(1)   Programul GMES se bazează pe activitățile de cercetare desfășurate în temeiul Deciziei nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (14) și pe programul de dezvoltare a componentelor spațiale ale GMES derulat de către ASE.

(2)   Programul GMES cuprinde următoarele elemente:

(1)   Exploatarea inițială a GMES acoperă perioada 2011-2013 și poate cuprinde acțiuni operaționale în următoarele domenii:

(2)   Obiectivele acțiunilor operaționale prevăzute la alineatul (1) sunt definite în anexă.

(1)   Comisia Europeană asigură coordonarea programului GMES cu activitățile de la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, în special GEOSS. Aplicarea și funcționarea GMES ar trebui să se întemeieze pe parteneriate încheiate între Uniunea Europeană și statele membre, în conformitate cu normele și procedurile lor corespunzătoare. Contribuțiile voluntare ale statelor membre și sinergiile potențiale cu inițiativele naționale, ale Uniunii Europene și internaționale corespunzătoare se coordonează în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 16 alineatul (5).

(2)   Comisia gestionează fondurile alocate activităților desfășurate în temeiul prezentului regulament în conformitate cu Regulamentul financiar și cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 16 alineatul (4). Comisia asigură complementaritatea și coerența programului GMES cu alte politici, instrumente și acțiuni ale Uniunii, legate în special de mediu, securitate, competitivitate și inovare, coeziune, cercetare (în special activitățile celui de Al șaptelea program-cadru legate de GMES, fără a aduce atingere dispozițiilor Deciziei nr. 1982/2006/CE), transport și concurență, cooperare internațională, de programele europene privind sistemele globale de navigație prin sateliți (GNSS), de protecția datelor cu caracter personal și drepturile proprietății intelectuale în vigoare, de Directiva 2007/2/CE, de sistemul comun de informații referitoare la mediu (SEIS) și de activitățile Uniunii privind acțiunile de răspuns în situații de urgență.

(3)   Comisia se asigură că specificațiile serviciilor corespund nevoilor utilizatorilor, ținând cont că programul GMES reprezintă o inițiativă axată pe utilizator. În acest scop, se stabilește un mecanism transparent pentru implicarea și consultarea periodică a utilizatorilor, care să permită identificarea cerințelor utilizatorilor la nivelul Uniunii și cel național. Comisia asigură coordonarea cu utilizatorii relevanți din sectorul public din statele membre, țări terțe și organizații internaționale. Cerințele în materie de servicii de date se stabilesc în mod independent de către Comisie, după consultarea forumului utilizatorilor.

(4)   Coordonarea tehnică și punerea în aplicare a componentei spațiale a GMES sunt delegate ASE, care se sprijină, dacă este necesar, pe Organizația europeană pentru exploatarea sateliților meteorologici (EUMETSAT).

(5)   Comisia încredințează coordonarea punerii în aplicare tehnice a serviciilor GMES, dacă este cazul, organismelor competente ale Uniunii sau organizațiilor interguvernamentale competente.

(1)   Comisia ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea unei concurențe eficace în furnizarea de servicii GMES și pentru promovarea participării IMM-urilor. Comisia facilitează utilizarea serviciilor furnizate de GMES în vederea dezvoltării sectorului din aval.

(2)   Furnizarea de servicii GMES se descentralizează, dacă este cazul, pentru a se integra la nivel european inventariile spațiului existent, in situ și ale datelor de referință efectuate de statele membre, precum și capacitățile acestora în domeniu, evitându-se astfel suprapunerile. Se evită achiziționarea de noi date care se suprapun surselor existente, cu condiția ca utilizarea seriilor de date existente sau care pot fi actualizate să fie fezabilă din punct de vedere tehnic sau rentabilă.

(3)   Ținând seama de avizul forumului utilizatorilor, Comisia poate defini sau valida procedurile corespunzătoare pentru certificarea producției de date în cadrul GMES. Aceste proceduri sunt transparente, pot fi verificate și pot face obiectul unui audit pentru a se asigura autenticitatea, urmărirea și integritatea datelor pentru utilizator. În termenii contractuali stabiliți cu operatorii de servicii GMES, Comisia se asigură că sunt aplicate aceste proceduri.

(4)   Comisia raportează anual rezultatele obținute în aplicarea prezentului articol.

(1)   Finanțarea din partea Uniunii poate lua următoarele forme juridice:

(2)   Se asigură concurență autentică, transparență și tratament egal în acordarea de finanțare din partea Uniunii. În cazuri justificate, se pot acorda subvenții din partea Uniunii sub forme specifice, inclusiv acorduri-cadru de parteneriat sau cofinanțare a subvențiilor de funcționare sau a celor de acțiune. Subvențiile de funcționare acordate organismelor care urmăresc obiective de interes european general nu intră sub incidența dispozițiilor de degresiune prevăzute în Regulamentul financiar. În cazul subvențiilor, rata maximă de cofinanțare este stabilită în conformitate cu procedura de gestionare menționată la articolul 16 alineatul (4).

(3)   Comisia prezintă un raport despre alocarea fondurilor Uniunii pentru fiecare dintre activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) și despre procesul de evaluare și rezultatele licitațiilor de achiziții și ale contractelor încheiate în baza prezentului articol, după atribuirea contractelor.

(1)   Pachetul financiar alocat acțiunilor operaționale menționate la articolul 3 alineatul (1) este de 107 milioane EUR.

(2)   Creditele sunt autorizate anual de autoritatea bugetară în limitele stabilite în CFM.

(3)   De asemenea, o finanțare suplimentară a programului GMES poate fi asigurată de țări terțe și organizații internaționale.

Fondurile suplimentare menționate în primul paragraf sunt tratate ca venituri alocate, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul financiar.

(1)   Politica în materie de date și informații pentru acțiuni finanțate în cadrul programului GMES are următoarele obiective:

(2)   În scopul oferirii unui cadru care să asigure realizarea obiectivului politicii de informații și date GMES prevăzut la alineatul (1) litera (b), oferind protecția necesară a informațiilor produse de serviciile GMES și a datelor colectate prin infrastructura dedicată a GMES, Comisia poate adopta, prin acte delegate, în temeiul articolului 10 și sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolele 11 și 12, următoarele măsuri, ținând cont de politicile legate de date și informații ale furnizorilor de date, necesare pentru GMES, și fără a aduce atingere normelor naționale și procedurilor aplicabile infrastructurilor spațiale și in situ aflate sub control național:

(1)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 9 alineatul (2) îi este conferită Comisiei până la 31 decembrie 2013.

(2)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)   Competența de a adopta acte delegate conferită Comisiei este supusă condițiilor prevăzute la articolele 11 și 12.

(1)   Delegarea competențelor menționată la articolul 9 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu.

(2)   Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia cu suficient timp înainte de adoptarea unei decizii finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și motivele revocării.

(3)   Decizia de revocare duce la încetarea delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, menționată în decizie. Aceasta nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții privind un act delegat în termen de două luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, termenul respectiv se prelungește cu două luni.

(2)   În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au prezentat obiecțiuni cu privire la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data menționată în cuprinsul său.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv dacă atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu ridica obiecțiuni.

(3)   În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul prezintă obiecțiuni la actul delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni își expune motivele care au stat la baza acestora.

(1)   Pe baza criteriilor menționate la articolul 9 alineatul (2) litera (b), Comisia adoptă măsuri specifice, în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 16 alineatul (3), pentru restricționarea accesului la informațiile produse de serviciile GMES și la datele colectate prin infrastructura dedicată a GMES.

(2)   Comisia asigură coordonarea generală legată de securitatea componentelor și serviciilor GMES, ținând cont de nevoia de supraveghere și integrare a cerințelor de securitate ale tuturor elementelor acesteia, fără a aduce atingere normelor naționale și procedurilor aplicabile infrastructurilor spațiale și in situ aflate sub control național. În special, Comisia adoptă, în conformitate cu procedurile de reglementare prevăzute la articolul 16 alineatul (3), măsuri de stabilire a cerințelor tehnice în vederea asigurării controlului și integrității sistemului în cadrul programului dedicat componentei spațiale GMES și pentru a controla accesul la tehnologii și utilizarea tehnologiilor care securizează programul dedicat al componentei spațiale GMES.

(1)   Comisia monitorizează și evaluează punerea în aplicare a acțiunilor operaționale precizate la articolul 3 alineatul (1).

(2)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare intermediar până la 31 decembrie 2012, precum și un raport de evaluare ex post până la 31 decembrie 2015.

(1)   Comisia adoptă programul de lucru anual în temeiul articolului 110 din Regulamentul financiar și al articolelor 90 și 166 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (15), în conformitate cu procedura de gestionare precizată la articolul 16 alineatul (4) din prezentul regulament.

(2)   Pachetul financiar pentru programul GMES poate include și cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare în mod nemijlocit pentru gestionarea programului GMES și pentru atingerea obiectivelor acestuia, mai ales în ceea ce privește studiile, reuniunile, acțiunile de informare și publicare, alături de toate celelalte cheltuieli de asistență tehnică și administrativă pe care Comisia le poate suporta în contextul gestionării programului GMES.

(1)   Comisia este sprijinită de un comitet („comitetul GMES”).

(2)   Comitetul GMES se poate întruni în anumite configurații pentru a aborda probleme concrete, în special cele legate de securitate („Consiliul de securitate”).

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ținându-se seama de dispozițiile articolului 8.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la două luni.

(4)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ținându-se seama de dispozițiile articolului 8.

Termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la două luni.

(5)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ținându-se seama de dispozițiile articolului 8.

(1)   Se constituie forumul utilizatorilor ca organism dedicat. Acesta oferă consultanță Comisiei cu privire la definirea și validarea cerințelor utilizatorilor și cu privire la coordonarea programului GMES împreună cu utilizatorii săi din sectorul public.

(2)   Forumul utilizatorilor este prezidat de Comisie. Acesta este constituit din utilizatori GMES din sectorul public numiți de statele membre.

(3)   Secretariatul forumului utilizatorilor este asigurat de Comisie.

(4)   Forumul utilizatorilor își adoptă regulamentul de procedură.

(5)   Comitetul GMES este informat integral cu privire la opinia forumului utilizatorilor referitoare la punerea în aplicare a programului GMES.

