INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/2

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de Teruel (Spania) la 11 iulie 2018 – XZ/Ibercaja Banco, S.A.

(Cauza C-452/18)

(2018/C 381/03)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de Teruel

Părțile din procedura principală

Reclamantă: XZ

Pârâtă: Ibercaja Banco, S.A.

Întrebările preliminare

Dacă principiul neobligativității clauzelor nule (articolul 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie (1)) trebuie să se aplice, de asemenea, contractelor și actelor juridice subsecvente unor astfel de clauze, precum contractul de novație.

Și dacă, dat fiind că nulitatea absolută implică faptul că această clauză nu a existat niciodată în realitatea juridico-economică a contractului, se poate concluziona că actele juridice ulterioare, precum și efectele lor asupra acestei clauze, și anume contractul de novație, dispar de asemenea din realitatea juridică, trebuind considerate ca fiind inexistente și lipsite de efect.

Dacă actele care modifică sau acceptă clauze care nu au fost negociate și care sunt susceptibile să nu treacă controalele privind lipsa caracterului abuziv și transparența pot fi considerate condiții generale ale contractului în sensul dispozițiilor articolului 3 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie, acestora aplicându-li-se aceleași cauze de nulitate ca cele aplicate actelor inițiale care au făcut obiectul unei novații sau al unei tranzacții.

Dacă renunțarea la acțiunile în justiție cuprinsă în contractul de novație trebuie să fie, de asemenea, declarată nulă, în măsura în care contractele semnate de clienți nu le-au furnizat acestora informații în legătură cu nulitatea clauzei și nici în legătură cu suma sau valoarea economică la care aceștia aveau dreptul sub formă de rambursare a dobânzilor plătite în urma impunerii inițiale a „clauzelor-prag”.

Astfel, se indică faptul că clientul semnează o clauză de renunțare la inițierea unei acțiuni în justiție fără să fi fost informat de către bancă la ce renunță și cu privire la suma la care renunță.

Dacă în urma examinării contractului de novație în conformitate cu jurisprudența CJUE și cu articolul 3 alineatul (1) și cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13], noua clauză-prag inclusă în contract este afectată de asemenea de o lipsă de transparență, întrucât banca încalcă din nou criteriile de transparență stabilite cu privire la transparența însăși în hotărârea Tribunal Supremo din 9 mai 2013 și nu informează clientul cu privire la costul economic real al clauzei respective din contractul său de împrumut ipotecar, astfel încât acesta să poată cunoaște rata dobânzii (și suma rezultată) pe care ar trebui să o plătească în cazul aplicării noii clauze-prag și rata dobânzii (și suma rezultată) pe care ar trebui să o plătească în cazul în care nu s-ar aplica nicio clauză-prag, ci s-ar aplica rata dobânzii convenită în contractul de împrumut ipotecar fără limitarea ratei minime.

Mai precis, dacă prin impunerea actului denumit act de novație privind „clauzele-prag”, instituția financiară ar fi trebuit să respecte controalele de transparență prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13] și să informeze consumatorul cu privire la cuantumul sumelor pe care le-a pierdut în urma aplicării „clauzelor-prag”, precum și cu privire la dobânda aplicabilă în lipsa unor astfel de clauze și dacă, întrucât nu a făcut-o, aceste acte sunt, de asemenea, afectate de o cauză de nulitate.

Dacă clauzele care guvernează acțiunile, incluse în condițiile generale ale contractului de novație de modificare pot fi considerate clauze abuzive prin conținut în temeiul articolului 3 alineatul (1), în raport cu anexa privind clauzele abuzive și, în special, cu litera (q) din această anexă (se consideră abuzive clauzele care au ca obiect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție sau de a exercita orice altă cale de atac), dat fiind că limitează dreptul consumatorilor de a-și exercita drepturile care pot lua naștere sau se pot manifesta după semnarea contractului, așa cum s-a întâmplat cu posibilitatea de a solicita restituirea integrală a dobânzilor plătite (în temeiul Hotărârii Curții din 21 decembrie 2016 (2)).

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993 L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol. 2, p. 273).

(2) Hotărârea din 21 decembrie 2016, Gutiérrez Naranjo și alții (C-154/15, C-307/15și C-308/15, EU:C:2016:980).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia Vigo (Spania) la 11 iulie 2018 – Bondora AS/Carlos V.C.

(Cauza C-453/18)

(2018/C 381/04)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia Vigo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bondora AS

Pârâtă: Carlos V.C.

Întrebările preliminare

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și jurisprudența cu privire la interpretarea acestui articol trebuie interpretate în sensul că articolul menționat se opune unei norme naționale, precum a douăzeci și treia dispoziție finală [punctul 2] din Legea nr. 1/2000 din 7 ianuarie 2000 privind Codul de procedură civilă, care prevede că, în cadrul unei cereri de somație europeană de plată, nu este necesar să se prezinte documente și că, în cazul în care se prezintă, ele nu vor fi admise?

Articolul 7 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 (2) trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu interzice să se solicite instituției creditoare să prezinte documentele pe care își întemeiază cererea rezultată dintr-un contract de împrumut de consum încheiat între un profesionist și un consumator, dacă instanța consideră indispensabilă examinarea documentelor respective pentru a aprecia eventuala existență a unor clauze abuzive în contractul încheiat între părți și respectarea în acest fel a prevederilor Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și jurisprudența privind interpretarea acesteia?

(1) JO 1993, L 95, p. 29; Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO 2006, L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/4

Recurs introdus la 12 iulie 2018 de HK împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 3 mai 2018 în cauza T-574/16, HK/Comisia

(Cauza C-460/18 P)

(2018/C 381/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: HK (reprezentanți: A. Champetier, S. Rodrigues, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

—	Declararea recursului ca fiind admisibil și fondat;

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 3 mai 2018 (cauza T-574/16);

—	evocarea cauzei pentru a se statua prin admiterea pretențiilor recurentului formulate în primă instanță, inclusiv obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; sau

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, cheltuielile de judecată aferente recursului trebuind să fie reglementate potrivit articolului 184 din Regulamentul de procedură al Curții.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurentul invocă două motive. Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 17 primul paragraf din anexa VIII la Statutul funcționarilor și pe caracterul echivoc, incoerent și în același timp contradictoriu al motivării. Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului nediscriminării și pe insuficiența motivării.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Judecătoria Constanţa (România) la data de 18 iulie 2018 – R / P

(Cauza C-468/18)

(2018/C 381/06)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Judecătoria Constanţa

Părţile din acţiunea principală

Reclamantă: R

Pârât: P

Întrebările preliminare

În cazul în care o instanţă dintr-un stat membru este sesizată, printr-o cerere unică, cu trei petite, respectiv desfacerea căsătoriei părinţilor unui copil minor, răspunderea părintească asupra acestui copil şi obligaţia de întreţinere faţă de acelaşi copil, dispoziţiile articolului 3 litera (a), ale articolului 3 litera (d) şi ale articolului 5 din Regulamentul nr. 4/2009 (1) pot fi interpretate în sensul că instanţa de divorţ care este, în acelaşi timp, instanţă de la locul reşedinţei obişnuite a pârâtului şi instanţă în faţa căreia s-a înfăţişat pârâtul poate soluţiona cererea privind pensia de întreţinere în favoarea copilului, deşi s-a declarat necompetentă în materia răspunderii părinteşti privind acest copil sau cererea privind pensia de întreţinere poate fi soluţionată numai de instanţa competentă să judece acţiunea în răspundere părintească faţă de copil?

2)	În aceeaşi situaţie privind sesizarea instanţei naţionale, cererea privind pensia de întreţinere în favoarea copilului îşi mai păstrează caracterul accesoriu faţă de acţiunea privind răspunderea părintească, în sensul articolului 3 litera (d) din acest regulament?

În ipoteza unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare, este în interesul superior al minorului ca o instanţă dintr-un stat membru competentă, în temeiul articolului 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, să soluţioneze cererea în materie de obligaţie de întreţinere a părintelui faţă de copilul minor rezultat din căsătoria ce se solicită a fi desfăcută, în condiţiile în care, aceeaşi instanţă, în privinţa exercitării autorităţii părinteşti, s-a declarat necompetentă, reţinând cu autoritate de lucru judecat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (2)?

(1) Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere (2009 JO L 7, p. 1).

