1.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/1

(1)

În conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1235/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește regimul de import al produselor ecologice din țări terțe (2) a fost stabilită o listă a țărilor terțe ale căror sisteme de producție și măsuri de control pentru producția ecologică a produselor agricole sunt recunoscute ca fiind echivalente celor prevăzute de regulamentul respectiv. Având în vedere noile cereri, precum și informațiile primite de Comisie din partea țărilor terțe de la ultima publicare a listei, trebuie luate în considerare anumite modificări ale listei sau adăugiri la aceasta.

(2)

Autoritățile australiene au informat Comisia cu privire la restructurarea unui organism de control și la schimbarea denumirii acestuia. Autoritățile australiene au furnizat Comisiei garanțiile necesare privind îndeplinirea de către organismul de control restructurat a condițiilor prealabile stabilite la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1235/2008.

(3)

Anumite produse agricole importate din Japonia sunt în prezent comercializate în Uniune în conformitate cu dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1235/2008. Japonia a prezentat Comisiei o cerere de includere în lista prevăzută în anexa III la regulamentul respectiv și a furnizat informațiile solicitate în temeiul articolelor 7 și 8 din regulamentul menționat. Din examinarea acestor informații și din discuțiile ulterioare cu autoritățile japoneze a rezultat că, în această țară, normele care reglementează producția și controalele produselor ecologice sunt echivalente cu cele stabilite de Regulamentul (CE) nr. 834/2007. Comisia a examinat la fața locului, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, normele de producție și măsurile de control aplicate efectiv în Japonia. În consecință, Comisia trebuie să includă Japonia în lista prevăzută în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1235/2008.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1235/2008 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare pentru producția ecologică,

1.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/4

(1)

La 3 septembrie 2009, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (denumit în continuare „avizul de inițiere”), inițierea unei proceduri antidumping în privința importurilor în Uniune de anumite tipuri de polietilen tereftalat (în continuare „PET”) originare din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite (denumite în continuare „țările în cauză”).

(2)

Procedura a fost inițiată în urma unei plângeri depuse la 20 iulie 2009 de către Comitetul pentru polietilen tereftalat din cadrul Plastics Europe (denumit în continuare „reclamantul”), în numele producătorilor care reprezintă o proporție majoră, în acest caz peste 50 %, din totalul producției din Uniune de anumite tipuri de polietilen tereftalat. Plângerea cuprindea elemente de probă prima facie privind existența dumpingului la produsul în cauză originar din țările în cauză și a unui prejudiciu material care rezulta din acesta, elemente considerate ca fiind suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri.

(3)

Comisia a anunțat oficial producătorii reclamanți, alți producători cunoscuți din Uniune, importatorii/comercianții și utilizatorii cunoscuți ca fiind interesați, producătorii-exportatori și reprezentanții țărilor exportatoare în cauză cu privire la inițierea procedurii. Părților interesate li s-a dat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul-limită fixat în avizul de inițiere.

(4)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat aceasta și care au demonstrat că există motive speciale care să justifice audierea.

(5)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători și importatori din Uniune, în avizul de inițiere a procedurii s-a avut în vedere posibilitatea de a se recurge la o eșantionare, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a da Comisiei posibilitatea de a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, de a selecta un eșantion, tuturor producătorilor și importatorilor din Uniune li s-a solicitat să se prezinte Comisiei și să furnizeze, astfel cum se specifică în avizul de inițiere, informații de bază privind activitățile lor legate de produsul în cauză în perioada anchetei (între 1 iulie 2008 și 30 iunie 2009).

(6)

Paisprezece producători din Uniune au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Pe baza informațiilor primite de la producătorii cooperanți din Uniune, Comisia a selectat un eșantion de cinci producători din Uniune, reprezentând 65 % din vânzările realizate de toți producătorii cooperanți din Uniune.

(7)

Opt importatori au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Pe baza informațiilor primite de la importatorii cooperanți, Comisia a selectat un eșantion de doi importatori, reprezentând 83 % din importurile realizate de toți importatorii cooperanți și 48 % din importurile originare din EAU, Iran și Pakistan.

(8)

Comisia a trimis chestionare producătorilor-exportatori, producătorilor din Uniune eșantionați, importatorilor eșantionați și tuturor utilizatorilor și furnizorilor cunoscuți ca fiind interesați, precum și părților interesate care s-au prezentat în termenele stabilite în avizul de inițiere.

(9)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la cinci producători din Uniune eșantionați, un importator eșantionat, zece utilizatori din Uniune, trei furnizori de materii prime, un producător-exportator din Iran și comerciantul său afiliat, un producător-exportator din Pakistan și un producător-exportator din Emiratele Arabe Unite. În plus, șapte producători cooperanți din Uniune au furnizat datele generale solicitate în vederea evaluării prejudiciului.

(10)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea preliminară a dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(11)

Ancheta de dumping și prejudiciu s-a efectuat pe perioada 1 iulie 2008 – 30 iunie 2009 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(12)

Produsul în cauză este PET cu un indice de viscozitate de 78 ml/g sau mai mult, conform standardului ISO 1628-5, originar din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite (denumit în continuare „produsul în cauză”), clasificat în prezent la codul NC 3907 60 20.

(13)

PET este un produs chimic care este utilizat în mod normal în industria plasticului pentru fabricarea recipientelor și foliilor. Deoarece această categorie de PET reprezintă un produs omogen, acesta nu a mai fost clasificat în diferite tipuri de produs.

(14)

Ancheta a arătat că PET produs și vândut în Uniune de către industria din Uniune și PET produs și vândut pe piețele interne din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite și exportat către Uniune au, în esență, aceleași caracteristici chimice și fizice de bază și aceleași utilizări de bază. Prin urmare, aceste produse sunt considerate, în mod provizoriu, ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(15)

Având în vedere fluctuațiile considerabile ale costurilor materiilor prime și ale prețurilor de piață ale PET pe durata PA, s-a considerat adecvată utilizarea de date trimestriale pentru stabilirea valorii normale și prețului de export. Această metodologie nu a putut fi însă aplicată în cazul Iranului deoarece singurul producător iranian nu a putut furniza date complete trimestriale privind costurile.

(16)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit, mai întâi, dacă vânzările interne ale singurului producător iranian erau suficient de reprezentative, adică dacă volumul său total al acestor vânzări reprezenta cel puțin 5 % din volumul său total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Vânzările interne ale singurului producător din Iran au fost considerate suficient de reprezentative în cursul perioadei de anchetă.

(17)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a efectuat prin stabilirea pentru produsul similar vândut pe piața din Iran a proporției de vânzări interne profitabile către clienți independenți, în cursul perioadei de anchetă.

(18)

Deoarece volumul vânzărilor profitabile ale produsului similar a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total de vânzări ale produsului similar, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern efectiv, calculat ca medie ponderată a vânzărilor profitabile.

(19)

Deoarece vânzările la export către Uniune s-au realizat prin intermediul unei societăți comerciale afiliate cu sediul în Iran, prețul de export a fost stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor practicate de acest comerciant afiliat în cazul clienților independenți din Uniune.

(20)

Valoarea normală și prețul de export ale singurului producător-exportator au fost comparate pe o bază franco fabrică.

(21)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Pe această bază, s-au luat în considerare, în cazul în care erau aplicabile și justificate, ajustări pentru diferențele legate de etapele comerciale, costurile de transport, costurile de manipulare, încărcare și costurile auxiliare, costurile de ambalare, costurile de credit și alți factori (taxe bancare).

(22)

Societatea a solicitat o ajustare pentru diferențe în privința etapei comerciale din cauza structurilor de vânzare diferite între clienții săi interni și cei de pe piața UE. Ajustarea a fost acordată în măsura în care societatea și-a putut motiva cererea.

(23)

În plus, producătorul-exportator iranian a prezentat o solicitare specială cu privire la presupusul impact al sancțiunilor internaționale împotriva Iranului. Societatea a susținut că, din cauza sancțiunilor, anumiți clienți importanți pentru produsele PET, cu sediul în Statele Unite, precum Coca-Cola și Pepsi, nu mai pot cumpăra PET din Iran și, prin urmare, nu eliberează certificate de calitate pentru PET originar din Iran. Se presupune că această situație are un impact și asupra altor clienți europeni, care solicită prețuri mai reduse pentru PET care nu fost certificat de către Coca-Cola sau Pepsi. Cu toate acestea, producătorul-exportator iranian nu a putut cuantifica presupusul impact al sancțiunilor în niciun mod care să fie susținut de probe. În sfârșit, societatea a întâmpinat probleme similare pe piața internă, unde întreprinderilor cu licență Coca-Cola și Pepsi nu li s-a permis să se aprovizioneze cu PET de la producătorii iranieni, fiind nevoite să se bazeze pe importuri din alte țări. În consecință, sancțiunile ar trebui, de asemenea, să exercite o presiune asupra prețurilor interne în sensul scăderii acestora și, în consecință, nu există nicio diferență aparentă în vederea comparării prețurilor. Prin urmare, s-a concluzionat că nu există niciun motiv pentru a acorda o ajustare pentru impactul sancțiunilor asupra Iranului.

(24)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marja de dumping pentru singurul producător iranian a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat.

(25)

Pe baza informațiilor puse la dispoziție de către reclamant și de către producătorul-exportator iranian cooperant, în Iran nu mai există alți producători cunoscuți ai produsului în cauză. Prin urmare, marja de dumping la nivel de țară care urmează să fie stabilită pentru Iran ar trebui să fie egală cu marja de dumping stabilită pentru unicul producător-exportator cooperant din Iran.

(26)

Marja de dumping provizorie pentru Iran, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 28,6 %.

(27)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit, mai întâi, dacă vânzările de pe piața internă ale singurului producător pakistanez erau suficient de reprezentative, adică dacă volumul total al acestor vânzări reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Vânzările interne ale singurului producător-exportator din Pakistan au fost considerate suficient de reprezentative în cursul perioadei de anchetă.

(28)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a efectuat prin stabilirea, pentru produsul similar vândut pe piața din Pakistan, a proporției de vânzări interne profitabile către clienți independenți, în cursul perioadei de anchetă.

(29)

Deoarece volumul vânzărilor profitabile pentru produsul similar a reprezentat mai mult de 80 % din volumul total de vânzări ale produsului similar pe piața internă, valoarea normală a fost calculată ca media ponderată a tuturor prețurilor de vânzare pe piața internă a produsului similar.

(30)

Singurul producător-exportator din Pakistan a exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețurile de export s-au stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmează să fie plătite de către acești clienți independenți pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(31)

Valorile normale și prețurile de export ale singurului producător-exportator au fost comparate pe o bază franco fabrică.

(32)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Pe această bază, s-au luat în considerare, în cazul în care erau aplicabile și justificate, ajustări pentru diferențele vizând taxele de import, reducerile, rabaturile, costurile de transport, manipulare, încărcare și costurile auxiliare, costurile de ambalare, costurile de credit, costurile post-vânzare (asistență tehnică și servicii), comisioanele, precum și alți factori (taxe bancare).

(33)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marja de dumping pentru singurul producător pakistanez a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat.

(34)

Marja de dumping provizorie pentru singurul producător-exportator pakistanez, Novatex Limited, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 1,5 %, însemnând sub de minimis în sensul articolului 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(35)

Deoarece în Pakistan nu există alți producători ai produsului în cauză, nu ar trebui instituite măsuri provizorii.

(36)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit, mai întâi, dacă vânzările de pe piața internă ale singurului producător din Emiratele Arabe Unite erau suficient de reprezentative, adică dacă volumul total al acestor vânzări reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Vânzările interne ale singurului producător-exportator din EAU au fost considerate suficient de reprezentative în cursul perioadei de anchetă.

(37)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a efectuat prin stabilirea pentru produsul similar vândut pe piața din EAU a proporției de vânzări interne profitabile către clienți independenți, în cursul perioadei de anchetă.

(38)

Deoarece volumul vânzărilor profitabile pentru produsul similar a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total de vânzări ale produsului similar, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern efectiv, calculat ca medie ponderată a vânzărilor profitabile.

(39)

Singurul producător-exportator din Emiratele Arabe Unite a exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețurile de export s-au stabilit pe baza prețurilor efectiv plătite sau care urmau a fi plătite de către acești clienți independenți pentru produsul în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(40)

Valorile normale și prețurile de export ale singurului producător-exportator au fost comparate pe o bază franco fabrică.

(41)

În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Pe această bază, s-au luat în considerare, în cazul în care erau aplicabile și justificate, ajustări pentru diferențe legate de costurile de transport, asigurări, manipulare, încărcare, costuri auxiliare, costuri de credit și comisioane.

(42)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, marja de dumping pentru singurul producător din Emiratele Arabe Unite a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat.

(43)

Pe baza informațiilor puse la dispoziție de către reclamant și de către producătorul-exportator cooperant din EAU, nu mai există alți producători cunoscuți ai produsului în cauză în Emiratele Arabe Unite. Prin urmare, marja de dumping la nivel de țară care urmează să fie stabilită pentru Emiratele Arabe Unite ar trebui să fie egală cu marja de dumping stabilită pentru unicul producător-exportator cooperant din Emiratele Arabe Unite.

(44)

Marja de dumping provizorie pentru Emiratele Arabe Unite, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este de 6,6 %.

(45)

În cursul PA, produsul similar a fost fabricat de către 17 producători în Uniune. În consecință, producția acestor producători (stabilită pe baza informațiilor colectate de la producătorii cooperanți și, pentru alți producători din Uniune, pe baza datelor provenite din plângere) este considerată producția Uniunii în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(46)

Din acești 17 producători, 12 au cooperat la anchetă. S-a constatat că acești 12 producători reprezintă o proporție majoră, în acest caz peste 80 %, din producția totală a Uniunii pentru produsul similar. În consecință, se consideră că acești 12 producători cooperanți constituie industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria din Uniune”. Ceilalți producători din Uniune vor fi denumiți în continuare „ceilalți producători din Uniune”. Acești alți producători din Uniune nu au sprijinit în mod activ reclamația sau s-au opus acesteia.

(47)

Se precizează că piața PET din UE se caracterizează printr-un număr relativ ridicat de producători, aparținând, de obicei, unor grupuri de mai mari dimensiuni cu sediul în afara granițelor UE. Piața se află într-un proces de consolidare, existând recent o serie de preluări și închideri. De exemplu, începând cu 2009, fabricile producătoare PET ale Tergal Fibres (Franța), Invista (Germania) și Artenius (Regatul Unit) s-au închis, în timp ce Indorama a preluat fostele fabrici ale Eastman din Regatul Unit și Țările de Jos.

(48)

Așa cum s-a indicat mai sus la considerentul 6, a fost selectat un eșantion de cinci producători individuali din Uniune, reprezentând 65 % din vânzările realizate de către toți producătorii cooperanți din Uniune. O întreprindere nu a fost în măsură să furnizeze toate datele solicitate și, în consecință, a fost necesară reducerea eșantionului la patru întreprinderi, reprezentând 47 % din vânzările realizate de către toți producătorii cooperanți.

(49)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumului vânzărilor realizate de industria Uniunii pe piața Uniunii, pe baza datelor referitoare la volumele importurilor în cadrul pieței UE obținute de la Eurostat și, în ceea ce privește alți producători din Uniune, în urma estimărilor bazate pe plângere.

(50)

Consumul produsului care face obiectul anchetei la nivelul Uniunii a crescut, din 2006 până la începerea PA, cu 11 %. Mai exact, cererea aparentă a crescut în 2007 cu 8 %, a scăzut ușor între 2007 și 2008 (cu 2 %) și a crescut cu încă 5 % între 2008 și PA.

Tabelul 1

(51)

Comisia a analizat dacă importurile de PET din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(52)

Deoarece marja de dumping constatată pentru Pakistan este de minimis, se consideră că efectul importurilor respective nu poate fi evaluat împreună cu importuri care fac obiectul unui dumping originare din Iran și EAU.

(53)

În ceea ce privește importurile originare din EAU și Iran, ancheta a demonstrat că marjele de dumping s-au situat deasupra pragului de minimis, astfel cum este definit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază, iar volumul importurilor care fac obiectul unui dumping din partea acestor două state nu a fost neglijabil în sensul articolului 5 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(54)

În ceea ce privește condițiile de concurență între importurile din Iran și Emiratele Arabe Unite și produsul similar, ancheta a indicat că producătorii din aceste state utilizează aceleași canale de vânzare și vând unor categorii similare de clienți. Mai mult, ancheta a evidențiat, de asemenea, că importurile din ambele țări au cunoscut o tendință crescătoare în perioada luată în considerare.

(55)

Ținând seama de cele de mai sus, s-a concluzionat provizoriu că sunt îndeplinite toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază și că importurile din Iran și Emiratele Arabe Unite ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative.

(56)

Volumul importurilor produsului în cauză care fac obiectul unui dumping în UE au crescut de aproape 20 de ori între 2006 și PA și au ajuns la 212 198 de tone în PA. Mai exact, importurile din EAU și Iran aproape s-au triplat între 2006 și 2007, înainte de a crește de 4 ori în 2008 față de 2007 și de a se dubla, aproximativ, între 2008 și PA.

Tabelul 2

(57)

Cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping originare din EAU și Iran s-a menținut la 0,4 % în timpul anului 2006 și a crescut constant cu aproximativ 7 % în cursul perioadei luate în considerare. Mai exact, aceasta a crescut cu 0,8 % între 2006 și 2007, cu încă 3,4 % între 2007 și 2008 și cu 2,5 % între 2008 și PA. În PA, cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping originare din EAU și Iran a fost de 7,1 %.

(58)

Trebuie menționat faptul că EAU au intrat pe piață doar din 2007, dar au reușit rapid să câștige o cotă de piață semnificativă.

(59)

Prețul mediu de import a scăzut cu 15 % în perioada luată în considerare, cel mai intens declin înregistrându-se între 2008 și PA. Mai exact, prețul mediu a scăzut cu 1 % în 2007 și cu un alt punct procentual în 2008, înainte de a scădea cu încă 13 puncte procentuale în PA.

Tabelul 3

(60)

Luând în considerare faptul că prețurile și costurile produsului în cauză au fost supuse unor fluctuații semnificative în PA, prețurile de vânzare și costurile au fost colectate trimestrial, iar calcularea subcotării și a subcotării prețurilor de referință a fost realizată pe bază trimestrială.

(61)

În scopul analizei subcotării prețului, prețurile de vânzare medii ponderate practicate de către industria din Uniune, pentru clienții independenți pe piața Uniunii, ajustate la nivelul franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate corespunzătoare ale importurilor din EAU și Iran către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod adecvat ținând cont de costurile ulterioare importului și diferențele în privința etapei comerciale.

