11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/1

11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/2

—

având în vedere Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „aplicații telematice pentru serviciile de călători” al sistemului feroviar transeuropean (2),

—

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în Europa” (COM(2008)0886),

—

având în vedere Cartea albă a Comisiei din 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor (4),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Foaie de parcurs pentru furnizarea unor servicii paneuropene de informare, planificare și achiziționare a legitimațiilor pentru călătoriile multimodale” (SWD(2014)0194),

—

având în vedere Planul de acțiune privind mobilitatea urbană (COM(2009)0490),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0183/2015),

A.

întrucât, în pofida eforturilor continue, obiectivul 22 menționat în Cartea albă din 2011 (5), care prevede facilitarea călătoriilor multimodale neîntrerupte din poartă în poartă prin sisteme inteligente de transport pentru programarea interoperabilă și multimodală, furnizarea de informații, rezervarea online și emiterea inteligentă a biletelor, nu a fost deocamdată atins;

B.

întrucât majoritatea călătorilor continuă să prefere transportul individual, iar crearea unor servicii de planificare a călătoriilor la nivelul UE nu va fi suficientă pentru o mai bună integrare a diferitelor moduri de transport, ci fiecare dintre aceste moduri de transport ar trebui să devină mai eficient și mai ușor de utilizat, o contribuție semnificativă în acest sens având-o, printre altele, adoptarea celui de-al patrulea pachet feroviar astfel încât să se asigure accesul egal la infrastructură și al operatorilor mai mici, IMM-urilor și întreprinderilor nou înființate, și adoptarea Regulamentului privind drepturile pasagerilor și a unei strategii privind căile navigabile europene, precum și implementarea inițiativei privind cerul unic european și a proiectelor prioritare TEN-T;

C.

întrucât, deși Comisia definește sistemele integrate de emitere a biletelor drept o combinație de diferite metode de transport într-un singur bilet, această definiție nu este întotdeauna acceptată de întreprinderi, iar anumiți prestatori de servicii au ca scop doar furnizarea de bilete interoperabile, fapt care îngreunează progresele în acest sector;

1.

subliniază că furnizarea pe întregul teritoriu al UE a unor servicii multimodale de informare, o abordare integrată transfrontalieră a serviciilor de planificare a călătoriilor și emitere a biletelor, îndeosebi pentru călătoriile pe distanțe lungi, reprezintă un răspuns la provocările majore în sectorul european al transporturilor, precum sustenabilitatea, multimodalitatea, îmbunătățirea siguranței tuturor mijloacelor de transport, eficiența și viabilitatea economică, crearea de locuri de muncă de calitate și mobilitatea forței de muncă, serviciile respective fiind, prin urmare, benefice în egală măsură societății, economiei, mediului, coeziunii sociale și industriei turismului;

2.

subliniază că furnizarea la nivelul UE a unor servicii multimodale de informare, planificare a călătoriilor și emitere a biletelor oferă întreprinderilor europene, îndeosebi IMM-urilor și întreprinderilor nou înființate, oportunități de inovare și, prin urmare, reprezintă o contribuție majoră la realizarea unei piețe unice europene competitive pe plan mondial și la finalizarea spațiului european unic al transporturilor;

3.

subliniază că mobilitatea la nivelul UE a consumatorilor este o condiție de bază pentru exercitarea libertăților lor fundamentale și că aceștia ar trebui, de aceea, să poată avea acces la informații cuprinzătoare, corecte și neutre privind atât orarele, cât și disponibilitatea conexiunilor de transport multimodale și transfrontaliere, în cadrul unei mobilități facilitate și neîntrerupte din poartă în poartă cu standarde înalte de confort, și să facă rezervările și plățile necesare online; salută stimulentele care încurajează călătorii să combine mai multe moduri de transport disponibile; constată că, în cele mai multe dintre statele membre, posibilitatea de a achiziționa bilete pe internet sau prin aplicații mobile pentru călătorii naționale și transfrontaliere în cadrul UE încă lipsește; consideră că blocarea geografică nu ar trebui permisă;

4.

subliniază că este important pentru utilizatori să obțină un bilet pentru o călătorie multimodală și consideră că facilitarea accesului echitabil și egal la călătorii multimodale și la date despre trafic și, deci, furnizarea de informații în timp real, complete, ușor accesibile și fiabile pentru călători reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea de noi sisteme integrate de emitere a biletelor și subliniază că, pentru a garanta că măsurile aferente sunt echitabile, este extrem de important ca acestea să fie însoțite de informații cu privire la internalizarea costurilor externe pentru toate modurile de transport și la performanța de mediu a diferitelor moduri;

5.

precizează faptul că, în orice moment, consumatorilor ar trebui să li se furnizeze informații transparente cu privire la prețuri; subliniază, prin urmare, că sistemele de rezervare și de plată ar trebui să indice în mod clar prețul total al biletului pentru orice călătorie selectată, inclusiv elementele obligatorii, cum ar fi impozitele și taxele; subliniază importanța platformelor IT inovatoare care reduc taxele totale de rezervare și de tranzacție și subliniază importanța de a permite o varietate de opțiuni de plată pentru achiziționarea legitimațiilor de transport; invită UE și statele membre să depună mai multe eforturi în vederea limitării taxelor pentru utilizarea cardurilor de credit sau a altor forme rezonabile de plată pentru serviciile de transport public;

6.

subliniază că incompatibilitatea și inconsecvența straturilor de date, diversitatea și lipsa interoperabilității formatelor de date și a protocoalelor de schimburi de date subminează existența informațiilor multimodale integrate, a serviciilor de planificare a călătoriilor și emitere a biletelor în UE și creează costuri adiționale; invită Comisia să se asigure că orice acțiune de reglementare ține pasul cu evoluțiile rapide din sectorul transporturilor și nu creează sarcini inutile;

7.

salută eforturile sectorului public și ale sectorului privat, de a crea servicii de planificare a călătoriilor, împreună cu standardele și interfețele deschise necesare, dar constată că adesea aceste servicii acoperă doar anumite regiuni sau țări și rareori sunt multimodale; solicită, prin urmare, ca un prim pas, tuturor prestatorilor de servicii de transport și de servicii de planificare a călătoriilor să se bazeze pe sinergiile existente și să se concentreze mai mult pe furnizarea de servicii multimodale și transfrontaliere de planificare a călătoriilor cu modalități adaptate de emitere a biletelor, acordând o atenție deosebită limbii în care serviciile sunt furnizate, luând în considerare utilizarea limbilor minorităților, care să conecteze transportul pe distanțe lungi și cel local, inclusiv „primul și ultimul kilometru”, de exemplu prin actualizarea diferitelor sisteme pentru a dezvolta interoperabilitatea acestora și a permite comunicarea între ele; solicită Comisiei să utilizeze coridoarele TEN-T ca proiect-pilot pentru identificarea fluxurilor de pasageri și să exploateze potențialul serviciilor multimodale de informare, de planificare a călătoriei și de emitere a biletelor;

8.

solicită Comisiei să dezvolte un inventar al bunelor practici pentru proiectele derulate pe plan local, regional sau național, servind ca bază pentru implementarea acestora din urmă la nivel european;

9.

subliniază că ușurința și confortul achiziționării utilizând sistemele multimodale integrate de emitere a biletelor vor atrage mai mulți pasageri în transportul public, sporind satisfacția acestora și aducând avantaje întreprinderilor de transport public;

10.

invită Comisia ca, în ceea ce privește serviciile multimodale integrate de emitere a biletelor, să ia măsurile necesare pentru crearea unui cadru clar care să sprijine și să faciliteze eforturile depuse de părțile interesate și de autoritățile competente, acordurile pe care le-au încheiat și natura inovatoare a produselor și serviciilor oferite și, în cazul în care până în 2020 nu se realizează progrese reale privind sistemele integrate, interoperabile, multimodale și transfrontaliere de emitere a biletelor, îi solicită Comisiei să întreprindă acțiuni legislative, pe baza progreselor deja realizate și a inițiativelor deja introduse, prin introducerea unor norme minime și a unui calendar;

11.

subliniază rolul activ și responsabilitatea autorităților locale și regionale în ceea ce privește primul și ultimul kilometru al unei călătorii; consideră esențial ca acestea să se implice în implementarea măsurilor individuale, în supravegherea funcționării acestora și în asigurarea funcționării eficiente a sistemului în ansamblu; având în vedere cele de mai sus, invită autoritățile competente din statele membre:

12.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia accesul echitabil, deschis și egal al tuturor prestatorilor de servicii de informare, de planificare a călătoriei și de emitere a biletelor, inclusiv al IMM-urilor și a întreprinderilor nou înființate, la date de trafic, de călătorie și în timp real cu caracter cuprinzător și multimodal este o condiție prealabilă pentru furnizarea pe întregul teritoriu al UE a unor servicii multimodale de informare, planificare a călătoriilor și emitere a biletelor și invită Comisia să prezinte o propunere care să impună prestatorilor în cauză să pună la dispoziție, în condiții echitabile și egale, toate datele respective, necesare pentru furnizarea unor servicii mai cuprinzătoare, oferind astfel călătorilor o alegere reală și accesibilă între conexiunile cele mai sustenabile, mai ieftine, respectiv mai rapide, fără a aduce atingere intereselor economice ale operatorilor implicați;

13.

subliniază obligația care revine Comisiei, conform politicii UE în domeniul concurenței, de a identifica și de a contracara orice risc potențial de monopolizare a informațiilor în cazul furnizorilor multimodali de informații și de bilete; adaugă faptul că Comisia trebuie să se asigure, de asemenea, că partea dedicată plății pentru serviciile electronice de emitere a biletelor nu atinge proporții atât de ridicate încât să penalizeze întreprinderile care asigură transportul pasagerilor;

14.

solicită crearea unei platforme de dialog care să implice toți reprezentanții din sectorul transporturilor și autoritățile competente de la nivel local, regional, național și european, pentru a elabora soluții fezabile, printre altele pentru introducerea etapizată a unor sisteme electronice de emitere a biletelor interoperabile la nivelul UE, ținând seama de întregul ciclu de călătorie, de la planificare până la achiziționarea biletelor, precum și pentru abordarea problemelor legate de repartizarea veniturilor din vânzările de bilete și de repartizarea sarcinilor în cazul litigiilor între părțile contractate; consideră că aceste soluții ar trebui dezvoltate într-o manieră dictată de piață, fără a împovăra operatorii și pasagerii cu costuri disproporționate; solicită Comisiei să promoveze ferm prin intermediul cofinanțării UE a unor sinergii în acest domeniu între rețelele de telecomunicații și de transport transeuropene;

15.

subliniază că drepturile pasagerilor europeni sunt limitate în măsura în care se aplică separat pentru fiecare contract de transport individual, dar atunci când o călătorie presupune traversarea frontierelor sau utilizarea transportului modal, drepturile pasagerilor nu pot fi garantate în mod obișnuit și îndeamnă prin urmare Comisia să răspundă apelului Parlamentului din Rezoluția sa din 2011 referitoare la Foaia de parcurs (6) pentru o cartă a drepturilor pasagerilor care să acopere toate formele de transport, prin prezentarea unei propuneri pentru o astfel de cartă, care să includă o secțiune separată privind călătoriile multimodale și protecția clară și transparentă a drepturilor pasagerilor în context multimodal, ținând seama de caracteristicile specifice ale fiecărui mod de transport și de sistemele multimodale integrate de emitere a biletelor, până în 2017;

16.

subliniază importanța capitală pe care accesul liber și egal la mijloacele de transport al tuturor și în special al persoanelor vulnerabile o are pentru mobilitatea socială și având în vedere schimbările demografice din Europa și solicită să se acorde o mai mare atenție nevoilor persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă, precum și cerințelor speciale ale persoanelor vârstnice în ceea ce privește accesul la informații înaintea și în cursul călătoriei, opțiunile de emitere a biletelor și la sistemele de rezervare și de plată, inclusiv posibilitatea rezervării de spații pentru scaune cu rotile; salută foaia de parcurs a Comisiei pentru un act european privind accesibilitatea și potențialul de acțiune legislativă pentru eliminarea barierelor economice și sociale cu care se confruntă persoanele cu handicap; îndeamnă Comisia să elimine barierele din calea transportului, în cadrul eforturilor sale de îmbunătățire a accesibilității;

17.

subliniază importanța de a menține diferite modele de stabilire a prețurilor și opțiuni de plată (alocații, reducere etc.) pentru a se asigura că anumite grupuri din societate (șomerii, pensionarii, studenții, familiile numeroase, persoanele cu venituri mici și alte grupuri sociale defavorizate) pot beneficia de sistemele multimodale de emitere a biletelor în UE;

18.

remarcă faptul că sistemele de informare pentru transportul multimodal ar trebui să fie ușor de utilizat și, prin urmare, să fie completate cu hărți și date geografice actualizate;

19.

solicită continuarea sprijinului pentru părțile interesate în vederea găsirii de soluții inovatoare și, prin urmare, nu doar menținerea, ci și dezvoltarea surselor relevante de finanțare din partea UE, cum ar fi Programul pentru inovare 4 Shift2Rail din cadrul programului Orizont 2020 și Mecanismul pentru interconectarea Europei, în paralel cu fondurile structurale; în această privință, îndeamnă Banca Europeană de Investiții să utilizeze în mod corespunzător Fondul european pentru investiții strategice;

20.

solicită Comisiei să publice o listă ușor accesibilă conținând o evaluare periodică a proiectelor cofinanțate de UE în domeniul „serviciilor integrate intermodale de emitere a biletelor”;

21.

subliniază rolul vital al sistemului global de navigație prin satelit (GNSS) și, în special, al sistemului european de navigație prin satelit Galileo în colectarea de date dinamice, care să permită călătorilor să fie informați cu privire la posibilele perturbări și la opțiunile alternative de călătorie, atât înainte de plecare, cât și în cursul călătoriei; subliniază faptul că avantajele sistemelor prin satelit trebuie să fie însoțite de dispoziții suficiente privind protecția datelor;

22.

subliniază necesitatea de a reduce congestionarea traficului și poluarea atmosferică în zonele urbane și solicită introducerea unor stimulente pentru încurajarea utilizării modurilor de transport sustenabile în întreaga Europă, incluzând în serviciile de informare și planificare a călătoriilor informații privind diverse servicii de mobilitate, cum ar fi car-sharing-ul, car-pooling-ul, sistemele park-and-ride, închirierea de biciclete, pistele ciclabile și drumurile pietonale;

23.

salută creșterea disponibilității sistemelor electronice integrate de emitere a biletelor în orașe și alte zone urbane, cum ar fi tehnologiile digitale incluzive bazate pe „smartcard”, care pot fi utilizate în cadrul diferitelor moduri de transport și pentru călătoriile transfrontaliere, dar subliniază că soluțiile tehnice ar trebui găsite de piață și nu impuse la nivel european;

24.

remarcă faptul că o conexiune permanentă și de calitate la rețea constituie una dintre condițiile prealabile pentru crearea unui sistem inteligent favorabil pasagerilor, capabil să furnizeze informații dinamice și în timp real cu privire la situația traficului; invită, prin urmare, Comisia să acorde prioritate facilitării, încurajării și sprijinirii disponibilității largi a infrastructurilor digitale de mare viteză gratuite sau la prețuri reduse pe toate modurile de transport și în toate nodurile de transport, prin mecanismul Conectarea Europei, Orizont 2020, FEIS și alte surse de finanțare relevante;

25.

subliniază importanța protecției datelor, îndeamnă la respectarea Directivei 95/46/CE și solicită condiții clare pentru utilizarea și transmiterea datelor, în special a datelor cu caracter personal, care ar trebui să fie prelucrate și utilizate numai sub formă anonimizată și numai în scopul facilitării sistemelor intermodale de emitere a biletelor; subliniază că achiziționarea și plata biletelor prin intermediul aplicațiilor online și mobile ar trebui de preferință să fie disponibile fără a fi necesară înregistrarea în sistem;

26.

subliniază importanța planificării călătoriei, a accesibilității informațiilor multimodale și a sistemelor clare și transparente de emitere a biletelor, inclusiv prin intermediul platformelor digitale și online, și necesitatea îmbunătățirii accesului la transportul public pentru călătoriile în străinătate efectuate pe teritoriul UE, precum și a încurajării modernizării serviciilor de transport durabile în scopul de a atrage turiști europeni și din afara Europei, deoarece acest lucru va facilita întregul proces de planificare călătoriilor; subliniază, de asemenea, posibilele efecte pozitive ale unui sistem de rezervare integrat în ceea ce privește o mai bună conectare a tuturor regiunilor, mai ales a celor mai îndepărtate, precum regiunile ultraperiferice;

27.

subliniază necesitatea de a promova și de a valorifica mai mult și mai eficient cele peste o sută de servicii de planificare a călătoriilor multimodale care sunt deja disponibile în orașe, în regiuni și la nivel național în UE și solicită, de asemenea, eforturi în vederea promovării interconectării acestor servicii;

28.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/7

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 261/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de modificarea a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate (1),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (2),

—

având în vedere raportul Comisiei din 13 iunie 2014 întitulat „Evoluția situației pieței produselor lactate și aplicarea dispozițiilor prevăzute în „Pachetul privind laptele” (COM(2014)0354),

—

având în vedere raportul Comisiei din decembrie 2014 referitor la perspectivele privind piețele și veniturile agricole în UE în perioada 2014-2024,

—

având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), referitor la regiunile ultraperiferice ale UE,

—

având în vedere raportul Comisiei din 10 decembrie 2012 intitulat „Evoluția situației pieței și condițiile subsecvente de eliminare treptată a sistemului de cote pentru lapte – al doilea raport privind tranziția fără probleme” (COM(2012)0741),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la menținerea producției de lapte în zonele de munte, zonele defavorizate și regiunile ultraperiferice după expirarea sistemului de cote pentru lapte (3),

—

având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 intitulată „Deficitul de proteaginoase în UE: care este soluția la o veche problemă? (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la criza din sectorul produselor lactate (5),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 15 iulie 2014 intitulată „Combaterea practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi” (COM(2014)0472),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 247/2006 (6) care stabilește măsuri specifice în domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii Europene,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (7),

—

având în vedere propunerea de regulament al Comisiei din 13 ianuarie 2015 privind Fondul european de investiții strategice (COM(2015)0010),

—

având în vedere proiectul de aviz al Comitetului Regiunilor intitulat „Viitorul sectorului produselor lactate”,

—

având în vedere memorandumul de înțelegere semnat la 23 martie 2015 cu privire la cooperarea în domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale în cadrul UE între Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0187/2015),

A.

întrucât „Pachetul privind laptele” a intrat în vigoare la 3 octombrie 2012 și se aplică până la 30 iunie 2020;

B.

întrucât, conform deciziei luate în 2003 în cadrul evaluării CAP la jumătatea perioadei, cotele de produse lactate expiră la 31 martie 2015;

C.

având în vedere importanța și actualitatea măsurilor conținute în Rezoluția Parlamentului European din 11 decembrie 2013 referitoare la menținerea producției de lapte în zonele montane, în zonele defavorizate și în regiunile ultraperiferice ale Uniunii după expirarea cotelor de lapte.

D.

întrucât piața mondială a produselor lactate este din ce în ce mai volatilă, în ianuarie 2014 înregistrându-se cel mai mare preț de la începerea urmăririi costurilor, urmat de căderea substanțială a prețurilor de-a lungul întregului an 2014; întrucât creșterea animalelor și factorii de producție utilizați pentru obținerea produselor lactate sunt deosebit de vulnerabili la problemele de volatilitate, care determină prețuri la poarta fermei inferioare costurilor de producție;

E.

întrucât practicile agricole sustenabile ca sursă de alimente de înaltă calitate pot fi asigurate doar în măsura în care fermierii primesc prețuri la poarta fermei adecvate, care acoperă toate costurile unei producții sustenabile;

F.

întrucât interdicția impusă în august 2014 de Rusia cu privire la produsele lactate europene a avut un impact negativ asupra pieței interne a UE demonstrând astfel necesitatea de a fi pregătiți pentru aplicarea măsurilor de piață în situațiile de criză, indiferent de natura lor, și importanța asigurării unor piețe de export diverse pentru produsele UE, având în vedere în special faptul că se estimează că cererea de produse lactate va crește, precum și a asigurării unei piețe interne stabile și solvabile;

G.

întrucât Pachetul privind laptele a permis ca statele membre să poată introduce contracte obligatorii pentru a ajuta producătorii și procesatorii să-și planifice volumul de producție și să susțină structurarea lanțurilor de aprovizionare pentru a pune capăt cotelor la lapte; întrucât până în prezent doar câteva state membre au utilizat această posibilitate;

H.

întrucât Pachetul privind laptele a obligat statele membre să recunoască organizațiile de producători și asociațiile acestora, precum și rolul esențial pe care cooperativele continuă să-l aibă, și având în vedere necesitatea de a îmbunătăți concentrarea ofertei astfel încât producătorii să dispună de mai multă putere de negociere;

I.

întrucât în aprilie 2014 s-a constituit Observatorul pieței laptelui pentru a îmbunătăți monitorizarea sectorului produselor lactate atât de către Comisie, cât și de industrie și întrucât funcția acestuia trebuie să fie consolidată pentru a permite crearea în interiorul sectorului a unui sistem eficient de alertă în caz de criză pentru fermele de lapte de diferite dimensiuni, din diferite zone geografice și cu diferite metode de producție și distribuție;

J.

întrucât în prezent „plasa de siguranță” este insuficientă pentru a constitui o protecție în caz de prăbușire a prețului la lapte;

K.

întrucât unul dintre principalele obiective ale politicii agricole comune (PAC) este dezvoltarea teritorială echilibrată din punct de vedere economic, social și de mediu; întrucât acest lucru presupune menținerea unei agriculturi productive și durabile în zonele defavorizate, ultraperiferice, îndepărtate sau muntoase;

L.

întrucât eliminarea cotelor va avea un impact negativ semnificativ asupra regiunilor ultraperiferice, în special asupra insulelor Azore, unde producția de lapte este principala activitate economică, reprezentând aproximativ 46 % din economia regională,

M.

întrucât, pentru un număr mare de ferme producătoare de lactate din zonele defavorizate, ultraperiferice, insulare, izolate și de munte, costurile producției, colectării și comercializării laptelui și produselor lactate în afara zonei lor de producție sunt mult mai ridicate decât în alte zone și întrucât acestea nu pot utiliza oportunitățile de creștere generate de eliminarea cotelor în aceeași măsură, ca urmare a impedimentelor naturale din aceste regiuni; din acest motiv, fermele respective pot fi amenințate de o mai mare concentrare a producției în zonele cele mai avantajate economic din Uniune;

N.

întrucât din 1 aprilie 2015 se aplică declarațiile obligatorii privind volumul de lapte livrat;

O.

întrucât reînnoirea generațiilor, modernizarea și investițiile sunt esențiale pentru un sector european al produselor lactate funcțional și sustenabil;

P.

întrucât produsele din lapte și în special cele cu „denumire de origine protejată” (DOP) sau „indicație geografică protejată” (IGP) și „specialitățile tradiționale garantate (STG)” fabricate pe teritoriul UE contribuie în mod semnificativ la succesul industriei alimentare a UE și la prosperitatea economiilor rurale, în care predomină fermele familiale mici și mijlocii și în care trebuie menținută o producție extensivă de lapte, oferă materia primă pentru un număr mare de operatori de prelucrare din sectorul privat și cooperativ, păstrează diversitatea patrimoniului agroalimentar european și au un rol esențial în configurația teritorială și ambientală a Europei, dar și în sfera socială, cu un efect multiplicator asupra altor sectoare economice, cum ar fi turismul;

Q.

