I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie

26.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 311/6

REGULAMENTUL (CE) NR. 1136/2009 AL COMISIEI

din 25 noiembrie 2009

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) s-au adoptat anumite standarde și interpretări internaționale existente la 15 octombrie 2008.

(2)

La 27 noiembrie 2008, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, denumit în continuare „IFRS 1 restructurat”. IFRS 1 restructurat înlocuiește IFRS 1 existent pentru ca standardul IFRS 1 să poată fi mai ușor de utilizat și de modificat pe viitor. De asemenea, IFRS 1 restructurat elimină din standard unele îndrumări caduce de tranziție și conține unele schimbări minore de formulare. Prevederile actuale nu se schimbă.

(3)

Consultarea Grupului de experți tehnici (TEG) din cadrul Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) confirmă faptul că standardul IFRS 1 restructurat îndeplinește criteriile tehnice pentru adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. În conformitate cu Decizia 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a analizat avizul EFRAG privind adoptarea și a confirmat Comisiei că acesta este echilibrat și obiectiv.

(4)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 trebuie modificat în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară se înlocuiește cu IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (restructurat în 2008), în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Societățile aplică IFRS 1, conform anexei la prezentul regulament, cel târziu de la data începerii primului lor exercițiu financiar după data de 31 decembrie 2009.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 noiembrie 2009.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei

(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.

(3) JO L 199, 21.7.2006, p. 33.

ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE CONTABILITATE

IFRS 1

Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

„Se permite reproducerea în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de reproducere în scopul uzului personal sau în alte scopuri legitime. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul IASB www.iasb.org”

STANDARDUL INTERNAȚIONAL DE RAPORTARE FINANCIARĂ 1

Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară

OBIECTIV

Obiectivul prezentului IFRS este să asigure că primele situații financiare IFRS ale unei entități și rapoartele sale financiare interimare, pentru partea din perioada acoperită de acele situații financiare, conțin informații de înaltă calitate care:

(a)	sunt transparente pentru utilizatori și comparabile pentru toate perioadele prezentate;

(b)	asigură un punct de plecare adecvat pentru o contabilitate conformă cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-uri); și

(c)	pot fi generate cu un cost care nu depășește beneficiile.

ARIA DE APLICABILITATE

O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS în:

(a)	primele sale situații financiare IFRS; și

(b)	fiecare raport financiar interimar, dacă există vreunul, pe care îl prezintă în conformitate IAS 34 Raportarea financiară interimară, pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situații financiare IFRS.

Primele situații financiare IFRS ale unei entități sunt primele situații financiare anuale în care entitatea adoptă IFRS-urile printr-o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile, cuprinsă în acele situații financiare. Situațiile financiare în conformitate cu IFRS-urile sunt primele situații financiare IFRS ale unei entități dacă, de exemplu, entitatea:

(a)

a prezentat cele mai recente situații financiare anterioare:

(i)	în conformitate cu cerințele naționale, care nu sunt compatibile cu IFRS-urile sub toate aspectele;

(ii)	în conformitate cu IFRS-urile sub toate aspectele, cu excepția faptului că situațiile financiare nu conțin o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile;

(iii)

conținând o declarație explicită de conformitate cu unele IFRS-uri, dar nu cu toate;

(iv)	conform cu cerințele naționale, incompatibile cu IFRS-urile, folosind anumite IFRS-uri pentru a contabiliza elementele pentru care nu există cerințe naționale; sau

(v)	în conformitate cu cerințele naționale, cu o reconciliere a anumitor valori cu valorile determinate în conformitate cu IFRS-urile;

(b)	a întocmit situații financiare în conformitate cu IFRS-urile doar pentru uz intern, fără a le pune la dispoziția proprietarilor entității sau a altor utilizatori externi;

(c)	a întocmit un pachet de raportare conform cu IFRS-urile, în scopul consolidării, fără a întocmi un set complet de situații financiare așa cum sunt definite în IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare (revizuit în 2007); sau

(d)	nu a prezentat situații financiare pentru perioadele anterioare.

Acest IFRS se aplică atunci când o entitate adoptă pentru prima dată IFRS-urile. Nu se aplică atunci când, de exemplu, o entitate:

(a)	încetează să mai prezinte situații financiare în conformitate cu cerințe naționale, după ce le-a prezentat anterior împreună cu un alt set de situații financiare care conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile;

(b)	a prezentat în anul anterior situații financiare conforme cu cerințele naționale, și acele situații financiare conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile; sau

(c)	a prezentat în anul anterior situații financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile, chiar dacă auditorii și-au întocmit raportul de audit în baza acelor situații financiare.

Prezentul IFRS nu se aplică modificărilor politicilor contabile făcute de către o entitate care deja aplică IFRS-urile. Asemenea modificări fac obiectul:

(a)	cerințelor privind modificarea politicilor contabile din IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori; și

(b)	cerințelor tranzitorii specifice altor IFRS-uri.

RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE

Situația poziției financiare IFRS de deschidere

6	O entitate trebuie să întocmească și să prezinte o situație a poziției financiare IFRS de deschidere la data trecerii la IFRS-uri. Acesta reprezintă punctul de plecare pentru contabilitatea ei în conformitate cu IFRS-urile.

Politici contabile

O entitate trebuie să folosească aceleași politici contabile în situația poziției financiare IFRS de deschidere și în toate perioadele prezentate în primele sale situații financiare IFRS. Acele politici contabile trebuie să fie conforme cu fiecare IFRS în vigoare la sfârșitul primei perioade de raportare IFRS, cu excepția situațiilor specificate la punctele 13-19 și în anexele B-E.

O entitate nu trebuie să aplice diferite versiuni ale IFRS-urilor care erau în vigoare la date anterioare. O entitate poate aplica un nou IFRS care nu este încă obligatoriu, dacă acesta permite o aplicare anticipată.

Exemplu: Aplicarea consecventă a ultimei versiuni a IFRS-urilor

Context

Sfârșitul primei perioade de raportare IFRS a entității A este 31 decembrie 20X5. Entitatea A decide să prezinte în respectivele situații financiare informații comparative doar pentru un an (a se vedea punctul 21). Ca urmare, data trecerii sale la IFRS-uri este începutul activității la 1 ianuarie 20X4 (sau, echivalent, închiderea activității la 31 decembrie 20X3). Entitatea A a prezentat situațiile financiare în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, anual la 31 decembrie, inclusiv la 31 decembrie 20X4.

Aplicarea dispozițiilor

Entitatea A trebuie să aplice IFRS-urile în vigoare pentru perioadele ce se încheie la 31 decembrie 20X5 pentru:

(a)	întocmirea și prezentarea situației poziției financiare IFRS de deschidere la 1 ianuarie 20X4; și

(b)

întocmirea și prezentarea situației poziției financiare pentru 31 decembrie 20X5 (inclusiv valorile comparative pentru 20X4), situația rezultatului global, situația modificării capitalurilor proprii și situația fluxurilor de trezorerie pentru anul în curs până la 31 decembrie 20X5 (inclusiv valorile comparative pentru 20X4) și prezentarea informațiilor (inclusiv informațiile comparative pentru 20X4).

Dacă un IFRS nou nu este încă obligatoriu, dar permite aplicarea anticipată, entității A i se permite, dar nu i se impune, să aplice acel IFRS în primele sale situații financiare IFRS.

9	Prevederile tranzitorii ale altor IFRS-uri se aplică la modificările politicilor contabile făcute de către o entitate care utilizează deja IFRS-urile; ele nu se aplică pentru trecerea la IFRS-uri a unei entități care le aplică pentru prima dată, cu excepția situațiilor specificate în anexele B-E.

Cu excepția situațiilor descrise la punctele 13-19 și în anexele B-E, în situația poziției financiare IFRS de deschidere, o entitate:

(a)	trebuie să recunoască toate activele și datoriile a căror recunoaștere este impusă de IFRS-uri;

(b)	nu trebuie să recunoască elementele ca active sau datorii dacă IFRS-urile nu permit o astfel de recunoaștere;

(c)

trebuie să reclasifice elementele pe care le-a recunoscut în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca un tip de activ, datorie sau componentă a capitalurilor proprii, dar care sunt un tip diferit de activ, datorie sau componentă a capitalurilor proprii în conformitate cu IFRS-urile;

(d)	trebuie să aplice IFRS-urile în evaluarea tuturor activelor și datoriilor recunoscute.

Politicile contabile pe care o entitate le utilizează pentru situația poziției financiare IFRS de deschidere pot să difere de acelea pe care le-a utilizat pentru aceeași dată folosind principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Ajustările rezultate apar din evenimente și tranzacții înaintea datei de trecere la IFRS-uri. Ca urmare, o entitate trebuie să recunoască acele ajustări în mod direct în rezultatul reportat (sau, dacă este cazul, într-o altă categorie de capitaluri proprii) la data trecerii la IFRS-uri.

Prezentul IFRS stabilește două categorii de excepții de la principiul potrivit căruia situația poziției financiare IFRS de deschidere a unei entități trebuie să fie conformă cu fiecare IFRS:

(a)	Anexa B interzice aplicarea retroactivă a unor aspecte din alte IFRS-uri.

(b)	Anexele C-E stabilesc excepții de la unele dispoziții ale altor IFRS-uri.

Excepții de la aplicarea retroactivă a altor IFRS-uri

13	Prezentul IFRS interzice aplicarea retroactivă a unor aspecte din alte IFRS-uri. Aceste excepții sunt menționate la punctele 14-17 și în anexa B.

Estimări

Conform IFRS-urilor, estimările unei entități la data trecerii la IFRS-uri trebuie să fie compatibile cu estimările făcute pentru aceeași dată conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare (după ajustările care să reflecte orice diferențe din politicile contabile), în afara cazului în care există o dovadă obiectivă că acele estimări au fost greșite.

O entitate poate să primească informații despre estimările pe care le-a făcut conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare după data trecerii la IFRS-uri. În conformitate cu punctul 14, o entitate trebuie să trateze primirea informațiilor în același mod ca evenimentele care nu conduc la ajustări după perioada de raportare, în conformitate cu IAS 10 Evenimente ulterioare perioadei de raportare. De exemplu, să presupunem că data trecerii unei entități la IFRS-uri este 1 ianuarie 20X4 și noile informații de la data de 15 iulie 20X4 impun revizuirea unei estimări făcute în conformitate cu principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare la 31 decembrie 20X3. Entitatea nu trebuie să reflecte acele noi informații în situația poziției IFRS de deschidere (în afară de cazul în care estimările necesită ajustări pentru orice diferențe ale politicilor contabile sau există o dovadă obiectivă că estimările au fost greșite). În schimb, entitatea trebuie să reflecte acele noi informații în profit sau pierdere (sau, dacă este cazul, în alte elemente ale rezultatului global) pentru anul care se termină la 31 decembrie 20X4.

O entitate poate fi nevoită să facă estimări în conformitate cu IFRS-urile, la data trecerii la IFRS-uri, care nu erau cerute la data respectivă de principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Pentru a realiza conformitatea cu IAS 10, aceste estimări în conformitate cu IFRS-urile vor reflecta condițiile care au existat la data trecerii la IFRS-uri. În special, estimările prețurilor pieței, a ratei dobânzii sau a ratei de schimb valutar de la data trecerii la IFRS-uri trebuie să reflecte condițiile pieței la acea dată.

Punctele 14-16 se aplică pentru situația poziției financiare IFRS de deschidere. De asemenea, ele se aplică unei perioade comparative prezentate în situațiile financiare IFRS inițiale ale entității, caz în care referirile la data trecerii la IFRS-uri sunt înlocuite de referiri la sfârșitul respectivei perioade comparative.

Excepții de la aplicarea altor IFRS-uri

18	O entitate poate alege să folosească una sau mai multe dintre excepțiile din anexele C-E. O entitate nu trebuie să aplice aceste excepții prin analogie cu alte elemente.

Unele excepții din anexele C-E se referă la valoarea justă. La determinarea valorilor juste în conformitate cu prezentul IFRS, o entitate trebuie să aplice definiția valorii juste din Anexa A și orice îndrumări mai precise din alte IFRS-uri referitoare la determinarea valorilor juste ale activului sau datoriei în cauză. Aceste valori juste trebuie să reflecte condițiile care au existat la data la care ele au fost determinate.