(62)

Comparația a arătat că în timpul PA, produsul în cauză care face obiectul unui dumping, originar din EAU, vândut în Uniune, a subcotat prețurile practicate de către industria din Uniune cu 3,9 %. Produsul care face obiectul unui dumping, originar din Iran, vândut în Uniune, a subcotat prețurile practicate de către industria din Uniune cu 3,2 %. Pe parcursul PA, marja de subcotare medie ponderată pentru ambele țări este de 3,8 %.

(63)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului asupra industriei din Uniune exercitat de importurile care fac obiectul unui dumping a inclus evaluarea tuturor factorilor și indicilor economici care au influențat situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei luate în considerare.

(64)

Așa cum s-a explicat mai sus, având în vedere numărul ridicat de producători din Uniune, a fost necesară o eșantionare. În scopul analizei prejudiciului, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți la următoarele două niveluri:

(65)

Producția din Uniune a scăzut cu 4 % între 2006 și PA. Mai exact, aceasta a crescut cu 5 %, în 2007, la aproximativ 2 570 000 de tone, dar a scăzut vertiginos cu 10 % în 2008 față de 2007 și a crescut ușor cu 1 % între 2008 și PA, când a ajuns la aproximativ 2 300 000 tone.

Tabelul 4

(66)

Capacitatea de producție a producătorilor din Uniune a crescut cu 15 % pe parcursul perioadei luate în considerare. Mai precis, creșterea a fost de 1 % în 2007, apoi a crescut cu 5 % în 2008 și cu încă 9 % în perioada de anchetă.

Tabelul 5

(67)

Rata de utilizare a capacității a fost 83 % în 2006, a crescut la 87 % în 2007, dar a scăzut, în 2008, la 75 % și la doar 69 % în PA. Rata utilizării în scădere în 2008 și în PA reflectă o scădere a producției și o mărire a capacității de producție în această perioadă.

(68)

Volumul vânzărilor efectuate de producătorii din Uniune către clienți independenți de pe piața UE a scăzut ușor în perioada luată în considerare. Vânzările au crescut cu 5 % în 2007 dar, în anul următor, au scăzut ușor sub nivelul din 2006, iar în PA erau cu 3 % mai mici decât în 2006, ridicându-se la aproximativ 2 100 000 de tone. Având în vedere volumul limitat al stocurilor, evoluția vânzărilor reflectă îndeaproape evoluția producției.

Tabelul 6

(69)

În decursul perioadei luate în considerare, producătorii din Uniune au pierdut 10 % din cota de piață, care a scăzut de la 85 % în 2006 la 75 % în PA. Această pierdere în ceea ce privește cota de piață reflectă faptul că, în pofida creșterii consumului, vânzările realizate de industria din Uniune au scăzut cu 3 % în perioada luată în considerare. Trebuie menționat că această tendință descrescătoare a fost constatată și în cazul producătorilor din Uniune eșantionați.

Tabelul 7

(70)

Între 2006 și PA, în timp ce consumul din Uniune a crescut cu 11 %, volumul vânzărilor efectuate de producătorii din Uniune pe piața UE a scăzut cu 3 %, iar cota de piață a acestora a scăzut cu 10 %. Pe de altă parte, în aceeași perioadă, cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping a crescut de la 0,4 % la 7,1 %. Se concluzionează astfel că producătorii din Uniune nu au putut beneficia de creșterea pieței.

(71)

Nivelul ocupării forței de muncă în cazul producătorilor din Uniune indică o scădere de 15 % între 2006 și PA. Mai precis, numărul de persoane încadrate în muncă a scăzut, în mod semnificativ, de la 2 400 în 2006 la 2 100 în 2007 sau cu 13 %, și a rămas aproape de acest nivel în 2008 și în perioada de anchetă. Scăderea din 2007 reflectă eforturile de restructurare depuse de o serie de producători din UE.

Tabelul 8

(72)

Productivitatea forței de muncă a producătorilor din Uniune, măsurată ca producție (tone) pe salariat pe an, a crescut cu 12 % în perioada luată în considerare. Această situație reflectă faptul că producția s-a redus într-un ritm mai scăzut decât nivelul ocupării forței de muncă, iar aceasta este o indicație a eficienței sporite a producătorilor din Uniune. Acest fapt este evident în special în 2007, când producția a crescut, în timp ce nivelul ocupării forței de muncă a scăzut, iar productivitatea a fost cu 21 % mai ridicată decât în 2006.

Tabelul 9

(73)

Prețurile de vânzare medii anuale practicate de către producătorii din Uniune, pe piața UE, în cazul clienților independenți, au rămas stabile între 2006 și 2008, la aproximativ 1 100 EUR pe tonă. În perioada anchetei, prețul de vânzare mediu anual a scăzut cu 12 %, ajungând la 977 EUR pe tonă. Prețul de vânzare mediu anual nu reflectă fluctuațiile lunare sau chiar zilnice ale prețurilor practicate pentru PET pe piața europeană (și mondială), dar este considerat suficient pentru a ilustra tendința din perioada luată în considerare. În mod normal, prețul de vânzare al PET urmează tendințele prețurilor materiilor sale prime (în principal PTA și MEG), deoarece acestea reprezintă până la 80 % din costul total al PET.

Tabelul 10

(74)

Așa cum s-a indicat mai sus, prețurile de vânzare practicate de industria din Uniune au fost subcotate de importurile care fac obiectul unui dumping originare din EAU și Iran.

(75)

Având în vedere volumul, cota de piață și prețurile importurilor din EAU și Iran, impactul marjelor de dumping efective asupra industriei din Uniune nu poate fi considerat neglijabil. Este important de reamintit că, începând cu anul 2000, sunt în vigoare măsuri antidumping împotriva importurilor de PET originare din India, Indonezia, Republica Coreea, Malaysia, Taiwan, Thailanda și, din 2004, împotriva importurilor originare din Republica Populară Chineză. Având în vedere faptul că, în perioada luată în considerare în această anchetă, industria din Uniune a pierdut din cota de piață și i-au crescut pierderile, nu poate fi stabilită o redresare reală în urma practicilor de dumping anterioare și se consideră că producția Uniunii rămâne vulnerabilă în fața efectului prejudiciabil cauzat de orice importuri care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii.

(76)

Nivelul stocurilor finale ale producătorilor eșantionați a scăzut cu 22 %, între 2006 și PA. Se observă că stocurile reprezintă mai puțin de 5 % din producția anuală și, în consecință, relevanța acestui indicator în cadrul analizei prejudiciului este limitată.

Tabelul 11

(77)

Costul anual al forței de muncă a crescut cu 11 % între 2006 și 2007, înainte de a scădea cu 2 % în 2008 față de 2007 și cu încă 9 % în PA față de 2008, atingând același nivel din 2006. Astfel, în ansamblu, costurile forței de muncă au rămas stabile.

Tabelul 12

(78)

În perioada luată în considerare, profitabilitatea vânzărilor producătorilor eșantionați pe piața UE către clienții independenți pentru produsul similar, exprimată ca procentaj din vânzările nete, a rămas negativă și chiar a scăzut de la – 6,9 % la – 7,5 %. Mai exact, situația în privința profitabilității producătorilor eșantionați s-a îmbunătățit în 2007, atunci când pierderile nete au reprezentat doar – 1,5 % din vânzările nete, însă pierderile au crescut rapid, în 2008, la – 9,3 %. Situația s-a îmbunătățit ușor în perioada de anchetă.

Tabelul 13

(79)

Randamentul investițiilor (return on investment, „ROI”), exprimat ca profit în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat, în linii mari, evoluția rentabilității. A crescut de la un nivel de – 9,6 % în 2006 până la – 3,1 % în 2007. A scăzut la – 16,8 % în 2008 și a crescut din nou în perioada de anchetă, la – 12,3 %. În ansamblu, randamentul investițiilor a rămas negativ și s-a redus cu 2,7 % în timpul perioadei luate în considerare.

(80)

În 2006, fluxul net de numerar provenit din activitățile de exploatare a fost negativ, situându-se la – 18,5 milioane EUR. Acesta s-a îmbunătățit semnificativ în 2007, când a devenit pozitiv, atingând 19,5 milioane EUR, dar s-a deteriorat masiv în 2008 (– 42 milioane EUR) înainte de atinge valoarea negativă de – 11 milioane EUR în PA. În ansamblu, fluxul de numerar s-a îmbunătățit în perioada luată în considerare, chiar dacă a rămas negativ.

(81)

Nu au existat indicii potrivit cărora industria din Uniune a întâmpinat dificultăți în privința mobilizării de capital, în special datorită faptului că unii dintre producători fac parte din grupuri mai mari.

Tabelul 14

(82)

Investițiile anuale ale întreprinderilor eșantionate în producția produsului similar au scăzut cu 34 % între 2006 și 2007, cu încă 59 % între 2007 și 2008 și apoi au descrescut ușor în perioada de anchetă față de 2008. În ansamblu, investițiile au scăzut cu 96 % în perioada luată în considerare. Această scădere bruscă a investițiilor poate fi explicată, parțial, prin faptul că, în 2006 și în 2007, s-au achiziționat noi linii de producție în scopul creșterii capacității.

Tabelul 15

(83)

Analiza datelor macroeconomice indică faptul că producătorii din Uniune și-au redus producția și vânzările pe parcursul perioadei luate în considerare. Chiar dacă reducerea constatată nu a fost dramatică în sine, aceasta trebuie percepută în contextul cererii crescute din perioada cuprinsă între 2006 și PA, care a determinat scăderea cotei de piață a producătorilor din Uniune cu 10 puncte procentuale, la 75 %.

(84)

În același timp, indicatorii microeconomici relevanți indică o deteriorare clară a situației economice a producătorilor din Uniune eșantionați. Profitabilitatea și randamentul investițiilor au rămas la valori negative și, în ansamblu, au continuat să scadă între 2006 și PA. Fluxul de numerar, în pofida unei evoluții generale pozitive, a rămas, de asemenea, negativ în perioada de anchetă.

(85)

Prin prisma celor de mai sus, se concluzionează provizoriu că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(86)

În conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping originare din Iran și din Emiratele Arabe Unite au cauzat industriei din Uniune un prejudiciu care poate fi considerat important. S-au mai examinat și alți factori cunoscuți, diferiți de importurile care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut, în același timp, să prejudicieze industria din Uniune, pentru a se asigura că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping.

(87)

Între 2006 și PA, volumul importurilor produsului în cauză care fac obiectul unui dumping originare din EAU și Iran a crescut de aproximativ 20 de ori la 212 200 de tone, iar cota de piață a acestora a crescut cu aproximativ 7 % (de la 0,4 % la 7,1 %). În același timp, industria din Uniune a pierdut în jur de 10% din cota de piață (de la 84,9 % la 75,1 %). Prețul mediu al acestor importuri a scăzut între 2006 și PA, rămânând mai scăzut decât prețul mediu practicat de către producătorii din Uniune.

(88)

Așa cum s-a menționat anterior, la considerentul (62), subcotarea prețurilor de către importurile care fac obiectul unui dumping a fost de 3,9 % în cazul EAU și 3,2 % în cazul Iranului. Chiar dacă subcotarea prețurilor s-a situat sub 4 %, aceasta nu poate fi considerată nesemnificativă, având în vedere faptul că PET este o marfă iar concurența are loc, în principal, prin preț.

(89)

Exportatorul iranian a afirmat că importurile iraniene de PET nu ar fi putut cauza prejudicii materiale industriei din Uniune întrucât nivelurile acestor importuri ar depăși doar marginal pragul de minimis pentru importuri. Cu toate acestea, în PA, importurile din Iran, corespunzând unei cote de piață de 1,9 %, au depășit pragul de minimis specificat în regulamentul de bază. În plus, prețurile importurilor iraniene subcotau prețurile de vânzare ale industriei din Uniune. În acest context, argumentul invocat de exportatorul iranian se respinge.

(90)

Având în vedere subcotarea prețurilor industriei din Uniune de către importurile din EAU și Iran, se consideră că aceste importuri care fac obiectul unui dumping au exercitat o presiune asupra prețurilor, în sensul scăderii acestora, împiedicând industria din Uniune să își mențină propriile prețuri de vânzare la nivelul necesar pentru acoperirea costurilor și realizarea unui profit. În consecință, se consideră că există o legătură de cauzalitate între importurile respective și prejudiciul suferit de către Uniune.

(91)

O parte interesată a susținut că prejudiciul a fost cauzat de activitățile de export neprofitabile ale producătorilor din Uniune. După cum reiese din tabelul de mai jos, volumul exporturilor realizate de către industria din Uniune a crescut cu 11 % în perioada luată în considerare. Nivelul prețurilor de export în aceeași perioadă a scăzut cu 10 %, ceea ce a avut ca rezultat o valoare stabilă a vânzărilor la export în perioada luată în considerare. În consecință, nu există niciun indiciu potrivit căruia rezultatele la export au contribuit la prejudiciul suferit de către industria din Uniune.

Tabelul 16

(92)

O altă parte interesată a afirmat că prețurile industriei din Uniune pe piața UE erau ridicate în mod artificial. Conform părții interesate, această afirmație este pusă în evidență de faptul că prețurile de pe piața UE au rămas stabile, în timp ce prețurile vânzărilor la export au scăzut. Ancheta a arătat însă că prețurile de vânzare medii anuale ale industriei din Uniune pe piața UE au scăzut cu 12 % în cursul perioadei luate în considerare, evoluție care corespunde descreșterii prețurilor de export din aceeași perioadă. Prin urmare, acest argument se respinge.

(93)

Având în vedere faptul că se consideră că importurile din Pakistan nu au făcut obiectul unui dumping, este necesar să se analizeze dacă totuși acestea au contribuit la prejudiciul suferit de către producătorii din Uniune. Volumul importurilor din Pakistan a crescut în două reprize, în decursul perioadei luate in considerare. Mai exact, acestea au scăzut cu 25 % între 2006 și 2007, dar au crescut considerabil în 2008 față de 2007 cu 117 %, iar în PA cu alte 16 puncte procentuale față de 2008, atingând 92 000 de tone. Cota de piață corespunzătoare deținută de aceste importuri a crescut de la 1,6 % în 2006 la 3,1 % în PA.

Tabelul 17

(94)

În general, prețul mediu practicat pentru importurile originare din Pakistan a rămas sub media prețurilor practicate de către producătorii din Uniune. Totuși, analiza detaliată a informațiilor privind prețul, puse la dispoziție de către exportatorul cooperant din Pakistan, a indicat că prețurile practicate de acesta subcotează prețurile practicate în Uniune cu mai puțin de 1,5 %, adică jumătate din subcotarea stabilită în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping originare din Iran și EAU. În consecință, chiar dacă nu se poate exclude faptul că importurile originare din Pakistan au contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune, aportul acestora a fost doar limitat și nu ar fi putut afecta legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de către industria din Uniune.

(95)

Începând cu anul 2000, Republica Coreea face obiectul unor taxe antidumping. Cu toate acestea, două întreprinderi coreene sunt scutite de taxe, iar ancheta a stabilit că importurile din Republica Coreea se află încă la un nivel ridicat și că au crescut considerabil în perioada luată în considerare. Între 2006 și PA, importurile coreene au crescut cu aproximativ 150 %, iar cota de piață corespunzătoare a acestora a crescut de la 3,5 % în 2006 la 7,7 % în PA.

Tabelul 18

(96)

În general, prețul mediu al importurilor coreene a rămas puțin sub media prețurilor practicate de către producătorii din Uniune. Totuși, prețurile coreene au fost mai ridicate decât prețurile medii practicate de EAU și Iran, fiind, de asemenea, mai ridicate și decât prețurile medii practicate de Pakistan. În consecință, chiar dacă nu se poate exclude faptul că importurile originare din Republica Coreea au contribuit la prejudiciul suferit de către industria din Uniune, aportul acestora a fost doar limitat și se consideră că nu ar fi putut afecta legătura de cauzalitate stabilită cu privire la importurile care au făcut obiectul unui dumping din EAU și Iran.

(97)

Exportatorul iranian a afirmat că orice creștere a importurilor iraniene a fost datorată unei scăderi a importurilor din Coreea de Sud și că, prin urmare, ea nu prejudicia producătorii europeni. Datele Eurostat arată însă că, în perioada luată în considerare, volumul importurilor din ambele țări a crescut în mod constant, în paralel. Prin urmare, nu se poate concluziona că importurile din Iran doar au înlocuit importurile din Coreea de Sud.

(98)

Importurile originare din alte țări s-au efectuat, în medie, la prețuri considerabil mai ridicate decât prețurile de vânzare practicate de către producătorii din Uniune. În plus, în perioada luată în considerare, aceste importuri au pierdut din cota de piață. În consecință, aceste importuri nu sunt considerate o posibilă cauză a prejudiciului suferit de către industria din Uniune.

Tabelul 19

(99)

Anumite părți interesate au susținut că prejudiciul suferit de către industria din Uniune ar fi cauzat de concurența din partea producătorilor din Uniune care nu au cooperat. Cinci producători din Uniune nu au cooperat la această procedură. Unul dintre aceștia și-a încetat activitatea în timpul PA, iar alți doi au făcut același lucru la scurt timp după. Volumul vânzărilor producătorilor care nu au cooperat a fost estimat pe baza informațiilor prezentate în plângere. Pe baza informațiilor disponibile, rezultă că producătorii în cauză și-au pierdut cota de piață în cursul perioadei luate în considerare, de la 20,5 % în 2006 la 16 % în PA. Ancheta nu a arătat nicio dovadă potrivit căreia comportamentul acestor producători ar fi putut afecta legătura de cauzalitate dintre importurile care au făcut obiectul unui dumping și prejudiciul stabilit pentru industria din Uniune.

Tabelul 20

(100)

Criza economică și financiară din 2008 a condus la o creștere a pieței mai lentă decât se preconiza și neobișnuită în comparație cu începutul anilor 2000, atunci când puteau fi observate rate anuale de creștere în jur de 10 %. În 2008 s-a înregistrat pentru prima dată o reducere a cererii de PET. Aceasta a influențat în mod clar performanța generală a industriei din Uniune.

(101)

Totuși efectul negativ al recesiunii economice și al reducerii cererii a fost amplificat de creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping originare din Iran și EAU, care au subcotat prețurile practicate de către industria din Uniune. Chiar dacă recesiunea economică ar putea fi așadar considerată ca reprezentând o posibilă cauză a prejudiciului în perioada care începe în ultimul trimestru al anului 2008, aceasta nu ar putea să diminueze în niciun fel efectele prejudiciabile ale importurilor la prețuri scăzute, care fac obiectul unui dumping, pe piața UE pe parcursul întregii perioade luate în considerare. Chiar și în cazul unei scăderi a vânzărilor, industria din Uniune ar putea menține un nivel acceptabil al prețurilor și, astfel, ar putea limita efectele negative ale unei scăderi a consumului, însă doar în cazul în care nu se confruntă cu concurența neloială a importurilor la prețuri mici care fac obiectul unui dumping pe piață.

