17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/1

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/2

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/2

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/3

1)

Dacă prevederile articolului 1(3) din Directiva 2003/88/CE (1) raportat la articolul 2 din Directiva 89/391/CEE (2) trebuie interpretate în sensul că exclud din domeniul de aplicare al acesteia o activitate precum cea a asistenților maternali, desfășurată de reclamanți?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, dacă articolul 17 din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul o activitate precum cea a asistenților maternali, desfășurată de reclamanți, poate face obiectul unei derogări de la prevederile articolului 5 al directivei în temeiul alineatului (1), al alineatului (3) (b) și (c) sau al alineatului (4) (b)?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, dacă articolul 17 (1) sau, după caz, articolul 17 (3) sau (4) din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că o asemenea derogare trebuie să aibă caracter expres sau poate avea și caracter implicit, prin adoptarea unui act normativ cu caracter special care prevede alte reguli de organizare a timpului de lucru pentru o anumită activitate profesională; în cazul în care o astfel de derogare poate să nu aibă caracter expres, care sunt condițiile minime pentru ca o reglementare națională să poată fi considerată ca instituind o derogare, respectiv dacă o astfel de derogare poate fi exprimată în modalitatea care rezultă din dispozițiile Legii nr. 272/2004?

4)

În cazul unui răspuns negativ la întrebările 1, 2 sau 3, dacă articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că perioada în care un asistent maternal se află în compania copilului aflat în îngrijire, la propriul domiciliu sau în alt loc ales de acesta, constituie timp de lucru chiar dacă nu realizează niciuna din activitățile prevăzute în sarcina sa în contractul individual de muncă?

5)

În cazul unui răspuns negativ la întrebările 1, 2 sau 3, dacă articolul 5 din Directiva 2003/88/CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea cuprinsă în articolul 122 din Legea nr 272/2004; iar în cazul unui răspuns în sensul incidenței articolului 17 alineatului (3) (b) și (c) sau al alineatului (4) (b) din directivă, dacă acesta trebuie interpretat în sensul că se opune aceleiași reglementări naționale?

6)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1 și, eventual, afirmativ la întrebarea 4, dacă articolul 7 (2) din Directiva 2003/88/CE poate fi interpretat în sensul că nu se opune totuși acordării unei despăgubiri egale cu indemnizația de care angajatul ar fi beneficiat în timpul concediului de odihnă anual în condițiile în care natura activității desfășurate de asistenții maternali îi pune în imposibilitatea de a efectua acest concediu sau, deși formal concediul de odihnă se acordă, angajatul continuă să presteze practic aceeași activitate în situația în care în perioada respectivă nu este permisă separarea de copilul aflat în îngrijire? În caz afirmativ, pentru a avea dreptul la despăgubiri, este necesar ca angajatul să fi solicitat separarea de copil, iar angajatorul să nu îi fi acordat această permisiune?

7)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1, eventual afirmativ la întrebarea 4 și negativ la întrebarea 6, dacă articolul 7 (1) din directivă se opune unei prevederi precum cea cuprinsă în articolul 122 (3) litera d) din Legea nr. 272/2004 în condițiile în care aceasta lasă la latitudinea angajatorului să hotărască în mod discreționar dacă autorizează separarea de copil în timpul concediului de odihnă și, în caz afirmativ, dacă imposibilitatea efectuării concediului de odihnă în fapt, ca urmare a aplicării acestei prevederi legale, constituie o încălcare a dreptului Uniunii care îndeplinește condițiile pentru a naște dreptul angajatului la o despăgubire. În caz afirmativ, dacă o astfel de despăgubire ar trebui plătită de stat pentru încălcarea articolului 7 din directivă sau de către instituția publică ce are calitatea de angajator care nu a asigurat în perioada concediului de odihnă separarea de copilul aflat în îngrijire? În această situație, pentru a avea dreptul la despăgubiri, este necesar ca angajatul să fi solicitat separarea de copil, iar angajatorul să nu îi fi acordat această permisiune?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/4

1)

Este compatibilă cu articolul 14 din Directiva 2008/95/CE (1) situația în care nulitatea unei mărci naționale sau decăderea din drepturi a titularului unei mărci naționale pe care se întemeiază invocarea seniorității unei mărci comunitare, care a făcut obiectul renunțării sau a expirat să se poată constata a posteriori numai în cazul în care condițiile pentru nulitate sau decădere sunt îndeplinite nu numai la data renunțării la marcă sau a expirării acesteia, ci și la data pronunțării hotărârii judecătorești privind acțiunea în constatare?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Invocarea seniorității în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (2) produce efectul că dreptul asupra mărcii naționale expiră și nu mai poate face obiectul unei utilizări de natură să conserve acest drept, sau dreptul asupra mărcii naționale se menține în temeiul dreptului Uniunii, chiar și atunci când aceasta din urmă nu se mai află în registrul statului membru respectiv și, în consecință, poate face sau trebuie să facă obiectul unei utilizări de natură să conserve dreptul asupra sa?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/5

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/5

—

să constate că sistemul național de plată mobilă introdus și menținut în vigoare în Ungaria, reglementat de Legea nr. CC din 2011 și decretul său de aplicare nr. 356/2012 din 13 decembrie 2012, care creează un monopol acordând drepturi exclusiv în favoarea Nemzeti Mobilfizetési Zrt. Și împiedică intrarea pe piața de gros a piețelor mobile, deschisă anterior concurenței, a cărui instituire nu era în plus nici necesară, nici proporționată, este contrară:

—

obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/6

1)

O jurisprudență (hotărârea Tribunal Supremo din 18 februarie 2016) potrivit căreia, în pofida caracterului abuziv al clauzei privind exigibilitatea anticipată și a faptului că aceasta constituie temeiul cererii de executare, procedura de executare ipotecară nu trebuie să înceteze, deoarece este mai avantajoasă pentru consumator, având în vedere că, în contextul unei posibile executări a unei hotărâri pronunțate în cadrul unei proceduri declarative întemeiate pe articolul 1124 din Codul civil, consumatorul nu ar putea beneficia de privilegiile procedurale specifice executării ipotecare, cu toate că jurisprudența respectivă nu ia în considerare faptul că, potrivit unei jurisprudențe constante a Tribunal Supremo însuși, articolul 1124 din Codul civil (prevăzut pentru contractele care dau naștere unor obligații reciproce) nu este aplicabil în ceea ce privește contractul de împrumut, deoarece acesta reprezintă un contract real și unilateral care este încheiat numai după transferul banilor și care, prin urmare, creează obligații numai pentru împrumutat, iar nu pentru împrumutător (creditor), astfel încât, dacă se aplică această jurisprudență a Tribunal Supremo în cadrul procedurii declarative, consumatorul ar putea obține o hotărâre de respingere a cererii de reziliere și de reparare a prejudiciului și nu s-ar mai putea susține că continuarea procedurii de executare ipotecară este mai avantajoasă pentru el, se opune articolelor 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE (1) privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