(2) JO 2003 L 338, p.1, Ediţie specială, 19/vol. 6, p. 183.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 23 iulie 2018 – AS „PrivatBank”

(Cauza C-480/18)

(2018/C 381/07)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă și recurentă: AS „PrivatBank”

Cealaltă parte din procedură: Finanšu un kapitāla tirgus komisija

Întrebările preliminare

O reglementare națională care prevede că Comisia [letonă pentru Piețele Financiare și de Capital] este competentă să examineze reclamațiile utilizatorilor serviciilor de plată, inclusiv în ceea ce privește serviciile de plată care nu sunt efectuate în euro sau într-o monedă oficială a unui stat membru și, în consecință, să constate încălcări ale Legii [privind serviciile de plată și moneda electronică] și să aplice sancțiuni este compatibilă cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva [2007/64/CE] (1)?

Articolul 20 alineatele (1) și (5) și articolul 21 alineatul (2) din directivă trebuie interpretate în sensul că prevăd posibilitatea ca autoritatea competentă să supravegheze și să aplice sancțiuni inclusiv în ceea ce privește serviciile de plată care nu sunt efectuate în euro sau în moneda oficială a unui stat membru din afara zonei euro?

Autoritatea competentă este abilitată, în ceea ce privește funcțiile de supraveghere prevăzute la articolele 20 și 21 din directivă, sau în ceea ce privește procedurile legate de reclamații, prevăzute la articolele 80-82 din directivă, să soluționeze litigiile desfășurate între plătitor și prestatorul de servicii de plată, rezultate din raporturile juridice la care face referire articolul 75 din directivă, determinând persoana responsabilă pentru operațiunea neexecutată sau executată în mod defectuos?

Autoritatea competentă trebuie să ia în considerare, atunci când exercită funcțiile de supraveghere prevăzute la articolele 20 și 21 din directivă sau când pune în aplicare procedurile legate de reclamații prevăzute la articolele 80-82, hotărârea arbitrală prin care se soluționează un litigiu între prestatorul de servicii de plată și utilizatorul serviciilor de plată?

(1) Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2007 L 319, p. 1).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Budapest Környéki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 26 iulie 2018 – Farmland Kft./Földművelésügyi Miniszter

(Cauza C-489/18)

(2018/C 381/08)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budapest Környéki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Farmland Kft.

Pârât: Földművelésügyi Miniszter

Întrebările preliminare

Este compatibilă cu legislația Uniunii reglementarea prevăzută de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 22/2010 din 16 martie, de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 34/2010 din 9 aprilie, de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale 25/2011 din 7 aprilie şi de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 22/2011 din 25 martie potrivit căreia cererea de ajutor a agricultorului este respinsă numai pe baza unui ansamblu de criterii referitoare la noţiunea „utilizator legitim de teren”, prevăzute de legislația națională, și neprezentării unui certificat denumit „certificat de utilizare a terenului” decurgând din criteriile menţionate, dacă, în rest, producătorul din Uniune îndeplinește celelalte criterii referitoare la cererile de ajutor și poate dovedi că suprafeţele declarate erau la dispoziția sa, cu alte cuvinte că le administra și le exploata?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, legislația Uniunii impune ca agenția națională de plată să ia în considerare, la evaluarea cererii de ajutor, alte elemente de probă care să atestă că, astfel cum se prevede la articolul 124 din Regulamentul nr. 73/2009/CE (1) al Consiliului, suprafețele declarate „[sunt] la dispoziția agricultorului”?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, ce consecințe juridice implică, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, sau în ce mod trebuie să se interpreteze sau să se aprecieze, în cererea unică „declarați[a] agricultorului care să ateste că a luat la cunoștință condițiile impuse de schemele de ajutoare în cauză”, impusă de articolul 12 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1122/2009/CE (2) al Comisiei, având în vedere o dispoziție restrictivă specială națională, cum ar fi cea privind toate criteriile referitoare la noțiunea „utilizator legitim de teren”?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, ce consecințe juridice implică, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, sau cum trebuie să se interpreteze sau să se aprecieze, în cererea unică, o obligație impusă de statul membru care impune să se declare că au fost îndeplinite toate criteriile referitoare la noţiunea „utilizator legitim de teren” sau că se întrunesc condițiile administrative aflate în legătură cu această dispoziție restrictivă specială națională?

(1) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO 2009, L 316, p. 65).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 27 iulie 2018 – Openbar Ministerie/TC

(Cauza C-492/18)

(2018/C 381/09)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamant: Openbar Ministerie

Pârât: TC

Întrebările preliminare

Menținerea detenției în vederea predării unei persoane solicitate care prezintă un risc de a fugi, pentru o durată care depășește 90 de zile de la arestarea acestei persoane, este contrară articolului 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cazul în care:

—

statul membru de executare a transpus articolul 17 din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1) în sensul că detenția în vederea predării persoanei solicitate trebuie întotdeauna să fie suspendată de îndată ce se depășește termenul de 90 de zile pentru luarea unei decizii definitive cu privire la executarea mandatului european de arestare și

—

instanțele judecătorești ale acestui stat membru au interpretat legislația națională în sensul că termenul de decizie se suspendă de îndată ce autoritatea judiciară de executare decide să adreseze o întrebare preliminară Curții de Justiție sau să aștepte răspunsul la o întrebare preliminară adresată de o altă autoritate judiciară de executare sau să amâne decizia cu privire la predare din cauza unui risc real de condiții de detenție inumane sau degradante în statul membru emitent?

(1) Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Declarații efectuate de anumite state membre cu privire la adoptarea deciziei-cadru (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia de Barcelona (Spania) la 27 iulie 2018 – Bondora AS/XY

(Cauza C-494/18)

(2018/C 381/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de Primera Instancia de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Bondora AS

Pârât: XY

Întrebările preliminare

O dispoziție națională precum a douăzeci și treia dispoziție finală alineatul 4 din [Ley de Enjuiciamiento Civil (Codul de procedură civilă)], care nu permite prezentarea și nici solicitarea unui contract și nici ale calcului defalcat al creanței care face obiectul unei cereri de somație europeană de plată, în care pârâtul este un consumator și există indicii că s-ar putea cere sume bazate pe clauze abuzive, este compatibilă cu articolul 38 din cartă, cu articolul 6 alineatul (1) [TUE] și cu articolul 6 alineatul (1) și cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva [93/13/CEE] (1)?

Este conform cu articolul 7 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (2) să se solicite reclamantului, în cazul cererilor introduse împotriva unui consumator, să indice, la punctul 11 din formularul tip A, calculul defalcat al creanței solicitate? De asemenea, este conform cu dispoziția respectivă să se solicite ca, la același punct 11, să se transcrie conținutul clauzelor din contract pe care se întemeiază cererile introduse împotriva unui consumator, care depășesc obiectul principal al contractului, pentru a aprecia caracterul abuziv al acestora?

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, instanța de trimitere solicită Curții de Justiție să stabilească dacă este posibil, în conformitate cu versiunea în vigoare a Regulamentului nr. 1896/2006, să se examineze din oficiu, înainte de emiterea somației europene de plată, dacă un contract încheiat cu un consumator conține clauze abuzive și, în cazul unui răspuns afirmativ, să stabilească dispoziția în temeiul căreia se poate realiza controlul din oficiu.

În cazul în care în conformitate cu versiunea actuală a Regulamentului nr. 1896/2006 nu se poate efectua controlul din oficiu al existenței clauzelor abuzive înainte de emiterea somației europene de plată, instanța de trimitere solicită Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la validitatea regulamentului menționat din perspectiva articolului 38 din cartă și a articolului 6 alineatul (1) [TUE].

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993 L 95, p. 29, Ediție specială 15/vol. 2, p. 273).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 30 iulie 2018 – HUNGEOD Közlekedésfejlesztési, Földmérési, Út- és Vasúttervezési Kft., SIXENSE Soldata, Budapesti Közlekedési Zrt./Közbeszerzési Hatóság Közbeszerzési Döntőbizottság

(Cauza C-496/18)

(2018/C 381/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamante: HUNGEOD Közlekedésfejlesztési, Földmérési, Út- és Vasúttervezési Kft., SIXENSE Soldata, Budapesti Közlekedési Zrt.

Pârâtă: Közbeszerzési Hatóság Közbeszerzési Döntőbizottság

Altă parte în procedură: Közbeszerzési Hatóság Elnöke

Întrebările preliminare

Articolul 41 alineatul (1) și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, considerentele (2), (25), (27) și (36) ale Directivei 2007/66/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Directiva 92/13/CEE (2) a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, și, în acest context, principiul securității juridice, ca principiu general de drept al Uniunii, precum și cerința privind eficacitatea și celeritatea căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice împotriva deciziilor autorităților contractante trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru care, în ceea ce privește contractele de achiziții publice încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, după expirarea termenelor de decădere pentru introducerea unei acțiuni prevăzute de legislația anterioară a statului membru în vederea investigării încălcărilor în domeniul contractelor de achiziții publice săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestei legislații, permite, în general, autorităţii (de supraveghere) competente să inițieze, în termenul prevăzut de respectiva legislație, o procedură de investigare a unei anumite încălcări în materie de achiziții publice și să se pronunțe pe fond și, în consecință, să constate că a fost săvârșită încălcarea, să impună o sancțiune în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice și să aplice consecințele declarării nulității contractului?