întrucât au fost aplicate amenzi considerabile fermierilor și producătorilor de lapte din anumite state membre pentru depășirea cotelor în ultimii doi ani de cote,

1.

reamintește că obiectivul Pachetului privind laptele este un sector viabil, sustenabil și competitiv al produselor lactate în UE, beneficiind de instrumente flexibile, care să permită o remunerare corectă a producătorilor; subliniază că problemele identificate în Pachetul privind laptele rămân un obstacol în calea unei piețe sustenabile, competitive și echitabile a laptelui și a asigurării unor venituri echitabile pentru fermieri;

2.

amintește rolul important al creșterii animalelor de lapte din punctul de vedere al amenajării teritoriului, al ocupării forței de muncă în mediul rural și al dezvoltării economice, de mediu și sociale a numeroase regiuni agricole europene;

3.

subliniază că fermierii din sectorul produselor lactate, și în special micii fermieri sunt deosebit de vulnerabili la variația veniturilor și la riscurile datorate costurilor de capital ridicate, perisabilității producției, prețurilor volatile ale produselor lactate de bază și a costurilor de aprovizionare și energie; subliniază, de asemenea, că asigurarea unor mijloace sustenabile de subzistență din fabricarea produselor lactate reprezintă o provocare continuă, costurile de producție fiind adesea apropiate sau superioare prețurilor la poarta fermei;

4.

subliniază faptul că fermierii europeni trebuie să facă față costurilor ridicate cauzate de prețurile elementelor implicate în producție, cum ar fi hrana animalelor și, ca urmare a reglementărilor europene stricte privind bunăstarea animalelor și siguranța alimentară, competitivitatea acestora este redusă în comparație cu alte țări;

5.

îndeamnă Comisia să analizeze cauzele crizei și măsurile necesare pentru a preveni crizele viitoare, astfel cum se menționează la articolele 219, 221 și 222 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole;

6.

îndeamnă Comisia să ia măsuri suplimentare, axate pe piață, împotriva crizei cu care se confruntă acum sectorul produselor lactate ca urmare a presiunii de reducere a prețurilor cauzate de lipsa unor instrumente adecvate în caz de criză, a scăderii cererii la nivel mondial, a volatilității globale a prețurilor și a embargoului rusesc; recunoaște, în același timp, măsurile inițiale luate până acum pentru a combate impactul embargoului rusesc;

7.

subliniază faptul că surplusul de produse lactate provenit din unele SM cu relații comerciale tradiționale cu Rusia creează dezechilibre majore pe piețele interne, ceea ce a dus la scădere drastică a prețurilor, astfel producătorii autohtoni au devenit necompetitivi; îndeamnă în acest sens Comisia să analizeze noua situație creata și să acționeze cu prioritate;

8.

reamintește că criza din sectorul produselor lactate din 2009 s-a produs în contextul existenței cotelor și din cauza disfuncționalităților lanțului valoric al produselor lactate, provocând o presiune descendentă asupra prețurilor plătite producătorilor; reamintește Comisiei că întârzierea cu care s-a răspuns la criză a forțat mulți fermieri din sectorul produselor lactate să dea faliment și își exprimă preocuparea cu privire la capacitatea Comisiei de a răspunde rapid și eficace la crizele pieței; subliniază că scăderea prețurilor la sursă care a afectat crescătorii de animale nu s-a reflectat în prețurile pentru consumatori, fapt care demonstrează dezechilibrul major dintre diferiții actori implicați în lanțul de aprovizionare al produselor lactate;

9.

regretă respingerea de către Consiliu a solicitării Parlamentului, care viza instituirea unui ajutor pentru fermierii care își reduc voluntar producția în caz de criză majoră; subliniază importanța redeschiderii dezbaterii privind acest instrument de gestionare a crizei;

10.

subliniază că eliminarea cotelor riscă să genereze o concentrare suplimentară a producției de lapte în avantajul marilor ferme de lactate și în detrimentul micilor fermieri, fără o garanție a eficacității sau a veniturilor;

11.

constată că perspectivele pe termen mediu și lung ale sectorului produselor lactate pe piața internă și pe piețele mondiale rămân fluide, cu o cerere fluctuantă, dar subliniază totodată că sectorul produselor lactate, o componentă-cheie a industriei agroalimentare, deține un potențial semnificativ de creștere economică și creare de locuri de muncă pe termen lung în zonele rurale, de care ar trebui să se țină seama în cadrul noului plan de investiții;

12.

insistă că este important să se încurajeze cercetarea și inovarea pentru a le permite tuturor producătorilor și întreprinderilor din sector să își adapteze instrumentele și tehnicile de producție pentru a răspunde exigențelor economice, sociale și de mediu;

13.

subliniază rolul important pe care îl joacă reînnoirea generațiilor pentru viitorul sectorul laptelui și oportunitățile semnificative pentru tinerii fermieri din sectorul lactatelor;

14.

solicită Comisiei să creeze noi oportunități de finanțare pentru statele membre, inclusiv cu ajutorul Băncii Europene de Investiții (BEI), care să contribuie la reforma industriei produselor lactate; consideră că sprijinul financiar, cum ar fi fondurile de garantare, fondurile reînnoibile sau capitalul de investiții, este esențial, alături de resursele furnizate de BEI, pentru a interveni la nivelul fondurilor structurale și de investiții europene, în concordanță în special cu dezvoltarea rurală; acest lucru ar permite crearea unui efect de multiplicare în ceea ce privește creșterea și veniturile, precum și facilitarea accesului la credite pentru fermierii producători de lactate; salută, în această privință, oportunitățile de finanțare oferite fermierilor din sectorul produselor lactate de către noul fond al BEI, care oferă rate ale dobânzii mai mici, pentru a facilita investițiile și modernizarea fermelor și oferă tinerilor fermieri posibilități de finanțare pentru a-și dezvolta afacerile; subliniază, de asemenea, caracterul complementar al finanțărilor prin Fondul european de investiții strategice, care ar contribui la dezvoltarea sectorului laptelui prin atragerea capitalului privat în vederea responsabilizării pentru cheltuieli și a creșterii eficienței investițiilor;

15.

ia act de faptul că nivelul ridicat de volatilitate și crizele recurente, incompatibile cu investiții majore în fermele de animale și cu instalarea unor noi producători, constituie principalele provocări cu care se confruntă sectorul produselor lactate; solicită, prin urmare, Comisiei să aibă în vedere măsuri de reducere a riscurilor care decurg din expunerea crescută pe piața mondială, să monitorizeze mai îndeaproape funcționarea corectă a pieței unice în sectorul laptelui și produselor lactate și să elaboreze un plan de acțiune pentru a arăta modul în care intenționează să atenueze aceste riscuri;

16.

se declară în favoarea menținerii producției de lapte, având în vedere importanta contribuție socio-economică a fermelor de lactate la dezvoltarea agricolă și rurală din întreaga UE și subliniază importanța lor specială în regiunile dezavantajate montane, insulare și ultraperiferice, unde reprezintă adesea singurul tip de activitate agricolă posibilă; adaugă că în aceste regiuni, sectorul lactatelor este cel care asigură coeziunea socială, economică și teritorială, subzistența a numeroase familii, organizarea, ocuparea și protecția teritoriului și menținerea unor practici culturale și tradiționale, precum și, întrucât producția de lactate a modelat peisaje culturale care datează de secole în aceste regiuni, crearea unei baze importante pentru turism; subliniază faptul că, în aceste regiuni, abandonarea producției de lapte reprezintă abandonarea agriculturii;

17.

subliniază că este esențial ca, în regiunile ultraperiferice, să se creeze un mecanism de tranziție între eliminarea cotelor și liberalizarea piețelor, care să permită protejarea fermierilor și a sectorului din aceste regiuni;

18.

solicită ca măsurile de tip „plasă de siguranță” să poată fi activate în funcție de indicatorii specifici pentru fermele și întreprinderile de produse lactate din zonele muntoase, având în vedere diferențele de producție dintre zonele muntoase și celelalte teritorii;

19.

își exprimă dezamăgirea față de nivelul scăzut de implementare a măsurilor din Pachetul privind laptele în regiunile ultraperiferice și în cele montane, insulare și defavorizate și subliniază că este indispensabil să se mențină ferme producătoare de lactate ca întreprinderi viabile și competitive în toate teritoriile Uniunii; consideră, în acest sens, că aceste zone trebuie să facă obiectul unei atenții speciale și al unor studii specifice din partea Comisiei și de statelor membre, precum și că ar trebui încurajată utilizarea lanțurilor scurte de aprovizionare, acordând prioritate producției locale în aceste cazuri particulare, pentru a asigura o producție continuă în aceste regiuni și pentru a se evita abandonarea sectorului; invită, de asemenea, insistent Comisia și statele membre să îmbunătățească și să consolideze programele de distribuție a laptelui în școli, privilegiind lanțurile de aprovizionare scurte și permițând astfel distribuirea producției în aceste regiuni; subliniază că în aceste zone costurile de producție sunt de obicei aproape egale sau superioare prețurilor la poarta fermei și consideră că actualele incertitudini din lanțul de aprovizionare prejudiciază în special aceste zone, care se confruntă cu obstacolele cele mai mari și cu posibilități reduse pentru o economie de scară; reamintește faptul că agricultorii din aceste zone depind direct și exclusiv de un număr mic de furnizori și de cumpărători pentru producția lor agricolă, din cauza izolării geografice; subliniază faptul că sprijinul acordat pentru înființarea și activitățile organizațiilor de producători ar trebui să reflecte mai bine realitățile din aceste regiuni; subliniază că este necesară promovarea unor politici ambițioase de susținere a acestor regiuni, prin intermediul politicilor de dezvoltare rurală, al planului de investiții și al promovării și recalibrării ajutoarelor PAC, posibile datorită ultimei reforme; solicită, prin urmare, Comisiei să încurajeze statele membre să aplice astfel de măsuri, pentru a permite menținerea producției de lapte în aceste regiuni; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluția producției de lapte în aceste zone și să evalueze impactul economic al eliminării cotelor asupra fermelor de lactate; consideră că este necesară alocarea unor resurse suplimentare pentru programul POSEI, astfel încât producătorii de produse lactate să poată fi ajutați să se adapteze la efectele dereglementării piețelor și să fie în măsură să mențină o producție de lactate viabilă și competitivă în raport cu restul spațiului european;

20.

subliniază că este important să se folosească mențiunea de calitate facultativă „produs montan”, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr 1151/2012; solicită Comisiei să susțină această mențiune prin promovarea vânzărilor;

21.

subliniază importanța raselor de bovine autohtone specifice zonelor de munte pentru producția de lapte din aceste zone; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a îmbunătăți promovarea acestor rase de bovine montane;

22.

consideră că politica UE în domeniul produselor lactate după expirarea cotelor de lapte trebuie să includă mijloacele necesare pentru a fructifica la maximum oportunitățile de extindere pentru economia UE, pentru a face producția de lapte atractivă pentru fermieri și consideră că toate măsurile viitoare trebuie să îi consolideze competitivitatea și stabilitatea, pentru a facilita creșterea și inovarea în sectorul agriculturii și calitatea vieții în zonele rurale;

23.

ia act de decizia de a repartiza pe o perioadă de trei ani plata ultimelor sume percepute de la fermieri în cadrul sistemului de cote; dar observă că au fost eliminate, în ultimul an de cote, fonduri substanțiale din sectorul produselor lactate, ca urmare a aplicării suprataxei și recomandă, prin urmare, ca aceste venituri să rămână în bugetul PAC pentru a crește competitivitatea sectorului produselor lactate;

24.

solicită Comisiei să prezinte unul sau mai multe instrumente de reglementare în vederea prevenirii și managementului eficient al noilor crize în sectorul produselor lactate, facilitând în special organizarea producției de lapte în privința gestionări ofertei; invită insistent Comisia să lanseze un dialog formal cu toate părțile interesate din sector pentru a realiza acest lucru;

25.

consideră că o concurență mai puternică ar trebui utilizată ca mijloc de a asigura echilibrul teritorial și o remunerație mai echilibrată a producătorilor în cadrul lanțului valoric al produselor lactate;

26.

subliniază că implementarea Pachetului privind laptele este încă într-o fază incipientă; își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea cu privire la nivelul scăzut al aplicării contractelor obligatorii și insistă, prin urmare, ca acestea să fie extinse la toate statele membre; solicită Comisiei să efectueze o analiză aprofundată a obstacolelor pentru implementarea Pachetului privind laptele și a măsurilor care ar permite asigurarea unei utilizări optime a instrumentelor puse la dispoziția statelor membre;

27.

regretă faptul că în programul de lucru al Comisiei pentru anul 2015 Pachetul privind laptele nu a fost considerat o prioritate și solicită Comisiei introducerea de urgență a acestei priorități;

28.

își exprimă regretul în legătură cu faptul că raportul nu precizează în mod clar dacă Comisia este mulțumită de punerea în aplicare a noului instrument de reglementare, precum și cu faptul că aceasta nu specifică câte noi organizații ale producătorilor, state membre participante sau negocieri colective sunt prevăzute; constată că nu este clar nici impactul noilor instrumente asupra prețurilor laptelui; solicită, în acest sens, enumerarea precisă a efectelor asupra prețurilor la lapte, precum și identificarea exactă a organizațiilor de producători participante;

29.

recomandă Comisiei să adopte obiective clare în ceea ce privește organizațiile de producători, contractele și negocierile colective;

30.

reamintește că Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că „pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producției și a asigura astfel un nivel de viață decent producătorilor de produse lactate, ar trebui consolidată puterea lor de negociere cu procesatorii, ceea ce ar duce la o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare.”

31.

observă că, până în prezent, modelul contractual nu a fost aplicat astfel cum fusese prevăzut, având în vedere că fermierii se află în continuare într-o poziție de piață vulnerabilă, că standardele minime nu se regăsesc în contracte, iar cooperativele sunt excluse din acestea;

32.

subliniază că consolidarea și îmbunătățirea relațiilor contractuale prin extinderea acestora la nivelul întregului sector, pentru a include în special marea distribuție, contribuie la a asigura o distribuție echitabilă de-a lungul lanțului de aprovizionare, făcând posibilă o mai mare valoare adăugată și accentuează responsabilitatea părților interesate de a ține seama de situația de pe piață și de a acționa în consecință; subliniază importanța formării și educației în managementul de risc ca parte integrantă a programei agricole, pentru a ajuta fermierii să facă față volatilității și să utilizeze eficient instrumentele disponibile de management de risc;

33.

atrage atenția asupra riscului ca industria din oricare stat membru să includă în contracte clauze abuzive pentru a contrabalansa obiectivul de stabilitate a livrărilor, stabilitate necesară pentru a menține viabilitatea fermelor producătoare de lactate;

34.

ia act de faptul că sectorul ar putea să exploreze în continuare potențialul contractelor încheiate pe termen mai lung în cadrul lanțului integrat de aprovizionare, de contractele de tip forward, de contractele cu marjă fixă și de posibilitatea de a „bloca” un preț la lapte care reflectă costurile de producție pe o anumită perioadă; consideră că ar trebui să existe posibilitatea de a utiliza noi instrumente în relațiile contractuale și că ar trebui să fie, de asemenea, disponibile instrumente de mediere contractuală;

35.

evidențiază rolul important al organizațiilor de producători (OP) și al asociațiilor acestora pentru creșterea puterii de negociere și a influenței producătorilor în cadrul lanțului de aprovizionare și în domeniul cercetării și inovării și regretă faptul că au existat doar tentative limitate de a înființa OP, în special în noile state membre; consideră că normele de recunoaștere a OP ar trebui să fie consolidate pentru a crește influența reală a producătorilor în negocierea contractelor; subliniază că organizațiile de producători pot beneficia de sprijin financiar în cadrul celui de-al doilea pilon și solicită o stimulare mai puternică la nivelul UE și la nivelul statelor membre, de exemplu prin oferirea mai multor informații și prin reducerea obligațiilor administrative ale actorilor care doresc să creeze sau să se alăture OP și să participe în diverse moduri la activitățile lor, precum și desfășurarea unor activități educaționale în rândul producătorilor cu privire la OP, ca un mijloc de a reeduce dezechilibrele din lanțul de aprovizionare; consideră că se impune îmbunătățirea capacității de reglementare și organizare a pieței de către OP;

36.

susține necesitatea de a îmbunătăți dispozițiile Pachetului privind laptele, în primul rând pentru a crea organizații de producători cu o capacitate mai mare de management și negociere pe piață;

37.

observă că înființarea de OP ar putea fi stimulată prin oferirea unui sprijin politic proactiv, prin care fermierii să fie încurajați să perceapă OP ca instrumente adecvate;

38.

subliniază că este important să se faciliteze schimbul de informații și dialogul cu producători și organizațiile de producători, pentru a le permite să ia în considerare evoluțiile pieței și să anticipeze crizele;

39.

insistă că este necesar ca organizațiile de producători să aibă o dimensiune adecvată și să fie legate juridic de producția fermierilor care le sunt membrilor, dat fiind faptul că OP cu un simplu rol de reprezentare nu au capacitatea reală de a asigura conformitatea cu condițiile de calitate și cantitate stabilite în contracte și nici interesul de a acționa ca adevărați negociatori cu industria;

40.

solicită un sprijin mai mare pentru înființarea de organizații de producători independente, prin mecanisme de informare mai ample, precum și sprijin pentru activitățile de management, astfel încât fermierii să fie încurajați să le perceapă ca instrumente eficiente și să adere la acestea;

41.

invită Comisia să promoveze instrumentele interprofesionale de management prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole;

42.

subliniază rolul cooperativelor în asigurarea stabilității pe termen lung pentru membrii lor; solicită Comisiei să faciliteze schimbul de cele mai bune practici;

43.

remarcă importanța înființării de organizații interprofesionale pentru asigurarea transparenței și a schimbului de bune practici;

44.

reamintește Comisiei importanța transparenței în întregul lanț de aprovizionare din sector pentru ca operatorii să fie încurajați să răspundă la semnalele pieței; ia act de importanța crescută a transmiterii la timp a unor informații precise în cadrul pieței de după eliminarea cotelor;

45.

salută înființarea Observatorului pieței laptelui (OPL) și subliniază importanța acestuia pentru difuzarea și analizarea datelor pieței și solicită să se acorde OPL un rol mai important; recomandă definirea unui indice de piață care să includă tendințele cotării produselor, prețurilor la lapte și costurilor de producție; recomandă Comisiei să ia măsurile necesare pentru ca OPL să poată, pe de o parte, să producă date exacte în timp real și, pe de altă parte, să comunice avertizări timpurii mai frecvente, anticipări ale crizelor și măsurile recomandate, pe baza analizelor de piață și a instrumentelor predictive, Comisiei, statelor membre și actorilor relevanți atunci când indicii scad sub un anumit nivel și când situația pieței o impune; consideră că informațiile furnizate de OPL ar trebui să implice actualizări privind tendințele pieței și ale prețurilor, date privind costurile de producție și interacțiunile dintre producția de lapte și cea de carne de vită, consumul, situația stocurilor, prețurile și schimburile de lapte importat sau exportat la nivel european; observă că la fel de utilă este și introducerea unei monitorizări a costurilor de producție și a piețelor internaționale, pentru a identifica tendințele acestora și a sesiza oportunitățile de export; subliniază faptul că informațiile ar trebui să fie ușor accesibile și ușor de utilizat de către toate părțile interesate;

46.

subliniază că este important ca statele membre să furnizeze OPL informațiile relevante, precum și ca OPL să publice datele lunare primite în timp util, spre beneficiul tuturor părților interesate și recomandă Comisiei să analizeze și alte posibilități de a garanta că informațiile sunt primite la timp; solicită Comisiei să specifice normele de comunicare a datelor de către statele membre, astfel încât informațiile retransmise să fie comparabile la nivel european;

47.

solicită Comisiei să instituie structuri proprii cuprinzătoare de colectare a datelor pentru toate sectoarele agricole;

48.

ia act de faptul că, în cadrul pilonului I, sprijinul cuplat facultativ este un instrument disponibil pentru a asista sectorul produselor lactate, în timp ce în cadrul pilonului II producătorii pot să facă ei înșiși apel la servicii de consiliere pentru a sprijini deciziile comerciale și buna gestiune financiară – dacă este necesar, statele membre pot folosi măsuri asiguratorii, cum ar fi instrumentul de stabilizare a veniturilor și pot decide, totodată, regruparea și direcționarea măsurilor de dezvoltare rurală către acest sector și un nivel mai ridicat al ajutorului;

49.

solicită actorilor din sector să analizeze dezvoltarea unor instrumente asiguratorii suplimentare atunci când piața este puternică, pentru a reduce volatilitatea prețurilor la lapte și a nu priva fermele europene producătoare de lapte de venituri; consideră că trebuie analizată posibilitatea de a include în pilonul 1 al PAC instrumentele de management de risc, cum ar fi programele bazate pe protejarea marjelor;

50.

subliniază că, în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, unele state membre au optat pentru un proces intern de convergență incomplet și lent, privilegiind încă o dată fermele din zonele de câmpie, în care există condiții bune de lucru;

51.

susține necesitatea modificării cerințelor pentru declanșarea mecanismului de stabilizare a veniturilor, disponibil în cadrul politicii de dezvoltare rurală, deoarece consideră excesivă condiția ca pierderile să fie de cel puțin 30 % pentru a accesa ajutoarele comunitare;

52.

subliniază că se preconizează că cererea globală de produse lactate va crește cu 2 % pe an, creând oportunități pentru produse originare din UE, dar subliniază faptul că aceste oportunități de export trebuie echilibrate printr-o piață internă stabilă, acestea reprezentând peste 90 % din piața produselor lactate din Europa; totuși, ia act de faptul că piața este dominată într-o măsură din ce în ce mai mare de produsele lactate uscate;

53.

subliniază că UE rămâne principalul importator de produse agricole din lume și că creșterea producției de lapte pentru exporturi depinde de importul de furaje și nutreț;

54.

subliniază că negocierile comerciale bilaterale pot reprezenta oportunități strategice pentru sectorul produselor lactate din UE, cu privire la care solicită Comisiei să se implice mai mult în deschiderea unor noi piețe în țările terțe și în înlăturarea barierelor comerciale, și invită insistent Comisia să țină seama în mod corespunzător problemelor legate de „denumirea de origine protejată” (DOP), „indicația geografică protejată” (IGP) și „specialitatea tradițională garantată” (STG) în cursul negocierilor comerciale, cu condiția conservării și consolidării calității și a standardelor de sănătate și de siguranță europene în ceea ce privește producția și furnizarea de produse către consumatori;

55.

subliniază nevoia de a identifica și de a dezvolta noi piețe, de a crește cota de piață a UE la nivel mondial, de a asigura un acces echitabil exportatorilor UE și de a stimula o creștere a exporturilor sustenabilă; invită Comisia, în această privință, să ia măsurile necesare și să participe mai activ la identificarea de noilor piețe de export; consideră că ar trebui explorate oportunitățile de viitor, îmbunătățind relațiile comerciale cu țările terțe și dinamizând sectorului produselor lactate și subliniază că este important să fie cunoscute tendințele de consum de pe aceste piețe, pentru a dezvolta capacitatea de a reacționa în timp util la schimbările din viitor;

56.

