ISSN 1977-1029 |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338 |
|
Ediţia în limba română |
Comunicări şi informări |
Anul 60 |
Informarea nr. |
Cuprins |
Pagina |
|
IV Informări |
|
|
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE |
|
|
Curtea de Justiție a Uniunii Europene |
|
2017/C 338/01 |
|
V Anunţuri |
|
|
PROCEDURI JURISDICŢIONALE |
|
|
Curtea de Justiție |
|
2017/C 338/02 |
||
2017/C 338/03 |
||
2017/C 338/04 |
||
2017/C 338/05 |
||
2017/C 338/06 |
||
2017/C 338/07 |
||
2017/C 338/08 |
||
2017/C 338/09 |
||
2017/C 338/10 |
Cauza C-441/17: Acțiune introdusă la 20 iulie 2017 – Comisia Europeană/Republica Polonă |
|
2017/C 338/11 |
||
2017/C 338/12 |
Cauza C-498/17: Acțiune introdusă la 17 august 2017 – Comisia Europeană/Republica Italiană |
|
|
Tribunalul |
|
2017/C 338/13 |
||
2017/C 338/14 |
||
2017/C 338/15 |
||
2017/C 338/16 |
Cauza T-439/17: Acțiune introdusă la 14 iulie 2017 – Yellow Window/EIGE |
|
2017/C 338/17 |
||
2017/C 338/18 |
Cauza T-512/17: Acțiune introdusă la 7 august 2017 – OCU și alții/SRB |
|
2017/C 338/19 |
||
2017/C 338/20 |
||
2017/C 338/21 |
Cauza T-564/17: Acțiune introdusă la 18 august 2017 – Tong Myong/Consiliul și Comisia |
|
2017/C 338/22 |
||
2017/C 338/23 |
Cauza T-578/17: Acțiune introdusă la 26 august 2017 – A & O Hotel and Hostel Friedrichshain/Comisia |
|
2017/C 338/24 |
||
2017/C 338/25 |
Cauza T-209/17: Ordonanța Tribunalului din 23 august 2017 – ZGS/EUIPO (Schülerhilfe1) |
|
Rectificări |
|
2017/C 338/26 |
Rectificare la comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza T-396/15 ( JO C 283, 28.8.2017 ) |
RO |
|
IV Informări
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/1 |
Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2017/C 338/01)
Ultima publicație
Publicații anterioare
Aceste texte sunt disponibile pe
EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu
V Anunţuri
PROCEDURI JURISDICŢIONALE
Curtea de Justiție
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/2 |
Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 iulie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal de Justiça – Portugalia) – Fidelidade-Companhia de Seguros SA/Caisse Suisse de Compensation, Fundo de Garantia Automóvel, Sandra Cristina Crystello Pinto Moreira Pereira, Sandra Manuela Teixeira Gomes Seemann, Catarina Ferreira Seemann, José Batista Pereira, Teresa Rosa Teixeira
(Cauza C-287/16) (1)
([Trimitere preliminară - Asigurare de răspundere civilă auto - Directiva 72/166/CEE - Articolul 3 alineatul (1) - A doua directivă 84/5/CEE - Articolul 2 alineatul (1) - Contract de asigurare încheiat în baza unor declarații false referitoare la proprietatea vehiculului și la identitatea conducătorului obișnuit al acestuia - Asigurat - Lipsa unui interes economic la momentul încheierii acestui contract - Nulitatea absolută a contractului de asigurare - Opozabilitate față de terții victime])
(2017/C 338/02)
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Supremo Tribunal de Justiça
Părțile din procedura principală
Recurentă: Fidelidade-Companhia de Seguros SA
Intimați: Caisse Suisse de Compensation, Fundo de Garantia Automóvel, Sandra Cristina Crystello Pinto Moreira Pereira, Sandra Manuela Teixeira Gomes Seemann, Catarina Ferreira Seemann, José Batista Pereira, Teresa Rosa Teixeira
Dispozitivul
Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi și articolul 2 alineatul (1) din A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care ar avea ca efect ca, în împrejurări precum cele din cauza principală, nulitatea unui contract de asigurare de răspundere civilă auto care rezultă din declarațiile false inițiale făcute de asigurat cu privire la identitatea proprietarului și a conducătorului obișnuit al vehiculului în cauză sau din împrejurarea că persoana în contul sau în numele căreia a fost încheiat acest contract de asigurare nu avea niciun interes economic în încheierea contractului menționat să fie opozabilă față de terții victime.
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/3 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 27 iunie 2017 – Stefano Liberato/Luminita Luisa Grigorescu
(Cauza C-386/17)
(2017/C 338/03)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din procedura principală
Recurent: Stefano Liberato
Intimată: Luminita Luisa Grigorescu
Întrebările preliminare
1) |
Încălcarea normelor referitoare la litispendență, prevăzute la alineatele (2) și (3) ale articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (1), influențează exclusiv stabilirea competenței judiciare, cu consecința aplicării articolului 24 din Regulamentul CE nr. 2201/2003, sau, dimpotrivă, poate constitui un motiv de împiedicare a recunoașterii în statul membru a cărui instanță judecătorească a fost sesizată anterior, a hotărârii pronunțate în statul membru a cărui instanță judecătorească a fost sesizată ulterior, în raport cu ordinea publică procedurală, ținând seama de faptul că articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 face trimitere numai la normele de stabilire a competenței judiciare prevăzute la articolele 3 14, iar nu la articolul 19 din același regulament? |
2) |
Interpretarea articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, înțeles numai în sensul de criteriu de stabilire a competenței judiciare, este incompatibilă cu noțiunea de litispendență proprie dreptului Uniunii Europene, precum și cu funcția și cu finalitatea acestei dispoziții, prin care se urmărește să se adopte un ansamblu de norme imperative de ordine publică procedurală pentru a garanta crearea unui spațiu comun caracterizat prin încredere și prin loialitate procedurală reciprocă între statele membre, în cadrul căruia să se poată asigura recunoașterea automată și libera circulație a hotărârilor judecătorești? |
(1) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183).
