30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/1

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 737/90 al Consiliului din 22 martie 1990 privind condițiile de import al produselor agricole originare din țările terțe în urma accidentului produs la centrala nucleară de la Cernobâl (1) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (2). Respectivul regulament ar trebui să fie codificat, din motive de claritate și de raționalizare.

(2)

Ca urmare a accidentului produs la centrala electrică nucleară de la Cernobâl la 26 aprilie 1986, au fost dispersate în atmosferă cantități semnificative de elemente radioactive.

(3)

Fără a aduce atingere aplicării care poate interveni, la nevoie, în viitor a dispozițiilor Regulamentului (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului din 22 decembrie 1987 de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare și a furajelor după un accident nuclear sau altă situație de urgență radiologică (3), Comunitatea ar trebui, având în vedere efectele specifice ale accidentului de la Cernobâl, să se asigure de faptul că produsele agricole și produsele agricole transformate destinate consumului uman și susceptibile de a fi contaminate sunt introduse în Comunitate numai în conformitate cu modalitățile comune stabilite.

(4)

Aceste modalități comune ar trebui să asigure protecția sănătății consumatorilor, să mențină natura unificată a pieței și să prevină deturnările de comerț, fără a produce efecte adverse necorespunzătoare cu privire la comerțul dintre Comunitate și țările terțe.

(5)

Respectarea valorilor maxime admise ar trebui să facă obiectul unor controale corespunzătoare, care pot conduce la interzicerea unor importuri în caz de nerespectare.

(6)

Contaminarea radioactivă a numeroase produse agricole a scăzut și va continua să scadă până la valorile existente înainte de accidentul de la Cernobâl. De aceea, trebuie stabilită o procedură care să permită ca astfel de produse să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(7)

Deoarece prezentul regulament se referă la toate produsele agricole și produsele agricole transformate destinate consumului uman, în cazul de față nu este necesar să se aplice procedura menționată la articolul 14 din Directiva 2004/68/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul și tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii (4).

(8)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (5),

(a)

anexa I la tratat;

(b)

Regulamentul (CE) nr. 1667/2006 al Consiliului din 7 noiembrie 2006 privind glucoza și lactoza (6);

(c)

Regulamentul (CEE) nr. 2783/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind regimul comun de comercializare a ovalbuminei și a lactalbuminei (7);

(d)

Regulamentul (CE) nr. 3448/93 al Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (8).

(a)

370 de Bq/kg pentru laptele și produsele lactate enumerate în anexa II și pentru produsele alimentare destinate alimentației sugarilor în primele patru-șase luni de viață și care satisfac singure nevoile alimentare ale acestei categorii de persoane, care sunt condiționate, spre a fi vândute cu amănuntul, în ambalaje clar identificate și etichetate ca „preparate pentru sugari”;

(b)

600 de Bq/kg pentru toate celelalte produse vizate.

(a)

la 31 martie 2010, cu excepția cazului în care, anterior, Consiliul decide altfel, în special în cazul în care lista produselor excluse, menționată la articolul 4, include toate produsele destinate consumului uman cărora li se aplică prezentul regulament;

(b)

de la intrarea în vigoare a Regulamentului Comisiei menționat la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (Euratom) nr. 3954/87, în cazul în care această intrare în vigoare are loc înainte de 31 martie 2010.

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/8

(1)

Comunitatea este parte contractantă la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și la Acordul pentru aplicarea dispozițiilor Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 în legătură cu conservarea și gestionarea stocurilor de pești anadromi și a stocurilor de pești mari migratori. Aceste instrumente internaționale stabilesc obligația statelor de a coopera în domeniul conservării resurselor vii din marea liberă și prevăd ca această cooperare să se desfășoare în mod direct între state sau prin intermediul organizațiilor sau acordurilor corespunzătoare de gestionare a pescuitului la nivel subregional sau regional.

(2)

Absența organizațiilor sau a acordurilor de gestionare a pescuitului la nivel regional nu exonerează statele de obligația care le revine în temeiul dreptului mării de a adopta, în raport cu cetățenii lor, măsurile necesare pentru conservarea resurselor vii din marea liberă, inclusiv pentru protecția ecosistemelor marine vulnerabile împotriva efectelor nocive ale activităților de pescuit.

(3)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (2) prevede că politica comună în domeniul pescuitului aplică principiul precauției în adoptarea unor măsuri pentru reducerea impactului activităților de pescuit asupra ecosistemelor marine. În conformitate cu articolul 7 din același regulament, Comisia poate decide, la solicitarea motivată a unui stat membru sau din proprie inițiativă, luarea unor măsuri de urgență, în cazul în care există dovezi ale unei amenințări grave pentru conservarea resurselor acvatice vii sau pentru ecosistemul marin, care apar ca urmare a activităților de pescuit și care necesită adoptarea unor măsuri imediate.

(4)

Comunitatea s-a angajat să acționeze pentru conservarea ecosistemelor marine precum recifele, munții submarini, coralii de adâncime, izvoarele hidrotermale și bancurile de bureți. Există numeroase date științifice care atestă faptul că integritatea acestor ecosisteme este amenințată de activitățile de pescuit în care se utilizează unelte de fund. Comunitatea a adoptat deja măsuri pentru interzicerea pescuitului de fund în zonele din apele comunitare care adăpostesc astfel de ecosisteme. Aceasta a contribuit, de asemenea, în mod semnificativ la adoptarea unor măsuri similare în zonele din marea liberă aflate în sfera de competență a tuturor organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului existente, abilitate să reglementeze activitățile de pescuit de fund. În plus, aceasta a contribuit activ la instituirea unor noi organizații sau acorduri, pentru ca întreaga suprafață oceanică a planetei să fie inclusă în sisteme regionale corespunzătoare de conservare și gestionare a pescuitului. Cu toate acestea, în anumite zone din marea liberă există dificultăți semnificative în ceea ce privește instituirea unui astfel de organism.

(5)

Prin Rezoluția 61/105 a Adunării Generale a Națiunilor Unite, adoptată la 8 decembrie 2006, comunitatea internațională a convenit asupra necesității urgente de a adopta măsuri de protejare a ecosistemelor marine vulnerabile împotriva efectelor distructive ale activităților de pescuit de fund, prin intermediul unei reglementări stricte a acestor activități de către organizațiile sau acordurile de gestionare a pescuitului la nivel regional sau de către state în ceea ce privește navele care arborează pavilionul lor și care desfășoară activități de pescuit în zone în care nu există astfel de organizații sau acorduri.

Adunarea Generală a oferit orientări privind tipul de măsuri care ar trebui adoptate în acest sens. Acțiunile întreprinse în cadrul FAO pentru elaborarea unor orientări internaționale privind gestionarea acestor activități de pescuit în cadrul Codului de conduită pentru un pescuit responsabil sunt, de asemenea, deosebit de relevante pentru proiectarea și adoptarea unor astfel de măsuri, precum și pentru punerea lor în aplicare de către statele membre.

(6)

Comunitatea dispune de numeroase nave care desfășoară activități de pescuit de fund în zone care nu sunt reglementate de o organizație sau printr-un acord de gestionare a pescuitului la nivel regional care să aibă competența de a reglementa astfel de activități de pescuit și pentru care, pe termen scurt, nu se preconizează înființarea unei astfel de organizații sau încheierea unui astfel de acord. Fără a aduce atingere eforturilor permanente pentru acoperirea acestor lacune spațiale ale sistemului internațional de gestionare a pescuitului, Comunitatea trebuie să respecte obligațiile care îi revin în temeiul dreptului mării în ceea ce privește conservarea resurselor marine vii din aceste zone și, prin urmare, trebuie să adopte măsuri adecvate în raport cu aceste flote. În acest scop, Comunitatea trebuie să acționeze în conformitate cu orientările stabilite de Adunarea Generală în Rezoluția 61/105.

(7)

Un element-cheie al recomandărilor făcute de Adunarea Generală îl reprezintă măsurile adoptate „pentru a evalua, pe baza celor mai pertinente informații științifice disponibile, dacă activitățile specifice de pescuit de fund pot avea efecte nocive semnificative asupra ecosistemelor marine vulnerabile și, în acest caz, pentru a garanta că aceste activități sunt gestionate astfel încât să se prevină astfel de efecte sau nu sunt autorizate”.

(8)

Pentru aplicarea acestei recomandări, este necesar ca navele de pescuit în cauză să fie autorizate să pescuiască în baza unui permis de pescuit special eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1627/94 al Consiliului din 27 iunie 1994 de stabilire a dispozițiilor generale privind permisele de pescuit speciale (3) și cu Regulamentul (CE) nr. 2943/95 al Comisiei din 20 decembrie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1627/94 al Consiliului (4). În plus, eliberarea și valabilitatea unor astfel de permise trebuie să facă obiectul unor condiții speciale care să garanteze că efectele activităților de pescuit autorizate au fost evaluate corespunzător și că desfășurarea operațiunilor de pescuit este conformă acestei evaluări.

