani cu privire la progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor în materie de capacitate și la lacunele care persistă în cadrul EERC.

Articolul 13

Formare, exerciții, lecții învățate și diseminarea cunoștințelor

(1)   Comisia îndeplinește, în cadrul mecanismului Uniunii, următoarele sarcini în ceea ce privește formarea, exercițiile, lecțiile învățate și diseminarea cunoștințelor:

(a)

instituie și gestionează un program de formare pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre. Programul include cursuri comune și un sistem de schimburi de experți care permite trimiterea de personal în alte state membre.

Programul de formare vizează optimizarea coordonării, a compatibilității și a complementarității între capacitățile prevăzute la articolele 9 și 11 și îmbunătățirea competenței experților, menționați la articolul 8 literele (d) și (f);

(b)

instituie și gestionează o rețea de formare deschisă centrelor de formare pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență, precum și altor actori și instituții relevante din domeniul prevenirii, pregătirii și răspunsului la dezastre.

Rețeaua de formare vizează:

(i)

optimizarea tuturor etapelor managementului dezastrelor, ținând seama de adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

(ii)

crearea de sinergii între membrii săi prin schimbul de experiență și bune practici, cercetare relevantă, lecții învățate, cursuri și ateliere, exerciții și proiecte-pilot; și

(iii)

elaborarea de linii directoare privind formarea în materie de protecție civilă la nivelul Uniunii și la nivel internațional, inclusiv formarea în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre;

(c)

dezvoltă un cadru strategic care stabilește obiectivele și rolul exercițiilor și un plan cuprinzător pe termen lung care prezintă prioritățile exercițiilor și, de asemenea, stabilește și gestionează un program al exercițiilor;

(d)

instituie și gestionează un program dedicat lecțiilor învățate în urma acțiunilor de protecție civilă desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii, incluzând aspecte din întregul ciclu de management al dezastrelor, pentru a furniza o bază amplă pentru procesele de învățare și dezvoltarea cunoștințelor. Programul include:

(i)

monitorizarea, analizarea și evaluarea tuturor acțiunilor de protecție civilă relevante din cadrul mecanismului Uniunii;

(ii)

promovarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate pentru a asigura un fundament bazat pe experiență pentru elaborarea activităților din cadrul ciclului de management al dezastrelor; și

(iii)

elaborarea de metode și instrumente pentru colectarea, analizarea, promovarea și punerea în aplicare a lecțiilor învățate.

Acest program include, de asemenea, după caz, lecțiile învățate din intervențiile efectuate în afara Uniunii în scopul exploatării legăturilor și sinergiilor dintre asistența furnizată în temeiul mecanismului Uniunii și acțiunile umanitare de răspuns;

(e)

elaborează linii directoare cu privire la diseminarea cunoștințelor și punerea în aplicare a diferitelor sarcini menționate la literele (a) - (d) la nivel de stat membru;

(f)

stimulează și încurajează introducerea și utilizarea de noi tehnologii relevante pentru mecanismul Uniunii.

(2)   Atunci când îndeplinește sarcinile stabilite la alineatul (1), Comisia ține seama, în mod special, de nevoile și interesele statelor membre care se confruntă cu riscuri de dezastre de natură similară.

(3)   La solicitarea unui stat membru, a unei țări terțe, sau a Organizației Națiunilor Unite sau a agențiilor acesteia, Comisia poate trimite pe teren o echipă de experți pentru a oferi consultanță cu privire la măsurile de pregătire.

CAPITOLUL IV

RĂSPUNS

Articolul 14

Notificarea dezastrelor de pe teritoriul Uniunii

(1)   În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care produce sau poate produce efecte transfrontaliere sau care afectează sau este capabil să afecteze alte state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, statele membre care ar putea fi afectate și, atunci când efectele pot fi semnificative, Comisia.

Primul paragraf nu se aplică în cazul în care obligația de notificare a fost deja abordată în temeiul altor dispoziții din dreptul Uniunii, al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice sau al acordurilor internaționale existente.

(2)   În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care este probabil să determine o solicitare de asistență din partea unuia sau mai multor state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, Comisiei că se așteaptă o posibilă solicitare de asistență prin ERCC, pentru a permite Comisiei, după caz, să informeze celelalte state membre și să își activeze serviciile competente.

(3)   Notificările menționate la alineatele (1) și (2) se transmit în mod corespunzător prin CECIS.

Articolul 15

Răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii

(1)   În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, statul membru afectat poate solicita asistență prin ERCC. Solicitarea trebuie să fie cât mai precisă posibil.

(2)   În situații excepționale determinate de un risc sporit, un stat membru poate solicita, de asemenea, asistență sub forma unei prepoziționări temporare a capacităților de răspuns.

(3)   La primirea unei solicitări de asistență, Comisia acționează, în mod corespunzător și fără întârziere, după cum urmează:

(a)

transmite solicitarea punctelor de contact din alte state membre;

(b)

colectează, împreună cu statul membru afectat, informații validate cu privire la situație și le difuzează către statele membre;

(c)

formulează, în consultare cu statul membru solicitant, recomandări pentru furnizarea de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii, având la bază necesitățile de pe teren și orice planuri relevante elaborate în prealabil, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1), invită statele membre să trimită pe teren capacități specifice și facilitează coordonarea asistenței solicitate; și

(d)

întreprinde acțiuni suplimentare pentru facilitarea coordonării răspunsului.

(4)   Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistența care i-a fost solicitată și informează statul membru solicitant cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menționând amploarea, condițiile și, după caz, costurile asistenței pe care ar putea să o acorde. ERCC informează statele membre în permanență.

(5)   Statul membru solicitant are responsabilitatea de a coordona intervențiile de asistență. Autoritățile statului membru solicitant stabilesc orientările și, dacă este necesar, definesc limitele sarcinilor atribuite modulelor sau altor capacități de răspuns. Stabilirea detaliilor privind îndeplinirea acestor sarcini revine persoanei responsabile desemnate de statul membru care oferă asistență. Statul membru solicitant poate cere, de asemenea, trimiterea unei echipe de experți pentru a sprijini evaluarea sa, pentru a facilita coordonarea la fața locului (între echipele statelor membre) sau pentru a furniza consultanță tehnică.

(6)   Statul membru solicitant întreprinde acțiunile adecvate pentru facilitarea sprijinului națiunii gazdă pentru asistența care urmează a fi primită.

(7)   Rolul Comisiei menționat în prezentul articol nu afectează competențele și responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește echipele, modulele și alte capacități de sprijin ale acestora, inclusiv capacitățile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda și controlul asupra echipelor, modulelor și altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care sunt trimise pe teren în mod voluntar conform coordonării la nivel de cartier general și la fața locului.

Articolul 16

Promovarea coerenței cu privire la răspunsul la dezastre în afara Uniunii

(1)   În caz de dezastru sau de dezastru iminent în afara Uniunii, țara afectată poate solicita asistență prin ERCC. Asistența poate fi solicitată și prin intermediul Organizației Națiunilor Unite, al agențiilor acesteia ori al unei alte organizații internaționale relevante sau de către acestea.

(2)   Intervențiile efectuate în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenții autonome de acordare de asistență, fie ca o contribuție în cadrul unei intervenții conduse de o organizație internațională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și respectă rolul de lider al acesteia.

(3)   Comisia sprijină coerența cu privire la furnizarea de asistență prin următoarele măsuri:

(a)

menținerea unui dialog cu punctele de contact ale statelor membre pentru a asigura, în cadrul efortului general de asistență, eficiența și coerența contribuției răspunsului Uniunii la dezastre prin intermediul mecanismului Uniunii, în special prin:

(i)

informarea statelor membre, fără întârziere, cu privire la solicitările de asistență în integralitatea lor;

(ii)

sprijinirea unei evaluări comune a situației și a necesităților, furnizarea de consultanță tehnică și/sau facilitarea coordonării asistenței pe teren prin prezența unei echipe de experți în protecție civilă la fața locului;

(iii)

schimbul de evaluări și analize relevante cu toți actorii relevanți;

(iv)

furnizarea unei prezentări generale a asistenței oferite de statele membre și de alți actori;

(v)

acordarea de consultanță cu privire la tipul de asistență necesară pentru a asigura compatibilitatea asistenței acordate cu evaluările necesităților; și

(vi)

acordarea de asistență pentru depășirea oricăror dificultăți de natură practică în furnizarea de asistență în domenii precum tranzitul și aspectele vamale;

(b)

formularea imediată de recomandări, pe cât posibil în cooperare cu țara afectată, având la bază necesitățile de pe teren și orice planuri relevante elaborate în prealabil, invitând statele membre să trimită pe teren capacități specifice și facilitarea coordonării asistenței solicitate;

(c)

asigurarea legăturii cu țara afectată cu privire la detaliile tehnice, precum necesitățile specifice de asistență, acceptarea ofertelor și măsurile practice pentru primirea și distribuirea asistenței la nivel local;

(d)

asigurarea legăturii cu OCHA sau sprijinirea acesteia și cooperarea cu alți actori relevanți care contribuie la efortul general de asistență pentru a optimiza sinergiile, a urmări realizarea de complementarități și a evita suprapunerile și lacunele; și

(e)

asigurarea legăturii cu toți actorii relevanți, în special în faza de încheiere a intervenției de asistență în cadrul mecanismului Uniunii pentru a facilita efectuarea fără dificultăți a predării.

(4)   Fără a aduce atingere rolului Comisiei, astfel cum este definit la alineatul (3), și respectând necesitatea imperativă de a oferi un răspuns operațional imediat prin intermediul mecanismului Uniunii, la activarea mecanismului Comisia informează Serviciul European de Acțiune Externă, astfel încât să se asigure coerența între operațiunile de protecție civilă și relațiile generale ale Uniunii cu țara afectată. Comisia informează în permanență statele membre, în conformitate cu alineatul (3).

(5)   La fața locului se asigură, după caz, legătura cu delegația Uniunii pentru a permite acesteia să faciliteze contactele cu guvernul țării afectate. În cazul în care este necesar, delegația Uniunii furnizează sprijin logistic echipelor de experți în materie de protecție civilă menționate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).

(6)   Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistența care i-a fost solicitată și informează ERCC cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menționând amploarea și condițiile asistenței pe care ar putea-o acorda. ERCC informează statele membre în permanență.

(7)   Mecanismul Uniunii poate fi utilizat, de asemenea, pentru acordarea de sprijin de protecție civilă pentru asistența consulară în favoarea cetățenilor Uniunii în caz de dezastru în țările terțe, dacă acest lucru este solicitat de către autoritățile consulare ale statelor membre în cauză.

(8)   Ca urmare a unei cereri de asistență, Comisia poate să întreprindă acțiuni necesare suplimentare de sprijin și complementare necesare pentru a asigura coerența în ceea ce privește furnizarea asistenței.

(9)   Coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii nu afectează nici contactele bilaterale dintre statele membre și țara afectată și nici cooperarea dintre statele membre și Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale relevante. Aceste contacte bilaterale pot fi, de asemenea, utilizate pentru a contribui la coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii.

(10)   Rolul Comisiei menționat în prezentul articol nu afectează competențele și responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește echipele, modulele și alte tipuri de sprijin furnizate de acestea, inclusiv capacitățile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda sau controlul asupra echipelor, modulelor și altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care vor fi desfășurate voluntar conform coordonării la nivel de comandament și la fața locului.

(11)   Se urmărește crearea de sinergii cu alte instrumente ale Uniunii, în special cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96. Comisia asigură coordonarea între instrumente și, după caz, se asigură că acțiunile de protecție civilă ale statelor membre care contribuie la un răspuns umanitar pe scară mai largă sunt, pe cât posibil, finanțate în temeiul prezentei decizii.

(12)   Oricând se activează mecanismul Uniunii, statele membre care oferă asistență în caz de dezastru informează în permanență ERCC cu privire la activitățile desfășurate.

(13)   Echipele și modulele statelor membre prezente la fața locului și care participă la operațiunile de intervenție prin intermediul mecanismului Uniunii asigură menținerea unei legături strânse cu ERCC și cu echipele de experți prezente la fața locului, astfel cum se menționează la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).

Articolul 17

Sprijin la fața locului

(1)   Comisia poate selecționa, numi și trimite o echipă formată din experți puși la dispoziție de statele membre:

(a)

în eventualitatea unui dezastru în afara Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (3);

(b)

în eventualitatea unui dezastru pe teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (5);

(c)

ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de prevenire, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2); sau

(d)

ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de pregătire, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3).

Experți din cadrul Comisiei și din cadrul altor servicii ale Uniunii pot fi integrați în echipă pentru a o sprijini și pentru a facilita legătura cu ERCC. Experți trimiși de OCHA sau de alte organizații internaționale pot fi integrați în echipă pentru a consolida cooperarea și pentru a facilita evaluările comune.

(2)   Procedura de selecție și numire a experților este următoarea:

(a)

statele membre desemnează experții aflați sub responsabilitatea lor și care pot fi trimiși ca membri în echipele de experți;

(b)

Comisia selecționează experții și conducătorul echipelor menționate pe baza calificărilor și experienței lor, inclusiv al nivelului lor de formare în domeniul mecanismului Uniunii, al experienței anterioare dobândite în cursul misiunilor în cadrul mecanismului Uniunii și al altor acțiuni internaționale de asistență. Selecția se bazează și pe alte criterii, inclusiv pe competențele lingvistice, pentru a se garanta că întreaga echipă deține competențele necesare într-o anumită situație; și

(c)

Comisia numește experți/șefi de echipă pentru misiune în acord cu statul membru care îi desemnează.

(3)   În cazul trimiterii de echipe de experți, acestea facilitează coordonarea între echipele de intervenție ale statelor membre și asigură legătura cu autoritățile competente ale statului solicitant, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d). ERCC menține legături strânse cu echipele de experți, cărora le furnizează orientări și sprijin logistic.

Articolul 18

Transport și echipament

(1)   În cazul producerii unui dezastru, în interiorul sau în afara Uniunii, Comisia poate sprijini statele membre în vederea obținerii accesului la echipamente sau resurse de transport prin următoarele măsuri:

(a)

furnizarea și schimbul de informații referitoare la echipamente și resurse de transport care pot fi puse la dispoziție de către statele membre, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente și resurse de transport;

(b)

asistarea statelor membre privind identificarea resurselor de transport care pot proveni din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum și facilitarea accesului la acestea; sau

(c)

asistarea statelor membre privind identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale.

(2)   Comisia poate completa resursele de transport asigurate de statele membre prin furnizarea resurselor de transport suplimentare necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 19

Resurse bugetare

(1)   Pachetul financiar destinat punerii în aplicare a mecanismului Uniunii pentru perioada 2014 - 2020 este de 368 428 000 EUR, în prețuri curente.

Suma de 223 776 000 EUR, în prețuri curente provine din rubrica 3: „Securitate și cetățenie” a cadrului financiar multianual și suma de 144 652 000 EUR, în prețuri curente, din rubrica 4: „Europa globală”.

Alocările anuale se autorizează de către Parlamentul European și de către Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

(2)   Creditele rezultate din rambursările din partea beneficiarilor pentru acțiuni de răspuns la dezastre constituie venituri alocate, în sensul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Alocarea financiară menționată la alineatul (1) poate acoperi, de asemenea, cheltuielile care decurg din activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare necesare pentru gestionarea mecanismului Uniunii și îndeplinirea obiectivelor acestuia.

Aceste cheltuieli pot acoperi, în special, studii, reuniuni ale experților, acțiuni de informare și comunicare, inclusiv comunicare instituțională a priorităților de politică ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale mecanismului Uniunii; sunt incluse, de asemenea, cheltuielile referitoare la rețelele informatice specializate în prelucrarea și schimbul de informații (inclusiv interconectarea acestora cu sistemele existente sau viitoare destinate promovării schimburilor intersectoriale de date și cu echipamentele aferente), precum și toate celelalte cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.

(4)   Pachetul financiar menționat la alineatul (1) se alocă pe perioada 2014 - 2020 în conformitate cu procentajele și principiile care figurează în anexa I.

(5)   Comisia revizuiește defalcarea stabilită în anexa I ținând cont de rezultatul evaluării interimare menționate la articolul 34 alineatul (2) litera (a). Comisia este împuternicită să adopte, atunci când e necesar având în vedere rezultatele evaluării respective, acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a ajusta fiecare dintre cifrele din anexă cu peste 8 și maximum 16 puncte procentuale. Aceste acte delegate se adoptă până la 30 iunie 2017.

(6)   Dacă este necesar din motive imperioase de urgență, în cazul unei revizuiri necesare a resurselor bugetare disponibile pentru acțiuni de răspuns, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a ajusta fiecare dintre cifrele din anexa I cu peste 8 și maximum 16 puncte procentuale în limitele alocărilor bugetare disponibile și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

Articolul 20

Acțiuni generale eligibile

Următoarele acțiuni generale sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară cu scopul de a consolida prevenirea, pregătirea și răspunsul eficace la dezastre:

(a)

studii, sondaje, modelare și elaborare de scenarii pentru facilitarea schimbului de cunoștințe, bune practici și informații;

(b)

formare, exerciții, ateliere, schimburi de personal și de experți, crearea de rețele, proiecte demonstrative și transfer tehnologic;

(c)

acțiuni de monitorizare, analiză și evaluare;

(d)

acțiuni de informare, educare și sensibilizare a publicului și acțiuni asociate de diseminare, în scopul implicării cetățenilor în prevenirea și reducerea la minimum a efectelor produse de dezastre în Uniune și pentru a ajuta cetățenii Uniunii să se protejeze ei înșiși cu mai multă eficacitate și în mod durabil;

(e)

instituirea și derularea unui program dedicat lecțiilor învățate în urma intervențiilor și a exercițiilor din cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv în domenii relevante pentru prevenire și pregătire; și

(f)

acțiuni de comunicare și măsuri de sensibilizare față de activitatea de protecție civilă a statelor membre și a Uniunii în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre.

Articolul 21

Acțiuni de prevenire și pregătire eligibile

(1)   Sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară următoarele acțiuni de prevenire și pregătire:

(a)

cofinanțarea proiectelor, studiilor, atelierelor de lucru, sondajelor și acțiunilor și activităților similare menționate la articolul 5;

(b)

cofinanțarea analizelor inter pares menționate la articolul 6 litera (d) și la articolul 8 litera (j);

(c)

menținerea funcțiilor asigurate de ERCC, în conformitate cu articolul 8 litera (a);

(d)

pregătirea pentru mobilizarea și trimiterea echipelor de experți menționate la articolul 8 litera (d) și la articolul 17 și dezvoltarea și menținerea unei capacități de intervenție rapidă prin intermediul unei rețele de experți pregătiți care pot fi puși la dispoziție de statele membre, menționate la articolul 8 litera (f);

(e)

instituirea și menținerea CECIS și a unor instrumente care să permită comunicarea și schimbul de informații dintre ERCC și punctele de contact din statele membre și ale altor participanți în cadrul mecanismului Uniunii;

(f)

contribuția la dezvoltarea unor sisteme transnaționale de detectare, alertă timpurie și alertă de interes european pentru a permite un răspuns rapid, precum și pentru a promova interconexiunile dintre sistemele naționale de alertă timpurie și alertă și conexiunile acestora cu ERCC și CECIS. Sistemele menționate anterior iau în considerare și valorifică sursele și sistemele de informare, monitorizare sau detectare existente și viitoare;

(g)

planificarea operațiunilor de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii, în conformitate cu articolul 10;

(h)

sprijinirea activităților de pregătire descrise la articolul 13;

(i)

dezvoltarea EERC, astfel cum este menționată la articolul 11, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(j)

identificarea lacunelor din EERC în conformitate cu articolul 12 și sprijinirea statelor membre în abordarea acestor lacune prin cofinanțarea de noi capacități de răspuns cu maximum 20 % din costurile eligibile, cu condiția ca:

(i)

necesitatea noilor capacități să fie confirmată de evaluări ale riscurilor;

(ii)

procesul de identificare a lacunelor stabilit la articolul 12 să demonstreze că aceste capacități nu sunt disponibile pentru statele membre;

(iii)

aceste capacități să fie dezvoltate de statele membre, fie individual, fie în cadrul unui consorțiu;

(iv)

aceste capacități să fie angajate în ansamblul celor puse în comun pe bază voluntară pentru o perioadă de minimum doi ani; și

(v)

cofinanțarea acestor capacități să fie eficace din punct de vedere al costurilor.

După caz, se acordă preferință consorțiilor de state membre care cooperează în vederea unui risc comun;

(k)

asigurarea disponibilității sprijinului logistic pentru echipele de experți menționate la articolul 17 alineatul (1);

(l)

facilitarea coordonării statelor membre care prepoziționează capacități de răspuns la dezastre în interiorul Uniunii în conformitate cu articolul 8 litera (g);

(m)

sprijinirea acordării de consultanță privind măsuri de prevenire și pregătire prin desfășurarea unei echipe de experți pe teren, la solicitarea unui stat membru, a unei țări terțe, a Organizației Națiunilor Unite sau a agențiilor acesteia, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 13 alineatul (3).

(2)   Eligibilitatea pentru asistența financiară pentru acțiunea menționată la alineatul (1) litera (i) este limitată la:

(a)

costurile la nivelul Uniunii pentru instituirea și gestionarea EERC și procesele asociate menționate la articolul 11;

(b)

costurile cursurilor, exercițiilor și atelierelor de formare obligatorii necesare pentru certificarea capacităților de răspuns ale statelor membre în scopurile EERC („costuri de certificare”). Costurile de certificare pot consta în costuri unitare sau sume forfetare determinate pe tip de capacitate, acoperind până la 100 % din costurile eligibile;

(c)

costurile nerecurente necesare pentru aducerea capacităților de răspuns ale statelor membre din stadiul utilizării lor strict la nivel național la o stare de promptitudine și disponibilitate astfel încât să poată fi trimise pe teren ca parte a EERC, în conformitate cu cerințele de calitate ale ansamblului de capacități puse în comun pe bază voluntară și cu recomandările formulate în cadrul procesului de certificare („costuri de adaptare”). Aceste costuri de adaptare pot include costuri legate de interoperabilitatea modulelor și a altor capacități de răspuns, de autonomie, de autosuficiență, de transportabilitate, de ambalare și costuri similare, precum și costuri de formare a capacităților de răspuns multinaționale (de exemplu ateliere, formări, dezvoltarea de metodologii, standarde, proceduri și activități similare comune), cu condiția ca aceste costuri să fie legate în mod specific de includerea capacităților în ansamblul celor puse în comun pe bază voluntară. Aceste costuri de adaptare nu acoperă costurile echipamentului și resurselor umane necesare pentru instituirea inițială a capacităților de răspuns sau întreținerea curentă sau costurile de operare. Aceste costuri de adaptare pot cuprinde costuri unitare sau sume forfetare determinate pe tip de capacitate care acoperă până la 100 % costurile eligibile, cu condiția ca acestea să nu depășească 30 % din costul mediu al dezvoltării capacității; și

(d)

costurile de instituire și gestionare a contractelor-cadru, a acordurilor-cadru de parteneriat sau a acordurilor similare pentru abordarea deficiențelor temporare în cazul dezastrelor extraordinare, luând în considerare o abordare multipericol.

Finanțarea în temeiul literei (d) din prezentul alineat:

(i)

poate acoperi costurile sau onorariile necesare pentru proiectarea, pregătirea, negocierea, încheierea și gestionarea contractelor sau acordurilor, precum și costurile de dezvoltare a procedurilor operaționale standard și a exercițiilor pentru asigurarea utilizării eficace a activelor. Această finanțare poate acoperi, de asemenea, un maximum de 40 % din costurile asigurării accesului rapid la activele respective;

(ii)

nu acoperă costurile achiziționării sau dezvoltării de noi capacități de răspuns și nici costurile operaționale pentru aceste capacități suplimentare în situația unui dezastru. Costurile operaționale pentru aceste capacități suplimentare în situația unui dezastru sunt suportate de statele membre care solicită asistența;

(iii)

nu depășesc 10 % din pachetul financiar prevăzut la articolul 19 alineatul (1). În cazul în care se atinge plafonul de 10 % înainte de finalul perioadei de programare și când este necesar pentru asigurarea funcționării adecvate a mecanismului Uniunii, acel plafon de 10 % poate fi depășit, prin acte de punere în aplicare, cu până la 5 puncte procentuale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2);

Articolul 22

Acțiuni de răspuns eligibile

Sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară următoarele acțiuni de răspuns:

(a)

trimiterea de echipe de experți menționate la articolul 17 alineatul (1) cu sprijin logistic și trimiterea de experți menționată la articolul 8 literele (d) și (e);

(b)

în caz de dezastru, sprijinirea statelor membre în vederea obținerii accesului la echipamente și resurse de transport, astfel cum se prevede la articolul 23; și

(c)

în temeiul unei cereri de asistență, întreprinderea de acțiuni de sprijin și complementare suplimentare necesare pentru facilitarea coordonării răspunsului în modul cel mai eficace.

Articolul 23

Acțiuni eligibile legate de echipamente și de resursele de transport

(1)   Sunt eligibile pentru asistență financiară următoarele acțiuni pentru a permite accesul la echipamente și la resurse de transport în cadrul mecanismului Uniunii:

(a)

furnizarea și schimbul de informații referitoare la echipamente și la resursele de transport pe care statele membre decid să le pună la dispoziție, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente sau resurse de transport;

(b)

asistarea statelor membre privind identificarea resurselor de transport care pot proveni din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum și facilitarea accesului la acestea;

(c)

asistarea statelor membre privind identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale; și

(d)

finanțarea resurselor de transport necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre. Astfel de acțiuni sunt eligibile pentru asistență financiară numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:

(i)

s-a transmis o solicitare de asistență în cadrul mecanismului Uniunii, în conformitate cu articolele 15 și 16;

(ii)

resursele de transport suplimentare sunt necesare pentru asigurarea eficacității răspunsului la dezastru în cadrul mecanismului Uniunii;

(iii)

asistența corespunde necesităților identificate de ERCC și este furnizată în conformitate cu recomandările ERCC cu privire la specificațiile tehnice, la calitate, la termenele și la modalitățile de furnizare;

(iv)

asistența a fost acceptată de către o țară solicitantă, direct sau prin intermediul Organizației Națiunilor Unite sau al agențiilor acesteia, sau de către o organizație internațională relevantă, în cadrul mecanismului Uniunii; și

(v)

asistența completează, în cazul dezastrelor survenite în țări terțe, orice acțiune umanitară consolidată de răspuns a Uniunii.

(2)   Valoarea sprijinului financiar al Uniunii pentru resurse de transport nu depășește 55 % din costurile eligibile totale.

(3)   Sprijinul financiar al Uniunii pentru transport poate acoperi, în plus, maximum 85 % din costurile eligibile totale în următoarele situații:

(a)

costurile legate de transportul capacităților angajate în prealabil în ansamblul pus în comun pe bază voluntară în conformitate cu articolul 11; sau

(b)

asistența este necesară pentru abordarea unei necesități critice și asistența nu este disponibilă sau este insuficientă în ansamblul pus în comun pe bază voluntară.

(4)   Sprijinul financiar al Uniunii pentru resurse de transport poate acoperi, în plus, maximum 100 % din totalul costurilor eligibile descrise la punctele (i), (ii) și (iii), dacă acestea sunt necesare pentru a face ca ansamblul pus în comun pe bază voluntară al asistenței statelor membre să fie eficace din punct de vedere operațional și dacă costurile sunt legate de unul dintre elementele următoare:

(i)

închirierea pe termen scurt de capacități de stocare pentru depozitarea temporară a asistenței din partea statelor membre pentru facilitarea transportului ei coordonat;

(ii)

reambalarea asistenței din partea statelor membre pentru utilizarea la maximum a capacităților de transport disponibile sau pentru îndeplinirea unor cerințe operaționale specifice;sau

(iii)

transportul local al asistenței puse în comun în vederea asigurării unei furnizări coordonate la destinația finală în țara solicitantă.

Sprijinul financiar din partea Uniunii în temeiul prezentului alineat nu depășește 75 000 EUR, în prețuri curente, pentru fiecare activare a mecanismului Uniunii. În cazuri excepționale, acel prag poate fi depășit, prin acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

(5)   În cazul conjugării operațiunilor de transport care implică mai multe state membre, un stat membru poate lua inițiativa de a solicita sprijin financiar din partea Uniunii pentru întreaga operațiune.

(6)   În cazul în care un stat membru solicită contractarea de către Comisie a unor servicii de transport, Comisia solicită rambursarea parțială a costurilor, în conformitate cu ratele de finanțare prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

(7)   Următoarele costuri sunt eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii pentru resurse de transport în temeiul prezentului articol: toate costurile legate de deplasarea resurselor de transport, inclusiv costurile tuturor serviciilor și comisioanelor, costurile logistice și de manipulare, costurile cu combustibilul și posibilele costuri de cazare, precum și alte costuri indirecte, cum ar fi taxe în general și costuri de tranzit.

Articolul 24

Beneficiari

În temeiul prezentei decizii pot fi acordate granturi unor persoane juridice de drept privat sau public.

Articolul 25

Tipuri de intervenții financiare și proceduri de punere în aplicare

(1)   Comisia pune în aplicare asistența financiară din partea Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   Asistența financiară prevăzută de prezenta decizie poate fi acordată sub oricare dintre formele prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special sub formă de granturi, rambursarea cheltuielilor, achiziții publice sau contribuții la fonduri fiduciare.

(3)   În vederea punerii în aplicare a prezentei decizii, Comisia adoptă programe de lucru anuale prin acte de punere în aplicare, cu excepția acțiunilor de răspuns la dezastre de la capitolul IV, care nu pot fi prevăzute în avans. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). Programele de lucru anuale precizează obiectivele urmărite, rezultatele estimate, metoda de punere în aplicare și suma totală. Acestea conțin, de asemenea, descrierea acțiunilor care urmează să fie finanțate, indicarea sumei alocate fiecărei acțiuni și un calendar indicativ de punere în aplicare. În ceea ce privește asistența financiară menționată la articolul 28 alineatul (2), programele de lucru anuale descriu acțiunile prevăzute pentru țările la care se referă respectivele programe.

Articolul 26

Complementaritatea și coerența acțiunilor Uniunii

(1)   Acțiunile care primesc asistență financiară în temeiul prezentei decizii nu primesc asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii.

Comisia se asigură de furnizarea de către solicitanții de asistență financiară în temeiul prezentei decizii și de către beneficiarii unei astfel de asistențe a informațiilor cu privire la asistența financiară primită din alte surse, inclusiv din bugetul general al Uniunii, și cu privire la solicitările de astfel de asistență aflate în curs.

(2)   Se urmărește crearea de sinergii și complementarități cu alte instrumente ale Uniunii. În cazul unor operațiuni de răspuns la crize umanitare în țări terțe, Comisia asigură complementaritatea și coerența acțiunilor finanțate în temeiul prezentei decizii cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96.

(3)   Atunci când asistența în cadrul mecanismului Uniunii contribuie la un răspuns umanitar al Uniunii, mai ales în cadrul situațiilor de urgență complexe, acțiunile care primesc asistență financiară în conformitate cu prezenta decizie se bazează pe necesități identificate și sunt conforme cu principiile umanitare, precum și cu principiile privind utilizarea protecției civile și a resurselor militare, astfel cum figurează în consensul european privind ajutorul umanitar.

Articolul 27

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   La punerea în aplicare a acțiunilor finanțate în temeiul prezentei decizii, Comisia adoptă măsurile corespunzătoare pentru a garanta protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și a altor activități ilegale, prin controale eficiente și, în cazul în care se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a desfășura audituri, pe baza documentelor și la fața locului, cu privire la toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentei decizii.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (16), pentru a stabili dacă există fraude, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant, o decizie de grant sau un contract finanțat în temeiul prezentei decizii.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a unui grant, rezultate din punerea în aplicare a prezentei decizii, conțin dispoziții care autorizează în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în limitele competențelor care le revin.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 28

Țări terțe și organizații internaționale

(1)   Mecanismul Uniunii este deschis participării:

(a)

statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE), conform condițiilor prevăzute de Acordul SEE, și altor țări europene, în cazurile în care acorduri și proceduri cuprind dispoziții în acest sens;

(b)

țărilor aderente, țărilor candidate și candidaților potențiali, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a țărilor menționate anterior la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere sau prin alte acorduri similare;

(2)   Asistența financiară menționată la articolul 20, la articolul 21 alineatul (1) literele (a), (b), (f) și (h) poate fi acordată și țărilor candidate și candidaților potențiali care nu participă la mecanismul Uniunii, precum și țărilor vizate de PEV, în măsura în care asistența financiară respectivă completează finanțarea disponibilă în temeiul unui act legislativ viitor al Uniunii privind instituirea Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II) și al unui act legislativ viitor al Uniunii privind instituirea unui Instrument european de vecinătate.

(3)   Organizațiile internaționale sau regionale pot coopera în activități din cadrul mecanismului Uniunii în măsura în care acest lucru este permis de acordurile bilaterale sau multilaterale relevante încheiate între aceste organizații și Uniune.

Articolul 29

Autorități competente

În scopul aplicării prezentei decizii, statele membre desemnează autoritățile competente și informează Comisia în consecință.

Articolul 30

Exercitarea delegării

(1)   Se acordă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Se acordă Comisiei competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 19 alineatele (5) și (6) până la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea competenței menționate la articolul 19 alineatele (5) și (6) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 31

Procedura de urgență

(1)   Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). În notificarea actului delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului se prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 30 alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-a notificat decizia de opoziție.

Articolul 32

Acte de punere în aplicare

(1)   Comisia adoptă acte de punere în de aplicare cu privire la următoarele aspecte:

(a)

interacțiunea ERCC cu punctele de contact ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b), la articolul 15 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (3) litera (a) și procedurile operaționale pentru răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 15, precum și din afara Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 16, inclusiv identificarea organizațiilor internaționale relevante;

(b)

componentele CECIS, precum și organizarea schimbului de informații prin CECIS, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b);

(c)

procesul de trimitere pe teren a echipelor de experți, astfel cum se prevede la articolul 17;

(d)

identificarea modulelor, a altor capacități de răspuns și a experților, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1);

(e)

cerințele operaționale pentru funcționarea și interoperabilitatea modulelor, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (2), inclusiv misiunile, capacitățile, componentele principale, autosuficiența și trimiterea pe teren a acestora;

(f)

obiectivele legate de capacitate, cerințele de calitate și interoperabilitate și procedura de certificare și înregistrare necesare pentru funcționarea EERC, astfel cum se prevede la articolul 11, precum și acordurile financiare, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2);

(g)

identificarea și eliminarea lacunelor EERC, astfel cum se prevede la articolul 12;

(h)

organizarea programului de formare, a cadrului privind exercițiile și a programului dedicat lecțiilor învățate, astfel cum se prevede la articolul 13; și

(i)

organizarea sprijinului pentru transportul asistenței, astfel cum se prevede la articolele 18 și 23.

(2)   Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 33

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Atunci când comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de acte de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) paragraful al treilea din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 34

Evaluare

(1)   Acțiunile care primesc asistență financiară sunt monitorizate în mod periodic pentru a se urmări punerea lor în aplicare.

(2)   Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentei decizii și transmite următoarele documente către Parlamentul European și Consiliu:

(a)

un raport interimar de evaluare cu privire la rezultatele obținute și la aspectele calitative și cantitative legate de punerea în aplicare a prezentei decizii, până cel târziu la 30 iunie 2017;

(b)

o comunicare cu privire la punerea în aplicare în continuare a prezentei decizii, până cel târziu la 31 decembrie 2018; și

(c)

un raport de evaluare ex post, până cel târziu la 31 decembrie 2021.

Raportul interimar de evaluare și comunicarea, astfel cum sunt menționate la litera (a) și, respectiva, la litera (b), sunt însoțite, după caz, de propuneri de modificare a prezentei decizii.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 35

Dispoziții tranzitorii

(1)   Acțiunile inițiate înainte de 1 ianuarie 2014 pe baza Deciziei 2007/162/CE, Euratom sunt gestionate în continuare, atunci când este cazul, în conformitate cu decizia respectivă.

(2)   Statele membre asigură, la nivel național, o tranziție ușoară între acțiunile întreprinse în contextul instrumentului financiar și cele care urmează să fie puse în aplicare în temeiul dispozițiilor prevăzute de prezenta decizie.

Articolul 36

Abrogare

Decizia 2007/162/CE, Euratom și Decizia 2007/779/CE, Euratom se abrogă. Trimiterile la deciziile abrogate se consideră trimiteri la prezenta decizie și se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II la prezenta decizie.

Articolul 37

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Articolul 38

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 17 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

L. LINKEVIČIUS


(1)  JO C 277, 13.9.2012, p. 164.

(2)  Decizia 2001/792/CE, Euratom a Consiliului din 23 octombrie 2001 de instituire a unui mecanism comunitar de favorizare a unei cooperări consolidate în cadrul intervențiilor de urgență care țin de protecția civilă (JO L 297, 15.11.2001, p. 7).

(3)  Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă (JO L 314, 1.12.2007, p. 9).

(4)  Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă (JO L 71, 10.3.2007, p. 9).

(5)  Decizia 1999/847/CE a Consiliului din 9 decembrie 1999 de instituire a unui program de acțiune comunitară în domeniul protecției civile (JO L 327, 21.12.1999, p. 53).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (JO L 163, 2.7.1996, p. 1).

(7)  Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene (JO C 25, 30.1.2008, p. 1).

(8)  JO C 317, 12.12.2008, p. 6.

(9)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie, în special în conformitate cu procedura de examinare (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(10)  Decizia 2007/124/CE,Euratom a Consiliului din 12 februarie 2007 de stabilire pentru perioada 2007 - 2013, în cadrul programului general Securitate și protecția libertăților, a programului specific Prevenirea, pregătirea și gestionarea consecințelor terorismului și ale altor riscuri legate de securitate (JO L 58, 24.2.2007, p. 1).

(11)  Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă (JO L 208, 5.8.2002, p. 1).

(12)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(13)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1

(14)  Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1)

(15)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(16)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXA I

Procentaje pentru alocarea pachetului financiar pentru punerea în aplicare a mecanismului Uniunii menționat la articolul 19 alineatul (1)

Prevenire

:

20 % +/- 8 puncte procentuale

Pregătire

:

50 % +/- 8 puncte procentuale

Răspuns

:

30 % +/- 8 puncte procentuale

Principii

La punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia acordă prioritate acțiunilor pentru care prezenta decizie stabilește un termen în perioada dinaintea expirării termenului respectiv, obiectivul fiind respectarea termenului în cauză.


ANEXA II

Tabel de corespondență

Decizia 2007/162 EC, Euratom a Consiliului

Decizia 2007/779 EC, Euratom a Consiliului

Prezenta Decizie

Articolul 1 alineatul (1)

 

Articolul 1 alineatul (2)

 

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 1 alineatul (3)

 

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (2)

 

Articolul 1 alineatul (1)

 

Articolul 1 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 1 alineatul (2)

 

Articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf

Articolul 1 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (1)

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (a)

Articolul 2 alineatul (2)

 

Articolul 2 alineatul (1) litera (b)

Articolul 2 alineatul (3)

 

Articolul 1 alineatul (6)

 

Articolul 2 alineatul (1)

 

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 13 alineatul (1) litera (a)

 

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 20 litera (b)

 

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 8 litera (d)

 

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 7 și articolul 8 litera (a)

 

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 8 litera (b)

 

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 8 litera (c)

 

Articolul 2 alineatul (8)

Articolul 18 alineatul (1)

 

Articolul 2 alineatul (9)

Articolul 18 alineatul (2)

 

Articolul 2 alineatul (10)

Articolul 16 alineatul (7)

 

Articolul 2 alineatul (11)

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 4

Articolul 4 alineatul (1)

 

Articolele 20 și 21

Articolul 4 alineatul (2) litera (a)

 

Articolul 22 litera (a)

Articolul 4 alineatul (2) litera (b)

 

Articolul 22 litera (b) și articolul 23 alineatul (1) literele (a), (b) și (c)

Articolul 4 alineatul (2) litera (c)

 

Articolul 23 alineatul (1), litera (d)

Articolul 4 alineatul (3)

 

Articolul 23 alineatele (2) și (4)

Articolul 4 alineatul (4)

 

Articolul 32 alineatul (1) litera (i)

 

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1)

 

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3)

 

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 9 alineatele (1) și (2)

 

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 9 alineatul (4)

 

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 9 alineatul (5)

 

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 9 alineatul (6)

 

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 9 alineatul (9)

 

Articolul 4 alineatul (8)

Articolul 9 alineatul (7)

Articolul 5

 

Articolul 24

 

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 8 litera (a)

 

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 8 litera (b)

 

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 8 litera (c)

 

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 8 litera (d)

 

Articolul 5 alineatul (5)

Articolul 13 alineatul (1) litera (a)

 

Articolul 5 alineatul (6)

 

Articolul 5 alineatul (7)

Articolul 13 alineatul (1) litera (d)

 

Articolul 5 alineatul (8)

Articolul 13 alineatul (1) litera (f)

 

Articolul 5 alineatul (9)

Articolul 18

 

Articolul 5 alineatul (10)

Articolul 8 litera (e)

 

Articolul 5 alineatul (11)

Articolul 8 litera (g)

Articolul 6 alineatul (1)

 

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2)

 

Articolul 25 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (3)

 

Articolul 25 alineatul (3) a treia și a patra teză

Articolul 6 alineatul (4)

 

Articolul 6 alineatul (5)

 

Articolul 25 alineatul (3) prima și a doua teză

Articolul 6 alineatul (6)

 

 

Articolul 6

Articolul 14

Articolul 7

 

Articolul 28 alineatul (1)

 

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 15 alineatul (1)

 

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 15 alineatul (3)

 

Articolul 7 alineatul (2) litera (a)

Articolul 15 alineatul (3) litera (a)

 

Articolul 7 alineatul (2) litera (c)

Articolul 15 alineatul (3) litera (b)

 

Articolul 7 alineatul (2) litera (b)

Articolul 15 alineatul (3) punctul (c)

 

Articolul 7 alineatul (3) prima și a treia teză

Articolul 15 alineatul (4) și articolul 16 alineatul (6)

 

Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 15 alineatul (5)

 

Articolul 7 alineatul (5)

 

Articolul 7 alineatul (6)

Articolul 17 alineatul (3) prima teză

Articolul 8

 

Articolul 26

 

Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 16 alineatul (1)

 

Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 16 alineatul (2) prima teză

 

Articolul 8 alineatul (1) al treilea paragraf

 

Articolul 8 alineatul (1) al patrulea paragraf

 

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (4)

 

Articolul 8 alineatul (3)

 

Articolul 8 alineatul (4) litera (a)

Articolul 16 alineatul (3), litera (a)

 

Articolul 8 alineatul (4) litera (b)

Articolul 16 alineatul (3) litera (c)

 

Articolul 8 alineatul (4) litera (c)

Articolul 16 alineatul (3) litera (d)

 

Articolul 8 alineatul (4) litera (d)

Articolul 16 alineatul (3) litera (e)

 

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 16 alineatul (8)

 

Articolul 8 alineatul (6) primul paragraf

Articolul 17 alineatul (1) și articolul (2) litera (b)

 

Articolul 8 alineatul (6) al doilea paragraf

Articolul 17 alineatul (3) a doua teză

 

Articolul 8 alineatul (7) primul paragraf

 

Articolul 8 alineatul (7) al doilea paragraf

Articolul 16 alineatul (2) a doua teză

 

Articolul 8 alineatul (7) al treilea paragraf

Articolul 16 alineatul (9)

 

Articolul 8 alineatul (7) al patrulea paragraf

Articolul 16 alineatul (11)

 

Articolul 8 alineatul (7) al cincilea paragraf

 

Articolul 8 alineatul (8)

Articolul 16 alineatul (10)

 

Articolul 8 alineatul (9) litera (a)

Articolul 16 alineatul (12)

 

Articolul 8 alineatul (9) litera (b)

Articolul 16 alineatul (13)

Articolul 9

 

Articolul 16 alineatul (2)

 

Articolul 9

Articolul 18

Articolul 10

 

Articolul 19 alineatul (3)

 

Articolul 10

Articolul 28

Articolul 11

 

 

Articolul 11

Articolul 29

Articolul 12 alineatul (1)

 

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2)

 

Articolul 12 alineatul (3)

 

Articolul 12 alineatul (4)

 

Articolul 12 alineatul (5)

 

 

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (1) litera (e)

 

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 32 alineatul (1) litera (a)

 

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 32 alineatul (1) litera (b)

 

Articolul 12 alineatul (4)

Articolul 32 alineatul (1) litera (c)

 

Articolul 12 alineatul (5)

Articolul 32 alineatul (1) litera (h)

 

Articolul 12 alineatul (6)

Articolul 32 alineatul (1) litera (d)

 

Articolul 12 alineatul (7)

 

Articolul 12 alineatul (8)

 

Articolul 12 alineatul (9)

Articolul 32 alineatul (1) a doua parte a literei (a)

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 33

Articolul 14

 

Articolul 19

Articolul 15

Articolul 14

Articolul 34

 

Articolul 15

Articolul 36

Articolul 16

 

Articolul 37 a doua teză

Articolul 17

Articolul 16

Articolul 38


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/948


REGULAMENTUL CONSILIULUI (EURATOM) NR. 1314/2013

din 16 decembrie 2013

privind Programul pentru cercetare și formare al Comunității Europene a Energiei Atomice (2014-2018) de completare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 7 primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

întrucât:

(1)

Unul dintre obiectivele Comunității Europene a Energiei Atomice (denumită în continuare „Comunitatea”) este de a contribui la ridicarea nivelului de trai în statele membre, inclusiv prin promovarea și facilitarea cercetării nucleare în statele membre, precum și completarea acesteia, prin punerea în aplicare a unui program de cercetare și formare al Comunității.

(2)

Cercetarea nucleară poate contribui la prosperitatea socială și economică și la sustenabilitatea mediului prin îmbunătățirea securității nucleare, a siguranței și a radioprotecției. La fel de importantă este contribuția potențială a cercetării nucleare la decarbonizarea pe termen lung a sistemului energetic în condiții de siguranță, eficiență și securitate.

(3)

Prin sprijinirea cercetării nucleare, Programul de cercetare și formare al Comunității pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2018 (denumit în continuare „programul Euratom”) va contribui la atingerea obiectivelor Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (denumit în continuare „programul-cadru Orizont 2020”), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și va facilita implementarea Strategiei Europa 2020, precum și crearea și funcționarea spațiului european de cercetare.

(4)

În pofida impactului potențial al energiei nucleară asupra aprovizionării cu energie și asupra dezvoltării economice, accidentele nucleare grave pot pune în pericol sănătatea umană. Prin urmare, în programul Euratom, ar trebui să se acorde cea mai mare atenție posibilă securității nucleare și, dacă este cazul, aspectelor legate de siguranță de care se ocupă Centrul Comun de Cercetare (denumit în continuare „JRC”).

(5)

Planul strategic european privind tehnologiile energetice (denumit în continuare „Planul SET”), stabilit în concluziile ședinței Consiliului din 28 februarie 2008 la Bruxelles, accelerează dezvoltarea unui portofoliu de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon. La reuniunea sa din 4 februarie 2011, Consiliul European a convenit ca Uniunea și statele membre să promoveze investițiile în energia din surse regenerabile și tehnologiile sigure și durabile cu emisii reduse de dioxid de carbon și să se concentreze pe implementarea priorităților tehnologice stabilite în Planul SET. Fiecare stat membru rămâne liber să aleagă tipul de tehnologii pe care să îl susțină.

(6)

Având în vedere că toate statele membre dispun de instalații nucleare sau utilizează materiale radioactive, în special în scopuri medicale, Consiliul a recunoscut, în concluziile din reuniunea sa de la Bruxelles din 1 și 2 decembrie 2008, nevoia permanentă de competențe în domeniul nuclear, în special printr-o educație și o formare adecvate, legate de cercetare și coordonate la nivelul Comunității.

(7)

Deși rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să aleagă dacă să utilizeze sau nu energia nucleară, se recunoaște, de asemenea, că energia nucleară joacă roluri diferite în diferite state membre.

(8)

Prin semnarea Acordului privind instituirea Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune în vederea punerii în aplicare comune a proiectului ITER (3), Comunitatea s-a angajat să participe la construirea proiectului ITER (denumit în continuare „ITER”) și la exploatarea acestuia în viitor. Contribuția Comunității este gestionată prin întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune (denumită în continuare „Fuziune pentru energie”), instituită prin Decizia 2007/198/Euratom a Consiliului (4). Activitățile întreprinderii comune respective, inclusiv ITER, urmează a fi reglementate printr-un act legislativ separat.

(9)

Pentru ca fuziunea să devină o opțiune credibilă pentru producția comercială de energie, este necesar, în primul rând, să se finalizeze rapid și cu succes construcția ITER și începerea funcționării sale. În al doilea rând, este necesar să se stabilească o foaie de parcurs ambițioasă, dar realistă, în vederea producerii de energie electrică până în 2050. Pentru atingerea acestor obiective, este necesar ca programul european de fuziune să fie redirecționat către un program comun de activități prin care se pune în aplicare această foaie de parcurs. Pentru a se asigura rezultatele activităților de cercetare în curs legate de fuziune, precum și angajamentul pe termen lung al părților interesate de fuziune și colaborarea între acestea, ar trebui să se asigure continuitatea sprijinului din partea Comunității. Ar trebui să se pună un accent mai puternic în primul rând pe activitățile desfășurate în sprijinul ITER, dar și pe evoluțiile către reactorul de demonstrare, inclusiv o mai mare implicare, după caz, a sectorului privat. Această raționalizare și reorientare ar trebui realizată fără a se pune în pericol poziția de lider a Europei în cadrul comunității științifice din domeniul fuziunii.

(10)

(JRC ar trebui să continue să furnizeze sprijin științific și tehnologic independent, adaptat nevoilor clienților, la elaborarea, dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor Comunității, în special în ceea ce privește cercetarea și formarea în domeniul securității și al siguranței nucleare. Pentru optimizarea resurselor umane și pentru a se asigura că nu apar duplicări în cercetarea din Uniune, orice nouă activitate realizată de JRC ar trebui să fie analizată pentru a se verifica coerența sa cu activitățile existente în statele membre. Aspectele privind siguranța ale programului-cadru Orizont 2020 ar trebui să se limiteze la acțiunile directe ale JRC.

(11)

JRC ar trebui să continue să genereze resurse suplimentare prin activități competitive, inclusiv prin participarea la acțiuni indirecte ale Programului Euratom, la activitățile pentru părți terțe și, într-o mai mică măsură, la exploatarea proprietății intelectuale.

(12)

În interesul tuturor statelor sale membre, rolul Uniunii este acela de a dezvolta un cadru pentru sprijinirea cercetării în comun, la nivel de vârf, a creării și a păstrării de cunoștințe în sectorul tehnologiilor de fisiune nucleară, cu un accent special pe securitate, siguranță, radioprotecție și neproliferare. Pentru aceasta sunt necesare date științifice independente, la care JRC poate avea o contribuție esențială. Acest lucru a fost recunoscut prin comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social European și Comitetul Regiunilor din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 O Uniune a inovării”, în care Comisia și-a formulat intenția de a consolida, prin intermediul JRC, dovezile științifice pentru elaborarea politicilor. JRC își propune să răspundă acestei provocări concentrându-și cercetările în domeniul securității și siguranței nucleare pe prioritățile de politică ale Uniunii.

(13)

În vederea aprofundării relației dintre știință și societate și a consolidării încrederii opiniei publice în știință, programul Euratom ar trebui să favorizeze o bună informare a cetățenilor și a societății civile cu privire la aspectele legate de cercetare și inovare prin promovarea educației științifice, prin facilitarea accesibilității cunoștințelor științifice, prin dezvoltarea unor agende de cercetare și inovare responsabile, care să răspundă preocupărilor și așteptărilor cetățenilor și ale societății civile, și prin facilitarea participării acestora la activitățile din cadrul Programului Euratom.

(14)

Punerea în aplicare a Programului Euratom ar trebui să răspundă oportunităților și necesităților în evoluție legate de știință și tehnologie, industrie, politici și societate. Astfel, agendele ar trebui să fie stabilite în strânsă legătură cu părțile interesate din toate sectoarele vizate și este necesar să se permită o marjă suficientă de flexibilitate pentru a ține cont de noile evoluții. Pe durata Programului Euratom, s-ar putea face apel la consiliere externă, utilizându-se totodată și structurile relevante precum platformele tehnologice europene.

(15)

Rezultatele dezbaterii care a avut loc la simpozionul privind „Beneficii și limite ale cercetării în domeniul fisiunii nucleare pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon”, pregătit printr-un studiu interdisciplinar care a implicat, printre alții, experți din domeniile energiei, economiei și științelor sociale, organizat în comun de Comisie și Comitetul Economic și Social European la Bruxelles la 26 și 27 februarie 2013, au recunoscut necesitatea de a se continua cercetarea nucleară la nivel european.

(16)

Programul Euratom ar trebui să contribuie la atractivitatea profesiei de cercetător în Uniune. Ar trebui să se acorde o atenție corespunzătoare Cartei europene a cercetătorilor și Codului de conduită pentru recrutarea cercetătorilor (5), alături de alte cadre de referință relevante definite în contextul spațiului european de cercetare, respectându-se, în același timp, caracterul voluntar al acestor cadre.

(17)

Activitățile desfășurate în cadrul Programului Euratom ar trebui să vizeze promovarea egalității între femei și bărbați în domeniul cercetării și inovării, în special prin căutarea de soluții pentru cauzele profunde ale dezechilibrului de gen, prin exploatarea deplină a potențialului cercetătorilor, femei și bărbați, și prin integrarea dimensiunii de gen în conținutul proiectelor, în vederea îmbunătățirii calității cercetării și a stimulării inovării. Activitățile ar trebui să vizeze, de asemenea, aplicarea principiilor referitoare la egalitatea între femei și bărbați, astfel cum sunt prevăzute la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(18)

Activitățile de cercetare și inovare sprijinite de programul Euratom ar trebui să respecte principiile etice fundamentale. Ar trebui să fie luate în considerare, după caz, avizele privind chestiuni legate de energie emise de Grupul european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii. Activitățile de cercetare ar trebui să țină seama, de asemenea, de articolul 13 din TFUE și să limiteze folosirea animalelor în cercetare și testare, în vederea înlocuirii, în cele din urmă, a utilizării animalelor. Toate activitățile ar trebui să se desfășoare în condiții de garantare a unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane.

(19)

De asemenea, ar trebui să se obțină un impact mai mare prin combinarea Programului Euratom cu fonduri din sectorul privat în cadrul unor parteneriate public-privat în domenii-cheie în care cercetarea și inovarea ar putea contribui la obiectivele mai ample ale Uniunii privind competitivitatea. Ar trebui acordată o atenție deosebită implicării întreprinderilor mici și mijlocii.

(20)

Programul Euratom ar trebui să promoveze cooperarea cu țări terțe, în special în domeniul securității, pe baza principiilor de interes comun și de avantaj reciproc, mai ales pentru a se promova îmbunătățirea continuă a securității nucleare.

(21)

Pentru a menține condiții de egalitate pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă, finanțarea oferită de programul Euratom ar trebui să fie concepută în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, pentru a se asigura eficacitatea cheltuielilor publice și pentru a preveni denaturări ale pieței, cum ar fi eliminarea finanțării private, crearea unor structuri de piață ineficiente sau menținerea întreprinderilor ineficiente.

(22)

Consiliul European a recunoscut în concluziile sale din 4 februarie 2011 necesitatea unei noi abordări a activităților de control și de gestionare a riscurilor în finanțarea cercetării în Uniune și a cerut realizarea unui nou echilibru între încredere și control și între asumarea de riscuri și evitarea acestora. Parlamentul European, în rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea punerii în aplicare a programelor-cadru pentru cercetare (6), solicită o schimbare pragmatică în vederea simplificării administrative și financiare și consideră că gestionarea finanțării cercetării în Uniune ar trebui să se bazeze mai mult pe încredere și toleranță față de risc în raport cu participanții.

(23)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri proporționale de-a lungul întregului ciclu cheltuieli, inclusiv prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, aplicarea de sancțiuni. O strategie de control revizuită, care să nu mai fie orientată pe reducerea ratelor de eroare, ci pe controale bazate pe analiza riscurilor și pe detectarea fraudei, ar trebui să reducă sarcina pe care o presupune controlul pentru participanți.

(24)

Este important să se asigure o bună gestiune financiară a Programului Euratom și a punerii sale în aplicare în modul cel mai eficace și ușor de utilizat posibil, garantându-se, în același timp, securitatea juridică și accesibilitatea sa pentru toți participanții. Este necesar să se asigure respectarea dispozițiilor relevante ale Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) (7), precum și a cerințelor legate de simplificare și de o mai bună legiferare.

(25)

Pentru a asigura cea mai eficientă punere în aplicare posibilă și facilitarea accesului tuturor participanților prin intermediul unor proceduri simplificate, precum și pentru crearea unui cadru coerent, cuprinzător și transparent pentru participanți, participarea la programul Euratom și diseminarea rezultatelor cercetării ar trebui să fie supuse regulilor aplicabile Programului-cadru Orizont 2020, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu anumite adaptări sau excepții.

(26)

Este important să se faciliteze în continuare exploatarea proprietății intelectuale dezvoltate de participanți, protejând în același timp interesele legitime ale celorlalți participanți și ale Comunității, în conformitate cu capitolul 2 din tratat.

(27)

Fondul de garantare pentru participanți, gestionat de Comisie și instituit în temeiul Regulamentului (Euratom) nr. 1908/2006 al Consiliului (8) și al Regulamentului (Euratom) nr. 139/2012 al Consiliului (9), s-a dovedit a constitui un mecanism important de garanție care atenuează riscurile asociate sumelor datorate și nerambursate de participanții care nu își respectă obligațiile. Fondul de garantare pentru participanți, instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) să cuprindă și acțiunile desfășurate în temeiul Regulamentului (Euratom) nr. 1908/2006, al Regulamentului (Euratom) nr. 139/2012 și al prezentului regulament.

