2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/1

(1)

Condițiile privind participarea statelor terțe la operațiile de gestionare a crizelor desfășurate de Uniunea Europeană ar trebui mai degrabă prevăzute într-un acord de stabilire a cadrului unei astfel de eventuale participări viitoare, și nu definite de la caz la caz pentru fiecare operație în cauză.

(2)

În urma adoptării de către Consiliu, la 26 aprilie 2010, a unei decizii de autorizare a începerii negocierilor, ÎR a negociat un acord între Uniunea Europeană și Muntenegru de stabilire a unui cadru pentru participarea Muntenegrului la operațiile Uniunii Europene de gestionare a crizelor („acordul”).

(3)

Acordul ar trebui să fie aprobat,

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/8

(1)

Comisia trebuie să adopte modelul de declarație de conformitate cu un tip autorizat de vehicul, după cum se prevede în directivă.

(2)

La 30 iunie 2010, Agenția Europeană a Căilor Ferate a emis o recomandare cu privire la modelul de declarație de conformitate cu un tip autorizat de vehicul.

(3)

Anexele la declarația de conformitate cu tipul trebuie să dovedească încheierea procedurilor de verificare necesare în conformitate cu legislația Uniunii și cu normele naționale notificate aplicabile. Ele trebuie să indice trimiterile la directive, specificațiile tehnice de interoperabilitate, normele naționale și alte dispoziții. Autorizația de tip, identificată prin numărul european de identificare, trebuie să conțină informații referitoare la toate cerințele legale pe baza cărora a fost acordată autorizația de tip într-un stat membru.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE,

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/10

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 se aplică produselor pescărești definite la articolul 2. În anexa I la respectivul regulament sunt enumerate produsele excluse din definiția produselor pescărești. Lista produselor excluse poate fi revizuită anual și trebuie modificată pe baza noilor informații obținute în cadrul cooperării administrative cu țările terțe prevăzute la articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(2)

Produsele excluse din definiția produselor pescărești sunt, de asemenea, enumerate în anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1010/2009 al Comisiei (2) de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2008. Pentru a evita duplicările inutile, produsele excluse trebuie enumerate doar în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 și, prin urmare, anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1010/2009 trebuie eliminată.

(3)

Titlul I din Regulamentul (CE) nr. 1010/2009 stabilește dispozițiile referitoare la inspectarea navelor de pescuit din țările terțe în porturile statelor membre. Este necesară alinierea dispozițiilor respective la Acordul privind măsurile de competența statului portului pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, încheiat în cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). O astfel de aliniere presupune includerea unor informații specifice în modelul care trebuie utilizat pentru notificarea prealabilă a portului de sosire și adăugarea anumitor criterii la parametrii de referință stabiliți pentru inspecțiile în port.

(4)

Anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1010/2009 conține lista sistemelor de documentare a capturilor adoptate de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului, recunoscute ca respectând cerințele Regulamentului (CE) nr. 1005/2008. Această anexă trebuie să facă trimitere la programul ICCAT de documentare a capturilor de ton roșu, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 640/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(5)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 1005/2008 și (CE) nr. 1010/2009 trebuie modificate în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a sectorului pescuitului și acvaculturii,

1.

La articolul 4 primul paragraf, se adaugă următoarea literă (u):

2.

Anexele IIA și IIB se înlocuiesc cu anexa II la prezentul regulament.

3.

La anexa V partea I, a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

4.

Anexa XIII se elimină.

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/19

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/21

(1)

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale Directivei 2008/57/CE, care se referă la adaptarea anexelor II-IX la directiva respectivă, trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 29 alineatul (4) din Directiva 2008/57/CE.

(2)

Subsistemul control-comandă și semnalizare constă în echipamente terestre și de bord, care trebuie considerate ca fiind două subsisteme separate. Prin urmare, anexa II la Directiva 2008/57/CE trebuie modificată în consecință.

(3)

Echipamentul de măsurare a consumului de energie electrică este integrat fizic în materialul rulant. Prin urmare, anexa II la Directiva 2008/57/CE trebuie modificată în consecință.

(4)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2008/57/CE, statele membre trebuie să desemneze organismele responsabile pentru efectuarea procedurilor de verificare în cazul normelor naționale. Prin urmare, anexele V și VI la Directiva 2008/57/CE trebuie modificate pentru a specifica procedurile respective aplicate de aceste organisme.

(5)

În ceea ce privește secțiunea 2 din anexa VI la Directiva 2008/57/CE și recurgerea la declarațiile intermediare de verificare (denumite în continuare „DIV”), organismul notificat trebuie să întocmească mai întâi un certificat „CE” de declarație intermediară de verificare, iar apoi solicitantul trebuie să întocmească declarația „CE” corespunzătoare. Prin urmare, anexele V și VI la Directiva 2008/57/CE trebuie modificate în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 29 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE,

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/29

(1)

Prin scrisoarea din 26 iulie 1999, Comisia a primit o reclamație împotriva WAM Engineering Ltd. În reclamație se susținea că WAM SpA beneficiase de subvenții de stat ilegale din partea Italiei.

(2)

Autorităților italiene li s-au adresat cereri de informații prin scrisorile din 5 august 1999 și 10 septembrie 1999. Reclamantul a depus informații suplimentare prin scrisoarea din 2 septembrie 1999. Prin scrisoarea din 13 decembrie 1999, Comisia a comunicat reclamantului răspunsul autorităților italiene, prezentat în scrisoarea din 11 octombrie 1999, și și-a anunțat intenția de a efectua o investigație oficială.

(3)

În același timp s-a derulat o anchetă cu privire la schemele naționale de sprijin pentru investițiile străine directe în afara UE (ISD), care urma să aibă drept rezultat o comunicare a Comisiei cu privire la acest subiect.

(4)

Prin scrisoarea din 18 decembrie 2001, Comisia a solicitat Italiei să comunice informații suplimentare, în urma unui nou demers al reclamantului (alte două atenționări au fost adresate Comisiei prin scrisorile din 31 martie 2000 și 11 octombrie 2000), având în vedere că ancheta privind ISD fusese amânată de către Comisie.

(5)

În lumina informațiilor furnizate prin scrisorile din 20 februarie 2002 și 27 martie 2002, autorităților italiene le-au fost adresate alte întrebări prin scrisoarea din 12 aprilie 2002.

(6)

Autoritățile italiene au răspuns prin scrisoarea din 21 mai 2002. Prin scrisoarea din 5 iunie 2002, Comisia a informat autoritățile italiene că informațiile prezentate sunt, în opinia sa, incomplete și a solicitat ca informațiile lipsă și clarificările să-i fie transmise în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea scrisorii.

(7)

Deoarece nu s-a primit niciun răspuns și în pofida unei cereri formulate de autoritățile italiene prin scrisoarea din 25 iunie 2002 în vederea prelungirii termenului-limită până la 31 iulie 2002, Comisia a adoptat un ordin de furnizare de informații în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (3) (denumit în continuare „Regulamentul 659/1999”) la 26 septembrie 2002. Între timp, cazul a fost transferat în registrul ajutoarelor care nu au fost notificate, cu numărul NN 102/2002.

(8)

Prin scrisorile din 26 iunie 2002 și 4 octombrie 2002, reclamantul a fost informat în legătură cu evoluția dosarului. Prin scrisoarea din 31 octombrie 2002, acesta a dorit să cunoască rezultatul ordinului.

(9)

Autoritățile italiene au depus informațiile solicitate prin scrisoarea din 16 octombrie 2002 și au comunicat elemente suplimentare prin scrisoarea din 24 octombrie 2002.

(10)

Comisia a informat Italia prin scrisoarea din 24 ianuarie 2003 că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE, în prezent articolul 108 alineatul (2) din TFUE, în ceea ce privește ajutorul în cauză (4).

(11)

Prin scrisoarea din 29 ianuarie 2003, reclamantul a fost informat în mod corespunzător.

(12)

Deoarece nu primise încă scrisoarea menționată anterior, reclamantul a trimis Comisiei o atenționare prin scrisoarea din 10 februarie 2003.

(13)

În urma comunicării adresate autorităților italiene cu privire la inițierea procedurii, WAM SpA a trimis imediat o scrisoare Comisiei (scrisoarea din 10 februarie 2003).

(14)

Prin scrisoarea din 27 februarie 2003, Italia a solicitat o prelungire, până la 7 martie 2003, a termenului de cincisprezece zile de prezentare a observațiilor referitoare la confidențialitate, după cum se prevede în decizia Comisiei.

(15)

Prin scrisoarea din 10 martie 2003, Italia a solicitat Comisiei să nu publice decizia, având în vedere disponibilitatea beneficiarului de a rambursa ajutorul, după cum susține chiar WAM SpA în scrisoarea din 13 martie 2003 trimisă direct Comisiei.

(16)

Prin scrisoarea din 18 martie 2003, Comisia a evidențiat că, pentru a se evita publicarea, este necesară o decizie finală de închidere a cazului, decizie care depinde de prezentarea unei dovezi atestând că cele două tranșe ale ajutorului plus dobânda calculată într-o modalitate acceptabilă pentru Comisie au fost recuperate efectiv.

(17)

Deoarece suma propusă de guvernul italian prin scrisoarea din 13 mai 2003 era semnificativ mai mică decât prima estimare a echivalentului ajutorului calculat de Comisie pe baza elementelor aflate la dispoziția sa la momentul inițierii procedurii, Comisia a informat Italia, prin scrisoarea din 22 mai 2003, că, întrucât suma propusă pentru rambursare nu a fost considerată ca îndeplinind criteriile sale, publicarea urma să aibă loc în cel mai scurt timp.