(9)

Punerea în aplicare a recomandărilor formulate de Adunarea Generală necesită, de asemenea, adoptarea unor măsuri relevante de monitorizare, pentru a asigura respectarea condițiilor de eliberare a permiselor. Acestea includ prezența observatorilor la bordul navelor și dispoziții specifice privind funcționarea sistemelor de monitorizare a navelor prin satelit pentru cazurile de defecțiuni tehnice sau de nefuncționare a sistemului, pe lângă cele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2244/2003 al Comisiei din 18 decembrie 2003 de stabilire a dispozițiilor privind sistemele de monitorizare a navelor prin satelit (5).

(10)

Identificarea ecosistemelor marine vulnerabile din zonele care nu sunt reglementate de o organizație de gestionare a pescuitului la nivel regional este un proces aflat în desfășurare, iar informațiile științifice în acest domeniu sunt relativ limitate. Din acest motiv este imperativă interzicerea utilizării uneltelor de pescuit de fund în zonele cu privire la care nu a fost efectuată o evaluare științifică privind efectele semnificative adverse pe care le-ar putea produce aceste activități de pescuit asupra ecosistemelor marine vulnerabile.

(11)

Încălcarea condițiilor specifice, precum cele referitoare la zonele neevaluate, la funcționarea sistemului de monitorizare a navelor și la reamplasarea activităților în cazul descoperirii neprevăzute a unui ecosistem marin vulnerabil, poate cauza pagube ireparabile acestor ecosisteme și, prin urmare, trebuie inclusă pe lista încălcărilor grave prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1447/1999 al Consiliului din 24 iunie 1999 privind stabilirea listei tipurilor de comportament care contravin grav normelor politicii comune a pescuitului (6).

(12)

Protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (7), care este pe deplin aplicabil prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament, în special în ceea ce privește drepturile persoanelor vizate de a accesa, rectifica, bloca și șterge datele și de a notifica părțile terțe, drepturi care nu au fost, din acest motiv, prezentate mai în amănunt în prezentul regulament,

(a)

aflate în sfera de competență a unei organizații sau a unui acord de gestionare a pescuitului la nivel regional cu competența de a reglementa astfel de activități de pescuit;

(b)

pentru care procesul de instituire a unei organizații de gestionare regionale a activităților de pescuit se află în curs de desfășurare; dacă participanții la acest proces au convenit asupra unor măsuri provizorii pentru protejarea ecosistemelor marine vulnerabile împotriva efectelor distructive ale utilizării uneltelor de pescuit de fund.

(a)

„ecosistem marin” înseamnă un complex dinamic de comunități de plante, animale și microorganisme și mediul lor abiotic, care interacționează într-o unitate funcțională;

(b)

„ecosistem marin vulnerabil” înseamnă orice ecosistem marin a cărui integritate (și anume structură sau funcție a ecosistemului) este, conform celor mai pertinente informații științifice disponibile și principiului precauției, amenințată de efecte nocive semnificative cauzate de contactul fizic cu uneltele de fund pe durata obișnuită a operațiunilor de pescuit, care include, inter alia, recifele, munții submarini, izvoarele hidrotermale, coralii de apă rece sau bancurile de bureți de apă rece. Cele mai vulnerabile ecosisteme sunt cele care pot fi ușor afectate și care, în plus, necesită mult timp pentru refacere sau care nu mai pot fi refăcute;

(c)

„efecte nocive semnificative” înseamnă efecte (evaluate individual, în combinație sau cumulativ) care compromit integritatea ecosistemului într-un mod care nu permite populațiilor afectate să fie înlocuite și care degradează productivitatea naturală pe termen lung a habitatelor sau care cauzează o pierdere semnificativă, mai mult decât temporară, a diversității speciilor, a habitatului sau a tipurilor de comunități;

(d)

„unelte de fund” înseamnă unelte instalate pe durata obișnuită a operațiunilor de pescuit în contact cu fundul mării, inclusiv traule de fund, drage, setci de fund, paragate de fund, vintire și capcane.

(a)

zona prevăzută pentru desfășurarea activităților;

(b)

speciile vizate;

(c)

tipul de unelte și adâncimea la care urmează să fie instalate acestea; și

(d)

configurația profilului batimetric al fundului mării în zonele de pescuit prevăzute, în cazul în care autoritățile competente ale statului de pavilion vizat nu dispun deja de aceste informații.

(a)

înregistrează independent, în același format ca cel utilizat în jurnalul de bord al navei, informațiile privind capturile prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (8);

(b)

înregistrează orice modificare a planului de pescuit prevăzută la articolul 5 alineatul (2);

(c)

documentează orice descoperire neprevăzută a unor ecosisteme marine vulnerabile menționată la articolul 7, inclusiv prin culegerea de informații care pot fi utilizate pentru protejarea sitului;

(d)

înregistrează adâncimile la care sunt instalate uneltele;

(e)

prezintă un raport autorităților competente ale statului membru în cauză în termen de 20 de zile de la încheierea perioadei de observare. O copie a acestui raport este transmisă Comisiei, în termen de 30 de zile de la primirea unei cereri scrise.

(a)

o rudă a comandantului navei sau a altui ofițer al navei pe care este repartizat observatorul;

(b)

un angajat subordonat comandantului navei pe care este repartizat;

(c)

un angajat subordonat reprezentantului comandantului;

(d)

un angajat al unei societăți controlate de comandant sau de reprezentantul său;

(e)

o rudă a reprezentantului comandantului.

(a)

pe lângă cerințele prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93, capturile efectuate de navele de pescuit menționate la articolul 1, stabilite pe baza informațiilor înregistrate în jurnalele de bord, inclusiv datele complete pentru zilele de pescuit în afara portului, și a rapoartelor prezentate de observatori, defalcate pe trimestru, pe tip de unealtă și pe specie;

(b)

respectarea planurilor de pescuit și a cerințelor prevăzute la articolele 6, 7 și 8 de către navele de pescuit menționate la articolul 1 alineatul (1) și măsurile luate pentru remedierea și sancționarea cazurilor de nerespectare și de încălcare gravă menționate la articolul 10;

(c)

punerea în aplicare a articolului 8.

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/14

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/16

(1)

Regulamentul (CE) nr. 994/98 autorizează Comisia să declare, în conformitate cu articolul 87 din tratat, că, în anumite condiții, ajutoarele acordate întreprinderilor mici și mijlocii („IMM”) sunt compatibile cu piața comună și nu fac obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 88 alineatul (3) din tratat.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutorului de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii (3) nu se aplică activităților de producție, prelucrare sau comercializare a produselor pescărești și de acvacultură aflate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (4).

(3)

Comisia a aplicat articolele 87 și 88 din tratat în numeroase decizii cu privire la IMM active în producția, prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și, de asemenea, și-a afirmat politica în acest domeniu, cel mai recent în Orientările comunitare pentru examinarea ajutorului de stat în domeniul pescuitului și acvaculturii (5) (denumite în continuare „orientările în domeniul pescuitului”). Având în vedere experiența considerabilă a Comisiei în aplicarea respectivelor articolele în ceea ce privește IMM-urile active în producția, prelucrarea și comercializarea produselor pescărești, este necesar, pentru asigurarea unei monitorizări eficiente și pentru simplificarea procedurilor administrative, dar fără a reduce controlul exercitat de Comisie, ca aceasta să își poată extinde competențele conferite prin Regulamentul (CE) nr. 994/98 și asupra IMM-urilor active în producția, prelucrarea și comercializarea produselor pescărești, în măsura în care articolul 89 din tratat a fost recunoscut ca fiind aplicabil acestor produse.

(4)

Comisia evaluează compatibilitatea ajutoarelor de stat în sectorul pescuitului pe baza obiectivelor politicii în domeniul concurenței, precum și ale politicii comune în domeniul pescuitului (PCP).

(5)

Prezentul regulament are ca obiect tipurile de ajutoare acordate în sectorul pescuitului pe care Comisia le autorizează în mod sistematic de mai mulți ani. Respectivele ajutoare nu necesită o evaluare de la caz la caz a compatibilității lor cu piața comună de către Comisie, cu condiția să respecte cerințele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul european pentru pescuit (6) și cu Regulamentul (CE) nr. 498/2007 al Comisiei din 26 martie 2007 de stabilire a unor norme detaliate pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului privind Fondul european pentru pescuit (7), precum și cu alte câteva condiții. Cu toate că Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 este în vigoare numai din 4 septembrie 2006, Comisia a dobândit, pe baza orientărilor existente în domeniul pescuitului, suficientă experiență în aplicarea unor condiții similare pentru tipul de măsuri în cauză pentru a decide că condițiile respectivului regulament sunt suficient de exacte pentru a justifica lipsa necesității unei evaluări de la caz la caz.

(6)

Prezentul regulament nu aduce atingere posibilității statelor membre de a notifica ajutoarele acordate IMM-urilor active în producția, prelucrarea și comercializarea produselor pescărești. Respectivele notificări ar trebui evaluate de Comisie în lumina prezentului regulament și pe baza orientărilor în domeniul pescuitului.