(1)   Comisia se asigură că, la punerea în aplicare a acțiunilor finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive de luptă împotriva fraudei, corupției și altor activități ilegale, prin controale eficiente și prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, iar în cazul în care se constată nereguli, prin aplicarea de sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, precum și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999.

(2)   În ceea ce privește acțiunile Uniunii finanțate în temeiul prezentului regulament, prin neregulă, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, se înțelege orice încălcare a unei dispoziții a dreptului Uniunii sau orice neexecutare a unei obligații contractuale rezultate dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui agent economic care are sau ar putea avea drept efect prejudicierea, printr-o cheltuială nejustificată, a bugetului general al Uniunii Europene.

(3)   Acordurile încheiate în temeiul prezentului regulament, inclusiv acordurile încheiate cu țări terțe participante și cu organizații internaționale, prevăd monitorizarea și controlul financiar exercitate de Comisie sau de orice reprezentant abilitat al acesteia, precum și audituri realizate de Curtea de Conturi, inclusiv audituri la fața locului, dacă este cazul.

(1)   Agenția reprezintă un organism al Uniunii. Aceasta are personalitate juridică.

(2)   În fiecare stat membru, agenția se bucură de cea mai largă capacitate juridică acordată persoanelor juridice, în baza legislației statului membru respectiv. Agenția poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și se poate constitui parte în procedurile judiciare.

(3)   Agenția poate decide să înființeze birouri locale în statele membre, sub rezerva acordului acestora, sau în țările terțe care participă la activitatea agenției în conformitate cu articolul 23.

(4)   Agenția este reprezentată de către directorul său executiv, sub rezerva articolului 11 alineatul (9).

(1)   Se constituie un consiliu de administrație pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute la articolul 6.

(2)   Consiliul de administrație este compus dintr-un reprezentant numit de fiecare stat membru, cinci reprezentanți numiți de Comisie și un reprezentant fără drept de vot, numit de Parlamentul European. Durata mandatului membrilor consiliului de administrație este de cinci ani. Mandatul se poate reînnoi pentru o perioadă maximă de cinci ani. Un reprezentant al ÎR și un reprezentant al ESA sunt invitați să asiste la ședințele consiliului de administrație în calitate de observatori.

(3)   După caz, participarea reprezentaților țărilor terțe și condițiile acestei participări se stabilesc în acordurile prevăzute la articolul 23.

(4)   Consiliul de administrație își alege un președinte și un vicepreședinte dintre membrii săi. Vicepreședintele ia automat locul președintelui în cazul în care acesta nu-și poate îndeplini atribuțiile. Mandatul pentru președinte și vicepreședinte este de doi ani și jumătate, poate fi reînnoit o dată și expiră atunci când aceștia încetează să mai fie membri ai Consiliului de administrație.

(5)   Întrunirile Consiliului de administrație sunt convocate de președintele acestuia.

Directorul executiv participă, în mod obișnuit, la deliberări, cu excepția cazului în care președintele decide altfel.

Consiliul de administrație se întrunește în ședințe ordinare de două ori pe an. În plus, se întrunește la inițiativa președintelui său sau la cererea a cel puțin o treime din membrii săi.

Consiliul de administrație poate invita orice persoană a cărei opinie prezintă interes să participe la ședințele sale în calitate de observator. Membrii Consiliului de administrație pot, sub rezerva dispozițiilor regulamentului de procedură al acestuia, să fie asistați de consultanți sau experți.

Secretariatul consiliului de administrație este asigurat de agenție.

(6)   Cu excepția unor dispoziții contrare cuprinse în prezentul regulament, consiliul de administrație ia decizii cu o majoritate de două treimi din membrii săi.

(7)   Fiecare reprezentant al statelor membre și al Comisiei dispune de un vot. Deciziile în temeiul articolului 6 literele (b) și (e) nu se adoptă fără votul favorabil al reprezentanților Comisiei. Directorul executiv nu participă la vot.

Regulamentul de procedură al consiliului de administrație prevede norme mai detaliate de vot, în special condițiile pentru ca un membru să acționeze în numele altui membru.

(1)   Agenția este gestionată de către directorul său executiv, care își exercită funcțiile sub conducerea consiliului de administrație.

(2)   Directorul executiv este numit de consiliul de administrație pe criterii de merit și capacitate administrativă și managerială atestată, precum și pe baza unei competențe și experiențe relevante, dintr-o listă de cel puțin trei candidați propuși de Comisie, în urma unei competiții deschise, după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în alte publicații a unei invitații pentru exprimarea interesului. Consiliul de administrație adoptă decizia sa de numire a directorului executiv cu o majoritate de trei pătrimi din membrii săi.

Consiliul de administrație are competența de a revoca directorul executiv și adoptă respectiva decizie cu o majoritate de trei pătrimi din membrii săi.

Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Acest mandat poate fi reînnoit o singură dată pentru încă o perioadă de cinci ani.

(3)   Parlamentul European sau Consiliul poate solicita directorului executiv să prezinte un raport privind îndeplinirea îndatoririlor sale și să prezinte o declarație în fața acestor instituții.

(1)   În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 683/2008, în cazurile în care securitatea Uniunii sau a statelor sale membre poate fi afectată de funcționarea sistemelor, se aplică procedurile prevăzute în Acțiunea comună 2004/552/PESC.

(2)   Deciziile de acreditare de securitate luate în conformitate cu capitolul III, precum și riscurile reziduale identificate, sunt comunicate de către Comisie Consiliului spre informare.

(1)   Un consiliu de acreditare de securitate a sistemelor GNSS europene (denumit în continuare „consiliul de acreditare de securitate”) este creat în cadrul agenției. În ceea ce privește sistemele GNSS europene, consiliului de acreditare de securitate îi revin sarcinile autorității de acreditare de securitate, astfel cum se menționează în normele de securitate relevante aplicabile Consiliului și Comisiei.

(2)   Consiliul de acreditare de securitate îndeplinește atribuțiile încredințate agenției în privința acreditărilor de securitate în temeiul articolului 16 litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 683/2008 și adoptă „decizii de acreditare de securitate” astfel cum se prevede în prezentul articol, în special cu privire la aprobarea strategiei de acreditare de securitate și a lansării de sateliți, la autorizarea exploatării sistemelor în diferitele lor configurații și pentru diferitele servicii, la autorizarea exploatării stațiilor terestre și în special a stațiilor de recepție localizate în țări terțe, precum și la autorizarea fabricării receptorilor care conțin tehnologie PRS și a componentelor acestora.

(3)   Acreditarea de securitate a sistemelor de către consiliul de acreditare de securitate constă în stabilirea conformității sistemelor cu cerințele de securitate menționate la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 683/2008 și în conformitate cu normele de securitate relevante aplicabile Consiliului și Comisiei.

(4)   Pe baza rapoartelor de risc menționate la alineatul (11), consiliul de acreditare de securitate informează Comisia cu privire la evaluarea sa de risc și oferă consiliere Comisiei cu privire la opțiunile de tratare a riscurilor reziduale pentru o anumită decizie de acreditare de securitate.

(5)   Comisia informează în permanență consiliul de acreditare de securitate cu privire la impactul oricăror eventuale decizii ale consiliului de acreditare de securitate asupra desfășurării corespunzătoare a programelor și la punerea în aplicare a planurilor de tratare a riscurilor reziduale. Consiliul de acreditare de securitate ia act de toate opiniile de acest gen ale Comisiei.

(6)   Deciziile consiliului de acreditare de securitate sunt transmise Comisiei.

(7)   Din consiliul de acreditare de securitate fac parte un reprezentant al fiecărui stat membru, un reprezentant al Comisiei și un reprezentant al ÎR. Un reprezentant al ESA este invitat să asiste la reuniunile consiliului de acreditare de securitate în calitate de observator.

(8)   Consiliul de acreditare de securitate își stabilește regulamentul de procedură și își numește președintele.

(9)   Președintele consiliului de acreditare de securitate asigură reprezentarea agenției în măsura în care directorul executiv, în conformitate cu articolul 8, nu este responsabil.

(10)   Consiliul de acreditare de securitate are acces la toate resursele umane și materiale necesare pentru a oferi funcții corespunzătoare de sprijin administrativ și pentru a-i permite, împreună cu organismele menționate la alineatul (11), să își îndeplinească atribuțiile în mod independent, în special în gestionarea dosarelor, inițierea și monitorizarea punerii în aplicare a procedurilor de securitate și realizarea verificărilor securității sistemelor, în pregătirea deciziilor și în organizarea reuniunilor sale.

(11)   Consiliul de acreditare de securitate înființează organisme speciale, sub autoritatea sa, care să se ocupe de chestiuni specifice, urmând instrucțiunile sale. Asigurând continuitatea necesară a activității, acesta înființează în special:

(12)   În cazul în care nu se poate ajunge la un consens conform principiilor generale menționate la articolul 10 din prezentul regulament, consiliul de acreditare de securitate adoptă deciziile cu majoritate de voturi, astfel cum este prevăzut la articolul 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană și fără a se aduce atingere articolului 9 din prezentul regulament. Reprezentantul Comisiei și reprezentantul ÎR nu participă la vot. Președintele Consiliului de acreditare de securitate semnează, în numele consiliului de acreditare de securitate, deciziile adoptate de acesta din urmă.

(13)   Comisia informează Parlamentul European și Consiliul, fără întârzieri nejustificate, cu privire la impactul adoptării deciziilor de acreditare de securitate asupra derulării corespunzătoare a programelor. În cazul în care Comisia consideră că o decizie adoptată de consiliul de acreditare de securitate poate avea un efect semnificativ asupra desfășurării corespunzătoare a programelor, de exemplu în privința costurilor și a calendarului, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul.

(14)   Luând în considerare opiniile Parlamentului European și ale Consiliului, care ar trebui exprimate în termen de o lună, Comisia poate adopta orice măsură adecvată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 683/2008.

(15)   Consiliul de administrație este informat în mod regulat cu privire la evoluția lucrărilor consiliului de acreditare de securitate.

(16)   Calendarul lucrărilor consiliului de acreditare de securitate respectă programul de lucru GNSS al Comisiei.

(1)   Fără a aduce atingere altor resurse și redevențe care nu sunt încă definite, veniturile agenției includ o subvenție din partea Uniunii înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene pentru a asigura un echilibru între venituri și cheltuieli.