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/3 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la 28 iunie 2017 – Presidenza del Consiglio dei Ministri/Fallimento Traghetti del Mediterraneo SpA
(Cauza C-387/17)
(2017/C 338/04)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din procedura principală
Recurentă: Presidenza del Consiglio dei Ministri
Intimată: Fallimento Traghetti del Mediterraneo SpA
Întrebările preliminare
Se solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să răspundă la următoarele întrebări, [în împrejurările specifice cauzei principale privind o acțiune în despăgubire împotriva statului în calitatea sa de legiuitor ca urmare a acordării efective unei întreprinderi de navigație, în perioada 1976-1980 și în temeiul legii aceluiași stat membru (Legea nr. 684 din 1974), a unor subvenții care constituie ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE (ex-articolul 92 și în prezent articolul 107 TFUE), care nu au fost nici notificate, nici autorizate potrivit articolului 88 din Tratatul CE (ex-articolul 93 și în prezent articolul 108 TFUE), pe o piață care, la momentul respectiv, nu era liberalizată (cabotaj maritim)]:
a) |
în vederea calificării ajutoarelor menționate (drept „existente” și, așadar, nu drept „noi”), se aplică, și în ce condiții, articolul 1 litera (b) punctul (v) din Regulamentul nr. 659/1999 (1), care prevede: „(v) ajutorul considerat ajutor existent deoarece se poate dovedi că, în momentul punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor și că a devenit ajutor ulterior, datorită evoluției pieței comune și fără să fi fost modificat de statul membru. Atunci când anumite măsuri devin ajutoare ca urmare a liberalizării unei activități în conformitate cu dreptul comunitar, astfel de măsuri nu sunt considerate ajutor existent după data fixată pentru liberalizare”, sau se aplică, și în ce condiții, principiul (având un conținut diferit formal de cel al dreptului pozitiv menționat mai sus) – enunțat de Tribunal în Hotărârea din 15 iunie 2000, Alzetta și alții/Comisia (T-298/97 și altele, EU:T:2000:151, punctul 143), confirmată, în ceea ce privește soluția care prezintă interes în speță, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 29 aprilie 2004, Italia/Comisia (C-298/00 P, EU:C:2004:240, punctele 66-69) – potrivit căruia „[…] o schemă de ajutor instituită pe o piață inițial închisă concurenței trebuie considerată, la momentul liberalizării acestei piețe, drept o schemă de ajutor existentă, în măsura în care aceasta nu intra, la momentul instituirii sale, în domeniul de aplicare al articolului 92 alineatul (1) din tratat [ulterior articolul 87 alineatul (1)], aplicabil numai sectoarelor deschise concurenței, având în vedere condițiile enunțate de dispoziția menționată, referitoare la afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și la repercusiunile asupra concurenței”? |
b) |
indiferent de situație, de asemenea în vederea calificării ajutoarelor menționate mai sus, se aplică, și în ce condiții, articolul 1 litera (b) punctul (iv) din același Regulament nr. 659/1999, care prevede că este un ajutor „existent”„ajutorul considerat ajutor existent în temeiul articolului 15” – normă care, la rândul său, stabilește un termen de prescripție de 10 ani pentru recuperarea ajutorului acordat ilegal –, sau se aplică, și în ce condiții (similare sau nesimilare principiului enunțat de norma citată de drept pozitiv), principiile protecției încrederii legitime și securității juridice, afirmate în mod repetat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene? |
(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/4 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 6 iulie 2017 – Acea Energia SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato și alții
(Cauza C-406/17)
(2017/C 338/05)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Acea Energia SpA
Pârâte: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l’Energia Elettrica il Gas e il Sistema Idrico, Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni
Întrebările preliminare
1) |
Finalitatea Directivei „generale” 2005/29/CE (1), în calitate de „plasă de siguranță” pentru protecția consumatorilor, precum și considerentul (10) și articolul 3 alineatul (4) din aceeași directivă se opun unei reglementări naționale care include evaluarea respectării obligațiilor specifice, prevăzute de Directivele sectoriale 2009/72/CE (2) și 2009/73/CE (3) privind protecția utilizatorului, în domeniul de aplicare al Directivei generale 2005/29/CE privind practicile incorecte, excluzând, în consecință, intervenția autorității competente – în speță AEEGSI – să sancționeze o încălcare a directivei sectoriale în orice ipoteză care ar fi susceptibilă să întrunească de asemenea elementele unei practici comerciale incorecte/neloiale? |
2) |
Principiul specialității statuat la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE trebuie înțeles ca principiu care guvernează relațiile dintre ordinile juridice (ordinea juridică generală și ordinile juridice sectoriale) sau relațiile dintre norme (norme generale și norme speciale) ori relațiile dintre autoritățile abilitate să reglementeze și să supravegheze domeniile respective? |
3) |
Noțiunea „conflict” menționată la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE poate fi considerată întrunită numai în cazul unei antinomii radicale între dispozițiile reglementării privind practicile comerciale incorecte și celelalte norme derivate din dreptul european care reglementează aspecte sectoriale specifice ale practicilor comerciale sau este suficient ca normele în discuție să prevadă o reglementare în sens contrar dispozițiilor privind practicile comerciale incorecte în raport cu particularitățile sectorului, de natură să determine un concurs de norme în raport cu o aceeași situație de fapt concretă? |
4) |
Noțiunea de norme comunitare menționată la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE se referă numai la dispozițiile conținute în regulamentele și în directivele europene, precum și la normele de transpunere directă a acestora sau include și dispozițiile legislative și normele administrative de punere în aplicare a principiilor de drept european? |
5) |
Principiul specialității prevăzut în considerentul (10) și la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE și la articolul 37 din Directiva 2009/72/CE și articolul 41 din Directiva 2009/73/CE se opun unei interpretări a normelor naționale corespunzătoare de transpunere potrivit căreia se consideră că, ori de câte ori, într-un domeniu reglementat conținând o reglementare sectorială „a consumatorilor” care acordă prerogative de reglementare și de sancționare autorității din domeniu, se manifestă un comportament care intră în sfera noțiunii „practică agresivă” în sensul articolelor 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE sau a noțiunii „agresivă în orice situație” în sensul anexei I la Directiva 2005/29/CE, trebuie să fie aplicată întotdeauna reglementarea generală privind practicile incorecte, iar aceasta inclusiv în cazul în care există o reglementare sectorială, adoptată (tot) în vederea protejării consumatorilor și întemeiată pe prevederi de drept al Uniunii, care reglementează în mod complet aceleași „practici agresive” și „agresive în orice situație” sau, în orice caz, aceleași „practici incorecte/neloiale”? |
(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).
(2) Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, p. 55).
(3) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, p. 94).