(28)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a acțiunilor indirecte în cadrul Programului Euratom, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta programele de lucru și decizia privind aprobarea finanțării acțiunilor indirecte. Respectivele competențe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(29)

Realizarea obiectivelor Programului Euratom în domeniile relevante necesită sprijinul pentru activități orizontale, atât în cadrul Programului Euratom, cât și în comun cu activitățile din Programul-cadru Orizont 2020.

(30)

Gestionarea eficientă a performanței, inclusiv a evaluării și monitorizării, necesită dezvoltarea unor indicatori de performanță specifici care pot fi măsurați în timp, sunt realiști și reflectă logica intervenției și sunt relevanți pentru ierarhizarea corespunzătoare a obiectivelor și a activităților. Ar trebui instituie mecanisme adecvate de coordonare între aplicarea și monitorizarea Programului Euratom, pe de o parte, și monitorizarea progreselor înregistrate, a realizărilor și a funcționării spațiului european de cercetare pe de altă parte.

(31)

Consiliul de administrație al JRC, instituit prin Decizia 96/282/Euratom a Comisiei (12), a fost consultat cu privire la conținutul științific și tehnic al acțiunilor directe ale JRC.

(32)

Din rațiuni de securitate juridică, Decizia Consiliului din 16 decembrie 1980 de instituire a Comitetului consultativ pentru programul de fuziune (13), Decizia 84/338/Euratom, CECO, CEE a Consiliului (14), Decizia 2006/970/Euratom a Consiliului (15), Decizia 2006/976/Euratom a Consiliului (16), Decizia 2006/977/Euratom a Consiliului (17), Regulamentul (Euratom) nr. 1908/2006, Decizia 2012/93/Euratom a Consiliului (18), Regulamentul (Euratom) nr. 139/2012, Decizia 2012/94/Euratom a Consiliului (19), și Decizia 2012/95/Euratom a Consiliului (20) ar trebui abrogate.

(33)

Comisia a consultat Comitetul științific și tehnic Euratom,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

INSTITUIRE

Articolul 1

Instituire

Prezentul regulament instituie programul de cercetare și formare pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2018 (denumit în continuare „programul Euratom”) și stabilește regulile de participare la programul respectiv, inclusiv de participare la programele organismelor de finanțare care gestionează fondurile alocate în conformitate cu prezentul regulament și la activitățile desfășurate în comun în temeiul prezentului regulament și al programului-cadru de cercetare și inovare Orizont 2020 (denumit în continuare „programul-cadru Orizont 2020”). instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a)

„activități de cercetare și inovare” înseamnă întregul spectru al activităților de cercetare, dezvoltare tehnologică, demonstrație și inovare, inclusiv promovarea cooperării cu țări terțe și organizații internaționale, diseminarea și optimizarea rezultatelor și stimularea formării și mobilității cercetătorilor în cadrul Comunității Europene a Energiei Atomice (denumită în continuare „Comunitatea”);

(b)

„acțiuni directe” înseamnă activitățile de cercetare și inovare desfășurate de Comisie prin intermediul Centrului său Comun de Cercetare (JRC);

(c)

„acțiuni indirecte” înseamnă activitățile de cercetare și inovare pentru care Uniunea sau Comunitatea (denumite în continuare „Uniunea”) asigură asistență financiară și care sunt întreprinse de către participanți;

(d)

„parteneriat public-privat” înseamnă un parteneriat în cadrul căruia parteneri din sectorul privat, Comunitatea și, după caz, alți parteneri, precum organismele din sectorul public, se angajează să sprijine în comun elaborarea și implementarea unui program sau a unor activități de cercetare și inovare;

(e)

„parteneriat public-public” înseamnă un parteneriat în care organisme din sectorul public sau organisme cu funcție de serviciu public la nivel local, regional, național sau internațional se angajează împreună cu Comunitatea să sprijine în comun elaborarea și implementarea unui program sau a unor activități de cercetare și inovare.

Articolul 3

Obiective

(1)   Obiectivul general al Programului Euratom este de a realiza activități de cercetare și formare în domeniul nuclear, cu accent pe îmbunătățirea continuă a securității nucleare, a siguranței și a radioprotecției și în special de a contribui potențial la decarbonizarea pe termen lung a sistemului energetic în condiții de siguranță, eficiență și securitate. Obiectivul general este pus în aplicare prin activitățile specificate în anexa I sub formă de acțiuni directe și indirecte, care urmăresc obiectivele specifice stabilite la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

(2)   Acțiunile indirecte din cadrul programului Euratom au următoarele obiective specifice:

(a)

să sprijine securitatea sistemelor nucleare;

(b)

să contribuie la dezvoltarea unor soluții sigure pe termen mai lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea;

(c)

să sprijine dezvoltarea și sustenabilitatea expertizei și excelenței în sectorul nuclear la nivelul Uniunii;

(d)

să sprijine radioprotecția și dezvoltarea de aplicații medicale ale radiațiilor, inclusiv, printre altele, furnizarea și utilizarea în condiții de siguranță și de securitate a radioizotopilor;

(e)

să progreseze în direcția demonstrării fezabilității fuziunii ca sursă de energie prin exploatarea instalațiilor de fuziune existente și viitoare;

(f)

să pună bazele viitoarelor centrale de fuziune nucleară prin dezvoltarea de materiale, tehnologii și de modele conceptuale;

(g)

să promoveze inovarea și competitivitatea industrială;

(h)

să asigure disponibilitatea și utilizarea infrastructurilor de cercetare de relevanță paneuropeană.

(3)   Acțiunile directe din cadrul programului Euratom au următoarele obiective specifice:

(a)

să îmbunătățească securitatea nucleară, inclusiv securitatea reactorului și a combustibilului nuclear, gestionarea deșeurilor, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea; dezafectarea și pregătirea pentru situații de urgență;

(b)

să îmbunătățească siguranța nucleară, inclusiv garanțiile nucleare, neproliferarea, combaterea traficului ilegal și criminalistica nucleară;

(c)

să stimuleze excelența științifică în domeniul nuclear în scopul standardizării;

(d)

să încurajeze gestionarea cunoștințelor, educația și formarea;

(e)

să sprijine politica Uniunii în materie de securitate și siguranță nucleară.

Orice nouă atribuire de activitate către JRC este analizată de Consiliul de administrație al JRC pentru a se verifica coerența sa cu activitățile existente în statele membre.

(4)   Programul Euratom este pus în aplicare în așa fel încât să se asigure că prioritățile și activitățile sprijinite sunt relevante pentru evoluția necesităților și că se ține seama de caracterul evolutiv al științei, tehnologiei, inovării, al elaborării politicilor, al piețelor și al societății, cu scopul de a se optimiza resursele umane și financiare și de a se evita duplicarea cercetării și dezvoltării nucleare în Uniune.

(5)   În cadrul obiectivelor specifice menționate la alineatele (2) și (3), se pot lua în considerare nevoi noi și neprevăzute care apar pe parcursul perioadei de punere în aplicare a programului Euratom. În cazuri justificate corespunzător, acestea pot include reacții la oportunități, crize și amenințări emergente, la nevoile legate de dezvoltarea de noi politici ale Uniunii, precum și la testarea acțiunilor pentru care se prevede acordarea de sprijin în cadrul programelor viitoare.

Articolul 4

Buget

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului Euratom este de 1 603 329 000 EUR. Cuantumul respectiv se distribuie după cum urmează:

(a)

pentru acțiuni indirecte pentru programul de cercetare și dezvoltare în domeniul fuziunii, 728 232 000 EUR;

(b)

pentru acțiuni indirecte în domeniul fisiunii nucleare, securității și radioprotecției, 315 535 000 EUR;

(c)

pentru acțiuni directe, 559 562 000 EUR.

Pentru punerea în aplicare a acțiunilor indirecte din cadrul programului Euratom, cheltuielile administrative ale Comisiei ajung până la 7 % în medie pe durata programului Euratom și la maximum 6 % în 2018.

(2)   Pachetul financiar al programului Euratom poate acoperi cheltuieli legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, care sunt necesare pentru gestionarea programului respectiv și îndeplinirea obiectivelor acestuia, în special studii și reuniuni ale experților, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament, și cheltuieli legate de rețelele informatice specializate pe schimbul și prelucrarea de informații, împreună cu toate celelalte cheltuieli legate de asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului Euratom. Cheltuielile pentru acțiuni continue și repetitive precum controlul, auditul și rețelele IT sunt acoperite în limitele cheltuielilor administrative ale Comisiei menționate la alineatul (1).

(3)   Dacă este necesar și justificat în mod corespunzător, creditele pot fi incluse în bugetul aferent perioadei de după 2018 pentru a acoperi cheltuieli legate de asistența tehnică și administrativă, astfel încât să se permită gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2018.

(4)   Atunci când acțiunile directe contribuie la inițiative instituite de entitățile cărora Comisia le-a încredințat sarcini de punere în aplicare în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) și cu articolul 15, această contribuție nu se consideră ca făcând parte din contribuția financiară alocată inițiativelor respective.

(5)   Angajamentele bugetare pot fi împărțite în tranșe anuale. În fiecare an, Comisia angajează tranșele anuale ținând cont de evoluția acțiunilor care beneficiază de sprijin financiar, de necesitățile estimate, precum și de bugetul disponibil.

Articolul 5

Asocierea țărilor terțe

(1)   Programul Euratom este deschis pentru asocierea:

(a)

țărilor aderente, a țărilor candidate și a potențialelor candidate, în conformitate cu principiile, termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programe ale Uniunii, stabilite prin acordurile-cadru corespunzătoare și prin decizii ale consiliilor de asociere sau prin acorduri similare;

(b)

țărilor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) ori țărilor sau teritoriilor care fac obiectul instrumentului european de vecinătate care îndeplinesc toate criteriile următoare:

(i)

o bună capacitate în domeniile științei, tehnologiei și inovării;

(ii)

un bilanț anterior pozitiv de participare la programele de cercetare și inovare ale Uniunii;

(iii)

un tratament corect și echitabil al drepturilor de proprietate intelectuală.

(c)

țărilor sau teritoriilor asociate la cel de Al șaptelea program-cadru Euratom.

(2)   Termenii și condițiile specifice privind participarea țărilor asociate la programul Euratom, inclusiv contribuția financiară, pe baza produsului intern brut al țării asociate, sunt stabilite de acordurile internaționale dintre Uniune și țările asociate.

TITLUL II

PUNERE ÎN APLICARE

CAPITOLUL 1

Punere în aplicare, gestionare și forme de sprijin

Articolul 6

Gestionare și forme de sprijin din partea Comunității

(1)   Programul Euratom se pune în aplicare prin acțiuni indirecte utilizându-se una sau mai multe din formele de finanțare prevăzute în Regulamentul financiar, în special granturi, premii, achiziții și instrumente financiare. Totodată, sprijinul comunitar constă în acțiuni directe sub forma activităților de cercetare și inovare desfășurate de JRC.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 10 din tratat, Comisia poate încredința o parte din punerea în aplicare a programului Euratom organismelor de finanțare menționate la articolul 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar.

Totodată, Comisia poate încredința punerea în aplicare a acțiunilor indirecte în cadrul Programului Euratom unor organisme create în temeiul sau menționate în programul-cadru Orizont 2020.

(3)   Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (3), decizia de aprobare a finanțării acțiunilor indirecte.

Articolul 7

Reguli de participare și diseminare a rezultatelor cercetării

(1)   Sub rezerva alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, participarea oricărei entități juridice la acțiuni indirecte desfășurate în cadrul programului Euratom este guvernată de regulile de participare stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2)   În scopul aplicării programului Euratom, „regulile de siguranță” menționate la articolul 43 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 includ interesele de apărare ale statelor membre în înțelesul articolului 24 din tratat.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 41 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013, în ceea ce privește rezultatele generate de participanții care au primit o contribuție financiară din partea Comunității, Comisia sau organismul de finanțare poate obiecta față de transferul de proprietate sau de acordarea unei licențe exclusive sau neexclusive către părți terțe stabilite într-o țară terță care nu este asociată la programul Euratom, atunci când consideră că un astfel de transfer sau acordare de licență nu este în conformitate cu interesul dezvoltării competitivității economiei Uniunii sau nu corespunde cu principii etice sau considerente de securitate. „Considerentele de securitate” includ interesele de apărare ale statelor membre în înțelesul articolului 24 din Tratatul Euratom.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 46 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013, în scopul elaborării, punerii în aplicare și monitorizării politicilor și programelor comunitare sau a obligațiilor asumate în cadrul cooperării internaționale cu țări terțe și cu organizații internaționale, Comunitatea și întreprinderile comune ale acesteia beneficiază de drepturi de acces la rezultatele unui participant care a primit o contribuție financiară din partea Comunității. Astfel de drepturi de acces includ dreptul de a autoriza părți terțe să utilizeze rezultatele în contextul achizițiilor publice și dreptul de a acorda sublicențe și sunt limitate la utilizarea necomercială și neconcurențială și se acordă cu scutire de redevențe.

(3)   Fondul de garantare pentru participanți instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1290/2013, înlocuiește și este succesorul fondurilor de garantare pentru participanți instituite în temeiul Regulamentului (Euratom) nr. 1908/2006 al Consiliului și al Regulamentului (Euratom) nr. 139/2012.

Toate sumele din fondurile de garantare pentru participanți instituite în temeiul Regulamentelor (Euratom) nr. 1908/2006 și (Euratom) nr. 139/2012 se transferă începând cu 31 decembrie 2013 către fondul de garantare pentru participanți instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1290/2013. Participanții la acțiuni desfășurate în temeiul Deciziei 2012/93/Euratom care semnează acorduri de grant după 31 decembrie 2013 își varsă contribuția către fondul de garantare pentru participanți.

Articolul 8

Activități orizontale

(1)   În scopul realizării obiectivelor programului Euratom și al abordării provocărilor comune programului Euratom și programului-cadru Orizont 2020, activitățile orizontale în cadrul acțiunilor indirecte stabilite în anexa I și/sau cele de punere în aplicare a programului specific al programului-cadru Orizont 2020, instituit prin Decizia 2013/743/UE a Consiliului (21), pot beneficia de contribuție financiară din partea Uniunii.

(2)   Contribuția financiară menționată la alineatul (1) din prezentul articol se poate compune din contribuțiile financiare destinate acțiunilor indirecte prevăzute la articolul 4 din prezentul regulament și la articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. nr. 1291/2013, și pusă în aplicare printr-o schemă unică de finanțare.

Articolul 9

Egalitatea de gen

Programul Euratom asigură promovarea eficace a egalității de gen și a dimensiunii de gen în conținutul cercetării și inovării.

Articolul 10

Principii etice

(1)   Toate activitățile de cercetare și inovare desfășurate în temeiul programului Euratom se efectuează în conformitate cu principiile etice și cu legislația relevantă la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană a drepturilor omului și protocoalele sale adiționale.

Se acordă o atenție deosebită principiului proporționalității, dreptului la viață privată, dreptului la protecția datelor cu caracter personal, dreptului la integritate fizică și mentală a persoanei, dreptului la nediscriminare și nevoii de a asigura nivele ridicate de protecție a sănătății umane.

(2)   Activitățile de cercetare și inovare desfășurate în cadrul programului Euratom se concentrează exclusiv asupra aplicațiilor civile.

Articolul 11

Programe de lucru

(1)   Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (3), programe de lucru pentru punerea în aplicare a acțiunilor indirecte. Programele de lucru permit abordări ascendente (bottom-up), care abordează obiectivele în mod inovator.

Programele de lucru stabilesc elementele esențiale pentru punerea în aplicare a acțiunilor în conformitate cu Regulamentul financiar, inclusiv obiectivele detaliate ale acestora, finanțarea aferentă și calendarul, precum și o abordare multianuală și orientări strategice pentru următorii ani de punere în aplicare.

(2)   Pentru acțiunile directe, Comisia stabilește în conformitate cu Decizia 96/282/Euratom un program de lucru multianual, care precizează în mod mai detaliat obiectivele și prioritățile științifice și tehnologice prevăzute în anexa I, precum și calendarul de punere în aplicare.

De asemenea, respectivul program de lucru multianual ia în considerare activitățile de cercetare pertinente desfășurate de statele membre, de țările asociate și de organizațiile europene și internaționale. Acesta este actualizat după cum este cazul.

(3)   Programele de lucru menționate la alineatele (1) și (2) iau în considerare starea de fapt în domeniul științei, tehnologiei și al inovării la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, precum și evoluțiile relevante în materie de politici, piață și societate. Programele de lucru se actualizează după cum este cazul.

(4)   Programele de lucru menționate la alineatele (1) și (2) conțin o secțiune care identifică activitățile orizontale, astfel cum sunt menționate la articolul 8.

Articolul 12

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Comitetul (22) se întrunește în două configurații diferite, care se ocupă cu aspecte ale programului Euratom legate de fisiune și, respectiv, de fuziune.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică procedura de examinare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, în termenul stabilit pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate simplă a membrilor comitetului solicită acest lucru.

Articolul 13

Comisia informează periodic comitetul menționat la articolul 12 cu privire la progresele de ansamblu înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului Euratom și îi furnizează în timp util informații cu privire la toate acțiunile indirecte propuse sau finanțate în cadrul programului Euratom.

Articolul 14

Consultanță externă și angajament societal

(1)   Pentru punerea în aplicare a programului Euratom, se iau considerare consultanța și contribuțiile furnizate de, după caz:

(a)

Comitetul științific și tehnic Euratom, în temeiul articolului 134 din tratat;

(b)

grupuri consultative independente de experți la nivel înalt, instituite de Comisie;

(c)

structuri de dialog create în temeiul acordurilor internaționale în domeniul științei și tehnologiei;

(d)

activități orientate spre viitor;

(e)

consultări publice specifice (inclusiv, după caz, cu autorități naționale și regionale sau părți interesate); și

(f)

procese transparente și interactive care asigură sprijin pentru o cercetare și o inovare responsabile.

(2)   De asemenea, se va ține cont pe deplin de agendele de cercetare și inovare stabilite, printre altele, de platformele tehnologice europene, de inițiativele de programare în comun și de parteneriatele europene pentru inovare.

CAPITOLUL II

Domenii specifice de acȚiune

Articolul 15

Întreprinderi mici și mijlocii

Se acordă o atenție deosebită asigurării participării adecvate la programul Euratom a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) și a sectorului privat în general, precum și impactului inovării asupra acestora. Evaluările cantitative și calitative ale participării IMM-urilor sunt efectuate în cadrul măsurilor privind evaluarea și monitorizarea.

Articolul 16

Parteneriate de tip public-privat și public-public

Pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 3, activitățile specifice ale programului Euratom pot fi puse în aplicare prin:

(a)

întreprinderi comune instituite în baza capitolului 5 din tratat;

(b)

parteneriate tip public-public pe baza schemei de finanțare „acțiuni de cofinanțare a programului”;

(c)

parteneriate contractuale de tip public-privat, menționate la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.

Articolul 17

Cooperarea internațională cu țări terțe și cu organizații internaționale

(1)   Entitățile stabilite în țări terțe și organizațiile internaționale sunt eligibile pentru participarea la acțiunile indirecte ale programului Euratom în condițiile stabilite în Regulamentul (UE)) nr. 1290/2013. Excepțiile de la principiul general sunt prevăzute la articolul 7 din prezentul regulament. Programul Euratom promovează cooperarea internațională cu țările terțe și organizațiile internaționale în scopul:

(a)

consolidării excelenței și atractivității Uniunii în domeniul cercetării și inovării, precum și a competitivității sale economice și industriale;

(b)

abordării eficace a provocărilor societale comune;

(c)

sprijinirii obiectivelor de politică externă și de dezvoltare ale Uniunii, care completează programele externe și de dezvoltare. Se urmărește realizarea de sinergii cu alte politici ale Uniunii.

(2)   Acțiunile urmărite, cu obiectivul de a promova cooperarea cu anumite țări terțe sau grupuri de țări terțe, sunt puse în aplicare pe baza unei abordări strategice, precum și a interesului comun, a priorităților și a avantajului reciproc, ținându-se seama de capacitățile științifice și tehnologice și de oportunitățile de pe piață, precum și de impactul preconizat.

Este necesar să se încurajeze accesul reciproc la programele derulate în țări terțe. Pentru a valorifica la maxim impactul, se promovează coordonarea și sinergiile cu inițiativele întreprinse de statele membre și țările asociate. Natura cooperării poate varia în funcție de țările partenere specifice.

Prioritățile de cooperare iau în considerare evoluțiile înregistrate în oportunitățile politicilor Uniunii de cooperare cu țările terțe și tratamentul corect și echitabil al drepturilor de proprietate intelectuală.

Articolul 18

Informare, comunicare, exploatare și diseminare

(1)   La punerea în aplicare a programului Euratom, activitățile de diseminare și comunicare sunt considerate ca parte integrantă din acțiunile sprijinite de programul Euratom.

(2)   Activitățile de comunicare pot include:

(a)

inițiativele vizând o sensibilizare sporită și facilitarea accesului la finanțare în temeiul programului Euratom, în special pentru acele regiuni sau tipuri de participanți a căror participare este relativ redusă;

(b)

asistență specifică acordată proiectelor și consorțiilor pentru a le oferi acestora acces la competențele necesare în vederea optimizării comunicării, a exploatării și a diseminării rezultatelor;

(c)

inițiative de promovare a dialogului și a dezbaterii cu publicul pe teme științifice, tehnologice și de inovare, precum și de valorificare a mijloacelor de comunicare sociale și a altor tehnologii și metodologii inovatoare;

(d)

comunicarea priorităților politice ale Uniunii, cu condiția ca acestea să fie legate de obiectivele prezentului regulament; în mod special, Comisia furnizează statelor membre informații detaliate și în timp util.

(3)   Sub rezerva tratatului și a legislației relevante a Uniunii, activitățile de diseminare pot include:

(a)

activități care regrupează rezultate dintr-o serie de proiecte, inclusiv proiecte care pot fi finanțate din alte surse, pentru a pune la dispoziție baze de date ușor de utilizat și rapoarte care rezumă constatările esențiale;

(b)

diseminarea rezultatelor către factorii de decizie politică, inclusiv organismele de standardizare, pentru a promova utilizarea rezultatelor pertinente pentru politici de către organismele corespunzătoare la nivel internațional, la nivelul Uniunii, la nivel național și regional.

CAPITOLUL III

Control

Articolul 19

Control și audit

(1)   Sistemul de control stabilit pentru punerea în aplicare a prezentului regulament este conceput astfel încât să furnizeze o garanție rezonabilă de realizare a bunei gestionări a riscurilor legate de eficacitatea și eficiența operațiunilor, precum și a legalității și regularității operațiunilor subiacente, luând în considerare caracterul multianual al programelor, precum și natura plăților în cauză.

(2)   Sistemul de control asigură un echilibru adecvat între încredere și control, ținând cont de costurile administrative și de alte costuri ale controalelor la toate nivelurile, în special pentru participanți, astfel încât să poate fi atinse obiectivele programului Euratom și să fie atrași în program cei mai competenți cercetători și cele mai inovatoare întreprinderi.

(3)   Ca parte din sistemul de control, strategia de audit pentru cheltuielile privind acțiunile indirecte din cadrul programului Euratom se bazează pe auditul financiar al unui eșantion reprezentativ de cheltuieli în ansamblul programului. Acest eșantion reprezentativ este completat cu o selecție bazată pe evaluarea riscurilor legate de cheltuieli.

Auditurile cheltuielilor pentru acțiuni indirecte din cadrul programului Euratom se efectuează în mod coerent, în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității, în scopul reducerii la minimum a sarcinii de audit asupra participanților.

Articolul 20

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   La punerea în aplicare a acțiunilor finanțate în temeiul prezentului regulament, Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin controale eficace, și, în cazul în care se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, precum și, dacă este necesar, prin sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a audita, atât pe bază de documente, cât și la fața locului, toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

Fără a aduce atingere alineatului (3), auditurile efectuate de Comisie pot fi efectuate până la doi ani de la plata finală.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (23) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (24), cu scopul de a identifica cazurile de fraudă, corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau în legătură cu un contract de finanțare în cadrul programului Euratom.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, precum și contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a granturilor rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în limitele competențelor care le revin.

CAPITOLUL IV

Monitorizare Și evaluare

Articolul 21

Monitorizare

(1)   Comisia monitorizează anual punerea în aplicare a programului Euratom, inclusiv progresele înregistrate și rezultatele obținute. Comisia furnizează informații în această privință comitetului menționat la articolul 12.

(2)   Comisia raportează și pune la dispoziția publicului rezultatele monitorizării menționate la alineatul (1).

Articolul 22

Evaluare

(1)   Evaluările se efectuează în timp util pentru a putea contribui la procesul de luare a deciziilor.

Până la 31 mai 2017, și luând în considerare evaluarea ex-post a celui de-Al șaptelea program-cadru Euratom, instituit prin Decizia 2006/970/Euratom, și a Programului-cadru Euratom (2012-2013), instituit prin Decizia 2012/93/Euratom, care urmează să fie finalizată până la sfârșitul anului 2015, Comisia efectuează, cu sprijinul unor experți independenți selectați pe baza unui proces transparent, o evaluare intermediară a programului Euratom privind realizările, la nivelul rezultatelor și al progreselor înregistrate în vederea atingerii obiectivelor și a impactului preconizat, care va viza și menținerea relevanței tuturor măsurilor, eficiența și utilizarea resurselor, posibilitățile unei simplificări mai bune, precum și valoarea adăugată europeană. În plus, evaluarea ia în calcul contribuția măsurilor la prioritățile Uniunii privind o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, rezultatele privind impactul pe termen lung al măsurilor precedente și gradul de sinergie și de interacțiune cu alte programe de finanțare ale Uniunii, inclusiv fondurile structurale.

Până la 31 decembrie 2022, Comisia realizează, cu asistența unor experți independenți selectați pe baza unui proces transparent, o evaluare ex-post a programului Euratom. Această evaluare vizează fundamentarea, punerea în aplicare și realizările, precum și impactul pe termen mai lung și sustenabilitatea măsurilor, pentru a contribui la decizia privind o posibilă reînnoire, modificare sau suspendare a unei măsuri subsecvente.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), acțiunile directe și indirecte ale programului Euratom sunt supuse unor evaluări separate.

(3)   Evaluările menționate la alineatele (1) și (2) vizează progresele înregistrate în realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 3, ținând cont de indicatorii de performanță relevanți definiți în anexa II.

(4)   Atunci când acest lucru este oportun și fezabil, statele membre comunică Comisiei datele și informațiile necesare pentru monitorizarea și evaluarea măsurilor în cauză.

(5)   Comisia comunică concluziile evaluărilor menționate la alineatele (1) și (2), însoțite de observațiile sale, către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 23

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Decizia Consiliului din 16 decembrie 1980 de instituire a Comitetului consultativ pentru programul de fuziune, Decizia 84/338/Euratom, CECO, CEE a Consiliului, Decizia 2006/970/Euratom, Decizia 2006/976/Euratom, Decizia 2006/977/Euratom, Regulamentul (Euratom) nr. 1908/2006, Decizia 2012/93/Euratom, Regulamentul (Euratom) nr. 139/2012, Decizia 2012/94/Euratom și Decizia 2012/95/Euratom se abrogă începând cu 1 ianuarie 2014.

(2)   Activitățile care beneficiază de contribuții financiare din partea Comunității în temeiul programelor instituite prin deciziile menționate la alineatul (1), precum și obligațiile financiare aferente sunt guvernate în continuare de regulile aplicabile programelor respective până la finalizare.

(3)   Alocarea financiară menționată la articolul 4 poate acoperi, de asemenea, cheltuielile cu asistența tehnică și administrativă necesară pentru asigurarea tranziției între programul Euratom și măsurile adoptate în temeiul Deciziei 2012/93/Euratom, Deciziei 2012/94/Euratom și Deciziei 2012/95/Euratom.

(4)   Pentru a se asigura continuitatea sprijinului Comunității pentru cercetarea legată de fuziune, cheltuielile efectuate de la 1 ianuarie 2014 de către beneficiarii acțiunii de cofinanțare a programului menționate în anexa I litera (i) sunt eligibile pentru sprijin din partea Comunității.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

V. JUKNA


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 111.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) și de abrogare a Deciziei Nr 1982/2006/EC (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  JO L 358, 16.12.2006, p. 62.

(4)  Decizia 2007/198/Euratom a Consiliului din 27 martie 2007 de înființare a întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, cu oferirea unor avantaje conexe (JO L 90, 30.3.2007, p. 58).

(5)  Recomandarea Comisiei din 11 martie 2005 referitoare la Carta europeană a cercetătorilor și Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor (JO L 75, 22.3.2005, p. 67).

(6)  JO C 74E, 13.3.2012, p. 34.

(7)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(8)  Regulamentul (Euratom) nr. 1908/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților pentru punerea în aplicare a celui de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice și de difuzare a rezultatelor din domeniul cercetării (2007-2011) (JO L 400, 30.12.2006, p. 1).

(9)  Regulamentul (Euratom) nr. 139/2012 al Consiliului din 19 decembrie 2011 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiunile indirecte în temeiul Programului-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice și de diseminare a rezultatelor cercetării (2012-2013) (JO L 47, 18.2.2012, p. 1).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (A se vedea pagina 81 din prezentul Jurnal Oficial)

(11)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(12)  Decizia 96/282/Euratom a Comisiei din 10 aprilie 1996 privind reorganizarea Centrului Comun de Cercetare (JO L 107, 30.4.1996, p. 12).

(13)  Documentul Consiliului 4151/81 (ATO 103), nepublicat în Jurnalul Oficial

(14)  Decizia 84/338/Euratom, CECO, CEE a Consiliului din 29 iunie 1984 privind structurile și procedurile de gestionare și coordonare a activităților de cercetare, dezvoltare și demonstrații ale Comunității (JO L 177, 4.7.1984, p. 25).

(15)  Decizia 2006/970/Euratom a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activitățile de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2007-2011) (JO L 400, 30.12.2006, p. 60).

(16)  Decizia 2006/976/Euratom a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific de punere în aplicare a celui de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activitățile de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2007-2011) (JO L 400, 30.12.2006, p. 404).

(17)  Decizia 2006/977/Euratom a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific de pus în aplicare, prin acțiuni directe, de către Centrul Comun de Cercetare în temeiul celui de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2007-2011) (JO L 400, 30.12.2006, p. 434).

(18)  Decizia 2012/93/Euratom a Consiliului din 19 decembrie 2011 privind programul-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2012-2013) (JO L 47, 18.2.2012, p. 25).

(19)  Decizia 2012/94/Euratom a Consiliului din 19 decembrie 2011 privind programul specific de implementare a Programului-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2012-2013) (JO L 47, 18.2.2012, p. 33)

(20)  Decizia 2012/95/Euratom a Consiliului din 19 decembrie 2011 privind programul specific de implementare a Programului-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2012-2013) (JO L 47, 18.2.2012, p. 40)

(21)  Decizia 2013/743/UE a Consiliului din 3 decembrie 2013 de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (A se vedea pagina 965 din prezentul Jurnal Oficial).

(22)  Pentru facilitarea punerii în aplicare a programului Euratom, pentru fiecare reuniune a comitetului programului astfel cum este definită în ordinea de zi Comisia va rambursa, în conformitate cu orientările sale consacrate, cheltuielile pentru un reprezentant pentru fiecare stat membru, precum și pentru un expert/consultant pentru fiecare stat membru pentru acele puncte de pe ordinea de zi la care un stat membru solicită expertiză specifică.

(23)  Regulamentul (CE) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(24)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXA I

ACTIVITĂȚI

Fundamentarea Programului Euratom — deschiderea drumului către 2020

Prin realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 3, programul Euratom consolidează rezultatele în ceea ce privește cele trei priorități ale Programului-cadru Orizont 2020, și anume excelența științifică, poziția de lider în sectorul industrial și provocările societale.

Energia nucleară constituie un element al dezbaterii privind combaterea schimbărilor climatice și reducerea dependenței Europei de energia importată. În contextul mai larg al găsirii unui mix energetic durabil pentru viitor, programul Euratom va contribui, de asemenea, prin activitățile sale de cercetare, la dezbaterea privind beneficiile și limitările energiei provenite din fisiune nucleară pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Prin asigurarea îmbunătățirii continue a securității nucleare, tehnologiile nucleare mai avansate ar putea, de asemenea, oferi perspectiva unor îmbunătățiri semnificative ale eficienței și ale utilizării resurselor, producând totodată cantități mai reduse de deșeuri decât modelele actuale. Aspectele legate de securitatea nucleară vor fi tratate cu cea mai mare atenție.

Programul Euratom consolidează cadrul de cercetare și inovare în domeniul nuclear și coordonează eforturile de cercetare ale statelor membre, evitându-se astfel duplicarea acestora, menținându-se masa critică în domenii-cheie și asigurându-se utilizarea optimă a finanțării publice. Cu toate acestea, coordonarea nu va împiedica statele membre să dețină programe care să satisfacă necesități naționale.

Strategia de dezvoltare a fuziunii, ca o opțiune credibilă pentru producerea comercială de energie fără emisii de dioxid de carbon, urmează o foaie de parcurs care prevede etape-cheie pentru a se atinge obiectivul de producere de energie electrică până în 2050. Punerea în aplicare a acestei strategii este necesar să se realizeze restructurarea activităților legate de fuziune în cadrul Uniunii, inclusiv în materie de guvernanță, finanțare și gestionare, pentru a garanta mutarea accentului de pe cercetarea pură către conceperea, construirea și exploatarea instalațiilor viitoare, precum ITER, DEMO și a celor ulterioare. Acest lucru necesită o colaborare strânsă între întreaga comunitate de fuziune din cadrul Uniunii, Comisie și agențiile naționale de finanțare.

Pentru a menține expertiza necesară la nivelul Uniunii în scopul realizării acestor obiective, programul Euratom trebuie să consolideze în continuare rolul de formare, prin crearea unor facilități de formare de interes paneuropean care să furnizeze programe dedicate. Acest lucru continuă să promoveze spațiului european de cercetare și integrarea noilor state membre și a țărilor asociate.

Activități necesare pentru realizarea obiectivelor programului

Acțiuni indirecte

Pentru a se asigura că acțiunile indirecte din cadrul programului Euratom contribuie la consolidarea reciprocă a eforturilor de cercetare ale statelor membre și ale sectorului privat, prioritățile programelor de lucru se stabilesc pe baza datelor adecvate furnizate de autoritățile publice naționale și de părțile interesate din domeniul cercetării nucleare, grupate în organisme sau cadre, cum sunt platformele și forumurile tehnologice dedicate sistemelor și securității nucleare, gestionării deșeurilor finale și radioprotecției/riscurilor la doze scăzute, cercetării legate de fuziune sau orice altă organizație relevantă sau forum al părților interesate din sectorul nuclear.

(a)   Sprijinirea securității sistemelor nucleare; (Provocări societale, Excelență științifică, Poziția de lider în sectorul industrial)

În conformitate cu obiectivul general, sprijinirea activităților de cercetare în comun privind funcționarea în condiții de siguranță și dezafectarea sistemelor de reactoare (inclusiv a instalațiilor aferente ciclului de combustibil) aflate în uz pe teritoriul Uniunii sau, în măsura în care este necesar pentru a se menține un nivel ridicat de expertiză în materie de securitate nucleară în Uniune, a tipurilor de reactoare care ar putea fi utilizate în viitor, concentrată exclusiv asupra aspectelor de securitate, inclusiv a tuturor aspectelor legate de ciclul de combustibil, precum separarea și transmutarea.

(b)   Contribuția la dezvoltarea unor soluții sigure pe termen mai lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea (Excelență științifică; Provocări societale)

Activități de cercetare în comun și/sau coordonate privind celelalte aspecte-cheie ale depozitării geologice a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive cu durată de viață lungă, cu demonstrarea, după caz, a tehnologiilor și a securității. Activitățile respective promovează elaborarea unei viziuni comune a Uniunii cu privire la principalele chestiuni legate de gestionarea deșeurilor, de la descărcarea combustibilului până la etapa de depozitare.

Activitățile de cercetare legate de gestionarea altor fluxuri de deșeuri radioactive pentru care nu există în prezent procese care să fi atins maturitatea industrială.

(c)   Sprijinirea dezvoltării și sustenabilității expertizei și a excelenței în sectorul nuclear la nivelul Uniunii Europene (Excelență științifică)

Promovarea activităților de formare în comun și de mobilitate între centrele de cercetare și industrie și între diferite state membre și state asociate, precum și sprijinirea menținerii competențelor multidisciplinare în sectorul nuclear în scopul de a se garanta disponibilitatea pe termen lung în Uniune a cercetătorilor, inginerilor și a angajaților calificați în sectorul nuclear.

(d)   Sprijinirea radioprotecției și a dezvoltării de aplicații medicale ale radiațiilor, inclusiv, printre altele, a furnizării în condiții de siguranță și securitate și a utilizării radioizotopilor (Excelență științifică; Provocări societale)

Activități de cercetare în comun și/sau coordonate, în special cu privire la riscurile pe care le implică dozele scăzute datorate expunerii în mediul industrial, medical sau în mediul înconjurător, precum și la gestionarea situațiilor de urgență legate de accidente care implică radiații și la radioecologie, în scopul furnizării unei baze științifice și tehnologice paneuropene pentru un sistem de protecție robust, echitabil și acceptabil din punct de vedere social.

Activități de cercetare privind aplicațiile medicale ale radiațiilor ionizante și abordarea aspectelor legate de securitatea operațională a radioprotecției și a utilizării acestora.

(e)   Progrese în direcția demonstrării fezabilității fuziunii ca sursă de energie prin exploatarea instalațiilor de fuziune existente și viitoare (Poziția de lider în sectorul industrial; Provocări societale)

Sprijinirea activităților comune de cercetare desfășurate de membrii Acordului european pentru dezvoltarea fuziunii și de oricare dintre entitățile menționate la litera (i), pentru a asigura demararea rapidă a exploatării ITER la un nivel ridicat de performanță, inclusiv utilizarea instalațiilor pertinente (între care JET), a modelizării integrate care utilizează, printre altele, computere de înaltă performanță și a unor activități de formare care să pregătească generațiile viitoare de cercetători și ingineri.

(f)   Punerea bazelor viitoarelor centrale de fuziune nucleară prin dezvoltarea de materiale, tehnologii și de modele conceptuale (Poziția de lider în sectorul industrial; Provocări societale)

Sprijin pentru activitățile comune întreprinse de membrii Acordului european pentru dezvoltarea fuziunii și de oricare dintre entitățile menționate la litera (i), în scopul dezvoltării și calificării materialelor necesare pentru o centrală energetică de demonstrație care impune, între altele, activități pregătitoare pentru o instalație adecvată de încercare a materialelor și negocieri privind participarea Uniunii într-un cadru internațional adecvat pentru instalația respectivă. Această dezvoltare și aceste calificări utilizează toate nivelurile posibile ale capacităților experimentale, de calcul și teoretice disponibile.

Sprijin pentru activitățile comune de cercetare realizate de membrii Acordului european pentru dezvoltarea fuziunii și oricare dintre entitățile menționate la litera (i), care abordează aspecte legate de exploatarea reactoarelor și dezvoltă și demonstrează toate tehnologiile relevante pentru o centrală energetică de fuziune de demonstrație. Activitățile respective includ pregătirea modelului conceptual pentru o centrală energetică completă de demonstrație și explorarea potențialului tehnologiei stelaratoarelor ca tehnologie pentru centrale energetice.

(g)   Promovarea inovării și a competitivității industriale (Poziția de lider în sectorul industrial)

Punerea în aplicare sau sprijinirea gestionării cunoștințelor și a transferului de tehnologie din cercetarea cofinanțată de programul Euratom către industria care exploatează toate aspectele inovatoare ale cercetării.

Promovarea inovației, între altele, printr-un acces deschis la publicații științifice, printr-o bază de date pentru gestionarea cunoștințelor și prin diseminarea și promovarea temelor legate de tehnologie în programele educaționale.

Pe termen lung, programul Euratom sprijină pregătirea și consolidarea unui sector industrial competitiv în domeniul fuziunii nucleare, facilitând implicarea sectorului privat, precum și a IMM-urilor, după caz, în special prin punerea în aplicare a unei foi de parcurs tehnologice pentru o centrală de fuziune nucleară cu implicarea activă a industriei în proiectare și în proiectele de dezvoltare.

(h)   Asigurarea disponibilității și utilizării infrastructurilor de cercetare de relevanță paneuropeană (Excelență științifică)

Activități în sprijinul construcției, renovării, utilizării și punerii permanente la dispoziție a infrastructurilor-cheie de cercetare din cadrul programului Euratom, precum și accesul adecvat la aceste infrastructuri și cooperarea dintre ele.

(i)   Programul european de fuziune

Se acordă un grant (acțiune de cofinanțare a programului) entităților juridice instituite sau desemnate de statele membre și de orice țară terță asociată programului Euratom și care dezvoltă un program comun de activități de punere în aplicare a foii de parcurs către obiectivul producerii de electricitate până în 2050. Acest grant poate include resurse în natură din partea Comunității, precum exploatarea științifică și tehnică a instalației JET, în conformitate cu articolul 10 din tratat, sau detașarea de personal de către Comisie.

Acțiunile directe ale JRC

Prioritățile pentru acțiunile directe sunt stabilite prin consultarea direcțiilor generale responsabile pentru politici ale Comisiei și a Consiliului de administrație al JRC.

Activitățile nucleare ale JRC au drept obiectiv sprijinirea punerii în aplicare a Directivei 2009/71/Euratom a Consiliului (1) și a Directivei 2011/70/Euratom a Consiliului (2), precum și concluziile Consiliului prin care se acordă prioritate celor mai înalte standarde de securitate nucleară atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel internațional.

În mod special, JRC contribuie la cercetarea privind securitatea nucleară necesară pentru utilizarea pașnică și în condiții de siguranță și securitate a energiei nucleare și a altor aplicații decât cele de fisiune. JRC asigură o bază științifică pentru politicile relevante ale Uniunii și, după caz, reacționează în limitele misiunii și competenței sale la evenimente, incidente și accidente nucleare. În acest scop, JRC desfășoară activități de cercetare și realizează evaluări, furnizează referințe și standarde și oferă activități specializate de formare și educație. După caz, se va căuta realizarea de sinergii cu inițiative orizontale relevante, pentru optimizarea resurselor umane și financiare și pentru evitarea duplicării în privința cercetării și a dezvoltării nucleare în Uniunea Europeană. Activitățile JRC în aceste domenii vor fi desfășurate ținându-se cont de inițiativele relevante de la nivelul regiunilor, al statelor membre sau al Uniunii Europene, din perspectiva modelării spațiului european de cercetare.

(a)   Îmbunătățirea securității nucleare, inclusiv: securitatea reactorului și a combustibilului nuclear, gestionarea deșeurilor, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea; dezafectarea și pregătirea pentru situații de urgență

JRC contribuie la dezvoltarea de instrumente și metode pentru a atinge standarde de securitate ridicate pentru instalațiile nucleare și pentru ciclurile de combustibil relevante pentru Europa. Aceste instrumente și metode includ:

(1)

modelare și metodologii de analiză a accidentelor grave pentru evaluarea marjelor de securitate operațională ale instalațiilor nucleare; sprijin pentru instituirea unei abordări comune la nivel european în ceea ce privește evaluarea ciclurilor de combustibil și a proiectelor avansate, precum și cercetarea și diseminarea învățămintelor experienței operaționale. JRC continuă să opereze „European Clearinghouse on NPP Experience Feedback” (centrul său european pentru schimburi de experiență operațională în materie de centrale nucleare) pentru a-și concentra activitățile asupra provocărilor de securitate nucleară post-Fukushima, făcând apel la competențele statelor membre în acest domeniu.

(2)

reducerea la minimum a incertitudinilor de natură științifică în prognozarea comportamentului pe termen lung al deșeurilor nucleare și a dispersiei de radionuclizi în mediu, precum și aspectele-cheie ale cercetării privind dezafectarea instalațiilor nucleare.

(3)

schimburi de experiență cu părți interesate relevante pentru consolidarea capacității de răspuns a Uniunii la accidente și incidente nucleare prin cercetarea cu privire la sistemele de alertă și la modelele de dispersie radiologică în aer, precum și prin mobilizarea resurselor și expertizei pentru analiza și modelarea accidentelor nucleare.

(b)   Îmbunătățirea siguranței nucleare, inclusiv: garanțiile nucleare, neproliferarea, combaterea traficului ilegal și criminalistica nucleară

Domeniul neproliferării primește cea mai mare atenție posibilă. JRC va:

(1)

elabora metodologii, metode și tehnologii îmbunătățite de detecție/control pentru a sprijini garanțiile nucleare ale Euratom și pentru a consolida garanțiile la nivel internațional.

(2)

elabora și aplica metode și tehnologii îmbunătățite de prevenire, detectare și răspuns la incidentele nucleare și radioactive, inclusiv calificarea tehnologiei de detecție și dezvoltarea metodelor și tehnicilor de criminalistică nucleară pentru lupta împotriva traficului ilicit, în sinergie cu cadrul CBRN (chimic, biologic, radiologic, nuclear) la nivel mondial.

(3)

sprijini punerea în aplicare a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare și a strategiilor în materie ale Uniunii prin analize, studii și urmărire a evoluțiilor tehnice în ceea ce privește regimurile de control al exporturilor, în scopul sprijinirii serviciilor pertinente ale Comisiei și ale Uniunii.

(c)   Asigurarea excelenței în materie de cunoștințe științifice în domeniul nuclear în vederea standardizării

JRC continuă să dezvolte baza de cunoștințe științifice privind securitatea și siguranța nucleare. Un accent deosebit se pune pe cercetarea privind proprietățile fundamentale și comportamentul actinidelor, precum și pe materialele de structură și pe materialele nucleare. În sprijinul standardizării la nivelul Uniunii, JRC furnizează cele mai recente standarde nucleare, date și măsurători de referință, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea și punerea în aplicare a bazelor de date și a instrumentelor de evaluare pertinente. JRC sprijină dezvoltarea ulterioară a aplicațiilor medicale, și anume a noilor terapii ale cancerului, bazate pe iradierea cu particule alfa.

(d)   Încurajarea gestionării cunoștințelor, a educației și a formării

JRC urmărește noile evoluții din domeniul cercetării și al instrumentelor, precum și reglementările în materie de securitate și de mediu. În acest scop, se pune în aplicare un plan de investiții flexibil pentru infrastructurile științifice.

În scopul de a menține Uniunea în prima linie în materie de securitate și siguranță nucleare, JRC elaborează instrumente de gestionare a cunoștințelor, monitorizează tendințele în Uniune în domeniul resurselor umane prin intermediul Observatorului resurselor umane din domeniul nuclear pe care îl gestionează și oferă programe specializate de formare și educație, care acoperă, de asemenea, și aspectele legate de dezafectare.

(e)   Sprijinirea politicii Uniunii în materie de securitate și siguranță nucleare

JRC urmărește consolidarea expertizei și excelenței sale în scopul furnizării, în mod independent, de date științifice și tehnice care ar putea fi necesare pentru a sprijini politica Uniunii în materie de securitate și siguranță nucleare.

Ca agent de implementare al Euratom în cadrul Forumului Internațional Generația IV (GIF), JRC coordonează în continuare contribuția Comunității la GIF. JRC continuă și dezvoltă colaborarea internațională în materie de cercetare cu țări și organizații care reprezintă parteneri-cheie (AIEA, OCDE/AEN) în scopul de a promova politicile Uniunii în materie de securitate și siguranță nucleare.

Activități orizontale în cadrul programului Euratom

În vederea realizării obiectivelor sale generale, programul Euratom sprijină activitățile complementare (directe și indirecte, de coordonare și de stimulare a programării în comun) care asigură sinergia eforturilor de cercetare pentru identificarea de soluții pentru provocările comune (cum ar fi cele din domeniul materialelor, al tehnologiilor de răcire, al datelor nucleare, al modelării și simulării, al manipulării la distanță, al gestionării deșeurilor și al radioprotecției).

Activitățile orizontale și interfețele cu programul cadru „Orizont 2020”

În scopul realizării obiectivelor programului Euratom, se asigură legături și interfețe adecvate, cum ar fi cereri de propuneri comune, cu Programul specific al Programului-cadru „Orizont 2020”.

Programul Euratom poate contribui la mecanismul de împrumut și la mecanismul de capitaluri proprii dezvoltate în temeiul Programului-cadru Orizont 2020, care se extind pentru a include obiectivele menționate la articolul 3.

Cooperarea internațională cu țări terțe și cu organizații internaționale

Cooperarea internațională privind cercetarea și inovarea în domeniul nuclear, bazată pe obiective comune și pe încredere reciprocă, continuă, în scopul de a oferi beneficii clare și semnificative pentru Uniune și pentru mediul acesteia. Ca o contribuție la realizarea obiectivelor specifice prevăzute la articolul 3, Comunitatea caută să consolideze expertiza științifică și tehnică a Uniunii prin acorduri de cooperare internațională și să promoveze accesul industriei nucleare a Uniunii pe noi piețe emergente.

Activitățile de cooperare internațională se promovează prin intermediul cadrelor multilaterale (cum sunt AIEA, OCDE, ITER, GIF) și prin intermediul acordurilor bilaterale, existente sau noi, cu țări care au o bază puternică de cercetare și dezvoltare, precum și o bază industrială și instalații de cercetare în curs de exploatare, proiectare sau construcție.


(1)  Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, p. 18).

(2)  Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului din 19 iulie 2011 de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive (OJ L 199, 2.8.2011, p. 48).


ANEXA II

INDICATORI DE PERFORMANȚĂ

Prezenta anexă indică pentru fiecare obiectiv specific al programului Euratom un număr de indicatori cheie de performanță pentru evaluarea rezultatelor și a impactelor care pot fi rafinați pe parcursul punerii în aplicare a programului Euratom.

(1)   Indicatori pentru acțiunile indirecte

(a)

Sprijinirea securității sistemelor nucleare

numărul de proiecte (acțiuni de cercetare în comun și/sau coordonate) care pot conduce la progrese demonstrabile privind practicile în materie de securitate nucleară în Europa.

(b)

Contribuția la dezvoltarea unor soluții sigure pe termen mai lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea

numărul de proiecte care contribuie la dezvoltarea de soluții sigure pe termen lung pentru gestionarea deșeurilor nucleare finale.

(c)

Sprijinirea dezvoltării și sustenabilității expertizei și excelenței în sectorul nuclear la nivelul Uniunii Europene

formare prin cercetare - numărul de doctoranzi și de cercetători postdoctorali finanțați prin proiectele de fisiune ale Euratom

numărul de bursieri și de stagiari din cadrul programul de fuziune al Euratom

(d)

Sprijinirea radioprotecției și a dezvoltării de aplicații medicale ale radiațiilor, inclusiv, printre altele, a furnizării în condiții de siguranță și de securitate și a utilizării radioizotopilor

numărul de proiecte care pot avea un impact demonstrabil asupra practicilor de reglementare în ceea ce privește protecția împotriva radiațiilor și asupra dezvoltării de aplicații medicale ale radiațiilor.

(e)

Progres în direcția demonstrării fezabilității fuziunii ca sursă de energie, prin exploatarea instalațiilor de fuziune existente și viitoare

numărul de articole publicate în reviste cu un impact ridicat cu revizuire inter pares.

(f)

Punerea bazelor viitoarelor centrale de fuziune nucleară prin dezvoltarea de materiale, tehnologii și de modele conceptuale

procentul din etapele-cheie cuprinse în programul de fuziune stabilit pentru perioada 2014-2018 atinse de programul Euratom

(g)

Promovarea inovării și a competitivității industriale

numărul de spin-off-uri rezultate din cercetarea în domeniul energiei de fuziune în cadrul programului Euratom

cererile de patente inițiate și patente acordate pe baza activităților de cercetare sprijinite de programul Euratom

(h)

Asigurarea disponibilității și a utilizării infrastructurilor de cercetare de relevanță paneuropeană

numărul de cercetători care au acces la infrastructuri de cercetare cu sprijinul Euratom.

(2)   Indicatori pentru acțiunile directe

(a)

Indicator de impact privind sprijinul acordat de JRC în materie de politici

numărul de cazuri de efecte specifice tangibile asupra politicilor Uniunii datorate sprijinului tehnic și științific în materie de politici furnizat de JRC.

(b)

Indicatorul de productivitate științifică a JRC

numărul de publicații evaluate inter pares.

Indicatorii menționați la literele (a) și (b) pot fi reprezentați în conformitate cu următoarele obiective comunitare aferente acțiunilor directe:

îmbunătățirea securității nucleare, inclusiv: securitatea reactorului și a combustibilului nuclear, gestionarea deșeurilor, inclusiv depozitarea geologică finală, precum și separarea și transmutarea; dezafectarea și pregătirea pentru situații de urgență;

îmbunătățirea siguranței nucleare, inclusiv: garanțiile nucleare, neproliferarea, combaterea traficului ilegal și criminalistica nucleară;

stimularea excelenței științifice în domeniul nuclear în scopul standardizării;

încurajarea gestionării cunoștințelor, a educației și a formării;

sprijinirea politicii Uniunii în materie de securitate și siguranță nucleare.


DECIZII

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/965


DECIZIA CONSILIULUI

din 3 decembrie 2013

de instituire a programului specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) ‒ Orizont 2020 și de abrogare a Deciziilor 2006/971/CE, 2006/972/CE, 2006/973/CE, 2006/974/CE and 2006/975/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2013/743/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 182 alineatul (4),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Programul-cadru pentru cercetare și inovare 2014-2020 - Orizont 2020 („Orizont 2020”), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2013 (3), urmează să fie pus în aplicare prin intermediul unui program specific, care definește obiectivele specifice și normele pentru punerea în aplicare a acestora, stabilește durata și prevede mijloacele considerate necesare.

(2)

Obiectivul general al Orizont 2020 ar trebui să fie urmărit în cadrul a trei priorități destinate generării de excelență științifică („Excelența științifică”), creării unei poziții de lider în sectorul industrial („Poziția de lider în sectorul industrial”) și abordării provocărilor societale („Provocări societale”). Obiectivul general ar trebui, de asemenea, să fie urmărit în cadrul obiectivelor specifice „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și „Știința cu și pentru societate”. Respectivele priorități și obiective specifice ar trebui să fie puse în aplicare printr-un program specific care prevede câte o parte referitoare la fiecare dintre cele trei priorități, o parte aferentă obiectivului specific „Răspândirea excelenței și extinderea participării”, o parte aferentă obiectivului specific „Știința cu și pentru societate” și o parte aferentă acțiunilor nenucleare directe ale Centrului Comun de Cercetare (JRC).

(3)

Toate prioritățile și obiectivele specifice ale Orizont 2020 ar trebui să includă o dimensiune internațională. Activitățile de cooperare internațională ar trebui să fie menținute cel puțin la nivelul celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) („Al șaptelea program-cadru”) instituit prin Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(4)

În timp ce Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 stabilește obiectivul general al Orizont 2020, prioritățile și liniile generale ale obiectivelor specifice și ale activităților care urmează să se realizeze, programul specific ar trebui să definească obiectivele specifice și liniile generale ale activităților specifice pentru fiecare parte. Dispozițiile privind punerea în aplicare stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 se aplică pe deplin programului specific, inclusiv cele legate de principiile etice.

(5)

Fiecare parte ar trebui să fie complementară și pusă în aplicare în mod coerent cu celelalte părți ale programului specific.

(6)

Este extrem de necesar să se consolideze și să se extindă excelența bazei științifice a Uniunii și să se garanteze existența unei cercetări și a unor talente de nivel internațional, pentru a asigura competitivitatea pe termen lung și bunăstarea Europei. Prioritatea „Excelența științifică” ar trebui să sprijine activitățile Consiliului European pentru Cercetare (CEC) privind cercetarea de frontieră, tehnologiile viitoare și emergente, acțiunile Marie Skłodowska-Curie și infrastructurile europene de cercetare. Aceste activități ar trebui să aibă drept scop consolidarea competențelor pe termen lung, acordând o importanță deosebită științei, sistemelor și cercetătorilor de ultimă generație, precum și susținerea noilor capacități din întreaga Uniune și din țările asociate. Activitățile Uniunii de sprijinire a excelenței științifice ar trebui să contribuie la consolidarea Spațiului european de cercetare (SEC) și să stimuleze competitivitatea și atractivitatea sistemului științific al Uniunii la nivel mondial.

(7)

Acțiunile de cercetare din cadrul priorității „Excelența științifică” ar trebui să fie stabilite în funcție de necesitățile și oportunitățile din domeniul științei. Agenda de cercetare ar trebui să fie stabilită în strânsă colaborare cu comunitatea științifică. Cercetarea ar trebui finanțată în funcție de criteriul excelenței.

(8)

CEC ar trebui să înlocuiască CEC instituit prin Decizia 2007/134/CE a Comisiei (5) și să îi succeadă acestuia. Acesta trebuie să funcționeze conform principiilor consacrate privind excelența științifică, autonomia, eficiența și transparența.

(9)

Pentru a menține și consolida poziția de lider în sectorul industrial a Uniunii, există o necesitate urgentă de a stimula investițiile din sectorul privat în cercetare și dezvoltare și în inovare, de a promova cercetarea și inovarea printr-o agendă orientată către piață și de a accelera dezvoltarea noilor tehnologii care vor susține întreprinderile și creșterea economică din viitor. Prioritatea „Poziția de lider în sectorul industrial” ar trebui să sprijine investițiile în cercetarea și inovarea de excelență în domeniul tehnologiilor generice esențiale și al altor tehnologii industriale, să faciliteze accesul întreprinderilor și proiectelor inovatoare la finanțarea de risc și să sprijine inovarea în cadrul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) la nivelul întregii Uniuni.

(10)

Cercetarea și inovarea spațială, care reprezintă o competență partajată a Uniunii, ar trebui inclusă ca element coerent în cadrul priorității „Poziția de lider în sectorul industrial”, în scopul de a maximiza impactul științific, economic și societal și de a garanta o punere în aplicare eficientă și eficace din punctul de vedere al costurilor.