(18)

Prin scrisoarea din 13 iunie 2003, reclamantul a solicitat informații cu privire la publicarea deciziei. Comisia a răspuns prin scrisoarea din 18 iunie 2003. O altă comunicare a fost trimisă în aceeași zi, prin e-mail, reclamantului, informându-l imediat că publicarea fusese efectuată de curând.

(19)

Prin scrisoarea din 1 iulie 2003, precedată de un fax având aceeași dată, WAM SpA a depus o cerere de acces la întregul dosar. Cererea a fost respinsă de Comisie prin scrisoarea din 14 iulie 2003.

(20)

Prin scrisoarea din 20 iunie 2003, WAM SpA a răspuns direct comunicării Comisiei adresate Italiei prin care aceasta era informată cu privire la faptul că decizia fusese publicată. Comisia a răspuns prin scrisoarea din 11 iulie 2003.

(21)

Prin scrisoarea din 27 iunie 2003, reclamantul și-a exprimat intenția de a pretinde despăgubiri de la WAM SpA, având în vedere pierderile suferite, în cazul în care decizia finală a Comisiei ar fi fost negativă. Acesta a solicitat să fie informat cu privire la procedura care trebuie urmată.

(22)

Prin scrisoarea din 4 iulie 2003, Morton Machine Company Limited a anunțat că a fost citată să apară în fața unei instanțe italiene de către WAM SpA, care la rândul său pretindea despăgubiri, și a întrebat Comisia dacă ar putea face demersuri în vederea retragerii citației.

(23)

Prin scrisoarea din 10 iulie 2003, Comisia a răspuns celor două scrisori menționate anterior primite din partea Morton Machine Company.

(24)

Prin scrisoarea din 16 iulie 2003, terții interesați au prezentat observații și au solicitat ca acestea să rămână confidențiale.

(25)

La 23 iulie 2003 a avut loc o întâlnire între departamentele Comisiei și autoritățile italiene. Înainte de întâlnire, autoritățile italiene furnizaseră unele informații prin scrisoarea din 22 iulie 2003, înregistrată ca primită la 25 iulie 2003. Informații suplimentare au fost trimise direct Comisiei prin scrisoarea din 8 august 2003 din partea Cabinetului Primului Ministru (Departamentul pentru Coordonarea Politicilor Comunitare).

(26)

Prin scrisoarea din 21 august 2003, Morton Machine Company Limited a întrebat dacă s-a luat o decizie finală și a solicitat să fie ținută la curent cu evoluția situației. Comisia a răspuns prin scrisoarea din 28 august 2003.

(27)

Prin scrisoarea din 19 septembrie 2003, Italia a prezentat Comisiei observațiile sale privind decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare.

(28)

Prin scrisoarea din 3 noiembrie 2003, Italia și-a prezentat observațiile cu privire la observațiile terților.

(29)

Ca urmare a cererii de despăgubire formulată de către WAM SpA la 30 iulie 2003, refuzul de a permite accesul la documente a fost confirmat de Secretariatul General prin scrisoarea din 16 septembrie 2003.

(30)

Informațiile lipsă din răspunsul din 19 septembrie 2003 au fost comunicate de Italia prin scrisoarea din 14 ianuarie 2004.

(31)

La 19 mai 2004, Comisia a adoptat o decizie în baza articolului 7 alineatele (3) și (5) din Regulamentul 659/1999 (5).

(32)

Atât WAM SpA, cât și Italia au introdus o acțiune împotriva Deciziei Comisiei din 19 mai 2004 în fața Tribunalului de Primă Instanță. Luând decizia de a conexa cele două cauze, Tribunalul de Primă Instanță și-a pronunțat hotărârea la 6 septembrie 2006 și a respins Decizia Comisiei pe considerentul că aceasta nu a furnizat suficiente dovezi cu privire la posibilitatea ca ajutorul să afecteze comerțul și concurența de pe piața UE, date fiind circumstanțele cauzei (6).

(33)

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță a fost atacată în justiție de către Comisie. La 30 aprilie 2009, Curtea de Justiție a respins acțiunea Comisiei (7).

(34)

WAM SpA este o societate înființată în temeiul legislației italiene, cu sediul social în Cavezzo, Italia. Pe parcursul perioadei relevante cuprinse între 1995 și 2000 a activat pe piața fabricării și comercializării de transportoare elicoidale și alimentatoare cu șurub, colectoare de praf și supape pentru instalații industriale. Pe această piață există numeroși producători UE. În special pe piața colectoarelor de praf, WAM SpA avea o serie de concurenți UE mai mari, care dispuneau de tehnologie avansată și de o structură comercială bine dezvoltată (8).

(35)

În ceea ce privește prezența WAM SpA pe piața italiană, cota de piață a societății pe piața transportoarelor elicoidale de ciment a fost de 60 % în 1991, 50 % în 2000 și 55 % în 2003. Pe piața colectoarelor de praf, cota de piață a societății a fost de 40 % în 1991 și a crescut până la 50 % în 2000 și respectiv 60 % în 2003 (9).

(36)

Începând din 1997, WAM SpA s-a extins și pe alte piețe din UE, în special Germania de Vest și Franța. În 2000, cota sa de piață pentru transportoare elicoidale de ciment era de 70 % în Franța și Germania și de 60 % în Regatul Unit, în timp ce cifrele corespunzătoare pentru colectoarele de praf rotunde erau de 50 % în Franța, 20 % în Germania și 10 % în Regatul Unit (10).

(37)

În 1994 a fost înființată o filială în Japonia, WAM Japan. Aceasta se axa pe comercializarea a două produse care erau fabricate în Italia și ale căror costuri de transport erau relativ scăzute: colectoare de praf și supape. În 1995 a fost înființată o filială în China, gestionată inițial ca o asociere în participație cu un partener local, iar din 1998 ca filială deținută în totalitate a WAM SpA (11).

(38)

În perioada în cauză, WAM SpA a deținut și 84 % din acțiunile „WAM Engineering Ltd”, o societate înființată în temeiul legislației engleze, cu sediul social la Tewkesbury, Regatul Unit. Segmentul de piață pe care activa WAM Engineering Ltd era proiectarea, fabricarea și vânzarea malaxoarelor industriale utilizate în principal în industria alimentară, chimică, farmaceutică și de protecția mediului.

(39)

În ceea ce privește politica de stabilire a prețurilor practicată de WAM Engineering Ltd în Regatul Unit, reclamantul a argumentat că WAM putea oferi aceleași produse (malaxoare industriale) cu cele fabricate și comercializate de societatea reclamantului, la aproximativ o treime din preț – o cifră care, potrivit afirmațiilor reclamantului, abia reușea să acopere costul materiilor prime necesare pentru fabricarea utilajelor, acest lucru datorându-se, în opinia sa, finanțării acordate de guvernul italian, în special în baza Legii nr. 394/81 din 29 iulie 1981.

(40)

Potrivit reclamantului, WAM Engineering Ltd a beneficiat de sprijin financiar pentru programele de pătrundere pe piață în țări care nu erau membre UE în baza Legii nr. 394/81. Aparent, Legea nr. 394/81 asigura sprijin în special societăților comerciale italiene care doreau să înființeze o filială în străinătate, sub formă de reprezentanțe, sucursale de comercializare și depozite.

(41)

Autoritățile italiene au confirmat acordarea ajutorului sub forma unor împrumuturi subvenționate în valoare de 2 281 450 000 LIT (aproximativ 1,18 milioane EUR) către WAM SpA pentru derularea unor proiecte în Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, în 1995. Potrivit autorităților italiene, beneficiarului i s-a acordat, de fapt, un împrumut subvenționat în valoare de 1 358 505 421 LIT (aproximativ 0,7 milioane EUR) deoarece proiectele planificate a se derula în Coreea și Taiwan nu au fost puse în aplicare din cauza crizei economice prin care treceau țările respective.

(42)

Împrumutul subvenționat a acoperit 85 % din cheltuielile eligibile. Subvenționarea ratei dobânzii se putea ridica până la 60 % din rata de referință. Împrumutul urma să fie rambursat în termen de cinci ani, în sistem linear și în sume semestriale egale, cu dobânda plătibilă la soldul neachitat. A fost prevăzută o perioadă de grație de doi ani.

(43)

Rata subvenționată a dobânzii la împrumutul respectiv (egală cu 4,4 %) a fost calculată cu referire la o rată a pieței de 11 %. În lumina celor de mai sus și pe baza informațiilor disponibile la momentul inițierii procedurii, intensitatea ajutorului trebuia să fie egală cu 16,38 % din echivalentul subvenției brute (ESB), ceea ce ar fi însemnat un ajutor în cuantum de 222,523 de milioane LIT (aproximativ 115 000 EUR).

(44)

Costurile eligibile ale acestui ajutor au fost împărțite în două categorii: costuri asociate structurilor permanente din străinătate și costuri de promovare comercială. Au fost luate în calcul următoarele costuri, exprimate în milioane LIT:

(45)

În plus, prin scrisoarea din 21 mai 2002, ca răspuns la solicitarea de informații adresată de Comisie, autoritățile italiene, au declarat că societății WAM SpA i s-a acordat un alt împrumut subvenționat în valoare de 1 940 579 808 LIT (aproximativ 1 milion EUR) în baza aceleiași scheme, la 9 noiembrie 2000.

(46)

La data inițierii procedurii, Comisia nu deținea alte informații referitoare la acest ajutor suplimentar.