2)

În cazul în care se admite aplicabilitatea articolului 1124 din Codul civil în ceea ce privește contractele de împrumut sau contractele de credit, în general, o jurisprudență precum cea menționată care nu ia în considerare, pentru a stabili dacă pentru consumator este mai avantajoasă continuarea procedurii de executare ipotecară sau dacă este mai prejudiciabilă inițierea unei proceduri declarative întemeiate pe articolul 1124 din Codul civil, faptul că, în cadrul acestei proceduri, cererea de reziliere a contractului și de reparare a prejudiciului poate fi respinsă dacă instanța aplică prevederile articolului 1124 din Codul civil, conform căruia „instanța admite rezilierea solicitată în cazul în care nu există motive întemeiate care o autorizează să acorde un termen”, având în vedere faptul că, tocmai în contextul contractelor de împrumut și de credit ipotecar încheiate pe durată îndelungată (20 sau 30 de ani) pentru achiziționarea de locuințe, este posibil ca instanțele să aplice acest motiv de respingere, în special în cazul în care neîndeplinirea efectivă a obligației de plată nu a fost foarte gravă, se opune articolelor 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

3)

În cazul în care se admite că este mai avantajos pentru consumator ca procedura de executare ipotecară să continue, împreună cu efectele exigibilității anticipate, o jurisprudență precum cea menționată, care aplică cu titlu supletiv o normă legală (articolul 693 alineatul 2 din LEC), în pofida faptului că contractul poate continua să existe fără clauza privind exigibilitatea anticipată, și care conferă efecte articolului respectiv, cu toate că nu sunt întrunite condițiile care stau la baza acestuia – existența în contract a unei clauze valide și eficiente privind exigibilitatea anticipată, care a fost declarată abuzivă, nulă și nevalidă – se opune articolelor 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/7

1)

Directiva 1999/5/CE (1) trebuie interpretată în sensul că fabricantul, care recurge la procedura prevăzută la al doilea paragraf din anexa III, în situația în care există standarde armonizate care prevăd seria principalelor testări radio care trebuie efectuate, trebuie să se adreseze unui organism notificat și să însoțească ulterior marcajul CE (care atestă conformitatea cu cerințele principale prevăzute de aceeași directivă) de numărul de identificare al organismului notificat respectiv?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare și în ipoteza în care fabricantul – după ce a recurs la procedura prevăzută la al doilea paragraf din anexa III, în situația în care există standarde armonizate care prevăd seria principalelor testări radio care trebuie efectuate – a sesizat, însă, din inițiativă proprie un organism notificat, solicitându-i să confirme lista testărilor menționate mai sus, acesta trebuie să însoțească marcajul CE care atestă conformitatea cu cerințele principale prevăzute de Directiva 1999/5/CE de numărul de identificare al organismului notificat?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare și în ipoteza în care fabricantul – după ce a recurs la procedura prevăzută la al doilea paragraf din anexa III, în situația în care există standarde armonizate care prevăd seria principalelor testări radio care trebuie efectuate, și după ce a sesizat ulterior din inițiativă proprie un organism notificat, solicitându-i să confirme lista testărilor menționate mai sus – a însoțit din inițiativă proprie produsul de numărul de identificare al organismului sesizat, acesta trebuie să aplice numărul de identificare al organismului inclusiv pe produs și pe ambalajul aferent?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/8

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/9

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/10

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/10

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/11

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/12

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/12

—

anularea în totalitate a Ordonanței Tribunalului din 28 februarie 2017 prin care Tribunalul a decis respingerea acțiunii ca urmare a necompetenței Tribunalului de a o soluționa;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza care face obiectul acestui recurs și constatarea că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că și-a declinat competența și obligarea pârâtului în cauza T-192/16 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în legătură cu ordonanța Tribunalului și cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în acest recurs;

—

trimiterea problemelor ridicate în această procedură spre rejudecare Tribunalului indicându-i-se că trebuie să se declare competent.

1.

Nemotivarea;

2.

neluarea în considerare în mod adecvat a aspectului dacă acordul contestat era în realitate o decizie a pârâtului;

3.

ignorarea unor elemente de fapt relevante;

4.

neluarea în considerare a probelor prezentate în fața sa;

5.

lipsa analizării complete și a aprecierii aspectelor semnificative;

6.

nerealizarea cercetărilor suplimentare necesare;

7.

luarea unei decizii fără a beneficia de informații suficiente;

8.

încălcarea principiilor instituite de Curte în cauza C-294/83.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/13

—

anularea în totalitate a Ordonanței Tribunalului din 28 februarie 2017 prin care Tribunalul a decis respingerea acțiunii ca urmare a necompetenței Tribunalului de a o soluționa;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza care face obiectul acestui recurs și constatarea că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că și-a declinat competența și obligarea pârâtului în cauza T-193/16 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în legătură cu ordonanța Tribunalului și cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în acest recurs;

—

trimiterea problemelor ridicate în această procedură spre rejudecare Tribunalului indicându-i-se că trebuie să se declare competent.

1.

Nemotivarea;

2.

neluarea în considerare în mod adecvat a aspectului dacă acordul contestat era în realitate o decizie a pârâtului;

3.

ignorarea unor elemente de fapt relevante;

4.

neluarea în considerare a probelor prezentate în fața sa;

5.

lipsa analizării complete și a aprecierii aspectelor semnificative;

6.

nerealizarea cercetărilor suplimentare necesare;

7.

luarea unei decizii fără a beneficia de informații suficiente;

8.

încălcarea principiilor instituite de Curte în cauza C-294/83.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/14

—

anularea în totalitate a Ordonanței Tribunalului din 28 februarie 2017 prin care Tribunalul a decis respingerea acțiunii ca urmare a necompetenței Tribunalului de a o soluționa;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza care face obiectul acestui recurs și constatarea că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că și-a declinat competența și obligarea pârâtului în cauza T-257/16 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în legătură cu ordonanța Tribunalului și cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene în acest recurs;

—

trimiterea problemelor ridicate în această procedură spre rejudecare Tribunalului indicându-i-se că trebuie să se declare competent.