(7)

Ajutoarele pe care un stat membru intenționează să le acorde în sectorul pescuitului, dar care nu intră în sfera de aplicare a prezentului regulament sau a altor regulamente adoptate în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 ar trebui să facă în continuare obiectul obligației de notificare prevăzute la articolul 88 alineatul (3) din tratat. Respectivele ajutoare vor trebui evaluate în lumina prezentului regulament și pe baza orientărilor în domeniul pescuitului.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să excepteze ajutoarele care îndeplinesc toate condițiile pe care le prevede, precum și orice sistem de ajutoare, cu condiția ca ajutoarele care pot fi acordate în cadrul respectivului sistem să îndeplinească toate condițiile menționate în prezentul regulament. Ajutoarele individuale acordate în cadrul unui sistem de ajutoare și ajutoarele ad-hoc ar trebui să conțină o trimitere expresă la prezentul regulament.

(9)

Pentru a asigura coerența cu măsurile de ajutor finanțate de Comunitate, plafoanele pentru ajutoarele reglementate de prezentul regulament ar trebui să fie egale cu plafoanele stabilite pentru aceleași tipuri de ajutoare, prevăzute în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(10)

Este esențial ca niciun ajutor să nu fie acordat în situațiile în care dreptul comunitar, în special normele politicii comune în domeniul pescuitului, nu este respectat. Prin urmare, un stat membru poate acorda un ajutor în sectorul pescuitului numai în cazul în care măsurile finanțate și efectele lor respectă dreptul comunitar. Înainte de acordarea oricărui tip de ajutor, statele membre ar trebui să se asigure că beneficiarii respectivului ajutor de stat respectă normele politicii comune în domeniul pescuitului.

(11)

Pentru a garanta faptul că ajutorul este proporțional și limitat la valoarea necesară, pragurile ar trebui să fie exprimate, atunci când este posibil, ca intensități ale ajutorului în raport cu un ansamblu de costuri eligibile. În vederea calculării intensităților ajutorului, ajutoarele care se plătesc în mai multe tranșe ar trebui actualizate la valoarea lor în momentul acordării. Rata dobânzii care trebuie utilizată în scopul actualizării și al calculării valorii ajutorului pentru ajutoarele care nu iau forma unor subvenții ar trebui să fie rata de referință aplicabilă în momentul acordării subvenției, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (8).

(12)

Ținând seama de necesitatea stabilirii unui echilibru adecvat între minimizarea denaturării concurenței în sectorul care beneficiază de ajutor și obiectivele prezentului regulament, acesta nu ar trebui să excepteze subvențiile individuale care depășesc o sumă maximă stabilită, indiferent dacă acestea sunt sau nu acordate în cadrul unui sistem de ajutoare exceptat în temeiul prezentului regulament.

(13)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor legate de exporturi sau ajutoarelor care favorizează produsele naționale în raport cu cele importate. În special, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte țări. Ajutoarele pentru acoperirea costurilor de participare la târgurile comerciale sau a costurilor studiilor sau serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau deja existent pe o piață nouă nu ar trebui să constituie în mod normal ajutoare la export.

(14)

Ajutoarele acordate întreprinderilor în dificultate în sensul orientărilor comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate (9) ar trebui evaluate în lumina respectivelor orientări, pentru a împiedica nerespectarea acestora. Prin urmare, ajutoarele destinate acestor întreprinderi ar trebui excluse din sfera de aplicare a prezentului regulament. Pentru a reduce povara administrativă a statelor membre atunci când acordă ajutoare reglementate de prezentul regulament, definiția a ceea ce trebuie să se înțeleagă prin întreprindere în dificultate ar trebui simplificată în raport cu definiția utilizată în respectivele orientări. Mai mult decât atât, IMM-urile constituite în societate de mai puțin de trei ani nu ar trebui considerate ca fiind în dificultate în această perioadă în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazului în care respectă criteriile prevăzute de legislația națională pentru a face obiectul unor proceduri colective de insolvență. Simplificările nu ar trebui să aducă atingere calificării respectivelor IMM-uri în temeiul orientărilor menționate anterior în ceea ce privește ajutoarele care nu intră sub incidența prezentului regulament, IMM-uri care fac în continuare obiectul definiției complete prevăzute în respectivele orientări.

(15)

Comisia trebuie să se asigure că ajutoarele autorizate nu afectează condițiile de comercializare într-un mod contrar interesului general. Prin urmare, ajutoarele acordate unui beneficiar care face obiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei prin care un ajutor este declarat ilegal și incompatibil cu piața comună trebuie excluse din sfera de aplicare a prezentului regulament. Drept consecință, orice ajutor ad-hoc plătit unui astfel de beneficiar și orice sistem de ajutoare care nu conține o dispoziție expresă de excludere a acestor beneficiari se supun în continuare obligațiilor de notificare prevăzute la articolul 88 alineatul (3) din tratat. Această dispoziție nu ar trebui să afecteze așteptările legitime ale beneficiarilor sistemelor de ajutoare care nu fac obiectul unor ordine de recuperare în curs.

(16)

Pentru a elimina diferențele care ar putea duce la denaturarea concurenței și pentru a facilita coordonarea dintre diferitele inițiative comunitare și naționale privind IMM-urile, definiția termenului „întreprinderi mici și mijlocii” utilizată în prezentul regulament ar trebui să fie cea prevăzută în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 70/2001.

(17)

În vederea asigurării transparenței, a unui tratament egal și a unei monitorizări eficiente, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice decât ajutoarelor transparente. Ajutorul transparent este ajutorul pentru care poate fi calculat exact echivalentul-subvenție brut ex ante, fără a trebui să se procedeze la o evaluare a riscurilor. În special ajutoarele constând în împrumuturi ar trebui considerate transparente atunci când echivalentul-subvenție brut s-a calculat pe baza ratei de referință prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (10). Ajutoarele constând în măsuri fiscale ar trebui considerate transparente atunci când măsurile prevăd un plafon care garantează că pragul aplicabil nu este depășit.

(18)

Ajutoarele constând în sisteme de garantare ar trebui considerate transparente atunci când metoda de calcul a echivalentului-subvenție brut a fost aprobată în urma notificării acesteia Comisiei. Comisia va examina aceste notificări pe baza Comunicării Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat sub formă de garanții (11). Ajutoarele constând în sisteme de garantare ar trebui considerate transparente și atunci când beneficiarul este un IMM, iar echivalentul-subvenție brut s-a calculat pe baza primelor safe-harbour prevăzute în secțiunile 3.3 și 3.5 din respectiva comunicare.

(19)

Având în vedere dificultatea calculării echivalentului-subvenție al ajutoarelor sub formă de avansuri rambursabile, aceste ajutoare nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament, cu excepția cazului în care valoarea totală a avansului rambursabil este inferioară pragului de notificare individual aplicabil și intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute de prezentul regulament.

(20)

Ținând seama de articolul 87 alineatul (3) litera (c) din tratat, ajutoarele nu ar trebui să aibă numai efectul de a reduce, permanent sau periodic, costurile de exploatare pe care beneficiarul ar trebui în mod normal să le suporte, ci ar trebui să fie proporționale cu handicapurile care trebuie depășite pentru a garanta obținerea avantajelor socioeconomice considerate a fi de interes comunitar. Ajutoarele de stat destinate exclusiv ameliorării situației financiare a producătorilor, dar care nu contribuie sub nicio formă la dezvoltarea sectorului, în special ajutoarele acordate exclusiv pe baza prețurilor, a cantității, a unității de producție sau a unității de mijloace de producție, sunt considerate ajutoare de exploatare, care sunt incompatibile cu piața comună. Mai mult, aceste ajutoare riscă să interfereze cu mecanismele organizării comune a pieței. Prin urmare, sfera de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată la ajutoarele pentru investiții, precum și la ajutoarele pentru anumite măsuri socioeconomice.

(21)

Pentru a garanta acordarea unor ajutoare care sunt necesare și care funcționează ca stimulent în dezvoltarea anumitor activități, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru activități pe care beneficiarul le-ar întreprinde în condiții normale de piață chiar și în lipsa acestora. Existența unor astfel de stimulente ar trebui recunoscută atunci când, înainte de a demara activitățile legate de executarea proiectului sau a activităților subvenționate, beneficiarul prezintă statului membru o cerere.

(22)

Pentru a stabili dacă pragurile individuale de notificare și intensitățile maxime ale ajutoarelor prevăzute de prezentul regulament sunt respectate, ar trebui luată în considerare valoarea totală a ajutoarelor de stat acordate pentru activitatea sau proiectul subvenționat, indiferent dacă ajutorul respectiv este finanțat din surse locale, regionale, naționale sau comunitare.