observă, totodată, că întreprinderile din UE se confruntă cu concurența câtorva exportatori globali puternici (printre care Noua Zeelandă, Statele Unite și Australia), care au în mod tradițional acces la piețele asiatice și care exercită o influență decisivă asupra prețurilor produselor lactate pe piața mondială;

57.

subliniază că sectorul produselor lactate ar putea beneficia de pe urma intensificării inițiativelor de promovare pe piața internă și pe piețele țărilor terțe în conformitate cu noile măsuri de promovare și încurajează producătorii să participe la noile campanii după intrarea în vigoare, în 2016, a noilor reglementări privind promovarea, având în vedere că este planificată o creștere a sprijinului financiar al UE;

58.

subliniază necesitatea ca potențialul principal al sectorului de creare de valoare adăugată să nu rezide doar în producția de produse neprocesate și consideră că ar trebui să se profite la maximum de măsurile din domeniul cercetării pentru a dezvolta produse lactate inovatoare și de mare valoare pe piețele cu o rată ridicată a creșterii, cum ar fi produsele nutriționale medicinale și cele pentru sugari, persoane în vârstă și atleți;

59.

observă că Parteneriatul european pentru inovare privind productivitatea și sustenabilitatea agriculturii (PEI-AGRI), ca parte a programului Orizont 2020, poate sprijini proiectele inovatoare care contribuie la dezvoltarea unui sector al produselor lactate sustenabil și foarte productiv, pentru a răspunde cererii globale de produse lactate de calitate superioară;

60.

subliniază că este important să se consolideze sistemul de ajutor pentru distribuirea laptelui în școli, încurajând participarea OP și acordând prioritate produselor lactate locale și a lanțurilor de distribuție scurte, pentru a contribui la promovarea unor obiceiuri alimentare sănătoase ale consumatorilor europeni;

61.

ia act de faptul că sectorul nu s-a folosit de o manieră semnificativă și egală între statele membre de sistemele de „denumire de origine protejată” (DOP), „indicație geografică protejată” (IGP) și „specialitate tradițională garantată” (STG); invită Comisia să simplifice accesul și cerințele administrative pentru aprobarea acestor scheme pentru micii producători și întreprinderi, să reduce obligațiile administrative asociate cu procesul de solicitare, menținându-le ca referință pentru produsele europene, de necontestat pe piețele de export ale UE, precum și să realizeze o promovare direcționată a comercializării acestor produse;

62.

solicită Comisiei să simplifice normele privind reglementarea ofertei de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată, în special în privința condițiilor minime cerute pentru aprobarea acestor sisteme;

63.

invită insistent Comisia să publice cât mai curând raportul menționat la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, în ceea ce privește analiza de impact a implementării indicării obligatorii a țării de origine sau a locului de proveniență pentru lapte și produsele lactate; regretă că până în prezent executivul european nu a pregătit acest raport, care ar fi trebuit prezentat până la 31 decembrie 2014;

64.

subliniază că măsurile de tip „plasă de siguranță”, cum ar fi intervențiile publice și ajutorul pentru depozitare privată, nu sunt în sine suficiente pentru a contracara volatilitatea persistentă a prețurilor sau o criză în sectorul laptelui; adaugă faptul că prețurile de intervenție sunt prea scăzute, nu mai au nicio legătură cu prețurile actuale de pe piață și s-au dovedit a fi ineficiente pentru garantarea pe termen lung a unor prețuri la poarta fermei adecvate și stabile;

65.

amintește Comisiei obligația care îi revine în temeiul articolului 219 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și care presupune nu doar abordarea perturbărilor efective ale pieței, ci și adoptarea unor măsuri imediate pentru a le preveni, inclusiv în cazurile în care o acțiune ar împiedica o astfel de amenințare să se materializeze, să persiste sau să se transforme într-o perturbare mai gravă sau prelungită sau atunci când amânarea acțiunii imediate ar risca să producă sau să agraveze perturbarea sau ar crește amploarea măsurilor care ar fi necesare mai târziu pentru a soluționa amenințarea sau perturbarea sau ar fi în defavoarea producției sau a condițiilor pieței;

66.

solicită Comisiei să se implice alături de actorii din sector și să introducă dispoziții de tip „plasă de siguranță” mai reactive și mai realiste, bazate pe recomandările OPL, care să ofere siguranță în timpul crizelor în care o reducere semnificativă a prețurilor la lapte, însoțită de o creștere considerabilă a prețurilor materiilor prime ar avea un impact grav asupra marjei de venituri ale fermierilor; solicită ca intervențiile să fie actualizate pentru a reflecta mai bine costurile de producție și să fie adaptate la schimbările de pe piață;

67.

solicită Comisiei să introducă dispoziții de tip „plasă de siguranță” mai flexibile și mai realiste, iar prețurile de intervenție să reflecte mai bine costurile reale de producție și prețurile reale de pe piață, precum și să fie adaptate modificărilor de pe piață; solicită, prin urmare, Comisiei să adapteze imediat prețurile de intervenție; recunoaște, în plus, că restituirile la export ar trebui să fie reintroduse temporar, pe baza unor criterii obiective, în cazul unei crize de piață;

68.

solicită Comisiei să colaboreze cu părțile interesate pentru a stabili indicatori ai costurilor de producție care să ia în considerare costurile pentru energie, îngrășăminte, furaje, salarii, chirii și alte costuri de producție importante și să revizuiască prețurile de referință în consecință; solicită, de asemenea, Comisiei să colaboreze cu părțile interesate pentru a defini un indice al pieței care să includă evoluția cotațiilor produsului, a prețurilor laptelui și a costurilor de producție;

69.

subliniază că actuala experiență a embargoului rusesc arată că ar fi preferabil să existe o serie de orientări convenite între statele membre, Comisie și Parlament, care să funcționeze ca ghid pentru activarea măsurilor;

70.

subliniază că este important să se dispună de un instrument mai flexibil și mai realist în caz de criză și recomandă Comisiei, împreună cu Parlamentul în calitate de colegislator, să poarte discuții cu acest sector privind posibilitatea de a folosi instrumente de management de risc, cum ar fi piețele la termen, pentru a transforma volatilitatea sectorului într-un instrument care să-i crească competitivitatea; consideră că ar trebui analizate și noi instrumente de stabilizare a veniturilor, cum ar fi asigurarea pentru venituri sau aplicarea unor marjele de profit garantate pentru sectorul lactatelor;

71.

solicită Comisiei ca, în cooperare cu statele membre și reprezentanții sectorului produselor lactate, să dezvolte instrumente de securizare eficiente și adecvate pentru a contracara scăderile puternice și abrupte ale prețului la lapte;

72.

subliniază faptul că producătorii de produse lactate, în special cei la scară mică, sunt deosebit de vulnerabili la dezechilibrele din cadrul lanțului de aprovizionare, în special din cauza cererii fluctuante, creșterii costurilor de producție și descreșterii prețurilor la poarta fermei, dar și a particularităților economice din fiecare SM; consideră că presiunea descendentă asupra prețurilor exercitată de comercianții cu amănuntul în urma etichetării cu marca proprie și a vânzării persistente în pierdere a laptelui lichid de către aceștia subminează eforturile și investițiile producătorilor din sectorul produselor lactate și reduce valoarea produsului final în ochii consumatorului; susține necesitatea introducerii unor coduri de bune practici pentru diferiții actori din lanțul alimentar de aprovizionare; subliniază necesitatea de a găsi mecanisme care să protejeze efectiv fermierii împotriva abuzurilor comise de actorii din sector și de distribuitori, precum și de poziția lor dominantă pe piața cu amănuntul, și solicită Comisiei să își prezinte cât mai curând propunerea cu privire la limitarea practicilor comerciale neloiale și să ia în considerare o abordare sectorială specifică a dreptului concurenței și a practicilor comerciale neloiale;

73.

consideră că practicile comerciale neloiale limitează grav capacitatea sectorului de a investi și de a se adapta, precum și că se impune combaterea acestora atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre;

74.

ia act de faptul că producătorii de produse lactate se vor afla într-o poziție și mai slabă în absența unui program în caz de criză, în timp ce industria laptelui și marile grupuri de întreprinderi din sectorul alimentar vor avea mai multă putere;

75.

solicită implicarea mai amplă a fermierilor din sectorul produselor lactate și a organizațiilor acestora în mecanismele, grupurile sau inițiativele de gestionare a lanțurilor alimentare de aprovizionare;

76.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/17

—

având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (1),

—

având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (2),

—

având în vedere Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (3),

—

având în vedere avizele Comisiei pentru comerț internațional referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice (COM(2011)0896), la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (COM(2011)0895) și la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind atribuirea contractelor de concesiune (COM(2011)0897),

—

având în vedere comunicările Comisiei intitulate „Mobilizarea investițiilor private și publice în vederea relansării economice și realizării unei transformări structurale pe termen lung: dezvoltarea parteneriatelor public-privat” (COM(2009)0615), „Un rol mai puternic pentru sectorul privat în realizarea creșterii durabile și favorabile incluziunii în țările în curs de dezvoltare” (COM(2014)0263), „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), „Comerț, creștere și afaceri internaționale Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612), „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173) și „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020 (4), Rezoluția sa din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare (5) și Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 privind parteneriatele de tip public-privat și legislația comunitară referitoare la achiziții publice și concesiuni (6),

—

având în vedere raportul din 2010 al EIM pentru Comisie, intitulat „Internaționalizarea IMM-urilor europene”,

—

având în vedere punctul 5 din Comunicarea Comisiei intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491), principiile ONU de capacitare a femeii, lansate în martie 2010, principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 și punctul 46 din documentul final al Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20),

—

având în vedere Recomandarea OCDE din mai 2012 referitoare la principiile de guvernanță publică aplicabile parteneriatelor de tip public-privat (7), Convenția privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale a OCDE din 1997 și Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, actualizate în mai 2011 (8),

—

având în vedere convențiile relevante ale OIM,

—

având în vedere Ghidul din 2008 privind promovarea bunei guvernanțe în cadrul parteneriatelor de tip public-privat al Comisiei Economice pentru Europa a ONU (9),

—

având în vedere Ghidul legislativ privind proiectele de infrastructură finanțate de către sectorul privat din 2001 (10) al Comisiei ONU pentru Drept Comercial Internațional (UNCITRAL), precum și documentele prezentate în cadrul Colocviului internațional UNCITRAL privind parteneriatele de tip public-privat (PPP), organizat la Viena între 2 și 3 mai 2013,

—

având în vedere raportul CAF din 2010, intitulat „Infraestructura pública y participación privada: conceptos y experiencias en América y España” (Infrastructura publică și participarea sectorului privat: concepte și experiențe în America și Spania),

—

având în vedere „Ghidul de referință privind parteneriatele de tip public-privat: Versiunea 2.0” din iulie 2014, elaborat de Banca Asiatică de Dezvoltare (ADB), Banca Interamericană de Dezvoltare (BID), Grupul Băncii Mondiale și de Public-Private Infrastructure Advisory Facility (Instrumentul de consultanță pentru proiectele de investiții de tip public-privat) (PPIAF) (11),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0182/2015),

A.

întrucât societățile și structura economică ale țărilor și dinamismul acestora au de câștigat de pe urma unor medii care permit interacțiunile dintre sectorul public și sectorul privat, precum și cooperarea dintre entitățile publice și cele private, de exemplu prin intermediul inițiativelor și al întreprinderilor comune;

B.

întrucât, deși parteneriatele de tip public-privat (PPP) sunt instrumente pe termen lung care sunt utilizate în cadrul politicilor guvernamentale la nivel internațional, național, regional și local, nu există o definiție recunoscută la nivel internațional pentru aceste parteneriate și nici un cadru de reglementare cuprinzător cu privire la acestea; întrucât, în practică, termenul de „parteneriat de tip public-privat” este utilizat cu sensul de „spectru larg și variat de relații de cooperare între actori publici (guverne, agenții și organizații internaționale sau o combinație a acestora) și actori privați (companii sau entități non-profit)” și, de obicei, acest gen de cooperare presupune furnizarea de către sectorul privat a infrastructurilor sau a bunurilor care, în mod tradițional, sunt puse la dispoziție de către guverne;

C.

întrucât PPP-urile sunt un vehicul important al creșterii economice, inovării, competitivității și al creării de locuri de muncă, atât pe piața unică, cât și în alte țări și au un rol strategic în modernizarea infrastructurii, în special a celei energetice, rutiere, digitale și de aprovizionare cu apă; întrucât întreprinderile din UE sunt bine echipate pentru a concura pentru adjudecarea acestor contracte și a le gestiona ulterior;

D.

întrucât PPP-urile pot lua forme variate, legislația pieței unice stabilind standarde procedurale înalte; întrucât această legislație a fost revizuită și consolidată prin Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE privind achizițiile publice, Directiva 2014/23/UE privind concesionările și în orientările privind PPP-urile instituționalizate;

E.

întrucât parteneriatele de tip public-privat pentru punerea la dispoziție a infrastructurii, bunurilor și serviciilor de bază se caracterizează prin complexitate tehnică,

F.

întrucât, începând din 2007, criza economică mondială a avut efecte grave asupra tuturor economiilor mature, precum și asupra economiilor țărilor emergente și ale țărilor în curs de dezvoltare și a avut un impact asupra politicilor bugetare și a accesului entităților publice și private, în special al IMM-urilor, la fondurile necesare pentru a realiza proiecte, afectând dezvoltarea infrastructurii, precum și a altor proiecte cu cerințe de capital mari și furnizarea serviciilor de bază;

G.

întrucât, din cauza constrângerilor bugetare exacerbate de criza economică și a datoriilor publice, din ce în ce mai multe guverne recurg la soluții inovatoare, precum PPP-urile, care, implementate în mod corespunzător, pot ajuta să se îmbunătățească rentabilitatea, eficacitatea, eficiența și calitatea serviciilor publice și să se asigure faptul că infrastructura publică este pusă la dispoziție la timp, printr-o implicare adecvată a actorilor publici și privați;

H.

întrucât impactul pozitiv al PPP-urilor decurge din îmbunătățirea realizării proiectelor, din raportul bun costuri-beneficii, din posibilitatea finanțării pe termen lung a costurilor, din stimularea inovării și a cercetării, precum și din mediul de gestionare mai flexibil și mai calificat;

I.

întrucât liberalizarea comerțului și a investițiilor nu este un scop în sine, ci un instrument care ar trebui să creeze bogăție și să contribuie la îmbunătățirea calității vieții populației lumii; întrucât, în acest context, există oportunitatea de a elabora politici inovatoare, – alături de noi instrumente, precum cele financiare create recent, și de o rețea de acorduri de liber-schimb, utile guvernelor din țări terțe pentru a asigura punerea la dispoziție de infrastructuri, bunuri și servicii de interes general -, permițând sau creând, în același timp, cadrul adecvat pentru sporirea participării întreprinderilor din UE la proiectele de investiții din afara Uniunii, care reunesc societățile de drept privat și entitățile publice;

J.

întrucât PPP-urile au un ciclu de viață îndelungat, care uneori se prelungește de la 10 la 30 de ani; întrucât ciclul de viață al PPP-urilor ar trebui să fie rațional și în concordanță cu obiectivele urmărite în ceea ce privește activitatea, bunurile și serviciile care urmează să fie furnizate, fără a denatura în mod artificial concurența și fără a crea costuri mai ridicate și o povară inutilă pentru administrația publică și contribuabili;

K.

întrucât politica comercială a UE nu ar trebui nici să încurajeze, nici să descurajeze decizia suverană de a utiliza sau nu un PPP, însă odată cu luarea deciziei, datoria UE este să obțină cel mai bun acces al întreprinderilor noastre mari, mijlocii, mici și al microîntreprinderilor la piețele de achiziții publice în țara parteneră, oferind valoare adăugată comunității locale, în conformitate cu principiile de deschidere, participare, responsabilitate, eficacitate și coerență a politicilor;

L.

întrucât faptul că sectorul privat ar putea subaprecia importanța infrastructurii sociale și a protecției oferite de aceasta, costurile considerabile generate de punerea la dispoziție a infrastructurii, poziția de monopol dobândită în mod natural de anumite sectoare sau importanța strategică a acestora înseamnă că, în multe cazuri, concurența liberă și privatizarea nu reprezintă cea mai adecvată opțiune politică în situațiile în care trebuie să primeze interesul public;

M.

întrucât scopul PPP este, așadar, de a combina avantajele ambelor structuri – furnizarea serviciilor și a infrastructurii de interes general, însă punând pe primul plan sporirea participării sectorului privat, nu doar procesul de privatizare propriu-zis;

N.

întrucât numeroase țări emergente și în curs de dezvoltare se confruntă cu o discrepanță între dinamismul întreprinderilor private și lipsa unei infrastructuri publice fiabile; întrucât astfel de decalaje (care sunt semnificative în India sau Brazilia) au subminat potențialul de creștere, limitând capacitățile de import/export sau distorsionând buna funcționare a liniilor de producție, ca urmare a absenței unei infrastructuri portuare adecvate, a deficiențelor sistemului de transport național (căi ferate, transport de mărfuri sau autostrăzi) sau a disfuncționalităților care afectează unitățile generatoare de energie și rețelele de distribuție a energiei; întrucât aceste decalaje au, totodată, un efect negativ asupra bunăstării populației (ca urmare a faptului că sistemele de canalizare și rețelele de distribuție a apei au o acoperire insuficientă); întrucât PPP-urile oferă soluții integrate, acest lucru însemnând că un partener sau un consorțiu asigură „construcția” (servicii de inginerie, arhitectură și construcție), „finanțarea” (aport de finanțare privată, cel puțin în etapa de prefinanțare a proiectului) și „exploatarea” (servicii de mentenanță, supraveghere și gestiune);

O.

întrucât diferite organizații interguvernamentale au utilizat PPP-uri pentru a acorda ajutor țărilor cel mai puțin dezvoltate prin intermediul parteneriatelor create în contextul politicii de cooperare și dezvoltare: Banca Mondială, băncile regionale de reconstrucție, Organizația pentru Alimentație și Agricultură, Organizația Mondială a Sănătății și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) sunt doar câteva dintre organizațiile care au folosit PPP-uri pentru a implementa acțiuni; întrucât, din punct de vedere geografic, țări precum SUA, Australia, Japonia, Malaysia, Singapore, Emiratele Arabe Unite și alte țări din Asia și America Latină (printre care Chile ocupă un loc de frunte) au acumulat experiență în valorificarea PPP-urilor; întrucât țările membre ale OCDE (Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Irlanda, Țările de Jos, Portugalia și Spania) dispun, de asemenea, de legislația relevantă; întrucât Marea Britanie dispune de cel mai dezvoltat program de facilitare a PPP-urilor (Inițiativa pentru finanțare privată cumulează aproximativ 20 % din investițiile publice); întrucât, pe piața proiectelor de infrastructură finanțate prin PPP-uri, Uniunea Europeană deține o poziție de lider, proiectele sale cumulând peste 45 % din valoarea nominală a PPP-urilor;

P.

întrucât PPP-urile au fost utilizate în contextul fondurilor structurale, al politicii de extindere, al rețelelor transeuropene, al inițiativelor tehnologice comune, al Strategiei Europa 2020, al cercetării și dezvoltării (fabricile viitorului, clădirile eficiente din punct de vedere energetic, inițiativa privind vehiculele ecologice, industria cu procese sustenabile, robotica, fotonica, computerele de înaltă performanță și rețelele 5G), al învățării online, al proiectelor de cercetare desfășurate în cooperare cu universitățile și al altor programe din domeniul sănătății (cum ar fi inițiativa privind medicamentele inovatoare); întrucât Banca Europeană de Investiții și Centrul european de expertiză în domeniul parteneriatelor de tip public-privat au realizat proiecte pe teritoriul UE, în țările terțe aflate în vecinătatea Uniunii și în alte regiuni; întrucât UE a contribuit la aceste inițiative și prin intermediul Fondului mondial pentru eficiență energetică și energii regenerabile; întrucât unul dintre obiectivele Fondului european pentru investiții strategice este de a sprijini o serie de PPP-uri pe teritoriul UE, în cadrul cărora ar putea participa și întreprinderi din țările cu care Uniunea are relații comerciale;

Q.

întrucât până în prezent piețele UE din domeniul achizițiilor publice au fost larg deschise concurenței internaționale, cu norme menite să stimuleze concurența loială și veritabilă în cadrul pieței unice, oferind, totodată, un mediu concurențial echitabil pentru investitorii internaționali; întrucât în UE nu se manifestă discriminarea entităților deoarece sunt deținute sau controlate de întreprinderi din afara UE și întrucât, pentru a putea participa la PPP-uri, acestea se pot stabili în UE;

R.