(102)

De asemenea, recesiunea economică nu are niciun impact asupra prejudiciului suferit și remarcat deja înainte de ultimul trimestru al anului 2008.

(103)

În consecință, recesiunea economică trebuie considerată ca un element care a contribuit la prejudiciul suferit de către industria din Uniune doar începând cu ultimul trimestru al anului 2008 și, ținând seama de caracterul său global, aceasta nu poate fi considerată o posibilă cauză care afectează legătura de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de către industria din Uniune și importurile care au făcut obiectul unui dumping, originare din EAU și Iran.

(104)

Anumite părți interesate au susținut faptul că orice prejudiciu suferit de către industria din Uniune ar fi cauzat, în primul rând, de amplasarea nefavorabilă a cel puțin unora dintre producătorii din Uniune (adică departe de porturi, aceștia fiind nevoiți să suporte costuri de transport suplimentare inutile, atât pentru materiile prime, cât și pentru produsul final).

(105)

În ceea ce privește argumentul de mai sus, este recunoscut faptul că amplasarea într-o locație care nu este ușor accesibilă cu mijloace de transport relativ mai ieftine prezintă anumite dezavantaje în ceea ce privește costurile determinate atât de livrarea materiilor prime de la furnizori, cât și de livrarea produsului final către clienți. Totuși, ancheta și datele verificate obținute de la producătorii din Uniune eșantionați (doi dintre aceștia situați în apropierea unui port, iar alți doi la o distanță mai mare) nu au indicat nicio corelație semnificativă între amplasarea geografică și rezultatele economice ale producătorilor din Uniune. În realitate, prejudiciul constatat se aplica și în cazul producătorilor amplasați în apropierea unui port.

(106)

În consecință, se concluzionează că amplasarea geografică nu a contribuit în mod semnificativ la prejudiciul suferit de către industria din Uniune.

(107)

Anumite părți interesate au susținut faptul că orice prejudiciu suferit de industria din Uniune ar fi cauzat de faptul că mulți producători din Uniune nu sunt integrați vertical (în ceea ce privește producția de PTA) și se confruntă, astfel, cu diferențe de cost față de exportatorii integrați. Datele verificate obținute de la producătorii eșantionați din Uniune nu au indicat nicio corelație între integrarea verticală a producției de PTA și rezultatele economice ale producătorilor din Uniune.

(108)

În consecință, se concluzionează că lipsa integrării verticale a producției de PTA nu a contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(109)

Coincidența de timp între, pe de o parte, creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping originare din EAU și Iran, creșterea cotelor de piață și subcotarea constatată și, pe de altă parte, deteriorarea situației producătorilor din Uniune, conduce la concluzia că importurile care fac obiectul unui dumping au provocat prejudiciul important suferit de industria din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(110)

Au fost analizați alți factori, însă s-a constatat că aceștia nu afectează legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune. În ceea ce privește Pakistanul, având în vedere că subcotarea este foarte redusă, se consideră că importurile originare din această țară nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune într-o măsură semnificativă. Importurile originare din Republica Coreea ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria din Uniune dar, având în vedere diferența de preț redusă dintre aceste importuri și piața din Uniune, se consideră că acestea nu ar fi putut afecta legătura de cauzalitate stabilită cu privire la importurile care fac obiectul unui dumping din EAU și Iran. Din cauza cotei de piață în scădere și a nivelului ridicat al prețurilor, nu există nicio dovadă că importurile originare din alte țări terțe au contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune. Mai mult decât atât, niciun alt factor cunoscut, precum performanța la export a industriei din Uniune, concurența din partea altor producători din Uniune, recesiunea economică, amplasarea geografică și lipsa integrării verticale, nu a contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune într-o măsură în care să fie afectată legătura de cauzalitate.

(111)

Pe baza analizei de mai sus, care a realizat o distincție și o separare corespunzătoare între efectele tuturor factorilor cunoscuți care au un efect asupra situației industriei din Uniune de efectul prejudiciabil al importurilor care fac obiectul unui dumping, se concluzionează provizoriu că importurile originare din EAU și Iran au cauzat un prejudiciu material industriei din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(112)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă, în pofida concluziilor privind dumpingul, prejudiciul și cauzalitatea, existau motive convingătoare pentru a se ajunge la concluzia că nu este în interesul Uniunii să se adopte măsuri în cazul de față. În acest sens și în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a analizat impactul probabil al măsurilor posibile asupra tuturor părților implicate, precum și consecințele probabile ale absenței unor astfel de măsuri.

(113)

Comisia a trimis chestionare importatorilor independenți, furnizorilor de materii prime, utilizatorilor și asociațiilor acestora. În total, au fost trimise peste 50 de chestionare, însă au fost primite doar 13 răspunsuri în termenele-limită stabilite. În plus, 22 de utilizatori s-au implicat ulterior în anchetă, prin intermediul unor scrisori în care își exprimau opoziția față de orice eventuală măsură luată în cazul de față.

(114)

Se așteaptă ca impunerea măsurilor privind importurile din EAU și Iran să prevină alte denaturări ale pieței și scăderea prețurilor, precum și să restabilească concurența loială. Aceasta ar oferi, la rândul său, industriei din Uniune o șansă de a-și remedia situația prin practicarea unor prețuri mai ridicate, creșterea volumelor de vânzări și a cotei de piață.

(115)

În absența măsurilor, se preconizează că importurile originare din EAU și Iran vor continua să crească la prețuri scăzute care subcotează prețurile practicate de industria din Uniune. În acest caz, industria din Uniune nu ar avea posibilitatea de a-și îmbunătăți situația. Având în vedere situația financiară gravă a industriei din Uniune, se preconizează mai multe închideri de întreprinderi, ceea ce va determina scăderea ocupării forței de muncă.

(116)

Nu există indicii potrivit cărora interesele celorlalți producători din Uniune care nu au cooperat activ la anchetă ar fi diferite de cele indicate pentru industria din Uniune.

(117)

Întreprinderea iraniană a afirmat că impunerea măsurilor nu ar ajuta industria din Uniune pentru că ar determina doar noi investiții în alte țări exportatoare. Argumentul nu poate fi acceptat pentru că aceasta ar determina consecința logică că măsurile antidumping nu pot fi impuse niciodată asupra produselor pentru care investițiile pot fi redirecționate spre alte țări. De asemenea, aceasta ar însemna și refuzul de a oferi protecție împotriva practicilor comerciale neloiale din cauza posibilității apariției unor noi concurenți din țări terțe.

(118)

Aceeași parte interesată a afirmat că nicio măsură nu ar putea remedia dezavantajul concurențial structural al industriei producătoare de PET din UE față de industria producătoare de PET din Asia și din Orientul Mijlociu. Acest argument nu a fost însă motivat suficient. Se cunoaște faptul că anumiți producători din Uniune eșantionați care sunt integrați vertical se află, de asemenea, într-o situație financiară dificilă. În plus, chiar dacă ar exista avantaje competitive (de exemplu, ca urmare a accesului mai ieftin la materii prime), s-ar constata oricum existența unui dumping din partea producătorilor-exportatori.

(119)

În consecință, se concluzionează provizoriu că impunerea unor măsuri antidumping ar fi, în mod clar, în interesul industriei din Uniune.

(120)

Astfel cum s-a menționat anterior, s-a recurs la eșantionare în cazul importatorilor independenți și, din două întreprinderi eșantionate, doar un agent de import (Global Services International, „G.S.I”.) a cooperat pe deplin la această anchetă răspunzând la chestionar. Importurile declarate de către agentul cooperant reprezintă o proporție semnificativă din totalitatea importurilor originare din țările în cauză în PA. Comisioanele aferente importurilor de PET reprezintă cea mai importantă parte a domeniului de activitate al G.S.I. Având în vedere că agentul lucrează pe bază de comision, nu se preconizează că instituirea unor taxe va avea un impact semnificativ asupra rezultatelor sale deoarece orice creștere efectivă a prețului importurilor ar fi suportată de către clienții săi.

(121)

Niciun alt importator nu a prezentat informații relevante. Având în vedere că importurile originare din țările cu privire la care, la ora actuală, sunt în vigoare măsuri antidumping nu au fost întrerupte și că sunt disponibile importuri din țări în care nu există măsuri antidumping (de exemplu, Oman, SUA, Brazilia), se consideră că importatorii pot importa din aceste țări.

(122)

În consecință, se concluzionează provizoriu că impunerea unor măsuri provizorii nu ar avea efecte negative asupra interesului importatorilor din UE.

(123)

Furnizorii de materii prime (doi de PTA și unul de MEG) au cooperat la anchetă, răspunzând la chestionar în termenul limită stabilit. Personalului unităților de producție din Europa și implicat în obținerea de PTA/MEG includea aproximativ 700 de angajați.

(124)

Producătorii de PTA cooperanți comercializează aproximativ 50 % din achizițiile de PTA ale producătorilor din Uniune eșantionați. Producătorii de PTA sunt puternic dependenți de situația producătorilor de PET, care sunt cei mai importanți clienți ai lor. Prețurile scăzute ale PET determină prețuri mai scăzute practicate pentru PTA și marje mai mici pentru producătorii de PTA. Trebuie menționat că în prezent se desfășoară o anchetă antidumping și antisubvenții care vizează importurile de PTA originare din Thailanda, ceea ce înseamnă că este posibil ca producătorii de PTA din UE să se confrunte cu o concurență neloială din partea importurilor din Thailanda. În consecință, se consideră că impunerea unor măsuri în cazul importurilor de PET care fac obiectul unui dumping ar fi benefică pentru producătorii de PTA.

(125)

Pentru furnizorul de MEG cooperant, MEG reprezintă mai puțin de 10 % din cifra totală de afaceri. Trebuie menționat faptul că, în ceea ce privește MEG, PET nu reprezintă singura și nici măcar cea mai importantă aplicație posibilă, iar producătorii de MEG sunt mai puțin dependenți de situația industriei PET. Cu toate acestea, dificultățile întâmpinate de industria PET poate avea un impact limitat asupra furnizorilor de MEG, cel puțin pe termen scurt și mediu.

(126)

Ținând seama de cele menționate anterior, se concluzionează provizoriu că impunerea unor măsuri în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping originare din EAU și Iran ar fi în interesul furnizorilor de materii prime.

(127)

PET care face obiectul acestei proceduri (respectiv, cu un indice de vâscozitate de cel puțin 78 ml/g sau mai ridicat, așa numitele „granule PET de tip alimentar”) este folosit, în principal, pentru a fabrica recipiente pentru apă și alte băuturi. Utilizarea acestuia în scopul producerii altor ambalaje (pentru produse alimentare solide sau detergenți) și a foliilor este în dezvoltare, însă rămâne relativ limitată. Recipientele din PET sunt fabricate în două etape: (i) mai întâi, se realizează o preformă prin injectarea PET și (ii) ulterior preforma este încălzită și suflată sub forma unui recipient. Fabricarea recipientelor poate fi un proces integrat (adică aceeași societate cumpără PET, realizează fabricarea unei preforme și suflarea acesteia sub formă de recipient) sau se poate limita la a doua etapă (suflarea preformei într-un recipient). Preformele pot fi relativ ușor de transportat deoarece sunt compacte și de mici dimensiuni, în timp ce recipientele goale sunt instabile și, din cauza dimensiunilor, transportarea lor este foarte costisitoare.

(128)

Recipientele din PET sunt umplute cu apă și/sau alte băuturi de către firmele de îmbuteliere (denumite în continuare „îmbuteliatori”). Întreprinderile de îmbuteliere sunt adesea implicate în sectorul PET, fie prin intermediul unor operațiuni integrate de fabricare, fie în cadrul unor contracte de furnizare pe bază de comandă („tolling agreements”) cu prelucrători subcontractați și/sau producători de recipiente în numele cărora negociază prețurile pentru PET cu producătorul („soft tolling”) sau chiar cumpără PET pentru propriile lor butelii („hard tolling”).

(129)

În consecință, se pot distinge două categorii de utilizatori:

(130)

Producătorii de preforme sunt principalii utilizatori de granule PET de tip alimentar. Patru prelucrători, reprezentând 16 % din consumul Uniunii în PA, au cooperat pe deplin la anchetă (adică au dat răspunsuri complete la chestionare în termenele-limită). Așa cum s-a menționat mai sus, un număr semnificativ de prelucrători s-au implicat ulterior în anchetă, prin intermediul unor scrisori în care își exprimau opoziția, dar nu au prezentat date verificabile cu privire la consumul lor. Agentul de import cooperant a susținut, în timpul unei audieri, că peste 80 % dintre utilizatorii din UE se opun acestor măsuri. Totuși, aceste informații nu au fost suficient de fundamentate și nu au putut fi verificate.

(131)

O asociație reprezentând prelucrătorii europeni de mase plastice (EuPC) a afirmat în cadrul unei audieri că adoptă o poziție neutră față de această procedură. Deși unii dintre membrii acesteia se opun oricărei măsuri, nivelul actual al prețurilor practicate pentru PET pe piața europeană nu este sustenabil în cazul întreprinderilor de reciclare a PET. Întreprinderile de reciclare a PET (de asemenea reprezentate de către EuPC) sunt favoarea măsurilor. Cu toate acestea, într-un stadiu ulterior al anchetei, asociația și-a schimbat poziția și și-a exprimat dezacordul față de impunerea măsurilor. Asociația a afirmat că impunerea măsurilor ar determina costuri excesive pentru industria de prelucrare a maselor plastice din UE, care este compusă în special din întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Asociația a afirmat că IMM-urile nu ar putea absorbi prețuri mai ridicate pentru PET, ceea ce le-ar forța fie să-și înceteze activitatea, fie să opteze pentru relocalizarea în afara UE. Până în prezent, nu au fost prezentate alte elemente care să motiveze această afirmație.

(132)

Numărul total al angajaților din cadrul prelucrătorilor cooperanți a ajuns la 1 300, în timp ce numărul de angajați declarat ai prelucrătorilor care s-au implicat ulterior în anchetă s-ar ridica la încă 6 000 de persoane. Agentul de import și clienții acestuia au indicat în timpul audierii un nivel al ocupării forței de muncă în cazul prelucrătorilor de aproximativ 20 000 de persoane. Informațiile privind ocuparea forței de muncă vor fi verificate ulterior.

(133)

Pe baza informațiilor disponibile, PET utilizat pentru a produce preforme se ridică la 70 %-80 % din costul total de producție al prelucrătorilor. În consecință, acesta este un element de cost esențial pentru aceste întreprinderi. Până în prezent, ancheta a indicat că, în medie, prelucrătorii cooperanți înregistrează deja pierderi. Având în vedere faptul că majoritatea prelucrătorilor sunt întreprinderi mici și mijlocii locale, acestea ar putea avea, pe termen scurt și mediu, doar posibilități limitate de a transfera orice creștere a costurilor, în special în cazul în care clienții acestora (întreprinderile de îmbuteliere) sunt actori importanți cu o poziție de negociere mult mai bună. Totuși, contractele (în mod normal negociate anual) de vânzare a preformelor și/sau recipientelor includ adesea un mecanism destinat reflectării variației prețurilor practicate pentru PET.

(134)

Prelucrătorii și agentul de import cooperant au susținut că măsurile vor determina unii fabricanți importanți de preforme să își transfere liniile de producție standardizate în țări situate în vecinătatea UE. Având în vedere că costul transportării preformelor pe o distanță limitată este relativ scăzut, acest proces are deja loc într-o anumită măsură. Totuși, pentru moment, considerente asemenea amplasării în apropierea clientului sau flexibilitatea livrărilor par să compenseze avantajele pe care le-ar putea oferi țările vecine. Având în vedere că nivelul măsurilor propuse este unul moderat, se consideră, în mod provizoriu, că avantajele producerii de preforme în afara UE nu ar trebui să fie mai mari decât dezavantajele actuale. În plus, având în vedere costul transportului, se preconizează că relocalizarea va reprezenta o alternativă doar pentru întreprinderile ale căror clienți sunt situați în apropierea garnițelor UE, nu și pentru prelucrătorii ai căror clienți se află în alte zone din UE.

(135)

Prelucrătorii și agentul de import cooperant au mai afirmat că măsurile ar putea determina doar o ameliorare pe termen scurt a situației producătorilor de PET. Aceștia au susținut că, pe termen lung și mediu, o dată ce fabricanții de preforme părăsesc UE, pe piața UE s-ar înregistra o cerere insuficientă pentru producătorii de PET, iar scăderea prețurilor va obliga, în ultimă instanță, producătorii de PET să își închidă întreprinderile sau se le transfere în țări din afara UE. Având în vedere afirmațiile din considerentul anterior și dat fiind faptul că se consideră, în mod provizoriu, că din punct de vedere financiar nu este încă necesar ca fabricanții de preforme să se își transfere capacitățile de producție în afara UE, este improbabil ca această ipoteză să se adeverească.

(136)

În consecință, în mod provizoriu, nu se poate exclude faptul că impunerea măsurilor va avea un impact semnificativ asupra costurilor de producție ale prelucrătorilor. Totuși, având în vedere incertitudinile cu privire la posibilitatea fabricanților de preforme și/sau recipiente de a transfera creșterea costurilor către clienții lor, impactul asupra profitabilității prelucrătorilor și rezultatelor generale ale acestora nu poate fi stabilit, în mod clar, în această etapă provizorie.

(137)

Șase întreprinderi de îmbuteliere, inclusiv filiale ale Coca-Cola Co., Nestle Waters, Danone și Orangina, au cooperat la anchetă, adică au răspuns la toate întrebările din chestionar în termenele-limită stabilite. Acestea reprezintă aproximativ 11 % din consumul de PET din Uniune în PA. Formatul informațiilor furnizate nu permite identificarea cu ușurință a numărului de angajați implicați în procesele de producție care utilizează PET. Totuși, acesta este estimat, în mod provizoriu, la aproximativ 6 000 de persoane. Pe baza informațiilor disponibile, se estimează că întreaga industrie de îmbuteliere din Uniune are în jur de 40 000 și 60 000 de angajați direct implicați în procesele de producție care utilizează PET.

(138)

Pe baza informațiilor disponibile, costul PET din costul total al îmbuteliatorilor cooperanți variază între 1 % și 14 %, în funcție de costul altor componente utilizate în procesul de producție a produselor lor respective. Informațiile disponibile indică faptul că PET tinde să reprezinte un element de cost important pentru producătorii de ape minerale (în special cele care nu sunt vândute sub marcă), în timp ce pentru îmbuteliatorii de băuturi nealcoolice acesta ar reprezenta doar un element de cost marginal. Informațiile din dosar indică faptul că, în anumite cazuri, costurile pentru PET pot reprezenta până la 20 % din prețul final al apei minerale practicat în cazul clienților. Se estimează că, în medie, costul PET poate reprezenta până la 10 % din costul total al întreprinderilor de îmbuteliere.