(2)   Cheltuielile agenției includ cheltuielile cu personalul, administrative și de infrastructură, cheltuielile de funcționare și cheltuielile aferente funcționării consiliului de acreditare de securitate, inclusiv organismele menționate la articolul 11 alineatul (11), și aferente contractelor și acordurilor încheiate de agenție pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt încredințate.

(3)   Directorul executiv întocmește un proiect de raport estimativ al veniturilor și cheltuielilor agenției pentru anul care urmează și îl prezintă consiliului de administrație, împreună cu un proiect de schemă de personal.

(4)   Veniturile și cheltuielile trebuie să fie echilibrate.

(5)   În fiecare an, consiliul de administrație întocmește, pe baza proiectului de raport al veniturilor și cheltuielilor, un raport estimativ al veniturilor și cheltuielilor agenției pentru anul financiar care urmează.

(6)   Acest raport estimativ, care include un proiect de schemă de personal însoțit de programul de lucru provizoriu, se înaintează de către consiliul de administrație, până la 31 martie, Comisiei și țărilor terțe cu care Uniunea a încheiat acorduri în conformitate cu articolul 23.

(7)   Raportul estimativ se înaintează de către Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumiți în continuare „autoritatea bugetară”) împreună cu proiectul de buget general al Uniunii Europene.

(8)   Pe baza raportului estimativ, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii Europene estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal și valoarea subvenției ce se plătește din bugetul general, pe care le prezintă autorității bugetare în conformitate cu articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(9)   Autoritatea bugetară autorizează creditele cu titlu de subvenție pentru agenție și adoptă schema de personal a agenției.

(10)   Bugetul se adoptă de către consiliul de administrație. Acesta devine definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene. După caz, bugetul se ajustează în consecință.

(11)   Consiliul de administrație înștiințează, în cel mai scurt timp, autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a pune în aplicare orice proiect care are implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului, în special proiecte de natură imobiliară, precum închirierea sau achiziționarea de imobile. Consiliul de administrație informează Comisia în acest sens.

(12)   Atunci când o ramură a autorității bugetare și-a anunțat intenția de a-și da avizul, aceasta își prezintă avizul consiliului de administrație în termen de șase săptămâni de la data notificării proiectului.

(1)   Directorul executiv este cel care execută bugetul agenției.

(2)   Contabilul agenției comunică, până la data de 1 martie următoare fiecărui exercițiu financiar, bilanțurile provizorii împreună cu un raport asupra gestiunii bugetare și financiare pentru exercițiul financiar respectiv, contabilului Comisiei. Acesta consolidează bilanțurile provizorii ale instituțiilor și organismelor descentralizate, în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(3)   Contabilul Comisiei înaintează, până la data de 31 martie următoare fiecărui exercițiu financiar, bilanțurile provizorii ale agenției, împreună cu un raport asupra gestiunii bugetare și financiare pentru exercițiul financiar respectiv, Curții de Conturi. Raportul se înaintează și Parlamentului European și Consiliului.

(4)   La primirea observațiilor Curții de Conturi cu privire la bilanțurile provizorii ale agenției, în temeiul articolului 129 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, directorul executiv realizează situațiile financiare finale ale agenției pe răspunderea sa și le prezintă pentru aviz consiliului de administrație.

(5)   Consiliul de administrație emite un aviz cu privire la situațiile financiare ale agenției.

(6)   Directorul executiv înaintează situațiile financiare, până la data de 1 iulie următoare fiecărui exercițiu financiar, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi, împreună cu avizul consiliului de administrație.

(7)   Situațiile financiare se publică.

(8)   Directorul executiv trimite Curții de Conturi un răspuns la observațiile formulate de aceasta până la 30 septembrie. Directorul executiv transmite acest răspuns și Consiliului de administrație.

(9)   Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, toate informațiile necesare pentru buna desfășurare a procedurii de descărcare pentru exercițiul financiar în chestiune, după cum se prevede la articolul 146 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

(10)   La recomandarea Consiliului, hotărând cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv, până la 30 aprilie a anului N + 2, descărcare în ceea ce privește execuția bugetului pentru anul N.

(1)   Pentru a combate frauda, corupția și alte activități ilegale, se aplică fără restricții dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind anchetele desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (9).

(2)   Agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind anchetele interne desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (10) și emite, fără întârziere, dispoziții corespunzătoare aplicabile întregului personal al agenției.

(3)   Deciziile privind finanțarea și acordurile și instrumentele de punere în aplicare care decurg din acestea prevăd în mod expres că OLAF și Curtea de Conturi pot, după caz, să efectueze verificări la fața locului cu privire la beneficiarii finanțărilor din partea agenției și la agenții care răspund de alocarea acestora.

(1)   Personalului agenției i se aplică Statutul funcționarilor Uniunii Europene, Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și normele adoptate în comun de instituțiile Uniunii Europene în scopul aplicării Statutului și a Regimului aplicabil celorlalți agenți. Consiliul de administrație, în acord cu Comisia, adoptă normele detaliate de aplicare.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 8, puterile conferite autorității învestite cu puterea de a face numiri prin Statutul funcționarilor și prin Regimul aplicabil celorlalți agenți se exercită de către agenție în ceea ce privește propriul personal.

(3)   Personalul agenției este alcătuit din funcționari recrutați, atunci când este necesar, de agenție pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, dar poate include și funcționari cu autorizația de securitate corespunzătoare desemnați sau transferați temporar de Comisie sau de statele membre.

(4)   Dispozițiile prevăzute la alineatele (1) și (3) se aplică și personalului GSMC.

(1)   Răspunderea contractuală a agenției este reglementată de legea aplicabilă contractului în cauză. Curtea de Justiție are competența de a statua în baza oricărei clauze de arbitraj cuprinse într-un contract încheiat de agenție.

(2)   În cazul răspunderii necontractuale, agenția acordă, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de departamentele sau funcționarii săi în cursul îndeplinirii îndatoririlor acestora.

(3)   Curtea de Justiție are competență în orice litigiu referitor la compensarea pentru prejudiciile menționate la alineatul (2).

(4)   Răspunderea personală a funcționarilor agenției față de aceasta este reglementată de dispozițiile prevăzute în Statutul funcționarilor sau în Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(1)   Agenției i se aplică dispozițiile prevăzute de Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (11).

(2)   Serviciile de traducere necesare funcționării agenției sunt efectuate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

(1)   Documentelor deținute de agenție li se aplică Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (12).

(2)   Consiliul de administrație adoptă normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(3)   Deciziile luate de agenție în aplicarea articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului sau al unei acțiuni la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în baza articolelor 228 și, respectiv, 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(4)   Atunci când prelucrează date referitoare la persoane, agenția se supune dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (13).

(1)   Agenția este deschisă participării țărilor terțe care au încheiat acorduri cu Uniunea Europeană în acest sens.

(2)   În baza dispozițiilor relevante ale acestor acorduri, se elaborează înțelegeri care să specifice, în special, caracterul, amploarea și modalitatea participării acestor țări la activitatea agenției, inclusiv dispoziții referitoare la participarea la inițiativele puse în practică de agenție, la contribuțiile financiare și la personal.

(1)   Prezentul regulament stabilește normele de instituire și de organizare a coridoarelor feroviare internaționale pentru un transport feroviar de marfă competitiv în vederea dezvoltării unei rețele feroviare europene pentru un transport de marfă competitiv. Acesta stabilește normele de selectare, organizare și administrare a coridoarelor de transport de marfă, precum și planificarea orientativă a investițiilor în domeniul coridoarelor respective.

(2)   Prezentul regulament se aplică administrării și utilizării infrastructurilor feroviare incluse în coridoarele de transport de marfă.

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/14/CE.

(2)   În plus față de definițiile menționate la alineatul (1):

(1)   Fiecare stat membru care are frontieră feroviară cu alt stat membru participă la instituirea a cel puțin un coridor de transport de marfă, cu excepția cazului în care această obligație a fost deja îndeplinită în temeiul articolului 3.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), la solicitarea venită din partea unui stat membru, statele membre participă la instituirea coridorului de transport de marfă, astfel cum este menționat la alineatul respectiv, sau la prelungirea unui coridor existent, pentru a permite unui stat membru vecin să își îndeplinească obligația în temeiul alineatului respectiv.

(3)   Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în temeiul articolului 7 din Directiva 91/440/CEE, în cazul în care un stat membru consideră, după ce a furnizat o analiză socioeconomică, că instituirea unui coridor de transport de marfă nu ar fi în interesul solicitanților care ar putea utiliza coridorul de transport de marfă sau nu ar aduce beneficii socioeconomice semnificative sau ar reprezenta o sarcină disproporționată, statul membru în cauză nu este obligat să participe astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, sub rezerva unei decizii a Comisiei, hotărând în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 21 alineatul (2).

(4)   Un stat membru nu este obligat să participe astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), în cazul în care dispune de o rețea feroviară al cărei ecartament este diferit de cel al principalei rețele feroviare din cadrul Uniunii.

(5)   Instituirea unui coridor de transport de marfă este propusă de către statele membre în cauză. În acest scop, ele transmit în comun Comisiei o scrisoare de intenție conținând o propunere elaborată după consultarea administratorilor de infrastructură și a solicitanților în cauză, ținând seama de criteriile stabilite la articolul 4.

Pentru a-și îndeplini obligația care le revine în temeiul alineatelor (1) și (2), statele membre în cauză transmit în comun Comisiei o scrisoare de intenție până la 10 noiembrie 2012.

(6)   Comisia examinează propunerile de instituire a unui coridor de transport de marfă menționate la alineatul (5) și, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 21 alineatul (3), adoptă o decizie privind conformitatea acestor propuneri cu prezentul articol în termen de cel mult nouă luni de la transmiterea propunerilor.

(7)   Statele membre în cauză instituie coridorul de transport de marfă în termen de cel mult doi ani de la decizia Comisiei menționată la alineatul (6).

(1)   Coridoarele de transport de marfă menționate la articolul 5 pot fi modificate pe baza unei propuneri comune din partea statelor membre în cauză adresate Comisiei după consultarea administratorilor de infrastructură și a solicitanților în cauză.

(2)   În conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 21 alineatul (3), Comisia adoptă o decizie privind propunerea, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 4.