Normele juridice și principiile menționate la prima întrebare – pe lângă exercitarea efectivă a dreptului (subiectiv și personal) la o cale de atac pe care îl au părțile interesate în cadrul procedurii de atribuire a unui contract de achiziții publice – pot fi aplicate dreptului autorităților (de supraveghere) instituite de sistemul juridic al statului membru de a iniția o procedură de cale de atac, care au competența de a detecta și de a investiga din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și al căror rol este de a apăra interesul public?

Rezultă din articolul 99 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/25/UE (3) a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (4), că, prin adoptarea unei legi noi, legislația statului membru poate – în scopul apărării intereselor financiare ale Uniunii în materie de achiziții publice – să permită, în general, autorităților (de supraveghere), care sunt abilitate prin sistemul juridic al statului membru să detecteze și să investigheze din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și care au rolul de a apăra interesul public, să investigheze încălcări în domeniul achizițiilor publice săvârșite înainte de intrarea în vigoare a legii respective și să inițieze o procedură, în pofida expirării termenelor de decădere în conformitate cu legislația anterioară?

Atunci când se apreciază – ținând cont de normele juridice și de principiile menționate la prima întrebare – compatibilitatea cu dreptul Uniunii a competenței de investigare conferite autorităților (de supraveghere), descrisă la prima și la a treia întrebare, are vreo importanță care au fost lacunele legale, normative, tehnice sau organice ori obstacolele de altă natură din cauza cărora încălcarea în domeniul achizițiilor publice nu a fost investigată la momentul săvârșirii acesteia?

Articolul 41 alineatul (1) și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, considerentele (2), (25), (27) și (36) ale Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, și, în acest context, principiul securității juridice, ca principiu general de drept al Uniunii, precum și cerința privind eficacitatea și celeritatea căilor de atac disponibile împotriva deciziilor autorităților contractante, precum și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că – chiar dacă, în lumina acestor principii, competența menționată la prima și la a patra întrebare poate fi conferită autorităților (de supraveghere) care sunt abilitate de sistemul juridic al statului membru să detecteze și să investigheze din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și al căror rol este de a apăra interesul public – instanța națională poate să aprecieze caracterul rezonabil și proporțional al perioadei cuprinse între săvârșirea încălcării, expirarea termenului de introducere a unei acțiuni prevăzut anterior și inițierea procedurii de investigare a încălcării și să deducă din aceasta consecința juridică a ineficienței deciziei atacate sau o altă consecință prevăzută de legislația statului membru?

(1) JO 2007, L 335, p. 31.

(2) JO 1989, L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237.

(3) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65) (JO 2014, L 94, p. 65).

(4) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 156).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 30 iulie 2018 – Közbeszerzési Hatóság Közbeszerzési Döntőbizottság/Közbeszerzési Hatóság Elnöke

(Cauza C-497/18)

(2018/C 381/12)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Budapesti Közlekedési Zrt.

Pârâtă: Közbeszerzési Hatóság Közbeszerzési Döntőbizottság

Cealaltă parte: Közbeszerzési Hatóság Elnöke

Întrebările preliminare

Articolul 41 alineatul (1) și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, considerentele 2, 25, 27 și 36 ale Directivei 2007/66/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Directiva 89/665/CEE (2) a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, și, în acest context, principiul securității juridice, ca principiu general de drept al Uniunii, precum și cerința privind eficacitatea și celeritatea căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice împotriva deciziilor autorităților contractante trebuie interpretate în sensul că se opun legislației unui stat membru care, în ceea ce privește contractele de achiziții publice încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, după expirarea termenelor de decădere pentru introducerea unei acțiuni prevăzute de legislația anterioară a statului membru în vederea investigării încălcărilor în domeniul contractelor de achiziții publice săvârșite înainte de intrarea în vigoare a acestei legislații, permite, în general, autorităţii (de supraveghere) competente să inițieze, în termenul prevăzut de respectiva legislație, o procedură de investigare a unei anumite încălcări în materie de achiziții publice și, în consecință, să constate că a fost săvârșită încălcarea, să impună o sancțiune în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice și să aplice consecințele declarări nulității contractului de achiziții publice?

Rezultă din articolul 83 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/24/UE (3) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (4), că, prin adoptarea unei legi noi, legislația statului membru poate – în scopul apărării intereselor financiare ale Uniunii în materie de achiziții publice – să permită, în general, autorităților (de supraveghere), care sunt abilitate prin sistemul juridic al statului membru să detecteze și să investigheze din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și care au rolul de a apăra interesul public, să investigheze încălcări în domeniul achizițiilor publice săvârșite înainte de intrarea în vigoare a legii respective și să inițieze o procedură, în pofida expirării termenelor de decădere în conformitate cu legislația anterioară?

Articolul 41 alineatul (1) și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, considerentele (2), (25), (27) și (36) ale Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, articolul 1 alineatele (1) și (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, și, în acest context, principiul securității juridice, ca principiu general de drept al Uniunii, precum și cerința privind eficacitatea și celeritatea căilor de atac disponibile împotriva deciziilor autorităților contractante, precum și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că – chiar dacă, în lumina acestor principii, competența menționată la prima și la a patra întrebare poate fi conferită autorităților (de supraveghere) care sunt abilitate de sistemul juridic al statului membru să detecteze și să investigheze din oficiu o încălcare în domeniul achizițiilor publice și al căror rol este de a apăra interesul public – instanța națională poate să aprecieze caracterul rezonabil și proporțional al perioadei cuprinse între săvârșirea încălcării, expirarea termenului de introducere a unei acțiuni prevăzut anterior și inițierea procedurii de investigare a încălcării și să deducă din aceasta consecința juridică a ineficienței deciziei atacate sau o altă consecință prevăzută de legislația statului membru?

(1) JO 2007, L 335, p. 31.

(2) JO 1989, L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/12

Recurs introdus la 27 iulie 2018 de Bayer CropScience AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 17 mai 2018 în cauza T-429/13, Bayer CropScience AG/Comisia Europeană

(Cauza C-499/18 P)

(2018/C 381/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Bayer CropScience AG (reprezentanți: K. Nordlander, advokat, C. Zimmermann, avocat, A. Robert, advocate, M. Zdzieborska, Solicitor)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Association générale des producteurs de maïs et autres céréales cultivées de la sous-famille des panicoïdées (AGPM), The National Farmers’ Union (NFU), Association européenne pour la protection des cultures (ECPA), Rapool-Ring GmbH Qualitätsraps deutscher Züchter, European Seed Association (ESA), Agricultural Industries Confederation Ltd, Kingdom of Sweden, Union nationale de l'apiculture française (UNAF), Deutscher Berufs- und Erwerbsimkerbund eV, Österreichischer Erwerbsimkerbund, Pesticide Action Network Europe (PAN Europe), Bee Life European Beekeeping Coordination (Bee Life), Buglife – The Invertebrate Conservation Trust, Stichting Greenpeace Council

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-429/13,

—	admiterea cererii în primă instanță și anulare Regulamentului nr. 485/2013 (1) cu privire la reclamante,

—	obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ale recurentei și ale celor proprii, efectuate în primă instanță și în cadrul recursului.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit următoarele erori de drept:

Primul motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că sporirea gradului de certitudine al cunoștințelor anterioare putea fi calificat drept cunoștință științifică nouă în sensul articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul 1107/2009 (2).

Al doilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în cadrul interpretării articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul 1107/2009, considerând că EFSA nu este obligată să întemeieze evaluarea riscurilor pe documentele de orientare oficiale aplicabile în perioada reexaminării.

Al treilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 21 alineatul (3) din Regulamentul 1107/2009.

Al patrulea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a determinat un grad adecvat de certitudine științifică privind realizarea riscului invocat necesar pentru aplicarea măsurilor de precauție.

Al cincilea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin neaplicarea criteriilor unei evaluări a riscurilor aprofundată și precisă, care trebuie desfășurată anterior adoptării măsurilor de precauție.