(11)

Abordarea provocărilor societale majore identificate în Strategia pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii ‒ Strategia Europa 2020 necesită investiții importante în cercetare și inovare, pentru a dezvolta și difuza soluții noi și inovatoare care au amploarea și domeniul de aplicare necesare. Aceste provocări reprezintă, de asemenea, oportunități economice majore pentru întreprinderile inovatoare, contribuind astfel la competitivitatea Uniunii și la ocuparea forței de muncă.

(12)

Prioritatea „Provocări societale” ar trebui să sporească eficacitatea cercetării și inovării, răspunzând unor provocări societale majore prin sprijinirea activităților de cercetare și inovare de excelență. Aceste activități ar trebui să fie realizate utilizând o abordare bazată pe provocări, care să reunească resursele și cunoștințele pentru diferite domenii, tehnologii și discipline. Cercetarea în domeniul științelor sociale și umaniste este un element important pentru abordarea tuturor provocărilor. Activitățile ar trebui să acopere întreaga gamă a cercetării și inovării, inclusiv activitățile legate de inovare, cum sunt testarea, activitățile demonstrative, bancurile de testare, sprijinul pentru achizițiile publice, cercetarea prenormativă pentru stabilirea standardelor și comercializarea inovațiilor. Activitățile ar trebui să sprijine în mod direct competențele corespunzătoare politicilor sectoriale la nivelul Uniunii, după caz. Toate provocările ar trebui să contribuie la realizarea obiectivului global al dezvoltării durabile.

(13)

Ar trebui să existe un echilibru corespunzător între proiectele mai mici și cele mai mari în cadrul priorității „Provocări societale”, precum și în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”.

(14)

Obiectivul specific „Răspândirea excelenței și extinderea participării” ar trebui să valorifice pe deplin potențialul rezervei de talente a Europei și să asigure atât maximizarea, cât și distribuirea pe scară largă a beneficiilor unei economii bazate pe inovare în întreaga Uniune în conformitate cu principiul excelenței.

(15)

Obiectivul specific „Știința cu și pentru societate” ar trebui să edifice o cooperare efectivă între știință și societate, să încurajeze recrutarea de talente noi pentru știință și să asocieze excelența științifică cu conștientizarea și responsabilitatea socială.

(16)

Ca parte integrantă a Orizont 2020, JRC ar trebui să continue să asigure asistență științifică și tehnică independentă și orientată către client pentru elaborarea, dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor Uniunii. Pentru a-și îndeplini misiunea, JRC ar trebui să efectueze activități de cercetare de cea mai înaltă calitate. În desfășurarea acțiunilor directe în conformitate cu misiunea care i-a fost încredințată, JRC ar trebui să pună accentul pe domeniile care prezintă un interes fundamental pentru Uniune, și anume creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și capitolele „Securitatea și cetățenia” și „Europa în lume” din cuprinsul cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020.

(17)

Acțiunile directe ale JRC ar trebui puse în aplicare în mod flexibil, eficient și transparent, ținând seama de necesitățile relevante ale utilizatorilor JRC și de necesitățile politicilor Uniunii, precum și respectând obiectivul de a proteja interesele financiare ale Uniunii. Activitățile de cercetare respective ar trebui adaptate, dacă este cazul, la aceste nevoi și la evoluțiile științifice și tehnologice și ar trebui să aibă ca scop atingerea excelenței științifice.

(18)

JRC ar trebui să continue să genereze resurse suplimentare prin activități competitive, inclusiv participarea la acțiuni indirecte ale Orizont 2020, activitățile pentru părți terțe și, într-o mai mică măsură, exploatarea proprietății intelectuale.

(19)

Programul specific ar trebui să completeze acțiunile întreprinse în statele membre, precum și alte acțiuni ale Uniunii necesare în cadrul efortului strategic global de punere în aplicare a Strategiei Europa 2020.

(20)

În conformitate cu Decizia 2001/822/CE a Consiliului (6), entitățile juridice din țările și teritoriile de peste mări sunt eligibile în vederea participării la Orizont 2020 sub rezerva condițiilor specifice menționate în respectiva decizie.

(21)

Pentru a garanta reflectarea condițiilor de piață de către condițiile specifice de utilizare a mecanismelor de finanțare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, acte delegate pentru a adapta sau pentru a preciza condițiile specifice de utilizare a mecanismelor de finanțare. Este deosebit de importantă realizarea unor consultări adecvate de către Comisie în cursul activităților sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea la timp și adecvată a documentelor relevante către Consiliu.

(22)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a programului specific, este necesar să se confere Comisiei competențe de executare pentru a adopta programe de activitate pentru punerea în aplicare a programului specific.

(23)

Competențele de executare referitoare la programele de activitate pentru prioritățile „Excelența științifică”, „Poziția de lider în sectorul industrial” și „Provocări societale”, precum și pentru obiectivele specifice „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și „Știința cu și pentru societate”, ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(24)

Consiliul de administrație al JRC, instituit prin Decizia 96/282/Euratom a Comisiei (8), a fost consultat cu privire la conținutul științific și tehnic al programului specific privind acțiunile nenucleare directe ale JRC.

(25)

Din motive de certitudine juridică și claritate, ar trebui să se abroge Decizia 2006/971/CE a Consiliului (9), Decizia 2006/972/CE a Consiliului (10), Decizia 2006/973/CE a Consiliului (11), Decizia 2006/974/CE a Consiliului (12) și Decizia 2006/975/CE a Consiliului (13),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezenta decizie instituie programul specific de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1291/2013 și stabilește obiectivele specifice pentru sprijinul acordat de Uniune pentru activitățile de cercetare și de inovare prevăzute la articolul 1 din regulamentul menționat, precum și normele de punere în aplicare.

Articolul 2

Instituirea programului specific

(1)   Se instituie programul specific de punere în aplicare a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) ‒ Orizont 2020 („programul specific”), pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020.

(2)   În conformitate cu articolul 5 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, programul specific cuprinde următoarele părți:

(a)

Partea I „Excelența științifică”;

(b)

Partea II „Poziția de lider în sectorul industrial”;

(c)

Partea III „Provocări societale”;

(d)

Partea IV „Răspândirea excelenței și extinderea participării”;

(e)

Partea V „Știința cu și pentru societate”;

(f)

Partea VI „Acțiuni nenucleare directe ale Centrului Comun de Cercetare (JRC)”.

Articolul 3

Obiective specifice

(1)   Partea I „Excelența științifică” consolidează excelența cercetării europene în conformitate cu prioritatea „Excelența științifică” stabilită la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 prin urmărirea următoarelor obiective specifice:

(a)

consolidarea cercetării de frontieră, prin activități ale Consiliului European pentru Cercetare [„Consiliului European pentru Cercetare” (CEC)];

(b)

consolidarea cercetării în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente („tehnologii viitoare și emergente”);

(c)

consolidarea competențelor, formării și dezvoltării carierei, prin acțiunile Marie Skłodowska-Curie („acțiunile Marie Skłodowska-Curie”);

(d)

consolidarea infrastructurilor europene de cercetare, inclusiv a e-infrastructurilor („infrastructuri de cercetare”).

Liniile generale ale activităților pentru obiectivele specifice menționate sunt stabilite în anexa I partea I.

(2)   Partea II „Poziția de lider în sectorul industrial” consolidează poziția de lider în sectorul industrial și competitivitatea în conformitate cu prioritatea „Poziția de lider în sectorul industrial” prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, prin urmărirea următoarelor obiective specifice:

(a)

consolidarea poziției Europei de lider în sectorul industrial prin cercetare, dezvoltare tehnologică, demonstrație și inovare în ceea ce privește următoarele tehnologii generice și tehnologii industriale („Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”):

(i)

tehnologiile informației și comunicațiilor;

(ii)

nanotehnologiile;

(iii)

materialele avansate;

(iv)

biotehnologia;

(v)

sistemele avansate de fabricație și prelucrare;

(vi)

spațiul;

(b)

ameliorarea accesului la finanțarea de risc pentru investițiile în cercetare și inovare („Accesul la finanțarea de risc”);

(c)

stimularea inovării în IMM-uri („Inovarea în cadrul IMM-urilor”).

Liniile generale ale activităților pentru obiectivele specifice menționate sunt stabilite în anexa I partea II.

Există condiții specifice privind utilizarea mecanismelor de finanțare din cadrul obiectivului specific de la primul paragraf litera (b). Condițiile respective sunt stabilite în anexa I partea II secțiunea 2.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 11 în ceea ce privește modificarea ponderii investițiilor din mecanismul de capitaluri proprii din cadrul Orizont 2020 în totalul investițiilor Uniunii pentru etapa de extindere și de creștere cu privire la instrumentele financiare menționate la anexa I partea II secțiunea 2.

(3)   Partea III „Provocări societale” contribuie la prioritatea „Provocări societale” prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, prin desfășurarea unor activități de cercetare, dezvoltare tehnologică, demonstrative și de inovare, care contribuie la următoarele obiective specifice:

(a)

ameliorarea sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții, pentru toți („Sănătate, schimbări demografice și bunăstare”);

(b)

asigurarea unor cantități suficiente de alimente sigure, sănătoase și de înaltă calitate, precum și de alte bioproduse, prin dezvoltarea unor sisteme de producție primară productive, durabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, susținând serviciile ecosistemice conexe și refacerea diversității biologice, precum și a unor lanțuri de aprovizionare, prelucrare și comercializare competitive și cu emisii reduse de dioxid de carbon („Securitate alimentară, agricultura și silvicultura durabile, cercetarea marină, maritimă și privind apele interioare și bioeconomia”);

(c)

trecerea spre un sistem energetic fiabil, la prețuri accesibile, acceptat de public, durabil și competitiv, care să urmărească reducerea dependenței de combustibilii fosili, în contextul diminuării tot mai pronunțate a resurselor, al creșterii nevoilor de energie și al schimbărilor climatice („Surse de energie sigure, ecologice și eficiente”);

(d)

un sistem de transport european eficient din punctul de vedere al resurselor, care respectă clima și mediul, sigur și fără sincope, în beneficiul tuturor cetățenilor, al economiei și al societății („Transporturi inteligente, ecologice și integrate”);

(e)

o economie și o societate în care resursele și apa sunt utilizate în mod eficient și care sunt rezistente la schimbările climatice, protejarea și gestionarea durabilă a resurselor naturale și a ecosistemelor, precum și aprovizionarea durabilă cu materii prime și utilizarea durabilă a acestora, pentru a veni în întâmpinarea necesităților unei populații globale în creștere, în limitele sustenabile ale resurselor naturale și ecosistemelor planetei („Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și metriile prime”);

(f)

promovarea unei mai bune înțelegeri a Europei, oferirea unor soluții și sprijinirea societăților europene favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive, în contextul unor transformări fără precedent și al unor interdependențe globale din ce în ce mai accentuate („Europa într-o lume în schimbare ‒ societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive”);

(g)

promovarea unor societăți europene sigure în contextul unor transformări fără precedent și al unor interdependențe și amenințări globale din ce în ce mai accentuate, consolidând în același timp cultura europeană a libertății și justiției („Societăți sigure ‒ protecția libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi”).

Liniile generale ale activităților pentru obiectivele specifice menționate sunt stabilite în anexa I partea III.

(4)   Partea IV „Răspândirea excelenței și extinderea participării” contribuie la obiectivul specific „Răspândirea excelenței și extinderea participării” prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, valorificând pe deplin potențialul rezervei de talente a Europei și asigură maximizarea, precum și distribuirea pe scară largă, în întreaga Uniune, a beneficiilor unei economii bazate pe inovare, în conformitate cu principiul excelenței.

Liniile generale ale activităților pentru obiectivul specific menționat sunt stabilite în anexa I partea IV.

(5)   Partea V „Știința cu și pentru societate” contribuie la obiectivul specific „Știința cu și pentru societate” prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, construind o cooperare efectivă între știință și societate, recrutează talente noi pentru știință și asociază excelenței științifice conștientizarea și responsabilitatea socială.

Liniile generale ale activităților pentru obiectivul specific menționat sunt stabilite în anexa I partea V.

(6)   Partea VI „Acțiuni nenucleare directe ale Centrului Comun de Cercetare” (JRC) contribuie la toate prioritățile stabilite la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, cu obiectivul specific de a furniza politicilor Uniunii un sprijin științific și tehnic orientat către client.

Liniile generale ale activităților din cadrul obiectivului specific menționat sunt stabilite în anexa I partea VI.

(7)   Programul specific este evaluat în funcție de rezultate și de impact în raport cu indicatori de performanță.

Detalii suplimentare privind principalii indicatori de performanță sunt prevăzute în anexa II.

Articolul 4

Bugetul

(1)   În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului specific este de 74 316,9 milioane EUR.

(2)   Suma menționată la alineatul (1) din prezentul articol se distribuie între cele șase părți prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din prezenta decizie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013. Repartizarea bugetară orientativă pentru obiectivele specifice stabilite la articolul 3 din prezenta decizie și suma globală maximă a contribuției pentru acțiunile JRC sunt stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.

(3)   Cel mult 5 % din sumele menționate la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 pentru părțile I - V din programul specific se repartizează pentru cheltuielile administrative ale Comisiei. Comisia se asigură că, pe parcursul programului, cheltuielile sale administrative vor scădea și va depune eforturi pentru a atinge în 2020 un obiectiv de 4,6 % sau mai puțin. Cifrele respective se revizuiesc în cadrul evaluării intermediare a Orizont 2020, prevăzute la articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.

(4)   În cazul în care este necesar, creditele pot fi incluse în bugetul aferent perioadei ulterioare anului 2020 pentru a acoperi cheltuieli tehnice și administrative, astfel încât să se permită gestionarea activităților nefinalizate până la 31 decembrie 2020.

TITLUL II

PUNEREA ÎN APLICARE

Articolul 5

Programele de activitate

(1)   Programul specific este pus în aplicare prin programe de activitate.

(2)   Comisia adoptă programe de activitate comune sau separate pentru punerea în aplicare a părților I - V ale programului specific, menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) - (e), cu excepția punerii în aplicare a acțiunilor din cadrul obiectivului specific „Consiliul European pentru Cercetare (CEC)”, menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (a). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (4).

(3)   Programele de activitate pentru punerea în aplicare a acțiunilor din cadrul obiectivului specific „Consiliul European pentru Cercetare (CEC)” menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (a), stabilite de Consiliul științific în temeiul articolului 7 alineatul (2) litera (b), se adoptă de către Comisie, prin intermediul unui act de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 10 alineatul (3). Comisia se distanțează de programul de activitate instituit de Consiliul științific numai în cazul în care consideră că acesta nu este în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii. În acest caz, Comisia adoptă programul de activitate prin intermediul unui act de punere în aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (4). Comisia justifică în mod corespunzător această măsură.

(4)   Comisia adoptă un program de activitate multianual distinct, prin intermediul unui act de punere în aplicare, pentru partea IV a programului specific menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (d).

Programul de activitate menționat ia în considerare avizul formulat de consiliul de administrație al JRC menționat în Decizia 96/282/Euratom.

(5)   Programele de activitate iau în considerare nivelul științei, tehnologiei și inovării la nivel național, al Uniunii și la cel internațional, precum și evoluțiile relevante ale politicilor, pieței și societății. Acestea conțin, după caz, informații privind coordonarea cu activitățile de cercetare și inovare desfășurate de statele membre (inclusiv regiunile acestora), inclusiv în domenii în care există inițiative de programare comună. Programele de activitate se actualizează dacă este cazul.

(6)   Programele de activitate pentru punerea în aplicare a părților I-V menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) - (e) din prezenta decizie stabilesc obiectivele urmărite, rezultatele preconizate, metoda de punere în aplicare și cuantumul total, inclusiv informații orientative privind cuantumul cheltuielilor legate de climă, după caz. Acestea conțin, de asemenea, o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o indicație privind sumele alocate fiecărei acțiuni și un calendar orientativ de punere în aplicare, precum și o abordare multianuală și orientări strategice pentru următorii ani de punere în aplicare. Acestea includ, pentru granturi, prioritățile, criteriile de selecție și de atribuire și ponderea relativă a diferitelor criterii de atribuire, precum și rata maximă a finanțării costurilor eligibile totale. Acestea indică, de asemenea, orice obligație suplimentară de exploatare și de diseminare pentru participanți, în conformitate cu articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 (14) al Parlamentul European și al Consiliului. Programele de activitate permit abordări strategice atât descendente, cât și ascendente, după caz, care să realizeze obiectivele în mod inovator.

De asemenea, programele de activitate respective conțin o secțiune care identifică aspectele transversale, menționate la articolul 14 și la subtitlul „Aspecte transversale și măsuri de sprijin în cadrul Orizont 2020” din anexa I din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, pentru două sau mai multe obiective specifice din cadrul aceleiași priorități, sau din cadrul a două sau mai multe priorități. Acțiunile respective sunt puse în aplicare în mod integrat.

(7)   Comisia adoptă măsurile următoare prin acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 10 alineatul (4):

(a)

decizia privind aprobarea finanțării acțiunilor indirecte, atunci când cuantumul estimat al contribuției Uniunii în cadrul programului specific este mai mare sau egal cu 2,5 milioane EUR, cu excepția acțiunilor în cadrul obiectivului specific „Consiliul European pentru Cercetare (CEC)” menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din prezenta decizie și cu excepția acțiunilor finanțate în temeiul programului-pilot „Calea rapidă spre inovare”, menționat la articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013;

(b)

decizia privind aprobarea finanțării acțiunilor care implică utilizarea embrionilor umani și a celulelor stem embrionice umane și a acțiunilor în cadrul obiectivului specific „Societăți sigure ‒ protecția libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi”, menționat la articolul 3 alineatul (3) litera (g);

(c)

decizia privind aprobarea finanțării acțiunilor, atunci când cuantumul estimat al contribuției Uniunii în cadrul programului specific este mai mare sau egal cu 0,6 milioane EUR pentru acțiuni în cadrul obiectivului specific „Europa într-o lume în schimbare ‒ societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive”, menționat la articolul 3 alineatul (3) litera (f) și pentru acțiunile din cadrul obiectivelor specifice „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și „Știința cu și pentru societate”, menționate la articolul 3 alineatele (4) și (5).

(d)

elaborarea mandatului pentru evaluările prevăzute la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.

Articolul 6

Consiliul European pentru Cercetare

(1)   Comisia instituie Consiliul European pentru Cercetare („CEC”), care constituie mijlocul de punere în aplicare a acțiunilor părții I „Excelența științifică” în legătură cu obiectivul specific „Consiliul European pentru Cercetare (CEC)” menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din prezenta decizie. CEC succedă CEC instituit prin Decizia 2007/134/CE.

(2)   CEC este format din Consiliul științific independent prevăzut la articolul 7 și din structura specifică de punere în aplicare prevăzută la articolul 8.

(3)   CEC are un președinte ales din rândul oamenilor de știință cu experiență și recunoscuți la nivel internațional.

Președintele este numit de Comisie în urma unui proces de recrutare transparent realizat de un comitet independent instituit în acest scop, pentru un mandat limitat la patru ani, reînnoibil o dată. Procesul de recrutare și candidatul selecționat trebuie să aibă aprobarea Consiliului științific.

Președintele prezidează Consiliul științific, asigură conducerea sa și legătura cu structura specifică de punere în aplicare și îl reprezintă în lumea științifică.

(4)   CEC funcționează conform principiilor excelenței științifice, autonomiei, eficienței, eficacității, transparenței și responsabilității. Acesta asigură continuitatea cu acțiunile CEC desfășurate în temeiul Deciziei 2006/972/CE.

(5)   Activitățile CEC sprijină cercetarea realizată în toate domeniile de echipe individuale și transnaționale aflate în competiție la nivel european. Granturile pentru cercetarea de frontieră ale CEC se acordă pe baza criteriului unic al excelenței.

(6)   Comisia acționează ca garant al autonomiei și integrității CEC și asigură îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor care i-au fost încredințate.

Comisia se asigură că punerea în aplicare a acțiunilor CEC este în conformitate cu principiile stabilite la alineatul (4) din prezentul articol, precum și cu strategia generală pentru CEC, menționată la articolul 7 alineatul (2) litera (a), stabilită de Consiliul științific.

Articolul 7

Consiliul științific

(1)   Consiliul științific este format din oameni de știință, ingineri și savanți de renume, având competențele corespunzătoare, atât femei, cât și bărbați, din diferite grupe de vârstă, care garantează diversitatea domeniilor de cercetare și care acționează în nume propriu, independent de orice interes extern.

Comisia desemnează membrii Consiliului științific pe baza unui proces de selecție independent și transparent convenit cu Consiliul științific, incluzând consultarea comunității științifice și prezentarea unui raport Parlamentului European și Consiliului.

Mandatul acestora este limitat la patru ani, reînnoibil o dată, pe baza unui sistem de rotație, asigurând astfel continuitatea activității Consiliului științific.

(2)   Consiliul științific stabilește:

(a)

strategia globală a CEC;

(b)

programul de activitate pentru punerea în aplicare a activităților CEC;

(c)

metodele și procedurile privind evaluarea inter pares și evaluarea propunerilor, pe baza cărora se selectează propunerile care urmează a fi finanțate;

(d)

poziția sa cu privire la orice aspect care, din punct de vedere științific, poate ameliora rezultatele și impactul CEC, precum și calitatea cercetării efectuate;

(e)

un cod de conduită care are ca scop, printre altele, evitarea conflictelor de interese.

Comisia se distanțează de pozițiile stabilite de Consiliul științific în conformitate cu primul paragraf literele (a), (c), (d), și (e) doar atunci când consideră că dispozițiile prezentei decizii nu au fost respectate. În acest caz, Comisia adoptă măsuri pentru a menține continuitatea punerii în aplicare a programului specific și pentru îndeplinirea obiectivelor sale, indicând aspectele în legătură cu care se distanțează de pozițiile Consiliului științific și prezentând justificări corespunzătoare.

(3)   Consiliul științific acționează în conformitate cu mandatul prevăzut în anexa I partea I punctul 1.1.

(4)   Consiliul științific urmărește exclusiv realizarea obiectivului specific „Consiliul European pentru Cercetare (CEC)” menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (a), în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 6 alineatul (4). Consiliul științific acționează cu integritate și probitate și își desfășoară activitatea în mod eficient și în condiții de maximă transparență.

Articolul 8

Structura specifică de punere în aplicare

(1)   Structura specifică de punere în aplicare este responsabilă pentru punerea în aplicare administrativă și pentru executarea programului, conform anexei I partea I punctul 1.2. Aceasta sprijină Consiliul științific în desfășurarea tuturor sarcinilor sale.

(2)   Comisia se asigură că structura specifică de punere în aplicare urmează cu strictețe, cu eficiență și cu flexibilitatea necesară exclusiv obiectivele și cerințele CEC.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 9

Monitorizarea și informarea cu privire la punerea în aplicare

(1)   Comisia monitorizează și raportează anual cu privire la punerea în aplicare a Orizont 2020 în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 și cu anexa III la prezenta decizie.

(2)   Comisia informează periodic comitetul menționat la articolul 10 cu privire la progresele globale înregistrate în punerea în aplicare a acțiunilor indirecte ale programului specific pentru a permite comitetului să furnizeze contribuții corespunzătoare timpurii cu privire la pregătirea programelor de activitate, în special a abordării multianuale și a orientărilor strategice, și îi furnizează informații actualizate cu privire la toate acțiunile propuse sau finanțate în cadrul Orizont 2020, după cum prevede anexa IV.

Articolul 10

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet („comitetul pentru program”). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Comitetul se întrunește în diferite formațiuni, astfel cum prevede anexa V, în funcție de subiectul în discuție.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(5)   În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de formulare a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

Articolul 11

Exercitarea delegării

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, cu respectarea condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2) se conferă Comisiei pentru durata Orizont 2020.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în aceasta. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care Consiliul nu a formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Consiliul a informat Comisia că nu va formula obiecțiuni. La inițiativa Consiliului, acest termen se prelungește cu o lună.

(6)   Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecție formulată la adresa acestor acte sau la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

Articolul 12

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Deciziile 2006/971/CE, 2006/972/CE, 2006/973/CE, 2006/974/CE și 2006/975/CE se abrogă cu începere de la 1 ianuarie 2014.

(2)   Cu toate acestea, acțiunile inițiate în temeiul deciziilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol și obligațiile financiare legate de acțiunile realizate în temeiul deciziilor respective continuă să fie reglementate de deciziile respective până la finalizarea lor. Dacă este necesar, orice sarcină rămasă a comitetelor stabilită prin deciziile menționate la alineatul (1) din prezentul articol este preluată de comitetul menționat la articolul 10.

(3)   Sumele alocate pentru programul specific pot acoperi, de asemenea, cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției între programul specific și măsurile reglementate de Deciziile 2006/971/CE, 2006/972/CE, 2006/973/CE, 2006/974/CE și 2006/975/CE.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 14

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 decembrie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

E. GUSTAS


(1)  JO C 181, 21.6.2012, p. 111.

(2)  JO C 277, 13.9.2012, p. 143.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (A se vedea pagina 104 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 412, 30.12.2006, p. 1).

(5)  Decizia 2007/134/CE a Comisiei din 2 februarie 2007 de înființare a Consiliului European pentru Cercetare (JO L 57, 24.2.2007, p. 14).

(6)  Decizia Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană („decizie de asociere peste mări”) (JO L 314, 30.11.2001, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(8)  Decizia 96/282/Euratom a Comisiei din 10 aprilie 1996 privind reorganizarea JRC (JO L 107, 30.4.1996, p. 12).

(9)  Decizia 2006/971/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de-al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 400, 30.12.2006, p. 86).

(10)  Decizia 2006/972/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Idei” de punere în aplicare a celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 400, 30.12.2006, p. 243).

(11)  Decizia 2006/973/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Oameni” de punere în aplicare a celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 400, 30.12.2006, p. 272).

(12)  Decizia 2006/974/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Capacități” de punere în aplicare a celui de-al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 400, 30.12.2006, p. 299).

(13)  Decizia 2006/975/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific de pus în aplicare, prin acțiuni directe, de către Centrul Comun de Cercetare în temeiul celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (JO L 400, 30.12.2006, p. 368).

(14)  Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 (A se vedea pagina 81 din prezentul Jurnal Oficial)


ANEXA I

LINII GENERALE DE ACTIVITATE

Elemente comune pentru acțiunile indirecte

1.   PROGRAMARE

1.1.   Aspecte generale

Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 prevede o serie de principii pentru promovarea unei abordări programatice în cadrul căreia activitățile contribuie în mod strategic și integrat la realizarea obiectivelor sale și pentru asigurarea unei complementarități puternice cu alte politici și programe relevante ale Uniunii.

Acțiunile indirecte ale Orizont 2020 vor fi puse în aplicare prin intermediul modalităților de finanțare prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1), în special granturi, premii, achiziții și instrumente financiare. Toate formele de finanțare vor fi folosite într-un mod flexibil pentru toate obiectivele generale și specifice ale Orizont 2020, utilizarea acestora fiind stabilită în funcție de nevoile și de particularitățile fiecărui obiectiv specific.

Se va acorda o atenție deosebită adoptării unei abordări echilibrate a cercetării și inovării, care să nu se limiteze la elaborarea unor noi produse și servicii pe baza progreselor științifice și tehnologice, ci să includă și aspecte precum utilizarea tehnologiilor existente în cadrul unor aplicații noi, ameliorarea continuă și inovarea de ordin netehnologic și social. Doar o abordare holistică a inovării poate să răspundă provocărilor societale și, în același timp, să dea naștere unor noi întreprinderi și industrii competitive.

În special în ceea ce privește prioritatea „Provocări societale” și obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”, se va pune un accent deosebit pe activități de cercetare și inovare în complementaritate cu activitățile apropiate de utilizatorii finali și de piață, cum ar fi demonstrația, realizarea de proiecte-pilot sau validarea conceptului. Se vor include, după caz, activități care să sprijine inovarea socială și asistență pentru abordările referitoare la cerere, precum prestandardizarea sau achizițiile înainte de comercializare, achizițiile de soluții inovatoare, standardizarea și alte măsuri vizând utilizatorii, în vederea accelerării utilizării și a difuzării produselor și serviciilor inovatoare pe piață. De asemenea, se va aloca suficient spațiu pentru abordările ascendente ale cererilor de propuneri, iar activitățile din programele de activitate vor fi definite în termeni generali. Vor exista sisteme deschise, ușoare și rapide în ceea ce privește fiecare provocare și fiecare tehnologie pentru a oferi celor mai buni cercetători și antreprenori și celor mai bune întreprinderi din Europa posibilitatea de a crea soluții inovatoare în funcție de propriile alegeri.

Stabilirea detaliată a priorităților în cursul punerii în aplicare a Orizont 2020 va impune o abordare strategică a programării cercetării, utilizând modele de guvernanță care să fie în strânsă concordanță cu elaborarea politicilor și, în același timp, să depășească limitele politicilor sectoriale tradiționale. Acestea se vor baza pe elemente concrete, pe analize și previziuni, progresele măsurându-se în raport cu un set solid de indicatori de performanță. Această abordare transversală a programării și a guvernanței va permite coordonarea eficace între toate obiectivele specifice ale Orizont 2020 și va permite abordarea provocărilor transversale precum durabilitatea, schimbările climatice, științele sociale și umaniste sau științele și tehnologiile marine.

Stabilirea priorităților va fi, de asemenea, bazată pe o gamă largă de contribuții și recomandări. Se vor include, după caz, grupuri de experți independenți create special pentru a oferi consiliere în legătură cu punerea în aplicare a Orizont 2020 sau a oricăruia dintre obiectivele sale specifice. Aceste grupuri de experți trebuie să demonstreze nivelul adecvat de competențe și de cunoștințe în domeniile relevante și să reprezinte o varietate de medii profesionale, incluzând mediul universitar implicarea industriei și a societății civile. După caz, se ține seama, de asemenea, de consultanța cu privire la identificarea și concepția priorităților strategice oferită de Comitetul pentru Spațiul european de cercetare și inovare (CSEC), de alte grupuri aferente SEC și de Grupul pentru politica privind întreprinderile.

Stabilirea priorităților poate să aibă, de asemenea, în vedere agendele strategice de cercetare ale platformelor tehnologice europene, ale inițiativelor de programare în comun sau contribuțiile din partea parteneriatelor europene pentru inovare. După caz, parteneriatele public-public și public-privat sprijinite prin intermediul Orizont 2020 vor contribui, de asemenea, la procesul de stabilire a priorităților și la implementare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1291/2013. Interacțiunile regulate cu utilizatorii finali, cetățenii și cu organizațiile societății civile, utilizând metode adecvate, precum conferințele de consens, evaluările participative ale tehnologiilor sau implicarea directă în procesele de cercetare și inovare, vor fi elemente fundamentale ale procesului de stabilire a priorităților.

Întrucât programul Orizont 2020 este stabilit pentru o durată de șapte ani, contextul economic, societal și politic în care acesta se va desfășura s-ar putea schimba în mod semnificativ în această perioadă. Orizont 2020 trebuie să se poată adapta la aceste schimbări. Prin urmare, în cadrul fiecărui obiectiv specific, va exista posibilitatea de a include contribuții pentru activități care să depășească ceea ce se indică mai jos, atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător pentru a răspunde unor evoluții majore, unor necesități ale politicilor sau unor evenimente neprevăzute.

Activitățile sprijinite în cadrul diferitelor părți și al obiectivelor lor specifice ar trebui puse în aplicare de o manieră care să asigure complementaritatea și coerența acestora, după caz.

1.2.   Accesul la finanțarea de risc

Orizont 2020 va ajuta întreprinderile și alte tipuri de entități să obțină acces la împrumuturi, garanții și finanțare prin capitaluri proprii prin intermediul a două mecanisme.

Mecanismul de împrumut va oferi împrumuturi unor beneficiari individuali pentru investiții în cercetare și inovare; garanții pentru intermediarii financiari care acordă împrumuturi beneficiarilor; combinații de împrumuturi și garanții, precum și garanții sau contragaranții pentru sistemele naționale, regionale și locale de finanțare a datoriilor. Acesta va include o fereastră pentru IMM-uri, vizând IMM-urile bazate pe cercetare și inovare, care va oferi împrumuturi care să completeze finanțarea IMM-urilor de către mecanismul de garantare a împrumuturilor din cadrul Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014-2020).

Mecanismul de capitaluri proprii va furniza capital de risc și/sau capital de tip mezanin unor întreprinderi individuale în etapele inițiale (fereastra de lansare). Mecanismul va avea, de asemenea, posibilitatea de a realiza investiții pentru etapa de extindere și de creștere împreună cu mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere din cadrul (COSME), inclusiv fondurile-de-fonduri.

Aceste mecanisme vor avea un rol esențial pentru obiectivul specific „Acces la finanțarea de risc” dar, după caz, vor putea fi folosite, de asemenea, în cadrul tuturor celorlalte obiective specifice ale Orizont 2020.

Mecanismul de capitaluri proprii și fereastra pentru IMM-uri din cadrul mecanismului de împrumut vor fi puse în aplicare în cadrul celor două instrumente financiare ale Uniunii care furnizează capitaluri proprii și împrumuturi pentru a sprijini cercetarea și inovarea și creșterea IMM-urilor, împreună cu mecanismele de capitaluri proprii și de împrumut din cadrul COSME.

1.3.   Comunicarea, exploatarea și diseminarea

O valoare adăugată esențială a cercetării și inovării finanțate la nivelul Uniunii este posibilitatea de a disemina, exploata și comunica rezultatele la nivelul întregului continent pentru a mări impactul lor. Prin urmare, Orizont 2020 va include, în cadrul tuturor obiectivelor sale specifice, un sprijin dedicat pentru acțiunile de diseminare (inclusiv prin accesul liber la publicații științifice), comunicare și dialog, cu un accent deosebit pe comunicarea rezultatelor către utilizatorii finali, cetățeni, mediul universitar, organizațiile societății civile, industrie și factorii de decizie politică. Pentru aceasta, inițiativa Orizont 2020 poate utiliza rețele pentru transferul de informații. Activitățile de comunicare realizate în contextul Orizont 2020 vor promova faptul că rezultatele au fost obținute cu sprijinul finanțării din partea Uniunii și, de asemenea, își vor propune să sensibilizeze publicul în legătură cu importanța cercetării și inovării cu ajutorul unor publicații, evenimente, arhive de cunoștințe, baze de date, site-uri sau al unei utilizări bine direcționate a mijloacelor de comunicare sociale.

2.   COMPLEMENTARITĂȚI, ASPECTE TRANSVERSALE ȘI MĂSURI DE SPRIJIN

Orizont 2020 este structurat în jurul obiectivelor definite pentru cele trei priorități ale sale „Excelența științifică”, „Poziția de lider în sectorul industrial” și „Provocări societale”. Se va acorda o atenție deosebită asigurării unei coordonări adecvate între aceste priorități și exploatarea deplină a sinergiei generate între toate obiectivele specifice, pentru a maximiza impactul lor combinat asupra obiectivelor de politici la nivel mai înalt ale Uniunii. Prin urmare, obiectivele Orizont 2020 vor fi abordate acordând o importanță deosebită necesității de a găsi soluții eficiente, depășind o abordare bazată exclusiv pe disciplinele științifice și tehnologice și sectoarele economice tradiționale.

Vor fi promovate acțiuni transversale între partea I „Excelența științifică”, partea II „Poziția de lider în sectorul industrial”, partea III „Provocări societale”, partea IIIa „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și partea IIIb „Știința cu și pentru societate” pentru a crea noi cunoștințe, tehnologii viitoare și emergente, infrastructuri de cercetare și competențe-esențiale. Infrastructurile de cercetare vor fi de asemenea favorizate, în vederea unei utilizări mai ample în cadrul societății, de exemplu în serviciile publice, promovarea științei, siguranța civilă și cultură. De asemenea, stabilirea priorităților în cursul punerii în aplicare pentru acțiunile directe ale JRC și activitățile Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) va fi coordonată în mod adecvat cu celelalte părți ale Orizont 2020.

În plus, în multe cazuri, pentru a contribui în mod eficace la îndeplinirea obiectivelor fixate de Europa 2020 și de inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” va fi necesară elaborarea unor soluții care să aibă un caracter interdisciplinar și, prin urmare, să acopere mai multe obiective specifice ale Orizont 2020. Orizont 2020 include dispoziții specifice de stimulare a unor astfel de acțiuni transversale, inclusiv printr-o punere în comun eficientă a bugetelor. Aceasta include, de asemenea, posibilitatea ca pentru prioritatea „Provocări societale” și pentru obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” să se utilizeze dispozițiile privind instrumentele financiare și instrumentul specific pentru IMM-uri.

Acțiunile transversale vor fi, de asemenea, cruciale pentru a stimula interacțiunile dintre prioritatea „Provocări societale” și obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”, fiind necesare pentru a genera progrese tehnologice majore. Printre domeniile în care se pot dezvolta astfel de interacțiuni se numără: e-sănătatea, rețelele inteligente, sistemele de transport inteligente, integrarea acțiunilor climatice, nanomedicina, materialele avansate pentru vehicule ușoare sau dezvoltarea bioproceselor și bioproduselor industriale. Prin urmare, se va urmări crearea unor sinergii puternice între prioritatea „Provocări societale” și dezvoltarea tehnologiilor generice și industriale. Acest lucru se va lua în considerare în mod explicit în cadrul elaborării strategiilor multianuale și al stabilirii priorităților pentru fiecare obiectiv specific. Va fi necesar ca părțile interesate reprezentând diferite perspective să fie implicate pe deplin în punerea în aplicare și, în multe cazuri, vor fi necesare și acțiuni care să reunească finanțarea destinată obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor tehnologiile generice și industriale” și obiectivelor specifice relevante ale priorității „Provocări societale”.

Se va acorda o atenție deosebită și coordonării activităților finanțate prin intermediul Orizont 2020 cu cele finanțate din alte programe de finanțare ale Uniunii, precum cele privind politica agricolă comună, politica comună în domeniul pescuitului, programul Life, programul „Erasmus +” sau programul „Sănătate pentru creștere” și programele de finanțare externe și pentru dezvoltare ale Uniunii. Aceasta include o armonizare adecvată cu politica de coeziune în contextul strategiilor naționale și regionale de cercetare și inovare în favoarea specializării inteligente, unde sprijinirea consolidării capacităților privind cercetarea și inovarea la nivel regional ar putea reprezenta o „cale către excelență”, instituirea de centre regionale de excelență poate contribui la reducerea decalajului în domeniul inovării din Europa sau sprijinul acordat proiectelor de demonstrație și proiectelor-pilot la scară largă poate contribui la îndeplinirea obiectivului de a crea o poziție de lider în sectorul industrial a Europei.

A.   Științele sociale și umaniste

Cercetarea în domeniul științelor sociale și umaniste va fi integrată pe deplin în cadrul fiecăruia dintre obiectivele specifice ale Orizont 2020. Vor exista numeroase posibilități de a sprijini această cercetare prin intermediul obiectivelor specifice „Consiliul European pentru Cercetare (CEC)”, al „acțiunilor Marie Skłodowska-Curie” sau „Infrastructuri de cercetare”.

În acest scop, științele sociale și umaniste vor fi, de asemenea, integrate ca un element esențial al activităților necesare pentru a consolida poziția de lider în sectorul industrial și a răspunde fiecărei provocări societale. Pentru acestea din urmă, aceasta include: înțelegerea factorilor determinanți ai sănătății și optimizarea eficacității sistemelor de sănătate, sprijinirea politicilor de consolidare a autonomiei zonelor rurale, cercetarea și conservarea patrimoniului și bogăției culturale a Europei, promovarea unor alegeri în cunoștință de cauză ale consumatorilor, crearea unui ecosistem digital favorabil incluziunii bazat pe cunoaștere și informare, un proces decizional solid în ceea ce privește politica energetică și asigurarea unei rețele europene de energie electrică accesibilă consumatorilor și tranziția la un sistem energetic durabil, sprijinirea unei politici și a previziunilor în domeniul transporturilor susținute de dovezi, sprijinirea strategiilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, inițiative privind eficiența utilizării resurselor și măsuri de trecere la o economie ecologică și durabilă, precum și înțelegerea aspectele culturale și socioeconomice ale chestiunilor legate de securitate, riscuri și gestionare (inclusiv aspecte juridice și legate de drepturile omului).

În plus, obiectivul specific „Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive” va sprijini cercetarea în domeniul științelor sociale și umaniste privind aspecte cu caracter orizontal precum creșterea inteligentă și durabilă, transformările de natură socială, culturală și comportamentală din Europa, inovarea socială, inovarea în sectorul public sau rolul Europei ca actor global.

B.   Știință și societate

Relația și interacțiunea dintre știință și societate, precum și promovarea cercetării și inovării responsabile, a educației, a comunicării și a culturii științifice vor fi adâncite, iar încrederea publicului în știință și inovare va fi sporită prin activitățile Orizont 2020 care favorizează angajamentul informat al cetățenilor și al societății civile și dialogul cu aceștia în cercetare și inovare.

C.   Gen

Promovarea egalității de gen în domeniile științei și inovării este un angajament asumat de Uniune. În cadrul Orizont 2020, genul va fi abordat ca aspect transversal, pentru a corecta dezechilibrele dintre femei și bărbați și pentru a integra dimensiunea de gen în programarea și în conținutul cercetării și al inovării.

D.   IMM-uri

Orizont 2020 va încuraja și va sprijini participarea sporită a IMM-urilor în mod integrat în cadrul tuturor obiectivelor specifice.

În completarea stabilirii unor condiții mai bune de participare a IMM-urilor la Orizont 2020, în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, măsurile distincte prevăzute în cadrul obiectivului specific „Inovarea în cadrul IMM-urilor” (instrument specific pentru IMM-uri) se vor aplica în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și al priorității „Provocări societale”. Ar trebui ca prin această abordare integrată, minimum 20 % din totalul bugetelor lor combinate să fie alocat IMM-urilor.

Se acordă o atenție deosebită reprezentării adecvate a IMM-urilor în parteneriatele public-privat menționate la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013.

E   Calea rapidă spre inovare (CRI)

CRI va reduce semnificativ procesul de tranziție de la stadiul de concept la introducerea pe piață și este așteptată să crească participarea industriei, precum și participarea noilor solicitanți la Orizont 2020.

CRI, astfel cum este prevăzut la articolul 24 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, va sprijini acțiunile inovatoare în cadrul obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” și în cadrul priorității „Provocări societale”, cu o abordare de tip ascendent, bazată pe o cerere de propuneri deschisă continuu și cu o durată a procedurilor de acordare a granturilor care nu depășește șase luni. CRI va contribui la inovare în Europa, asigurând o bază pentru competitivitatea Uniunii.

F.   Extinderea participării

Potențialul de cercetare și inovare din statele membre, în pofida unei anumite convergențe de dată recentă, rămâne foarte diferit, existând discrepanțe mari între „liderii în domeniul inovării” și „inovatorii modești”. Activitățile contribuie la eliminarea decalajului existent în Europa la nivelul cercetării și inovării prin promovarea sinergiilor cu fondurile structurale și de investiții europene (fondurile SIE) și, de asemenea, prin măsuri specifice pentru stimularea excelenței în regiunile cu performanțe scăzute în ceea ce privește cercetarea, dezvoltarea și inovarea (CDI), extinzând astfel participarea la Orizont 2020 și contribuind la realizarea SEC.

G.   Cooperarea internațională

Cooperarea internațională cu partenerii din țările terțe este necesară pentru a răspunde cu eficacitate unui mare număr de obiective specifice definite în Orizont 2020, în special celor legate de politica externă și de dezvoltare a Uniunii și de angajamentele la nivel internațional. Acest lucru este valabil pentru toate provocările societale abordate de Orizont 2020, care au o natură comună. Cooperarea internațională este de asemenea esențială pentru cercetarea de frontieră și cercetarea fundamentală, pentru a valorifica noile posibilități oferite de știință și tehnologie. Prin urmare, promovarea mobilității internaționale a cercetătorilor și a profesioniștilor din domeniul inovării este esențială pentru a stimula cooperarea la nivel global. Activitățile la nivel internațional sunt la fel de importante pentru a stimula competitivitatea industriei europene, prin promovarea adoptării și comercializării noilor tehnologii, de exemplu elaborând standarde și orientări privind interoperabilitatea valabile la nivel internațional, precum și prin promovarea acceptării și utilizării unor soluții europene în afara Europei. Toate activitățile internaționale ar trebui să fie susținute printr-un cadru eficient și echitabil de transfer de cunoștințe, care este esențial pentru inovare și creștere.

În Orizont 2020, cooperarea internațională se va concentra asupra a trei mari categorii de țări:

(1)

economiile industrializate și emergente;

(2)

țările vizate de politica de extindere și de politica de vecinătate și

(3)

țările în curs de dezvoltare.

Atunci când este cazul, Orizont 2020 va promova cooperarea la nivel biregional sau multilateral. Cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovării este esențială pentru angajamentele Uniunii la nivel mondial și are un rol important de jucat în parteneriatul Uniunii cu țările în curs de dezvoltare, de exemplu în ceea ce privește progresele în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului formulate de Organizația Națiunilor Unite.

Articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 stabilește principiile generale privind participarea entităților juridice din țări terțe și a organizațiilor internaționale. Întrucât deschiderea cercetării și inovării către țări terțe aduce, în general, multe beneficii, Orizont 2020 va continua să susțină principiul unei deschideri generale, încurajând în același timp accesul reciproc la programele țărilor terțe. După caz și, în special, pentru a proteja interesele europene în ceea ce privește proprietatea intelectuală, poate fi adoptată o abordare mai prudentă.

În plus, o serie de acțiuni specifice vor fi puse în aplicare utilizând o abordare strategică a cooperării internaționale, pe baza intereselor comune, a priorităților și a avantajelor reciproce și promovând coordonarea și sinergiile cu activitățile statelor membre. Se vor include un mecanism de susținere a cererilor de propuneri comune și posibilitatea de a cofinanța programele împreună cu țări terțe sau organizații internaționale. Se va încerca realizarea de sinergii cu alte politici ale Uniunii.

Se va urmări în continuare consultanța strategică din partea Forumului strategic pentru cooperare internațională în domeniul științei și tehnologiei (SFIC).

Fără a aduce atingere altor oportunități de colaborare, printre domeniile de cooperare internațională strategică ar putea fi incluse:

(a)

continuarea Parteneriatului dintre țările europene și țările în curs de dezvoltare privind testele clinice (EDCTP2), în ceea ce privește testele clinice pentru tratamentele medicale împotriva HIV, a malariei, a tuberculozei și a bolilor neglijate;

(b)

sprijin prin intermediul unei înscrieri anuale la Human Frontier Science Programme (HFSP), pentru a permite statelor membre care nu fac parte din G7 să beneficieze pe deplin de finanțarea oferită de HFSP;

(c)

un consorțiu internațional privind bolile rare, cu participarea unor state membre și a unor țări terțe. Obiectivul acestei inițiative este de a elabora, până în 2020, teste de diagnostic pentru majoritatea bolilor rare și 200 de noi terapii pentru bolile rare;

(d)

sprijinirea activităților Forumului internațional privind bioeconomia bazată pe cunoaștere și ale Grupului operativ UE-SUA privind cercetarea biotehnologică, precum și legături de colaborare cu organizațiile și inițiativele internaționale relevante, cum sunt alianțele pentru cercetare la nivel mondial în domeniul gazelor cu efect de seră generate de agricultură și al sănătății animalelor;

(e)

contribuții la procesele și inițiativele multilaterale, precum Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), Platforma interguvernamentală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) și Grupul pentru observarea Pământului (GEO);

(f)

dialogurile privind spațiul ale Uniunii cu Statele Unite ale Americii și Rusia, cele două țări cu realizări majore în domeniul explorării spațiale, sunt extrem de prețioase și stau la baza instituirii unei cooperări strategice privind parteneriatele în domeniul spațial;

(g)

acordul între Uniune și Statele Unite ale Americii de punere în aplicare a activităților de cooperare în domeniul securității interne/securității civile/cercetării, semnat la 18 noiembrie 2010;

(h)

cooperarea cu țările în curs de dezvoltare, inclusiv cu cele din Africa Subsahariană, în domeniul producerii descentralizate de energie, în vederea diminuării sărăciei;

(i)

continuarea colaborării cu Brazilia în domeniul cercetării cu privire la biocarburanții de nouă generație și la alte utilizări ale biomasei.

În plus, pentru a se asigura o dezvoltare coerentă și eficientă a cooperării internaționale în cadrul Orizont 2020, vor fi sprijinite activități orizontale destinate anumitor scopuri precise.

H.   Dezvoltarea durabilă și schimbările climatice

Orizont 2020 va încuraja și va susține activitățile menite să exploateze poziția de lider a Europei în cursa pentru dezvoltarea unor procese și tehnologii noi care să promoveze dezvoltarea durabilă, în sens larg, și să combată schimbările climatice. O astfel de abordare orizontală, pe deplin integrată în toate prioritățile Orizont 2020, va ajuta Uniunea să prospere într-o lume cu emisii reduse de dioxid de carbon și cu resurse limitate, construind totodată o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, durabilă și competitivă.

I.   Corelarea între descoperire și introducerea pe piață

Acțiunile de corelare din cadrul Orizont 2020 vizează corelarea dintre descoperire și introducerea pe piață, conducând la exploatarea și comercializarea ideilor ori de câte ori acest lucru este oportun. Acțiunile ar trebui să se bazeze pe un concept larg al inovării și să impulsioneze inovarea transsectorială.

J.   Măsuri de sprijin transversale

Aspectele transversale vor fi sprijinite printr-o serie de măsuri de sprijin orizontale, incluzând sprijinul acordat pentru: sporirea atractivității profesiei de cercetare, inclusiv principiile generale ale Cartei europene pentru cercetători, prevăzută în recomandarea Comisiei din 11 martie 2005 (2); consolidarea bazei de date, precum și dezvoltarea și sprijinul acordat SEC (inclusiv cele cinci inițiative privind SEC) și inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”; recunoașterea beneficiarilor și proiectelor Orizont 2020 cu cele mai bune performanțe în diferite domenii prin premii simbolice; ameliorarea condițiilor-cadru de sprijin al inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”, inclusiv principiile menționate în Recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale (3) și analizarea posibilităților de creare a unui instrument de valorizare a drepturilor de proprietate intelectuală la nivel european; administrarea și coordonarea rețelelor internaționale pentru cercetători și inovatori de excelență, cum este Cooperarea europeană în domeniul științei și tehnologiei (COST).

3.   PARTENERIATE

Pentru realizarea unei creșteri economice durabile în Europa, este necesară optimizarea contribuției actorilor publici și privați. Acest lucru este esențial pentru consolidarea SEC și pentru realizarea inițiativelor „O Uniune a inovării”, „Agenda digitală pentru Europa” și a altor inițiative emblematice din cadrul Europa 2020. În plus, o cercetare și o inovare responsabilă necesită obținerea celor mai bune soluții prin interacțiunea dintre parteneri având perspective diferite, dar interese comune.

Orizont 2020 include posibilitatea și un set clar de criterii pentru instituirea unor parteneriate public-public și public-privat. Parteneriatele public-privat se pot baza pe un acord contractual între actori privați și publici, iar în anumite situații se pot crea parteneriate public-privat instituționalizate (precum inițiativele comune în domeniul tehnologiei și alte întreprinderi comune).

Parteneriatele public-public și public-privat existente pot primi sprijin din partea Orizont 2020 cu condiția de a aborda obiective ale Orizont 2020, de a contribui la realizarea SEC, de a îndeplini criteriile stabilite în Orizont 2020 și de a fi demonstrat că realizează progrese semnificative în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru.

Inițiativele în temeiul articolului 185 din TFUE sprijinite în cadrul celui de Al șaselea program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (Cel de al șaselea program-cadru), adoptat prin Decizia nr. 1513/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și/sau în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru care se poate acorda sprijin suplimentar în condițiile menționate anterior cuprind: Parteneriatul dintre țările europene și țările în curs de dezvoltare privind testele clinice (EDCTP), Programul comun de Asistență pentru autonomie la domiciliu (AAL), Programul de cercetare și dezvoltare privind Marea Baltică (BONUS), programul Eurostars și Programul european de cercetare metrologică (PECM). Sprijin suplimentar poate fi acordat și de Alianța europeană de cercetare în domeniul energetic (EERA) instituită în cadrul Planului strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET). Inițiativele de programare în comun pot fi susținute de Orizont 2020 prin instrumentele menționate la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1291/2013, inclusiv prin inițiative în temeiul articolului 185 din TFUE.

Întreprinderile comune instituite în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru în temeiul articolului 187 din TFUE, pentru care se poate acorda sprijin suplimentar în condițiile de mai sus sunt: Inițiativa tehnologică privind medicamentele inovatoare (IMI), Clean Sky, Programul de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR), Întreprinderea comună „Pile de combustie și hidrogen” (FCH) și inițiativa comună tehnologică „Componente și sisteme electronice pentru o poziție de lider a Europei” (ECSEL).

Alte parteneriate public-privat sprijinite în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru care se poate acorda sprijin suplimentar în condițiile menționate anterior sunt: Fabricile viitorului, Clădirile eficiente din punct de vedere energetic (EeB), Inițiativa europeană pentru autoturisme ecologice, Internetul viitorului. Se poate acorda, de asemenea, sprijin suplimentar Inițiativelor industriale europene (IIE) instituite în cadrul Planului SET.

Există posibilitatea de a lansa și alte parteneriate public-public și public-privat în cadrul Orizont 2020, cu condiția îndeplinirii anumitor criterii.

PARTEA I

EXCELENȚA ȘTIINȚIFICĂ

1.   CONSILIUL EUROPEAN PENTRU CERCETARE (CEC)

CEC va promova cercetarea de frontieră de nivel internațional. Cercetarea la și dincolo de frontierele înțelegerii actuale are o importanță decisivă pentru bunăstarea economică și socială, dar, în același timp, este o acțiune riscantă în sine, care constă în progresul în domenii de cercetare noi și problematice și care se caracterizează prin lipsa frontierelor dintre discipline.

Pentru a stimula realizarea unor progrese substanțiale la frontierele cunoașterii, CEC va sprijini cercetarea realizată de echipe individuale în orice domeniu al cercetării științifice și tehnologice de bază care intră sub incidența Orizont 2020, inclusiv ingineria, științele sociale și umaniste. Dacă este cazul, se pot lua în considerare grupuri-țintă specifice (de exemplu, cercetători debutanți/echipele emergente), în conformitate cu obiectivele CEC și cu necesitatea unei puneri în aplicare eficiente. O atenție deosebită va fi acordată domeniilor emergente care au o evoluție rapidă, la frontiera cunoașterii și la interfața dintre discipline.

Cercetători independenți de orice vârstă și gen, inclusiv cercetători debutanți pe cale de a deveni lideri ai cercetării independente, din orice țară a lumii, vor beneficia de sprijin pentru a-și desfășura activitatea de cercetare în Europa.

CEC acordă o prioritate specială sprijinirii celor mai buni cercetători debutanți, care au idei excelente, să realizeze tranziția către statutul independent, oferindu-le sprijin adecvat în stadiul critic, când își creează sau își consolidează propria echipă sau propriul program de cercetare. De asemenea, CEC va continua să acorde sprijin adecvat cercetătorilor consacrați.

Se va adopta o abordare „la inițiativa cercetătorilor”. Aceasta înseamnă că CEC va sprijini proiecte realizate de cercetători pe teme la alegerea lor, care intră în domeniul de aplicare al cererilor de propuneri. Propunerile vor fi evaluate exclusiv pe criteriul excelenței, în urma unei evaluări inter pares, ținând seama de excelența noilor grupuri, a cercetătorilor debutanți, dar și a echipelor consacrate, acordându-se o atenție deosebită propunerilor care sunt de pionierat și care prezintă astfel riscuri științifice ridicate.

CEC va funcționa ca organism autonom de finanțare sub direcție științifică, fiind format dintr-un Consiliu științific independent asistat de o structură de punere în aplicare simplificată și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Consiliul științific va stabili strategia științifică generală și va avea autoritate deplină asupra deciziilor privind tipul de cercetare pentru care se va acorda finanțare.

Consiliul științific va stabili programul de activitate pentru îndeplinirea obiectivelor CEC pe baza strategiei științifice descrise mai jos. Acesta va stabili inițiativele de cooperare internațională necesare în conformitate cu strategiei sa științifică, incluzând activități de informare care să mărească vizibilitatea CEC pentru cei mai buni cercetători din restul lumii.

Consiliul științific va monitoriza permanent activitatea CEC și procedurile sale de evaluare și va examina cel mai bun mod de a realiza obiectivele sale mai ample. Acesta va defini gama de măsuri de sprijin a CEC pentru a răspunde în mod adecvat necesităților nou apărute.

CEC își va propune atingerea excelenței în propriile activități. Cheltuielile administrative și cheltuielile de personal ale CEC cu privire la Consiliul științific independent și la structura specifică de punere în aplicare vor fi conforme cu principiile unei gestionări simplificate și eficiente din punctul de vedere al costurilor. Cheltuielile administrative vor fi limitate la strictul necesar, asigurând în același timp resursele necesare pentru o punere în aplicare de nivel internațional, astfel încât finanțarea pentru cercetarea de frontieră să fie maximizată.

Finanțarea și granturile acordate de CEC vor funcționa conform unor proceduri simple și transparente care să continue să pună accentul pe excelență, să încurajeze spiritul de inițiativă și să combine flexibilitatea cu o atitudine responsabilă. CEC va continua să caute noi modalități de a-și simplifica și ameliora procedurile, pentru a se asigura că aceste principii sunt respectate.

Având în vedere structura unică și rolul CEC de organism de finanțare sub direcție științifică, punerea în aplicare și gestionarea activităților CEC vor fi examinate și evaluate în mod continuu cu participarea deplină a Consiliului științific, pentru a evalua rezultatele obținute și pentru a adapta și ameliora procedurile și structurile pe baza experienței acumulate.