(1)   Pentru fiecare coridor de transport de marfă, statele membre în cauză stabilesc un comitet executiv responsabil cu definirea obiectivelor generale ale coridorului de transport de marfă, supravegherea și luarea măsurilor prevăzute explicit la alineatul (7) din prezentul articol și la articolele 9 și 11, la articolul 14 alineatul (1) și la articolul 22. Comitetul executiv este alcătuit din reprezentanți ai autorităților statelor membre în cauză.

(2)   Pentru fiecare coridor de transport de marfă, administratorii de infrastructură vizați și, după caz, organismele de alocare menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE stabilesc un consiliu de administrație responsabil cu luarea măsurilor prevăzute explicit la alineatele (5), (7), (8) și (9) din prezentul articol și la articolele 9-12, la articolul 13 alineatul (1), la articolul 14 alineatele (2), (6) și (9), la articolul 16 alineatul (1), la articolul 17 alineatul (1) și la articolele 18 și 19 din prezentul regulament. Consiliul de administrație este alcătuit din reprezentanții administratorilor de infrastructură.

(3)   Statele membre și administratorii de infrastructură interesați de un coridor de transport de marfă cooperează în limitele menționate la alineatele (1) și (2), pentru a asigura dezvoltarea coridorului de transport de marfă în conformitate cu planul de punere în aplicare a acestuia.

(4)   Comitetul executiv ia deciziile pe baza consimțământului reciproc al reprezentanților autorităților statelor membre în cauză.

(5)   Consiliul de administrație ia deciziile, inclusiv deciziile privind personalitatea sa juridică, constituirea structurii sale organizaționale, resursele și personalul pe baza consimțământului reciproc al administratorilor de infrastructură în cauză. Consiliul de administrație poate fi o entitate juridică independentă. El poate fi constituit sub forma unui grup european de interes economic în sensul Regulamentului (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) (8).

(6)   Responsabilitățile comitetului executiv și ale consiliului de administrație nu aduc atingere independenței administratorilor de infrastructură, astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 91/440/CEE.

(7)   Consiliul de administrație instituie un grup consultativ alcătuit din administratori și proprietari ai terminalelor coridorului de transport de marfă, inclusiv, dacă este necesar, din porturile maritime și interioare. Acest grup consultativ poate emite un aviz privind orice propunere a consiliului de administrație care are consecințe directe asupra investițiilor și a administrării terminalelor. Acesta poate, de asemenea, să emită avize din proprie inițiativă. Consiliul de administrație ține seama de oricare dintre aceste avize. În caz de divergențe între consiliul de administrație și grupul consultativ, acesta din urmă poate sesiza comitetul executiv. Comitetul executiv acționează în calitate de intermediar și își comunică în timp util poziția părților interesate. Decizia finală aparține însă consiliului de administrație.

(8)   Consiliul de administrație instituie un grup consultativ suplimentar, format din întreprinderile feroviare care sunt interesate de utilizarea coridorului de transport de marfă. Acest grup consultativ poate emite un aviz privind orice propunere a consiliului de administrație care are consecințe pentru aceste întreprinderi. Acest grup consultativ poate, de asemenea, să emită avize din proprie inițiativă. Consiliul de administrație ține seama de orice astfel de avize.

(9)   Consiliul de administrație coordonează, în conformitate cu planurile de desfășurare naționale și europene, utilizarea aplicațiilor informatice interoperabile sau a unor soluții alternative care pot deveni disponibile în viitor pentru a trata cererile de trase internaționale și a gestiona traficul internațional în cadrul coridorului de transport de marfă.

(1)   Consiliul de administrație întocmește un plan de punere în aplicare cu cel puțin șase luni înainte de a activa coridorul de transport de marfă și îl transmite comitetului executiv spre aprobare. Acest plan cuprinde:

(2)   Consiliul de administrație revizuiește periodic planul de punere în aplicare, ținând seama de progresele înregistrate în implementarea sa, piața de transport feroviar de mărfuri pe coridorul de transport de marfă și performanțele evaluate conform obiectivelor prevăzute la alineatul (1) litera (c).

(3)   Consiliul de administrație realizează și actualizează periodic un studiu privind piața transporturilor legat de evoluțiile constatate și preconizate privind traficul pe coridorul de transport de marfă, rezultate în urma instituirii acestuia, care se referă la diferitele tipuri de trafic, atât în privința transportului de marfă, cât și a transportului de călători. Acest studiu revizuiește, de asemenea, dacă este necesar, costurile și beneficiile socioeconomice care decurg din instituirea coridorului de transport de marfă.

(4)   Planul de punere în aplicare ține seama de dezvoltarea terminalelor pentru a răspunde nevoilor transportului feroviar de marfă care se desfășoară pe coridorul de transport de marfă, în special în calitate de noduri intermodale de-a lungul coridoarelor de transport de marfă.

(5)   Consiliul de administrație ia măsuri, după caz, pentru a coopera cu administrațiile regionale și/sau locale cu privire la planul de punere în aplicare.

(1)   Consiliul de administrație întocmește și revizuiește periodic un plan de investiții, care include detalii privind investițiile orientative pe termen mediu și lung pentru infrastructurile din coridorul de transport de marfă, și îl transmite comitetului executiv spre aprobare. Acest plan cuprinde:

(2)   Aplicarea prezentului regulament nu aduce atingere competenței statelor membre cu privire la planificarea și finanțarea infrastructurii feroviare.

(1)   Consiliul de administrație pentru un coridor de transport de marfă desemnează sau instituie un organism comun care oferă solicitanților posibilitatea de a solicita și de a primi răspunsuri într-un singur loc și în cadrul unei singure operațiuni cu privire la capacitatea de infrastructură pentru trenurile de marfă care traversează cel puțin o frontieră de-a lungul coridorului de transport de marfă (denumit în continuare „ghișeu unic”).

(2)   Ghișeul unic oferă, de asemenea, în calitate de instrument de coordonare, informații de bază privind alocarea capacității de infrastructură, inclusiv informațiile menționate la articolul 18. Acesta arată capacitatea de infrastructură disponibilă în momentul depunerii cererii, precum și caracteristicile sale în conformitate cu parametri predefiniți, cum ar fi viteza, lungimea, gabaritul de încărcare sau sarcina pe osie autorizată pentru trenurile care circulă pe coridorul de transport de marfă.

(3)   Ghișeul unic decide cu privire la cererile referitoare la trasele prestabilite menționate la articolul 14 alineatul (3) și pentru rezerva de capacitate menționată la articolul 14 alineatul (5). Acesta alocă capacitatea în conformitate cu regulile referitoare la alocarea capacității, astfel cum au fost stabilite în Directiva 2001/14/CE. Ghișeul unic informează fără întârziere administratorii de infrastructură competenți cu privire la aceste cereri și la decizia luată.

(4)   Pentru orice cerere de capacități de infrastructură care nu poate fi onorată în conformitate cu alineatul (3), ghișeul unic retransmite fără întârziere cererea privind capacitatea de infrastructură administratorilor de infrastructură competenți și, după caz, organismelor de alocare menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE, care iau o decizie privind cererea în conformitate cu articolul 13 și capitolul III din directiva menționată și comunică ghișeului unic decizia respectivă în vederea unei prelucrări ulterioare.

(5)   Activitățile ghișeului unic se desfășoară de o manieră transparentă și nediscriminatorie. În acest sens, se ține un registru care este pus fără restricții la dispoziția tuturor părților interesate. Acesta indică datele la care au fost prezentate cererile, numele solicitanților, detalii privind documentele furnizate de aceștia și privind incidentele care au avut loc. Aceste activități fac obiectul controlului organismelor de control, în conformitate cu articolul 20.

(1)   Comitetul executiv definește cadrul pentru alocarea capacităților de infrastructură pe coridorul de transport de marfă în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE.

(2)   Consiliul de administrație evaluează necesitatea de capacitate care trebuie alocată trenurilor de marfă care circulă pe coridorul de transport de marfă ținând seama de studiul privind piața transporturilor menționat la articolul 9 alineatul (3) din prezentul regulament, cererile de capacitate de infrastructură legate de graficele de circulație trecute și actuale și acordurile-cadru.

(3)   Pe baza evaluării menționate la alineatul (2) din prezentul articol, administratorii de infrastructură ai coridorului de transport de marfă definesc și organizează în comun trase internaționale prestabilite pentru trenurile de marfă urmând procedura menționată la articolul 15 din Directiva 2001/14/CE, recunoscând nevoia de capacități a altor tipuri de transport, inclusiv transportul de călători. Aceștia facilitează timpii de parcurs, frecvențele, timpii de plecare și de sosire, precum și rutele potrivite pentru serviciile de transport de marfă în vederea creșterii transportului de bunuri efectuat de trenurile de marfă care circulă în coridorul de transport de marfă. Aceste trase prestabilite se publică cel târziu cu trei luni înainte de data limită a primirii cererilor de capacitate menționate în anexa III din Directiva 2001/14/CE. Administratorii de infrastructură ai mai multor coridoare de transport de marfă pot, dacă este necesar, să coordoneze trase internaționale prestabilite care oferă capacități pe coridoarele de transport în cauză.

(4)   Aceste trase prestabilite sunt alocate în primul rând trenurilor de marfă care traversează cel puțin o frontieră.

(5)   În cazul în care acest lucru este justificat de o nevoie a pieței și de evaluarea menționată la alineatul (2) din prezentul articol, administratorii de infrastructură stabilesc în comun rezerva de capacitate pentru trenurile internaționale de marfă care circulă pe coridoarele de transport de marfă, recunoscând nevoia de capacități a altor tipuri de transport, inclusiv transportul de călători, și mențin această rezervă disponibilă în cadrul graficului lor final de lucru pentru a permite un răspuns rapid și adecvat la solicitările ad-hoc de capacități, astfel cum se prevede la articolul 23 din Directiva 2001/14/CE. Aceste capacități sunt rezervate până la un termen înaintea orarului planificat, conform deciziei consiliului de administrație. Acest termen nu poate depăși 60 de zile.

(6)   Consiliul de administrație promovează coordonarea normelor de prioritate privind alocarea capacităților pe coridorul de transport de marfă.

(7)   Administratorii de infrastructură pot include în condițiile lor de utilizare o taxă pentru trasele alocate, dar care rămân neutilizate. Cuantumul acestei taxe trebuie să fie adecvat, disuasiv și eficient.