Al șaselea motiv: Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a definit în mod eronat conținutul analizei de impact și când a ignorat cerințele privitoare la analiza de impact care trebuie desfășurată anterior adoptării măsurilor de precauție.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 al Comisiei din 24 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanțelor active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active (JO 2013, L 139, p. 12).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Specializat Cluj (România) la data de 30 iulie 2018 – AU / Reliantco Investments LTD, Reliantco Investments LTD Limassol Sucursala Bucureşti

(Cauza C-500/18)

(2018/C 381/14)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Tribunalul Specializat Cluj

Părţile din acţiunea principală

Reclamant: AU

Pârâte: Reliantco Investments LTD, Reliantco Investments LTD Limassol Sucursala Bucureşti

Întrebările preliminare

În interpretarea noţiunii de „client obişnuit” prevăzute de articolul 4 [alineatul] (1) punctul 12 din Directiva 2004/39/[CE] (1), instanţa naţională poate/trebuie să utilizeze aceleaşi criterii de interpretare care definesc noţiunea de consumator, în înţelesul articolului 2 litera (b) din Directiva 93/13/CEE (2)?

2)	În ipoteza unui răspuns negativ la prima întrebare, atunci în ce condiţii un „client obişnuit” în sensul Directivei 2004/[39/CE] se poate prevala, într-un litigiu precum cel din cauza principală, de calitatea de consumator[?] şi

În special, efectuarea de către un „client obişnuit”, în sensul Directivei 2004/[39/CE], a unui volum ridicat de tranzacţii, într-un interval de timp relativ scurt, şi investirea unor sume semnificative de bani în instrumente financiare precum cele definite de articolul 4 [alineatul] (1) punctul 17 din Directiva 2004/39/[CE] constituie criterii relevante pentru aprecierea calităţii de consumator a unui „client obişnuit” în sensul aceleiaşi directive?

Dacă în demersul său de a-şi stabili competenţa, având obligaţia de a determina incidenţa, după caz, a articolului 17 [alineatul] (1) litera (c) sau a articolului 7 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (3), instanţa naţională poate şi/sau trebuie să aibă în vedere temeiul de drept material invocat de reclamant – exclusiv răspundere noncontractuală – ca remediu pentru stipularea unor clauze pretins abuzive în sensul Directivei 93/13/CEE pentru care legea materială aplicabilă s-ar stabili în temeiul Regulamentului (CE) nr. 864/2007 (Roma II) (4) ori eventuala calitate de consumator a reclamantului face irelevant temeiul de drept material al cererii sale?

(1) Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, p. 1, Ediţie specială 06/vol. 8, p. 247).

(2) Directiva 93/13/CEE a Consiliului, din 5 aprilie 1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO L 351, p. 1).

(4) Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale („Roma II”) (JO L 199, p. 40).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/14

Recurs introdus la 26 iulie 2018 de Inge Barnett împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 16 mai 2018 în cauza T-23/17, Barnett/Comitetul Economic și Social European (CESE)

(Cauza C-503/18 P)

(2018/C 381/15)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Inge Barnett (reprezentanți: S. Orlandi, T. Martin, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comitetul Economic și Social European (CESE)

Concluziile recurentei

Cu titlu principal:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 16 mai 2018, Barnett/CESE, T-23/17, EU:T:2018:271;

—	anularea deciziei CESE din 21 martie 2016, adoptată în executarea Hotărârii din 22 septembrie 2015, Barnett/CESE, F-20/14, EU:F:2015:107;

—	obligarea CESE la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu subsidiar:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 16 mai 2018, Barnett/CESE, T-23/17, EU:T:2018:271;

—	anularea deciziei CESE din 21 martie 2016, adoptată în executarea Hotărârii din 22 septembrie 2015, Barnett/CESE, F-20/14, EU:F:2015:107;

—

obligarea CESE la plata către recurentă a unei sume de 207 994,14 euro în temeiul prejudiciului material suferit, majorată cu dobânzi de întârziere, calculate de la data scadenței sumelor datorate, la rata fixată de BCE pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu 3,5 puncte, precum și a unei sume de 25 000 de euro în temeiul prejudiciului moral suferit;

—	obligarea CESE la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept atunci când a considerat că CESE putea, în executarea hotărârii TFP, să se limiteze la a reexamina candidatura recurentei din perspectiva unui pretins interes al serviciului care ar fi fost identificat la trei ani de la adoptarea primei decizii de refuz al candidaturii sale și ar fi fost necunoscut pentru părți până la 21 martie 2016. Acest pretins interes al serviciului, care o elimină pe recurentă de pe lista beneficiarilor întrucât aceasta ar fi indispensabilă pentru buna funcționare a serviciului, nu are legătură cu DGA ale CESE aplicabile. În plus, acest presupus interes al serviciului a fost invocat fără consultarea comisiei paritare. Acest organ paritar a arătat totuși în 2013 că, în cazul desistării unuia dintre cei doi beneficiari ai măsurii, se va acorda acest avantaj recurentei, în considerarea interesului serviciului.

Recurenta susține de asemenea că Tribunalul a încălcat autoritatea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea TFP.

În fine, hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept întrucât Tribunalul a considerat că, în pofida abrogării bazei legale necesare pentru adoptarea deciziei atacate, CESE rămâne competent să adopte o decizie drept răspuns la candidatura recurentei. Răspunzând la acest motiv, Tribunalul a denaturat argumentele invocate în susținerea excepției de necompetență ridicate de recurentă.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/15

Recurs introdus la 9 august 2018 de Marion le Pen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 19 iunie 2018 în cauza T-86/17, Le Pen/Parlamentul European

(Cauza C-525/18 P)

(2018/C 381/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Marion Le Pen (reprezentant: R. Bosselut, avocat)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

—	anularea Hotărârii Camerei a șasea a Tribunalului din 19 iunie 2018 în cauza T-86/17

În consecință,

—

anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului din 5 decembrie 2016 adoptată în aplicarea articolului 68 din Decizia 2009/C 159/01 a Biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008„privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European”, cu modificările ulterioare, prin care s-a constatat o creanță în cuantum de 298 497,87 euro;

—

anularea notei de debit nr. 2016-1560 notificată la 6 decembrie 2016, prin care se informează recurenta cu privire la faptul că s-a constatat în privința sa o creanță prin decizia Secretarului General din 5 decembrie 2016 privind recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat cu titlu de asistență parlamentară, în aplicarea articolului 68 din NAS și a articolelor 78, 79 și 80 din RF;

—

pronunţarea cu privire la suma care trebuie acordată recurentei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral care rezultă din acuzațiile neîntemeiate emise înainte de orice finalizare a unei anchete, din atingerea adusă imaginii sale și din perturbarea foarte importantă provocată în viața sa personală și politică prin decizia atacată;

—	pronunţarea cu privire la suma care trebuie acordată recurentei cu titlu de cheltuieli de judecată;

—	obligarea Parlamentului la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

—

cu titlu interlocutoriu, invitarea Parlamentului să prezinte dosarul administrativ al doamnei CG, releveul intrărilor și ieșirilor doamnei CG din sediul Parlamentului de la Strasbourg și Bruxelles, scrisoarea anonimă care a stat la baza inițierii procedurii în litigiu și dosarul OLAF care le privește pe recurentă și pe asistenta sa.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului Uniunii săvârșită de Tribunal, pe erori de drept și pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură. Recurenta a justificat pe deplin depunerea unor documente noi pe parcursul procedurii prin existența unor elemente de fapt noi. Aceste documente constituie dezvoltarea celor care fuseseră depuse în fața Secretarului General al Parlamentului. Tribunalul dispunea de competența de fond care impunea să ia în considerare aceste documente în vederea aprecierii existenței sau inexistenței unei activități de asistență parlamentară, și în consecință, temeinicia sau netemeinicia recuperării sumelor plătite în mod nejustificat. În plus, anumite probe erau în posesia Parlamentului, însă fuseseră disimulate față de recurentă.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea săvârșită de Tribunal a dreptului la apărare și a unor norme fundamentale de procedură. Lipsa audierii recurentei de către Secretarul General al Parlamentului și lipsa comunicării dosarului constituie o încălcare a dreptului la apărare al recurentei, a dreptului de a fi ascultat personal înaintea adoptării oricărei decizii, chiar administrative, a principiilor egalității armelor și al echității procedurale, a dreptului la o instanță imparțială și a interzicerii denegării de dreptate care decurg din dispozițiile NAS, din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, din articolul 6 din CEDO și din principiile generale de drept. Tribunalul nu a identificat lipsa de motivare care afectează decizia Secretarului General.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului Uniunii săvârșită de Tribunal, pe erori de drept și pe o eroare de calificare a naturii juridice a faptelor, pe denaturarea faptelor și a elementelor de probă, pe caracterul discriminatoriu și pe fumus persecutionis, precum și pe încălcarea principiilor încrederii legitime și al legalității.