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/5 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 6 lulie 2017 – Green Network SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato și alții
(Cauza C-407/17)
(2017/C 338/06)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Green Network SpA
Pârâte: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l’Energia Elettrica il Gas e il Sistema Idrico, Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni
Întrebările preliminare
1) |
Finalitatea Directivei „generale” 2005/29/CE (1), în calitate de „plasă de siguranță” pentru protecția consumatorilor, precum și considerentul (10) și articolul 3 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (3) din aceeași directivă se opun unei reglementări naționale care include aprecierea respectării obligațiilor specifice, prevăzute de directivele sectoriale 2009/72/CE (2) și 2009/73/CE (3), în domeniul de aplicare al Directivei generale 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale, excluzând, în consecință, intervenția autorității competente, și anume AEEGSI, pentru reprimarea unei încălcări a directivei sectoriale în orice ipoteză care această încălcare ar fi susceptibilă să constituie de asemenea o practică comercială incorectă sau neloială? |
2) |
Principiul specialității statuat la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE trebuie înțeles ca principiu care guvernează relațiile dintre legislații (legislația generală și legislația sectorială) sau relațiile dintre norme (norme generale și norme speciale) ori relațiile dintre autoritățile independente abilitate să reglementeze și să supravegheze domeniile respective? |
3) |
Noțiunea „conflict” de la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE poate fi considerată că privește cazurile de antinomii radicale între dispozițiile reglementării privind practicile comerciale neloiale și celelalte norme derivate din dreptul european care reglementează aspecte sectoriale specifice ale practicilor comerciale sau este suficient ca normele în discuție să prevadă o reglementare care se îndepărtează de la dispozițiile privind practicile comerciale neloiale și care determină un conflict de norme în aceeași situație de fapt concretă? |
4) |
Noțiunea de norme comunitare menționată la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE se referă numai la dispozițiile conținute în regulamentele și în directivele europene, precum și la normele de transpunere directă a acestora sau include și dispozițiile legislative și normele administrative de punere în aplicare a principiilor de drept european? |
5) |
Principiul specialității statuat în considerentul (10) și la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE, articolul 37 din Directiva 2009/72/CE și articolul 41 din Directiva 2009/73/CE se opun unei interpretări a normelor naționale de transpunere potrivit căreia se consideră că, ori de câte ori, într-un domeniu reglementat conținând o reglementare sectorială de dreptul „consumatorilor” care acordă prerogative de reglementare și de sancționare autorității sectoriale, se manifestă un comportament care intră în sfera noțiunii „practică agresivă” în sensul articolelor 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE sau a noțiunii „agresivă în orice situație” în sensul anexei I la Directiva 2005/29/CE, trebuie să fie aplicată reglementarea generală privind practicile neloiale, iar aceasta inclusiv în cazul în care există o reglementare sectorială, adoptată în vederea protejării consumatorilor și întemeiată pe prevederi de drept al Uniunii, care reglementează în mod complet aceleași „practici agresive” și „agresive în orice situație” sau, în orice caz, aceleași „practici incorecte”? |
(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005 L 149, p. 22)
(2) Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/C (JO 2009 L 211, p. 55)
(3) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO 2009, L 211, p. 94)
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/7 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 6 iulie 2017 – Enel Energia SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato și alții
(Cauza C-408/17)
(2017/C 338/07)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Enel Energia SpA
Pârâte: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l’Energia Elettrica il Gas e il Sistema Idrico, Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni
Întrebările preliminare
1) |
„Finalitatea” Directivei „generale” 2005/29/CE (1), în calitate de „plasă de siguranță” pentru protecția consumatorilor, precum și în special considerentul (10), articolul 3 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (3) din aceeași directivă se opun unei reglementări naționale care include evaluarea respectării obligațiilor specifice, prevăzute de Directivele sectoriale 2009/72/CE (2) și 2009/73/CE (3) pentru protecția utilizatorului, în domeniul de aplicare al Directivei generale 2005/29/CE privind practicile incorecte, excluzând, în consecință, intervenția autorității sectoriale – în speță AEEGSI – să sancționeze o încălcare a directivei sectoriale în orice ipoteză care ar fi susceptibilă să întrunească de asemenea elementele unei practici comerciale incorecte sau neloiale? |
2) |
Principiul specialității statuat la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE trebuie înțeles ca principiu care guvernează relațiile dintre ordinile juridice (ordinea juridică generală și ordinile juridice sectoriale) sau relațiile dintre norme (norme generale și norme speciale) ori relațiile dintre autorități independente abilitate să reglementeze și să supravegheze domeniile respective? |
3) |
Noțiunea „conflict” menționată la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE poate fi considerată întrunită numai în cazul unei antinomii radicale între dispozițiile reglementării privind practicile comerciale incorecte și celelalte norme derivate din dreptul european care reglementează aspecte specifice ale practicilor comerciale sau este suficient ca normele în discuție să prevadă o reglementare diferită de dispozițiile privind practicile comerciale incorecte în raport cu particularitățile sectorului, de natură să determine un conflict de norme în aceeași situație concretă? |
4) |
Noțiunea de norme comunitare menționată la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE se referă numai la dispozițiile conținute în regulamentele și în directivele europene, precum și la normele de transpunere directă a acestora sau include și actele cu putere de lege și normele administrative de punere în aplicare a principiilor de drept european? |
5) |
Principiul specialității consacrat în considerentul (10) și la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE și articolul 37 din Directiva 2009/72/CE și articolul 41 din Directiva 2009/73/CE se opun unei interpretări a normelor naționale corespunzătoare de transpunere potrivit căreia se consideră că, ori de câte ori, într-un domeniu reglementat conținând o reglementare sectorială „de dreptul consumatorilor” care acordă prerogative de reglementare și de sancționare autorității din domeniu, se manifestă un comportament care intră în sfera noțiunii „practică agresivă” în sensul articolelor 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE sau a noțiunii „agresivă în orice situație” în sensul anexei I la Directiva 2005/29/CE, trebuie să fie aplicată întotdeauna reglementarea generală privind practicile incorecte, iar aceasta inclusiv în cazul în care există o reglementare sectorială, adoptată în vederea protejării (acelorași) consumatori și întemeiată pe prevederi de drept al Uniunii, care reglementează în mod complet aceleași „practici agresive” și „agresive în orice situație” sau, în orice caz, aceleași „practici incorecte/neloiale”? |
(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială 15/vol. 14, p. 260).
(2) Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, p. 55).
(3) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, p. 94).
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/8 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio (Italia) la 10 iulie 2017 – Hera Comm Srl/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l’Energia Elettrica il Gas e il Sistema Idrico
(Cauza C-417/17)
(2017/C 338/08)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Tribunale Amministrativo Regionale per il Lazio
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Hera Comm Srl
Pârâte: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, Autorità per l’Energia Elettrica il Gas e il Sistema Idrico
Întrebările preliminare
1) |
„Finalitatea” Directivei „generale” 2005/29/CE (1), în calitate de „plasă de siguranță” pentru protecția consumatorilor, precum și în special considerentul (10), articolul 3 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (3) din aceeași directivă se opun unei reglementări naționale care include evaluarea respectării obligațiilor specifice, prevăzute de Directivele sectoriale 2009/72/CE (2) și 2009/73/CE (3) pentru protecția utilizatorului, în domeniul de aplicare al Directivei generale 2005/29/CE privind practicile incorecte, excluzând, în consecință, intervenția autorității sectoriale – în speță AEEGSI – să sancționeze o încălcare a directivei sectoriale în orice ipoteză care ar fi susceptibilă să întrunească de asemenea elementele unei practici comerciale incorecte sau neloiale? |
2) |
Principiul specialității statuat la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE trebuie înțeles ca principiu care guvernează relațiile dintre ordinile juridice (ordinea juridică generală și ordinile juridice sectoriale) sau relațiile dintre norme (norme generale și norme speciale) ori relațiile dintre autorități independente abilitate să reglementeze și să supravegheze domeniile respective? |
3) |
Noțiunea „conflict” menționată la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE poate fi considerată întrunită numai în cazul unei antinomii radicale între dispozițiile reglementării privind practicile comerciale incorecte și celelalte norme derivate din dreptul european care reglementează aspecte specifice ale practicilor comerciale sau este suficient ca normele în discuție să prevadă o reglementare diferită de dispozițiile privind practicile comerciale incorecte în raport cu particularitățile sectorului, de natură să determine un conflict de norme în aceeași situație concretă? |
4) |
Noțiunea de norme comunitare menționată la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE se referă numai la dispozițiile conținute în regulamentele și în directivele europene, precum și la normele de transpunere directă a acestora sau include și actele cu putere de lege și normele administrative de punere în aplicare a principiilor de drept european? |
5) |
Principiul specialității consacrat în considerentul (10) și la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29/CE și articolul 37 din Directiva 2009/72/CE și articolul 41 din Directiva 2009/73/CE se opun unei interpretări a normelor naționale corespunzătoare de transpunere potrivit căreia se consideră că, ori de câte ori, într-un domeniu reglementat conținând o reglementare sectorială „de dreptul consumatorilor” care acordă prerogative de reglementare și de sancționare autorității din domeniu, se manifestă un comportament care intră în sfera noțiunii „practică agresivă” în sensul articolelor 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE sau a noțiunii „agresivă în orice situație” în sensul anexei I la Directiva 2005/29/CE, trebuie să fie aplicată întotdeauna reglementarea generală privind practicile incorecte, iar aceasta inclusiv în cazul în care există o reglementare sectorială, adoptată în vederea protejării (acelorași) consumatori și întemeiată pe prevederi de drept al Uniunii, care reglementează în mod complet aceleași „practici agresive” și „agresive în orice situație” sau, în orice caz, aceleași „practici incorecte/neloiale”? |
(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială 15/vol. 14, p. 260).