DESCRIERE ȘI PREZENTARE

20	Prezentul IFRS nu prevede excepții de la cerințele de descriere și prezentare de informații din alte IFRS-uri.

Informații comparative

Pentru a fi în conformitate cu IAS 1, primele situații financiare IFRS ale unei entități trebuie să includă cel puțin trei situații ale poziției financiare, două situații ale rezultatului global, două situații separate ale rezultatului (dacă sunt prezentate), două situații de fluxuri de trezorerie și două situații privind modificările capitalului propriu și note aferente, inclusiv informații comparative.

Informații comparative în afara IFRS-urilor și sinteze istorice

Unele entități prezintă sinteze istorice ale datelor selectate pentru perioadele de dinaintea primei perioade pentru care prezintă informații comparative complete în conformitate cu IFRS-urile. Prezentul IFRS nu impune ca astfel de sinteze să fie conforme cu dispozițiile de recunoaștere și evaluare ale IFRS-urilor. Mai mult, unele entități prezintă informații comparative în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, precum și informații comparative cerute de IAS 1. În orice situații financiare care conțin sinteze istorice sau informații comparative în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, o entitate trebuie:

(a)	să marcheze în mod vizibil informațiile conforme cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca nefiind întocmite în conformitate cu IFRS-urile; și

(b)	să descrie natura ajustărilor principale necesare pentru a asigura conformitatea cu IFRS-urile. O entitate nu trebuie să cuantifice aceste ajustări.

Explicarea trecerii la IFRS-uri

23	O entitate trebuie să explice modul în care tranziția de la principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare la IFRS-uri i-a afectat poziția financiară, performanțele financiare și fluxurile de trezorerie prezentate.

Reconcilieri

Pentru a fi în conformitate cu punctul 23, primele situații financiare IFRS ale unei entități trebuie să includă:

(a)

reconcilieri ale capitalurilor proprii raportate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare și ale capitalurilor proprii conform IFRS-urilor pentru următoarele două date:

(i)	data trecerii la IFRS-uri; și

(ii)	sfârșitul ultimei perioade prezentate în cele mai recente situații financiare anuale ale entității conforme cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(b)

o reconciliere cu rezultatul global în conformitate cu IFRS-urile pentru ultima perioadă din cele mai recente situații financiare anuale ale entității. Punctul de plecare pentru această reconciliere trebuie să fie rezultatul global în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare pentru aceeași perioadă sau, dacă o entitate nu a raportat un astfel de total, profitul sau pierderea conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(c)

dacă entitatea a recunoscut sau reluat orice pierderi din depreciere pentru prima dată în întocmirea situației poziției financiare IFRS de deschidere, prezentările de informații pe care IAS 36 Deprecierea activelor le-ar fi cerut dacă entitatea ar fi recunoscut respectivele pierderi din depreciere sau reluări pentru perioada începând cu data trecerii la IFRS-uri.

Reconcilierile cerute de punctul 24 literele (a) și (b) trebuie să ofere suficiente detalii pentru a permite utilizatorilor să înțeleagă ajustările importante din situația poziției financiare și situația rezultatului global. Dacă o entitate a prezentat o situație a fluxurilor de trezorerie conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ea trebuie să explice și ajustările importante la situația fluxurilor de trezorerie.

26	Dacă o entitate sesizează erori efectuate în aplicarea principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, reconcilierile cerute de punctul 24, literele (a) și (b) vor face distincție între corectarea acelor erori și modificările politicilor contabile.

27	IAS 8 nu tratează modificările politicilor contabile care apar atunci când o entitate adoptă pentru prima dată IFRS-urile. Ca urmare, dispozițiile din IAS 8 privind prezentarea modificărilor din politicile contabile nu se aplică primelor situații financiare IFRS ale entității.

28	Dacă o entitate nu prezintă situații financiare pentru perioadele precedente, primele situații financiare IFRS trebuie să prezinte acest lucru.

Desemnarea activelor financiare și a datoriilor financiare

Unei entități i se permite să desemneze un activ financiar sau o datorie financiară recunoscut(ă) anterior ca un activ financiar sau o datorie financiară la valoarea justă, prin intermediul profitului sau pierderii, sau un activ financiar drept disponibil în vederea vânzării în conformitate cu punctul D19. Entitatea trebuie să prezinte valoarea justă a oricăror active financiare sau datorii financiare desemnate în fiecare categorie, la data desemnării lor, precum și clasificarea și valoarea contabilă din situațiile financiare anterioare.

Utilizarea valorii juste drept cost presupus

Dacă o entitate utilizează valoarea justă în situația poziției financiare IFRS de deschidere drept cost presupus pentru un element de imobilizări corporale, o investiție imobiliară sau o imobilizare necorporală (a se vedea punctele D5 și D7), primele situații financiare ale entității întocmite în conformitate cu IFRS trebuie să prezinte pentru fiecare element-rând din situația poziției financiare IFRS de deschidere:

(a)	valoarea agregată a acelor valori juste; și

(b)	ajustarea agregată a valorilor contabile raportate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

Utilizarea costului presupus pentru investiții în filiale, entități controlate în comun și asociați

În mod similar, dacă o entitate utilizează un cost presupus în situația poziției financiare IFRS de deschidere pentru o investiție într-o filială, o entitate controlată în comun sau asociată din situațiile ei financiare individuale (vezi punctul D15), primele situații financiare individuale IFRS ale entității trebuie să prezinte:

(a)	costul presupus agregat al acestor investiții pentru care costul presupus reprezintă valoarea contabilă calculată în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare;

(b)	costul presupus agregat al acestor investiții pentru care costul presupus reprezintă valoarea justă; și

(c)	ajustarea agregată a valorilor contabile raportate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

Rapoarte financiare interimare

Pentru conformitate cu punctul 23, dacă o entitate prezintă un raport financiar interimar în conformitate cu IAS 34 pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situații financiare IFRS, entitatea trebuie să satisfacă următoarele cerințe în plus față de cerințele IAS 34:

(a)

Fiecare raport financiar interimar trebuie, dacă entitatea a prezentat un raport financiar interimar pentru perioada interimară comparabilă a exercițiului financiar imediat precedent, să includă:

(i)	o reconciliere a capitalurilor sale proprii conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare la sfârșitul acelei perioade interimare comparabile cu capitalurile sale proprii conform IFRS-urilor la acea dată; și

(ii)

o reconciliere a rezultatului global în conformitate cu IFRS-urile pentru perioada respectivă comparabilă interimară (curentă și de la începutul exercițiului până la zi). Punctul de plecare pentru această reconciliere trebuie să fie rezultatul global în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare pentru aceeași perioadă sau, dacă o entitate nu a raportat un astfel de total, profitul sau pierderea în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(b)

În plus față de reconcilierile prevăzute la litera (a), primul raport financiar interimar al entității în conformitate cu IAS 34 pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situații financiare IFRS trebuie să includă reconcilierile descrise la punctul 24 literele (a) și (b) (completate cu detaliile prevăzute la punctele 25 și 26) sau o trimitere la un alt document publicat care include respectivele reconcilieri.

IAS 34 prevede prezentări minime, bazate pe ipoteza conform căreia utilizatorii raportului financiar interimar au, de asemenea, acces la cele mai recente situații financiare anuale. Totuși, IAS 34 prevede, de asemenea, ca o entitate să prezinte „orice evenimente sau tranzacții semnificative pentru înțelegerea perioadei interimare curente”. Prin urmare, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu a prezentat în cele mai recente situații financiare anuale ale sale în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare informații semnificative pentru înțelegerea perioadei interimare curente, rapoartele sale financiare interimare trebuie să prezinte respectivele informații sau trebuie să includă o trimitere la un alt document publicat care le conține.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

34	O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS dacă primele sale situații financiare IFRS sunt pentru o perioadă care începe la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date.

O entitate trebuie să aplice amendamentele de la punctele D1(n) și D23 pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 23 Costurile îndatorării (revizuit în 2007) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

36	IFRS 3 Combinări de întreprinderi (revizuit în 2008) a modificat punctele 19, C1, C4 literele (f) și (g). Dacă o entitate aplică IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate și pentru acea perioadă anterioară.

37	IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale (modificat în 2008) a modificat punctele 13 și B7. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

Costul unei investiții într-o filială, o entitate controlată în comun sau asociată (amendamente la IFRS 1 și IAS 27), publicat în mai 2008, a adăugat punctele 31, D1 litera (g), D14 și D15. O entitate trebuie să aplice aceste puncte pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste puncte pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.

Punctul B7 a fost modificat de Îmbunătățiri aduse IFRS-urilor, emis în mai 2008. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 27 (modificat în 2008) pentru o perioadă anterioară, aceste modificări trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară.

RETRAGEREA IFRS 1 (EMIS ÎN 2003)

40	Prezentul IFRS înlocuiește IFRS 1 (publicat în 2003 și modificat în mai 2008).

Apendicele A

Termeni definiți

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

data trecerii la IFRS-uri

Începutul primei perioade pentru care o entitate prezintă informații comparative complete conform IFRS-urilor în primele sale situații financiare IFRS.

cost presupus

O valoare folosită ca un substituent pentru cost sau costul amortizat la o anumită dată. Amortizarea ulterioară presupune că entitatea a recunoscut inițial activul sau datoria la o anumită dată și că atunci costul acestuia (acesteia) a fost egal cu costul său presupus.

valoare justă

Valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective.

primele situații financiare IFRS

Primele situații financiare anuale în care o entitate adoptă Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-urile), prin intermediul unei declarații de conformitate cu IFRS-urile explicită și fără rezerve.

prima perioadă de raportare IFRS

Cea mai recentă perioadă de raportare IFRS acoperită de primele situații financiare IFRS ale unei entități.

entitate care adoptă pentru prima dată

O entitate care prezintă primele sale situații financiare IFRS.

Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-uri)

Standarde și Interpretări adoptate de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB). Ele includ:

(a)	Standarde Internaționale de Raportare Financiară;

(b)	Standarde Internaționale de Contabilitate; și

(c)	Interpretări care au fost elaborate de către Comitetul pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) sau de către fostul Comitet Permanent pentru Interpretări (SIC).

Situația poziției financiare IFRS de deschidere

Situația poziției financiare a unei entități la data trecerii la IFRS-uri.

GAAP anterioare

Baza de contabilitate pe care o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a folosit-o imediat înaintea adoptării IFRS-urilor.

Anexa B

Excepții de la aplicarea retroactivă a altor IFRS-uri

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

O entitate trebuie să aplice următoarele excepții:

(a)	derecunoașterea activelor financiare și a datoriilor financiare (punctele B2 și B3);

(b)	contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor (punctele B4-B6) și

(c)	interese care nu controlează (punctul B7).

Derecunoașterea activelor financiare și a datoriilor financiare

Cu excepția situațiilor permise de punctul B3, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să aplice cerințele de derecunoaștere din IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare prospectiv pentru tranzacțiile care au loc la sau după 1 ianuarie 2004. Cu alte cuvinte, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a derecunoscut activele financiare sau datoriile financiare nederivate, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ca urmare a tranzacțiilor care au avut loc înainte de 1 ianuarie 2004, ea nu trebuie să recunoască respectivele active și datorii în conformitate cu IFRS-urile (decât dacă ele se califică pentru recunoaștere ca rezultat al unei tranzacții sau al unui eveniment ulterior).

Fără a aduce atingere prevederilor de la punctul B2, o entitate poate aplica dispozițiile de derecunoaștere din IAS 39 retroactiv, de la o dată la alegerea entității, cu condiția ca informațiile necesare pentru aplicarea IAS 39 pentru activele financiare și datoriile financiare derecunoscute ca rezultat al tranzacțiilor anterioare să fi fost obținute în timpul contabilizării inițiale a acelor tranzacții.

Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor

Așa cum este prevăzut de IAS 39, la data trecerii la IFRS-uri o entitate trebuie:

(a)	să evalueze toate instrumentele derivate la valoarea justă; și

(b)	să elimine toate pierderile și câștigurile amânate ce rezultă din instrumente derivate care au fost raportate în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca și cum ar fi fost active sau datorii.

O entitate nu trebuie să reflecte în situația poziției financiare IFRS de deschidere o relație de acoperire împotriva riscurilor care nu se califică pentru contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor în conformitate cu IAS 39 (de exemplu, multe relații de acoperire împotriva riscurilor unde instrumentul de acoperire împotriva riscurilor este un instrument de numerar sau opțiune emisă, atunci când elementul acoperit este o poziție netă, sau atunci când acoperirea împotriva riscurilor acoperă riscul de rată a dobânzii al unei investiții deținute până la scadență). Totuși, dacă o entitate a desemnat o poziție netă drept element acoperit împotriva riscurilor, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, ea poate desemna un element individual în cadrul acelei poziții nete ca element acoperit împotriva riscurilor conform IFRS-urilor, cu condiția ca să nu facă aceasta mai târziu de data trecerii la IFRS-uri.