întrucât acordurile de liber-schimb încheiate de UE includ dispoziții referitoare la accesul la piață și la prestabilire care permit întreprinderilor să prezinte oferte în cadrul licitațiilor publice pentru a participa la PPP-uri; întrucât tratamentul și posibilitățile oferite în cazul unor țări și regiuni precum Coreea, Columbia/Peru, America Centrală, Singapore și Canada (precum și Vietnam și Japonia) sunt definite în mod diferențiat și specific; întrucât trebuie să se asigure o anumită flexibilitate în negocierile cu parteneri diferiți; întrucât obiectivul trebuie să fie în continuare acela de a contribui la dezvoltarea socială și economică, sustenabilitatea mediului, democrație și bună guvernanță, respectarea drepturilor omului și la promovarea unor standarde de protecție recunoscute la nivel internațional, inclusiv la crearea de locuri de muncă decente; întrucât, la nivel multilateral, Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) și Acordul privind achizițiile publice (GPA) stabilesc, de asemenea, anumite angajamente, care sunt completate prin intermediul altor instrumente cu caracter multilateral, cum ar fi acordul privind comerțul cu servicii (TiSA); întrucât, ca urmare a acestui fapt, mediul de afaceri din UE devine tot mai competitiv,

1.

subliniază necesitatea de a stimula crearea de locuri de muncă decente, competitivitatea și productivitatea în interiorul UE și în țările terțe prin intermediul unor politici inovatoare și instrumente noi menite să încurajeze activitatea actorilor economici pentru a relansa creșterea economică, inclusiv prin investiții în afara pieței unice; consideră că PPP-urile ar putea fi, printre alte opțiuni, o potențială sursă de creștere pentru întreprinderile din UE și, în același timp, ar putea fi utile pentru țările terțe partenere, întrucât aceste PPP-uri ar putea pune la dispoziție de infrastructuri, bunuri și servicii de interes general;

2.

reamintește că PPP-urile ar trebui să le ofere cetățenilor și consumatorilor o valoare adăugată ridicată, să asigure servicii și/sau bunuri de calitate și să creeze avantaje concurențiale și economice concrete pentru administrațiile publice, atât la nivel guvernamental, cât și la nivel local, și să evite în același timp generarea de sarcini suplimentare sau de pierderi pentru sectorul public;

3.

invită Comisia să promoveze o definiție a PPP recunoscută la nivel internațional, ca fiind relația pe termen lung dintre entități publice și investitori privați cu scopul furnizării de servicii publice și de infrastructuri de calitate și accesibile în condiții clar stabilite într-un contract, care sunt ușor de evaluat prin intermediul unor indicatori de monitorizare ce garantează o serie de beneficii echitabile și adecvate la îndeplinirea condițiilor din contract;

4.

subliniază că IMM-urile și întreprinderile mai mari în egală măsură pot contribui cu know-how-ul, experiența și bunele practici unice din sectorului privat, precum și cu rețelele la care participă autorități publice din statele nemembre, ajutând la punerea în practică a unor politici de dezvoltare durabilă; consideră că IMM-urile își pot realiza cel mai bine potențialul dacă își creează rețele, își extind activitatea la nivel internațional și pătrund pe piețele din afara Europei, valorificând diferite oportunități, precum participarea la PPP; invită, în acest sens, Comisia să promoveze și să încurajeze formarea de consorții și alte forme de cooperare între întreprinderi mari și IMM-uri pentru a facilita accesul celor din urmă la proiecte de tip PPP;

5.

subliniază că dezvoltarea de PPP-uri trebuie să țină seama, îndeosebi, de greutățile întâmpinate de IMM-urile din UE pentru a concura pe piețele internaționale în cadrul unor PPP-uri și de necesitatea de a garanta că IMM-urile beneficiază de acces efectiv, echitabil și reciproc, mai ales în sectoarele utilităților, după cum se prevede în Directiva 2014/25/UE; evidențiază, în acest sens, importanța normelor specifice care permit participarea IMM-urilor la licitații sub formă de grupuri sau asociații și utilizarea unor lanțuri de subcontractare deschise și transparente;

6.

consideră regretabil faptul că UE a asigurat până în prezent un grad ridicat de deschidere a piețelor sale de achiziții publice la concurența internațională, în timp ce întreprinderile UE încă se confruntă cu obstacole semnificative în afara UE; invită Comisia să se asigure că acordurile comerciale ale UE conțin instrumente pentru ca întreprinderile noastre, în special IMM-urile, să concureze în străinătate în condiții egale cu întreprinderile naționale din țările respective; solicită, de asemenea, reglementarea clară și acces facil la informații în materie de licitații și criterii de acordare a contractelor publice și eliminarea barierelor comerciale discriminatorii și nejustificate în domeniul achizițiilor publice, a serviciilor sau a investițiilor (cum ar fi discriminarea fiscală, un cadru normativ care împiedică crearea de filiale sau sucursale, precum și restricționarea accesului la finanțare); invită țările partenere să aplice principiile guvernării deschise pentru a garanta transparența și a evita conflictele de interese și să folosească practica PPP-urilor cu precauție, ținând seama nu numai de analizele costuri-beneficii și viabilitatea proiectelor, ci și de capacitatea financiară și tehnică a autorităților publice de a monitoriza furnizarea serviciilor sau a infrastructurilor, în conformitate cu interesul public general;

7.

recunoaște faptul că provocările legate de PPP-uri pot fi depășite prin principiile bunei guvernanțe, cum ar fi transparența și claritatea normelor pentru care următoarele elemente sunt esențiale: atribuirea, execuția și evaluarea proiectelor, începând cu etapele inițiale ale acestora, modelarea și definirea transferului riscurilor (îndeosebi evaluarea rentabilității pe termen mediu și lung), participarea părților interesate și a organizațiilor din societatea civilă, combaterea corupției și a fraudei, capacitatea tehnică și financiară a administrației responsabile pentru planificarea și monitorizarea adecvată a îndeplinirii contractelor, consolidarea securității juridice, într-un cadru care să garanteze exercitarea puterii legitime a autorităților publice; invită Comisia și statele membre (care sunt părți esențiale în această privință) să promoveze aceste principii și bunele practici asociate dincolo de frontierele UE;

8.

reamintește că PPP-urile se caracterizează prin valoarea lor mare și gradul înalt de complexitate tehnică și prin angajamentul pe termen lung al părților; constată că ele necesită, prin urmare, în egală măsură, niveluri corespunzătoare de flexibilitate și garanții procedurale pentru a asigura transparența, nediscriminarea și egalitatea de tratament;

9.

reamintește că în proiectele de infrastructură (mai ales cele din sectorul construcțiilor, al mediului, al telecomunicațiilor și al rețelelor energiei) există o serie de riscuri inerente și că, prin intermediul PPP-urilor, guvernul transferă o parte din riscuri contractantului privat, astfel încât ambii parteneri pot să profite de beneficii și să partajeze riscurile și responsabilitățile aferente unor asemenea proiecte; în plus, subliniază că o partajare adecvată a riscurilor este esențială pentru reducerea costurilor unui proiect și pentru a asigura viabilitatea și punerea în aplicare cu succes a acestuia;

10.

reamintește că, pentru a asigura punerea în aplicare cu succes și viabilitatea PPP-urilor, o condiție esențială este ca serviciile furnizate publicului, deopotrivă în interiorul și în exteriorul UE, să fie de înaltă calitate, accesibile și eficiente din punctul de vedere al costurilor; reamintește că procesul decizional complex în urma căruia sunt alese modelele și contractele are un impact asupra evoluției proiectelor; avertizează că, în anumite etape, PPP-urile au fost folosite doar pentru a atinge obiectivul respectării formale a țintei de deficit public; subliniază necesitatea unui cadru instituțional adecvat, care să cumuleze angajamentele politice, buna guvernanță și o legislație de bază adecvată care să garanteze că PPP-urile oferă o mai bună calitate și o largă acoperire a serviciilor care trebuie furnizate cetățenilor; subliniază, în această privință, importanța evaluării adecvate a profilului și a experiențelor din trecut ale întreprinderilor implicate pentru a stabili calitatea serviciilor pe care acestea le-au furnizat și dacă au avut o conduită responsabilă în afaceri;

11.

subliniază că politicile UE în domeniul comerțului, investițiilor și dezvoltării sunt interconectate și că articolul 208 din Tratatul de la Lisabona introduce principiul coerenței politicii pentru dezvoltare, solicitând ca obiectivele cooperării pentru dezvoltare să fie luate în considerare în politicile care sunt susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare; subliniază, de asemenea, că este important să se asigure orientarea politicilor de investiții ale UE către opțiuni financiare care să includă o evaluare reală a impactului social;

12.

subliniază faptul că PPP-urile, printre alte opțiuni, au un potențial tot mai semnificativ de a facilita adoptarea unor soluții inovatoare, care să mobilizeze finanțarea privată pe termen lung și resursele interne pentru a realiza diferite obiective în domeniul dezvoltării, având în vedere că în țările în curs de dezvoltare sunt necesare investiții masive în domeniul infrastructurii, al aprovizionării cu apă și al energiei, pe care sectorul public nu le poate pune singur la dispoziție, iar majoritatea acestora ar putea beneficia de implicarea sectorului privat; consideră că PPP-urile pot, totodată, să încurajeze inovarea în ceea ce privește tehnologiile și modelele de afaceri și să instituie mecanisme prin care să se asigure responsabilizarea sectorului privat; evidențiază, totuși cazuri în care participarea sectorului privat la PPP-uri în anumite țări în curs de dezvoltare nu a dat rezultatele scontate; subliniază că, în consecință, este nevoie de o contribuție în materie de asistență tehnică pentru a consolida cadrele juridice și instituționale în care se desfășoară PPP-urile, în special în privința capacității de a evalua, planifica și supraveghea executarea acestor proiecte într-o manieră adecvată, și pentru a asigura posibilitatea partenerilor publici de a solicita compensații din partea întreprinderilor private în cazul nerespectării contractelor;

13.

observă că PPP-urile ocupă un loc important pe agenda de dezvoltare și că sunt promovate din ce în ce mai mult ca mijloc de eliminare a deficitului de finanțare a infrastructurii în țările dezvoltate, dar și în țările în curs de dezvoltare;

14.

îndeamnă Comisia, întrucât a indicat dorința sa de a extinde în mod considerabil utilizarea finanțării combinate în următorii ani, să pună în aplicare recomandările formulate în Raportul special al Curții de Conturi Europene privind combinarea surselor de finanțare și să evalueze mecanismul de combinare a creditelor și granturilor, în special în ceea ce privește dezvoltarea și adiționalitatea financiară, transparența și asumarea responsabilității;

15.

solicită organismelor UE să încurajeze întreprinderile din Uniune care participă la PPP-uri în țările terțe, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, să acționeze în conformitate cu principiul coerenței politicilor și cu orientările OCDE existente pentru firmele multinaționale, astfel încât obiectivele politicii de cooperare pentru dezvoltare să fie luate în considerare; invită, în plus, Comisia să încurajeze investițiile sustenabile, având în vedere obiectivele de dezvoltare, acordând prioritate în special dezvoltării pe termen lung a economiilor naționale și să promoveze proiectele focalizate pe protecția mediului, reducerea sărăciei, educație, gestionarea deșeurilor sau utilizarea energiilor regenerabile, spre exemplu;

16.

subliniază că, în domeniul ajutorului pentru dezvoltare, PPP-urile sunt o modalitate eficientă de cheltuire a fondurilor europene și de a sprijini concomitent prioritățile UE și coerența cu alte politici; solicită o implicare mai profundă a Comisiei și creșterea investițiilor în dezvoltarea PPP-urilor, precum și utilizarea PPP-urilor ca instrument care să permită extinderea bugetului de dezvoltare limitat al Uniunii;

17.

subliniază faptul că finanțarea și investițiile private vor reprezenta, probabil, principalul motor al creșterii economice durabile, care se preconizează că va fi în jur de 5 % în țările în curs de dezvoltare în următorii ani; recunoaște că finanțările private pot contribui la sprijinirea economiilor și a întreprinderilor locale și pot asigura locuri de muncă decente – și, prin urmare, pot conduce la eradicarea sărăciei–, cu condiția ca investițiile străine directe să fie reglementate în mod corespunzător și legate de îmbunătățiri concrete aduse economiei țărilor partenere, de exemplu prin transferul de tehnologie și oportunități de formare pentru forța de muncă locală; consideră că, în aceste circumstanțe, PPP-urile pot aduce beneficii țărilor cel mai puțin dezvoltate deoarece riscul de investiții disproporțional nu stimulează suficient investițiile private; subliniază că viitoarele PPP-uri din cadrul agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015 ar trebui să urmărească reducerea sărăciei și alte obiective de dezvoltare durabilă și să fie aliniate la planurile naționale de dezvoltare ale țărilor partenere;

18.

constată că PPP-urile structurate adecvat și implementate eficient pot aduce numeroase avantaje, cum ar fi inovarea, o mai mare eficiență în ceea ce privește utilizarea resurselor, precum și asigurarea și controlul calității; constată, de asemenea, că PPP-urile din țările în curs de dezvoltare trebuie evaluate pe baza capacității lor de a obține rezultate privind dezvoltarea și că se impune o distribuție corectă a poverii riscurilor între sectorul public și cel privat; subliniază că PPP-urile din țările în curs de dezvoltare s-au concentrat până în prezent mai ales în sectoarele energiei și telecomunicațiilor, în timp ce implicarea privată în infrastructura socială rămâne scăzută; încurajează, prin urmare, PPP-urile care au ca scop principal îndeplinirea unor obiective de dezvoltare durabilă;

19.

solicită o asistență tehnică sporită pentru guvernele țărilor partenere, care să includă formarea personalului de la fața locului și schimbul de tehnologie, cu scopul de a crește capacitatea acestora de a-și asuma PPP-urile și partea lor de răspundere pentru gestionarea proiectelor de tip PPP, ajutându-le, printre altele, să creeze sisteme bancare și administrații fiscale capabile să asigure guvernanța financiară și gestionarea fondurilor publice și private; subliniază că, în unele cazuri, experiența trecută arată că gradul de îndatorare a statului ar putea să crească din cauza proastei negocieri a contractelor privind PPP-urile și solicită crearea cadrului de reglementare privind finanțarea responsabilă; solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea de a le oferi țărilor în curs de dezvoltare asistență tehnică și consiliere privind modalitatea de pregătire și de punere în aplicare a standardelor UE pe piețele lor;

20.

sprijină ferm diseminarea și punerea în aplicare efective și complete ale Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului în interiorul și în afara UE și subliniază necesitatea de a lua toate măsurile politice și legislative necesare pentru remedierea lacunelor legate de punerea în aplicare efectivă a Principiilor directoare ale ONU, inclusiv în ceea ce privește accesul la justiție;

21.

subliniază că agențiile pentru dezvoltare trebuie să se asigure că finanțarea publică pentru dezvoltare este utilizată pentru a sprijini rețelele locale ale economiei din țările în curs de dezvoltare și că nu este deviată pentru a promova societățile private și firmele multinaționale din țările donatoare; subliniază, în special, că PPP-urile ar trebui să aibă ca obiectiv consolidarea capacității microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii locale;

22.

amintește faptul că Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a promova egalitatea dintre femei și bărbați și de a asigura integrarea dimensiunii de gen în toate acțiunile sale; solicită ca dimensiunea de gen să fie integrată în planificarea și crearea PPP-urilor, de exemplu prin utilizarea unor date și analize defalcate în funcție de gen pentru anumite investiții și prin stabilirea în contracte a unor indicatori-cheie pentru beneficiile aduse femeilor; solicită, în acest context, să se acorde mai mult sprijin IMM-urilor de la nivel local, în special antreprenorilor de sex feminin, pentru a le permite să beneficieze de pe urma creșterii generate de sectorul privat;

23.

invită Comisia să depună eforturi pentru obținerea de angajamente substanțiale privind accesul pe piață în contextul negocierilor internaționale din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și al altor negocieri bilaterale în curs de desfășurare cu țări terțe, în temeiul unei abordări pozitive ce vizează reciprocitatea și care permite concurența internațională, pentru a atenua asimetriile între UE și alți partenerii comerciali în ceea ce privește gradul de deschidere a piețelor de achiziții publice din UE; solicită Comisiei să depună eforturi pentru elimina barierele administrative, procedurale și tehnice menite să împiedice întreprinderile din UE să participare la PPP-uri din afara UE;

24.

solicită Comisiei, cu ocazia negocierii acordurilor comerciale și de investiții cu alte țări, să susțină înlăturarea barierelor din calea întreprinderilor din UE, în special a IMM-urilor, astfel încât acestea să poată participa la PPP-uri în țările respective și să sprijine mobilitatea profesională a cetățenilor UE în țările în cauză, astfel încât aceste IMM-uri să poată concura de pe poziții egale cu companiile naționale, precum și cu cele din țări terțe;

25.

invită Comisia să monitorizeze activitatea desfășurată de întreprinderile din UE în străinătate, să tragă concluzii din poveștile, modelele și bunele practici de succes, cu scopul de a elabora orientări, și să aibă în vedere crearea unor centre de documentare sau observatoare virtuale pentru a facilita accesul întreprinderilor din UE, în special al IMM-urilor la informații privind oportunitățile în materie de PPP-uri; invită Comisia să încurajeze crearea de platforme și rețele ușor de folosit pentru a promova un dialog structurat între părțile interesate și pentru a furniza asistență tehnică cu privire la cadrul juridic și la provocările preconizate; solicită Comisiei să efectueze un studiu privind efectele acordurilor de liber schimb (ALS) ale Uniunii și ale punerii în aplicare a acestora asupra participării întreprinderilor europene la PPP-uri în străinătate; consideră că un astfel de studiu ar putea oferi o imagine asupra impactului concret al ALS-urilor în domeniul PPP-urilor și, ulterior, ar permite identificarea barierelor care nu au fost încă abordate;

26.

invită Comisia să promoveze utilizarea unor norme de contabilitate clare și cuprinzătoare la nivel internațional, pentru a reduce incertitudinile în privința PPP-urilor, promovând, în același timp, politici bugetare sănătoase și sustenabilitatea proiectelor;

27.

invită Comisia să garanteze că organismele susținute de UE precum Agenția Europeană pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME) și Rețeaua întreprinderilor europene (EEN) au, de asemenea, posibilitatea de a accesa și de a împărtăși informații cu IMM-urile în ceea ce privește modalitatea de participare la PPP-uri în țări din afara UE și de a promova participarea IMM-urilor la PPP-uri din țări terțe;

28.

subliniază că, pentru a atrage fonduri din sectorul privat la nivel transfrontalier în vederea finanțării PPP-urilor, este extrem de important să se ofere garanțiile necesare privind existența unui cadru clar, stabil și sigur pentru aceste investiții pe termen lung, care asigură buna guvernanță, securitatea juridică, transparența, tratamentul egal, nediscriminarea și mecanisme eficace de soluționare a litigiilor; invită Comisia și Consiliul să coopereze în acest sens în forurile internaționale și instituțiile financiare internaționale pentru a garanta că în acest domeniu există cadrul juridic necesar și este transparent, democratic, incluziv, eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor;

29.

este convins că o participare sporită a întreprinderilor din UE la PPP-uri de mare anvergură la nivel internațional ar putea crea avantaje substanțiale în ceea ce privește crearea de locuri de muncă decente, productivitatea, competitivitatea, precum și dezvoltarea capacităților tehnologice și a inovării în UE; reamintește că în studiul Comisiei din 2010 intitulat „Internaționalizarea IMM-urilor europene” se pune în evidență legătura pozitivă între internaționalizare și inovare în ceea ce privește produsele, serviciile și procesele;

30.

subliniază că activitatea din acest domeniu trebuie să ia în considerare, în special, provocările cu care se confruntă IMM-urile din UE în concurența de pe piețele internaționale în cadrul PPP-urilor și nevoia de a asigura accesul concret și echitabil al IMM-urilor; evidențiază, în acest sens, importanța normelor specifice care permit participarea IMM-urilor la licitații sub formă de grupuri sau asociații și utilizarea unor lanțuri de subcontractare deschise și transparente; consideră că IMM-urile ar trebui să fie încurajate să participe fie ca subcontractanți, fie ca parte a consorțiilor care licitează pentru obținerea de contracte;

31.

reamintește realizările înregistrate în UE prin utilizarea PPP-urilor în scopul dezvoltării infrastructurii și în alte domenii de avangardă, precum tehnologia, cercetarea, învățarea online și alte sectoare cu valoare adăugată ridicată și încurajează Comisia să identifice proiectele care au oferit cele mai bune rezultate la nivelul UE și să promoveze participarea tuturor tipurilor de întreprinderi din UE și, în special, a IMM-urilor la astfel de inițiative în țările terțe;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Băncii Europene de Investiții.

11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/25

—

având în vedere Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la organizațiile de producători, la fondurile operaționale și la programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor de la reforma din 2007 și până în prezent (COM(2014)0112),

—

având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2014 privind raportul Comisiei menționat mai sus,

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la viitorul sectorului horticol european – strategii de creștere (2),

—

având în vedere studiul intitulat „Sectorul european al fructelor și legumelor: imagine de ansamblu și perspective ale PAC după 2013”, realizat sub auspiciile Parlamentului European în 2011,

—

având în vedere cele două studii intitulate „Către noi norme în sectorul european al fructelor și legumelor”, realizate de Assemblée des Régions Européennes Légumières et Horticoles (AREFLH) (Adunarea europeană a regiunilor producătoare de fructe și legume) și, respectiv, de Universitatea din Wageningen, pentru un atelier al Parlamentului European organizat la 22 ianuarie 2015,

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Combaterea practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi” (COM(2014)0472),

—

având în vedere studiul intitulat „Analiza comparativă a instrumentelor de gestionare a riscurilor cu sprijinul legii americane din 2014 privind agricultura și PAC 2014-2020”, realizat sub auspiciile Parlamentului European în 2014,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0170/2015),

A.

întrucât, începând cu anii 1990, politica Uniunii privind sectorul fructelor și legumelor s-a concentrat pe consolidarea rolului organizațiilor de producători (OP);

B.

întrucât reforma din 2007 a urmărit consolidarea rolului organizațiilor de producători (OP) de fructe și legume prin punerea la dispoziție a unei game largi de instrumente care să le dea posibilitatea, printre alte măsuri, să prevină și să gestioneze riscurile de piață; de asemenea, reforma a urmărit consolidarea și concentrarea ofertei, îmbunătățirea calității și a competitivității, adaptarea ofertei la cerințele pieței și furnizarea de asistență tehnică pentru o producție care să respecte mediul;

C.

întrucât, comparativ cu societățile comerciale private, organizațiile de producători sunt supuse unui număr de restricții, precum restricții privind utilizarea investițiilor care vizează structura veniturilor sau necesitatea de a vinde;

D.

întrucât este esențială sprijinirea sectorului fructelor și legumelor pe întreg teritoriul Uniunii, având în vedere importanța sa din punctul de vedere al valorii adăugate și a locurilor de muncă, precum și beneficiile în materie de sănătate pe care le aduce prin regimuri alimentare sănătoase și echilibrate;

E.

întrucât sprijinul acordat de Uniune organizațiilor de producători și asociațiilor de organizații de producători (AOP) vizează consolidarea competitivității sectorului, sprijinirea inovării, creșterea productivității, o mai bună promovare, îmbunătățirea poziției de negociere a fermierilor și restabilirea echilibrului în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, integrând totodată preocupările ecologice în producția și comercializarea fructelor și legumelor și acordând o atenție corespunzătoare situației producătorilor individuali;

F.

întrucât au fost create stimulente pentru a încuraja atât fuziunile dintre organizațiile de producători și dintre asociațiile de organizații de producători (AOP), cât și cooperarea transnațională, cu scopul de a consolida puterea de negociere a organizațiilor de producători în cadrul lanțului de distribuție;

G.

întrucât, la nivelul UE, majoritatea producătorilor de fructe și legume sunt exploatații agricole mici sau mijlocii;

H.

întrucât, potrivit unui studiu din 2011 privind regimul aplicabil sectorului fructelor și legumelor (F&L), realizat pentru Parlamentul European, OP ar trebui încurajate având în vedere faptul că „acțiunile colective la nivelul producătorilor și coordonarea eficientă în cadrul lanțului constituie condiții indispensabile oricărei strategii de succes în vederea combaterii prețurilor de producător relative aflate în declin”;

I.

întrucât OP și AOP din sectorul fructelor și legumelor pot crea un fond operațional pentru finanțarea programelor operaționale aprobate de statele membre;

J.

întrucât astfel de fonduri sunt finanțate din contribuția financiară a membrilor organizațiilor de producători sau chiar a organizației de producători și din asistența financiară a UE, iar această cofinanțare favorizează angajamentul beneficiarilor și contribuie la utilizarea corectă a asistenței de către aceștia, având totodată un efect multiplicator;

K.

întrucât sprijinul financiar acordat în cadrul fostei politici agricole comune (PAC) pentru investițiile realizate de organizațiile de producători din sectorul F&L nou înființate, suspendat prin reforma din 2013, a avut o importanță crucială, îndeosebi în statele membre din centrul, estul și sudul Europei, în teritoriile de peste mări și pe insule;

L.

luând act de:

M.

întrucât aceste cifre raportate la întreaga Uniune constituie medii care reflectă situații extrem de divergente între statele membre – sau chiar situații net diferite în interiorul aceluiași stat membru; întrucât aceste situații, care reflectă diferite puncte de pornire în evoluția către înființarea de organizații de producători, se explică prin factori istorici bazați pe dorința mai mare sau mai mică a fermierilor de a dori să înființeze organizații de producători, prin structura exploatațiilor agricole, prin diferitele condiții de piață și obstacole administrative, printr-o inadaptare a sprijinului actual acordat, precum și prin faptul că, în multe state membre, acest sector este dominat de micii producători;

N.

întrucât consultarea publicului asupra opțiunilor de politică și a evaluării impactului acestora, efectuată de Comisie în perioada 4 iunie-9 septembrie 2012, cu privire la revizuirea regimului UE privind sectorul fructelor și legumelor, arată că majoritatea respondenților se declară în favoarea continuării regimului, cu unele ajustări punctuale;

O.