(139)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că orice creștere a prețurilor pentru PET după impunerea măsurii propuse va avea doar un impact limitat (o creștere a costurilor sub 2 %) asupra situației generale a întreprinderilor de îmbuteliere, chiar dacă, după cum se susține, acestea ar întâmpina dificultăți în a transfera creșterea costului către clienți, situație în orice caz improbabilă cel puțin pe termen scurt și mediu.

(140)

Mai multe părți interesate au susținut că impunerea măsurilor ar determina un deficit de aprovizionare cu PET pe piața UE și că producătorii din Uniune nu dispun de capacități suficiente pentru a face față cererii existente.

(141)

În această privință, trebuie amintit faptul că producătorii din Uniune și-au desfășurat activitatea doar la 69 % din capacitate în PA și dispun de o capacitate suficientă de rezervă pentru a înlocui, dacă ar fi necesar, importurile provenite din EAU și Iran. Totuși, scopul taxei nu trebuie să fie cel de a descuraja toate importurile, ci doar de a restabili concurența loială pe piață. În plus, sunt disponibile, de asemenea, alte surse de aprovizionare.

(142)

În plus, se preconizează că industria reciclării PET își va crește producția în cazul în care prețul practicat în Uniune pentru PET virgin este menținut la un nivel rezonabil și nu se permite scăderea acestuia din cauza concurenței neloiale.

(143)

Exportatorul iranian a afirmat că impunerea măsurilor împotriva PET din Iran ar avea un efect negativ disproporționat ținând cont de statutul de țară în curs de dezvoltare al Iranului și de faptul că exportatorii iranieni se confruntă deja cu dezavantaje grave ca urmare a sancțiunilor internaționale. Comisia adoptă în mod constant măsuri antidumping atât împotriva țărilor în curs de dezvoltare, cât și a țărilor dezvoltate, ori de câte ori cerințele juridice autorizează o astfel de acțiune. În plus, existența unor sancțiuni în vigoare împotriva Iranului este un element irelevant în conformitate cu normele antidumping existente.

(144)

În concluzie, se așteaptă ca impunerea măsurilor asupra importurilor originare din EAU și Iran să ofere o șansă atât industriei din Uniune, cât și altor producători din Uniune de a-și îmbunătăți situația prin practicarea unor prețuri mai ridicate, creșterea volumelor de vânzări și a cotei de piață. Cu toate că este posibil să se producă unele efecte negative sub forma creșterii costurilor pentru utilizatori (în principal pentru prelucrători), acestea pot fi compensate cu ajutorul beneficiilor oferite producătorilor și furnizorilor acestora.

(145)

Restabilirea concurenței loiale și menținerea unui nivel rezonabil al prețurilor în UE vor încuraja reciclarea PET, contribuind astfel la protecția mediului. Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona în mod provizoriu că nu există motive decisive pentru ca măsurile să nu fie impuse în cazul de față. Este posibil să fie necesară o revizuire a acestei evaluări preliminare într-o etapă finală, după verificarea răspunsurilor la chestionar ale utilizatorilor și după continuarea anchetei.

(146)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns cu privire la dumping, prejudiciul rezultat, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui impuse măsuri provizorii pentru importurile produsului în cauză originare din Iran și Emiratele Arabe Unite, pentru a preveni și alte prejudicii cauzate industriei din Uniune de către importurile care fac obiectul unui dumping.

(147)

În ceea ce privește importurile produsului în cauză originare din Pakistan, nu s-a constatat în mod provizoriu nicio practică de dumping, astfel cum se indică mai sus. În consecință, nu ar trebui impusă nicio măsură provizorie.

(148)

Măsurile provizorii asupra importurilor originare din EAU și Iran ar trebui să fie impuse la un nivel suficient pentru a elimina efectul prejudiciabil cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping, fără a depăși marja de dumping constatată. Pentru a calcula valoarea taxei necesare pentru eliminarea efectelor practicilor de dumping prejudiciabile, se consideră că măsurile ar trebui să permită industriei din Uniune să își acopere costurile și să obțină, înainte de impozitare, profitul pe care l-ar obține în condiții normale de concurență, și anume în absența importurilor care fac obiectul unui dumping.

(149)

Uniunea a susținut existența unui profit țintă de 7,5 %, utilizat în ancheta împotriva Republicii Populare Chineze. Totuși, pe parcursul perioadei luate în considerare, industria din Uniune nu a realizat niciodată un asemenea profit (în realitate, aceasta nu a fost niciodată profitabilă) și, în general, a afirmat că își desfășoară activitatea la marje destul de reduse. Cel mai ridicat profit realizat de două întreprinderi eșantionate în decursul unui an din perioada luată în considerare a fost de 3 %. În aceste circumstanțe, un profit țintă de 5 % a fost considerat, în mod provizoriu, cel mai potrivit.

(150)

Pe această bază, s-a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune. Prețul neprejudiciabil a fost stabilit prin deducerea marjei reale de profit din prețul franco fabrică și prin adăugarea la pragul de rentabilitate astfel calculat, la care nu s-ar înregistra pierderi, a marjei profitului țintă menționate mai sus.

(151)

Având în vedere faptul că, în decursul PA, prețurile materiilor prime și, în consecință, cele ale PET, au înregistrat variații semnificative, s-a considerat adecvată calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului pe baza datelor trimestriale.

(152)

Prin prisma celor de mai sus și în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, se consideră că ar trebui impusă o taxă antidumping provizorie asupra importurilor produsului în cauză originare din Iran și Emiratele Arabe Unite la cel mai scăzut nivel de eliminare a prejudiciului și dumpingului constatat, în conformitate cu regula taxei celei mai mici.

(153)

Pe baza celor de mai sus și în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, se consideră că valoarea taxei propuse pentru produsul în cauză originar din Iran ar trebui să fie bazată pe un nivel de eliminare a prejudiciului de 17 %. În plus, cuantumul taxei propuse pentru produsul în cauză originar din Emiratele Arabe Unite ar trebui să aibă la bază un dumping de 6,6 %. Nu ar trebui instituite măsuri provizorii în cazul importurilor produsului în cauză originare din Pakistan.

(154)

Trebuie menționat că o anchetă antisubvenție a fost desfășurată în paralel cu ancheta antidumping care vizează importurile de PET din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite. Întrucât, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, niciun produs nu poate fi supus în același timp atât unor taxe antidumping, cât și unor taxe compensatorii în vederea remedierii aceleiași situații care rezultă din dumping sau din acordarea unei subvenții la export, se consideră că ar trebui să se determine dacă și în ce măsură subvenția și marja de dumping rezultă din aceeași situație.

(155)

În ceea ce privește sistemele de subvenții care au constituit subvenții la export în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (3), marjele de dumping provizorii stabilite pentru producătorul-exportator din Iran se explică parțial prin existența subvențiilor la export compensatorii. Cu toate acestea, având în vedere că se aplică același nivel de eliminare a prejudiciului atât în cazul anchetei antidumping, cât și în cazul celei antisubvenție, nu se propune nicio taxă antidumping provizorie împotriva Iranului.

(156)

Astfel cum s-a menționat anterior la considerentul 15, costurile și prețurile PET fluctuează în mod semnificativ, în perioade de timp relativ scurte. Prin urmare, s-a considerat adecvată impunerea unor taxe sub forma unei sume specifice pe tonă. Această sumă rezultă din aplicarea nivelului taxei antidumping la prețurile de export CIF utilizate la calcularea marjei de dumping.

(157)

Pe baza celor de mai sus și luând în considerare concluziile enunțate în Regulamentul de instituire a unei taxe compensatorii provizorii [Regulamentul (UE) nr. 473/2010 (4) al Comisiei], valorile taxei antidumping propuse, exprimate la un preț CIF franco la frontiera Uniunii înainte de vămuire, sunt, în mod provizoriu, următoarele:

(158)

În interesul unei bune administrări, ar trebui să se stabilească o perioadă în decursul căreia părțile interesate care s-au făcut cunoscute în termenul specificat în avizul de inițiere să își poată face cunoscute în scris punctele de vedere și să poată solicita o audiere. În afară de aceasta, trebuie să se precizeze că concluziile privind instituirea de taxe adoptate în sensul prezentului regulament sunt provizorii și pot fi reexaminate pentru instituirea oricăror măsuri definitive,

1.6.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/25

(1)

La 3 septembrie 2009, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) (denumit în continuare „avizul de inițiere”), inițierea unei proceduri antisubvenții privind importurile în Uniune de anumite tipuri de polietilen tereftalat (denumit în continuare „PET”) originare din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite (denumite în continuare „țările în cauză”).

(2)

În aceeași zi, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3), inițierea unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de anumite tipuri de polietilen tereftalat originare din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite și a început o anchetă separată (denumită în continuare „procedura AD”).

(3)

Procedura antisubvenții a fost inițiată în urma unei reclamații depuse la 20 iulie 2009 de către Comitetul de Polietilen Tereftalat din cadrul Plastics Europe (denumit în continuare „solicitantul”) în numele producătorilor reprezentând o proporție majoră, în acest caz peste 50 %, din producția totală de anumite tipuri de polietilen tereftalat din cadrul Uniunii. Reclamația conținea elemente de probă prima facie care atestă existența unor subvenții aplicate produsului în cauză și a unui prejudiciu important rezultând din acestea, care au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri antisubvenții.

(4)

Înainte de a iniția procedura și în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a notificat guvernele din Iran, din Pakistan și din Emiratele Arabe Unite (denumite în continuare „EAU”) cu privire la faptul că primise o reclamație documentată în mod corespunzător, în care se susține că importurile de PET originar din Iran, Pakistan și EAU, care fac obiectul unor subvenții, ar cauza un prejudiciu important industriei din Uniune. Guvernele respective au fost invitate să inițieze consultări, în scopul de a clarifica situația în ceea ce privește conținutul reclamației și de a ajunge la o soluție reciproc acceptată. Toate guvernele au acceptat invitația la consultări și acestea s-au desfășurat ulterior. În cadrul consultărilor nu s-a putut ajunge la nicio soluție reciproc acceptată. Cu toate acestea, au fost luate în considerare, în mod corespunzător, observațiile formulate de autoritățile țărilor în cauză în legătură cu afirmațiile conținute în reclamație cu privire la neaplicabilitatea măsurilor compensatorii în cadrul sistemelor respective. Guvernele din Pakistan și din EAU au comunicat observațiile proprii în timpul consultărilor sau imediat după acestea.

(5)

Comisia a anunțat oficial producătorii reclamanți, alți producători cunoscuți din cadrul Uniunii, importatorii/negocianții și utilizatorii cunoscuți ca fiind interesați, producătorii-exportatori și reprezentanții țărilor exportatoare în cauză, de deschiderea procedurii. Părțile interesate au avut posibilitatea să își prezinte în scris punctul de vedere și să solicite o audiere în termenul stabilit în avizul de inițiere.

(6)

Oportunitatea de a fi audiate a fost oferită tuturor părților interesate care au solicitat aceasta și care au demonstrat că există motive speciale în acest sens.

(7)

Având în vedere numărul aparent important al producătorilor și importatorilor din Uniune, în ancheta privind prejudiciul s-a luat în considerare aplicarea tehnicilor de eșantionare, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază. Pentru a da Comisiei posibilitatea de a decide în privința necesității eșantionării, și, în caz afirmativ, de a selecta un eșantion, toți producătorii și importatorii din Uniune au fost rugați să se facă cunoscuți Comisiei și să furnizeze, după cum se specifică în avizul de inițiere, informații de bază privind activitățile lor legate de produsul examinat în PA (1 iulie 2008 - 30 iunie 2009).

(8)

Paisprezece producători din Uniune au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Pe baza informațiilor primite de la producătorii cooperanți din Uniune, Comisia a selecționat un eșantion de cinci producători din Uniune, reprezentând 65 % din vânzările realizate de ansamblul producătorilor cooperanți din Uniune.

(9)

Opt importatori au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Pe baza informațiilor primite de la importatorii cooperanți, Comisia a selecționat un eșantion de doi importatori reprezentând 83 % din importurile realizate de ansamblul importatorilor cooperanți și 48 % din totalul importurilor din EAU, Iran și Pakistan.

(10)

Comisia a trimis chestionare autorităților țărilor vizate, producătorilor-exportatori, producătorilor din Uniune incluși în eșantion, importatorilor incluși în eșantion, tuturor utilizatorilor și furnizorilor cunoscuți ca fiind interesați, precum și părților care s-au făcut cunoscute în termenele fixate de avizul de inițiere.

(11)

S-au primit răspunsuri la chestionare din partea autorităților țărilor în cauză, a unui producător-exportator din Iran și a negociantului afiliat acestuia, a unui producător-exportator din Pakistan și a unui producător-exportator din Emiratele Arabe Unite, din partea a cinci producători din Uniune incluși în eșantion, a unui importator inclus în eșantion, a zece utilizatori din Uniune și a trei furnizori de materii prime. În plus, șapte producători cooperanți din Uniune au furnizat datele de ordin general solicitate pentru analiza prejudiciului.

(12)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvențiilor, a prejudiciului care rezultă din acestea și a interesului Uniunii.

(13)

S-au efectuat vizite de verificare în localurile următoarelor autorități publice:

(14)

S-au efectuat vizite de verificare în localurile următoarelor societăți comerciale:

(15)

Ancheta privind subvențiile și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 30 iunie 2009 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(16)

Produsul în cauză este polietilenul tereftalat cu un indice de vâscozitate de 78 ml/g sau superior acestuia, conform standardului ISO 1628-5, originar din Iran, Pakistan și EAU (denumit în continuare „produsul în cauză”), clasificat în prezent la codul NC 3907 60 20.

(17)

PET este un produs chimic utilizat în mod normal în industria maselor plastice pentru producerea sticlelor și foliilor. Dat fiind că acest tip de PET este un produs omogen, el nu a fost subdivizat în continuare în diferite tipuri de produse.

(18)

Ancheta a arătat că PET produs și vândut în Uniune de către industria din Uniune și PET produs și vândut pe piețele interne din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite și exportat în Uniune prezintă, în esență, aceleași caracteristici chimice și fizice de bază și au aceleași utilizări de bază. Prin urmare, aceste produse sunt considerate în mod provizoriu ca fiind similare, în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(19)

Pe baza informațiilor cuprinse în reclamație și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele programe, în cadrul cărora ar fi fost acordate subvenții de către o autoritate guvernamentală, au făcut obiectul unei anchete:

(20)

Conform dispozițiilor legale, o societate stabilită într-o ZES beneficiază de scutire de taxe la importul de inputuri cu condiția de a le utiliza în procesul de fabricare a unui produs destinat a fi exportat ulterior. În cursul verificării, s-a constatat, de asemenea, că societățile stabilite în ZES beneficiază și de scutire de taxe la importul de mijloace de producție.

(21)

Descrierea legală completă a sistemului ZES se găsește, în prezent, în următoarele legi și regulamente: Legea nr. 257/184168 privind stabilirea și gestionarea zonelor economice speciale în Republica Islamică Iran, din 19 mai 2005; aprobarea de către Comisie a articolului 138 din legea constituțională a secretariatului înaltului consiliu al zonelor industriale-comerciale libere din 27 mai 2007; decretul executiv pentru stabilirea și gestionarea zonelor economice speciale din Republica Islamică Iran; aprobarea consiliului de miniștri din 29 aprilie, 2006.

(22)

ZES petrochimică a fost creată la 30 aprilie 1997 (anul 1376, potrivit calendarului persan) prin Legea nr. 58548, publicată în Monitorul Oficial nr. 15275 din 25 mai 1997.

(23)

Nu a fost găsită nicio regulă specifică privind eligibilitatea în seria de acte legislative/administrative furnizate de guvernul iranian în cursul anchetei. Instalațiile de producție ale unicului producător-exportator cooperant iranian se găsesc în ZES petrochimică din Mahshahr, Bandar Imam Khomeini. Conform informațiilor comunicate de autoritățile iraniene, această zonă este unica ZES petrochimică din Iran.

(24)

Fiecare ZES este considerată ca fiind situată în afara teritoriului vamal al țării. În consecință, toate importurile sunt scutite de taxe cu condiția ca inputurile importate să fie utilizate pentru fabricarea produsului final destinat exportului.

(25)

Pentru a monitoriza cantitatea de materii prime importate cu scutire de taxe consumate pentru fabricarea produsului final destinat exportului, administrația vămilor înregistrează atât autorizația de import și obligația de export în momentul importării și al exportării pe baza unor norme de input/output standard specificate într-un certificat numit „Permis de producție”, emis de Ministerul Sănătății, Departamentul general și care are o valabilitate de 5 ani. Pentru fiecare tranzacție, administrația vămilor emite, la cerere, un număr de cod (B-Jack) de care societatea comercială are nevoie pentru vămuirea mărfurilor.

(26)

În plus, societatea oferă în mod periodic autorității relevante informații privind exporturile și vânzările interne pe care intenționează să le realizeze în anul următor. Pe baza informațiilor disponibile menționate, administrația vămilor verifică dacă avantajelor de care a beneficiat societatea au fost aplicate în mod corect.

(27)

În ceea ce privește o vânzare internă, și anume provenind dintr-o ZES și destinată restului teritoriului, se va aplica o taxă vamală asupra părții de input importate cu scutire de taxe integrată în produsul final, în conformitate cu raporturile input-output standard.

(28)

În cursul vizitei de verificare, s-a constatat că nu există criterii concrete, statutare și public disponibile care să determine decizia autorității competente privind societățile autorizate să se stabilească în ZES petrochimice. O societate care dorește să se stabilească în zona respectivă trebuie să depună o cerere către autoritatea competentă, dar nu există nicio linie directoare care să indice baza pe care cererea poate fi acceptată sau respinsă. Mai mult, legea privind instituirea unei ZES petrochimice încredințează societății National Petrochemical Company (denumită în continuare „NPC”) (acționar al unicului producător-exportator cooperant) sarcina de a gestiona și a organiza această zonă în vederea desfășurării de activități petrochimice.

(29)

Au fost constatate discrepanțe și disfuncții importante ale sistemului. Autoritățile iraniene nu au stabilit un sistem de verificare adecvat pentru a monitoriza cantitatea de materii prime importate cu scutire de taxe vamale și utilizate pentru fabricarea produsului finit destinat exportului. STPC, unicul producător cooperant din Iran nu a declarat raporturile efective de materii prime și NPC nu a pus în practică niciun sistem de verificare care să confirme că inputurile pentru care s-a acordat scutire de taxe vamale sunt într-adevăr utilizate pentru fabricarea produsului exportat și să indice în ce cantități. Raporturile input-output standard sunt raporturi de producție propuse de societate și acceptate de autoritățile publice, care provin din standardele aplicate în industria petrochimică.

