26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/1

(1)

În conformitate cu articolul 80 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) se aplică, în ceea ce privește procedura și condițiile de aprobare, substanțelor active pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererilor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 al Comisiei din 17 ianuarie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința unei proceduri ordinare și a unei proceduri accelerate de evaluare a substanțelor active prevăzute în programul de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din directiva respectivă, dar care nu au fost incluse în anexa I la aceasta (3). Metamul este o substanță activă pentru care a fost stabilit caracterul complet al cererii în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentele (CE) nr. 451/2000 (4) și (CE) nr. 1490/2002 (5) ale Comisiei stabilesc normele de punere în aplicare a etapelor a doua și a treia ale programului de lucru menționat la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, precum și o listă de substanțe active care urmează să fie evaluate în vederea eventualei lor includeri în anexa I la Directiva 91/414/CEE. Aceste liste includeau metamul. Prin Decizia 2009/562/CE a Consiliului din 13 iulie 2009 privind neincluderea metamului în anexa I la Directiva 91/414/CEE și retragerea autorizațiilor pentru produsele de protecție a plantelor care conțin această substanță (6) s-a decis ca metamul să nu fie inclus în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

(3)

În temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, notificatorul inițial (denumit în continuare „solicitantul”) a prezentat o nouă cerere, solicitând aplicarea procedurii accelerate prevăzute la articolele 14-19 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(4)

Cererea a fost transmisă Belgiei, care fusese desemnată stat membru raportor prin Regulamentul (CE) nr. 1490/2002. Perioada pentru procedura accelerată a fost respectată. Specificarea substanței active și utilizările recomandate sunt identice cu cele care au constituit obiectul Deciziei 2009/562/CE. Cererea respectivă este conformă, de asemenea, cu celelalte cerințe de fond și de procedură menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 33/2008.

(5)

Belgia a evaluat datele suplimentare transmise de solicitant și a pregătit un raport suplimentar. Raportul a fost comunicat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) și Comisiei la 31 august 2010.

(6)

Autoritatea a comunicat raportul suplimentar celorlalte state membre și solicitantului pentru observații și a transmis Comisiei observațiile primite. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 33/2008 și la solicitarea Comisiei, autoritatea a prezentat Comisiei concluzia sa referitoare la metam, la data de 8 august 2011 (7). Proiectul de raport de evaluare, raportul suplimentar și concluzia autorității au fost reexaminate de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la 9 martie 2012 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei pentru metam.

(7)

Raportul suplimentar elaborat de statul membru raportor și noua concluzie emisă de autoritate se concentrează asupra aspectelor problematice care au condus la neincludere. Aceste aspecte problematice se refereau în special la faptul că nu era posibil să se demonstreze că expunerea consumatorilor era acceptabilă și lipsa de date referitoare la comportamentul în mediu al impurității N,N-dimetiltiouree (DMTU).

(8)

Noile informații prezentate de solicitant arată că expunerea consumatorilor poate fi considerată acceptabilă și că comportamentul DMTU în mediu nu va provoca efecte inacceptabile.

(9)

În consecință, datele suplimentare furnizate de solicitant permit eliminarea aspectelor problematice specifice care au determinat neincluderea.

(10)

Din diferitele examinări efectuate a reieșit că este de așteptat ca produsele de protecție a plantelor care conțin metam să satisfacă, în general, cerințele menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de reexaminare al Comisiei. Prin urmare, este adecvat ca substanța metam să fie autorizată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(11)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 coroborat cu articolul 6 și având în vedere datele științifice și tehnice actuale, este, totuși, necesară includerea anumitor condiții și restricții.

(12)

Fără a aduce atingere concluziei conform căreia metamul ar trebui autorizat, este, în special, necesar să se solicite unele informații de confirmare suplimentare.

(13)

Ar trebui prevăzută o perioadă rezonabilă de timp înainte de autorizare pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din autorizare.

(14)

Fără a aduce atingere obligațiilor definite prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 ca urmare a autorizării, luând în considerare situația specifică creată de tranziția de la Directiva 91/414/CEE la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, cele de mai jos ar trebui, totuși, să se aplice. Statelor membre ar trebui să li se acorde o perioadă de timp după autorizare pentru a reexamina autorizațiile produselor de protecție a plantelor care conțin metam care au fost menținute pentru anumite utilizări în conformitate cu articolul 3 din Decizia 2009/562/CE. Pentru calcularea perioadei respective trebuie să se țină seama de dispoziția respectivă. După caz, statele membre ar trebui să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente.

(15)

În ceea ce privește produsele de protecție a plantelor care conțin metam, în cazul în care statele membre acordă o perioadă de grație în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, articolul 4 din Decizia 2009/562/CE ar trebui luat în considerare pentru calcularea perioadei respective. Prin urmare, o astfel de perioadă de grație ar trebui să expire cel târziu la 31 decembrie 2014.

(16)

Experiența dobândită în urma includerilor în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (8) a arătat că pot interveni dificultăți în interpretarea obligațiilor titularilor de autorizații existente în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesar să se clarifice obligațiile statelor membre, în special aceea de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă. Totuși, această clarificare nu impune nicio altă nouă obligație statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele adoptate până în prezent de modificare a anexei I la directiva menționată anterior sau la regulamentele de autorizare a substanțelor active.

(17)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (9) ar trebui modificată în consecință.

(18)

Din motive de claritate, Decizia 2009/562/CE ar trebui abrogată.

(19)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

(a)

în cazul unui produs care conține metam ca substanță activă unică, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 30 iunie 2016;

(b)

în cazul unui produs care conține metam ca una dintre mai multe substanțe active, modifică sau retrag autorizația, după caz, până la 30 iunie 2016 sau până la data stabilită pentru a efectua această modificare sau retragere în actul sau actele respective care au adăugat substanța sau substanțele în cauză în anexa I la Directiva 91/414/CEE sau au aprobat substanța sau substanțele în cauză, reținându-se data care survine mai târziu.

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/8

(1)

Regulamentul (CE) nr. 994/98 autorizează Comisia să stabilească printr-un regulament un plafon sub care se consideră că măsurile de ajutor nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, în cazul acestora nu se aplică procedura de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(2)

Pe baza acestui regulament, Comisia a adoptat, în special, Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis  (3), care stabilește un plafon de minimis general de 200 000 EUR per beneficiar pentru o perioadă de trei ani fiscali.