Dacă înainte de data trecerii la IFRS-uri o entitate a desemnat o tranzacție drept o acoperire împotriva riscurilor, dar acoperirea nu întrunește condițiile pentru contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor conform IAS 39, entitatea trebuie să aplice punctele 91 și 101 din IAS 39 pentru a întrerupe contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor. Tranzacțiile începute înainte de data trecerii la IFRS-uri nu vor fi desemnate retroactiv ca acoperiri împotriva riscurilor.

Interese care nu controlează

O entitate care adoptă standardele pentru prima dată trebuie să aplice următoarele dispoziții din IAS 27 (modificate în 2008) prospectiv, de la data trecerii la IFRS-uri:

(a)	dispoziția de la punctul 28 conform căreia rezultatul global total este atribuit deținătorilor societății-mamă și intereselor care nu controlează, indiferent dacă acest lucru are drept rezultat interese care nu controlează cu sold deficitar;

(b)	dispozițiile de la punctele 30 și 31 privind contabilizarea modificărilor participațiilor societății-mamă într-o filială, modificări care nu au ca rezultat pierderea controlului; și

(c)	dispozițiile de la punctele 34-37 privind contabilizarea pierderii controlului unei filiale și dispozițiile aferente de la punctul 8A din IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte.

Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să aplice retroactiv IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru combinările de întreprinderi anterioare, ea trebuie să aplice, de asemenea, IAS 27 (revizuit în 2008), în conformitate cu punctul C1 din prezentul IFRS.

Apendicele C

Scutiri de la combinările de întreprinderi

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS. O entitate trebuie să aplice următoarele cerințe pentru combinările de întreprinderi pe care le-a recunoscut înainte de data trecerii la IFRS-uri.

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta să nu aplice retroactiv IFRS 3 (revizuit în 2008) pentru combinări de întreprinderi anterioare (combinări de întreprinderi care au avut loc înainte de data trecerii la IFRS-uri). Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile retratează o combinare de întreprinderi pentru a se conforma cu IFRS 3 (revizuit în 2008), ea trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi ulterioare și trebuie, de asemenea, să aplice IAS 27 (modificat în 2008) de la aceeași dată. De exemplu, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să retrateze o combinare de întreprinderi care a avut loc pe 30 iunie 20X6, ea trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi care au avut loc între 30 iunie 20X6 și data trecerii la IFRS-uri și trebuie să aplice și IAS 27 (modificat în 2008) începând cu 30 iunie 20X6.

Nu este necesar ca o entitate să aplice retroactiv IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar pentru ajustările valorii juste și ale fondului comercial ce rezultă din combinări de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS-uri. Dacă entitatea nu aplică IAS 21 retroactiv pentru acele ajustări ale valorii juste și pentru fondul comercial, ea le va trata mai degrabă ca active și datorii ale entității, decât ca active și datorii ale entității dobândite. Ca urmare, aceste ajustări ale fondului comercial și ale valorii juste fie sunt deja exprimate în moneda funcțională a entității, fie sunt elemente valutare nemonetare care sunt raportate folosind rata de schimb aplicată în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

O entitate poate aplica retroactiv IAS 21 pentru ajustările valorii juste și ale fondului comercial care rezultă fie:

(a)	din toate combinările de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS-uri; sau

(b)	din toate combinările de întreprinderi pe care entitatea alege să le retrateze pentru a fi conforme cu IFRS 3, așa cum se permite de către punctul C1 de mai sus.

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu aplică retroactiv IFRS 3 pentru o combinare de întreprinderi anterioară, acest lucru are următoarele consecințe pentru acea combinare de întreprinderi:

(a)

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să păstreze aceeași clasificare (ca o achiziție de către un dobânditor legal, o achiziție inversă de către entitatea dobândită legal sau o unitate de interese) ca în situațiile financiare conforme principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare.

(b)

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să recunoască la data trecerii la IFRS-uri toate activele și datoriile sale care au fost dobândite sau asumate într-o combinare de întreprinderi anterioară, altele decât:

(i)	unele active financiare și datorii financiare derecunoscute în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare (a se vedea punctul B2); și

(ii)

active, inclusiv fondul comercial, și datorii care nu au fost recunoscute în situația poziției financiare consolidată a dobânditorului în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare și care de asemenea nu se califică pentru a fi recunoscute conform IFRS-urilor din situația poziției financiare individuale a entității dobândite [a se vedea literele (f)-(i) de mai jos].

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile va recunoaște orice modificare rezultată ajustând rezultatul reportat (sau, dacă este cazul, o altă categorie a capitalurilor proprii), în afară de cazul când modificarea rezultă din recunoașterea unei imobilizări necorporale care a fost anterior inclusă în fondul comercial [vezi literele (g) și (i) de mai jos].

(c)

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să excludă din situația poziției sale financiare IFRS de deschidere orice element recunoscut în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare care nu se califică pentru recunoaștere ca activ sau ca datorie conform IFRS-urilor. Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să contabilizeze modificarea rezultantă după cum urmează:

(i)

entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate să fi clasificat o combinare de întreprinderi trecută drept o achiziție și a recunoscut drept imobilizare necorporală un element care nu se califică pentru recunoaștere ca activ în conformitate cu IAS 38 Imobilizări necorporale. Aceasta trebuie să reclasifice acel element (și, dacă există, impozitul amânat aferent și interesele care nu controlează) ca parte a fondului comercial [în afara cazului în care a dedus fondul comercial direct din capitalurile proprii în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, a se vedea (g)(i) și (i) de mai jos].

(ii)	entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să recunoască toate celelalte modificări rezultante în rezultatul reportat (1).

(d)

IFRS-urile impun evaluarea ulterioară a unor active și datorii pe o bază care nu este fundamentată pe costul inițial, cum ar fi valoarea justă. Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să evalueze aceste active și datorii pe acea bază în situația poziției financiare IFRS de deschidere, chiar dacă ele au fost dobândite sau asumate într-o combinare de întreprinderi anterioară. Ea trebuie să recunoască orice modificare rezultantă a valorii contabile mai degrabă prin ajustarea rezultatului reportat (sau, dacă este cazul, o altă categorie a capitalurilor proprii), decât a fondului comercial.

(e)

Imediat după combinarea de întreprinderi, valoarea contabilă în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare a activelor dobândite și a datoriilor asumate în acea combinare de întreprinderi trebuie să fie costul lor presupus de la acea dată conform IFRS-urilor. Dacă IFRS-urile impun o evaluare bazată pe cost a activelor și a datoriilor respective la o dată ulterioară, atunci costul presupus trebuie să reprezinte baza pentru amortizarea bazată pe cost sau amortizarea de la data combinării de întreprinderi.

(f)

Dacă un activ dobândit sau o datorie asumată într-o combinare de întreprinderi anterioară nu a fost recunoscut(ă) în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, acesta (aceasta) nu are un cost presupus nul în situația poziției financiare IFRS de deschidere. În schimb, dobânditorul trebuie să îl (o) recunoască și să îl (o) evalueze în situația consolidată a poziției sale financiare pe baza pe care ar impune-o IFRS-urile în situația poziției financiare a entității dobândite. Pentru a ilustra: dacă, în conformitate cu principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, dobânditorul nu a capitalizat contractele de leasing financiar dobândite într-o combinare de întreprinderi anterioară, el trebuie să capitalizeze acele contracte de leasing în situațiile sale financiare consolidate, deoarece IAS 17 Contracte de leasing ar impune entității dobândite să facă acest lucru în situația poziției sale financiare IFRS. În mod similar, dacă dobânditorul nu a recunoscut, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, o datorie contingentă care mai există încă la data trecerii la IFRS-uri, dobânditorul trebuie să recunoască acea datorie contingentă la data respectivă în afară cazului în care IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente ar interzice recunoașterea acesteia în situațiile financiare ale entității dobândite. În schimb, dacă un activ sau o datorie a fost inclus(ă) în fondul comercial în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, dar ar fi fost recunoscut(ă) separat în conformitate cu IFRS 3, acel activ sau acea datorie rămâne în fondul comercial, în afara cazului când IFRS-urile ar cere recunoașterea sa în situațiile financiare ale entității dobândite.

(g)

Valoarea contabilă a fondului comercial în situația poziției financiare IFRS de deschidere trebuie să fie valoarea sa contabilă în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare la data trecerii la IFRS-uri, după următoarele două ajustări:

(i)

Dacă este prevăzut la literele (c)(i) de mai sus, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să crească valoarea contabilă a fondului comercial atunci când reclasifică un element pe care l-a recunoscut ca imobilizare necorporală conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare. În mod similar, dacă prevederile de la litera (f) de mai sus impun unei entități care adoptă pentru prima dată IFRS-urile să recunoască o imobilizare necorporală care a fost inclusă în fondul comercial recunoscut în conformitate cu principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să reducă în mod corespunzător valoarea contabilă a fondului comercial (și, dacă este cazul, va ajusta impozitul amânat și interesele care nu controlează).

(ii)

Indiferent dacă există vreo indicație că fondul comercial poate fi depreciat, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să aplice IAS 36 pentru testarea fondului comercial pentru depreciere la data trecerii la IFRS-uri și pentru recunoașterea oricăror pierderi datorate deprecierii în rezultatul reportat (sau, dacă IAS 36 prevede astfel, în surplusul din reevaluare). Testul de depreciere trebuie să se bazeze pe condițiile de la data trecerii la IFRS-uri.

(h)

Nu trebuie efectuată nicio altă ajustare a valorii contabile a fondului comercial la data trecerii la IFRS-uri. De exemplu, entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să retrateze valoarea contabilă a fondului comercial:

(i)	pentru a exclude cercetarea și dezvoltarea în curs de desfășurare, dobândite în respectiva combinare de întreprinderi (în afară de cazul în care imobilizarea necorporală aferentă se califică pentru recunoaștere în conformitate cu IAS 38 în situația poziției financiare a entității dobândite);

(ii)	pentru a ajusta amortizarea anterioară a fondului comercial;

(iii)

pentru a relua ajustările fondului comercial pe care IFRS 3 nu le-ar permite, dar care au fost făcute în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare datorită ajustărilor activelor și datoriilor făcute între data combinării de întreprinderi și data trecerii la IFRS-uri.

(i)

Dacă entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a recunoscut fondul comercial în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare ca o deducere din capitalurile proprii:

(i)	aceasta nu trebuie să recunoască fondul comercial respectiv în situația poziției financiare IFRS de deschidere. În plus, ea nu trebuie să reclasifice acel fond comercial în profit sau pierdere dacă cedează filiala sau dacă investiția în filială s-a depreciat.

(ii)	ajustările care rezultă din rezolvarea ulterioară a unei contingențe care afectează contravaloarea cumpărării trebuie să fie recunoscute în rezultatul reportat.

(j)

În conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate să nu fi consolidat o filială dobândită într-o combinare de întreprinderi anterioară [de exemplu, deoarece societatea-mamă nu a considerat-o ca o filială în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare sau nu a întocmit situații financiare consolidate]. Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile trebuie să ajusteze valorile contabile ale activelor și datoriilor filialei la valorile pe care IFRS-urile le-ar solicita în situația poziției financiare a filialei. Costul presupus al fondului comercial este egal cu diferența, la data trecerii la IFRS-uri, dintre:

(i)	partea societății-mamă în acele valori contabile ajustate; și

(ii)	costul investiției societății-mamă în filială din situațiile financiare individuale ale societății-mamă.

(k)	Evaluarea intereselor care nu controlează și a impozitului amânat rezultă din evaluarea altor active și datorii. Ca urmare, ajustările de mai sus ale activelor și datoriilor recunoscute afectează interesele care nu controlează și impozitul amânat.

C5	Excepția pentru combinările de întreprinderi trecute se aplică, de asemenea, achizițiilor anterioare de investiții în entități asociate și de interese în asocieri în participație. În plus, data selectată pentru punctul C1 se aplică pentru toate aceste tipuri de achiziții.

