11.8.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 215/4

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 aprilie 2012

privind încheierea Acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite

(2012/472/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (1) litera (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a), coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

La 2 decembrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie, alături de directive de negociere, de autorizare a Comisiei să înceapă negocieri între Uniune și Statele Unite ale Americii cu privire la transferul și utilizarea de date din registrele cu numele pasagerilor (PNR) în scopul prevenirii și combaterii terorismului și a altor infracțiuni transnaționale grave.

(2)

În conformitate cu Decizia 2012/471/UE a Consiliului (2), Acordul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la 14 decembrie 2011, sub rezerva încheierii sale.

(3)

Acordul respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales dreptul la viața privată și de familie, recunoscut la articolul 7, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, recunoscut la articolul 8, și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, recunoscut la articolul 47. Prezentul acord ar trebui aplicat în conformitate cu drepturile și principiile respective.

(4)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit a notificat intenția sa de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.

(5)

În conformitate cu articolele 1și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are nicio obligație în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(6)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acordului și nu face obiectul aplicării acestuia.

(7)	Acordul ar trebui aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Uniunii, Acordul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să efectueze, în numele Uniunii, schimbul de notificări prevăzut la articolul 27 din acord, pentru a exprima consimțământul Uniunii de a-și asuma obligații în temeiul acordului.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 26 aprilie 2012.

Pentru Consiliu

Președintele

M. BØDSKOV

(1) Aprobare din 19 aprilie 2012 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2) A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

TRADUCERE

ACORDUL

dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite

STATELE UNITE ALE AMERICII,

denumite în continuare „Statele Unite”, și

UNIUNEA EUROPEANĂ,

denumnită în continuare „UE”,

denumite împreună în continuare „părțile”,

DORIND să prevină și să combată, în mod eficient, terorismul și infracțiunile transnaționale grave, ca mijloc de protejare a societăților lor democratice și a valorilor lor comune;

CĂUTÂND să îmbunătățească și să încurajeze cooperarea dintre părți în spiritul parteneriatului transatlantic;

RECUNOSCÂND dreptul și responsabilitatea statelor de a asigura securitatea cetățenilor lor și protecția frontierelor lor și având în vedere responsabilitatea tuturor națiunilor de a proteja viața și siguranța persoanelor, inclusiv a utilizatorilor sistemelor de transport internațional;

CONVINSE că schimbul de informații este o componentă esențială a luptei împotriva terorismului și a infracțiunilor transnaționale grave și că, în acest context, prelucrarea și utilizarea datelor din registrele cu numele pasagerilor (PNR) reprezintă un instrument necesar, care furnizează informații care nu pot fi obținute prin alte mijloace;

HOTĂRÂTE să prevină și să combată infracțiunile teroriste și infracțiunile transnaționale, respectând totodată drepturile și libertățile fundamentale și recunoscând importanța dreptului la viața privată și a protecției datelor și informațiilor cu caracter personal;

LUÂND ÎN CONSIDERARE instrumentele internaționale, legile și regulamentele Statelor Unite conform cărora fiecare transportator aerian care efectuează curse internaționale de pasageri către și dinspre Statele Unite are obligația de a pune la dispoziția Departamentului pentru Securitate Internă (DHS) date PNR, în măsura în care acestea sunt colectate și stocate în sistemele automatizate de control al rezervărilor și plecărilor ale transportatorilor aerieni, precum și cerințele comparabile care sunt sau ar putea fi puse în aplicare în UE;

LUÂND NOTĂ de faptul că DHS prelucrează și utilizează date PNR în scopul prevenirii, depistării, cercetării și urmăririi penale a infracțiunilor teroriste și a infracțiunilor transnaționale, cu respectarea garanțiilor privind viața privată și protecția datelor și a informațiilor cu caracter personal, astfel cum sunt stabilite în prezentul acord;

SUBLINIIND importanța schimbului de date PNR și informații analitice pertinente și adecvate obținute din datele PNR de către Statele Unite împreună cu autoritățile polițienești și judiciare competente ale statelor membre ale Uniunii Europene (denumite în continuare „state membre ale UE”), precum și cu Europol sau Eurojust, ca modalitate de promovare a cooperării internaționale în materie polițienească și judiciară;

REAMINTIND îndelungata tradiție a ambelor părți în privința respectării vieții private a persoanelor, reflectată în legile și actele lor fondatoare;

ȚINÂND SEAMA de angajamentele asumate de UE în temeiul articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană în legătură cu respectarea drepturilor fundamentale, dreptul la viața privată în contextul prelucrării datelor cu caracter personal, astfel cum este prevăzut la articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul proporționalității și al necesității în ceea ce privește dreptul la viața privată și de familie, respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal în temeiul articolului 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al Convenției Consiliului Europei nr. 108 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal și al protocolului adițional 181 la aceasta, precum și al articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

ȚINÂND SEAMA de faptul că DHS utilizează în prezent mecanisme solide de protecție a vieții private a persoanelor și de asigurare a integrității datelor, care includ securitatea fizică, controlul accesului, separarea și criptarea datelor, capacități de audit și măsuri eficace de stabilire a răspunderii;

RECUNOSCÂND importanța asigurării calității, exactității, integrității și securității datelor și a instituirii unor măsuri corespunzătoare de stabilire a răspunderii pentru a garanta respectarea acestor principii;

LUÂND ACT în special de principiul transparenței și de diferitele metode prin care Statele Unite asigură informarea pasagerilor ale căror date PNR sunt colectate de DHS cu privire la necesitatea și utilizarea acestor date;

RECUNOSCÂND ÎN EGALĂ MĂSURĂ că activitățile de colectare și analizare a datelor PNR sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii DHS în materie de securitate a frontierelor, asigurând în același timp menținerea relevanței și a necesității colectării și utilizării datelor PNR în scopul atingerii obiectivelor pentru care au fost colectate;

RECUNOSCÂND că, în contextul prezentului acord și al punerii sale în aplicare, DHS asigură un nivel adecvat de protecție a datelor în scopul prelucrării și utilizării datelor PNR care i-au fost transferate;

ȚINÂND SEAMA de faptul că Statele Unite și Uniunea Europeană se angajează să asigure un nivel ridicat de protecție a informațiilor cu caracter personal în contextul combaterii criminalității și a terorismului și că sunt hotărâte să încheie fără întârziere un acord care să asigure protecția informațiilor cu caracter personal comunicate în contextul combaterii criminalității și terorismului, într-o manieră globală, care să permită îndeplinirea obiectivelor comune;

REAMINTIND că acordurile privind transferul de date PNR încheiate între părți în 2004 și 2007 au fost revizuite în comun cu succes în 2005 și, respectiv, în 2010;

LUÂND ACT de interesul părților, precum și al statelor membre ale UE, de a face schimb de informații cu privire la metoda de efectuare a transferului de date PNR și la transferul ulterior de date PNR, în conformitate cu articolele relevante din prezentul acord și luând act, de asemenea, de interesul UE de a realiza un astfel de schimb de informații în contextul mecanismului de consultare și revizuire prevăzut de prezentul acord;

DECLARÂND că prezentul acord nu constituie un precedent pentru niciun fel de înțelegeri viitoare între părți sau între oricare dintre părți și o terță parte în ceea ce privește prelucrarea, utilizarea sau transferul de date PNR sau al oricărui alt tip de date sau în ceea ce privește protecția datelor;

RECUNOSCÂND principiile asociate ale proporționalității, precum și al relevanței și al necesității pe care se întemeiază prezentul acord și punerea sa în aplicare de către Uniunea Europeană și Statele Unite; și

AVÂND ÎN VEDERE posibilitatea ca părțile să discute în continuare cu privire la transferul de date PNR în contextului transportului maritim;

CONVIN:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Scop

(1) Scopul prezentului acord este de a asigura securitatea și de a proteja viața și siguranța cetățenilor.

(2) În acest scop, prezentul acord stabilește responsabilitățile părților în ceea ce privește condițiile în care datele PNR pot fi transferate, prelucrate, utilizate și protejate.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Astfel cum s-a stabilit în Orientările Organizației Aviației Civile Internaționale, PNR înseamnă evidențele ținute de transportatorii aerieni sau de reprezentanții autorizați ai acestora pentru fiecare călătorie rezervată de către orice pasager sau în numele acestuia și stocate în sistemele de rezervare și de control al plecărilor ale transportatorilor sau în sisteme echivalente cu funcții similare (denumite în mod colectiv în prezentul acord „sisteme de rezervare”). În mod specific, în scopul prezentului acord, datele PNR constau în tipurile de date menționate în anexa la prezentul acord (denumită în continuare „anexa”).

(2) Prezentul acord se aplică transportatorilor aerieni care operează zboruri de pasageri între Uniunea Europeană și Statele Unite.

(3) Prezentul acord se aplică, de asemenea, transportatorilor înregistrați ca persoane juridice în Uniunea Europeană sau care stochează date pe teritoriul Uniunii Europene și care operează zboruri de pasageri către sau dinspre Statele Unite.

Articolul 3

Furnizarea de date PNR

Părțile convin ca transportatorii să furnizeze DHS date PNR stocate în sistemele lor de rezervare, în conformitate cu standardele DHS și în conformitate cu acestea și cu respectarea prezentului acord. În cazurile în care datele PNR transferate de către transportatori conțin alte informații decât cele incluse în anexă, DHS șterge aceste date în momentul primirii lor.

Articolul 4

Utilizarea de date PNR

(1) Statele Unite colectează, utilizează și prelucrează date PNR în scopul prevenirii, depistării, cercetării și urmăririi penale a:

(a)

infracțiunilor teroriste și a infracțiunilor asociate terorismului, inclusiv:

(i)

comportamentul care:

1.	implică un act de violență sau un act care pune în pericol viața umană, bunurile sau infrastructura; și

pare să aibă ca scop:

(a)	intimidarea sau constrângerea unei populații civile;

(b)	influențarea politicii unui guvern prin intimidare sau constrângere; sau

(c)	influențarea comportamentului unui guvern prin distrugeri în masă, asasinate, răpiri sau luări de ostatici;

(ii)	activitățile care constituie infracțiune în sensul și conform definițiilor din convențiile și protocoalele internaționale aplicabile în materie de terorism;

(iii)

acordarea sau colectarea de fonduri, prin orice mijloace, direct sau indirect, cu intenția ca acestea să fie utilizate sau știind că acestea vor fi utilizate, integral sau parțial, pentru comiterea oricăreia dintre faptele descrise la punctele (i) sau (ii);

(iv)	tentativa de comitere a oricăreia dintre faptele menționate la punctele (i), (ii) sau (iii);

(v)	participarea în calitate de complice la comiterea oricăreia dintre faptele descrise la punctele (i), (ii) sau (iii);

(vi)	organizarea sau ordonarea comiterii oricăreia dintre faptele descrise la punctele (i), (ii) sau (iii);

(vii)

contribuția prin orice alte mijloace la comiterea oricăreia dintre faptele descrise la punctele (i), (ii) sau (iii);

(viii)

amenințarea privind comiterea oricăreia dintre faptele descrise la punctul (i) în circumstanțe care conferă credibilitate amenințării;

(b)

altor infracțiuni care pot fi sancționate cu pedepse cu închisoarea pentru trei ani sau mai mult și care au caracter transnațional.

Se consideră că o infracțiune are caracter transnațional în special în cazul în care:

(i)	este comisă în mai multe țări;

(ii)	este comisă într-o țară, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc, în mare parte, în altă țară;

(iii)

este săvârșită într-o țară, dar implică un grup infracțional organizat care desfășoară activități infracționale în mai multe țări;

(iv)	este comisă într-o țară, dar are efecte semnificative în altă țară; sau

(v)	este comisă într-o țară, dar infractorul se află sau intenționează să călătorească în altă țară.

(2) Datele PNR pot fi utilizate și prelucrate de la caz la caz, dacă este necesar, în situația în care există o amenințare gravă și pentru protejarea intereselor vitale ale oricărei persoane sau dacă s-a emis un ordin judecătoresc.