(3)

Experiența Comisiei în aplicarea normelor privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general în sensul articolului 106 alineatul (2) din tratat a arătat că plafonul sub care avantajele acordate unor astfel de întreprinderi nu sunt susceptibile să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre și/sau să denatureze concurența sau să amenințe denaturarea acesteia poate, în anumite cazuri, să difere de plafonul de minimis general stabilit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1998/2006. Într-adevăr, cel puțin o parte din aceste avantaje sunt susceptibile să constituie compensații pentru costurile suplimentare legate de prestarea unor servicii de interes economic general. În plus, multe activități calificate drept prestări de servicii de interes economic general se desfășoară pe un teritoriu limitat. Prin urmare, este necesară adoptarea, în paralel cu Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, a unui regulament care să conțină norme de minimis specifice pentru întreprinderile care prestează servicii de interes economic general. Ar trebui stabilit un plafon pentru valoarea ajutoarelor de minimis pe care fiecare întreprindere le poate primi de-a lungul unei anumite perioade de timp.

(4)

Având în vedere experiența Comisiei, ar trebui să se considere că ajutoarele acordate întreprinderilor care prestează un serviciu de interes economic general nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre și/sau nu denaturează sau nu sunt susceptibile să denatureze concurența, cu condiția ca valoarea totală a ajutoarelor acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general primite de întreprinderea beneficiară să nu depășească 500 000 EUR pentru o perioadă de trei ani fiscali. Având în vedere evoluția sectorului de transport rutier de călători și faptul că serviciile de interes economic general din acest domeniu au un caracter pronunțat local, nu este adecvată aplicarea unui plafon mai scăzut pentru acest sector și ar trebui să se aplice plafonul de 500 000 EUR.

(5)

Anii care urmează să fie luați în considerare pentru a determina dacă este respectat plafonul respectiv ar trebui să fie anii fiscali utilizați în scop fiscal de întreprinderea din statul membru în cauză. Perioada relevantă de trei ani ar trebui evaluată în mod continuu, astfel încât, pentru fiecare nouă acordare de ajutoare de minimis, trebuie determinată valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în anul fiscal în cauză, precum și în ultimii doi ani fiscali. Ajutoarele acordate de un stat membru ar trebui luate în considerare în acest scop, chiar și atunci când sunt finanțate integral sau parțial din resurse care provin din partea Uniunii. Împărțirea măsurilor privind ajutoarele care depășesc plafonul de minimis în mai multe părți mai mici care să se încadreze în domeniul de aplicare a prezentului regulament nu ar trebui să fie posibilă.

(6)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul ajutoarelor acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general. Prin urmare, întreprinderii beneficiare ar trebui să îi fie încredințată în scris prestarea serviciului de interes economic general pentru care se acordă ajutoarele. Deși actul de atribuire ar trebui să informeze întreprinderea cu privire la serviciul de interes economic general pentru care se acordă ajutoarele, acesta nu trebuie să conțină în mod obligatoriu toate informațiile detaliate, astfel cum se prevede în Decizia 2012/21/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarele de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (4).

(7)

Având în vedere normele speciale care se aplică în sectoarele producției primare de produse agricole, ale pescuitului, acvaculturii și transportului rutier de mărfuri, faptul că întreprinderilor din aceste sectoare li se încredințează rareori prestarea de servicii de interes economic general, precum și riscul ca în aceste sectoare ajutoarele care au valori mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective. Cu toate acestea, în cazul în care întreprinderile își desfășoară activitatea atât în sectoarele producției primare de produse agricole, ale pescuitului, acvaculturii sau transportului rutier de mărfuri, cât și în alte sectoare sau activități, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau activități (de exemplu, colectarea deșeurilor în mare), cu condiția ca statele membre să se asigure că activitățile desfășurate în sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis în temeiul prezentului regulament, prin mijloace corespunzătoare, precum separarea activităților sau o distincție între costuri. Statele membre își pot îndeplini această obligație, în special prin limitarea valorii ajutoarelor de minimis la compensarea costurilor implicate de prestarea serviciului, inclusiv un profit rezonabil. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectorului cărbunelui, având în vedere caracteristicile speciale ale acestuia, precum și faptul că întreprinderilor din acest sector li se încredințează rareori prestarea de servicii de interes economic general.

(8)

Având în vedere similaritățile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole, pe de o parte, și a produselor neagricole, pe de altă parte, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții. Nici activitățile care se desfășoară în exploatațiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, precum recoltarea, secerișul și treieratul cerealelor sau ambalarea ouălor și nici prima vânzare către revânzători sau operatori nu ar trebui considerate, în acest sens, activități de prelucrare sau de comercializare.

(9)

Curtea de Justiție a stabilit (5) că, întrucât Uniunea a legiferat instituirea unei organizări comune a pieței într-un anumit sector agricol, statele membre sunt obligate să se abțină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea aduce atingere sau ar constitui excepții de la aceasta. Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este stabilită pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin de minimis care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.

(10)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor de minimis la export sau ajutoarelor de minimis care favorizează produsele naționale față de cele importate.

(11)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice întreprinderilor aflate în dificultate în sensul Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (6), întrucât nu este adecvat să se acorde ajutoare de exploatare întreprinderilor aflate în dificultate dacă aceste ajutoare nu fac parte dintr-un concept de restructurare și întrucât există dificultăți legate de determinarea echivalentului subvenție brută al ajutorului acordat acestui tip de întreprinderi.

(12)

În conformitate cu principiile care reglementează ajutoarele aflate sub incidența articolului 107 alineatul (1) din tratat, ar trebui să se considere că se acordă ajutoare de minimis în momentul în care întreprinderea obține dreptul legal de a primi ajutorul, în temeiul regimului juridic național aplicabil.

(13)

Pentru a evita eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute de diferite instrumente ale Uniunii, ajutoarele de minimis nu ar trebui să fie cumulate cu ajutoare de stat în legătură cu aceleași costuri eligibile, în cazul în care respectiva cumulare ar avea ca rezultat o intensitate a ajutorului mai mare decât cea prevăzută pentru condițiile specifice ale fiecărui caz de către un regulament de exceptare pe categorii sau de o decizie adoptată de Comisie.

(14)

Prezentul regulament nu ar trebui să restricționeze aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 în cazul întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a se baza fie pe prezentul regulament, fie pe Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 în ceea ce privește ajutoarele acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general.

