30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/1

(1)

Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (3) („Al șaptelea program-cadru”) prevede participarea Comunității în cadrul programelor de cercetare și dezvoltare derulate de mai multe state membre, inclusiv participarea în cadrul structurilor create pentru executarea acelor programe, în sensul articolului 169 din Tratatul de instituire a Comunității Europene („Tratatul CE”).

(2)

Decizia 2006/971/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (4) încurajează abordarea multitematică a subiectelor de cercetare relevante pentru una sau mai multe teme ale celui de Al șaptelea program-cadru și, în acest context, a identificat o inițiativă în temeiul articolului 169 din Tratatul CE în domeniul cercetării comune la Marea Baltică ca fiind unul dintre domeniile adecvate pentru participarea Comunității în programele naționale de cercetare puse în aplicare în comun.

(3)

Ecosistemul Mării Baltice, o mare europeană interioară semiînchisă, reprezintă una dintre cele mai mari mase de apă salmastră și a fost grav afectat de numeroase presiuni naturale și de presiuni cauzate de activitatea umană, cum ar fi poluarea prin deversarea de arme chimice, de exemplu gazele de luptă din timpul celui de al doilea război mondial, și poluarea cu compuși de metale grele, substanțe organice, materiale radioactive și scurgeri de petrol și de produse din petrol utilizate pentru încălzire. Dezvoltarea agriculturii în bazinul hidrografic al Mării Baltice a cauzat, de asemenea, deversarea excesivă de îngrășăminte și de materiale organice, ceea ce a condus la eutrofizare avansată, precum și introducerea de organisme străine nonendemice în mediu. Exploatarea dezechilibrată a stocurilor de pește și schimbările climatice determină pierderea biodiversități inițiale. Acești factori, precum și intruziunea permanentă a activităților umane, incluzând proiectele de infrastructură din zona de coastă, din zona limitrofă acesteia și din bazinul hidrografic al Mării Baltice, precum și turismul nesustenabil din punct de vedere al mediului, conduc la degradarea mediului natural. Toate aceste aspecte reduc drastic capacitatea Mării Baltice de a furniza în mod durabil bunurile și serviciile de care oamenii depind direct și indirect pentru nevoile sociale, culturale și economice.

(4)

Consiliul European din 14 decembrie 2007 a subliniat preocuparea în privința situației mediului din Marea Baltică, astfel cum se reflectă în Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice. În plus, Consiliul a invitat Comisia să prezinte o propunere de inițiativă în temeiul articolului 169 din Tratatul CE pentru regiunea Mării Baltice.

(5)

Știința ar trebui să contribuie la abordarea acestor provocări și la găsirea unor soluții pentru problemele stringente de mediu de la Marea Baltică. Totuși, gravitatea situației actuale necesită o accelerare din punct de vedere calitativ și cantitativ a cercetării în curs în regiunea Mării Baltice prin dezvoltarea și punerea în aplicare a unei abordări complet integrate în cadrul căreia programele de cercetare relevante din toate statele vecine să poată fi raționalizate și orientate pentru a soluționa problemele complexe și stringente în mod coordonat, eficient și eficace.

(6)

În prezent, o serie de programe sau activități de cercetare și dezvoltare derulate de statele membre în mod individual la nivel național pentru sprijinirea cercetării și dezvoltării în regiunea Mării Baltice nu sunt coordonate suficient la nivelul Uniunii pentru a obține masa critică necesară în domeniile strategice de cercetare și dezvoltare.

(7)

În plus, actualele structuri de cercetare specifice în funcție de sector, care au evoluat de-a lungul unei lungi tradiții de politici naționale, sunt puternic ancorate în sistemele naționale de guvernanță și împiedică dezvoltarea și finanțarea cercetării multidisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare din domeniul mediului, necesară pentru abordarea provocărilor de la Marea Baltică.

(8)

Deși există o lungă tradiție a cooperării în domeniul cercetării la Marea Baltică în rândul țărilor situate atât în interiorul, cât și în exteriorul zonei Mării Baltice, eforturile de colaborare nu au beneficiat până în prezent de resursele financiare adecvate pentru exploatarea optimă a potențialului de cercetare, din cauza situației economice și de dezvoltare neuniforme din aceste țări, precum și din cauza agendelor, temelor și priorităților naționale în materie de cercetare extrem de diferite.

(9)

În programul său de lucru din 11 iunie 2007 pentru perioada 2007-2008 privind punerea în aplicare a programului specific „Cooperare”, Comisia a oferit sprijin financiar pentru BONUS ERA-NET și ERA-NET PLUS în domeniul cercetării de mediu de la Marea Baltică în vederea consolidării cooperării între agențiile de finanțare a cercetării din domeniul mediului din regiunea Mării Baltice și în vederea facilitării tranziției către un program comun de cercetare și dezvoltare la Marea Baltică care să fie pus în aplicare în temeiul articolului 169 din Tratatul CE.