(3) Datele PNR pot fi utilizate și prelucrate de către DHS în vederea identificării persoanelor care ar urma să fie supuse unui interogatoriu sau unei examinări mai riguroase în momentul sosirii sau plecării din Statele Unite sau care pot necesita o examinare suplimentară.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere aplicării dreptului intern și competențelor sau procedurilor judiciare naționale atunci când, în cursul utilizării și prelucrării datelor PNR, sunt identificate și alte încălcări sau indicii de încălcări ale legii.

CAPITOLUL II

GARANȚII APLICABILE ÎN CAZUL UTILIZĂRII DE DATE PNR

Articolul 5

Securitatea datelor

(1) DHS se asigură că sunt adoptate măsuri tehnice și organizaționale adecvate pentru protejarea datelor și a informațiilor cu caracter personal stocate în PNR împotriva distrugerii, pierderii, divulgării, modificării, accesării, prelucrării sau utilizării accidentale, ilegale sau neautorizate.

(2) DHS utilizează mijloace tehnice adecvate pentru asigurarea protecției, securității, confidențialității și integrității datelor. DHS se asigură în special că:

(a)	sunt aplicate proceduri de criptare, autorizare și documentare recunoscute de autoritățile competente. În special, accesul la datele PNR este securizat și limitat la funcționarii special autorizați în acest sens;

(b)	datele PNR sunt păstrate într-un mediu fizic sigur și protejat împotriva intruziunii fizice prin controale; și

(c)	există un mecanism care garantează că accesarea datelor PNR are loc în conformitate cu articolul 4.

(3) În cazul unei încălcări a vieții private (inclusiv accesul sau divulgarea neautorizate), DHS ia măsuri rezonabile pentru notificarea corespunzătoare a persoanelor afectate, pentru atenuarea riscului de apariție a unui prejudiciu în urma divulgării neautorizate a datelor și a informațiilor cu caracter personal și pentru instituirea măsurilor corective care sunt posibile din punct de vedere tehnic.

(4) În aplicarea prezentului acord, DHS informează fără întârziere autoritățile europene competente în privința incidentelor semnificative de încălcare a vieții private care implică date PNR ale cetățenilor sau rezidenților UE, rezultate ca urmare a distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii accidentale, a modificării, divulgării sau accesului neautorizate sau a oricărei forme de prelucrare sau utilizare ilegală a datelor.

(5) Statele Unite confirmă că legislația americană prevede sancțiuni administrative, civile și penale eficace în cazul incidentelor de încălcare a vieții private. DHS poate lua măsuri disciplinare împotriva persoanelor responsabile pentru orice astfel de incidente de încălcare a vieții private, inclusiv interzicerea accesului în sistem, avertismente oficiale, suspendare, retrogradare sau demitere.

(6) DHS înregistrează sau documentează toate sesiunile de acces, prelucrare și utilizare a datelor PNR. Înregistrările sau documentația respectivă se utilizează exclusiv în scopuri de supraveghere și audit, de întreținere a sistemului sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Articolul 6

Date sensibile

(1) În măsura în care datele PNR ale unui pasager, astfel cum au fost colectate, includ date sensibile (de exemplu, date și informații cu caracter personal care divulgă rasa sau originea etnică, convingerile politice, religioase sau filosofice, apartenența sindicală sau date privind sănătatea sau orientarea sexuală a persoanei), DHS utilizează sisteme automatizate de filtrare și mascare a datelor sensibile din PNR. De asemenea, DHS nu continuă prelucrarea sau utilizarea acestor date, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatele (3) și (4).

(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord, DHS furnizează Comisiei Europene o listă de coduri și termeni de identificare a datelor sensibile care vor fi excluse prin filtrare.

(3) Accesul la datele sensibile, precum și prelucrarea și utilizarea acestora sunt permise în circumstanțe excepționale, atunci când viața unei persoane ar putea fi pusă în pericol sau grav afectată. Aceste date pot fi accesate exclusiv prin utilizarea unor proceduri restrictive și de la caz la caz, cu aprobarea unui cadru superior al DHS.

(4) Datele sensibile se șterg definitiv în termen de cel mult 30 de zile de la ultima primire de către DHS a unor PNR care conțin date de acest tip. Totuși, datele sensibile pot fi păstrate pentru perioada prevăzută de legislația Statelor Unite în scopul unor acțiuni specifice de cercetare, urmărire penală sau aplicare a legii.

Articolul 7

Decizii individuale automatizate

Statele Unite nu iau decizii care au urmări negative semnificative asupra intereselor juridice ale persoanelor bazându-se exclusiv pe prelucrarea și utilizarea automatizată a datelor PNR.

Articolul 8

Păstrarea datelor

(1) DHS păstrează datele PNR într-o bază activă de date pentru o perioadă de până la cinci ani. După primele șase luni din această perioadă, datele PNR sunt depersonalizate și mascate în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol. Cu excepția dispozițiilor contrare din prezentul acord, accesul la această bază de date activă este restricționat la un număr limitat de funcționari autorizați special în acest sens.

(2) Pentru efectuarea depersonalizării, sunt mascate informațiile cu caracter personal identificabile, conținute în următoarele tipuri de date PNR:

(a)

numele;

(b)	alte nume care figurează în PNR;

(c)	toate informațiile de contact disponibile (inclusiv cu privire la sursa informației);

(d)	observații generale, inclusiv alte informații suplimentare (other supplementary information, OSI), informații privind serviciile speciale (special service information, SSI) și informații privind cereri ale serviciilor speciale (special service request, SSR); și

(e)	toate informațiile colectate din sistemul de informații prealabile privind pasagerii (APIS).

(3) După această perioadă activă, datele PNR se transferă într-o bază de date pasivă, în care sunt păstrate timp de cel mult 10 ani. Această bază de date pasivă face obiectul unor controale suplimentare, care includ restrângerea accesului la un număr mai mic de persoane autorizate, precum și necesitatea obținerii unei aprobări de la cadrele de supraveghere de la un nivel superior. Datele PNR din baza de date pasivă nu se repersonalizează, cu excepția situațiilor legate de operațiuni de aplicare a legii și în acest caz numai în contextul existenței unui caz, a unei amenințări sau unui risc identificabil. În ceea ce privește scopurile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b), datele PNR din această bază de date pasivă nu pot fi repersonalizate decât pentru o perioadă de cel mult cinci ani.

(4) După expirarea perioadei pasive, datele PNR păstrate trebuie să fie complet anonimizate prin ștergerea tuturor tipurilor de date care ar putea conduce la identificarea pasagerului la care se referă, fără posibilitate de repersonalizare.

(5) Datele asociate unui caz specific sau unei anchete specifice pot fi păstrate în baza de date PNR activă până la arhivarea cazului respectiv sau a anchetei respective. Prevederile prezentului alineat nu aduc atingere cerințelor privind păstrarea datelor în cazul dosarelor de cercetare sau de urmărire penală.

(6) Părțile convin că, în cadrul evaluării prevăzute la articolul 23 alineatul (1), va fi analizată necesitatea unei perioade de păstrare pasivă de 10 ani.

Articolul 9

Nediscriminare

Statele Unite se asigură că garanțiile aferente prelucrării și utilizării datelor PNR în conformitate cu prezentul acord se aplică tuturor pasagerilor în mod egal, fără discriminare ilegală.

Articolul 10

Transparență

(1) DHS furnizează informații călătorilor în legătură cu utilizarea și prelucrarea datelor PNR prin:

(a)	publicări în Registrul federal;

(b)	publicări pe site-ul său;

(c)	anunțuri pe care transportatorii le pot include în termenii și condițiile de călătorie;

(d)	rapoarte care trebuie transmise Congresului Statelor Unite conform legii; și

(e)	alte metode adecvate care pot fi aplicate.

(2) DHS publică și furnizează UE, spre eventuala publicare, procedurile și metodele sale privind accesul, corectarea sau rectificarea, precum și căile de atac.

(3) Părțile cooperează cu industria aviatică pentru a încuraja o mai bună informare a pasagerilor, în momentul rezervării, cu privire la scopul colectării, prelucrării și utilizării datelor PNR de către DHS, precum și în privința modalităților de solicitare a accesului la date, a corectării acestora sau la modalitățile de formulare de căi de atac.

Articolul 11

Accesul persoanelor

(1) Conform dispozițiilor Legii privind accesul liber la informații (Freedom of Information Act), orice persoană, indiferent de naționalitate, țară de origine sau loc de reședință, are dreptul de a solicita DHS să îi prezinte datele sale PNR. DHS pune la dispoziție aceste date PNR în timp util, cu respectarea dispozițiilor de la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol.

(2) Divulgarea informațiilor conținute în datele PNR poate face obiectul unor restricții legale rezonabile, aplicabile în temeiul legislației SUA, inclusiv a oricăror restricții care pot fi necesare pentru a garanta protecția informațiilor sensibile legate de viața privată, securitatea națională și aplicarea legii.

(3) Orice refuz sau limitare a accesului se comunică solicitantului în scris, în timp util. Această notificare include temeiul juridic al refuzului divulgării informațiilor și înștiințează persoana cu privire la căile de atac prevăzute de legislația SUA.

(4) DHS nu comunică date PNR publicului, cu excepția persoanei ale cărei date PNR au fost prelucrate și utilizate sau a reprezentantului acesteia sau în condițiile prevăzute de legislația SUA.

Articolul 12

Corectare sau rectificare în cazul persoanelor

(1) Orice persoană, indiferent de naționalitate, țară de origine sau loc de reședință, poate solicita corectarea sau rectificarea, inclusiv eventuala ștergere sau blocare, a datelor sale PNR de către DHS, în conformitate cu procedurile descrise în prezentul acord.

(2) DHS informează solicitantul în cel mai scurt timp, în scris, în privința deciziei sale de corectare sau rectificare a datelor PNR în cauză.

(3) Orice refuz sau limitare a corectării sau a rectificării se notifică solicitantului în scris și se comunică acestuia în timp util. Notificarea include temeiul juridic al refuzului sau limitării și informează persoana cu privire la căile de atac prevăzute de legislația SUA.

Articolul 13

Căi de atac aflate la dispoziția persoanelor

(1) Orice persoană, indiferent de naționalitate, țară de origine sau loc de reședință, ale cărei date și informații cu caracter personal au fost prelucrate și utilizate într-o manieră care contravine prezentului acord poate formula căi de atac administrative și judiciare efective, în conformitate cu legislația SUA.

(2) Orice persoană are dreptul de a contesta în contencios administrativ deciziile DHS privind utilizarea și prelucrarea datelor PNR.

(3) Conform dispozițiilor Legii procedurii administrative (Administrative Procedure Act) și ale altor legi aplicabile, orice persoană are dreptul să solicite revizuirea judiciară a oricărei decizii a DHS de către o instanță federală americană. De asemenea, orice persoană are dreptul să solicite o revizuire judiciară în conformitate cu legislația aplicabilă și cu dispozițiile relevante ale următoarelor legi:

(a)	Legea privind accesul liber la informații (Freedom of Information Act);

(b)	Legea privind fraudele și abuzurile informatice (Computer Fraud and Abuse Act);

(c)	Legea privind confidențialitatea comunicațiilor electronice (Electronic Communications Privacy Act); și

(d)	alte dispoziții aplicabile ale legislației SUA.

(4) În special, DHS pune la dispoziția tuturor persoanelor un mijloc administrativ [în prezent, Programul TRIP (Traveler Redress Inquiry Program) al DHS – TRIP DHS] pentru a soluționa cererile de informații privind călătoriile, inclusiv cele privind utilizarea de date PNR. TRIP DHS permite formularea unei căi de atac de către persoanele care consideră că îmbarcarea într-o aeronavă comercială le-a fost amânată sau interzisă din cauză că au fost identificate în mod incorect ca reprezentând o amenințare. Conform Legii procedurii administrative și titlului 49 din Codul Statelor Unite, secțiunea 46110, orice persoană astfel prejudiciată poate prezenta unei instanțe din Statele Unite o cerere de revizuire judiciară a oricărei decizii finale a DHS care o privește.