(23)

Prezentul regulament are ca obiect următoarele ajutoare: ajutoare pentru încetarea temporară sau permanentă a activităților de pescuit, ajutoare pentru finanțarea măsurilor socioeconomice, ajutoare pentru investiții productive în acvacultură, ajutoare în favoarea măsurilor pentru mediul acvatic, ajutoare pentru măsuri de sănătate publică și animală, ajutoare pentru pescuitul în apele interioare, ajutoare pentru prelucrarea și comercializarea produselor de pescuit și de acvacultură, ajutoare pentru măsuri de interes comun care sunt puse în aplicare cu sprijinul activ al operatorilor sau de organizațiile care acționează în numele producătorilor sau de alte organizații recunoscute de statele membre, ajutoare pentru măsuri de interes comun destinate protejării și dezvoltării faunei și florei acvatice, punând totodată în valoare mediul acvatic, ajutoare pentru investiții în porturi de pescuit, locuri de debarcare și adăposturi publice sau private, ajutoare pentru măsuri de interes comun destinate să pună în aplicare o politică de îmbunătățire a calității și promovării, de dezvoltare de piețe noi sau campanii de promovare pentru produsele pescărești și de acvacultură, ajutoare pentru proiecte-pilot, ajutoare de modificare pentru reafectarea navelor de pescuit și ajutoare pentru asistență tehnică.

(24)

Atunci când scutirile fiscale prevăzute la articolul 14 din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (12) se aplică în mod egal întregului sector al pescuitului, Comisia consideră că acestea pot contribui la dezvoltarea sectorului și pot servi interesului comun. Aceste scutiri au fost aplicate în mod egal de către toate statele membre, iar experiența acumulată în aplicarea acestor măsuri în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1595/2004 a demonstrat că nu au avut efecte negative asupra condițiilor de comercializare și contribuie la realizarea obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului, asigurând condiții economice și sociale durabile. Ținând seama de transparența măsurii, dat fiind că ajutorul se calculează pe baza cantității reale de combustibil utilizate de navă, precum și de faptul că prezentul regulament se aplică numai IMM-urilor, iar marea majoritate a întreprinderilor de pescuit din Uniunea Europeană sunt IMM-uri (majoritatea întreprinderilor care beneficiază de aceste scutiri fiscale sunt societăți mici, care dețin o singură navă), Comisia consideră că astfel de măsuri nu vor denatura în mod inadecvat concurența și nici nu vor afecta condițiile de comercializare în detrimentul interesului comun. În consecință, astfel de scutiri fiscale ar trebui să fie declarate, în măsura în care constituie ajutoare de stat, compatibile cu piața comună și exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din Tratatul CE, cu condiția să respecte dispozițiile respectivelor directive și să fie aplicabile întregului sector al pescuitului. În afară de aceasta, prezentul regulament ar trebui, în anumite condiții, să declare ca fiind compatibile cu piața comună și exceptate de la obligația de notificare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat scutirile sau reducerile fiscale aplicabile activităților de pescuit în apele interioare și lucrărilor piscicole pe care statele membre le pot introduce în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2003/96/CE a Consiliului.

(25)

Pentru a asigura transparența și monitorizarea eficientă a ajutoarelor, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 994/98, este necesară stabilirea unui formular tip prin intermediul căruia statele membre să poată furniza Comisiei informații sintetizate de fiecare dată când, în conformitate cu prezentul regulament, se aplică un sistem de ajutoare sau un ajutor individual. Comisia va atribui un număr de identificare fiecărei măsuri de ajutor care îi este comunicată. Atribuirea unui număr de identificare pentru o măsură de ajutor nu înseamnă că s-a procedat la o examinare de către Comisie a conformității ajutorului cu condițiile prevăzute de prezentul regulament. Prin urmare, nu se creează așteptări legitime din partea statului membru sau a beneficiarului cu privire la compatibilitatea măsurii de ajutor cu prezentul regulament.

(26)

Din aceleași motive, Comisia ar trebui să stabilească cerințe specifice cu privire la forma și conținutul rapoartelor anuale care trebuie prezentate Comisiei de statele membre. În plus, este necesar să se stabilească norme privind evidențele pe care trebuie să le păstreze statele membre cu privire la sistemele de ajutoare și la ajutoarele individuale exceptate în temeiul prezentului regulament, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (13).

(27)

În vederea monitorizării punerii în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie, de asemenea, în măsură să obțină de la statele membre toate informațiile necesare cu privire la măsurile întreprinse în baza prezentului regulament. Nefurnizarea, de către statele membre, într-un termen rezonabil de timp, a informațiilor cu privire la aceste măsuri de ajutor poate fi considerată, prin urmare, o indicație a faptului că nu sunt respectate condițiile prevăzute de prezentul regulament. Prin urmare, dacă un stat membru nu furnizează informații care să permită monitorizarea unei măsuri de ajutor, Comisia poate decide că, în ceea ce privește statul membru în cauză, regulamentul sau o parte relevantă din acesta ar trebui retras și că toate măsurile ulterioare de ajutor, inclusiv noile măsuri de ajutor individual luate pe baza sistemelor de ajutoare reglementate anterior de prezentul regulament, trebuie notificate Comisiei în conformitate cu articolul 88 din tratat. De îndată ce statul membru furnizează informații corecte și complete, Comisia ar trebui să permită reluarea aplicării integrale a regulamentului.

(28)

Ținând seama de data expirării Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 și de faptul că toate condițiile de acordare a ajutoarelor în temeiul prezentului regulament au fost aliniate la condițiile prevăzute pentru punerea în aplicare a Fondului european pentru pescuit, este necesară limitarea perioadei de aplicare a prezentului regulament la perioada de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006. În cazul în care perioada de aplicare a prezentului regulament expiră fără a mai fi prelungită, sistemele de ajutoare exceptate prin prezentul regulament continuă să fie exceptate pe o perioadă de șase luni.

(29)

Este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii în ceea ce privește notificările pendinte la data intrării în vigoare a prezentului regulament, ajutoarele acordate înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament care nu au fost notificate, încălcându-se astfel obligația prevăzută la articolul 88 alineatul (3) din tratat, precum și ajutoarele care îndeplinesc condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1595/2004 al Comisiei din 8 septembrie 2004 de aplicare a articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat acordate întreprinderilor mici și mijlocii active în producția, prelucrarea și comercializarea de produse pescărești (14),

(a)

ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității produselor introduse pe piață;

(b)

ajutoarelor pentru activitățile legate de exporturi, și anume ajutoarelor care vizează în mod direct cantitățile exportate, ajutoarelor pentru crearea și exploatarea unei rețele de distribuție sau altor cheltuieli curente privind activitățile legate de exporturi;

(c)

ajutoarelor condiționate de utilizarea produselor naționale în detrimentul celor importate;

(d)

ajutoarelor acordate întreprinderilor în dificultate;

(e)

sistemelor de ajutoare care nu exclud în mod explicit plata ajutoarelor individuale în favoarea unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare în curs în urma unei decizii anterioare a Comisiei conform căreia ajutorul este declarat ilegal și incompatibil cu piața comună;

(f)

ajutoarelor ad-hoc în favoarea unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare în curs în urma unei decizii anterioare a Comisiei conform căreia un ajutor este declarat ilegal și incompatibil cu piața comună.

(a)

„ajutor” înseamnă orice măsură care îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 87 alineatul (1) din tratat;

(b)

„sistem de ajutoare” înseamnă orice act pe baza căruia, fără să fie nevoie de măsuri de punere în aplicare suplimentare, pot fi acordate ajutoare individuale întreprinderilor definite în cadrul actului într-un mod general și abstract, precum și orice act pe baza căruia pot fi acordate ajutoare care nu sunt legate de un proiect specific, uneia sau mai multor întreprinderi, pentru o perioadă nedefinită de timp și/sau pentru o valoare nedefinită;

(c)

„ajutoare individuale” înseamnă ajutoarele ad-hoc și ajutoarele care trebuie notificate, acordate pe baza unui sistem de ajutoare;

(d)

„ajutoare ad-hoc” înseamnă ajutoarele individuale care nu sunt acordate pe baza unui sistem de ajutoare;

(e)

„intensitatea ajutorului” înseamnă valoarea ajutorului exprimată ca procent din costurile eligibile;

(f)

„produs pescăresc” înseamnă atât produsele capturate în mare sau în apele interioare, cât și produsele de acvacultură enumerate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 104/2000;

(g)

„întreprinderi mici și mijlocii” („IMM”) înseamnă întreprinderile mici și mijlocii definite la articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Comisiei din 2 iulie 2008 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună (15);

(h)

„ajutor transparent” înseamnă ajutorul pentru care poate fi calculat exact echivalentul-subvenție brut ex ante, fără a trebui să se procedeze la o evaluare a riscurilor;

(i)

„întreprindere în dificultate” înseamnă o întreprindere care îndeplinește următoarele condiții:

(a)

subvenții directe și subvenții la dobândă;

(b)

ajutoarele care constau în împrumuturi, atunci când echivalentul-subvenție brut a fost calculat pe baza ratelor de referință în vigoare în momentul acordării ajutoarelor și ținând seama de existența unor garanții normale și/sau a unor riscuri anormale asociate împrumutului;

(c)

ajutoare care constau în sisteme de garantare,

(d)

ajutoarele care constau în măsuri fiscale sunt considerate transparente atunci când măsurile prevăd un plafon care garantează că plafonul aplicabil nu este depășit.