(8)   Cu excepția situațiilor de forță majoră, inclusiv al unor lucrări urgente și de neprevăzut de importanță critică pentru siguranță, o trasă alocată unei operațiuni de transport de marfă în temeiul prezentului articol nu poate fi anulată cu mai puțin de două luni înaintea orei sale planificate din graficul de circulație dacă solicitantul respectiv nu își dă acordul în acest sens. Într-un astfel de caz, administratorul de infrastructură vizat face efortul de a propune solicitantului o trasă de o calitate și o fiabilitate echivalente, pe care solicitantul are dreptul de a o accepta sau de a o refuza. Prezenta dispoziție nu aduce atingere niciunui drept pe care solicitantul l-ar putea avea în temeiul unui contract, astfel cum se menționează la articolul 19 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE. În orice caz, solicitantul poate sesiza în acest sens organismul de control competent menționat la articolul 20 din prezentul regulament.

(9)   Consiliul de administrație al coridorului de transport de marfă și grupul consultativ menționat la articolul 8 alineatul (7) stabilesc proceduri pentru asigurarea unei coordonări optime a alocării capacităților între administratorii de infrastructură, atât pentru cererile prevăzute la articolul 13 alineatul (1), cât și pentru cererile primite de către administratorii de infrastructură în cauză. Aceasta ține seama, de asemenea, de accesul la terminale.

(10)   La alineatele (4) și (9) din prezentul articol, referirile la administratorii de infrastructură includ, după caz, organismele de alocare menționate la articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2001/14/CE.

(1)   Consiliul de administrație al coridorului de transport de marfă stabilește proceduri de coordonare a gestionării traficului de-a lungul coridorului de transport de marfă. Consiliile de administrație ale coridoarelor interconectate de transport de marfă stabilesc proceduri de coordonare a traficului de-a lungul acestor coridoare de transport de marfă.

(2)   Administratorii de infrastructură ai coridorului de transport de marfă și grupul consultativ menționat la articolul 8 alineatul (7) stabilesc proceduri pentru asigurarea unei coordonări optime între exploatarea infrastructurii feroviare și exploatarea terminalelor.

(1)   Consiliul de administrație adoptă obiective comune de punctualitate și/sau orientări pentru gestionarea traficului în cazul unor perturbări ale circulației trenurilor pe coridorul de transport de marfă.

(2)   Fiecare administrator de infrastructură vizat elaborează norme de prioritate pentru gestionare între diferitele tipuri de trafic din partea din coridoarele de transport de marfă aflată sub responsabilitatea respectivului administrator de infrastructură, în conformitate cu obiectivele comune și/sau orientările menționate la alineatul (1) din prezentul articol. Aceste norme de prioritate sunt publicate în documentul de referință al rețelei menționat la articolul 3 din Directiva 2001/14/CE.

(3)   Principiile de stabilire a normelor de prioritate prevăd cel puțin că trasa menționată la articolul 14 alineatele (3) și (4), alocată trenurilor de marfă care își respectă ora planificată din graficul de circulație, nu trebuie modificată, în măsura posibilului. Principiile de stabilire a normelor de prioritate vizează reducerea la minimum a timpului de recuperare general al rețelei în ceea ce privește necesitățile tuturor tipurilor de transport. În acest scop, administratorii de infrastructură pot coordona gestionarea între diferitele tipuri de trafic de-a lungul mai multor coridoare de transport de marfă.

(1)   Consiliul de administrație al coridorului de transport de marfă promovează compatibilitatea între sistemele de creștere a performanței de-a lungul coridorului de transport de marfă, menționate la articolul 11 din Directiva 2001/14/CE.

(2)   Consiliul de administrație monitorizează performanța serviciilor feroviare de transport de marfă pe coridorul de transport de marfă și publică anual rezultatele acestei monitorizări.

(3)   Consiliul de administrație efectuează un studiu asupra nivelului de satisfacție al utilizatorilor coridorului de transport de marfă și publică anual rezultatele acestui studiu.

(1)   Organismele de control menționate la articolul 30 din Directiva 2001/14/CE cooperează pentru monitorizarea concurenței pe coridorul feroviar de transport de marfă. Acestea asigură îndeosebi accesul nediscriminatoriu la coridor și constituie organismele de sesizare prevăzute la articolul 30 alineatul (2) din directiva menționată. Acestea schimbă informațiile necesare obținute de la administratorii de infrastructură și de la alte părți interesate.

(2)   Pentru a promova o concurență liberă și loială de-a lungul coridoarelor de transport de marfă, statele membre se străduiesc să instituie un nivel comparabil de control. Organismele de control sunt ușor accesibile pentru operatorii de pe piață și sunt capabile să ia decizii în mod independent și eficient.

(3)   În cazul unei reclamații adresate unui organism de control de către un solicitant în ceea ce privește serviciile internaționale de transport feroviar de marfă sau în cadrul unei inițiative de investigații (din proprie inițiativă) a unui organism de control, acest organism de control consultă organismele de control ale tuturor celorlalte state membre pe teritoriul cărora trece trasa internațională pentru transport de marfă pentru respectivul tren de marfă și solicită acestora toate informațiile necesare înainte de a lua o decizie.

(4)   Organismele de control consultate în temeiul alineatului (3) furnizează toate informațiile pe care ele însele au dreptul să le solicite în virtutea legislației lor naționale organismului de control vizat. Aceste informații pot fi utilizate numai în scopul soluționării reclamațiilor sau investigațiilor menționate la alineatul (3).

(5)   Organismul de control care primește reclamația sau care a inițiat investigația (din proprie inițiativă) transferă informațiile pertinente organismului de control competent, pentru ca acesta să ia măsuri cu privire la părțile implicate.

(6)   Orice reprezentanți asociați ai administratorilor de infrastructură în sensul articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2001/14/CE asigură furnizarea fără întârziere a tuturor informațiilor necesare în scopul soluționării reclamațiilor sau în scopul investigației menționate la alineatul (3) din prezentul articol și solicitate de către organismul de control al statului membru unde își are sediul reprezentantul asociat. Acest organism de control are dreptul să transmită astfel de informații privind trasa feroviară internațională vizată organismelor de control menționate la alineatul (3) din prezentul articol.

(1)   Comisia este asistată de comitetul prevăzut la articolul 11a din Directiva 91/440/CEE.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(1)   Prezenta directivă instituie măsuri de protecție a animalelor utilizate în scopuri științifice sau educative.

În acest scop, prezenta directivă stabilește norme privind următoarele:

(2)   Prezenta directivă se aplică în cazul în care animalele sunt utilizate în proceduri sau destinate utilizării în proceduri sau în cazul în care sunt crescute special pentru ca organele sau țesuturile acestora să fie folosite în scopuri științifice.

Prezenta directivă se aplică până în momentul în care animalele menționate la primul paragraf sunt ucise, relocate sau returnate într-un habitat sau sistem de creștere adecvate.

Eliminarea durerii, a suferinței, a stresului sau a vătămărilor de durată prin utilizarea eficace a metodelor anestezice, analgezice sau a altora similare nu exclud utilizarea unui animal în proceduri din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(3)   Prezenta directivă se aplică în cazul următoarelor animale:

(4)   Prezenta directivă se aplică în cazul animalelor utilizate în proceduri și care se află într-un stadiu de dezvoltare mai timpuriu decât cel menționat la alineatul (3) litera (a), dacă animalul urmează să fie lăsat în viață după acest stadiu de dezvoltare și, în urma procedurilor efectuate, este probabil să prezinte durere, suferință, stres sau vătămări de durată după ce a ajuns la stadiul de dezvoltare respectiv.

(5)   Prezenta directivă nu se aplică cu privire la:

(6)   Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere Directivei 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (8).

(1)   Statele membre pot, respectând normele generale prevăzute de TFUE, să mențină dispoziții, în vigoare la 9 noiembrie 2010, destinate asigurării unei protecții mai extinse a animalelor care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive care sunt mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă.

Statele membre informează Comisia cu privire la existența unor astfel de dispoziții înainte de 1 ianuarie 2013. Comisia le supune atenției celorlalte state membre.

(2)   Atunci când acționează în conformitate cu alineatul (1), un stat membru nu interzice și nu împiedică furnizarea sau utilizarea de animale care provin dintr-un alt stat membru în conformitate cu prezenta directivă și nici nu interzice și nu împiedică introducerea pe piață de produse realizate prin utilizarea unor astfel de animale în conformitate cu prezenta directivă.

(1)   Statele membre se asigură că, atunci când este posibil, în locul unei proceduri se utilizează o metodă sau o strategie de testare satisfăcătoare din punct de vedere științific ce nu implică utilizarea de animale vii.

(2)   Statele membre se asigură că numărul de animale utilizate în proiecte este redus la minimum fără a compromite obiectivele proiectului.

(3)   Statele membre iau măsuri în vederea îmbunătățirii condițiilor de creștere, adăpostire și îngrijire, precum și a metodelor utilizate în cadrul procedurilor, prin eliminarea sau reducerea la minimum a durerii, a suferinței, a stresului sau a vătămărilor de durată ce pot fi provocate animalelor.

(4)   Prezentul articol este pus în aplicare, în ceea ce privește alegerea metodelor, în conformitate cu articolul 13.

(1)   Statele membre iau toate măsurile pentru ca animalele să fie ucise cu un minim de durere, suferință sau stres.

(2)   Statele membre se asigură că animalele sunt ucise în unitatea unui crescător, furnizor sau utilizator, de către o persoană competentă.

Cu toate acestea, în cazul unui studiu de teren, animalul poate fi ucis de către o persoană competentă în afara unei unități.

(3)   În ceea ce privește animalele incluse în anexa IV, se utilizează metoda de ucidere adecvată indicată în anexa respectivă.

(4)   Autoritățile competente pot acorda derogări de la cerințele prevăzute la alineatul (3):

(5)   Alineatele (2) și (3) nu se aplică atunci când un animal trebuie ucis în cazuri de urgență din motive de bunăstare animală, sănătate publică, sănătate animală sau de mediu.