(10)

În general, BONUS ERA-NET și ERA-NET PLUS au funcționat bine și, prin urmare, este important să se asigure continuitatea eforturilor de cercetare pentru a aborda provocările importante din domeniul mediului.

(11)

În conformitate cu abordarea din cel de Al șaptelea program-cadru și astfel cum s-a confirmat în cadrul consultărilor cu părțile interesate pe parcursul derulării BONUS ERA-NET, în regiunea Mării Baltice sunt necesare programe de cercetare circumscrise unei politici.

(12)

Danemarca, Germania, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda și Suedia (denumite în continuare „statele participante”) au convenit să deruleze împreună Programul comun de cercetare și dezvoltare la Marea Baltică BONUS (denumit în continuare „BONUS”). BONUS vizează sprijinirea dezvoltării științifice și a inovării prin asigurarea cadrului juridic și organizațional necesar pentru cooperare transnațională între statele de la Marea Baltică în ceea ce privește cercetarea în domeniul mediului din regiunea Mării Baltice.

(13)

Deși se concentrează în mare parte asupra cercetării din domeniul mediului, BONUS se intersectează cu o serie de programe de cercetare ale Uniunii conexe care privesc mai multe activități umane cu impact cumulat asupra ecosistemului, precum pescuitul, acvacultura, agricultura, infrastructura (inclusiv în domeniul energiei), transporturile, formarea și mobilitatea cercetătorilor, precum și cu aspecte socioeconomice. BONUS are o relevanță deosebită pentru o serie de politici și directive ale Uniunii, inclusiv Strategia Uniunii pentru regiunea Mării Baltice, politica comună în domeniul pescuitului, politica agricolă comună, Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (5), Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (6), precum și angajamentele internaționale ale Uniunii, cum ar fi Planul de acțiune pentru Marea Baltică al HELCOM. Drept urmare, multe alte sectoare ale politicii Uniunii vor beneficia în urma BONUS.

(14)

Pentru a spori impactul BONUS, statele participante au fost de acord cu participarea Uniunii în cadrul acestuia.

(15)

BONUS ar trebui să includă o etapă strategică, urmată de o etapă de punere în aplicare, pentru a oferi oportunitatea de organizare a unei consultări extinse cu părțile interesate asupra unei agende de cercetare circumscrise unei viziuni strategice și care să poată aborda necesitățile de cercetare emergente. Pe parcursul etapei strategice a BONUS, este necesar să fie implicate și alte agenții de finanțare, orientate către sectoare, în vederea consolidării integrării cercetării care vizează necesitățile utilizatorilor finali intersectoriali și în vederea asigurării utilizării și asimilării eficace a rezultatelor în perspectiva dispozițiilor privind politicile și administrarea resurselor în cadrul mai multor sectoare economice.

(16)

La finalul etapei strategice, Comisia ar trebui să verifice că agenda strategică de cercetare, platformele de consultare a părților interesate și modalitățile de punere în aplicare sunt pregătite pentru a se putea trece la etapa de punere în aplicare a BONUS. Comisia poate, după caz, să facă recomandări pentru îmbunătățirea agendei strategice de cercetare. Tranziția către etapa de punere în aplicare ar trebui să se desfășoare fără întreruperi și fără întârzieri inutile.

(17)

Statele participante au convenit să contribuie cu 50 milioane EUR la BONUS. Contribuțiile în natură sub forma accesului la infrastructuri și a utilizării acestora („contribuție în natură la infrastructuri”) ar trebui să fie permise cu condiția ca acestea să nu reprezinte o parte semnificativă a contribuției în ansamblu. Ar trebui să se evalueze valoarea și utilitatea acestora pentru desfășurarea proiectelor BONUS.

(18)

Participarea Uniunii la BONUS ar trebui să nu depășească 50 milioane EUR pe întreaga durată a BONUS și să fie echivalentă, în această limită, cu contribuția statelor participante pentru a spori interesul acestora în ceea ce privește desfășurarea în comun a BONUS. O mare parte din contribuția financiară a Uniunii ar trebui să fie alocată etapei de punere în aplicare. Ar trebui să fie stabilit un plafon pentru fiecare etapă. Plafonul pentru etapa de punere în aplicare ar trebui să fie majorat cu orice sumă rămasă după punerea în aplicare a etapei strategice.

(19)

Punerea în aplicare în comun a BONUS necesită o structură de punere în aplicare specifică, astfel cum se stipulează în Decizia 2006/971/CE. Statele participante au convenit cu privire la această structură specifică de punere în aplicare și au înființat Rețeaua organizațiilor baltice pentru finanțarea cercetării științifice („BONUS GEIE”) pentru punerea în aplicare a BONUS. BONUS GEIE ar trebui să fie beneficiarul contribuției financiare a Uniunii. Reamintind statelor participante importanța principiului unui fond comun efectiv, fiecare stat participant va decide, în conformitate cu normele și procedurile comune de finanțare din cadrul BONUS, dacă să își administreze propria contribuție sau dacă aceasta va fi administrată de BONUS GEIE. BONUS GEIE ar trebui să se asigure, de asemenea, că punerea în aplicare a BONUS respectă principiul bunei gestiuni financiare.