Articolul 14

Controlul

(1) Respectarea garanțiilor privind protejarea vieții private din prezentul acord face obiectul examinării și controlului independent al inspectorilor pentru protecția confidențialității, precum inspectorul-șef pentru protecția confidențialității (Chief Privacy Officer), care:

(a)	și-au demonstrat independența;

(b)	exercită atribuții efective de control, cercetare, intervenție și reexaminare; și

(c)	au competența de a dispune urmărirea penală sau sancționarea disciplinară, după caz, a încălcărilor legii care au legătură cu prezentul acord.

În special, inspectorii respectivi se asigură că plângerile privind încălcarea prezentului acord sunt primite, investigate, beneficiază de un răspuns și sunt soluționate în mod corespunzător. Aceste plângeri pot fi prezentate de orice persoană, indiferent de naționalitate, țară de origine sau reședință.

(2) De asemenea, aplicarea prezentului acord de către Statele Unite face obiectul unei examinări și unei supravegheri independente din partea uneia sau mai multora dintre următoarele entități:

(a)	Biroul inspectorului general din cadrul DHS (DHS Office of Inspector General);

(b)	Corpul de Control al Administrației (Government Accountability Office), instituit de Congres; și

(c)	Congresul Statelor Unite.

Această supraveghere se poate reflecta în constatările și recomandările conținute în rapoartele publice, în audierile publice și în analize.

CAPITOLUL III

MODALITĂȚI DE EFECTUARE A TRANSFERURILOR

Articolul 15

Metoda de efectuare a transferului de date PNR

(1) În scopul prezentului acord, transportatorii au obligația să transfere date PNR către DHS prin metoda „push”, pentru a răspunde cerinței ca datele PNR să fie exacte, complete și furnizate în timp util.

(2) Transportatorii au obligația să transfere date PNR către DHS prin mijloace electronice securizate, în conformitate cu cerințele tehnice ale DHS.

(3) Transportatorii au obligația să transfere date PNR către DHS în conformitate cu alineatele (1) și (2), inițial cu 96 de ore înainte de decolarea programată, apoi fie în timp real, fie prin intermediul unui număr fix de transferuri de rutină și programate, conform indicațiilor DHS.

(4) În orice caz, părțile convin că toți transportatorii trebuie să dispună de capacitatea tehnică de a utiliza metoda „push” în termen de cel mult 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(5) Dacă este necesar și de la caz la caz, DHS poate solicita unui transportator să comunice date PNR între sau după transferurile regulate menționate la alineatul (3). De fiecare dată când, din motive tehnice, transportatorii nu pot răspunde în timp util cererilor formulate în temeiul prezentului articol în conformitate cu standardele DHS sau în circumstanțe excepționale, pentru a face față unei amenințări specifice, urgente și grave, DHS poate solicita transportatorilor să permită accesul în alt mod.

Articolul 16

Schimbul de date pe plan intern

(1) DHS poate face schimb de date PNR numai după o evaluare atentă a următoarelor garanții:

(a)	schimbul se face exclusiv în conformitate cu articolul 4;

(b)	numai cu autorități guvernamentale interne, în contextul utilizărilor prevăzute la articolul 4;

(c)	autoritățile destinatare aplică în cazul datelor PNR garanții echivalente sau comparabile cu cele prevăzute în prezentul acord; și

(d)	schimbul de date PNR se efectuează numai pentru a susține cazurile în curs de analizare sau cercetare și în conformitate cu acordurile scrise și cu legislația americană privind schimbul de informații între autoritățile guvernamentale interne.

(2) Atunci când sunt transferate informații analitice obținute pe baza datelor PNR în temeiul prezentului acord, se respectă garanțiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 17

Transferul ulterior

(1) Statele Unite pot transfera date PNR autorităților guvernamentale competente din țările terțe numai în condiții compatibile cu prezentul acord și numai după ce se asigură că destinatarul intenționează să utilizeze datele în conformitate cu condițiile respective.

(2) Cu excepția situațiilor de urgență, orice astfel de transfer de date se efectuează în temeiul unor acorduri explicite, care includ măsuri de protecție a vieții private comparabile cu cele aplicate pentru datele PNR de către DHS, astfel cum se prevede în prezentul acord.

(3) Schimbul de date PNR se efectuează numai pentru a susține cazurile în curs de analizare sau cercetare.

(4) În cazul în care DHS ia cunoștință de faptul că sunt transferate datele PNR ale unui cetățean sau ale unui rezident al unui stat membru al UE, autoritățile competente din statul membru în cauză sunt informate cu privire la aceasta cât mai curând posibil.

(5) Atunci când sunt transferate informații analitice obținute pe baza datelor PNR în temeiul prezentului acord, se respectă garanțiile prevăzute la alineatele (1)-(4).

Articolul 18

Cooperarea polițienească, judiciară și pentru aplicarea legii

(1) În conformitate cu acordurile sau înțelegerile existente în materie de aplicare a legii sau privind alte schimburi de informații între Statele Unite și orice stat membru al UE sau Europol și Eurojust, DHS furnizează, în cel mai scurt timp posibil, autorităților polițienești competente, altor autorități specializate de aplicare a legii sau judiciare din statele membre ale UE, Europol și Eurojust, în limitele competențelor respective ale acestora, informații analitice relevante și adecvate, obținute pe baza datelor PNR, necesare pentru cazurile în curs de analizare sau cercetare, în vederea prevenirii, depistării, cercetării sau urmăririi penale pe teritoriul Uniunii Europene a infracțiunilor teroriste și a infracțiunilor asociate terorismului sau a infracțiunilor transnaționale descrise la articolul 4 alineatul (1) litera (b).

(2) O autoritate polițienească sau judiciară a unui stat membru al UE sau Europol sau Eurojust poate solicita, în limitele competențelor sale, accesul la datele PNR sau la informațiile analitice relevante obținute din datele PNR care sunt necesare într-un anumit caz pentru a preveni, a depista, a cerceta sau a urmări penal în Uniunea Europeană infracțiuni teroriste și infracțiuni asociate terorismului sau infracțiunile transnaționale descrise la articolul 4 alineatul (1) litera (b). DHS comunică aceste informații în conformitate cu acordurile și înțelegerile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3) În temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol, DHS face schimb de date PNR numai după o evaluare atentă a următoarelor garanții:

(a)	schimbul se face exclusiv în conformitate cu articolul 4;

(b)	numai în contextul utilizărilor prevăzute la articolul 4; și

(c)	autoritățile destinatare aplică în cazul datelor PNR garanții echivalente sau comparabile celor prevăzute în prezentul acord.

(4) Atunci când sunt transferate informații analitice obținute pe baza datelor PNR în temeiul prezentului acord, se respectă garanțiile prevăzute la alineatele (1)-(3) de la prezentul articol.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Adecvare

În contextul prezentului acord și a punerii sale în aplicare, se consideră că DHS asigură, în sensul legislației relevante a UE privind protecția datelor, un nivel adecvat de protecție a prelucrării și utilizării de date PNR. În această privință, se consideră că transportatorii care au transmis date PNR către DHS în conformitate cu prezentul acord au respectat cerințele legale aplicabile în UE cu privire la transferul acestor date din UE către Statele Unite.

Articolul 20

Reciprocitate

(1) Părțile încurajează în mod activ cooperarea transportatorilor din propriile jurisdicții cu orice sistem PNR care funcționează sau poate fi adoptat în jurisdicția celeilalte părți, în conformitate cu prezentul acord.

(2) Deoarece instituirea unui sistem PNR al UE ar putea influența în mod semnificativ obligațiile care le revin părților în temeiul prezentului acord, în cazul în care și atunci când se adoptă un astfel de sistem, părțile se consultă pentru a stabili dacă prezentul acord trebuie să fie modificat în vederea asigurării unei reciprocități depline. Aceste consultări trebuie să analizeze, în special, dacă orice viitor sistem PNR al UE ar aplica standarde de protecție a datelor mai puțin stricte decât cele prevăzute de prezentul acord și dacă, prin urmare, prezentul acord ar trebui modificat.

Articolul 21

Punere în aplicare și nederogare

(1) Prezentul acord nu creează și nu conferă, în temeiul legislației Statelor Unite, drepturi sau beneficii niciunei persoane sau entități, publice sau private. Fiecare parte se asigură că dispozițiile prezentului acord sunt puse în aplicare în mod corespunzător.

(2) Niciun element din prezentul acord nu constituie o derogare de la obligațiile existente ale Statelor Unite și ale statelor membre ale UE, inclusiv cele asumate în temeiul Acordului între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii din 25 iunie 2003 privind asistența judiciară reciprocă și al instrumentelor bilaterale de asistență judiciară reciprocă aferente dintre Statele Unite și statele membre ale UE.

Articolul 22

Notificarea modificărilor de drept intern

Părțile se consultă reciproc în privința adoptării oricărui act legislativ care influențează în mod semnificativ punerea în aplicare a prezentului acord.

Articolul 23

Examinare și evaluare

(1) Părțile examinează în comun punerea în aplicare a prezentului acord după o perioadă de un an de la intrarea în vigoare a acestuia și apoi periodic, conform unei înțelegeri reciproce. De asemenea, părțile evaluează în comun prezentul acord după o perioadă de patru ani de la intrarea sa în vigoare.

(2) Părțile stabilesc în prealabil de comun acord modalitățile și condițiile de realizare a examinării comune și își comunică reciproc componența echipelor respective. În scopurile examinării comune, Uniunea Europeană este reprezentată de Comisia Europeană, iar Statele Unite sunt reprezentate de DHS. Din echipe pot face parte experți în materie de protecție a datelor și de aplicare a legii. În funcție de legislația în vigoare, toți participanții la examinarea comună au obligația de a deține certificate de securitate corespunzătoare și de a respecta confidențialitatea discuțiilor. În scopul examinării comune, DHS asigură accesul adecvat la documentația, sistemele și personalul relevante.

(3) În urma examinării comune, Comisia Europeană prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene. Statele Unite au posibilitatea de a prezenta observații scrise, care sunt anexate la raport.

Articolul 24

Soluționarea diferendelor și suspendarea acordului

(1) Orice diferend care rezultă din punerea în aplicare a prezentului acord și orice aspecte conexe duc la o consultare între părți pentru a se ajunge la o soluție reciproc acceptabilă, inclusiv oferind posibilitatea ca oricare dintre părți să se conformeze într-un termen rezonabil.

(2) În cazul în care consultările nu conduc la soluționarea diferendului, oricare dintre părți poate suspenda aplicarea prezentului acord printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică, orice astfel de suspendare intrând în vigoare la 90 de zile de la data notificării, cu excepția cazului în care părțile convin asupra unei date diferite.

(3) În pofida oricărei suspendări a prezentului acord, toate datele PNR obținute de DHS în temeiul prezentului acord anterior suspendării continuă să fie prelucrate și utilizate în conformitate cu garanțiile din prezentul acord.

Articolul 25

Încetare

(1) Oricare dintre părți poate determina încetarea prezentul acord în orice moment, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică.

(2) Încetarea intră în vigoare la 120 de zile de la data unei astfel de notificări, cu excepția cazului în care părțile convin asupra unei date diferite.

(3) Anterior oricărei încetări a prezentului acord, părțile se consultă reciproc, într-o manieră care oferă suficient timp pentru ajungerea la o soluționare reciproc acceptabilă.

(4) În pofida oricărei încetări a prezentului acord, toate datele PNR obținute de DHS în temeiul prezentului acord anterior încetării sale continuă să fie prelucrate și utilizate în conformitate cu garanțiile din prezentul acord.

Articolul 26

Durată

(1) Sub rezerva articolului 25, prezentul acord rămâne în vigoare pentru o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare.