(1) Astfel de modificări includ reclasificări în și din imobilizări necorporale dacă fondul comercial nu a fost recunoscut drept activ în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Acest lucru se întâmplă dacă, în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare, entitatea (a) a dedus fondul comercial direct din capitalurile proprii sau (b) nu a considerat drept achiziție combinarea de întreprinderi.

Anexa D

Scutiri de la alte IFRS-uri

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

O entitate poate să aleagă să folosească una sau mai multe dintre următoarele excepții:

(a)	tranzacții cu plata pe bază de acțiuni (punctele D2 și D3);

(b)	contracte de asigurare (punctul D4);

(c)	valoare justă sau reevaluare drept cost presupus (punctele D5-D8);

(d)	contracte de leasing (punctul D9);

(e)	beneficiile angajaților (punctele D10 și D11);

(f)	diferențe de conversie cumulate (punctele D12 și D13);

(g)	investiții în filiale, entități controlate în comun și entități asociate (punctele D14 și D15);

(h)	activele și datoriile filialelor, entităților asociate și ale asocierilor în participație (punctele D16 și D17);

(i)	instrumente financiare compuse (punctul D18);

(j)	desemnarea instrumentelor financiare recunoscute anterior (punctul D19);

(k)	evaluarea la valoarea justă a activelor financiare sau datoriilor financiare la recunoașterea inițială (punctul D20);

(l)	obligații din lichidare incluse în costul imobilizărilor corporale (punctul D21);

(m)	active financiare sau imobilizări necorporale contabilizate în conformitate cu IFRIC 12 Acorduri de concesiune a serviciilor (punctul D22); și

(n)	costurile îndatorării (punctul D23).

O entitate nu trebuie să aplice aceste excepții prin analogie cu alte elemente.

Tranzacții cu plata pe bază de acțiuni

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 Plata pe bază de acțiuni pentru instrumentele de capitaluri proprii care au fost acordate la sau înainte de 7 noiembrie 2002. De asemenea, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 pentru instrumentele de capitaluri proprii care au fost acordate după 7 noiembrie 2002, care au fost achiziționate înainte de ultima dintre (a) data trecerii la IFRS-uri și (b) 1 ianuarie 2005. Totuși, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile alege să aplice IFRS 2 unor astfel de instrumente de capitaluri proprii, ea poate face acest lucru doar dacă a prezentat în mod public valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, determinată la data evaluării, așa cum se definește în IFRS 2. Pentru toate acordările de instrumente de capitaluri proprii cărora nu li s-a aplicat IFRS 2 (de exemplu, instrumentele de capitaluri proprii acordate la sau înainte de 7 noiembrie 2002), entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile va prezenta totuși informațiile cerute la punctele 44 și 45 din IFRS 2. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile modifică termenii sau condițiile acordării de instrumente de capitaluri proprii la care IFRS 2 nu a fost aplicat, atunci entitatea nu trebuie să aplice punctele 26-29 din IFRS 2 dacă modificarea a survenit înainte de data trecerii la IFRS-uri.

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 pentru datoriile care rezultă din tranzacțiile cu plata pe bază de acțiuni care au fost decontate înainte de data trecerii la IFRS-uri. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 pentru datoriile care au fost decontate înainte de 1 ianuarie 2005. Pentru datoriile la care se aplică IFRS 2, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu este obligată să retrateze informații comparative în măsura în care informațiile se referă la o perioadă sau o dată anterioară datei de 7 noiembrie 2002.

Contracte de asigurări

D4	O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii din IFRS 4 Contracte de asigurări. IFRS 4 restricționează modificările politicilor contabile pentru contracte de asigurări, inclusiv cele făcute de o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile.

Valoare justă sau reevaluare drept cost presupus

D5	O entitate poate opta pentru evaluarea unui element de imobilizări corporale la data trecerii la IFRS-uri la valoarea justă și să folosească această valoare drept cost presupus la acea dată.

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta pentru folosirea unei reevaluări conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare a unui element de imobilizări corporale, la sau înainte de data trecerii la IFRS-uri, drept cost presupus la data reevaluării, dacă reevaluarea a fost, la data reevaluării, comparabilă în general cu:

(a)	valoarea justă; sau

(b)	costul sau costul amortizat în conformitate cu IFRS-urile, ajustat astfel încât să reflecte, de exemplu, modificările unui indice de preț general sau specific.

Opțiunile de la punctele D5 și D6 sunt, de asemenea, valabile pentru:

(a)	investiții imobiliare, dacă o entitate alege să folosească modelul bazat pe cost din IAS 40 Investiții imobiliare și

(b)

imobilizările necorporale care întrunesc:

(i)	criteriile de recunoaștere din IAS 38 (incluzând evaluări credibile ale costului inițial); și

(ii)	criteriile de reevaluare din IAS 38 (incluzând existența unei piețe active).

O entitate nu trebuie să utilizeze aceste opțiuni pentru alte active sau pentru datorii.

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate să fi stabilit un cost presupus în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare pentru unele sau pentru toate activele și datoriile, prin evaluarea lor la valoarea justă la o anumită dată, datorită unui eveniment, de exemplu, o privatizare sau o ofertă publică inițială. Ea poate folosi o astfel de evaluare la valoarea justă, determinată de eveniment, drept cost presupus pentru IFRS-uri, la data acelei evaluări.

Contracte de leasing

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii din IFRIC 4 Determinarea măsurii în care un angajament conține un contract de leasing. Prin urmare, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate determina pe baza faptelor și circumstanțelor existente la data trecerii la IFRS-uri dacă un angajament existent la acea dată conține un contract de leasing.

Beneficiile angajaților

D10

Conform IAS 19 Beneficiile angajaților, o entitate poate opta pentru utilizarea unei abordări tip „coridor”, care lasă unele câștiguri și pierderi actuariale nerecunoscute. Aplicarea retroactivă a acestei abordări impune entității împarțirea câștigurilor și pierderilor actuariale cumulate de la începutul planului până la data trecerii la IFRS-uri într-o parte recunoscută și o parte nerecunoscută. Totuși, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta pentru recunoașterea tuturor câștigurilor și pierderilor actuariale cumulate la data trecerii la IFRS-uri chiar dacă utilizează abordarea tip „coridor” pentru ultimele câștiguri și pierderi actuariale. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile utilizează această opțiune, aceasta trebuie să o aplice la toate planurile.

D11	O entitate poate să prezinte valorile cerute de punctul 120A(p) din IAS 19 având în vedere că valorile sunt determinate pentru fiecare perioadă contabilă prospectiv cu începere de la data tranziției la IFRS-uri.

Diferențe de conversie cumulate

D12

IAS 21 prevede ca o entitate:

(a)	să recunoască anumite diferențe de conversie în cadrul altor rezultate globale și să le acumuleze într-o componentă separată a capitalurilor proprii; și

(b)

la cedarea unei operațiuni din străinătate să reclasifice o diferență de conversie cumulată pentru acea operațiune din străinătate (inclusiv, dacă este cazul, câștigurile și pierderile din acoperirile împotriva riscurilor aferente) din capitaluri proprii în profit sau pierdere drept parte din câștig sau pierdere la cedare.

D13

Totuși, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să se conformeze acestor cerințe pentru diferențele de conversie cumulate care existau la data trecerii la IFRS-uri. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile folosește această scutire:

(a)	diferențele de conversie cumulate pentru toate operațiunile din străinătate sunt presupuse a fi zero la data trecerii la IFRS-uri; și

(b)	câștigul sau pierderea la o cedare ulterioară a unei operațiuni din străinătate trebuie să excludă diferențele de conversie care apar înainte de data trecerii la IFRS-uri și să includă diferențele de conversie ulterioare.

Investiții în filiale, entități controlate în comun și entități asociate

D14

Atunci când o entitate întocmește situații financiare individuale, IAS 27 (modificat în 2008) prevede contabilizarea investițiilor sale în filiale, entități controlate în comun și entități asociate fie:

(a)	la cost, fie

(b)	în conformitate cu IAS 39.

D15

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile evaluează o astfel de investiție la cost în conformitate cu punctul D14, atunci ea trebuie să evalueze investiția respectivă la una dintre următoarele valori ale situației poziției financiare IFRS individuale, de deschidere:

(a)	costul determinat în conformitate cu IAS 27 sau

(b)

cost presupus. Costul presupus al unei astfel de investiții trebuie să fie:

(i)	valoarea sa justă (determinată în conformitate cu IAS 39) la data trecerii entității la IFRS-uri entitate în situațiile financiare individuale; sau

(ii)	valoare contabilă a principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare la data respectivă.

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urilor poate alege fie prevederile de la subpunctul (i), fie de la subpunctul (ii) de mai sus pentru a evalua investiția sa în fiecare filială, entitate controlată în comun sau entitate asociată pe care alege să o evalueze folosind un cost presupus.

Activele și datoriile filialelor, ale entităților asociate și ale asocierilor în participație

D16

Dacă o filială devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile mai târziu decât societatea-mamă, în situațiile sale financiare ea trebuie să evalueze activele și datoriile sale fie:

(a)

la valorile contabile care ar fi fost incluse în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă, pe baza datei de trecere la IFRS-uri a societății-mamă, dacă nu ar fi fost făcute ajustări pentru procedurile de consolidare și pentru efectele combinărilor de întreprinderi în cursul cărora societatea-mamă a dobândit filiala; sau

(b)

la valorile contabile impuse de restul acestui IFRS, în baza datei trecerii filialei la IFRS-uri. Aceste valori contabile pot diferi de cele descrise la litera (a):

(i)	atunci când scutirile din prezentul IFRS conduc la evaluări care depind de data trecerii la IFRS-uri.

(ii)	atunci când politicile contabile utilizate în situațiile financiare ale filialei diferă de cele din situațiile financiare consolidate. De exemplu, filiala poate utiliza ca politică contabilă modelul de cost din IAS 16 Imobilizări corporale, în timp ce grupul poate folosi modelul de reevaluare.

De o opțiune similară dispune și o entitate asociată sau o asociere în participație care devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile mai târziu decât o entitate care are o influență semnificativă sau un control comun asupra sa.

D17

Totuși, dacă o entitate devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile mai târziu decât filiala sa (sau entitatea asociată sau asocierea în participație), ea va evalua în situațiile sale financiare consolidate activele și datoriile filialei (sau entității asociate sau asocierii în participație) la aceleași valori contabile ca în situațiile financiare ale filialei (sau entității asociate sau asocierii în participație), după efectuarea ajustărilor pentru consolidare și a ajustărilor contabile ale capitalurilor proprii și ale celor pentru efectele combinărilor de întreprinderi în cursul cărora entitatea a dobândit filiala. În mod similar, dacă o societate-mamă devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile pentru situațiile sale financiare individuale mai devreme sau mai târziu decât pentru situațiile sale consolidate, ea trebuie să evalueze activele și datoriile sale la aceleași valori în ambele situații financiare, cu excepția ajustărilor pentru consolidare.

Instrumente financiare compuse

D18

IAS 32 Instrumente financiare: prezentare solicită unei entități să împartă, la emitere, un instrument financiar compus în componente separate de datorii și de capitaluri proprii. În cazul în care componenta de datorie nu mai este valabilă, aplicarea retroactivă a IAS 32 implică separarea în două părți a capitalurilor proprii. Prima parte se află în rezultat reportat și reprezintă dobânda cumulată a componentei de datorie. Cealaltă parte este reprezentată de componenta de capitaluri proprii inițială. Totuși, conform prezentului IFRS, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să separe aceste două părți în cazul în care componenta de datorie nu mai este valabilă la data trecerii la IFRS-uri.

Desemnarea instrumentelor financiare recunoscute anterior

D19

IAS 39 permite ca un activ financiar să fie desemnat la recunoașterea inițială ca disponibil în vederea vânzării sau un instrument financiar (dacă îndeplinește anumite criterii) să fie desemnat drept activ financiar sau datorie financiară la valoarea justă, prin profit sau pierdere. În ciuda acestei cerințe se aplică scutiri în următoarele circumstanțe:

(a)	unei entități îi este permis să desemneze ca disponibil în vederea vânzării la data trecerii la IFRS-uri.

(b)

unei entități îi este permis să desemneze, la data trecerii la IFRS-uri, orice activ financiar sau orice datorie financiară ca fiind la valoarea justă prin profit sau pierdere, cu condiția ca respectivul activ sau respectiva datorie să întrunească, la data respectivă, criteriile din punctul 9(b)(i), 9(b)(ii) sau 11A din IAS 39.