(2) Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, p. 55).
(3) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, p. 94).
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/9 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Tartu Halduskohus (Estonia) la 18 iulie 2017 – Argo Kalda Mardi talu/Põllumajanduse Registrite ja Informatsiooni Amet (PRIA)
(Cauza C-435/17)
(2017/C 338/09)
Limba de procedură: estona
Instanța de trimitere
Tartu Halduskohus
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Argo Kalda Mardi talu
Pârât: Põllumajanduse Registrite ja Informatsiooni Amet (PRIA)
Întrebările preliminare
1) |
Obligația de conservare a siturilor funerare din piatră impusă de un stat membru solicitantului unei plăți unice pe suprafață, precum și a unei plăți pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu și a cărei nerespectare este supusă aplicării unei sancțiuni administrative, constând în reducerea acestor plăți cu 3 %, conform prevederilor articolului 39 din Regulamentul delegat nr 640/2014 (1) al Comisiei, este conformă cu articolul 93 alineatul (1) și cu articolul 94 din Regulamentul nr. 1306/2013 (2) al Parlamentului European și al Consiliului, precum și cu standardele minime prevăzute în Anexa II la acest regulament? |
2) |
În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, pentru a evita aplicarea unei sancțiuni administrative, solicitantul unei plăți unice pe suprafață, precum și a unei plăți pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a), cu articolul 91 alineatele (1) și (2), cu articolul 93 alineatul (1) și cu articolul 94 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și cu articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c) și (e) din Regulamentul nr. 1307/2013 (3) al Parlamentului European și al Consiliului, trebuie să respecte cerințele privind bunele condiții agricole și de mediu în întreaga exploatație agricolă sau numai pe suprafața agricolă pentru care se solicită o plată concretă? |
(1) Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO 2014, L 184, p. 48).
(2) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549).
(3) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608).
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/9 |
Acțiune introdusă la 20 iulie 2017 – Comisia Europeană/Republica Polonă
(Cauza C-441/17)
(2017/C 338/10)
Limba de procedură: polona
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes, K. Herrmann, agenți)
Pârâtă: Republica Polonă
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curții să constate că:
— |
Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (denumită în continuare Directiva „habitate”) (1), întrucât a aprobat o anexă a planului de gestionare forestieră privind districtul forestier Białowieża, fără a se asigura că aceasta nu aduce atingere integrității sitului de importanță comunitară (SIC) și zonei de protecție specială (ZPS) PLC200004 Puszcza Białowieska; |
— |
Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva „habitate” și al articolului 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (denumită în continuare Directiva „păsări”) (2), întrucât a omis să stabilească măsurile de conservare necesare în conformitate cu necesitățile ecologice ale tipurilor de habitate naturale din anexa I sau ale speciilor din anexa II la Directiva „habitate”, precum și ale păsărilor din anexa I la Directiva „păsări”și a speciilor migratoare care nu sunt cuprinse în anexa menționată (care apar în mod regulat), pentru care au fost desemnate SIC și ZPS PLC200004 Puszcza Białowieska; |
— |
Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva „habitate” întrucât a omis să asigure o protecție strictă a coleopterelor saproxilice [gândacul de scoarță roșu (Cucujus cinnaberinus), gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens), Phryganophilus ruficollis și Pytho kolwensis] menționate la anexa IV litera (a) din Directiva „habitate”, cu alte cuvinte întrucât nu a vegheat la interzicerea efectivă a uciderii deliberate sau a perturbării acestora sau a deteriorării sau distrugerii ariilor lor de reproducere în districtul forestier Białowieża; |
— |
Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva „păsări” întrucât a omis să asigure protecția speciilor de păsări menționate la articolul 1 din Directiva „păsări”, în special, ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), cucuveaua pitică (Glaucidium passerinum) și minunița (Aegolius funereus), cu alte cuvinte întrucât nu a vegheat ca aceste specii să nu fie ucise sau perturbate în perioada de reproducere sau de maturizare și să nu aibă loc distrugerea sau producerea de daune în mod deliberat asupra cuiburilor sau ouălor sau eliminarea cuiburilor în districtul forestier Białowieża; |
— |
obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Invocând propagarea gândacului tipograf (Ips typographus), ministrul mediului din Republica Polonă a aprobat, la 25 martie 2016, o anexă la planul de gestionare forestieră (PGF) din 2012 care permite triplarea exploatării lemnului în districtul forestier Białowieża, cu alte cuvinte trecerea de la 63 471 metri cubi la 188 000 metri cubi între 2012 și 2021, precum și efectuarea de operațiuni de gestionare forestieră activă (tăieri sanitare, reîmpădurire și tăieri de întinerire), având ca obiect eliminarea unor arbori seculari muribunzi sau morți (și, înainte de toate, a unor molizi colonizați de gândacul tipograf), în zone în care orice intervenție era până atunci exclusă. Această anexă constituie un „plan” în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva „habitate”. Caracteristicile constitutive ale integrității sitului PLC200004 Puszcza Białowieska sunt următoarele: caracterul său natural nemodelat de activitatea umană, proporția importantă de arbori bătrâni, printre care arbori seculari, cantitatea mare de lemn mort (arbori căzuți, trunchiuri moarte fără ramuri, arbori rupți), prezența unor specii caracteristice pădurilor naturale (coleoptere saproxilice, ciocănitoare de munte, ciocănitoare cu spate alb, cucuvea pitică, minuniță). În consecință, potrivit Comisiei, operațiunile întreprinse pe teritoriul districtului forestier Białowieża sunt contrare articolului 6 alineatul (3) din Directiva „habitate”, întrucât autoritățile poloneze nu s-au asigurat, înainte de a aproba anexa menționată, că adoptarea sa nu ar aduce atingere integrității sitului PLC200004 Puszcza Białowieska.
În urma adoptării deciziei nr. 51 a directorului general al Oficiului pădurilor la 17 februarie 2017, s-a procedat la eliminarea unor arbori uscați și a unor arbori colonizați de gândacul tipograf în toate districtele forestiere (Białowieża, Browsk și Hajnówka), cu alte cuvinte pe aproximativ 34 000 de hectare (situl PLC 200004 Puszcza Białowieska se întinde pe 63 147 de hectare).