(15)

În hotărârea Altmark (7), Curtea de Justiție a identificat o serie de condiții care trebuie îndeplinite astfel încât compensațiile acordate pentru prestarea unui serviciu de interes economic general să nu constituie ajutoare de stat. Aceste condiții asigură că acele compensații limitate la costurile nete suportate de întreprinderile eficiente pentru prestarea unui serviciu de interes economic general nu constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Compensațiile care depășesc costurile nete în cauză constituie un ajutor de stat care poate fi declarat compatibil în baza normelor aplicabile ale Uniunii. Pentru a evita aplicarea prezentului regulament pentru a eluda condițiile identificate în hotărârea Altmark și pentru a evita ca ajutoarele de minimis acordate în conformitate cu prezentul regulament să afecteze schimburile comerciale din cauza cumulării cu alte compensații pentru același serviciu de interes economic general, ajutoarele de minimis acordate în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să fie cumulate cu nicio altă compensație pentru același serviciu, indiferent dacă acestea constituie sau nu ajutor de stat în termenii hotărârii Altmark sau ajutor de stat compatibil în temeiul Deciziei 2012/21/UE sau al Comunicării Comisiei — Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011) (8). Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul compensațiilor primite pentru prestarea unui serviciu de interes economic general pentru care sunt acordate și alte tipuri de compensații, cu excepția cazului în care celelalte compensații constituie ajutoare de minimis în conformitate cu alte regulamente de minimis și sunt respectate normele privind cumularea prevăzute în prezentul regulament.

(16)

În vederea asigurării transparenței, a egalității de tratament și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul. Pentru a facilita acest calcul și în conformitate cu practica actuală de aplicare a normei de minimis, sumele reprezentând ajutoare care nu iau forma unei subvenții în numerar ar trebui convertite în echivalent subvenție brută. Calcularea echivalentului subvenție al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor practicate pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente și simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață în sensul prezentului regulament ar trebui considerate ratele de referință, astfel cum sunt prevăzute în prezent în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (9).

(17)

În vederea asigurării transparenței, a egalității de tratament și a unei monitorizări eficiente, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice decât ajutoarelor de minimis care sunt transparente. Ajutoarele transparente sunt acele ajutoare pentru care este posibilă calcularea cu exactitate a echivalentului subvenție brută ex ante, fără a fi necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor. Un astfel de calcul precis poate fi realizat, de exemplu, în ceea ce privește granturile, subvenționarea dobânzii și scutirile fiscale plafonate. Ajutoarele sub formă de injecții de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente decât în cazul în care suma totală a injecției de capital public este mai mică decât plafonul de minimis. Ajutoarele sub formă de măsuri de capital de risc, astfel cum au fost indicate în Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor cu capital de risc în întreprinderile mici și mijlocii (10) nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente decât în cazul în care în cadrul schemei respective de capital de risc se furnizează capital fiecărei întreprinderi-țintă numai până la limita plafonului de minimis. Ajutoarele sub formă de împrumuturi ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratelor dobânzii practicate pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor.

(18)

Este necesar să se ofere securitate juridică schemelor de garanții care nu ar putea afecta schimburile comerciale și denatura concurența și pentru care există suficiente date disponibile pentru a evalua în mod fiabil posibilele efecte. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să transpună plafonul de minimis de 500 000 EUR într-un plafon specific garanției, pe baza sumei garantate a împrumutului individual acordat în temeiul acestei garanții. Acest plafon specific ar trebui calculat pe baza unei metodologii de evaluare a valorii ajutorului de stat incluse în schemele de garanții care reglementează împrumuturile acordate întreprinderilor viabile. Metodologia și datele utilizate pentru calcularea plafonului specific garanției ar trebui să excludă întreprinderile aflate în dificultate la care se referă Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Prin urmare, acest plafon specific nu ar trebui să se aplice ajutoarelor individuale acordate în afara obiectului unei scheme de garanții, ajutoarelor acordate întreprinderilor aflate în dificultate sau garanțiilor pentru operațiuni subsidiare care nu constituie un împrumut, precum garanțiile pentru operațiuni cu capital. Plafonul specific ar trebui determinat pe baza faptului că, presupunând o rată maximă (rata netă de nerambursare) de 13 % corespunzătoare celui mai nefavorabil scenariu pentru schemele de garanții din Uniune, se poate considera că o garanție în valoare de 3 750 000 EUR are un echivalent subvenție brută identic cu plafonul de minimis în valoare de 500 000 EUR. Aceste plafoane specifice ar trebui să se aplice numai garanțiilor care acoperă până la 80 % din împrumutul aferent. Statele membre pot folosi, de asemenea, o metodologie acceptată de Comisie ca urmare a unei notificări pe baza unui alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat, în vederea evaluării echivalentului subvenție brută cuprins în garanție, în cazul în care metodologia aprobată se referă în mod explicit la tipul de garanții și la tipul de operațiuni subsidiare în cauză, în contextul aplicării prezentului regulament.

(19)

După primirea notificării de la un stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură de ajutor care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanție, într-o injecție de capital, într-o măsură de capital de risc sau într-o scutire fiscală plafonată conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, ar putea fi reglementat de dispozițiile prezentului regulament.

(20)

Comisia are obligația de a se asigura că sunt respectate normele privind ajutoarele de stat și, în special, că ajutoarele acordate în temeiul normelor de minimis întrunesc condițiile prevăzute de acestea. În conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate aceleiași întreprinderi pentru prestarea unor servicii de interes economic general nu depășește plafonul global autorizat. În acest scop și în vederea asigurării conformității cu dispozițiile privind cumularea ajutoarelor de minimis în temeiul altor regulamente de minimis, atunci când acordă un ajutor de minimis în baza prezentului regulament, statele membre ar trebui să informeze întreprinderea în cauză cu privire la cuantumul ajutorului și la caracterul de minimis al acestuia, prin trimitere la prezentul regulament. În plus, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis și care sunt primite în cursul anului fiscal respectiv și în ultimii doi ani fiscali. Alternativ, ar trebui să existe posibilitatea ca statul membru să garanteze respectarea plafonului prin intermediul unui registru central.

(21)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere cerințelor legislației Uniunii în domeniul achizițiilor publice sau cerințelor suplimentare care decurg din tratat ori din legislația sectorială a Uniunii.

(22)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice în cazul ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare pentru întreprinderile care prestează servicii de interes economic general.

(23)

Comisia intenționează să efectueze o revizuire a prezentului regulament la cinci ani de la intrarea în vigoare a acestuia,

(a)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoarele pescuitului și acvaculturii, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (11);

(b)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole;

(c)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării și comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(d)

ajutoarelor destinate activităților legate de export către țări terțe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantitățile exportate, ajutoarelor destinate înființării și funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

(e)

ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a produselor naționale față de produsele importate;

(f)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul cărbunelui, astfel cum sunt definite în Decizia 2010/787/UE a Consiliului (12);

(g)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost;

(h)

ajutoarelor acordate întreprinderilor aflate în dificultate.