(a)

ajutoarele care constau în infuzii de capital;

(b)

ajutoarele care constau în măsuri privind capitalul de risc;

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 26 alineatul (3) și articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 28 și 29 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolele 9 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 28 și 30 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 28 și 31 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 28 și 32 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 34 și 35 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 36 și 37 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 36 și 38 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 36 și 39 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 36 și 40 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 36 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolele 36 și 42 din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 și la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 498/2007; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

(a)

ajutoarele să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 46 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006; și

(b)

valoarea ajutoarelor să nu depășească, în echivalent-subvenție, nivelul total al contribuțiilor publice stabilit în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1198/2006.

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/29

(1)

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 prevede sarcinile generale ale laboratoarelor comunitare de referință pentru produsele alimentare, hrana pentru animale și sănătatea animală, obligațiile lor și dispozițiile care le sunt aplicabile. Laboratoarele comunitare de referință pentru sănătatea animală și animale vii sunt enumerate în partea II din anexa VII la regulamentul menționat.

(2)

Directiva 2006/88/CE stabilește cerințele de sănătate animală pentru introducerea pe piață, importul și tranzitul prin Comunitate ale animalelor și produselor de acvacultură, cât și anumite cerințe minime de prevenire și control privind anumite boli ale acestor animale. În temeiul directivei menționate, laboratoarele comunitare de referință pentru bolile animalelor acvatice își îndeplinesc funcțiile și sarcinile prevăzute în anexa VI partea I.

(3)

În urma încheierii procedurii de selecție, Centre for Environment, Fisheries & Aquaculture Science (Cefas), Weymouth Laboratory, Regatul Unit ar trebui să fie desemnat ca laborator comunitar de referință pentru boli ale crustaceelor.

(4)

În urma încheierii procedurii de selecție, Laboratoire d’études sur la rage et la pathologie des animaux sauvages al Agence Française de Sécurité Sanitaire des Aliments (AFSSA), Nancy, Franța ar trebui să fie desemnat ca laborator comunitar de referință pentru rabie.

(5)

În urma încheierii procedurii de selecție, Laboratorio de Vigilancia Veterinaria (VISAVET) al Facultad de Veterinaria, Universidad Complutense de Madrid, Madrid, Spania ar trebui să fie desemnat ca laborator comunitar de referință pentru tuberculoza bovină.

(6)

Laboratoarele comunitare de referință pentru bolile crustaceelor, rabie și tuberculoza bovină ar trebui desemnate pentru o perioadă inițială de cinci ani, începând cu 1 iulie 2008, pentru a permite evaluarea performanței și a conformității acestora.

(7)

Pe lângă funcțiile și obligațiile generale stabilite la articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, anumite responsabilități și sarcini specifice legate de caracteristicile agenților care provoacă aceste boli ar trebui asumate la nivel comunitar în scopul asigurării unei coordonări îmbunătățite. Prin urmare, aceste responsabilități și sarcini specifice suplimentare ar trebui atribuite în prezentul regulament laboratoarelor comunitare de referință pentru rabie și tuberculoza bovină.

(8)

Prin urmare, partea II din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 ar trebui modificată în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/33

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1763/2004 enumeră persoanele care fac obiectul înghețării fondurilor și a resurselor economice, în conformitate cu regulamentul menționat.

(2)

Comisia este autorizată să modifice anexa menționată anterior, luând în considerare deciziile Consiliului de punere în aplicare a Poziției comune 2004/694/PESC a Consiliului din 11 octombrie 2004 privind noi măsuri în sprijinul unei puneri în aplicare efective a mandatului TPII (2). Decizia 2008/613/PESC a Consiliului (3) din 24 iulie 2008 pune în aplicare poziția comună menționată anterior. Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1763/2004 trebuie modificată în consecință,

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/34

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2015/2006 al Consiliului din 19 decembrie 2006 de stabilire, pentru 2007 și 2008, a posibilităților de pescuit pentru navele comunitare în ceea ce privește anumite rezerve de pești de adâncime (3) stabilește cotele pentru 2007 și 2008.

(2)

În conformitate cu informațiile primite de către Comisie, capturile din stocul menționat în anexa la prezentul regulament, efectuate de către navele care arborează pavilioanele statelor membre menționate în anexa respectivă sau care sunt înmatriculate în statele membre în cauză, au epuizat cota alocată pentru 2008.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea pescuitului pentru stocul respectiv, precum și a păstrării la bord, a transbordării și a debarcării acestuia,

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/36

(1)

Ar trebui să fie înlăturată orice ambiguitate cu privire la aplicabilitatea articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 la transferurile de deșeuri, atunci când o țară, drept răspuns la cererea Comisiei adresată în conformitate cu primul paragraf al articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, a indicat că nu va interzice transferurile respective și nici nu va aplica față de acestea procedura de notificare prealabilă și acord preliminar scris descrisă la articolul 35 al regulamentului respectiv.

(2)

Comisia a primit răspunsuri din Bosnia și Herțegovina, Iran și Togo la cererea sa scrisă prin care solicită confirmarea în scris că deșeurile enumerate în anexa III sau IIIA la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 și al căror export nu este interzis conform articolului 36 din regulamentul respectiv pot fi exportate din Comunitate pentru recuperare în țările respective și prin care cere țărilor respective să indice procedura de control, dacă este cazul, care ar urma să fie aplicată la fața locului. De asemenea, Comisia a primit informații suplimentare cu privire la Côte d'Ivoire, Malaezia, Moldova (2), Rusia și Ucraina. Prin urmare, pentru a se ține cont de acestea, anexa la Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei (3) ar trebui să fie modificată.

(3)

S-a indicat de către Guvernul Liechtensteinului că Liechtenstein trebuie să fie considerată drept o țară în care se aplică decizia OCDE. Prin urmare, articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 nu se aplică acestei țări, iar Liechtenstein ar trebui să fie eliminată din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1418/2007.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 ar trebui modificat în consecință,

1.

Se inserează următorul articol 1a:

„Articolul 1a

Atunci când o țară, în răspunsul ei la o cerere scrisă trimisă de către Comisie în conformitate cu primul paragraf al articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, indică, în legătură cu unele transferuri de deșeuri, că nu va interzice transferurile respective și nici nu va aplica procedura de notificare prealabilă și acord preliminar scris descrisă la articolul 35 al regulamentului respectiv, la astfel de transferuri articolul 18 al regulamentului respectiv se aplică mutatis mutandis.”

2.

Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/45

(1)

Regulamentul (CE) nr. 996/97 al Comisiei din 3 iunie 1997 privind deschiderea și modul de gestionare a unui contingent tarifar de import pentru mușchiulețul congelat de vită și mânzat ce intră sub incidența codului NC 0206 29 91 (3) a deschis un contingent tarifar de import pentru importul de produse din sectorul cărnii de vită și mânzat.

(2)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse pentru perioada 1 iulie 2008-30 iunie 2009 sunt superioare cantităților disponibile. Prin urmare, este necesar să se determine în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de atribuire care urmează să fie aplicat cantităților solicitate,

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/46

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007 privind a doua etapă a programului de lucru de 10 ani prevăzut la articolul 16 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor biocide (2) stabilește o listă a substanțelor active care urmează a fi evaluate, în vederea unei posibile includeri a acestora în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE. Această listă include difenacum.

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1451/2007, difenacum a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării pentru tipul de produs 14, rodenticide, astfel cum este definit în anexa V la Directiva 98/8/CE.

(3)

Finlanda a fost desemnată ca stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 21 martie 2006, raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Raportul autorității competente a fost analizat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile acestei examinări au fost încorporate într-un raport de evaluare, în cadrul Comitetului permanent pentru produse biocide din 29 noiembrie 2007.

(5)

Examinarea difenacum nu a evidențiat întrebări sau preocupări care să necesite o consultare a Comitetului științific pentru riscurile asupra sănătății și a mediului.

(6)

Din examinările realizate a reieșit că produsele biocide care conțin difenacum și sunt utilizate ca rodenticide pot să nu prezinte riscuri pentru om, cu excepția incidentelor în care sunt implicați copii. A fost identificat un risc pentru animalele nevizate și pentru mediu. Cu toate acestea, rozătoarele sunt animale dăunătoare, constituind un pericol pentru sănătatea publică. În afară de aceasta, nu s-a stabilit încă existența unor alternative adecvate la difenacum, care să fie atât eficiente, cât și mai puțin dăunătoare pentru mediu. Prin urmare, este necesar să se includă difenacum în anexa I, pentru o perioadă limitată, în scopul de a garanta că autorizațiile pentru produsele biocide care conțin difenacum și sunt utilizate ca rodenticide pot fi acordate, modificate sau anulate în toate statele membre în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 98/8/CE.

(7)

În urma concluziilor raportului de evaluare, este necesar să se solicite ca măsurile specifice de reducere a riscurilor să fie aplicate la nivelul autorizării produselor pentru acele produse care conțin difenacum și sunt folosite ca rodenticide. Aceste măsuri trebuie să vizeze limitarea riscurilor de expunere primară și secundară a oamenilor și a animalelor nevizate, precum și limitarea efectelor pe termen lung pe care substanța le are asupra mediului.