1.1.   Consiliul științific

Pentru a-și îndeplini sarcinile, astfel cum se prevede la articolul 7, Consiliul științific:

(1)

Strategia științifică:

stabilește strategia științifică globală a CEC, ținând seama de posibilitățile și de necesitățile științifice ale Europei;

asigură în mod continuu, în conformitate cu strategia științifică, elaborarea programului de activitate și a modificărilor necesare ale acestuia, inclusiv a cererilor de propuneri și a criteriilor și, în funcție de necesități, definirea grupurilor-țintă specifice (de exemplu, echipe debutante/emergente);

(2)

Gestionarea științifică, monitorizarea și controlul calității:

atunci când va fi necesar, stabilește, dintr-o perspectivă științifică, pozițiile cu privire la punerea în aplicare și la gestionarea cererilor de propuneri, la criteriile de evaluare, la procedurile de evaluare inter pares, inclusiv selectarea experților, metodele de evaluare inter pares și de evaluare a propunerilor, precum și normele și orientările de punere în aplicare necesare, pe baza cărora vor fi stabilite propunerile care vor fi finanțate, sub supravegherea Consiliului științific și stabilește poziția referitoare la orice alt aspect care afectează realizările și impactul activităților CEC și calitatea cercetării efectuate, inclusiv principalele dispoziții din modelul de acord de grant al CEC;

va monitoriza calitatea operațiunilor, va evalua punerea în aplicare și rezultatele și va formula recomandări cu privire la măsurile corective sau acțiunile viitoare.

(3)

Comunicare și diseminare:

va asigura transparența în comunicarea cu comunitatea științifică, cu principalele părți interesate și cu publicul larg în legătură cu activitățile și realizările CEC;

va prezenta rapoarte periodice Comisiei cu privire la activitățile sale.

Consiliul științific este pe deplin responsabil pentru deciziile privind tipul de cercetări care vor fi finanțate și acționează ca garant al calității activității din punct de vedere științific.

Dacă este cazul, Consiliul științific consultă comunitatea științifică, tehnologică și academică, agențiile de finanțare a cercetării regionale și naționale și alte părți interesate.

Membrii Consiliului științific sunt compensați pentru sarcinile pe care le îndeplinesc prin intermediul unui onorariu și, după caz, rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere.

Președintele CEC va locui la Bruxelles pe durata mandatului său și va consacra cea mai mare parte a timpului său (5) activității CEC. Acesta va fi remunerat la un nivel echivalent cu cel al funcțiilor de conducere de nivel superior din cadrul Comisiei.

Consiliul științific alege dintre membrii săi trei vicepreședinți care asistă președintele în ceea ce privește reprezentarea și organizarea activității sale. Aceștia pot cumula și titlul de vicepreședinte al CEC.

Se va oferi sprijin celor trei vicepreședinți, astfel încât să se asigure o asistență administrativă adecvată la nivel local în cadrul institutelor lor de origine.

1.2.   Structura specifică de punere în aplicare

Structura specifică de punere în aplicare va fi responsabilă pentru toate aspectele legate de punerea în aplicare administrativă și de realizarea programului, în conformitate cu programul de activitate. Ea va pune în aplicare, în special, procedurile de evaluare, procesul de evaluare inter pares și de selecție, în conformitate cu strategia stabilită de Consiliul științific, și va asigura gestionarea financiară și științifică a granturilor.

Structura specifică de punere în aplicare va sprijini Consiliul științific în desfășurarea tuturor sarcinilor sale, descrise mai sus, va oferi accesul la documentele și datele necesare pe care le deține și va informa în mod constant Consiliul științific în legătură cu activitățile sale.

Pentru a asigura o coordonare eficace cu structura specifică de punere în aplicare în ceea ce privește strategia și aspectele operaționale, conducerea Consiliului științific și directorul structurii specifice de punere în aplicare vor participa la reuniuni periodice de coordonare.

Gestionarea CEC va fi realizată de personalul recrutat în acest scop, inclusiv de funcționarii instituțiilor Uniunii, dacă acest lucru va fi necesar, și va acoperi numai nevoile administrative reale, pentru a asigura stabilitatea și continuitatea necesare unei administrări eficiente.

1.3.   Rolul Comisiei

Pentru a-și îndeplini sarcinile, astfel cum se prevede la articolele 6, 7 și 8, Comisia:

va asigura continuitatea și reînnoirea Consiliului științific și va asista un comitet de identificare permanent, pentru identificarea viitorilor membri ai Consiliului științific;

va asigura continuitatea structurii specifice de punere în aplicare și delegarea de sarcini și responsabilități acesteia, ținând cont de punctele de vedere ale Consiliului științific;

va numi directorul și personalul de conducere pentru structura specifică de punere în aplicare, ținând seama de avizul Consiliului științific;

va asigura adoptarea la timp a programului de activitate, va formula pozițiile privind metodologia de aplicare și normele de punere în aplicare necesare, în conformitate cu normele CEC privind depunerea și cu modelul de acord de grant al CEC, ținând cont de poziția Consiliului științific;

va informa și consulta în mod regulat comitetul programului cu privire la realizarea activităților CEC.

2.   TEHNOLOGII VIITOARE ȘI EMERGENTE

Activitățile privind tehnologiile viitoare și emergente (FET) vor concretiza diferite logici de intervenție, de la deschiderea totală la diferite grade de structurare a subiectelor, a comunităților și a finanțării, structurate în jurul a trei direcții: FET deschise, FET proactive și Inițiative emblematice în domeniul FET.

2.1.   FET deschise: promovarea ideilor noi

Sprijinirea unui număr mare de proiecte de colaborare în domeniul cercetării științifice și tehnologice vizionare și cu grad ridicat de risc, aflate în stadii incipiente, este necesară pentru explorarea cu succes a unor noi baze pentru tehnologiile complet noi ale viitorului. Fiind în mod explicit netematică și neprescriptivă, această activitate sprijină ideile noi, indiferent când apar și de unde provin, acoperind cea mai amplă gamă de teme și discipline și stimulând în mod activ gândirea creativă și inedită. Susținerea acestor idei fragile necesită o abordare suplă, adaptată proiectelor riscante și puternic interdisciplinară în domeniul cercetării, care să depășească frontierele tehnologiei propriu-zise. Atragerea și stimularea participării noilor actori cu potențial ridicat în domeniul cercetării și inovării, precum tinerii cercetători și IMM-urile de înaltă tehnologie, este de asemenea importantă pentru susținerea viitorilor lideri în domeniul științific și industrial.

2.2.   FET proactive: încurajarea unor teme și comunități emergente

Pentru ca ideile și temele noi să ajungă la maturitate este necesar să se depună eforturi pentru a structura comunitățile emergente și a susține crearea și dezvoltarea temelor de cercetare transformațională. Principalele avantaje oferite de această abordare structurantă și exploratorie în același timp vizează domeniile emergente care nu pot fi încă incluse în foile de parcurs ale cercetării industriale, precum și crearea și structurarea unor comunități de cercetare în jurul acestor teme. Ea permite trecerea de la colaborările dintre un număr mic de cercetători la un cluster de proiecte care abordează aspecte diferite ale unei teme de cercetare, rezultatele obținute fiind comunicate reciproc. Acest lucru se va realiza în strânsă asociere cu temele referitoare la prioritățile „Provocări societale” și „Poziția de lider în domeniul industrial”.

2.3.   Inițiative emblematice în domeniul FET: tratarea marilor provocări științifice și tehnologice interdisciplinare

Inițiativele de cercetare legate de această provocare sunt orientate de știință și tehnologie, realizate pe scară largă, multidisciplinare și articulate în jurul unui obiectiv vizionar unificator. Acestea abordează marile provocări științifice și tehnologice care necesită cooperarea între o serie de discipline, comunități și programe. Progresul științific și tehnologic ar trebui să furnizeze o bază solidă și amplă pentru viitoarele inovații și aplicații în economie, precum și noi avantaje pentru societate cu un potențial impact ridicat. Ca urmare a caracterului global și a amplorii lor, aceste inițiative pot fi realizate numai printr-un efort de colaborare susținut pe termen lung.

2.4.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Un comitet consultativ în domeniul FET, care include oameni de știință și ingineri de cea mai înaltă reputație și experiență, va oferi contribuții din partea părților interesate privind strategia științifică și tehnologică generală, inclusiv consultanță privind definirea programului de activitate.

FET vor continua să fie fondate pe știință și tehnologie și susținute de o structură de punere în aplicare suplă și eficientă. Vor fi adoptate proceduri administrative simple, pentru a menține importanța acordată excelenței în domeniul inovării tehnologice fondate pe știință, pentru a încuraja spiritul de inițiativă și a combina rapiditatea procesului de luare a deciziilor și flexibilitatea cu o atitudine responsabilă. Se vor adopta cele mai adecvate abordări pentru sondarea peisajului cercetării în domeniul FET (de exemplu, analiza portofoliilor) și pentru implicarea comunităților de părți interesate (de exemplu, consultări). Se va urmări ameliorarea continuă și găsirea unor noi modalități de a simplifica și ameliora procedurile, pentru a garanta respectarea principiilor. Se vor efectua evaluări ale eficacității și impactului activităților FET, care să le completeze pe cele realizate la nivelul programelor.

Având în vedere misiunea de a favoriza cercetarea fondată pe știință în domeniul viitoarelor tehnologii, se urmărește ca FET să reunească actori din domeniul științei, tehnologiei și inovării, după caz incluzând utilizatori și în măsura posibilului, atât din sectorul public cât și privat. Prin urmare, FET ar trebui să joace un rol activ, de catalizator, în ceea ce privește încurajarea unor noi perspective, a unor noi practici și noi colaborări.

„FET deschise” reunește activități în cadrul unei abordări ascendente, în căutarea unor idei noi și promițătoare. Gradul ridicat de risc implicat de fiecare idee în parte este compensat prin explorarea unui număr mare de idei. Principalele caracteristici ale acestor activități sunt eficiența în ceea ce privește timpul și resursele, costul de oportunitate scăzut pentru promotorii proiectelor și deschiderea indiscutabilă către ideile neconvenționale și interdisciplinare. Se vor institui mecanisme permanente, simple și rapide, de primire a propunerilor, prin care să se identifice noi idei promițătoare, cu grad ridicat de risc, în domeniul cercetării, incluzând formule care să vizeze actorii noi cu potențial ridicat, precum tinerii cercetători și IMM-urile de înaltă tehnologie. Pentru a completa activitățile privind FET deschise, activitățile din cadrul priorităților „Poziția de lider în sectorul industrial” și „Provocări societale” pot favoriza utilizările complet noi ale cunoștințelor și tehnologiilor.

În cadrul activității privind FET se vor lansa în mod regulat cereri de proiecte pentru diferite teme inovatoare cu potențial ridicat și cu grad mare de risc, finanțate într-o măsură care să permită selectarea mai multor proiecte. Aceste proiecte vor fi sprijinite prin acțiuni de creare a comunităților, care susțin activități precum organizarea unor evenimente comune, dezvoltarea unor noi programe de studii și unor foi de parcurs în cercetare. Selectarea temelor va lua în considerare excelența cercetării fondate pe știință privind tehnologiile viitoare, posibilitatea de a crea o masă critică și impactul asupra științei și tehnologiei.

Se pot realiza o serie de inițiative orientate pe scară largă („Inițiative emblematice în domeniul FET”) sub rezerva rezultatului pozitiv al proiectelor FET pregătitoare. Aceste inițiative ar trebui să se bazeze pe parteneriate deschise, în cadrul cărora să se poată combina în mod voluntar contribuțiile realizate de Uniune și cele naționale și private, cu o guvernanță echilibrată care să permită responsabililor cu programele să exercite o influență corespunzătoare, precum și un grad ridicat de autonomie și flexibilitate a punerii în aplicare, astfel încât inițiativele emblematice să urmeze îndeaproape o foaie de parcurs pentru cercetare care beneficiază de un sprijin larg. Selecția temelor care vor fi puse în aplicare ca inițiative emblematice se va baza pe excelența științifică și tehnologică și va lua în considerare obiectivul unificator, impactul potențial, integrarea părților interesate și a resurselor în funcție de o foaie de parcurs pentru cercetare coerentă și, după caz, de sprijinul din partea părților interesate și a programelor de cercetare naționale/regionale. Aceste activități sunt realizate pe baza instrumentelor de finanțare existente.

Activitățile celor trei direcții FET sunt completate de activități de colaborare în rețea și de activități la nivelul comunităților pentru a crea în Europa o bază fertilă și vibrantă pentru cercetarea orientată de știință în direcția tehnologiilor viitorului. Acestea vor sprijini progresele viitoare ale activităților FET, vor stimula dezbaterile privind implicațiile noilor tehnologii și vor accelera impactul.

3.   ACȚIUNILE MARIE SKŁODOWSKA-CURIE

3.1.   Stimularea de noi competențe prin formarea inițială de nivel excelent a cercetătorilor

Europa are nevoie de o bază solidă și creativă de resurse umane, caracterizată de mobilitate între țări și sectoare, deținând combinația adecvată de competențe necesare pentru a inova și a transforma cunoștințele și ideile în produse și servicii în beneficiul economic și social al Uniunii.

Acest lucru va fi realizat în special prin structurarea și consolidarea excelenței într-o mare parte a formării inițiale de înaltă calitate a cercetătorilor debutanți și a candidaților la doctorat din statele membre și din țările asociate, incluzând, după caz, participarea țărilor terțe. Prin înzestrarea cercetători debutanți cu o diversitate de competențe care să le permită să facă față provocărilor prezente și viitoare, următoarea generație de cercetători va beneficia de ameliorarea perspectivelor de carieră în sectorul public și în cel privat, ceea ce va contribui, de asemenea, la creșterea interesului tinerilor pentru carierele de cercetare.

Acțiunea va fi pusă în aplicare prin intermediul sprijinului acordat programelor de formare în domeniul cercetării selectate prin concurs la nivelul Uniunii, realizate prin parteneriate între universități, instituții de cercetare, infrastructuri de cercetare, întreprinderi, IMM-uri și alți actori socioeconomici din diferite țări din Europa și din afara acesteia. Instituțiile individuale în măsură să furnizeze un mediu la fel de fertil vor fi, de asemenea, sprijinite. Flexibilitatea în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor va fi necesară pentru a răspunde unor necesități diferite. Frecvent, parteneriatele de succes vor lua forma unor rețele de formare în domeniul cercetării care pot oferi tipuri inovatoare de formare, precum doctoratele în cotutelă sau în mai multe domenii, sau a unor doctorate industriale, în timp ce instituțiile individuale se vor implica în programe de doctorat inovatoare. Doctoratele industriale reprezintă un element important pentru promovarea unui spirit inovator în rândul cercetătorilor și pentru a crea legături mai strânse între industrie și mediul universitar. În acest cadru, se preconizează să se acorde sprijin celor mai buni cercetători debutanți din orice țară pentru a le permite să participe la aceste programe de excelență, care pot include, printre altele, mentoratul pentru transferul de cunoștințe și experiență între cercetători.

Aceste programe de formare vor viza dezvoltarea și extinderea unor competențe-esențiale din domeniul cercetării, cultivând creativitatea, perspectiva antreprenorială și competențele inovatoare necesare care să răspundă necesităților viitoare ale pieței muncii. De asemenea, programele vor oferi formare în ceea ce privește competențele transferabile, precum munca de echipă, asumarea de riscuri, gestionarea proiectelor, standardizarea, spiritul antreprenorial, etica, drepturi de proprietate intelectuală, comunicarea și activitățile de informare a societății, care sunt esențiale pentru generarea, dezvoltarea, comercializarea și difuzarea inovațiilor.

3.2.   Cultivarea excelenței prin intermediul mobilității transfrontaliere și transsectoriale

Europa trebuie să fie atractivă pentru cei mai buni cercetători din Europa și din afara acesteia. Acest lucru se va realiza în special sprijinind crearea unor perspective profesionale atractive pentru cercetătorii cu experiență, atât în sectorul public, cât și în cel privat, și încurajându-le mobilitatea între țări, sectoare și discipline, pentru a stimula potențialul lor creativ și inovator.

Se va acorda finanțare celor mai buni sau mai promițători cercetători cu experiență, indiferent de naționalitatea lor, care doresc să-și dezvolte competențele printr-o experiență de mobilitate transnațională sau internațională. Cercetătorii pot beneficia de sprijin în orice etapă a carierei, fiind vizați inclusiv cei mai tineri cercetători, imediat după finalizarea doctoratului sau în urma unei experiențe echivalente. Acești cercetători vor beneficia de finanțare cu condiția de a se muta dintr-o țară în alta pentru a-și extinde sau a-și aprofunda competențele în cadrul unor universități, instituții de cercetare, infrastructuri de cercetare, întreprinderi, IMM-uri sau al altor actori socioeconomici la alegerea lor (de exemplu, organizații ale societății civile), lucrând la proiecte de cercetare și inovare care corespund propriilor lor necesități și interese. Ei vor fi încurajați să treacă de la sectorul public la cel privat sau invers, prin efectuarea unor perioade de detașare. Astfel, s-ar putea consolida spiritul de inovare în sectorul privat și promova mobilitatea transsectorială. Se va acorda sprijin și pentru activități cu normă redusă, pentru a putea lucra în același timp în sectorul public și în cel privat, cu scopul de a încuraja transferul de cunoștințe între sectoare și crearea de întreprinderi. Astfel de oportunități de cercetare adaptate vor ajuta cercetătorii promițători să devină pe deplin independenți și vor facilita mobilitatea profesională între sectoarele public și privat.

În scopul de a valorifica pe deplin potențialul existent al cercetătorilor, vor fi sprijinite și posibilitățile de formare și de acumulare de noi cunoștințe într-o instituție de cercetare de nivel înalt dintr-o țară terță, de redemarare a carierei de cercetare în urma unei întreruperi și de (re)integrare a cercetătorilor pe o poziție de cercetare pe termen mai lung în Europa, inclusiv în țara lor de origine, acoperind aspecte legate de întoarcere și reintegrare după o experiență de mobilitate transnațională/internațională.

3.3.   Stimularea inovării prin intermediul schimburilor transversale de cunoștințe

Provocările societale au din ce în ce mai frecvent un caracter mondial, iar colaborările transfrontaliere și intersectoriale sunt esențiale pentru a le face față cu succes. Prin urmare, este deosebit de important să se realizeze schimburi de cunoștințe și idei între cercetare și piață (și viceversa), care nu pot avea loc decât creând legături între persoane. Pentru aceasta, se vor sprijini sisteme flexibile de schimb de personal înalt calificat în domeniul cercetării și inovării între sectoare, țări și discipline.

Se va acorda finanțare europeană pentru schimburi de personal din domeniul cercetării și inovării în cadrul parteneriatelor dintre universități, instituții de cercetare, infrastructuri de cercetare, întreprinderi, IMM-uri și alți actori socioeconomici din Europa, precum și dintre Europa și țările terțe, pentru a încuraja cooperarea internațională. Finanțarea va fi accesibilă pentru personalul din domeniul cercetării și inovării la orice nivel al carierei, de la nivelul inițial (postuniversitar) la cel mai înalt (conducere), inclusiv pentru personalul administrativ și tehnic.

3.4.   Creșterea impactului structural prin cofinanțarea activităților

Sprijinul acordat programelor regionale, naționale sau internaționale pentru ca acestea să promoveze excelența și să difuzeze bunele practici ale acțiunilor Marie Skłodowska-Curie în ceea ce privește posibilitățile de mobilitate la nivelul întregii Europe pentru formarea cercetătorilor, dezvoltarea carierei și schimburile de personal vor mări impactul numeric și structural al acțiunilor Marie Skłodowska-Curie. Astfel, va crește și atractivitatea centrelor de excelență europene.

Pentru aceasta, se vor cofinanța programe regionale, naționale și internaționale, nou create sau existente, atât publice, cât și private, pentru a oferi acces la formare internațională, intersectorială și interdisciplinară în domeniul cercetării, precum și posibilități de mobilitate transfrontalieră și transsectorială pentru cercetători și personalul din domeniul inovării, la orice nivel al carierei.

Acest lucru va permite exploatarea sinergiei dintre acțiunile Uniunii și cele realizate la nivel regional și național, reducând fragmentarea în ceea ce privește obiectivele, metodele de evaluare și condițiile de muncă ale cercetătorilor. În cadrul activităților de cofinanțare, se va promova intens utilizarea contractelor de angajare.

3.5.   Sprijin specific și acțiuni de politică

Monitorizarea progreselor este esențială pentru a face față în mod efectiv acestei provocări. Acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor sprijini elaborarea unor indicatori și analiza datelor referitoare la mobilitatea, competențele, carierele și egalitatea de gen a cercetătorilor, pentru a identifica lacunele și obstacolele din calea acestor acțiuni și pentru a spori impactul acestor acțiuni. Aceste activități vor fi realizate căutând sinergii și asigurând coordonarea strânsă cu acțiunile de sprijin al politicilor privind cercetătorii, angajatorii și finanțatorii acestora, desfășurate în temeiul obiectivului specific „Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive”. Vor fi finanțate acțiuni specifice pentru a sprijini inițiativele de sensibilizare cu privire la importanța carierei de cercetător și pentru a disemina rezultatele cercetării și inovării susținute prin acțiuni Marie Skłodowska-Curie.

Pentru a spori în continuare impactul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie, se va stimula colaborarea în rețea dintre cercetătorii Marie Skłodowska-Curie (foști și actuali) prin intermediul unei strategii de servicii pentru foștii participanți. Acestea vor merge de la susținerea unui forum pentru crearea de contacte și schimburile de informații între cercetători, care să permită explorarea posibilităților de colaborare și de angajare, până la organizarea unor evenimente comune și implicarea bursierilor în activități de informare ca ambasadori ai acțiunilor Marie Skłodowska-Curie și ai SEC.

3.6.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor fi deschise pentru activitățile de formare și dezvoltare a carierei din toate domeniile cercetării și inovării menționate în TFUE, de la cercetarea de bază până la preluarea pe piață și serviciile pentru inovare. Domeniile de cercetare și inovare, precum și sectoarele vor fi alese în mod liber de candidați.

Pentru a beneficia de baza mondială de cunoștințe, acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor fi deschise participării cercetătorilor și personalului implicat în inovare, precum și universităților, instituțiilor de cercetare, infrastructurilor de cercetare, întreprinderilor și altor actori socioeconomici din toate țările, inclusiv din țările terțe, în condițiile definite în Regulamentul (UE) nr. 1290/2013.

În toate activitățile descrise mai sus, se va acorda o atenție deosebită încurajării participării solide a întreprinderilor, în special a IMM-urilor, precum și a altor actori socioeconomici, pentru reușita și impactul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie. Toate acțiunile Marie Skłodowska-Curie promovează colaborarea pe termen lung între instituțiile de învățământ superior, organizațiile de cercetare și sectoarele public și privat, ținând cont de respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor fi dezvoltate într-o puternică sinergie cu alte programe care susțin aceste obiective de politică, inclusiv programul Erasmus + și comunitățile cunoașterii și inovării (CCI) ale EIT.

Există posibilitatea, în cazul apariției unor necesități specifice, de a include în Acțiunile Marie Skłodowska-Curie activități specifice unor provocări societale, tipuri de instituții de cercetare și inovare sau zone geografice, pentru a răspunde evoluției cerințelor din Europa în ceea ce privește competențele, formarea în domeniul cercetării, dezvoltarea carierei și schimbul de cunoștințe.

Pentru a asigura deschiderea către toate sursele de talent, se vor introduce măsuri generale pentru a depăși orice distorsiune a accesului la granturi, de exemplu prin încurajarea egalității de șanse pentru cercetătorii bărbați și femei în cadrul tuturor acțiunilor Marie Skłodowska-Curie și prin evaluarea comparativă a participării ambelor sexe. În plus, acțiunile Marie Skłodowska-Curie vor ajuta cercetătorii să-și construiască o carieră mai stabilă și să reușească să atingă un echilibru între viața profesională și cea personală, ținând cont de situația lor familială, și vor contribui la facilitarea reluării carierei de cercetare după o pauză. Se recomandă aprobarea și aplicarea de către toți participanții care beneficiază de finanțare a principiilor Cartei europene a cercetătorilor și ale Codului de conduită pentru recrutarea cercetătorilor, care promovează recrutarea deschisă și condițiile de lucru atractive.

Pentru a ameliora în continuare difuzarea și angajamentul public, beneficiarilor acțiunilor Marie Skłodowska-Curie li s-ar putea cere să planifice activități adecvate de informare a publicului general. Acest plan va fi examinat în timpul procesului de evaluare, precum și în cadrul activităților subsecvente proiectului.

4.   INFRASTRUCTURI DE CERCETARE

Activitățile vor avea ca obiectiv dezvoltarea infrastructurilor europene de cercetare excelente în perspectiva anului 2020 și ulterior, promovarea potențialului lor de inovare și a resurselor umane și consolidarea politicilor europene. Se va urmări coordonarea cu sursele de finanțare pentru coeziune, pentru a asigura sinergia și o abordare coerentă a dezvoltării infrastructurilor de cercetare. Vor fi încurajate sinergiile cu acțiunile Marie Skłodowska-Curie.

4.1.   Dezvoltarea infrastructurilor europene de cercetare în perspectiva anului 2020 și ulterior

4.1.1.   Crearea unor noi infrastructuri de cercetare de nivel internațional

Scopul este de a facilita și a susține pregătirea, realizarea, durabilitatea pe termen lung și funcționarea eficientă a infrastructurilor de cercetare identificate de Forumul pentru o strategie europeană privind infrastructurile în domeniul cercetării (ESFRI) și a altor infrastructuri de cercetare de nivel internațional, care vor ajuta Europa să răspundă marilor provocări ale științei, industriei și societății. Acest obiectiv va aborda în mod specific infrastructurile care plănuiesc să stabilească, își stabilesc sau care și-au stabilit principiile de guvernanță, de exemplu pe baza Consorțiului pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC) sau a oricărei structuri echivalente la nivel european sau internațional.

Finanțarea din partea Uniunii va contribui, după caz:

(a)

la etapa pregătitoare pentru viitoarele infrastructuri (de exemplu planuri de construcție detaliate, dispoziții juridice, planificare multianuală, implicarea în faze incipiente a industriei);

(b)

la etapa de punere în aplicare (de exemplu activități de cercetare și dezvoltare și de inginerie în colaborare cu industria și utilizatorii, dezvoltarea unor structuri pentru parteneri regionali (6), în vederea unei dezvoltări mai echilibrate a SEC) și/sau

(c)

la etapa operațională (de exemplu accesul, prelucrarea datelor, acțiuni de informare, formare și activități de cooperare internațională).

Această activitate va sprijini, de asemenea, studii de proiectare pentru noi infrastructuri de cercetare, utilizând o abordare ascendentă.

4.1.2.   Integrarea și deschiderea infrastructurilor de cercetare naționale și regionale existente de interes european

Scopul este de a deschide, după caz, cele mai importante infrastructuri naționale și regionale de cercetare tuturor cercetătorilor europeni, atât din mediul universitar, cât și din industrie, și de a garanta utilizarea optimă și dezvoltarea în comun a respectivelor infrastructuri.

Uniunea va sprijini rețelele și clusterele care reunesc și integrează, la nivel european, cele mai importante infrastructuri de cercetare naționale. Se va oferi finanțare pentru a susține, în special, accesul transnațional și virtual al cercetătorilor și armonizarea și ameliorarea serviciilor oferite de respectivele infrastructuri.

4.1.3.   Dezvoltarea, utilizarea și funcționarea e-infrastructurilor bazate pe TIC (7)

Scopul este acela de a realiza până în 2020 o capacitate de prim rang la nivel mondial de colaborare în rețea, calcul și date științifice în cadrul unui spațiu european unic și deschis pentru cercetarea online, care să ofere cercetătorilor servicii de vârf, accesibile de oriunde și fiabile pentru colaborarea în rețea și calcul, precum și un acces deschis și fără sincope la medii de e-știință și la resurse mondiale de date.

Pentru a realiza acest obiectiv, se va acorda sprijin: rețelelor de cercetare și educație mondiale, oferind la cerere servicii inter-domenii avansate, standardizate și scalabile; infrastructurilor de rețea și infrastructurilor „dematerializate”, permițând o capacitate informatică și de prelucrare a datelor practic nelimitată; unui ecosistem de instalații de calcul intensiv, progresând spre scara exa; unei infrastructuri de software și servicii, de exemplu pentru simulare și vizualizare; instrumentelor de colaborare în timp real; unei infrastructuri interoperabile, deschise și sigure pentru datele științifice.

4.2.   Promovarea potențialului de inovare al infrastructurilor de cercetare și a resurselor umane din cadrul acestora

4.2.1.   Exploatarea potențialului de inovare al infrastructurilor de cercetare

Obiectivul este de a stimula inovarea atât în ceea ce privește infrastructurile în sine, cât și industriile, cum ar fi industria furnizoare și utilizatoare.

În acest scop, se va acorda sprijin pentru:

(a)

parteneriatele în domeniul C&D cu industria, pentru a dezvolta capacitățile Uniunii și aprovizionarea industrială în domenii de înaltă tehnologie precum aparatura științifică sau TIC;

(b)

achizițiile înainte de comercializare de către infrastructurile de cercetare, pentru a stimula inovarea și a acționa ca primi utilizatori sau creatori ai tehnologiilor de vârf;

(c)

stimularea utilizării infrastructurilor de cercetare de către industrie, de exemplu ca instalații de testare experimentală sau ca centre fondate pe cunoaștere și

(d)

încurajarea integrării infrastructurilor de cercetare în ecosisteme de inovare la nivel local, regional și internațional.

De asemenea, acțiunile Uniunii vor încuraja utilizarea infrastructurilor de cercetare, în special a e-infrastructurilor, pentru serviciile publice, inovarea socială, cultură și educație și formare.

4.2.2.   Consolidarea capitalului uman al infrastructurilor de cercetare

Complexitatea infrastructurilor de cercetare și valorificarea întregului lor potențial determină necesitatea ca personalul de conducere, inginerii și tehnicienii, precum și utilizatorii, să posede competențele adecvate.

Finanțarea acordată de Uniune va sprijini formarea personalului care gestionează și exploatează infrastructurile de cercetare de interes paneuropean, schimbul de personal și al celor mai bune practici între infrastructuri și crearea unor resurse umane adecvate în disciplinele-esențiale, inclusiv elaborarea unor programe de studii specifice. Vor fi încurajate sinergiile cu acțiunile Marie Skłodowska-Curie.

4.3.   Consolidarea politicii europene privind infrastructura de cercetare și a cooperării internaționale

4.3.1.   Consolidarea politicii europene privind infrastructurile de cercetare

Obiectivele sunt de a utiliza sinergia dintre inițiativele naționale și inițiativele Uniunii, prin crearea de parteneriate între responsabilii politici, organismele de finanțare sau grupurile de consultanță relevante [de exemplu, ESFRI, Grupul de reflecție asupra e-infrastructurii (e-IRG), organizațiile EIROforum, autoritățile publice naționale], de a dezvolta elementele de complementaritate și cooperarea între infrastructurile de cercetare și activitățile de punere în aplicare a altor politici ale Uniunii (precum politicile regională, de coeziune, industrială, privind sănătatea, mediul, ocuparea forței de muncă sau de dezvoltare) și de a asigura coordonarea între diferite surse de finanțare ale Uniunii. De asemenea, acțiunile Uniunii vor sprijini analiza, monitorizarea și evaluarea infrastructurilor de cercetare la nivelul Uniunii, precum și studiile relevante pentru politici și sarcinile de comunicare.

Orizont 2020 va facilita eforturile statelor membre de a-și optimiza structurile de cercetare prin sprijinirea unei baze de date actualizate la nivelul Uniunii cu infrastructurile de cercetare cu acces deschis din Europa.

4.3.2.   Facilitarea cooperării internaționale strategice

Scopul este de a facilita crearea unor infrastructuri de cercetare la nivel mondial, și anume a unor infrastructuri de cercetare care necesită finanțare și acorduri la scară mondială. Obiectivul este, de asemenea, de a facilita cooperarea infrastructurilor europene de cercetare cu infrastructuri echivalente din afara Europei, asigurând interoperabilitatea și accesul la nivel mondial, și de a urmări stabilirea unor acorduri internaționale privind utilizarea reciprocă, deschiderea sau cofinanțarea infrastructurilor. În această privință se va ține cont în mod corespunzător de recomandările Grupului Carnegie de înalți funcționari privind infrastructurile de cercetare de nivel mondial. Se va acorda atenție și necesității de a asigura o participare corespunzătoare a Uniunii în coordonare cu organisme internaționale precum Organizația Națiunilor Unite (ONU) sau Organizația pentru cooperare și dezvoltare economică (OCDE).

4.4.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

În cursul punerii în aplicare vor fi consultate grupuri de experți independenți, precum și părți interesate și organisme consultative precum ESFRI și e-IRG.

Punerea în aplicare va urmări o abordare orientată pe trei axe: ascendentă, atunci când conținutul exact și parteneriatul proiectelor nu sunt cunoscute; precis orientată, atunci când infrastructurile specifice de cercetare și/sau comunitățile vizate sunt bine definite și cu beneficiari desemnați, de exemplu atunci când se oferă o contribuție operațională (unui consorțiu de) unui (unor) operator(i) de infrastructură.

Atingerea obiectivelor liniilor de activitate care figurează la subpunctele 4.2 și 4.3 este urmărită prin acțiuni dedicate, precum și în cadrul acțiunilor derulate în cadrul subpunctului 4.1, după caz.

PARTEA II

POZIȚIA DE LIDER ÎN SECTORUL INDUSTRIAL

1.   POZIȚIA DE LIDER ÎN CEEA CE PRIVEȘTE TEHNOLOGIILE GENERICE ȘI INDUSTRIALE

Aspecte generale

Deținerea, integrarea și utilizarea cu succes a tehnologiilor generice de către industria europeană reprezintă un factor-esențial în consolidarea productivității și a capacității de inovare ale Europei și în asigurarea faptului că Europa dispune de o economie avansată, durabilă și competitivă, că deține poziția de lider în sectoarele aplicării tehnologiilor de înalt nivel și că are capacitatea de a dezvolta soluții eficace și durabile pentru prioritatea „Provocări societale”, ținând cont, printre altele, de necesitățile utilizatorilor. Activitățile de inovare vor fi combinate cu C&D, ca parte integrantă a finanțării.

O abordare integrată a tehnologiilor generice esențiale

O componentă majoră a obiectivului specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” o reprezintă tehnologiile generice esențiale (TGE), definite ca micro- și nanoelectronica, fotonica, nanotehnologiile, biotehnologiile, materialele avansate și sistemele de producție avansate. Multe produse inovatoare încorporează mai multe dintre aceste tehnologii simultan, sub forma unei componente sau a unor componente integrate. Deși fiecare tehnologie oferă inovații tehnologice, beneficiul acumulat care rezultă din interacțiunile numeroase ale TGE și ale altor tehnologii generice industriale și din combinările acestora poate, de asemenea, aduce cu sine salturi tehnologice. Utilizarea unor tehnologii generice esențiale transversale va spori competitivitatea și impactul produselor și va stimula creșterea și crearea locurilor de muncă și va crea posibilități noi de a răspunde provocărilor societale. Prin urmare, se vor exploata numeroasele interacțiuni dintre aceste tehnologii. Se va oferi un sprijin specific proiectelor-pilot și proiectelor demonstrative pe scară mai mare care urmează să fie puse în aplicare în medii și condiții variate.

Se vor include TGE și activitățile TGE transversale (multi-TGE) care reunesc și integrează diferite tehnologii individuale, realizând astfel validarea tehnologică într-un mediu industrial, pentru a obține un sistem complet și calificat, gata sau aproape gata pentru a intra pe piață. Implicarea puternică a sectorului privat în aceste activități și demonstrarea modului în care rezultatele proiectului vor aduce valoare comercială pentru Uniune vor fi o condiție preliminară, iar punerea în aplicare ar putea, prin urmare, lua forma unor parteneriate public-privat. În acest context, se va elabora, prin intermediul structurii de punere în aplicare a Orizont 2020, un program de activitate comun pentru activitățile TGE transversale. Ținând cont de necesitățile pieței și de cerințele legate de provocările societale, se va urmări furnizarea unor elemente de bază generice în materie de TGE și multi-TGE pentru diferite domenii de aplicare, inclusiv provocările societale. De asemenea, se va încerca realizarea de sinergii, dacă este cazul, între activitățile TGE și activitățile din cadrul politicii de coeziune în contextul strategiilor naționale și regionale de cercetare și inovare în favoarea specializării inteligente, precum și cu EIT, Banca Europeană de Investiții (BEI) și, după caz, cu activitățile inițiate de statele membre în cadrul inițiativelor de programare în comun.

Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Activitățile de inovare vor include integrarea tehnologiilor individuale, demonstrații ale capacității de a realiza și a pune la dispoziție produse, sisteme, procese și servicii inovatoare, utilizatori și clienți pilot care să testeze fezabilitatea și valoarea adăugată, precum și demonstrații pe scară largă pentru a facilita comercializarea rezultatelor cercetării. Se va pune accentul cuvenit pe proiectele la scară mică și medie. În plus, punerea în aplicare în cadrul prezentei părți va încuraja implicarea echipelor de cercetare mici și mijlocii, contribuind de asemenea la o participare mai activă a IMM-urilor.

Vor fi integrate diferite tehnologii, ceea ce va duce la validarea tehnologiei într-un mediu industrial, pentru a obține un sistem complet și calificat, gata pentru a intra pe piață. O condiție prealabilă va fi puternica implicare a sectorului privat în astfel de activități, inclusiv prin intermediul unor parteneriate public-privat.

Adoptarea de măsuri centrate asupra cererii va completa impulsul tehnologic al inițiativelor din domeniul cercetării și inovării. Acestea includ optimizarea utilizării achizițiilor publice în domeniul inovării, elaborarea unor standarde și activități tehnice adecvate în sprijinul standardizării și reglementării; încurajarea cererii din sectorul privat și implicarea utilizatorilor pentru a crea piețe mai favorabile inovării.

În special în ceea ce privește nanotehnologia și biotehnologia, implicarea părților interesate și a publicului general va avea obiectivul de a informa în legătură cu beneficiile și riscurile. Evaluarea siguranței și gestionarea riscurilor globale în utilizarea acestor tehnologii vor fi abordate în mod sistematic. După caz, științele sociale și umaniste vor contribui la luarea în considerare a necesităților, preferințelor și acceptării utilizatorilor, precum și la asigurarea implicării societale și la alegerea în cunoștință de cauză a consumatorilor.

Activitățile sprijinite în cadrul acestui obiectiv specific vor completa sprijinul acordat cercetării și inovării în domeniul tehnologiilor generice, care ar putea fi acordat de autoritățile naționale sau regionale din fondurile pentru politica de coeziune, în cadrul unor strategii de specializare inteligentă.

Acest obiectiv specific sprijină, de asemenea, ca parte a finanțării acțiunilor, activitățile de transfer de tehnologie (atât la nivel național, cât și la nivel regional), inclusiv dezvoltarea unor clustere de inovare internaționale și regionale, pentru promovarea unor legături mai eficiente între universități și industrie.

Se vor lansa inițiative de cooperare strategică internațională în domenii de interes comun și cu beneficii comune cu principalele țări partenere. Printre domeniile care prezintă un interes deosebit pentru tehnologiile generice și industriale se numără (lista nu este exhaustivă):

accesul la expertiză științifică și tehnologică de prim nivel mondial;

elaborarea unor standarde mondiale;

înlăturarea blocajelor în ceea ce privește exploatarea industrială, colaborarea în domeniul C&D și condițiile comerciale;

siguranța produselor bazate pe nanotehnologie și biotehnologie și impactul pe termen lung al utilizării acestora;

crearea de materiale și metode pentru a reduce consumul de energie și de resurse;

inițiative internaționale de colaborare, direcționate de industrie, în cadrul sectorului producției și

interoperabilitatea sistemelor.

1.1.   Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC)

O serie de linii de activitate vor viza provocările legate de poziția de lider industrial și tehnologic în domeniul TIC de-a lungul întregului lanț valoric și vor acoperi strategiile generale în materie de cercetare și inovare în acest domeniu, în special:

1.1.1.   O nouă generație de componente și sisteme: ingineria unor componente și sisteme integrate avansate eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor

Obiectivul este de a menține și a consolida poziția de lider a Europei în sectorul tehnologiilor legate de componentele și sistemele avansate integrate eficiente și robuste din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor. Sunt incluse și micro-nano-biosistemele, electronica organică, integrarea pe scară largă, tehnologiile aflate la baza internetului obiectelor (IoT) (8), inclusiv platforme care să sprijine furnizarea de servicii avansate, senzorii, sistemele integrate inteligente, sistemele integrate și distribuite, sistemele de sisteme și ingineria sistemelor complexe.

1.1.2.   Următoarea generație de sisteme și tehnologii de calcul electronic: sisteme și tehnologii de calcul electronic avansate și sigure, inclusiv informatica dematerializată

Obiectivul este de a susține crearea de active europene în arhitectura procesoarelor și sistemelor, tehnologiile de interconectare și localizare a datelor, informatica dematerializată, calcul paralel, modelare și software de simulare pentru toate segmentele de piață, inclusiv aplicațiile inginerești (precum, printre altele, cuantificarea incertitudinii, analiza de risc și decizia în inginerie).

1.1.3.   Internetul viitorului: software, hardware, infrastructuri, tehnologii și servicii

Obiectivul este de a consolida competitivitatea industriei europene în ceea ce privește elaborarea, deținerea și conturarea internetului de nouă generație, care va înlocui și va depăși treptat web-ul actual, rețelele fixe și mobile și infrastructurile de servicii și va permite interconectarea a mii de miliarde de dispozitive (IoT) prin intermediul unor operatori și domenii multiple, schimbându-ne astfel modul de a comunica, consulta și utiliza cunoștințele. Aceasta include C&D în materie de rețele, software, procese și servicii, securitate informatică, confidențialitate, fiabilitate și încredere, comunicații fără fir (9) și toate rețelele optice, tehnologii multimedia interactive prin imersiune și întreprinderile conectate ale viitorului.

1.1.4.   Tehnologii ale conținutului și gestionarea informațiilor: TIC pentru conținut digital și pentru industrii culturale și creative

Obiectivul este de a consolida poziția Europei ca furnizor de produse și servicii bazate pe creativitatea individuală și în afaceri. Acest lucru va fi realizat prin oferirea de noi instrumente profesioniștilor și cetățenilor pentru a crea, accesa, exploata, păstra și reutiliza toate formele de conținut digital în orice limbă și de a modela, analiza și vizualiza cantități mari de date (big data), inclusiv date corelate. Aceasta include noile tehnologii privind artele, limbile, învățarea, interacțiunea, conservarea digitală, proiectarea site-urilor internet, accesul la conținut, analiza acestuia și media; sistemele inteligente și adaptabile de gestionare a informațiilor bazate pe explorarea de date avansată, învățarea automatizată, analiza statistică și informatica vizuală.

1.1.5.   Interfețe avansate și roboți: robotică și spații inteligente

Obiectivul este de a consolida poziția de lider a Europei în sectorul industrial și științific în ceea ce privește robotica industrială și de asistență, sistemele cognitive și de comunicare, interfețele avansate și spațiile inteligente și mașinile sensibile, valorificând creșterea performanței sistemelor de calcul și rețelelor, precum și progresele privind capacitatea de a proiecta și a crea sisteme care pot să învețe, să se autoasambleze, să se adapteze și să reacționeze sau care optimizează interacțiunile om-mașină. Atunci când este cazul, sistemele dezvoltate și evoluțiile avansate ar trebui validate în medii reale.

1.1.6.   Micro și nanoelectronică și fotonică: tehnologii generice esențiale legate de micro și nanoelectronică și fotonică, cuprinzând, de asemenea, tehnologiile cuantice

Obiectivul este de a profita de excelența Europei în ceea ce privește aceste tehnologii generice esențiale și de a sprijini și spori în continuare competitivitatea și poziția de lider de piață în acest sector. Activitățile vor include de asemenea cercetarea și inovarea în materie de proiectare, procesele avansate, liniile-pilot de fabricație, tehnologiile de producție și acțiunile demonstrative aferente pentru validarea evoluțiilor tehnologice și a modelelor de afaceri inovatoare, precum și tehnologiile subiacente ale generației următoare, care exploatează progresele fizicii cuantice.

Se preconizează că aceste șase linii majore de activitate vor acoperi întreaga gamă de nevoi, ținându-se seama de competitivitatea industriei europene la scară mondială. Acestea ar include poziția de lider în sectorul industrial în ceea ce privește soluțiile generice bazate pe TIC, produsele și serviciile necesare pentru a aborda provocările societale majore precum și strategiile de cercetare și inovare în domeniul TIC axate pe aplicații care vor fi sprijinite împreună cu provocările societale relevante. În perspectiva progresului tot mai rapid al tehnologiei în toate domeniile vieții, interacțiunea dintre oameni și tehnologie va fi importantă în acest sens și va fi inclusă în cercetarea din domeniul TIC axată pe aplicații menționată anterior. Cercetarea dintr-o perspectivă centrată pe utilizator va contribui la dezvoltarea de soluții competitive.

În cadrul celor șase linii majore de activitate sunt incluse, de asemenea, infrastructuri de cercetare specifice TIC, cum ar fi laboratoarele vii pentru experimentare și infrastructuri pentru tehnologiile generice esențiale care stau la baza lor și integrarea lor în produse avansate și sisteme inteligente inovatoare, inclusiv echipamente, instrumente, servicii de sprijin, camere curate și accesul la turnătorii pentru crearea de prototipuri.

Acestea ar trebui puse în aplicare astfel încât să se asigure complementaritatea și consecvența cu obiectivul specific „Infrastructuri de cercetare” din cadrul priorității „Excelența științifică”.

Activitățile vor sprijini cercetarea și dezvoltarea de sisteme TIC cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului lor la viață privată.

1.2.   Nanotehnologiile

1.2.1.   Dezvoltarea de noi generații de nanomateriale, nanodispozitive și nanosisteme

Crearea și integrarea cunoștințelor privind fenomenele la scară nanometrică la punctele de convergență dintre diferite discipline științifice, în scopul de a obține produse și sisteme complet noi care să aducă soluții durabile într-un număr mare de sectoare.

1.2.2.   Asigurarea dezvoltării și aplicării în condiții de siguranță și durabilitate a nanotehnologiilor

Promovarea cunoștințelor științifice privind impactul potențial al nanotehnologiilor asupra sănătății sau asupra mediului, pentru o guvernanță proactivă și fundamentată științific în acest domeniu și furnizarea unor instrumente, metode și platforme validate științific pentru evaluarea și gestionarea pericolelor, a expunerii și riscurilor, de-a lungul întregului ciclu de viață al nanomaterialelor și nanosistemelor, inclusiv a aspectelor legate de standardizare.

1.2.3.   Dezvoltarea dimensiunii societale a nanotehnologiei

Abordarea necesităților umane și fizice pentru utilizarea nanotehnologiilor și axarea pe guvernanța în domeniul nanotehnologiilor în beneficiul societății și al mediului, inclusiv prin strategii de comunicare menite să asigure angajamentul social.

1.2.4.   Sinteza și producția eficiente și durabile de nanomateriale, componente și sisteme

Axarea pe noi operațiuni unitare flexibile, scalabile și repetabile, pe integrarea inteligentă a proceselor noi și a celor existente, inclusiv convergența tehnologică de tipul nanobiotehnologiei, precum și pe extindere pentru a se permite o producție de înaltă precizie durabilă a produselor, pe scară largă, și la unități de producție flexibile și polivalente care să asigure transformarea eficientă a cunoștințelor în inovare industrială.

1.2.5.   Dezvoltarea și standardizarea unor tehnici de consolidare a capacității, a unor metode și echipamente de măsurare

Axarea pe tehnologiile de susținere, stimularea elaborării și introducerii pe piață a nanomaterialelor și nanosistemelor complexe și sigure, inclusiv nanometrologia, caracterizarea și manipularea materiei la scară nanometrică, modelare, proiectarea computațională și ingineria avansată la nivel atomic.

1.3.   Materiale avansate

1.3.1.   Tehnologii ale materialelor transversale și generice

Cercetarea în domeniul materialelor axată pe design, materiale funcționale, materiale multifuncționale cu un conținut de cunoaștere mai ridicat, funcționalități noi și o performanță sporită, precum materialele cu proprietăți de autoreparare sau biocompatibile, materiale care pot să se autoasambleze, materiale magnetice inovatoare, precum și materiale structurale pentru inovare în toate sectoarele industriale, inclusiv în industriile creative.

1.3.2.   Dezvoltarea și transformarea materialelor

Cercetare și dezvoltare pentru a asigura o dezvoltare și o trecere la producția de masă în condiții de eficiență, siguranță și durabilitate, pentru a permite fabricarea la scară industrială a produselor viitoare bazate pe design în perspectiva unei gestionări „fără deșeuri” a materialelor în Europa, de exemplu în metalurgie, în industria chimică sau biotehnologică și pentru a ameliora înțelegerea mecanismelor de degradare a materialelor (uzură, coroziune, rezistență mecanică).

1.3.3.   Gestionarea componentelor materialelor

Cercetare și dezvoltare privind tehnici noi și inovatoare pentru materiale, componente și sisteme, unirea, lipirea, separarea, asamblarea, autoasamblarea și dezasamblarea, descompunerea și deconstrucția materialelor componente, precum și gestionarea costurilor ciclului de viață și a impactului asupra mediului prin utilizarea inovatoare a tehnologiei materialelor avansate.

1.3.4.   Materiale pentru o industrie cu emisii reduse, durabilă și eficientă din punctul de vedere al resurselor

Dezvoltarea de noi produse și aplicații, modele de afaceri și obiceiuri de consum responsabil care sporesc utilizarea resurselor din surse regenerabile pentru aplicații durabile, reduc cererea de energie de-a lungul întregului ciclu de viață al produsului, și facilitează o producție cu emisii reduse, precum și intensificarea proceselor, reciclarea, depoluarea, materialele pentru stocarea energiei și materialele cu un potențial de valoare adăugată mare obținute din deșeuri și prin refabricare.

1.3.5.   Materiale pentru industriile creative, inclusiv legate de patrimoniu

Aplicarea design-ului și dezvoltării de tehnologii convergente pentru a crea noi oportunități de afaceri, inclusiv conservarea și restaurarea patrimoniului Europei și a materialelor cu valoare istorică sau culturală, precum și a materialelor noi.

1.3.6.   Metrologie, caracterizare, standardizare și controlul calității

Promovarea unor tehnologii precum caracterizarea, evaluarea nedistructivă, evaluarea și monitorizarea continuă și modelarea predictibilă a performanțelor în vederea obținerii de progrese și impacturi în domeniul științei și ingineriei materialelor.

1.3.7.   Optimizarea utilizării materialelor

Cercetare și dezvoltare în vederea explorării unor înlocuitori și a unor alternative la utilizarea anumitor materiale, inclusiv abordarea provocărilor legate de materiile prime prin materiale adaptate sau substituirea materialelor rare, critice sau periculoase, precum și a unor abordări inovatoare ale modelelor de afaceri și a identificării de resurse critice.

1.4.   Biotehnologiile

1.4.1.   Promovarea rolului biotehnologiilor de ultimă generație drept catalizator al inovării viitoare

Obiectivul este de a crea condițiile pentru ca industria europeană să-și păstreze poziția de lider în domeniul inovării, și pe termen mediu și lung. Sunt incluse dezvoltarea unor domenii tehnologice emergente precum biologia sintetică, bioinformatica și biologia sistemelor, precum și exploatarea convergenței cu alte tehnologii generice precum nanotehnologia (de exemplu bionanotehnologia) și TIC (de exemplu bioelectronica) și tehnologia ingineriei. Aceste domenii, precum și alte domenii de vârf, necesită măsuri adecvate în ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea, pentru a facilita transferul lor eficace și utilizarea în cadrul altor aplicații.

1.4.2.   Produse și procese industriale bazate pe biotehnologii

Obiectivul este dublu: pe de o parte, de a permite industriei europene (de exemplu industria chimică, sănătate, minerit, energie, celuloză și hârtie, produse pe bază de fibre și lemn, materiale textile, amidon, industriile de prelucrare a alimentelor) să elaboreze noi produse și procese corespunzătoare necesităților industriei și societății, utilizând de preferință metode de producție durabile și ecologice, precum și alternative competitive și ameliorate bazate pe biotehnologie care să le înlocuiască pe cele utilizate în general; pe de altă parte, valorificarea întregului potențial al biotehnologiei pentru detectarea, monitorizarea, prevenirea și eliminarea poluării. Sunt incluse cercetare și inovare privind enzime noi cu funcții de biocatalizatori optimizate, căile enzimatice și metabolice, proiectarea bioproceselor la scară industrială, integrarea bioproceselor în procesele de producție industrială, fermentarea avansată, prelucrarea în amonte și în aval, aprofundarea dinamicii comunităților microbiene. Se va aborda, de asemenea, realizarea de prototipuri pentru evaluarea fezabilității tehnico-economice, precum și a durabilității produselor și proceselor elaborate.

1.4.3.   Tehnologii-platformă inovatoare și competitive

Obiectivul este dezvoltarea de tehnologii-platformă (de exemplu, genomică, metagenomică, proteomică, metabolomică, instrumente moleculare, sisteme de expresie, platforme de fenotipare și platforme bazate pe celule) care să contribuie la crearea unei poziții de lider și a unui avantaj competitiv al unui număr mare de sectoare economice cu impact economic. Sunt incluse aspecte precum promovarea creării de bioresurse cu proprietăți optimizate și cu aplicații care să depășească alternativele convenționale, modalitățile de explorare, înțelegere și exploatare durabilă a biodiversității terestre și marine pentru noi aplicații, precum și susținerea elaborării unor soluții bazate pe biotehnologie în domeniul asistenței medicale (diagnosticare, preparate biologice, dispozitive biomedicale etc.).

1.5.   Fabricare și prelucrare avansată

1.5.1.   Tehnologii pentru fabricile viitorului

Promovarea creșterii industriale durabile prin facilitarea unei schimbări strategice în Europa de la producția care are în vedere costurile la o abordare ce urmărește crearea de produse cu valoare adăugată ridicată și a unei producții bazate pe TIC, inteligente și deosebit de performante, în cadrul unui sistem integrat. Pentru aceasta, este necesar să se răspundă provocării de a produce mai mult consumând mai puține materiale, utilizând mai puțină energie și producând mai puține deșeuri și poluare, urmărind o eficiență ecologică ridicată. Se va pune accentul pe realizarea și integrarea sistemelor de producție adaptabile ale viitorului, acordând o atenție specială necesităților IMM-urilor europene, pentru a obține sisteme și procese de producție avansate și durabile. Ar trebui pus accentul și pe metodologii de sporire a producției flexibile, sigure și inteligente în care se aplică niveluri adecvate de automatizare în medii de lucru favorabile lucrătorilor.

1.5.2.   Tehnologii care facilitează construcția de clădiri și sisteme eficiente din punct de vedere energetic cu un impact redus asupra mediului

Reducerea consumului de energie și a emisiilor de CO2 prin elaborarea și punerea în aplicare a unor tehnologii și sisteme de construcție durabile și prin punerea în aplicare și repetarea unor măsuri de sporire a preluării sistemelor și materialelor eficiente din punct de vedere energetic în clădiri noi, renovate și modernizate. Considerațiile legate de ciclul de viață și importanța tot mai mare a conceptelor proiectare-construcție-utilizare vor fi factori esențiale pentru a răspunde provocării privind tranziția la clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero în Europa până în 2020 și realizarea unor cartiere eficiente din punct de vedere al consumului energetic prin implicarea comunității extinse de părți interesate.

1.5.3.   Tehnologii durabile, eficiente din punctul de vedere al resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon în industriile de prelucrare mari consumatoare de energie

Creșterea competitivității industriilor de prelucrare, precum cea chimică, a cimentului, a celulozei și hârtiei, a sticlei, a minereurilor, industriilor metalelor neferoase și a oțelului, ameliorând în mod radical eficiența utilizării resurselor și eficiența energetică și reducând impactul asupra mediului al industriilor respective. Se va pune accent pe elaborarea și validarea tehnologiilor generice pentru substanțele, materialele și soluțiile tehnologice inovatoare pentru a obține produse cu consum scăzut de dioxid de carbon și procese și servicii cu o intensitate energetică redusă, de-a lungul întregului lanț valoric, precum și pe adoptarea de tehnologii și tehnici de producție cu emisii ultra-scăzute de dioxid de carbon, pentru a obține reduceri specifice ale intensității emisiilor de gaze cu efect de seră.

1.5.4.   Noi modele de afaceri durabile

Cooperarea intersectorială pentru elaborarea de concepte și metodologii de producție bazate pe cunoaștere și specializate poate stimula învățarea organizațională, creativitatea și inovarea, cu un accent special asupra modelelor de afaceri pe baza unor abordări personalizate, care să se poată adapta la cerințele unor lanțuri valorice și rețele globalizate, unor piețe în schimbare și ale unor industrii emergente și viitoare. Se include abordarea modelelor de afaceri durabile prin acoperirea întregului ciclu de viață al produselor și proceselor.

1.6.   Spațiu

În domeniul cercetării spațiale, acțiunile la nivelul Uniunii se vor derula conjugat cu activitățile de cercetare spațială ale statelor membre și ale Agenției Spațiale Europene (ESA), cu scopul dezvoltării unei complementarități între diferiții factori.

1.6.1.   Facilitarea competitivității europene, a autonomiei și inovării în sectorul spațial european

Obiectivul este de a menține un rol de lider la nivel mondial în domeniul spațiului, prin menținerea și dezvoltarea în continuare a unei industrii spațiale (inclusiv a IMM-urilor) și a unei comunități de cercetare competitive, inovatoare și eficiente din punctul de vedere al costurilor, precum și prin stimularea inovării fondate pe cunoștințele spațiale.