(1)   Exemplarele din speciile pe cale de dispariție enumerate în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (9), care nu intră sub incidența articolului 7 alineatul (1) din regulamentul respectiv, nu se utilizează decât în proceduri care îndeplinesc următoarele condiții:

(2)   Alineatul (1) nu se aplică cu privire la speciile de primate neumane.

(1)   Sub rezerva alineatului (2), exemplarele de primate neumane nu se utilizează în proceduri, cu excepția cazului în care procedurile îndeplinesc următoarele condiții:

În sensul prezentei directive, o afecțiune invalidantă este definită ca reducerea capacității normale de funcționare fizică sau psihologică a unei persoane.

(2)   Exemplarele de primatele neumane enumerate în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 338/97, care nu intră sub incidența articolului 7 alineatul (1) din regulamentul respectiv, nu se utilizează în proceduri, cu excepția cazului în care procedurile îndeplinesc următoarele condiții:

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), maimuțele mari nu se utilizează în proceduri, sub rezerva recurgerii la clauza de protecție prevăzută la articolul 55 alineatul (2).

(1)   Animalele capturate din sălbăticie nu se utilizează în proceduri.

(2)   Autoritățile competente pot acorda derogări de la alineatul (1) în baza unei justificări științifice care demonstrează că scopul unei proceduri nu poate fi atins prin utilizarea unui animal crescut pentru proceduri.

(3)   Capturarea animalelor în sălbăticie se face de către persoane competente și prin metode care nu provoacă animalelor durere, suferință, stres sau vătămări de durată care pot fi evitate.

Dacă după captură sau în timpul acesteia se constată că animalul este rănit sau într-o stare de sănătate precară, acesta este examinat de către un veterinar sau o altă persoană competentă și se iau măsuri de reducere la minimum a suferinței animalului. Autoritățile competente pot acorda derogări de la cerința de a lua măsuri pentru a reduce la minimum suferința animalului, în cazul în care există o justificare științifică.

(1)   Statele membre se asigură că animalele care aparțin speciilor enumerate în anexa I pot fi utilizate în proceduri numai în cazul în care au fost crescute în acest scop.

Cu toate acestea, conform datelor stabilite în anexa II, statele membre se asigură că primatele neumane enumerate în respectiva anexă pot fi folosite în proceduri numai în cazul în care sunt urmașe ale primatelor neumane crescute în captivitate sau care provin din colonii autonome.

În sensul prezentului articol, „colonie autonomă” înseamnă o colonie în care animalele sunt crescute exclusiv în cadrul acesteia sau provin din alte colonii, însă fără a fi capturate din sălbăticie, iar animalele sunt adăpostite într-un mod care asigură familiarizarea acestora cu oamenii.

Comisia, în consultare cu statele membre și cu părțile interesate, realizează un studiu de fezabilitate, care include o evaluare a bunăstării și a sănătății animale, cu privire la cerința prevăzută la al doilea paragraf. Studiul respectiv se publică până la 10 noiembrie 2017. Studiul este însoțit, după caz, de propuneri de modificare a anexei II.

(2)   Comisia ține sub observație utilizarea primatelor neumane din coloniile autonome și, pe baza consultărilor cu statele membre și cu părțile interesate, efectuează un studiu pentru a analiza fezabilitatea utilizării exclusive de animale care provin din colonii autonome.

Studiul respectiv se publică până la 10 noiembrie 2022.

(3)   În baza unei justificări științifice, autoritățile competente pot acorda derogări de la alineatul (1).

(1)   Nu se folosesc în proceduri animale rătăcite și nedomesticite din specii domestice.

(2)   Autoritățile competente pot acorda derogări de la alineatul (1) numai în următoarele condiții:

(1)   Statele membre se asigură că procedurile sunt efectuate în cadrul unității utilizatorului.

Autoritățile competente pot acorda o derogare de la primul paragraf pe baza unei justificări științifice.

(2)   Procedurile se pot desfășura doar în cadrul unui proiect.

(1)   Fără a aduce atingere legislației naționale care interzice anumite tipuri de metode, statele membre se asigură că procedura nu este efectuată dacă în legislația Uniunii există o altă metodă sau strategie de testare pentru a obține rezultatul dorit și care nu presupune utilizarea animalelor vii.

(2)   Atunci când se aleg procedurile, sunt selectate cele care îndeplinesc în cea mai mare măsură următoarele cerințe:

și au cea mai mare probabilitate de a oferi rezultate satisfăcătoare.

(3)   Moartea ca punct final al unei proceduri se evită pe cât posibil și se înlocuiește cu puncte finale timpurii și umane. În cazul în care nu poate fi evitată moartea ca punct final, procedura este concepută astfel încât:

(1)   Statele membre se asigură, cu excepția cazurilor în care acest lucru este inadecvat, că procedurile sunt efectuate sub anestezie generală sau locală sau că se folosesc analgezicele sau o altă metodă corespunzătoare pentru a se asigura că durerea, suferința sau stresul sunt reduse la minimum.

Procedurile care pot cauza leziuni grave ce pot cauza durere severă nu sunt efectuate fără anestezie.

(2)   În momentul luării deciziei privind oportunitatea folosirii anesteziei, se ține seama de următoarele criterii:

(3)   Statele membre se asigură ca animalele să nu primească niciun medicament care să le oprească sau să le restricționeze manifestarea durerii fără un grad adecvat de anesteziere sau analgezie.

În aceste cazuri se furnizează o justificare științifică, însoțită de detalii privind schema de anestezie sau analgezie.

(4)   Un animal care poate suferi de durere odată ce dispare efectul anesteziei este tratat cu analgezice preventive și postoperatorii sau cu alte metode paliative adecvate, cu condiția ca acest lucru să fie compatibil cu scopul procedurii.

(5)   Imediat ce scopul procedirii a fost atins, se iau măsurile necesare pentru a reduce la minimum suferința animalului.

(1)   Statele membre se asigură că procedurile sunt clasificate drept „fără recuperare”, „superficiale”, „moderate” sau „severe” în funcție de fiecare caz în parte, folosind criteriile de clasificare prevăzute în anexa VIII.

(2)   Sub rezerva recurgerii la clauza de salvgardare prevăzută la articolul 55 alineatul (3), statele membre se asigură că o procedură nu este realizată în cazul în care acesta presupune durere, suferință sau stres severe care pot să dureze mult timp și care nu pot fi ameliorate.

(1)   Statele membre se asigură că un animal care a mai fost utilizat în una sau mai multe proceduri să poată fi reutilizat într-o procedură nouă în favoarea unui animal care nu a mai fost utilizat în proceduri numai cu condiția ca următoarele condiții să fie îndeplinite:

(2)   În situații excepționale, prin derogare de la alineatul (1) litera (a), și în urma unui examen veterinar al animalului, autoritatea competentă poate permite reutilizarea unui animal, cu condiția ca animalul să nu fi fost utilizat decât o singură dată într-o procedură care a presupus durere severă, stres sau suferințe echivalente.

(1)   O procedură este considerată finalizată atunci când nu mai există alte observații de făcut în legătură cu procedura respectivă sau, în cazul noilor linii genetice modificate ale animalului, atunci când nu mai sunt observate sau așteptate reacții de durere, suferință, stres sau vătămări de durată asupra descendenților, de o intensitate echivalentă sau superioară celei produse de introducerea unui ac.

(2)   La finalul unei proceduri medicul veterinar sau o altă persoană competentă ia o decizie privind menținerea în viață a animalului. Animalul este ucis atunci când este posibil să rămână cu durere, suferință sau stres moderate sau severe, sau cu vătămări de durată.

(3)   În cazul în care animalul este ținut în viață, acesta primește îngrijire și adăpost adecvate stării sale de sănătate.

(1)   Statele membre se asigură că toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii sunt autorizați și înregistrați la autoritatea competentă. Această autorizație se acordă pe termen limitat.

Autorizația se acordă doar dacă crescătorul, furnizorul sau utilizatorul și unitatea acestuia respectă cerințele prezentei directive.

(2)   În autorizație se specifică persoana care răspunde de asigurarea respectării dispozițiilor prezentei directive, precum și persoana sau persoanele prevăzute la articolul 24 alineatul (1) și la articolul 25.

(3)   Reînnoirea autorizației este necesară în cazul apariției oricărei modificări semnificative în structura sau funcționarea unității unui crescător, furnizor sau utilizator care ar putea afecta negativ bunăstarea animalelor.

(4)   Statele membre se asigură că autoritatea competentă a fost notificată de eventuala înlocuire a persoanei sau persoanelor menționate la alineatul (2).

(1)   În cazul în care un crescător, furnizor sau utilizator nu mai îndeplinește cerințele stabilite în prezenta directivă, autoritatea competentă ia măsurile corective necesare, solicită luarea unor astfel de măsuri sau îi suspendă sau retrage autorizația.

(2)   În cazul suspendării sau retragerii autorizației, statele membre se asigură ca bunăstarea animalelor adăpostite în unitate să nu fie afectată în mod negativ.

(1)   Statele membre se asigură ca toate unitățile aparținând unui crescător, furnizor sau utilizator dețin instalații și echipamente adecvate atât pentru speciile de animale adăpostite, cât și pentru performanța procedurilor, în cazul în care efectuează proceduri.

(2)   Modelul, construcția și modul de funcționare ale instalațiilor și ale echipamentelor menționate la alineatul (1) garantează că procedurile se realizează într-un mod cât mai eficient și sunt destinate obținerii unor rezultate fiabile folosind un număr minim de animale și provocând un grad minim de durere, suferință, stres sau vătămări de durată.

(3)   În vederea aplicării alineatelor (1) și (2), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura respectarea cerințelor prevăzute în anexa III.

(1)   Statele membre se asigură că fiecare crescător, furnizor și utilizator dispune de suficient personal.

(2)   Personalul are educația și pregătirea necesară înainte de a efectua oricare dintre următoarele activități:

Persoanele care desfășoară activitățile menționate la litera (b) trebuie să fi beneficiat anterior de instruire într-o disciplină științifică relevantă activității desfășurate și să aibă cunoștințe specifice cu privire la specii.

Personalul care efectuează activitățile prevăzute la literele (a), (c) sau (d) este supervizat la îndeplinirea sarcinilor care îi revin până demonstrează că are competența necesară.

Statele membre se asigură, prin autorizare sau prin alte mijloace, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de prezentul alineat.