(2) La expirarea perioadei prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, precum și a oricărei perioade ulterioare de reînnoire în temeiul prezentului alineat, acordul se reînnoiește pentru o nouă perioadă de șapte ani, cu excepția cazului în care una dintre părți notifică celeilalte părți, în scris, pe cale diplomatică, cu cel puțin douăsprezece luni în avans, intenția sa de a nu reînnoi acordul.

(3) În pofida expirării prezentului acord, toate datele PNR obținute de DHS în temeiul prezentului acord continuă să fie prelucrate și utilizate în conformitate cu garanțiile din prezentul acord. Tot astfel, toate datele PNR obținute de DHS în conformitate cu dispozițiile Acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind prelucrarea și transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR), de către transportatorii aerieni, către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite (DHS), semnat la Bruxelles și la Washington la 23 și, respectiv, la 26 iulie 2007, continuă să fie prelucrate și utilizate în conformitate cu garanțiile prevăzute în acordul respectiv.

Articolul 27

Dispoziții finale

(1) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei la care părțile și-au transmis reciproc notificările prin care indică faptul că au finalizat procedurile interne în acest scop.

(2) La data intrării sale în vigoare, prezentul acord înlocuiește acordul din 23 și 26 iulie 2007.

(3) Prezentul acord se aplică teritoriului Danemarcei, Regatului Unit sau Irlandei numai în cazul în care Comisia Europeană notifică Statelor Unite în scris faptul că Danemarca, Regatul Unit sau Irlanda au consimțit să-și asume obligații în temeiul prezentului acord.

(4) În cazul în care Comisia Europeană comunică Statelor Unite, înaintea intrării în vigoare a prezentului acord, că acesta se va aplica teritoriului Danemarcei, Regatului Unit sau Irlandei, acordul se aplică pe teritoriul statului respectiv din aceeași zi ca pentru celelalte state membre ale UE care își asumă obligații în temeiul prezentului acord.

(5) În cazul în care Comisia Europeană comunică Statelor Unite, după intrarea în vigoare a prezentului acord, că acesta se aplică teritoriului Danemarcei, Regatului Unit sau Irlandei, acordul se aplică pe teritoriul statului respectiv din prima zi care urmează primirii notificării respective de către Statele Unite.

Întocmit la Bruxelles, la paisprezece decembrie două mii unsprezece, în două exemplare originale.

În conformitate cu legislația UE, prezentul acord este întocmit de către UE și în limbile bulgară, cehă, daneză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză.

Pentru Uniunea Europeană

Pentru Statele Unite ale Americii

ANEXĂ

TIPURI DE DATE PNR

1.	Codul de localizare a rubricii PNR

2.	Data rezervării/emiterii biletului

3.	Data (datele) prevăzută (prevăzute) a(le) călătoriei

Numele

5.	Informații disponibile privind programele de fidelitate și avantajele oferite (și anume bilete gratuite, transfer la o clasă superioară etc.)

6.	Alte nume care figurează în PNR, inclusiv numărul de călători

7.	Toate informațiile de contact disponibile (inclusiv cu privire la sursa informației)

8.	Toate informațiile disponibile cu privire la plată/facturare (fără a include alte detalii ale tranzacției referitoare la cartea de credit sau la contul bancar, care nu au legătură cu tranzacția efectuată în vederea călătoriei)

9.	Itinerariul de călătorie pentru anumite PNR

10.	Agenția/agentul de turism

11.	Informații cu privire la schimbul de coduri

12.	Informații scindate/divizate

13.	Statutul de călătorie al pasagerului (inclusiv confirmările și stadiul îmbarcării)

14.	Informații cu privire la bilet, inclusiv numărul biletului, biletele dus și costurile biletelor prelucrate automat

15.	Toate informațiile cu privire la bagaje

16.	Informații privind locul, inclusiv numărul locului

17.	Observații generale, inclusiv informații OSI, SSI și SSR

18.	Toate informațiile colectate din APIS

19.	Un istoric al tuturor modificărilor datelor PNR enumerate la punctele 1-18

11.8.2012

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 215/19

ORIENTAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 18 iulie 2012

privind TARGET2-Securities

(reformare)

(BCE/2012/13)

(2012/473/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 127 alineatul (2) prima liniuță,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolele 3.1, 12.1, 17, 18 și 22,

întrucât:

(1)	Se efectuează o serie de modificări ale Orientării BCE/2010/2 din 21 aprilie 2010 privind TARGET2-Securities (1). Pentru claritate, această orientare ar trebui reformată.

(2)

La 6 iulie 2006, Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE) a decis să analizeze, în colaborare cu depozitarii centrali de valori mobiliare (central securities depositories) (CSD) și cu alți participanți pe piață, posibilitatea înființării unui nou serviciu în Eurosistem pentru decontarea operațiunilor cu valori mobiliare în banii băncii centrale, denumit TARGET2-Securities (T2S). Ca parte a misiunilor Eurosistemului în conformitate cu articolele 17, 18 și 22 din Statutul SEBC, T2S are drept scop facilitarea integrării pieței pentru serviciile posttranzacționare, asigurând decontarea în banii băncii centrale a operațiunilor cu numerar și cu valori mobiliare, în mod centralizat, neutru și fără frontiere la nivel paneuropean, astfel încât să permită CSD să furnizeze propriilor clienți servicii de decontare de tip livrare-contra-plată (delivery-versus-payment) armonizate și standardizate într-un mediu tehnic integrat cu posibilități de funcționare transfrontalieră. Întrucât furnizarea de bani ai băncii centrale reprezintă o misiune centrală a Eurosistemului, T2S este un serviciu public. Băncile centrale naționale din zona euro (BCN) vor oferi servicii de administrare a garanțiilor și de decontare în banii băncii centrale în T2S.

(3)

Articolul 22 din Statutul SEBC mandatează Eurosistemul să „asigure eficiența și soliditatea sistemelor de compensare și de plăți în cadrul Uniunii”. În plus, decontarea în banii băncii centrale evită riscurile de lichiditate și este, prin urmare, esențială pentru posttranzacționarea eficientă a valorilor mobiliare, precum și pentru piața financiară în general.

(4)

La 17 iulie 2008, Consiliul guvernatorilor a hotărât să lanseze proiectul T2S și să ofere resursele necesare până la finalizarea acestuia. De asemenea, pe baza unei oferte făcute de Deutsche Bundesbank, Banco de España, Banque de France și Banca d’Italia (denumite în continuare cele „4BC”), Consiliul guvernatorilor a hotărât ca T2S să fie dezvoltat și operat de către aceste 4BC.

(5)

Consiliul guvernatorilor a adoptat Decizia BCE/2012/6 din 29 martie 2012 privind înființarea Comitetului pentru TARGET2-Securities (TARGET2-Securities Board) și de abrogare a Deciziei BCE/2009/6 (2). Comitetul pentru TARGET2-Securities (Comitetul pentru T2S) este un organism de gestionare simplificat din Eurosistem care va elabora propuneri pentru Consiliul guvernatorilor cu privire la aspectele de importanță strategică și va îndeplini sarcini de natură pur tehnică. Mandatul Comitetului pentru T2S, inclus în anexa la Decizia BCE/2012/6, reprezintă unul dintre elementele esențiale ale guvernanței T2S. În același timp, băncile centrale din Eurosistem au încredințat Comitetului pentru T2S anumite atribuții de punere în aplicare, astfel încât acesta să fie operațional pe deplin și să acționeze în numele întregului Eurosistem.

(6)

Prezenta orientare stabilește în special principiile de bază ale T2S în etapele acestuia de proiectare, dezvoltare și operare. Pe măsură ce Programul T2S este dezvoltat în continuare, aceasta va fi completată de acte juridice și acorduri contractuale suplimentare pentru care răspunderea finală va aparține Consiliului guvernatorilor.

Guvernanța internă a T2S este structurată pe trei niveluri. La primul nivel al guvernanței, competența decizională supremă în legătură cu T2S aparține Consiliului guvernatorilor, care își asumă răspunderea generală pentru Programul T2S și, în temeiul articolului 8 din Statutul SEBC, este organul de decizie pentru întregul Eurosistem. La cel de al doilea nivel al guvernanței, Comitetul pentru T2S a fost înființat pentru a asista organele de decizie ale BCE în vederea asigurării finalizării cu succes și la timp a programului T2S. În cele din urmă, cel de al treilea nivel al guvernanței este asigurat de cele 4BC.

(7)

Întrucât serviciile T2S sunt oferite CSD, BCN din afara zonei euro și altor bănci centrale pe bază de acorduri contractuale, este important ca relația cu acestea să fie structurată în ceea ce privește dezvoltarea, migrarea și operarea ulterioară a T2S. În acest sens, au fost înființate un Comitet director pentru CSD (CSD Steering Group) și un Comitet director pentru monedele din afara zonei euro (Non-euro Currencies Steering Group). Grupurile naționale de utilizatori reprezintă forumuri pentru comunicarea și interacțiunea cu furnizorii și utilizatorii serviciilor de decontare a operațiunilor cu valori mobiliare în cadrul piețelor lor naționale. Grupul consultativ pentru T2S (T2S Advisory Group) este un forum pentru comunicarea și interacțiunea dintre Eurosistem și participanții externi la T2S.

(8)

T2S nu este o întreprindere comercială și nu are scopul de a concura cu CSD sau cu orice alt participant pe piață. Astfel, deși regimul financiar al T2S vizează recuperarea integrală a costurilor, serviciile T2S nu sunt furnizate în scopul obținerii de profit. În ceea ce privește investiția totală în T2S din partea Eurosistemului, a fost luată o decizie internă, iar decizia cu privire la comisioanele percepute pentru serviciile T2S vizează recuperarea integrală a costurilor. În plus, Eurosistemul ar trebui să aplice în mod strict principiul nediscriminării în ceea ce privește CSD și să vizeze asigurarea unor condiții egale pentru CSD care își externalizează platforma de decontare către T2S.

(9)

T2S reprezintă un mecanism tehnic care, pe lângă faptul că va fi disponibil pentru decontarea în euro, va fi deschis și pentru BCN din afara zonei euro și pentru alte bănci centrale care ar dori să participe prin asigurarea disponibilității monedei lor pentru decontarea în banii băncii centrale în T2S, astfel cum este prevăzut de prezenta orientare,

ADOPTĂ PREZENTA ORIENTARE:

SECȚIUNEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1) T2S este organizat pe o platformă tehnică unică integrată în sistemele de decontare pe bază brută în timp real ale băncilor centrale. Acesta este un serviciu furnizat de Eurosistem pentru CSD care permite decontarea livrare-contra-plată în banii băncii centrale în mod centralizat, neutru și fără frontiere a operațiunilor cu valori mobiliare.