(47)

În scrisoarea din 21 mai 2002, autoritățile italiene au susținut că ajutorul acordat WAM SpA în 1995 în baza Legii nr. 394/81 s-a situat cu mult sub pragul de minimis și că niciun alt ajutor de minimis nu a mai fost acordat aceluiași beneficiar în cursul aceleiași perioade de trei ani. În plus, acestea au subliniat că ajutorul nu putea fi considerat ca fiind legat în mod direct de cantitățile exportate.

(48)

Comisia a subliniat că majoritatea costurilor eligibile luate în calcul pentru ajutorul specific acordat WAM SpA în 1995, cum ar fi cele cu chiria, asigurările, facilitățile diverse și costurile de exploatare (în special costuri cu personalul, mobilierul și echipamentele) în legătură cu un punct de lucru permanent din străinătate ar fi putut fi considerate ajutor pentru înființarea și funcționarea unei rețele de distribuție.

(49)

În mod similar, în opinia Comisiei, costurile cu serviciile de consultanță aferente structurilor permanente din străinătate, publicitate și deplasări în interes de serviciu ar fi putut fi clasificate drept cheltuieli curente pentru activități de export.

(50)

În decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a afirmat că, în temeiul ultimului punct din Comunicarea Comisiei privind stabilirea normelor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal (12), în cazurile în care, la momentul luării unei decizii, orientările au fost înlocuite cu un regulament, Comisia consideră că normele prevăzute în regulament trebuie aplicate în măsura în care sunt mai favorabile decât cele prevăzute în orientări. Ca atare, Comisia a precizat în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare că în ceea ce privește ajutorul de minimis, în principiu trebuiau să se aplice normele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE la ajutorul de minimis  (13) [denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 69/2001].

(51)

Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 69/2001 nu se aplica ajutorului pentru activități asociate exportului, adică ajutorului având o legătură directă cu cantitățile exportate și cu înființarea și funcționarea unei rețele de distribuție sau altor cheltuieli curente asociate activităților de export, așa cum se prevede la articolul 1 litera (a).

(52)

În ceea ce privește conformitatea ajutorului în cauză cu normele de minimis relevante, trebuie să se rețină că, în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a declarat că Orientările Comunității din 1992 privind ajutorul de stat pentru IMM-uri (14) (denumite în continuare Orientările privind IMM-urile din 1992) nu excludeau în mod explicit ajutorul pentru export, dar fixau un prag mai mic pentru ajutorul de minimis, de 50 000 ECU.

(53)

În lumina celor de mai sus, Comisia și-a exprimat, în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, unele îndoieli cu privire la posibilitatea ca ajutorul acordat WAM SpA în 1995 în baza Legii nr. 394/81 să fie considerat conform cu orice normă relevantă de minimis.

(54)

Mai mult, ținând seama de examinarea preliminară, Comisia a exprimat îndoieli serioase cu privire la măsura în care ajutorul acordat WAM SpA ar putea fi declarat compatibil cu Tratatul CE (în prezent TFUE) în baza oricărei dispoziții.

(55)

La data la care a fost inițiată procedura oficială de investigare, Comisia nu deținea niciun fel de informații concrete, cum ar fi intensitatea ajutorului sau cheltuielile eligibile, cu privire la ajutorul acordat „grupului WAM” (cum l-au denumit autoritățile italiene) în 2000, din nou sub forma unui împrumut subvenționat, în baza Legii nr. 394/81. Niciun fel de informații referitor la acesta nu fuseseră prezentate de către autoritățile italiene.

(56)

În consecință, Comisia nu a putut evalua în detaliu ajutorul specific, în acel stadiu al procedurii. Cu toate acestea, deoarece servea aceluiași scop și fusese acordat în baza aceluiași temei juridic ca și ajutorul din 1995, Comisia a avut îndoieli cu privire la măsura în care ajutorul putea fi considerat conform cu oricare dintre dispozițiile relevante ale Tratatului CE (în prezent TFUE).

(57)

De asemenea, autoritățile italiene au subliniat, în scrisoarea din 24 octombrie 2002, că niciun ajutor nu fusese vreodată acordat în mod direct pentru „WAM Engineering” și că nicio întreprindere cu acest nume nu era înregistrată în registrul comercial italian. Cu toate acestea, Comisia a reținut în primul rând că „WAM SpA” deținea 84 % din acțiunile „WAM Engineering Ltd” și, în al doilea rând, că după scrisoarea din 11 octombrie 1999, autoritățile italiene anunțaseră că întreprinderii „WAM SpA” i se acordase în 1995 un împrumut subvenționat în baza Legii nr. 394/81 și adăugaseră, prin scrisoarea din 21 mai 2002, că „grupului WAM” i se acordase un alt împrumut subvenționat în baza aceleiași scheme din 9 noiembrie 2000.

(58)

Observații referitoare la decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare au fost primite de la un terț interesat care a cerut să nu fie numit.

(59)

Observațiile terților au susținut eforturile Comisiei de refacere a unor condiții de concurență echitabile pentru concurenții din sectorul respectiv și au conținut reclamații împotriva pierderii aptitudinilor tehnice și a locurilor de muncă din cauza poziției deținute de WAM SpA pe piață.

(60)

În scrisoarea din 3 noiembrie 2003, autoritățile italiene, cărora li s-au adus la cunoștință observațiile terților prin scrisoarea Comisiei din 25 septembrie 2003, au afirmat că din punctul lor de vedere aceste observații nu aduc nimic nou, ci doar confirmă unele dintre afirmațiile făcute deja în această cauză, inclusiv de către reclamant, printre alții. Autoritățile italiene au considerat în special că se aduseseră suficiente dovezi pentru a demonstra lipsa oricărei legături între faptele expuse în observațiile menționate anterior și finanțarea WAM SpA în baza Legii nr. 394/81.

(61)

În ceea ce privește împrumutul din 1995, autoritățile italiene au furnizat dovezi potrivit cărora, la data la care s-a formulat cererea pentru prima măsură de ajutor și a fost acordat împrumutul, WAM SpA se încadra în definiția unei întreprinderi mijlocii prevăzută la punctul 2.2 din Orientările privind IMM-urile din 1992, după cum evidențiază și situația financiară anuală a societății din 1994, deoarece avea 163 de angajați, o cifră de afaceri anuală de 16,8 milioane EUR și un bilanț total de 20,1 milioane EUR și era deținută de două întreprinderi, ambele încadrându-se în definiția IMM-urilor. Însă autoritățile italiene au fost de acord că WAM SpA nu mai era IMM după 1998 sau în momentul în care s-a acordat al doilea ajutor (2000).

(62)

În completarea informațiilor pe care Comisia le deținea deja la momentul inițierii procedurii nu a mai venit niciun alt element important referitor la prima măsură de ajutor, cu excepția informației potrivit căreia împrumutul fusese pus la dispoziția beneficiarului în mai multe tranșe pentru care perioada de grație putea varia de la 2 ani la zero. Se pare că în contractul original nu exista nicio dispoziție privind revizuirea ratei dobânzii. Rambursarea integrală a împrumutului a fost prevăzută pentru aprilie 2004.

(63)

În ceea ce privește împrumutul din 2000, autoritățile italiene au adus unele clarificări prin scrisoarea din 25 iulie 2003, potrivit cărora suma totală efectivă a împrumutului a fost de 3 603 574 689 LIT (echivalentul a 1 861 091,01 EUR), și nu de 1 940 579 808 LIT (aproximativ 1 milion EUR), așa cum se menționase anterior în scrisoarea din 21 mai 2002 și cum se indica în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, deoarece suma menționată inițial se referea numai la acea parte din împrumut care fusese deja plătită la momentul redactării scrisorii și nu la suma totală a ajutorului acordat.

(64)

În fapt, au mai fost plătite alte două tranșe. Ultima, în valoare de 248 091,01 EUR, a fost plătită la 22 ianuarie 2003. Condițiile în care a fost acordat acest împrumut au fost aceleași cu cele ale împrumutului din 1995, de vreme ce ambele au fost acordate în baza Legii nr. 394/81. Acordarea întregii sume a împrumutului din 2000 a fost decisă la 9 noiembrie 2000, iar contractul a fost semnat la 20 decembrie 2000.

(65)

Prezentăm mai jos un tabel al costurilor eligibile luate în considerare în ceea ce privește acest ajutor, transmis de către guvernul italian într-o anexă la scrisoarea din 22 iulie 2003.

(66)

În plus, rezultă în mod clar din documentele anexate la scrisoarea din 14 ianuarie 2004 că programul respectiv ar fi trebuit derulat în China de către WAM SpA împreună cu „WAM Bulk Handling Machinery Shangai Co Ltd”, o firmă locală deținută în totalitate de către WAM SpA.

(67)

S-a considerat că în costurile eligibile intră chiria pentru spațiul de birouri, depozitarea, sălile de expoziție și asistența tehnică (suprafață totală de 7 500 m2), cumpărarea, închirierea sau preluarea în leasing a 3 vehicule și costurile cu personalul la firma-mamă și în străinătate (în mod concret: 1 director de vânzări și 6 tehnicieni).

(68)

Rata dobânzii aplicată la împrumutul specific era de 2,32 %, respectiv 40 % din rata de referință de 5,8 %, în vigoare la momentul acordării ajutorului. Din nou, se pare că în contract nu era prevăzută nicio modificare a ratei dobânzii pe perioada împrumutului. Împrumutul a fost vărsat beneficiarului în mai multe tranșe, astfel încât perioada de grație a variat de la 2 ani la zero.