(3)   Statele membre publică, în baza elementelor stabilite în anexa V, cerințele minime privind educația și pregătirea profesională și cerințele pentru obținerea, menținerea și demonstrarea competenței necesare pentru activitățile enumerate la alineatul (2).

(4)   Pot fi adoptate orientări fără caracter obligatoriu la nivelul Uniunii privind cerințele prevăzute la alineatul (2) în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 56 alineatul (2).

(1)   Statele membre se asigură că fiecare crescător, furnizor și utilizator dispune de una sau mai multe persoane în unitate care:

(2)   Statele membre se asigură că persoanele prevăzute la articolul 40 alineatul (2) litera (b):

(1)   Statele membre se asigură că fiecare crescător, furnizor și utilizator instituie un organism responsabil cu bunăstarea animalelor.

(2)   Organismul responsabil cu bunăstarea animalelor include cel puțin persoana sau persoanele responsabile pentru bunăstarea și îngrijirea animalelor și, în cazul unui utilizator, un membru cu competențe științifice. Organismul responsabil cu bunăstarea animalelor beneficiază și de contribuția medicului veterinar desemnat sau a expertului menționat la articolul 25.

(3)   Statele membre pot permite micilor crescători, furnizori și utilizatori să își îndeplinească prin alte mijloace sarcinile prevăzute la articolul 27 alineatul (1).

(1)   Organismul responsabil cu bunăstarea animalelor îndeplinește cel puțin următoarele sarcini:

(2)   Statele membre se asigură că toate înregistrările recomandărilor făcute de către organismul responsabil cu bunăstarea animalelor, precum și a deciziilor luate cu privire la recomandările respective sunt păstrate pentru o perioadă de cel puțin trei ani.

La cerere, înregistrările sunt puse la dispoziția autorității competente.

(1)   Statele membre iau măsuri pentru a garanta că toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii păstrează registre de evidență care conțin cel puțin următoarele date:

(2)   Registrele menționate la alineatul (1) se păstrează timp de minimum cinci ani și, la cerere, se pun la dispoziția autorității competente.

(1)   Statele membre iau măsuri care garantează că toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii păstrează registre cu următoarele informații privind fiecare câine, pisică și primat neuman:

(2)   Fiecare câine, pisică și primat neuman are un dosar individual, care urmărește animalul atât timp cât este crescut în sensul prezentei directive.

Dosarul se întocmește la naștere sau cât mai curând posibil după aceasta și cuprinde orice informații relevante reproductive, veterinare și sociale ale acelui animal, precum și proiectele în care a fost utilizat.

(3)   Informațiile menționate în prezentul articol se păstrează minimum trei ani după moartea sau relocarea animalului și, la cerere, se pun la dispoziția autorității competente.

În cazul relocării, informațiile veterinare și sociale relevante din dosarul individual menționat la alineatul (2) însoțesc animalul.

(1)   Fiecare câine, pisică sau primat neuman primește, cel târziu la momentul înțărcării, o marcă de identificare individuală permanentă în modul cel mai puțin dureros posibil.

(2)   Atunci când un câine, o pisică sau un primat neuman este transferat de la un crescător, furnizor sau utilizator la altul înainte de a fi înțărcat și, din motive practice, nu poate fi marcat în prealabil, destinatarul ține, până la marcarea animalului, un registru în care se precizează în principal identitatea mamei animalului.

(3)   Atunci când un câine, o pisică sau un primat neuman nemarcat, care este înțărcat, este primit de către un crescător, furnizor sau utilizator, acesta este marcat permanent cât mai curând posibil și în modul cel mai puțin dureros posibil.

(4)   Crescătorul, furnizorul și utilizatorul prezintă, la cererea autorității competente, justificări pentru care animalul nu este marcat.

(1)   În ceea ce privește îngrijirea și adăpostirea animalelor, statele membre iau măsuri care să garanteze că:

(2)   În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că standardele de îngrijire și adăpostire prezentate în anexa III se aplică începând cu data stabilită în respectiva anexă.

(3)   Statele membre pot acorda derogări de la cerințele alineatului (1) litera (a) și ale alineatului (2) din rațiuni științifice, de bunăstare animală sau de sănătate animală.

(1)   Statele membre se asigură că autoritățile competente efectuează inspecții periodice la toți crescătorii, furnizorii și utilizatorii, inclusiv la unitățile acestora, pentru a verifica respectarea cerințelor prezentei directive.

(2)   Autoritatea competentă adaptează frecvența inspecțiilor pe baza unei analize de risc pentru fiecare unitate, ținând seama de:

(3)   Inspecțiile se efectuează anual la cel puțin o treime din utilizatori în conformitate cu analiza de risc menționată la alineatul (2). Crescătorii, furnizorii și utilizatorii de primate neumane sunt inspectați cel puțin o dată pe an.

(4)   Un procent corespunzător de inspecții se efectuează fără notificare prealabilă.

(5)   Registrele inspecțiilor se păstrează cel puțin cinci ani.

(1)   Atunci când există motive întemeiate de îngrijorare, Comisia efectuează controale asupra infrastructurii și funcționării inspecțiilor naționale, precum și asupra aplicării corecte a categoriilor de severitate din cadrul statelor membre, ținând seama printre altele de proporția inspecțiilor efectuate fără notificare prealabilă.

(2)   Statul membru pe al cărui teritoriu are loc controlul menționat la alineatul (1) are obligația de a acorda toată asistența necesară experților Comisiei în desfășurarea sarcinilor acestora. Comisia informează autoritatea competentă a statului membru în cauză cu privire la rezultatele controlului.

(3)   Autoritatea competentă a statului membru ia toate măsurile necesare pentru ca rezultatele controlului menționat la alineatul (1) să fie luate în considerare.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 42, statele membre se asigură că proiectele nu se desfășoară fără o autorizare prealabilă din partea autorității competente și că proiectele se desfășoară în conformitate cu autorizația sau, în cazurile prevăzute la articolul 42, în conformitate cu cererea trimisă autorității competente sau cu orice decizie luată de autoritatea competentă.

(2)   Statele membre se asigură că niciun proiect nu se desfășoară fără a fi primit o evaluare favorabilă a proiectului din partea autorității competente în conformitate cu articolul 38.

(1)   Statele membre se asigură că utilizatorul sau persoana responsabilă de proiect înaintează o cerere pentru autorizarea proiectului. Cererea include cel puțin următoarele:

(2)   Statele membre pot renunța la cerința stabilită la alineatul (1) litera (b) în cazul proiectelor menționate la articolul 42 alineatul (1).

(1)   La evaluarea proiectelor se aplică un grad de detaliere corespunzător tipului de proiect și se verifică dacă proiectele îndeplinesc următoarele criterii:

(2)   Evaluarea proiectelor constă în special în următoarele:

(3)   Autoritatea competentă care efectuează evaluarea proiectelor ia în considerare expertiza în următoarele domenii, în special:

(4)   Procesul de evaluare a proiectelor este transparent.

Sub rezerva protejării drepturilor de proprietate intelectuală și a informațiilor confidențiale, evaluarea proiectelor se efectuează într-o manieră imparțială și poate include avizul unor părți independente.

(1)   Statele membre se asigură că, în cazurile în care se specifică acest lucru, în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) litera (f), evaluarea retrospectivă este efectuată de autoritatea competentă, care, pe baza documentației necesare prezentate de utilizator, evaluează următoarele:

(2)   Toate proiectele care utilizează primate neumane și proiectele care implică proceduri clasificate drept „severe”, inclusiv proceduri prevăzute la articolul 15 alineatul (2), sunt supuse unei evaluări retroactive.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (2) și prin derogare de la articolul 38 alineatul (2) litera (f), statele membre pot scuti proiectele care includ numai proceduri clasificate drept „moderate” sau „fără recuperare” de obligația evaluării retroactive.

(1)   Autorizarea proiectului se limitează la procedurile care au fost supuse:

(2)   Autorizația proiectului specifică următoarele:

(3)   Autorizațiile de proiect se acordă pentru o perioadă de maximum cinci ani.

(4)   Statele membre pot permite autorizarea unor proiecte multiple generice desfășurate de același utilizator dacă aceste proiecte trebuie să îndeplinească cerințe normative sau dacă proiectele utilizează animale în scopuri de producție sau de diagnosticare cu metode testate.

(1)   Statele membre iau măsuri pentru a garanta că decizia privind autorizarea se adoptă și se comunică solicitantului în cel mult 40 de zile lucrătoare de la primirea cererii complete și corecte. Acest termen include și evaluarea proiectului.

(2)   Atunci când proiectul este complex sau multidisciplinar, autoritatea competentă poate prelungi termenul menționat la alineatul (1) o singură dată, cu un termen suplimentar care să nu depășească 15 zile lucrătoare. Prelungirea termenului, precum și durata acestei prelungiri se motivează în mod corespunzător și se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului menționat la alineatul (1).

(3)   Autoritățile competente confirmă solicitantului primirea tuturor cererilor de autorizare în cel mai scurt termen și indică termenul menționat la alineatul (1) în care urmează să fie luată decizia de autorizare.

(4)   În cazul unei cereri incomplete sau incorecte, autoritatea competentă informează solicitantul în cel mai scurt timp cu privire la necesitatea de a transmite documente suplimentare și cu privire la posibilele consecințe asupra termenului aplicabil.

(1)   Statele membre pot decide să introducă o procedură administrativă simplificată pentru proiectele care conțin proceduri clasificate drept „fără recuperare”, „superficiale” sau „moderate” și care nu folosesc primate neumane, care sunt necesare pentru respectarea cerințelor normative sau care folosesc animale în scopuri de producție sau de diagnostic folosind metode stabilite.

(2)   Atunci când introduc o procedură administrativă simplificată, statele membre se asigură că sunt respectate următoarele:

(3)   Dacă un proiect este modificat de o manieră care ar putea avea un impact negativ asupra bunăstării animalului, statele membre impun efectuarea unei evaluări suplimentare a proiectului cu rezultat favorabil.

(4)   Articolul 40 alineatele (3) și (4), articolul 41 alineatul (3) și articolul 44 alineatele (3), (4) și (5) se aplică mutatis mutandis proiectelor a căror desfășurare este permisă în conformitate cu prezentul articol.