(20)

Contribuția financiară a Uniunii ar trebui să fie furnizată sub rezerva angajamentelor oficiale din partea autorităților naționale competente ale statelor participante și a plății contribuțiilor financiare ale acestora.

(21)

Plata contribuției Uniunii pentru etapa strategică ar trebui să facă obiectul unui acord de finanțare încheiat între Comisie, în numele Uniunii, și BONUS GEIE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cel de Al șaptelea program-cadru și de diseminare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (7) pentru facilitarea și simplificarea gestionării acestuia.

(22)

Plata contribuției Uniunii pentru etapa de punere în aplicare ar trebui să facă obiectul încheierii între Comisie, în numele Uniunii, și BONUS GEIE a unui acord de punere în aplicare care să conțină dispoziții detaliate privind utilizarea contribuției financiare a Uniunii. Această parte a contribuției financiare a Uniunii ar trebui să fie administrată sub forma gestiunii centralizate indirecte în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (c) și cu articolul 56 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (8) („regulamentul financiar”) și articolul 35, articolul 38 alineatul (2) și articolul 41 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a regulamentului financiar (9).

(23)

Orice dobânzi generate de contribuțiile plătite către BONUS GEIE ar trebuie considerate a fi venituri ale BONUS GEIE și ar trebui alocate punerii în aplicare a BONUS.

(24)

În vederea protejării intereselor sale financiare, Uniunea ar trebui să aibă dreptul de a reduce, reține sau anula contribuția sa financiară în situația în care BONUS este pus în aplicare în mod necorespunzător, parțial sau cu întârziere sau statele participante nu contribuie sau contribuie parțial sau cu întârziere la finanțarea BONUS, în conformitate cu condițiile stabilite în acordurile care urmează a fi încheiate între Uniune și BONUS GEIE.

(25)

Pentru ca BONUS să fie pus în aplicare în mod eficient, pe parcursul etapei de punere în aplicare ar trebui să se acorde sprijin financiar participanților la proiectele BONUS selectate la nivel central sub responsabilitatea BONUS GEIE în urma cererilor de propuneri. Acordarea și furnizarea unui astfel de sprijin financiar participanților la BONUS ar trebui să fie transparente și nebirocratice și să se desfășoare în conformitate cu normele comune din cel de Al șaptelea program-cadru.

(26)

Centrul Comun de Cercetare este un departament al Comisiei, însă institutele sale dețin capacități de cercetare care sunt relevante pentru BONUS și ar putea contribui la punerea în aplicare a acestuia. Prin urmare, se recomandă definirea rolului Centrului Comun de Cercetare sub raportul eligibilității sale pentru finanțare.

(27)

Pentru a asigura egalitatea de tratament, evaluarea propunerilor ar trebui să urmeze aceleași principii aplicabile propunerilor înaintate în temeiul celui de Al șaptelea program-cadru. Prin urmare, evaluarea propunerilor ar trebui să se realizeze la nivel central, sub responsabilitatea BONUS GEIE, de către experți independenți care cunosc bine condițiile locale, pe baza unor criterii transparente și comune, iar fondurile ar trebui alocate conform unei liste cuprinzând o clasificare aprobată la nivel central. Clasificarea și ordinea de prioritate ar trebui să fie aprobate de către BONUS GEIE strict pe baza concluziilor evaluării independente, care ar trebui să fie obligatorii.

(28)

Orice stat membru și orice țară asociată la cel de Al șaptelea program-cadru ar trebui să aibă dreptul de a participa la BONUS.

(29)

În conformitate cu obiectivele celui de Al șaptelea program-cadru, participarea oricăror alte țări în cadrul BONUS, în special a acelor țări riverane Mării Baltice sau situate în bazinul hidrografic al acesteia, ar trebui să fie posibilă dacă această participare este prevăzută în acordul internațional relevant și dacă atât Comisia, cât și statul membru participant sunt de acord. În conformitate cu cel de Al șaptelea program-cadru, Uniunea ar trebui să aibă dreptul de a conveni asupra condițiilor legate de contribuția sa financiară la BONUS în raport cu participarea altor țări în conformitate cu normele și condițiile prevăzute în prezenta decizie.

(30)

Ar trebui luate măsuri corespunzătoare pentru prevenirea abaterilor și a fraudei și ar trebui depuse eforturile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (10), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (11) și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (12).

(31)

Activitățile de cercetare realizate în cadrul BONUS ar trebui să respecte principiile de etică în conformitate cu principiile generale formulate în cel de Al șaptelea program-cadru și să adere la principiile egalității de șanse dintre femei și bărbați și al integrării acestei dimensiuni, precum și la principiul dezvoltării durabile.