1.

Nemotivarea;

2.

neluarea în considerare în mod adecvat a aspectului dacă acordul contestat era în realitate o decizie a pârâtului;

3.

ignorarea unor elemente de fapt relevante;

4.

neluarea în considerare a probelor prezentate în fața sa;

5.

lipsa analizării complete și a aprecierii aspectelor semnificative;

6.

nerealizarea cercetărilor suplimentare necesare;

7.

luarea unei decizii fără a beneficia de informații suficiente;

8.

încălcarea principiilor instituite de Curte în cauza C-294/83.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/15

1)

În sensul principiului echivalenței între lucrătorii temporari și cei pe durată nedeterminată, trebuie considerate „situații comparabile” încetarea contractului de muncă pe baza unor „circumstanțe obiective” în temeiul articolului 49 alineatul 1 litera c) din ET [Estatuto de los Trabajadores (Statutul lucrătorilor), denumit în continuare „ET”] și cea bazată pe „motive obiective” în temeiul articolului 52 din ET și, prin urmare, diferența dintre valoarea indemnizațiilor acordate în cele două situații constituie un tratament diferențiat între lucrătorii temporari și cei pe durată nedeterminată, interzis de Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (1)?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, trebuie să se considere că obiectivele de politică socială care au condus la crearea contractului de suplinire justifică, de asemenea, conform clauzei 4 punctul 1 din acordul cadrul menționat anterior, tratamentul diferențiat constând în acordarea unei indemnizații mai mici pentru încetarea raportului de muncă, atunci când angajatorul optează în mod liber pentru încheierea pe durată determinată a contractului de suplinire?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/15

—

Anularea Hotărârii Tribunalului din 17 februarie 2017 în cauzele conexate T-14/14 și T-87/14

—

soluționarea cauzei supuse Tribunalului și în particular:

—

Obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura recursului și în procedura în fața Tribunalului.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din octombrie 2013 au un temei juridic valabil.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din octombrie 2013 nu încalcă principiile res judicata, securității juridice, încrederii legitime și ne bis in idem sau dreptul la o cale de atac efectivă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că intimatul nu a săvârșit un abuz de putere punând în aplicare măsurile din octombrie 2013.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că intimatul nu a încălcat dreptul la apărare al recurentelor.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din octombrie 2013 nu reprezintă o ingerință nejustificată și disproporționată în drepturile fundamentale ale recurentelor.

1.

Primul motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când nu a stabilit că intimatul a săvârșit un număr de erori vădite de apreciere considerând că criteriile de înscriere în listă cuprinse în măsurile din noiembrie 2013 erau îndeplinite cu privire la fiecare dintre recurente.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că intimatul nu încălcat dreptul la apărare al recurentelor la reînscrierea lor pe listă în cadrul măsurilor din noiembrie 2013.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că reînscrierea recurentelor pe listă în cadrul măsurilor din noiembrie 2013 nu încalcă principiile res judicata, securității juridice, încrederii legitime și ne bis in idem sau dreptul la o cale de atac efectivă.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori de către Tribunal atunci când a stabilit că măsurile din noiembrie 2013 nu reprezintă o ingerință nejustificată și disproporționată în drepturile fundamentale ale recurentelor.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/17

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/18

1)

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua ă întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/18

1.

Obiectivul privind „garantarea acordării de stimulente corespunzătoare operatorilor de sistem și utilizatorilor de sistem, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru a spori eficiența în ceea ce privește performanța sistemelor, precum și integrarea pe piață”, prevăzut la articolul 36 litera (f) din Directiva 2009/72/CE (1) pentru autoritatea de reglementare în îndeplinirea atribuțiilor de reglementare definite de Directiva 2009/72, trebuie înțeles și interpretat în sensul că se opune neacordării de stimulente (neplății compensațiilor pentru serviciul de interes public sau limitării acestora?

2.

Având în vedere că articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/72 prevede că obligațiile de serviciu public trebuie să fie clar definite, transparente, nediscriminatorii și ușor de verificat și că articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2009/72 prevede că acordarea de compensații financiare persoanelor care prestează servicii de interes public se realizează într-un mod nediscriminatoriu și transparent, este necesară clarificarea următoarelor aspecte:

3.

În temeiul articolului 3 alineatul (15) din Directiva 2009/72, care prevede obligația statelor membre de a informa Comisia Europeană, la fiecare doi ani, cu privire la modificările aduse tuturor măsurilor adoptate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu universal și de serviciu public, un stat membru care a adoptat, în cadrul reglementării naționale, un act normativ care stabilește temeiurile, normele, precum și un mecanism de limitare a compensației datorate prestatorilor de servicii de interes public, are obligația de a informa Comisia Europeană cu privire la un astfel de nou act normativ?

4.

Prin prevederea în legislația sa națională a unor temeiuri, norme și a unui mecanism care să permită limitarea compensației datorate prestatorilor de SIP, un stat membru încalcă obiectivele de punere în aplicare a Directivei 2009/72 și principiile generale ale dreptului Uniunii (principiile securității juridice, încrederii legitime, proporționalității, transparenței și nediscriminării)?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/19

1)

Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (1) trebuie interpretat în sensul că impune ca decizia cu privire la constatarea dreptului de ședere să fie adoptată și notificată în termenul de șase luni sau în sensul că permite ca decizia să fie adoptată în acest termen, însă să fie notificată ulterior? În cazul în care decizia menționată poate fi notificată ulterior, în ce termen trebuie să fie notificată?

2)

Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, coroborat cu articolul 5 din aceasta, cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2003/86/CE [a Consiliului] din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (2) și cu articolele 7, 20, 21 și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat și aplicat în sensul că decizia adoptată în acest temei trebuie doar să fie luată în termenul de șase luni pe care îl prevede, fără să existe vreun termen pentru notificarea sa sau vreo incidență asupra dreptului de ședere în cazul în care notificarea intervine după expirarea acestui termen?