Al patrulea motiv se întemeiază pe abuzul de putere, întrucât hotărârea atacată susține comportamentul Secretarului General al Parlamentului, al cărui obiectiv real și scop final a fost acela de a vătăma recurenta și partidul acesteia.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Förvaltningsrätten i Göteborg la 13 august 2018 – AA/Migrationsverket

(Cauza C-526/18)

(2018/C 381/17)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Förvaltningsrätten i Göteborg

Părțile din procedura principală

Reclamant: AA

Pârât: Migrationsverket

Întrebările preliminare

Dispozițiile Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen sau ale Codului „Frontierelor Schengen” se opun unor norme naționale precum cele care figurează la articolul 16f din Legea nr. 752 din 2016 privind restricțiile provizorii ale posibilității de a obține un permis de ședere în Suedia, care prevăd că unui resortisant al unei țări terțe aflat în țară i se poate elibera un permis de ședere pentru studii corespunzătoare celui de-al doilea ciclu de învățământ secundar chiar dacă identitatea străinului menționat este incertă, iar acesta nu poate stabili în mod plauzibil identitatea pe care a declarat-o?

În cazul în care se apreciază că, într-o asemenea situație, acquis-ul Schengen include o cerință potrivit căreia identitatea trebuie să fie stabilită cu certitudine sau în mod plauzibil, dispozițiile „Directivei privind returnarea” (1) sau ale unui alt instrument de drept al Uniunii pot fi interpretate în sensul că autorizează o derogare de la cerința menționată în materia identității?

(1) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, p. 98).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/17

Acţiune introdusă la data de 27 august 2018 – Comisia Europeană / România

(Cauza C-549/18)

(2018/C 381/18)

Limba de procedură: română

Părţile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanţi: T. Scharf, G. von Rintelen, L. Radu Bouyon, agenţi)

Pârâtă: România

Concluziile reclamantei

—

să constate că prin neadoptarea, până la data de 26 iunie 2017, a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2015/849/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (1), sau, în orice caz, pentru că nu a comunicat aceste măsuri Comisiei, România şi-a încălcat obligaţiile care-i revin în temeiul articolului 67 din această directivă;

—

să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (3) din TFUE, la plata unor penalităţi pe zi de întârziere pentru încălcarea obligaţiei de comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2015/849/UE în cuantum de 21 974,40 euro pe zi de la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză;

—

să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (3) din TFUE, la plata unei sume forfetare, bazate pe un cuantum zilnic de 6 016,80 euro, înmulţit cu numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua următoare expirării termenului de transpunere stabilit în directiva în cauză până la data îndeplinirii obligaţiilor de către România, sau, în lipsa îndeplinirii obligaţiilor, până la data pronunţării hotărârii de către Curte, sub rezerva depăşirii sumei forfetare minime de 1 887 000 euro;

—	să oblige România la plata cheltuielilor de judecată.

Motive şi argumente principale

Statele membre aveau obligaţia, în baza articolului 67 din Directiva 2015/849/UE să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei până la 26 iunie 2017. În absenţa comunicării masurilor de transpunere de către România, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiţie.

2.	În cererea sa, Comisia solicită Curții condamnarea României la plata unei sume forfetare şi a unor penalităţi cu titlu cominatoriu în baza articolului 260 alineatul (3) din TFUE.

(1) JO 2015, L 141, p. 73.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/18

Acțiune introdusă la 30 august 2018 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-556/18)

(2018/C 381/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve și S. Pardo Quintillán, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

în temeiul articolului 258 primul paragraf din TFUE, declararea faptului că, prin nefinalizarea informării și a consultării publice cu privire la revizuirea și la actualizarea planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice și prin neadoptarea, nepublicarea și necomunicarea către Comisie a revizuirii și a actualizării planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice pentru districtele hidrografice din Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria, Tenerife, La Gomera, La Palma și El Hierro, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 13 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (1)

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 25 din Directiva 2000/60/CE, aceasta a intrat în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, şi anume la 22 decembrie 2000. În conformitate cu articolul 13 alineatul (6), planurile de gestionare a districtului hidrografic trebuiau aşadar publicate până la 22 decembrie 2009 cel târziu și în conformitate cu articolul 13 alineatul (7), prima lor revizuire și actualizare trebuia efectuată cel târziu pe 22 decembrie 2015.

Comisia consideră că, prin nefinalizarea informării și a consultării publice cu privire la revizuirea și la actualizarea planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice și prin neadoptarea, nepublicarea și necomunicarea către Comisie a revizuirii și a actualizării planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice pentru districtele hidrografice din Lanzarote, Fuerteventura, Gran Canaria, Tenerife, La Gomera, La Palma și El Hierro în termenul de două luni stabilit în avizul său motivat din 5 octombrie 2017, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor Directivei 2000/60/CE citate anterior.

(1) JO 2000, L 327, p. 1, Ediţie specială, 15/vol. 6, p. 193.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/19

Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2018 – Apimab Laboratoires și alții/Comisia

(Cauza T-14/16) (1)

([„Protecția consumatorilor - Stabilirea nivelurilor maxime pentru hidrocarburile aromatice policiclice din suplimentele alimentare - Regulamentul (CEE) nr. 315/93 - Analiza riscului - Regulamentul (CE) nr. 178/2002 - Eroare vădită de apreciere - Proporționalitate - Principiul nediscriminării”])

(2018/C 381/20)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Apimab Laboratoires (Clermont-l’Hérault, Franța) și celelalte 7 reclamate ale căror nume figurează în anexa la hotărâre (reprezentant: A. de Brosses, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herbout-Borczak și C. Valero, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea parțială a Regulamentului (UE) 2015/1933 al Comisiei din 27 octombrie 2015, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 în ceea ce privește nivelurile maxime pentru hidrocarburile aromatice policiclice din fibrele de cacao, chipsurile de banane, suplimentele alimentare, ierburile aromate uscate și mirodeniile uscate (JO 2015, L 282, p. 11)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Apimab Laboratoires și celelalte reclamate ale căror nume figurează în anexă să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 90, 7.3.2016.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/19

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – PH/Comisia

(Cauza T-613/16) (1)

((„Funcție publică - Recrutare - Concurs general - Anunțul de concurs EPSO/AST-SC/03/15 - Decizia de a exclude candidatul de la concurs - Legătura de familie cu un membru al comisiei de evaluare - Egalitate de tratament”))

(2018/C 381/21)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: PH (reprezentant: M. Cornacchia, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și având ca obiect anularea deciziei din 19 mai 2016 care confirmă, ca răspuns la o cerere de reexaminare formulată de reclamant, excluderea acestuia de la concursul EPSO/AST-SC/03/15

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe PH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 371, 10.10.2016 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-43/16 și transferată la Tribunalul Uniunii Europene la 1.9.2016).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/20

Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2018 – Foshan Lihua Ceramic/Comisia

(Cauza T-654/16) (1)

([„Dumping - Importuri de plăci de ceramică originare din China - Articolul 11 alineatele (3) și (5) și articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenite articolul 11 alineatele (3) și (5) și articolul 17 din Regulamentul (UE) 2016/1036] - Respingerea unei cereri de reexaminare intermediară parțială, limitată la dumping, a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 - Schimbare durabilă a circumstanțelor - Eșantionare - Examinare individuală - Lipsa cooperării la ancheta care a condus la adoptarea măsurilor definitive”])

(2018/C 381/22)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Foshan Lihua Ceramic Co. Ltd (Foshan City, China) (reprezentanți: B. Spinoit și D. Philippe, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. França, T. Maxian Rusche, N. Kuplewatzky și A. Demeneix, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei de punere în aplicare C(2016) 4259 a Comisiei din 11 iulie 2016 de respingere a cererii de reexaminare intermediară parțială limitată la aspectele de dumping în ceea ce privește măsurile antidumping definitive impuse pentru importurile de plăci de ceramică originare din Republica Populară Chineză prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 al Consiliului din 12 septembrie 2011

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Foshan Lihua Ceramic Co. Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 428, 21.11.2016.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/21

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – De Geoffroy și alții/Parlamentul

(Cauza T-788/16) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Concedii - Adoptarea unor noi orientări ale Parlamentului privind gestionarea concediilor - Decizii individuale luate în aplicarea noilor orientări în serviciile de interpretare - Obligație de motivare - Eroare vădită de apreciere - Interesul serviciului - Excepție de nelegalitate”))