(32)

Din perspectiva evaluării intermediare efectuate de Comisie, asistată de experți independenți care cunosc bine condițiile locale, Comisia ar trebui să evalueze calitatea și eficiența punerii în aplicare a BONUS și progresele înregistrate în raport cu obiectivele stabilite și să efectueze o evaluare finală.

(33)

Participanții la BONUS ar trebui să comunice și să disemineze pe scară largă rezultatele acestora, în special altor proiecte regionale de cercetare marină similare, și să pună informațiile la dispoziția publicului.

(34)

Punerea în aplicare reușită a proiectelor deja efectuată în cazul BONUS ERA-NET și BONUS ERA-NET PLUS a dezvăluit situația dezastruoasă a Mării Baltice. Prin urmare, starea mediului din Marea Baltică ar trebui să continue să facă obiectul activităților de cercetare,

(a)

pregătirea agendei strategice de cercetare, definind astfel partea referitoare la conținutul științific al BONUS, cu accent pe cererile de propuneri, în conformitate cu obiectivele celui de Al șaptelea program-cadru;

(b)

instituirea platformelor de consultare a părților interesate cu scopul consolidării și instituționalizării implicării părților interesate din toate sectoarele relevante;

(c)

pregătirea modalităților de punere în aplicare, inclusiv normele și procedurile juridice și financiare, dispozițiile care reglementează drepturile de proprietate intelectuală generate de activitățile BONUS, resursele umane și aspectele legate de comunicare.

(a)

stabilirea de către statele participante a agendei strategice de cercetare, a platformelor de consultare a părților interesate și a modalităților de punere în aplicare menționate la articolul 2 alineatul (3), precum și de progresele înregistrate în raport cu obiectivele și rezultatele preconizate prevăzute în anexa I secțiunea 2. Comisia poate, după caz, să facă recomandări pentru îmbunătățirea agendei strategice de cercetare;

(b)

demonstrarea de către BONUS GEIE a capacității de punere în aplicare a BONUS, inclusiv primirea, alocarea și monitorizarea contribuției financiare a Uniunii în conformitate cu gestiunea centralizată indirectă în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) și al articolului 56 din regulamentul financiar și al articolului 35, al articolului 38 alineatul (2) și al articolului 41 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, precum și în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

(c)

menținerea și aplicarea unui model de guvernanță adecvat și eficient pentru BONUS în conformitate cu anexa II;

(d)

desfășurarea eficientă de către BONUS GEIE a activităților legate de etapa de punere în aplicare a BONUS prevăzute în anexa I, inclusiv lansarea cererilor de propuneri în vederea acordării de subvenții;

(e)

un angajament luat de fiecare stat participant privind propria contribuție la finanțarea BONUS și plata efectivă a contribuției lor financiare, în special finanțarea participanților la proiectele BONUS selecționate în urma cererilor de propuneri;

(f)

conformitatea cu normele Uniunii privind ajutorul de stat, în special cu cadrul comunitar privind ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (13);

(g)

asigurarea unui nivel ridicat de excelență științifică, respectarea principiilor de etică în conformitate cu principiile generale formulate în Al șaptelea program-cadru și aderarea la principiile egalității de șanse dintre femei și bărbați și al integrării acestei dimensiuni, precum și la principiul privind dezvoltarea durabilă.

(a)

o definire a sarcinilor delegate;

(b)

dispoziții referitoare la protecția fondurilor Uniunii;

(c)

condițiile și dispozițiile detaliate pentru îndeplinirea sarcinilor, inclusiv normele privind finanțarea și limitele superioare ale finanțării aplicabile proiectelor BONUS, dispozițiile adecvate pentru delimitarea responsabilităților și controalele efectuate cu privire la punerea în aplicare;

(d)

normele privind raportarea către Comisie cu privire la modul în care sunt îndeplinite sarcinile;

(e)

condițiile în care încetează îndeplinirea sarcinilor;

(f)

dispozițiile detaliate în ceea ce privește controalele efectuate de Comisie;

(g)

condițiile care reglementează utilizarea unui cont bancar separat și tratamentul aplicat dobânzii generate;

(h)

dispozițiile care asigură vizibilitatea acțiunii Uniunii în raport cu alte activități ale BONUS GEIE;

(i)

un angajament potrivit căruia nu se întreprinde nicio acțiune care ar putea determina apariția unui conflict de interese în sensul articolului 52 alineatul (2) din regulamentul financiar;

(j)

dispozițiile care reglementează drepturile de proprietate intelectuală generate din punerea în aplicare a BONUS în conformitate cu articolul 2;

(k)

criteriile care vor fi utilizate în evaluările intermediare și finale, inclusiv cele la care se face referire la articolul 13.