Evaluarea la valoarea justă a activelor financiare sau datoriilor financiare la recunoașterea inițială

D20

Fără a aduce atingere cerințelor de la punctele 7 și 9, o entitate poate să aplice prevederile din ultima propoziție din IAS 39, punctele AG76 și AG76A în una din următoarele modalități:

(a)	prospectiv, tranzacțiilor încheiate după 25 octombrie 2002; sau

(b)	prospectiv, tranzacțiilor încheiate după 1 ianuarie 2004.

Obligații din lichidare incluse în costul imobilizărilor corporale

D21

IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din lichidare, restaurare și de natură similară prevede ca anumite modificări ale unei datorii existente din lichidare, restaurare și de natură similară să fie adăugate la sau deduse din costul activului de care sunt legate; valoarea amortizabilă ajustată a activului este amortizată prospectiv pe parcursul duratei sale de viață utilă. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu trebuie să se conformeze acestor prevederi pentru astfel de modificări ale datoriilor care au avut loc înainte de data trecerii la IFRS-uri. Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile folosește această scutire, aceasta trebuie:

(a)	să evalueze datoria de la data trecerii la IFRS-uri în conformitate cu IAS 37;

(b)

să estimeze, în măsura în care datoria este în domeniul de aplicare din IFRIC 1, valoarea care ar fi fost inclusă în costul activului aferent atunci când datoria a apărut pentru prima dată, actualizând datoria la acea dată utilizând cea mai bună estimare a ratei (ratelor) de actualizare istorică(e) ajustată(e) în funcție de risc care ar fi fost aplicată acelei datorii pe durata perioadei intervenite; și

(c)	să calculeze amortizarea acumulată pentru acea valoare, de la data trecerii la IFRS-uri, pe baza estimării curente a duratei de viață utilă a activului, utilizând politica de amortizare adoptată de entitate în baza IFRS-urilor.

Active financiare sau imobilizări necorporale contabilizate în conformitate cu IFRIC 12

D22	O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii din IFRIC 12.

Costurile îndatorării

D23

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii de la punctele 27 și 28 din IAS 23 revizuit în 2007. Referirile de la punctele respective cu privire la data intrării în vigoare trebuie interpretate drept 1 iulie 2009 sau data trecerii la IFRS-uri, dacă aceasta este ulterioară.

Apendicele E

Excepții pe termen scurt de la IFRS-uri

Prezenta anexă este parte integrantă din IFRS.

[Anexă rezervată pentru posibile excepții viitoare pe termen scurt.]

II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie

26.11.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 311/25

DECIZIA COMISIEI

din 13 mai 2009

privind măsurile C 20/07 (ex NN 31/07) puse în aplicare de Spania în favoarea Pickman

[notificată cu numărul C(2009) 3541]

(Numai textul în limba spaniolă este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2009/849/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 88 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1),

după ce a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile (1) în conformitate cu articolul menționat anterior și ținând seama de observațiile acestora,

întrucât:

1. PROCEDURĂ

(1)

În urma acuzațiilor formulate de un reclamant într-o scrisoare înregistrată la 5 aprilie 2006 conform cărora autoritățile spaniole au acordat ajutor de stat societății Pickman — La Cartuja de Sevilla S.A. (denumită în continuare „Pickman” sau „societatea”), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a solicitat informații de la autoritățile spaniole prin scrisorile din 12 aprilie 2006 și 12 februarie 2007, la care autoritățile spaniole au răspuns prin scrisorile înregistrate la 7 iunie 2006, 30 august 2006 și 18 aprilie 2007.

(2)	La 27 iunie 2007, Comisia a informat autoritățile spaniole că a decis să inițieze procedura și a primit observațiile acestora în scrisorile din 15 septembrie 2007 și 26 noiembrie 2007.

(3)

În urma publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, la 10 octombrie 2007, a deciziei de inițiere a procedurii în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din tratat (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”), prin care părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile, Comisia a primit observații de la beneficiarul ajutorului prin scrisorile înregistrate la 26 noiembrie 2007 și 7 aprilie 2008. La 12 februarie 2008 și 11 aprilie 2008, aceste observații au fost înaintate autorităților spaniole, care au formulat un răspuns la 2 aprilie 2008. Nu s-au primit observații de la părțile terțe.

2. BENEFICIARUL

(4)

Pickman este un producător de farfurii și articole de porțelan cu sediul în Sevilia din anul 1841. Întreprinderea s-a axat în mod tradițional pe fabricarea de produse artizanale de gamă superioară și pe comercializarea directă a acestora către hoteluri, restaurante și societăți de catering sau prin punctele partenere de desfacere cu amănuntul. De curând, aceasta și-a diversificat activitățile pe piața cadourilor de protocol și servicii hoteliere. În prezent, Pickman are aproximativ 140 de angajați, iar în anul 2005 avea o cifră de afaceri de 4,28 milioane EUR. Prin urmare, trebuie privită ca întreprindere mijlocie (2).

(5)

Pickman operează pe piața articolelor de ceramică, ale cărei vânzări se ridică în total la aproximativ 26 de miliarde EUR, sumă care, conform estimărilor, reprezintă o treime din producția mondială totală și asigură locuri de muncă pentru 222 000 de persoane. Mai exact, segmentul de piață definit ca „veselă și articole ornamentale” prezintă anumite caracteristici specifice, și anume faptul că se bazează în mare măsură pe forța de muncă, este în legătură strânsă cu consumatorul final și manifestă nevoia puternică de a concura în ceea ce privește modelul și calitatea. Această piață este deschisă schimburilor intracomunitare, în cadrul cărora Regatul Unit și Germania sunt principalele țări producătoare și consumatoare, cota Spaniei fiind mai mică de 5 %, și există concurență între producători. La nivel național, în Spania funcționează 11 societăți, cu un număr de circa 3 000 de angajați și un volum anual de vânzări de 60 de milioane de articole, a căror valoare anuală totală ajunge la 84 de milioane EUR (3).

3. MĂSURILE

(6)

Măsurile care fac obiectul deciziei de inițiere a procedurii sunt următoarele (4):

—	măsura 2: renunțarea la datoria Pickman față de Fondul de Securitate Socială în valoare de 3,29 milioane EUR prin intermediul unui acord special încheiat la 11 aprilie 2000 diferit de acordul general pentru creditori;

—

măsurile 3-6: o serie de împrumuturi participative cu o valoare totală de 1,87 milioane EUR și subvenții destinate investițiilor în active corporale și necorporale cu o valoare totală de 2,59 milioane EUR prevăzute într-un plan de restructurare depus de Pickman la Junta de Andalucía [Guvernul Regional din Andaluzia], care l-a aprobat la 2 martie 2004 conform descrierii de la considerentele 50, 51 și 52 din decizia de inițiere a procedurii;

—

măsura 7: o garanție acordată de Agencia de Innovación y Desarrollo de Andalucía [Agenția pentru Inovare și Dezvoltare din Andaluzia] (denumită în continuare „IDEA”), care acoperă 1,3 milioane EUR, respectiv 80 % dintr-un împrumut în valoare de 1,65 milioane EUR negociat de Pickman cu o bancă și încheiat de părți la 28 decembrie 2005. Garanția nu s-a aplicat.

4. MOTIVELE CARE AU STAT LA BAZA INIȚIERII PROCEDURII

(7)	În decizia de inițiere a procedurii, concluzia intermediară a Comisiei a fost aceea că măsurile 2-7 ar putea constitui ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(8)

Întrucât principalul obiectiv al măsurilor a fost, în aparență, asistarea unei societăți aflate în dificultate, Comisia a considerat că Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (5) (denumite în continuare „Liniile directoare din 2004”) se aplicau, deoarece măsura 7, în eventualitatea în care ar constitui ajutor de stat, a fost adoptată după intrarea în vigoare a respectivelor linii directoare.

(9)

Mai exact, evaluarea preliminară a Comisiei a fost următoarea:

—	măsurile nu pot fi considerate drept ajutor de salvare, luând în considerare atât forma, cât și durata acestora;

—	este posibil ca Pickman să fi beneficiat de ajutor de restructurare însă, în absența unui plan de restructurare, nu se poate evalua dacă măsura ar restabili viabilitatea pe termen lung a societății.

(10)	Pe baza informațiilor disponibile, Comisia a decis să inițieze procedura oficială de investigație pentru a înlătura îndoielile cu privire la natura de ajutor de stat a măsurilor în discuție și compatibilitatea acestora cu piața comună.

5. OBSERVAȚIILE SPANIEI

(11)	După ce au fost informate cu privire la decizia de inițiere a procedurii, autoritățile spaniole au trimis următoarele observații cu privire la măsurile individuale în discuție.

(12)

În ceea ce privește măsura 2, autoritățile spaniole subliniază faptul că Trezoreria Securității Sociale, în calitate de creditor preferențial, a avut prioritate în fața simplilor creditori, clasându-se imediat după creditorii cu garanții și datorii față de personalul societății. Prin urmare, avantajul acestui statut preferențial nu constituie o prioritate absolută, ci permite creditorului să nu semneze acordul general cu creditorii și să opteze pentru un acord special pentru a obține condiții care, în baza legislației naționale aplicabile, trebuie să fie mai favorabile decât cele stipulate în acordul general cu creditorii. De asemenea, autoritățile spaniole descriu în detaliu singurele două alternative posibile, și anume confiscarea anumitor active corporale și necorporale. Totuși, aceasta nu este prioritară altor ipoteci înregistrate anterior sau plăților privind forța de muncă și, prin urmare, există o mare probabilitate ca acestea să aibă ca rezultat un grad mai scăzut de rambursare a datoriilor Pickman.

(13)

Autoritățile spaniole rectifică afirmația de la considerentul 16 din decizia de inițiere a procedurii, precizând faptul că, în baza acordului general cu creditorii, au existat două alternative și nu două posibilități cumulative: recuperarea a 5 % din creanțe în termen de 75 de zile sau a unui procent de 20 % în termen de 17 ani fără dobândă.

(14)

Cu toate acestea, profitând de poziția sa preferențială, Trezoreria Securității Sociale nu a semnat acordurile generale cu creditorii și a optat pentru un acord special care, în opinia sa, oferea o perspectivă de recuperare mai bună decât acordul general cu creditorii. Prin urmare, Pickman, care datora 4 milioane EUR Trezoreriei Securității Sociale, a convenit să plătească 18 % din acea sumă într-un interval de opt ani, plus dobândă la o rată anuală de 3,25 %. În plus, acordul special includea o garanție conform căreia acesta înceta în mod automat în cazul în care orice alt creditor ar fi beneficiat de un tratament mai favorabil. De fapt, după achitarea sumei de 595 676,89 EUR pentru cotizațiile lucrătorilor, la 27 mai 2004, Pickman a achitat suma de 2 012 786,39 EUR.

(15)

În final, autoritățile spaniole susțin faptul că „interesul general” la care se face referire la considerentul 18 din decizia de inițiere a procedurii face parte dintr-o formulă generică utilizată în toate acordurile încheiate în cadrul procedurilor de recuperare a datoriilor. De fapt, Trezoreria Securității Sociale a încercat să recupereze suma maximă posibilă de la debitor, acționând, astfel, în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață, și neagă faptul de a fi avut orice altă intenție decât aceea de a încerca să obțină recuperarea maximă posibilă.

(16)

Autoritățile spaniole pretind că, având în vedere Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (6) (denumită în continuare „Comunicarea privind garanțiile”), măsura nu constituie ajutor de stat. În primul rând, Pickman nu poate fi privită ca o întreprindere în dificultate, un astfel de statut fiind necesar obținerii unui împrumut fără intervenția statului, deoarece situația sa s-a îmbunătățit semnificativ în 2005, până în punctul în care a obținut rezultate pozitive în 2006 și a beneficiat de încrederea băncilor care, practic, i-au acordat un împrumut în condiții normale de piață, respectiv la rata Euribor, care în acel moment era de 2,783 puncte, plus 1,25 puncte.

(17)

De asemenea, autoritățile spaniole susțin că nu a fost implicat niciun fel de ajutor de stat, deoarece garanția era legată exclusiv de o singură tranzacție financiară specifică, și anume acoperirea a 80 % (1,3 milioane EUR) din valoarea totală a unui împrumut cu o durată limitată de 10 ani. De asemenea, autoritățile spaniole evidențiază faptul că Pickman a achitat prețul de piață pentru garanție, deoarece a plătit o primă anuală de 1,5 % și a înregistrat, de asemenea, o ipotecă în favoarea IDEA, care reprezenta, în sine, 13 % din valoarea proprietății imobiliare de 10 950 000 EUR.