(2018/C 381/23)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Dominique De Geoffroy (Bruxelles, Belgia) și ceilalți 14 reclamanți ale căror nume figurează în anexa hotărârii (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: N. de Montigny și J.-N. Louis, ulterior N. de Montigny, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: E. Taneva și L. Deneys, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE având ca obiect anularea, în primul rând, a Orientărilor Parlamentului din 21 martie 2016 privind punerea în aplicare, pentru serviciile de interpretare, a articolului 4 alineatul (5) din Normele interne privind gestionarea concediului, în al doilea rând, a deciziei Parlamentului din 12 aprilie 2016 prin care s-a aprobat cererea de concediu a doamnei Françoise Joostens, dar s-au inclus zilele de concediu solicitate în cota de trei zile și jumătate, în al treilea rând, a deciziei Parlamentului din 2 iunie 2016 prin care s-a respins solicitarea de concediu a doamnei Françoise Joostens și, în al patrulea rând, a deciziei Parlamentului din 13 iunie 2016 prin care s-a refuzat un concediu solicitat de domnul Stéphane Grosjean.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Parlamentului European din 13 iunie 2016 prin care s-a refuzat un concediu solicitat de domnul Stéphane Grosjean.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 14, 16.1.2017.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/21

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Chefaro Ireland/ EUIPO – Laboratoires M&L (NUIT PRECIEUSE)

(Cauza T-905/16) (1)

((„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană - Marca figurativă NUIT PRECIEUSE - Marca națională verbală anterioară EAU PRECIEUSE - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) no 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”))

(2018/C 381/24)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Chefaro Ireland DAC (Dublin, Irlanda) (reprezentanţi: P. Maeyaert și J. Muyldermans, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: A. Lukošiūtė, D. Walicka și D. Gája, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Laboratoires M&L SA (Manosque, Franța) (reprezentant: F. Cordt, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 19 octombrie 2016 (cauza R 2596/2015-4) privind o procedură de declarare a nulității între Chefaro Ireland și Laboratoires M&L

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Chefaro Ireland DAC la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 53, 20.2.2017.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/22

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Healy/Comisia

(Cauza T-55/17) (1)

((„Funcție publică - Agenți contractuali - Recrutare - Concurs intern - Constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de asistenți - Condiție de admitere referitoare la vechimea în serviciu în cadrul Comisiei - Neadmiterea participării la probele unui concurs”))

(2018/C 381/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: John Morrison Healy (Celbridge, Irlanda) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Berscheid și L. Radu Bouyon, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului intern COM/02/AST/16 (AST 2) de respingere a candidaturii reclamantului.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul John Morrison Healy la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 112, 10.4.2017.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/23

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Pelikan/EUIPO – NBA Properties (NEW ORLEANS PELICANS)

(Cauza T-112/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative NEW ORLEANS PELICANS - Marca Uniunii Europene verbale anterioare și marca națională figurativă anterioară Pelikan - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 381/26)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Pelikan Vertriebsgesellschaft mbH & Co. KG (Hanovra, Germania) (reprezentant: U. Hildebrandt, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: D. Gája și D. Walicka, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: NBA Properties, Inc. (New York, Statele Unite) (reprezentanţi: inițial M. Chapple, ulterior T. Elias, barristers)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 16 decembrie 2016 (cauza R 408/2016-4), privind o procedură de opoziție între Pelikan Vertriebsgesellschaft și NBA Properties

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Pelikan Vertriebsgesellschaft mbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 129, 24.4.2017.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/23

Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Primart/EUIPO – Bolton Cile España (PRIMART Marek Łukasiewicz)

(Cauza T-584/17) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative PRIMART Marek Łukasiewicz - Mărci naționale verbale anterioare PRIMA - Motiv relativ de refuz - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2017/1001 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”])

(2018/C 381/27)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Przedsiębiorstwo Produkcyjno-Handlowe „Primart” Marek Łukasiewicz (Polonia) (reprezentant: J. Skołuda, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Bolton Cile España, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: F. Celluprica, F. Fischetti și F. De Bono, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 22 iunie 2017 (cauza R 1933/2016-4) privind o procedură de opoziție între Bolton Cile España și Przedsiębiorstwo Produkcyjno-Handlowe „Primart” Marek Łukasiewicz

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Przedsiębiorstwo Produkcyjno-Handlowe „Primart” Marek Łukasiewicz la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 374, 6.11.2017.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/24

Ordonanța Tribunalului din 19 iulie 2018 – Front Polisario/Consiliul

(Cauza T-180/14) (1)

((„Acțiune în anulare - Acord de parteneriat între Uniune și Regatul Marocului în sectorul pescuitului - Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit prevăzute de acest acord - Act de încheiere - Aplicabilitatea acordului și a protocolului menționate în cazul teritoriului Saharei Occidentale și al apelor adiacente - Lipsa calității de a introduce acțiunea - Inadmisibilitate”))

(2018/C 381/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Front populaire pour la libération de la Saguia-el-Hamra et du Rio de Oro (Front Polisario) (reprezentant: G. Devers, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Kyriakopoulou, A. de Elera-San Miguel Hurtado și A. Westerhof Löfflerová, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, F. Castillo de la Torre și E. Paasivirta, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea Deciziei 2013/785/UE a Consiliului din 16 decembrie 2013 privind încheierea în numele Uniunii Europene a protocolului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc (JO 2013, L 349, p. 1), pe de o parte, și a Deciziei (UE) 2018/393 a Comisiei din 12 martie 2018 de aprobare, în numele Uniunii Europene, a modificării Protocolului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Regatul Maroc (JO 2018, L 69, p. 60), pe de altă parte

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Front populaire pour la libération de la Saguia-el-Hamra et du Rio de Oro (Front Polisario) suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 184, 16.6.2014.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/25

Ordonanța Tribunalului din 27 iulie 2018 – Apple Distribution International/Comisia

(Cauza T-101/17) (1)

([„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Ajutor preconizat de Germania în vederea finanțării producției și distribuției de filme - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piaţa internă - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”))

(2018/C 381/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Apple Distribution International (Cork, Irlanda) (reprezentanți: S. Schwiddessen, H. Lutz, N. Niejahr și A. Patsa, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Samnadda, G. Braun și B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Acțiune întemeiată pe articolul 263 TFUE, având ca obiect anularea Deciziei (UE) 2016/2042 a Comisiei din 1 septembrie 2016 privind schema de ajutoare SA.38418 – 2014/C (ex 2014/N) pe care Germania intenționează să o pună în aplicare în vederea finanțării producției și distribuției de filme (JO 2016, L 314, p. 63).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererilor de intervenție formulate de Republica Federală Germania, de Republica Franceză și de Filmförderungsanstalt.

3)	Obligă societatea Apple Distribution International să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană, cu excepția celor aferente cererilor de intervenție.

4)	Apple Distribution International, Comisia Europeană, Republica Federală Germania, Republica Franceză și Filmförderungsanstalt suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată aferente cererilor de intervenție.

(1) JO C 121, 18.4.2017.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/26

Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 august 2018 – IFSUA/Consiliul

(Cauza T-251/18 R)

((„Măsuri provizorii - Posibilități de pescuit pentru anumite stocuri de pește - Măsuri privind pescuitul de biban-de-mare european - Interdicție de pescuit în cadrul pescuitului recreativ - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”))

(2018/C 381/30)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: International Forum for Sustainable Underwater Activities (IFSUA) (Barcelona, Spania) (reprezentant: T. Gui Mori, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: F. Naert și P. Plaza García, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Morales Puerta, F. Moro și A. Stobiecka-Kuik, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și având ca obiect suspendarea executării articolului 2 alineatul (2) și a articolului 9 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2018/120 al Consiliului din 23 ianuarie 2018 de stabilire, pentru anul 2018, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit ale Uniunii, în anumite ape din afara acesteia, și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/127 (JO 2018, L 27, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/26

Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 iulie 2018 – CdT/EUIPO

(Cauza T-417/18 R)

((„Măsuri provizorii - Drept instituțional - Servicii de traducere necesare funcționării EUIPO - Recurgere la prestatori externi - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței”))

(2018/C 381/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (CdT) (reprezentanți: J. Rikkert și M. Garnier, agenți)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentanți: N. Bambara și D. Hanf, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE având ca obiect, pe de o parte, suspendarea executării deciziilor EUIPO referitoare la măsuri destinate să facă posibilă recurgerea la alți furnizori decât CdT pentru serviciile de traducere necesare funcționării sale și, pe de altă parte, obligarea EUIPO să publice în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz de suspendare referitor la cererea sa de ofertă privind furnizarea de servicii de traducere și să nu semneze contracte referitoare la această cerere de ofertă

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/27

Acțiune introdusă la 9 august 2018 – Compañia de Tranvías de la Coruña/Comisia

(Cauza T-485/18)

(2018/C 381/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Compañia de Tranvías de la Coruña, SA (A Coruña, Spania) (reprezentant: J. Monrabà Bagan, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

—	anularea Deciziei C(2018) 3780 final a Comisei Europene din 7 iunie 2018 privind accesul la documente;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că decizia atacată nu respectă normele fundamentale de procedură.