(30)

Unicul producător-exportator cooperant a beneficiat de sistemul de mai sus și, de asemenea, de importul fără taxe de mijloace de producție.

(31)

Ținând seama de cele de mai sus, importul de inputuri cu scutire de taxe vamale în ZES trebuie să fie considerat ca o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume, o contribuție financiară din partea guvernului iranian, care a conferit un avantaj exportatorului investigat.

(32)

Mai mult, sistemul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât legislația în baza căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează în mod explicit accesul la această zonă pentru anumite societăți care aparțin sectorului petrochimic de producție.

(33)

În plus, sistemul este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestui sistem fără a încheia un angajament de export.

(34)

Acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare a taxelor sau un sistem de rambursare a taxelor pentru inputurile de înlocuire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, deoarece nu este conform cu regulile stabilite în anexa I, în special punctul (i), precum și în anexele II și III la regulamentul de bază.

(35)

În mod particular, guvernul iranian nu dispune de un sistem sau o procedură care permite să se verifice care inputuri sunt consumate pentru fabricarea produsului exportat și în ce cantități [în conformitate cu anexa II partea II punctul (4) din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de rambursare pentru inputurile de înlocuire, anexa III partea II punctul (2) din regulamentul de bază]. Rapoartele input-output standard ca atare nu pot fi considerate ca fiind specifice societății nici ca reprezentând un sistem de verificare a consumului real. Acest tip de proces nu permite autorităților publice să verifice cu suficientă precizie ce cantitate de inputuri a fost consumată în producția de export și conform cărui raport input-output standard de referință ar trebui să fie efectuată comparația. De altfel, autoritățile nu au realizat un control efectiv pe baza unui registru de consum ținut în mod corect. În realitate, guvernul iranian nu a efectuat o nouă verificare bazată pe inputurile efectiv implicate, deși, în mod normal, ar fi trebuit să procedeze astfel, în absența unui sistem de verificare eficient [în conformitate cu anexa II partea II punctul (5) și, în cazul sistemelor de rambursare pentru inputurile de înlocuire, anexa III partea II punctul (3) din regulamentul de bază].

(36)

În plus, avantajul care decurge din scutirea de taxe a importurilor de mijloace de producție reprezintă, de asemenea, o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume, o contribuție financiară din partea guvernului iranian, care a conferit un avantaj exportatorului investigat. În plus, sistemul este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține niciun avantaj în cadrul acestui sistem fără a încheia un angajament de export.

(37)

Sistemul nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare a taxelor deoarece vizează mijloace de producție care nu sunt consumate în cursul procesului de producție și care, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al sistemelor autorizate de rambursare a taxelor prezentat în anexa I, punctul (i) din regulamentul de bază.

(38)

Ținând seama de cele de mai sus, subvențiile în chestiune sunt considerate ca fiind pasibile de măsuri compensatorii.

(39)

În absența unui sistem autorizat de rambursare a taxelor sau a unui sistem de rambursare pentru inputurile de înlocuire, beneficiul corespunde remiterii valorii totale a taxelor de import aplicate în mod normal asupra importurilor de inputuri. În acest sens, se menționează că regulamentul de bază nu prevede numai aplicarea măsurilor compensatorii în cazul unei remiteri „excesive” a taxelor. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la anexele II și III din regulamentul de bază. Ori, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de verificare adecvate, excepția pentru sistemele de rambursare menționată anterior nu este aplicabilă și prevalează regula normală de a aplica măsurile compensatorii valorii taxelor neachitate (venituri nepercepute), mai degrabă decât unei pretinse remiteri excesive.

(40)

Valoarea subvenției pentru exportator în ceea ce privește importul de inputuri cu scutire de taxe a fost calculată pe baza taxelor la import neîncasate (taxe vamale de bază) asupra materialelor importate pentru produsul în cauză în PA (numitor). În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export pentru produsul în cauză în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(41)

În PA, nivelul subvenției stabilit în raport cu acest sistem pentru singurul producător cooperant se ridică la 1,13 %.

(42)

În plus, beneficiul care decurge din exonerarea de taxe la importul de mijloace de producție nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare a taxelor, deoarece acesta vizează mijloace de producție care nu sunt consumate în cursul procesului de producție. Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă de 15 ani, corespunzătoare duratei minime de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză din cele trei țări vizate de prezenta anchetă. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PA, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale în vigoare în Iran în PA a fost considerată adecvată în acest scop.

(43)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (ca numitor) a fost raportată la cifra totală de afaceri realizate la export în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. În PA, nivelul subvenției stabilit în raport cu acest sistem pentru producătorul-exportator se ridică la 0,93 %.

(44)

În PA, nivelul total al subvenției stabilit în raport cu acest sistem pentru producătorul-exportator se ridică la 2,06 %.

(45)

Acest sistem consistă într-un transfer direct de fonduri nerambursabile din partea NPC către unicul producător-exportator iranian cooperant.

(46)

Ancheta a stabilit că NPC este principalul acționar al STPC, deținând 75 % din acțiunile acesteia. Ceilalți acționari sunt Petroleum Ministry Retirement & Welfare Fund, care deține 15 % din acțiuni și Justice Shares Broker Co., care deține 10 % din acțiuni. În cursul vizitei de verificare, s-a constatat că NPC a finanțat o parte importantă din costurile în capital ale STPC și din fondul său de rulment, precum și rambursările împrumuturilor bancare ale STPC la datele de scadență. În consecință, așa cum se arată în mod clar în declarațiile financiare verificate pentru anul financiar care acoperă perioada de anchetă, continuarea activității producătorului-exportator cooperant depinde de ajutorul financiar al acționarului principal care este deținut în totalitate de către Iranian Oil Company, care aparține ministerului iranian al petrolului.

(47)

Mai mult, injectările de lichidități în STPC nu sunt declarate ca împrumuturi în contabilitatea societății.

(48)

Datoria STPC către NPC, astfel cum este declarată în mod clar în situația financiară verificată a STPC care se încheie la 20 martie 2009, se ridică la 51 % din totalul activelor sale. În acest sens, se notează că articolul 141 din proiectul de lege iranian de modificare a codului comercial obligă acționarul să ia o decizie privind dizolvarea sau menținerea societății din momentul în care o societate trebuie să aloce cel puțin o jumătate din capitalul său pentru acoperirea pierderilor suferite.

(49)

Până în prezent NPC, în calitatea sa de acționar principal al STPC, nu a luat nicio decizie în scopul de a mări capitalul STPC pentru a redresa situația financiară, deși la 3 iunie 2009, adunarea generală a STPC a hotărât că situația datoriilor societății către NPC ar trebui să fie clarificată.

(50)

Ancheta a stabilit, de asemenea, că transferul de fonduri descris mai sus este o practică recurentă care durează de câțiva ani. Într-adevăr, declarația financiară verificată a STPC arată că s-au acumulat fonduri nerambursabile de la începutul activității societății, după cum se certifică în declarațiile financiare verificate ulterioare exercițiului financiar 2004.

(51)

Ținând seama de cele de mai sus, acest sprijin financiar din partea NPC poate fi considerat ca o subvenție deoarece este o practică guvernamentală care aduce o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, și anume un transfer direct de fonduri sub forma unui aport de fonduri de rulment și de subsidii care să acopere rambursarea împrumuturilor. În plus, faptul că fondurile nerambursabile s-au acumulat cel puțin din 2004 până în prezent confirmă că este vorba de o subvenție recurentă al cărei obiectiv este de a menține activitatea unicului producător-exportator iranian cooperant.

(52)

De altfel, NPC trebuie să fie considerat ca un organism public pe baza următorilor factori: 1) Proprietate de stat: NPC aparține 100 % statului, fiind o filială a National Iranian Oil Company, care aparține în totalitate ministerului petrolului; 2) Statutul NPC a fost aprobat în cadrul unei proceduri legislative; 3) Adunarea generală a reprezentaților acționarilor este constituită din șase miniștri, inclusiv prim-ministrul, și doi directori ai National Iranian Oil Company, aleși de către președintele consiliului de administrație și directorul general al National Iranian Oil Company. Cu alte cuvinte, guvernul exercită un control total asupra NPC; 4) NPC este responsabil de dezvoltarea și funcționarea sectorului petrochimic al țării și a fost însărcinat, din această cauză, să gestioneze zona economică specială petrochimică.

(53)

În ceea ce privește existența unui avantaj acordat societății beneficiare, ancheta a stabilit că STPC, sub forma sa actuală, nu ar putea continua să funcționeze fără sprijinul financiar al NPC. Această practică nu este coerentă cu practicile de investiție ale investitorilor privați, deoarece nicio organizație comercială nu ar continua să injecteze astfel de fonduri nerambursabile.

(54)

Această intervenție de finanțare din partea NPC este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, dat fiind că autoritatea care acordă subvenția limitează în mod explicit accesul la aceasta numai pentru STPC, în conformitate cu politica sa de dezvoltare a sectorului petrochimic.

(55)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(56)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii este calculată în funcție de avantajele acordate beneficiarului, astfel cum s-a constatat în PA. Avantajul acordat beneficiarului este considerat ca fiind echivalent cu valoarea totală a fondurilor nerambursabile, astfel cum sunt declarate de producătorul-exportator cooperant în evidența sa contabilă. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numitor) a fost raportată la cifra totală de afaceri a societății pentru în PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(57)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem în PA pentru singurul producător-exportator cooperant se ridică la 51,02 %.

(58)

Valoarea provizorie a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii, în sensul regulamentului de bază, exprimată ad valorem pentru unicul producător-exportator iranian cooperant este de 53,08 %.

(59)

Pe baza informațiilor cuprinse în reclamație și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele programe, în cadrul cărora ar fi fost acordate subvenții de către o autoritate guvernamentală, au făcut obiectul unei anchete:

(60)

Acest sistem permite importul de inputuri cu scutire de taxe cu condiția ca acestea să fie utilizate pentru fabricarea de produse destinate ulterior exportului.

(61)

Sistemul se bazează pe Legea vamală din 1969, astfel cum a fost modificată la 30 iunie 2008. Secțiunea 219 (capitolul XX) din această lege vamală autorizează Central Board of Revenue (consiliul central al veniturilor) să publice notificări referitoare la politica de export și de import. Drept pentru care, capitolul XV din Codul vamal 2001 (SRO 450(I)/2001, publicat la 18 iunie 2001) conține dispoziții detaliate privind scutirea de taxe a mărfurilor importate în depozitul de mărfuri sub control vamal.

(62)

Pentru a beneficia de sistemul de transformare a mărfurilor sub control vamal, este necesar să se obțină o licență eliberată de serviciul vamal competent oricărei persoane sau societăți, astfel cum se descrie în articolul 343 din Codul vamal 2001, capitolul XV.

(63)

Atunci când importă inputuri, societatea producătoare trebuie să menționeze referința SRO 450(I)2001 pe formularul de declarație vamală indicat, și anume „declarația mărfurilor”. Totuși, o cauțiune și cecuri postdatate echivalente cu valoarea taxei vamale și a taxei asupra vânzărilor sunt depuse la Serviciul Vamal; acestea au o validitate de trei ani. Această garanție este restituită de către administrația vămilor atunci când societatea vizată aduce dovada exportării produselor finite.

(64)

Produsele finite fabricate din inputuri importate sunt înregistrate în registrul mărfurilor sub control vamal, iar materiile prime sunt ajustate în funcție de raporturile de inputuri certificate în certificatul de analiză. Acest certificat eliberat de către Serviciul Vamal atestă raporturile input-output ale tuturor materiilor prime necesare pentru fabricarea a 1 000 kg din produsul în cauză. Aceste raporturi input-output sunt propuse de societate și acceptate de autoritățile publice și provin din standardele aplicate în industria respectivă.

(65)

În momentul exportului, în declarația vamală a mărfurilor se precizează că exporturile provin din depozitul sub control vamal și acesteia i se atașează o fișă care indică consumul de inputuri utilizate la fabricarea produselor finite destinate exportului. După examinarea tuturor aspectelor declarației vamale, funcționarul vamal competent autorizează exportul produselor finite.

(66)

Atunci când importurile de inputuri sunt eliminate conform exporturilor respective de produse finite din registrul mărfurilor sub control vamal, societatea adresează o scrisoare Serviciului Vamal împreună cu o copie a declarației de import a mărfurilor și cu avizele de expediție la export și cu un rezumat care indică consumul de materii prime și exportul acestora sub formă de produse finite în cadrul sistemului de transformare a mărfurilor sub control vamal. Funcționarul vamal restituie, în consecință, cauțiunea și cecurile postdatate depuse în momentul importului de inputuri.

(67)

Unicul producător-exportator cooperant a obținut avantaje în cadrul sistemului de transformare a mărfurilor sub control vamal.

(68)

Vizita de verificare a permis să se constate că autoritățile pakistaneze nu au aplicat un sistem de verificare adecvat pentru a monitoriza cantitatea de materii prime importate cu scutire de taxe vamale și utilizate pentru fabricarea produsului finit destinat exportului. S-au constatat încălcări și disfuncții importante ale sistemului, în comparație cu sistemul de rambursare prevăzut în dispozițiile legale (capitolul XV din Codul vamal 2001).

(69)

În depozitul sub control vamal, zona de fabricație și zonele separate de produse finite nu erau identificate în mod clar în clădire. Numai materiile prime importate cu scutire de taxe vamale erau separate de inputurile achiziționate pe plan local. Clădirile depozitului, și anume depozitul vamal și depozitul de transformare sub control vamal nu erau situate într-o zonă independentă cu acces independent la intrare sau ieșire dintr-o zonă publică și nu dispuneau de o altă intrare sau ieșire, conform prevederilor articolului 349 din capitolul XV mai sus menționat.

(70)

Înregistrarea relevantă a inputurilor primite, fabricate și exportate nu era efectuată pe baza consumului real. Numai consumul teoretic a fost înregistrat, conform certificatului de analiză, cu raporturi input-output ale tuturor materiilor prime necesare pentru fabricarea a 1 000 kg de outputuri. Aceste norme input-output sunt stabilite de către autorități și revizuite în mod periodic, dar nu există reguli clare și nu există dovezi privind modul în care sunt realizate aceste revizuiri.

(71)

De altfel, niciun sistem de verificare eficace nu a fost pus în practică de către guvernul pakistanez. Autoritățile au susținut că efectuează audituri privind documentația deținută de către societăți, dar acestea se limitează la observarea declarațiilor societăților cu privire la norma input-output standard și nu la cantitatea produsă în mod efectiv.

(72)

Autoritățile au semnalat că certificatul de analiză PET privind unicul producător-exportator cooperant a fost verificat începând din 2002 (dată la care a fost eliberat primul certificat de analiză) până la PA. Cu toate acestea, deși această verificare a dus la o restricție a cantității de materii prime autorizate pentru importul cu scutire de taxe vamale, nu s-a realizat niciun control al anchetei privind remiterile excesive în legătură cu taxele neachitate. Începând din momentul ajustării certificatului de analiză, producătorul-exportator cooperant a ajustat numai cantitățile înregistrate în registrul de mărfuri sub control vamal, în conformitate cu volumele de producție vizate în certificatul de analiză. Cu începere din 2004, deși este evident că procesul de producție putea conduce la volume de producție mai bune pornind de la materiile prime (și astfel, la o remitere excesivă de taxe), nicio verificare a certificatului de analiză și nicio anchetă privind consumul real de materii prime utilizate de către producătorul-exportator nu a fost efectuată.

(73)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul de transformare a mărfurilor sub control vamal trebuie să fie considerat ca o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care conferă un avantaj societății beneficiare.

(74)

În plus, acest sistem de subvenționare poate fi considerat ca specific, întrucât el este acordat unor societăți care fabrică produse sub control vamal și ulterior exportă mărfuri, fiind astfel, supus legii privind rezultatele la export, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(75)

Mai mult, acest sistem nu poate fi considerat un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale sau un sistem de rambursare a taxelor vamale pentru inputurile de înlocuire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu se conformează regulilor stricte definite în anexa I, în special punctul (i), precum și în anexele II și III la regulamentul de bază.

(76)

În mod particular, guvernul pakistanez nu a aplicat în mod efectiv propriul său sistem sau procedură care permite să se verifice care inputuri sunt consumate pentru fabricarea produsului exportat și în ce cantități [în conformitate cu anexa II partea II punctul (4) la regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de rambursare pentru inputurile de înlocuire, anexa III partea II punctul (2) la regulamentul de bază]. Raporturile input-output nu pot fi considerate ca fiind specifice societății nici ca reprezentând un sistem de verificare a consumului real. Acest tip de procedură nu permite guvernului să verifice cu suficientă precizie cantitățile de inputuri consumate în producția pentru export. De altfel, guvernul nu a efectuat un control eficace pe baza unui registru de consum real ținut în mod corect. În plus, guvernul pakistanez nu a efectuat o nouă examinare bazată pe inputurile efectiv implicate, deși, în mod normal, ar fi trebuit să procedeze astfel, în absența aplicării efective a unui sistem de verificare [anexa II partea II punctul (5) și anexa III partea II punctul (3) la regulamentul de bază].

(77)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(78)

În absența unui sistem autorizat de rambursare a taxelor sau a unui sistem de rambursare pentru inputurile de înlocuire, beneficiul corespunde remiterii valorii totale a taxelor de import aplicate în mod normal asupra importurilor de inputuri. În acest sens, se menționează că regulamentul de bază nu prevede numai aplicarea măsurilor compensatorii în cazul unei remiteri „excesive” a taxelor. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, remiterea excesivă a taxelor poate face obiectul unor măsuri compensatorii numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate în anexele II și III la regulamentul de bază. Ori, aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de verificare adecvate, excepția pentru sistemele de rambursare menționată anterior nu este aplicabilă și prevalează regula normală de a aplica măsurile compensatorii valorii taxelor neachitate (venituri nepercepute), mai degrabă decât unei pretinse remiteri excesive.

(79)

Valoarea subvenției pentru exportator a fost calculată pe baza taxelor de import nepercepute (taxa vamală de bază) asupra materialelor importate în cadrul sistemului de transformare a mărfurilor sub control vamal utilizat pentru produsul în cauză în cursul PA (numitorul). În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export pentru produsul în cauză în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(80)

În PA, nivelul subvenției stabilit în raport cu acest sistem pentru producătorul-exportator se ridică la 2,57 %.