1.6.1.1.   Menținerea și dezvoltarea în continuare a unei industrii spațiale și a unei comunități de cercetare competitive, durabile și antreprenoriale și consolidarea autonomiei europene în materie de sisteme spațiale

Europa joacă un rol de lider în cercetarea spațială și în dezvoltarea tehnologiilor spațiale și își dezvoltă permanent propriile infrastructuri spațiale operaționale (de exemplu, programul Galileo și programul Copernicus). De fapt, industria europeană s-a impus ca exportator de sateliți de calitate foarte ridicată și de alte tehnologii spațiale conexe. Cu toate acestea, această poziție este amenințată de concurența cu alte puteri spațiale majore. Obiectivul acestei măsuri este dezvoltarea unei baze de cercetare prin asigurarea continuității programelor de cercetare și inovare spațială, de exemplu printr-o serie de proiecte de demonstrație la scară mai mică și mai frecvente. Acest lucru va permite Europei să-și dezvolte baza industrială și comunitatea de cercetare și dezvoltare tehnologică, contribuind astfel la progresul dincolo de actuala tehnologie de vârf și la autonomia față de importul de tehnologii critice.

Ar trebui sprijinită standardizarea în vederea optimizării investițiilor și a dezvoltării accesului la piață.

1.6.1.2.   Stimularea inovării între sectorul spațial și sectoarele non-spațiale

Pentru o serie de provocări privind tehnologiile spațiale există paralele cu provocări privind tehnologiile terestre, de exemplu în ceea ce privește aeronautica, energia, mediul, telecomunicațiile și TIC, explorarea resurselor naturale, senzorii, robotica, materialele avansate, securitatea și sănătatea. Aceste puncte comune oferă oportunități pentru inițiativele de elaborare în comun a tehnologiilor în stadiile inițiale, în special de către IMM-uri, pentru comunitățile din sectorul spațiului și sectoarele non-spațiale, inclusiv industriile non-spațiale, ceea ce ar putea genera inovări deschizătoare de noi perspective mai rapid decât cele obținute în întreprinderi de tip spin-off într-un stadiu ulterior. Exploatarea infrastructurii spațiale europene existente ar trebui să fie stimulată prin promovarea dezvoltării de produse și servicii inovatoare bazate pe teledetecție, geolocalizare sau alte tipuri de date culese prin satelit. Europa ar trebui să consolideze în continuare dezvoltarea incipientă a unui sector antreprenorial al spațiului, după caz, prin măsuri precis orientate, inclusiv prin sprijinul pentru inițiative de transfer de tehnologii spațiale.

1.6.2.   Facilitarea progreselor în domeniul tehnologiilor spațiale

Obiectivul este de a dezvolta tehnologii și concepte operaționale spațiale avansate și generice, de la idee până la testarea în spațiu.

Capacitatea de acces la spațiu și de a dezvolta, menține și exploata sisteme spațiale în orbita terestră și dincolo de aceasta este vitală pentru viitorul societății europene. Capacitățile necesare necesită investiții în cercetare și inovare într-o multitudine de tehnologii spațiale (de exemplu pentru lansatoare și alte vehicule, sateliți, robotică, instrumente și senzori) și în concepte operaționale de la idee la demonstrația în spațiu. Europa este în prezent una dintre cele trei principale puteri în domeniul spațiului, susținută în principal prin investițiile statelor membre prin ESA și programele naționale, însă, față de nivelul investițiilor în C&D spațială din Statele Unite ale Americii (ex. circa 20 % din bugetul total al NASA), accentul european pe tehnologiile și aplicațiile spațiale ale viitorului trebuie amplificat de-a lungul întregului lanț:

(a)

cercetarea la un stadiu de dezvoltare a tehnologiei (TRL) scăzut, care frecvent depinde foarte mult de tehnologiile generice esențiale, cu potențialul de a genera tehnologii deschizătoare de drumuri cu aplicații terestre;

(b)

ameliorarea tehnologiilor existente, de exemplu prin miniaturizare, ameliorarea eficienței energetice și a eficacității senzorilor;

(c)

demonstrarea și validarea unor noi tehnologii și concepte în spațiu și în medii terestre analoge;

(d)

contextul misiunilor, de exemplu analiza mediului spațial, stații terestre, protejarea sistemelor și infrastructurii spațiale împotriva daunelor sau distrugerii în urma coliziunii cu fragmente sau cu alte obiecte spațiale, precum și de efectele fenomenelor meteorologice spațiale precum exploziile solare (cunoașterea situației spațiale - SSA), stimulând infrastructurile inovatoare de acumulare și de transmitere a datelor și de arhivare a eșantioanelor;

(e)

comunicații prin satelit, tehnologii avansate de navigație și teledetecție, care să acopere cercetarea esențială pentru generațiile viitoare de sisteme spațiale ale Uniunii (de exemplu, Galileo și Copernicus).

1.6.3.   Facilitarea exploatării datelor spațiale

Obiectivul este de a asigura utilizarea mai amplă a datelor spațiale obținute de misiunile europene actuale, arhivate și viitoare în domeniul științific, public și comercial.

Sistemele spațiale produc informații care frecvent nu pot fi obținute în niciun alt mod. Deși misiunile europene sunt de rang mondial, cifrele privind publicațiile arată că utilizarea datelor obținute de misiunile europene este mai puțin probabilă decât cea a datelor obținute de misiunile SUA. O exploatare sporită în mod considerabil a datelor provenite de la sateliții europeni (științifici, publici sau comerciali) se poate obține printr-un efort suplimentar în vederea prelucrării, arhivării, validării, standardizării și disponibilității durabile a datelor spațiale provenite din misiuni europene, precum și un efort de sprijin în favoarea dezvoltării de noi produse și servicii informatice pe baza datelor respective și, după caz, combinate cu date din observații terestre. Inovațiile legate de obținerea și prelucrarea datelor, fuziunea datelor și diseminarea și interoperabilitatea datelor, mai ales promovarea accesului la date și metadate din domeniul științei pământului, utilizând, de asemenea, forme de colaborare bazate pe TIC, pot mări rentabilitatea investițiilor în infrastructura spațială și pot contribui la abordarea provocărilor societale. Calibrarea și validarea datelor spațiale (pentru instrumente individuale, între instrumente și misiuni, precum și în raport cu obiectele in situ) sunt factori esențiali pentru utilizarea eficientă a datelor spațiale în toate domeniile, dar este nevoie de o mai bună standardizare a cadrelor de referință și a datelor de origine spațială.

Accesul la date și exploatarea misiunilor spațiale necesită o coordonare la nivel mondial. Pentru datele de observare a Pământului, abordările armonizate și cele mai bune practici rezultă în parte din coordonarea cu organizația interguvernamentală Grupul privind observarea Pământului (GEO), care are obiectivul de a susține un sistem global al sistemelor de observare a Pământului (GEOSS), la care Uniunea participă, în principal prin exploatarea deplină a programului Copernicus. Va fi susținută introducerea rapidă a acestor inovații în aplicația relevantă și procesele de luare a deciziilor relevante. Aceasta include, totodată, exploatarea datelor pentru investigații științifice suplimentare.

1.6.4.   Facilitarea cercetării europene în sprijinul parteneriatelor internaționale în domeniul spațial

Obiectivul este de a sprijini contribuția cercetării și inovării europene la parteneriatele spațiale internaționale pe termen lung.

Deși informațiile spațiale aduc beneficii locale importante, inițiativele spațiale au un caracter esențialmente mondial. Acest lucru este deosebit de evident în ceea ce privește amenințările de natură cosmică la adresa sistemelor terestre și spațiale. Pierderea de sateliți din cauza fenomenelor meteorologice spațiale și a deșeurilor spațiale este estimată la aproximativ 100 de milioane EUR pe an. Numeroase proiecte privind știința spațială și explorarea spațială au în egală măsură un caracter mondial. Realizarea unei tehnologii spațiale de vârf are loc din ce în ce mai mult în astfel de parteneriate internaționale, motiv pentru care accesul la aceste proiecte internaționale este un factor important al succesului pentru cercetătorii și industria europeană. Contribuția Uniunii la astfel de inițiative spațiale la nivel mondial trebuie să fie definită în cadrul unor foi de parcurs strategice pe termen lung (10 ani și mai mult), aliniate în funcție de prioritățile politicii spațiale a Uniunii, și în coordonare cu statele membre și cu partenerii interni europeni precum ESA și agențiile spațiale naționale și, după caz, cu partenerii internaționali și cu agențiile spațiale ale națiunilor deținătoare de tehnologii spațiale.

1.6.5.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Prioritățile privind punerea în aplicare a cercetării și inovării spațiale în cadrul Orizont 2020 sunt conforme cu prioritățile politicii spațiale a Uniunii definite de Consiliul Spațiu și în Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2011 intitulată „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului”. Punerea în aplicare se va baza, după caz, pe agendele strategice de cercetare elaborate în consultare cu statele membre și agențiile spațiale naționale, ESA, părțile interesate din sectorul spațial european (inclusiv IMM-urile), mediul universitar, institutele tehnologice și grupul consultativ privind spațiul. În ceea ce privește participarea la inițiativele internaționale, agenda de cercetare și inovare va fi elaborată în colaborare cu părțile interesate europene și partenerii internaționali (de ex. NASA, ROSCOSMOS și JAXA).

Aplicarea tehnologiilor spațiale este sprijinită prin obiectivele specifice ale priorității „Provocări societale”, după caz.

2.   ACCESUL LA FINANȚAREA DE RISC

Orizont 2020 va institui două mecanisme („mecanismul de capitaluri proprii” și „mecanismul de împrumut”), compuse din diferite ferestre. Mecanismul de capitaluri proprii și fereastra pentru IMM-uri a mecanismului de împrumut vor fi puse în aplicare în interdependență cu COSME, ca parte a celor două instrumente financiare ale Uniunii care oferă capitaluri proprii și împrumuturi pentru a sprijini cercetarea și inovarea și creșterea IMM-urilor.

Mecanismul de capitaluri proprii și mecanismul de împrumut pot, după caz, permite punerea în comun a resurselor financiare ale statelor membre sau regiunilor care doresc să contribuie cu o parte a fondurilor structurale și de investiții europene care le sunt alocate, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303(2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

În loc de a furniza de exemplu împrumuturi, garanții sau participații direct către beneficiarii finali, Comisia va delega instituțiilor financiare competența de a oferi sprijin, în special prin sisteme de partajare a riscului, sisteme de garantare și participare la capital sau cvasi-capital.

2.1.   Mecanismul de împrumut

Mecanismul de împrumut va oferi împrumuturi unor beneficiari individuali pentru investiții în cercetare și inovare (contra-) garanții pentru intermediarii financiari care acordă împrumuturi beneficiarilor; combinații de împrumuturi și (contra-) garanții și garanții și/sau contragaranții pentru sistemele naționale sau regionale de finanțare prin îndatorare. Mecanismul de împrumut va desfășura activități care să permită acordarea unor termene de plată mai lungi și va sprijini instrumentul specific pentru IMM-uri, în funcție de nivelul cererii (a se vedea partea II secțiunea 3 ‒ „Inovarea în cadrul IMM-urilor”). Sprijinul din partea mecanismului de împrumut poate fi combinat, cu posibilitatea de a adăuga granturi (inclusiv sume forfetare), cu sprijinul din partea mecanismului de capitaluri proprii, în cadrul unuia sau mai multor sisteme integrate. Este de asemenea posibilă acordarea de credite preferențiale, împrumuturi convertibile, împrumuturi subordonate, împrumuturi participative, împrumuturi prin leasing și securitizări.

Pe lângă acordarea de împrumuturi și garanții în funcție de piață și pe baza principiului „primul venit, primul servit”, mecanismul de împrumut se va axa, în cadrul unei serii de compartimente, pe anumite politici și sectoare. Contribuții bugetare rezervate pentru acest scop pot proveni, după caz, de la:

(a)

alte părți ale Orizont 2020, în special partea III „Provocări societale”;

(b)

alte cadre, programe și linii bugetare ale bugetului general al Uniunii;

(c)

anumite regiuni și state membre care doresc să contribuie cu resursele disponibile din fondurile politicii de coeziune; și

(d)

entități (cum ar fi inițiativele tehnologice comune) sau inițiative specifice.

Astfel de contribuții bugetare pot fi realizate sau completate în orice moment pe durata Orizont 2020.

Partajarea riscurilor și alți parametri pot varia în cadrul compartimentelor de politică sau sectoriale, cu condiția ca valorile sau condițiile lor să respecte normele comune privind instrumentele de împrumut. Mai mult, compartimentele pot avea strategii de comunicare specifice în cadrul campaniei de promovare generale privind mecanismul de împrumut. În plus, se pot utiliza intermediari specializați la nivel național dacă sunt necesare cunoștințe tehnice specifice pentru a evalua împrumuturile potențiale din domeniul unui anumit compartiment.

Fereastra pentru IMM-uri din cadrul mecanismului de împrumut va viza IMM-urile și micile întreprinderi cu capitalizare medie bazate pe cercetare și inovare, oferind împrumuturi în valoare de peste 150 000 EUR, completând astfel finanțarea IMM-urilor de către mecanismul de garantare a împrumuturilor din cadrul COSME. Fereastra pentru IMM-uri din cadrul mecanismului de împrumut acoperă de asemenea împrumuturi mai mici de 150 000 pentru IMM-uri și întreprinderi cu capitalizare medie axate pe cercetare și inovare.

Valoarea estimată a efectului de pârghie al mecanismului de împrumut – definit ca finanțarea totală (și anume finanțarea Uniunii plus contribuțiile din partea altor instituții financiare) împărțită la contribuția financiară a Uniunii – se situează, în medie, între 1,5 și 6,5, în funcție de tipul de operațiuni (nivelul de risc, beneficiarii-țintă și mecanismul financiar de împrumut relevant). Efectul multiplicator – definit ca totalul investițiilor realizate de beneficiarii contribuțiilor împărțit la contribuția financiară a Uniunii – se estimează a fi între 5 și 20, depinzând, și în acest caz, de tipul de operațiuni implicate.

2.2.   Mecanismul de capitaluri proprii

Mecanismul de capitaluri proprii se va axa pe fonduri de capital de risc și fonduri de fonduri publice și private pentru faza de început, furnizând capital de risc și/sau capital de tip mezanin întreprinderilor individuale. Aceste întreprinderi pot, în plus, să solicite finanțare prin împrumut de la intermediarii financiari care aplică mecanismul de împrumut. În plus, mecanismul de capitaluri proprii va explora, de asemenea, posibilitățile de sprijinire a investitorilor providențiali și a altor surse potențiale de finanțare prin capitaluri proprii. Acest sprijin ar putea include și sprijinul în faza a treia a instrumentului pentru IMM-uri, în funcție de nivelul cererii, precum și în funcție de transferul de tehnologie (inclusiv transferul de rezultate de cercetare și de invenții care rezultă din sfera cercetării publice către sectorul productiv, de exemplu, prin validarea conceptului).

Mecanismul de capitaluri proprii va oferi, de asemenea, posibilitatea de a realiza investiții pentru extindere și în faza de creștere împreună cu mecanismul de capitaluri proprii pentru creștere (EFG) din cadrul COSME (sunt incluse investițiile în fonduri de fonduri cu o bază largă de investitori, investitori instituționali și strategici privați, precum și instituții financiare publice și semipublice). În ultimul caz menționat, investițiile din mecanismul de capitaluri proprii din cadrul Orizont 2020 nu va depăși 20 % din valoarea totală a investițiilor din Uniune, cu excepția cazului fondurilor care implică mai multe etape, în cazul cărora finanțarea din EFG și mecanismul de capitaluri proprii din cadrul Orizont 2020 se va furniza pe bază proporțională, în funcție de politica de investiții a fondurilor. Ca și EFG, mecanismul de capitaluri proprii va evita capitalurile de preluare sau de înlocuire destinate desființării unei întreprinderi achiziționate. Comisia poate decide să modifice pragul de 20 % în funcție de schimbarea condițiilor pieței.

Instrumentul financiar de capitaluri proprii al Uniunii pentru cercetare și inovare și creșterea IMM-urilor menționat la primul punct din secțiunea 2 ar trebui să aibă dimensiunea și scara adecvate pentru a susține întreprinderile inovatoare din etapele incipiente până în etapele de creștere și expansiune, într-o abordare integrată.

Parametrii investițiilor vor fi stabiliți astfel încât obiectivele politice specifice, inclusiv vizarea anumitor grupuri de beneficiari potențiali, să poată fi îndeplinite menținând, în același timp, abordarea orientată către piață și axată pe cerere a acestui instrument.

Mecanismul de capitaluri proprii poate fi finanțat din contribuții bugetare de la:

(a)

alte componente ale Orizont 2020;

(b)

alte cadre, programe și linii bugetare ale bugetului general al Uniunii;

(c)

anumite regiuni și state membre; și

(d)

entități sau inițiative specifice.

Valoarea efectului de pârghie al mecanismului de capitaluri proprii — definit ca finanțarea totală (și anume finanțarea Uniunii plus contribuțiile din partea altor instituții financiare) împărțită la contribuția financiară a Uniunii — se estimează a fi aproximativ 6, în funcție de particularitățile pieței, cu un efect multiplicator estimat — definit ca totalul investițiilor realizate de beneficiarii sprijinului împărțit la contribuția financiară a Uniunii — de aproximativ 18.

2.3.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Punerea în aplicare a celor două mecanisme va fi delegată Grupului Băncii Europene de Investiții [BEI și Fondului European de Investiții (FEI)] și/sau altor instituții financiare cărora li se poate încredința sarcina de a pune în aplicare instrumente financiare în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Concepția și punerea în aplicare vor fi aliniate cu dispozițiile generale privind instrumentele financiare menționate în regulamentul menționat, și cu cerințele operaționale mai specifice care urmează să fie stabilite în orientările Comisiei. Utilizarea instrumentelor financiare trebuie să aibă o valoare adăugată europeană clară și ar trebui să asigure efecte de pârghie și să funcționeze în completarea instrumentelor naționale.

Intermediarii financiari, selectați de entitățile cărora li s-au încredințat sarcini de execuție a instrumentelor financiare în temeiul articolului 139 alineatul (4) din Regulamentul (EU, Euratom) nr. 966/2012, pe baza unor proceduri deschise, transparente, proporționate și nediscriminatorii, pot include instituții financiare private, precum și instituții financiare guvernamentale sau semiguvernamentale, bănci publice naționale și regionale, precum și bănci de investiții naționale și regionale.

Elementele lor pot fi combinate, cu posibilitatea de a adăuga granturi (inclusiv sume forfetare), în cadrul unuia sau mai multor sisteme integrate de sprijin al anumitor categorii de beneficiari sau proiecte ad-hoc, precum IMM-uri sau întreprinderi cu capitalizare medie cu potențial de creștere, sau demonstrația pe scară largă a tehnologiilor inovatoare.

Punerea lor în aplicare va fi susținută de un set de măsuri de însoțire. Aceste măsuri pot include furnizarea de asistență tehnică pentru intermediarii financiari implicați în evaluarea eligibilității cererilor de împrumut sau valoarea activelor de cunoaștere; mecanisme de stimulare a disponibilității investițiilor care acoperă activități de incubare, pregătire și mentorat pentru IMM-uri și care promovează interacțiunile acestora cu investitori potențiali; măsuri de sensibilizare a societăților de capital de risc și a investitorilor providențiali în legătură cu potențialul de creștere al IMM-urilor inovatoare care participă la programele de finanțare ale Uniunii; mecanisme de atragere a unor investitori privați care să sprijine creșterea IMM-urilor și a întreprinderilor cu capitalizare medie inovatoare; acțiuni pentru ameliorarea finanțării din capitaluri proprii și prin îndatorare transfrontaliere și din mai multe țări; mecanisme care să încurajeze fundațiile filantropice și persoanele fizice să susțină cercetare și inovare și mecanisme de promovare a societăților de capital de risc și de încurajare a birourilor familiale de administrare a patrimoniului și a investitorilor providențiali.

Organisme precum autoritățile regionale, asociațiile de IMM-uri, camerele de comerț și intermediarii financiari relevanți pot fi consultate, după caz, în legătură cu pregătirea și implementarea acestor acțiuni.

Se va asigura complementaritatea cu mecanismele COSME.

3.   INOVAREA ÎN CADRUL IMM-URILOR

3.1.   Integrarea sprijinului pentru IMM-uri, mai ales printr-un instrument dedicat

IMM-urile vor fi sprijinite în mod integrat de Orizont 2020. În acest sens, se stabilesc condiții mai bune de participare în cadrul Orizont 2020 pentru IMM-uri. În plus, un instrument specific pentru IMM-uri se va adresa tuturor tipurilor de IMM-uri inovatoare care demonstrează o ambiție puternică de a se dezvolta, a crește și a se internaționaliza. Acesta va fi furnizat pentru toate tipurile de inovare, inclusiv inovații la nivelul serviciilor, netehnologice și la nivel social, cu condiția ca fiecare activitate să aibă o valoare adăugată europeană clară. Scopul este de a acoperi deficitul de finanțare pentru activitățile de cercetare și inovare în stadiu timpuriu cu risc ridicat, de a stimula inovațiile deschizătoare de drumuri și de a spori comercializarea în sectorul privat a rezultatelor cercetării.

Toate obiectivele specifice ale priorității „Provocări societale” și obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale” aplică instrumentul specific pentru IMM-uri și alocă acestuia o sumă corespunzătoare, pentru a atinge obiectivul minim de 20 % din bugetele totale combinate pentru toate obiectivele specifice ale priorității „Provocări societale” și pentru obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”, dedicat IMM-urilor.

Numai IMM-urile vor putea să solicite finanțare și sprijin. Acestea pot institui colaborări în conformitate cu nevoile lor, inclusiv pentru subcontractarea activităților de cercetare și dezvoltare. Proiectele trebuie să aibă un interes și beneficii potențiale clare pentru IMM-uri și să aibă o dimensiune europeană clară.

Instrumentul pentru IMM-uri va acoperi toate domeniile științei, tehnologiei și inovării, utilizând o abordare ascendentă în cadrul unei anumite provocări societale sau tehnologii generice, astfel încât să lase suficient spațiu pentru finanțarea tuturor tipurilor de idei promițătoare, în special a proiectelor intersectoriale și interdisciplinare.

Instrumentul pentru IMM-uri urmează să funcționeze în cadrul unui sistem de management centralizat, cu regim administrativ moderat și ghișeu unic. Instrumentul va fi pus în aplicare mai ales într-o abordare ascendentă, prin intermediul unei cereri de oferte continue.

Instrumentul pentru IMM-uri va oferi un sprijin simplificat și progresiv. Cele trei etape vor acoperi întregul ciclu de inovare. Tranziția de la o etapă la alta va fi fără sincope, cu condiția ca în etapa anterioară proiectul IMM-urilor să fi demonstrat că merită să fie finanțat. Solicitanții nu sunt obligați să acopere toate cele trei etape în mod secvențial. În același timp, fiecare etapă va fi deschisă tuturor IMM-urilor:

Etapa 1: evaluarea conceptului și a fezabilității:

IMM-urile vor beneficia de finanțare pentru a analiza fezabilitatea științifică sau tehnică și potențialul comercial al unei idei noi (validarea conceptului) în vederea elaborării unui proiect de inovare. Un rezultat pozitiv al unei astfel de evaluări, în care legătura dintre tema proiectului și necesitățile potențialului utilizator/cumpărător reprezintă o chestiune importantă, va face posibilă finanțarea în etapa (etapele) următoare.

Etapa 2: cercetare și dezvoltare, demonstrație, replicare pe piață:

Acordându-se atenția corespunzătoare conceptului de cupoane pentru inovare, se vor sprijini cercetarea și dezvoltarea, cu un accent special pe activitățile demonstrative (testare, prototipuri, studii privind trecerea la o scară superioară, proiectarea, experimentarea proceselor, produselor și serviciilor inovatoare, validarea, verificarea performanțelor etc.) și pe replicarea pe piață, încurajându-se implicarea utilizatorilor finali sau a clienților potențiali. Cupoanele pentru inovare vor promova participarea tinerilor întreprinzători.

Etapa 3: comercializare:

Această etapă nu va oferi finanțare directă în afara activităților de sprijin, dar are scopul de a facilita accesul la capitalul privat și la mediile favorabile inovării. Se preconizează crearea de legături cu instrumentele financiare (a se vedea partea II secțiunea 2 ‒ „Accesul la finanțarea de risc”), de exemplu acordând prioritate IMM-urilor care au încheiat cu succes etapele 1 și/sau 2 în cadrul anumitor resurse financiare rezervate. IMM-urile vor beneficia, de asemenea, de măsuri de sprijin cum ar fi colaborarea în rețele, formare, îndrumare și consiliere. În plus, această etapă poate fi corelată cu măsurile de promovare a achizițiilor publice înainte de comercializare și a achizițiilor publice de soluții inovatoare.

Promovarea, punerea în aplicare și monitorizarea uniformă a instrumentului pentru IMM-uri în cadrul Orizont 2020 va facilita accesul IMM-urilor. Pe baza rețelelor existente de sprijin al IMM-urilor, precum Rețeaua întreprinderilor europene și alți furnizori de servicii de inovare, se va institui un mecanism de mentorat pentru IMM-urile beneficiare, pentru a accelera impactul sprijinului acordat. În plus, vor fi examinate legăturile cu intermediarii naționali și/sau regionali pentru a asigura o punere în aplicare eficientă a schemei de mentorat.

Un organism specific de părți interesate și experți în materie de cercetare și inovare în IMM-uri va fi instituit pentru promovarea și însoțirea măsurilor specifice destinate IMM-urilor din cadrul Orizont 2020.

3.2.   Sprijin specific

3.2.1.   Sprijin pentru IMM-urile care efectuează cercetare în mod intensiv

O acțiune specifică va promova inovarea transnațională orientată către piață a IMM-urilor care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare. Aceasta vizează IMM-urile care efectuează cercetare în mod intensiv în orice sector, care trebuie să demonstreze, de asemenea, capacitatea de a exploata comercial rezultatele proiectului.

Acțiunea va acoperi întregul domeniu al științei și tehnologiei, utilizând o abordare ascendentă pentru a se adapta la nevoia IMM-urilor care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare.

Acțiunea va fi pusă în aplicare printr-o inițiativă în temeiul articolului 185 din TFUE pe baza programului Eurostars și care îl va reorienta în funcție de elementele identificate în evaluarea sa intermediară.

3.2.2.   Consolidarea capacității de inovare a IMM-urilor

Vor fi sprijinite activitățile transnaționale de asistență în punerea în aplicare și de completare a măsurilor specifice în favoarea IMM-urilor din cadrul Orizont 2020, în special pentru consolidarea capacității de inovare a IMM-urilor. Activitățile pot include campanii de sensibilizare, informare și diseminare, activități de formare și de mobilitate, colaborarea în rețea și schimbul de bune practici, elaborarea unor mecanisme și servicii de înaltă calitate de susținere a inovării cu o puternică valoare adăugată a Uniunii pentru IMM-uri (de exemplu proprietate intelectuală și gestionarea inovării, transferul de cunoștințe, utilizarea inovatoare a TIC și a e-competențelor de către IMM-uri), precum și sprijinul acordat IMM-urilor pentru ca acestea să intre în contact cu parteneri în domeniul cercetării și inovării din Uniune, permițându-le să beneficieze de tehnologie și să-și dezvolte capacitatea de inovare. Organizațiile intermediare care reprezintă grupuri de IMM-uri inovatoare vor fi invitate să desfășoare activități de inovare intersectorială și interregională împreună cu IMM-uri care dețin competențe complementare, pentru a crea noi lanțuri valorice industriale.

Aceste activități se coordonează cu măsuri naționale similare, după caz. Se are în vedere cooperarea strânsă cu Rețeaua punctelor de contact naționale. Se va urmări identificarea sinergiilor cu politica de coeziune a Uniunii în contextul strategiilor naționale și regionale de inovare pentru o specializare inteligentă.

Se preconizează o legătură consolidată cu Rețeaua întreprinderilor europene (în cadrul COSME), asigurându-se coordonarea cu punctele de contact naționale. Sprijinul ar putea consta în ameliorarea serviciilor de informare și consiliere prin mentorat, activități de coaching și de căutare a unor parteneri interesați să participe la proiecte de inovare transfrontaliere, precum și în furnizarea unor servicii de susținere a inovării. Aceasta va consolida abordarea fondată pe un „ghișeu unic” a Rețelei întreprinderilor europene în ceea ce privește sprijinirea IMM-urilor, împreună cu o puternică prezență regională și locală a rețelei.

3.2.3.   Sprijinirea inovării orientate către piață

Aceste activități vor acorda sprijin inovării transnaționale orientate către piață în vederea creșterii capacității de inovare a IMM-urilor prin ameliorarea condițiilor-cadru pentru inovare, precum și pentru a înlătura obstacolele specifice în calea creșterii IMM-urilor inovatoare cu potențial de creștere rapidă. Pe lângă o asistență specializată pentru inovare (de exemplu privind exploatarea proprietății intelectuale, rețelele de cumpărători, asistență pentru birourile de transfer de tehnologie, proiectare strategică), vor fi sprijinite reexaminările politicilor publice în relație cu inovarea.

PARTEA III

PROVOCĂRI SOCIETALE

1.   SĂNĂTATE, SCHIMBĂRI DEMOGRAFICE ȘI BUNĂSTARE

Promovarea eficientă a sănătății, sprijinită de o bază solidă de date certe, previne boala, contribuie la bunăstare și la limitarea costurilor. Promovarea sănătății, îmbătrânirea activă, bunăstarea și prevenirea bolilor depind, de asemenea, de o înțelegere a factorilor determinanți ai sănătății, de instrumente eficiente de prevenire, precum vaccinurile, de o supraveghere și pregătire eficiente în domeniul sănătății și bolilor, precum și de programe eficiente de depistare a bolilor.

Reușita eforturilor care vizează prevenirea, depistarea timpurie, gestionarea, tratarea și vindecarea bolilor, invalidității, a fragilității și funcționalității reduse sunt susținute de înțelegerea fundamentală a cauzelor, a proceselor și a efectelor lor, precum și a factorilor care determină o stare bună de sănătate și bunăstarea. Pentru o înțelegere mai bună a stării de boală și a stării de sănătate, va fi nevoie de o legătură mai strânsă între cercetarea fundamentală, cea clinică, cea epidemiologică și cea socioeconomică. Schimbul eficient de date și legătura acestor date cu studii de cohortă reale pe scară largă sunt, de asemenea, esențiale, așa cum este și punerea în aplicare clinică a rezultatelor cercetării, în special prin efectuarea de teste clinice.

Una dintre provocările societale este ajustarea la solicitările suplimentare din sectorul sănătății și asistenței medicale, având în vedere îmbătrânirea populației. Pentru a menține o asistență medicală eficientă la orice vârstă, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a ameliora și pentru a accelera procesul decizional în ceea ce privește activitățile preventive și terapeutice, pentru a identifica și sprijini difuzarea de bune practici în sectorul sănătății, pentru a sensibiliza și pentru a sprijini asistența integrată. O înțelegere mai bună a proceselor de îmbătrânire și prevenirea bolilor asociate cu îmbătrânirea sunt elementele de bază pentru ca cetățenii europeni să rămână activi și sănătoși pe tot parcursul vieții. La fel de importantă este preluarea pe scară largă a inovațiilor tehnologice, organizaționale și sociale care permit persoanelor în vârstă, persoanelor bolnave cronic, precum și celor cu handicap să rămână active și independente. Acest lucru va contribui la sporirea și prelungirea duratei bunăstării lor fizice, sociale și mentale.

Acest obiectiv specific ar trebui să abordeze, prin activitățile relevante, afecțiunile și bolile cronice, inclusiv, dar fără a se limita la: bolile cardiovasculare, cancerul, bolile metabolice și factorii de risc, inclusiv diabetul, durerile cronice, afecțiunile neurologice, neurodegenerative, tulburările de sănătate mintală și tulburările legate de abuzul de substanțe, bolile rare, excesul de greutate și obezitatea, bolile autoimune, afecțiunile musculo-scheletice și reumatice și diversele boli care afectează diferite organe, precum și afecțiunile acute și diverse limitări funcționale. De asemenea, ar trebui abordate bolile infecțioase, inclusiv, dar fără a se limita la HIV/SIDA, tuberculoză și malarie, bolile neglijate și bolile sărăciei, precum și bolile epizootice, epidemiile emergente, bolile infecțioase care reapar (inclusiv bolile legate de apă), precum și amenințarea rezistenței la antimicrobiene tot mai ridicate și bolile ocupaționale și profesionale.

Ar trebui să se dezvolte medicina personalizată potrivită cu strategiile preventive și terapeutice adaptate la cerințele pacienților, iar aceasta trebuie să se bazeze pe depistarea precoce a bolilor.

Toate aceste activități vor fi desfășurate astfel încât să ofere un sprijin pe parcursul întregului ciclu de cercetare și inovare, consolidând competitivitatea industriilor din Europa și dezvoltarea de noi oportunități de piață. Se va acorda sprijin abordărilor transnaționale care integrează mai multe etape ale procesului de inovare în industria asistenței medicale.

Activitățile specifice sunt descrise în continuare.

1.1.   Înțelegerea sănătății, a bunăstării și a bolii

1.1.1.   Înțelegerea factorilor determinanți ai sănătății, ameliorarea procesului de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor

O mai bună înțelegere a factorilor determinanți ai sănătății este necesară, în scopul de a furniza date concrete pentru promovarea sănătății și prevenirea bolilor în mod eficient, și va permite, de asemenea, elaborarea unor indicatori globali ai sănătății și bunăstării din Uniune, pe baza surselor de date și a sistemelor de indicatori existente. Vor fi studiați factorii de mediu, comportamentali (inclusiv stilul de viață), psihologici, organizaționali, culturali, socioeconomici, biologici și genetici, în sensul cel mai larg. Abordările vor include studiul de cohortă pe termen lung și legătura acestuia cu datele obținute din cercetarea în domenii cu denumiri care au sufixul „-omica”, biomedicina sistemică, inclusiv aplicații relevante ale biologiei sistemice și alte metode.

În special, o mai bună înțelegere a mediului ca determinant al sănătății va necesita o abordare interdisciplinară care să integreze, printre altele, abordări aplicabile omului ale biologiei moleculare, epidemiologiei și toxicologiei și a datelor rezultate pentru a studia modurile de acțiune ale diverselor substanțe chimice, ale expunerilor combinate la poluare și ale altor factori de stres legați de mediu și climă; pentru a efectua testare toxicologică integrată, precum și pentru a căuta alternative la testele pe animale. Abordări inovatoare sunt necesare pentru evaluarea expunerii cu ajutorul markerilor biologici de nouă generație bazați pe disciplinele „-omice” și epigenetică, biomonitorizarea umană, evaluări și modelarea expunerii personale pentru a înțelege expunerile combinate, cumulate și emergente, prin integrarea factorilor socio-economici, culturali, ocupaționali, psihologici și comportamentali. Va fi sprijinită ameliorarea legăturilor cu datele privind mediul care utilizează sisteme avansate de informații.

În acest fel, politicile și programele existente și planificate pot fi evaluate și poate fi oferit sprijin pentru politici. De asemenea, pot fi elaborate intervenții comportamentale ameliorate și programe de prevenire și educație, inclusiv cele care țin de educația în materie de sănătate în domeniul nutriției, activitatea fizică, vaccinarea și alte intervenții de asistență medicală primară.

1.1.2.   Înțelegerea bolilor

Este nevoie de o mai bună înțelegere a bolilor și a sănătății, pe parcursul întregului ciclu de viață al omului, astfel încât să poată fi dezvoltate noi măsuri ameliorate de prevenire, diagnostic, tratament și reabilitare. Cercetarea interdisciplinară, de bază și transferabilă privind patofiziologia bolii este esențială pentru ameliorarea înțelegerii tuturor aspectelor privind procesele patologice, inclusiv o reclasificare a variației normale și a bolii bazată pe date moleculare și pentru a valida și utiliza rezultatele cercetărilor în aplicații clinice.

Susținerea cercetării va cuprinde și va încuraja dezvoltarea și utilizarea noilor instrumente și abordări în vederea generării datelor biomedicale și va include bioimagistica, disciplinele „-omica”, precum și abordări medicale sistemice și de mare capacitate. Aceste activități vor necesita legături strânse între cercetarea fundamentală și cercetarea clinică cu studii de cohortă pe termen lung (și domeniile de cercetare corespunzătoare), astfel cum este descris mai sus. Legături strânse cu infrastructurile de cercetare și medicale (baze de date, biobănci etc.) vor fi, de asemenea, necesare, pentru standardizarea, depozitarea, utilizarea în comun și accesul la date, care sunt toate esențiale pentru maximizarea utilității datelor și pentru stimularea unor moduri mai inovatoare și mai eficiente de analizare și de combinare a seturilor de date.

1.1.3.   O mai bună supraveghere și pregătire

Populațiile umane sunt amenințate de infecții noi și emergente, inclusiv cele de origine zoonotică, precum și cele care decurg din rezistența la medicamente a agenților patogeni existenți, din alte consecințe directe și indirecte ale schimbărilor climatice, precum și din circulația internațională a persoanelor. Metode noi sau ameliorate de supraveghere, diagnostic, rețelele de avertizare rapidă, organizarea serviciilor de sănătate și campanii de sensibilizare sunt necesare pentru modelarea epidemiilor, pentru o reacție eficientă în caz de pandemie. Sunt necesare, de asemenea, eforturi de menținere și de sporire a capacităților de combatere a bolilor infecțioase rezistente la medicamente.

1.2.   Prevenirea bolilor

1.2.1.   Elaborarea de programe eficiente de prevenire și depistare a bolilor și o mai bună evaluare a predispoziției la boală

Dezvoltarea programelor de prevenire și depistare a bolilor depinde de identificarea timpurie a biomarkerilor (inclusiv a celor funcționali și comportamentali) de risc și de declanșare a bolii, iar elaborarea acestora ar trebui să se bazeze pe criterii acceptate la nivel internațional. Utilizarea acestora depinde de testarea și validarea metodelor și programelor de depistare. Ar trebui să se genereze cunoștințe și să se elaboreze metode pentru identificarea persoanelor și populațiilor care prezintă un risc crescut de boală, relevant din punct de vedere clinic. Identificarea persoanelor și populațiilor cu un grad mare de risc de boală va permite elaborarea unor strategii personalizate, stratificate și colective pentru prevenirea eficace și eficientă din punctul de vedere al costurilor a bolilor.

1.2.2.   Ameliorarea diagnosticului și prognozei

O mai bună înțelegere a sănătății, bolii și proceselor patologice pe parcursul întregului ciclu de viață este necesară pentru dezvoltarea unor metode noi și mai eficiente în diagnostic și teranostic. Vor fi dezvoltate metodele, tehnologiile și instrumentele existente și inovatoare în vederea ameliorării semnificative a consecințelor bolii prin diagnostic și prognoză mai incipiente și mai exacte și permițând un tratament accesibil mai bine adaptat pacientului.

1.2.3.   Dezvoltarea unor vaccinuri preventive și terapeutice mai bune

Sunt necesare intervenții și vaccinuri preventive și terapeutice, precum și scheme de vaccinare, bazate pe dovezi, mai eficiente pentru o gamă mai extinsă de boli, inclusiv pentru bolile sărăciei cum ar fi HIV/SIDA, tuberculoza, malaria și bolile infecțioase neglijate, dar și pentru alte boli majore. Aceasta se bazează pe o mai bună înțelegere a bolilor și a proceselor patologice și a epidemiilor ulterioare, și pe faptul că sunt întreprinse studii clinice și studii conexe.

1.3.   Tratarea și gestionarea bolilor

1.3.1.   Tratarea bolilor, inclusiv dezvoltarea medicinii regenerative

Este necesară susținerea ameliorării tehnologiilor de sprijin transversale pentru medicamente, bioterapii, vaccinuri și alte abordări terapeutice, inclusiv transplantul, chirurgia, terapia celulară și genică și medicina nucleară; ameliorarea ratei de succes în procesul de dezvoltare a medicamentelor și vaccinurilor (inclusiv metode alternative de înlocuire a testelor de siguranță și eficacitate clasice, de exemplu, prin elaborarea de noi metode); dezvoltarea abordărilor medicinii regenerative, inclusiv abordări pe baza celulelor stem; dezvoltarea unor noi produse biofarmaceutice, inclusiv a vaccinurilor terapeutice; dezvoltarea unor dispozitive și echipamente medicale și de asistență ameliorate; ameliorarea terapiilor paliative; menținerea și consolidarea capacității noastre de a combate bolile și de a efectua intervenții medicale care depind de disponibilitatea medicamentelor antimicrobiene eficiente și sigure și dezvoltarea de abordări globale pentru tratarea comorbidităților la toate vârstele și de evitare a supraconsumului de medicamente. Aceste ameliorări vor facilita dezvoltarea unor tratamente noi, mai eficiente, eficace, durabile și personalizate pentru boli și pentru gestionarea invalidității și fragilității, inclusiv a terapiilor avansate și a terapiilor celulare pentru tratarea bolilor cronice.

1.3.2.   Transferul de cunoștințe către practica clinică și acțiuni inovatoare scalabile

Studiile clinice sunt un mijloc important de a transfera cunoștințele biomedicale la aplicarea pe pacienți și va fi oferit sprijin în acest sens, precum și pentru ameliorarea practicii lor. Putem cita ca exemplu dezvoltarea unor mai bune metodologii care să permită axarea testelor pe grupurile de populație relevante, inclusiv cele care suferă de alte boli concomitente și/sau deja sub tratament, determinarea eficacității comparative a intervențiilor și soluțiilor, precum și recurgerea din ce în ce mai frecventă la baze de date și dosare medicale electronice ca surse de date pentru teste și transfer de cunoștințe. Se va sprijini dezvoltarea preclinică și/sau clinică a medicamentelor orfane desemnate. În mod similar, va fi furnizat sprijin pentru transferul de alte tipuri de intervenții, cum ar fi cele legate de viața independentă în medii reale.

1.4.   Îmbătrânirea activă și autogestionarea sănătății

1.4.1.   Îmbătrânire activă, viață independentă și asistență pentru autonomie

Sunt necesare o cercetare și o inovare avansate și aplicate, cu caracter multidisciplinar, în colaborare cu științele socioeconomice, comportamentale, gerontologice, digitale și altele, pentru a găsi soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor și ușor de utilizat în vederea asigurării unui mod de viață activ, independent și asistat (la domiciliu, locul de muncă, în spațiile publice etc.) pentru populația în vârstă și persoanele cu handicap, ținându-se seama de diferențele de gen. Acest lucru este valabil într-o varietate de situații și pentru tehnologii și sisteme și servicii care îmbunătățesc calitatea vieții și funcționalitatea umană, inclusiv mobilitatea, tehnologii de asistare inteligente și personalizate, robotica de servicii și socială, mediile de asistență. Vor fi sprijinite cercetarea și inovarea pilot pentru a evalua punerea în aplicare și preluarea la o scară mai largă de soluții. Se va pune accentul pe implicarea utilizatorilor finali, pe comunitățile de utilizatori și pe personalul de asistență formal și informal.

1.4.2.   Conștientizare și responsabilizare individuală pentru autogestionarea sănătății

A da posibilitatea persoanelor să-și îmbunătățească și să-și gestioneze sănătatea pe tot parcursul vieții va duce la sisteme de sănătate mai eficiente din punctul de vedere al costurilor prin facilitarea gestionării bolilor cronice în afara instituțiilor și va ameliora rezultatele în domeniul sănătății. Este necesară în acest sens cercetarea în domeniul factorilor socioeconomici și valorilor culturale, al modelelor comportamentale și sociale, al atitudinilor și aspirațiilor în legătură cu tehnologiile de asistență medicală personalizată, instrumentele mobile și/sau portabile, dezvoltarea de noi metode de diagnostic, senzori și aparatură pentru monitorizare și servicii personalizate, inclusiv, dar fără a se limita la instrumente bazate pe nanomedicină, care promovează un stil de viață sănătos, bunăstarea, sănătatea mintală, auto-îngrijirea, ameliorarea interacțiunii cetățean/profesioniștii din domeniul sănătății, programe personalizate de gestionare a bolilor și invalidității, printre altele, pentru ameliorarea autonomiei pacienților, precum și sprijinul pentru infrastructurile de cunoaștere. Soluțiile vor fi elaborate și testate cu ajutorul platformelor deschise de inovare cum ar fi proiectele demonstrative pe scară largă pentru inovare în domeniul social și al serviciilor.

1.5.   Metode și date

1.5.1.   Ameliorarea informațiilor despre sănătate și o mai bună utilizare a datelor despre sănătate

Integrarea infrastructurilor și structurilor și surselor de informații (inclusiv cele provenite din studii de cohortă, protocoale, colectări de date, indicatori, studii de examinare a sănătății, etc.), precum și standardizarea, interoperabilitatea, depozitarea, schimbul de date și accesul la acestea, vor fi sprijinite, pentru a permite acestor date să fie sustenabile pe termen lung și valorificate în mod adecvat. Ar trebui să se acorde atenție prelucrării datelor, gestionării cunoștințelor, modelării, vizualizării și chestiunilor legate de securitatea și confidențialitatea TIC. În special, disponibilitatea informațiilor și datelor privind rezultatele negative și efectele adverse ale tratamentelor trebuie ameliorate.

1.5.2.   Ameliorarea instrumentelor și metodelor științifice în vederea sprijinirii elaborării politicilor și nevoilor de reglementare

Este nevoie să fie sprijinită cercetarea, dezvoltarea, integrarea și utilizarea instrumentelor, metodelor și statisticilor științifice pentru evaluarea rapidă, precisă și predictivă a siguranței, eficacității și calității tehnologiilor și intervențiilor din domeniul sănătății, inclusiv a noilor medicamente, produse biologice, terapii avansate și dispozitive medicale. Acest lucru este valabil, în special, pentru noile evoluții în domeniu, inclusiv cele referitoare la produsele biofarmaceutice, vaccinuri, agenți antimicrobieni, terapii cu celule/țesuturi și gene, organe și transplanturi, fabricarea specializată, biobănci, noi dispozitive medicale, produse combinate, proceduri de diagnostic/tratament, teste genetice, interoperabilitate și e-sănătate, inclusiv aspectele de confidențialitate. În mod similar, este nevoie de sprijin în favoarea unor metodologii ameliorate de evaluare a riscurilor, de cadre de respectare, de abordări de testare și de strategii referitoare la mediu și sănătate. Există, de asemenea, necesitatea de a sprijini dezvoltarea de metode relevante pentru a sprijini evaluarea aspectelor etice ale domeniilor menționate.

1.5.3.   Utilizarea medicinii in silico pentru ameliorarea gestionării și prognozei bolilor

Sistemele medicale bazate pe simularea pe calculator care utilizează date specifice pacientului și se bazează pe abordări ale medicinii sistemice și pe modelarea fiziologică poate fi utilizată pentru a prognoza predispunerea la boală, evoluția bolii și probabilitatea de succes a tratamentelor medicale. Simularea bazată pe un model poate fi folosită în sprijinul studiilor clinice, predictibilității răspunsului la tratament și personalizării și optimizării tratamentului.

1.6.   Furnizarea de asistență medicală și asistența integrată

1.6.1.   Promovarea asistenței integrate

Sprijinul acordat gestionării bolilor cronice, inclusiv pentru pacienții cu handicap, din afara instituțiilor depinde, de asemenea, de ameliorarea cooperării între furnizorii de asistență medicală și cei de asistență socială sau informală. Cercetarea și aplicațiile inovatoare vor fi sprijinite în procesul de luare a deciziilor bazat pe informații distribuite care abordează atât sănătatea fizică cât și cea mintală, inclusiv aspectele psihosociale, și pentru furnizarea de probe pentru implementări pe scară largă și comercializarea pe piață de soluții noi, inclusiv serviciile de sănătate și de asistență la distanță interoperabile. În special în contextul schimbărilor demografice, vor fi, de asemenea, sprijinite cercetarea și inovarea pentru o mai bună organizare a furnizării de servicii de asistență pe termen lung, precum și inovarea în materie de politici și gestionare. Punerea în aplicare a unor soluții noi și integrate de asistență vizează responsabilizarea personală și consolidarea capacităților existente și se concentrează asupra compensării deficitelor.

1.6.2.   Optimizarea eficienței și eficacității sistemelor de sănătate și reducerea inegalităților prin luarea deciziilor pe baza unor dovezi și diseminarea celor mai bune practici, precum și de tehnologii și soluții inovatoare

Este necesar un sprijin pentru dezvoltarea unei abordări sistemice a evaluării tehnologiilor din domeniul sănătății și a economiei sănătății, precum și pentru culegerea de probe și difuzarea de bune practici și tehnologii și soluții inovatoare în sectorul asistenței medicale, inclusiv al aplicațiilor din domeniul TIC și al e-sănătății. Vor fi susținute analizele comparative ale reformelor sistemelor de sănătate publică în Europa și în țările terțe, precum și evaluările impactului economic și social pe termen mediu și lung al acestora. Vor fi susținute analize ale nevoilor viitoare de forță de muncă în domeniul sănătății, atât în ceea ce privește efectivele, cât și competențele necesare în ceea ce privește noile modele de îngrijire. Vor fi susținute cercetările privind evoluția inegalităților în materie de sănătate, interacțiunea acestora cu alte inegalități economice și sociale și eficiența politicilor care vizează reducerea acestora în Europa și în afara acesteia. În fine, este necesar să se sprijine evaluarea soluțiilor în domeniul siguranței pacienților și a sistemelor de asigurare a calității, inclusiv în ceea ce privește rolul pacienților.

1.7.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Punerea în aplicare a acestui obiectiv specific va include sprijin pentru transferul de cunoștințe și tehnologie și pentru alte forme de diseminare, pentru acțiunile-pilot și demonstrative la scară largă și pentru standardizare. În acest fel, se va accelera intrarea pe piață a produselor și serviciilor, iar soluțiile scalabile pentru Europa și dincolo de aceasta vor fi validate. Astfel de acțiuni vor sprijini competitivitatea industrială europeană și implicarea IMM-urilor inovatoare, dar vor impune de asemenea implicarea activă a tuturor părților interesate. Se vor căuta sinergiile cu alte programe și activități relevante, atât în sectorul public cât și în cel privat, la nivelul Uniunii, la nivel național și internațional. În special, se vor căuta sinergii cu acțiuni desfășurate în contextul programului „Sănătate pentru creștere”.

Grupul științific pentru sănătate va constitui o platformă pentru părțile interesate fondată pe știință care elaborează contribuții științifice privind această provocare societală. Acesta va furniza o analiză coerentă fondată pe știință a blocajelor în cercetare și inovare și a oportunităților legate de această provocare societală, va contribui la definirea priorităților acesteia în materie de cercetare și inovare și va încuraja participarea științifică în cadrul acesteia la nivelul Uniunii. Prin cooperarea activă cu părțile interesate, grupul va contribui la edificarea capacităților și la promovarea schimbului de cunoștințe și a unei mai strânse colaborări în domeniu în Uniune.

Se poate avea în vedere sprijinirea inițiativelor de programare în comun (IPC) relevante și a parteneriatelor public-public și public-privat relevante.

Vor fi instituite, de asemenea, legături adecvate cu acțiunile relevante ale parteneriatelor europene pentru inovare și cu aspectele relevante ale agendelor în materie de cercetare și inovare ale platformelor tehnologice europene.

2.   SECURITATEA ALIMENTARĂ, AGRICULTURA ȘI SILVICULTURA DURABILE, CERCETAREA MARINĂ, MARITIMĂ ȘI PRIVIND APELE INTERIOARE ȘI BIOECONOMIA

2.1.   Agricultură și silvicultură durabile

Sunt necesare cunoștințe, instrumente, servicii și inovații corespunzătoare pentru a sprijini sisteme agricole și forestiere mai productive, ecologice, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și reziliente, care să furnizeze cantități suficiente de alimente, hrană pentru animale, biomasă și alte materii prime, precum și servicii ecosistemice, protejând în același timp biodiversitatea și contribuind la susținerea prosperității comunităților rurale. Cercetarea și inovarea vor oferi opțiuni pentru integrarea obiectivelor agronomice și de mediu în producția durabilă, astfel: creșterea productivității și eficienței resurselor din agricultură, inclusiv a eficienței utilizării resurselor de apă; creșterea siguranței creșterii plantelor și animalelor;reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultură; reducerea producerii de deșeuri; reducerea scurgerilor de nutrienți și de alte substanțe chimice utilizate din terenurile cultivate în mediile terestre și acvatice; scăderea dependenței de importurile de proteine de origine vegetală în Europa; creșterea nivelului diversității în sistemele de producție primară, precum și susținerea recuperării diversității biologice.

2.1.1.   Sporirea eficienței producției și combaterea efectelor schimbărilor climatice, asigurând, în același timp, durabilitatea și reziliența

Activitățile vor consolida productivitatea, precum și capacitatea de adaptare a plantelor, animalelor și sistemelor de producție, de a face față condițiilor climatice/de mediu în rapidă schimbare, în condițiile unor resurse naturale din ce în ce mai puține. Inovațiile rezultate din cercetare vor contribui la trecerea la o economie cu un consum redus de energie, cu emisii reduse și cu un nivel scăzut de deșeuri și la reducerea cererii de resurse naturale de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu produse alimentare și hrană pentru animale. Pe lângă contribuția la securitatea alimentară vor fi create noi oportunități pentru utilizarea biomasei și subproduselor din agricultură pentru o gamă largă de aplicații nealimentare.

Vor fi urmărite abordări multidisciplinare pentru a ameliora performanța plantelor, animalelor, micro-organismelor, asigurând, în același timp, utilizarea eficientă a resurselor (apă, teren, sol, substanțe nutritive, energie și alți factori utilizați în producție) și integritatea ecologică a zonelor rurale. Se va pune accentul pe sisteme de producție și pe practici agronomice integrate și diverse, inclusiv pe utilizarea tehnologiilor de precizie și pe strategii de intensificare ecologică care să aducă beneficii atât agriculturii convenționale cât și agriculturii biologice. Se va promova, de asemenea, ecologizarea urbană, cu noi forme de agricultură, horticultură și silvicultură în zonele urbane și periurbane. Acestea sunt avute în vedere prin abordarea unor noi cerințe în materie de caracteristici ale plantelor, metode de cultivare, tehnologii, comercializare și proiectare urbană, în raport cu sănătatea și bunăstarea umană, mediu și schimbări climatice. Ameliorarea genetică a plantelor și a animalelor pentru a obține caracteristici de adaptare, sănătate și productivitate va avea nevoie de toate abordările adecvate ale reproducției convenționale și moderne și de o mai bună utilizare a resurselor genetice.

Se va acorda o atenție corespunzătoare gestionării solului pentru creșterea productivității recoltelor. Se va promova sănătatea plantelor și animalelor, ținându-se cont de obiectivul general de a asigura o producție de alimente sigure și de înaltă calitate. Activitățile în materie de sănătate și protecție a plantelor vor spori nivelul cunoștințelor și vor susține dezvoltarea unor strategii, produse și instrumente de gestionare integrată și ecologică a dăunătorilor pentru a preveni introducerea de patogeni, pentru a controla dăunătorii și bolile și pentru a reduce pierderile de producție dinainte și de după recoltare. În materie de sănătate animală, vor fi promovate strategii de eradicare sau gestionare eficace a bolilor, inclusiv a zoonozelor, precum și cercetările în domeniul rezistenței la antimicrobiene. Se va consolida controlul integrat al bolilor, paraziților și dăunătorilor, începând cu o mai bună înțelegere a interacțiunilor dintre patogeni și gazde, până la supraveghere, diagnostic și tratamente. Studierea efectelor practicilor privind bunăstarea animalelor va contribui la abordarea preocupărilor societale. Domeniile enumerate mai sus vor fi susținute de mai multe cercetări fundamentale pentru a aborda aspecte biologice relevante, precum și pentru a sprijini elaborarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii și vor fi sprijinite de evaluarea adecvată a potențialului lor economic și de piață.

2.1.2.   Furnizarea de servicii ecosistemice și de bunuri publice

Agricultura și silvicultura sunt sisteme unice care furnizează produse comerciale, dar și bunuri publice societale dintr-o gamă mai largă (inclusiv cu valoare culturală și de divertisment) și servicii ecologice importante, cum ar fi biodiversitatea funcțională și in situ, polenizarea, stocarea și redistribuirea apei, funcțiile solului, peisajul, reducerea eroziunii, rezistența la inundații și secete și sechestrarea carbonului/atenuarea efectelor emisiilor de gaze cu efect de seră. Activitățile de cercetare vor contribui la o mai bună înțelegere a interacțiunilor complexe dintre sistemele de producție primară și serviciile ecosistemice și vor sprijini asigurarea acestor bunuri și servicii publice, prin furnizarea de soluții de gestionare, instrumente de asistență decizională și evaluarea valorii comerciale și necomerciale a acestora. Chestiunile specifice care trebuie abordate includ identificarea sistemelor de agricultură/silvicultură și modelele de peisaj urbane și periurbane care pot atinge aceste obiective. Modificări la nivelul gestionării active a sistemelor agricole – inclusiv utilizarea de tehnologii și schimbarea practicilor – vor spori capacitatea de atenuare a efectelor emisiilor de gaze cu efect de seră și capacitatea de adaptare a sectorului agriculturii la efectele negative ale schimbărilor climatice.