(2) Prezenta orientare cuprinde regulile privind guvernanța internă a T2S. Aceasta stabilește și caracteristicile principale ale T2S, definind rolurile și responsabilitățile Comitetului pentru T2S și ale celor 4BC, precum și relațiile dintre acestea pe parcursul etapelor de proiectare, dezvoltare și operare. De asemenea, prezenta orientare stabilește principalele decizii care urmează să fie luate de către Consiliul guvernatorilor în legătură cu T2S. În plus, aceasta prevede principiile de bază ale tuturor următoarelor elemente cu privire la T2S: (a) regimul financiar, drepturile și garanțiile; (b) modalitatea de determinare a accesului CSD la T2S și a raporturilor contractuale cu CSD; (c) modalitatea în care monedele, altele decât moneda euro, devin eligibile pentru utilizarea în T2S; și (d) dezvoltarea T2S.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei orientări:

„depozitar central de valori mobiliare” (CSD) [central securities depository (CSD)] înseamnă acea entitate care: (a) permite crearea și decontarea valorilor mobiliare în formă dematerializată și/sau păstrează și administrează valori mobiliare în numele altora prin furnizarea sau păstrarea de conturi de valori mobiliare; (b) operează sau furnizează un sistem de decontare a valorilor mobiliare în conformitate cu articolul 2 litera (a) din Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (3) sau, pentru entitățile care nu au sediul în Spațiul Economic European (SEE), în conformitate cu legislația națională relevantă echivalentă Directivei 98/26/CE și/sau este reglementată de o bancă centrală; (c) este recunoscută drept un CSD prin reglementări și/sau legislație națională și/sau este autorizată sau reglementată ca atare de o autoritate competentă;

„livrare-contra-plată” (delivery-versus-payment) înseamnă un mecanism de decontare a valorilor mobiliare care face legătura între un transfer de valori mobiliare și un transfer de fonduri, astfel încât să asigure faptul că livrarea valorilor mobiliare se realizează numai dacă are loc și plata fondurilor bănești corespunzătoare;

3.	„BCN din zona euro” (euro area NCB) înseamnă BCN a unui stat membru a cărui monedă este euro;

4.	„bancă centrală din Eurosistem” (Eurosystem central bank) înseamnă, după caz, o BCN din zona euro sau BCE;

5.	„acordul-cadru” (Framework Agreement) înseamnă cadrul contractual stabilit între un CSD și Eurosistem pentru etapa de dezvoltare și etapa operațională;

„specificații funcționale generale” (GFS) (general functional specifications) înseamnă descrierea funcțională generală a aplicației comerciale T2S care urmează să fie dezvoltată pentru a răspunde cerințelor utilizatorilor T2S. Aceasta va include elemente precum arhitectura funcțională (domenii, module și interacțiuni), modelele conceptuale, modelul de date sau procesul fluxului de date;

„acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3” (Level 2-Level 3 agreement) înseamnă acordul de furnizare și operare care este negociat între Comitetul pentru T2S și cele 4BC, aprobat de Consiliul guvernatorilor și ulterior semnat de băncile centrale din Eurosistem și de cele 4BC, cu modificările ulterioare. Conține detaliile suplimentare ale atribuțiilor și responsabilităților celor 4BC, ale Comitetului pentru T2S și ale băncilor centrale din Eurosistem;

8.	„BCN din afara zonei euro” (non-euro area NCB) înseamnă BCN a unui stat membru care nu a adoptat euro;

9.	„etapa operațională” (operational phase) înseamnă perioada de timp care începe odată ce primul CSD a migrat la T2S;

10.	„altă bancă centrală” (other central bank) înseamnă banca centrală a unei țări din afara Uniunii;

11.	„calendar de plată” (payment schedule) înseamnă calendarul care prezintă ordinea la plată a tranșelor de rambursare către cele 4BC;

12.

„acord privind nivelul de servicii” (service level agreement) înseamnă atât acordul care definește nivelul de servicii care urmează să fie furnizate de cele 4BC Eurosistemului, cât și acordul care definește nivelul de servicii care urmează să fie furnizate de Eurosistem pentru CSD, în legătură cu T2S;

13.	„etapa de proiectare și de dezvoltare” (specification and development phase) înseamnă perioada de timp care începe cu aprobarea URD de către Consiliul guvernatorilor și se încheie cu declanșarea etapei operaționale;

14.	„aplicația comercială T2S” (T2S business application) înseamnă programul informatic dezvoltat și operat de cele 4BC în numele Eurosistemului pentru a permite Eurosistemului să furnizeze serviciile T2S prin platforma T2S;

15.	„procedura pentru administrarea modificărilor și versiunilor T2S” (T2S Change and Release Management Procedure) înseamnă un set de norme și proceduri care se aplică ori de câte ori este inițiată o modificare a serviciilor T2S;

16.	„platforma T2S” (T2S platform) înseamnă echipamentele și toate componentele programelor informatice (de exemplu, toate programele informatice utilizate, cu excepția aplicației comerciale T2S) necesare pentru funcționarea și operarea aplicației comerciale T2S;

17.	„Programul T2S” (T2S Programme) înseamnă setul de activități și de produse conexe necesare pentru dezvoltarea T2S până la migrarea completă a tuturor CSD care au semnat acordul-cadru, a tuturor băncilor centrale din Eurosistem, BCN din afara zonei euro și a altor bănci centrale;

18.

„Comitetul pentru T2S” (T2S Board) înseamnă organismul de gestiune din cadrul Eurosistemului instituit în temeiul Deciziei BCE/2012/6, care are misiunea de a elabora propuneri pentru Consiliul guvernatorilor cu privire la aspectele de importanță strategică și de a îndeplini sarcini de natură pur tehnică în legătură cu T2S;

19.	„contul pentru proiectul T2S” (T2S project account) înseamnă contul T2S utilizat pentru colectarea și distribuirea tranșelor, rambursărilor și taxelor. Contul pentru proiect poate avea subconturi pentru a separa diferitele tipuri de fluxuri de numerar. Nu este de natură bugetară.

20.	„serviciile T2S” (T2S services) înseamnă serviciile care urmează să fie furnizate de Eurosistem pentru CSD și bănci centrale pe baza acordurilor contractuale dintre Eurosistem și CSD, BCN din afara zonei euro sau alte bănci centrale;

21.

„utilizatorii T2S” (T2S users) înseamnă CSD participanți, entități juridice sau persoane fizice care au o relație contractuală cu CSD pentru procesarea în T2S a activităților lor legate de decontarea valorilor mobiliare sau membri ai unei bănci centrale, a căror monedă este disponibilă pentru operațiuni de procesare legate de decontarea în T2S, care au o relație contractuală cu banca centrală pentru procesarea în T2S a activităților lor de procesare a numerarului legate de valori mobiliare;

22.

„specificații funcționale detaliate pentru utilizator (UDFS)” [User detailed functional specifications (UDFS)] înseamnă o descriere detaliată a funcțiilor care administrează fluxurile de date externe în T2S (de la aplicație la aplicație). Va include informațiile necesare pentru ca utilizatorii să își adapteze sau să își dezvolte sistemul informatic intern în vederea conectării acestuia la T2S;

23.	„manualul utilizatorului” (User Handbook) înseamnă documentul care descrie modalitatea în care utilizatorii T2S pot utiliza un număr de funcții ale programului informatic T2S care sunt disponibile în varianta utilizator-aplicație (screen-based);

24.

„document privind cerințele utilizatorului” (URD) [User requirements document (URD)] înseamnă documentul care stabilește cerințele utilizatorului pentru T2S astfel cum au fost publicate de BCE la 3 iulie 2008 și cum au fost modificate ulterior prin procedura de administrare a modificărilor și versiunilor T2S.

SECȚIUNEA II

GUVERNANȚA T2S

Articolul 3

Nivelurile de guvernanță internă

Guvernanța internă a T2S este structurată pe trei niveluri. Nivelul 1 este reprezentat de Consiliul guvernatorilor, Nivelul 2 este reprezentat de Comitetul pentru T2S, iar Nivelul 3 este reprezentat de cele 4BC.

Articolul 4

Consiliul guvernatorilor

(1) Consiliul guvernatorilor este responsabil cu coordonarea, administrarea în ansamblu și controlul T2S. De asemenea, acesta este factorul final de decizie în ceea ce privește T2S și hotărăște cu privire la distribuirea atribuțiilor care nu au fost repartizate în mod expres Nivelurilor 2 și 3.

(2) În special, Consiliul guvernatorilor are următoarele competențe:

(a)

răspunderea pentru guvernanța T2S prin toate activitățile următoare:

(i)	adoptarea de decizii cu privire la orice element referitor la guvernanța T2S; asumarea răspunderii pentru T2S în ansamblu – acesta reprezintă, prin urmare, factorul final de decizie în cazul unui diferend;

(ii)	adoptarea, ad hoc, de decizii cu privire la atribuțiile alocate Comitetului pentru T2S sau celor 4BC;

(iii)

alocarea îndeplinirii atribuțiilor specifice subsecvente sau adiționale cu privire la T2S Comitetului pentru T2S și/sau celor 4BC, stabilind, în același timp, deciziile pe care și le rezervă cu privire la acesta;

(iv)	adoptarea oricărei decizii cu privire la organizarea Comitetului pentru T2S;

(b)	soluționarea solicitărilor primite de la membrii Grupului consultativ pentru T2S, Comitetului director pentru monedele din afara zonei euro (NECSG) sau ai Comitetul director pentru CSD (CSG) prezentate în conformitate cu regulile grupului respectiv;

(c)

adoptarea de decizii cu privire la regimul financiar de bază pentru T2S, și anume:

(i)	politica de comisionare pentru serviciile T2S;

(ii)	metodologia costurilor pentru T2S;

(iii)

dispozițiile financiare în conformitate cu articolul 12;

(d)	adoptarea de decizii cu privire la criteriile de acces pentru CSD;

(e)	validarea și acceptarea planului sintetic privind T2S (T2S Executive Summary Plan); monitorizarea evoluției Programului T2S și adoptarea de decizii cu privire la măsurile pentru reducerea oricărei întârzieri în implementarea T2S;

(f)

adoptarea de decizii cu privire la aspectele operaționale de bază ale T2S, și anume:

(i)	cadrul operațional T2S, inclusiv strategia pentru gestionarea incidentelor și crizelor;

(ii)	cadrul T2S de securitate a informațiilor;

(iii)

procedura de administrare a modificărilor și versiunilor T2S;

(iv)	strategia de testare a T2S;

(v)	strategia T2S de migrare;

(vi)	cadrul T2S de gestionare a riscului;

(g)

aprobarea cadrului contractual de bază, respectiv:

(i)	acordurile dintre Nivelurile 2 și 3;

(ii)	acorduri privind nivelurile de servicii negociate de Comitetul pentru T2S și CSD și băncile centrale din Eurosistem, precum și cu cele 4BC;

(iii)

contractele cu CSD care sunt negociate de către Comitetul pentru T2S împreună cu băncile centrale din Eurosistem și CSD;

(iv)	contractele cu BCN din afara zonei euro, alte bănci centrale sau alte autorități monetare competente, inclusiv acordurile privind nivelurile de servicii respective;

(h)	răspunderea pentru luarea măsurilor corespunzătoare pentru a asigura executarea normelor și principiilor privind supravegherea;

(i)	stabilirea datei la care începe prima migrare a CSD la T2S.

Articolul 5

Comitetul pentru T2S

Compunerea și mandatul Comitetului pentru T2S sunt prevăzute în Decizia BCE/2012/6. Comitetul pentru T2S răspunde de atribuțiile alocate Nivelului 2 în limitele cadrului general definit de Consiliul guvernatorilor.

Articolul 6

Cele 4BC

(1) Cele 4BC dezvoltă și operează T2S și furnizează Comitetului pentru T2S informații cu privire la organizarea lor internă și alocarea activităților.

Cele 4BC îndeplinesc, în special, toate atribuțiile următoare:

(a)	elaborarea GFS, UDFS și a manualelor utilizatorilor în conformitate cu planul sintetic privind T2S, pe baza URD și a orientărilor Comitetului pentru T2S;

(b)	dezvoltarea și construirea T2S, în numele Eurosistemului, și furnizarea componentelor tehnice ale T2S în conformitate cu planul sintetic pentru T2S și cu URD, GFS, UDFS și cu alte specificații și niveluri de servicii;

(c)	punerea T2S la dispoziția Comitetului pentru T2S în conformitate cu termenele, specificațiile și nivelurile de servicii aprobate;

(d)

punerea la dispoziția Comitetului pentru T2S, în scopul dispozițiilor financiare privind T2S prevăzute la articolul 12, a următoarelor elemente:

(i)	o estimare, într-o formă care poate fi evaluată și/sau auditată de comitetul relevant din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) sau din Eurosistem și/sau de auditori externi, a cheltuielilor pe care le vor efectua în cursul dezvoltării și utilizării T2S;

(ii)	o ofertă financiară, care să includă tipul, calendarul de plată, precum și perioada de timp acoperită;

(e)	obținerea tuturor licențelor necesare pentru construirea și utilizarea T2S și pentru a permite Eurosistemului să se afle în poziția de a furniza serviciile T2S pentru CSD;

(f)	punerea în aplicare a modificărilor T2S în conformitate cu procedura de administrare a modificărilor și versiunilor T2S;

(g)	furnizarea de răspunsuri în domeniile de competență ale acestora la cereri formulate de Consiliul guvernatorilor sau de Comitetul pentru T2S;

(h)	asigurarea pregătirii și a sprijinului tehnic și operațional pentru teste și pentru migrare, sub coordonarea Comitetului pentru T2S;

(i)	negocierea oricăror modificări ale acordului dintre Nivelul 2-Nivelul 3 cu Comitetul pentru T2S.