întrucât regiunile în care producătorii au realizat cele mai ridicate niveluri de competitivitate, rentabilitate, internaționalizare, calitate și durabilitate a mediului sunt cele în care producția prezintă cel mai înalt grad de organizare;

P.

întrucât media ratei de organizare în rândul producătorilor este în continuare scăzută și, în anumite state membre, se situează cu mult sub media UE, cu toate că această afirmație generală trebuie să se probeze în funcție de gradul de modernizare a producției și de comercializare din fiecare zonă; întrucât suspendarea și de-recunoașterea organizațiilor de producători, care suscită incertitudini în rândul producătorilor, constituie un factor care contribuie la scăderea acestei medii;

Q.

întrucât, deși ajutorul financiar național [Regulamentul (UE) nr. 1308/2013] este un instrument financiar important în ceea ce privește concentrarea ofertei de producție, eficacitatea sa trebuie sporită;

R.

întrucât rolul pe care îl joacă organizațiile de producători în ceea ce privește deschiderea de piețe noi, promovarea consumului sau investițiile în inovare are un impact cu adevărat pozitiv asupra sectorului F&L în ansamblul său;

S.

întrucât sectorul fructelor și legumelor (F&L) reprezintă 18 % din valoarea totală a producției agricole în UE, acoperă numai 3 % din suprafața cultivată și valorează peste 50 de miliarde EUR;

T.

întrucât lanțul de aprovizionare cu F&L prezintă o cifră de afaceri estimată la peste 120 de miliarde EUR, cu aproximativ 550 000 de angajați, și are un efect economic multiplicator la nivel european, generând cerere și stimulând crearea de valoare adăugată în alte sectoare ale economiei;

U.

întrucât suprafața agricolă totală a UE cultivată cu fructe și legume s-a redus cu 6 % în perioada 2003-2010, ceea ce indică faptul că fermierii au început să cultive altfel de culturi în locul fructelor și legumelor sau, în multe cazuri, au renunțat la agricultură; întrucât, potrivit studiului AREFLH din 2015, acest declin a fost mai mare în Europa de Sud decât în Europa de Nord;

V.

întrucât volumul producției de fructe și legume a scăzut, de asemenea, în ultimii ani, iar valoarea sa tinde să rămână stabilă în termeni reali, fiind de 48,25 miliarde EUR în 2012, în pofida faptului că nu a fost în măsură să ofere prețuri la poarta fermei compatibile cu costurile de producție și cu salariile;

W.

întrucât deficitul de consum reprezintă o problemă majoră pentru sectorul fructelor și legumelor, înregistrând pierderi de producție în cursul ultimilor ani; reamintește informațiile disponibile pe forumul Freshfel Europe care indică faptul că consumul de fructe și legume proaspete în UE-28 în 2012 era de 387 g pe zi pe cap de locuitor, adică cu 8,7 % mai puțin decât media perioadei 2007-2011; întrucât acest declin pare să reflecte tendințele pe termen lung către un consum mai mare de alimente prelucrate și impactul crizei economice;

X.

întrucât 22 de milioane de copii din Uniunea Europeană sunt supraponderali, în vreme ce adolescenții consumă în medie doar 30-50 % din porția zilnică recomandată de fructe și legume;

Y.

întrucât Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă consumul zilnic a cel puțin 400 g de fructe și legume pentru prevenirea afecțiunilor cronice precum bolile cardiace, cancerul, diabetul și obezitatea, aceasta din urmă mai ales în rândul copiilor; întrucât, până în prezent, numai patru state membre ale UE respectă această recomandare;

Z.

întrucât, în 2012, UE a înregistrat un deficit comercial de fructe și legume, în principal din cauza faptului că importă cu mult mai multe fructe decât exportă, din cauza costurilor ridicate de producție;

AA.

întrucât studiul din 2015 al AREFLH subliniază că piața UE este relativ deschisă pentru importuri, pe câtă vreme exporturile europene se confruntă cu bariere tarifare și netarifare semnificative impuse de partenerii comerciali, ceea ce împiedică diversificarea exporturilor; întrucât, deși importurile din țările terțe se află în concurență directă cu produse similare din UE, în cultivarea acestora, în anumite situații, nu se aplică aceleași standarde ecologice, sociale și de siguranță alimentară;

AB.

întrucât, în sectorul fructelor și legumelor, apar frecvent crize ale pieței, dat fiind faptul că inclusiv excedentele de producție reduse pot determina scăderi dramatice ale prețurilor de producător; întrucât fructele și legumele sunt în principal produse perisabile și, prin urmare, trebuie vândute rapid, motiv pentru care fermierii din acest sector se regăsesc într-o poziție de negociere slabă din punct de vedere structural față de marii comercianți și operatori din sectorul prelucrării;

AC.

întrucât criza provocată de interdicția din Rusia are și va avea și pe viitor efecte negative semnificative asupra sectorului fructelor și legumelor, iar producătorii din acest sector suferă unele dintre cele mai mari pierderi; întrucât trebuie subliniată importanța existenței unor organizații de producători puternice, organizate astfel încât să fie capabile să gestioneze la nivel colectiv situațiile neprevăzute și nefavorabile, cu sprijinul unor instrumente comunitare adecvate, adaptate gravității fiecărei crize sau, dacă este necesar, prin activarea unor măsuri excepționale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

AD.

întrucât raportul Comisiei recunoaște că instrumentele de prevenire a crizei regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor au fost folosite într-o mică măsură de la reforma din 2007 și că acestea s-au dovedit ineficiente în atenuarea consecințelor unor crize grave precum E. coli sau criza actuală rezultată în urma interdicției ruse; întrucât, în majoritatea cazurilor, pe lângă retragerea de pe piață, ele sunt dificil de aplicat din punct de vedere administrativ din cauza reglementărilor neclare în această privință;

AE.

întrucât programul de încurajare a consumului de fructe în școli, care include un număr de fructe și legume locale și sezoniere, a suscitat interes și are succes;

AF.

întrucât posibilitatea de a face eligibilă pentru un ajutor financiar al UE rambursarea capitalului și a dobânzilor la împrumuturi contractate pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor a reprezentat, în cadrul programelor operaționale, un instrument important de gestionare a incertitudinii de pe piețe;

AG.

întrucât raportul Comisiei identifică complexitatea normelor și lipsa securității juridice ca puncte slabe ale regimului actual aplicabil sectorului fructelor și legumelor; întrucât comisarul Hogan s-a angajat să îmbunătățească regimul în primul an al mandatului său, având în vedere diferențele culturale și deosebirile dintre statele membre în ceea ce privește realitățile pieței, precum și necesitatea încurajării competitivității și a elanului inovator ale sectorului;

AH.

întrucât studiul Universității din Wageningen concluzionează că interpretările divergente ale legislației UE de punere în aplicare au determinat o insecuritate juridică pentru administrațiile naționale și organizațiile de producători, ceea ce a condus la o sarcină administrativă sporită și la teama de asumare a riscurilor și a creat factori de descurajare în ceea ce privește înființarea de organizații de producători;

AI.

întrucât funcționarea regimului F&L depinde în mod esențial de existența unor proceduri de audit clare și previzibile; întrucât suprapunerea auditurilor consecutive ar trebui evitată și nu ar trebui efectuate audituri de urmărire subsecventă înaintea unei decizii definitive de închidere a conturilor asupra unui audit anterior, pentru ca statele membre să nu fie nevoite să efectueze corecții mai mari decât este necesar;

AJ.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole a luat deja în calcul un număr de elemente care figurează în comunicarea Comisiei și întrucât reglementarea actuală a UE trebuie stabilizată;

AK.

întrucât proporționalitatea ar trebui să fie o componentă esențială în reducerea insecurității juridice în cadrul regimului F&L, garantându-se că nicio organizație de producători în ansamblul ei nu este defavorizată pe baza unor încălcări comise de un sigur autor;

AL.

întrucât OP se confruntă frecvent cu dificultăți în găsirea și formarea de administratori care să aibă competențele necesare pentru desfășurarea unor activități comerciale în mediul competitiv al sectorului destinat activităților economice agricole; întrucât raportul Comisiei indică faptul că cheltuielile OP aferente serviciilor de formare și de consiliere au fost reduse;

AM.

întrucât populația agricolă din UE-28 îmbătrânește rapid și întrucât, în medie, raportul nu este decât de un fermier cu vârsta sub 35 de ani la nouă fermieri cu vârsta peste 55 de ani,

1.

salută raportul Comisiei, care furnizează o imagine echilibrată a evoluției regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor în urma reformei din 2007, confirmă validitatea structurii organizaționale de bază pentru acest sector și identifică domenii în care s-au înregistrat progrese, cum ar fi concentrarea sporită a organizațiilor de producători, care îmbunătățește poziționarea sectorului în lanțul alimentar, și, de asemenea, face referire la problemele care continuă să existe;

2.

consideră că sprijinul trebuie să compenseze consecințele negative – din perspectiva pieței – ale restricțiilor impuse asupra organizațiilor de producători;

3.

salută măsurile cuprinse în regimul UE în materie de fructe și legume, destinate să sporească orientarea către piață a producătorilor din UE, să încurajeze inovarea, să promoveze fructele și legumele, să intensifice competitivitatea producătorilor și să îmbunătățească modul de comercializare, calitatea produselor și aspectele ecologice ale producției, prin acordarea de sprijin OP-urilor, asociațiilor organizațiilor de producători și recunoașterii organizațiilor interprofesionale, stimulând totodată formarea de grupuri care să genereze noi fluxuri de venit ce urmează să fie orientate către noi investiții;

4.

salută faptul că noua PAC își menține regimul F&L, recunoscând însă că instrumentele existente nu s-au dovedit eficiente întotdeauna, după cum recunoaște Comisia Europeană în documentul său de consultare publică intitulat „Revizuirea regimului UE aplicabil sectorului fructelor și legumelor”, și sprijină, prin urmare, activitatea Grupului de la Newcastle menită să îmbunătățească regimul F&L, care ar trebui să țină seama de particularitățile regimului juridic al cooperativelor din statele membre pentru a nu impune limite creării de noi organizații de producători, respectând totodată faptul că producătorii pot opta să nu participe la sistemul OP;

5.

invită Comisia să își intensifice eforturile de a combate practicile comerciale neloiale (PCN) din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, care au un impact negativ asupra veniturilor obținute de producători, reduc veniturile și amenință viabilitatea și sustenabilitatea sectorului; consideră că practicile comerciale neloiale și presiunea exercitată de marile lanțuri de distribuție asupra producătorilor, fie că sunt asociați sau nu, reprezintă principalul obstacol în calea obținerii unui venit decent de către agricultorii de fructe și legume; subliniază că vulnerabilitatea situației acestora este dublată de faptul că produsele lor sunt perisabile; consideră că problemele menționate, precum abandonarea terenurilor sau îmbătrânirea populației de fermieri activi, nu vor dispărea decât atunci când profitul obținut din producție va fi suficient încât să garanteze viitorul profesiei și să atragă mână de lucru tânără;

6.

invită Comisia să definească norme europene clare în materie de principii ale bunelor practici în lanțul alimentar, pentru a asigura o interpretare comună a normelor în ceea ce privește practicile comerciale neloiale;

7.

invită Comisia să promoveze măsuri care să încurajeze comercializarea directă a produselor OP; consideră că vânzarea directă este o alternativă la sectorul marii distribuții și la valorile sale subiacente în ceea ce privește relația cu alimentele, cu agricultura și cu mediul; consideră că prețurile de vânzare directă sunt menținute la un nivel inferior comparativ cu prețurile sectorului marii distribuții, tocmai din cauza eliminării intermediarilor și a costurilor cu logistica; consideră, în acest sens, că scurtarea lanțului garantează fermierilor un profit echitabil și face posibilă combaterea practicilor comerciale neloiale;

8.

constată că multe state membre au introdus măsuri pentru combaterea practicilor comerciale neloiale și solicită un răspuns coordonat la nivelul UE pentru consolidarea funcționării pieței interne pentru produse agricole;

9.

subliniază importanța menținerii standardelor de calitate europene pentru fructele și legumele proaspete pentru a garanta o calitate înaltă și omogenă în cadrul lanțului de aprovizionare, în beneficiul consumatorului final;

10.

îndeamnă Comisia să clarifice modul în care intenționează să aplice articolul 209 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole, astfel încât să promoveze un nivel superior de securitate juridică în privința modului în care urmează a fi îndeplinite obiectivele stabilite la articolul 39 TFUE, cu respectarea strictă a articolului 101 din TFUE în ceea ce privește concurența;

11.

constată că gradul de organizare a sectorului, măsurat în funcție de ponderea valorii totale a producției de fructe și legume comercializate de OP, a crescut constant în ultimii ani în Uniune în ansamblul său, însă această creștere nu poate fi atribuită decât anumitor state membre;

12.

subliniază că, în pofida acestei creșteri, media gradului de organizare în rândul producătorilor rămâne redusă, în anumite state membre situându-se cu mult sub media UE, iar soluționarea acestei probleme este esențială pentru viitorul regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor, nu în ultimul rând prin atenuarea dezechilibrelor regionale semnificative; subliniază în continuare că acest nivel scăzut de organizare nu este ajutat de complexitatea normelor OP, care a antrenat suspendarea și de-recunoașterea OP în unele state membre; prin urmare, solicită Comisiei să inverseze acest declin, simplificând normele programului pentru a face OP mai atractive pentru cei care doresc să se asocieze;

13.

subliniază necesitatea îmbunătățirii ratei de organizare din sector, ținând seama de faptul că aceasta este în mod evident mai mare în regiunile în care producția și comercializarea sunt mai modernizate și orientate spre export și mai redusă în țările care nu au avut ocazia să folosească fondurile operaționale timp de mulți ani;

14.

consideră indispensabil să se aibă în vedere înființarea de instrumente de gestionare a crizelor, iar inițiativele reușite lansate de anumite organizații de producători în această privință trebuie să poată fi identificate clar pentru a putea fi reproduse oriunde este posibil acest lucru; solicită, în acest sens, Comisiei să faciliteze cunoașterea și conștientizarea existenței unor astfel de organizații de producători pioniere în domeniu;

15.

reamintește că organizațiile de producători sunt instrumente aflate în slujba producătorilor pentru a-i ajuta să se organizeze în colectiv pe piață, astfel încât să își protejeze veniturile, și că aceste organizații sunt deosebit de utile în zonele de producție care expediază propriile produse către zone de consum, dar care sunt puțin utilizate de anumiți producători sau în anumite piețe locale ori de nișă;

16.

subliniază, în acest context, că este important să se acorde un sprijin global mai mare organizațiilor de producători și să se furnizeze stimulente mai puternice atât pentru fuzionarea OP existente în AOP, cât și pentru crearea altora noi, atât în context național, cât și internațional, solicitând totodată o monitorizare a investițiilor asociate ajutoarelor acordate pentru înființarea de noi OP, pentru ca acestea să fie investite eficient în mijloace care vor crește venitul producătorilor asociați;

17.

consideră regretabil faptul că, în unele state membre, gradul de organizare în OP este deosebit de redus și recomandă statelor membre să insiste cu prioritate asupra promovării asocierii producătorilor agricoli; invită Comisia să analizeze particularitățile statelor membre cu grad redus de organizare al producătorilor agricoli;

18.

în acest context, solicită Comisiei să reintroducă sprijinul financiar pentru investițiile realizate de organizațiile de producători din sectorul F&L nou înființate; consideră că, fără acest sprijin, organizațiile înființate obțin cu mare dificultate recunoașterea statului, necesară funcționării acestora; consideră, prin urmare, că sprijinul reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru dezvoltarea organizațiilor și creșterea ratei de organizare;

19.

invită Comisia, în cadrul simplificării PAC, să consolideze și mai mult eficacitatea organizațiilor de producători în ceea ce privește consolidarea ofertei de producție, mai ales sub aspectul rolului lor comercial central în cadrul lanțului de aprovizionare cu fructe și legume;

20.

consideră esențial să se prevadă avantaje pentru OP care decid să primească membri tineri; subliniază că OP pot oferi posibilitatea promovării reînnoirii generațiilor în sectorul agricol;

21.

solicită Comisiei să asigure o transpunere rapidă și armonizată a dispozițiilor privind fructele și legumele, pe de o parte, și privind organizațiile de producători și organizațiile interprofesionale, pe de altă parte, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

22.

își reafirmă profunda îngrijorare în legătură cu faptul că, în prezent, numai 7,5 % dintre fermierii din UE au vârste sub 35 de ani și consideră că existența unor OP performante și atractive pentru tineri ar putea juca un rol în inversarea acestei tendințe demografice nesustenabile;

23.

evidențiază necesitatea furnizării de stimulente pentru creșterea nivelului de cercetare și de inovare la nivelul OP; consideră că un nivel superior de inovare va permite OP să devină mai competitive și mai capabile să combată bolile mortale care afectează agricultura europeană;

24.

subliniază necesitatea sprijinirii OP în creșterea exporturilor lor și în implicarea acestora în căutarea de noi piețe externe;

25.

consideră necesară mărirea atractivității organizațiilor de producători prin reducerea birocrației și îmbunătățirea sprijinului acordat acestor grupuri de către Uniunea Europeană, precum și îmbunătățirea mecanismelor de gestionare a crizei;

26.

îndeamnă Comisia ca, în cadrul revizuirii sale viitoare a legislației de punere în aplicare și ca parte a agendei sale de simplificare, să sporească securitatea juridică pentru administrațiile naționale, organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători și să reducă sarcina administrativă impusă acestora; subliniază că această revizuire nu ar trebui să schimbe arhitectura de bază a regimului aplicabil sectorului fructelor și legumelor și nici să aducă atingere intereselor sau câștigurilor producătorilor din sector;

27.

ia act cu îngrijorare de faptul că normele OP sunt deschise unei largi interpretări de către auditorii Comisiei, ceea ce duce la un grad ridicat de incertitudine și poate expune statele membre riscului de respingere și de control jurisdicțional; subliniază, de asemenea, faptul că procedurile de audit și corecțiile financiare trebuie realizate mai rapid și într-o perioadă de audit convenită;

28.

solicită Comisiei să reducă semnificativ perioada de prelucrare în cursul căreia sunt efectuate verificările de conformitate;

29.

solicită Comisiei, tot în scopul creșterii nivelului de securitate juridică, să raționalizeze controalele și să le centreze pe monitorizarea executării reale a fiecărei acțiuni sau măsuri aprobate în cadrul programului operațional, precum și a costului alocat acestora, stabilind clar ce se controlează și cine răspunde de efectuarea controlului;

30.

solicită Comisiei să aplice principiul proporționalității în ceea ce privește sancțiunile și să se asigure că auditurile sunt finalizate într-o limită de timp stabilită, pentru a se spori securitatea juridică pentru OP și membrii acestora;

31.

subliniază faptul că, în multe cazuri, condițiile de aplicare și justificare a regimului de asistență sunt excesive și imprecise și fac obiectul unor verificări multiple de către diverse organisme administrative care adesea nu sunt nici coerente, nici precise, conducând la abandonarea regimului de către un anumit tip de parteneri și la decizia organizațiilor de producători de a nu prezenta programe operaționale; consideră, în acest context, că este esențial să se clarifice legislația europeană cu privire la recunoașterea organizațiilor de producători pentru a garanta securitatea juridică a regimului și a evita incertitudini în rândul producătorilor;

32.

îndeamnă Comisia să clarifice normele privind înființarea de (asociații de) OP transnaționale, îndeosebi normele în materie de responsabilitate și răspundere, în scopul de a crea securitate juridică pentru administrațiile naționale și pentru OP implicate;

33.

solicită o extindere a funcțiilor organizațiilor interprofesionale, îndeosebi în domeniile generice ale informației și comunicării, precum și în domeniul educării cetățeanului-consumator, mai ales în domeniul alimentar;

34.

subliniază rolul organizațiilor interprofesionale în ceea ce privește îmbunătățirea dialogului intern la nivel de sector;

35.

este preocupat de faptul că cele mai mari organizații de producători (aproximativ 18 % dintre toate organizațiile de producători, cu o cifră de afaceri de peste 20 de milioane EUR) primesc aproximativ 70 % din asistența financiară a UE;

36.

consideră că reducerea complexității, inclusiv în ceea ce privește normele pentru crearea de noi organizații de producători în context național și internațional, ar trebui să constituie primul pas în sporirea atractivității lor pentru fermieri, fără ca aceasta să presupună o devalorizare a structurii OP în dauna capacității sale de a activa eficient pe piață; solicită Comisiei să identifice măsuri suplimentare pentru creșterea atractivității organizațiilor de producători, în special în statele membre cu un slab nivel de organizare;

37.

solicită Comisiei să aplice cu grijă principiul proporționalității, asigurându-se că erorile comise de o persoană nu sunt suportate de toți membrii unei asociații de producători;

38.

consideră că nicio simplificare a procedurii de recunoaștere nu ar trebui să aducă atingere reglementărilor naționale în materie de certificare a condițiilor impuse organizațiilor de producători din sectorul F&L, cum ar fi cele aplicate cooperativelor;

39.

solicită Comisiei ca, în cadrul revizuirii sale a regimului sectorului fructelor și legumelor, să reducă sarcina administrativă pentru OP prin eliminarea evaluărilor intermediare efectuate de autoritățile naționale; constată că aceste evaluări deseori repetă întrebările adresate autorităților naționale în rapoartele sale anuale și nu prezintă niciun avantaj evident; în plus, solicită Comisiei, în cadrul obiectivului său de reducere a birocrației, să reducă volumul de informații pe care le solicită din partea autorităților naționale și a OP în rapoartele anuale și să garanteze că sunt colectate numai datele pe care Comisia le utilizează efectiv pentru monitorizarea eficacității programului;

40.

îndeamnă Comisia să reexamineze Regulamentul delegat (UE) nr. 499/2014 din 11 martie 2014, care a introdus verificări mai complexe asupra OP, inclusiv sancțiuni disproporționate pentru nerespectarea criteriilor de recunoaștere complexe; subliniază necesitatea proporționalității sancțiunilor dacă se dorește încurajarea noilor crescători să adere la acest program și stimularea membrilor existenți să își mențină participarea;

41.

consideră că, în mare măsură, competitivitatea OP depinde de gestionarea acestora; îndeamnă Comisia să dezvolte acțiunile existente sau să stabilească acțiuni noi, inclusiv măsuri de formare și inițiative pentru schimbul de bune practici, care să poată îmbunătăți gestionarea organizațiilor de producători și poziția competitivă a acestora în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, precum și să asigure un rol sporit al comportamentului orientat către piață în cadrul OP; subliniază că OP ar trebui gestionate de persoane cu competențe de marketing și capabile să facă față unor situații de criză în sectorul agricol;

42.

recomandă Comisiei să pună accent pe modelele de producție și distribuție integrate în cadrul OP și invită autoritățile locale și regionale să pună la dispoziție suport logistic și de desfacere a produselor ce aparțin OP din regiuni;

43.

solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a permite organizațiilor de producători să își exercite pe deplin rolul de instrumente de ameliorare a veniturilor producătorilor;

44.

invită Comisia să aibă în vedere extinderea dispozițiilor prevăzute pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor (eligibilitatea rambursării capitalului și a dobânzilor la împrumuturi contractate pentru ajutor financiar), precum și pentru realizarea celorlalte obiective urmărite prin programele operaționale ale organizațiilor de producători și ale asociațiilor acestora;

45.