2.1.3.   Emanciparea zonelor rurale, sprijinirea politicilor și a inovării rurale

Oportunitățile de dezvoltare pentru comunitățile rurale vor fi mobilizate prin consolidarea capacității lor de producție primară și furnizare de servicii ecosistemice, precum și prin deschiderea de căi pentru producția de produse noi și diversificate (inclusiv produse alimentare, hrană pentru animale, materiale, energie), care răspund cererii crescânde de sisteme de livrare la distanțe scurte, cu emisii reduse de dioxid de carbon. Știința și cercetarea socio-economică și studiile societale, împreună cu dezvoltarea de noi concepte și inovări instituționale, sunt necesare pentru a asigura coeziunea zonelor rurale și pentru a preveni marginalizarea economică și socială, pentru a promova diversificarea activităților economice (inclusiv sectorul serviciilor), pentru a asigura relațiile corespunzătoare între zonele rurale și cele urbane, pentru a facilita schimbul de cunoștințe, activitățile demonstrative, inovarea și diseminarea, precum și pentru a încuraja gestionarea participativă a resurselor. De asemenea, este necesar să se caute modalități în care bunuri publice din zonele rurale pot fi transformate în beneficii socio-economice locale/regionale. Nevoile de inovare definite la nivel local și regional vor fi completate de acțiuni de cercetare transsectoriale la nivel internațional, interregional și european. Prin furnizarea instrumentelor analitice, indicatorilor, modelelor integrate și activităților orientate spre viitor necesare, proiectele de cercetare vor sprijini factorii de decizie și alți actori implicați în punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea strategiilor, politicilor și legislației relevante nu numai pentru zonele rurale, ci și pentru întreaga bioeconomie. Instrumente și date sunt, de asemenea, necesare pentru a permite o bună evaluare a posibilelor compromisuri între diferitele tipuri de utilizare a resurselor (teren, apă, sol, substanțe nutritive, energie și alți factori de producție) și produse bioeconomice. Vor fi abordate evaluarea socio-economică și comparativă a sistemelor de agricultură/silvicultură și performanța lor în ceea ce privește durabilitatea.

2.1.4.   Silvicultură durabilă

Scopul este de a produce în mod durabil bioproduse, bioecosisteme, bioservicii (inclusiv servicii legate de apă și de atenuarea schimbărilor climatice) și suficientă biomasă, ținând seama în mod corespunzător de aspectele economice, ecologice și sociale ale silviculturii, precum și de diferențele regionale. În ansamblu, activitățile din sectorul silviculturii vor căuta să promoveze pădurile multifuncționale care oferă o varietate de beneficii ecologice, economice și sociale. Activitățile se vor axa pe dezvoltarea în continuare a sistemelor de silvicultură durabile care pot aborda provocările și cererile societale, inclusiv necesitățile proprietarilor de păduri, prin introducerea unor abordări multifuncționale care să reconcilieze necesitatea atingerii unei creșteri inteligente, durabile și incluzive, ținând seama de schimbările climatice. Aceste sisteme de silvicultură durabile sunt esențiale pentru consolidarea rezilienței pădurilor și protecția biodiversității și pentru nevoia de a răspunde cererii crescânde de biomasă. Acestea vor trebui să se bazeze pe cercetări privind sănătatea copacilor protejarea pădurilor și regenerarea în urma incendiilor.

2.2.   O industrie agroalimentară durabilă și competitivă pentru o alimentație sigură și sănătoasă

Trebuie să fie abordate nevoile consumatorilor de produse alimentare sigure, sănătoase, de calitate ridicată și la prețuri accesibile, analizând în același timp impactul comportamentului în materie de consum alimentar și al producției de produse alimentare și de hrană pentru animale asupra sănătății umane, asupra mediului și asupra ecosistemului în ansamblu. Vor fi evaluate securitatea și siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, competitivitatea industriei agroalimentare europene, precum și durabilitatea producției, ofertei și consumului de produse alimentare, acoperind întregul lanț alimentar și serviciile conexe, fie convenționale sau organice, de la producția primară la consum. Această abordare va contribui la realizarea obiectivului de siguranță și securitate a produselor alimentare pentru toți europenii și eradicarea foametei în lume, reducerea sarcinii bolilor legate de alimente și alimentație prin promovarea tranziției către alimentații sănătoase și durabile, prin educarea consumatorilor și inovațiile în agricultură și în industria alimentară, reducerea consumului de apă și de energie în procesarea alimentelor, transport și distribuție, reducerea deșeurilor alimentare cu 50 % până în 2030 și obținerea unei game largi de hrană sănătoasă, de înaltă calitate și sigură pentru toți.

2.2.1.   Alegeri informate ale consumatorului

Vor fi abordate preferințele consumatorilor, atitudinile, nevoile, comportamentul, stilul de viață și educația, precum și componenta culturală a calității alimentelor, și va fi consolidată comunicarea dintre consumatori și comunitatea de cercetare privind lanțul alimentar și părțile interesate din cadrul acesteia, în scopul de a ameliora înțelegerea publicului asupra producției alimentare în general și pentru a permite o alegere în cunoștință de cauză, un consum durabil și sănătos și impactul acestora asupra producției, creșterii favorabile incluziunii și a calității vieții, în special în cazul grupurilor vulnerabile. Inovările sociale vor răspunde provocărilor societale, iar modelele și metodologiile predictibile inovatoare din știința consumatorului vor furniza datele comparabile și vor pune bazele pentru răspunsul la nevoile strategice ale Uniunii.

2.2.2.   Alimente și alimentație sănătoase și sigure pentru toți

Vor fi abordate nevoile nutriționale, dieta echilibrată și impactul alimentelor asupra funcțiilor fiziologice și performanței fizice și mentale, precum și legăturile dintre alimentație, tendințele demografice (cum ar fi îmbătrânirea) și bolile și afecțiunile cronice. Vor fi identificate soluțiile și inovările legate de alimentație care conduc la ameliorări ale sănătății și bunăstării. Contaminarea chimică și microbiană a alimentelor și a hranei pentru animale, riscurile și expunerile, precum și alergenii, vor fi analizate, evaluate, monitorizate, controlate și urmărite pe tot parcursul lanțurilor de aprovizionare cu alimente, hrană pentru animale și apă potabilă de la producție și depozitare până la prelucrare, ambalare, distribuție, aprovizionare și preparare la domiciliu. Inovările în privința siguranței alimentare, instrumente mai bune de evaluare a riscurilor și a raportului riscuri-beneficii, precum și de comunicare a riscului și standarde ameliorate de siguranță alimentară care urmează a fi implementate în întregul lanț alimentar vor duce la o încredere și o protecție sporită a consumatorilor din Europa. La nivel mondial, ameliorarea standardelor de siguranță alimentară va contribui, de asemenea, la întărirea competitivității industriei alimentare europene.

2.2.3.   O industrie agroalimentară durabilă și competitivă

Va fi abordată necesitatea industriei alimentare și a hranei pentru animale de a face față problemelor sociale, ecologice, climatice și celor legate de schimbările economice de la nivel local la nivel global, în toate etapele lanțului de producție a hranei pentru animale și a produselor alimentare, inclusiv concepția produselor alimentare, prelucrarea, ambalarea, controlul procesului, reducerea deșeurilor, valorizarea subproduselor și utilizarea sau eliminarea în siguranță a subproduselor de origine animală. Vor fi generate procese și tehnologii inovatoare și durabile, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și produse diversificate, sigure, sănătoase, la prețuri rezonabile și de înaltă calitate, susținute de dovezi științifice. Acest lucru va întări potențialul de inovare al lanțului european de aprovizionare cu alimente, îi va spori competitivitatea, va genera creștere economică și locuri de muncă și va permite industriei alimentare europene să se adapteze la schimbări. Alte aspecte de abordat sunt trasabilitatea, logistica și serviciile, factorii socio-economici și culturali, bunăstarea animalelor și alte aspecte etice, reziliența lanțului alimentar la riscurile de mediu și climatice, precum și limitarea impactului negativ pe care îl au activitățile lanțului alimentar și schimbările din alimentație, precum și sistemele de producție în schimbare asupra mediului.

2.3.   Valorificarea potențialului resurselor acvatice vii

Una dintre caracteristicile principale ale resurselor acvatice vii este aceea că sunt regenerabile, iar exploatarea durabilă a acestora depinde de înțelegerea aprofundată și de un înalt grad de calitate și productivitate a ecosistemelor acvatice. Scopul global este de a gestiona resursele acvatice vii pentru a maximiza beneficiile/avantajele sociale și economice pe care le oferă oceanele, mările și apele interioare ale Europei.

Aceasta include necesitatea de a optimiza contribuția durabilă a pescuitului și acvaculturii la securitatea alimentară în contextul economiei globale și de a reduce dependența puternică a Uniunii de importurile de fructe de mare (aproximativ 60 % din totalul consumului european de fructe de mare depinde de import, Uniunea fiind cel mai mare importator mondial de produse pescărești), și de a stimula inovația în domeniul marin și maritim, prin biotehnologii pentru a alimenta o creștere economică „albastră” inteligentă. În conformitate cu cadrele politicii actuale, în special politica maritimă integrată și Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (11), activitățile de cercetare vor sta la baza abordării ecosistemice a gestionării și exploatării resurselor naturale, permițând totodată utilizarea durabilă a bunurilor și serviciilor marine, și a „ecologizării” sectoarelor implicate.

2.3.1.   Dezvoltarea pescuitului durabil și ecologic

Noua politică comună în domeniul pescuitului, Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” și strategia Uniunii privind biodiversitatea fac un apel la un pescuit european mai durabil, competitiv și ecologic. Evoluția spre o abordare ecosistemică a gestionării pescuitului va necesita o înțelegere aprofundată a ecosistemelor marine. Noi cunoștințe, instrumente și modele vor fi elaborate pentru a asigura o mai bună înțelegere a ceea ce face ca ecosistemele marine să fie sănătoase și productive și pentru a examina, evalua și atenua impactul activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine (inclusiv de adâncime). Vor fi dezvoltate noi strategii și tehnologii de captură care aduc servicii societății menținând în același timp ecosisteme marine sănătoase. Vor fi măsurate efectele socio-economice ale opțiunilor de gestionare. Efectele și adaptarea la schimbările de mediu, inclusiv schimbările climatice, vor fi, de asemenea, examinate împreună cu noile instrumente de evaluare și gestionare pentru a face față riscului și incertitudinii. Activitățile vor sprijini cercetarea privind biologia, genetica și dinamica populațiilor de pește, asupra rolului principalelor specii în ecosisteme, cu privire la activitățile de pescuit și la activitățile de monitorizare, privind comportamentele din sectorul pescuitului și adaptarea la noile piețe (de exemplu etichetarea ecologică) privind implicarea sectorului pescuitului în procesul de luare a deciziilor. Utilizarea partajată a spațiului maritim cu alte activități, în special în zona litorală, precum și consecințele socioeconomice ale acesteia vor fi, de asemenea, abordate.

2.3.2.   Dezvoltarea unei acvaculturi europene competitive și ecologice

Acvacultura durabilă are un mare potențial pentru dezvoltarea produselor sigure, sănătoase și competitive, concepute în funcție de necesitățile și preferințele consumatorilor, precum și pentru servicii de mediu (bioremediere, administrarea terenurilor și a apelor etc.) și producerea de energie, dar acesta trebuie să se realizeze pe deplin în Europa. Cunoștințele și tehnologiile vor fi consolidate în toate aspectele legate de domesticirea speciilor stabilite și diversificarea către specii noi, luând în considerare interacțiunile dintre acvacultură și ecosistemele acvatice, pentru a reduce impactul acvaculturii asupra mediului și efectele schimbărilor climatice și modul în care sectorul se poate adapta la acestea. Continuarea eforturilor de cercetare este deosebit de necesară în domeniul sănătății și bolilor organismelor acvatice din crescătorii (inclusiv instrumentele și metodele de prevenire și atenuare), cu privire la aspecte legate de nutriție (inclusiv dezvoltarea ingredientelor și hranei alternative, adaptate pentru acvacultură) și cu privire la reproducere și creștere, care sunt printre principalele obstacole în calea dezvoltării durabile a acvaculturii europene. Inovarea va fi, de asemenea, promovată pentru sisteme de producție durabile în zonele interioare, în zona litorală și în larg. Vor fi luate, de asemenea, în considerare caracteristicile specifice regiunilor ultraperiferice ale Europei. Va fi acordată o atenție deosebită înțelegerii dimensiunilor sociale și economice ale sectorului, care să stea la baza unei producții eficiente din punct de vedere energetic și al costurilor, care să corespundă pieței și așteptărilor consumatorilor, asigurând, în același timp, competitivitatea și perspectivele atractive pentru investitori și producători.

2.3.3.   Stimularea inovării în domeniul marin și maritim prin intermediul biotehnologiei

Mai mult de 90 % din biodiversitatea marină rămâne neexplorată, oferind un potențial imens pentru descoperirea unor specii noi și pentru aplicații în domeniul biotehnologiilor marine, prevăzut să genereze o creștere anuală de 10 % pentru acest sector. Se va acorda sprijin explorării și exploatării în continuare a potențialului considerabil oferit de biodiversitatea marină și biomasa acvatică de a introduce noi procese, produse și servicii inovatoare și durabile pe piețe, cu aplicații potențiale în sectoare precum industria materialelor și industria chimică, piscicultură și acvacultură, sectorul farmaceutic, aprovizionarea cu energie și industria cosmetică.

2.4.   Bioindustrii durabile și competitive și sprijinirea dezvoltării unei bioeconomii europene

Obiectivul general este de a accelera transformarea industriei europene, bazată pe combustibili fosili, într-o industrie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al resurselor și durabilă. Cercetarea și inovarea vor pune la dispoziție mijloacele de a reduce dependența de combustibilii fosili a Uniunii și va contribui la îndeplinirea obiectivelor politicilor privind energia și schimbările climatice pentru 2020 (10 % din combustibilii pentru transporturi din surse regenerabile de energie și o reducere de 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră). Estimările concluzionează că o trecere la materii prime biologice și metode de prelucrare biologică ar putea duce la economii de până la 2,5 miliarde de tone de echivalent CO2 pe an până în 2030, precum și la creșteri semnificative ale piețelor pentru biomaterii prime și noi produse de consum. Exploatarea acestui potențial necesită obținerea unei baze de cunoștințe vaste și dezvoltarea de (bio)tehnologii relevante, concentrându-se în principal pe trei elemente esențiale: (a) transformarea proceselor actuale bazate pe combustibili fosili în procese bazate pe biotehnologii, eficiente din punctul de vedere al resurselor și energiei; (b) instituirea unor lanțuri de aprovizionare fiabile, durabile și corespunzătoare pentru biomasă și a unor fluxuri de subproduse și deșeuri, precum și a unei rețele extinse de biorafinării în întreaga Europă și (c) sprijinirea dezvoltării pieței pentru bioproduse și bioprocese, ținând seama de riscurile și beneficiile asociate. Se vor căuta sinergii cu obiectivul specific „Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale”.

2.4.1.   Încurajarea bioeconomiei pentru bioindustrii

Vor fi sprijinite progrese majore către o industrie cu emisii reduse de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și durabilă, prin descoperirea și exploatarea resurselor biologice terestre și acvatice, minimizând în același timp efectele negative asupra mediului și amprenta de apă, de exemplu, prin instituirea de circuite închise de nutrienți, inclusiv între zonele urbane și cele rurale. Ar trebui să fie examinate compromisurile posibile între diferitele utilizări ale biomasei. Activitățile ar trebui să se concentreze pe biomasă nealimentară competitivă și să ia în considerare, de asemenea, sustenabilitatea sistemelor aferente de utilizare a terenurilor. Va fi vizată dezvoltarea unor bioproduse și compuși activi din punct de vedere biologic pentru industrie și consumatori, care să ofere noi calități și funcționalități și o durabilitate sporită. Valoarea economică a resurselor regenerabile, a deșeurilor biodegradabile și a subproduselor acestora va fi maximizată prin instituirea unor procese noi și eficiente din punctul de vedere al resurselor, inclusiv prin transformarea deșeurilor biologice urbane în mijloace de producție pentru agricultură.

2.4.2.   Dezvoltarea de biorafinării integrate

Vor fi susținute activități pentru a stimula bioprodusele durabile, produsele intermediare și bioenergia/biocombustibilii, în special concentrându-se pe o abordare în cascadă, acordând prioritate generării de produse cu o valoare adăugată mare. Vor fi elaborate tehnologii și strategii pentru a asigura aprovizionarea cu materii prime. Ameliorarea seriei de tipuri de biomasă care pot fi utilizate în a doua și a treia generație de biorafinării, inclusiv silvicultura, deșeurile biodegradabile și subprodusele industriale, va ajuta la evitarea conflictelor produse alimentare/combustibili și va sprijini în continuare dezvoltarea economică și ecologică a zonelor rurale și litorale din Uniune.

2.4.3.   Sprijinirea dezvoltării pieței pentru bioproduse și bioprocese

Măsurile vizând cererea vor deschide noi piețe pentru inovarea prin biotehnologie. Standardizarea și certificarea la nivelul Uniunii și la nivel internațional este necesară, printre altele, pentru determinarea bioconținutului, funcționalităților produsului și capacității de biodegradare. Metodologiile și abordările pentru analiza ciclului de viață trebuie să fie dezvoltate în continuare și adaptate în mod continuu la progresele științifice și industriale. Activitățile de cercetare care sprijină activitățile de reglementare și standardizare (inclusiv armonizarea standardelor internaționale) ale produselor și proceselor în domeniul biotehnologiei sunt considerate esențiale pentru sprijinirea procesului de creare de noi piețe și pentru materializarea oportunităților de schimburi comerciale.

2.5.   Cercetarea marină și maritimă transversală

Obiectivul este de a crește impactul mărilor și oceanelor Uniunii asupra societății și a creșterii economice prin exploatarea resurselor marine, precum și prin utilizarea diverselor surse de energie marină și a gamei largi de utilizări diferite pe care le pot avea mările. Activitățile se vor concentra pe provocările științifice și tehnologice marine și maritime transversale pentru deblocarea potențialului mărilor și oceanelor în toate industriile marine și maritime, depunând totodată eforturi pentru protecția mediului și adaptarea la schimbările climatice. O abordare strategică coordonată pentru cercetările marine și maritime, prevăzută pentru toate provocările și prioritățile Orizont 2020, va sprijini, de asemenea, punerea în aplicare a politicilor relevante ale Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor esențiale de creștere albastră.

Ca urmare a naturii multidisciplinare a cercetării marine și maritime, se va urmări coordonarea strânsă și activitățile comune cu alte părți ale Orizont 2020, în special cu obiectivul specific „Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și materiile prime” din cadrul priorității „Provocări societale”.

2.5.1.   Impactul schimbării climatice asupra ecosistemelor marine și asupra economiei maritime

Vor fi sprijinite activități menite să sporească nivelul actual de înțelegere a funcționării ecosistemelor marine și a interacțiunilor dintre oceane și atmosferă. Acestea vor spori capacitatea de evaluare a rolului oceanelor asupra climei și a impactului schimbărilor climatice și al acidificării oceanelor asupra ecosistemelor marine și a zonelor de coastă.

2.5.2.   Dezvoltarea potențialului resurselor marine prin intermediul unei abordări integrate

Stimularea creșterii sustenabile și pe termen lung în domeniul maritim și crearea sinergiilor în cadrul tuturor sectoarelor maritime necesită o abordare integrată. Activitățile de cercetare se vor concentra asupra conservării mediului marin, precum și asupra impactului activităților și produselor maritime asupra sectoarelor nemaritime. Ele vor permite obținerea unor progrese în domeniul ecoinovării, de exemplu noi produse și procese și aplicarea conceptelor, instrumentelor și măsurilor de gestionare pentru evaluarea și reducerea impactului acțiunilor umane asupra mediului marin în vederea tranziției către o gestionare sustenabilă a activităților maritime.

2.5.3.   Concepte și tehnologii transversale care permit creșterea în domeniul maritim

Progresele în domeniul tehnologiilor generice transversale (de exemplu TIC, electronică, nanomateriale, aliaje, biotehnologii etc.) și noile evoluții și concepte în domeniul ingineriei vor continua să genereze creștere. Activitățile vor permite descoperiri majore în domeniul cercetării marine și maritime și al observării oceanului (de exemplu cercetare la mare adâncime, sisteme de observare, senzori, sisteme automate de monitorizare și supraveghere a activităților, de monitorizare a biodiversității marine și a riscurilor geologice marine, vehicule cu comandă de la distanță etc.). Obiectivul este reducerea impactului asupra mediului marin (de exemplu al zgomotului subacvatic, al introducerii de specii invazive și a poluanților din mare și de pe uscat etc.) și minimizarea amprentei de carbon a activităților umane. Tehnologiile generice transversale vor sta la baza punerii în aplicare a politicilor marine și maritime ale Uniunii.

2.6.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Dincolo de sursele generale de consultanță externă, se va urmări realizarea de consultări pe teme specifice cu Comitetul permanent privind cercetarea agricolă (SCAR), inclusiv privind aspecte strategice, în cadrul activității sale prospective și privind coordonarea cercetării agricole la nivel național și al Uniunii. Vor fi instituite, de asemenea, legături adecvate cu acțiunile relevante ale parteneriatelor europene pentru inovare și cu aspectele relevante ale agendelor în materie de cercetare și inovare ale platformelor tehnologice europene.

Impactul și difuzarea rezultatelor cercetării vor fi susținute activ prin acțiuni specifice privind comunicarea, schimbul de cunoștințe și implicarea diverșilor actori pe tot parcursul proiectelor. Punerea în aplicare va combina o serie largă de activități, inclusiv activități demonstrative și activități-pilot substanțiale. Vor fi încurajate accesul ușor și deschis la rezultatele cercetării și bunele practici.

Ajutorul specific pentru IMM-uri va permite o participare crescută a fermelor, pescarilor, cât și a celorlalte tipuri de IMM-uri la cercetare și activități demonstrative. Nevoile specifice din sectorul producției primare pentru serviciile de sprijinire a inovării și structurile de informare vor fi luate în considerare. Punerea în aplicare va combina o gamă largă de activități, inclusiv acțiuni de schimb de cunoștințe, în cadrul cărora implicarea agricultorilor sau a altor producători primari și a intermediarilor va fi asigurată în mod activ, în vederea rezumării nevoilor de cercetare ale utilizatorilor finali. Vor fi încurajate accesul ușor și deschis la rezultatele cercetării și bunele practici.

Sprijinul pentru aspectele legate de standardizare și reglementare va fi utilizat pentru a contribui la accelerarea procesului de introducere pe piață pentru biomărfurile și bioserviciile noi.

Se poate avea în vedere sprijinirea inițiativelor de programare în comun (IPC) relevante și a parteneriatelor public-public și public-privat relevante.

Vor fi căutate sinergii și se va continua implementarea prin alte fonduri ale Uniunii legate de această provocare societală, cum ar fi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM).

Activități orientate spre viitor vor fi întreprinse în sectoarele bioeconomiei, inclusiv dezvoltarea unor baze de date, indicatori și modele care abordează dimensiuni globale, europene, naționale și regionale. Un observator european al bioeconomiei trebuie instituit pentru descrierea și monitorizarea la nivelul Uniunii și la nivel mondial a activităților de cercetare și inovare, inclusiv pentru evaluarea tehnologică, pentru dezvoltarea unor indicatori esențiali de performanță și monitorizarea politicilor de inovare în domeniul bioeconomiei.

3.   SURSE DE ENERGIE SIGURE, CURATE ȘI EFICIENTE

3.1.   Reducerea consumului energetic și a amprentei de carbon prin utilizare durabilă și inteligentă

Sursele de energie și modelele de consum ale industriilor, sistemelor de transport, construcțiilor, orașelor și municipiilor europene sunt în mare măsură nesustenabile, ceea ce conduce la un impact semnificativ asupra mediului și schimbărilor climatice. O gestionare a energiei în timp real pentru clădiri noi și existente cu emisii aproape de zero, cu consum energetic aproape de zero și cu bilanț energetic pozitiv, clădiri modernizate, precum și clădiri active, industrii foarte eficiente din resurse regenerabile și preluarea în masă de către întreprinderi, persoane fizice, comunități, orașe și districte a unor soluții de eficiență energetică vor necesita nu doar progrese tehnologice, ci și soluții de natură netehnologică, cum ar fi noile servicii de consultanță, finanțare și de gestionare a cererii, dar și o contribuție din partea științelor sociale și comportamentale, ținând seama în același timp de aspectele legate de acceptarea publică. Astfel, eficiența energetică ameliorată poate asigura una dintre cele mai rentabile modalități de a reduce cererea de energie, sporind astfel siguranța aprovizionării cu energie, reducând impactul asupra mediului și asupra climei și stimulând competitivitatea. Pentru a răspunde acestor provocări, este important să se dezvolte în continuare energia din surse regenerabile și să se exploateze potențialul eficienței energetice.

3.1.1.   Introducerea în masă pe piață a tehnologiilor și serviciilor pentru o utilizare inteligentă și eficientă a energiei

Reducerea consumului de energie și eliminarea risipei de energie, asigurând în același timp serviciile de care societatea și economia au nevoie, necesită nu numai introducerea pe piața de masă a unor echipamente, produse și servicii mai numeroase, mai eficiente, mai inteligente, ecologice și competitive din punctul de vedere al costurilor, dar și integrarea componentelor și dispozitivelor astfel încât să coopereze în vederea optimizării utilizării globale a energiei pentru clădiri, servicii și industrie.

Pentru a se asigura adoptarea integrală și toate avantajele pentru consumatori (inclusiv posibilitatea de a-și monitoriza consumul propriu), performanța energetică a acestor tehnologii și servicii trebuie să fie adaptată și optimizată pentru și în mediul lor de aplicare. Aceasta necesită cercetarea, dezvoltarea și testarea TIC inovatoare și tehnici de monitorizare și control, dar și proiecte demonstrative și activități de aplicare în practică înainte de comercializare pentru a asigura interoperabilitatea și scalabilitatea. Asemenea proiecte ar trebui să vizeze o contribuție semnificativă la reducerea sau optimizarea consumului global de energie și a costurilor energiei prin elaborarea de proceduri comune pentru colectarea, centralizarea și analizarea datelor privind consumul de energie și emisiile pentru ameliorarea caracterului măsurabil, transparenței, acceptabilității publice, planificării și vizibilității utilizării energiei și a impactului acesteia asupra mediului. Ar trebui ca în aceste proiecte să se asigure securitatea și confidențialitatea din momentul proiectării pentru a proteja tehnicile de monitorizare și control. Elaborarea unor platforme și aplicarea lor pentru a se verifica stabilitatea unor astfel de sisteme va ajuta la asigurarea fiabilității.

3.1.2.   Deblocarea potențialului unor sisteme de încălzire-răcire eficiente care utilizează surse de energie regenerabile

O parte importantă a energiei din Uniune este consumată pentru climatizare, iar elaborarea unor tehnologii eficace și eficiente din punctul de vedere al costurilor, a unor tehnici de integrare a sistemului, de exemplu, conexiunea la rețea cu limbi și servicii standardizate în acest domeniu ar avea un impact major în reducerea cererii de energie. Acest lucru necesită cercetare și activități demonstrative ale unor noi tehnici de proiectare, sisteme și componente, pentru aplicații industriale, comerciale și rezidențiale, de exemplu furnizarea de apă caldă, încălzirea și răcirea spațiului descentralizată și la nivel de cartiere. Aceasta ar trebui să includă tehnologii diferite, ca de exemplu energia termică solară, geotermală, pe bază de biomasă, pompe de căldură și cogenerarea eficientă de energie termică și electrică, recuperarea energiei reziduale etc., și să îndeplinească cerințele privind clădirile și cartierele cu consum de energie aproape zero, precum și să sprijine clădirile inteligente. Sunt necesare progrese suplimentare, în special în depozitarea energiei termice din surse de energie regenerabile și stimularea dezvoltării și implementării de combinații eficiente de sisteme de încălzire și de răcire hibrid pentru aplicații centralizate și descentralizate.

3.1.3.   Încurajarea orașelor și comunităților europene inteligente

Zonele urbane se numără printre cei mai mari consumatori de energie din Uniune și emit o parte tot atât de importantă de gaze cu efect de seră, generând o cantitate semnificativă de poluanți atmosferici. În același timp, zonele urbane sunt afectate de scăderea calității aerului și de schimbările climatice și trebuie să dezvolte propriile strategii de atenuare a efectelor și de adaptare. Găsirea de soluții energetice inovatoare (de exemplu eficiența energetică, sisteme de alimentare cu energie electrică și de climatizare, precum și integrarea de materiale reciclabile în mediul construit), integrate cu sisteme de transport, soluții de construcții și planificare urbană inteligente, tratare a apei și a deșeurilor, precum și soluții TIC pentru mediul urban sunt, așadar, un element esențial în tranziția spre o societate cu emisii reduse de dioxid de carbon. Trebuie preconizate inițiative specifice în sprijinul convergenței lanțurilor valorice industriale ale sectorului energiei, transporturilor și TIC pentru aplicații urbane inteligente. În același timp, noi modele tehnologice, organizaționale, de planificare și de afaceri trebuie să fie elaborate și testate, la capacitate integrală, în funcție de nevoile și mijloacele orașelor și comunităților și ale cetățenilor acestora. Cercetarea este necesară, de asemenea, pentru a înțelege aspectele sociale, economice și culturale și de mediu care sunt implicate în această transformare.

3.2.   Furnizarea de energie electrică cu costuri și cu emisii de dioxid de carbon reduse

Energia electrică va juca un rol central în crearea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, durabilă din punct de vedere ecologic. În centrul acestei evoluții se află sursele regenerabile de energie. Recurgerea la producția de energie electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon este prea lentă din cauza costurilor ridicate. Există o nevoie presantă de a găsi soluții care să reducă semnificativ costurile, cu performanțe și durabilitate și acceptabilitate publică sporite pentru a accelera răspândirea pe piață a producției de energie electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon, fiabile și ieftine. Activitățile se concentrează pe cercetare, dezvoltare și demonstrații la scară completă a unor surse regenerabile inovatoare, inclusiv sisteme energetice de dimensiuni mici și foarte mici, centrale energetice pe bază de combustibili fosili eficiente, flexibile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon și tehnologii de captare și stocare sau de reutilizare a dioxidului de carbon.

3.2.1.   Dezvoltarea întregului potențial al energiei eoliene

Obiectivul avut în vedere pentru energia eoliană este de a reduce costul producției de energie electrică din energia eoliană pe uscat și în larg, cu până la aproximativ 20 % până în 2020, în comparație cu 2010, de a favoriza centralele în larg și de a permite buna integrare în rețeaua de energie electrică. Se va pune accentul pe dezvoltarea, testarea și activitățile demonstrative ale viitoarei generații de sisteme de conversie a energiei eoliene de scară mai mare (inclusiv sisteme inovatoare de stocare a energiei), eficiență de conversie mai mare, mai mare disponibilitate, pe uscat și în larg (inclusiv în zone izolate și în medii cu condiții climatice potrivnice), precum și a unor noi procese de fabricare în serie. Se va ține seama de aspectele legate de mediu și biodiversitate ale dezvoltării energiei eoliene.

3.2.2.   Dezvoltarea unor sisteme de energie solară eficiente, fiabile și competitive din punctul de vedere al costurilor

Costul energiei solare, care acoperă energia fotovoltaică (PV) și concentrarea energiei solare (CSP), ar trebui să fie redus la jumătate până în 2020 în comparație cu anul 2010, în cazul în care se dorește creșterea semnificativă a ponderii acesteia pe piața energiei electrice.

Pentru PV, aceasta va avea nevoie de continuarea cercetării privind, printre altele, concepte și sisteme noi, activități demonstrative și testarea producției de serie în vederea implementării la scară largă și a integrării în clădiri a energiei fotovoltaice.

Pentru CSP, se va pune accentul pe dezvoltarea de modalități de creștere a eficienței, reducând totodată costurile și impactul asupra mediului, care să permită o extrapolare industrială a tehnologiilor demonstrate prin construirea de centrale energetice „primele din acest tip”. Vor fi testate soluții pentru a combina eficient producția de energie electrică solară cu desalinizarea apei.

3.2.3.   Dezvoltarea competitivă și sigură din punct de vedere ecologic a tehnologiilor pentru captarea, transportul stocarea și reutilizarea CO2

Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) constituie o opțiune-esențială care trebuie să fie larg implementată la scară comercială la nivel mondial pentru a face față provocării pe care o reprezintă producția de energie electrică decarbonizată și industria cu emisii reduse de dioxid de carbon până în anul 2050. Obiectivul este de a minimiza costul suplimentar al CSC în sectorul energetic pentru centralele energetice care utilizează șist bituminos, gaz și cărbune în comparație cu centralele fără CSC echivalente și instalațiile industriale mari consumatoare de energie.

Va fi acordat un sprijin, în special, pentru a demonstra lanțul CSC complet pentru o gamă reprezentativă din diferitele opțiuni tehnologice de captare, transport, stocare și reutilizare. Acestea vor fi însoțite de activități de cercetare pentru a dezvolta în continuare aceste tehnologii și pentru a asigura tehnologii de captare mai competitive, componente ameliorate, sisteme și procese integrate, stocarea geologică sigură, precum și soluții raționale și acceptare publică pentru reutilizarea CO2 captat pentru a permite utilizarea comercială a tehnologiilor CSC pentru centralele energetice pe bază de combustibili fosili și alte industrii cu emisii ridicate de dioxid de carbon care vor intra în exploatare ulterior anului 2020. Se va acorda, de asemenea, sprijin pentru tehnologiile curate de ardere a cărbunelui, drept tehnologii complementare CSC.

3.2.4.   Dezvoltarea opțiunilor de energie geotermală, energie hidraulică, marină și a altor opțiuni de energie din surse regenerabile

Energia geotermală, hidroelectrică și energia marină, precum și alte surse de energie regenerabile pot contribui la decarbonizarea ofertei de energie în Europa, consolidând totodată flexibilitatea lor către o producție și utilizare variabile ale energiei. Obiectivul este să se dezvolte în continuare și să se aducă la maturitate comercială tehnologiile durabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor, care să permită implementarea pe scară largă industrială, inclusiv integrarea în rețea. Sistemele geotermale ameliorate reprezintă o tehnologie care ar trebui să continue să facă obiectul cercetării, dezvoltării și demonstrării, în special în domeniile explorării, forării și producerii de agent termic. Energia oceanică, cum ar fi energia maremotrică, a curenților sau a valurilor și osmotică oferă energie previzibilă, cu zero emisii și poate, de asemenea, să contribuie la dezvoltarea potențialului deplin al energiei eoliene în larg (într-o combinare a energiilor marine). Activitățile de cercetare ar trebui să includă cercetarea inovatoare la scară de laborator a componentelor și materialelor fiabile și cu cost redus într-un mediu cu o coroziune ridicată și depuneri organice precum și activități demonstrative în condițiile diverse care se găsesc în apele europene.

3.3.   Combustibili alternativi și surse mobile de energie

Îndeplinirea obiectivelor europene privind energia și reducerea CO2 necesită, de asemenea, dezvoltarea de noi combustibili și surse de energie mobile. Acest lucru este deosebit de important pentru a face față provocării pe care o reprezintă un transport inteligent, ecologic și integrat. Lanțurile valorice pentru aceste tehnologii și acești combustibili alternativi nu sunt suficient dezvoltate și trebuie să fie accelerate pentru a se ajunge la o scară demonstrativă.

3.3.1.   Bioenergia mai competitivă și durabilă

Obiectivul bioenergiei este de a aduce tehnologiile cele mai promițătoare la maturitate comercială pentru a permite producția pe scară largă și durabilă de biocombustibili avansați, din diferite lanțuri valorice într-o abordare de biorafinare, pentru transportul de suprafață, maritim și aerian și cogenerarea extrem de eficientă de energie termică și electrică și „gaz verde” din biomasă și deșeuri, inclusiv CSC. Obiectivul este acela de a dezvolta și demonstra tehnologia pentru diferitele opțiuni în materie de bioenergie la diferite scări, ținând seama de condițiile geografice și climatice diferite, precum și de constrângerile de ordin logistic, minimizând în același timp impactul social și de mediu negativ legat de destinația terenurilor. Cercetarea pe termen mai lung va sprijini dezvoltarea unei industrii durabile a bioenergiei ulterior anului 2020. Aceste activități vor completa activitățile de cercetare din amonte (de exemplu materii prime, bioresurse) și din aval (de exemplu integrarea în parcuri de vehicule) desfășurate în cadrul altor obiective specifice relevante ale priorității „Provocări societale”.

3.3.2.   Reducerea timpului necesar pentru a ajunge pe piață pentru tehnologiile bazate pe hidrogen și pile de combustie

Pilele de combustie și hidrogenul au un mare potențial pentru a contribui la abordarea provocărilor energetice cu care se confruntă Europa. Aducerea acestor tehnologii la competitivitate pe piață va necesita o reducere importantă a costurilor. Ca o exemplificare, costul sistemelor de pile de combustie pentru transport va trebui să fie redus de zece ori, în următorii 10 ani. Pentru a realiza acest lucru, se va acorda asistență pentru activitățile demonstrative și pentru activități de aplicare în practică înainte de comercializare pentru aplicații portabile, staționare și microstaționare, de transport și serviciile conexe, precum și pentru cercetarea pe termen lung și dezvoltarea tehnologică pentru a constitui un lanț competitiv în domeniul pilelor de combustie și o producție și infrastructură pentru hidrogen durabilă pe întreg teritoriul Uniunii. Este nevoie de o cooperare puternică la nivel național și internațional pentru a permite progrese pe piață la scară suficient de mare, inclusiv dezvoltarea de standarde adecvate.

3.3.3.   Noi combustibili alternativi

Există o serie de noi opțiuni cu potențial pe termen lung, cum ar fi combustibilul pe bază de pulberi metalice din microorganisme fotosintetice (în apă și sol) și din medii care imită procesul de fotosinteză și combustibili solari. Aceste noi modalități pot oferi un potențial pentru o conversie mai eficientă a energiei și pentru tehnologii mai durabile și competitive din punctul de vedere al costurilor. Va fi acordat un sprijin în special pentru a aduce aceste tehnologii noi și altele potențiale de la scară de laborator la nivel de activități demonstrative în vederea demonstrației înainte de comercializare până în anul 2020.

3.4.   O rețea de energie electrică europeană unică și inteligentă

Rețelele de energie electrică trebuie să răspundă la trei provocări interconectate pentru a permite un sistem de energie electrică favorabil consumatorilor și din ce în ce mai decarbonizat: crearea unei piețe paneuropene; integrarea unei creșteri masive a surselor de energie regenerabile și gestionarea interacțiunilor între milioane de furnizori și clienți (în cazul în care din ce în ce mai multe gospodării vor juca ambele roluri), inclusiv proprietarii de autovehicule electrice. Viitoarele rețele de energie electrică vor juca un rol esențial în tranziția la un sistem de energie electrică decarbonizat, asigurând, în același timp, o flexibilitate suplimentară și reduceri ale costurilor pentru consumatori. Obiectivul prioritar până în anul 2020 este să transmită și să distribuie aproximativ 35 % (12) din energia electrică produsă din surse de energie regenerabile, dispersate și concentrate.

Un efort de cercetare și de demonstrație puternic integrat va veni în sprijinul dezvoltării de noi tehnologii, componente și proceduri, care va răspunde la particularitățile legate de funcțiile de transmisie și distribuție ale rețelei, precum și de stocarea flexibilă a energiei.

Toate opțiunile pentru a echilibra cu succes cererea și oferta de energie trebuie să fie luate în considerare pentru a reduce la minim emisiile și costurile. Vor trebui dezvoltate noi tehnologii de rețea inteligente, tehnologii de back-up și de echilibrare care oferă posibilitatea unei mai mari flexibilități și eficiențe, inclusiv centrale energetice convenționale, noi componente ale rețelelor pentru a ameliora capacitatea și calitatea transmiterii, precum și fiabilitatea rețelelor. Trebuie să se facă cercetări privind noi tehnologii pentru sistemele de energie electrică și o infrastructură de comunicare digitală bidirecțională, care să fie integrate în rețeaua de energie electrică și utilizate în vederea stabilirii unor interacțiuni inteligente cu alte rețele de energie. Aceasta va contribui la o mai bună planificare, monitorizare, control și operare sigură a rețelelor, incluzând aspecte legate de standardizare, în condiții normale și de urgență, precum și la gestionarea interacțiunilor dintre furnizori și clienți și la transportul, gestionarea și comercializarea fluxului energetic. Pentru dezvoltarea infrastructurii viitoare, analiza indicatorilor și a costurilor/beneficiilor ar trebui să țină seama de sistemele energetice în ansamblul lor. În plus, sinergiile între rețelele inteligente și rețelele de telecomunicații vor fi maximizate pentru a evita duplicarea investițiilor, pentru creșterea siguranței și pentru a accelera introducerea de servicii energetice inteligente.

Noile mijloace de stocare a energiei (inclusiv baterii și mijloace de stocare la scară mare, cum ar fi gazele obținute prin transformarea energiei electrice) și sistemele-vehicul vor oferi flexibilitatea necesară între producție și cerere. Ameliorarea tehnologiilor TIC va continua să sporească flexibilitatea cererii de energie electrică, oferind clienților (industriali, comerciali și rezidențiali) instrumentele automatizate necesare. Securitatea, fiabilitatea și confidențialitatea reprezintă, de asemenea, aspecte importante.

Noi modele de planificare, de piață și de reglementare trebuie să stimuleze eficiența de ansamblu și eficiența din punctul de vedere al costurilor a lanțului de aprovizionare cu energie electrică și interoperabilitatea infrastructurilor, precum și apariția unei piețe deschise și concurențiale pentru tehnologiile, produsele și serviciile rețelelor energetice inteligente. Proiecte demonstrative pe scară largă sunt necesare pentru testarea și validarea soluțiilor și pentru evaluarea beneficiilor pentru sistem și la nivelul diferitelor părți interesate, înainte de punerea în aplicare a acestora în întreaga Europă. Acestea ar trebui să fie însoțite de activități de cercetare pentru a înțelege modul în care întreprinderile și consumatorii reacționează la stimulente economice, schimbări comportamentale, servicii de informații și alte posibilități inovatoare furnizate de rețele electrice inteligente.

3.5.   Noi cunoștințe și tehnologii

Noi tehnologii în materie de energie, mai eficiente și mai competitive din punctul de vedere al costurilor, dar și mai curate, sigure și durabile vor fi necesare pe termen lung. Progresul ar trebui accelerat prin activități de cercetare multidisciplinară și prin aplicarea în comun a programelor paneuropene de cercetare și a facilităților de nivel mondial, pentru a obține progrese științifice în concepte legate de energie și tehnologii generice (de exemplu, nanoștiință, știința materialelor, fizica solidelor, TIC, bioștiință, geoștiință, calcul, spațiu). După caz, vor primi sprijin, explorarea și producția sigură și durabilă pentru mediu a resurselor neconvenționale de gaze naturale și petrol, precum și dezvoltarea inovațiilor pentru tehnologii viitoare și emergente.

O cercetare avansată va fi, de asemenea, necesară pentru a oferi soluții pentru adaptarea sistemelor energetice la condițiile climatice în schimbare. Prioritățile ar putea fi adaptate la nevoile, posibilitățile și fenomenele nou observate, științifice și tehnologice, care pot indica evoluții promițătoare sau riscuri pentru societate și care pot apărea în cursul procesului de punere în aplicare a Orizont 2020.

3.6.   Soliditatea luării deciziilor și a angajamentului public

Cercetarea în domeniul energiei ar trebui să sprijine și să fie strâns aliniată cu politica energetică. Pentru a putea pune la dispoziția factorilor de decizie analize solide, este nevoie de cunoștințe și de cercetare aprofundate privind preluarea și utilizarea tehnologiilor și serviciilor, a infrastructurii, a piețelor (inclusiv cadrele de reglementare) și a comportamentului consumatorilor în domeniul energiei. Se va acorda sprijin, în special în cadrul sistemului de informații al planului SET (SETIS) al Comisiei Europene, pentru elaborarea unor teorii, instrumente, metode, modele și scenarii vizionare și de perspectivă fiabile și transparente în vederea evaluării principalelor aspecte economice și sociale legate de energie; pentru dezvoltarea de baze de date și elaborarea de scenarii pentru o Uniune extinsă și evaluarea impactului politicilor energetice și conexe privind securitatea aprovizionării, consumul, mediul, resursele naturale, schimbările climatice, societatea și competitivitatea industriei energetice; pentru a realiza activități de cercetare socio-economice și activități științifice în studii societale.

Profitând de posibilitățile oferite de tehnologiile web și sociale, comportamentul consumatorilor, inclusiv cel al consumatorilor vulnerabili, cum ar fi persoanele cu handicap și schimbările de comportament se vor studia în platforme deschise de inovare precum laboratoarele vii și proiecte demonstrative la scară largă pentru inovare în domeniul serviciilor, precum și prin studii panel, cu asigurarea confidențialității.

3.7.   Comercializarea inovațiilor din domeniul energiei - având la bază programul „Energie inteligentă pentru Europa” (IEE)

Soluțiile inovatoare de comercializare și de replicare sunt esențiale pentru a lansa la timp noi tehnologii energetice, precum și pentru punerea lor în aplicare eficace din perspectiva costurilor. Pe lângă cercetare și activități demonstrative bazate pe tehnologie, acest lucru necesită acțiuni cu o valoare adăugată clară pentru Uniune, cu scopul de a elabora, aplica, împărtăși și replica inovații netehnologice și cu un efect de pârghie important pe piețele de energie durabilă la nivelul Uniunii, combinând diverse discipline și niveluri de guvernanță.

Astfel de inovații se vor concentra în principal asupra creării de condiții de piață favorabile la nivel de reglementare, administrativ și de finanțare pentru tehnologiile și soluțiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cu un bun randament energetic și utilizând energie din surse regenerabile. Va fi acordat sprijin măsurilor care facilitează punerea în aplicare a politicii energetice, pregătirea terenului pentru lansarea investițiilor, care susțin consolidarea capacităților și care acționează asupra adeziunii publice. Se va acorda, de asemenea, atenție inovării pentru utilizarea inteligentă și durabilă a tehnologiilor existente.

Cercetarea și analiza confirmă de fiecare dată rolul crucial al factorului uman în succesul sau eșecul unor politici energetice durabile. Vor fi încurajate structuri de organizare inovatoare, difuzarea și schimbul de bune practici și acțiuni specifice de formare și consolidare a capacităților.

3.8.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Stabilirea priorităților pentru punerea în aplicare a activităților în această provocare societală este determinată de necesitatea de a consolida cercetarea și inovarea în domeniul energetic la nivel european. Unul din obiectivele principale va fi sprijinirea punerii în aplicare a agendei de cercetare și inovare stabilite în Planul strategic european pentru tehnologiile energetice (Planul SET) (13), pentru a atinge obiectivele Uniunii în domeniul energiei și al schimbărilor climatice. Calendarele și programele de punere în aplicare a Planului SET vor oferi un punct de plecare valoros pentru formularea de programe de activitate. Structura de guvernanță a Planului SET va fi utilizată drept principiu de bază pentru stabilirea priorităților strategice și coordonarea cercetării și inovării în domeniul energetic la nivelul Uniunii.

Agenda netehnologică va fi ghidată de politica și legislația energetică a Uniunii. Vor fi sprijinite condițiile propice pentru utilizarea în masă a tehnologiilor și serviciilor care au trecut de stadiul demonstrației, a procedeelor și inițiativelor politice pentru tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon și în favoarea eficienței energetice în Uniune. Aceasta poate implica sprijin pentru asistență tehnică la dezvoltarea și punerea în aplicare a investițiilor în favoarea eficienței energetice și a energiilor din surse regenerabile.

În materie de comercializare, activitățile le vor continua și le vor ameliora pe cele desfășurate în cadrul programului „Energie inteligentă pentru Europa” (IEE).

Crearea de parteneriate cu părțile interesate la nivel european va fi importantă pentru punerea în comun a resurselor și pentru punerea în aplicare a activităților comune. Poate fi luată în considerare, de la caz la caz, transformarea inițiativelor industriale europene existente din Planul SET în parteneriate public-privat formale, dacă acest lucru este considerat oportun, în vederea creșterii nivelului și coerenței finanțărilor și pentru a stimula acțiunile comune de cercetare și inovare între părțile interesate din domeniul public și privat. Se va avea în vedere să se ofere sprijin, inclusiv cu statele membre, alianțelor constituite din organisme de cercetare publică, în special Alianța Europeană de Cercetare în Domeniul Energetic instituită în cadrul Planului SET pentru a pune în comun resursele și infrastructurile publice de cercetare în vederea abordării domeniilor critice de cercetare de interes european. Acțiunile de coordonare internațională sprijină prioritățile Planului SET conform principiului geometriei variabile, luând în considerare capacitățile și specificitățile țărilor. Vor fi instituite, de asemenea, legături adecvate cu acțiunile relevante ale parteneriatelor europene pentru inovare și cu aspectele relevante ale agendelor în materie de cercetare și inovare ale platformelor tehnologice europene.

Se poate avea în vedere sprijinirea inițiativelor de programare în comun (IPC) relevante și a parteneriatelor public-public și public-privat relevante. Activitățile se vor axa, de asemenea, pe creșterea sprijinului și promovarea implicării IMM-urilor.

Sistemul de informații al Planului SET (SETIS) al Comisiei va fi mobilizat pentru a elabora, împreună cu părțile interesate, indicatori esențiali de performanță (KPIs) pentru a monitoriza progresele înregistrate în punerea în aplicare și care să fie revizuiți în mod regulat pentru a ține seama de ultimele evoluții. În general, acțiunile puse în aplicare în cadrul acestei provocări societale vor avea drept obiectiv să îmbunătățească coordonarea programelor, inițiativelor și politicilor relevante ale Uniunii, cum ar fi politica de coeziune, în special prin strategiile naționale și regionale în favoarea specializării inteligente, și sistemul de comercializare a drepturilor de emisie, care privesc de exemplu, sprijinul pentru proiecte de demonstrație.

4.   TRANSPORTURI INTELIGENTE, ECOLOGICE ȘI INTEGRATE

4.1.   Transporturi eficiente din punctul de vedere al resurselor și care respectă mediul

Europa și-a fixat un obiectiv politic de a atinge o reducere cu 60 % a emisiilor sale de CO2 până în anul 2050, comparativ cu nivelurile din 1990. Aceasta vizează să reducă la jumătate numărul automobilelor „alimentate în mod convențional” utilizate în orașe, și să atingă o logistică urbană cu emisii de CO2 aproape nule în centrele urbane principale până în anul 2030. Combustibilii cu emisii reduse de carbon în sectorul aviației ar trebui să ajungă la 40 % până în 2050, iar emisiile de CO2 provenite de la carburanții folosiți în transportul maritim trebuie să fie reduse cu până la 40 % până în anul 2050 (14), comparativ cu nivelurile din 2005.

Este esențială reducerea acestui impact asupra mediului printr-o ameliorare direcționată a tehnologiilor, ținând cont de faptul că fiecare mod de transport se confruntă cu provocări variate și se caracterizează prin diferite cicluri de integrare tehnologică.

Cercetarea și inovarea vor contribui în mod substanțial la dezvoltarea și adoptarea soluțiilor necesare pentru toate modurile de transport pentru a reduce în mod drastic emisiile generate de activitățile de transport, care sunt nocive pentru mediu (cum ar fi CO2, NOx SOx și zgomotul), pentru a-și reduce dependența transporturilor față de combustibilii fosili, și, prin urmare, pentru a reduce impactul transporturilor asupra biodiversității și schimbărilor climatice și a conserva resursele naturale.

Acest lucru va fi realizat prin punerea în aplicare a următoarelor activități specifice:

4.1.1.   Fabricarea de aeronave, vehicule și nave mai curate și mai silențioase va ameliora performanțele în materie de protecție a mediului și va reduce nivelul perceput de zgomot și vibrații

Activitățile în acest domeniu se vor axa pe produsele finite, dar vor aborda, de asemenea, proiectarea și procesele de fabricație axate pe economie și ecologie, având în vedere procesul întregului ciclu de viață și care integrează reciclarea în faza de proiectare. Activitățile vor include, de asemenea, modernizarea produselor și serviciilor existente prin integrarea unor noi tehnologii.

(a)

Dezvoltarea și accelerarea adoptării tehnologiilor de propulsie mai curate și mai silențioase este importantă pentru reducerea sau eliminarea impactului asupra climei și sănătății cetățenilor europeni, de exemplu, emisiile de CO2, zgomotul și substanțele poluante generate de activitatea de transport. Sunt necesare soluții noi și inovatoare, care utilizează motoare electrice și baterii electrice, pile de combustie și hidrogen, motoare pe gaz, arhitecturi și tehnologii avansate pentru motoare sau propulsie hibridă. Progresele tehnologice vor contribui, de asemenea, la ameliorarea performanțelor de mediu ale sistemelor de propulsie noi și tradiționale.

(b)

Explorarea opțiunilor pentru utilizarea surselor alternative de energie cu emisii scăzute va contribui la reducerea consumului de combustibili fosili. Aceasta include utilizarea combustibililor durabili și a energiei electrice din surse regenerabile de energie în toate modurile de transport, inclusiv pentru aviație, reducerea consumului de combustibil prin recuperarea energiei sau prin diversificarea aprovizionării energetice și alte soluții inovatoare. Vor fi urmărite noi abordări holistice care să cuprindă vehicule, stocarea energiei, aprovizionarea energetică și infrastructurile de alimentare și reîncărcare, inclusiv interfețele între vehicule și rețeaua electrică și soluții inovatoare pentru utilizarea carburanților alternativi.

(c)

Ameliorarea performanței generale a aeronavelor, vanelor și vehiculelor prin reducerea greutății acestora și reducerea rezistenței lor aerodinamice, hidrodinamice sau a rezistenței la rulare, prin folosirea unor materiale mai ușoare și structuri mai simplificate și o proiectare inovatoare, va contribui la reducerea consumului de combustibil.

4.1.2.   Dezvoltarea de echipamente, infrastructuri și servicii inteligente

Aceasta va contribui la optimizarea operațiunilor de transport și reducerea consumului de resurse. Accentul se va pune pe soluții pentru planificarea, proiectarea, utilizarea și gestionarea eficientă a aeroporturilor, porturilor, platformelor logistice și infrastructurilor de transport de suprafață, precum și pe sistemele de întreținere, monitorizare și inspecție autonome și eficiente. Se vor adopta noi politici, modele de afaceri, concepte, tehnologii și soluții TI pentru a crește capacitatea. Se va acorda o atenție deosebită rezistenței la schimbările climatice a echipamentelor și infrastructurilor, soluțiilor eficiente din punctul de vedere al costurilor pe baza unei abordări bazate pe ciclul de viață și adoptării mai extinse de noi materiale și tehnologii care să faciliteze și să reducă costul întreținerii. O atenție sporită va fi, de asemenea, acordată accesibilității, facilității utilizării și incluziunii sociale.

4.1.3.   Ameliorarea transportului și a mobilității în zonele urbane

Aceasta va avantaja o parte importantă și crescândă a populației care locuiește și lucrează în orașe sau care le utilizează pentru servicii și activități recreative. Trebuie să fie dezvoltate și testate noi concepte de mobilitate, organizare a transportului, modele de accesibilitate multimodală, logistică și prevederea unor vehicule și servicii publice urbane inovatoare și soluții de planificare care vor contribui la reducerea congestionării, poluării aerului și zgomotului și vor ameliora eficiența transportului urban. Ar trebui dezvoltate transporturi publice și cu mijloace nemotorizate, precum și alte opțiuni de transport eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor pentru pasageri și mărfuri, ca o alternativă reală la utilizarea autovehiculelor private, sprijinite prin utilizarea la scară mai largă a sistemelor de transport inteligente, precum și de o gestionare inovatoare a cererii și ofertei. Se acordă o atenție deosebită interacțiunii dintre sistemul de transport și alte sisteme urbane.

4.2.   O mai bună mobilitate, o congestionare mai redusă a traficului, mai multă siguranță și securitate

Obiectivele relevante ale politicii europene în domeniul transporturilor vizează optimizarea rezultatelor și eficienței în contextul unei cereri în creștere de mobilitate, pentru a transforma Europa în regiunea cea mai sigură în materie de transport aerian, feroviar și pe apă și a se apropia de obiectivul zero accidente mortale în sectorul transportului rutier până în 2050 și reducerea la jumătate a numărului victimelor transportului rutier până în 2020. Până în 2030, 30 % din transportul rutier de marfă pe distanțe de peste 300 de kilometri ar trebui să se orienteze către transportul feroviar și transportul pe apă. Pentru a ajunge la un sistem de transport paneuropean fluid, accesibil, la prețuri acceptabile, orientat spre utilizator și eficient pentru persoane și mărfuri și care internalizează costurile externe, este necesară găsirea unor noi formule de gestionare, informații și plată pentru transportul multimodal în Europa, precum și interfețe eficiente între rețelele de mobilitate urbană și pe distanțe lungi.

Un sistem de transport european mai bun va contribui la o utilizare mai eficientă a transportului, va ameliora calitatea vieții cetățenilor și va susține un mediu mai sănătos.

Cercetarea și inovarea vor aduce contribuții importante la realizarea acestor obiective ambițioase de politică prin intermediul unor activități relevante în următoarele activități specifice:

4.2.1.   O reducere semnificativă a congestionării traficului

Acest lucru poate fi realizat prin punerea în aplicare a unui sistem de transport inteligent, multimodal, integral intermodal „din ușă în ușă” și prin evitarea utilizării transportului atunci când acesta nu este necesar. Aceasta implică promovarea unei integrări mai mari între modurile de transport, optimizarea lanțurilor de transport și servicii și operațiuni de transport mai bine integrate. Astfel de soluții inovatoare vor facilita, de asemenea, accesibilitatea și alegerile pasagerilor, inclusiv pentru persoanele în vârstă și utilizatorii vulnerabili și vor oferi oportunități de a reduce congestionările prin ameliorarea gestionării incidentelor și dezvoltarea schemelor de optimizare a traficului.

4.2.2.   Progrese substanțiale în mobilitatea persoanelor și a mărfurilor

Acest lucru poate fi realizat prin dezvoltarea, demonstrarea și utilizarea pe scară largă a aplicațiilor și a sistemelor de gestiune inteligente în transporturi. Aceasta implică: analiza și gestionarea cererii de planificare, sisteme de informații și de plată care să fie interoperabile în toată Europa și integrarea deplină a fluxurilor de informații, a sistemelor de gestionare, a rețelelor de infrastructură și a serviciilor legate de mobilitate într-un nou cadru multimodal comun bazat pe platforme deschise. Acest lucru va garanta, de asemenea, flexibilitate și răspunsuri rapide în caz de criză și condiții meteorologice extreme prin reconfigurarea călătoriilor și a transportului de mărfuri între modurile de transport. Noi aplicații de poziționare, de navigație, de sincronizare, posibile prin intermediul sistemelor de navigație prin satelit Galileo și Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS), vor avea un rol esențial în atingerea acestui obiectiv.