(2) Cele 4BC răspund solidar și indivizibil față de Eurosistem pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Răspunderea este angajată în caz de fraudă, culpă cu prevedere și culpă gravă. Regimul răspunderii este precizat mai detaliat în acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3.

(3) Externalizarea sau subcontractarea atribuțiilor sus-menționate de către cele 4BC unor furnizori externi nu trebuie să aducă atingere răspunderii celor 4BC față de Eurosistem și față de alți participanți și este transparentă față de Comitetul pentru T2S.

Articolul 7

Raporturile cu participanții externi

(1) Grupul consultativ pentru T2S este un forum pentru comunicarea și interacțiunea dintre Eurosistem și participanții externi la T2S. Grupul consultativ pentru T2S oferă consultanță Comitetului pentru T2S și, în situații excepționale, poate supune atenției Consiliului guvernatorilor anumite elemente.

(2) Grupul consultativ pentru T2S este prezidat de președintele Comitetului pentru T2S. Compunerea și mandatul Grupului consultativ pentru T2S sunt prevăzute în anexă.

(3) Grupul consultativ pentru T2S își desfășoară activitatea în conformitate cu Regulamentul de procedură elaborat de Grupul consultativ pentru T2S și aprobat de Comitetul pentru T2S.

(4) CSG este organismul de guvernanță a T2S care, în ceea ce privește o gamă de subiecte prevăzute în acordul-cadru, adoptă rezoluții și avize în numele CSD care au semnat acordul-cadru. Mandatul CSG este anexat la acordul-cadru.

(5) NECSG este organismul de guvernanță a T2S care, în ceea ce privește o gamă de subiecte prevăzute în Acordul de participare monetară (Currency Participation Agreement), adoptă rezoluții și emite avize în numele BCN din afara zonei euro și al altor bănci centrale care au semnat Acordul de participare monetară. Mandatul NECSG este anexat la Acordul de participare monetară.

(6) Grupurile naționale de utilizatori reprezintă forumuri pentru comunicarea și interacțiunea cu furnizorii și utilizatorii serviciilor de decontare a valorilor mobiliare în cadrul piețelor naționale ale acestora, în scopul susținerii dezvoltării și implementării T2S și pentru a evalua impactul T2S asupra piețelor naționale. De regulă, Grupurile naționale de utilizatori sunt prezidate de BCN respective. Compunerea și mandatul Grupurilor naționale de utilizatori sunt prevăzute în anexă.

Articolul 8

Buna guvernanță

(1) Pentru a preîntâmpina conflictele de interese dintre furnizarea serviciilor T2S de către Eurosistem și funcțiile de reglementare ale Eurosistemului, băncile centrale din Eurosistem se asigură că:

(a)

membrii Comitetului pentru T2S nu sunt direct implicați în supravegherea T2S sau a CSD care externalizează către T2S operațiunile de decontare. Ei nu pot face parte dintr-un comitet din Eurosistem sau SEBC care are vreuna dintre responsabilitățile de supraveghere prevăzute mai sus. Aceștia nu fac parte din Comitetul director în domeniul IT al Eurosistemului (Eurosystem IT Steering Committee) (EISC) sau din Comitetul pentru audit intern (Internal Auditors Committee) (IAC); și

(b)	există o separare între supravegherea T2S și activitățile operaționale ale T2S.

(2) Comitetul pentru T2S este supus obligațiilor de raportare, controlului și auditului, astfel cum sunt definite de prezenta orientare. Auditurile referitoare la dezvoltarea, operarea și costul T2S sunt inițiate și desfășurate pe baza principiilor și normelor stabilite de Consiliul guvernatorilor în Politica de audit a SEBC în vigoare la data la care auditul respectiv este efectuat.

Articolul 9

Cooperarea și schimbul de informații

(1) Pe parcursul dezvoltării și operării T2S, cele 4BC și Comitetul pentru T2S cooperează, fac schimb de informații și își oferă reciproc suport tehnic și de altă natură.

(2) Cele 4BC, celelalte bănci centrale din Eurosistem și Comitetul pentru T2S se informează reciproc fără întârziere cu privire la orice elemente care ar putea afecta în mod concret dezvoltarea sau construirea și operarea T2S și depun eforturi pentru reducerea oricărui risc conex.

(3) Comitetul pentru T2S prezintă trimestrial Consiliului guvernatorilor rapoarte cu privire la dezvoltarea Programului T2S și operarea T2S. Aceste rapoarte se transmit EISC, care poate oferi sugestii organelor de decizie ale BCE. Comitetul pentru sisteme de plăți și de decontare (Payment and Settlement Systems Committee) (PSSC) primește rapoartele în scop de informare.

(4) Comitetul pentru T2S comunică membrilor PSSC ordinea de zi, rezumatele și documentația relevantă pentru reuniunile sale, pentru a le permite acestora să contribuie pe fond, în cazul în care este necesar.

(5) Comitetul pentru T2S poate consulta și poate fi consultat de orice comitete competente ale SEBC, după cum este necesar.

(6) Cele 4BC prezintă Comitetului pentru T2S rapoarte regulate privind Programul T2S și operarea T2S.

(7) Conținutul și procedura detaliată pentru obligațiile de raportare ale Comitetului pentru T2S și ale celor 4BC sunt detaliate în acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3.

SECȚIUNEA III

REGIMUL FINANCIAR

Articolul 10

Politica de comisionare

Politica de comisionare pentru T2S se ghidează după următoarele principii de bază: lipsa scopului lucrativ, recuperarea integrală a costurilor și nediscriminarea față de CSD.

Articolul 11

Metodologia privind costurile și procedurile contabile

(1) T2S face obiectul metodologiei comune a Eurosistemului cu privire la costuri și al Orientării BCE/2010/20 din 11 noiembrie 2010 privind cadrul juridic al procedurilor contabile și al raportării financiare din Sistemul European al Băncilor Centrale (4), cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor hotărăște altfel.

(2) Comitetul pentru T2S implică încă de la început comitetele relevante din SEBC/Eurosistem în evaluarea implementării corecte a:

(a)	metodologiei comune a Eurosistemului cu privire la costuri în contextul estimărilor de cost ale T2S și al calculării costurilor anuale ale T2S; și

(b)	Orientării BCE/2010/20 de către BCE și cele 4BC în contextul recunoașterii costurilor și activelor T2S.

Articolul 12

Dispoziții financiare

(1) Comitetul pentru T2S transmite Consiliului guvernatorilor propuneri cu privire la ajustarea regimului financiar al T2S, care va include costurile T2S, și anume costurile suportate de cele 4BC și BCE pentru dezvoltarea, întreținerea și operarea T2S.

(2) Propunerea include și:

(a)	tipul ofertei;

(b)	calendarul de plată;

(c)	perioada de timp acoperită;

(d)	mecanismul de împărțire a costurilor;

(e)	costul de capital.

(3) Consiliul guvernatorilor adoptă deciziile cu privire la regimul financiar al T2S.

Articolul 13

Plăți

(1) La BCE se deschide un cont pentru proiectul T2S în numele Eurosistemului. Contul pentru proiectul T2S nu are caracter bugetar, dar este folosit pentru colectarea și distribuirea tuturor plăților anticipate, tranșelor și rambursărilor legate de costuri privind T2S, precum și a taxelor de utilizare a T2S.

(2) Comitetul pentru T2S administrează contul proiectului T2S în numele Eurosistemului. Cu condiția validării și acceptării produselor celor 4BC, Comitetul pentru T2S aprobă plătirea tranșelor către cele 4BC în conformitate cu un calendar de plată stabilit, aprobat de Consiliul guvernatorilor și prevăzut în acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3.

Articolul 14

Drepturile Eurosistemului asupra T2S

(1) Aplicația comercială T2S este deținută în întregime de Eurosistem.

(2) În acest sens, cele 4BC acordă Eurosistemului licențe privind drepturile de proprietate intelectuală necesare pentru a permite Eurosistemului să furnizeze CSD întreaga gamă de servicii T2S în conformitate cu normele aplicabile și nivelurile de servicii comune și pe o bază egală. Cele 4BC despăgubesc Eurosistemul pentru orice acțiuni privind încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală introduse de terți.

(3) Detaliile referitoare la drepturile Eurosistemului asupra T2S sunt stabilite de cele 4BC și Comitetul pentru T2S în cadrul acordului dintre Nivelul 2-Nivelul 3. Drepturile autorităților care au semnat un acord de participare monetară astfel cum este definit la articolul 18 vor fi prevăzute într-un astfel de acord.

SECȚIUNEA IV

DEPOZITARII CENTRALI DE VALORI MOBILIARE

Articolul 15

Criteriile de acces pentru CSD

(1) CSD sunt eligibili pentru acces la serviciile T2S cu condiția ca aceștia:

(a)	să fi fost notificați conform articolului 10 din Directiva 98/26/CE sau, în cazul unui CSD dintr-o jurisdicție din afara SEE, să funcționeze în temeiul unui cadru juridic și de reglementare care este echivalent celui în vigoare în Uniune;

(b)	să fi fost evaluați pozitiv de autoritățile competente în raport cu Recomandările CESR/SEBC pentru sistemele de decontare a valorilor mobiliare;

(c)	la cerere, să pună fiecare ISIN/valoare mobiliară pentru care este un CSD emitent (sau un CSD emitent tehnic) la dispoziția altor CSD din T2S;

(d)	să se oblige să ofere altor CSD din T2S servicii de custodie de bază într-o manieră nediscriminatorie;

(e)	să se oblige față de alți CSD din T2S să efectueze decontarea în banii băncii lor centrale în T2S, în cazul în care moneda este disponibilă în T2S.

(2) Normele cu privire la criteriile de acces pentru CSD sunt prevăzute în Decizia BCE/2011/20 din 16 noiembrie 2011 de stabilire a normelor detaliate și a procedurilor de punere în aplicare a criteriilor de eligibilitate pentru accesul depozitarilor centrali de valori mobiliare la serviciile TARGET2-Securities (5) și sunt implementate prin acordurile contractuale dintre băncile centrale din Eurosistem și CSD.

(3) BCE păstrează pe website-ul său o listă cu CSD admiși la decontarea în T2S.

Articolul 16

Raporturile contractuale cu CSD

(1) Contractele dintre băncile centrale din Eurosistem și CSD, inclusiv acordurile privind nivelurile de servicii, sunt pe deplin armonizate.

(2) Comitetul pentru T2S, împreună cu băncile centrale din Eurosistem, negociază modificările contractelor cu CSD.

(3) Contractele cu CSD și modificările acestora sunt aprobate de Consiliul guvernatorilor și apoi sunt semnate de banca centrală din Eurosistem a țării în care se află sediul CSD sau de BCE pentru CSD cu sediul în afara zonei euro, în oricare dintre situații acționând în numele și pe seama tuturor băncilor centrale din Eurosistem. În ceea ce privește Irlanda, contractul este semnat de banca centrală din Eurosistem a statului membru care a notificat sistemul de decontare a valorilor mobiliare în conformitate cu articolul 10 din Directiva 98/26/CE.

Articolul 17

Respectarea cerințelor prevăzute de reglementări

(1) Comitetul pentru T2S are drept scop să susțină respectarea permanentă de către CSD a cerințelor relevante în materie juridică, de reglementare și de supraveghere.

(2) Comitetul pentru T2S apreciază dacă BCE ar trebui să emită recomandări pentru a promova adaptările legislative care să asigure CSD drepturi de acces egale la serviciile T2S și adresează propuneri cu privire la acestea Consiliului guvernatorilor.