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/15

(1)

Regulamentul (CE) nr. 967/2006 al Comisiei din 29 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 318/2006 al Consiliului privind producția peste cotă în sectorul zahărului (2) stabilește termene aplicabile exportului de zahăr în afara contingentului și prelevărilor pentru acesta.

(2)

Articolul 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 967/2006 prevede că, în cazul exportului producției peste cotă, producătorii trebuie să prezinte autorității competente din statul membru dovezile de export solicitate înainte de data de 1 aprilie următoare anului de comercializare în care a fost produs excedentul.

(3)

În cazul în care anumite destinații nu sunt eligibile pentru exportul de zahăr și/sau izoglucoză produse peste cotă, producătorii trebuie să prezinte dovezi cu privire la sosirea la destinație în conformitate cu articolul 4c din Regulamentul (CE) nr. 951/2006 (3). Experiența a demonstrat că, în cazul anumitor destinații, obținerea tuturor documentelor necesare poate să dureze mai mult timp. Prin urmare, în acest caz este necesar să se prevadă posibilitatea de a extinde termenul.

(4)

Atunci când se extinde termenul de depunere a dovezilor de export pe lângă autoritățile competente din statul membru, este necesar să se adapteze și termenul în care statul membru notifică prelevările totale care trebuie plătite de producători, precum și termenul în care producătorii trebuie să plătească prelevările. În mod asemănător, este necesar să se modifice termenul fixat statelor membre pentru a stabili și a comunica Comisiei cantitățile excedentare.

(5)

Prin urmare, articolele 3, 4 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 967/2006 trebuie modificate în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

1.

La articolul 3 alineatul (2) se adaugă al doilea paragraf cu următorul text:

„În cazul în care statele membre folosesc posibilitatea prevăzută la articolul 19 alineatul (3), termenele prevăzute la primul paragraf sunt 1 noiembrie și, respectiv, 1 decembrie.”

2.

La articolul 4 alineatul (3) se adaugă al doilea paragraf cu următorul text:

„În cazul în care statele membre folosesc posibilitatea prevăzută la articolul 19 alineatul (3), termenul prevăzut la primul paragraf este 31 decembrie.”

3.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/17

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/19

(1)

Regulamentul (UE) nr. 446/2010 al Comisiei (2) a deschis vânzările de unt prin procedură de licitație în conformitate cu condițiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1272/2009 al Comisiei din 11 decembrie 2009 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului cu privire la achiziționarea și vânzarea produselor agricole în cadrul schemei de intervenție publică (3).

(2)

Având în vedere ofertele primite pentru ca răspuns la invitațiile separate de participare la licitație, Comisia trebuie să stabilească un preț minim de vânzare sau să decidă să nu stabilească un preț minim de vânzare, în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1272/2009.

(3)

Având în vedere ofertele primite pentru cea de a șaptea invitație separată de participare la licitație, este necesar să se stabilească un preț minim de vânzare pentru untul depozitat în Franța datorită cantității foarte reduse depozitate în statul membru respectiv. Pentru untul depozitat în alte state membre decât Franța, nu trebuie să se stabilească niciun preț minim.

(4)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a organizării comune a piețelor agricole,

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/20

(1)

Prin scrisori înregistrate la Secretariatul General al Comisiei la 15 octombrie și, respectiv, 18 noiembrie 2009, Republica Federală Germania și Marele Ducat al Luxemburgului au solicitat autorizarea să aplice o măsură de derogare de la dispozițiile Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește renovarea și mentenanța unui pod de frontieră.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, printr-o scrisoare datată 25 februarie 2010, cu privire la solicitările înaintate de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului. Prin scrisoarea din 2 martie 2010, Comisia a notificat Republicii Federale Germania și Marelui Ducat al Luxemburgului faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererile.

(3)

Scopul măsurii este acela ca, în ceea ce privește furnizarea de bunuri și servicii, precum și achizițiile intracomunitare de bunuri și importurile de bunuri destinate renovării și mentenanței subsecvente a podului de frontieră peste râul Mosel, podul și șantierul aferent acestuia să fie considerate a fi pe teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului, conform acordului dintre cele două țări.

(4)

În absența unei astfel de măsuri ar fi necesar să se stabilească dacă locul impozitării este Republica Federală Germania sau Marele Ducat al Luxemburgului. Lucrările la podul de frontieră executate pe teritoriul german ar face obiectul taxei pe valoarea adăugată percepută în Germania, iar cele executate pe teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului ar face obiectul taxei pe valoarea adăugată percepută în Luxemburg. În plus, podul traversează un teritoriu administrat în comun (condominiu), iar lucrările în această zonă nu ar putea fi atribuite exclusiv teritoriului unuia dintre cele două state membre pentru a se alege un singur loc de prestare de servicii.

(5)

Prin urmare, scopul măsurii este simplificarea procedurii de percepere a taxei pe valoarea adăugată pentru renovarea și mentenanța podului în cauză.