(a)

Tehnologiile inovatoare de gestionare a traficului aerian vor contribui la o schimbare radicală în ceea ce privește siguranța și eficiența, în contextul unei creșteri rapide a cererii, la ameliorarea punctualității, la reducerea timpului petrecut în aeroporturi pentru proceduri legate de zboruri și la o rezistență sporită a sistemului de transport aerian. Punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a „cerului unic european” va fi sprijinită prin activități de cercetare și inovare care vor oferi soluții pentru creșterea automatizării și autonomiei în gestionarea traficului aerian și controlul și operarea aeronavelor, o mai bună integrare a componentelor aeriene și terestre și noi soluții pentru deplasarea eficientă și fără întreruperi a călătorilor și a mărfurilor pe ansamblul sistemului de transport.

(b)

Pentru transportul pe apă, ameliorarea tehnologiilor de planificare și gestionare integrate va contribui la instituirea unei „centuri albastre” în mările din jurul Europei, ameliorarea operațiunilor portuare și la un cadru adecvat pentru căile navigabile interioare.

(c)

Pentru transportul rutier și feroviar, optimizarea gestionării și interoperabilității rețelei va conduce la o utilizare mai eficientă a infrastructurilor și va facilita operațiunile transfrontaliere. Sisteme de cooperare complete de informare și de gestionare a traficului rutier vor fi dezvoltate, pe baza comunicării de la vehicul la vehicul și de la vehicul la infrastructură.

4.2.3.   Dezvoltarea noilor concepte pentru transportul de mărfuri și logistică

Aceasta poate reduce presiunea asupra sistemului de transport și asupra mediului și poate ameliora siguranța și capacitatea transportului de mărfuri. Activitățile pot, de exemplu, să combine utilizarea unor vehicule de înaltă performanță și cu un impact redus asupra mediului cu sisteme inteligente, sigure, de bord bazate pe infrastructură. Aceasta ar trebui să se bazeze pe o abordare logistică integrată în materie de transport. Activitățile vor sprijini, de asemenea, dezvoltarea viziunii e-transportului de marfă asupra unui proces de transport de mărfuri informatizat, în cadrul căruia fluxul de informații, serviciile și plățile electronice sunt legate de fluxurile fizice de marfă din toate modurile de transport.

4.2.4.   Reducerea numărului de accidente, victime și accidente mortale și ameliorarea securității

Acest obiectiv va fi atins prin abordarea unor aspecte inerente organizării, gestionării și monitorizării performanțelor și riscurilor sistemelor de transport și prin concentrarea pe proiectarea, fabricarea și funcționarea aeronavelor, vehiculelor și navelor, precum și a infrastructurilor și terminalelor. Accentul va fi pus pe securitatea pasivă și activă, prevenirea, consolidarea automatizării și formării, în scopul de a reduce riscul și consecințele erorilor umane. Vor fi concepute instrumente și tehnici speciale pentru a anticipa, evalua și atenua mai bine impactul condițiilor meteorologice, al dezastrelor naturale și al altor situații de criză. Activitățile se vor concentra, de asemenea, asupra integrării aspectelor de securitate în planificarea și gestionarea fluxurilor de pasageri și de marfă, asupra concepției aeronavelor, vehiculelor și navelor, asupra traficului și sistemului de gestiune și asupra proiectării infrastructurilor de transport și a terminalelor de mărfuri și pasageri. Aplicațiile pentru transporturi și conectivitate inteligente pot oferi, de asemenea, instrumente de creștere a securității. Activitățile se vor concentra, de asemenea, asupra ameliorării siguranței tuturor utilizatorilor drumurilor, în special a celor supuși unui risc mai mare, îndeosebi în zonele urbane.

4.3.   Poziția de lider la nivel mondial a industriei europene a transporturilor

În contextul unei concurențe crescânde, cercetarea și inovarea vor contribui la creștere și la crearea de locuri de muncă de înaltă calificare în industria europeană a transporturilor, permițându-i să păstreze un avans în dezvoltarea tehnologică și ameliorând competitivitatea proceselor de fabricație existente. Miza este dezvoltarea în continuare a competitivității unui sector economic esențial care reprezintă în mod direct 6,3 % din produsul intern brut (PIB) al Uniunii și oferă locuri de muncă unui număr de aproximativ 13 milioane de persoane în Europa. Printre obiectivele specifice se numără dezvoltarea generației viitoare de mijloace inovatoare și ecologice de transport aerian, terestru și pe apă, asigurarea producției durabile de sisteme și echipamente inovatoare și pregătirea condițiilor pentru viitoarele mijloace de transport, lucrând la tehnologii, concepte și proiecte noi, sisteme de control inteligente, procese de dezvoltare și producție eficiente, servicii și proceduri de certificare inovatoare. Europa își propune să devină lider mondial în materie de siguranță, performanță de mediu și siguranță în toate modurile de transport și să își consolideze poziția de lider pe piețele mondiale atât pentru produsele finale cât și pentru subsisteme.

Cercetarea și inovarea se vor concentra asupra următoarelor activități specifice:

4.3.1.   Elaborarea generației următoare de mijloace de transport ca modalitate de a asigura menținerea cotei de piață în viitor

Aceasta va contribui la consolidarea poziției de lider a Europei în domeniul aeronavelor, trenurilor de mare viteză, transportului feroviar (sub)urban și convențional, vehiculelor rutiere, electromobilității, navelor de croazieră, feriboturilor și navelor și platformelor maritime specializate de înaltă tehnologie. Aceste activități de cercetare vor stimula, de asemenea, competitivitatea industriilor europene în domeniul viitoarelor sisteme și tehnologii, și vor sprijini diversificarea acestora spre noi piețe, inclusiv în alte sectoare decât transportul. Aceasta include dezvoltarea de aeronave, vehicule și nave inovatoare, sigure și ecologice care incorporează sisteme de propulsie eficiente și sisteme de operare și control inteligente și foarte performante.

4.3.2.   Sisteme de control de bord inteligente

Aceste sisteme sunt necesare pentru a atinge un nivel mai ridicat de performanță și integrarea sistemului în domeniul transporturilor. Interfețe adecvate pentru comunicarea între aeronave, vehicule, vase și infrastructuri vor fi puse la punct în toate combinațiile relevante, ținând seama de impactul câmpurilor electromagnetice, în vederea definirii unor standarde operaționale comune. Aceasta poate include transmiterea informațiilor legate de utilizatori și gestionarea traficului direct către dispozitivele aflate la bordul vehiculului pe baza unor date de trafic fiabile privind condițiile de drum și congestionările culese în timp real de la aceleași dispozitive.

4.3.3.   Procese de producție avansate

Acestea vor permite personalizarea, costuri reduse pe toată durata ciclului de viață și un timp de dezvoltare mai redus, și facilitarea standardizării și certificării aeronavelor, vehiculelor și navelor, precum și a componentelor, echipamentelor și infrastructurii aferente acestora. Activități în acest domeniu vor permite punerea la punct a tehnicilor de proiectare și fabricație rapide și eficiente din punctul de vedere al costurilor, inclusiv tehnici de asamblare, construcție, întreținere și reciclare, datorită instrumentelor digitale și automatizării, și a capacității de integrare a sistemelor complexe. Aceasta va stimula apariția unor lanțuri de aprovizionare competitive și capabile să funcționeze cu termene mai scurte de introducere pe piață și la costuri reduse, fără a aduce atingere siguranței și securității operaționale. Aplicațiile pentru transporturi ale materialelor inovatoare sunt de asemenea o prioritate atât în vederea obiectivelor de mediu, cât și a celor privind competitivitatea, precum și pentru creșterea siguranței și securității.

4.3.4.   Explorarea unor concepte de transport în întregime noi

Poziția concurențială a Europei va fi consolidată pe termen lung. Cercetarea multidisciplinară strategică și activitățile de validare a conceptelor abordează soluții privind sistemele de transport inovatoare. Acestea vor include aeronavele complet automatizate și alte noi tipuri de aeronave, vehicule și nave care oferă un potențial pe termen lung și o performanță de mediu ridicată, dar și servicii noi.

4.4.   Cercetare socioeconomică și comportamentală și activități orientate spre viitor pentru elaborarea politicilor

Acțiuni destinate să sprijine analiza și dezvoltarea politicilor, inclusiv colectarea de dovezi pentru înțelegerea comportamentului referitor la aspectele spațiale, socio-economice și societale în ansamblu ale transporturilor, sunt necesare pentru a promova inovarea și a crea o bază comună de dovezi pentru a răspunde dificultăților întâlnite în domeniul transporturilor. Aceste activități vor avea ca obiectiv elaborarea și punerea în aplicare a unor politici europene de cercetare și inovare europene pentru transporturi și mobilitate, studii prospective și previziuni privind evoluțiile tehnologice, și consolidarea SEC.

Este esențial pentru evoluția sistemului european de transporturi să se înțeleagă specificitățile locale și regionale, comportamentul și percepțiile utilizatorilor, acceptarea socială, impactul măsurilor de politică, mobilitatea, necesitățile și tiparele variabile, evoluția cererii viitoare, modelele de afaceri, precum și implicațiile acestora. Vor fi elaborate scenarii, ținând seama de tendințele societale, dovezile privind cauzalitatea, obiectivele politicilor și previziunea tehnologică în perspectiva anului 2050. Pentru o mai bună înțelegere a legăturilor dintre dezvoltarea teritorială, coeziunea socială și sistemul european de transport, sunt necesare modele fiabile pe baza cărora pot fi luate decizii raționale de orientare.

Cercetarea se va concentra pe mijloacele de reducere a inegalităților sociale și teritoriale în materie de acces la mobilitate și modul în care se poate ameliora situația utilizatorilor vulnerabili ai transporturilor. Aspectele economice trebuie să fie, de asemenea, abordate, concentrându-se asupra modalităților de natură să asigure internalizarea externalităților în transporturi pentru toate modurile de transport, precum și modelele de impozitare și tarifare. Activități de cercetare prospective sunt necesare pentru evaluarea cerințelor viitoare în materie de competențe și locuri de muncă, dezvoltarea și preluarea cercetării și inovării, precum și cooperarea transnațională.

4.5.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Activitățile vor fi organizate în așa fel încât să permită o abordare integrată specifică modurilor de transport, după caz. Va fi nevoie de o vizibilitate și o continuitate multianuală pentru a ține seama de caracteristicile specifice ale fiecărui mod de transport și de natura holistică a provocărilor, precum și aspectele relevante ale agendelor strategice în domeniul cercetării și inovării ale platformelor tehnologice europene.

Se poate avea în vedere sprijinirea inițiativelor de programare în comun (IPC) relevante și a parteneriatelor public-public și public-privat relevante. Vor fi instituite legături adecvate cu acțiunile Parteneriatului european pentru inovare relevant. Activitățile se vor axa, de asemenea, pe creșterea sprijinului și promovarea implicării IMM-urilor.

5.   COMBATEREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE, MEDIU, UTILIZAREA EFICIENTĂ A RESURSELOR ȘI MATERIILE PRIME

5.1.   Combaterea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea

Concentrațiile actuale de CO2 din atmosferă sunt aproape cu 40 % mai mari decât cele de la începutul revoluției industriale și au atins nivelul cel mai înalt înregistrat în ultimele două milioane de ani. Gazele cu efect de seră altele decât CO2 contribuie, de asemenea, la schimbările climatice și joacă un rol din ce în ce mai important în acest sens. În absența unor măsuri decisive, schimbările climatice ar putea costa lumea cel puțin 5 % din PIB în fiecare an și până la 20 % după unele scenarii. În schimb, măsurile precoce și eficace ar permite limitarea costurilor nete la aproximativ 1 % din PIB pe an. Pentru îndeplinirea obiectivului de 2° C și evitarea celor mai nefaste efecte ale schimbărilor climatice, țările dezvoltate vor trebui să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până în anul 2050, în raport cu nivelurile din 1990.

Prin urmare, obiectivul acestei activități este de a dezvolta și a evalua măsuri și strategii inovatoare, eficiente din punctul de vedere al costurilor și durabile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora, prin care să fie vizate gazele cu efect de seră și aerosolii atât cu CO2, cât și fără CO2 și să fie puse în evidență soluții ecologice tehnologice și netehnologice, prin generarea de argumente care să permită să se întreprindă din timp acțiuni informate și eficace și să fie puse în rețea competențele necesare.

Pentru a realiza acest lucru, cercetarea și inovarea se vor concentra asupra următoarelor:

5.1.1.   O mai bună înțelegere a schimbărilor climatice și furnizarea de previziuni climatice fiabile

O mai bună înțelegere a cauzelor și evoluției schimbărilor climatice și previziuni climatice mai exacte sunt esențiale pentru societate pentru a proteja vieți, bunuri și infrastructuri și pentru a asigura eficacitatea procesului de luare a deciziilor și opțiuni adecvate în materie de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a efectelor acestora. Este esențial să se continue ameliorarea bazei de cunoștințe științifice cu privire la factorii schimbărilor climatice, procesele, mecanismele, feedback-ul și pragurile asociate cu funcționarea ecosistemelor terestre, marine și polare și a atmosferei. O mai bună înțelegere va permite, de asemenea, o identificare mai corectă a schimbărilor climatice și asocierea acestora cu factori cauzali naturali și antropogenici. Va fi sprijinită creșterea fiabilității prognozelor și a previziunilor climatice la scări spațiale și temporale pertinente prin ameliorarea măsurătorilor și prin elaborarea unor scenarii și modele mai exacte, inclusiv modele ale sistemului terestru complet cuplate, ținând seama de istoria paleoclimatică.

5.1.2.   Evaluarea impactului, a aspectelor vulnerabile și dezvoltarea unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor și inovatoare de adaptare, precum și de prevenire și de gestionare a riscurilor

Cunoștințele privind capacitatea societății, a economiei și a ecosistemelor de a se adapta la schimbările climatice sunt incomplete. Elaborarea de măsuri eficiente, echitabile și acceptabile din punct de vedere social, către un mediu, o economie și o societate reziliente la schimbările climatice necesită o analiză integrată cu privire la impact, la aspectele vulnerabile, la expunerea populației, riscuri și gestionarea acestora, efectele de nivelul doi cum ar fi migrația și conflictele, costurile și oportunitățile asociate cu schimbările și variabilitatea climatice, din prezent și din viitor, luând în considerare evenimentele extreme și pericolele asociate, cauzate de schimbările climatice și reapariția acestora. Această analiză va trata, de asemenea, impactul negativ al schimbărilor climatice asupra biodiversității, ecosistemelor și serviciilor ecosistemice, resurselor de apă, infrastructurilor și patrimoniului economic și natural. Se va pune accentul pe ecosistemele naturale și pe mediile construite cele mai valoroase, precum și pe principalele sectoare ale societății, ale culturii și economiei în întreaga Europă. Acțiunile vor studia impactul și riscurile în creștere pentru sănătatea umană apărute în urma schimbărilor climatice, a pericolelor datorate climei și creșterii concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă. Aceste activități de cercetare vor evalua soluțiile de adaptare la schimbările climatice care sunt inovatoare, distribuite în mod echitabil și eficiente din punctul de vedere al costurilor, inclusiv protecția și adaptarea resurselor naturale și a ecosistemelor, precum și efectele conexe vizând să structureze și să sprijine dezvoltarea și punerea lor în aplicare la toate nivelurile. Aceasta va include, de asemenea, impacturile potențiale, costurile și riscurile și beneficiile posibile ale soluțiilor de geoinginerie. Relațiile complexe, conflictele și sinergiile între politicile de adaptare și de prevenire a riscurilor și alte politici climatice și sectoriale vor fi studiate, inclusiv impactul asupra ocupării forței de muncă și asupra condițiilor de viață ale grupurilor vulnerabile.

5.1.3.   Sprijinirea politicilor în materie de atenuare, inclusiv a studiilor care se axează pe impactul altor politici sectoriale

Tranziția Uniunii către o economie și o societate competitive, eficiente din punctul de vedere al resurselor și rezistente la schimbările climatice până în 2050 impune elaborarea unor strategii eficace de reducere a emisiilor pe termen lung și realizarea unor progrese majore în ceea ce privește capacitatea noastră de a inova. Cercetarea va evalua riscurile, oportunitățile și impactul în domeniile socio-economice și de mediu, ale măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice. Aceasta va evalua, de asemenea, impactul altor politici sectoriale. Cercetarea va susține elaborarea și validarea unor noi modele climatice-energetice-economice ținând cont de instrumentele economice și externalitățile relevante, în scopul testării măsurilor de atenuare și a tehnologiilor cu emisii reduse de CO2, la scări diferite și în sectoare esențiale ale economiei și societății atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel mondial. Acțiunile întreprinse vor facilita inovarea tehnologică, instituțională și socioeconomică, prin ameliorarea legăturilor dintre cercetare și aplicare și între antreprenori, utilizatorii finali, cercetători, factori de decizie și instituții din domeniul cunoașterii.

5.2.   Protecția mediului și gestionarea durabilă a resurselor naturale, apa, biodiversitatea și ecosistemele

Societățile se confruntă cu o provocare majoră pentru a stabili un echilibru durabil între nevoile umane și mediu. Resursele naturale, inclusiv apa, aerul, biomasa, solurile fertile, biodiversitatea, ecosistemele și serviciile pe care le oferă acestea, susțin funcționarea economiei și calitatea vieții în Europa și în lume. La nivel mondial, se preconizează că oportunitățile de afaceri legate de resursele naturale vor depăși 2 000 de miliarde EUR până în anul 2050 (15). În ciuda acestui fapt, ecosistemele din Europa și la nivel mondial sunt degradate dincolo de capacitatea naturii de a le regenera, iar resursele de mediu sunt supraexploatate și chiar distruse. De exemplu, 1 000 km2 de soluri dintre cele mai fertile și de ecosisteme dintre cele mai valoroase se pierd în fiecare an în Uniune, în timp ce un sfert din apele dulci sunt irosite. Menținerea acestor modele nu este o opțiune. Cercetarea trebuie să contribuie la inversarea tendințelor care dăunează mediului și la garantarea faptului că ecosistemele continuă să asigure resursele, bunurile și serviciile care sunt esențiale pentru bunăstare, prosperitatea economică și dezvoltarea durabilă.

Obiectivul acestei activități este, prin urmare, acela de a furniza cunoștințe și instrumente care să permită gestionarea și protecția resurselor naturale astfel încât să se realizeze un echilibru durabil între resursele limitate și nevoile actuale și viitoare ale societății și ale economiei.

Pentru a realiza acest lucru, cercetarea și inovarea se vor concentra asupra următoarelor:

5.2.1.   Realizarea de progrese în înțelegerea biodiversității și a funcționării ecosistemelor, a interacțiunile acestora cu sistemele sociale și a rolului lor în susținerea economiei și a bunăstării umane

Acțiunea umană poate să declanșeze modificări ireversibile ale mediului și care alterează caracterul ecosistemelor și biodiversitatea acestora. Este vital să anticipeze aceste riscuri prin evaluarea, monitorizarea și prognozarea impactului activităților umane asupra mediului, inclusiv cu privire la schimbarea destinației terenurilor și a schimbărilor mediului asupra bunăstării umane. Cercetarea privind ecosistemele marine (din zonele litorale până în largul mării, inclusiv durabilitatea resurselor marine), polare, apele dulci, ecosistemele terestre și urbane, inclusiv ecosistemele dependente de apele subterane va ameliora înțelegerea noastră asupra interacțiunilor complexe dintre resursele naturale și sistemele sociale, economice și ecologice, inclusiv punctele de basculare naturale, și reziliența, sau fragilitatea, sistemelor umane și biologice. Aceasta va studia de asemenea modul în care funcționează biodiversitatea și ecosistemele și în care reacționează la impactul antropogenic, modul în care acestea pot fi refăcute, și în ce mod acest lucru va afecta economiile și bunăstarea umană. Va studia, de asemenea, soluții pentru a răspunde provocărilor în materie de resurse în contextul european și mondial. Aceasta va contribui la elaborarea de politici și la instituirea de practici care să garanteze că activitățile sociale și economice sunt efectuate în limitele de durabilitate și adaptabilitate ale ecosistemelor și biodiversității.

5.2.2.   Dezvoltarea unor abordări integrate pentru abordarea provocărilor legate de apă și a tranziției la gestionarea și utilizarea durabile a resurselor și a serviciilor de apă

Disponibilitatea și calitatea apei dulci au devenit chestiuni de interes mondial cu implicații economice și sociale de amploare. În contextul creșterii continue a cererii pentru diferite utilizări, adesea conflictuale (de exemplu în agricultură, industrie, activități recreative, servicii publice, întreținerea ecosistemelor și a peisajului, refacerea și ameliorarea mediului), vulnerabilitatea sporită a resurselor exacerbată de schimbările climatice și mondiale, de urbanizare, poluare și supraexploatarea resurselor de apă dulce, menținerea și ameliorarea calității și a disponibilității apei și atenuarea impactului activităților umane asupra ecosistemelor de apă dulce devin o provocare majoră pentru utilizatorii de apă din diferite sectoare, precum și pentru ecosistemele acvatice.

Cercetarea și inovarea vor răspunde acestor presiuni și vor furniza strategii integrate, instrumente, tehnologii și soluții inovatoare pentru a satisface necesitățile actuale și pe cele viitoare. Obiectivul acestora va fi să dezvolte strategii adecvate de gestionare a apei, să îmbunătățească calitatea apei, să facă față dezechilibrelor dintre cererea de apă și disponibilitatea acesteia sau oferta la diferite niveluri și scări, să închidă ciclul hidrografic, să promoveze un comportament sustenabil al utilizatorului final și să abordeze riscurile legate de apă, susținând totodată integritatea, structura și funcționarea ecosistemelor acvatice în conformitate cu politicile predominante ale Uniunii.

5.2.3.   Furnizarea de cunoștințe și instrumente care să faciliteze eficacitatea luării deciziilor și a angajamentului public

Sistemele sociale, economice și de guvernanță trebuie să abordeze în continuare problema diminuării resurselor și cea a degradării ecosistemelor. Cercetarea și inovarea vor sprijini deciziile strategice necesare pentru a gestiona resursele naturale și ecosistemele, astfel încât să se evite sau să se permită adaptarea la schimbările climatice și de mediu care generează perturbări și să se promoveze schimbări instituționale, economice, comportamentale și tehnologice în măsură să asigure durabilitatea. Astfel, cercetarea va sta la baza dezvoltării unor sisteme de valorizare a biodiversității și a serviciilor ecosistemice, inclusiv a înțelegerii stocului de capital natural și a fluxului serviciilor ecosistemice. Se va pune accentul pe ecosistemele și serviciile ecosistemice esențiale cu relevanță strategică, cum ar fi apa dulce, mările și oceanele (inclusiv zonele litorale), pădurile, regiunile polare, calitatea aerului, biodiversitatea, destinația terenurilor și solurile. Reziliența societăților și ecosistemelor la poluanți, agenți patogeni și evenimente catastrofale, inclusiv dezastre naturale (cum ar fi seismele și activitatea vulcanică, inundațiile și seceta) și incendiile de pădure, va fi sprijinită prin ameliorarea capacităților de previziune, de alertă timpurie, și prin evaluarea aspectelor vulnerabile și a impactului, inclusiv a dimensiunii de risc multiplu. Cercetarea și inovarea vor oferi astfel sprijin pentru politicile de mediu și politicile privind eficiența resurselor și opțiuni pentru o guvernanță eficace bazată pe date științifice în limite de exploatare sigure. Vor fi dezvoltate modalități inovatoare de a crește coerența politicilor, de a găsi compromisuri și de a gestiona interesele conflictuale, de a ameliora cunoștințele publicului cu privire la rezultatele cercetării și participarea cetățenilor la procesul de luare a deciziilor.

5.3.   Asigurarea aprovizionării durabile cu materii prime neenergetice și neagricole

Sectoare cum sunt construcțiile, industria chimică, automobilele, industria aerospațială, sectoarele utilajelor și instalațiilor, care generează o valoare adăugată totală de peste 1 000 miliarde EUR și asigură locuri de muncă pentru aproximativ 30 de milioane de oameni depind în ansamblu de accesul la materiile prime. Uniunea este autosuficientă în privința minereurilor pentru construcții. Cu toate acestea, deși Uniunea Europeană este unul dintre cei mai mari producători din lume de anumite minereuri industriale, ea continuă să fie un importator net al majorității acestora. În plus, Uniunea este foarte dependentă de importurile de minereuri metalice și este în totalitate dependentă de import pentru anumite materii prime vitale.

Tendințele recente arată că cererea pentru materii prime va fi determinată de dezvoltarea economiilor emergente și de difuzarea rapidă a tehnologiilor generice esențiale. Europa trebuie să asigure o gestionare durabilă și o aprovizionare durabilă cu materii prime din interiorul și în afara granițelor sale pentru toate sectoarele care depind de accesul la materiile prime. Obiectivele strategice pentru materiile prime critice sunt prezentate în Inițiativa Comisiei privind materiile prime (16).

Obiectivul acestei activități este, așadar, ameliorarea bazei de cunoștințe privind materiile prime și dezvoltarea de soluții inovatoare pentru explorarea, extracția, prelucrarea, reutilizarea, reciclarea și recuperarea în condiții ecologice și eficiente din punctul de vedere al costurilor a materiilor prime și pentru înlocuirea acestora cu alternative atrăgătoare din punct de vedere economic și durabile din punctul de vedere al mediului, care au un impact mai redus asupra mediului.

Pentru a realiza acest lucru, cercetarea și inovarea se vor concentra asupra următoarelor:

5.3.1.   Ameliorarea bazei de cunoștințe privind disponibilitatea materiilor prime

Evaluarea disponibilității pe termen lung a resurselor Uniunii și a celor mondiale, inclusiv accesul la minele urbane (depozitele de deșeuri și deșeurile miniere), resursele marine costiere și de ape adânci (de exemplu, exploatarea minieră a fundului mării pentru extragerea de pământuri rare) și a incertitudinilor asociate acestei disponibilități vor fi ameliorate. Societatea se va servi de aceste cunoștințe în vederea unei utilizări, reciclări și refolosiri mai eficiente ale materiilor prime rare sau care dăunează mediului. De asemenea, acestea vor servi la definirea unor norme, practici și standarde mondiale care să reglementeze explorarea, extracția și prelucrarea resurselor, inclusiv practici pentru destinația terenurilor și amenajarea teritoriului marin după moduri economice viabile, care respectă mediul și acceptabile din punct de vedere social, pe baza unei abordări ecosistemice.

5.3.2.   Promovarea aprovizionării și utilizării durabile a materiilor prime, inclusiv a resurselor minerale, de pe uscat și din mare, în ceea ce privește explorarea, extracția, prelucrarea, reutilizarea, reciclarea și recuperarea

Cercetarea și inovarea sunt necesare pe durata întregului ciclu de viață al materiilor, pentru a garanta o aprovizionare și o gestiune accesibile, fiabile și durabile ale materiilor prime esențiale pentru industria europeană. Dezvoltarea și utilizarea de tehnologii viabile din punct de vedere economic, ecologice și acceptabile din punct de vedere social pentru explorare, extracție și prelucrare vor încuraja utilizarea eficientă a resurselor. Aceasta va include resurse minerale, de pe uscat și din mare, și va exploata, de asemenea, potențialul minelor urbane. În plus, tehnologii, modele de afaceri și procese noi, viabile din punct de vedere economic și eficiente din punctul de vedere al resurselor, pentru reciclarea și recuperarea materialelor, inclusiv procese și sisteme în circuit închis, vor contribui, de asemenea, la reducerea dependenței Uniunii de aprovizionarea cu materii prime primare. Aceasta va include necesitatea de a prelungi durata de utilizare și de a ameliora calitatea reciclării și recuperării materialelor, precum și necesitatea de a reduce în mod drastic irosirea resurselor. Va fi adoptată o abordare bazată pe întregul ciclu de viață, de la aprovizionarea cu materii prime disponibile până la sfârșitul ciclului de viață al produsului, cu cerințe minime de energie și resurse.

5.3.3.   Găsirea unor alternative pentru materiile prime critice

Anticipând o posibilă reducere a disponibilității anumitor materii prime la nivel mondial, ca urmare, de exemplu, a restricțiilor comerciale, vor fi examinate și dezvoltate produse alternative sau de substituție durabile pentru materiile prime critice, cu performanțe funcționale similare. Acest lucru va reduce dependența Uniunii de materiile prime primare, iar impactul asupra mediului va fi ameliorat.

5.3.4.   Ameliorarea sensibilizării societății și a competențelor în privința materiilor prime

Tranziția necesară către o economie mai independentă și mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor va necesita schimbări socioeconomice și culturale, comportamentale, sistemice și instituționale. Pentru a aborda problema tot mai importantă a penuriei de competențe în sectorul materiilor prime din Uniune (inclusiv industriile extractive europene), vor fi încurajate parteneriate mai eficace între universități, institutele de studii geologice, întreprinderi și alți factori interesați. Acest lucru va fi, de asemenea, esențial pentru a sprijini dezvoltarea de competențe ecologice inovatoare. În plus, publicul nu a fost încă suficient sensibilizat cu privire la importanța materiilor prime autohtone pentru economia europeană. Pentru a facilita modificările structurale necesare, cercetarea și inovarea vor avea ca scop să confere mai multă putere cetățenilor, factorilor de decizie politică, practicienilor și instituțiilor.

5.4.   Stimularea tranziției către o economie și o societate ecologice prin ecoinovare

Uniunea nu poate să prospere într-o lume în care consumul de resurse, degradarea mediului și pierderea biodiversității continuă să crească fără încetare. Decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor naturale reclamă transformări structurale în modul în care aceste resurse sunt utilizate, reutilizate și gestionate, protejând, în același timp, mediul nostru. Ecoinovațiile ne vor permite să reducem presiunea exercitată asupra mediului, să creștem eficiența utilizării resurselor și să situăm Uniunea pe calea către o economie eficientă din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor. Ecoinovarea creează, de asemenea, oportunități majore pentru creștere și locuri de muncă și sporește competitivitatea europeană pe piața mondială, estimată să crească la o piață de 1 000 de miliarde EUR după anul 2015 (17). 45 % dintre întreprinderi au introdus deja un anumit tip de ecoinovație. S-a estimat că aproximativ 4 % din ecoinovații au dus la o reducere de peste 40 % din utilizarea materiilor prime pe unitate de producție (18), evidențiind un potențial promițător pentru viitor. Cu toate acestea, nu este neobișnuit faptul că tehnologiile, procesele, serviciile și produsele ecoinovatoare foarte promițătoare și avansate din punct de vedere tehnic nu ajung pe piață din cauza provocărilor legate de precomercializare și nu își valorifică pe deplin potențialul de mediu și economic pentru că aplicarea lor pe scară mai largă și introducerea pe piață sunt percepute drept prea riscante de către investitorii privați.

Obiectivul acestei activități este, așadar, de a încuraja toate formele de ecoinovare care permit tranziția spre o economie ecologică.

Pentru a realiza acest lucru, cercetarea și inovarea se vor concentra asupra următoarelor:

5.4.1.   Consolidarea tehnologiilor, proceselor, serviciilor și produselor ecoinovatoare, inclusiv explorarea modalităților de reducere a cantităților de materii prime utilizate în procesele de producție și consum și depășirea obstacolelor în acest sens, precum și încurajarea comercializării lor

Toate formele de ecoinovare, progresive sau radicale, care combină aspecte tehnologice, organizaționale, societale, comportamentale, comerciale și politice și care favorizează implicarea societății civile, vor fi susținute. Acestea vor sta la baza unei economii mai circulare, reducând în același timp repercusiunile asupra mediului, sporind reziliența acestuia și ținând cont de efectele de recul asupra mediului și posibil și asupra altor sectoare. Aceasta va include inovarea orientată spre utilizator, modele de afaceri, simbioză industrială, sisteme produse-servicii, proiectarea produselor, integralitatea ciclului de viață și abordările care privilegiază reciclarea pe tot parcursul ciclului de viață, precum și explorarea modalităților de reducere a cantităților de materii prime utilizate în procesele de producție și consum și depășirea obstacolelor în acest sens. Va fi abordat potențialul trecerii la modele de consum mai durabile. Scopul va fi acela de a ameliora eficiența resurselor prin reducerea, în termeni absoluți, a intrărilor, deșeurilor și a evacuării de substanțe nocive (de exemplu, cele indicate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (19)) de-a lungul lanțului valoric și de a promova reutilizarea, reciclarea și substituirea resurselor.

O atenție deosebită va fi acordată facilitării tranziției de la cercetare la piață, care să implice industria și în special întreprinderile noi (start-up) și IMM-urile inovatoare, organizațiile societății civile și utilizatorii finali, de la dezvoltarea de prototipuri și demonstrarea performanțelor tehnice, sociale și de mediu, până la prima aplicare și replicarea pe piață a tehnicilor, produselor, serviciilor sau practicilor ecoinovatoare relevante la nivelul Uniunii. Acțiunile vor contribui la înlăturarea barierelor aflate în calea dezvoltării și aplicării pe scară largă a ecoinovării, creând sau lărgind piețe pentru soluțiile vizate și ameliorând competitivitatea întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, pe piețele mondiale. Crearea de rețele între ecoinovatori va urmări, de asemenea, să îmbunătățească difuzarea și exploatarea cunoștințelor și să coreleze mai bine oferta cu cererea.

5.4.2.   Sprijinirea politicilor și a schimbărilor societale inovatoare

Sunt necesare schimbări structurale și instituționale pentru a permite tranziția către o economie și o societate ecologice. Cercetarea și inovarea vor aborda principalele obstacole care stau în calea schimbării societale și comerciale și vor viza să ofere consumatorilor, liderilor din sectorul întreprinderilor și factorilor de decizie mai multe mijloace de acțiune pentru a adopta comportamente inovatoare și durabile, prin contribuții din partea științelor sociale și umaniste. Vor fi elaborate instrumente, metode și modele fiabile și transparente pentru a evalua și a facilita schimbările majore de ordin economic, societal, cultural și instituțional necesare pentru a realiza o schimbare de paradigmă către o economie și o societate ecologice. Cercetarea va analiza modul în care se pot promova stiluri de viață și modele de consum durabile, care să includă cercetarea socio-economică, științele comportamentale, implicarea utilizatorilor și acceptarea publică a inovării, precum și activități de ameliorare a comunicării și de sensibilizare a opiniei publice. Se vor utiliza la maximum acțiunile demonstrative.

5.4.3.   Măsurarea și evaluarea progresului către o economie ecologică

Este necesar să se definească indicatori fiabili aplicabili la toate scările spațiale, și complementari PIB, metode și sisteme care să sprijine și să evalueze tranziția către o economie ecologică și eficiența opțiunilor strategice relevante. Urmărind o abordare bazată pe întregul ciclu de viață, activitățile de cercetare și inovare vor ameliora calitatea și disponibilitatea datelor, metodele și sistemele de măsurare relevante pentru eficiența utilizării resurselor și ecoinovarea și vor facilita elaborarea unor sisteme de compensare inovatoare. Cercetarea socio-economică va oferi o mai bună înțelegere a cauzelor profunde care guvernează comportamentul producătorilor și al consumatorilor și va contribui astfel la elaborarea de instrumente de politică mai eficiente pentru a facilita tranziția către o economie bazată pe o utilizare eficientă a resurselor și capabilă să se adapteze la schimbările climatice. Mai mult, vor fi elaborate metodologii de evaluare a tehnologiilor și modelarea integrată pentru a sprijini politicile în favoarea eficienței utilizării resurselor și ecoinovării la toate nivelurile, sporind totodată coerența politicilor și realizând compromisuri. Rezultatele vor permite monitorizarea, evaluarea și reducerea fluxurilor de materiale și de energie implicate în producție și consum și va permite factorilor de decizie și întreprinderilor să integreze costurile și externalitățile legate de mediu în acțiunile și deciziile lor.

5.4.4.   Promovarea eficienței resurselor prin sisteme digitale

Inovațiile în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor pot constitui un instrument esențial pentru sprijinirea eficienței resurselor. Pentru a atinge acest obiectiv, TIC moderne și inovatoare vor contribui la creșterea semnificativă a productivității, în special prin automatizarea proceselor, monitorizarea în timp real și sistemele de asistență decizională. Utilizările TIC vor viza accelerarea dematerializării progresive a economiei prin trecerea la serviciile digitale și facilitarea unei schimbări a comportamentului de consum și a modelelor de afaceri, prin utilizarea TIC ale viitorului.

5.5.   Dezvoltarea unor sisteme de observare și de informații cuprinzătoare și susținute în materie de mediu la scară mondială

Sistemele de observare și de informații cuprinzătoare în materie de mediu sunt esențiale pentru a asigura furnizarea datelor și informațiilor necesare pe termen lung pentru a aborda această provocare societală. Aceste sisteme vor fi utilizate pentru a monitoriza, a evalua și a estima condiția, starea și tendințele în materie de climă, resurse naturale, inclusiv materiile prime, ecosisteme terestre și marine (de la zonele litorale până în largul mării) și servicii ecosistemice, precum și pentru a evalua politicile și măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon și de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea în toate sectoarele economiei. Informațiile și cunoștințele obținute datorită acestor sisteme vor fi utilizate pentru a promova o utilizare inteligentă a resurselor strategice; pentru a sprijini elaborarea unor politici bazate pe date concrete; pentru a încuraja noi servicii ecologice și climatice și pentru a crea noi posibilități pe piețele mondiale.

Capacitățile, tehnologiile și infrastructurile de date pentru observarea și monitorizarea Pământului trebuie să se bazeze pe progresele înregistrate în domeniul TIC, tehnologiile spațiale și rețelele inteligente, observațiile obținute prin teledetecție, noi senzori in situ, servicii mobile, rețelele de comunicații, instrumente pentru servicii bazate pe un internet participativ și ameliorarea infrastructurii de calcul și de modelare, cu scopul de a furniza în mod continuu informații, previziuni și proiecții actualizate și precise. Un acces liber, deschis și nerestricționat la sisteme interoperabile de date și informații va fi încurajat, precum și stocarea, gestionarea și diseminarea eficientă și - după caz - securizată a rezultatelor cercetării. Activitățile vin în sprijinul definirii viitoarelor activități operaționale ale programului Copernicus și consolidează utilizarea datelor Copernicus pentru activități de cercetare.

5.6.   Patrimoniul cultural

Bunurile aparținând patrimoniului cultural sunt unice și de neînlocuit, atât în forma lor materială, cât și din perspectiva valorii lor imateriale, a sensului și semnificației culturale. Acestea reprezintă un motor important al coeziunii, al identității și al bunăstării societății, aducând o contribuție semnificativă la creșterea durabilă și la crearea de locuri de muncă. Cu toate acestea, patrimoniul cultural al Europei este supus deteriorării și distrugerii, exacerbate și de expunerea tot mai mare la activitățile umane (de exemplu, la turism) și la fenomene meteorologice extreme care se produc ca urmare a schimbărilor climatice, precum și din cauza altor pericole și dezastre naturale.

Scopul acestei activități este de a furniza cunoștințe și soluții inovatoare, prin intermediul unor strategii, metodologii, tehnologii, produse și servicii de adaptare și atenuare pentru conservarea și gestionarea patrimoniului cultural material din Europa care este expus riscurilor reprezentate de schimbările climatice.

Pentru a realiza acest lucru, cercetarea și inovarea multidisciplinare se vor concentra asupra următoarelor:

5.6.1.   Identificarea nivelurilor de reziliență prin intermediul observațiilor, al monitorizării și al modelării

Vor fi dezvoltate noi tehnici de evaluare a daunelor, de monitorizare și de modelare pentru a ameliora baza de cunoștințe științifice cu privire la impactul schimbărilor climatice și al altor factori de risc de mediu sau umani asupra patrimoniului cultural. Cunoașterea și înțelegerea generate cu ajutorul scenariilor, al modelelor și al instrumentelor, inclusiv analiza percepției valorii, vor contribui la crearea unei baze științifice solide pentru elaborarea unor strategii, politici și standarde în materie de reziliență, într-un cadrul coerent dedicat evaluării riscurilor și gestionării bunurilor patrimoniului cultural.

5.6.2.   Asigurarea unei mai bune înțelegeri a modului în care comunitățile percep și răspund la schimbările climatice și la pericolele seismice și vulcanice

Prin intermediul unor abordări integrate, cercetarea și inovarea vor dezvolta soluții eficiente din punctul de vedere al resurselor pentru prevenire, adaptare și atenuare, implicând metodologii, tehnologii, produse și servicii inovatoare destinate conservării bunurilor patrimoniului cultural, a peisajelor culturale și a habitatelor istorice.

5.7.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Activitățile vor consolida participarea Uniunii și contribuția sa financiară la procesele și inițiativele multilaterale, precum Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), Platforma interguvernamentală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) și Grupul pentru observarea Pământului (GEO). Cooperarea cu alți finanțatori publici și privați importanți ai cercetării, precum și cu rețele de cercetare majore, vor ameliora eficiența cercetării la nivel mondial și european și vor contribuii la instituirea unei guvernanțe mondiale a cercetării.

Cooperarea științifică și tehnologică va contribui la mecanismul mondial pentru tehnologie din cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Organizației Unite privind combaterea schimbărilor climatice (UNFCCC) și va facilita dezvoltarea tehnologică, inovarea și transferul tehnologic în sprijinul măsurilor de adaptare la schimbările climatice și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pe baza rezultatelor Conferinței ONU Rio+20, va fi explorat un mecanism pentru a colecta, a centraliza și a analiza în mod sistematic cunoștințele științifice și tehnologice referitoare la principalele aspecte legate de dezvoltarea durabilă și economia ecologică, care va include un cadru pentru evaluarea progreselor. Aceasta va completa grupurile și organismele științifice existente și va căuta sinergii cu acestea.

Acțiunile de cercetare care aparțin acestei provocări societale vor contribui la serviciile operaționale din cadrul programului Copernicus prin furnizarea unei baze de cunoștințe utile pentru dezvoltarea Copernicus.

Se poate avea în vedere sprijinirea inițiativelor de programare în comun (IPC) relevante și a parteneriatelor public-public și public-privat relevante.

Vor fi instituite, de asemenea, legături adecvate cu acțiunile relevante ale Parteneriatelor europene pentru inovare și cu aspectele relevante ale agendelor în materie de cercetare și inovare ale platformelor tehnologice europene.

Măsuri specifice vor garanta că rezultatele cercetării și inovării din Uniune în domeniul schimbărilor climatice și utilizării eficiente a resurselor și materiilor prime sunt utilizate în aval de alte programe ale Uniunii, precum programul LIFE+, fondurile structurale și de investiții europene, precum și programele de cooperare externă.

De asemenea, printre altele, activitățile le vor continua și le vor ameliora pe cele desfășurate în cadrul Programului pentru ecoinovare.

Acțiunile vor oferi, de asemenea: analiza continuă a progresului științific și tehnologic în Uniune și în principalele țări și regiuni partenere; un studiu la un stadiu precoce al oportunităților de piață pentru noile tehnologii și practici de mediu; previziuni pentru politica în materie de cercetare și inovare.

6.   EUROPA ÎNTR-O LUME ÎN SCHIMBARE - SOCIETĂȚI FAVORABILE INCLUZIUNII, INOVATOARE ȘI REFLEXIVE

Prezenta secțiune cuprinde activități de cercetare și inovare care contribuie la deschiderea societăților spre incluziune, inovare și reflecție, dar și măsuri specifice care să sprijine chestiuni transversale speciale menționate în cadrul acestei provocări societale (20).

6.1.   Societăți favorabile incluziunii

Tendințele care se conturează în prezent în societățile europene oferă oportunități pentru a construi o Europă mai unită, dar comportă și riscuri și provocări. Aceste oportunități, riscuri și provocări trebuie înțelese și anticipate pentru ca Europa să evolueze cu un grad adecvat de solidaritate și cooperare în chestiuni sociale, economice, politice, educaționale și culturale, ținând seama de o lume din ce în ce mai interconectată și marcată de interdependențe.

În acest context, obiectivul este de a înțelege, a analiza și a dezvolta incluziunea socială, economică și politică, precum și piețe ale muncii incluzive, de a combate sărăcia și marginalizarea, de a consolida drepturile omului, incluziunea digitală, egalitatea, solidaritatea și dinamica interculturală prin sprijinirea științei avansate, a cercetării interdisciplinare, a dezvoltării indicatorilor, a progreselor tehnologice, a inovațiilor organizaționale, a dezvoltării clusterelor regionale de inovare și a noilor forme de colaborare și co-creare. Cercetarea, precum și alte activități, sprijină punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, precum și alte politici relevante ale Uniunii. Cercetarea în domeniul științelor sociale și umaniste deține un rol major în acest context. Definirea, monitorizarea, evaluarea și abordarea obiectivelor strategiilor și politicilor europene vor necesita activități de cercetare bine orientate, care să le permită factorilor de decizie să analizeze și să evalueze impactul și eficacitatea măsurilor preconizate, în special în favoarea incluziunii sociale. În acest scop, incluziunea și participarea depline ale societății trebuie să se manifeste în toate sectoarele vieții și la toate vârstele.

Următoarele obiective specifice vor fi urmărite în scopul înțelegerii, al favorizării sau al implementării următoarelor:

6.1.1.   Mecanismele de promovare a unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii

Europa a dezvoltat o combinație specifică și aparte de progrese economice, politici sociale destinate unui înalt nivel de coeziune socială, valori culturale umanistice folosite în comun care îmbrățișează democrația și statul de drept, drepturile omului, respectarea și conservarea diversității, precum și promovarea educației și a științei, a artelor și a științelor umaniste ca vectori fundamentali ai progresului social și economic și ai bunăstării. Urmărirea continuă a creșterii economice implică o serie de costuri importante pe plan uman, social, de mediu și economic. O creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Europa implică schimbări substanțiale în modul în care creșterea și bunăstarea societății sunt definite, măsurate (în special folosind măsurarea progresului dincolo de indicatorul tradițional PIB), generate și susținute de-a lungul timpului.

Cercetarea va analiza evoluția participării cetățenilor, a unor stiluri de viață durabile, înțelegerea culturală și comportamente și valori socio-economice și modul în care acestea se raportează la paradigme și politici și la funcționarea instituțiilor, a comunităților, a piețelor, a întreprinderilor, a sistemelor de guvernanță și de credințe din Europa și relațiile acestora cu alte regiuni și economii. Se vor elabora instrumente pentru o mai bună evaluare a impactului contextual și mutual al unor astfel de evoluții, se vor compara politicile publice în funcție de rezultatele obținute în fața provocărilor din întreaga Europă și se vor analiza opțiunile strategice și mecanismele decizionale în domenii precum ocuparea forței de muncă, fiscalitate, inegalități, sărăcie, incluziune socială, educație și competențe, dezvoltare comunitară, competitivitate și piața internă pentru a se înțelege noile condiții și oportunități pentru o mai mare integrare europeană și rolul componentelor și sinergiilor sale sociale, culturale, științifice și economice ca surse de avantaj comparative ale Uniunii la nivel mondial.

Se vor analiza implicațiile pentru creștere, piața muncii și bunăstare ale schimbărilor demografice datorate procesului de îmbătrânire a societăților și mișcărilor migratorii. În acest context, pentru a se putea aborda provocarea creșterii viitoare, este important să se țină seama de diferitele componente ale cunoașterii, punându-se accentul, în cadrul cercetării, pe chestiunile legate de învățare, educație și formare, sau pe rolul și locul tinerilor în societate. De asemenea, cercetarea va dezvolta instrumente mai bune pentru a evalua impactul în ceea ce privește durabilitatea al diferitelor politici economice. Cercetarea va analiza totodată modul în care evoluează economiile naționale și ce forme de guvernanță la nivel european și internațional ar putea contribui la prevenirea dezechilibrelor macroeconomice, a dificultăților monetare, a concurenței fiscale, a șomajului și a problemelor de ocupare a forței de muncă și a altor forme de tulburări societale, economice și financiare. Se va ține seama de interdependențele din ce în ce mai mari dintre Uniune și economiile, piețele și sistemele financiare globale, precum și de provocările care rezultă și cu care se confruntă dezvoltarea instituțională și administrația publică. În contextul crizei datoriei publice din Europa, se va pune, de asemenea, accentul pe cercetare în vederea definirii condițiilor-cadru pentru sisteme financiare și economice europene stabile.

6.1.2.   Organizațiile, practicile, serviciile și politicile de încredere care sunt necesare pentru a construi în Europa societăți rezistente, favorabile incluziunii, participative, deschise și creative, ținând seama în special de migrație, integrare și schimbările demografice

Înțelegerea transformărilor sociale, culturale și politice survenite în Europa necesită analiza evoluției practicilor și așteptărilor democratice, precum și a evoluției istorice a identităților, a diversității, teritoriilor, religiilor, culturilor și valorilor. Aceasta implică o bună înțelegere a istoriei integrării europene. Cercetarea va încerca să identifice modalități de a adapta și a ameliora sistemele de protecție socială europene, serviciile publice și mai general dimensiunea „securitate socială” a politicilor în scopul de a realiza coeziunea, egalitatea de gen, de a favoriza societățile participative, deschise și creative și de a promova egalitatea și solidaritatea economică și socială între generații. Cercetarea va analiza modul în care societățile și politicile vor deveni mai europene în sens larg, prin evoluția identităților, culturilor și valorilor, circulația cunoștințelor, ideilor și credințelor și combinația de principii și de practici în materie de reciprocitate, convergență și egalitate, acordând o atenție specială migrației, integrării și schimbării demografice. Cercetarea va analiza modul în care populațiile vulnerabile (de exemplu populația romă) pot participa pe deplin la societate și democrație, mai ales prin dobândirea diferitelor competențe și protecția drepturilor omului. Va fi astfel esențial să se analizeze modul în care evoluează sistemele politice și modul în care răspund la astfel de evoluții.

Cercetarea va trata, de asemenea, evoluția sistemelor esențiale care reprezintă fundamentele legăturilor umane și sociale, precum familia, locul de muncă, educația și ocuparea forței de muncă și care contribuie la combaterea inegalității sociale, a excluziunii și a sărăciei. Coeziunea socială și justiția corectă și de încredere, educația, democrația, toleranța și diversitatea sunt factori care trebuie luați în considerare cu atenție, în vederea identificării și a unei mai bune exploatări a avantajelor europene comparative la nivel mondial, precum și în vederea asigurării unui sprijin mai bun, bazat pe dovezi, pentru politici. Cercetarea va lua în considerare importanța mobilității și a migrației, inclusiv a fluxurilor intraeuropene, precum și a demografiei în evoluția viitoare a politicilor europene.

În plus, înțelegerea dificultăților și oportunităților care rezultă din preluarea TIC, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv, este importantă pentru a deschide noi căi de inovare favorabilă incluziunii. Având în vedere importanța socioeconomică tot mai mare a incluziunii digitale, acțiunile de cercetare și inovare vor favoriza adoptarea de soluții incluzive bazate pe TIC și dobândirea efectivă de competențe digitale care vor duce la autonomia cetățenilor și o forță de muncă competitivă. O atenție deosebită va fi acordată noilor inovații tehnologice care vor permite o ameliorare radicală a personalizării, ușurinței în utilizare și accesibilității, printr-o înțelegere mai bună a comportamentelor și valorilor cetățenilor, consumatorilor și utilizatorilor, inclusiv a persoanelor cu handicap. Pentru a realiza acest lucru, este necesară o abordare a cercetării și inovării favorabilă incluziunii din momentul proiectării.

6.1.3.   Rolul Europei ca actor pe scena mondială, în special în ceea ce privește drepturile omului și justiția mondială

Specificitatea istorică, politică, socială și culturală a Europei se confruntă din ce în ce mai mult cu impactul schimbărilor globale. Pentru a dezvolta în continuare acțiunea sa externă în vecinătatea sa și mai departe, precum și rolul său de actor global, Europa trebuie să-și îmbunătățească capacitatea de a defini, stabili priorități, explica, evalua și promova obiectivele politicilor sale în interacțiune cu alte regiuni și societăți ale lumii, în scopul promovării cooperării sau al prevenirii sau rezolvării conflictelor. În acest sens, aceasta trebuie, de asemenea, să-și îmbunătățească capacitatea de a anticipa evoluția și efectele globalizării și de a răspunde la acestea. Acest lucru necesită o mai bună înțelegere și desprinderea de învățăminte pe baza istoriei, culturii și sistemelor politico-economice ale altor regiuni ale lumii, precum și a rolului și influenței actorilor transnaționali. În cele din urmă, Europa trebuie, de asemenea, să contribuie în mod eficient la guvernanța și justiția globale în domenii esențiale precum comerțul, dezvoltarea, munca, cooperarea economică, mediul, educația, egalitatea de gen și drepturile omului, apărarea și securitatea. Europa trebuie să dispună în acest sens de un potențial de a construi noi capacități, fie în ceea ce privește modalitățile, serviciile, sistemele și instrumentele de analiză, fie în materie de diplomație în forurile internaționale formale și informale, cu actorii guvernamentali și neguvernamentali.

6.1.4.   Promovarea unor medii durabile și favorabile incluziunii printr-o planificare și proiectare urbană și a spațiului inovatoare

80 % din cetățenii Uniunii locuiesc în prezent în orașe și în jurul acestora, planificarea și proiectarea urbane inadecvate putând, astfel, să aibă consecințe dezastruoase asupra vieților lor. Înțelegerea modului de funcționare a acestora în beneficiul tuturor cetățenilor, a proiectării lor, a măsurii în care asigură condiții bune de viață și a atractivității lor, printre altele, pentru investiții și competențe este esențială pentru succesul Europei în crearea de creștere economică, de locuri de muncă și pentru un viitor durabil.

Cercetarea și inovarea europene ar trebui să furnizeze instrumente și metode pentru o planificare și o proiectare urbane și periurbane mai durabile, deschise, inovatoare și favorabile incluziunii; o mai bună înțelegere a dinamicii societăților urbane, a schimbărilor sociale și a legăturii dintre energie, mediu, transport și destinația terenurilor, inclusiv a interacțiunii cu zonele rurale limitrofe; o mai bună înțelegere a proiectării și a utilizării spațiului public în interiorul orașelor și în contextul migrației, în scopul ameliorării incluziunii și dezvoltării sociale și al reducerii riscurilor și criminalității urbane; noi modalități de reducere a presiunii asupra resurselor naturale și de stimulare a creșterii economice durabile, ameliorând totodată calitatea vieții cetățenilor europeni din mediul urban; o viziune orientată spre viitor asupra tranziției socio-ecologice către un nou model de dezvoltare urbană, prin care să se consolideze rolul orașelor din Uniune de poluri de inovare și centre de creare de locuri de muncă și coeziune socială.

6.2.   Societăți inovatoare

Ponderea Uniunii în producția mondială de cunoștințe rămâne considerabilă, însă impactul său socio-economic trebuie maximizat. Se vor depune eforturi pentru a spori eficiența politicilor de cercetare și inovare, precum și coerența și sinergiile transnaționale ale acestora. Inovarea va fi abordată în sens larg și va îngloba inovarea la scară largă și axată pe politici, pe dimensiunea socială, pe utilizator și pe piață. Se va ține seama de experiența și capacitatea inovatoare a industriilor creative și culturale. Aceste activități vor încuraja realizarea și funcționarea SEC, în special a inițiativelor emblematice „O Uniune a inovării” și „Agenda digitală pentru Europa” din cadrul Strategiei Europa 2020.

Următoarele obiective specifice vor fi urmărite:

6.2.1.   Consolidarea bazei de date și sprijinirea inițiativei „O Uniune a inovării” și a SEC

Pentru a evalua și a acorda prioritate investițiilor și pentru a consolida „O Uniune a inovării” și SEC, analiza politicilor, sistemelor și actorilor din domeniul cercetării, educației și inovării din Europa și țările terțe, precum și elaborarea de indicatori, de date și de infrastructuri de informații vor fi sprijinite. Activități orientate spre viitor și inițiative-pilot, analize economice și de gen, monitorizarea politicilor, învățarea reciprocă, instrumente și activități de coordonare și elaborarea de metodologii pentru evaluări și analize de impact vor fi, de asemenea, necesare, și vor exploata feedback-ul direct al părților interesate, întreprinderilor, autorităților publice, organizațiilor societății civile și cetățenilor. Această analiză ar trebui realizată în mod coerent cu studiile referitoare la sistemele de educație din Europa și din țările terțe din cadrul programului „Erasmus+”.

Pentru a asigura o piață unică pentru cercetare și inovare, vor fi puse în aplicare măsuri care să stimuleze comportamentul compatibil cu SEC. Vor fi sprijinite activități de susținere a politicilor legate de calitatea formării, mobilitatea și dezvoltarea carierei pentru cercetători, inclusiv inițiativele de a oferi servicii pentru mobilitatea cercetătorilor, recrutare deschisă, participarea femeilor la activitatea științifică, drepturile cercetătorilor și legăturile cu comunitățile științifice mondiale. În implementarea acestor activități se vor urmări sinergii și o coordonare strânsă cu acțiunile Marie Skłodowska-Curie în cadrul priorității „Excelența științifică”. Vor fi sprijinite instituțiile care prezintă concepte inovatoare în vederea punerii rapide în aplicare a principiilor SEC, inclusiv Carta europeană pentru cercetători, Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor, Recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale în activitățile de transfer de cunoștințe și Codul de bune practici pentru universități și alte organizații publice de cercetare (21).

În ceea ce privește coordonarea politicilor, un mecanism de consiliere în materie de politici va fi instituit pentru ca autoritățile naționale să poată primi consiliere în domeniu de la experți atunci când definesc programele naționale de reformă și strategiile de cercetare și inovare.