SECȚIUNEA V

ALTE MONEDE DECÂT MONEDA EURO

Articolul 18

Condiții de eligibilitate pentru includerea în T2S

(1) O monedă SEE, alta decât moneda euro, este eligibilă pentru utilizarea în T2S cu condiția ca BCN din afara zonei euro, altă bancă centrală sau altă autoritate responsabilă pentru o astfel de monedă să devină parte la un acord de participare monetară cu Eurosistemul și ca eligibilitatea unei astfel de monede să fi fost aprobată de Consiliul guvernatorilor.

(2) O monedă, alta decât o monedă din SEE, este eligibilă pentru utilizarea în T2S cu condiția ca eligibilitatea unei astfel de monede să fi fost aprobată de Consiliul guvernatorilor, dacă:

(a)	cadrul juridic, de reglementare și de supraveghere aplicabil decontării în moneda respectivă asigură în mod substanțial același nivel sau un nivel mai ridicat de certitudine juridică decât cel în vigoare în Uniune;

(b)	includerea unei astfel de monede în T2S ar avea un impact pozitiv asupra contribuției T2S la piața de decontare a valorilor mobiliare din Uniune;

(c)	altă bancă centrală sau altă autoritate responsabilă de o astfel de monedă devine parte la un acord de participare monetară reciproc satisfăcător cu Eurosistemul.

(3) În conformitate cu mandatul Comitetului pentru T2S, BCN din afara zonei euro și alte bănci centrale pot fi reprezentate în cadrul Comitetului pentru T2S.

SECȚIUNEA VI

DEZVOLTAREA PROGRAMULUI T2S

Articolul 19

Planul sintetic pentru T2S

(1) Pe baza propunerilor trimise de Comitetul pentru T2S, Consiliul guvernatorilor evaluează, validează și acceptă modificările planului sintetic pentru T2S.

(2) Comitetul pentru T2S stabilește un plan operațional pe baza planului sintetic pentru T2S. Planul operațional și actualizările acestuia sunt publicate și comunicate participanților la T2S relevanți.

(3) În cazul în care există un risc considerabil ca un punct cheie al planului sintetic pentru T2S să nu fie îndeplinit, Comitetul pentru T2S informează de îndată Consiliul guvernatorilor și propune măsurile pentru reducerea oricărei întârzieri în implementarea T2S.

SECȚIUNEA VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 20

Acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3

(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei orientări, un acord între Nivelul 2-Nivelul 3 prevede detalii suplimentare cu privire la atribuțiile și responsabilitățile celor 4BC, ale Comitetului pentru T2S și ale băncilor centrale din Eurosistem.

(2) Acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3 și proiectele de modificări ale acestuia sunt transmise Consiliului guvernatorilor pentru aprobare și, ulterior, sunt semnate de Eurosistem și cele 4BC.

Articolul 21

Soluționarea diferendelor

(1) În cazul în care un diferend în legătură cu o chestiune reglementată de prezenta orientare nu poate fi soluționat prin acordul părților afectate, oricare dintre părțile afectate poate înainta chestiunea Consiliului guvernatorilor pentru adoptarea unei decizii.

(2) Acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3 prevede că cele 4BC sau Comitetul pentru T2S pot înainta Consiliului guvernatorilor orice diferend generat de acordul dintre Nivelul 2-Nivelul 3.

Articolul 22

Abrogare

(1) Orientarea BCE/2010/2 se abrogă.

(2) Trimiterile la orientarea abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare.

Articolul 23

Intrare în vigoare

Prezenta orientare intră în vigoare la două zile de la data adoptării.

Articolul 24

Destinatari și măsuri de implementare

Prezenta orientare se adresează tuturor băncilor centrale din Eurosistem.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 18 iulie 2012.

Pentru Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele BCE

Mario DRAGHI

(1) JO L 118, 12.5.2010, p. 65.

(2) JO L 117, 1.5.2012, p. 13.

(3) JO L 166, 11.6.1998, p. 45.

(4) JO L 35, 9.2.2011, p. 31.

(5) JO L 319, 2.12.2011, p. 117.

ANEXĂ

GRUPUL CONSULTATIV PENTRU T2S

MANDAT

1. Preambul și obiective

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, Eurosistemul are drept obiectiv să furnizeze serviciile TARGET2-Securities (T2S) depozitarilor centrali de valori mobiliare (CSD) și băncilor centrale din Europa. Serviciile T2S permit decontarea livrare-contra-plată în banii băncii centrale în mod centralizat, neutru și fără frontiere a tranzacțiilor cu valori mobiliare. Aceasta se realizează printr-o platformă tehnică unică integrată în sistemele de decontare pe bază brută în timp real ale băncilor centrale pentru toate monedele participante.

În vederea furnizării serviciilor T2S, Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene (BCE), având competența decizională supremă în Eurosistem, a înființat Grupul consultativ pentru T2S (T2S Advisory Group (AG) pentru a se asigura că T2S continuă să răspundă necesităților pieței. AG își păstrează rolul de organism consultativ pentru Eurosistem pentru toate chestiunile legate de T2S. Acesta poate oferi sugestii Comitetului director pentru CSD și Comitetului director pentru monedele din afara zonei euro.

2. Responsabilități și atribuții

Atribuțiile AG sunt:

—	susținerea consecvenței setului de documente privind stabilirea sferei de aplicare a T2S, în special conformitatea deplină a acestora cu documentul privind cerințele utilizatorului;

—

susținerea revizuirii și prioritizării de către Eurosistem a cererilor de schimbare referitoare la setul de documente privind stabilirea sferei de aplicare a T2S, în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute în planificările din acordul-cadru cu privire la „Guvernanță” și „Administrarea modificărilor și versiunilor”;

—	susținerea Eurosistemului în orice ajustare a grilei de comisionare;

—	continuarea promovării activității de armonizare în domeniul decontării valorilor mobiliare în raport cu T2S și susținerea eforturilor de implementare pe piață;

—	consultanță cu privire la deciziile care urmează a fi luate de Consiliul guvernatorilor, Comitetul pentru T2S, Comitetul director pentru CSD și Comitetul director pentru monedele din afara zonei euro care, în opinia Comitetului pentru T2S, au implicații pentru utilizatorii T2S;

—	consultanță cu privire la practicile și politicile care contribuie la o implementare a T2S efectivă și eficientă din punct de vedere al costurilor în mediul T2S pentru posttranzacționare;

—	consultanță cu privire la chestiuni operaționale;

—

consultanță cu privire la disputele apărute între Eurosistem și unul sau mai mulți CSD și/sau între Eurosistem și una sau mai multe bănci centrale naționale din afara zonei euro (BCN), în conformitate cu procedurile de soluționare a disputelor din acordul-cadru și Acordul de participare monetară (CPA).

Fiecare membru cu drepturi depline al AG poate:

—	propune sugestii cu privire la chestiuni legate de T2S;

—	iniția o cerere de schimbare în conformitate cu procedura prevăzută în calendarul acordului-cadru în ceea ce privește „Administrarea modificărilor și versiunilor”.

3. Compunere și mandat

AG este compus din președinte, un secretar, membrii cu drepturi depline și observatori.

Președintele AG este președintele Comitetului pentru T2S. Secretarul AG este un membru al personalului BCE cu o experiență solidă și este numit de către președintele AG. BCE asigură secretarului AG suportul operațional și tehnic necesar. Președintele AG poate desemna un supleant care să îl înlocuiască pe secretarul AG în situații excepționale.

Un reprezentant al oricăruia dintre următoarele grupuri este eligibil pentru a fi membru cu drepturi depline al AG:

(a)

bănci centrale:

BCE și fiecare dintre BCN ale statelor membre a căror monedă este euro sunt reprezentate de un membru cu drepturi depline. Cu ocazia adoptării euro de către un stat membru, BCN a acestui stat participă și ea în calitate de membru cu drepturi depline al AG de la data adoptării euro. O bancă centrală din afara zonei euro care a semnat CPA și participă cu efect imediat la T2S este de asemenea reprezentată de un membru cu drepturi depline de la data semnării. Un reprezentant al unei bănci centrale va fi desemnat de către guvernatorul sau președintele băncii centrale respective în conformitate cu statutul băncii centrale aplicabil;

(b)

CSD:

Toți membrii cu drepturi depline ai Comitetului director pentru CSD sunt membrii cu drepturi depline ai AG. Ca o excepție și ca o reflectare a cotei lor din volumul de decontare, Euroclear Group are patru membri, Clearstream Group patru și Monte Titoli doi (1). Această compunere este blocată pentru un an de la începutul operării T2S, după care Consiliul guvernatorilor va revizui membrii suplimentari pentru a reflecta volumul efectiv al decontării din T2S;

(c)

utilizatori:

Grupul participanților utilizatori și grupul CSD au același număr de membri în AG, astfel încât grupurile de pe piață de participanți la T2S sunt egal reprezentate. Consiliul guvernatorilor desemnează reprezentanții utilizatorilor pe baza unei propuneri a Comitetului pentru T2S. Propunerea Comitetului pentru T2S se întemeiază pe candidaturile primite de la Federația Europeană a Băncilor (European Banking Federation), Grupul european al băncilor de economisire (European Savings Bank Group), Asociația europeană a cooperativelor de credit (European Association of Co-operative Banks), Asociația pentru piețele financiare din Europa (Association for Financial Markets in Europe) și Asociația europeană a caselor de compensare (European Association of Clearing Houses) în vederea echilibrării în T2S a intereselor diferiților utilizatori, inclusiv instituțiile și piețele mari și mici, jucători naționali sau internaționali, și diferitele domenii de aplicare ale serviciilor furnizate de către utilizatori, cu accent pe utilizatorii care au activități semnificative privind valorile mobiliare în T2S, în euro sau în alte monede eligibile pentru decontare în T2S, indiferent de locul unde au sediul social. Fiecare dintre aceste instituții are cel puțin un candidat selectat. În plus, se aplică următorii parametri:

(i)	cel puțin unsprezece membri cu drepturi depline reprezintă bănci comerciale semnificative;

(ii)	cel puțin doi membri cu drepturi depline reprezintă bănci de investiții internaționale;

(iii)

cel puțin doi membri cu drepturi depline reprezintă bănci active în domeniul decontării valorilor mobiliare care deservesc clienții locali;

(iv)	cel puțin un membru cu drepturi depline reprezintă o contraparte centrală.

Conducerea fiecăreia dintre următoarele instituții și organizații are dreptul de a desemna un observator la AG:

—	Asociația pentru piețele financiare din Europa (Association for Financial Markets in Europe);

—	Asociația Europeană a Cooperativelor de Credit (European Association of Co-operative Banks);

—	Federația Europeană a Băncilor (European Banking Federation);

—	Asociația europeană a caselor de compensare (European Association of Clearing Houses);

—	Grupul european al băncilor de economisire (European Savings Bank Group);

—	Federația Burselor de Valori Europene (Federation of European Securities Exchanges);

—	Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (European Securities and Markets Authority);

—	Comisia Europeană;

—	funcția de supraveghere a Eurosistemului;

—	un reprezentant al fiecăreia dintre cele 4BC (acești reprezentanți transmit AG opiniile lor în mod uniform).

În plus, membrii Comitetului pentru T2S sunt invitați la ședințele AG în calitate de observatori.

Fiecare persoană desemnată deține gradul profesional adecvat și experiența tehnică relevantă. Entitățile care desemnează se asigură că persoana desemnată are suficient timp pentru a se implica activ în activitatea AG.

Pentru a limita dimensiunea AG, maximum doi membri cu drepturi depline sau observatori din partea unei singure bănci centrale pot participa la AG în același timp. Președintele AG este exceptat de la această regulă, pentru a se asigura suficientă neutralitate.

Membrii cu drepturi depline și observatorii sunt desemnați pentru un mandat de doi ani care poate fi reînnoit. Înlocuitorii membrilor utilizatori care demisionează în cursul unui mandat normal pot fi desemnați de Comitetul pentru T2S pe baza candidaturilor primite de la organizația de utilizatori relevantă. Mandatul AG începe în iulie 2012, înlocuind mandatul și regulamentul de procedură al AG pregătite inițial pentru etapa de proiectare și prelungite până la intrarea în vigoare a acordului-cadru. Noul mandat expiră la înlocuirea acordului-cadru și a CPA cu un nou acord și/sau cu rezilierea acordului-cadru și a CPA de către semnatari.