(69)

În ceea ce privește rambursarea, din datele furnizate de către autoritățile italiene rezultă că perioada de grație de doi ani, în cursul căreia s-a plătit numai dobânda la tranșele din împrumut deja vărsate, a expirat la 20 februarie 2003. La 20 august 2003 a început perioada de rambursare de cinci ani. Rambursarea s-a efectuat în mod linear și în tranșe semestriale egale, cu dobânda aplicabilă la soldul neachitat. Prin urmare, potrivit graficului, rambursarea ar fi trebuit să se încheie până la 20 februarie 2008.

(70)

În plus, în ceea ce privește modificarea ratei dobânzii în cursul perioadei de rambursare, autoritățile italiene au argumentat că în cadrul legal italian existau norme generale care permiteau aceste reduceri.

(71)

În plus, în legătură cu ambele împrumuturi, autoritățile italiene au susținut că din suma ajutorului trebuia dedus costul garanției bancare obligatorii, care fusese solicitată înainte de acordarea împrumuturilor.

(72)

În ceea ce privește exporturile realizate de WAM SpA în interiorul și în afara UE, s-au pus la dispoziție următoarele date:

(73)

Autoritățile italiene au informat Comisia că cifrele totale ale exporturilor indicate mai sus reprezentau între 52 % și 57,5 % din cifra de afaceri anuală totală a WAM SpA în 1995 și respectiv în 1999.

(74)

În final, deși autoritățile italiene recunosc că cele două împrumuturi examinate nu sunt compatibile nici cu Regulamentul (CE) nr. 69/2001, nici cu Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei (15), ele sunt totuși de părere că stimulentele pentru întreprinderile din UE destinate să susțină programele ce urmează a fi puse în aplicare în afara UE nu intră sub incidența articolului 87 alineatul (3) din Tratatul CE, în prezent articolul 107 alineatul (3) din TFUE.

(75)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că „orice ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor statului sub orice formă care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau prin producția anumitor bunuri este incompatibil cu piața internă.”

(76)

Din articolul 107 alineatul (1) din TFUE rezultă că, pentru ca o măsură să poată fi considerată ajutor de stat, este necesar să fie întrunite patru condiții. În primul rând, trebuie să existe o intervenție a statului prin intermediul resurselor statului. În al doilea rând, intervenția respectivă trebuie să confere un avantaj selectiv beneficiarului acesteia. În al treilea rând, aceasta trebuie să fie pasibilă de a afecta comerțul dintre statele membre și, în al patrulea rând, trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența.

(77)

Conceptul de ajutor de stat se aplică oricărui avantaj, acordat în mod direct sau indirect, finanțat din resursele statului, acordat de statul însuși sau de orice organism intermediar care acționează în baza prerogativelor ce i-au fost conferite. Jurisprudența Curții de Justiție stabilește foarte clar că nu există nicio diferență între ajutorul transferat în mod direct de către stat și ajutorul transferat de entitățile publice sau private înființate de stat în acest scop (16).

(78)

Măsurile de ajutor examinate au fost acordate de comitetul înființat în temeiul articolului 2 din Legea nr. 394/81 (17) pentru împrumutul din 1995 și de „Comitato Agevolazioni” (18) pentru împrumutul din 2000.

(79)

Mediocredito Centrale SpA (19) a încheiat contractul de finanțare din 1995 cu WAM SpA pentru a pune în aplicare decizia comitetului înființat în baza articolului 2 din Legea nr. 394/81. SIMESIT SpA (20) a încheiat contractul de finanțare din 2000 cu WAM SpA pentru a pune în aplicare decizia „Comitato Agevolazioni”.

(80)

În acest caz, ajutorul a fost acordat din resursele statului de către entități care au acționat în numele statului, cu obiectivul de a promova activități economice conform orientărilor stabilite de stat și ca atare – în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție – sunt imputabile statului (21).

(81)

Împrumuturile în condiții avantajoase îmbunătățesc situația financiară a beneficiarului ajutorului, scutindu-l de unele costuri pe care în caz contrar acesta ar trebui să le suporte dacă ar concepe un program de pătrundere pe piață fără intervenția statului. Prin urmare, măsurile de ajutor de stat examinate conferă WAM SpA un avantaj selectiv față de concurenții săi din UE.

(82)

Fiind o societate care activează în domeniul producției și distribuției de transportoare elicoidale și alimentatoare cu șurub, colectoare de praf și supape pentru instalații industriale, este neîndoielnic că WAM SpA desfășoară pe piață o activitate economică ce respectă definiția întreprinderii în baza dreptului UE (22).

(83)

În concluzie, se poate considera că ajutorul acordat WAM SpA a conferit un avantaj selectiv întreprinderii.

(84)

În hotărârea din 30 aprilie 2009, Curtea de Justiție subliniază că (23)„inclusiv în acele cauze în care circumstanțele în care s-a acordat ajutorul indică în mod clar capacitatea acestuia de a afecta comerțul dintre statele membre și de a denatura sau de a amenința să denatureze concurența, Comisia are obligația de a preciza cel puțin circumstanțele respective în expunerea de motive a deciziei sale”. Cu toate acestea, potrivit Curții, Comisia nu are obligația de a demonstra că ajutorul are un efect real asupra comerțului dintre statele membre, ci numai pe aceea de a „analiza în ce măsură ajutorul are capacitatea de a afecta comerțul și de a denatura concurența” (24). În plus, Curtea de Justiție a mai reținut că „Comisia nu avea obligația de a efectua o analiză economică a situației actuale de pe piața în cauză sau a tiparelor comerciale respective dintre statele membre sau de a prezenta efectul real al ajutorului în cauză” pentru a demonstra îndeplinirea condițiilor referitoare la efectele asupra activității comerciale și a concurenței.

(85)

WAM SpA este o societate comercială care activează în UE și pe piețele internaționale. Aceasta are filiale în multe state membre și își vinde produsele pe întreg teritoriul UE, precum și în afara acestuia. Între 1995 și 1999, două treimi din cifra sa de afaceri, 10 milioane EUR în cifre absolute, au provenit din vânzările realizate pe piața UE, iar o treime din vânzările realizate în afara UE. Pe aceste piețe, WAM SpA concurează în mod efectiv sau potențial cu alte societăți din UE care sunt prezente și pe plan internațional. După cum s-a arătat mai sus (a se vedea considerentul 34), au mai existat cel puțin trei alți mari producători UE de filtre de praf din diverse state membre care erau prezenți pe plan internațional și care ar fi putut fi concurenții WAM SpA în activitatea de exportare a filtrelor de praf către Japonia sau China (25). Aceste societăți se aflau, cel puțin teoretic, în concurență cu WAM SpA, deoarece, dacă ar fi decis să își exporte produsele către Japonia sau China, s-ar fi aflat într-o poziție inițială mai puțin favorabilă decât WAM SpA, care primise ajutor în vederea pătrunderii pe piețele respective.

(86)

În plus, după cum s-a explicat la considerentele 34 și 35, în perioada relevantă, WAM SpA deținea o cotă importantă atât pe piața națională, cât și pe piețele europene. După cum s-a arătat la considerentul 38, aceasta era prezentă din punct de vedere comercial printr-o filială aflată în alt stat membru.

(87)

Ca urmare a ajutorului, poziția globală a WAM SpA pe piață s-a consolidat sau ar fi putut să se consolideze în comparație cu întreprinderi din alte state membre care nu sunt numai concurenții efectivi, ci și potențiali ai WAM SpA. Conform unei jurisprudențe constante, „ajutoarele care au intenția de a scuti o întreprindere de cheltuielile pe care ar trebui să le suporte în mod obișnuit în cadrul gestiunii zilnice sau al activităților sale obișnuite […] în principiu denaturează concurența (26).”

(88)

În cazul de față trei argumente suplimentare susțin această concluzie:

(89)

În primul rând, era foarte probabil ca împrumuturile pentru exporturi acordate WAM SpA să modifice structura normală a unei piețe concurențiale, făcând ca WAM SpA să-și exporte produsele către piețe externe mai ușor decât concurenții săi reali sau potențiali din UE, deoarece aceștia din urmă ar fi trebuit să finanțeze programul de pătrundere pe piețele de export din fonduri proprii.

(90)

În al doilea rând, WAM SpA a primit ajutor pentru realizarea programului de pătrundere pe piață și ca atare a făcut anumite economii. Deoarece WAM SpA a investit în activitatea de pătrundere pe piețele externe în scopul de a-și exporta produsele, aceste economii i-ar fi putut da posibilitatea ulterior de a exporta în afara UE produse fabricate în UE, cu un preț mai mic sau cu o marjă mai ridicată.

(91)

În al treilea rând, deoarece banii sunt fungibili, orice profituri din această activitate ar fi putut fi reinvestite în UE. O altă posibilitate ar fi aceea că, după primirea ajutorului, WAM SpA a fost scutită de cheltuielile pentru pătrunderea pe piețele externe și a putut utiliza fondurile economisite pentru a-și consolida poziția pe piața UE în alte scopuri (27). Mai mult, după realizarea exporturilor, orice profituri din această activitate ar fi putut fi reinvestite în UE.

(92)

În toate aceste cazuri, ajutorul ar avea un impact direct asupra pieței UE și un efect de denaturare față de concurenții WAM din UE.

(93)

În mod similar, potrivit unei jurisprudențe constante, „atunci când ajutoarele acordate de statele membre consolidează poziția unei întreprinderi în comparație cu alte întreprinderi aflate în concurență comercială în cadrul UE, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind afectate de ajutoarele respective (28).” Deoarece ajutorul acordat WAM SpA de către Italia a consolidat poziția acesteia față de concurenții reali sau potențiali din UE, după cum s-a explicat mai sus, acest ajutor a afectat și comerțul din interiorul UE.