(6)

Derogarea nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din taxa pe valoarea adăugată,

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/22

(1)

Printr-o scrisoare înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la data de 29 ianuarie 2010, Regatul Țărilor de Jos a solicitat autorizarea aplicării unor măsuri fiscale speciale în industria confecțiilor prêt-à-porter, autorizate în prealabil pentru o perioadă limitată prin Decizia 2007/740/CE (2).

(2)

Prin scrisoarea din 25 februarie 2010, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea înaintată de Regatul Țărilor de Jos, în conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE. Prin scrisoarea din 2 martie 2010, Comisia a comunicat Regatului Țărilor de Jos faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(3)

Acordul ar autoriza Regatul Țărilor de Jos să aplice, în sectorul industriei confecțiilor prêt-à-porter, un sistem de transfer al obligației de a plăti TVA autorităților fiscale de la subcontractant la întreprinderea de confecții (contractantul). Aceasta ar reprezenta o procedură de taxare inversă rezervată, în lanțul comercial, operațiunilor din amonte, și prin urmare mecanismul nu s-ar aplica operatorilor care îi vând consumatorului final. Procedura urmărește să combată frauda specifică de pe piața internă de producție.

(4)

În trecut, astfel de acorduri s-au dovedit a fi o măsură eficientă de prevenire într-un sector în care colectarea TVA este problematică datorită dificultăților privind identificarea și supravegherea activităților subcontractanților. Prin urmare, măsura solicitată trebuie considerată ca fiind o măsură de prevenire a anumitor tipuri de evaziune fiscală și de fraudă în sectorul industriei confecțiilor prêt-à-porter.

(5)

Alegerea locului realizării producției de îmbrăcăminte prêt-à-porter este influențată de costurile scăzute ale forței de muncă, iar subcontractanții își pot deplasa cu ușurință producția dintr-o țară în alta. Prin urmare, Decizia 2007/740/CE a solicitat Regatului Țărilor de Jos să monitorizeze și să evalueze impactul acestor factori asupra eficacității măsurii de derogare și să prezinte un raport Comisiei până la 31 iulie 2009.

(6)

Acest raport a indicat faptul că incidența fraudei s-a diminuat considerabil și că numărul întreprinderilor de confecții prêt-à-porter care îndeplinesc condițiile pentru procedura de taxare inversă în temeiul Deciziei 2007/740/CE a scăzut constant ca urmare a măsurii de derogare și a evoluțiilor de pe piața internațională. În consecință, sectorul confecțiilor prêt-à-porter se stabilizează progresiv în Regatul Țărilor de Jos.

(7)

Pentru a finaliza acest proces, Regatul Țărilor de Jos a solicitat o prelungire a măsurii pentru o perioadă limitată și a anunțat, în același timp, că o decizie finală privind posibila suprimare a măsurii va fi luată în 2011. Prin urmare, este necesar ca derogarea să se aplice în continuare până la 31 decembrie 2012.

(8)

În cazul în care Regatul Țărilor de Jos ar considera că este necesară o altă prelungire a măsurii de derogare după 2012, un nou raport de evaluare trebuie trimis Comisiei împreună cu cererea de prelungire, până la 1 aprilie 2012.

(9)

Derogarea nu va avea un efect negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii Europene care provin din taxa pe valoarea adăugată și nici nu va influența valoarea TVA percepută în etapa finală a consumului,

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/24

(1)

Prin scrisoarea înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la 16 noiembrie 2009, Polonia a solicitat autorizarea de a introduce o măsură specială de derogare de la prevederile Directivei 2006/112/CE referitoare la dreptul de deducere a taxei aferente intrărilor („măsura specială”).

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 14 decembrie 2009, cu privire la cererea înaintată de Republica Polonă. Prin scrisoarea din 17 decembrie 2009, Comisia a înștiințat Republica Polonă că deține toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a analiza cererea.

(3)

Polonia aplică o limitare a deducerii TVA pentru autovehiculele de pasageri. Cu toate acestea, unele vehicule cu motor, altele decât autovehiculele de pasageri, prin natura construcției lor pot fi folosite atât în scopuri personale, cât și profesionale.

(4)

În momentul de față, în cazul în care o persoană impozabilă intenționează să utilizeze în folosul propriu un vehicul, altul decât un autovehicul de pasageri, pentru care a dedus, total sau parțial, taxa deductibilă aferentă cumpărării, achiziționării intracomunitare, importului, închirierii sau închirierii în sistem de leasing, aceasta este obligată la plata taxei colectate aferentă acelei utilizări. Totuși, pentru persoana impozabilă este dificilă estimarea în mod corect a utilizării în folosul personal, iar pentru autoritățile fiscale este dificilă monitorizarea acestei utilizări.