—

Decizia nu motivează suficient interzicerea accesului sau acordarea doar parțială a accesului la documente având în vedere legătura inexistentă dintre procedurile pendinte la Curte pe care se întemeiază (cauzele conexate C-350/17 Mobit (1) și C-351/17 Autolinee Toscane (2)) și cererea de acces la documente.

—	Motivarea suficientă reprezintă o normă fundamentală de procedură și trebuie respectată întotdeauna de Comisia Europeană.

—	Lipsa unei motivări suficiente presupune faptul că decizia atacată nu respectă articolul 296 al doilea paragraf TFUE și, prin urmare, trebuie să fie considerată nulă, în temeiul articolul 264 primul paragraf TFUE.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, se întemeiază pe un motiv imperativ de interes general legat de divulgarea documentelor la care decizia atacată a refuzat accesul.

—	Documentele la care s-a solicitat accesul sunt de interes general, din moment ce acestea ar ajuta la interpretarea unor puncte esențiale din regulamentele UE privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători care au fost aplicate anterior de Comisia Europeană.

—

Prin urmare, și în situația în care Curtea ar găsi o legătură între cauzele conexate pendinte C-350/17 Mobit și C-351/17 Autolinee Toscane, menționate anterior, și cererea de acces la documente, articolul 4 alineatul (2) in fine din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (3) permite accesul la documente atunci când există un motiv imperativ de interes general.

—

Relevanța documentelor, nu numai pentru reclamantă, ci și pentru orice autoritate sau parte interesată care dorește să aplice regulamentele UE privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători constituie un motiv imperativ de interes general și, prin urmare, ar trebui acordat accesul la acestea.

(1) Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 12 iunie 2017, Mobit Soc.cons.arl/Regione Toscana (JO 2017, C 330, p. 4)

(2) Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 12 iunie 2017, Autolinee Toscane SpA/Mobilit Soc.cons.arl (JO 2017, C 330, p. 5)

(3) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/28

Acțiune introdusă la 15 august 2018 – Danske Slagtermestre/Comisia

(Cauza T-486/18)

(2018/C 381/33)

Limba de procedură: daneza

Părțile

Reclamantă: Danske Slagtermestre (Odense, Danemarca) (reprezentant: H. Sønderby Christensen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 19 aprilie 2018 în cazul privind ajutorul de stat SA.37433 (2017/FC), care a fost notificată cu numărul C(2018) 2259;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului audi alteram partem.

Reclamanta susține că Comisia a încălcat principiul audi alteram partem (a se vedea articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) prin faptul că Danske Slagtermestre nu i s-a da posibilitatea să fie audiată în legătură cu considerațiile formulate de partea adversă pe baza cărora Comisia și-a întemeiat decizia în acest caz.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa de imparțialitate a Comisiei la adoptarea deciziei Reclamanta susține că Comisia a încălcat dreptul Danske Slagtermestre la tratament imparțial.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că ajutorul acordă un avantaj

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe selectivitatea ajutorului

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că ajutorul este acordat de stat sau prin intermediul resurselor de stat

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că ajutorul denaturează concurența

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că ajutorul denaturează schimburile comerciale dintre statele membre

Reclamanta invocă în susținerea celui de al treilea motiv, a celui de al patrulea motiv, a celui de al cincilea motiv, a celui de al șaselea motiv și a celui de al șaptelea motiv săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin faptul că a considerat că măsura nu conferă un avantaj anumitor întreprinderi.

—	În primul rând, se susține că măsura conferă un avantaj evident abatoarelor mari întrucât abatoarele mai mici plătesc o contribuție de două ori mai mare pentru evacuarea apelor uzate pe cap de animal sacrificat în comparație cu abatoarele mari, care, astfel, pot plăti un preț mai mare furnizorilor.

—

În al doilea rând, se susține că nu există niciun motiv obiectiv pentru a fi acordată doar abatoarelor mari o reducere a contribuțiilor pentru evacuarea apelor uzate atunci când „costul real” plătit este același pentru abatoarele mici, medii și mari, iar măsura poate fi „cost real” numai dacă reducerea este acordată și abatoarelor mai mici.

—

În al treilea rând, se susține că nu este aplicabil criteriul operatorului în economia de piață utilizat de Comisie pentru a stabili dacă măsura conferă un avantaj întrucât nicio întreprindere daneză nu solicită să fie deconectată de la o stație de epurare și întrucât în Danemarca nu există o piață actuală sau potențială pentru evacuarea apelor uzate.

—

În al patrulea rând, se susține că, chiar dacă s-ar aplica criteriul operatorului în economia de piață, Comisia nu l-a aplicat în mod corect. Acest criteriu poate fi întemeiat numai pe datele stabilite în legătură cu activitatea utilizatorilor specifici. Nu este compatibilă cu acest criteriu utilizarea în calcul a unor valori medii obținute de la alte colectivități locale și nici neluarea în considerare a investițiilor semnificative realizate de stațiile de epurare pentru conectarea întreprinderilor mari beneficiare la stațiile locale, investiții care au luat sub forma unor cheltuieli legate de infrastructura privind apele uzate și pentru extinderea stațiilor de epurare.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/29

Acțiune introdusă la 17 august 2018 – PO/SEAE

(Cauza T-494/18)

(2018/C 381/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PO (reprezentant: N. de Montigny, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

să declare și să hotărască:

—	[anularea] fișei de calcul din 17 octombrie 2017 care i-a fost transmisă prin emailul din aceeași zi de serviciul resurse umane al SEAE;

—	[anularea] emailului din 16 ianuarie 2018 care i-a fost transmis de serviciul resurse umane al SEAE și care confirmă lipsa de temei legal pentru depășirea plafonului statutar pentru fiul său și pentru fiica sa;

—	[anularea], în măsura în care este necesar, a deciziei de respingere a reclamației introduse la 17 ianuarie 2018 și notificate reclamantului la 17 mai 2018;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe excepția de nelegalitate, având în vedere că decizia contestată, nota din 15 aprilie 2016 și nota din 22 septembrie 2016 pe care se întemeiază aceasta și Orientările încalcă Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Anexa X la acesta.

Al doilea motiv întemeiat pe nelegalitatea deciziei individuale contestate în speță pentru următoarele motive:

—	încălcarea principiilor prevederii, încrederii legitime și securității juridice și încălcarea principiului bunei administrări, precum și al drepturilor dobândite;

—	încălcarea dreptului la familie și la educație;

—	încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării;

—	lipsa evaluării comparative a intereselor și a respectării principiului proporționalității în măsura adoptată.

22.10.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/30

Acțiune introdusă la 6 septembrie 2018 – K.A. Schmersal Holding/EUIPO – Tecnium (tec.nicum)

(Cauza T-527/18)

(2018/C 381/35)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: K.A. Schmersal Holding GmbH & Co. KG (Wuppertal, Germania) (reprezentant: A. Haudan, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Tecnium, SA

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative tec.nicum – marca Uniunii Europene nr. 13 626 791.