(18)

Autoritățile spaniole nu neagă faptul că măsurile 3-6 au constituit ajutor de stat, însă pretind că acestea nu le-au notificat deoarece au considerat că măsurile făceau parte dintr-o schemă de ajutor pentru sprijinirea investițiilor, creării locurilor de muncă și IMM-urilor în Andaluzia, fapt ce a oferit, de asemenea, posibilitatea de a acorda ajutorul de salvare și de restructurare IMM-urilor aflate în dificultate, și că această schemă fusese deja aprobată de Comisie (7) (denumită în continuare „schema aprobată”).

(19)

În această privință, autoritățile spaniole susțin faptul că toate condițiile stipulate în baza schemei aprobate au fost satisfăcute. Acestea sunt de acord cu faptul că dispoziția care fixa valoarea totală maximă autorizată la 4 milioane EUR pentru fiecare beneficiar nu a fost respectată întocmai, având în vedere faptul că măsurile 3-6 s-au ridicat la o valoare totală de 4,46 milioane EUR. Totuși, acestea consideră că neinformarea Comisiei cu privire la excedentul de 0,46 milioane EUR sau chiar la valoarea totală a ajutorului, constituie o neregularitate administrativă care nu afectează conformitatea esențială a măsurii cu schema aprobată, fapt ce trebuie, de asemenea, confirmat rezonabil de Comisie.

(20)

Pe de altă parte, autoritățile spaniole sunt de acord că măsurile 3-6 trebuie evaluate ținând cont de Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate adoptate în 1999 (8) (denumite în continuare „Liniile directoare din 1999”), având în vedere că acestea erau singurele linii directoare în vigoare la momentul acordării ajutorului, ca fiind o tranzacție unică în baza unui plan de restructurare trimis autorităților spaniole în contextul schemei aprobate. De fapt, contrar evaluării preliminare efectuate de către Comisie în decizia de inițiere a procedurii, autoritățile spaniole consideră că măsura 7 nu trebuie privită ca ajutor de stat (a se vedea considerentele 15 și 16 de mai sus) deoarece nu s-a acordat niciun fel de ajutor de restructurare după publicarea Liniilor directoare din 2004.

(21)

De asemenea, autoritățile spaniole subliniază faptul că, atât în baza Liniilor directoare din 1999, cât și a Liniilor directoare din 2004, ajutorul trebuie privit ca ajutor de restructurare compatibil. De fapt, în 2003, Pickman avea 128 de angajați și a realizat o cifră de afaceri de 2,35 milioane EUR, putând fi, astfel, calificată drept un IMM, tip de societate pentru care Comisia nu trebuie să aprobe un plan. În orice eventualitate, planul de restructurare îndeplinește cerințele Comisiei, dat fiind că acesta este pentru 6 ani, se limitează la cerințele minime de restabilire a viabilității Pickman, conform studiului de piață atașat, și prevede că Pickman trebuie să contribuie semnificativ la asigurarea viabilității sale. În acest sens, autoritățile spaniole fac referire la o decizie prin care Comisia a aprobat un ajutor de restructurare nenotificat în favoarea unui alt IMM spaniol care operează în același sector ca și Pickman, Porcelanas del Principado (9), pe baza conformității esențiale cu condițiile Liniilor directoare din 1999 și a denaturării limitate a concurenței rezultate în urma ajutorului.

(22)	În final, autoritățile spaniole subliniază importanța Pickman pentru industria locală din Andaluzia și Spania, punând în balanță lunga sa tradiție istorică și culturală și denaturarea limitată a concurenței rezultată în urma ajutorului acordat unui IMM cu o cotă de piață foarte limitată.

6. OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR TERȚE

(23)	În urma publicării deciziei de inițiere a procedurii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia a primit observații doar din partea beneficiarului, Pickman, privind diverse măsuri în discuție. Aceste observații sunt incluse în considerentele 24-32.

(24)

Pickman contestă analiza preliminară a Comisiei conform căreia măsura 2 constituie ajutor de stat și sprijină argumentele înaintate de autoritățile spaniole potrivit cărora acordul special semnat cu Trezoreria Securității Sociale a fost preferențial și a garantat cea mai ridicată și mai rapidă rată de recuperare posibilă, care este conformă cu motivația unui creditor privat într-o economie de piață. Beneficiarul subliniază, de asemenea, faptul că, din acel moment, toate datoriile restante ale Pickman la Trezoreria Securității Sociale au fost recuperate, iar contribuțiile ulterioare au fost achitate în mod regulat.

(25)	Pickman afirmă că măsura 7 nu poate fi privită ca ajutor de stat întrucât îndeplinește toate cele patru condiții stipulate în Comunicarea privind garanțiile.

(26)

De fapt, în decembrie 2005, Pickman ieșea din criză, pierderile sale scăzând de la peste 2 milioane EUR în 2004 la aproximativ 0,15 milioane EUR în 2005. În plus, aceasta putea obține un împrumut în condiții normale de piață și a primit, într-adevăr, un împrumut de 3,3 milioane EUR de la Monte de Piedad y Caja de Ahorros de Huelva y Sevilla în 2004, atunci când se afla încă în dificultate, asigurând valoarea totală a acelui împrumut cu o ipotecă. Garanția publică pentru împrumutul de 1,6 milioane EUR nu acoperea mai mult de 80 % din acel împrumut și a durat doar zece ani. În final, aceasta a plătit prețul pieței pentru împrumut: Pickman a achitat o primă anuală de 1,5 % și a asigurat garanția în întregime cu o ipotecă în favoarea IDEA asupra unei părți din proprietatea imobiliară.

(27)

Ca răspuns la o solicitare a Comisiei pentru o estimare a valorii proprietății imobiliare a Pickman în ultimii ani, Pickman a trimis două estimări independente datate 31 mai 2005 (10 962 598,56 EUR) și 4 octombrie 2007 (12 512 066,27 EUR). La 20 mai 2004, proprietatea imobiliară nu a fost ipotecată, întrucât la 8 mai 2007 aceasta a fost grevată cu două ipoteci, prima în favoarea Monte de Piedad y Caja de Ahorros de Huelva y Sevilla, iar a doua în favoarea IDEA, prima în valoare de 3 300 000 EUR plus dobândă și costuri, iar a doua în valoare de 1 300 000 EUR plus 104 000 EUR în costuri. Pickman susține faptul că valoarea totală a acestor două ipoteci a rămas, cu toate acestea, semnificativ mai redusă decât valoarea estimată a proprietății imobiliare, iar riscul foarte limitat asumat de IDEA a fost, prin urmare, acoperit în mare măsură pe baza prețului global al pieței achitabil în mod normal. În consecință, Pickman este de părere că cele patru condiții sunt satisfăcute și că nu este implicat niciun fel de ajutor de stat.

(28)

Pickman nu face nicio referire la evaluarea inițială a Comisiei conform căreia măsurile constituie ajutor de stat, însă pretinde că acestea sunt în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE și sunt acoperite de schema aprobată, care prevede posibilitatea acordării de ajutoare de salvare și de restructurare IMM-urilor aflate în dificultate.

(29)

Pickman subliniază faptul că măsurile respectă cerința stipulată în baza schemei aprobate și că acestea depășesc plafonul de 4 milioane EUR cu doar 0,46 milioane EUR, o sumă semnificativ inferioară plafonului de 10 milioane EUR stabilit la punctul 68 din Liniile directoare din 1999 pentru schemele de sprijinire a IMM-urilor.

(30)

Schema aprobată, la fel ca Liniile directoare din 1999, prevede ca ajutorul să fie limitat la minimul necesar și ca beneficiarul să contribuie în mod semnificativ la planul de restabilire a viabilității sale pe termen lung, însă nu include nicio prevedere referitoare la măsurile compensatorii. Singura obligație care îi revine beneficiarului ajutorului este aceea de a nu-și mări capacitatea de producție.

(31)

Pickman susține că planul de restructurare care aprobă măsurile 3-6, elaborat de un evaluator independent, Auditoria y Consulta S.A., în octombrie 2003 și aprobat de autoritățile spaniole în luna martie 2004, este pe deplin conform cu cerințele referitoare la principiul „prima și ultima dată”, la necesitate, contribuția proprie, interzicerea măririi capacității și perspectiva viabilității pe termen lung în diferite situații.

(32)

În final, Pickman subliniază faptul că măsurile nu au cauzat nicio denaturare ilegală a pieței și au adus beneficii unei întreprinderi mijlocii situate într-o regiune menționată la articolul 87 alineatul (3) litera (a), cu o cotă de piață foarte limitată în ceea ce privește volumul global al activității comerciale, care a respectat în întregime graficul planului de restructurare aprobat și și-a îmbunătățit corespunzător situația financiară din 2006, astfel nemaifiind necesară punerea în aplicare a măsurilor compensatorii.

(33)

În ceea ce privește observațiile formulate de Pickman, autoritățile spaniole susțin pe deplin argumentele înaintate, precum și concluzia potrivit căreia măsura 2 și măsura 7 nu trebuie privite ca ajutor de stat, în timp ce măsurile 3-6 constituie ajutor existent, compatibil, în orice eventualitate, cu piața comună.

7. EVALUARE

(34)

În baza articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, orice ajutor acordat de un stat membru sau prin resurse de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor bunuri este incompatibil cu piața comună, în măsura în care afectează comerțul între statele membre.

(35)

Ca punct preliminar, Comisia va evalua măsura 7 după evaluarea măsurii 2, urmând ordinea observațiilor transmise de autoritățile spaniole și de beneficiar. De fapt, clasificarea măsurii 7 are implicații asupra setului de norme care trebuie aplicate măsurilor rămase 3-6, astfel cum s-a anticipat în decizia de inițiere a procedurii și s-a stabilit în prezenta decizie.

(36)	În ceea ce privește măsura 2, incertitudinile Comisiei din decizia de inițiere a procedurii făceau referire la măsura în care Trezoreria Securității Sociale a acționat ca un creditor privat în negocierile sale privind datoria societății Pickman.

(37)	În primul rând, în baza legislației spaniole, creditele cu privire la contribuțiile de securitate socială beneficiază de un tratament preferențial, care constă în posibilitatea încheierii unui acord special în locul participării la procedurile prevăzute pentru creditorii nepreferențiali (10).

(38)

În această privință, informațiile transmise de autoritățile spaniole și confirmate de copiile celor două acorduri arată faptul că acordul special încheiat între Trezoreria Securității Sociale și Pickman a fost mai favorabil decât acordul încheiat între societate și creditorii generali. De fapt, acesta din urmă a asigurat creditorilor generali doar posibilitatea de a alege între recuperarea a 5 % din creanțe în termen de 75 de zile sau a 20 % din acestea în termen de 17 ani fără dobândă, în timp ce acordul special permitea statului să recupereze 18 % din creditul său în termen de 8 ani la o rată anuală a dobânzii de 3,25 %, iar acea datorie a fost recuperată în întregime în conformitate cu programul prevăzut.

(39)

Comisia confirmă, de asemenea, faptul că, în eventualitatea lichidării (ipotetice) a societății Pickman, singura alternativă disponibilă pentru Trezoreria Securității Sociale ar fi fost să încerce să își recupereze creditul prin confiscarea anumitor bunuri corporale și necorporale specifice. Totuși, autoritățile spaniole au demonstrat în mod adecvat că aceasta nu ar fi fost o alternativă viabilă: confiscarea activelor corporale nu avea nicio valoare reală, ținând cont de statutul preferențial al unei ipoteci înregistrate anterior în favoarea entității publice RUMASA și este rezonabil să se accepte opinia autorităților spaniole conform căreia orice confiscare a activelor necorporale ar fi fost precară, ținând cont de dependența necesară în baza legislației spaniole de potențialii cumpărători pentru care acele active, odată separate de numele societății, ar avea cel mult o valoarea limitată. În consecință, se pare că lichidarea ar fi fost mai puțin favorabilă decât scenariul luat, de fapt, în considerare de către autoritățile spaniole, a căror poziție privilegiată a fost prevăzută în mod explicit în acordul special, a cărui clauză 10 prevedea în mod specific că acordul ar fi nul și neavenit în cazul în care, ulterior, s-ar conveni asupra unor condiții mai favorabile cu orice alt creditor.