(5)

Pentru simplificarea procedurii de colectare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) și pentru a preveni evaziunea fiscală și frauda, Polonia solicită o derogare care i-ar permite să restricționeze dreptul de deducere a TVA la 60 % din valoarea TVA plătită pentru cumpărarea, achiziționarea intracomunitară, importul, închirierea sau închirierea în sistem de leasing a vehiculelor cu motor altele decât autovehiculele de pasageri și care pot fi utilizate atât în scopuri profesionale, cât și în scopuri personale, până la o limită maximă de 6 000 PLN, în vederea prevenirii deducerii excesive a TVA pentru autovehiculele de lux, în cazul cărora probabilitatea utilizării în scopuri personale este mai ridicată. În consecință, persoana impozabilă nu ar mai fi obligată la plata taxei colectate aferentă utilizării vehiculului în folosul personal.

(6)

Măsura specială ar trebui aplicată numai pentru vehiculele cu motor, altele decât cele de pasageri, cu o capacitate maximă de încărcare de peste 500 kg și cu o greutate maximă de 3,5 tone. Vehiculele destinate îndeplinirii unor sarcini specifice, cum ar fi vehiculele pentru asistență rutieră, mașinile funerare și mașinile pentru încărcare, precum și mașinile destinate revânzării sau închirierii nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare a derogării.

(7)

Este oportun ca autorizarea să fie valabilă pentru o perioadă limitată și să expire, prin urmare, la 31 decembrie 2013. Având în vedere experiența dobândită până la acea dată se va putea efectua o evaluare pentru a determina dacă derogarea rămâne sau nu justificată.

(8)

Derogarea nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din taxa pe valoarea adăugată,

(a)

vehiculelor cumpărate în scopul revânzării, închirierii sau închirierii în sistem de leasing;

(b)

vehiculelor care, în conformitate cu criteriile prevăzute în dispozițiile fiscale, pot fi considerate vehicule destinate în principal transportului de mărfuri;

(c)

vehiculelor destinate îndeplinirii unor sarcini specifice;

(d)

vehiculelor destinate transportului a cel puțin 10 persoane, inclusiv șoferul.

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/26

(1)

Prin scrisorile înregistrate la Secretariatul General al Comisiei la 19 iunie 2009 și, respectiv, la 19 noiembrie 2009, Italia și Franța au solicitat autorizarea introducerii unei măsuri fiscale speciale în ceea ce privește exploatarea, întreținerea și menținerea siguranței actualului tunel rutier Col de Tende, precum și construcția, exploatarea, întreținerea și menținerea siguranței unui nou tunel paralel cu cel existent („măsura”).

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisori datate 14 decembrie 2009, cu privire la solicitările înaintate de Franța și Italia. Prin scrisorile din 17 decembrie 2009, Comisia a notificat Franța și Italia că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererile.

(3)

Tunelul rutier Col de Tende este o legătură rutieră permanentă între Franța și Italia. Acordul din 12 martie 2007 încheiat între aceste două state membre a desemnat Italia ca responsabilă cu exploatarea, întreținerea și menținerea siguranței în tunelul existent, precum și cu construcția, exploatarea și menținerea siguranței în tunelul cel nou, care odată terminat, va prelua traficul în sens opus față de actualul tunel.

(4)

Prin măsură, totalitatea zonei tunelului actual, precum și perimetrul și șantierul de construcție al noului tunel, se va considera a fi pe teritoriul Italiei în ceea ce privește furnizarea de bunuri, prestarea de servicii, achizițiile intracomunitare de bunuri și importurile destinate respectivei construcții, exploatării, întreținerii și menținerii siguranței celor două tunele. În absența unei astfel de măsuri, este necesar, în conformitate cu principiul delimitării teritoriale, să se stabilească pentru fiecare operațiune dacă locul de impozitare a fost în Franța sau Italia.

(5)

Scopul măsurii este simplificarea procedurii de încasare a taxei pe valoarea adăugată pentru exploatarea, întreținerea și menținerea siguranței în tunelul existent, precum și pentru construcția, exploatarea, întreținerea și menținerea siguranței în noul tunel.

(6)

Derogarea nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din taxa pe valoarea adăugată,

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/27

(1)

Prin scrisoarea înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la 23 septembrie 2009, România a solicitat autorizarea de a introduce o măsură specială de derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 14 decembrie 2009, cu privire la cererea depusă de România. Printr-o scrisoare datată 17 decembrie 2009, Comisia a informat România că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii.

(3)

Articolul 193 din Directiva 2006/112/CE prevede, ca regulă generală, că persoana impozabilă care furnizează bunurile sau serviciile este obligată la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) către autoritățile fiscale. Scopul derogării solicitate de România este ca, în două situații specifice, obligația de plată a TVA să revină beneficiarului bunurilor sau serviciilor furnizate. Prima situație inclusă este aceea în care persoanele impozabile furnizează produse din lemn, conform definiției din legislația națională. A doua situație este reprezentată de furnizarea de produse și/sau servicii de către persoane impozabile, cu excepția comercianților cu amănuntul, care fac obiectul unei proceduri de insolvență.