(94)

În ceea ce privește suma ajutorului, Curtea de Justiție a susținut în cauzele Philip Morris/Comisia (29) și Franța/Comisia (30) că, și în cazul în care suma ajutorului primit este relativ mică sau întreprinderea este mică, rămâne posibilitatea ca relațiile comerciale din cadrul UE să fie afectate. În aceeași notă, în cauza Vlaams Gewest/Comisia (31), Tribunalul de Primă Instanță s-a pronunțat că „și o sumă relativ mică poate afecta relațiile comerciale dintre statele membre acolo unde există o concurență puternică în sectoarele în care activează întreprinderile”. Mai mult, Curtea de Justiție a susținut, în cauza Heiser (32), că nu există un prag sau un procent sub care să se poată considera că relațiile comerciale dintre statele membre nu au fost afectate.

(95)

Prin urmare, în cauza de față, suma relativ mică a ajutorului nu contrazice concluzia potrivit căreia ar putea exista un efect asupra relațiilor comerciale din cadrul UE și asupra concurenței. Deși suma ajutorului este relativ mică, datorită intensității concurenței existente și potențiale din sectorul în care activează WAM SpA, există un risc ridicat de denaturare a concurenței și de afectare a comerțului din cadrul UE.

(96)

Luând în considerare cele de mai sus se poate concluziona că este foarte posibil ca ajutorul acordat WAM SpA de către Italia să afecteze comerțul și să denatureze concurența pe piața internă.

(97)

În concluzie, sprijinul acordat WAM SpA de către stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(98)

În conformitate cu principiul tempus regis actum, normele de procedură aflate în vigoare atunci când urmează să se adopte o decizie trebuie aplicate ajutorului care nu a fost notificat, cu excepția cazului în care se prevede altfel în mod expres (33).

(99)

Deoarece normele de exceptare (inclusiv normele de minimis) scutesc anumite măsuri de ajutor de stat de obligația de notificare și înlocuiesc sistemul centralizat de control al ajutorului de stat cu un sistem descentralizat de control al ajutorului de stat, acestea vor fi considerate de natură procedurală.

(100)

În cazul de față, deși în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a exprimat îndoieli cu privire la posibilitatea de exceptare a ajutorului în baza Regulamentelor (CE) nr. 69/2001 și (CE) nr. 70/2001 ale Comisiei, trebuie aplicate normele corespondente în vigoare la data luării deciziei, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 (34). În același fel, Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (35) (denumit în continuare Regulamentul de exceptare pe categorii de ajutoare din 2008) se aplică ajutorului individual acordat înainte de intrarea sa în vigoare în cazul în care ajutorul îndeplinește toate condițiile prevăzute de acest regulament, cu excepția articolului 9.

(101)

În scrisoarea din 11 octombrie 1999, autoritățile italiene au declarat că temeiul juridic al ajutorului acordat WAM SpA, respectiv Legea nr. 394 din 29 iulie 1981, fusese notificat Comisiei și Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) în baza articolului 25 din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (OMC-GATT 1994) (36).

(102)

Comisia reține că autoritățile italiene încearcă în acest mod să califice drept notificare comunicarea unor date extrem de concise referitoare la schemă într-un tabel care a fost transmis Comisiei fie în scopul transmiterii către Comitetul pentru subvenții al OMC, fie în scopul întocmirii unui raport anual privind ajutoarele de stat din Uniunea Europeană începând de la al șaselea raport cel puțin (1996). De asemenea, Comisia a fost informată cu privire la existența schemei în cadrul anchetei sale privind schemele naționale de sprijin pentru investițiile străine directe (ISD) din afara Uniunii Europene care există în statele membre.

(103)

Totuși, aceste tipuri de comunicări nu pot fi considerate conforme cu dispozițiile articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE, în prezent articolul 108 alineatul (3) din TFUE, în care se prevede că „Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele”.

(104)

Deoarece nu a fost notificată Comisei din punctul de vedere al compatibilității sale cu normele privind ajutoarele de stat, schema de ajutor menționată anterior a fost pusă în aplicare cu încălcarea articolului 88 alineatul (3) din Tratatul CE, în prezent articolul 108 alineatul (3) din TFUE și prin urmare este ilegală. Deoarece ajutorul pentru WAM SpA a fost acordat în baza acelei scheme, separat de orice ajutoare exceptate pe categorii, și acesta trebuie considerat a fi ilegal.

(105)

Comisia are obligația de a verifica dacă orice parte din ajutorul acordat WAM SpA poate fi exceptată pe baza normelor de minimis.

(106)

În aceeași notă, ca urmare a concluziei că măsurile analizate constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, acest ajutor trebuie evaluat din punctul de vedere al compatibilității în baza normelor relevante privind ajutorul de stat.

(107)

Guvernul italian a furnizat dovezi potrivit cărora, la data acordării primului împrumut (1995), WAM SpA îndeplinea cerințele pentru a fi considerată IMM în sensul Recomandării 96/280/CE a Comisiei din 3 aprilie 1996 privind definirea întreprinderilor mici și mijlocii (37). Mai exact, WAM SpA era o întreprindere mijlocie deoarece avea 163 de angajați, o cifră de afaceri anuală de 16,8 milioane EUR și un bilanț total de 20,1 milioane EUR. Aceasta era controlată de două societăți de finanțare care erau la rândul lor IMM-uri în sensul recomandării menționate anterior.

(108)

În cazul de față, Comisia și-a întemeiat analiza pe cheltuielile efective luate în considerare la acordarea împrumutului (a se vedea tabelul de la considerentul 44).

(109)

Ținând seama de faptul că obiectul contractului de împrumut era subvenționarea unui program de pătrundere pe piață și în special subvenționarea întreprinderilor exportatoare care derulau programe de pătrundere pe piețele din afara Uniunii Europene, ajutorul în cauză trebuie clasificat ca fiind ajutor de export, respectiv ajutor pentru activități asociate exportului, în sensul că este direct legat de înființarea și funcționarea unei rețele de distribuție sau de alte cheltuieli curente aferente activității de export. În mod similar, obiectivul final al programului de pătrundere pe piață îl reprezenta vânzarea produselor WAM SpA în Japonia. Acesta este un alt motiv pentru care ajutorul nu poate fi considerat ca având legătură cu investițiile străine directe (ISD).

(110)

Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 exclude ajutorul de export din domeniul său de aplicare. Articolul 1 litera (d) prevede, de fapt, că acest regulament nu se aplică „ajutoarelor destinate activităților legate de exportul către țări terțe sau către state membre, respectiv ajutoarelor legate direct de cantitățile exportate, ajutoarelor destinate înființării și funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export.”

(111)

Cu toate acestea, articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 prevede că orice ajutor care nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1 este evaluat în conformitate cu cadrele, orientările, comunicările și avizele relevante.

(112)

Deoarece ajutorul a fost acordat în 1995, atunci când Orientările privind IMM-urile din 1992 erau în vigoare, trebuie să se aplice Orientările privind IMM-urile din 1992 (38). Aceste orientări nu excludeau în mod explicit ajutorul de export din domeniul lor de aplicare. Cu toate acestea, deoarece în cazul de față o parte din ajutor depășește pragul de minimis permis (50 000 EUR), se consideră că ajutorul în totalitate nu este conform normelor de exceptare de minimis și ca atare trebuie considerat ajutor de stat (39).

(113)

După ce s-a stabilit că măsura constituie ajutor de stat, trebuie să se decidă dacă acesta ajutor poate fi considerat compatibil cu piața internă în temeiul normelor privind ajutorul de stat.

(114)

Articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul de exceptare pe categorii de ajutoare din 2008 prevede că orice ajutor acordat înainte de intrarea în vigoare a regulamentului respectiv și care nu îndeplinește nici condițiile prevăzute de acesta, nici condițiile prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 68/2001 (40), (CE) nr. 70/2001, (CE) nr. 2204/2002 (41) sau (CE) nr. 1628/2006 (42) ale Comisiei este analizat în conformitate cu cadrele, orientările, comunicările și avizele în vigoare la data la care a fost acordat.

(115)

În cazul de față, Regulamentul de exceptare pe categorii de ajutoare din 2008 nu este aplicabil, deoarece acesta introduce o etapă suplimentară – verificarea efectului stimulativ al unui proiect sau al unei activități înainte de demararea acestora – care nu a fost realizată de Italia. Prin urmare, în temeiul articolului 8 alineatul (6) din Regulamentul de exceptare pe categorii de ajutoare din 2008, întreaga măsură de ajutor nu poate fi exceptată în temeiul regulamentului. În plus, cheltuielile menționate în tabelul de la considerentul 44 și enumerate la considerentul 118 nu pot fi exceptate pe categorii nici în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 68/2001, (CE) nr. 70/2001, (CE) nr. 2204/2002 sau (CE) nr. 1628/2006, condițiile prevăzute de regulamentele respective nefiind îndeplinite.

(116)

Întrucât niciunul dintre aceste instrumente nu susține compatibilitatea ajutorului, acesta trebuie evaluat pe baza Orientărilor privind IMM-urile din 1992, întrucât acestea conțin normele de fond aflate în vigoare la data acordării ajutorului în 1995 (43).