(a)

„produse agricole” înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepția produselor pescărești;

(b)

„prelucrarea produselor agricole” înseamnă orice operațiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepția activităților desfășurate în exploatațiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

(c)

„comercializarea produselor agricole” înseamnă deținerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piață, cu excepția primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători și a oricărei alte activități de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; vânzarea unui produs de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare, în cazul în care se desfășoară în localuri distincte, rezervate acestei activități.

(a)

ajutoarele sub formă de împrumuturi sunt considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratei de referință aplicabile la data acordării ajutoarelor;

(b)

ajutoarele sub formă de injecții de capital nu sunt considerate ajutoare de minimis transparente decât în cazul în care suma totală a injecției de capital public nu depășește plafonul de minimis;

(c)

ajutoarele sub formă de măsuri de capital de risc nu sunt considerate ajutoare de minimis transparente decât în cazul în care în cadrul schemei respective de capital de risc se furnizează capital fiecărei întreprinderi-țintă numai până la limita plafonului de minimis;

(d)

ajutoarele individuale acordate în cadrul unei scheme de garanții întreprinderilor care nu se află în dificultate sunt tratate ca ajutoare de minimis transparente în cazul în care partea garantată din împrumutul aferent acordat în cadrul unei astfel de scheme nu depășește 3 750 000 EUR pentru fiecare întreprindere. În cazul în care partea garantată din împrumutul aferent reprezintă numai un anumit procent din acest plafon, se consideră că echivalentul subvenție brută pentru garanția în cauză corespunde aceluiași procent din plafonul prevăzut la alineatul (2). Garanția nu depășește 80 % din împrumutul aferent. Schemele de garanții sunt considerate, de asemenea, transparente în cazul în care:

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/14

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/16

(1)

Secțiunea 3 din capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1187/2009 stabilește procedura de alocare a licențelor de export pentru anumite produse lactate care urmează să fie exportate către Republica Dominicană în cadrul unui contingent deschis pentru țara respectivă.

(2)

Cererile depuse pentru anul contingentar 2012/2013 au ca obiect cantități mai mici decât cele disponibile. Drept rezultat, este necesar ca, în temeiul articolului 31 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1187/2009, să se prevadă alocarea cantităților rămase. Eliberarea licențelor de export pentru aceste cantități rămase trebuie condiționată de comunicarea către autoritatea competentă a cantităților acceptate de agentul economic respectiv, precum și de constituirea unei garanții de către agenții economici interesați,

—

1,294210 pentru cererile depuse pentru partea de contingent menționată la articolul 28 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1187/2009;

—

2,928104 pentru cererile depuse pentru partea de contingent menționată la articolul 28 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1187/2009.

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/17

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Un post de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Heino VAHLDIECK,

—

domnul Heiko HECHT, Mitglied des Europa-ausschusses der Hamburgischen Bürgerschaft.

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/18

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Un post de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Albert LENTZ,

—

domnul Ali KAES, Bourgmestre de la commune de Tandel.

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/19

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Folke SJÖLUND.

(3)

Un loc de supleant a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului doamnei Britt LUNDBERG,

(a)

în calitate de membru:

și

(b)

în calitate de supleant:

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/20

(1)

La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Deciziile 2009/1014/UE (1) și 2010/29/UE (2) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2010 și 25 ianuarie 2015.

(2)

Șapte locuri de membri în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatelor doamnei Claude du GRANRUT, domnului Alain LE VERN, domnului Daniel PERCHERON, domnului Jean PRORIOL, domnului Camille de ROCCA SERRA, domnului Alain ROUSSET și domnului Ange SANTINI.

(3)

Unsprezece locuri de supleanți în cadrul Comitetului Regiunilor au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatelor domnului Jacques AUXIETTE, domnului Jean-Paul BACHY, doamnei Martine CALDEROLI-LOTZ, doamnei Anne-Marie COMPARINI, domnului Jean-Jacques FRITZ, domnului Claude GEWERC, doamnei Arlette GROSSKOST, domnului Antoine KARAM, domnului Martin MALVY, domnului Michel NEUGNOT și doamnei Élisabeth THÉVENON-DURANTIN,

(a)

în calitate de membri:

și

(b)

în calitate de supleanți:

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/21

(1)

La 26 octombrie 2011, BDEW a transmis Comisiei, prin e-mail, o solicitare în temeiul articolului 30 alineatul (5) din Directiva 2004/17/CE. Comisia a informat autoritățile germane despre solicitare la 11 noiembrie 2011 și a cerut informații suplimentare din partea acestora prin e-mail la 10 ianuarie 2012 și din partea BDEW prin e-mail la 21 decembrie 2011. Autoritățile germane au transmis informații suplimentare prin e-mail la 14 decembrie 2011, iar BDEW la 17 ianuarie 2012, 26 ianuarie 2012 și 28 februarie 2012.

(2)

Solicitarea depusă de BDEW în numele entităților contractante din sectorul în cauză vizează, conform descrierii din solicitare, „construcția, achiziția și funcționarea (inclusiv întreținerea) tuturor tipurilor de centrale de producere a energiei electrice, precum și activitățile de asistență pertinente.” (2)

(3)

Solicitarea este însoțită de un aviz emis la 25 iulie 2011 de autoritatea federală competentă în domeniul concurenței (Bundeskartellamt). Avizul respectiv (denumit în continuare „avizul”) a fost emis în temeiul legislației germane aplicabile și analizează dacă activitatea care face obiectul procedurii este expusă direct concurenței. Avizul se bazează pe un studiu sectorial amplu al piețelor relevante.

(4)

La articolul 30 din Directiva 2004/17/CE se prevede că acele contracte care sunt destinate să permită desfășurarea unei activități din domeniul de aplicare al directivei nu fac obiectul directivei în cazul în care, în statul membru în care se desfășoară, activitatea respectivă este expusă direct concurenței pe piețe la care accesul nu este restricționat. Expunerea directă la concurență este evaluată pe baza unor criterii obiective, ținând seama de caracteristicile specifice ale sectorului în cauză. Accesul este considerat nerestricționat în cazul în care statul membru a implementat și a aplicat legislația comunitară relevantă privind deschiderea unui anumit sector sau a unei părți a acestuia. Aceste acte legislative sunt enumerate în anexa XI la Directiva 2004/17/CE. În cazul sectorului energiei electrice, legislația este reprezentată de Directiva 96/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (3). Directiva 96/92/CE a fost înlocuită de Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 96/92/CE (4), care a fost înlocuită, la rândul său, de Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (5).