Comisia observă că operațiunile de gestionare forestieră activă în habitatele 91D0 -turbării împădurite -, și 91E0 – păduri aluvionare cu sălcii, plopi, anini, frasini -, și în arboreturile seculare din habitatul 9170 – păduri de stejar și carpen subcontinentale, precum și în habitatele ciocănitorii cu spate alb, ciocănitorii de munte, cucuvelei pitice, minuniței, viesparului, muscarului mic, muscarului cu guler, porumbelului sălbatic și în habitatele coleopterelor saproxilice [gândacul de scoarță roșu (Cucujus cinnaberinus), Boros schneideri, Phryganophilus ruficollis, Pytho kolwensis, Rhysodes sulcatus și gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens)], precum și eliminarea unor molizi seculari morți și tăierea de arbori în cadrul sporirii volumului de lemn exploatabil pe situl PLC200004 Puszcza Białowieska (ca urmare a aplicării deciziei ministrului mediului din Republica Polonă din 25 martie 2016 și a deciziei nr. 51 a directorului general al Oficiului pădurilor din 17 februarie 2017) constituie pericole potențiale pentru habitatele naturale și pentru habitatele animalelor și păsărilor identificate în Plan Zadań Ochronnych (plan referitor la misiunile de conservare, denumit în continuare „PZO”) aferent sitului PLC200004 Puszcza Białowieska; aceste operațiuni împiedică executarea măsurilor de conservare prevăzute în PZO în scopul menținerii sitului PLC200004 Puszcza Białowieska într-o stare de conservare favorabilă. Este vorba de o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Directiva „habitate”.
În plus, Comisia susține că operațiunile de gestionare forestieră activă vizate mai sus (puse în aplicare în temeiul anexei susmenționate), întrucât distrug habitatele coleopterelor saproxilice care fac obiectul unei protecții stricte, împiedică punerea în aplicare a unor acțiuni specifice și concrete care vizează menținerea unei stări de conservare favorabile unui număr de patru specii de coleoptere saproxilice, și anume gândacul de scoarță roșu (Cucujus cinnaberinus), Phryganophilus ruficollis, Pytho kolwensis și gândacul curcubeu al pinului (Buprestis splendens), vizate la anexa IV litera (a) la Directiva „habitate”.
În sfârșit, Comisia arată că operațiunile de gestionare forestieră activă descrise mai sus (puse în aplicare în temeiul anexei susmenționate), întrucât distrug habitatele ciocănitorii cu spate alb, ciocănitorii de munte, cucuvelei pitice și minuniței, aduc atingere obligației de a garanta o protecție eficace a acestor specii de păsări, din moment ce nu previn distrugerea cuiburilor acestor păsări nici perturbarea lor deliberată.
(1) JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 02, p. 109.
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/11 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court (Irlanda) la 28 iulie 2017 – Brian Holohan, Richard Guilfoyle, Noric Guilfoyle, Liam Donegan/An Bord Pleanála
(Cauza C-461/17)
(2017/C 338/11)
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court (Irlande)
Părțile din procedura principală
Reclamanți: Brian Holohan, Richard Guilfoyle, Noric Guilfoyle și Liam Donegan
Pârât: An Bord Pleanála
Întrebările preliminare
(a) |
Dacă Directiva 92/43/CEE (1) a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că o declarație privind impactul asupra mediului trebuie să identifice sfera completă a habitatelor și a speciilor pentru care situl este clasificat; |
(b) |
dacă Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că impactul potențial asupra tuturor speciilor (spre deosebire de speciile protejate exclusiv) care contribuie sau fac parte dintr-un habitat protejat trebuie identificat și discutat în cadrul unei declarații privind impactul asupra mediului; |
(c) |
dacă Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că o declarație privind impactul asupra mediului trebuie să abordeze în mod expres impactul construcției propuse asupra speciilor și habitatelor protejate situate atât în situl ASC, cât și în afara sitului respectiv; |
(d) |
dacă Directiva 2011/92/UE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că o declarație privind impactul asupra mediului trebuie să examineze în mod expres dacă construcția propusă va avea un impact semnificativ asupra speciilor identificate în declarație; |
(e) |
dacă o opțiune pe care inițiatorul proiectului a examinat-o și a discutat-o în evaluarea impactului asupra mediului și/sau a fost susținută de unele părți interesate și/sau a fost examinată de autoritățile competente este echivalentă cu o „principală alternativă” în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, cu modificările ulterioare, chiar dacă a fost respinsă de inițiatorul proiectului într-o etapă timpurie; |
(f) |
dacă Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că o evaluare a impactului asupra mediului ar trebui să conțină suficiente informații cu privire la impactul asupra mediului al fiecărei alternative pentru a permite efectuarea unei comparații între avantajele pentru mediu ale diferitelor alternative și/sau trebuie să se explice în declarația privind impactul asupra mediului modul în care efectele asupra mediului ale alternativelor respective au fost luate în considerare; |
(g) |
dacă cerința prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, cu modificările ulterioare, potrivit căreia motivele care stau la baza alegerii inițiatorului proiectului trebuie stabilite „ținând seama de efectele asupra mediului”, se aplică doar opțiunii alese sau și principalelor alternative studiate, astfel încât să fie necesar ca analiza opțiunilor respective să examineze efectele lor asupra mediului; |
(h) |
dacă este compatibil cu atingerea obiectivelor Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, cu modificările ulterioare, faptul că detaliile etapei de construcție (precum ansamblul locației și rutele de transport) pot fi decise ulterior autorizării și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă o autoritate competentă are posibilitatea de a permite ca asemenea chestiuni să fie stabilite prin decizie unilaterală de către inițiatorul proiectului, în contextul oricărei autorizației de construcție acordate, care urmează să fie mai degrabă notificată autorității competente decât aprobată de aceasta; |
(i) |
dacă Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că o autoritate competentă are obligația să noteze cu suficiente detalii și claritate, în scopul de a înlătura orice îndoială cu privire la înțelesul și efectul unei asemenea opinii, măsura în care opinia științifică prezentată acesteia pledează în favoarea obținerii unor informații suplimentare anterior acordării autorizației de construcție; |
(j) |
dacă Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că se impune autorității competente să furnizeze motive sau motive detaliate pentru respingerea unei concluzii de către inspectorul său potrivit căreia sunt necesare informații suplimentare sau un studiu științific anterior acordării autorizației de construcție și |
(k) |
dacă Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, cu modificările ulterioare, are ca efect faptul că o autoritate competentă, atunci când efectuează o evaluare corespunzătoare, trebuie să furnizeze motive detaliate și exprese pentru fiecare element al deciziei sale. |
(1) JO 206, p. 7 Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109.