(8)

Din cauza riscurilor identificate și a caracteristicilor sale, care îi conferă un caracter potențial persistent, capacitate de bioacumulare și toxicitate sau un caracter foarte persistent și capacitate semnificativă de bioacumulare, difenacum trebuie inclus în anexa I pentru o perioadă de numai cinci ani și trebuie să facă obiectul unei evaluări comparative a riscurilor în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) punctul (i) paragraful al doilea din Directiva 98/8/CE înainte de reînnoirea includerii sale în anexa I.

(9)

Este important ca dispozițiile prezentei directive să fie aplicate simultan în toate statele membre în vederea asigurării unui tratament egal pe piață al produselor biocide care conțin substanța activă difenacum, precum și în vederea facilitării funcționării corespunzătoare a pieței produselor biocide în general.

(10)

Este necesar să se prevadă un interval de timp rezonabil înainte de includerea unei substanțe active în anexa I, pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru a putea îndeplini noile cerințe și pentru a garanta solicitanților care au pregătit un dosar că beneficiază în întregime de perioada de 10 ani de protecție a datelor, care, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Directiva 98/8/CE, începe de la data includerii.

(11)

După includere, este necesar să se acorde statelor membre un interval de timp rezonabil pentru a pune în aplicare articolul 16 alineatul (3) din Directiva 98/8/CE și în special, pentru a acorda, modifica sau anula autorizații pentru produsele biocide incluse la tipul de produse 14, care conțin difenacum, pentru a garanta că acestea sunt conforme cu Directiva 98/8/CE.

(12)

Prin urmare, Directiva 98/8/CE ar trebui modificată în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/49

(1)

Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind cel de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) (2) (denumit în continuare „al șaptelea program-cadru”) prevede participarea Comunității la programele de cercetare și dezvoltare derulate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru realizarea acestor programe, în sensul articolului 169 din tratat.

(2)

Cel de-al șaptelea program-cadru a definit o serie de criterii pentru identificarea domeniilor în care pot fi lansate inițiative în temeiul articolului 169: relevanța pentru obiectivele comunitare, definirea clară a obiectivului de urmat și relevanța acestuia pentru obiectivele celui de-al șaptelea program-cadru, prezența unei baze preexistente (programe naționale de cercetare existente sau avute în vedere), valoarea adăugată europeană, o masă critică în ceea ce privește dimensiunea și numărul programelor participante și similaritatea activităților pe care le cuprind, precum și eficiența articolului 169 drept cel mai potrivit mijloc pentru atingerea obiectivelor.

(3)

Decizia 2006/971/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Cooperare” de punere în aplicare a celui de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative (2007-2013) (3) (denumit în continuare „programul specific «Cooperare»”) identifică o inițiativă întreprinsă în temeiul articolului 169 în domeniul asistenței pentru autonomie la domiciliu drept unul dintre domeniile în care Comunitatea poate participa în cadrul programelor naționale de cercetare puse în aplicare în comun în temeiul articolului 169 din tratat.

(4)

În comunicarea sa din 1 iunie 2005 intitulată „i2010 – O societate informațională europeană pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”, Comisia a propus lansarea unei inițiative pilot pentru îngrijirea persoanelor într-o societate în curs de îmbătrânire.

(5)

În comunicarea sa din 12 octombrie 2006 intitulată „Viitorul demografic al Europei – de la provocare la oportunitate”, Comisia a subliniat faptul că îmbătrânirea populației este una dintre provocările majore cu care se confruntă toate țările Uniunii Europene și că folosirea în mai mare măsură a noilor tehnologii poate contribui la controlarea costurilor, la creșterea bunăstării și la promovarea participării active în societate a persoanelor în vârstă, precum și la îmbunătățirea competitivității economiei europene, în sprijinul Strategiei de la Lisabona revizuite pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă.

(6)

În special în domeniul tehnologiilor informaționale și de comunicare (TIC) se poate considera că populația în vârstă reprezintă o oportunitate pentru piețele emergente de bunuri și mărfuri noi care răspund nevoilor persoanelor în vârstă. Cu toate acestea, dezvoltarea rapidă și utilizarea TIC nu ar trebui să aibă ca efecte excluderea socială și adâncirea decalajului digital; cu toate acestea, o condiție prealabilă pentru integrare și participare la societatea informațională o reprezintă îmbunătățirea competențelor în domeniul digital.

(7)

Actuala inițiativă în domeniul asistenței pentru autonomie la domiciliu ar trebui să ia în considerare realitatea unei societăți în curs de îmbătrânire în Europa, unde proporția femeilor, datorită unei speranțe de viață mai lungă, este mai mare decât cea a bărbaților.

(8)

Prelungirea vieții active este un element fundamental al orientărilor reînnoite privind ocuparea forței de muncă. Abordarea UE față de fenomenul îmbătrânirii are drept scop mobilizarea întregului potențial al persoanelor de toate vârstele (abordarea bazată pe ciclul de viață) și subliniază nevoia de transfer de la strategii fragmentate la strategii complete privind îmbătrânirea.

(9)

În prezent, o parte din programele de cercetare și dezvoltare sau din activitățile întreprinse de statele membre separat la nivel național în domeniul TIC pentru a îmbătrâni frumos nu sunt coordonate suficient la nivel european și nu permit o abordare coerentă la nivel european a cercetării și a dezvoltării de produse și servicii inovatoare bazate pe TIC pentru a îmbătrâni frumos.

(10)

Din dorința de a avea o abordare coerentă la nivel european în domeniul TIC pentru a îmbătrâni frumos și pentru a acționa eficient, mai multe state membre au luat inițiativa de a crea un program comun de cercetare și dezvoltare intitulat „Asistență pentru autonomie la domiciliu” (denumit în continuare „programul comun AAD”) în domeniul TIC pentru a îmbătrâni frumos în societatea informațională, pentru a obține sinergiile de management și resursele financiare prin garantarea unui mecanism unic și comun de evaluare, beneficiind de asistența unor experți independenți, pe baza practicii definite prin Regulamentul (CE) nr. 1906/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiuni din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru și de difuzare a rezultatelor activităților de cercetare (2007-2013) (4) și pentru a combina competențele și resursele suplimentare disponibile în diverse țări din întreaga Europă.

(11)

Programul comun AAD vizează abordarea provocării reprezentate de îmbătrânirea demografică oferind cadrul juridic și organizațional necesar pentru cooperarea europeană la scară largă între statele membre în ceea ce privește cercetarea aplicată și inovația în domeniul TIC pentru a îmbătrâni frumos într-o societate în curs de îmbătrânire. Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Luxemburg, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit (denumite în continuare „statele membre participante”) și Elveția, Israel și Norvegia au convenit să coordoneze și să întreprindă împreună activități care contribuie la realizarea programului comun AAD. Valoarea generală a participării acestora este estimată la minimum 150 de milioane EUR pe durata celui de-al șaptelea program-cadru. Participarea fiecăreia dintre aceste țări la programul comun AAD ar trebui să fie condiționată de o contribuție financiară minimă, în conformitate cu cererea potențială din partea comunităților științifice naționale proprii, și care ar trebui să se ridice, în mod normal, la cel puțin 0,2 milioane EUR în cazul participării la programul de lucru anual.

(12)

De asemenea, programul comun AAD ar trebui să promoveze participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) la activitățile sale, în conformitate cu obiectivele celui de-al șaptelea program-cadru.

(13)

Pentru a spori impactul programului comun AAD, statele membre participante, Elveția, Israel și Norvegia au convenit asupra participării Comunității la acesta. Comunitatea trebuie să participe la program printr-o contribuție financiară de până la 150 de milioane EUR. Datorită faptului că programul comun AAD îndeplinește obiectivele științifice ale celui de-al șaptelea Program-cadru și că domeniul cercetării din programul comun AAD face parte din tema TIC din programul specific „Cooperare” din cadrul celui de-al șaptelea program-cadru, contribuția financiară comunitară trebuie preluată din creditul bugetar alocat pentru această temă. Alte opțiuni financiare ar putea fi puse la dispoziție, între altele, de către Banca Europeană de Investiții (BEI), în special prin intermediul Mecanismului de finanțare cu împărțirea riscului elaborat BEI împreună cu Comisia, în conformitate cu anexa III la Decizia 2006/971/CE.

(14)

Contribuția financiară comunitară trebuie acordată numai dacă face obiectul definirii unui plan financiar bazat pe angajamente formale din partea autorităților naționale competente pentru a pune în aplicare împreună programe de cercetare și dezvoltare și activități întreprinse la nivel național și pentru a contribui la finanțarea realizării în comun a programului comun AAD.

(15)

Aplicarea în comun a programelor naționale de cercetare necesită înființarea sau existența unei structuri specifice de punere în aplicare, astfel cum este prevăzut în programul specific „Cooperare”.

(16)

Statele membre participante au convenit asupra acestei structuri specifice de punere în aplicare pentru realizarea programului comun AAD.

(17)

Structura specifică de punere în aplicare trebuie să fie beneficiarul contribuției financiare comunitare și trebuie să asigure realizarea eficientă a programului comun AAD.