(5)

Germania a implementat și a aplicat atât Directiva 96/92/CE, cât și Directiva 2003/54/CE și Directiva 2009/72/CE. În consecință, în conformitate cu articolul 30 alineatul (3) primul paragraf, este oportun ca accesul la piață să fie considerat nerestricționat pe întreg teritoriul Germaniei.

(6)

Expunerea directă la concurență ar trebui evaluată pe baza mai multor indicatori, niciunul dintre aceștia nefiind neapărat decisiv în sine. În ceea ce privește piețele vizate de prezenta decizie, cota principalilor actori pe o anumită piață este un criteriu care ar trebui luat în considerare. Un alt criteriu este gradul de concentrare de pe aceste piețe. Ținând cont de caracteristicile piețelor în cauză, ar trebui luate în considerare și alte criterii, cum ar fi funcționarea pieței de echilibrare, concurența la nivelul prețurilor și proporția consumatorilor care își schimbă furnizorul.

(7)

Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor în materie de concurență.

(8)

Piața germană a electricității se caracterizează printr-un număr mare de centrale electrice gestionate de numeroși actori de pe piață (6). Majoritatea capacităților de producție aparțin unui număr de patru mari întreprinderi: RWE AG, E.ON AG, EnBW AG și Vattenfall Europe AG. Cu toate acestea, deoarece două dintre acestea, RWE și E.ON, sunt întreprinderi private [și anume întreprinderi care nu sunt supuse influenței dominante directe sau indirecte a autorităților contractante, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/17/EC], care nu își desfășoară activitatea în sectorul producerii de energie electrică pe baza unor drepturi speciale sau exclusive în sensul articolului 2 alineatul (3) din Directiva 2004/17/CE, întreprinderile respective nu sunt entități contractante în sensul Directivei 2004/17/CE. Prin urmare, procedurile lor de achiziții în scopul producerii sau vânzării de energie electrică nu intră sub incidența dispozițiilor directivei menționate. În consecință, în privința acestor activități, întreprinderile în cauză ar trebui considerate concurente față de entitățile contractante ale căror proceduri de achiziții intră sub incidența directivei. În cele ce urmează, analiza se va axa, așadar, pe entitățile contractante în încercarea de a stabili dacă activitatea este expusă concurenței pe piețele la care accesul nu este restricționat.

(9)

Energia electrică este comercializată angro în cadrul burselor de energie, și anume pe piețele la vedere și la termen ale European Energy Exchange AG (EEX) și European Power Exchange S.E. (EPEX), sau în cadrul unor tranzacții extrabursiere. Prețul din cadrul burselor de energie este utilizat de obicei ca preț de referință pentru tranzacțiile extrabursiere. Întreprinderile de producere a energiei electrice își optimizează funcționarea centralelor în funcție de rezultatele tranzacțiilor de pe piața la vedere din cadrul burselor. În principiu, funcționează doar centralele electrice ale căror costuri marginale sunt mai mici decât prețul pieței.

(10)

Das Gesetz für den Vorrang Erneuerbarer Energien  (7) (legea privind privilegierea energiei din surse regenerabile, denumită în continuare „legea EEG”) prevede normele referitoare la energia electrică produsă din surse de energie regenerabile (8), care, pe lângă energia electrică produsă din surse convenționale (9), are un rol din ce în ce mai important pe piața germană. Conform legii EEG modificate, care a intrat în vigoare la începutul lui 2012, ponderea surselor de energie regenerabile în energia electrică furnizată trebuie să crească la 35 % până în 2020, la 50 % până în 2030 și la 80 % până în 2050.

(11)

La sfârșitul anului 2010, o capacitate de producție de 160,5 GW era conectată la rețelele operatorilor de sisteme de transport (77,6 GW) și ale operatorilor de sisteme de distribuție (82,9 GW). S-a înregistrat o creștere de circa 7,8 GW față de 2009 (152,7 GW). Sursele regenerabile reprezintă 54,2 GW din capacitatea totală. Circa 50,7 GW din energia produsă din surse regenerabile sunt plătiți la tarifele prevăzute în legea EEG. Acest lucru înseamnă că sursele de energie regenerabile reprezintă aproximativ 34 % din capacitatea totală (10).

(12)

În ceea ce privește alimentarea, în 2010 au fost introduși în total 531,2 TWh în rețelele operatorilor de sisteme de transport (367,5 TWh) și ale operatorilor de sisteme de distribuție (163,7 TWh). Din acest total, sursele de energie regenerabile au reprezentat 93,7 TWh, din care 80,7 TWh au beneficiat de subvenții în conformitate cu EEG. Acest lucru înseamnă că sursele de energie regenerabile reprezintă circa 18 % din alimentarea totală a rețelelor, proporția fiind inferioară procentajului de 34 % din capacitatea totală de producție pe care îl reprezintă aceste surse (11). Diferența se explică prin faptul că durata de utilizare anuală a surselor de energie regenerabile este mai scurtă decât durata de utilizare a surselor de energie convenționale.

(13)

O altă caracteristică a pieței germane a energiei electrice este legată de decizia recentă a autorităților naționale de a închide 8 centrale nucleare, cu o capacitate totală de 8 400 MW (12), ca urmare a catastrofei nucleare din Japonia de la începutul anului 2011. Mai mult, s-a decis ca și restul centralelor nucleare din Germania să fie închise până în 2022. Pe termen scurt, aceste aspecte au modificat echilibrul dintre importuri și exporturi, astfel încât, dintr-un exportator net de energie electrică până în 2010, în 2011 Germania a devenit un importator net.

(14)

Pe baza deciziilor anterioare ale Comisiei (13), se pot distinge următoarele piețe de produse relevante în sectorul energiei electrice: (i) producerea și vânzarea angro; (ii) transportul; (iii) distribuția și (iv) vânzarea cu amănuntul. Deși unele dintre aceste piețe pot fi subdivizate și mai mult, în practica de până acum a Comisiei (14) nu s-a făcut distincție între piața producerii de energie electrică și piața vânzării angro, deoarece producerea ca atare este doar o primă etapă în lanțul valoric, iar cantitățile de energie electrică produse sunt comercializate pe piața angro.

(15)

Solicitarea BDEW vizează producerea și vânzarea angro de energie electrică. În avizul său, Bundeskartellamt definește piața produsului drept „o piață a vânzării primare de energie electrică” (15), care cuprinde prima vânzare de către toți furnizorii de energie electrică a producției lor, precum și importurile nete de energie electrică, dar nu include tranzacțiile ulterioare dintre actorii de pe piață. Mai mult, Bundeskartellamt consideră că producerea și comercializarea energiei electrice reglementate de legea EEG (denumită în continuare „energie electrică EEG”) nu fac parte din această piață.