3)

Pentru a garanta efectivitatea dreptului de ședere al unui membru de familie al unui cetățean al Uniunii, principiul efectivității se opune ca autoritatea națională să recupereze, în urma anulării unei decizii cu privire la dreptul menționat anterior, termenul integral de șase luni de care dispunea în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora? În cazul unui răspuns afirmativ, care este termenul de care mai dispune autoritatea națională după anularea deciziei sale prin care se refuză recunoașterea dreptului în discuție?

4)

Articolele 5, 10 și 31 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, coroborate cu articolele 8 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, articolele 7, 24, 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sunt compatibile cu o jurisprudență și cu dispoziții naționale, precum articolul 39/2 alineatul 2, articolele 40, 40bis, 42 și 43 din Legea din 15 decembrie 1980 privind accesul pe teritoriul belgian, șederea, stabilirea și returnarea forțată a străinilor, și articolul 52 alineatul 4 din Decretul regal din 8 octombrie 1981 privind accesul pe teritoriul belgian, șederea, stabilirea și returnarea forțată a străinilor, care determină ca o hotărâre de anulare a unei decizii prin care se refuză șederea în temeiul acestor dispoziții, pronunțată de Conseil du contentieux des étrangers, să aibă un efect interuptiv iar nu suspensiv în privința termenului imperativ de șase luni prevăzut la articolul 10 din Directiva 2004/38/CE, la articolul 42 din legea din 15 decembrie 1980 și la articolul 52 din decretul regal din 8 octombrie 1981?

5)

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora impune ca din depășirea termenului de șase luni prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din aceasta să rezulte o consecință și, în cazul unui răspuns afirmativ, ce consecință trebuie să rezulte? Aceeași Directivă 2004/38/CE impune sau permite ca consecința depășirii acestui termen să fie acordarea automată a permisului de ședere solicitat fără să se fi constatat dacă solicitantul răspunde efectiv condițiilor impuse pentru a beneficia de dreptul de ședere pe care îl reclamă?

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/21

—

anularea hotărârii;

—

trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—

amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată.

1)

Tribunalul săvârșește o eroare atunci când constată, în hotărârea sa, că Comisia avea obligația de a divulga UPS versiunea finală a modelului său de concentrare a prețurilor înainte de adoptarea deciziei.

2)

Chiar dacă nedivulgarea de către Comisie a versiunii finale a modelului de concentrare a prețurilor către UPS înainte de adoptarea deciziei ar putea încălca dreptul la apărare al UPS, Tribunalul a săvârșit o eroare întrucât a considerat că modelul de concentrare a prețurilor prezenta un caracter probatoriu și, în consecință, în ceea ce privește criteriul juridic aplicat pentru a stabili că decizia trebuia să fie anulată.

3)

Chiar dacă o încălcare a dreptului la apărare al UPS putea surveni în aceste împrejurări, Tribunalul a săvârșit o eroare întrucât nu a răspuns la argumentele Comisiei potrivit cărora motivul invocat de UPS era inoperant și UPS putea înțelege modelul concentrării prețurilor.

4)

În orice caz, constatările efectuate în hotărâre nu pot justifica anularea deciziei.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/22

1)

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 3 septembrie 2015 (cauza R 356/2015-2).

2)

Obligă EUIPO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele ale Alma-The Soul of Italian Wine LLLP.

3)

Miguel Torres, SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/22

1)

Respinge acțiunea.

2)

Domnul Vincent Piessevaux este obligat la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/23

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Piper Verlag GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/23

1)

Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/24

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Dominator International GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/25

1)

Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă în măsura în care este îndreptată împotriva deciziei EPSO din 14 septembrie 2009, în ceea ce privește problema admiterii reclamantei la proba orală în cauză.

2)

Respinge acțiunea ca vădit nefondată în măsura în care este îndreptată împotriva deciziei EPSO din 23 iulie 2009 privind menținerea notei eliminatorii de 18/40 la ultima probă scrisă c) și refuzul admiterii doamnei Cuallado Martorell la proba orală a concursului.

3)

Doamna Cuallado Martorell și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii de recurs în fața Tribunalului.

4)

O obligă pe doamna Cuallado Martorell la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de retrimitere la Tribunalul Funcției Publice, precum și procedurii în fața Tribunalului.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/25

1)

Nu este necesar să se pronunţe asupra fondului acțiunii.

2)

Obligă BSH Electrodomesticos España, SA la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.

3)

DKSH International Ltd. suportă propriile cheltuieli de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/26

1)

Suspendă executarea deciziei Comisiei Europene din 2 martie 2017 prin care RW a fost trimis în concediu în interesul serviciului și pensionat din oficiu începând de la 1 iunie 2017.

2)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/27

—

anularea articolului 1 litera (a) și, pe cale de consecință, a articolului 2 litera (a) din decizie;

—

în orice caz, anularea articolului 2 litera (a) din decizie.

—

în exercitarea competenței sale de fond, reducerea amenzilor aplicate reclamantelor în temeiul articolului 261 TFUE și al articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003.

—

anularea deciziilor consilierului-auditor din 2 octombrie 2014, din 4 martie 2015, din 27 martie 2015, din 29 iulie 2015 și din 19 septembrie 2016 și, pe cale de consecință, anularea articolului 1 litera (a) și a articolului 2 litera (a) din decizie;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de acces la instanță și a principiului contradictorialității.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de imparțialitate și a prezumției de nevinovăție.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată nu ar stabili participarea reclamantelor la presupusele practici de manipulare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată ar califica practicile vizate, în mod greșit, ca restrângeri prin obiect.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe eroarea de drept săvârșită de Comisie prin faptul că aceasta ar fi considerat că ansamblul practicilor constituiau o încălcare unică.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată nu ar fi stabilit corespunzător cerințelor legale faptul că reclamantele cunoșteau planul de ansamblu și voința lor de a lua parte la acesta.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe eroarea de drept care ar afecta decizia atacată, prin faptul că aceasta ar fi calificat drept continuă presupusa încălcare a reclamantelor, în vreme ce aceasta era numai repetată.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe eroarea de drept care ar afecta decizia atacată, prin faptul că aceasta ar fi imputat reclamantelor practicile brokerilor.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi aplicat o amendă cu încălcarea principiului egalității de tratament, a principiului bunei administrări, a obligației sale de motivare, a dreptului la apărare și a principiului proporționalității.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul ar trebui să reducă cuantumul amnezii, care ar fi disproporționat în raport cu gravitatea și cu durata practicilor.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/28

—

constatarea faptului că pârâta și-a încălcat obligațiile contractuale și necontractuale față de reclamantă;