(18)

Pentru a aplica eficient programul comun AAD, structura specifică de punere în aplicare ar trebui să acorde sprijin financiar terților participanți la programul comun AAD, care au fost selectați în urma cererilor de propuneri.

(19)

Contribuția comunitară ar trebui să fie condiționată de angajarea de resurse de către statele membre participante, Elveția, Israel și Norvegia și de plata efectivă a contribuțiilor financiare ale acestora.

(20)

Comunitatea ar trebui să aibă dreptul de a-și reduce, menține sau suspenda contribuția financiară, în cazul în care programul comun AAD este aplicat în mod necorespunzător, parțial sau cu întârziere, în termenii prevăzuți într-un acord care urmează a fi semnat între Comunitate și structura specifică de punere în aplicare în care sunt prevăzute măsurile detaliate privind contribuția comunitară.

(21)

Orice stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a participa la programul comun AAD.

(22)

În conformitate cu cel de-al șaptelea program-cadru, Comunitatea ar trebui să aibă dreptul de a conveni asupra condițiilor referitoare la contribuția sa financiară la programul comun AAD privind participarea la acest program a oricărei țări asociate la cel de-al șaptelea program-cadru sau, în cazul în care aceasta este esențială pentru punerea în aplicare a programului comun AAD, a oricărei alte țări, care se alătură la program pe parcursul aplicării acestuia, în conformitate cu prezenta decizie.

(23)

Pentru prevenirea abaterilor și a fraudelor ar trebui întreprinse măsuri corespunzătoare, iar pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite eronat sau utilizate incorect ar trebui întreprinși pașii necesari în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (5), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudelor și a altor abateri (6) și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF) (7).

(24)

În conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (8) (denumit în continuare „regulamentul financiar”) și cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (9) (denumit în continuare „norme de aplicare”), contribuția Comunității ar trebui să fie administrată printr-o gestionare centralizată indirectă în conformitate cu dispozițiile articolului 54 alineatul (2) litera (c) și ale articolului 56 din regulamentul financiar și ale articolului 35, articolului 38 alineatul (2) și articolului 41 din normele de aplicare.

(25)

Este esențial ca activitățile de cercetare întreprinse în cadrul programului comun AAD să corespundă principiilor etice de bază, inclusiv celor reflectate în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și să respecte principiile egalității de gen și ale integrării acestuia. Punerea în aplicare a programului AAD ar trebui să ia în considerare și promovarea rolului femeilor în domeniul științei și cercetării.

(26)

Programul comun AAD ar trebui de asemenea să aibă ca obiectiv promovarea accesului echitabil și simplificat în toate statele membre la produse și servicii corespunzătoare, bazate pe TCI.

(27)

Comisia ar trebui să realizeze, până în 2010, o evaluare intermediară care să analizeze calitatea și eficiența punerii în aplicare a programului comun AAD și progresul înregistrat pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. Această evaluare ar trebui să analizeze și necesitatea realizării unor evaluări intermediare suplimentare înainte de evaluarea finală de la sfârșitul anului 2013,

(a)

demonstrarea de către statele membre participante, de către Elveția, Israel și Norvegia a faptului că programul comun AAD descris în anexa I a fost creat în mod eficient;

(b)

înființarea sau desemnarea oficială de către statele membre participante, de către Elveția, Israel și Norvegia sau de către organizațiile desemnate de statele membre participante și de Elveția, Israel și Norvegia a unei structuri specifice de punere în aplicare cu personalitate juridică, responsabilă de punerea în aplicare a programului comun AAD și de primirea, alocarea și monitorizarea contribuției financiare comunitare în cadrul gestiunii centralizate indirecte, în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (c) și articolul 56 din regulamentul financiar și cu articolul 35, articolul 38 alineatul (2) și articolul 41 din normele de aplicare;

(c)

înființarea unui model corespunzător de gestionare eficientă a programului comun AAD în conformitate cu anexa II, care constituie parte integrală a prezentei decizii;

(d)

desfășurarea eficientă a activităților din cadrul programului comun AAD descrise în anexa I prin intermediul structurii specifice de punere în aplicare, ceea ce presupune lansarea unor cereri de propuneri pentru acordarea de subvenții;

(e)

angajamentele asumate de statele membre participante, de Elveția, Israel și Norvegia de a contribui la finanțarea programului comun AAD și plata efectivă a contribuției financiare, în special finanțarea participanților la proiectele selectate în urma cererilor de propuneri lansate în cadrul programului;

(f)

respectarea normelor comunitare privind ajutorul de stat, în special a normelor prevăzute în cadrul comunitar privind ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (10);

(g)

asigurarea unui înalt nivel de excelență științifică și respectarea principiilor etice în conformitate cu principiile generale ale celui de-al șaptelea program-cadru, principiile referitoare la egalitatea de gen și integrarea acesteia, precum și cele referitoare la dezvoltarea durabilă; și

(h)

formularea dispozițiilor privind drepturile de proprietate intelectuală rezultate din activitățile desfășurate în cadrul programului comun AAD, punerea în aplicare și coordonarea programelor și activităților de cercetare și dezvoltare întreprinse la nivel național de statele membre participante, de Elveția, Israel și Norvegia, astfel încât să promoveze crearea acestor cunoștințe și să sprijine utilizarea și difuzarea pe scară largă a cunoștințelor create.

30.7.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 201/58

(1)

Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (denumit în continuare „al șaptelea program-cadru”) (3) prevede participarea Comunității la programele de cercetare și dezvoltare derulate de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru realizarea acestor programe, în sensul articolului 169 din tratat.

(2)

Cel de-al șaptelea program-cadru a definit o serie de criterii pentru identificarea domeniilor în care pot fi lansate inițiative în temeiul articolului 169: relevanța pentru obiectivele comunitare, definirea clară a obiectivului de urmat și relevanța acestuia pentru obiectivele celui de-al șaptelea program-cadru, prezența unei baze preexistente (programe naționale de cercetare existente sau avute în vedere), valoarea adăugată europeană, o masă critică în ceea ce privește dimensiunea și numărul programelor participante și similaritatea activităților pe care le acoperă, precum și eficiența articolului 169 din tratat drept cel mai potrivit mijloc pentru atingerea obiectivelor.

(3)

Decizia 2006/974/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Capacități” de punere în aplicare a celui de-al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) (4) (denumit în continuare „programul specific «Capacități»”) identifică o inițiativă întemeiată pe articolul 169 în ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) care desfășoară activități de cercetare drept unul dintre domeniile adaptate unei participări a Comunității în cadrul programelor naționale de cercetare puse în aplicare în comun în temeiul articolului 169 din tratat.

(4)

În concluziile sale din 24 septembrie 2004, Consiliul a recunoscut rolul important deținut de al șaptelea program-cadru în stimularea dezvoltării Spațiului European de Cercetare (SEC) și, în acest context, a subliniat importanța consolidării legăturilor între SEC și organizațiile interguvernamentale europene, precum Eureka.

(5)

În concluziile sale din 25 și 26 noiembrie 2004, Consiliul a subliniat importanța IMM-urilor pentru dezvoltarea creșterii și competitivității în Europa și, în consecință, necesitatea ca statele membre și Comisia să sporească eficiența și complementaritatea programelor de sprijin naționale și europene destinate IMM-urilor. Acesta a încurajat Comisia să studieze posibilitatea realizării unui plan de tip „bottom-up” pentru IMM-urile care desfășoară activități de cercetare. De asemenea, Consiliul a reamintit importanța coordonării programelor naționale pentru dezvoltarea SEC. Consiliul a invitat statele membre și Comisia să coopereze îndeaproape la identificarea unui număr restrâns de domenii în care s-ar putea aplica articolul 169 din tratat. În egală măsură, acesta a adresat Comisiei invitația de a intensifica cooperarea și coordonarea între Comunități și activitățile desfășurate în cadrul structurilor interguvernamentale, în special cu Eureka, reamintind conferința ministerială Eureka din 18 iunie 2004.

(6)

În Rezoluția sa din 10 martie 2005 privind știința și tehnologia – Orientări pentru politica viitoare a Uniunii Europene în vederea sprijinirii cercetării (5), Parlamentul European a încurajat statele membre să adopte măsuri fiscale și alte măsuri stimulative care să promoveze inovarea în sectorul industrial, inclusiv prin legături cu Eureka, destinate în special IMM-urilor și a subliniat totodată faptul că existența SEC este posibilă numai în cazul în care Uniunea alocă cercetării o finanțare sporită în vederea unei mai bune coordonări a politicilor europene, naționale și regionale în materie de cercetare, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al finanțării, și în cazul în care această finanțare completează politica în materie de cercetare din statele membre și între acestea. Parlamentul European a considerat că alte mecanisme de finanțare și de sprijin ar trebui utilizate într-un mod mai eficient și coordonat în beneficiul cercetării și dezvoltării (C&D), precum și al inovării, referindu-se, printre altele, la Eureka. De asemenea, acesta a solicitat intensificarea cooperării între programele naționale de cercetare și a invitat Comisia să ia inițiative în temeiul articolului 169 din tratat.