(16)

Bundeskartellamt consideră că piața energiei electrice EEG este o piață separată în ceea ce privește prima sa vânzare. Energia electrică EEG nu este în mod normal vândută direct pe piața angro, ci este mai întâi cumpărată de operatorii de sisteme de transport la un tarif fixat prin lege. Aceștia o revând apoi, într-o a doua fază, pe piața angro.

(17)

Bundeskartellamt conchide că producerea și comercializarea energiei electrice EEG nu sunt organizate în mod concurențial și că energia electrică EEG este independentă de cerere și de preț (16). Această concluzie se bazează în principal pe următoarele aspecte:

(18)

Energia electrică EEG beneficiază de un acces prioritar la rețea, prin urmare, producția sa este complet independentă de cerere. Producția și alimentarea rețelei sunt și ele independente de prețuri, deoarece operatorii au dreptul la un tarif prevăzut prin lege. Energia electrică EEG este comercializată de operatorii de sisteme de transport pe piața la vedere în conformitate cu dispozițiile legale, fără nicio marjă de manevră.

(19)

Bundeskartellamt a precizat, de asemenea, că, potrivit legii, energia electrică EEG poate fi comercializată direct, iar anumiți operatori recurg la această posibilitate. În legea EEG se prevede că operatorii instalațiilor EEG pot trece, în prima zi a lunii, de la vânzarea directă la sistemul de tarifare stabilit în legea EEG și invers. În funcție de previziunile privind prețul pieței și de cerere, operatorii instalațiilor EEG pot decide astfel în fiecare lună care tip de vânzare este mai avantajos pentru ei. Cu toate acestea, comercializarea directă va avea în viitor doar o importanță marginală.

(20)

În conformitate cu legea EEG modificată, care a intrat în vigoare la începutul lui 2012, operatorii instalațiilor EEG au posibilitatea, cum s-a precizat mai sus, de a comercializa ei înșiși energia electrică pe care o produc și de a primi și o subvenție de comercializare. Rolul subvenției de comercializare este de a compensa diferența dintre tariful EEG fix și prețul mediu lunar din cadrul bursei, determinat ex post. Primirea subvenției este însă facultativă, operatorii instalațiilor EEG având posibilitatea de a păstra sistemul de tarifare fixă sau de a reveni la acesta în fiecare lună. Se așteaptă însă ca cea mai mare parte a energiei electrice EEG să fie comercializată prin intermediul operatorilor de sisteme de transport. De altfel, sistemul subvenției de comercializare nu va afecta faptul că nivelul total de plată pentru producătorii EEG nu este determinat în principal de prețurile practicate pe piață (17).

(21)

Bundeskartellamt recunoaște, așadar, că, deși energia electrică EEG exercită o presiune concurențială asupra energiei electrice produse din surse convenționale, reciproca nu este valabilă. Prin urmare, energia electrică EEG nu poate fi inclusă în aceeași piață ca și energia electrică produsă din surse convenționale, deoarece condițiile de piață aplicabile primei vânzări diferă considerabil pentru aceste două tipuri de producere. Mai mult, în cazul energiei electrice EEG, prima vânzare se realizează în principal prin intermediul operatorilor de sisteme de transport. Piața este, așadar, evident diferită și din perspectiva cererii de piața angro a energiei electrice din surse convenționale.

(22)

Ținând cont de caracteristicile specifice ale pieței germane a energiei electrice, în scopul evaluării condițiilor prevăzute la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE și fără a aduce atingere dreptului concurenței, piața relevantă a produsului este definită drept piața pentru producerea și prima vânzare a energiei electrice produse din surse convenționale. Producerea și prima vânzare a energiei electrice EEG nu fac parte din această piață, din motivele menționate mai sus, și vor fi evaluate separat în cele ce urmează.

(23)

Solicitarea BDEW vizează activitățile desfășurate pe teritoriul Republicii Federale Germania. Solicitantul analizează posibilitatea unei piețe mai ample, care să includă Germania și Austria, pe baza mai multor tendințe referitoare la evoluția cadrului de reglementare, la nivelul importurilor și al exporturilor de energie electrică, precum și la procedurile de cuplare a piețelor și de gestionare a congestiilor, dar în final conchide că „nu poate da un răspuns definitiv la întrebarea dacă piața germană angro a energiei electrice și piețele relevante din țările învecinate sunt în prezent suficient de integrate pentru a putea fi considerate o piață regională”.

(24)

Pe baza studiului sectorial realizat, Bundeskartellamt consideră că în Germania și Austria există o piață primară comună a energiei electrice. Această concluzie se bazează pe absența blocajelor la nivelul interconexiunilor frontaliere dintre Germania și Austria și pe existența unui spațiu de comercializare și de tarifare armonizat la nivelul EPEX.

(25)

Conform practicii anterioare a Comisiei, sfera piețelor energiei electrice a fost definită în general ca fiind națională (18) sau chiar și mai limitată (19). Ocazional, s-a lăsat deschisă posibilitatea existenței unor piețe mai ample decât cele naționale (20).

(26)

Comisia consideră că, în scopul evaluării condițiilor prevăzute la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE și fără a aduce atingere dreptului concurenței, nu este necesar să se precizeze sfera exactă a pieței geografice relevante a producerii și primei vânzări de energie electrică din surse convenționale, deoarece rezultatele evaluării ar fi identice indiferent de definiția pieței adoptată.

(27)

În ceea ce privește producerea și prima vânzare de energie electrică EEG, sfera sa geografică nu se poate extinde în afara teritoriului Germaniei, deoarece se bazează pe condiții juridice specifice prevăzute în legea EEG germană.

(28)

Așa cum rezultă din practica curentă (21), în ceea ce privește deciziile Comisiei adoptate în temeiul articolului 30, Comisia a considerat că, referitor la producția de energie electrică, „unul dintre indicatorii nivelului de concurență de pe piețele naționale este cota totală de piață a celor mai mari trei producători”.

(29)

Conform avizului emis de Bundeskartellamt  (22), cotele de piață cumulate ale celor mai mari trei producători, din perspectiva alimentării rețelei, s-au ridicat la 74 % în 2007, la 73 % în 2008 și la 70 % în 2010. Piața germană a energiei electrice se situează, așadar, pe o poziție mediană, comparativ cu deciziile anterioare de derogare adoptate în temeiul articolului 30 din Directiva 2004/17/CE (23).