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 21 iunie 2018 în cauza R 2427/2017-5.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate în măsura în care confirmă refuzul înregistrării mărcii solicitate în clasa 42;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	utilizarea inadecvată a mărcii care face obiectul opoziției;

—	definirea eronată a publicului relevant;

—	lipsa de similitudine a serviciilor;

—	lipsa de similitudine a mărcilor în conflict;

—	inexistența riscului de confuzie.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 381

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 61 22 octombrie 2018

Cuprins		Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2018/C 381/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2018/C 381/02	Cauza C-256/18 P: Recurs introdus la 9 aprilie 2018 de Massimo Campailla împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 23 ianuarie 2018 în cauza T-256/16, Campailla/Uniunea Europeană	2
2018/C 381/03	Cauza C-452/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia e Instrucción de Teruel (Spania) la 11 iulie 2018 – XZ/Ibercaja Banco, S.A.	2
2018/C 381/04	Cauza C-453/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia Vigo (Spania) la 11 iulie 2018 – Bondora AS/Carlos V.C.	3
2018/C 381/05	Cauza C-460/18 P: Recurs introdus la 12 iulie 2018 de HK împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 3 mai 2018 în cauza T-574/16, HK/Comisia	4
2018/C 381/06	Cauza C-468/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Judecătoria Constanţa (România) la data de 18 iulie 2018 – R / P	5
2018/C 381/07	Cauza C-480/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 23 iulie 2018 – AS PrivatBank	5
2018/C 381/08	Cauza C-489/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Budapest Környéki Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 26 iulie 2018 – Farmland Kft./Földművelésügyi Miniszter	6
2018/C 381/09	Cauza C-492/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 27 iulie 2018 – Openbar Ministerie/TC	7
2018/C 381/10	Cauza C-494/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia de Barcelona (Spania) la 27 iulie 2018 – Bondora AS/XY	8
2018/C 381/11	Cauza C-496/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 30 iulie 2018 – HUNGEOD Közlekedésfejlesztési, Földmérési, Út- és Vasúttervezési Kft., SIXENSE Soldata, Budapesti Közlekedési Zrt./Közbeszerzési Hatóság Közbeszerzési Döntőbizottság	9
2018/C 381/12	Cauza C-497/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 30 iulie 2018 – Közbeszerzési Hatóság Közbeszerzési Döntőbizottság/Közbeszerzési Hatóság Elnöke	10
2018/C 381/13	Cauza C-499/18 P: Recurs introdus la 27 iulie 2018 de Bayer CropScience AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 17 mai 2018 în cauza T-429/13, Bayer CropScience AG/Comisia Europeană	12
2018/C 381/14	Cauza C-500/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunalul Specializat Cluj (România) la data de 30 iulie 2018 – AU / Reliantco Investments LTD, Reliantco Investments LTD Limassol Sucursala Bucureşti	13
2018/C 381/15	Cauza C-503/18 P: Recurs introdus la 26 iulie 2018 de Inge Barnett împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 16 mai 2018 în cauza T-23/17, Barnett/Comitetul Economic și Social European (CESE)	14
2018/C 381/16	Cauza C-525/18 P: Recurs introdus la 9 august 2018 de Marion le Pen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 19 iunie 2018 în cauza T-86/17, Le Pen/Parlamentul European	15
2018/C 381/17	Cauza C-526/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Förvaltningsrätten i Göteborg la 13 august 2018 – AA/Migrationsverket	16
2018/C 381/18	Cauza C-549/18: Acţiune introdusă la data de 27 august 2018 – Comisia Europeană / România	17
2018/C 381/19	Cauza C-556/18: Acțiune introdusă la 30 august 2018 – Comisia Europeană/Regatul Spaniei	18
	Tribunalul
2018/C 381/20	Cauza T-14/16: Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2018 – Apimab Laboratoires și alții/Comisia [Protecția consumatorilor – Stabilirea nivelurilor maxime pentru hidrocarburile aromatice policiclice din suplimentele alimentare – Regulamentul (CEE) nr. 315/93 – Analiza riscului – Regulamentul (CE) nr. 178/2002 – Eroare vădită de apreciere – Proporționalitate – Principiul nediscriminării]	19
2018/C 381/21	Cauza T-613/16: Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – PH/Comisia (Funcție publică – Recrutare – Concurs general – Anunțul de concurs EPSO/AST-SC/03/15 – Decizia de a exclude candidatul de la concurs – Legătura de familie cu un membru al comisiei de evaluare – Egalitate de tratament)	19
2018/C 381/22	Cauza T-654/16: Hotărârea Tribunalului din 11 septembrie 2018 – Foshan Lihua Ceramic/Comisia [Dumping – Importuri de plăci de ceramică originare din China – Articolul 11 alineatele (3) și (5) și articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenite articolul 11 alineatele (3) și (5) și articolul 17 din Regulamentul (UE) 2016/1036] – Respingerea unei cereri de reexaminare intermediară parțială, limitată la dumping, a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 – Schimbare durabilă a circumstanțelor – Eșantionare – Examinare individuală – Lipsa cooperării la ancheta care a condus la adoptarea măsurilor definitive]	20
2018/C 381/23	Cauza T-788/16: Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – De Geoffroy și alții/Parlamentul (Funcție publică – Funcționari – Concedii – Adoptarea unor noi orientări ale Parlamentului privind gestionarea concediilor – Decizii individuale luate în aplicarea noilor orientări în serviciile de interpretare – Obligație de motivare – Eroare vădită de apreciere – Interesul serviciului – Excepție de nelegalitate)	21
2018/C 381/24	Cauza T-905/16: Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Chefaro Ireland/ EUIPO – Laboratoires M&L (NUIT PRECIEUSE) (Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă NUIT PRECIEUSE – Marca națională verbală anterioară EAU PRECIEUSE – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) no 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001])	21
2018/C 381/25	Cauza T-55/17: Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Healy/Comisia (Funcție publică – Agenți contractuali – Recrutare – Concurs intern – Constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de asistenți – Condiție de admitere referitoare la vechimea în serviciu în cadrul Comisiei – Neadmiterea participării la probele unui concurs)	22
2018/C 381/26	Cauza T-112/17: Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Pelikan/EUIPO – NBA Properties (NEW ORLEANS PELICANS) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative NEW ORLEANS PELICANS – Marca Uniunii Europene verbale anterioare și marca națională figurativă anterioară Pelikan – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]	23
2018/C 381/27	Cauza T-584/17: Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2018 – Primart/EUIPO – Bolton Cile España (PRIMART Marek Łukasiewicz) [Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative PRIMART Marek Łukasiewicz – Mărci naționale verbale anterioare PRIMA – Motiv relativ de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2017/1001 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001]]	23
2018/C 381/28	Cauza T-180/14: Ordonanța Tribunalului din 19 iulie 2018 – Front Polisario/Consiliul (Acțiune în anulare – Acord de parteneriat între Uniune și Regatul Marocului în sectorul pescuitului – Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit prevăzute de acest acord – Act de încheiere – Aplicabilitatea acordului și a protocolului menționate în cazul teritoriului Saharei Occidentale și al apelor adiacente – Lipsa calității de a introduce acțiunea – Inadmisibilitate)	24
2018/C 381/29	Cauza T-101/17: Ordonanța Tribunalului din 27 iulie 2018 – Apple Distribution International/Comisia [Acțiune în anulare – Ajutoare de stat – Ajutor preconizat de Germania în vederea finanțării producției și distribuției de filme – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piaţa internă – Lipsa afectării individuale – Inadmisibilitate)	25
2018/C 381/30	Cauza T-251/18 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 august 2018 – IFSUA/Consiliul (Măsuri provizorii – Posibilități de pescuit pentru anumite stocuri de pește – Măsuri privind pescuitul de biban-de-mare european – Interdicție de pescuit în cadrul pescuitului recreativ – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței)	26
2018/C 381/31	Cauza T-417/18 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 20 iulie 2018 – CdT/EUIPO (Măsuri provizorii – Drept instituțional – Servicii de traducere necesare funcționării EUIPO – Recurgere la prestatori externi – Cerere de măsuri provizorii – Lipsa urgenței)	26
2018/C 381/32	Cauza T-485/18: Acțiune introdusă la 9 august 2018 – Compañia de Tranvías de la Coruña/Comisia	27
2018/C 381/33	Cauza T-486/18: Acțiune introdusă la 15 august 2018 – Danske Slagtermestre/Comisia	28
2018/C 381/34	Cauza T-494/18: Acțiune introdusă la 17 august 2018 – PO/SEAE	29
2018/C 381/35	Cauza T-527/18: Acțiune introdusă la 6 septembrie 2018 – K.A. Schmersal Holding/EUIPO – Tecnium (tec.nicum)	30
2018/C 381/36	Cauza T-715/15: Ordonanța Tribunalului din 13 iulie 2018 – BBY Solutions/EUIPO – Worldwide Sales Corporation España (BEST BUY GEEK SQUAD)	31
2018/C 381/37	Cauza T-773/15: Ordonanța Tribunalului din 13 iulie 2018 – BBY Solutions/EUIPO – Worldwide Sales Corporation España (BEST BUY)	31
2018/C 381/38	Cauza T-72/16: Ordonanța Tribunalului din 13 iulie 2018 – BBY Solutions/EUIPO – Worldwide Sales Corporation España (BEST BUY mobile)	31
2018/C 381/39	Cauza T-288/17: Ordonanța Tribunalului din 13 iulie 2018 – Sky/EUIPO – Parrot Drones (Parrot SKYCONTROLLER)	31