(117)

O parte din ajutor poate fi considerată compatibilă cu piața internă în baza Orientărilor privind IMM-urile din 1992. Concret, ajutorul pentru servicii de consultanță (29,43 milioane LIT) și studii de piață (40,95 milioane LIT) poate fi considerat compatibil, deoarece respectă punctul 4.3 „Ajutor pentru servicii de consultanță, formare și diseminarea cunoștințelor”. În ceea ce privește ajutorul pentru participarea la târguri și expoziții (12,19 milioane LIT), acesta poate fi considerat compatibil cu Orientările privind IMM-urile din 1992 în baza punctului 4.5 „Ajutor acordat în alte scopuri”, deoarece poate fi considerat ca fiind ajutor acordat pentru alte mijloace de promovare a IMM-urilor, cum ar fi încurajarea cooperării. Restul ajutorului (a se vedea tabelul de la considerentul 44) nu poate fi considerat compatibil, deoarece nu este destinat susținerii niciunui tip de investiții productive și niciunui alt scop admisibil prevăzut de Orientările privind IMM-urile din 1992, cum ar fi ajutorul pentru investiții generale în afara sau în interiorul zonelor naționale asistate, ajutorul pentru investiții destinate protecției mediului și ajutorul pentru cercetare și dezvoltare.

(118)

În consecință, Comisia este de părere că cele mai multe dintre costurile eligibile pentru înființarea unor structuri permanente în străinătate, luate în considerare de guvernul italian cu ocazia acordării primului împrumut subvenționat către WAM SpA în 1995, nu pot fi considerate ca fiind investiții productive; dimpotrivă, ajutorul acordat cu acest titlu trebuie clasificat drept ajutor de exploatare. Costurile considerate eligibile, cum ar fi chiria spațiului, asigurare și facilități diverse (122,56 milioane LIT) și costurile de exploatare cum ar fi cele cu personalul, mobilierul și echipamentele necesare spațiului (556,94 milioane LIT) sunt costuri pe care ar fi trebuit să le suporte firma însăși; același lucru este valabil și în cazul eșantioanelor și al pieselor de schimb pentru serviciile post-vânzare (38,23 milioane LIT). În mod similar, în ceea ce privește costurile eligibile de susținere a promovării comerciale, costul depozitării bunurilor (456,28 milioane LIT) nu se încadrează în Orientările privind IMM-urile din 1992, în opinia Comisiei, deoarece nu poate fi considerat investiție inițială; nici costurile cu publicitatea (94,39 milioane LIT) sau cele cu deplasările în interes de serviciu (7,52 milioane LIT) nu respectă orientările.

(119)

Pe baza evaluării de mai sus, Comisia concluzionează că:

(120)

La momentul acordării celui de-al doilea împrumut, în 2000, WAM SpA era o întreprindere mare, după cum recunosc și autoritățile italiene. În plus, aceasta era situată într-o zonă neasistată.

(121)

Împrumutul din 2000 poate fi privit și ca ajutor de export acordat WAM SpA, deoarece avea același obiectiv cu cel din 1995 și era destinat, printre altele, pătrunderii pe piețele externe și realizării de exporturi pe aceste piețe (în mod concret pe piața chineză). În mod evident, este puțin probabil ca ajutorul acordat pentru asistență tehnică, spații pentru ateliere și personalul din străinătate (1 director de vânzări, 1 director general, 4 angajați și 6 tehnicieni) să fi avut o altă destinație decât activități comerciale. În consecință, raționamentul utilizat pentru împrumutul din 1995 se aplică și împrumutului din 2000.

(122)

Mai mult, aceeași formulare cu cea utilizată pentru clasificarea primului împrumut acordat WAM SpA ca stimulent pentru demararea programelor de pătrundere pe piață a fost folosită și în contractul pentru acordarea ajutorului din 2000. Este, de asemenea, de reținut că programul specific urma să fie derulat de către WAM SpA împreună cu firma locală WAM Bulk Handling Machinery Shangai Co Ltd, o filială deținută în totalitate a WAM SpA. Acest fapt constituie o dovadă a prezenței WAM SpA pe piața specifică în cauză.

(123)

Deoarece ajutorul în cauză este un ajutor pentru export, Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 nu se aplică, după cum s-a arătat mai sus.

(124)

Prin urmare, este necesar să se evalueze compatibilitatea ajutorului cu piața internă. Comisia este de părere că norma procedurală în vigoare la data adoptării deciziei, respectiv Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare din 2008, nu se aplică în cazul de față. Acest regulament introduce o etapă suplimentară – verificarea efectului stimulativ al unui proiect sau al unei activități înainte de demararea acestuia sau acesteia – care nu a fost realizată de Italia. Astfel, în temeiul articolului 8 alineatul (6) din regulamentul respectiv, întreaga măsura de ajutor nu poate fi exceptată în baza Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare din 2008. Astfel, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare din 2008, este necesar să se evalueze compatibilitatea ajutorului cu Regulamentele (CE) nr. 68/2001, (CE) nr. 70/2001, (CE) nr. 2204/2002 și (CE) nr. 1628/2006.

(125)

Potrivit Comisiei, cheltuielile de formare prezentate în scrisoarea din 22 iulie 2003 (25 240 EUR dintr-un împrumut total de 1,8 milioane EUR în 2000) (după cum se arată în tabelul de la considerentul 65) pot fi exceptate în baza articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 68/2001 și sunt, prin urmare, compatibile cu piața internă în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Tratatul CE, în prezent articolul 107 alineatul (3) din TFUE, indiferent dacă evaluarea ia ca bază articolul 4 alineatul (2) (formare specifică) sau articolul 4 alineatul (3) (formare generală).

(126)

Cu toate acestea, restul ajutorului în cauză nu poate fi considerat compatibil în baza Regulamentelor (CE) nr. 70/2001, (CE) nr. 2204/2002 sau (CE) nr. 1628/2006 sau în baza oricărui alt temei juridic, deoarece nu promovează niciun alt obiectiv orizontal al Uniunii Europene în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, cum ar fi cercetarea și dezvoltarea, ocuparea forței de muncă, protecția mediului sau salvarea și restructurarea, în sensul orientărilor, cadrelor și regulamentelor relevante.

(127)

Prin urmare, trebuie concluzionat că, deoarece activitățile asociate exportului sunt excluse de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 și nu pot fi considerate compatibile cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE în baza niciunui temei juridic ajutorul oferit prin intermediul celui de-al doilea împrumut este incompatibil cu piața internă, cu excepția acelei părți compatibile constând în ajutor pentru formare, după cum se descrie mai sus.

(128)

În ceea ce privește modificarea ratei dobânzii în cursul perioadei de rambursare a împrumutului, autoritățile italiene au argumentat că în cadrul legal italian existau norme generale care permiteau aceste reduceri. Cu toate acestea, Decretul ministerial din 31 martie 2000, care reprezintă singurul temei juridic disponibil în acest scop, se aplică numai inițiativelor finanțate prin Legile nr. 394/81 și 304/1990 și este, ca atare, foarte restrictiv. În plus, trebuie să se rețină că nu s-au adus dovezi suplimentare care să arate că rata dobânzii la ajutorul respectiv a fost modificată (44).

(129)

În legătură cu ambele împrumuturi, autoritățile italiene susțin că din suma ajutorului trebuie dedus costul garanției bancare obligatorii, care fusese solicitată înainte de acordarea împrumuturilor. Comisia face în primul rând observația că o astfel de garanție sau echivalentul acesteia ar fi fost solicitată în mod obișnuit, inclusiv de către o instituție privată de creditare care acordă împrumuturi în conformitate cu principiul investitorului într-o economie de piață. În al doilea rând, specificațiile anexate la contract prevăd că nu este permisă suprapunerea ajutorului pentru același program, cu excepția ajutorului aferent garanției, care în consecință este considerată a fi eligibilă pentru ajutor.

(130)

Comisia constată că exceptările prevăzute la articolul 107 alineatul (2) literele (a)-(c) (45) din TFUE nu se aplică împrumuturilor în cauză, deoarece acestea nu urmăresc niciunul dintre obiectivele enumerate la articolul respectiv, iar guvernul italian nu a adus argumente în acest sens.

(131)

Împrumuturile nu aveau ca scop promovarea dezvoltării anumitor zone, promovarea executării unui proiect important de interes european comun sau remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru și nici nu își propuneau să promoveze cultura sau conservarea patrimoniului. Prin urmare, Comisia consideră că articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE (46), articolul 107 alineatul (3) litera (b) din TFUE (47) și articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE (48) nu se aplică împrumuturilor analizate.

(132)

Ambele împrumuturi de care a beneficiat WAM SpA au fost acordate fără a fi fost notificate în prealabil Comisiei. Astfel, împrumutul din 1995 a fost acordat la 24 noiembrie 1995, iar împrumutul din 2000 a fost acordat la 9 noiembrie 2000. În consecință, Comisia constată că, exceptând partea compatibilă din ajutor exceptată pe categorii, aceste împrumuturi au fost acordate beneficiarului în mod ilegal deoarece s-a încălcat articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, în prezent articolul 108 alineatul (3) din TFUE.

(133)

Ajutorul pe care Italia l-a acordat WAM SpA la 24 noiembrie 1995 sub forma unei subvenționări a ratei dobânzii constituie ajutor de stat. Partea ce corespunde costurilor eligibile destinate serviciilor de consultanță, participării la târguri și expoziții și realizării de studii de piață constituie ajutor de stat compatibil cu piața internă.