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/12 |
Acțiune introdusă la 17 august 2017 – Comisia Europeană/Republica Italiană
(Cauza C-498/17)
(2017/C 338/12)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Gattinara și E. Sanfrutos Cano, agenți)
Pârâtă: Republica Italiană
Concluziile reclamantei
Reclamanta solicită Curții:
— |
constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a închide cât mai repede posibil, în conformitate cu articolul 7 litera (g) și cu articolul 13 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 94), acele depozite de deșeuri care, în conformitate cu articolul 8 din această directivă, nu au primit o autorizație care să le permită să funcționeze în continuare sau prin neadoptarea măsurilor necesare pentru asigurarea conformității cu cerințele prevăzute de directiva menționată a depozitelor de deșeuri care au primit o autorizație care să le permită să funcționeze în continuare, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute în anexa I punctul 1 din această directivă, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 litera (b) teza a doua și al articolului 14 litera (c) din respectiva directivă în ceea ce privește depozitele de deșeuri din: 1) Avigliano (Loc. Serre Le Brecce), 2) Ferrandina (Loc. Venita), 3) Genzano di Lucania (Loc. Matinella), 4) Latronico (Loc. Torre), 5) Lauria (Loc. Carpineto), 6) Maratea (Loc. Montescuro), 7) Moliterno (Loc. Tempa La Guarella), 8) Potenza (Loc. Montegrosso-Pallareta: depozit de deșeuri a cărui închidere era prevăzută pentru luna septembrie 2016), 9) Potenza (Loc. Montegrosso-Pallareta), depozit de deșeuri declarat ca nefiind utilizat niciodată, 10) Rapolla (Loc. Albero in Piano), 11) Roccanova (Loc. Serre), 12) Sant’Angelo Le Fratte (Loc. Farisi), 13) Campotosto (Loc. Reperduso), 14) Capistrello (Loc. Trasolero), 15) Francavilla (Valle Anzuca), 16) L’Aquila (Loc. Ponte delle Grotte), 17) Andria (D’Oria G.& C. s.n.c), 18) Canosa (CO.BE.MA), 19) Bisceglie (CO.GE.SER), 20) Andria (F.lli Acquaviva), 21) Trani (BAT-Igea s.r.l.), 22) Torviscosa (Società Caffaro); |
— |
constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a închide cât mai repede posibil, în conformitate cu articolul 7 litera (g) și cu articolul 13 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri, acele depozite de deșeuri care, în conformitate cu articolul 8 din această directivă, nu au primit o autorizație care să le permită să funcționeze în continuare, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 litera (b) teza a doua din respectiva directivă în ceea ce privește depozitele de deșeuri din: 23) Atella (Loc. Cafaro), 24) Corleto Perticara (Loc. Tempa Masone), 25) Marsico Nuovo (Loc. Galaino), 26) Matera (Loc. La Martella), 27) Pescopagano (Loc. Domacchia), 28) Rionero in Volture (Loc. Ventaruolo), 29) Salandra (Loc. Piano del Governo), 30) San Mauro Forte (Loc. Priati), 31) Senise (Loc. Palomabara), 32) Tito (Loc. Aia dei Monaci), 33) Tito (Loc. Valle del Forno), 34) Capestrano (Loc. Tirassegno), 35) Castellalto (Loc. Colle Coccu), 36) Castelvecchio Calvisio (Loc. Termine), 37) Corfinio (Loc. Cannucce), 38) Corfinio (Loc. Case querceto), 39) Mosciano S. Angelo (Loc. Santa Assunta), 40) S. Omero (Loc. Ficcadenti), 41) Montecorvino Pugliano (Loc. Parapoti), 42) San Bartolomeo in Galdo (Loc. Serra Pastore), 43) Trivigano (ex Cava Zof), 44) Torviscosa (Loc. La Valletta); |
— |
obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Articolul 14 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri vizează depozitele de deșeuri așa-numite „preexistente”, și anume depozitele de deșeuri autorizate sau care funcționau deja la 16 iulie 2001, data până la care Directiva 1999/31/CE trebuia transpusă în dreptul național potrivit articolului 18 alineatul (1) din directivă. În privința unor astfel de depozite de deșeuri, articolul 14 din Directiva 1999/31/CE prevede că, până la 16 iulie 2009, autoritățile competente ale statului membru procedează fie la finalizarea lucrărilor necesare planului de amenajare a depozitului pentru ca acesta să îndeplinească cerințele stabilite de directivă [articolul 14 litera (c) din directivă], fie la închiderea definitivă a depozitului [articolul 14 litera (b) teza a doua din directivă din directivă].
Comisia consideră că din elementele furnizate de Republica Italiană în faza precontencioasă a procedurii rezultă că niciuna dintre aceste două cerințe nu a fost îndeplinită în cazul celor 44 de depozite de deșeuri preexistente, cu consecința că, în privința acestor depozite de deșeuri, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 litera (b) teza a doua și litera (c) din Directiva 1999/31/CE.
Tribunalul
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/14 |
Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 august 2017 – Sigma Orionis/REA
(Cauza T-47/16 R)
((„Măsuri provizorii - Clauză compromisorie - Programul-cadru Horizon 2020 pentru cercetare și inovare - Decizie de suspendare a plăților și de reziliere a contractelor de subvenție în urma unui audit financiar - Sume pretins datorate de REA în cadrul executării contractelor de subvenție - Cerere de daune-interese - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței - Evaluare comparativă a intereselor”))
(2017/C 338/13)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Sigma Orionis SA (Valbonne, Franța) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)
Pârâtă: Agenția Executivă pentru Cercetare (REA) (reprezentanți: S. Payan-Lagrou și V. Canetti, agenți, asistați de D. Waelbroeck și A. Duron, avocați)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și prin care se urmărește plata imediată de către REA a unei sume în temeiul convenției de subvenție „FET-Event”
Dispozitivul
1) |
Respinge cererea de măsuri provizorii. |
2) |
Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/14 |
Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 august 2017 – Sigma Orionis/Comisia
(Cauza T-48/16 R)
([„Măsuri provizorii - Clauză compromisorie - Al șaptelea program-cadru al Comunității Europene (2007-2013) și programul-cadru Horizon 2020 pentru cercetare și inovare - Decizie de suspendare a plăților și de reziliere a contractelor de subvenție în urma unui audit financiar - Sume pretins datorate de Comisie în cadrul executării contractelor de subvenție - Cerere de daune-interese - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței - Evaluare comparativă a intereselor”])
(2017/C 338/14)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Sigma Orionis SA (Valbonne, Franța) (reprezentanți: S. Orlandi și T. Martin, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Lewis și M. Siekierzyńska, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE și prin care se urmăresc plata imediată de către Comisie a diferitor sume în temeiul mai multor convenții de subvenție și suspendarea executării deciziei de reziliere a acestor convenții
Dispozitivul
1) |
Respinge cererea de măsuri provizorii. |
2) |
Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/15 |
Ordonanța președintelui Tribunalului din 25 august 2017 – Malta/Comisia
(Cauza T-653/16 R)
([„Procedură de măsuri provizorii - Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Politica comună în domeniul pescuitului - Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 - Schimb de documente între Malta şi Comisie - Acces acordat Greenpeace - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris - Evaluare comparativă a intereselor”])
(2017/C 338/15)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Republica Malta (reprezentant: A. Buhagiar, agent)
Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și F. Clotuche-Duvieusart, agenți)
Obiectul