Pentru a concretiza inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”, există, de asemenea, necesitatea de a sprijini o inovarea orientată spre piață, inovarea deschisă, inovarea în sectorul public și în domeniul social, în vederea creșterii capacității de inovare a întreprinderilor și a stimulării competitivității europene. Acest lucru va necesita ameliorarea condițiilor-cadru generale pentru inovare, precum și abordarea obstacolelor specifice care împiedică creșterea întreprinderilor inovatoare. Vor fi sprijinite mecanisme puternice de sprijinire a inovării (de exemplu, ameliorarea gestionării clusterelor, parteneriate public-privat și cooperarea în rețea), serviciile de susținere a inovării puternic specializate (privind, de exemplu, gestionarea/exploatarea PI, crearea de rețele de proprietari și utilizatori de DPI, managementul inovării, competențele antreprenoriale, rețelele de organisme implicate în achiziții publice), precum și o analiză a politicilor publice în ceea ce privește inovarea. Problemele specifice ale IMM-urilor vor fi susținute în conformitate cu obiectivul specific „Inovarea în cadrul IMM-urilor”.

6.2.2.   Explorarea unor noi forme de inovare, accentul punându-se în special pe inovarea și creativitatea socială și pe înțelegerea modului în care toate formele de inovare sunt dezvoltate, reușesc sau eșuează

Inovarea socială generează bunuri, servicii, procese și modele noi care respectă nevoile societății și creează noi relații sociale. Întrucât mijloacele de inovare sunt în permanentă schimbare, este necesară continuarea cercetării pe marginea dezvoltării tuturor formelor de inovare și a modului în care inovarea răspunde nevoilor societății. Este important să se înțeleagă modul în care inovarea și creativitatea socială pot duce la modificarea structurilor, practicilor și politicilor existente și modul în care pot fi încurajate și extinse. Este important să se evalueze impactul platformelor on-line care pun în rețea cetățenii. Se va acorda, de asemenea, sprijin în favoarea utilizării proiectării în întreprinderi, cooperării în rețele și experimentării utilizării TIC pentru ameliorarea proceselor de învățare, precum și a rețelelor de inovatori sociali și antreprenori sociali. Cercetarea se va axa, de asemenea, pe procesele de inovare și pe modul în care acestea se dezvoltă, reușesc sau eșuează (inclusiv asumarea de riscuri și rolul diferitelor medii de reglementare).

Va fi esențial să se promoveze inovarea în vederea consolidării unor servicii publice eficiente, deschise și centrate pe cetățean (de exemplu, e-guvernarea). Pentru aceasta va fi nevoie de o cercetare multidisciplinară privind noile tehnologii și inovări pe scară largă, în special în materie de asigurare a confidențialității în mediul digital, interoperabilitate, identificare electronică a identității, date deschise, interfețe pentru utilizator dinamice, platforme de învățare pe tot parcursul vieții și de e-învățare, sisteme de învățare distribuită, configurarea și integrarea serviciilor publice centrate pe cetățean și inovarea axată pe utilizatori, inclusiv în domeniul științelor sociale și umaniste. De asemenea, aceste acțiuni vor aborda dinamica rețelelor sociale precum și externalizarea spre public (crowd-sourcing) și externalizarea inteligentă (smart-sourcing) pentru coproducția de soluții care abordează probleme sociale, de exemplu, pe baza seturilor de date deschise. Acestea vor contribui la o mai bună gestionare a proceselor decizionale complexe, în special, prelucrarea și analiza unor cantități imense de date pentru modelarea politicilor în colaborare, simularea proceselor decizionale, tehnicile de vizualizare, modelarea proceselor și sistemele participative, precum și la o analiză a evoluției raporturilor dintre cetățeni și sectorul public.

Se vor elabora măsuri specifice pentru a implica sectorul public în calitate de agent al inovării și al schimbării, la nivel național și la nivelul Uniunii, în special prin măsuri de sprijinire a politicilor și de inovare transfrontalieră, la cel mai extins nivel geografic, care să permită o utilizare inteligentă a TIC în cadrul administrațiilor publice și de către acestea, în vederea furnizării fără sincope a serviciilor publice pentru cetățeni și întreprinderi.

6.2.3.   Valorificarea potențialului inovator, creativ și productiv al tuturor generațiilor

Activitățile vor contribui la explorarea oportunităților de inovare ale Europei în ceea ce privește noi produse și tehnologii, servicii ameliorate și noi modele sociale și de afaceri adaptate la structura demografică a societății aflată în schimbare. Activitățile vor promova posibilitatea de a profita de potențialul tuturor generațiilor, favorizând elaborarea unor politici inteligente care să permită ca îmbătrânirea activă să devină o realitate într-un context intergenerațional în evoluție și sprijinind integrarea generațiilor de tineri europeni în toate domeniile vieții sociale, politice, culturale și economice, ținând cont, printre altele, de percepția asupra oportunităților pentru inovare în contextul șomajului ridicat în multe regiuni ale Uniunii.

6.2.4.   Promovarea unei cooperări coerente și eficiente cu țările terțe

Activități orizontale vor garanta dezvoltarea strategică a cooperării internaționale în ansamblul programului Orizont 2020 și vor răspunde obiectivelor strategice transversale. Activități care vizează să sprijine dialogul bilateral, multilateral și biregional privind politicile de cercetare și inovare cu țările terțe, alte regiuni, foruri și organizații internaționale vor facilita schimburile de politici, învățarea reciprocă și stabilirea priorităților, vor promova accesul reciproc la programe și vor monitoriza impactul cooperării. Crearea de rețele și activitățile de înfrățire vor facilita crearea de parteneriate optime între actorii din domeniul cercetării și inovării de ambele părți și vor ameliora competențele și capacitatea de cooperare în țările terțe mai puțin avansate. Activitățile vor promova coordonarea politicilor și programelor Uniunii și ale statelor membre în materie de cooperare, precum și acțiunile comune întreprinse de state membre și țări asociate cu țări terțe în vederea creșterii impactului lor global. În sfârșit, „prezența” Europei în țările terțe pe planul cercetării și inovării va fi consolidată și întărită, în special prin explorarea creării de „case virtuale europene ale științei și inovării”, prestarea de servicii către organizații europene care își extind activitățile în țări terțe și accesul organizațiilor și cercetătorilor din alte state membre și țări asociate la centrele de cercetare instituite în comun cu țările terțe.

6.3.   Societăți reflexive - moștenirea culturală și identitatea europeană

Scopul este de a contribui la înțelegerea fundamentelor intelectuale ale Europei: istoria sa și numeroasele influențe europene și non-europene, ca inspirație pentru viața noastră din prezent. Europa se caracterizează printr-o mare varietate de popoare (inclusiv minorități și populații indigene), de tradiții și de identități regionale și naționale, precum și prin niveluri diferite de dezvoltare economică și socială. Migrația și mobilitatea, mass-media, industria și transportul contribuie la diversitatea de opinii și de moduri de viață. Această diversitate și oportunitățile pe care le prezintă ar trebui recunoscute și luate în considerare.

Colecțiile europene din biblioteci, inclusiv din cele digitale, din arhive, muzee, galerii și alte instituții publice dețin o bogăție nevalorificată de obiecte și documentație care așteaptă să fie studiate. Aceste resurse de arhivă, împreună cu patrimoniul imaterial, reprezintă istoria fiecărui stat membru în parte, dar și moștenirea colectivă a Uniunii care s-a constituit în timp. Astfel de materiale ar trebui puse la dispoziția cercetătorilor și a cetățenilor, inclusiv prin noile tehnologii, pentru a permite o viziune a viitorului prin prisma arhivelor trecutului. Accesibilitatea și păstrarea moștenirii culturale în aceste forme este necesară în prezent pentru vitalitatea angajamentelor actuale din interiorul culturilor europene și dintre acestea și contribuie la o creștere economică durabilă.

Activitățile pun accentul pe următoarele aspecte:

6.3.1.   Studierea moștenirii, memoriei, identității, integrării și interacțiunilor și traducerii culturale europene, inclusiv a reprezentărilor acestora în cadrul colecțiilor culturale și științifice, în arhive și muzee, pentru a îmbogăți și a înțelege prezentul cu interpretări valoroase ale trecutului

Activitățile vor contribui la o analiză critică a modului în care, de-a lungul timpului, s-a dezvoltat un patrimoniu european material și imaterial, cuprinzând limbă, amintiri, practici, instituții și identități. Ele vor include studii ale interpretărilor și ale practicilor interacțiunilor, integrării și excluziunii culturale.

Un proces intensificat de integrare europeană a evidențiat faptul că există o sferă mai largă a identității europene, care completează alte tipuri de identități în Europa. O gamă largă de dovezi și mărturii ale sferelor identității europene poate fi găsită în colecții științifice, arhive, muzee, biblioteci, precum și în cadrul siturilor din patrimoniul cultural, europene și din afara Europei. Acestea oferă materiale și documente care permit o mai bună înțelegere a proceselor de construire a identității, permițând reflecții privind procesele sociale, culturale sau chiar economice care contribuie la formele de identitate europeană trecute, prezente și viitoare. Obiectivul este de a dezvolta inovații și de a utiliza și a analiza obiecte și/sau documentație din colecții culturale și științifice, arhive și muzee, pentru a ameliora înțelegerea cu privire la modul în care identitatea europeană poate fi urmărită, construită sau dezbătută.

Vor fi explorate chestiunile multilingvismului, traducerii și circulației ideilor în întreaga Europă, precum și înspre și dinspre Europa, și modul în care acestea fac parte dintr-un patrimoniu intelectual european comun.

6.3.2.   Cercetarea cu privire la istoria, literatura, arta, filosofia și religiile țărilor și regiunilor europene, inclusiv modul în care acestea au contribuit la diversitatea europeană contemporană

Diversitatea culturală reprezintă o latură importantă care constituie singularitatea Europei, oferind o sursă de putere, dinamism și creativitate. Activitățile vor aborda diversitatea europeană contemporană și modul în care aceasta este modelată de istorie, contribuind, totodată, la analizarea modului în care această diversitate conduce la noi evoluții interculturale, sau chiar la tensiuni și conflicte. Rolul artelor, al mass-media, al peisajelor, literaturii, limbilor, filozofiei și religiilor în raport cu această diversitate vor fi esențiale, întrucât oferă diverse interpretări ale realităților sociale, politice și culturale și influențează viziunile și practicile indivizilor și ale actorilor sociali.

6.3.3.   Cercetarea cu privire la rolul Europei în lume, la influența reciprocă și legăturile dintre regiunile lumii, precum și o perspectivă externă asupra culturilor europene

Activitățile vor aborda complexitatea legăturilor socio-economice și culturale dintre Europa și alte regiuni ale lumii și vor evalua potențialul pentru schimburi și dialoguri interculturale mai bune, ținând seama de evoluțiile sociale, politice și economice mai largi. Ele vor contribui la analizarea evoluțiilor diferitelor perspective ale Europei asupra regiunilor lumii și viceversa.

6.4.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Pentru a promova o combinație optimă de abordări, între această provocare societală și prioritatea „Poziția de lider în sectorul industrial” se stabilește o cooperare sub forma unor acțiuni transversale, vizând zona de interacțiune dintre oameni și tehnologie. Inovarea tehnologică bazată pe TIC va juca un rol important în consolidarea productivității și în mobilizarea creativității cetățenilor aparținând tuturor generațiilor în cadrul unei societăți inovatoare.

Punerea în aplicare în cadrul acestei provocări societale va beneficia, de asemenea, de sprijinul administrării și coordonării rețelelor internaționale pentru cercetători și inovatori de excelență, precum COST și EURAXESS, contribuind, prin urmare, și la SEC.

Se poate avea în vedere sprijinirea inițiativelor de programare în comun (IPC) relevante și a parteneriatelor public-public și public-privat relevante.

Vor fi instituite, de asemenea, legături adecvate cu acțiunile relevante ale parteneriatelor europene pentru inovare și cu aspectele relevante ale agendelor în materie de cercetare și inovare ale platformelor tehnologice europene.

Acțiunile de cercetare și inovare din cadrul acestei provocări societale vor contribui la implementarea activităților Uniunii de cooperare internațională în domeniul cercetării și inovării, printr-o mai bună implicare strategică în cooperarea în domeniul științei, tehnologiei și al inovării cu principalele țări terțe partenere. În acest sens, Forumul strategic pentru cooperare științifică și tehnologică internațională (SFIC) va continua să ofere Consiliului și Comisiei consultanță strategică cu privire la dimensiunea internațională a SEC.

7.   SOCIETĂȚI SIGURE - PROTEJAREA LIBERTĂȚII ȘI A SECURITĂȚII EUROPEI ȘI A CETĂȚENILOR SĂI

Uniunea Europeană, cetățenii și partenerii săi internaționali se confruntă cu o serie de amenințări și provocări la adresa securității, cum ar fi criminalitatea, terorismul și situațiile de urgență de mari dimensiuni cauzate de dezastre naturale sau provocate de om. Acestea pot traversa frontierele și pot viza atât obiective fizice cât și spațiul cibernetic. Atacurile împotriva infrastructurilor critice, site-urilor internet ale autorităților publice și entităților private, de exemplu, nu numai că subminează încrederea cetățenilor dar pot afecta grav sectoare esențiale cum ar fi energia, transportul, sănătatea, finanțele sau telecomunicațiile.

Pentru a anticipa, a preveni și a gestiona aceste amenințări, este necesar să se dezvolte și să se aplice tehnologiile inovatoare, soluțiile, instrumentele de previzionare și cunoștințele inovatoare, să se stimuleze cooperarea între furnizori și utilizatori, să se găsească soluții în materie de securitate civilă, să se amelioreze competitivitatea securității, industriei și a sectorului serviciilor europene, inclusiv a TIC, și să se prevină și să se combată încălcarea confidențialității și a drepturilor omului pe internet, precum și în alte medii, garantând totodată drepturile individuale și libertatea cetățenilor europeni.

Coordonarea și ameliorarea cercetării și a inovării în materie de securitate va reprezenta astfel un element esențial și va contribui la trecerea în revistă a eforturilor de cercetare actuale, inclusiv a previziunilor, și va ameliora condițiile juridice relevante și procedurile de coordonare, inclusiv activitățile prenormative.

Activitățile din cadrul acestei provocări societale se vor concentra în mod exclusiv asupra aplicațiilor civile și vor urmări o abordare orientată spre îndeplinirea obiectivelor misiunilor, vor promova cooperarea eficientă a utilizatorilor finali, a industriei și a cercetătorilor și vor integra dimensiunile societale relevante, respectând totodată principiile etice. Acestea vor sprijini politicile Uniunii pentru securitatea internă și externă, inclusiv politica externă și de securitate comună și politica de securitate și apărare comună, și vor consolida securitatea informatică, precum și încrederea și confidențialitatea, în cadrul pieței unice digitale. Activitățile vor include o componentă privind cercetarea și dezvoltarea generației viitoare de soluții inovatoare, dezvoltând concepte și proiecte noi și standarde interoperabile. Aceasta se va realiza prin dezvoltarea de tehnologii și soluții inovatoare care abordează lacunele în materie de securitate și duc la diminuarea riscurilor legate de amenințările la adresa securității.

Următoarele obiective specifice vor fi urmărite:

7.1.   Combaterea criminalității, a traficului ilicit și a terorismului, inclusiv prin înțelegerea și abordarea ideilor și convingerilor teroriste

Ambiția constă atât în evitarea incidentelor, cât și în atenuarea consecințelor potențiale ale acestora. Acest lucru necesită tehnologii și capacități noi pentru combaterea și prevenirea criminalității (inclusiv a criminalității informatice), a traficului ilicit și a terorismului (inclusiv a terorismului informatic), inclusiv înțelegerea cauzelor și a consecințelor radicalizării și a extremismului violent și abordarea ideilor și concepțiilor teroriste pentru a evita, de asemenea, amenințările la adresa aviației.

7.2.   Protejarea și ameliorarea rezistenței infrastructurilor critice, a lanțurilor de aprovizionare și a modurilor de transport

Noile tehnologii, procese, metode și capacități specializate vor contribui la protejarea infrastructurilor (inclusiv în zonele urbane), sistemelor și serviciilor critice care sunt esențiale pentru buna funcționare a societății și economiei (inclusiv comunicațiile, transportul, finanțele, sănătatea, alimentele, apa, energia, lanțurile logistice și de aprovizionare și mediul). Aceasta va include analizarea infrastructurilor și serviciilor critice în rețea ale sectoarelor publice și private și protejarea acestora împotriva oricărui tip de amenințări, inclusiv a amenințărilor legate de aviație. Aceasta va include, de asemenea, protejarea rutelor de transport maritim.

7.3.   Consolidarea securității prin gestionarea frontierelor

Sunt, de asemenea, necesare tehnologii și capacități pentru a consolida sistemele, echipamentele, instrumentele, procesele și metodele de identificare rapidă pentru a ameliora securitatea și gestionarea frontierelor terestre, maritime și de coastă, inclusiv aspectele legate de control și de supraveghere, exploatând în același timp întregul potențial al Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR). Acestea vor fi dezvoltate și testate având în vedere eficacitatea acestora, respectarea principiilor juridice și etice și a proporționalității, acceptabilitatea socială și respectarea drepturilor fundamentale. Cercetarea va sprijini, de asemenea, ameliorarea gestionării europene integrate a frontierelor, inclusiv prin cooperare sporită cu țările candidate, potențial candidate și țările din cadrul politicii europene de vecinătate.

7.4.   Ameliorarea securității informatice

Securitatea informatică este o condiție prealabilă care trebuie îndeplinită pentru ca persoanele, întreprinderile și serviciile publice să poată beneficia de oportunitățile oferite de internet sau de orice altă rețea suplimentară de date și infrastructuri de comunicații. Aceasta implică o mai bună securizare a sistemelor, rețelelor, dispozitivelor de acces, și software și servicii, inclusiv informatica dematerializată („cloud computing”), luând în același timp în considerare interoperabilitatea tehnologiilor multiple. Cercetarea și inovarea vor fi sprijinite pentru a contribui la prevenirea, detectarea și gestionarea în timp real a atacurilor informatice în diverse domenii și pe teritorii diferite și la protejarea infrastructurilor TIC critice. Societatea digitală este în plină dezvoltare și evoluează constant: noi utilizări și abuzuri pe internet, noi modalități de interacțiune socială, noi servicii mobile și bazate pe localizare și apariția internetului obiectelor. În acest sens este nevoie de un nou tip de cercetare al cărui motor ar trebui să fie aplicațiile, utilizările și tendințele societale emergente. Vor fi întreprinse inițiative de cercetare dinamică, inclusiv inițiative proactive de C&D pentru a reacționa rapid la noile evoluții de actualitate în materie de încredere și securitate. O atenție deosebită ar trebui acordată protecției copiilor, întrucât aceștia sunt extrem de vulnerabili în fața formelor emergente de criminalitate și abuzuri informatice.

În acest sens, ar trebui să se acționeze în strânsă coordonare cu componenta TIC a priorității „Poziția de lider în sectorul industrial”.

7.5.   Sporirea rezilienței Europei la crize și dezastre

În acest sens, trebuie dezvoltate tehnologii și capacități specializate pentru a sprijini diferite tipuri de operațiuni de gestionare a urgențelor în situații de criză și de dezastre (precum protecția civilă, combaterea incendiilor, contaminarea de mediu, poluarea marină, apărarea civilă, dezvoltarea infrastructurilor de informații medicale, misiunile de salvare, procesele de redresare în urma dezastrelor), precum și asigurarea aplicării legilor. Cercetarea va acoperi întreg lanțul de gestionare a crizelor și reziliența societății și va susține instituirea unei capacități europene de reacție în caz de urgență.

7.6.   Asigurarea libertății și a confidențialității, inclusiv pe internet, și ameliorarea gradului de înțelegere a componentei societale, juridice și etice a tuturor domeniilor legate de securitate, risc și gestionare

Garantarea dreptului omului la confidențialitate inclusiv în societatea digitală va necesita dezvoltarea unor cadre și tehnologii de asigurare a confidențialității din momentul proiectării, care vor sta la baza noilor produse și servicii. Vor fi elaborate tehnologii care să permită utilizatorilor să își controleze datele cu caracter personal, precum și utilizarea acestora de către terți, precum și instrumente care vor permite detectarea și blocarea conținuturilor ilegale și a încălcărilor confidențialității datelor și protejarea drepturilor omului online, împiedicând limitarea comportamentelor cetățenilor în mod individual sau în grupuri prin activități ilegale de căutare și de stabilire a profilului.

Orice nouă soluție sau tehnologie în materie de securitate trebuie să fie acceptabilă pentru societate, să respecte legislația Uniunii și dreptul internațional, să fie eficace și proporțională în identificarea și abordarea amenințărilor la adresa securității. Este așadar esențială mai buna înțelegere a dimensiunilor socio-economice, culturale și antropologice ale securității, a cauzelor insecurității, a rolului mass-media și al comunicării și percepțiilor cetățenilor. Aspectele etice și juridice și protecția valorilor umane și a drepturilor fundamentale ale omului vor fi abordate, împreună cu chestiunile legate de riscuri și de gestionare.

7.7.   Ameliorarea standardizării și a interoperabilității sistemelor, inclusiv în cazuri de urgență

Activitățile prenormative și de standardizare vor fi susținute în toate domeniile de acțiune. Se va acorda atenție lacunelor de standardizare și generației următoare de instrumente și tehnologii. Activități care acoperă toate domeniile de acțiune vor aborda, de asemenea, integrarea și interoperabilitatea sistemelor și serviciilor, inclusiv aspecte precum comunicarea, arhitectura distribuită și factorul uman, inclusiv în cazuri de urgență.

7.8.   Sprijinirea politicilor externe de securitate ale Uniunii, inclusiv prin prevenirea conflictelor și menținerea păcii.

Sunt necesare noi tehnologii, capacități și soluții pentru a sprijini politicile externe de securitate ale Uniunii în acțiuni civile, mergând de la protecția civilă și până la asistența umanitară, gestionarea frontierelor sau menținerea păcii și stabilizarea post-criză, inclusiv prevenirea conflictelor, menținerea păcii și medierea. Aceasta va necesita cercetări privind soluționarea conflictelor și menținerea păcii și a justiției, identificarea din timp a factorilor care conduc la conflict, precum și privind impactul proceselor de restaurare a justiției.

Acest lucru necesită de asemenea promovarea interoperabilității dintre capacitățile civile și militare în cadrul misiunilor civile, de la protecția civilă la asistența umanitară, gestionarea frontierelor sau acțiuni de menținere a păcii. Acestea vor include progresul tehnologic în domeniul sensibil al tehnologiilor cu dublă utilizare, pentru ameliorarea interoperabilității între forțele militare și de protecție civilă și între forțele de protecție civilă la nivel mondial, precum și pentru a ameliora fiabilitatea, luarea în considerare a aspectelor organizaționale, juridice și etice, aspectele comerciale, protecția confidențialității și integritatea informațiilor și trasabilitatea tuturor tranzacțiilor și operațiilor.

7.9.   Aspecte specifice privind punerea în aplicare

Întrucât activitățile de cercetare și inovare vor fi axate exclusiv pe aplicațiile civile, o coordonare cu activitățile Agenției Europene de Apărare (AEA) va fi urmărită în mod activ în scopul de a consolida cooperarea cu AEA, în special prin intermediul cadrului european de cooperare deja existent, ținând cont de existența unor domenii pentru tehnologiile cu dublă utilizare. Mecanismele de coordonare cu agențiile competente ale Uniunii, cum ar fi Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX), Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă (EMSA), Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) și Oficiul European de Poliție (Europol), vor fi, de asemenea, consolidate în continuare, pentru a ameliora coordonarea programelor și politicilor Uniunii în domeniul securității interne și externe, și a altor inițiative ale Uniunii.

Ținând cont de natura particulară a securității, se vor pune în aplicare dispoziții specifice în materie de programare și guvernanță, în special cu comitetul menționat la articolul 10. Informațiile clasificate și alte informații sensibile legate de securitate vor fi protejate și cerințe speciale și criterii pentru cooperarea internațională pot fi precizate în programele de activitate. Se va ține cont de asemenea de acest aspect în dispozițiile referitoare la programare și guvernanță aferente obiectivului specific „Societăți sigure ‒ protecția libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi” (inclusiv aspectele legate de procedura comitetelor).

PARTEA IV

RĂSPÂNDIREA EXCELENȚEI ȘI EXTINDEREA PARTICIPĂRII

Scopul este valorificarea deplină a potențialului rezervei de talente a Europei și asigurarea atât a maximizării, cât și a distribuirii pe scară largă a beneficiilor unei economii bazate pe inovare în întreaga Uniune în conformitate cu principiul excelenței.

Există diferențe importante în Europa în domeniul cercetării și inovării, care trebuie să fie abordate prin măsuri specifice. Aceste măsuri vor avea ca scop stimularea excelenței și inovării și vor fi distincte și, după caz, complementare și sinergice cu politici și acțiuni ale fondurilor structurale și de investiții europene. Acestea includ:

(a)

Formarea de echipe între instituții excelente de cercetare și regiuni cu performanțe scăzute în materie de CDI: Formarea de echipe vizează crearea unor noi centre de excelență (sau actualizarea semnificativă a celor existente) în statele membre și regiunile cu performanțe scăzute în materie de CDI. Aceasta se va concentra asupra fazei pregătitoare pentru crearea sau actualizarea și modernizarea unei astfel de instituții, cu ajutorul unui proces de formare a unei echipe împreună cu un partener major din Europa, inclusiv susținerea elaborării unui plan de afaceri. Se preconizează un angajament din partea regiunii sau a statului membru destinatar (de exemplu prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene). În funcție de calitatea planului de afaceri, Comisia poate furniza în continuare sprijin financiar inițial pentru primii pași în implementarea centrului.

Crearea de legături cu clusterele de inovare și recunoașterea excelenței în statele membre și regiunile cu performanțe scăzute în materie de CDI, inclusiv prin intermediul evaluărilor inter pares și acordarea de etichete de excelență pentru acele instituții care respectă standardele internaționale, vor fi examinate.

(b)

Înfrățirea instituțiilor de cercetare: Înfrățirea vizează consolidarea semnificativă a unui domeniu definit de cercetare într-o instituție emergentă prin legături cu cel puțin două instituții majore în plan internațional într-un domeniu definit. Ar fi sprijinit un set cuprinzător de măsuri care susțin aceste legături (de exemplu schimburi reciproce de personal, vizite ale experților, formări, ateliere pe termen scurt la fața locului sau virtuale, participări la conferințe, organizarea unor activități comune de tipul școlilor de vară, activități de diseminare și informare).

(c)

„Catedrele SEC”: Instituirea „catedrelor SEC” urmărește să atragă cadre universitare renumite către instituții având un potențial clar pentru excelența în cercetare, pentru a ajuta aceste instituții să exploateze pe deplin acest potențial și astfel să creeze condiții de egalitate pentru cercetare și inovare în SEC. Aceasta va include sprijin instituțional pentru crearea unui mediu de cercetare competitiv și condițiile-cadru necesare pentru atragerea, reținerea precum și dezvoltarea unor cercetători talentați de prim rang în cadrul acestor instituții. Ar trebui să se exploreze posibilele sinergii cu activitățile SEC.

(d)

Mecanismul de sprijin al politicilor: urmărește ameliorarea elaborării, implementării și evaluării politicilor naționale/regionale în materie de cercetare și inovare. Acesta va oferi consultanță specializată autorităților publice la nivel național sau regional pe o bază voluntară, acoperind necesitățile de acces la corpul relevant de cunoștințe, de a beneficia de contribuția unor experți internaționali, de a utiliza metodologii și instrumente de ultimă generație, de a primi consiliere specifică.

(e)

Favorizarea accesului la rețele internaționale pentru cercetători și inovatori de excelență care nu sunt suficient de prezenți în rețelele europene și internaționale. Acesta va include sprijinul acordat prin intermediul COST.

(f)

Consolidarea capacității administrative și operaționale a rețelelor transnaționale ale punctelor de contact naționale, inclusiv prin sprijin pentru formare, financiar și tehnic, ameliorând în același timp cadrul de operare pentru punctele de contact naționale (PCN) și fluxul informațiilor între acestea și organismele de punere în aplicare a Orizont 2020, astfel încât PCN să ofere un sprijin mai bun pentru potențialii participanți.

PARTEA V

ȘTIINȚA CU ȘI PENTRU SOCIETATE

Obiectivul vizează edificarea unei cooperări efective între știință și societate, recrutarea de talente noi pentru știință și asocierea excelenței științifice cu conștientizarea și responsabilitatea socială.

Caracterul robust al sistemului științific și tehnologic european depinde de capacitatea acestuia de a pune în valoare talentul și ideile, indiferent de unde provin ele. Acest lucru nu poate fi realizat decât prin dezvoltarea unui dialog fructuos și bogat și a unei cooperări active între știință și societate pentru asigurarea unei științe mai responsabile și pentru a permite elaborarea unor politici mai relevante pentru cetățeni. Progresele rapide ale cercetării și inovării științifice contemporane au condus la accentuarea problemelor etice, juridice și sociale importante care afectează relația dintre știință și societate.

Ameliorarea cooperării între știință și societate pentru a permite o extindere a sprijinului social și politic acordat științei și tehnologiei în toate statele membre devine din ce în ce mai mult o chestiune esențială, pe care actuala criză economică a exacerbat-o în mare măsură. Investițiile publice în știință necesită o vastă sferă socială și politică în care se împărtășesc valorile științifice, educată și angajată în procesele științei și care poate recunoaște contribuțiile acesteia în beneficiul cunoașterii, societății și progresului economic.

Activitățile pun accentul pe:

(a)

conferirea de atractivitate carierelor științifice și tehnologice pentru tinerii studenți și promovarea unei interacțiuni durabile între școli, instituții de cercetare, industrie și organizațiile societății civile;

(b)

promovarea egalității de gen, în special prin favorizarea schimbărilor structurale în organizarea instituțiilor de cercetare și în conținutul și proiectarea de activități de cercetare;

(c)

integrarea societății în aspectele, politicile și activitățile legate de știință și inovare, pentru a integra preocupările și valorile cetățenilor și pentru a mări calitatea, relevanța, acceptabilitatea socială și sustenabilitatea rezultatelor cercetării și inovării în diferite domenii de activitate, de la inovarea socială și până la domenii precum biotehnologia și nanotehnologia;

(d)

încurajarea cetățenilor pentru a se implica în știință prin educație științifică formală și informală și promovarea difuzării activităților cu baze științifice, mai ales a centrelor științifice și a altor canale relevante;

(e)

dezvoltarea accesibilității și utilizării rezultatelor cercetării finanțate din fonduri publice;

(f)

dezvoltarea guvernanței pentru promovarea cercetării și inovării responsabile de către toți factorii implicați (cercetători, autorități publice, industrie și organizații ale societății civile), care să fie sensibilă la nevoile și exigențele societății și promovarea unui cadru etic pentru cercetare și inovare;

(g)

adoptarea de precauții adecvate și proporționale în activitățile de cercetare și inovare prin anticiparea și evaluarea impacturilor potențiale asupra mediului, sănătății și siguranței;

(h)

ameliorarea cunoștințelor privind comunicarea științifică, în vederea ameliorării calității și eficacității interacțiunii dintre oamenii de știință, mass-media și public.

PARTEA VI

ACȚIUNI NENUCLEARE DIRECTE LE CENTRULUI COMUN DE CERCETARE (JRC)

JRC contribuie la îndeplinirea obiectivului general și a priorităților Orizont 2020, oferind sprijin științific și tehnic politicilor Uniunii, în colaborare cu părțile interesate relevante din domeniul cercetării de la nivel național și regional, după caz. Activitățile JRC în aceste domenii vor fi desfășurate ținându-se cont de inițiativele relevante de la nivelul regiunilor, al statelor membre sau al Uniunii, din perspectiva modelării SEC.

1.   EXCELENȚA ȘTIINȚIFICĂ

JRC va desfășura activități de cercetare pentru a consolida baza de cunoștințe științifice în procesul de elaborare a politicilor și pentru a analiza domeniile emergente ale științei și tehnologiei, inclusiv printr-un program de cercetare exploratorie.

2.   POZIȚIA DE LIDER ÎN SECTORUL INDUSTRIAL

JRC va contribui la inovare și competitivitate astfel:

(a)

continuând să contribuie la orientarea strategică și la agenda științifică a instrumentelor relevante din domeniul cercetării indirecte, cum ar fi parteneriatele europene pentru inovare, precum și parteneriatele public-privat și parteneriatele public-public;

(b)

sprijinind transferul de cunoștințe și de tehnologie prin definirea cadrelor adecvate pentru drepturile de proprietate intelectuală pentru diferite instrumente de cercetare și inovare și promovarea cooperării în transferul de cunoștințe și tehnologie între marile organizații de cercetare publice;

(c)

contribuind la facilitarea utilizării, standardizării și validării tehnologiilor spațiale și datelor de origine spațială, în special pentru a face față provocărilor societale.

3.   PROVOCĂRI SOCIETALE

3.1.   Sănătate, schimbări demografice și bunăstare

JRC va contribui la armonizarea metodelor, standardelor și practicilor pentru sprijinirea legislației Uniunii care vizează sănătatea și protecția consumatorilor prin:

(a)

evaluarea riscurilor și oportunităților oferite de noile tehnologii și substanțe chimice, inclusiv nanomaterialele, în produsele alimentare, hrana pentru animale și produsele de consum; definirea și validarea de metode de măsurare, identificare și cuantificare armonizate, de strategii de testare integrate și instrumente de ultimă generație pentru evaluarea riscurilor de ordin toxicologic, inclusiv metode de înlocuire a experimentelor pe animale; evaluarea efectelor poluării mediului asupra sănătății;

(b)

dezvoltarea și asigurarea calității testelor medicale și practicilor de depistare, inclusiv testele genetice și depistarea cancerului.

3.2.   Securitatea alimentară, agricultura și silvicultura durabile, cercetarea marină, maritimă și privind apele interioare și bioeconomia

JRC va sprijini elaborarea, punerea în aplicare și urmărirea politicilor europene din domeniul agriculturii și pescuitului, inclusiv securitatea alimentară și dezvoltarea bioeconomiei prin:

(a)

instituirea unui sistem global și a instrumentelor de prognoză agricolă și pentru monitorizarea productivității culturilor; sprijin pentru a ameliora perspectivele pe termen mediu și scurt în ceea ce privește produsele agricole de bază, inclusiv estimarea efectelor schimbărilor climatice;

(b)

o contribuție la inovarea biotehnologică și eficiența sporită a resurselor pentru a produce „mai mult cu mai puțin” prin intermediul analizelor și modelării tehnico-economice;

(c)

modelarea de scenarii pentru procesele de luare a deciziilor în politicile agricole și analiza impactului politicii la nivel macro și microeconomic și la nivel regional; analiza impactului „PAC în perspectiva anului 2020” (22) asupra economiilor în curs de dezvoltare sau emergente;

(d)

perfecționarea metodelor de control și de punere în aplicare în sectorul pescuitului și de trasabilitate a peștelui și a produselor pescărești; elaborarea unor indicatori fiabili ai sănătății ecosistemelor și modelarea bioeconomică, permițând o mai bună înțelegere a efectelor directe (de exemplu, pescuit) și a efectelor indirecte (schimbările climatice) ale activităților umane asupra dinamicii privind stocurile de pește, mediul marin și impactul socio-economic al acestora.

3.3.   Surse de energie sigure, ecologice și eficiente

JRC se va concentra asupra obiectivelor 20/20/20 privind schimbările climatice și energia și a tranziției Uniunii către o economie competitivă caracterizată prin emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050 prin activități de cercetare privind aspectele tehnologice și socio-economice ale următoarelor problematici:

(a)

securitatea aprovizionării cu energie, în special în ceea ce privește legăturile și raporturile de interdependență cu sistemele de furnizare și transport de energie din afara Europei; cartografia surselor și infrastructurilor de energie primară autohtone și externe de care depinde Europa;

(b)

rețelele de transport al energiei/energiei electrice, în special modelarea și simularea rețelelor transeuropene de energie, analiza tehnologiilor inteligente sau de super rețea și simularea în timp real a sistemelor de producere a energiei electrice;

(c)

eficiența energetică, în special metodologii pentru monitorizarea și evaluarea realizărilor instrumentelor politicii privind eficiența energetică, analiza tehnico-economică a utilizării tehnologiilor și instrumentelor eficiente din punct de vedere energetic și a rețelelor inteligente;

(d)

tehnologiile cu emisii reduse de dioxid de carbon (inclusiv securitatea energiei nucleare în cadrul programului Euratom), în special evaluarea performanțelor și cercetarea prenormativă privind tehnologiile prospective cu emisii reduse de dioxid de carbon; analiza și modelarea factorilor care stimulează sau împiedică dezvoltarea și implementarea acestora; evaluarea resurselor regenerabile și a blocajelor, cum ar fi materiile prime critice, în lanțul de aprovizionare din domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon; perfecționarea continuă a sistemului de informații al Planului SET (SETIS) și activitățile conexe.

3.4.   Transporturi inteligente, ecologice și integrate

JRC va susține îndeplinirea obiectivelor de realizare a unui sistem competitiv, inteligent, eficient din punct de vedere al utilizării resurselor și integrat pentru transportul în condiții de siguranță și securitate al persoanelor și mărfurilor în perspectiva anului 2050, prin intermediul unor studii de laborator, de modelare și de monitorizare privind:

(a)

tehnologii strategice de transport cu emisii scăzute de dioxid de carbon aplicabile tuturor modurilor de transport, inclusiv electrificarea transportului rutier și carburanți de înlocuire pentru aeronave/nave/vehicule, precum și instituirea unei case centrale interne de informații a Comisiei pentru colectarea și diseminarea informațiilor privind tehnologiile utile în acest sens; disponibilitatea și costurile combustibililor și surselor de energie nefosile, inclusiv impactul unui transport rutier electrificat asupra rețelelor electrice și producției de electricitate;

(b)

vehicule nepoluante și eficiente, în special definirea procedurilor armonizate de testare și evaluarea tehnologiilor inovatoare în ceea ce privește emisiile, randamentul și securitatea combustibililor convenționali și alternativi; elaborarea de metodologii ameliorate pentru măsurarea emisiilor și calculul presiunilor exercitate asupra mediului; coordonarea și armonizarea activităților de inventariere și de monitorizare a emisiilor la nivel european;

(c)

sisteme de mobilitate inteligentă care permit o mobilitate sigură, inteligentă și integrată, inclusiv evaluarea tehnico-economică a sistemelor și componentelor de transport noi, aplicațiile pentru o mai bună gestionare a traficului și contribuția la crearea unei abordări integrate a cererii și gestionării transportului;

(d)

securitatea integrată a transportului, în special furnizarea de instrumente și servicii pentru colectarea, schimbul și analiza informațiilor legate de incidentele și accidentele în sectoarele de transport aerian, maritim și terestru; ameliorarea prevenirii accidentelor prin analiză și concluzii în materie de siguranță transmodală, care contribuie în același timp la economii de costuri și creșteri de eficiență.

3.5.   Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și materiile prime

JRC va contribui la ecologizarea Europei, securitatea aprovizionării cu resurse și o gestionare durabilă globală a resurselor naturale prin următoarele activități:

(a)

permiterea accesului la date și informații interoperabile privind mediul, prin perfecționarea în continuare a standardelor și a acordurilor de interoperabilitate, a instrumentelor geospațiale și infrastructurilor tehnologice inovatoare de comunicare a informațiilor, cum ar fi infrastructura pentru informații spațiale din Uniunea Europeană (INSPIRE), și alte inițiative la nivelul Uniunii și la nivel mondial;

(b)

măsurarea și monitorizarea variabilelor-esențiale din punct de vedere al mediului și evaluarea situației și evoluției resurselor naturale prin elaborarea de indicatori și de sisteme de informații care contribuie la infrastructurile de mediu; evaluarea serviciilor ecosistemice, inclusiv a valorii lor și a efectelor schimbărilor climatice;

(c)

dezvoltarea unui cadru de modelare integrată pentru evaluarea durabilității bazat pe modele tematice, cum ar fi solul, destinația terenurilor, apa, calitatea aerului, biodiversitatea, emisiile de gaze cu efect de seră, silvicultura, agricultura, energia și transportul, ținând cont de efectele și răspunsurile la schimbările climatice;

(d)

sprijinirea realizării obiectivelor politicii de dezvoltare a Uniunii, prin promovarea transferului de tehnologie, monitorizarea resurselor esențiale (cum ar fi pădurile, solurile, aprovizionarea cu alimente) și activități de cercetare pentru a limita efectele schimbărilor climatice și impactul de mediu al folosirii resurselor, și pentru a rezolva situațiile de compromis în concurența între terenuri pentru producția de alimente sau energie și terenurile utile biodiversității;

(e)

realizarea unei evaluări integrate privind politici de producție și consum durabile, inclusiv securitatea aprovizionării cu materii prime strategice, utilizarea eficientă a resurselor, procese și tehnologii de producție curate, cu emisii reduse de dioxid de carbon, dezvoltarea produselor și serviciilor, modele de consum și comerț. Perfecționarea și integrarea evaluării ciclului de viață în analizele politicilor;

(f)

realizarea unei analize de impact integrate a opțiunilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și/sau adaptarea bazată pe elaborarea unei panoplii cantitative de modele la scară regională și globală, variind de la nivel sectorial la nivel macroeconomic.

3.6.   Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive

JRC va contribui la îndeplinirea obiectivelor inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” și a capitolului „Europa în lume” din cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020, prin intermediul următoarelor activități:

(a)

analize complete ale factorilor care favorizează sau care frânează cercetarea și inovarea și elaborarea unei platforme de modelare pentru evaluarea impactului lor micro- și macroeconomic;

(b)

contribuția la monitorizarea implementării obiectivelor inițiativei emblematice „O Uniune a inovării” prin intermediul unui tablou de bord, elaborarea indicatorilor etc., și exploatarea unui sistem public de informații și date operative care să găzduiască datele și informațiilor utile;

(c)

exploatarea unei platforme publice de informații și date operative pentru a ajuta autoritățile naționale și regionale în domeniul specializării inteligente; analiza economică cantitativă a structurii spațiale a activității economice, în special abordarea disparităților economice, sociale și teritoriale și modificările configurației în funcție de progresul tehnologic;

(d)

econometrie și analiză macro-economică a reformei sistemului financiar pentru a contribui la menținerea unui cadru eficient al Uniunii de gestionare a crizei financiare; acordarea în continuare a unui sprijin metodologic pentru monitorizarea pozițiilor bugetare ale statelor membre în legătură cu Pactul de stabilitate și creștere;

(e)

monitorizarea funcționării SEC, precum și analizarea factorilor favorabili sau defavorabili principalelor sale elemente (cum ar fi mobilitatea cercetătorilor, deschiderea programelor de cercetare naționale) și propunerea opțiunilor de politică pertinente; păstrarea unui rol important în SEC prin crearea de rețele, formare, deschiderea instalațiilor și bazelor de date ale JRC pentru utilizatorii din statele membre și țările candidate sau asociate;

(f)

elaborarea unei analize economice cantitative a economiei digitale; realizarea unor cercetări privind impactul tehnologiilor informației și comunicațiilor asupra realizării obiectivelor societății digitale; studiul impactului aspectelor de securitate sensibile asupra vieții persoanelor (modul de viață digital);

3.7.   Societăți sigure - protecția libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi

JRC va contribui la îndeplinirea obiectivelor capitolului „Securitate și cetățenie” din cuprinsul cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 prin intermediul următoarelor activități:

(a)

accentul pe identificarea și evaluarea vulnerabilității infrastructurilor critice (cum ar fi sistemele globale de radionavigație și piețele financiare); ameliorarea instrumentelor de combatere a fraudei împotriva bugetului general al Uniunii și pentru supraveghere maritimă precum și evaluarea performanței operaționale a tehnologiilor pentru stabilirea identității personale sau care afectează această identitate (identitate digitală);

(b)

consolidarea capacității Uniunii de reducere a riscului de dezastre și de gestionare a catastrofelor naturale sau provocate de om, în special prin dezvoltarea unui sistem informatic mondial de alertă rapidă și de gestionare a riscurilor multiple, care să utilizeze tehnologiile de observare a Pământului;

(c)

furnizarea în continuare a unor instrumente de evaluare și gestionare a provocărilor mondiale în materie de securitate precum terorismul și neproliferarea [chimică, biologică, radiologică și nucleară (în cadrul programului Euratom)], a amenințărilor datorate instabilității sociopolitice și bolilor transmisibile; Noi domenii care trebuie abordate includ vulnerabilitatea și rezistența la amenințările emergente sau hibride, de exemplu, accesul la materii prime, pirateria, deficitul de resurse/concurența pentru resurse, precum și efectele schimbărilor climatice asupra producerii unor dezastre naturale.

4.   ASPECTE SPECIFICE PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE

În conformitate cu prioritățile capitolului „Europa în lume” din cuprinsul cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, JRC își va consolida cooperarea științifică cu organizațiile internaționale esențiale și țările terțe (de exemplu, organismele ONU, OCDE, Statele Unite ale Americii, Japonia, Rusia, China, Brazilia și India) în domeniile care au o puternică dimensiune mondială, cum ar fi schimbările climatice, securitatea alimentară sau nanotehnologiile. Această cooperare va fi în strânsă coordonare cu activitățile de cooperare internațională ale Uniunii și statelor membre.

Pentru a ameliora serviciul propus în cadrul procesului de elaborare a politicilor, JRC va continua să își dezvolte capacitatea de a analiza și de a formula opțiuni de politici transsectoriale și de a efectua evaluările de impact aferente. Aceste capacități vor fi sprijinite în special prin consolidarea:

(a)

modelării în domenii-esențiale (de exemplu, energie și transport, agricultură, climă, mediu, economie); accentul se va pune pe modelele sectoriale și integrate (pentru evaluări privind durabilitatea) și acoperă aspecte științifice și tehnice, precum și economice;

(b)

studiilor de perspectivă care vor permite analizarea tendințelor și evenimentelor științifice, tehnologice și societale și modul în care acestea pot afecta politicile publice, influența inovarea, consolida competitivitatea și o creștere durabilă. Acest lucru ar permite JRC să semnaleze aspecte care pot necesita intervenții viitoare la nivel de politici și să anticipeze nevoile clienților.

JRC își va consolida sprijinul pentru procesul de standardizare și standarde ca o componentă orizontală în sprijinul competitivității europene. Activitățile vor include cercetări pre-normative, dezvoltarea de materiale de referință și măsurători și armonizarea metodologiilor. Cinci domenii prioritare au fost identificate [energie; transport; inițiativa emblematică „Agenda digitală”; securitatea și siguranța (inclusiv nucleară în programul Euratom); și protecția consumatorilor]. În plus, JRC va continua să promoveze difuzarea rezultatelor sale și să furnizeze instituțiilor și organismelor Uniunii un sprijin privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală.

JRC va institui o capacitate în științele comportamentale pentru a sprijini dezvoltarea unei reglementări mai eficiente, care să completeze activitățile JRC în domeniile selectate, cum sunt alimentația, eficiența energetică și politicile de produs.

Cercetarea socio-economică va fi una din activitățile din domeniile relevante, cum ar fi inițiativa emblematică „agenda digitală”, producția și consumul durabile sau sănătatea publică.

În vederea îndeplinirii misiunii sale ca centru de referință pentru Uniune, pentru a continua să joace un rol esențial în SEC și pentru a aborda noi domenii de cercetare, este esențial ca JRC să dispună de o infrastructură ultramodernă. JRC își va continua programul de renovare și reabilitare pentru a asigura conformitatea cu reglementările aplicabile în materie de siguranță și securitate, și va investi în infrastructuri științifice, inclusiv dezvoltarea de platforme de modelare, instalații adaptate noilor domenii de cercetare, cum ar fi testele genetice etc. Aceste investiții vor fi realizate în strânsă coordonare cu foaia de parcurs a Forumului strategic european pentru infrastructuri de cercetare (ESFRI) și vor lua în considerare instalațiile existente în statele membre.


(1)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(2)  OJ L 75, 22.3.2005, p. 67.

(3)  Recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale în activitățile de transfer de cunoștințe și Codul de bune practici pentru universități și alte organizații publice de cercetare, [C(2008) 1329 din 10.4.2008].

(4)  Decizia nr. 1513/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2002 privind cel de al șaselea program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative, care contribuie la crearea Spațiului European de Cercetare și la inovare (2002-2006) (JO L 232, 29.8.2002, p. 1).

(5)  În principiu, cel puțin 80 %.

(6)  O structură pentru parteneri regionali (RPF) este o infrastructură de cercetare de importanță națională sau regională în termeni de rentabilitate socioeconomică, formare și atragere a cercetătorilor și tehnicienilor care este recunoscută drept partener la o infrastructură de cercetare paneuropeană sau la o altă infrastructură de cercetare de nivel mondial. Calitatea structurii pentru parteneri regionali, inclusiv nivelul său de servicii științifice, gestionare și politică de acces, trebuie să respecte aceleași standarde impuse pentru infrastructurile de cercetare paneuropene.

(7)  Dat fiind că toate activitățile de cercetare utilizează în mod intensiv informatica și datele, accesul la cele mai avansate e-infrastructuri a devenit esențial pentru toți cercetătorii. De exemplu, GÉANT conectează 40 de milioane de utilizatori din peste 8 000 de instituții din 40 de țări, iar Infrastructura Europeană Grid este cea mai mare infrastructură informatică distribuită din lume, cu peste 290 de site-uri din 50 de țări. Progresele continue în domeniul TIC și necesitățile din ce în ce mai mari de a calcula și a prelucra un volum imens de date determină dificultăți importante de finanțare și de organizare, pentru ca cercetătorii să beneficieze de servicii fără sincope.

(8)  Internetul obiectelor va fi coordonat ca aspect transversal.

(9)  Inclusiv rețelele bazate în spațiul cosmic.

(10)  Regulamentul (UE) nr. 1303(2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (A se vedea pagina 320 din prezentul Jurnal Oficial).

(11)  Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(12)  Document de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2009) 1295 care însoțește Comunicarea „Investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET)” [COM(2009) 519 final].

(13)  COM(2007) 723.

(14)  Cartea albă „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” a Comisiei [COM(2011) 144 final].

(15)  Estimări făcute de PriceWaterhouseCoopers pentru „oportunitățile de afaceri la nivel global privind sustenabilitatea resurselor naturale, inclusiv a energiei, silviculturii, alimentației și agriculturii, apei și metalelor)” și raportul WBCSD (2010) intitulat Viziunea 2050: Noua agendă pentru afaceri, World Business Council for Sustainable Development: Geneva, URL: http://www.wbcsd.org/web/projects/BZrole/Vision2050-FullReport_Final.pdf

(16)  COM (2008) 699 final.

(17)  Realizat de „Departamentul tematic al Parlamentului European pentru politica economică și științifică, Eco-innovation - putting the EU on the path to a resource and energy efficient economy, Study and briefing notes” (Ecoinovarea: Europa pe calea către o economie eficientă din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al resurselor, studiu și note de informare), martie 2009.

(18)  Observatorul ecoinovării, „Provocarea ecoinovării - către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor - Raport anual 2010”, mai 2011.

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(20)  Fără a aduce atingere bugetului alocat acestei provocări societale.

(21)  COM(2008) 1329 final, 10.4.2008.

(22)  COM(2010) 672 final.


ANEXA II

INDICATORII DE PERFORMANȚĂ

Tabelul următor prezintă o serie de indicatori esențiali pentru evaluarea rezultatelor și a impactului obiectivelor specifice ale Orizont 2020. Acești indicatori esențiali pot fi ajustați în cursul punerii în aplicare a Orizont 2020.

1.   PARTEA I. PRIORITATEA „EXCELENȚA ȘTIINȚIFICĂ”

Indicatori pentru obiective specifice:

Consiliul European pentru Cercetare (CEC)

Ponderea lucrărilor publicate din proiectele finanțate de ERC care se situează în cadrul a 1 % din publicațiile foarte citate într-un domeniu al științei

Tehnologii viitoare și emergente

Lucrări apărute în publicații cu impact ridicat, evaluate inter pares

Cereri de brevete și brevete acordate în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente

Acțiuni Marie Skłodowska-Curie

Mobilitatea intersectorială și transnațională a cercetătorilor, inclusiv a doctoranzilor

Infrastructuri de cercetare (inclusiv infrastructuri digitale)

Numărul de cercetători care au acces la infrastructuri de cercetare cu sprijinul Uniunii.

2.   PARTEA II. PRIORITATEA „POZIȚIA DE LIDER ÎN SECTORUL INDUSTRIAL”

Indicatori pentru obiective specifice:

Poziția de lider în domeniul tehnologiilor generice și industriale

Cereri de brevet și brevete acordate pentru diverse tehnologii generice și industriale

Ponderea companiilor participante care introduc inovații care constituie noutăți pentru întreprindere sau pentru piață (acoperind încă trei ani peste perioada proiectului)

Numărul de lucrări comune public-privat publicate

Accesul la finanțarea de risc

Investiții totale mobilizate prin finanțarea prin împrumut și investiții cu capital de risc

Numărul de organizații finanțate și fondurile private mobilizate prin efectul de pârghie

Inovarea în cadrul IMM-urilor

Ponderea IMM-urilor participante care introduc inovații care constituie noutăți pentru întreprindere sau pentru piață (acoperind încă trei ani peste perioada proiectului)

Creșterea și crearea de locuri de muncă pentru IMM-urile participante

3.   PARTEA III. PRIORITATEA „PROVOCĂRI SOCIETALE”

Indicatori pentru obiective specifice:

Pentru toate provocările societale:

Lucrări apărute în publicații cu impact ridicat, evaluate inter pares, în domeniul diferitelor provocări societale

Cererile de brevet și brevetele acordate în domeniul diferitelor provocări societale

Numărul de prototipuri și de activități de testare

Numărul de lucrări comune public-privat publicate

În plus, pentru fiecare provocare în parte, progresul se evaluează în funcție de contribuția la obiectivele specifice care sunt detaliate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 104/2013

4.   PARTEA IV. ACȚIUNI NENUCLEARE DIRECTE ALE CENTRULUI COMUN DE CERCETARE (JRC)

Indicatori pentru obiectivul specific:

„Numărul de cazuri în care s-a înregistrat un impact specific concret asupra politicilor europene ca urmare a sprijinului științific și tehnic furnizat de JRC

Numărul de lucrări apărute în publicații cu un impact ridicat, evaluate inter pares


ANEXA III

MONITORIZARE

Comisia va monitoriza punerea în aplicare a Orizont 2020 și în special următoarele:

1.

contribuția la crearea SEC

2.

extinderea participării

3.

participarea IMM-urilor

4.

științele sociale și umaniste

5.

știință și societate

6.

gen

7.

cooperarea internațională

8.

dezvoltarea durabilă și schimbările climatice, inclusiv informații privind cheltuielile legate de schimbările climatice

9.

corelarea între descoperire și introducerea pe piață

10.

agenda digitală

11.

participarea sectorului privat;

12.

finanțarea pentru parteneriate de tip public-privat și public-public

13.

comunicarea și diseminarea

14.

tendințele de participare ale experților independenți


ANEXA IV

Informații care urmează a fi furnizate de către Comisie în conformitate cu articolul 9 alineatul (2)

1.

Informații privind proiecte individuale, pentru a permite monitorizarea întregii existențe a fiecărei propuneri, cu referire în principal la:

propunerile prezentate;

rezultatele evaluării fiecărei propuneri;

acorduri de grant;

proiecte încheiate.

2.

Informații cu privire la rezultatul fiecărei cereri de propuneri și la implementarea proiectului, cu referire în principal la:

rezultatele fiecărei cereri de propuneri;

rezultatul negocierilor privind acordurile de grant;

implementarea proiectelor, inclusiv date privind plățile și rezultatul proiectelor.

3.

Informații privind implementarea programului, inclusiv informații relevante la nivelul programului-cadru, al programului specific, al fiecărui obiectiv specific și al temelor adiacente, și la nivelul JRC, precum sinergiile cu alte programe relevante ale Uniunii.

4.

Informații privind execuția bugetului Orizont 2020, inclusiv informații privind angajamentele și plățile pentru inițiativele în temeiul articolelor 185 și 187 din TFUE.

ANEXA V

Formațiunile comitetului pentru program

Lista formațiunilor (1) comitetului pentru program în conformitate cu articolul 10 alineatul (2):

1.

Formațiuni strategice: viziune strategică asupra punerii în aplicare a întregului program, coerență între diferitele părți ale programului și aspecte transversale, inclusiv obiectivele specifice „Răspândirea excelenței și extinderea participării” și „Știința cu și pentru societate”.

Partea I —   „Excelența științifică”:

2.

Consiliului European pentru Cercetare (CEC), tehnologiile viitoare și emergente (FET) și acțiunile Marie Skłodowska-Curie (MSCA)

3.

Infrastructurile de cercetare

Partea II —   „Poziția de lider în sectorul industrial”:

4.

Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC)

5.

Nanotehnologiile, materialele avansate, biotehnologia, sisteme de producție și prelucrare avansate

6.

Spațiu

7.

IMM-urile și accesul la finanțarea de risc

Partea III —   „Provocări societale”:

8.

Sănătate, schimbări demografice și bunăstare

9.

Securitatea alimentară, agricultura și silvicultura durabile, cercetarea marină, maritimă și privind apele interioare și bioeconomia

10.

Surse de energie sigure, ecologice și eficiente

11.

Transporturi inteligente, ecologice și integrate

12.

Combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor și materiile prime

13.

Europa într-o lume în schimbare - societăți favorabile incluziunii, inovatoare și reflexive

14.

Societăți sigure - protecția libertății și a securității Europei și a cetățenilor săi


(1)  Pentru facilitarea implementării programului, pentru fiecare reuniune a comitetului programului, așa cum este definit în agenda programului, Comisia va rambursa, în conformitate cu orientările sale, cheltuielile unui reprezentant pe stat membru, cât și ale unui expert/consultant pe stat membru pentru acele puncte din program pentru care un stat membru necesită expertiză.