(30)

Cu toate acestea, se reamintește faptul că doi producători, RWE și E.ON, a căror cotă de piață cumulată este de 58 % (24), nu intră sub incidența dispozițiilor legislației privind achizițiile.

(31)

Scopul prezentei decizii este de a stabili dacă serviciile de producere și vânzare angro de energie electrică sunt expuse unui nivel de concurență (pe piețe la care accesul este liber) care să asigure că, până și în absența disciplinei impuse de normele detaliate privind achizițiile prevăzute în Directiva 2004/17/CE, achizițiile pentru desfășurarea activităților vizate vor fi realizate în mod transparent, nediscriminatoriu și pe baza unor criterii care să permită identificarea celei mai avantajoase soluții din punct de vedere economic la nivel global. În acest context, este important să se aibă în vedere faptul că întreprinderile care nu intră sub incidența procedurilor de achiziții publice (și anume RWE și E.ON), atunci când intervin pe aceste piețe, au posibilitatea de a exercita o presiune concurențială asupra celorlalți actori de pe piață. Această situație nu s-ar schimba chiar dacă Austria ar fi inclusă în piața geografică relevantă, deoarece cotele de piață ale principalilor producători ar fi doar ușor mai mici în cazul unei piețe care ar cuprinde atât Austria, cât și Germania (25).

(32)

În ceea ce privește producția și vânzarea angro de energie electrică din surse convenționale, se poate considera că aspectele de mai sus indică expunerea directă la concurență a actorilor de pe piață care se află sub incidența dispozițiilor legislative referitoare la achiziții.

(33)

Este necesar, de asemenea, să se precizeze că în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din iunie 2011, intitulat „2009-2010 Report on Progress in Creating the Internal Gas and Electricity Market” (26), se indică o reducere a concentrării pieței în Germania (27) față de anii precedenți, piața germană a energiei electrice fiind plasată în categoria „piețelor cu concentrare medie” (28), adică piețele al căror indice Herfindahl-Hirschmann (IHH) (29) pe capacitate se situează între 750 și 1 800.

(34)

Având în vedere cifrele de mai sus, în scopul prezentei decizii și fără a aduce atingere dreptului concurenței, se poate estima, în ceea ce privește entitățile contractante, că gradul de concentrare al pieței poate fi considerat o indicație a unui anumit nivel de expunere la concurență a activităților de producere și vânzare angro de energie electrică din surse convenționale din Germania.

(35)

În ultimii ani, mai exact până în martie 2011, Germania a fost un exportator net de energie electrică. Cu toate acestea, ca urmare a deciziei de a închide treptat mai multe centrale nucleare producătoare de energie electrică, Germania a devenit un importator net. Există, așadar, în prezent, o presiune concurențială pe piață creată de posibilitatea importării de energie electrică din străinătate. Prin urmare, orice investiție în sectorul german al energiei electrice trebuie să țină cont de producătorii din țările învecinate. Acești factori ar trebui, așadar, considerați compatibili cu concluzia că entitățile contractante care își desfășoară activitatea pe piața germană a producerii de energie electrică din surse convenționale sunt expuse concurenței. Mai mult, o analiză a proporției consumatorilor care își schimbă furnizorul (30) și a gradului de lichiditate al pieței angro (31) arată că acești factori nu contrazic concluzia potrivit căreia entitățile contractante care își desfășoară activitatea pe piața germană a producerii de energie electrică din surse convenționale sunt expuse concurenței. În final, ar trebui observat, de asemenea, că piața de echilibrare germană (32), cu principalele sale caracteristici (tarifare în funcție de piață și diferență de preț între energia de echilibrare pozitivă și cea negativă), nu contrazice nici ea concluzia potrivit căreia entitățile contractante care își desfășoară activitatea pe piața germană a producerii de energie electrică din surse convenționale sunt expuse concurenței.

(36)

Energia electrică EEG beneficiază de conectare prioritară la rețea și are prioritate față de energia electrică din surse convenționale în ceea ce privește alimentarea rețelei, ceea ce înseamnă că producția de energie electrică EEG nu depinde de cerere. Întrucât costurile de producere a energiei electrice EEG sunt în general mai mari decât prețul pieței, s-a instituit un sistem prin care energia electrică EEG beneficiază de un sprijin special. Operatorii instalațiilor EEG (33) au dreptul să primească, din partea operatorilor de sisteme de transport, un tarif fixat prin lege, timp de 20 de ani plus anul de punere în funcțiune. Acest tarif asigură acoperirea costurilor pe care le-au suportat și este, așadar, mai mare decât prețul pieței. Prin urmare, ei pot alimenta rețeaua cu energia electrică pe care o produc indiferent de prețul din cadrul burselor (34).

(37)

Energia electrică EEG nu este în general vândută direct pe piața angro, ci este mai întâi cumpărată de operatorii de sisteme de transport la un tarif fixat prin lege. Operatorii de sisteme de transport comercializează energia electrică EEG pe piața la vedere din cadrul bursei de energie, fapt care le produce pierderi. Aceste costuri sunt plătite în cele din urmă de consumatorii finali de energie electrică, aceștia plătind furnizorilor lor de energie o taxă EEG suplimentară care este ulterior transferată operatorilor de sisteme de transport. Furnizorii de energie în cazul cărora proporția de energie electrică EEG achiziționată depășește 50 %, din care cel puțin 20 % energie electrică din sursă solară sau eoliană, plătesc o taxă EEG mai mică.

(38)

Operatorii instalațiilor EEG au posibilitatea și de „a comercializa direct” energia electrică pe care o produc. Acest lucru înseamnă că un operator al unei centrale EEG poate renunța la plata prevăzută prin lege și poate alege să vândă direct energia electrică pe piața la vedere. Din cauza costurilor ridicate de producere a energiei electrice EEG, comercializarea directă în afara condițiilor prevăzute prin lege nu este în mod normal o opțiune viabilă. În trecut, această metodă a fost utilizată într-o măsură limitată în principal în situații în care cumpărătorii au putut obține o scutire de la plata taxei EEG suplimentare, combinând o anumită cantitate de energie electrică EEG obținută direct de la producător cu energie electrică din surse convenționale (35). Prin noua lege EEG, intrată în vigoare la începutul anului 2012, se limitează posibilitatea acestei scutiri specifice, așa că se așteaptă ca frecvența acestei forme de comercializare directă să scadă (36).