—

constatarea faptului că concursul intern din 2016 a fost nelegal și că, prin urmare, refuzul reînnoirii contractului reclamantei a fost nelegal;

—

dispunerea despăgubirii reclamantei pentru pierderile suferite ca urmare a refuzului reînnoirii contratului său într-un cuantum egal cu 19 salarii brute plus diurnele și creșterile salariale conform grilei de „salarizare a personalului internațional contractual” și „cuantumului indicativ al alocațiilor”,

—

dispunerea despăgubirii sale pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza actelor și a deciziilor nelegale ale pârâtei;

—

obligarea pârâtei la plata totalității cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, prin care se invocă încălcarea punctelor 4 și 6 din Procedurile operaționale standard (SOP) privind reorganizarea, care precizează principiile, rolul și responsabilitățile directorului biroului resurse umane, și a punctelor 5 (principii) și 7 (selecții), și mai precis a punctului 7.1 literele (a) și (b), a punctului 7.2 literele (c), (f) și (k) și a punctului 7.3 litera (c) din procedurile operaționale standard referitoare la selecția personalului (încălcări de natură contractuală).

2.

Al doilea motiv, prin care se invocă încălcarea punctului 7.2 litera (f) și a punctului 7.3 litera (c) din SOP privind selecția personalului și a articolului 3.2 din Codul de conduită al pârâtei, precum și a principiilor contractuale ale echității și bunei-credințe (încălcare de natură contractuală) și a dreptului reclamantei la o bună administrare în temeiul articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (încălcare de natură necontractuală).

3.

Al treilea motiv, prin care se invocă încălcarea principiului imparțialității și a dreptului reclamantei la o bună administrare

4.

Al patrulea motiv, prin care se invocă încălcarea dreptului la condiții de muncă echitabile și corecte (articolul 31 din cartă), a Deciziei memorandum din 26 ianuarie 2011 (Propunere de introducere a evaluării abilităților de conducere) și a cerințelor stabilite în apelurile la contribuții din 2014, precum și a dreptului la bună administrare.

5.

Al cincilea motiv, prin care se invocă încălcarea dreptului la condiții de muncă echitabile și corecte (articolul 31 din cartă).

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/29

—

constatarea faptului că Comisia Europeană nu a acţionat în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1386/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unor măsuri de conservare și executare care se aplică în zona de reglementare a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (JO 2007, L 318, p. 1) întrucât a solicitat Portugaliei să îi comunice o listă a navelor aflate sub pavilion portughez care sunt autorizate să pescuiască în zona de reglementare NAFO în campania de pescuit 2017, ce exclude nava de pescuit CALVÃO, cu consecinţa că nu a transmis Secretariatului NAFO o listă care să includă această navă;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/29

—

declararea inaplicabilității în speță, în temeiul articolului 277 TFUE, a articolului 20 din Regulamentul nr. 1/2003;

—

anularea, în temeiul articolelor 263 și 277 TFUE, a Deciziei C(2017) 1056 a Comisiei Europene din 9 februarie 2017;

—

obligarea Comisiei Europene la plata totalității cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea Deciziei Comisiei Europene din 9 februarie 2017 prin care reclamanta este obligată să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003 L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167) (denumită în continuare „decizia atacată”). În opinia reclamantei, decizia atacată ar fi nelegală întrucât s-ar întemeia pe dispoziții contrare cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”). În această privință, ea susține că:

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe un viciu de motivare de care ar fi afectată decizia atacată în măsura în care aceasta din urmă ar fi insuficient motivată contrar cerințelor articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, reclamanta consideră că decizia atacată nu explică în niciun fel cum ar fi ea vizată de o eventuală încălcare și nici nu indică precis perioada vizată în care sunt suspectate încălcări ale dreptului concurenței. Această încălcare a obligației de motivare ar fi cu atât mai prejudiciabilă cu cât decizia atacată nu cuprinde înscrisurile pe care se sprijină.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate în măsura în care aceasta ar fi fost adoptată de Comisie fără ca aceasta din urmă să dispună de indicii suficient de serioase care să permită să se bănuiască o încălcare a normelor de concurență și, prin urmare, să justifice o inspecție în localurile reclamantei.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei atacate în măsura în care aceasta nu ar respecta dreptul fundamental la inviolabilitatea domiciliului prevăzut la articolul 7 din cartă și la articolul 8 din CEDO ca urmare a caracterului disproporționat al măsurii de inspecție pe care o dispune și a absenței unor garanții suficiente împotriva abuzurilor.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/30

—

adoptarea unei măsuri de organizare a procedurii pentru a obliga Comisia să precizeze prezumțiile și să prezinte indiciile de care dispunea pentru a justifica obiectul și scopul deciziilor AT.40466 – Tute 1 și AT.40467 – Tute 2;

—

admiterea excepției de nelegalitate a articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 în măsura în care acesta nu prevede o cale de atac efectivă în ceea ce privește condițiile de executare a deciziilor privind inspecția în conformitate cu articolul 6 paragraful 1, cu articolul 8 și cu articolul 13 din CEDO și cu articolele 7 și 47 din cartă;

—

anularea deciziilor AT.40466 – Tute 1 și AT.40467 – Tute 2 din 21 februarie 2017 prin care s-a dispus ca Les Mousquetaires S.A.S., precum și toate filialele sale, să se supună unei inspecții, în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002;

—

cu titlu absolut subsidiar, anularea deciziilor AT.40466 – Tute 1 și AT.40467 – Tute 2 adoptate în aceleași condiții în privința ITM Entreprises S.A.S. la data de 9 februarie 2017, care nu au fost notificate destinatarilor acestora;