(81)

Acest sistem a permis importul, cu scutire de taxe, de instalații și de mașini destinate sistemului de transformare a mărfurilor sub control vamal și importate până la 30 iunie 2004. Mașinile și piesele de schimb care nu sunt fabricate la nivel local au trebuit să fie importate pentru instalarea unei unități de producție sau pentru extinderea, echilibrarea, modernizarea și înlocuirea unităților existente sub control vamal.

(82)

Acest sistem este prevăzut în regulamentul SRO nr. 554(I)/98 din 12 iunie 1998.

(83)

Pentru a beneficia de acest sistem, importatorul a trebuit să declare autorităților vamale că mașinile au fost instalate corespunzător sau utilizate în clădirile sub control vamal.

(84)

În momentul importului, importatorul a trebuit să demonstreze funcționarului vamal că mașinile sau piesele de schimb au fost importate pentru instalarea unei unități de producție sub control vamal și să furnizeze o cauțiune echivalentă cu valoarea taxei vamale. Cauțiunea respectivă trebuia să fie eliberată la prezentarea unui certificat de instalare a mașinilor importate.

(85)

Acest sistem a fost utilizat până în iunie 2004 și unicul producător-exportator cooperant a beneficiat de avantaje pentru importul unei părți din instalațiile sale între 2002 și 2003.

(86)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul trebuie să fie considerat ca o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor venituri publice nepercepute care conferă un avantaj societății beneficiare.

(87)

Acest sistem de subvenționare poate fi considerat ca specific, întrucât el este acordat unor societăți care fabrică produse sub control vamal și ulterior exportă mărfuri, fiind, astfel, subordonat legii privind rezultatele la export, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(88)

În plus, avantajul provenit din scutirea de taxe la importul de mijloace de producție nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale deoarece vizează mijloace de producție care nu sunt consumate în cursul procesului de producție și care, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al sistemelor autorizate de rambursare a taxelor vamale prezentat în anexa I, punctul (i) din regulamentul de bază.

(89)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(90)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă de 15 ani, corespunzătoare duratei minime de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză din cele trei țări vizate de prezenta anchetă. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PA, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale în vigoare în Pakistan în timpul PA a fost considerată adecvată în acest scop.

(91)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (ca numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri realizate la export în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(92)

În PA, nivelul subvenției stabilit în raport cu acest sistem pentru producătorul-exportator se ridică la 0,01 %.

(93)

Acest sistem prevede o restituție financiară pentru achizițiile interne de PTA (principala materie primă utilizată în producția de PET) produs în Pakistan în valoare de 7,5 % din prețul de vânzare facturat.

(94)

Sistemul se bazează pe regulamentul SRO nr. 1045(I)/2008 din 19 septembrie 2008, modificat prin regulamentul SRO nr. 1299(I)/2008 din 22 decembrie 2008 și permite tuturor consumatorilor și utilizatorilor de PTA să obțină o restituție de 7,5 % din achiziția lor de PTA de pe piața locală.

(95)

Acest sistem reprezintă un ajutor compensator pentru utilizatorii sau consumatorii de PTA menționați în regulamentul SRO de mai sus, precum și pentru oricare alt utilizator aprobat de către ministerul industriei textile care devine eligibil pe viitor. Acest ajutor compensatoriu este acordat pentru a contrabalansa impactul PTA achiziționat la nivel local sau importat prin intermediul Băncii de Stat din Pakistan. Formularele de cerere pentru a beneficia de acest sistem sunt anexate regulamentelor SRO. De altfel, o listă a societăților beneficiare ale sistemului este prevăzută în SRO nr. 1045(I)/2008.

(96)

Această restituție constituie un ajutor compensatoriu/o protecție tarifară pentru industria poliesterului și este gestionată de către Banca de Stat din Pakistan. Dacă PTA este importat, se percepe o taxă de import de 7,5 %.

(97)

Dacă PTA este achiziționat de la un producător pakistanez care produce PTA la nivel local, factura trimisă achizitorului de către producătorul local de PTA menționează în mod separat o sumă echivalentă cu 7,5 % din preț. Drept pentru care, cumpărătorul obține restituirea acestor 7,5 % la cerere.

(98)

Ancheta a stabilit că, în practică, sistemul corespunde unei finanțări directe în favoarea industriei poliesterului din Pakistan. Reglementările SRO sunt destinate să încurajeze achiționarea de PTA produs pe plan local. Acest sprijin pentru PTA cumpărat pe piața internă este considerat ca o finanțare directă a cumpărătorului. Ancheta a stabilit că unicul producător-exportator cooperant a fost menționat în mod explicit ca beneficiar al acestui sistem în regulamentul SRO respectiv. De fapt, regulamentul SRO respectiv menționa numai opt societăți din Pakistan autorizate să beneficieze de acest sistem. Astfel, producătorul-exportator cooperant a obținut beneficii derivate din ajutorul compensatoriu pentru PTA.

(99)

Ținând seama de cele de mai sus, acest sistem este considerat ca o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece furnizează o contribuție financiară sub forma unui transfer direct de fonduri care conferă un avantaj net societății beneficiare.

(100)

În plus, sistemul este specific în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază, dat fiind că subvenția este condiționată de utilizarea produselor naționale în mod preferențial față de cele importate.

(101)

Mai mult, această subvenție poate fi considerată, de asemenea, ca fiind specifică, în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, dat fiind că însăși legislația limitează în mod explicit participarea la acest sistem a anumitor societăți care fac parte din industria poliesterului.

(102)

În consecință, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(103)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii este calculată în funcție de avantajele acordate beneficiarului, astfel cum s-a constatat în PA. Avantajul acordat beneficiarului este considerat ca fiind echivalent cu valoarea totală a fondurilor restituite, astfel cum sunt declarate de producătorul-exportator cooperant în evidența sa contabilă.

(104)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numitor) a fost raportată la cifra totală a vânzărilor societății din PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu a fost acordată în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(105)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem în PA pentru singurul producător-exportator cooperant se ridică la 2,38 %.

(106)

În cadrul acestui sistem o societate poate beneficia de un regim fiscal special pentru cifra sa de afaceri la export.

(107)

Sistemul se bazează pe secțiunile 154 și 169 din ordonanța din 2001 privind impozitul pe venituri (ITO) și pe prima listă, partea III, diviziunea IV din ITO 2001.

(108)

Acest sistem este un sistem de prelevare a impozitului bazat pe cifra de afaceri realizată la export și este accesibil fiecărui exportator în momentul realizării încasării provenite din vânzarea mărfurilor.

(109)

Se efectuează o reținere la sursă de 1 % de către o bancă autorizată, din valoarea operațiunilor la export în momentul încasării rezultatului vânzărilor, indiferent de profitul societății. Pe de altă parte, venitul impozabil al societăților provenit din activitățile lor pe piața internă este supus unui impozit de 35 %.

(110)

Această deducere fiscală, aplicată direct asupra rezultatului vânzărilor la export, trebuie să fie considerată ca un impozit final pe venitul provenit din tranzacțiile la export. Nu se autorizează nicio deducere pentru cheltuielile legate de realizarea cifrei de afaceri la export.

(111)

Ancheta a stabilit că, în practică, sistemul oferă exportatorilor un tratament fiscal favorabil specific. Deși partea din cheltuieli legată de realizarea cifrei de afaceri la export nu poate fi dedusă, rata scăzută a impozitului de 1 % din totalul cifrei de afaceri la export reprezintă un regim fiscal avantajos față de regimul fiscal normal, în care se aplică o rată mai mare, de 35 %, pentru venitul normal, cu condiția ca beneficiile care decurg din exporturi să fie taxate la o rată mai mică decât cele realizate din vânzările interne. Unicul producător-exportator cooperant a obținut avantaje în cadrul regimului fiscal final.

(112)

În măsura în care duce la beneficii datorită faptului că exporturile sunt taxate la o rată mai mică decât vânzările interne, acest regim fiscal este considerat ca fiind o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază sub forma unor venituri publice nepercepute care conferă un avantaj societății beneficiare.

(113)

În plus, subvenția poate fi considerată ca fiind specifică în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, dat fiind că subvenția este condiționată de rezultatele la export.

(114)

În consecință, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(115)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii este calculată în funcție de avantajul acordat beneficiarului, astfel cum s-a constatat în PA. Avantajul acordat beneficiarului este considerat a fi echivalentul sumei totale a impozitului plătibil pe venitul corespunzător încasărilor care fac obiectul impozitului fiscal final FTR (exporturi), după deducerea impozitului final achitat (1 % din cifra de afaceri la export). În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numitor) a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată de societate la export în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(116)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem în PA pentru producătorul-exportator se ridică la 1,95 %.

(117)

Obiectivul sistemului de finanțare forfetară pe termen lung a proiectelor axate pe export este acela de a permite instituțiilor financiare eligibile să furnizeze debitorilor facilități de finanțare în termeni și condiții atrăgătoare pentru importul de mașini, instalații, echipamente și accesoriile acestora.

(118)

Temeiurile juridice figurează în secțiunea 17 alineatul (2) litera (a), în secțiunea 17 alineatul (4) litera (c) și secțiunea 22 coroborate cu secțiunea 17 alineatul (2) litera (d) din legea din 1956 privind Banca de Stat din Pakistan. Detaliile acestui sistem sunt descrise în circulara nr. 14 din 18 mai 2004 a Băncii de Stat din Pakistan (denumită în continuare „SBP”).

(119)

După cum se precizează în mod explicit în circulara nr. 14 din 18 mai 2004 a SBP, societățile care exportă în mod direct sau indirect cel puțin 50 % din producția lor anuală sunt eligibile pentru finanțare în cadrul acestui sistem.

(120)

Instituțiile financiare participante, aprobate în cadrul sistemului LTF-EOP sunt cele care îndeplinesc cerința în materie de capital definită de SBP. Respectivele instituții pot furniza debitorilor lor o finanțare pe termen lung care poate atinge 7 ani și jumătate.

(121)

Creditul acordat acestor societăți poate fi folosit ulterior în scopuri diverse (modernizarea uzinelor, achiziționarea de instalații și de mașini fabricate pe plan local, importul de mașini, etc.).

(122)

Băncile sunt autorizate să practice o dobândă de până la 3 % mai mare decât cele notificate de SBP. Ratele dobânzii pentru finanțarea în cadrul sistemului LTF-EOP sunt fixate cu referire la randamentele medii ponderate la 12 luni ale bonurilor de tezaur și la trei și cinci ani ale bonurilor de investiții pakistaneze, în funcție de perioada de finanțare.

(123)

După vărsarea împrumutului, băncile se pot adresa serviciului în cauză din cadrul SBP pentru a obține o refinanțare a valorii împrumutului acordat.

(124)

Deși acest sistem a încetat să existe în iunie 2007, unicul producător-exportator cooperant continuă să beneficieze de sistem, dat fiind faptul că aceasta este o finanțare pe termen lung și că avantajele au fost acordate în aprilie 2005 pentru o perioadă de 7 ani și jumătate.

(125)

În cadrul acestui sistem, SBP definește în mod obligatoriu ratele maxime de dobândă aplicabile împrumuturilor pe termen lung.

(126)

Prin urmare, exportatorii pot obține împrumuturi pe termen lung cu rate de dobândă preferențiale în comparație cu ratele aplicabile creditelor comerciale obișnuite, care sunt stabilite în mod exclusiv la condițiile pieții.

(127)

Sistemul trebuie considerat ca o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază sub forma unei practici guvernamentale care implică un organism de stat ( și anume, SBP) care face parte din guvern, cerând băncilor comerciale să îndeplinească funcțiunile descrise la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) (și anume, transferul direct de fonduri sub formă de împrumuturi). Un avantaj este acordat societății beneficiare sub forma unei rate de dobândă preferențiale.

(128)

În acest context, trebuie să se sublinieze faptul că SBP cade sub incidența definiției unui „guvern” astfel cum este menționată în articolul 2 litera (b) din regulamentul de bază. Ea este 100 % în proprietatea guvernului și urmărește obiective de politică publică. Într-adevăr, SBP exercită toate funcțiile atribuite băncilor centrale, inclusiv emiterea de bancnote, reglementarea și supravegherea sistemului financiar, funcția de bancă a bancherilor, de creditor de ultimă instanță și de bancher al guvernului, de gestionare a politicii monetare, a datoriei publice și a pieței de schimb, de dezvoltare a cadrului financiar, de instituționalizare a economiilor și a investițiilor, de furnizare de facilități de formare pentru bancheri și de acordare de credite pentru sectoarele prioritare.

(129)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție poate fi considerată ca specifică în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece legislația însăși, în ceea ce privește criteriile de eligibilitate, prevede în mod explicit că subvenția este condiționată de rezultatele la export.

(130)

În consecință, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(131)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul acordat beneficiarului și constatat în cursul PA. În conformitate cu articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiar se stabilește calculând diferența dintre rata de credit impusă de banca centrală (Banca de Stat din Pakistan) și ratele aplicabile creditelor comerciale.

(132)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numitor) a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export pentru produsul în cauză în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(133)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem în PA pentru producătorul-exportator se ridică la 0,60 %.

(134)

În cazul finanțării pe termen scurt din cadrul sistemului EFS, băncile comerciale oferă exportatorilor facilități la export pentru toate produsele fabricate. Acest sistem constituie în primul rând o facilitate de finanțare a fondului de rulment pe termen scurt pentru o perioadă maximă de 180 de zile.

(135)

Temeiurile juridice figurează în secțiunea 17 alineatul (2) litera (a), în secțiunea 17 alineatul (4) litera (c) și secțiunea 22 coroborate cu secțiunea 17 alineatul (2) litera (d) din legea din 1956 privind Banca de Stat din Pakistan. Detaliile acestui sistem sunt expuse în Circulara nr. 35 din 28 septembrie 2001 și în Circulara nr. 44 din 17 decembrie 1998 ale SBP.

(136)

Orice exportator poate beneficia de acest sistem prin depunerea unei cereri la orice bancă comercială și prin îndeplinirea celorlalte cerințe impuse de către instituția financiară. De fapt, decizia de acordare a creditului este adoptată de către bancă în cadrul propriei sale politici interne de credite.

(137)

Acest avantaj poate fi acordat atât pe baza tranzacțiilor la export cât și a performanțelor la export.

(138)

În cadrul facilității legate de tranzacții, banca acordă o finanțare exportatorului pe baza unei comenzi ferme de export/scrisoare acreditivă de export pentru o perioadă maximă de 180 de zile. Facilitatea de finanțare poate fi acordată înainte de expediere pentru achiziționarea de inputuri și fabricarea produselor destinate exportului. Se poate acorda, de asemenea, o finanțare după expediere pentru mărfurile deja expediate către un importator stabilit în străinătate pentru perioada care precede încasarea rezultatului vânzărilor sau pentru maximum 180 de zile, în funcție de perioada cea mai scurtă.

(139)

În cadrul facilității legate de performanțele la export, această finanțare revolving este acordată exportatorului într-o valoare de până la 50 % din rezultatele sale la export din anul precedent. Exportatorii pot beneficia de această facilitate de finanțare pentru o perioadă de 180 de zile. Odată utilizată, această facilitate trebuie să fie rambursată în totalitate.

(140)

Acest sistem constituie o finanțare pe termen scurt la export oferită de băncile comerciale cu rate de dobândă preferențiale prescrise de către Banca de Stat din Pakistan. Unicul producător-exportator cooperant beneficiază de acest sistem atât pentru vânzările pe piața internă, cât și pentru vânzările la export.

(141)

Ratele majorate ale sistemului EFS sunt fixate cu referință la randamentele medii ponderate ale bonurilor de tezaur pakistaneze pe șase luni.

(142)

Prin urmare, exportatorii pot obține facilități de finanțare cu rate de dobândă preferențiale în comparație cu ratele aplicabile creditelor comerciale pe termen scurt obișnuite, care sunt stabilite în mod exclusiv la condițiile pieții.

(143)

Sistemul este considerat ca fiind o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază deoarece acordă o contribuție financiară sub forma unei practici guvernamentale care implică un organism de stat (și anume, SBP), cerând băncilor comerciale să îndeplinească funcțiunile descrise în articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) (și anume, transferul direct de fonduri sub formă de împrumuturi). Un avantaj este acordat societății beneficiare sub forma unei rate de dobândă preferențiale.

(144)

Mai mult, ținând seama de cele de mai sus, această subvenție poate fi considerată ca specifică în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece legislația însăși, în ceea ce privește criteriile de eligibilitate, prevede în mod explicit că subvenția este condiționată de rezultatele la export.

(145)

În consecință, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(146)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul acordat beneficiarului și constatat în cursul PA. În conformitate cu articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiar se stabilește calculând diferența dintre rata de credit impusă de banca centrală (Banca de Stat din Pakistan) și ratele aplicabile creditelor comerciale.

(147)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numitor) a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatelor la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(148)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem în PA pentru producătorul-exportator se ridică la 2,22 %.

(149)

Acest sistem constituie o finanțare pe termen scurt la export și la import oferită de băncile comerciale cu rate de dobândă preferențiale prescrise de către Banca de Stat din Pakistan.

(150)

Această facilitate de finanțare este reglementată de Circulara F.E. nr. 25 din 20 iunie 1998, modificată prin Circulara F.E. nr. 05 din 23 august 2002.

(151)

Orice exportator sau importator poate beneficia de această finanțare pe termen scurt.

(152)

În cadrul acestui sistem, băncile sunt autorizate să utilizeze/investească depunerile lor în dolari pentru finanțarea importatorilor și exportatorilor. Acest împrumut este acordat din depunerile și plasamentele interbancare în dolari, este fixat în dolari, dar vărsat în rupii. Finanțarea efectuată în temeiul Circularei F.E. nr. 25 (denumită în continuare „F.E. 25”) este acordată de către bănci în schimbul prezentării unor dovezi relevante de tranzacții comerciale.

(153)

Așa cum se indică în Circulara F.E. nr. 05 din 23 august 2002, în cazul unui împrumut acordat unui exportator, este posibil să se utilizeze încasările în valută din vânzările la export pentru rambursarea împrumutului și a beneficiului/dobânzii corespunzătoare acestuia numai dacă exportatorul a cedat totalitatea operațiunilor sale legate de împrumut unei bănci, în schimbul unei plăți în rupii. Această facilitate de împrumut comercial în temeiul sistemului F.E. 25 este rambursată în întregime din încasările vânzărilor la export.

(154)

Așa cum se indică în Circulara F.E. nr. 05 din 23 august 2002, facilitatea de finanțare pentru importuri nu poate fi acordată decât începând de la data executării efective a plăților la import în valută prin crearea unui împrumut în valută în beneficiul importatorului. Durata maximă a acestor împrumuturi nu poate să depășească șase luni de la data efectuării plății către importator.

(155)

Acest sistem constituie o finanțare pe termen scurt la export oferită de băncile comerciale cu rate de dobândă preferențiale prescrise de către Banca de Stat din Pakistan.