(134)

În ceea ce privește echivalentul total al ajutorului specific, s-a avut în vedere că împrumutul a fost pus la dispoziția beneficiarului în trei tranșe (la 24 aprilie 1996, 23 iulie 1997 și 24 aprilie 1998), și că perioada de grație a variat, prin urmare, între 2 ani și zero. S-a ținut seama și de rata dobânzii prevăzută în contractul de împrumut (4,4 %), raportată la rata de referință fixată periodic de Comisie (49) și aflată în vigoare la momentul acordării împrumutului (11,35 %). Elementul de ajutor se calculează ca diferența dintre rata dobânzii prevăzută în contract și rata de referință la momentul la care a fost acordat împrumutul. Pe baza acestui calcul, echivalentul ajutorului, actualizat la 24 aprilie 1996 (data la care s-a vărsat prima tranșă din împrumut către WAM SpA) este echivalentul a 108 165,10 EUR.

(135)

Cu toate acestea, suma ajutorului trebuie ajustată cu partea compatibilă din ajutorul de stat.

(136)

Deoarece o parte din împrumutul analizat a fost considerată compatibilă, această sumă trebuie dedusă din componenta ajutorului de stat a împrumutului din 1995 (108 165,10 EUR). Dată fiind imposibilitatea stabilirii unei legături directe între o anumită tranșă a împrumutului și anumite cheltuieli specifice, la echivalentul total al ajutorului s-a aplicat procentul exprimat de elementele compatibile din împrumutul total (82,57 milioane LIT din 1 358,51 milioane LIT, adică 6 %). Cum 6 % din 108 165,10 EUR înseamnă 6 489,906 EUR, această sumă este considerată a reprezenta partea compatibilă din ajutor.

(137)

Astfel, echivalentul părții din ajutorul de stat care este incompatibilă cu piața internă este stabilit la 101 675,194 EUR.

(138)

Ajutorul acordat WAM SpA în 2000 este incompatibil cu piața internă, cu excepția părții compatibile destinate susținerii activităților de formare în valoare de 25 240 EUR, reprezentând cheltuieli eligibile.

(139)

În acest caz, împrumutul a fost acordat WAM SpA în cinci tranșe (la 12 februarie 2001, 28 septembrie 2001, 26 aprilie 2002, 27 septembrie 2002 și 22 ianuarie 2003); în consecință, ca și în cazul primului împrumut, perioada de grație a variat de la 2 ani la zero. În același fel, la calcularea echivalentului ajutorului, Comisia a ținut seama de rata dobânzii prevăzută în contractul de împrumut (2,32 %) raportată la rata de referință fixată periodic de Comisie și aflată în vigoare la momentul acordării împrumutului (5,70 %). Rambursarea integrală, incluzând suma principală și dobânda, trebuia să se producă până la 20 februarie 2008. În consecință, echivalentul componentei de ajutor a întregului împrumut la data de 12 februarie 2001 (data la care prima tranșă a împrumutului respectiv a fost vărsată WAM SpA) este de 176 329 EUR, cu condiția ca rambursările să fi fost efectuate în conformitate cu graficul de plată.

(140)

În ceea ce privește partea compatibilă din împrumut, procentul părții compatibile în raport cu întregul împrumut (1,35 %) trebuie dedus din echivalentul ajutorului. În consecință, dacă rambursările au fost efectuate în conformitate cu graficul de plată, echivalentul împrumutului pentru cel de-al doilea împrumut a fost calculat ca fiind 173 948,56 EUR (176 329 EUR - 2 380,44 EUR).

(141)

Practica obișnuită a Comisiei, în conformitate cu articolul 107 din TFUE, este de a recupera de la beneficiar ajutorul care a fost acordat în mod ilegal în baza respectivului articol și care este incompatibil cu piața internă, cu condiția ca acest ajutor să nu intre sub incidența normelor de minimis. Această practică a fost confirmată de articolul 14 din Regulamentul 659/1999.

(142)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul 659/1999, ajutorul care urmează să fie recuperat în temeiul unei decizii de recuperare include dobânda calculată pe baza unei rate adecvate, fixate de Comisie. Dobânda se datorează de la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziția beneficiarului până la data recuperării sale, pe durata perioadei în care s-a aflat la dispoziția societății.

(143)

Metoda de aplicare a ratei dobânzii este prevăzută în capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (50) [denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 794/2004”] și în Regulamentul (CE) nr. 271/2008 al Comisiei din 30 ianuarie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (51) [denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 271/2008”].

(144)

Comisia dorește să sublinieze că această decizie nu aduce atingere compatibilității cadrului național reprezentat de Legea nr. 394/81, care constituie temeiul juridic al ajutorului de stat acordat WAM SpA, și cu privire la care Comisia, în conformitate cu jurisprudența Tribunalului de Primă Instanță (52), nu a considerat că este necesar să deschidă o acțiune. Totuși, Comisia nu exclude posibilitatea de a face acest lucru la un moment dat.

(a)

suma totală (suma principală plus dobânda) care urmează a fi recuperată de la beneficiar, respectiv WAM SpA;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor luate deja sau avute în vedere în scopul conformării cu prezenta decizie;

(c)

documente care demonstrează faptul că beneficiarul, respectiv WAM SpA, a fost somat să ramburseze ajutorul.

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/43

(1)

Decizia 2009/251/CE a Comisiei (2) solicită statelor membre să se asigure că produsele care conțin produsul biocid dimetil fumarat (DMF) nu sunt introduse sau puse la dispoziție pe piață.

(2)

Decizia 2009/251/CE a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile articolului 13 din Directiva 2001/95/CE, care limitează valabilitatea deciziei la o perioadă de cel mult un an, permițând însă confirmarea acesteia pentru perioade suplimentare, niciuna dintre acestea nefiind mai mare de 1 an.

(3)

Valabilitatea Deciziei 2009/251/CE a fost prelungită prin Decizia 2010/153/CE a Comisiei (3) pentru o perioadă suplimentară de 1 an. Ținând cont de experiența acumulată până în prezent și având în vedere lipsa unei măsuri permanente privind produsele de consum care conțin DMF, este necesară prelungirea valabilității Deciziei 2009/251/CE cu încă 12 luni.

(4)

Decizia 2009/251/CE ar trebui modificată în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 din Directiva 2001/95/CE,

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/44

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (1) (denumit în continuare „Regulamentul CPC”) are obiectivul de a consolida cooperarea în vederea aplicării legislației din domeniul protecției consumatorilor în cadrul pieței unice, instituie o rețea la nivel UE a autorităților publice naționale însărcinate cu aplicarea legislației (denumită în continuare „rețeaua CPC”) și stabilește cadrul și condițiile generale care reglementează cooperarea dintre autoritățile însărcinate cu aplicarea legislației din statele membre în vederea protecției intereselor economice colective ale consumatorilor.

(2)

Cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate cu aplicarea legislației este esențială pentru ca piața unică să funcționeze eficient. În cadrul rețelei CPC, fiecare autoritate poate solicita sprijinul altor autorități pentru investigarea unor posibile încălcări ale legislației UE privind protecția consumatorilor.

(3)

Obiectivul Sistemului de cooperare pentru protecția consumatorilor (denumit în continuare „SCPC”) este acela de a permite autorităților publice însărcinate cu aplicarea legislației să facă schimb de informații privind posibile încălcări ale legislației privind protecția consumatorilor într-un mediu de siguranță și securitate.

(4)

Schimbul de informații prin mijloace electronice între statele membre trebuie să fie conform cu normele privind protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (2) (denumită în continuare „Directiva privind protecția datelor”) și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (3) (denumit în continuare „Regulamentul privind protecția datelor”).

(5)

Articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul la protecția datelor. SCPC ar trebui să garanteze că diferitele obligații și responsabilități comune ale Comisiei și statelor membre în ceea ce privește normele privind protecția datelor sunt clare și că persoanele vizate beneficiază de informații și de mecanisme ușor accesibile prin care să își poată exercita drepturile.

(6)

Este necesar să se stabilească orientări pentru punerea în aplicare a normelor de protecție a datelor în cadrul SCPC (denumite în continuare „orientările”) pentru a garanta că normele de protecție a datelor sunt respectate atunci când datele sunt prelucrate în cadrul SCPC.

(7)

Funcționarii însărcinați cu aplicarea legislației ar trebui încurajați să contacteze autoritățile lor naționale de supraveghere a protecției datelor pentru a primi îndrumări și sprijin în legătură cu cel mai bun mod de a pune în aplicare orientările în conformitate cu legislația lor națională și, dacă este necesar, să se asigure că la nivel național se efectuează procedurile de notificare și de control prealabil legate de operațiunile de prelucrare în cadrul SCPC.

(8)

Participarea la sesiunile de formare organizate de Comisie pentru a oferi sprijin în ceea ce privește punerea în aplicare a orientărilor ar trebui să fie puternic încurajată.

(9)

Reacțiile în legătură cu punerea în aplicare a orientărilor ar trebui să fie transmise Comisiei în termen de doi ani de la adoptarea prezentei recomandări. Ulterior, Comisia ar trebui să realizeze o analiză suplimentară a nivelului protecției datelor din cadrul SCPC și să evalueze dacă sunt necesare alte instrumente, inclusiv măsuri de reglementare.

(10)

Ar trebui luate măsurile necesare pentru a facilita aplicarea orientărilor de către actorii și utilizatorii SCPC. Autoritățile naționale de protecție a datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze îndeaproape evoluția și punerea în aplicare a garanțiilor de protecție a datelor în ceea ce privește SCPC.