—

anularea deciziei adoptate de Comisie de a reține și de copia datele de pe instrumentele de comunicare și de stocare care conțin date referitoare la viața privată a utilizatorilor și de a respinge cererea de restituire a datelor în cauză efectuată de reclamante;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale, a dreptului la inviolabilitatea domiciliului și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă ca urmare a lipsei unei căi de atac jurisdicționale efective cu privire la condițiile de executare a deciziilor privind inspecția.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 și a drepturilor fundamentale pentru motivul că deciziile privind inspecția ar fi motivate insuficient și, prin urmare, ar fi privat reclamantele de o garanție fundamentală care se impunea în acest cadru. Printre altele, deciziile nu ar delimita suficient obiectul și scopul inspecțiilor și nu ar preciza prezumțiile și indiciile adunate de Comisie.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 20 alineatele (3) și (4) și a articolului 21 din Regulamentul nr. 1/2003 și a drepturilor fundamentale pentru motivul că reclamantele ar fi fost private de alte garanții fundamentale. Printre altele, deciziile privind inspecția nu ar fi limitate în timp, ar fi putut fi puse în aplicare în lipsa unei notificări efective și fără respectarea dreptului la asistență juridică, a dreptului de a păstra tăcerea și a dreptului la respectarea vieții private a reclamantelor și nu ar fi permis o opoziție efectivă a reclamantelor, ținând seama de evocarea constantă a sancțiunilor în caz de obstrucționare.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea principiului proporționalității prin modul în care Comisia ar fi decis în ceea ce privește oportunitatea, durata și amploarea inspecțiilor.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea drepturilor fundamentale care ar fi fost comisă prin adoptarea deciziei de a refuza să asigure o protecție adaptată anumitor documente care conțin date personale cu privire la care reclamantele au solicitat să beneficieze de protecția dreptului Uniunii.

6.

Al șaselea motiv, prin care se solicită anularea cu titlu subsidiar a deciziilor privind inspecția din data de 9 februarie 2017 pe baza acelorași motive.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/31

—

obligarea pârâtei la plata sumei de 101 370,94 euro în temeiul conversiei de subvenție pentru parteneri nr. 632462 privind proiectul intitulat „EASIER – Experimental Acoustic Subsonic wind tunnel Investigation of the advanced geared turbofan Regional aircraft integrating HLD innovative low-noise design”, majorată cu suma de 524,91 euro cu titlu de dobânzi de întârziere calculate la rata de 3,5 % pentru perioada cuprinsă între 7 februarie 2017 și 1 aprilie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata sumei de 9,72 euro pe zi cu titlul de dobânzi începând de la 2 aprilie 2017 și până la data rambursării integrale a datoriei; și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/32

—

obligarea pârâtei la plata către CSJU a sumei de 433 485,93 EUR în temeiul Acordului de grant pentru parteneri nr. 325954 „ESICAPIA-Experimental Subsonic Investigation of a Complete Aircraft Propulsion system Installation and Architecture power plant optimization”, majorată cu suma de 2 244,63 EUR de euro cu titlu de dobânzi de întârziere calculate la rata de 3,5 % pentru perioada cuprinsă între 7 februarie 2017 și 1 aprilie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata sumei de 41,57 EUR cu titlu de dobânzi pentru fiecare zi începând cu data de 2 aprilie 2017 până la data restituirii integrale a debitului și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/33

—

obligarea pârâtei să plătească suma de 625 793,42 EUR în legătură cu acordul de grant pentru parteneri nr. 620108, „LOSITA – LOw Subsonic Investigation of a large complete Turboprop Aircraft”, la care se adaugă suma de 3 240,41 EUR cu titlu de dobânzi de întârziere, calculate în cotă de 3,5 % pentru perioada cuprinsă între 7 februarie 2017 și 1 aprilie 2017;

—

obligarea pârâtei să plătească 60,61 EUR pe zi cu titlu de dobândă de la 2 aprilie 2017 până la data plății integrale a datoriei; și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în prezenta procedură.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/34

—

obligarea pârâtei la plata către CSJU a sumei de 189 128,26 EUR în temeiul Acordului de grant pentru parteneri nr. 632456 „WITTINESS-WindTunnel Tests on an Innovative regional A/C for Noise assessment”, majorată cu suma de 979,32 EUR de euro cu titlu de dobânzi de întârziere calculate la rata de 3,5 % pentru perioada cuprinsă între 7 februarie 2017 și 1 aprilie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata sumei de 18,14 EUR cu titlu de dobânzi pentru fiecare zi începând cu data de 2 aprilie 2017 până la data restituirii integrale a debitului și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/35

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 4 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

—

încălcarea articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/35

—

constatarea nelegalității articolului 2 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa VII la statutul funcționarilor;

—

anularea deciziei din 13 iulie 2016 a Oficiului de Administrare și Plată a Drepturilor Individuale (denumit în continuare „PMO”) și, în măsura în care este necesar, a deciziei de respingere explicită a reclamației din 3 februarie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate invocată împotriva deciziei din 13 iulie 2016, din moment ce aceasta ar fi întemeiată pe aplicarea articolului 2 alineatul (2) al treilea paragraf din anexa VII la statutul funcționarilor care ar încălca interzicerea discriminării bazate pe naționalitate și/sau pe naștere, principiul egalității, dreptul la educație, protecția intereselor copiilor, principiul proporționalității și legitimității oricărei derogări de la drepturile consacrate de cartă.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept și pe încălcarea principiului bunei administrări, în măsura în care decizia in 13 iulie 2016 ar fi întemeiată pe o prevedere nelegală a statutului.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/36

—

Anularea deciziei Parlamentului European din 2 martie 2017 privind cererea de ridicare a imunității lui Marine Le Pen 2016/2295 (IMM)

—

obligarea Parlamentului European la plata către doamna Marine Le Pen a sumei de 35 000 de euro cu titlu de reparație a prejudiciului moral suferit;

—

obligarea Parlamentului European la plata către doamna Marine Le Pen a sumei de 5 000 de euro cu titlu de rambursare a cheltuielilor recuperabile;

—

obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene (denumit în continuare „protocolul”). Acest motiv se împarte în patru aspecte.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 9 din protocol. Acest motiv se împarte în trei aspecte.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului bunei administrări. Acest motiv se împarte în două aspecte.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/37

—

Anularea Deciziei (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 34) în măsura în care se aplică reclamantului;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/374 al Consiliului din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 1) în măsura în care se aplică reclamantului;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe inexistența unui temei juridic corespunzător la dispoziția Consiliului pentru actele atacate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe un abuz de putere al Consiliului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nerespectarea de către Consiliu a obligației de motivare.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că reclamantul nu îndeplinește criteriile prevăzute pentru includerea unei persoane în listă la momentul relevant.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe erori manifeste de apreciere ale Consiliului la includerea reclamantului în cadrul măsurilor atacate. Redesemnându-l pe reclamant în pofida lipsei evidente de legătură dintre „motivare” și criteriile de desemnare pertinente, Consiliul a săvârșit o eroare manifestă.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și/sau pe refuzul unei protecții jurisdicționale efective. Printre altele, Consiliul nu a consultat în mod corespunzător reclamantul înainte de redesemnare, iar reclamantului nu i s-a oferit o oportunitate corespunzătoare sau justă fie să corecteze erori, fie să prezinte informații referitoare la circumstanțele sale personale.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului, conform articolului 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin aceea că, printre altele, măsurile restrictive reprezintă o limitare nejustificată și disproporționată a acestui drept.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/38

—

anularea Deciziei (CFSP) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 34) în măsura în care îi este aplicabilă reclamantului;

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/374 din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 1) în măsura în care îi este aplicabil reclamantului;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

1.