(4)

Societățile aflate în stare de insolvență sunt adesea împiedicate de dificultăți financiare să se achite de obligațiile de plată a TVA către autoritățile competente pentru furnizările de produse și servicii. Beneficiarul acestor bunuri sau servicii poate totuși, în principiu, să deducă TVA chiar dacă nu a fost achitată autorităților competente de către furnizor.

(5)

Deoarece pentru comercianții cu amănuntul este dificil să verifice statutul fiscal al clienților lor la punctul de vânzare, taxarea inversă nu ar trebui să se aplice comercianților cu amănuntul care fac obiectul unei proceduri de insolvență.

(6)

De asemenea, România întâmpină probleme pe piața lemnului, din cauza naturii acesteia și a societăților implicate. Pe piața respectivă operează un număr mare de societăți mici pe care autoritățile române le controlează cu dificultate. Forma cea mai răspândită de evaziune fiscală implică facturarea de către furnizor pentru furnizările de produse sau servicii și apoi dispariția acestuia fără a plăti taxa către autoritățile competente, lăsând însă clientului o factură valabilă care poate fi utilizată pentru a solicita deducerea taxei.

(7)

Desemnând beneficiarul ca persoană obligată la plata TVA în cazul furnizării de produse din lemn de către persoane impozabile și în cazul furnizării de produse și servicii de către persoane impozabile, cu excepția comercianților cu amănuntul, care fac obiectul unei proceduri de insolvență, derogarea înlătură dificultățile apărute fără a afecta suma totală a taxei datorate. Această măsură are drept efect împiedicarea anumitor tipuri de evaziune fiscală sau de evitare a plății taxelor.

(8)

Măsura este proporțională cu obiectivele urmărite, deoarece nu se intenționează aplicarea sa generală, ci numai pentru anumite operațiuni și sectoare specifice care pun probleme considerabile de taxare, de evaziune fiscală sau de evitare a plății taxelor.

(9)

Autorizația ar trebui să fie limitată în timp până la 31 decembrie 2013. Având în vedere experiența acumulată până la data menționată, se poate efectua o evaluare pentru a stabili necesitatea de menținere sau nu a derogării.

(10)

Derogarea nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA,

(a)

furnizarea de către persoane impozabile de produse din lemn, inclusiv masă lemnoasă pe picior, lemn de lucru rotund sau despicat, lemn de foc, produse din cherestea, lemn ecarisat sau pelete de lemn, lemn în stare brută, lemn procesat sau semiprelucrat;

(b)

furnizarea de produse sau servicii de către persoane impozabile, cu excepția comercianților cu amănuntul, care fac obiectul unei proceduri de insolvență.

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/29

(1)

Printr-o scrisoare înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la data de 17 februarie 2010, Letonia a solicitat autorizarea unei măsuri de derogare de la articolul 287 alineatul (10) din Directiva TVA, în scopul scutirii persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 50 000 EUR („măsura”). Prin măsură, persoanele impozabile respective vor fi scutite, total sau parțial, de obligațiile privind TVA la care face referire titlul XI capitolele 2-6 din Directiva TVA.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva TVA, Comisia, prin scrisoarea din 4 mai 2010, a informat celelalte state membre cu privire la cererea înaintată de Letonia. Prin scrisoarea din 7 mai 2010, Comisia a comunicat Letoniei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(3)

Un regim special pentru întreprinderile mici este o opțiune care se află deja la dispoziția statelor membre în temeiul titlului XII din Directiva TVA. Măsura derogă de la titlul XII din Directiva TVA doar în măsura în care plafonul cifrei de afaceri anuale a persoanei impozabile în cadrul regimului special este mai ridicat decât cel permis în prezent Letoniei în temeiul articolului 287 alineatul (10) din Directiva 2006/112/CE, care este de 17 200 EUR.

(4)

Un plafon mai ridicat pentru regimul special ar putea reduce semnificativ obligațiile celor mai mici întreprinderi în ceea ce privește TVA, regimul special respectiv fiind opțional pentru persoanele impozabile și permițând întreprinderilor să aleagă aplicarea regimului normal de TVA.

(5)

Comisia a inclus, în propunerea sa de directivă care vizează simplificarea obligațiilor privind taxa pe valoarea adăugată din 29 octombrie 2004 (2), dispoziții al căror obiect este acela de a permite statelor membre fixarea plafonului cifrei de afaceri anuale pentru acordarea unei scutiri de la plata TVA la cel mult 100 000 EUR sau echivalentul în monedă națională, această sumă putând fi reactualizată anual. Cererea prezentată de Letonia este în concordanță cu această propunere.

(6)

Derogarea nu va avea impact asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din taxa pe valoarea adăugată,

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/30

30.9.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 256/34