(11)

Orientările completează Decizia 2007/76/CE a Comisiei (4) și iau în considerare avizul Grupului de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal instituit prin articolul 29 (5) din Directiva privind protecția datelor, precum și avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor (6), instituită prin articolul 41 din Regulamentul privind protecția datelor (denumită în continuare „AEPD”),

2.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/54

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

Anexa 1 –

Anexa 2 –

Anexa 3 –

Anexa 4 –

Anexa 5 –

Anexa 6 –

Anexa 7 –

2.1.

„mod posibil de propulsie activă” înseamnă modul vehiculului în care aplicarea de presiune pe pedala de accelerație (sau activarea unei comenzi echivalente) sau eliberarea sistemului de frânare determină deplasarea vehiculului de către sistemul de propulsie electrică;

2.2.

„barieră” înseamnă elementul care asigură protecție împotriva contactului direct cu piesele sub tensiune în toate direcțiile de acces;

2.3.

„conexiune conductivă” înseamnă conexiunea prin utilizarea de conectori la o sursă de alimentare externă atunci când sistemul reîncărcabil de stocare a energiei (SRSE) este încărcat;

2.4.

„sistem de cuplare pentru încărcarea sistemului reîncărcabil de stocare a energiei (SRSE)” înseamnă circuitul electric utilizat pentru încărcarea SRSE de la o sursă de alimentare cu energie electrică externă, inclusiv priza de racordare a vehiculului;

2.5.

„contact direct” înseamnă contactul persoanelor cu piesele sub tensiune;

2.6.

„șasiu electric” înseamnă un ansamblu alcătuit din piese conductoare conectate între ele din punct de vedere electric, al căror potențial este considerat potențial de referință;

2.7.

„circuit electric” înseamnă un ansamblu de piese sub tensiune conectate, conceput să fie încărcat cu energie electrică în cursul funcționării normale;

2.8.

„sistem de conversie a energiei electrice” înseamnă un sistem care generează și furnizează energie electrică pentru propulsia electrică;

2.9.

„sistem de propulsie electrică” înseamnă circuitul electric care include motorul sau motoarele de tracțiune și poate include SRSE, sistemul de conversie a energiei electrice, convertoarele electronice, cablajele asociate și conectorii, precum și sistemul de cuplare pentru încărcarea SRSE;

2.10.

„convertor electronic” înseamnă un dispozitiv capabil să controleze și/sau să convertească energia electrică pentru propulsia electrică;

2.11.

„carcasă” înseamnă partea care izolează unitățile interne și asigură protecție împotriva contactului direct din orice direcție de acces;

2.12.

„piesă conductoare expusă” înseamnă piesa conductoare care poate fi atinsă în baza dispozițiilor gradului de protecție IPXXB și care poate fi încărcată cu energie electrică în condiții de cedare a izolației;

2.13.

„sursă de alimentare cu energie electrică externă” înseamnă o sursă de alimentare cu energie electrică de curent alternativ (c.a.) sau curent continuu (c.c.) din afara vehiculului;

2.14.

„înaltă tensiune” înseamnă clasificarea unei componente sau a unui circuit electric sau, dacă tensiunea sa de funcționare este > 60 V și ≤ 1 500 V c.c. sau > 30 V și ≤ 1 000 V c.a. valoare medie pătratică (valoare eficace rms);

2.15.

„magistrală de înaltă tensiune” înseamnă circuitul electric, inclusiv sistemul de cuplare pentru încărcarea SRSE care funcționează la înaltă tensiune;

2.16.

„contact indirect” înseamnă contactul persoanelor cu piese conductoare expuse;

2.17.

„piese sub tensiune” înseamnă piesa (piesele) conductoare destinată(e) încărcării cu energie electrică în utilizarea normală;

2.18.

„portbagaj” înseamnă spațiul din vehicul destinat bagajelor, delimitat de plafon, capotă, podea, pereții laterali, precum și de bariera și carcasa prevăzute pentru protejarea propulsiei electrice de contactul direct cu piesele sub tensiune, fiind separat de compartimentul pasagerului prin peretele frontal sau peretele posterior;

2.19.

„sistem instalat la bord de monitorizare a rezistenței izolației” înseamnă dispozitivul care monitorizează rezistența izolației între magistralele de înaltă tensiune și șasiul electric;

2.20.

„baterie de tracțiune de tip deschis” înseamnă un tip de baterie cu lichid care necesită reumplerea cu apă și generează hidrogen gazos eliberat în atmosferă;

2.21.

„compartimentul pasagerului” înseamnă spațiul din vehicul destinat ocupantului, delimitat de plafon, podea, pereții laterali, portiere, parbriz, peretele frontal și peretele posterior sau despărțitura din spate, precum și de barierele și carcasele prevăzute pentru protejarea propulsiei electrice de contactul direct cu piesele sub tensiune;

2.22.

„grad de protecție” înseamnă protecția asigurată de barieră/carcasă în ceea ce privește contactul cu piesele sub tensiune de către o sondă de verificare, cum ar fi un deget de verificare (IPXXB) sau un fir de verificare (IPXXD), conform definiției din Anexa 3;

2.23.

„sistem reîncărcabil de stocare a energiei (SRSE)” înseamnă sistemul reîncărcabil de stocare a energiei care furnizează energie electrică pentru propulsia electrică;

2.24.

„deconectare de service” înseamnă dispozitivul pentru dezactivarea circuitului electric la efectuarea de verificări și revizii ale SRSE, ansamblului de pile de combustie etc.;

2.25.

„izolator solid” înseamnă învelișul izolator al cablajelor prevăzut pentru a acoperi și proteja piesele sub tensiune împotriva contactului direct din orice direcție de acces, teci pentru izolarea pieselor sub tensiune ale conectorilor și lac sau vopsea în scopul izolării;

2.26.

„tip de vehicul” înseamnă vehicule care nu diferă în aspecte esențiale precum:

2.27.

„tensiune de funcționare” înseamnă cea mai mare valoare medie pătratică (rms) a tensiunii unui circuit electric, specificată de producător, care poate apărea între orice piese conductoare în condițiile existenței unor circuite deschise sau în condiții normale de funcționare. Dacă circuitul electric este separat prin izolare galvanică, tensiunea de funcționare este definită pentru fiecare circuit separat respectiv.

3.2.1.

descrierea detaliată a tipului de vehicul cu privire la sistemul de propulsie electrică și magistrala de înaltă tensiune conectată galvanic.

4.4.1.

Un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul specific țării care a acordat omologarea (1).

4.4.2.

Numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o cratimă și numărul de omologare la dreapta cercului prevăzut în punctul 4.4.1.

(a)

sunt conformi cu punctele 5.1.1.1 și 5.1.1.2 atunci când sunt separați fără utilizare de instrumente; sau

(b)

sunt situați sub podea și sunt prevăzuți cu un mecanism de blocare; sau

(c)

sunt prevăzuți cu un mecanism de blocare și alte componente sunt îndepărtate prin utilizarea de instrumente pentru a separa conectorul; sau

(d)

tensiunea pieselor sub tensiune devine egală cu sau mai mică decât 60 V c.c. sau egală cu sau mai mică decât 30 V c.a. (rms) în decurs de 1 secundă după separarea conectorului.

(a)

în cazul în care barierele sau carcasele nu pot fi accesate, deschise sau îndepărtate fizic, cu excepția cazului în care alte componente ale vehiculului sunt îndepărtate prin utilizarea instrumentelor;

(b)

în cazul în care barierele sau carcasele sunt situate sub podeaua vehiculului.

(a)

două sau mai multe straturi de izolatori solizi, bariere sau carcase care îndeplinesc în mod independent cerința de la punctul 5.1.1, de exemplu, cablajul;

(b)

protecții robuste din punct de vedere mecanic care au suficientă durabilitate de-a lungul duratei de funcționare a vehiculului, cum ar fi carcase de motoare, cutii de transformatoare electronice sau conectori;

(a)

două sau mai multe straturi de izolatori solizi, bariere sau carcase care îndeplinesc în mod independent cerința de la punctul 5.1.1;

(b)

sistem instalat la bord de monitorizare a rezistenței izolației, împreună cu un avertisment pentru conducătorul auto dacă rezistența de izolație scade sub valoarea minimă necesară. Rezistența de izolație între magistrala de înaltă tensiune a sistemului de cuplare pentru încărcarea SRSE, care nu este încărcat cu energie electrică decât în timpul încărcării SRSE, și șasiul electric nu trebuie monitorizată. Funcția sistemului integrat de monitorizare a rezistenței izolației trebuie confirmată conform descrierii din anexa 5.

6.1.1.

considera că este improbabil ca modificările făcute să aibă un efect advers apreciabil și că, în orice caz, vehiculul respectă în continuare cerințele sau

6.1.2.

cere un raport de verificare suplimentar de la serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

7.3.1.

să asigure existența unor proceduri pentru un control eficace al calității vehiculului;

7.3.2.

să aibă acces la echipamentul de încercare necesar pentru controlul conformității fiecărui tip omologat;

7.3.3.

să se asigure că datele rezultatelor încercărilor sunt înregistrate și că documentele anexe sunt disponibile pentru o perioadă care urmează să fie stabilită de comun acord cu departamentul administrativ;

7.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare, pentru a verifica și garanta constanța caracteristicilor vehiculului, ținând seama de variațiile admise în producția industrială;

7.3.5.

să se asigure că pentru fiecare tip de vehicul sunt efectuate cel puțin tipurile de încercări prevăzute la punctul 5 din prezentul regulament;

7.3.6.

să se asigure că orice set de eșantioane sau elemente supuse încercării care dovedesc neconformitatea cu tipul de încercare în cauză determină o nouă eșantionare și testări suplimentare. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției respective.