Primul motiv, prin intermediul căruia se susține că Consiliul nu dispunea un temei juridic adecvat pentru actele atacate.

2.

Al doilea motiv, prin intermediul căruia se susține că a fost săvârșit un abuz de putere de către Consiliu.

3.

Al treilea motiv, prin intermediul căruia se susține că Consiliul nu a furnizat o motivare.

4.

Al patrulea motiv, prin intermediul căruia se susține că reclamantul nu îndeplinea criteriile necesare pentru ca o persoană să fie inclusă pe listă la data relevantă.

5.

Al cincilea motiv, prin intermediul căruia se susține că Consiliul a săvârșit erori vădite de apreciere la includerea reclamantului în măsurile atacate. Prin desemnarea din nou a reclamantului, în pofida lipsei evidente de legătură între „expunerea de motive” și criteriile de desemnare relevante, Consiliul a săvârșit o eroare vădită.

6.

Al șaselea motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și/sau refuzul unei protecții jurisdicționale efective. Printre altele, Consiliul nu l-a consultat în mod adecvat pe reclamant înainte de a-l desemna din nou și reclamantului nu i s-a oferit în mod adecvat sau echitabil posibilitatea de a corecta erori sau de a furniza informații referitoare la situația sa personală.

7.

Al șaptelea motiv, prin intermediul căruia se invocă încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului garantat prin articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care, printre altele, măsurile restrictive constituie o limitare nejustificată și disproporționată a dreptului menționat.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/39

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor aferente prezentei proceduri şi procedurilor în faţa EUIPO.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) şi a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/40

—

anularea Deciziei (PESC) 2017/381 a Consiliului din 3 martie 2017 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 34) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/374 al Consiliului din 3 martie 2017 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO 2017, L 58, p. 1), în măsura în care aceste acte îl mențin e reclamant pe lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică aceste măsuri restrictive;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că reglementarea privind înscrierea încalcă principiul proporționalității întrucât permite înscrierea unei persoane pentru motivul că face obiectul unei proceduri penale, și că, în consecință, actele contestate se au un temei nelegal.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere întrucât nu dispunea de elemente de fapt suficient de solide pentru a-l include pe reclamant pe listă pentru motivul că făcea obiectul unei proceduri penale inițiate de autoritățile ucrainene pentru deturnare de fonduri publice.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe nemotivare întrucât, în actele contestate, Consiliul a furnizat o motivare insuficientă și stereotipă întrucât s-a limitat să reia textul care figurează în reglementarea privind înscrierea pe listă.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe o eroare de temei juridic întrucât măsurile luate de Consiliu nu constituie, în privința reclamantului, acte de politică externă, ci mai degrabă măsuri de cooperare internațională în procedurile penale, care au fost adoptate așadar pe un temei juridic incorect.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/41

—

cu titlu principal, anularea în parte a deciziei Comisiei Europene din 2 februarie 2017 privind schema de ajutor SA.26763 2014/C (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuzul în regiunea Île-de-France, în măsura în care declară la articolul 1 că schema de ajutor regională a fost pusă în aplicare „în mod nelegal”, deși era vorba despre o schemă de ajutor existentă;

—

cu titlu subsidiar, anularea în parte a deciziei Comisiei Europene din 2 februarie 2017 privind schema de ajutor SA.26763 2014/C (ex 2012/NN) pusă în aplicare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuzul în regiunea Île-de-France, în măsura în care declară la articolul 1 că schema de ajutor regională a fost pusă în aplicare în mod nelegal pentru perioada anterioară datei de 25 noiembrie 1998;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, invocat cu titlu principal, întemeiat pe faptul că schema de ajutor regională în discuție nu ar fi fost pusă în aplicare în mod nelegal, din moment ce nu ar fi fost supusă obligației de notificare prealabilă. Astfel, schema de ajutor regională ar fi o schemă de ajutor existentă, în sensul articolului 108 alineatul (1) TFUE și al dispozițiilor articolului 1 litera (b) și ale capitolului VI din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9) (denumit în continuare „Regulamentul 2015/1589”). Potrivit normelor aplicabile schemelor de ajutor existente, punerea în aplicare a acestora nu ar fi nelegală, Comisia având doar posibilitatea de a prescrie, după caz, măsuri utile în scopul evoluării sau al dispariției acestora în viitor.

2.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe faptul că schema de ajutor regională nu ar constitui o schemă de ajutor existentă. Potrivit reclamantelor, decizia atacată este viciată de nelegalitate, întrucât Comisia a considerat că termenul de prescripție de zece ani fusese întrerupt de o acțiune introdusă în fața instanței naționale în anul 2004 de Syndicat autonome des transporteurs de voyageurs (denumit în continuare „SATV”). Astfel, articolul 17 din Regulamentul 2015/1589 ar prevedea că termenul de prescripție de zece ani nu este întrerupt decât printr-o măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru. Reclamantele susțin că introducerea de către SATV a unei acțiuni în fața instanței naționale nu constituie o măsură care întrerupe termenul de prescripție în sensul acestei dispoziții.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/41

—

anularea deciziei adoptate de Comisia Europeană la 2 februarie 2017 (SA.26763 – (2014/C) –) privind schema de ajutor pusă în aplicare de Franța în favoarea întreprinderilor de transport cu autobuzul în Regiunea Île-de-France, în măsura în care a calificat această schemă ca ajutor de stat;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

1.