4. Raportare

AG furnizează consultanță Comitetului pentru T2S. La cerere, AG poate de asemenea oferi sugestii Comitetului director pentru CSD sau Comitetului director pentru monedele din afara zonei euro. În cazuri excepționale, AG poate oferi consultanță direct Consiliului guvernatorilor, dacă AG apreciază că principiile generale ale T2S sau alte elemente-cheie ale T2S sunt puse în pericol.

Consiliul guvernatorilor și Comitetul pentru T2S (pentru chestiuni delegate de Consiliul guvernatorilor Comitetului pentru T2S) pot furniza AG orientări generale, din proprie inițiativă sau la cerere.

5. Proceduri de lucru

Membrii cu drepturi depline au dreptul de a participa la procesul de adoptare a deciziilor de către AG. Observatorii au dreptul de a participa la ședințele AG, dar nu pot participa la procesul decizional.

Deciziile AG iau forma avizelor sau a rezoluțiilor privind organizarea activității AG sau a subgrupurilor. Avizele AG sunt trimise, după caz, direct Comitetului pentru T2S, Consiliului guvernatorilor, Comitetului director pentru CSD sau Comitetului director pentru monedele din afara zonei euro. Avizele și rezoluțiile AG ar trebui adoptate prin consens. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, președintele AG poate hotărî să evalueze gradul de susținere a unei decizii specifice, caz în care avizele sau rezoluțiile acestuia sunt adoptate cu majoritatea simplă a membrilor cu drepturi depline ai AG. Președintele și secretarul AG nu au dreptul să ia parte la adoptarea de avize sau rezoluții.

AG poate înființa substructuri pentru a-i susține activitatea, dacă este considerat necesar. Acesta comunică cu Comitetul pentru T2S care organizează activitatea în vederea implicării adecvate a tuturor organelor de guvernanță relevante fără duplicarea substructurilor pe anumite teme.

De regulă, AG se întâlnește de cel puțin două ori pe an. Președintele AG poate convoca ședințe suplimentare, datele acestora urmând a fi comunicate AG cu suficient timp înainte. În principiu, ședințele se desfășoară la sediul BCE. În plus, președintele AG poate invita AG să își furnizeze avizele prin alte mijloace, de exemplu prin proceduri scrise.

AG își desfășoară activitatea în mod deschis și transparent, iar documentația AG este publicată pe website-ul T2S. Procedurile de lucru detaliate urmează să fie prevăzute în „Regulamentul de procedură” elaborat de AG și aprobat de Comitetul pentru T2S.

GRUPURILE NAȚIONALE DE UTILIZATORI

MANDAT

1. Obiective

Grupurile naționale de utilizatori (GNU) reunesc furnizorii și utilizatorii de servicii de decontare a valorilor mobiliare din cadrul piețelor naționale ale acestora cu scopul de a susține dezvoltarea, implementarea și operarea TARGET2-Securities (T2S). Acestea înființează forumuri pentru a implica participanții pe piețele naționale în activitatea Grupului consultativ pentru T2S (AG) și stabilesc legătura formală dintre AG și piețele naționale. Acestea acționează atât în calitate de comitet de reprezentare pentru Departamentul pentru Programul T2S, cât și în calitate de furnizori de conținut pentru AG în privința chestiunilor avute în vedere de AG. Ca atare, poate să și propună AG subiecte spre analiză.

GNU pot fi implicate în procesul de administrare a modificărilor și versiunilor și pot juca un rol important în evaluarea unor astfel de cereri în contextul funcționării piețelor naționale. GNU ar trebui să adopte principiul T2S referitor la obiectivul de evitare a încorporării elementelor specifice naționale în T2S și ar trebui să promoveze în mod activ armonizarea.

2. Responsabilități și atribuții

GNU din piețele participante la T2S au următoarele atribuții:

—

evaluarea impactului funcționalității T2S, în special orice modificări ale cerințelor utilizatorilor T2S, pe piața națională a acestora; atunci când se procedează astfel, ar trebui să fie acordată atenția cuvenită conceptului „T2S uniformizat” (lean T2S), care urmărește să evite elementele specifice naționale și să promoveze armonizarea;

—	contribuirea la monitorizarea și implementarea atribuțiilor asociate cu activitățile de armonizare a T2S susținute de AG;

—	aducerea la cunoștința AG a preocupărilor concrete ale pieței naționale;

—	creșterea gradului de cunoaștere a T2S în toate segmentele comunității naționale a valorilor mobiliare;

—	susținerea membrilor AG care reprezintă comunitatea națională.

În îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, GNU aderă la standardele înalte de transparență care constituie un element cheie al T2S.

Deși mandatul său este concentrat pe piețele care participă la T2S, și piețele care nu participă încă la T2S sunt încurajate să creeze GNU. Dacă o asemenea piață hotărăște să înființeze un GNU, acesta urmează un mandat similar în vederea pregătirii pieței acestuia pentru participarea la T2S.

3. Compunere și mandat

GNU sunt compuse din președinte, secretar și membri.

Președintele unui GNU este de preferință un membru cu drepturi depline sau un observator al AG. Acest rol este de obicei îndeplinit de unul dintre reprezentanții oficiali cu experiență ai băncii centrale naționale relevante. În cazul în care banca centrală națională relevantă nu îl indică sau nu îl desemnează pe președintele GNU, președintele va fi numit de către președintele AG care va încerca să obțină acordul principalilor participanți pe piața relevantă. În cazul în care președintele nu este membru al AG, un membru al AG ar trebui să asigure coordonarea între AG și președintele GNU pentru a garanta legătura strânsă dintre AG și GNU. În cazul în care niciun membru al GNU nu este reprezentat în AG, GNU urmărește să coopereze strâns cu secretarul AG pentru a fi informat cu privire la evoluția T2S.

Secretarul unui GNU provine de la banca centrală națională relevantă din statele din zona euro; în alte state, secretarul GNU este desemnat de către președintele GNU și, ideal, ar trebui să provină de la banca centrală națională corespunzătoare. Secretarul trebuie să ia parte la ședințele de informare regulate organizate pentru secretarii GNU de Departamentul pentru Programul T2S prin intermediul rețelei experților GNU. Secretarii GNU din piețele care nu participă la T2S pot participa în calitate de invitați la rețeaua experților GNU.

În rândul membrilor unui GNU sunt incluși membrii AG relevanți și observatorii (sau reprezentanții cu experiență desemnați ai acestora, agreați de președintele GNU) și alte persoane care au cunoștințele și experiența necesare pentru a reprezenta în general toate categoriile de utilizatori și furnizori de pe piața națională, inclusiv experții în domeniul numerarului. Prin urmare, pot fi membri GNU: CSD, brokeri, bănci, bănci de investiții, custozi, emitenți și/sau agenții lor, contrapărți centrale, burse de valori și platforme multilaterale de tranzacționare, banca centrală națională relevantă, autoritățile de reglementare și asociațiile bancare relevante.

Mandatul GNU expiră concomitent cu mandatul AG, și anume la înlocuirea acordului-cadru și a Acordului de participare monetară cu un nou acord și/sau cu încetarea acordului-cadru și a Acordului de participare monetară cu toți CSD și toate băncile centrale din afara zonei euro semnatare.

4. Proceduri de lucru

GNU se ocupă exclusiv de aspectele relevante pentru T2S. Acestea sunt invitate să solicite în mod activ să fie informate de către Departamentul pentru Programul T2S în legătură cu elemente funcționale și să formuleze opinii naționale într-o manieră oportună cu privire la problemele prezentate de secretarul AG sau ridicate de GNU. În mod regulat, Departamentul pentru Programul T2S furnizează GNU informații privind piețele participante la T2S și organizează ședințe cu secretarii acestor GNU prin intermediul rețelei experților GNU în vederea încurajării interacțiunii dintre GNU și Departamentul pentru Programul T2S.

GNU încearcă să organizeze reuniuni regulate aliniate cu calendarul reuniunilor AG, astfel încât să poată oferi consultanță membrilor AG național. Cu toate acestea, niciun membru al AG nu este obligat de acest tip de consultanță. De asemenea, GNU pot înainta AG prezentări scrise prin intermediul secretarului AG și pot invita un membru al AG să își prezinte opinia.

Secretarul GNU transmite ordinea de zi și documentele relevante pentru discuția din cadrul reuniunii GNU cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de reuniune. Rezumatul unei ședințe a GNU este publicat pe website-ul T2S și, dacă este considerat adecvat, pe website-ul BCN respective. În mod ideal, publicarea ar trebui făcută în limba engleză și, dacă este necesar, în limba națională relevantă în termen de trei săptămâni de la fiecare ședință a GNU.

Lista membrilor GNU va fi publicată pe website-ul T2S. De asemenea, GNU vor publica pe website-ul T2S adresele de e-mail de contact pentru GNU, astfel încât participanții pe piețele naționale să știe pe cine să contacteze pentru a-și exprima opiniile.

(1) Această compunere este stabilită pornind de la prezumția că Euroclear Group participă la T2S cu Euroclear Belgium, Euroclear Finland, Euroclear France și Euroclear Nederland, iar Clearstream participă cu Clearstream Banking Frankfurt și cu LuxCSD.

		ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2012.215.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 215

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 55 11 august 2012

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAȚIONALE
		2012/471/UE
	*	Decizia Consiliului din 13 decembrie 2011 privind semnarea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite	1
		2012/472/UE
	*	Decizia Consiliului din 26 aprilie 2012 privind încheierea Acordului dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite	4
		Acordul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană privind utilizarea și transferul de date din registrele cu numele pasagerilor către Departamentul pentru Securitate Internă al Statelor Unite	5
		REGULAMENTE
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 731/2012 al Comisiei din 10 august 2012 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	15
		Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 732/2012 al Comisiei din 10 august 2012 de modificare a prețurilor reprezentative și a valorilor taxelor suplimentare de import pentru anumite produse din sectorul zahărului, stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 971/2011 pentru anul de comercializare 2011/2012	17
		ORIENTĂRI
		2012/473/UE
	*	Orientarea Băncii Centrale Europene din 18 iulie 2012 privind TARGET2-Securities (BCE/2012/13)	19

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	MK	45,6
	TR	55,3
	ZZ	50,5
0707 00 05	TR	100,7
0707 00 05	ZZ	100,7
0709 93 10	TR	107,9
0709 93 10	ZZ	107,9
0805 50 10	AR	95,1
	TR	92,0
	UY	83,5
	ZA	101,6
	ZZ	93,1
0806 10 10	EG	202,6
	MA	168,7
	MK	50,2
	MX	186,3
	TN	203,8
	TR	142,8
	ZZ	159,1
0808 10 80	AR	82,0
	BR	97,8
	CL	112,3
	NZ	115,9
	US	188,2
	ZA	99,9
	ZZ	116,0
0808 30 90	AR	129,0
	CL	165,2
	CN	91,7
	NZ	165,5
	TR	172,4
	ZA	106,8
	ZZ	138,4
0809 30	TR	158,1
0809 30	ZZ	158,1
0809 40 05	BA	66,5
	IL	69,8
	ZZ	68,2

(în EUR)
Codul NC	Valoarea prețului reprezentativ per 100 kg net din produsul în cauză	Valoarea taxei suplimentare per 100 kg net din produsul în cauză
1701 12 10 (1)	39,31	0,00
1701 12 90 (1)	39,31	2,81
1701 13 10 (1)	39,31	0,00
1701 13 90 (1)	39,31	3,11
1701 14 10 (1)	39,31	0,00
1701 14 90 (1)	39,31	3,11
1701 91 00 (2)	48,19	3,01
1701 99 10 (2)	48,19	0,00
1701 99 90 (2)	48,19	0,00
1702 90 95 (3)	0,48	0,22