Cerere întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE prin care se solicită suspendarea executării Deciziei Comisiei din 13 iulie 2016, adoptată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, privind o cerere de acces la documente, înregistrată cu numărul de referinţă GestDem2015/5711A-018-2014
Dispozitivul
1) |
Suspendă executarea Deciziei Comisiei Europene din 13 iulie 2016, adoptată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, privind o cerere de acces la documente înregistrată cu numărul de referinţă GestDem2015/5711, în măsura în care prin această decizie se acordă acces la documentele emise de Republica Malta. |
2) |
Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/15 |
Acțiune introdusă la 14 iulie 2017 – Yellow Window/EIGE
(Cauza T-439/17)
(2017/C 338/16)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Yellow Window (Anvers, Belgia) (reprezentant: M. Velardo, lawyer)
Pârât: Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei contestate din 8 mai 2017 de respingere a ofertei reclamantei, prezentată în procedura de cerere de ofertă EIGE/2017/OPER/04, „Mutilarea genitală feminină: estimarea numărului de fete aflate în situație de risc”, precum și a deciziilor ulterioare de reținere a ofertei altui ofertant și de atribuire a contractului către acesta; |
— |
obligarea pârâtului la repararea prejudiciului suferit de reclamantă, precum și a unei dobânzi de 8 % sau, cu titlu subsidiar, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri și a unei compensații de 8 %; |
— |
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, a principului transparenței, a principiului de a acționa cu o anumită prudență și a obligației de respectare a confidențialității și prin care se invocă o eroare vădită de apreciere. |
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe o motivare incoerentă și pe încălcarea principiului proporționalității cu ocazia aprecierii ofertei reclamantei. |
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/16 |
Acțiune introdusă la 7 august 2017 – Mutualidad Complementaria de Previsión Social Renault España/Comisia și SRB
(Cauza T-501/17)
(2017/C 338/17)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamantă: Mutualidad Complementaria de Previsión Social Renault España (Madrid, Spania) (reprezentant: A. Solana López, avocat)
Pârâte: Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
declararea faptului că, prin adoptarea deciziei SRB/EES/2017/08 în sesiunea executivă din 7 iunie 2017, prin care se stabilește dispozitivul de reglementare referitor la entitatea financiară Banco Popular Español, A.S., Comitetul unic de rezoluție a încălcat dreptul Uniunii; |
— |
în consecință, anularea cu efecte ex tunc a actului menționat, precum și a actelor de executare ulterioare adoptate de Comitetul unic de rezoluție. |
Motivele și principalele argumente
Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía și Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/Comitetul unic de rezoluție, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno și SFL/Comitetul unic de rezoluție, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia și Comitetul unic de rezoluție, T-483/17, García Suárez și alții/Comisia și Comitetul unic de rezoluție, T-484/17, Fidesban și alții/Comitetul unic de rezoluție, T-497/17, Sáchez del Valle și Calatrava Real State 2015/Comisia și Comitetul unic de rezoluție, și T-498/17, Pablo Alvarez de Linera Granda/Comisia și Comitetul unic de rezoluție.
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/17 |
Acțiune introdusă la 7 august 2017 – OCU și alții/SRB
(Cauza T-512/17)
(2017/C 338/18)
Limba de procedură: spaniola
Părțile
Reclamanți: Organización de Consumidores y Usuarios (OCU) (Madrid, Spania) și alți 37 de reclamanți
Pârât: Comitetul unic de rezoluție
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
declararea nelegalității și inaplicabilității articolelor 18 și 29 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014; |
— |
obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei SRB/EES/2017/08 a Comitetului unic de rezoluție din 7 iunie 2017 privind adoptarea planului de rezoluţie a Banco Popular Español, S.A.
Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauzele T-478/17, Mutualidad de la Abogacía şi Hermandad Nacional de Arquitectos Superiores y Químicos/SRB, T-481/17, Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno şi SFL/SRB, T-482/17, Comercial Vascongada Recalde/Comisia şi SRB, T-483/17, García Suárez şi alţii/Comisia şi SRB, T-484/17, Fidesban şi alţii/SRB, T-497/17, Sánchez del Valle şi Calatrava Real State 2015/Comisia şi SRB, şi T-498/17, Álvarez de Linera Granda/Comisia şi SRB.
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/17 |
Acțiune introdusă la 11 august 2017 – Haufe-Lexware/EUIPO – Le Shi Holdings (Beijing) (Leshare)
(Cauza T-546/17)
(2017/C 338/19)
Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza
Părțile
Reclamant: Haufe-Lexware GmbH & Co. KG (Freiburg im Breisgau, Germania) (reprezentant: N. Hebeis, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Le Shi Holdings (Beijing) Ltd (Beijing, China)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs
Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „Leshare” – cererea de înregistrare nr. 13 883 301
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 iunie 2017 în cauza R 1691/2016-4
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivul invocat
— |
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/18 |
Acțiune introdusă la 17 august 2017 – dm-drogerie markt/EUIPO – Albea Services (ALBÉA)
(Cauza T-562/17)
(2017/C 338/20)
Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza
Părțile
Reclamantă: dm-drogerie markt Verwaltungs-GmbH (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: O. Bludovsky și C. Mellein, avocați)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Albea Services (Gennevilliers, Franța)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs
Marca în litigiu: înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană a mărcii figurative care cuprinde elementul verbal „ALBÉA” – Înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1 210 553
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a EUIPO din 25 mai 2017 în cauza R 1870/2016-1
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală din 25 mai 2017 (nr. R 1870/2016-1) și, cu titlu de corecție, radierea mărcii reclamantei; în subsidiar |
— |
anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală din 25 mai 2017 (nr. R 1870/2016-1) și trimiterea cauzei spre rejudecare la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală; în subsidiar |
— |
anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală din 25 mai 2017 (nr. R 1870/2016-1). |
Motivul invocat
— |
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/19 |
Acțiune introdusă la 18 august 2017 – Tong Myong/Consiliul și Comisia
(Cauza T-564/17)
(2017/C 338/21)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamant: So Tong Myong (Pyongyang, Republica Populară Democrată Coreea) (reprezentanți: M. Lester și S. Midwinter, QC, T. Brentnall și A. Stevenson, Solicitors)
Pârâți: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantul solicită Tribunalului:
— |
anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/993 al Comisiei din 12 iunie 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 329/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2017, L 149, p. 67) și a Deciziei (PESC) 2017/994 a Consiliului din 12 iunie 2017 de modificare a Deciziei (PESC) 2016/849 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2017, L 149, p. 75), în măsura în care aceste acte includ reclamantul în lista entităților care fac obiectul măsurilor restrictive; |
— |
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șase motive.