Primul motiv, întemeiat pe refuzul Comisiei de a califica schema de susținere a regiunii ca ajutor existent.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe nemotivarea deciziei atacate. Acest motiv cuprinde două aspecte:

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/42

—

anularea deciziei atacate și respingerea opoziției;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/43

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 63 alineatul (1) coroborat cu articolele 58 și 59 din Regulamentul nr. 207/2009; încălcarea articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și, în consecință, a principiului care garantează dreptul de a fi ascultat.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/43

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

în cazul în care cealaltă parte intervine în proces, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea principiilor egalităţii de tratament şi bunei administrări.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/44

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

în cazul în care cealaltă parte intervine în proces, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea principiilor egalităţii de tratament şi bunei administrări.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/45

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

în cazul în care cealaltă parte intervine în procedură, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului bunei administrări.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/45

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

în cazul în care cealaltă parte intervine în proces, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea principiilor egalităţii de tratament şi bunei administrări.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/46

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

obligarea celeilalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care aceasta intervine în procedură.

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea principiilor egalității de tratament și bunei administrări.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/47

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—

în cazul în care cealaltă parte intervine în proces, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea principiilor egalităţii de tratament şi bunei administrări.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/47

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/48

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care aceasta intervine în procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 52 alineatul (2) coroborat cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/49

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 28 februarie 2017 (cauza R 1477/2016-4), având ca obiect o procedură de opoziție între Lion’s Head Global Partners LLP și Lion Capital LLP, și respingerea opoziției;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/49

—

cu titlu principal, anularea deciziei AAIC din 19 august 2016 de a nu îl reclasifica pe reclamant în gradul AD13 în temeiul exercițiului de reclasificare 2013;

—

cu titlu subsidiar, obligarea Comisiei la repararea integrală a prejudiciului, atât material, cât și moral, al reclamantului;

—

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/50

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/50

—

constatarea încălcării și a aplicării incorecte a articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

declararea admisibilă a limitării propuse a clasei 33, și anume „băuturi alcoolice, în special vinuri şi vinuri spumante, îmbuteliate în sticle și/sau în recipiente cu o capacitate mai mare sau mai mică de 0,375 litri”;

—

constatarea încălcării articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

anularea deciziei pronunțate la 1 martie 2017 de camera a cincea de recurs a EUIPO în cauza R 1518/2016-5, notificată la 23 martie 2017;

—

obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

—

încălcarea și aplicarea incorectă a articolului 43 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea și aplicarea incorectă a articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/51

—

obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 359 913,75 euro în temeiul acordului de grant nr. 325940 cu privire la proiectul intitulat „EULOSAM – Design and Manufacturing of Baseline Low-Speed, Low-Sweep Wind Tunnel Model”, majorată cu suma de 2 105,25 euro cu titlu de dobânzi de întârziere calculate la rata de 3,5 % pentru perioada cuprinsă între 31 ianuarie 2017 și 1 aprilie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 34,51 euro pe zi cu titlu de dobânzi începând de la 2 aprilie 2017 și până la data rambursării integrale a datoriei, și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/52

—

în principal, anularea Deciziei Comisiei din 2 februarie 2017 SA.26763 referitoare la presupusele ajutoare acordate întreprinderilor de transport în comun de către regiunea Ile-de-France, în măsura în care consideră că schema de ajutor a regiunii Ile-de-France stabilită începând din 1984 și până în 2008 constituie o nouă schemă de ajutor care a fost „ilegal pusă în aplicare”;

—

în subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 2 februarie 2017 SA.26763 referitoare la presupusele ajutoare acordate întreprinderilor de transport în comun de către regiunea Ile-de-France, în măsura în care consideră că ajutoarele individuale rezultate din schema de ajutor a regiunii Ile-de-France între mai 1994 și 25 noiembrie 2008 constituie ajutoare noi care au fost „ilegal puse în aplicare”.

1.

Primul motiv, invocat în cadrul primului capăt de cerere, întemeiat pe încălcarea articolului 108 TFUE, pe încălcarea articolului 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2015/1589”) (JO 2015, L 248, p. 9), precum și pe încălcarea autorității de lucru judecat inerente hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca urmare a unei trimiteri preliminare.

2.

Al doilea motiv, invocat în cadrul celui de al doilea capăt de cerere, întemeiat pe încălcarea articolului 17 din Regulamentul nr. 2015/1589, în măsura în care Comisia ar fi calificat drept măsură care întrerupe termenul de prescripție o măsură care nu respecta criteriile de calificare pentru această categorie de măsuri prevăzute la articolul menționat.

3.

Al treilea motiv, invocat în cadrul celui de al doilea capăt de cerere, întemeiat pe încălcarea drepturilor procedurale ale terțelor persoane interesate, în măsura în care Comisia ar fi considerat, în decizia sa de inițiere, că prescripția a fost întreruptă nu prin introducerea unei acțiuni în fața instanțelor administrative, ci prin prima cerere de informații a Comisiei din 25 noiembrie 2008.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/53

—

anularea deciziei din 21 octombrie 2002 a directorului Direcției de resurse umane și financiare a CESE prin care a fost respinsă cererea reclamantului din 2 octombrie 2002 privind rambursarea, cu plata dobânzilor în vigoare, a părții din drepturile sale de pensie din sistemul belgian transferate către sistemul de pensii comunitar care nu a fost avută în vedere la acordarea sporului corespunzător;

—

anularea avizului de stabilire a drepturilor reclamantului de pensie pentru limită de vârstă, adoptat prin Decizia nr. 360/03 A din 15 decembrie 2003, în măsura în care acesta excludea sau omitea să prevadă rambursarea contribuțiilor periodice corespunzătoare pensiei sale pentru limită de vârstă care sunt plătite de Office national des pensions (Oficiul Național de Pensii, denumit în continuare „ONP”) din Regatul Belgiei în contul bancar al CESE începând de la 1 ianuarie 2004, ca urmare a transferului drepturilor sale de pensie;

—

obligarea CESE la rambursarea către reclamant a cuantumului contribuțiilor periodice plătite de ONP Comitetului începând de la 1 ianuarie 2004 cu titlu de transfer al drepturilor sale de pensie, majorate cu dobânzi de întârziere calculate în funcție de rata stabilită de BCE pentru operațiile sale principale de refinanțare, majorată cu două puncte procentuale, de la data la care aceste rambursări ar fi trebuit să aibă loc și până la efectuarea plății integrale;

—

obligarea CESE la rambursarea lunară către reclamant a cuantumului contribuțiilor periodice care ar mai trebui plătite în viitor de ONP în contul bancar al Comitetului,

—

obligarea CESE la plata cheltuielilor de judecată.

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/53

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/54

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/54

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/54

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/55

17.7.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 231/57