îndeamnă Comisia să creeze acțiuni pentru transferul de „know how” din punct de vedere administrativ și structural, în ceea ce privește modul în care sunt organizate OP, dinspre statele membre cu un nivel ridicat de OP, către cele cu un nivel redus;

46.

constată că practicile favorabile mediului trebuie să fie urmate în mod constant și riguros și că finanțarea în continuare a acestor practici de la un program operațional la altul trebuie așadar încurajată, iar domeniul de intervenție trebuie extins la producătorii ale căror parcele de teren se învecinează cu cele cultivate de membrii unei organizații de producători;

47.

consideră că asociațiile de organizații de producători (AOP) ar putea avea un rol important în creșterea puterii de negociere a fermierilor și îndeamnă Comisia să consolideze stimulentele pentru înființarea de AOP, atât la nivel național, cât și la nivel european, consolidând capacitatea de a acționa în plan juridic, precum și să prevadă posibilitatea asocierii la acțiunile acestora a producătorilor care nu sunt membri ai OP, pentru a avea în vedere un rol mai mare pentru OP; subliniază că AOP sunt capabile nu numai să realizeze concentrarea și consolidarea efectivă a ofertei de producție, ci și să demonstreze o eficacitate sporită în ceea ce privește gestionarea intervențiilor, datorită rolului coordonator așteptat din partea acestora la nivel operațional;

48.

consideră că organizațiile interprofesionale trebuie să fie încurajate pentru a asigura o mai bună organizare a sectorului fructelor și legumelor; consideră că ele pot juca un rol important în crearea și partajarea de valoare adăugată între diferitele părți ale sectorului, precum și în ceea ce privește calitatea, creșterea durabilă a producției și gestionarea piețelor și a crizelor;

49.

consideră că asociațiile de organizații de producători (AOP) ar putea juca un rol important în anticiparea și gestionarea crizelor conjuncturale; subliniază avantajele posibilității asocierii pe o bază voluntară a producătorilor care nu sunt membri ai OP, în scopul de a spori eficacitatea acțiunilor colective ale producătorilor;

50.

subliniază importanța asigurării că structura și funcționarea OP și AOP se bazează pe principiile independenței și democrației, pentru a spori încrederea reciprocă în rândul producătorilor și a combate practicile comerciale neloiale și comportamentele oportuniste;

51.

este ferm convins că metodele de producție pentru exportul către UE din țările terțe trebuie să ofere consumatorilor europeni aceleași garanții în termeni de sănătate, siguranță alimentară, bunăstare a animalelor, dezvoltare durabilă și standarde sociale minime, ca cele impuse producătorilor europeni; consideră că aceasta înseamnă că, în cadrul oricărui acord semnat cu țările terțe, UE trebuie să se conformeze criteriului de reciprocitate autentică în ceea ce privește accesul la piață și respectarea regulilor de producție aplicabile producătorilor din UE;

52.

evidențiază necesitatea facilitării accesului producătorilor la piețele țărilor terțe; solicită Comisiei să își intensifice eforturile de susținere a exportatorilor de fructe și legume pentru a depăși numărul din ce în ce mai mare de bariere netarifare, cum ar fi standardele fitosanitare ale unor țări terțe, din cauza cărora exporturile UE se confruntă cu dificultăți sau sunt chiar imposibile;

53.

este de părere că, pentru a realiza o concurență mai echitabilă cu importurile pe piața Comunității și având în vedere reciprocitatea în materie de standarde fitosanitare, UE ar trebui să consolideze regimul de control al importurilor pentru a-l aduce la același nivel cu cel aplicat de marea majoritate a partenerilor săi comerciali;

54.

salută noul regulament orizontal de promovare a produselor agricole recent adoptat și obiectivul majorării fondurilor alocate căutării de noi piețe, îndeosebi în țări terțe, și încurajează Comisia să lucreze în continuare, în următorii ani, la îmbunătățirea instrumentului de promovare;

55.

îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile în cadrul negocierilor comerciale cu țările terțe în vederea eliminării barierelor tarifare și fitosanitare impuse producțiilor europene, făcând astfel posibilă deschiderea de piețe noi pentru fructele și legumele comunitare;

56.

îndeamnă Comisia să identifice motivele care stau la baza ratei minime de utilizare a instrumentelor de prevenire și gestionare a crizei (PGC) (numai 16 % dintre OP au utilizat această resursă, reprezentând doar 2,8 % din ajutorul total), care sunt adaptate numai pentru a face față crizelor sezoniere minore, și să examineze modalități de îmbunătățire a situației, luând în considerare exemplele de bune practici și experiența organizațiilor de producători existente;

57.

solicită Comisiei să utilizeze întotdeauna ca primă măsură de gestionare a crizelor preferința pentru produse locale, pentru a promova și a proteja piața unică europeană și consumul de produse proprii; sugerează Comisiei să se preocupe îndeaproape de instrumentele de management al riscului, care sunt absolut necesare în vederea asigurării producției agricole a OP;

58.

îndeamnă Comisia să elaboreze un mecanism mai bine coordonat pentru retragerea de pe piață în situații de criză, în scopul de a preveni transformarea crizelor de pe piață în perturbări grave și prelungite care cauzează scăderi semnificative ale veniturilor producătorilor de fructe și legume;

59.

subliniază că utilizarea mecanismului de retragere s-a dovedit a fi limitată și consideră că măsurile de gestionare a crizei ar trebui revizuite inclusiv prin: creșterea procentajului asistenței financiare din partea Uniunii, ajustarea prețurilor de retragere, luarea în considerare a costurilor de producție, creșterea volumelor care pot fi retrase și îmbunătățirea sprijinului, în termeni de transport și ambalare, pentru distribuirea gratuită a fructelor și legumelor cu scopul de a asigura flexibilitatea necesară pentru a adapta sprijinul la forma și gradul de severitate ale fiecărei crize;

60.

solicită Comisei să examineze posibilitatea ca contribuțiile la fonduri mutuale să devină eligibile ca măsuri de prevenire și gestionare a crizei, pentru a asigura o protecție mai mare pentru fermieri în cazul unor crize de piață care determină scăderi semnificative ale veniturilor, însă consideră că aceste fonduri nu trebuie să provină de la postul bugetar alocat de Comisie agriculturii și dezvoltării rurale atunci când criza este provocată de aspecte străine sectorului, cum ar fi interdicția rusă; consideră că, în astfel de cazuri, Comisia ar trebui să caute alte posturi bugetare și să le aloce în vederea atenuării efectelor negative asupra sectorului fructelor și legumelor;

61.

consideră că producătorii nu ar trebui să suporte costul crizelor provocate de circumstanțe străine sectorului agricol, cum ar fi interdicția rusă impusă exporturilor din UE, care a afectat grav numeroși producători de fructe și legume europeni și chiar a agravat unele situații de criză ale pieței, precum cea a sectorului fructelor sâmburoase; solicită ca, în astfel de circumstanțe, măsurile de sprijin comunitare să fie prelungite cât de mult posibil, până la restabilirea totală a situației normale a pieței;

62.

subliniază că, prin intermediul programelor lor operaționale, organizațiile de producători pot contribui în mod semnificativ la atingerea obiectivelor de mediu și la îmbunătățirea standardelor în domeniul siguranței alimentare; salută obiectivele de mediu ale programului, dar solicită Comisiei să permită OP să își adapteze programele operaționale în funcție de nivelul lor de maturitate, precum și să își direcționeze fondurile către o gamă mai largă de măsuri destinate creșterii competitivității globale a sectorului; subliniază faptul că o concentrare mai pronunțată pe măsuri axate pe inovare și pe valoare adăugată are cel mai mare potențial de a îmbunătăți veniturile producătorilor și, astfel, de a face OP mai atractive;

63.

îndeamnă Comisia să consolideze programul de ajutor existent pentru distribuirea de fructe, legume și lapte în școli, având în vedere importanța promovării unei alimentații sănătoase și echilibrate de la o vârstă cât mai fragedă, și să aducă totodată consumatorii mai aproape de producătorii locali;

64.

consideră esențială îmbunătățirea eficacității reglementărilor comunitare în vigoare privind protecția plantelor împotriva introducerii de organisme dăunătoare provenite din țări terțe; subliniază că, odată cu intensificarea schimburilor, aceste organisme devin din ce în ce mai prezente în UE și, deseori, afectează negativ sectorul fructelor și legumelor;

65.

consideră că organizațiile de producători, ca în cazul altor sectoare (precum cel al cultivării măslinelor), și-ar putea asuma un rol de garantare și de coordonare a complementarității și a coerenței diferitelor regimuri de sprijin ale UE, asigurând astfel o transparență sporită a sistemului pentru evitarea cazurilor de dublă finanțare;

66.

îndeamnă Comisia să elaboreze norme de politică sau orientări care să clarifice condițiile în care OP pot beneficia temporar de o derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE, pe baza articolului 222 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care oferă organizațiilor de producători posibilitatea de a lua măsuri pentru stabilizarea sectorului în perioadele de dezechilibre grave pe piețe;

67.

subliniază importanța lanțurilor scurte de aprovizionare și solicită Comisiei și statelor membre încurajarea dezvoltării piețelor locale pentru distribuirea fructelor și a legumelor;

68.

îndeamnă Comisia să intensifice activitățile de cercetare și de monitorizare în legătură cu amenințarea la adresa producției de fructe și legume în UE pe care o reprezintă unele specii invazive precum musculița cu aripi pătate (Drosophila suzukii);

69.

regretă următoarele puncte slabe identificate la stabilirea unora dintre strategiile naționale: numărul prea mare de obiective, lipsa unor ținte precise predefinite pentru diversele obiective și, în special, eficiența foarte redusă a instrumentelor de prevenire și gestionare a crizelor, mai ales în ceea ce privește asigurarea recoltelor, promovarea și comunicarea și retragerea produselor, în special din cauza faptului că acestea trebuie finanțate în detrimentul altor măsuri structurale, iar ajutorul pentru retragerea produselor este, în multe cazuri, insuficient, precum și din cauza volumului considerabil de demersuri birocratice; regretă faptul că instrumentele respective pot face față doar crizelor de piață individuale și sunt insuficiente pentru a gestiona crizele la scară largă, cum ar fi cea actuală provocată de embargoul rusesc;

70.

consideră că se impune stabilirea unor măsuri preventive care să ajute organizațiile de producători să înțeleagă, să calculeze și să utilizeze în mod corect indicatori de performanță predefiniți și subliniază faptul că, în numeroase cazuri, există un număr excesiv de indicatori de performanță, care fac procedura foarte dificilă atât pentru organizațiile de producători, cât și pentru administrație; consideră că, în acest context, ar fi mult mai util să existe mai puțini indicatori de performanță, dar mai semnificativi;

71.

consideră că încurajarea unor obiceiuri alimentare mai sănătoase este asociată cu o mai bună înțelegere a agriculturii și a modalităților de producere a alimentelor și, în acest context, sprijină obiectivul de consolidare a dimensiunii educaționale a programelor care prevăd distribuirea de legume, fructe și lapte în școli; de asemenea, solicită adoptarea cât mai devreme posibil a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește schema de ajutoare pentru aprovizionarea instituțiilor de învățământ cu fructe și legume, cu banane și cu lapte; subliniază, în acest sens, importanța participării organizațiilor de producători în cadrul programului de încurajare a consumului de fructe în școli, ca mijloc de încurajare a unui lanț de aprovizionare scurt și a consumului de fructe și legume locale și sezoniere în rândul copiilor;

72.

consideră că indicatorul-cheie pentru analizarea situației sectorului de producție a fructelor și legumelor este evoluția venitului fermierilor din sector și, prin urmare, solicită Comisiei să elaboreze un studiu axat pe acest aspect, pentru a stabili dacă măsurile adoptate, cum ar fi consolidarea OP, au fost cu adevărat eficiente;

73.

solicită Comisiei să elaboreze un plan urgent de inserție profesională a tinerilor în sectorul agricol, pentru a preveni îmbătrânirea profesiei și abandonarea subsecventă a terenurilor și a producției;

74.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/35

—

având în vedere directivele UE pentru negocierile Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) dintre UE și SUA, adoptate în unanimitate de către Consiliu la 14 iunie 2013 (1), care au fost declasificate și puse la dispoziția publicului de către Consiliu la 9 octombrie 2014,

—

având în vedere articolele 168-191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special principiul precauției consacrat la articolul 191 alineatul (2),

—

având în vedere declarația comună făcută cu ocazia Summit-ului UE-SUA din 26 martie 2014 (2),

—

având în vedere declarația comună din 20 martie 2015 a Comisarei Cecilia Malmström și a Reprezentantului pentru comerț al SUA, Michael Froman, referitoare la excluderea serviciilor publice din acordurile comerciale dintre UE și SUA,

—

având în vedere concluziile Consiliului referitoare la TTIP din 20 martie 2015,

—

având în vedere concluziile Consiliului referitoare la TTIP din 21 noiembrie 2014 (3),

—

având în vedere declarația comună din 16 noiembrie 2014 a Președintelui SUA, Barack Obama, Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, prim-ministrului britanic David Cameron, Cancelarului german Angela Merkel, Președintelui Franței, François Hollande, prim-ministrului Italiei, Matteo Renzi și prim-ministrului Spaniei, Mariano Rajoy, în urma reuniunii lor legate de Summitul G20 care s-a desfășurat la Brisbane, în Australia (4),

—

având în vedere concluziile Consiliului European din 26-27 iunie 2014 (5),

—

având în vedere orientările politice ale Președintelui Juncker din 15 iulie 2014 adresate noii Comisii și intitulate „Un nou început pentru Europa: programul meu pentru locuri de muncă, creștere, echitate și schimbare democratică” (6),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2014 adresată Colegiului Comisiei, privind transparența în negocierile TTIP (C(2014)9052) (7), deciziile Comisiei din 25 noiembrie 2014 privind publicarea informațiilor referitoare la reuniunile dintre membrii Comisiei și organizații sau persoane care desfășoară activități independente (C(2014)9051) și privind publicarea informațiilor referitoare la reuniunile dintre directorii generali din cadrul Comisiei și organizații sau persoane care desfășoară activități independente (C(2014)9048), având în vedere hotărârile și avizele Curții de Justiție a Uniunii Europene (C-350/12 P, 2/13, 1/09) privind accesul la documentele instituțiilor și Decizia Ombudsmanului European din 6 ianuarie 2015 prin care a închis ancheta din proprie inițiativă (OI/10/2014/RA) privind Comisia Europeană în ceea ce privește tratarea cererilor de informații și accesul la documente (Transparența),

—

având în vedere declarația comună a Consiliului pentru energie UE-SUA din 3 decembrie 2014 (8),

—

având în vedere strategia integrată a UE în ceea ce privește siguranța alimentară („de la fermă la consumator”) elaborată în 2004 (9),

—

având în vedere raportul Comisiei din 13 ianuarie 2015 referitor la consultarea publică online cu privire la protecția investițiilor și soluționarea litigiilor între investitori și stat (ISDS) în TTIP (SWD(2015)0003),

—

având în vedere propunerile de text ale UE prezentate spre dezbatere cu SUA în cadrul rundelor de negocieri pentru TTIP, în special cele declasificate și făcute publice de către Comisie, printre altele documentele privind poziția UE intitulate „Aspecte de reglementare în TTIP – sectoarele ingineriei” (10), „Studiu de caz privind echivalența funcțională: metodologie propusă pentru echivalența în materie de reglementare în sectorul automobilelor” (11) și „Capitolul privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă/forța de muncă și mediul: document al UE care prezintă aspectele și elementele esențiale pentru dispoziții în TTIP” (12), precum și propunerile de text privind barierele tehnice în calea comerțului (TBT) (13), măsurile sanitare și fitosanitare (SPS) (14), aspectele vamale și facilitarea comerțului (15), întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) (16), posibile dispoziții privind concurența (17), posibile dispoziții privind întreprinderile de stat și întreprinderile cărora li s-au conferit drepturi sau privilegii speciale sau exclusive (18), posibile dispoziții cu privire la subvenții (19) și soluționarea litigiilor (20), precum și dispoziții inițiale privind cooperarea în materie de reglementare (21),

—

având în vedere avizul privind „Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP)” al Comitetului Regiunilor (ECOS-V-063), adoptat în cadrul celei de-a 110-a sesiuni plenare (11-13 februarie 2015), și avizul Comitetului Economic și Social European din 4 iunie 2014 intitulat „Relațiile comerciale transatlantice și poziția CESE cu privire la îmbunătățirea cooperării și la un eventual acord de liber schimb UE-SUA”,

—

având în vedere raportul inițial final din 28 aprilie 2014 elaborat de ECORYS pentru Comisia Europeană și intitulat „Evaluarea de impact a sustenabilității comerțului (SIA) în sprijinul negocierilor pentru un acord comercial și de investiții cuprinzător între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii” (22),

—

având în vedere raportul Comisiei pe 2015 privind barierele din calea comerțului și a investițiilor (COM(2015)0127), (23)

—

având în vedere „Evaluarea detaliată a evaluării de impact a Comisiei Europene privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții UE-SUA”, publicată în aprilie 2014 de către CEPS pentru Parlament,

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 23 octombrie 2012 referitoare la relațiile comerciale și economice cu Statele Unite (24), Rezoluția din 23 mai 2013 referitoare la negocierile privind schimburile comerciale și investițiile dintre UE și Statele Unite ale Americii (25) și Rezoluția din 15 ianuarie 2015 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013 (26),

—

având în vedere articolul 108 alineatul (4) și articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere Raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru petiții (A8-0175/2015),

A.

întrucât exporturile, prin intermediul schimburilor comerciale și creșterea, prin intermediul investițiilor sunt factori motrici esențiali ai creării de locuri de muncă și ai creșterii economice, care nu necesită investiții guvernamentale;

B.

întrucât PIB-ul UE depinde în mare măsură de comerț și export și beneficiază de pe urma comerțului și a investițiilor bazate pe norme și întrucât un acord ambițios și echilibrat cu Statele Unite ar trebui să sprijine reindustrializarea Europei și să contribuie la atingerea obiectivului pentru 2020 de majorare de la 15 % la 20 % a PIB-ului UE generat de industrie, prin consolidarea atât a comerțului transatlantic cu bunuri, cât și a celui cu servicii; întrucât acesta are potențialul de a crea oportunități în special pentru IMM-uri, microîntreprinderi (în conformitate cu definiția din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei), clustere și rețele de întreprinderi care sunt afectate disproporționat mai mult de barierele netarifare (NTB) decât întreprinderile mai mari, deoarece acestea din urmă au economii de scară care le facilitează accesul la piețe de ambele părți ale Atlanticului; întrucât un acord între cele mai mari două blocuri economice din lume are potențialul de a crea standarde, norme și reguli care să fie adoptate la nivel mondial, fapt care ar fi și în avantajul țărilor terțe și ar permite evitarea accentuării fragmentării comerțului mondial; întrucât eșecul negocierii unui astfel de acord va permite altor țări terțe cu standarde și valori diferite să își asume, în schimb, acest rol;

C.

întrucât nouă state membre ale Uniunii Europene au semnat deja un acord bilateral cu SUA, permițând astfel TTIP să se inspire din bunele practici și să permită în mai mare măsură depășirea obstacolelor întâmpinate de aceste state membre;

D.

întrucât recentele crize de la frontierele UE și evoluțiile din întreaga lume demonstrează necesitatea de a investi în guvernanța globală și într-un sistem bazat pe norme și valori;

E.

întrucât, având în vedere creșterea gradului de interconectare a piețelor mondiale, este esențial ca factorii de decizie să modeleze și să promoveze interacțiunea piețelor; întrucât existența unor norme comerciale adecvate și înlăturarea barierelor inutile sunt fundamentale pentru crearea de valoare adăugată, menținând și dezvoltând, în același timp, o bază industrială solidă, competitivă și diversificată în Europa;

F.

întrucât încercările UE de a face față provocărilor legate de schimbările climatice, protecția mediului și siguranța consumatorilor au determinat costuri reglementare ridicate pentru întreprinderile din UE, împreună cu nivelurile ridicate ale prețurilor materiilor prime energetice și ale electricității, care – dacă rămân nesoluționate în cadrul TTIP – pot accelera procesul de delocalizare și de dezindustrializare, precum și pierderile de locuri de muncă, amenințând astfel obiectivele UE în materie de reindustrializare și de ocupare a forței de muncă, ceea ce va submina și obiectivele însele de politică pe care reglementările UE urmăresc să le atingă;

G.

întrucât un acord comercial bine conceput ar putea contribui la valorificarea oportunităților pe care le oferă globalizarea; întrucât un acord comercial ferm și ambițios nu ar trebui să se concentreze doar asupra reducerii tarifelor și a BNT, ci ar trebui să fie și un instrument de protecție a lucrătorilor, consumatorilor și mediului; întrucât un acord comercial ferm și ambițios reprezintă o oportunitate de a crea un cadru prin consolidarea reglementărilor la cel mai înalt nivel, în conformitate cu valorile noastre comune, prevenind astfel dumpingul social și de mediu și garantând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, ținând seama de obiectivul comun de garantare a unei concurențe deschise în condiții de concurență echitabile;

H.

întrucât, chiar dacă standardele comune ridicate sunt în interesul consumatorilor, ar trebui recunoscut faptul că și convergența este justificată pentru întreprinderi, deoarece costurile mai mari ce rezultă din standarde mai ridicate pot fi mai bine compensate prin economii de scară sporite pe o piață potențială de 850 de milioane de consumatori;

I.

întrucât acordurile comerciale anterioare au prezentat beneficii semnificative pentru economia europeană, este dificil să evaluăm impactul real al TTIP asupra economiei europene și a celei a Statelor Unite și să facem previziuni atât timp cât negocierile sunt în curs, iar din studii reies rezultate contradictorii; întrucât TTIP ca atare nu va soluționa problemele economice structurale persistente din UE și cauzele lor subiacente, ci ar trebui considerat ca un element în cadrul unei strategii europene mai largi, care vizează crearea de locuri de muncă și generarea de creștere, iar așteptările în ceea ce privește TTIP ar trebui să fie proporționale cu nivelul de ambiție la care se va ajunge în timpul negocierilor;

J.

întrucât consecințele embargoului impus Rusiei au demonstrat în mod clar relevanța geopolitică constantă a agriculturii, importanța accesului la mai multe piețe agricole diferite și necesitatea unui parteneriat comercial strategic solid cu parteneri comerciali de încredere;

K.

întrucât este important ca agricultura europeană să beneficieze de un acord comercial reciproc avantajos cu SUA, în vederea promovării poziției Europei ca actor esențial pe piața mondială, fără a pune în pericol actualele standarde de calitate ale produselor agricole europene și îmbunătățirea lor pe viitor, menținând, în același timp, modelul agricol european și asigurându-i viabilitatea economică și socială;

L.

întrucât fluxurile comerciale și de investiții nu reprezintă un scop în sine, iar bunăstarea cetățenilor obișnuiți, a lucrătorilor și a consumatorilor, precum și multiplicarea oportunităților pentru întreprinderi, ca vectori ai creșterii economice și creării de locuri de muncă, sunt criteriul de referință al unui acord comercial; întrucât TTIP ar trebui considerat un model de acord comercial de calitate, care îndeplinește aceste cerințe, pentru a servi drept exemplu în viitoarele noastre negocieri cu alți parteneri comerciali;

M.

întrucât, pentru a ajunge la un rezultat de înaltă calitate, este necesar un anumit nivel de confidențialitate a negocierilor, dar nivelul limitat de transparență în care negocierile au fost purtate în trecut a condus la deficiențe în ceea ce privește controlul democratic asupra procesului de negociere;

N.