1. |
Primul motiv, prin intermediul căruia se susține că pârâtele nu au furnizat o motivare adecvată sau suficientă pentru includerea reclamantului. |
2. |
Al doilea motiv, prin intermediul căruia se susține că pârâtele au săvârșit o eroare vădită prin faptul că oricare dintre criteriile de înscriere pe listă era îndeplinit în cazul reclamantului și întrucât nu există nicio bază de fapt pentru includerea acestuia. |
3. |
Al treilea motiv, prin intermediul căruia se susține că pârâtele au săvârșit un abuz de putere încercând să facă neefectiv dreptul reclamantului la o cale de atac efectivă în privința includerii sale în listă în temeiul articolului 230 TFUE și/sau au încălcat dreptul reclamantului la egalitate de tratament. |
4. |
Al patrulea motiv, prin intermediul căruia se susține că pârâtele au încălcat dreptul la apărare al reclamantului prin faptul nu i-au furnizat probele pe care le invocă înainte de a-l reinclude pe acesta. |
5. |
Al cincilea motiv, prin intermediul căruia se susține că pârâtele au încălcat dreptul privind protecția datelor. |
6. |
Al șaselea motiv, prin intermediul căruia se susține că pârâtele au încălcat în mod nejustificat și neproporțional drepturile fundamentale ale reclamantului, inclusiv dreptul acestuia la protecția proprietății, a activităților și a reputației sale. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/19 |
Acțiune introdusă la 18 august 2017 – Korea National Insurance Corporation/Consiliul și Comisia
(Cauza T-568/17)
(2017/C 338/22)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Korea National Insurance Corporation (Pyongyang, Republica Populară Democrată Coreeană) (reprezentanți: M. Lester și S. Midwinter, QC, T. Brentnall și A. Stevenson, Solicitors)
Pârâte: Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/993 al Comisiei din 12 iunie 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 329/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2017, L 149, p. 67), a Deciziei (PESC) 2017/994 a Consiliului din 12 iunie 2017 de modificare a Deciziei (PESC) 2016/849 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2017, L 149, p. 75), a Deciziei de punere în aplicare (PESC) 2017/1459 a Consiliului din 10 august 2017 privind punerea în aplicare a Deciziei (PESC) 2016/849 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2017, L 208, p. 38) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1457 al Comisiei din 10 august 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 329/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene (JO 2017, L 208, p. 33), în măsura în care aceste acte includ reclamanta in lista entităților care fac obiectul măsurilor restrictive; |
— |
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.
1. |
Primul motiv este întemeiat pe faptul că pârâtele nu au motivat în mod adecvat sau suficient includerea în listă a reclamantei. |
2. |
Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că pârâtele au săvârșit o eroare vădită considerând că în cazul reclamantei erau îndeplinite toate criteriile de includere în măsurile atacate; nu există o bază factuală pentru includerea acesteia. |
3. |
Al treilea motiv este întemeiat pe susținerea că pârâtele nu au furnizat reclamantei pretinsa dovadă în susținerea deciziei lor de a include reclamanta din nou în listă înainte de includere, sau în susținerea punerii în aplicare în UE a includerii sale în listă în cadrul ONU, cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantei. |
4. |
Al patrulea motiv este întemeiat pe susținerea că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile atunci când au decis să includă reclamanta în listă ca urmare a desemnării sale de ONU. |
5. |
Al cincilea motiv este întemeiat pe susținerea că pârâtele au săvârșit un abuz de putere încercând să facă neefectiv și, prin aceasta, să ignore dreptul reclamantei la o cale de atac efectivă în privința includerii sale în listă în temeiul articolului 230 TFUE și/sau au încălcat dreptul reclamantei la egalitate de tratament. |
6. |
Al șaselea motiv este întemeiat pe faptul că pârâtele au încălcat dreptul privind protecția datelor. |
7. |
Al șaptelea motiv este întemeiat pe faptul pârâtele au încălcat, în mod nejustificat și neproporțional, drepturile fundamentale ale reclamantei, inclusiv dreptul acesteia la protecția proprietății, a activității comerciale și a reputației sale. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/20 |
Acțiune introdusă la 26 august 2017 – A & O Hotel and Hostel Friedrichshain/Comisia
(Cauza T-578/17)
(2017/C 338/23)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: A & O Hotel and Hostel Friedrichshain GmbH (Berlin, Germania) (reprezentanți: S. Heise și M. Lindner, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea Deciziei C (2017) 3220 final a Comisiei din 29 mai 2017 privind măsuri de ajutor cu caracter nefiscal SA.43145 (2016/FC) puse în aplicare de Germania în favoarea Jugendherberge Berlin Ostkreuz gGMbH (și alții) (JO 2017, C 193, p. 1) și |
— |
obligarea comisiei la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv întemeiat pe încălcare a normelor fundamentale de formă și de procedură, conform articolului 296 al doilea paragraf TFUE, precum și articolului 108 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 4 alineatul (4) și articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (1).
— |
Comisia ar fi adus atingere drepturilor procedurale ale reclamantei în măsura în care a adoptat decizia în litigiu după o examinare preliminară, deși era obligată să inițieze o procedură oficială de investigare. În această privință, reclamanta susține că, dacă Comisia ar fi efectuat o apreciere a datelor și a informațiilor de care dispunea conform obligațiilor sale, ea ar fi trebuit să aibă îndoieli cu privire la compatibilitatea măsurilor de ajutor nefiscal puse in aplicare în mod nelegal de Germania în favoarea Jugendherberge Berlin Ostkreuz gGmbH (și alții). |
— |
În plus, dat fiind că, în decizia în litigiu, Comisia nu ar fi examinat datele și informațiile care pun la îndoială compatibilitatea acestor măsuri de ajutor sau nu le-ar fi examinat suficient sau ar fi apreciat în mod eronat o parte semnificativă a acestora, reclamanta susține că Comisia și-ar fi încălcat obligația de motivare conform articolului 296 al doilea paragraf TFUE. |
(1) Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9).
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/21 |
Acțiune introdusă la 25 august 2017 – EOS Deutscher Inkasso-Dienst/EUIPO – IOS Finance EFC (IOS finance)
(Cauza T-583/17)
(2017/C 338/24)
Limba în care a fost formulată acțiunea: germana
Părțile
Reclamantă: EOS Deutscher Inkasso-Dienst GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentant: B. Sorg, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: IOS Finance EFC, SA (Barcelona, Spania)
Datele privind procedura în fața EUIPO
Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs
Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementele verbale „IOS FINANCE” – marca Uniunii Europene nr. 12 544 061
Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție
Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 6 iunie 2017 în cauza R 2262/2016-2
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
— |
anularea deciziei atacate; |
— |
obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivul invocat
— |
încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. |
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/22 |
Ordonanța Tribunalului din 23 august 2017 – ZGS/EUIPO (Schülerhilfe1)
(Cauza T-209/17) (1)
(2017/C 338/25)
Limba de procedură: germana
Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.
Rectificări
9.10.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 338/23 |
Rectificare la comunicarea din Jurnalul Oficial privind cauza T-396/15
( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 283din 28 august 2017 )
(2017/C 338/26)
Comunicarea din JO privind cauza T-396/15, Herm. Sprenger/EUIPO – web2get (Forma unei scărițe articulate), se va citi după cum urmează:
„Ordonanța Tribunalului din 30 mai 2017 – Herm. Sprenger/EUIPO – web2get (Forma unei scărițe articulate)
(Cauza T-396/15) (1)
((«Marcă a Uniunii Europene - Cerere de declarare a nulității - Retragerea cererii de declarare a nulității - Nepronunțare asupra fondului»))
(2017/C 283/74)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Herm. Sprenger GmbH & Co. KG (Iserlohn, Germania) (reprezentant: V. Schiller, avocat)
Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Söder și A. Schifko, agenți)
Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: web2get GmbH & Co. KG (Dülmen, Germania)
Obiectul
Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 22 aprilie 2015 (cauza R 520/2014-1) privind o procedură de opoziție între web2get GmbH & Co. KG și Herm. Sprenger GmbH & Co. KG
Dispozitivul
1) |
Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei. |
2) |
Obligă Herm. Sprenger GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.” |