(1)   Sub rezerva salvgardării drepturilor de proprietate intelectuală și a informațiilor confidențiale, rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului prezintă:

Rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului este anonim și nu conține nume și adrese ale utilizatorilor și ale personalului acestora.

(2)   Statele membre pot impune ca rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului să menționeze dacă acesta urmează să fie supus evaluării retroactive, precum și termenul limită pentru aceasta. În acest caz, statele membre se asigură că rezumatul cu caracter nontehnic al proiectului este actualizat în funcție de rezultatele evaluării retrospective.

(3)   Statele membre publică rezumatele cu caracter nontehnic ale proiectelor autorizate, precum și toate actualizările acestora.

(1)   Statele se asigură că este solicitată modificarea sau reînnoirea autorizației de proiect pentru orice modificare semnificativă a proiectului care ar putea avea un efect negativ asupra bunăstării animalului.

(2)   Orice modificare sau reînnoire a autorizației de proiect se acordă sub rezerva unui rezultat favorabil al evaluării proiectului.

(3)   În cazul în care proiectul nu se derulează conform autorizației de proiect, autoritatea competentă poate retrage autorizația de proiect.

(4)   În cazul retragerii autorizației de proiect, bunăstarea animalelor utilizate sau destinate utilizării în proiect trebuie să nu fie afectată în mod negativ.

(5)   Statele membre hotărăsc și publică condițiile pentru modificarea și reînnoirea autorizațiilor de proiect.

(1)   Statele membre se asigură că întreaga documentație relevantă, inclusiv autorizațiile proiectului și rezultatul evaluării proiectului, sunt păstrate timp de cel puțin trei ani de la data expirării autorizației proiectului sau de la data expirării perioadei menționate la articolul 41 alineatul (1) și sunt puse la dispoziția autorității competente.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), documentația proiectelor care necesită evaluare retroactivă se păstrează până la finalizarea evaluării retroactive.

(1)   Comisia și statele membre contribuie la dezvoltarea și validarea metodelor alternative care ar putea asigura cel puțin același nivel de informații ca cel obținut din procedurile efectuate pe animale, dar care nu presupune utilizarea de animale sau utilizează mai puține animale sau care implică proceduri mai puțin dureroase, și întreprind orice alte acțiuni pe care le consideră necesare pentru a încuraja cercetarea în acest domeniu.

(2)   Statele membre asistă Comisia în identificarea și nominalizarea laboratoarelor adecvate specializate și calificate în vederea efectuării studiilor de validare respective.

(3)   În urma consultării cu statele membre, Comisia stabilește prioritățile pentru studiile de validare respective și alocă sarcini laboratoarelor în vederea efectuării acestor studii.

(4)   Statele membre asigură la nivel național promovarea de metode alternative și diseminarea informațiilor referitoare la acestea.

(5)   Statele membre numesc un singur punct de contact pentru a oferi consiliere cu privire la relevanța și adecvarea metodelor alternative propuse spre validare.

(6)   Comisia ia măsurile necesare în vederea obținerii acceptării internaționale a metodelor alternative validate în Uniune.

(1)   Laboratorul de referință al Uniunii, precum și funcțiile și sarcinile acestuia sunt cele menționate în anexa VII.

(2)   Laboratorul de referință al Uniunii poate percepe comisioane pentru serviciile pe care le oferă care nu contribuie în mod direct la progresul suplimentar al înlocuirii, reducerii și îmbunătățirii.

(3)   Normele detaliate necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (2) al prezentului articol și a anexei VII pot fi adoptate în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 56 alineatul (3).

(1)   Fiecare stat membru instituie un comitet național pentru protecția animalelor utilizate în scopuri științifice. Acesta oferă consultanță autorităților competente și organismelor responsabile cu protecția animalelor privind aspecte legate de achiziție, creștere, adăpostire, îngrijire și utilizare a animalelor în proceduri și asigură schimbul celor mai bune practici.

(2)   Comitetele naționale menționate la alineatul (1) fac schimb de informații privind funcționarea organismelor responsabile cu protecția animalelor, privind evaluările proiectelor, și pun în comun cele mai bune practici în cadrul Uniunii.

(1)   Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 50 este conferită Comisiei pentru o perioadă de opt ani de la 9 noiembrie 2010. Comisia prezintă un raport privind competențele delegate cu cel puțin 12 luni înainte de încheierea perioadei de opt ani. Delegarea de competențe se prelungește automat pentru perioade cu durată identică, cu excepția cazurilor în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă în conformitate cu articolul 52.

(2)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)   Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 52 și 53.

(1)   Delegarea competențelor menționată la articolul 50 poate fi revocată de Parlamentul European sau de Consiliu.

(2)   Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia în timp util înainte de luarea deciziei finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și posibilele motive pentru revocare.

(3)   Decizia de revocare duce la încetarea delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare imediat sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare. Respectiva decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)   Parlamentul European sau Consiliul pot ridica obiecțiuni la actele delegate în termen de două luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, termenul respectiv se prelungește cu două luni.

(2)   În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au prezentat obiecțiuni față de actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data menționată în cuprinsul său.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu ridica obiecțiuni.

(3)   În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul ridică obiecțiuni față de un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni își expune motivele pentru care se opune actului delegat.

(1)   Până la 10 noiembrie 2018 și ulterior la fiecare cinci ani, statele membre transmit Comisiei informațiile privind punerea în aplicare a prezentei directive și în mod special a articolului 10 alineatul (1), a articolelor 26, 28, 34, 38, 39, 43 și 46 din aceasta.

(2)   Statele membre colectează și fac publice, anual, informații statistice privind utilizarea animalelor în proceduri, inclusiv informații privind severitatea procedurilor, precum și originea și speciile de primate neumane utilizate în proceduri.

Până la 10 noiembrie 2015 și ulterior anual, statele membre transmit Comisiei aceste informații statistice.

(3)   Statele membre prezintă anual Comisiei informații detaliate cu privire la derogările acordate în temeiul articolului 6 alineatul (4) litera (a).

(4)   Până la 10 mai 2012, Comisia stabilește un format comun pentru prezentarea informațiilor menționate la alineatele (1), (2) și (3) ale prezentului articol în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 56 alineatul (3).

(1)   În situația în care un stat membru are motive justificabile din punct de vedere științific pentru a considera că este esențială utilizarea primatelor neumane în scopurile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a) punctul (i) în ceea ce privește ființele umane, dar această utilizare nu este întreprinsă pentru evitarea, prevenirea, diagnosticarea și tratarea unor boli potențial mortale sau invalidante, respectivul stat membru poate adopta o măsură tranzitorie prin care să autorizeze o asemenea utilizare, cu condiția ca scopul să nu poată fi realizat prin utilizarea altor specii decât primatele neumane.

(2)   În situația în care un stat membru are motive întemeiate pentru a considera că este esențial să ia măsuri pentru conservarea speciilor sau în legătură cu o epidemie neașteptată a unei boli mortale sau invalidante care apare la om, respectivul stat membru poate adopta o măsură tranzitorie prin care să permită utilizarea maimuțelor mari în proceduri desfășurate în unul dintre scopurile menționate la articolul 5 litera (b) punctul (i), articolul 5 litera (c) sau articolul 5 litera (e), cu condiția ca scopul procedurilor în cauză să nu poată fi atins prin utilizarea altor specii decât maimuțele mari sau prin folosirea de metode alternative. Totuși, trimiterea la articolul 5 litera (b) punctul (i) nu se interpretează ca făcând referire la animale și la plante.

(3)   În situația în care, din motive excepționale și justificabile din punct de vedere științific, un stat membru consideră că este necesar să permită utilizarea unei proceduri care cauzează durere, suferință sau stres severe, care tinde să fie de lungă durată și care nu se poate ameliora, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (2), respectivul stat membru poate adopta o măsură tranzitorie prin care să autorizeze o asemenea procedură. Statele membre pot decide să nu permită utilizarea primatelor neumane în cadrul unor asemenea proceduri.

(4)   Un stat membru care a adoptat o măsură provizorie în conformitate cu alineatele (1), (2) sau (3) informează fără întârziere Comisia și celelalte state membre, prezentând motivele deciziei luate și dovezile care probează situația de tipul celor descrise la alineatele (1), (2) și (3) care stau la baza măsurii provizorii.

Comisia prezintă chestiunea comitetului menționat la articolul 56 alineatul (1) în termen de 30 de zile de la primirea informațiilor de la statul membru și, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 56 alineatul (3):

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)   Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din decizia menționată.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(1)   Până la 10 noiembrie 2019 și ulterior la fiecare cinci ani, în baza informațiilor primite de la statele membre conform articolului 54 alineatul (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.

(2)   Până la 10 noiembrie 2019 și ulterior la fiecare trei ani, în baza informațiilor statistice transmise de statele membre conform articolului 54 alineatul (2), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de sinteză privind respectivele informații.

(1)   Fiecare stat membru desemnează autoritatea sau autoritățile responsabile pentru punerea în aplicare a prezentei directive.

Statele membre pot desemna alte organisme decât cele publice pentru punerea în aplicare a sarcinilor specifice prevăzute în prezenta directiva doar dacă există dovada că organismul:

Organismele astfel desemnate sunt considerate autorități competente în sensul prezentei directive.

(2)   Fiecare stat membru comunică Comisiei detaliile privind autoritatea națională care servește drept punct de contact în sensul prezentei directive până la 10 februarie 2011, precum și orice actualizare a acestor date.

Comisia face publică lista acestor puncte de contact.

(1)   Statele membre adoptă și publică, până la 10 noiembrie 2012, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru respectarea prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Statele membre aplică respectivele dispoziții de la 1 ianuarie 2013.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(1)   Directiva 86/609/CEE se abrogă începând cu 1 ianuarie 2013, cu excepția articolului 13 care se abrogă începând cu 10 mai 2013.

(2)   Trimiterile la directiva abrogată se interpretează drept trimiteri la prezenta directivă.

(1)   Statele membre nu aplică acte cu putere de lege și acte administrative adoptate în conformitate cu articolele 36-45 cu privire la proiectele aprobate anterior datei de 1 ianuarie 2013 și a căror durată nu depășește data de 1 ianuarie 2018.

(2)   Proiectele aprobate înainte de 1 ianuarie 2013 și a căror durată se extinde după 1 ianuarie 2018 primesc autorizare până la 1 ianuarie 2018.