întrucât Președintele Juncker a reiterat în mod clar, în orientările sale politice, că dorește un acord comercial echilibrat și rezonabil cu Statele Unite și că – deși UE și SUA pot face un important pas înainte prin recunoașterea reciprocă a standardelor produselor și colaborarea în vederea stabilirii de standarde transatlantice – UE nu va sacrifica standardele sale în materie de siguranță (alimentară), sănătate umană, sănătate animală, standardele sociale, de mediu sau standardele în materie de protecție a datelor și diversitate culturală; reamintind că siguranța alimentelor pe care le consumăm, protecția datelor cu caracter personal ale cetățenilor europeni și serviciile de interes general nu sunt negociabile, cu excepția cazului în care scopul este cel de a ajunge la un nivel mai ridicat de protecție;

O.

întrucât este importantă încheierea cu succes a negocierilor privind Sfera de siguranță și Acordul-cadru SUA-UE privind protecția datelor;

P.

întrucât Președintele Juncker a menționat, de asemenea, în mod clar în orientările sale politice că nu va accepta ca competențele instanțelor din statele membre să fie limitate de regimuri speciale pentru litigiile legate de investiții; întrucât, având în vedere că rezultatele consultării publice cu privire la protecția investițiilor și soluționarea litigiilor între investitori și stat în cadrul TTIP sunt disponibile, se desfășoară în prezent un proces de reflecție, care ține seama de contribuții, în cadrul celor trei instituții europene, precum și între acestea, în paralel cu consultarea societății civile și a întreprinderilor, privind cea mai bună modalitate de a asigura protecția investițiilor și tratamentul egal al investitorilor, garantând în același timp dreptul statelor de a reglementa;

Q.

întrucât Parlamentul sprijină pe deplin decizia Consiliului de a declasifica directivele de negociere, precum și inițiativa în materie de transparență a Comisiei Europene; întrucât dezbaterile publice vii care au avut loc în Europa privind TTIP au evidențiat necesitatea ca negocierile privind TTIP să se desfășoare într-o manieră mai transparentă și mai incluzivă, ținând cont de preocupările exprimate de cetățenii europeni și comunicând rezultatele negocierii publicului larg;

R.

întrucât negocierile dintre SUA și UE se desfășoară din iulie 2013, dar până în prezent nu s-a convenit asupra niciunui text comun;

S.

întrucât se așteaptă ca TTIP să fie un acord mixt care necesită ratificarea de către Parlamentul European și toate cele 28 de state membre ale UE;

1.

consideră că UE și SUA sunt parteneri strategici cheie; subliniază că Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) constituie cel mai semnificativ proiect recent UE-SUA și că acesta ar trebui să dea un nou impuls parteneriatului transatlantic în ansamblul său, dincolo de aspectele sale comerciale; subliniază că încheierea cu succes a acestuia are o deosebită importanță politică;

2.

adresează Comisiei, în contextul negocierilor în curs privind TTIP, următoarele recomandări:

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție care cuprinde recomandările adresate de Parlamentul European Comisiei și, spre informare, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Administrației și Congresului SUA.

11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/48

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă privind locurile de muncă verzi: Exploatarea potențialului economiei verzi în materie de creare de locuri de muncă” COM(2014)0446),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri” (COM(2014)0440),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice” (SWD(2012)0092),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 6 decembrie 2010 privind „Politicile de ocupare a forței de muncă pentru o economie competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al resurselor și ecologică”,

—

având în vedere Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre,

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri și Inițiativa privind locurile de muncă verzi”,

—

având în vedere studiul realizat de OCDE/Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale din 2014 intitulat Competențe și locuri de muncă mai verzi, Studii ale OCDE privind creșterea ecologică,

—

având în vedere analiza efectuată de Observatorul european pentru ocuparea forței de muncă în 2013 intitulată Promovarea locurilor de muncă verzi pe perioada crizei: un manual de bune practici în Europa anului 2013,

—

având în vedere raportul din 2011 întocmit de Organizația Internațională a Muncii/Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale intitulat: Competențe pentru locurile de muncă ecologice: o imagine de ansamblu: raport de sinteză bazat pe 21 de studii de țară,

—

având în vedere raportul întocmit de Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale din 2010 intitulat: Competențe pentru locurile de muncă ecologice: raport european de sinteză,

—

având în vedere rapoartele Eurofound privind relațiile industriale și sustenabilitatea: rolul partenerilor sociali în tranziția către o economie ecologică (2011), ecologizarea economiei europene: răspunsuri și inițiative ale statelor membre și ale partenerilor sociali (2009) și ecologizarea industriilor din UE: anticiparea și gestionarea efectelor asupra cantității și calității locurilor de muncă) (2013),

—

având în vedere documentul de lucru al OCDE, CFE-LEED din 8 februarie 2010 intitulat Green jobs and skills: the local labour market implications of addressing climate change, (Locuri de muncă și competențe verzi: implicațiile asupra pieței muncii locale ale combaterii schimbărilor climatice),

—

având în vedere definiția dată de OIM/UNEP unui loc de munca „verde” ca orice loc de muncă decent care contribuie la conservarea sau restabilirea calității mediului, fie că este în agricultură, industrie, servicii, fie în administrație;

—

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 intitulată „Ecoinovarea – locuri de muncă și creștere economică prin intermediul politicii de mediu” (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile (3),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A8-0204/2015),

A.

întrucât tendințele globale precum utilizarea ineficientă a resurselor, presiunea nesustenabilă asupra mediului, schimbările climatice se apropie de atingerea unor limite dincolo de care va fi imposibil să se prevină producerea unor efecte ireversibile asupra societăților noastre și a mediului natural, iar agravarea excluziunii sociale și a inegalităților constituie o provocare pentru societăți;

B.

întrucât în raportul său pe 2015, Agenția Europeană de Mediu a subliniat caracterul necorespunzător al măsurilor actuale pentru atingerea obiectivelor în domeniul protecției biodiversității, al reducerii utilizării de combustibili fosili, combaterea schimbărilor climatice și prevenirea impactului acestora asupra sănătății umane și mediului;

C.

întrucât lipsa unei reacții politice coerente pentru a contracara aceste probleme recurente riscă să lase neutilizată o parte însemnată a potențialului de creare de locuri de muncă sustenabile al unei tranziții către o societate ecologică și favorabilă incluziunii;

D.

întrucât, considerăm că reacția la aceste amenințări ar trebui să fie dezvoltarea de noi sectoare, o transformare a altora și declinul unor sectoare precum cele foarte poluante; întrucât este necesar să se pună accentul pe inovare și pe modalități de reducere a poluării; întrucât, în privința unor sectoare în declin, trebuie acordată o atenție deosebită forței de muncă, oferindu-i posibilități de recalificare și locuri de muncă alternative; întrucât investițiile în aceste domenii care au prioritate în cadrul agendei privind locurile de muncă ecologice a Comisiei, inclusiv reciclarea, biodiversitatea, eficiența energetică, calitatea aerului și toate tehnologiile de energie din surse regenerabile, cum ar fi energia regenerabilă offshore, au potențialul de a stimula în mod considerabil crearea de locuri de muncă, inclusiv în zonele slab populate;

E.

întrucât, potrivit Agenției Europene de Mediu, sectorul bunurilor și serviciilor verzi a crescut cu peste 50 % între 2000 și 2011, generând peste 1,3 milioane de locuri de muncă și întrucât, potrivit calculelor Comisiei, economia energiei din surse regenerabile va crea 20 milioane de noi locuri de muncă în Europa până în 2020; întrucât o politică ambițioasă și coerentă a UE și investițiile în energie din surse regenerabile, gestionarea pădurilor, agricultura sustenabilă și protecția solului (pentru a preveni și contracara instabilitatea hidrologică) pot stimula în mod semnificativ crearea de locuri de muncă;

F.

întrucât obiectivul dezvoltării durabile este consacrat în Tratatul de la Lisabona și punerea sa în aplicare înseamnă tratarea problemelor de mediu la același nivel cu cele economice și sociale;

G.

întrucât Strategia UE 2020 de promovare a economiilor inteligente, durabile și favorabile incluziunii recunoaște rolul esențial al tranziției către economii verzi și echitabile din punct de vedere social;

H.

întrucât rigiditățile pieței muncii împiedică crearea de locuri de muncă, în vreme ce o piață a muncii competitivă în UE poate contribui la realizarea obiectivelor în materie de ocupare a forței de muncă incluse în Strategia Europa 2020;

I.

întrucât UE și statele sale membre și-au luat angajamentul, cu prilejul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2010 de la Cancun, să asigure „o tranziție echitabilă a forței de muncă prin crearea unor condiții de muncă decente și a unor locuri de muncă de calitate”; întrucât o tranziție echitabilă pentru toți către o economie sustenabilă din punct de vedere ecologic trebuie să fie bine gestionată pentru a contribui la obiectivele de a asigura locuri de muncă sustenabile și pe termen lung pentru toți – inclusiv, dar fără a se limita la, locuri de muncă cu înaltă calificare – precum și incluziunea socială și eradicarea sărăciei;

J.

întrucât cei cinci piloni ai unei „tranziții echitabile” includ: consultare/vocea Uniunii; investiții în locuri de muncă verzi și decente; competențe verzi; respectarea dreptului la un loc de muncă și a drepturilor omului; și protecția socială a lucrătorilor și a comunităților implicate direct în tranziția de la o economie cu emisii ridicate de dioxid de carbon la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

K.

întrucât participarea în număr mare a lucrătorilor la tranziție este esențială, scopul fiind de a fi tot mai conștienți de importanța mediului și responsabilitatea față de acesta și de a înțelege că este necesar ca resursele să fie utilizate mod eficient și ca impactul nostru asupra mediului să fie redus;

L.

întrucât potențialul expansiunii locurilor de muncă verzi este frânat de un deficit de forță de muncă calificată și de nepotrivirea dintre competențele existente și piața muncii ca urmare a mai multor factori, printre care diversitatea programelor de formare în raport cu sustenabilitatea, deficiențele identificate în anumite sectoare, lipsa de studenți care să dețină competențele STEM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) și IT necesare și concentrarea genurilor în unele sectoare, unde nu este asigurată egalitatea de gen;

M.

întrucât există dovezi că investițiile în eficiența energetică și în eficiența utilizării resurselor și dezvoltarea unui lanț de distribuție printr-o strategie industrială clară, precum și impozitarea altor resurse mai degrabă decât a forței de muncă, au un impact pozitiv asupra creării de locuri de muncă;

N.

întrucât Europa s-a implicat în concurența mondială și costurile accesibile ale energiei, finalizarea pieței interne a UE și un mediu mai favorabil investițiilor destinat creșterii sustenabile și creării de locuri de muncă joacă un rol decisiv;

O.

întrucât anumite sectoare, precum renovarea clădirilor în vederea asigurării eficienței energetice, sunt specifice fiecărui loc de desfășurare a activității și nu pot fi delocalizate sau transferate;

P.

întrucât incertitudinea și lipsa de coerență în ceea ce privește direcția politică, precum și absența unor obiective clare împiedică investițiile, dezvoltarea de competențe, C&D și contracarează, astfel, crearea de oportunități de angajare;

Q.

întrucât un grad mai ridicat de sensibilizare socială cu privire la importanța nevoii de o economie verde ar consolida posibilitățile de ocupare a forței de muncă;

R.

întrucât obiectivele clare, specifice, pe termen mediu și lung, inclusiv obiectivele UE în materie de eficiență energetică și poluare, pot fi factori importanți ai schimbării și întrucât normele UE joacă la rândul lor un rol important în această privință; întrucât investițiile cu obiectiv precis, inclusiv în dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare din UE, care să creeze locuri de muncă ar trebui să decurgă dintr-un cadru politic clar și să fie în concordanță cu acesta;

S.

întrucât sectorul public și autoritățile locale și regionale pot juca un rol esențial în facilitarea tranzițiilor către o economie verde și în crearea de piețe ale forței de muncă favorabile incluziunii;

T.

întrucât Ecolabel, EMAS, GPP și scheme similare contribuie la crearea de locuri de muncă verzi;

U.

întrucât microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii sunt cele mai importante surse de locuri de muncă în UE, în cadrul acestora găsindu-se peste 80 % dintre toate locurile de muncă și întrucât acestea au reprezentat un exemplu de urmat în multe sectoare „verzi”, însă se pot confrunta cu greutăți deosebite în ceea ce privește anticiparea competențelor necesare și utilizarea la maximum a potențialului locurilor de muncă;

V.

întrucât Orientările integrate reprezintă un aspect-cheie al coordonării politicilor economice și de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și formează baza recomandărilor specifice fiecărei țări și întrucât acestea ar trebui să stea la baza obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special a obiectivului privind ocuparea forței de muncă, printre altele prin promovarea creării de locuri de muncă de calitate, inclusiv prin locuri de muncă verzi;

W.

întrucât femeile trebuie să beneficieze în mod egal de crearea de locuri de muncă verzi adecvate, iar „plafonul de sticlă” trebuie spart;

X.

întrucât femeile sunt afectate în mod disproporționat de criză și de politicile de austeritate și întrucât locurile de muncă verzi s-au dovedit a fi mai rezistente în fața crizelor decât alte locuri de muncă;

Y.

întrucât sectoarele cu emisii scăzute de carbon tind să aibă un nivel mai ridicat de productivitate a muncii, iar cotele salariale au scăzut mai puțin în aceste sectoare decât în primele 15 industrii emitente de carbon;

Z.

întrucât datele Eurobarometru privind locurile de muncă verzi în cadrul IMM-urilor demonstrează că economiile de energie, reducerea cantității de deșeuri și a consumului de materii prime reprezintă măsuri avantajoase din punct de vedere economic;

1.

subliniază că tranziția către societăți și economii sustenabile, inclusiv spre modele sustenabile de consum și producție, are potențialul de a crea noi locuri de muncă de calitate și de a „înverzi” locurile de muncă actuale în aproape toate sectoarele și de-a lungul întregului lanț valoric: de la cercetare la producție, distribuție și servicii post-vânzare, și în noi sectoare ecologice de înaltă tehnologie, precum energiile regenerabile, precum și în sectoare tradiționale ca producția manufacturieră și construcțiile sau în agricultură și pescuit ori sectoarele de servicii, precum turismul, cateringul, transporturile și educația; în același timp, subliniază faptul că, pe lângă crearea unui număr mare de locuri de muncă, investițiile în energiile din surse regenerabile și eficiența energetică contribuie la menținerea competitivității economice și industriale a Europei și la reducerea dependenței energetice a Europei;

2.

subliniază că două treimi din serviciile oferite de natură – printre care solurile fertile, apa și aerul curat – sunt din ce în ce mai rare, iar încălzirea globală și pierderea biodiversității se apropie de limite dincolo de care efectele ireversibile asupra societăților noastre și a mediului natural nu vor putea fi evitate;

3.

subliniază faptul că creșterea economică continuă este posibilă numai dacă ține cont de limitările impuse de mediu; din această perspectivă, subliniază faptul că economia verde circulară poate oferi soluții pentru mediu, precum și pentru economie și societate în general;

4.

subliniază că aplicarea integrală a legislației din domeniul mediului, precum și îmbunătățirea integrării mediului în alte politici sectoriale ale UE și o mai bună coerență dintre acestea sunt determinante pentru valorificarea deplină a potențialului economiei verzi și, prin urmare, pentru crearea de locuri de muncă ecologice;

5.

reamintește că, în raportul său pe 2015, Agenția Europeană de Mediu a subliniat caracterul necorespunzător al măsurilor actuale pentru atingerea obiectivelor în domeniul protecției biodiversității, reducerii utilizării de combustibili fosili, combaterii schimbărilor climatice și prevenirii impactului acestora asupra sănătății umane și calității mediului;

6.

ia act de faptul că tranziția are un potențial semnificativ de a crea locuri de muncă pe plan local care nu pot fi relocate și în zone care nu pot fi delocalizate, precum și în sectoarele lovite de criză, cum ar fi sectorul construcțiilor; constată că există dovezi solide potrivit cărora tranziția la economia verde va avea, dacă punem în balanță, un efect pozitiv asupra ocupării locurilor de muncă, reflectând ideea că activitățile economice sustenabile, precum economiile de energie sau agricultura organică, implică utilizarea mai intensivă a forței de muncă decât activitățile pe care le înlocuiesc și ar putea avea potențialul de a le permite regiunilor să devină mai autonome;

7.

consideră că ar trebui adoptată o definiție comună a „locurilor de muncă verzi”, bazată pe definiția OIM și a Conferinței internaționale a statisticienilor;

8.

salută declarația Comisiei potrivit căreia restructurarea ar trebui gestionată într-un mod responsabil din punct de vedere social, recunoscând, în același timp, necesitatea de a inova și restructura întreprinderile;

9.

consideră că este esențial, în vederea maximizării potențialului net de crearea de locuri de muncă al economiei verzi, ca forța de muncă existentă să beneficieze de oportunități adecvate în vederea dobândirii noilor competențe necesare pentru economia circulară;

10.

solicită statelor membre să încurajeze politicile menite să asigure protecția și modernizarea clădirilor publice în vederea sporirii eficienței energetice și a reducerii consumului;

11.

solicită statelor membre și Comisiei, după caz, să se angajeze să lanseze o „foaie de parcurs a tranziției echitabile” care să combine obiective ambițioase de mediu cu promovarea următoarelor aspecte: un nivel adecvat de protecție socială, remunerare adecvată, locuri de muncă pe termen lung și condiții de muncă sigure și sănătoase, precum și investiții publice în educație, programe de instruire și formare profesională, respectarea drepturilor lucrătorilor și consolidarea activităților de informare, consultare și participare a lucrătorilor în privința chestiunilor legate de dezvoltarea durabilă, asigurând o reprezentare efectivă a intereselor lucrătorilor; invită statele membre să urmărească realizarea acestor obiective;

12.

reamintește că strategia revizuită a UE în domeniul sănătății și siguranței ar trebui să țină seama de evoluțiile specifice noilor sectoare, după caz;

13.

subliniază că anticiparea schimbărilor de pe piața muncii necesită gestionarea proactivă a transformării, îmbunătățirea colectării de date de înaltă calitate cu privire la nevoile pieței muncii din prezent și din viitor, cu implicarea instituțiilor europene de învățământ superior, și că planificarea pe termen lung este esențială pentru asigurarea unei tranziții de succes și a mai multor locuri de muncă; subliniază rolul important jucat de autoritățile locale și regionale în tranziția către o economie mai verde în domeniile educației, infrastructurii, sprijinului acordat întreprinderilor locale și pentru crearea de servicii de ocupare a forței de muncă stabile, cu salarii reglementate prin acorduri colective sau prin alte mijloace autorizate în conformitate cu legislația națională; subliniază faptul că dialogul social este un element esențial al managementului transformării; invită Comisia, statele membre, administrațiile regionale și locale și partenerii sociali să își asume responsabilitatea și să abordeze această provocare împreună, ținând seama de principiul subsidiarității;

14.

constată că rolul partenerilor sociali în tranziția către locuri de muncă verzi a crescut treptat în ultimii ani, dar reamintește că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a construi un dialog social sustenabil și de durată, care poate contribui la soluționarea provocărilor create de trecerea la o economie competitivă, cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

15.

subliniază importanța guvernelor naționale în ceea ce privește promovarea dialogului social sectorial, în special în noile industrii verzi emergente, precum și asigurarea unui mediu favorabil incluziunii IMM-urilor;

16.

constată că unele regiuni se confruntă cu mai multe provocări decât altele din cauza concentrării geografice a industriilor energointensive și poluatoare, care folosesc numeroase resurse, sau a nivelurilor mai ridicate de sărăcie sau șomaj; invită statele membre și administrațiile locale și regionale, susținute de Uniunea Europeană să colaboreze cu partenerii sociali și să elaboreze în comun foi de parcurs privind tranziția echitabilă, inclusiv mecanisme de solidaritate pentru o tranziție ecologică și echitabilă din punct de vedere social a economiilor locale și regionale, sprijinind în același timp comunitățile și lucrătorii afectați de schimbările în cauză și reducând astfel nesiguranța creată de deplasarea locurilor de muncă și luând măsuri pentru ca cererea de noi competențe profesionale să fie satisfăcută;

17.

subliniază faptul că autoritățile locale pot juca un rol-cheie în promovarea creșterii numărului de locuri de muncă în economia verde și în crearea de locuri de muncă mai decente și favorabile incluziunii, prin:

18.

subliniază importanța colaborării conducerii cu forța de muncă pentru a asigura participarea în număr mare la realizarea acestor schimbări prin intermediul unor parteneriate sociale; recomandă implicarea unor reprezentanți din partea sindicatelor pe probleme de ecologie care să conlucreze cu angajatorii pentru a consolida ecologizarea economiilor și pentru a crește sustenabilitatea la locul de muncă; invită statele membre să ofere sprijin specific pentru inițiativele comune lucrător-angajat pentru a ecologiza industriile;

19.

consideră că ar trebui elaborate proiecte-pilot în sprijinul unora dintre aceste obiective;

20.

salută angajamentul Comisiei de a utiliza programele specifice de mobilitate a forței de muncă din cadrul Programului pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) pentru a promova mobilitatea forței de muncă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă;

21.

salută instrumentele pentru dezvoltarea de competențe și previzionarea competențelor necesare propuse de Comisie; subliniază faptul că dezvoltarea competențelor ar trebui să încurajeze dezvoltarea competențelor STEM care sunt foarte utile în cadrul unei economii; subliniază totuși că este nevoie de măsuri și investiții mai ambițioase; consideră că, în vederea anticipării viitoarelor nevoi privind competențele, toate părțile interesate de pe piața forței de muncă trebuie să fie foarte implicate la toate nivelurile;

22.

invită statele membre să colaboreze cu Comisia pentru a crea o bază de date care să prezinte cursurile de formare și ofertele de locuri de muncă verzi, cu scopul de a îmbunătăți calitatea informațiilor, consilierii și orientărilor privind cariera disponibile și competențele necesare pentru a valorifica oportunitățile de ocupare a forței de muncă oferite de tranziția către o economie verde;

23.

invită Comisia să ia măsuri astfel încât colectarea datelor să se realizeze în toate sectoarele verzi, inclusiv în cele care sunt în prezent neglijate, cum ar fi sectoarele transportului public și comerțului cu amănuntul; solicită Comisiei ca, odată cu sprijinirea institutelor naționale de statistică și a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și odată cu consolidarea folosirii de instrumente de modelare cantitative, să includă o perspectivă a egalității de gen în colectarea datelor privind toate sectoarele de muncă verzi;

24.

invită Comisia să includă o perspectivă de gen în dezvoltarea noilor activități de colectare, dezagregare și analiză a datelor, cum ar fi activitățile realizate cu ajutorul instrumentului econometric FIDELIO sau împreună cu părți interesate, cum ar fi Conferința internațională a statisticienilor din domeniul muncii;

25.

subliniază nevoia de o mai mare axare pe eliminarea decalajelor de competențe prin stimularea dezvoltării competențelor;

26.

solicită Comisiei să contribuie la încurajarea dezvoltării competențelor prin actualizarea calificărilor și a programelor corespunzătoare de educație și formare la nivelul UE;

27.

solicită Comisiei să sublinieze gradul mai mare de utilizare a sistemelor de clasificare, precum ESCO, care pot fi folosite în vederea identificării decalajelor de competențe;

28.

subliniază importanța unor mai bune sinergii între sistemele de învățământ și apariția unor noi locuri de muncă verzi printr-o mai bună coordonare între instituțiile educative și sindicatele angajatorilor și alte organizații relevante;

29.

solicită statelor membre, administrațiilor regionale și autorităților locale să adopte și să aplice, împreună cu partenerii sociali și furnizorii de cursuri de formare profesională, strategii de dezvoltare și de anticipare a competențelor cu scopul de a îmbunătăți competențele generice, sectoriale și specifice diferitelor meserii; subliniază, în continuare, importanța parteneriatelor și a încrederii între instituțiile educaționale, întreprinderi, partenerii sociali și autorități;

30.

ia act de faptul că aceste strategii ar trebui să includă o evaluare detaliată a tipului și nivelului de locuri de muncă verzi care urmează să fie create și a competențelor și cunoștințelor necesare, conducând la anticiparea și identificarea decalajelor de competențe și la programe de instruire și formare profesională pe parcursul întregii vieți care să se axeze pe corelarea competențelor cu locurile de muncă, în scopul creșterii gradului de ocupare a forței de muncă; subliniază necesitatea de a include în strategii atât lucrătorii disponibilizați, cât și lucrătorii slab calificați care riscă să fie excluși de pe piața muncii, luând măsuri pentru ca formarea competențelor să fie specifică, accesibilă și gratuită pentru acești lucrători;

31.

constată că CEDEFOP propune ideea potrivit căreia adaptarea programelor de învățământ și includerea activităților de sensibilizare la problemele mediului, cu o înțelegere a dezvoltării sustenabile și a eficienței afacerilor, sunt mai eficiente decât propunerea unor noi programe de formare;

32.

încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să integreze în sistemele de educație și formare dezvoltarea sustenabilă și aptitudinile și competențele de mediu, în special prin consolidarea sistemelor VET (sisteme pentru educație și formare profesională), precum și prin încurajarea centrelor de cercetare de a dezvolta tehnologii, proiecte și brevete pentru produsele ecologice, în colaborare cu întreprinderile noi și ecologice; în acest sens, încurajează schimburile de idei între centrele de cercetare și rețelele de întreprinderi și experți; reamintește importanța competențelor științifice, tehnologice și matematice (STEM) și nevoia de a asigura un număr cât mai mare de femei care să studieze discipline STEM;

33.

solicită o strategie ambițioasă pentru crearea de locuri de muncă sustenabile, inclusiv prin soluționarea problemei nepotrivirii dintre competențele existente și piața muncii, punându-se un accent special pe satisfacerea necesităților în materie de competențe ale unei economii mai verzi;

34.

îndeamnă statele membre să profite de dezvoltarea acestui sector, să creeze programe de ucenicie pentru competențe foarte înalte, pentru a pune la dispoziția tinerilor cunoștințe specializate și cursuri de formare, precum și să contribuie la abordarea nivelurilor ridicate de șomaj în rândul tinerilor;

35.

invită Comisia și statele membre cala trecerea la o economie verde, să aibă în vedere nevoile femeilor și fetelor cu scopul de a îmbunătăți oportunitățile lor de învățare pe tot parcursul vieții, în special în domeniile care au un potențial ridicat pentru crearea unui număr semnificativ de locuri de muncă verzi noi, cum ar fi știința, cercetarea, ingineria, tehnologia digitală și noile tehnologii, pentru a consolida poziția femeii în societate, eliminând stereotipurile de gen și oferind locuri de muncă care să corespundă în totalitate nevoilor și competențelor specifice ale femeilor;

36.

invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să includă în mod sistematic perspectiva egalității de gen în definirea, implementarea și monitorizarea politicilor de creare de locuri de muncă verzi la toate nivelurile, pentru a asigura faptul că sunt garantate șanse egale, ținând seama de provocările aferente creării de locuri de muncă verzi în mediul rural; încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să depună și mai multe eforturi pentru a le permite femeilor să participe pe deplin la formularea politicilor, luarea deciziilor și implementarea unei strategii vizând locurile de muncă verzi, care să includă competențe verzi;

37.

solicită Comisiei să deschidă o dezbatere publică privind conceptul de „educație pentru dezvoltare durabilă” și să promoveze acest concept, cu un accent deosebit pe educația fetelor și a femeilor; invită statele membre și Comisia să promoveze politici care să încurajeze participarea în mai mare măsură a femeilor la disciplinele educative STIM și la educația antreprenorială și să conecteze agenda „locurilor de muncă verzi” la capacitarea femeilor prin intermediul educației; solicită luarea de măsuri care să încurajeze participarea femeilor la învățământul profesional și tehnic (VET) și oportunitățile de învățare pe tot parcursul vieții în sectoarele verzi;

38.

invită Comisia să adopte o strategie europeană pentru perioada 2015-2020 în materie de egalitate de gen, care să țină seama de obiectivele Strategiei Europa 2020 legate de rata de ocupare a forței de muncă pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii.

39.

subliniază necesitatea unor măsuri specifice din partea autorităților și a serviciilor publice, care ar implica toate părțile interesate de pe piața forței de muncă, inclusiv organizațiile de angajatori și de angajați, cu scopul de a reduce decalajul competențelor; invită statele membre și autoritățile regionale și locale să introducă instrumente pentru a forma personalul din cadrul autorităților și serviciilor de ocupare a forței de muncă să integreze competențele pentru ocuparea locurilor de muncă verzi în cadrul politicii în domeniul pieței forței de muncă, precum și să creeze mijloace de evaluare a impactului acestei formări; subliniază că este important ca instituțiile europene de învățământ să își alinieze programele la nevoile economiei verzi și ale pieței forței de muncă în general;

40.

solicită statelor membre să instituie un cadru de reglementare care să încurajeze inovarea în economia verde;

41.

invită Comisia și statele membre să adopte cadre de reglementare, fiscale și financiare ambițioase, pe termen lung și integrate pentru investiții sustenabile și pentru a încuraja inovarea, deblocând astfel complet potențialul de ocupare a forței de muncă al acestor schimbări; subliniază că ar trebui dezvoltate politici într-un cadru de perspective pe termen lung care să includă obiective, precum și indicatori de măsurare a progresului către realizarea acestora;

42.

subliniază faptul că o coordonare în cadrul Comisiei și între ministerele relevante de la nivel național este importantă în vederea creării unui cadru pentru schimbare cuprinzător, convenit de întregul guvern, care să poată acorda atenția necesară efectelor distribuționale ale tranziției;

43.

constată că succesul sau eșecul Inițiativei privind locurile de muncă verzi depinde de nivelul de ambiție al obiectivelor obligatorii ale Comisiei referitoare la energia din surse regenerabile și eficiența energetică, precum și de investițiile în tehnologiile din domeniul energiei din surse regenerabile și în programe de eficiență energetică utilizate de statele membre;

44.

subliniază că statele membre și Comisia sunt responsabile pentru politici consecvente care promovează producția de energie din surse regenerabile și eficiența energetică sporită în vederea stimulării dezvoltării locale și regionale și a creării de locuri de muncă de calitate pe plan local; subliniază că investițiile în energia din surse regenerabile și în eficiența energetică pot deveni una din sursele principale de noi locuri de muncă în Europa în anii următori;

45.

subliniază că autonomia energetică a teritoriilor rămâne unul dintre obiectivele pe termen lung ale politicilor economice și energetice ale UE; insistă, totuși, asupra faptului că dimensiunea teritorială a investițiilor trebuie neapărat luată în considerare, întrucât aceasta contribuie la realizarea obiectivelor politicii de coeziune teritorială a UE de a conecta mediul urban și mediul rural;

46.

salută includerea de către Comisie a subiectului locurilor de muncă decente în mandatul de negociere al UE pentru negocierile COP 21 de la Paris, pe baza acordului de la Cancun din 2010 și a inițiativelor ulterioare; invită Comisia să se asigure că agenda „tranziției echitabile” face în continuare parte din poziția sa de negociere;

47.

invită UE și statele membre să stabilească obiective obligatorii privind economiile de energie și eficiența energetică și să sprijine certificatele albe ca instrument ce facilitează realizarea obiectivelor UE în materie de economisire a energiei; invită statele membre să pună integral în aplicare Directiva privind eficiența energetică și să asigure respectarea acesteia, precum și să-și mențină angajamentul privind realizarea cel puțin a obiectivelor de eficiență energetică pentru 2030;

48.

sprijină angajamentele UE de a promova o tranziție echitabilă la nivel mondial către o economie verde favorabilă incluziunii, în colaborare cu alți parteneri internaționali;

49.

invită statele membre să respecte și să pună în aplicare pe deplin noile dispoziții ale legislației revizuite a UE privind achizițiile publice și să ia în calcul posibilitatea de a analiza dacă introducerea unor criterii ecologice și sociale în cadrul politicilor privind achizițiile publice ar putea stimula crearea de locuri de muncă în cadrul unei economii mai verzi; subliniază faptul că ar putea fi clarificate incertitudinile juridice restante legate de utilizarea clauzelor sociale și ecologice în achizițiile publice;

50.

invită Comisia să contribuie la revitalizarea sectorului reparațiilor, ceea ce ar conduce la crearea de noi locuri de muncă care sunt, prin natura lor, favorabile mediului;

51.

solicită statelor membre să sprijine contribuția serviciilor publice la tranziția echitabilă către o economie sustenabilă, în special asigurând în mod proactiv faptul că servicii precum comunicațiile, energia, transportul, gestionarea apei și a deșeurilor, sunt prestate într-un mod sustenabil;

52.

își exprimă ferm dezamăgirea cu privire la retragerea pachetului legislativ privind economia circulară, ale cărui dispoziții se preconiza că ar fi creat până la 180 000 de locuri de muncă numai în sectorul gestionării deșeurilor din UE; invită, prin urmare, Comisia, respectând totodată responsabilitățile statelor membre, să își onoreze angajamentul privind propunerea cât de curând posibil a unor acte legislative ambițioase în domeniul deșeurilor, care să vizeze reducerea în amonte, noi obiective de reciclare și redefinirea criteriilor de calcul al cantității de material efectiv reciclat;

53.

în plus, invită Comisia să ia în considerare introducerea de criterii care să ofere stimulente întreprinderilor care au un ciclu de eliminare a deșeurilor solid și sustenabil din punctul de vedere al mediului;

54.

recunoaște că corelarea producției agricole sustenabile cu monitorizarea și protejarea biodiversității agricole și, implicit, etichetarea inteligentă a produselor agricole în funcție de impactul lor asupra mediului pentru a stimula cererea consumatorilor de produse favorabile biodiversității reprezintă un potențial semnificativ pentru crearea de locuri de muncă verzi în zonele rurale ale UE;

55.

observă faptul că gestionarea sustenabilă a pădurilor are un real potențial de a crea locuri de muncă, contribuind, totodată, în mod activ la atenuarea schimbărilor climatice și la protejarea biodiversității;

56.

invită Comisia să utilizeze semestrul european și revizuirea Strategiei Europa 2020 pentru a sprijini crearea de locuri de muncă verzi; invită Comisia să emită recomandări specifice fiecărei țări care să poată să contribuie la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și la reducerea amprentei ecologice și solicită studii independente detaliate privind costurile și beneficiile unei modificări a sarcinii fiscale (de exemplu, o trecere de la impozitarea veniturilor salariale la impozitarea ecologică), precum și eliminarea treptată până în 2020 a subvențiilor;

57.

subliniază faptul că aceste recomandări ar putea include trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la alte surse și că o astfel de modificare a impozitării ar trebui să vizeze schimbarea comportamentului care generează poluare, dar nu trebuie să aibă repercusiuni nedorite asupra sistemelor de securitate socială sau să afecteze în mod disproporționat persoanele cu venituri mici;

58.

invită Comisia și statele membre să elimine treptat subvențiile directe și indirecte care dăunează mediului, inclusiv, dar nu numai, cele pentru combustibilii fosili; invită Comisia să elaboreze modele care pot fi puse în practică de statele membre pentru trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la impozitarea poluării mediului și să țină seama de impactul asupra mediului al bunurilor și serviciilor, conform principiului „poluatorul plătește”; invită Comisia să emită recomandări specifice fiecărei țări pentru statele membre, care pot contribui la eforturile de promovare a locurilor de muncă ecologice și de reducere a amprentei ecologice; invită, în plus, Comisia să integreze în semestrul european, în mod proactiv, aspecte ecologice și climatice, pentru a sprijini crearea de locuri de muncă verzi;

59.

invită statele membre să introducă subvenții specifice și/sau scutiri fiscale pentru întreprinderile noi, precum și pentru microîntreprinderile și IMM-urile care pun la dispoziție produse și servicii cu o ridicată valoare adăugată pentru mediu, inclusiv un conținut redus de carbon;

60.

invită Comisia și statele membre să arate un grad mai ridicat de coerență și coeziune în politicile lor și să își asume angajamente politice mai substanțiale la cel mai înalt nivel în domenii conexe precum impozitul pe tranzacțiile financiare și combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale;

61.

invită Comisia să își reînnoiască angajamentul asumat în cadrul Strategiei Europa 2020 și să prezinte fără întârziere evaluarea sa la jumătatea perioadei și cel târziu până în 2015; invită Comisia să confirme din nou obiectivele aferente semestrului European, ținând seama de tabloul de bord pentru dezechilibrele macroeconomice și de revizuirea Strategiei Europa 2020; invită Comisia să propună obiective sociale și ecologice mai ambițioase pentru 2030 și 2050; subliniază că o monitorizare exactă, bazată pe metodologie și partajată a locurilor de muncă verzi ar putea să ajute, de asemenea, statele membre în evaluarea eficacității politicilor lor privind mediul și forța de muncă, precum și să consolideze instrumentele elaborate la nivel european în vederea urmăririi progreselor și a monitorizării Orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă din cadrul Strategiei Europa 2020;

62.

subliniază oportunitățile oferite de pachetul pentru 2030 privind clima și energia în materie de creare de locuri de muncă și rolul pe care îl va juca în viitor legislația din domeniul mediului în atingerea obiectivelor pe termen lung ale UE în acest domeniu și în crearea de locuri de muncă și a unei creșteri economice ecologice;

63.

invită Comisia să considere inovarea drept piatra de temelie a industriei europene și să elaboreze strategii active pentru a se asigura că tranzițiile sociale sunt bine gestionate și beneficiile sunt răspândite în întreaga Europă; invită Comisia și statele membre să sprijine apariția unor noi lanțuri de aprovizionare și rețele industriale în domeniul utilizării eficiente a resurselor, al bunurilor și al serviciilor prin intermediul unei politici industriale sustenabile și prin stimulente de transformare a pieței;

64.

subliniază necesitatea ca statele membre să își pregătească economiile pentru un viitor cu emisii scăzute de dioxid de carbon și cu o eficiență ridicată în ceea ce privește utilizarea resurselor și a energiei, ținând cont totodată de posibilul risc de relocare a locurilor de muncă și a emisiilor de dioxid de carbon din cauza efectului politicilor din domeniul climei;

65.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pe plan internațional în vederea creării unei politici mondiale privind mediul, care să poată limita pagubele cauzate de delocalizarea producției industriale în afara UE și de relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

66.

invită Comisia să își prezinte propunerea de reformare a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) cât mai curând posibil, ținând seama de necesitatea de a proteja industriile expuse unui risc semnificativ de „relocare a emisiilor de dioxid de carbon”;

67.

invită Comisia să abordeze chestiunea locurilor de muncă ecologice în cadrul punerii în practică a uniunii energetice;

68.

subliniază faptul că este necesar să se aplice combinația adecvată de intervenții pe partea de ofertă și de cerere, care provine din asocierea creării de locuri de muncă cu politici active în domeniul pieței forței de muncă corespunzătoare, specifice nevoilor diferitelor piețe locale ale forței de muncă;

69.

invită Comisia și statele membre să promoveze, inclusiv în cadrul Fondului european pentru investiții strategice, investițiile de calitate menite să genereze beneficii societale și economice, precum locuri de muncă de calitate sustenabile, egalitate de gen, educație de calitate și inovare în vederea promovării tranziției verzi și a combaterii sărăciei energetice; invită Comisia și statele membre să își concentreze investițiile în domenii cu un impact pozitiv asupra pieței forței de muncă în vederea creării de locuri de muncă sustenabile cu protecție socială deplină și a combaterii șomajului; subliniază că proiectele finanțate vor contribui la Strategia UE 2020 într-un mod măsurabil; subliniază, în acest context, că crearea de locuri de muncă în sectoarele verzi și-a menținut tendința pozitivă pe întreg parcursul recesiunii;

70.

subliniază faptul că investițiile în eficiența energetică pot promova crearea de locuri de muncă pe plan local și dezvoltarea economică locală și pot reduce sărăcia energetică, precum și că asigurarea eficienței energetice a clădirilor constituie cel mai rentabil mod de a oferi soluții pe termen lung pentru sărăcia energetică, care afectează aproximativ 125 de milioane de persoane în Europa, și este un element important în ceea ce privește asigurarea unei utilizări mai eficiente a energiei europene și crearea de locuri de muncă verzi; reafirmă faptul că garantarea siguranței clădirilor este, de asemenea, esențială în acest sens; invită Comisia să își prezinte, cât mai curând posibil, inițiativa „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente”;

71.

recomandă ca obiectivele în domeniul climei, al energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice să fie considerate obiective de investiții și principii-cheie pentru măsurile politice;

72.

avertizează cu privire la activitățile de sprijin care au impact negativ asupra mediului și societății, întrucât acestea subminează coerența politicii necesară în vederea maximizării potențialului de ocupare a forței de muncă în ceea ce privește locurile de muncă verzi;

73.

recomandă să fie vizate investiții de calitate în servicii publice cheie, precum comunicațiile, energia, transporturile, gestionarea deșeurilor și a apelor, în vederea susținerii procedurilor sustenabile de achiziții publice și a integrării competențelor verzi;

74.

invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitățile disponibile în temeiul cadrului juridic pentru fondurile structurale și de investiții europene și alte surse de finanțare europeană pentru a promova proiecte sustenabile care stimulează locurile de muncă verzi, precum și să asigure un grad cât mai mare posibil de accesibilitate a finanțării și instrumentelor financiare ale UE pentru autoritățile locale, cu norme clare și directe și cu praguri minime de finanțare care pot fi atinse;

75.

încurajează Comisia și statele membre să folosească evaluarea postelectorală din 2016 a cadrului financiar multianual (CFM) ca pe o oportunitate de a promova tranziția mai verde a economiilor noastre;

76.

constată că sprijinul FSE este disponibil pentru a contribui la sprijinirea creșterii verzi a economiei și a gradului de ocupare a forței de muncă și încurajează guvernele naționale și serviciile naționale relevante să ia în considerare utilizarea în mod mai activ a acestei finanțări în vederea promovării creării de locuri de muncă verzi sustenabile și justificate din punct de vedere economic;

77.

constată că unele state membre au înregistrat progrese considerabile în ecologizarea economiilor și încurajează Uniunea și statele membre să stimuleze schimbul de idei, cunoștințe, experiență și bune practici în acest domeniu, astfel încât să asigure o tranziție lină;

78.

îndeamnă statele membre și sectorul privat să folosească instrumente precum proiectarea ecologică, eticheta ecologică, EMAS și achizițiile publice verzi (GPP), deoarece acestea pot să sprijine economia verde și pot, astfel, să contribuie la crearea de locuri de muncă verzi; invită Comisia să pună la dispoziție instrumente de orientare pentru crearea unor condiții de piață favorabile în vederea adoptării totale a acestor instrumente voluntare;

79.

invită statele membre să se concentreze cu mai multă atenție asupra implementării sistemelor de management de mediu și de audit ecologic pe baza standardului european (ISO 14000);

80.

sprijină obiectivele Planului de acțiune verde pentru IMM-uri și acțiunile orientate către IMM-uri, inclusiv înființarea unui Centru european de excelență pentru utilizarea eficientă a resurselor, care să ofere consiliere și asistență IMM-urilor care doresc să își îmbunătățească performanța în materie de utilizare eficientă a resurselor, să susțină spiritul antreprenorial verde, să exploateze oportunitățile unor lanțuri de valori mai verzi și să faciliteze accesul pe piață al IMM-urilor și microîntreprinderilor verzi; consideră că activitățile de sensibilizare și asistența tehnică sunt esențiale pentru ca IMM-urile să participe în mod activ la economia circulară;

81.

amintește faptul că IMM-urile au un potențial enorm de creare de locuri de muncă, în special pentru tineri, și de promovare a unui sistem dual de formare profesională și sisteme de ucenicie;

82.

recunoaște faptul că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) ar putea ajuta microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii să se implice în activități cu grad ridicat de inovare ecologică și socială;

83.

constată că datele Eurobarometrului privind locurile de muncă verzi din cadrul IMM-urilor arată că economiile de energie și reducerea deșeurilor și a utilizării materiilor prime au devenit avantajoase din punct de vedere economic;

84.

invită Comisia să stimuleze noile modele de afaceri, precum întreprinderile cooperative, pentru a spori eficiența producției și a proceselor de distribuție, adoptând soluții inovatoare în vederea economiei de resurse și oferind produse și servicii mai sustenabile;

85.

subliniază că IMM-urile nu pot genera creștere economică și locuri de muncă decât dacă le sunt puse la dispoziție oportunități stimulatoare favorabile și prin intermediul economiei verzi;

86.

solicită Comisiei să se asigure că stimulentele verzi pentru IMM-uri au un impact semnificativ acolo unde sunt necesare în cea mai mare măsură;

87.

constată că IMM-urile și microîntreprinderile reprezintă vectori esențiali ai creării de locuri de muncă în Europa; subliniază că IMM-urile și microîntreprinderile se confruntă cu dificultăți deosebite în exploatarea oportunităților de locuri de muncă ale tranziției verzi, îndeosebi în ceea ce privește accesul la finanțare, formarea și eliminarea lacunelor în materie de competențe; invită Comisia și statele membre să adopte acțiuni ambițioase pentru a furniza sprijin pentru facilitarea creării de locuri de muncă verzi în cadrul IMM-urilor și al microîntreprinderilor, inclusiv în ceea ce privește informațiile specifice, acțiunile de sensibilizare, asistența tehnică și accesul la finanțare și la măsuri de formare;

88.

subliniază faptul că un lanț valoric mai verde, care implică re-prelucrarea, repararea, întreținerea, reciclarea și proiectarea ecologică, poate oferi oportunități considerabile de afaceri pentru multe IMM-uri;

89.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

11.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 265/59

—

având în vedere Declarația de la Monterrey (2002), Conferința de la Doha privind finanțarea dezvoltării (2008), Declarația de la Paris (2005) și Agenda pentru acțiune de la Accra (2008),

—

având în vedere Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 68/204 și 68/279 referitoare la cea de A treia conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care urmează să fie organizată la Addis Abeba (Etiopia) în perioada 13-16 iulie 2015,

—

având în vedere activitatea Comitetului de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal (1),

—

având în vedere Convenția-model a ONU privind eliminarea dublei impuneri între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare (2),

—

având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (3),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 aprilie 2010, intitulată „Taxe și dezvoltare – Cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale” (COM(2010)0163),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2015, intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015” (COM(2015)0044),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 martie 2015 privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite (COM(2015)0136),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (5),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (6),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 privind corupția în sectoarele publice și private: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la promovarea dezvoltării prin practici responsabile în afaceri, în special în ceea ce privește rolul industriilor extractive în țările în curs de dezvoltare (8),