(156)

Rata de dobândă/rata majorată pentru această finanțare este fixată în raport cu rata LIBOR la care se adaugă o marjă practicată de către bănci.

(157)

Prin urmare, exportatorii pot obține facilități de finanțare cu rate de dobândă preferențiale în comparație cu ratele aplicabile creditelor comerciale pe termen scurt obișnuite, care sunt stabilite în mod exclusiv la condițiile pieții.

(158)

Sistemul este considerat ca fiind o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază deoarece acordă o contribuție financiară sub forma unei practici guvernamentale care implică un organism de stat (și anume, SBP), cerând băncilor comerciale să îndeplinească funcțiunile descrise în articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) (și anume, transferul direct de fonduri sub formă de împrumuturi). Societății beneficiare i se acordă un avantaj sub forma unei rate de dobândă preferențiale.

(159)

Mai mult, ținând seama de cele de mai sus, această subvenție poate fi considerată ca specifică în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece legislația însăși, în ceea ce privește criteriile de eligibilitate, prevede în mod explicit că subvenția este condiționată de rezultatele la export.

(160)

În consecință, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(161)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul acordat beneficiarului și constatat în cursul PA. În conformitate cu articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiar se stabilește calculând diferența dintre rata de credit impusă de banca centrală (Banca de Stat din Pakistan) și ratele aplicabile creditelor comerciale.

(162)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numitor) a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export în PA, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(163)

Rata subvenției stabilite conform acestui sistem în PA pentru producătorul-exportator se ridică la 0,06 %.

(164)

Valoarea provizorie a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, exprimată ad valorem pentru unicul producător-exportator pakistanez cooperant este de 9,79 %.

(165)

Pe baza informațiilor cuprinse în reclamație și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele programe, în cadrul cărora ar fi fost acordate subvenții de către o autoritate guvernamentală, au făcut obiectul unei anchete:

(166)

Acest sistem permite importul cu scutire de taxe a materiilor prime, a materialelor pentru ambalaje și a mijloacelor de producție la rate egale cu zero.

(167)

Sistemul se bazează pe Legea federală nr. 1 din 1979 privind organizarea afacerilor industriale.

(168)

Pentru a putea beneficia de avantajele legii federale mai sus menționate este necesar să se obțină o licență industrială eliberată de ministerul finanțelor și al industriei.

(169)

În conformitate cu articolul 8 din legea federală, licențele pentru înființarea unui proiect industrial nu pot fi acordate decât cetățenilor EAU sau unor societăți din care minimum 51 % de acțiuni sunt deținute de resortisanți naționali și cu condiția ca directorul întreprinderii să fie un resortisant național sau consiliul de administrație să fie alcătuit în majoritate de resortisanți naționali.

(170)

De altfel, aceeași lege federală prevede un ansamblu de alte criterii de eligibilitate care trebuie să fie îndeplinite de către părți: un capital fix egal cu 250 000 de dirhami sau mai mare, un număr de salariați cel puțin egal cu 10, utilizarea unei forțe motrice mai mari decât 5 cai putere (articolul 2). Un alt criteriu este acela că 25 % din salariați trebuie să fie resortisanți locali, dar ministrul poate acorda o derogare sau decide o scutire sau o reducere a acestui procentaj (articolul 33). În conformitate cu articolul 13, cererile privind proiectele industriale trebuie să fie examinate în perspectiva considerațiilor următoare: legătura proiectului cu programul de dezvoltare industrială al țării și acordul încheiat cu țările arabe, cererile de consum locale. Pentru proiectele conforme cu cerințele definite în articolul 13, competitive și axate pe export, articolul 21 acordă o prioritate specială pentru acordarea privilegiilor.

(171)

Pe baza cererii și a documentației relevante furnizate, un comitet competent din ministerul finanțelor și al industriei recomandă ministrului aprobarea sau respingerea cererii. În conformitate cu articolul 12 din Legea federală nr. 1, ministrul poate decide să acorde sau nu licența.

(172)

Pentru a se încadra în domeniul de aplicare a acestui sistem, solicitantul trebuie să respecte procedura următoare: depunerea cererii de licență industrială la ministerul finanțelor și al industriei; acordarea licenței industriale de către minister; aprobarea importurilor cu scutire de taxe prin intermediul unei cereri online.

(173)

Ministerul în cauză a instaurat un sistem industrial electronic (Electronic Industrial System sau „EIS”) pentru acest sistem și a editat un manual de utilizare relevant pentru a ghida utilizatorii sistemului. EIS este un sistem online pus în aplicare de către minister. Pe de o parte, acesta permite utilizatorilor un acces direct la licența lor respectivă. Pe de altă parte, el permite departamentului de dezvoltare industrială din cadrul ministerului să controleze sistemul în ansamblu și să supravegheze utilizarea avantajelor de care beneficiază societățile.

(174)

Fiecare utilizator al sistemului dispune de un acces rezervat la EIS în care poate consulta lista materiilor prime utilizate în cadrul procesului de producție din fabrica sa (denumirea articolului, cod SA, unitate de măsură, bilanț total - și anume cantitatea de articole - și soldul, ceea ce înseamnă cantitatea restantă din articolul respectiv pentru care societatea poate obține o scutire de taxe). Pentru fiecare tranzacție la import trebuie să fie efectuată o cerere online în scopul de a obține un cod special care permite vămuirea mărfurilor cu scutire de taxe. Departamentul de dezvoltare industrială poate refuza cererile de scutire pentru materii prime dacă cantitatea cerută depășește soldul pentru articolul respectiv. Acesta poate, de asemenea, refuza scutirea pentru mijloace de producție care nu sunt incluse în proiectul industrial. În acest ultim caz, decizia se bazează pe informațiile comunicate de societate în cursul primei înscrieri în sistem. În urma unui refuz, societatea poate consulta în sistem toate detaliile și motivele refuzului și poate lua măsurile necesare pentru a furniza clarificările solicitate.

(175)

În cursul vizitei de verificare s-a constatat că unicul producător-exportator cooperant beneficiază de o scutire generală de taxe la importurile de materii prime, materiale pentru ambalaje și mijloace de producție fără nicio condiție, cum ar fi cea privind exportul ulterior al produsului finit. Nicio lege sau reglementare federală/locală nu obligă societatea să țină un registru oarecare în vederea unui control ulterior efectuat de către autoritățile competente.

(176)

Deși societatea trebuie să depună cererile prin intermediul sistemului online EIS pentru a importa mărfuri cu scutire de taxe, nu a fost identificată nicio orientare care să specifice pe ce bază sunt acceptate sau respinse cererile.

(177)

Mai mult, autoritățile competente nu cunosc consumul real de inputuri importate cu scutire de taxe. Numai consumul teoretic este declarat de către societate în EIS. De fapt, începând de la prima înscriere în sistem, controalele realizate de către autoritățile competente nu au loc decât pe cale electronică. Nu există nicio dovadă că ratele input-output declarate cu ocazia primei înscrieri sunt controlate și verificate în mod sistematic. De altfel, niciun sistem de verificare eficace nu a fost pus în practică de către guvernul EAU. Autoritățile au afirmat că efectuează audituri prin intermediul EIS, precum și pe baza documentației pe care toate societățile trebuie să o depună în fiecare an pentru reînnoirea licențelor lor (informații cu privire la licența industrială locală, verificarea conturilor, date privind producția și vânzările, etc.) Cu toate acestea, acest control este efectuat pe baza declarațiilor anuale ale societăților, în comparație cu prima înscriere și nu cu producția efectivă. De fapt, nu a fost comunicată nicio informație care să confirme că autoritățile cunosc, la fiecare etapă din procedură, randamentele de producție efective ale unicului producător-exportator cooperant care beneficiază de acest sistem.

(178)

Ținând seama de cele de mai sus, acest sistem este considerat ca o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece furnizează o contribuție financiară sub forma unor venituri publice nepercepute și conferă un avantaj societății beneficiare deoarece îi oferă posibilitatea de a fi scutită de taxe la import. În acest context, se cuvine să se observe faptul că acest sistem nu poate fi considerat ca un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale sau un sistem autorizat de rambursare pentru inputurile de înlocuire deoarece nu respectă regulile stabilite în anexa I, în special punctul (i), anexa II și anexa III la regulamentul de bază. De fapt, guvernul EAU a indicat că nu există dispoziții de instituire a unui sistem de rambursare a taxelor vamale în EAU.

(179)

În plus, sistemul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, dat fiind că este rezervat anumitor întreprinderi și că nu există criterii obiective care să limiteze eligibilitatea în conformitate cu articolul 4, alineatul (2), litera (b) din regulamentul de bază. Într-adevăr, cu privire la cererea online, criteriile de eligibilitate aplicate de către autoritatea competentă pentru alegerea beneficiarilor sistemului sunt o combinație, pe de o parte, de criterii clare și obiective, deși discriminatorii (și anume, licențele pot fi acordate numai cetățenilor EAU sau societăților în care minimum 51 % din acțiuni sunt deținute de resortisanți naționali și cu condiția ca directorul întreprinderii să fie resortisant național sau consiliul de administrație să fie constituit în majoritate din resortisanți naționali, 25 % din salariați să fie resortisanți naționali) și, pe de altă parte, de condiții care nu sunt definite în mod clar (și anume, stabilire în zone determinate de către guvern, îndeplinire a programului de dezvoltare industrială a țării și acorduri încheiate cu țările arabe, respectare a exigențelor de consum locale, competitivitate și orientare către export). Nicio regulă nu clarifică rolul departamentului de dezvoltare industrială, menționat numai în manualul de utilizare publicat de către minister și nu în legea federală care instituie sistemul.

(180)

De altfel, s-a constatat că acordarea subvențiilor nu este automată. Însăși legislația, în temeiul căreia acționează autoritatea competentă, conferă ministrului puterea de a adopta decizia finală cu privire la acordarea licenței industriale, fără niciun fel de element care să justifice baza pe care cererile pot fi acceptate sau refuzate. Mai mult, autoritățile dispun întotdeauna de o putere discreționară pentru acordarea sau respingerea scutirilor solicitate.

(181)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(182)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în funcție de avantajul acordat beneficiarului, și constatat în PA, și anume totalitatea taxelor neachitate pentru importul de materii prime în cursul PA. Această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra de afaceri totală a vânzărilor produsului în cauză realizată de către societate în cursul PA.

(183)

În PA, nivelul subvenției stabilit în raport cu acest sistem pentru producătorul-exportator se ridică la 5,02 %.

(184)

Producătorul-exportator a funcționat în cadrul zonei de liber schimb din Ras Al Khaimah de la înființare și până în mai 2008 și a beneficiat de o scutire de taxe la importurile de mijloace de producție.

(185)

Nu există nicio legislație federală care să reglementeze înființarea și gestionarea unei ZLS în EAU. Fiecare emirat își stabilește propria legislație și propriile reguli și este responsabil de supravegherea zonelor de liber schimb relevante prin intermediul serviciilor sale vamale.

(186)

Nu există nicio regulă sau limită specifică în materie de eligibilitate pentru stabilirea unei întreprinderi în ZLS din Ras Al Khaimah: orice societate națională sau 100 % străină poate să se stabilească în ZLS.

(187)

Principalele avantaje legate de stabilirea într-o ZLS sunt posibilitatea de a importa cu scutire de taxe toate mărfurile necesare (materii prime, materii de bază sau auxiliare, produse intermediare și mijloace de producție) și de a alege structura acționariatului societății fără niciun fel de condiție prealabilă impusă de către stat. Mărfurile produse în ZLS sunt considerate ca fiind originare din EAU din punctul de vedere al determinării originii. Cu toate acestea, atunci când acestea părăsesc ZLS pentru a pătrunde pe piața internă din EAU ele sunt considerate ca fiind mărfuri străine, și anume li se aplică taxe de import în momentul punerii lor în circulație liberă.

(188)

Deși o societate situată într-o ZLS beneficiază de o scutire de taxe pentru importuri și exporturi, ea trebuie să completeze declarații vamale către serviciile vamale federale competente în momentul importului. Societatea trebuie să furnizeze serviciilor vamale o garanție bancară la punctul de intrare a importului. Mărfurile importate sunt vămuite pe baza unei declarații de intrare/ieșire. La recepționarea mărfurilor la punctul de intrare/de import, autoritățile vamale locale competente inspectează mărfurile recepționate și, dacă sunt satisfăcute, validează declarația de ieșire/intrare. Aceasta din urmă, semnată corespunzător de către serviciul de control vamal receptor, este returnată autorităților vamale de la punctul de intrare/import pentru ca acestea să elibereze garanția bancară.

(189)

În timpul vizitei de verificare s-a constatat că nu există criterii concrete, legale și consultabile de către public care să determine decizia autorității competente de a autoriza sau nu o societate să se stabilească în ZLS. O societate care dorește să se stabilească în zona respectivă trebuie să depună o cerere către autoritățile Emiratului Ras Al Khaimah, dar nu există nicio legislație sau orientare care să indice pe ce bază cererea poate fi acceptată sau respinsă.

(190)

În ceea ce privește existența diferitelor ZLS în EAU, ancheta a stabilit că nu există criterii legale uniforme care reglementează stabilirea și gestionarea ZLS în EAU. Nu există nicio dovadă că toate ZLS din EAU funcționează în același cadru de reglementare și respectă aceleași norme de funcționare. Există, de asemenea, dubii serioase privind posibilitatea de a se stabili în ZLS, care ar putea fi restrânsă în funcție de tipul de activitate economică. Într-adevăr, din informațiile comunicate, reiese că anumite ZLS din EAU sunt destinate în mod exclusiv unor tipuri specifice de activități (de exemplu, Dudai Auto Free Zone, International Media Production Free Zone, Dubai Flower Centre Free Zone, etc.).

(191)

Unicul producător-exportator cooperant a beneficiat de o scutire de taxe la importurile de mijloace de producție.

(192)

Ținând seama de cele de mai sus, sistemul trebuie să fie considerat ca o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece oferă o contribuție financiară sub forma unor venituri publice nepercepute și conferă un avantaj societății beneficiare.

(193)

Mai mult, sistemul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece aceste avantaje nu sunt accesibile decât întreprinderilor din ZLS, ceea ce înseamnă că beneficiul subvenției este limitat la societățile care funcționează în anumite locații care funcționează în sistemul ZLS. De altfel, ancheta a stabilit că acordarea statutului de ZLS în EAU se află la discreția autorităților competente și nu respectă criterii neutre sau obiective, astfel cum se prevede în articolul 4 alineatul (2) litera (b). Din cauza absenței oricărei legislații federale care să reglementeze înființarea și gestionarea de ZLS în EAU, fiecare autoritate competentă din cele șapte Emirate care constituie EAU acordă accesul la ZLS conform propriilor sale reguli. Dat fiind că nu există nicio legislație sau orientare disponibilă în Emiratul Ras Al Khaimah, autoritatea competentă decide în mod discreționar care sunt societățile care sunt autorizate să se stabilească în ZLS.

(194)

În plus, avantajul provenit din neachitarea de taxe la importul de mijloace de producție nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de rambursare a taxelor vamale deoarece vizează mijloace de producție care nu sunt consumate în cursul procesului de producție și care, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare a sistemelor autorizate de rambursare a taxelor vamale prezentat în anexa I punctul (i) la regulamentul de bază.

(195)

Ținând seama de cele de mai sus, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(196)

Considerând că societatea era stabilită în ZLS de la înființare până în mai 2008, că producția de PET a demarat în septembrie 2007 și că societatea producea, din ianuarie 2008, sub o licență industrială preliminară în temeiul Legii federale nr. 1 din 1979, subvenția obținută în cursul PA trebuie să fie considerată ca fiind limitată la scutirea de taxe pe importurile de mijloace de producție.

(197)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost calculată pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă de 15 ani, corespunzătoare duratei minime de amortizare a acestor mijloace de producție în industria în cauză din cele trei țări vizate de prezenta anchetă. Pe baza practicilor consacrate, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită PA, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a beneficiului în timp. Rata dobânzii comerciale în vigoare în EAU în timpul PA a fost considerată adecvată acestui scop.

(198)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (ca numitor) a fost raportată la cifra de afaceri totală a vânzărilor realizate în cursul PA, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export.

(199)

În PA, nivelul subvenției stabilit în raport cu acest sistem pentru producătorul-exportator se ridică la 0,11 %.

(200)

Valoarea provizorie a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, exprimată ad valorem pentru unicul producător-exportator cooperant din Emiratele Arabe Unite este de 5,13 %.

(201)

În cursul PA, produsul similar a fost fabricat de către 17 producători din Uniune. Prin urmare, se consideră că producția acestor producători constituie producția din Uniune, în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(202)

Din acești 17 producători, 12 au cooperat la anchetă. S-a constatat că acești 12 producători reprezintă o proporție majoră, în acest caz mai mult de 80 %, din producția totală a produsului similar în Uniune. În consecință, se consideră că acești 12 producători cooperanți constituie industria din Uniune, în sensul articolului 9 alineatul (1) și articolului 10 alineatul (6) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria din Uniune”. Ceilalți producători din Uniune vor fi denumiți în continuare „ceilalți producători din Uniune”. Aceștia din urmă nu au susținut în mod activ plângerea, dar nici nu s-au opus acesteia.

(203)

Se constată că piața de PET din UE se caracterizează printr-un număr relativ ridicat de producători, care aparțin, în general, unor grupuri mai mari al căror sediu se situează în afara Uniunii. Piața este angajată într-un proces de consolidare și a cunoscut recent o serie de preluări și de închideri. De exemplu, începând din 2009, uzinele de producție de PET Tergal Fibers (Franța), Invista (Germania) și Artenius (Regatul Unit) s-au închis, în timp ce Indorama a preluat fostele uzine Eastman în Regatul-Unit și în Țările de Jos.

(204)

Așa cum a fost indicat mai sus la considerentul (8), a fost selecționat un eșantion de cinci producători individuali, reprezentând 65 % din vânzările tuturor producătorilor cooperanți din Uniune. O societate nu a fost în măsură să furnizeze toate datele solicitate, astfel încât eșantionul a trebuit să fie redus la patru întreprinderi, reprezentând 47 % din vânzările tuturor producătorilor cooperanți din Uniune.

(205)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit pe baza volumelor de vânzări ale industriei din Uniune pe piața Uniunii, pe baza datelor privind volumele importurilor destinate pieții UE, furnizate de Eurostat și, în cazul celorlalți producători din Uniune, pe baza estimărilor indicate în plângere.

(206)

Consumul produsului examinat în Uniune a crescut cu 11 % între 2006 și PA. În detaliu, cererea aparentă a crescut în 2007 cu 8 %, a scăzut ușor între 2007 și 2008 (cu 2 puncte procentuale) și a crescut din nou cu 5 puncte procentuale între 2008 și PA.