(7)

În comunicarea din 4 iunie 2003 intitulată „Investiție în cercetare: un plan de acțiune pentru Europa”, Comisia a subliniat importanța participării IMM-urilor la măsuri directe de sprijinire a cercetării și inovării, esențiale pentru impulsionarea capacității inovatoare a unor sectoare extinse ale economiei.

(8)

În prezent, o serie de programe sau activități de cercetare și dezvoltare derulate de fiecare stat membru la nivel național pentru a sprijini activitățile de C&D desfășurate de IMM-uri nu sunt suficient coordonate la nivel european și nu permit o abordare coerentă la nivel european pentru a permite desfășurarea unui program eficient de cercetare și dezvoltare tehnologică.

(9)

Din dorința de a avea o abordare coerentă la nivel european în ceea ce privește IMM-urile care derulează activități de C&D și de a acționa eficient, mai multe state membre au avut inițiativa de a institui, în cadrul Eureka, un program comun de cercetare și dezvoltare denumit „Eurostars” (denumit în continuare „programul comun Eurostars”) în beneficiul IMM-urilor care desfășoară activități de C&D, cu scopul de a obține o masă critică în materie de gestiune și resurse financiare, precum și o combinație între cunoștințe de specialitate suplimentare și resurse disponibile în diferite țări din Europa.

(10)

Programul comun Eurostars urmărește să sprijine IMM-urile care desfășoară activități de C&D, furnizând cadrul juridic și organizațional necesar cooperării pe scară largă la nivel european între statele membre în materie de cercetare aplicată și inovare, în toate sectoarele tehnologice sau industriale, în beneficiul acestor IMM-uri. Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit (denumite în continuare „statele membre participante”) și Islanda, Israel, Norvegia, Elveția și Turcia (denumite în continuare „celelalte state participante”) au convenit să coordoneze și să întreprindă împreună activități care contribuie la realizarea programului comun Eurostars. Valoarea totală a participării acestora este estimată la minimum 300 de milioane EUR pe durata propusă de șase ani. Contribuția financiară comunitară ar trebui să reprezinte maximum 25 % din contribuția publică totală la programul comun Eurostars, care este estimată la 400 de milioane EUR.

(11)

Pentru a spori impactul programului comun Eurostars, statele membre participante și celelalte state participante au convenit asupra participării Comunității la programul comun Eurostars. Comunitatea ar trebui să participe la acesta printr-o contribuție financiară de până la 100 de milioane EUR pe durata programului comun Eurostars. Deoarece obiectivele programului comun Eurostars corespund obiectivelor științifice ale celui de-al șaptelea program-cadru, iar domeniul de cercetare din programul comun Eurostars face parte din domeniul „Cercetare în beneficiul IMM-urilor” al programului specific „Capacități”, contribuția financiară comunitară ar trebui să provină din creditul bugetar alocat pentru acea parte a programului. Posibilități de finanțare suplimentare pot proveni, printre altele, de la Banca Europeană de Investiții (BEI), în special prin Mecanismul de finanțare cu partajarea riscului, dezvoltat în comun cu BEI și cu Comisia în temeiul anexei III la Decizia 2006/974/CE.

(12)

Contribuția financiară comunitară ar trebui acordată cu condiția elaborării unui plan de finanțare bazat pe angajamente formale, din partea autorităților naționale competente, pentru a pune în aplicare în comun programe și activități de cercetare și dezvoltare întreprinse la nivel național și pentru a contribui la finanțarea aplicării în comun a programului comun Eurostars.

(13)

Aplicarea în comun a programelor naționale de cercetare necesită înființarea sau existența unei structuri specifice de punere în aplicare, astfel cum este prevăzut în programul specific „Capacități”.

(14)

Statele membre participante au convenit asupra acestei structuri specifice de punere în aplicare pentru derularea programului comun Eurostars.

(15)

Structura specifică de punere în aplicare ar trebui să fie beneficiarul contribuției financiare comunitare și ar trebui să asigure realizarea eficientă a programului comun Eurostars.

(16)

Contribuția comunitară ar trebui să fie condiționată de alocarea de resurse de către statele membre participante și de către celelalte state participante, precum și de plata efectivă a contribuțiilor financiare ale acestora.

(17)

Plata contribuției comunitare ar trebui să fie condiționată de încheierea unui acord general între Comisie, în numele Comunității Europene, și structura specifică de punere în aplicare, care să conțină dispoziții detaliate privind utilizarea contribuției comunitare. Acest acord general ar trebui să conțină dispozițiile necesare care să garanteze protejarea intereselor financiare ale Comunității.

(18)

Dobânda generată de contribuția financiară comunitară ar trebui să fie considerată venit alocat, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Contribuția comunitară maximă indicată de prezenta decizie poate fi mărită de Comisie în consecință.

(19)

Comunitatea ar trebui să aibă dreptul de a reduce, suspenda sau înceta acordarea contribuției sale financiare în cazul în care programul comun Eurostars este aplicat în mod necorespunzător, parțial sau cu întârziere sau în cazul în care statele membre participante și celelalte state participante nu contribuie, contribuie parțial sau cu întârziere la finanțarea programului comun Eurostars, în conformitate cu clauzele prevăzute în acordul încheiat între Comunitate și structura specifică de punere în aplicare.

(20)

Pentru a pune în aplicare în mod eficient programul comun Eurostars, ar trebui să se acorde sprijin financiar participanților la proiecte în cadrul programului comun Eurostars (denumite în continuare „proiectele Eurostars”) selectați la nivel central în urma unor cereri de propuneri. Acest sprijin financiar, precum și acordarea acestuia, ar trebui să fie transparente și eficiente. Plățile ar trebui efectuate în termenul stabilit într-un acord încheiat între organismele de finanțare naționale și structura specifică de punere în aplicare. Structura specifică de punere în aplicare ar trebui să invite statele membre participante și celelalte state participante să faciliteze plățile către participanții la proiectele Eurostars selectate, inclusiv, acolo unde este cazul, finanțarea cu sume forfetare.

(21)

Evaluarea propunerilor ar trebui efectuată la nivel central, de către experți independenți. O listă de clasificare ar trebui aprobată la nivel central și aceasta ar trebui să fie obligatorie în procesul de alocare a fondurilor din contribuția comunitară și din bugetele naționale alocate proiectelor Eurostars.

(22)

Contribuția comunitară ar trebui gestionată în cadrul gestiunii indirecte centralizate, în conformitate cu Regulamentul financiar și cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (7) (denumite în continuare „normele de aplicare”).

(23)

În cadrul fiecărui proiect selectat Eurostars, IMM-urile care desfășoară activități de C&D ar trebui să contribuie colectiv cu cea mai mare parte a costurilor totale legate de activitățile de C&D ale tuturor participanților

(24)

Orice stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la programul comun Eurostars.

(25)

Respectând obiectivele celui de-al șaptelea program-cadru, participarea la programul comun Eurostars a țărilor asociate la cel de-al șaptelea program-cadru sau a altor țări ar trebui să fie posibilă cu condiția ca această participare să fie prevăzută în acordul internațional corespunzător și aprobată de Comisie, de statele membre participante și de celelalte state participante.

(26)

În conformitate cu cel de-al șaptelea program-cadru, Comunitatea ar trebui să aibă dreptul de a aproba condițiile privind contribuția sa financiară la programul comun Eurostars în ceea ce privește participarea la acest program a oricărei țări asociate la cel de-al șaptelea program-cadru sau, în cazul în care aceasta este esențială pentru punerea în aplicare a programului comun Eurostars, a oricărui alt stat care se alătură pe durata aplicării acestuia, în conformitate cu normele și condițiile prevăzute de prezenta decizie.

(27)

Ar trebui luate măsuri corespunzătoare pentru prevenirea neregulilor și a fraudelor și pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite eronat sau utilizate incorect, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (8), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (9), precum și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (10).

(28)

Este esențial ca activitățile de cercetare întreprinse în cadrul programului comun Eurostars să fie conforme principiilor etice de bază, inclusiv celor reflectate în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și să respecte principiile egalității de gen și ale abordării integratoare a acesteia.

(29)

Comisia ar trebui să realizeze atât o evaluare intermediară, care să aprecieze în special capacitatea IMM-urilor care desfășoară activități de C&D de a avea acces la programul comun Eurostars, precum și calitatea și eficiența punerii în aplicare a acestuia și progresul înregistrat în atingerea obiectivelor stabilite, cât și o evaluare finală.

(30)

Monitorizarea aplicării programului comun Eurostars ar trebui să fie eficientă și să nu impună sarcini inutile participanților în cadrul acestui program, și în special IMM-urilor.

(31)

Structura specifică de punere în aplicare ar trebui să încurajeze participanții la proiectele Eurostars selectate să comunice și să împărtășească rezultatele obținute și să pună aceste informații la dispoziția publicului,

(a)

demonstrarea, de către statele membre participante și de către celelalte state participante, a faptului că programul comun Eurostars, astfel cum este descris în anexa I, a fost efectiv instituit;