(40)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia este mulțumită de faptul că s-a demonstrat în mod adecvat că Trezoreria Securității Sociale a acționat în conformitate cu principiul unui creditor într-o economie de piață, în conformitate cu hotărârea în cazul Tubacex (11), care caută alternativa ce va garanta, de fapt, recuperarea celei mai mari sume posibile în condițiile cele mai eficiente. Prin urmare, Comisia concluzionează că măsura constând în renunțarea la creanțele Pickman de securitate socială nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat.

(41)	În ceea ce privește măsura 7, Comisia și-a exprimat îndoielile în decizia de inițiere a procedurii cu privire la faptul că Pickman ar fi putut obține un împrumut de 1,6 milioane EUR de la banca Caja Provincial San Fernando de Sevilla y Jerez fără o garanție IDEA care să acopere 1,3 milioane EUR.

(42)

Comisia a evaluat măsura în contextul Comunicării privind garanțiile. De fapt, astfel cum s-a menționat la secțiunea 4, o garanție individuală nu constituie ajutor de stat în baza articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE dacă (i) împrumutatul nu se află în dificultate financiară, (ii) împrumutatul poate, în principiu, să obțină un împrumut în condiții de piață fără intervenția statului, (iii) garanția este legată de o anumită tranzacție financiară, se constituie pentru o sumă fixă, nu acoperă mai mult de 80 % din împrumut și are o durată limitată, și (iv) s-a plătit un preț de piață pentru garanția care reflectă diferiți factori, cum ar fi durata garanției și titlurile de valoare acordate.

(43)

Pe baza Comunicării privind garanțiile și a practicilor în materie ale Comisiei, condiția (iii) a fost îndeplinită deoarece garanția, care nu a fost pusă în aplicare, este legată de un împrumut specific, limitat la un termen de 10 ani, și acoperă doar 80 % din împrumut, respectiv o sumă fixă de 1,3 milioane EUR.

(44)

În ceea ce privește condiția (i), Comisia consideră că, la momentul obținerii împrumutului și garanției la 28 decembrie 2005, perioada de restructurare nu se încheiase. Cu toate acestea, este adevărat că, în luna decembrie 2005, situația financiară a societății Pickman se îmbunătățise considerabil, iar planul de restructurare ajunsese la etapa de consolidare, înregistrându-se profituri de 0,7 milioane EUR în 2006. Din aceste motive, nu poate fi exclus faptul că Pickman nu se mai afla în dificultate în momentul acordării garanției. Totuși, deoarece perioada de restructurare nu ajunsese la final, nu se poate exclude faptul că Pickman nu se afla în dificultate. Prin urmare, Comisia nu poate exclude faptul că garanția nu a fost evaluată în conformitate cu condițiile de piață.

(45)

În ceea ce privește condiția (ii), trebuie afirmat faptul că, în 2004, atunci când societatea putea fi calificată drept întreprindere aflată în dificultate, Pickman a obținut un împrumut de 3,3 milioane EUR de la Monte de Piedad y Caja de Ahorros de Huelva y Sevilla deoarece a putut să îl asigure în întregime prin ipotecarea unei părți a activelor societății.

(46)

A fortiori, nu se poate spune că Pickman nu ar fi putut obține un împrumut fără intervenția statului la sfârșitul lui 2005, deoarece, spre deosebire de situația din 2004 când nu a reușit să obțină un împrumut fără intervenția statului, prima parte a procesului de restructurare se încheiase, iar planul fusese consolidat pe baza unei situații financiare mai solide. În plus, Pickman a garantat împrumutul său din 2004 direct cu banca, și nu cu IDEA. De asemenea, faptul că banca Caja Provincial San Fernando de Sevilla y Jerez a convenit să acorde Pickman un împrumut în condiții de piață și și-a asumat riscul corespunzător unui procent de 20 % din împrumut fără nicio garanție sau titlu de valoare suplimentar asupra acelei părți din împrumut confirmă respectiva constatare.

(47)

Având în vedere cele de mai sus, deși Comisia nu poate exclude faptul că, la 28 decembrie 2005, Pickman încă mai putea fi calificată drept întreprindere aflată în dificultate, aceasta este, totuși, de părere că Pickman ar fi putut obține, în principiu, un împrumut în condiții de piață fără intervenția statului. În consecință, valoarea ajutorului de stat nu corespunde valorii totale a împrumutului, ci, mai degrabă, potențialului avantaj economic derivat din acea garanție de stat.

(48)

În final, în ceea ce privește condiția (iv), Comisia confirmă faptul că împrumutul a fost acordat pentru 10 ani la prețul pieței, respectiv la rata dobânzii Euribor, care la acel moment era de 2,783 puncte, plus 1,25 %, fiind comparabilă cu cea care se înregistra pe piața spaniolă pentru împrumuturile acordate firmelor sănătoase. În ceea ce privește prețul achitat pentru garanție, astfel cum s-a subliniat mai sus, întrucât nu se poate exclude faptul că Pickman se afla în dificultate, trebuie să se stabilească măsura în care prima a corespuns primelor de pe piață. În acest caz, nu poate fi exclus faptul că, dată fiind situația întreprinderii, prima respectivă conținea un element de ajutor. Cu toate acestea, trebuie să se sublinieze, de asemenea, faptul că, având în vedere practicile Comisiei din acel moment, elementul de ajutor pare să fie relativ limitat. În primul rând, Comisia accepta faptul că o primă de garantare de 1,5 % nu reprezintă ajutor de stat în conformitate cu practicile sale de acceptare a unei prime de 0,5 % în cazul schemelor de garantare pentru societățile sănătoase fără depozit de garantare (12). În acest caz, prima este de trei ori mai mare. În al doilea rând, garanția a fost asigurată, în acest caz, printr-o ipotecă în favoarea statului evaluată la 10 962 598,56 EUR la 31 mai 2005 și la 12 512 066,27 EUR la 4 octombrie 2007.

(49)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că Pickman ar fi putut obține un împrumut fără intervenția statului pe baza titlului de valoare de înaltă calitate și a situației financiare îmbunătățite. Prin urmare, ajutorul nu trebuie calculat pe baza valorii totale a împrumutului. Ajutorul constă în diferența dintre prima achitată și prima pe care ar fi trebuit să o plătească o societate aflată într-o situație similară, luând în considerare garanția financiară totală obținută. Având în vedere valoarea redusă a împrumutului de 1,6 milioane EUR, calitatea superioară a garanției și faptul că s-a încasat o primă de 1,5 %, Comisia consideră că elementul de ajutor nu va depăși 100 000 EUR, pragul de minimis aplicabil la momentul respectiv (13).

(50)	În ceea ce privește măsurile 3-6, Comisia și-a exprimat îndoielile în decizia de inițiere a procedurii conform cărora acestea ar putea fi privite ca neconstituind ajutor de stat pe baza principiului investitorului în economia de piață.

(51)

Acele îndoieli sunt confirmate în prezenta decizie: subvențiile au fost nerambursabile, iar împrumuturile participative au trebuit rambursate anual prin intermediul unui transfer de 10 % din profiturile nepurtătoare de dobândă. Prin urmare, este clar faptul că Guvernul Regional din Andaluzia nu a acționat ca un investitor în economia de piață, deoarece nu se aștepta la un profit la investiție. În plus, aceste măsuri, acordate în contextul unui plan de restructurare pentru perioada 2004-2009, au fost aprobate de Guvernul Regional din Andaluzia, putând fi atribuite, prin urmare, unei autorități de stat sau publice. Măsurile au acordat unui singur beneficiar, Pickman, un avantaj selectiv sub formă de împrumuturi preferențiale și subvențiilor directe care, în general, nu sunt puse la dispoziția altor societăți. Pickman operează în segmentul de piață al veselei, articolelor din ceramică și articolelor din porțelan. Deoarece aceste produse sunt comercializate în cadrul Comunității, măsurile în discuție amenință să denatureze concurența și să afecteze comerțul dintre statele membre. Spania nu pune la îndoială calificarea acestor măsuri ca ajutor de stat.

(52)

În consecință, măsurile 3-6 constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, iar posibila lor compatibilitate trebuie evaluată corespunzător. Faptul că ajutorul a fost deja acordat, prin încălcarea obligației statelor membre de notificare prealabilă, stipulată la articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, determină caracterul ilegal al acestui ajutor.

(53)

Articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE prevăd excepții de la incompatibilitatea generală descrisă la alineatul (1) al articolului respectiv. În special, în baza articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, ajutorul pentru facilitarea dezvoltării anumitor activități economice sau a anumitor domenii economice, în cazul în care acest ajutor nu afectează în mod negativ condițiile de comercializare într-o măsură contrară interesului comun, poate fi considerat compatibil cu piața comună.

(54)	Deoarece măsura 7 nu constituie ajutor de stat (a se vedea considerentele 41-50 de mai sus), contrar evaluării preliminare din decizia de inițiere a procedurii, Comisia este de părere că nu este necesară evaluarea compatibilității măsurilor 3-6 pe baza Liniilor directoare din 2004.

(55)

De fapt, la punctul 104 din Liniile directoare din 2004 se evidențiază următoarele: „Comisia examinează compatibilitatea cu piața comună a oricărui ajutor de salvare sau restructurare acordat fără autorizarea sa și care, în consecință, încalcă articolul 88 alineatul (3) din tratat pe baza prezentelor linii directoare, în cazul în care ajutorul este acordat integral sau parțial după publicarea liniilor directoare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.”

(56)

În această privință, Comisia confirmă faptul că măsurile 3-6, o operațiune unică în baza unui plan de restructurare, au fost acordate la data aprobării planului de către autoritățile spaniole, 2 martie 2004, nicio parte din ajutor nefiind acordată după publicarea Liniilor directoare din 2004. Prin urmare, se aplică Liniile directoare din 1999.

(57)

Secțiunea 3.2.2 din Liniile directoare din 1999 stipulează condițiile pentru autorizarea ajutorului de restructurare, sub rezerva dispozițiilor speciale ale punctului 55, care, în cazul IMM-urilor, prevede o aplicare mai puțin strictă a condițiilor în discuție și, în special, caracterul neobligatoriu al măsurilor compensatorii. Comisia a efectuat această evaluare specifică, inter alia, într-un caz care, în mod asemănător, făcea referire la un IMM care opera în sectorul producției de vase de ceramică și articole de porțelan, și anume societatea Porcelanas del Principado (14).

(58)

În primul rând, societatea trebuie privită ca o întreprindere aflată în dificultate în sensul liniilor directoare. Așa cum au confirmat autoritățile spaniole, până în 2004, Pickman s-a aflat într-o astfel de situație, lucru demonstrat de faptul că aceasta deținea fonduri proprii negative și pierderi în creștere, pe fondul prescrierii unei ipoteci constituite asupra unora dintre activele sale în favoarea societății RUMASA, care ar fi determinat, cel mai probabil, ieșirea de pe piață în scurt timp.

(59)

În al doilea rând, acordarea ajutorului este condiționată de punerea în aplicare a planului de restructurare, a cărui durată trebuie să fie cât mai scurtă posibil și care trebuie să restabilească viabilitatea pe termen lung a societății într-o perioadă de timp rezonabilă pe baza estimărilor realiste în ceea ce privește viitoarele condiții de operare. În ceea ce privește IMM-urile, în conformitate cu practicile Comisiei, prin dispozițiile incluse la considerentul 55 s-a înțeles că nu era necesar ca însăși Comisia să aprobe un astfel de plan în cazul schemelor aplicabile IMM-urilor.

(60)

Așa cum au observat autoritățile spaniole, Pickman a trimis autorităților naționale un plan de restructurare, elaborat de experți independenți ai societății Auditoría y Consulta S.A., care

—

descrie circumstanțele care au dus la dificultățile societății: proprietatea și administrarea instabilă și inadecvată, demotivarea cauzată de supradimensionare și un dezechilibru al organizării personalului, o rată de eșec ridicată și costuri unitare mari în comparație cu concurenții, stocuri excedentare, rată scăzută a utilizării, absența oricărei strategii pe termen mediu sau lung și politici de vânzare;

—

analizează situația economică și financiară a Pickman pe baza datelor pentru anii 2000-2003: fonduri proprii negative, confiscarea anumitor active, coeficienți ridicați de îndatorare și probleme grave privind lichiditățile, scăderea rentabilității și valorii vânzărilor, împreună cu creșterea relativă ulterioară a impactului costurilor de personal;

—

identifică poziția competitivă a Pickman pe piața relevantă, cu cote de piață foarte scăzute în comparație cu concurenții săi, subliniind atât punctele sale slabe, cât și pe cele tari, în primul rând reputația sa remarcabilă în ceea ce privește calitatea și valoarea culturală și istorică acordată tradițiilor spaniole.