Tabelul 1

(207)

Comisia a examinat dacă importurile de PET originare din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite ar trebui să fie evaluate cumulativ în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(208)

În privința efectelor importurilor originare din EAU, Iran și Pakistan, ancheta a arătat că marjele de subvenție se situau deasupra pragului de minimis definit în articolul 14, alineatul (5) din regulamentul de bază și că volumul importurilor care fac obiectul unor subvenții originare din aceste țări nu era neglijabil, în sensul articolului 10 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(209)

Cu privire la condițiile concurențiale dintre importurile din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite și produsul similar, ancheta a arătat că producătorii din aceste țări utilizează aceleași canale de distribuție și vând unor categorii similare de clienți. Mai mult, ancheta a arătat, de asemenea, că importurile din toate aceste țări au avut tendința de a crește în perioada luată în considerare.

(210)

Ținând seama de cele de mai sus, s-a concluzionat în mod provizoriu că sunt îndeplinite toate criteriile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din regulamentul de bază și că importurile din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite trebuie să facă obiectul unei examinări cumulative.

(211)

Volumul importurilor subvenționate ale produsului în cauză în UE a crescut de peste cinci ori între 2006 și PA și a atins 304 202 tone în cursul PA. Mai precis, importurile provenind din țările în cauză au crescut cu 20 % între 2006 și 2007, înainte de a crește în continuare cu 270 de puncte procentuale în 2008 față de 2007, și din nou cu 154 puncte procentuale între 2008 și PA.

Tabelul 2

(212)

Cota de piață deținută de importurile subvenționate din țările în cauză s-a menținut la 2,1 % în timpul anului 2006 și a crescut constant cu aproape 8 puncte procentuale în cursul perioadei luate în considerare. Mai precis, ea a progresat cu 0,2 puncte procentuale între 2006 și 2007, apoi din nou cu 5,3 puncte procentuale între 2007 și 2008 și cu 2,6 puncte procentuale între 2008 și PA. În cursul PA, cota de piață a importurilor subvenționate din țările în cauză a fost de 10,2 %.

(213)

S-a constatat că EAU, deși nu au intrat pe piață decât în 2007, au reușit să câștige cu rapiditate o cotă de piață substanțială.

(214)

Prețul mediu la import a scăzut cu 14 % în cursul perioadei luate în considerare, declinul cel mai important având loc între 2008 și PA. Mai precis, prețul mediu a scăzut cu 1 % în 2007, a rămas mai mult sau mai puțin stabil în 2008, înainte de a scădea din nou cu 13 puncte procentuale în cursul PA.

Tabelul 3

(215)

Luând în considerare faptul că prețurile și costurile produsului în cauză au fost supuse unor fluctuații considerabile în PA, prețurile de vânzare și costurile au fost colectate pe trimestru, iar calculul subcotării prețurilor (efective) și al prețurilor indicative a fost efectuat pe bază trimestrială.

(216)

În vederea analizei subcotării prețului, prețurile de vânzare medii ponderate practicate de către industria din Uniune pentru clienții independenți de pe piața din Uniune, ajustate la nivelul franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate ale importurilor din țările în cauză către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător în ceea ce privește costurile posterioare importului și diferențele de stadiu comercial.

(217)

Comparația a arătat că în timpul PA, importurile subvenționate originare din EAU au fost vândute în Uniune la un preț inferior cu 3,9 % față de prețul practicat de industria din Uniune. Importurile subvenționate originare din Iran au fost vândute în Uniune la prețuri inferioare cu 3,2 % față de prețurile practicate de industria din Uniune. Importurile subvenționate originare din Pakistan au fost vândute în Uniune la prețuri inferioare cu 1,4 % față de prețurile practicate de industria din Uniune. Marja de subcotare medie ponderată pentru țările în cauză se ridică la 3,2 % în cursul PA.

(218)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor subvenționate asupra industriei din Uniune a inclus evaluarea tuturor factorilor și indicilor economici care au influențat situația industriei din Uniune în cursul perioadei examinate.

(219)

După cum s-a precizat mai sus, a trebuit să se recurgă la eșantionare, din cauza marelui număr de producători din Uniune. În scopul analizei prejudiciului, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți la următoarele două niveluri:

(220)

Producția Uniunii a scăzut cu 4 % între 2006 și PA. Mai precis, ea a crescut cu 5 % în 2007 până la aproximativ 2 570 000 de tone, dar a scăzut brusc cu 10 puncte procentuale în 2008, în comparație cu 2007 și a crescut lejer cu 1 punct procentual între 2008 și PA, când a atins aproximativ 2 300 000 de tone.

Tabelul 4

(221)

Capacitatea de producție a producătorilor din Uniune a crescut cu 15 % în cursul perioadei luate în considerare. Mai precis, creșterea a fost de 1 % în 2007, apoi de 5 puncte procentuale în 2008 și de 9 puncte procentuale suplimentare în PA.

Tabelul 5

(222)

Rata de utilizare a capacității a fost de 83 % în 2006, a crescut la 87 % în 2007, dar a scăzut ulterior la 75 % în 2008 și la numai 69 % în PA. Scăderea acestei rate în 2008 și în timpul PA reflectă scăderea producției și creșterea capacității de producție în această perioadă.

(223)

Volumul vânzărilor producătorilor din Uniune către clienți independenți de pe piața UE a scăzut ușor în perioada luată în considerare. Vânzările au crescut cu 5 % în 2007, dar în anul următor au diminuat ușor, trecând sub nivelul din 2006, iar în PA ele au fost cu 3 % mai mici decât în 2006, de aproximativ 2 100 000 de tone. Ținând seama de volumul limitat al stocurilor, evoluția vânzărilor reflectă îndeaproape evoluția producției.

Tabelul 6

(224)

În cursul perioadei luate în considerare, producătorii din Uniune au pierdut 10 puncte procentuale din cota lor de piață, care a trecut de la 85 % în 2006 la 75 % în cursul PA. Această pierdere se explică prin faptul că, în ciuda unei sporiri a consumului, vânzările industriei din Uniune au scăzut cu 3 % în cursul perioadei luate în considerare. Această tendință descrescătoare a fost constatată, de asemenea, pentru producătorii din Uniune eșantionați.

Tabelul 7

(225)

Între 2006 și PA, în timp ce consumul din Uniune a crescut cu 11 %, volumul de vânzări ale industriei din Uniune pe piața din UE a scăzut cu 3 %, iar cota de piață a producătorilor din Uniune a scăzut cu 10 puncte procentuale. Pe de altă parte, cota de piață a importurilor subvenționate a trecut de la 2,1 % la 10,2 % în aceeași perioadă de timp. Se concluzionează, așadar, că industria din Uniune nu a putut profita deloc de creșterea pieței.

(226)

Nivelul de ocupare a forței de muncă al producătorilor din Uniune prezintă o scădere de 15 % între 2006 și PA. Mai precis, numărul de persoane ocupate a scăzut în mod semnificativ cu 13 %, trecând de la 2 400 în 2006 la 2 100 în 2007 și a rămas aproape de acest nivel în 2008 și în cursul PA. Scăderea din 2007 reflectă eforturile de restructurare ale unui anumit număr de producători din UE.

Tabelul 8

(227)

Productivitatea forței de muncă a producătorilor din Uniune, măsurată în producție (tone) pe persoană ocupată anual, a crescut cu 12 % în perioada luată în considerare. Aceasta reflectă faptul că producția a diminuat mai lent decât nivelul ocupării forței de muncă, atestând astfel un spor de eficacitate al producătorilor din Uniune. Acest lucru este evident mai ales în 2007, când producția a crescut în timp ce nivelul de ocupare a forței de muncă a scăzut, iar productivitatea a fost cu 21 % mai mare decât în 2006.

Tabelul 9

(228)

Prețurile de vânzare medii anuale ale industriei din Uniune pe piața Uniunii pentru clienți independenți au rămas stabile între 2006 și 2008 la aproximativ 1 100 EUR pe tonă. În PA, prețul de vânzare anual mediu a scăzut cu 12 % atingând 977 EUR pe tonă. Prețul de vânzare anual mediu nu reflectă fluctuațiile lunare sau chiar zilnice ale prețului PET pe piața europeană (și mondială), dar este considerat ca fiind suficient pentru a indica tendința în cursul perioadei luate în considerare. În mod normal, prețurile de vânzare ale PET urmează tendințele prețurilor principalelor sale materii prime (în special PTA și MEG), deoarece acestea reprezintă până la 80 % din costul total al PET.

Tabelul 10

(229)

După cum s-a indicat mai sus, prețurile de vânzare ale industriei din Uniune au fost subcotate din cauza importurilor subvenționate provenind din țările în cauză.

(230)

Date fiind volumul, cota de piață și prețurile importurilor din țările în cauză, impactul marjelor actuale de subvenție asupra industriei din Uniune nu poate fi considerat ca fiind neglijabil. Este important să reamintim că, începând din 2000, sunt aplicate măsuri antidumping împotriva importurilor de PET din India, Indonezia, Republica Coreea, Malaysia, Taiwan, Thailanda și, începând din 2004, împotriva celor din Republica Populară Chineză. S-au luat, de asemenea, măsuri compensatorii împotriva importurilor din India începând din 2000. Dat fiind că în cursul PA, industria din Uniune a pierdut cote de piață și a înregistrat pierderi mai importante, nu se poate constata nicio redresare în urma practicilor de dumping și de subvenționare anterioare și se consideră că producția din Uniune rămâne vulnerabilă la efectele prejudiciabile ale oricăror importuri subvenționate pe piața Uniunii.

(231)

Nivelul stocurilor finale ale producătorilor incluși în eșantion a scăzut între 2006 și PA cu 22 %. Se remarcă faptul că stocurile reprezintă mai puțin de 5 % din producția anuală și că, prin urmare, pertinența acestui indicator pentru analiza prejudiciului este limitată.

Tabelul 11

(232)

Costul anual al forței de muncă a crescut cu 11 % între 2006 și 2007 înainte de a scădea cu 2 puncte procentuale în 2008 în comparație cu 2007 și cu 9 puncte procentuale suplimentare între 2008 și PA, revenind, astfel, la același nivel ca în 2006. În ansamblu, costurile forței de muncă au rămas, deci, stabile.

Tabelul 12

(233)

În timpul perioadei luate în considerare, rentabilitatea vânzărilor produsului similar realizate de către producătorii cuprinși în eșantion către clienți independenți de pe piața Uniunii, exprimată ca procentaj din vânzările nete, a rămas negativ, scăzând chiar de la – 6,9 % la – 7,5 %. Mai precis, situația privind rentabilitatea producătorilor cuprinși în eșantion s-a ameliorat în 2007 când pierderile nete nu reprezentau decât – 1,5 % din vânzările nete, dar pierderile s-au accentuat considerabil în 2008 ajungând la – 9,3 %. Situația s-a ameliorat ușor în cursul PA.

Tabelul 13

(234)

Randamentul investițiilor (denumit în continuare „RI”), exprimat ca profit în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat, în linii mari, evoluția rentabilității. Acesta a crescut de la un nivel de – 9,6 % în 2006 până la – 3,1 % în 2007. El a scăzut la – 16,8 % în 2008 și a crescut din nou în PA la – 12,3 %. În ansamblu, randamentul investițiilor a rămas negativ și a scăzut cu 2,7 puncte procentuale în timpul perioadei luate în considerare.

(235)

Fluxul de numerar net provenit din activitățile de exploatare a fost negativ în 2006, de 18,5 milioane EUR. El s-a îmbunătățit în mod semnificativ în 2007, cu un rezultat pozitiv de 19,5 milioane EUR, dar a scăzut brusc în 2008 (– 42 milioane EUR) înainte de a atinge rezultatul negativ de – 11 milioane EUR în cursul PA. În ansamblu, fluxul de numerar s-a ameliorat în perioada luată în considerare, deși a rămas negativ.

(236)

Nu există nici un indiciu că industria din Uniune ar fi întâmpinat dificultăți pentru mobilizarea de capitaluri, în special pentru că un anumit număr de producători fac parte din grupuri mai mari.

Tabelul 14

(237)

Investițiile anuale ale societăților incluse în eșantion în producerea produsului similar au scăzut cu 34 % între 2006 și 2007, cu încă 59 de puncte procentuale între 2007 și 2008 și apoi au crescut ușor în perioada de anchetă în comparație cu 2008. În ansamblu, investițiile au scăzut cu 96 % în perioada luată în considerare. Această scădere importantă a investițiilor se explică în parte prin faptul că în 2006 și în 2007 au fost achiziționate noi linii de producție cu scopul de a crește capacitatea.

Tabelul 15

(238)

Analiza datelor macroeconomice indică faptul că producătorii din Uniune și-au diminuat producția și vânzările în cursul perioadei luate în considerare. Deși aceasta nu a fost spectaculară în sine, diminuarea constatată trebuie văzută în contextul unei creșteri a cererii între 2006 și PA, care a antrenat o scădere de 10 puncte procentuale a cotei de piață a producătorilor din Uniune, care a trecut la 75 %.

(239)

În același timp, indicatorii microeconomici relevanți arată o deteriorare clară a situației economice a producătorilor eșantionați din Uniune. Rentabilitatea și randamentul investițiilor au rămas negative și au continuat să scadă global între 2006 și PA. Fluxul de numerar a rămas, de asemenea, negativ în PA, în ciuda unei evoluții globale pozitive.

(240)

În lumina celor de mai sus, s-a concluzionat în mod provizoriu că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 8 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(241)

În conformitate cu articolul 8 alineatele (5) și (6) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă importurile subvenționate au cauzat industriei din Uniune un prejudiciu care poate fi considerat important. Factorii cunoscuți, alții decât importurile subvenționate, care, în același timp, ar fi putut cauza un prejudiciu industriei din Uniune, au fost, de asemenea, examinați, astfel încât prejudiciul cauzat eventual de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor subvenționate.

(242)

Între 2006 și PA, volumul importurilor subvenționate ale produsului în cauză a crescut de peste cinci ori, trecând la 304 200 de tone, iar cota lor de piață a crescut cu peste 8 puncte procentuale (de la 2,1 % la 10,2 %). În același timp, industria din Uniune a pierdut 10 puncte procentuale din cota sa de piață (de la 84,9 % la 72,1 %). Prețul mediu al acestor importuri a scăzut între 2006 și PA, rămânând mai scăzut decât prețul mediu al producătorilor din Uniune.

(243)

Așa cum a fost indicat în considerentul 217 de mai sus, subcotarea prețurilor de către importurile subvenționate a fost în medie de 3,2 %. Chiar dacă subcotarea prețurilor a fost mai mică decât 4 %, ea nu poate fi considerată ca nesemnificativă, dat fiind că PET este un produs de bază, iar concurența intervine în special la nivelul prețului.

(244)

Exportatorul iranian a susținut că importurile de PET provenind din Iran nu au putut provoca un prejudiciu important industriei din Uniune dat fiind că aceste niveluri de importuri nu depășeau decât foarte puțin pragul de minimis pentru importuri. Totuși, în cursul PA, importurile din Iran, corespunzătoare unei cote de piață de 1,9 % au depășit pragul de minimis specificat în regulamentul de bază. În plus, prețurile la import din Iran au fost inferioare prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune. Pe baza celor precedente, argumentul invocat de către exportatorul iranian este respins.

(245)

Având în vedere subcotarea prețurilor industriei din Uniune de importurile din țările în cauză, se consideră că aceste importuri subvenționate au exercitat o presiune asupra prețurilor, în sensul scăderii acestora, și au împiedicat industria din Uniune să-și mențină propriile prețuri de vânzare la nivelul necesar pentru acoperirea costurilor și realizarea unui profit. Din acest motiv, se consideră că există o legătură de cauzalitate între importurile respective și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(246)

O parte interesată a susținut că prejudiciul eventual se datora volumului scăzut de activitate la export a producătorilor din Uniune. Conform tabelului de mai jos, volumul exporturilor industriei din Uniune a crescut cu 11 % în decursul perioadei analizate. Nivelul prețurilor la export pentru aceeași perioadă a scăzut cu 10 %, astfel încât valoarea vânzărilor la export a rămas stabilă în cursul perioadei luate în considerare. În consecință, nimic nu indică faptul că rezultatele la export au contribuit la prejudiciul suferit de către industria din Uniune.

Tabelul 16

(247)

O altă parte interesată a susținut că prețurile industriei din Uniune pe piața Uniunii erau ridicate în mod artificial. Această parte invocă în sprijinul afirmațiilor sale faptul că prețurile pe piața din UE au rămas stabile în timp ce prețurile vânzărilor la export au scăzut. Totuși, ancheta a arătat că prețurile de vânzare anuale medii ale industriei din Uniune pe piața din UE au scăzut cu 12 % în perioada luată în considerare, paralel cu scăderea prețurilor la export în aceeași perioadă. Argumentul este, deci, respins.

(248)

Republica Coreea este supusă unor taxe antidumping din 2000. Cu toate acestea, două societăți coreene sunt supuse unei taxe egale cu zero, iar ancheta a stabilit că importurile din Republica Coreea rămân la un nivel ridicat și cresc în mod semnificativ în cursul perioadei analizate. Importurile coreene au crescut cu aproape 150 % între 2006 și PA, iar cota lor de piață corespunzătoare a progresat de la 3,5 % în 2006 la 7,7 % în PA.

Tabelul 17

(249)

Prețul mediu al importurilor din Coreea rămâne, în general, ușor inferior prețurilor medii ale producătorilor din Uniune. Totuși, prețurile coreene au fost mai ridicate decât prețurile medii ale țărilor în cauză. În consecință, deși nu se poate exclude faptul că importurile provenind din Republica Coreea au contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune, incidența lor nu a fost decât limitată și acestea nu au putut rupe legătura de cauzalitate stabilită în ceea ce privește importurile subvenționate provenind din țările în cauză.

(250)

Exportatorul iranian a susținut că orice sporire a importurilor din Iran se datora diminuării importurilor din Coreea de Sud și, prin urmare, nu provoca prejudicii producătorilor europeni. Cu toate acestea, datele Eurostat arată că, în perioada luată în considerare, volumele importurilor din ambele țări au sporit în mod constant și paralel. Deci, nu se poate concluziona că importurile din Iran s-au substituit doar importurilor din Coreea de Sud.

(251)

Importurile din alte țări au fost, în medie, la prețuri mult mai mari decât prețurile de vânzare medii ale producătorilor din Uniune. În plus, aceste importuri au pierdut cote de piață în cursul perioadei analizate. În consecință, aceste importuri nu sunt considerate ca fiind o sursă posibilă de prejudiciu pentru industria din Uniune.

Tabelul 18