(39)

În noua lege se prevede o nouă posibilitate de „comercializare directă”, care include totuși plata unei așa-numite „subvenții de comercializare” producătorilor de energie electrică EEG, subvenție care acoperă diferența dintre costurile lor mai ridicate și prețul mediu de pe piață (denumită în continuare „sistemul subvenției de comercializare”). Operatorii de sisteme de transport estimează că, în 2012, ponderea vânzărilor realizate conform acestui sistem va fi de 15 %, calculată pentru energia electrică produsă din toate tipurile de surse regenerabile (37). Se poate conchide că, în prezent și în viitorul apropiat, de departe cea mai mare parte e energiei electrice EEG va fi comercializată conform sistemului de plăți prevăzut prin lege și prin intermediul operatorilor de sisteme de transport. Comercializarea directă nesubvenționată va juca doar un rol secundar.

(40)

Pe baza considerentelor indicate mai sus, producerea și prima vânzare de energie electrică EEG fac parte dintr-un sistem reglementat, în care producătorii primesc un tarif prevăzut prin lege. Ei nu sunt expuși concurenței, deoarece pot alimenta rețeaua cu energia electrică EEG pe care o produc indiferent de prețul practicat pe piață. Datorită alimentării cu prioritate, ei pot vinde toate cantitățile produse. Nu se poate considera, așadar, că activitatea producătorilor de energie electrică EEG este expusă concurenței. Având în vedere cele de mai sus, nu este necesar să se evalueze și alți indicatori, cum ar fi cei menționați la considerentul 6.

(41)

Având în vedere factorii examinați mai sus, condiția expunerii directe la concurență prevăzută la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE ar trebui considerată îndeplinită în cazul entităților contractante din sectorul german al producerii și vânzării angro de energie electrică din surse convenționale.

(42)

În plus, întrucât condiția de acces nerestricționat la piață se consideră a fi îndeplinită, Directiva 2004/17/CE nu ar trebui să se aplice atunci când entitățile contractante atribuie contracte menite să permită producerea și vânzarea angro de energie electrică din surse convenționale în Germania și nici atunci când aceste entități organizează concursuri în vederea exercitării unei astfel de activități în zona geografică respectivă.

(43)

Cu toate acestea, condiția expunerii directe la concurență prevăzută la articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE ar trebui considerată ca nefiind îndeplinită în cazul entităților contractante din sectorul german al producerii și primei vânzări de energie electrică EEG.

(44)

Deoarece producerea și prima vânzare de energie electrică EEG se află în continuare sub incidența dispozițiilor Directivei 2004/17/CE, se reamintește că contractele de achiziții care vizează mai multe activități sunt reglementate de articolul 9 din Directiva 2004/17/CE. Acest lucru înseamnă că, atunci când o entitate contractantă este angajată în achiziții „mixte”, adică achiziții utilizate ca sprijin atât pentru activitățile exceptate de la aplicarea Directivei 2004/17/CE, cât și pentru activitățile care nu sunt exceptate, ar trebui acordată atenție activităților care fac obiectul principal al contractului. În cazul unor astfel de achiziții mixte, atunci când acestea vizează în principal sprijinirea producerii și vânzării angro de energie electrică EEG, se aplică dispozițiile Directivei 2004/17/CE. În cazul în care este imposibil să se determine care este activitatea principală a contractului, contractul ar trebui să se atribuie în conformitate cu normele menționate la articolul 9 alineatele (2) și (3) din Directiva 2004/17/CE. Prezenta decizie se bazează pe situația de drept și de fapt din perioada octombrie 2011-februarie 2012, așa cum reiese din informațiile transmise de BDEW și de autoritățile germane. Prezenta decizie poate fi revizuită în cazul în care, în urma unor schimbări semnificative ale situației de drept sau de fapt, condițiile de aplicabilitate a articolului 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17/CE cu privire la producerea și vânzarea angro de energie electrică din surse convenționale nu mai sunt îndeplinite.

(45)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului consultativ pentru achiziții publice,

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/28

(1)

Punctul 12 din partea A din anexa III la Directiva 2000/29/CE prevede o interdicție generală în ceea ce privește introducerea în Uniune a tuberculilor din specia Solanum L. și a hibrizilor lor, alții decât cei specificați la punctele 10 și 11 din respectiva parte A, inclusiv a tuberculilor de Solanum tuberosum L., originari din țări terțe. Interdicția respectivă nu se aplică țărilor terțe europene recunoscute ca fiind indemne de Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus (Spieckerman și Kotthoff) Davis et al. (denumit în continuare „organismul”).

(2)

Din rapoartele oficiale referitoare la campaniile de anchete din 2009, 2010 și 2011, furnizate de către Serbia, și din informațiile colectate în timpul unei misiuni desfășurate în această țară de către Oficiul Alimentar și Veterinar în noiembrie și decembrie 2009 reiese că organismul nu este prezent în Serbia și că această țară a aplicat procedurile de control, inspecție și testare pentru depistarea prezenței organismului în importuri și în producția internă de tuberculi de Solanum tuberosum L.

(3)

Prin urmare, este adecvat să se recunoască Serbia ca fiind indemnă de acest organism.

(4)

Prezenta decizie nu aduce atingere niciunei constatări ulterioare care ar putea atesta prezența organismului în Serbia.

(5)

Comisia va solicita Serbiei să furnizeze, pe bază anuală, informațiile necesare pentru a verifica faptul că Serbia continuă să fie indemnă de acest organism.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/29

(1)

Promovarea comerțului cu Croația ar fi facilitată printr-un regim de tranzit comun pentru transportul de mărfuri între Croația și Uniunea Europeană, Republica Islanda, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană.

(2)

În perspectiva obținerii unei astfel de facilitări este oportună invitarea Croației să adere la convenție,

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/31

(1)

Schimbul de mărfuri cu Croația ar fi facilitat prin simplificarea formalităților care afectează comerțul cu mărfuri între Croația și Uniunea Europeană, Republica Islanda, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană.

(2)

În perspectiva obținerii unei astfel de facilitări este oportună invitarea Croației să adere la convenție,

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/33

(1)

Promovarea comerțului cu Turcia ar fi facilitată printr-un regim de tranzit comun pentru transportul de mărfuri între Turcia și Uniunea Europeană, Republica Islanda, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană.

(2)

În perspectiva obținerii unei astfel de facilitări este oportună invitarea Turciei să adere la convenție,

26.4.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 114/35

(1)

În procesul de pregătire a extinderii Uniunii Europene pentru a include și Turcia, schimbul de mărfuri cu Turcia ar fi facilitat prin simplificarea formalităților care afectează comerțul cu mărfuri între Turcia și Uniunea Europeană, Republica Islanda, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană.

(2)

În perspectiva obținerii unei astfel de facilitări este oportună invitarea Turcia să adere la convenție,