(61)

De asemenea, planul de restructurare a fost împărțit în două etape diferite: prima a programat majoritatea măsurilor de intervenție pentru 2004, în timp ce a doua etapă a constat în consolidarea progresivă a situației generale a Pickman în anii 2005-2009 (a se vedea tabelul 2 de mai jos). Măsurile de intervenție, care vizau rectificarea deficiențelor structurale ale întreprinderii și garantarea viabilității sale pe termen lung, se refereau la stabilirea unei noi structuri de administrare, planificarea unei organigrame adecvate procesului de fabricație, reducerea și reorganizarea forței de muncă, negocierea unui nou contract colectiv de muncă, reorganizarea activităților fabricii în scopul optimizării, modernizarea semnificativă în domeniul tehnic și IT, investiții de personal și campanii de marketing la nivelul unui departament comercial, constituirea unor noi canale de distribuție, reechilibrarea fondurilor proprii și a capitalul social, ajustarea coeficientului de îndatorare și achiziționarea unui nivel minim de lichidități.

(62)

În cadrul planului, măsurile de intervenție susmenționate prezintă diferite scenarii, care reflectă cel mai optimist caz, cel mai pesimist caz și scenariile intermediare, iar adoptarea estimărilor intermediare privind o productivitate de 75 % și nivelurile de vânzări care reflectă estimările înregistrate de societate în 2002 par să constituie previziuni financiare realiste, ale căror valori esențiale sunt prezentate în tabelul 1 de mai jos și care au fost efectiv obținute până în prezent.

Tabelul 1

(milioane EUR)
	2004	2005	2006	2007	2008	2009
Cifră de afaceri	2,7	4,4	6,5	7,5	9,3	10,6
Fonduri proprii	–7,1	–7,9	–7,2	–5,8	–2,9	0,9
Cheltuieli de exploatare	–5,5	–5,4	–5,5	–5,2	–5,3	–5,6
Costuri de personal	–3,2	–3,2	–3,2	–3,1	–3,2	–3,3
Active financiare	0,4	0,01	0,1	0,07	0,1	0,2
Rezultat de exploatare	–1,9	–0,2	1,4	2,0	3,5	4,6

(63)

În al treilea rând, orice denaturare necorespunzătoare a concurenței trebuie evitată. Deoarece „ajutorul acordat categoriei de întreprinderi mici și mijlocii tinde să afecteze condițiile de comercializare într-o mai mică măsură decât cel acordat firmelor mari”, „acordarea de ajutoare de restructurare IMM-urilor nu va fi, în mod normal, legată de măsuri compensatorii” (punctul 55 din Liniile directoare din 1999). În această privință, trebuie remarcat că Pickman este o întreprindere medie cu 137 de angajați, vânzări de 2 milioane de EUR în 2003 și o cotă de piață limitată la nivel comunitar. De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în cazul Porcelanas del Principado, întreprindere medie care operează în același sector, Comisia nu a impus niciun fel de măsuri compensatorii. Urmând aceleași practici, denaturarea limitată pe care o poate determina ajutorul acordat Pickman nu presupune adoptarea niciunei măsuri compensatorii.

(64)

De asemenea, în cazul Pickman, se pare că (i) nu se estimează ca planul de restructurare să ducă la o creștere a capacității; (ii) forța de muncă a societății trebuie reorganizată, realizându-se o reducere a personalului în cazul anumitor fabrici și investiții în domeniile comercial și IT; (iii) Pickman este o societate mică, prin aceasta înțelegând că poate beneficia de ajutor; (iv) potențiala prezență a societății pe piață este foarte limitată și a fost încă și mai limitată în 2003, în comparație cu concurenții săi (a se vedea studiul de piață la care se face referire mai sus); și (v) în conformitate cu harta ajutoarelor regionale din Spania pentru perioada 2000-2006 (15), Andaluzia a fost o regiune NUTS II și, pe baza PIB/SPC pe cap de locuitor sub 60 % în comparație cu media comunitară, a îndeplinit cerințele articolului 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE.

(65)

Având în vedere cele de mai sus, în special angajamentul Pickman de a nu-și mări capacitatea, faptul că beneficiarul se încadrează în definiția unui IMM, are o poziție competitivă limitată și se situează într-o regiune asistată, Comisia, în conformitate cu practicile sale standard, consideră că a treia condiție este îndeplinită deoarece denaturarea concurenței cauzată de măsuri este limitată și, cu siguranță, nu într-o măsură contrară interesului comun.

(66)

În al patrulea rând, valoarea și intensitatea ajutorului trebuie limitate strict la minimul necesar pentru a permite realizarea restructurării în funcție de resursele financiare existente ale întreprinderii. Se așteaptă ca beneficiarul ajutorului să aibă o contribuție semnificativă la planul de restructurare din propriile sale resurse, deoarece acest lucru este considerat a fi un semn că piețele cred în posibilitatea restabilirii viabilității.

(67)

De asemenea, valoarea ajutorului acordat de autoritățile spaniole către Pickman s-a ridicat la un total de 4,46 milioane EUR. O parte semnificativă a ajutorului a trebuit utilizată pentru efectuarea plăților către creditorii pe termen scurt („Inversiones Jara S.A” și „Faïencerie de Bouskoura”), în timp ce subvențiile s-au îndreptat către sprijinirea costurilor forței de muncă și, mai ales, a investițiilor care trebuiau realizate de-a lungul anilor, astfel cum sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2

(milioane EUR)
	2004	2005	2006	2007	2008	2009
Investiții corporale și necorporale (16)	1,3	0,06	0,06	0,06	0,06	0,06

(68)

În plus, Pickman a contribuit la propria viabilitate cu suma de 6,24 milioane EUR, constituită din împrumuturi private obținute de către noul proprietar în condițiile pieței fără nicio formă de sprijin public. Suma respectivă reprezintă 58,3 % din finanțarea totală, ceea ce înseamnă că, prin urmare, Pickman a avut o „contribuție semnificativă” pe deplin conformă cu dispozițiile Liniilor directoare din 1999. În plus, activele financiare ale societății, astfel cum s-a stipulat în tabelul 1, arată clar faptul că nu se estimează ca planul să ducă la o lichiditate excesivă. Prin urmare, Comisia consideră că ajutorul este limitat la minimul necesar restabilirii viabilității întreprinderii.

(69)

În concluzie, Comisia este de părere că, având în vedere cele de mai sus, măsurile 3-6, astfel cum sunt prezentate în planul de restructurare al Pickman, îndeplinesc condițiile prevăzute pentru IMM-uri în Liniile directoare din 1999 și trebuie privite ca fiind compatibile cu piața comună în sensul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE.

8. CONCLUZIE

(70)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că:

(a)	măsura 2 nu constituie ajutor de stat deoarece Trezoreria Securității Sociale a acționat în conformitate cu grija unui creditor ipotetic într-o economie de piață;

(b)	măsurile 3-6 constituie ajutor de stat compatibil cu piața comună, în conformitate cu Liniile directoare din 1999;

(c)	măsura 7 conține un element de ajutor de stat, însă acesta s-a aflat sub pragul de minimis aplicabil în momentul acordării,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ajutorul acordat de Spania prin intermediul măsurii 2, care implică renunțarea la creanțele de securitate socială în baza unul acord special separat de acordul general cu creditorii, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE deoarece este conform cu principiul unui creditor privat într-o economie de piață.

Ajutorul acordat de către Spania prin intermediul măsurilor 3, 4, 5 și 6, legat de împrumuturile participative și subvențiile acordate de către Guvernul Regional din Andaluzia în contextul unui plan de restructurare transmis doar la nivel național, constituie ajutor de stat ilegal care, în baza articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, este compatibil cu piața comună.

Ajutorul acordat de Spania prin intermediul măsurii 7, care constă într-o garanție din partea Guvernului Regional din Andaluzia de 1,3 milioane EUR la un împrumut de 1,6 milioane EUR, constituie un ajutor de minimis care nu cade sub incidența sferei de aplicare a articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Regatului Spaniei.

Adoptată la Bruxelles, 13 mai 2009.

Pentru Comisie

Neelie KROES

Membru al Comisiei

(1) JO C 239, 11.10.2007, p. 12.

(2) În sensul Recomandării Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

(3) Informații disponibile pe site-ul internet al Industriei Europene a Ceramicii www.cerameunie.eu și Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pageid=1073,46587259&_dad=portal&_schema=PORTAL&p_product_code=KS-BW-07-001

(4) Din motive de claritate, numerotarea utilizată în decizia de inițiere a procedurii va fi utilizată și în prezenta decizie.

(5) JO C 244, 1.10.2004, p. 2.

(6) JO C 71, 11.3.2000, p. 14.

(7) N 507/2000 Schema de ajutor regional pentru investiții, ocuparea forței de muncă și IMM-uri.

(8) JO C 288, 9.10.1999, p. 2.

(9) Decizia 2004/32/CE a Comisiei (JO L 11, 16.1.2004, p. 1).

(10) A se vedea Decretul legislativ regal nr. 1/1994 din 20 iunie 1994 de aprobare a textului modificat al Ley General de la Seguridad Social [Legea generală privind securitatea socială], care face referire la articolul 1924 alineatul (1) din Código Civil [Codul Civil] și la articolul 913 alineatul (1) litera (D) din Código de Comercio [Codul Comercial].

(11) Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauza C-342/96, Spania/Comisia (Tubacex), Rec., 1996, p. I-2459.

(12) A se vedea, de exemplu, cazul N 512/07 (JO C 12, 17.1.2009, p. 1).

(13) Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în cazul ajutoarelor de minimis (JO L 10, 13.1.2001, p. 30).

(14) A se vedea Decizia 2004/32/CE a Comisiei (JO L 11, 16.1.2004, p. 1).

(15) Consultați decizia Comisiei în cazul N 773/1999, Harta ajutoarelor regionale pentru perioada 2000-2006 (JO C 184, 1.7.2000, p. 22).

(16) Investițiile iau forma costurilor pentru echipamente IT și software (45 %), construcții (1,5 %), echipamente tehnice (12 %) și alte instalații (3 %).

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2009.311.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 311

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 52 26 noiembrie 2009

Cuprins		I Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare este obligatorie	Pagina
		REGULAMENTE
		Regulamentul (CE) nr. 1134/2009 al Comisiei din 25 noiembrie 2009 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	1
	*	Regulamentul (CE) nr. 1135/2009 al Comisiei din 25 noiembrie 2009 de impunere a unor condiții speciale de reglementare a importurilor de anumite produse originare sau expediate din China și de abrogare a Deciziei 2008/798/CE a Comisiei ( 1 )	3
	*	Regulamentul (CE) nr. 1136/2009 al Comisiei din 25 noiembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară IFRS 1 ( 1 )	6
	*	Regulamentul (CE) nr. 1137/2009 al Comisiei din 25 noiembrie 2009 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Insalata di Lusia (IGP)]	21
	*	Regulamentul (CE) nr. 1138/2009 al Comisiei din 25 noiembrie 2009 de aprobare a unor modificări care nu sunt minore efectuate în caietul de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Bitto (DOP)]	23

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	MA	33,9
	MK	37,7
	TR	61,4
	ZZ	44,3
0707 00 05	MA	52,9
	TR	77,9
	ZZ	65,4
0709 90 70	MA	42,1
	TR	117,5
	ZZ	79,8
0805 20 10	MA	65,9
0805 20 10	ZZ	65,9
0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90	CN	48,6
	HR	68,1
	MA	68,9
	TR	72,2
	ZZ	64,5
0805 50 10	AR	64,7
	TR	72,5
	ZA	61,6
	ZZ	66,3
0808 10 80	AU	177,7
	CN	90,7
	MK	20,3
	US	97,5
	XS	24,5
	ZA	111,4
	ZZ	87,0
0808 20 50	CN	50,4
	TR	85,0
	US	131,0
	ZZ	88,8

	II Acte adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom a căror publicare nu este obligatorie
	DECIZII
	Comisie
	2009/849/CE
*	Decizia Comisiei din 13 mai 2009 privind măsurile C 20/07 (ex NN 31/07) puse în aplicare de Spania în favoarea Pickman [notificată cu numărul C(2009) 3541] ( 1 )	25