INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/2

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per le Marche (Italia) la 6 martie 2017 – Comune di Castelbellino/Regione Marche și alții

(Cauza C-117/17)

(2017/C 221/02)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per le Marche

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Comune di Castelbellino

Pârâte: Regione Marche, Ministero per i beni e le attività culturali, Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Regione Marche Servizio Infrastrutture Trasporti Energia – P.F. Rete Elettrica Regionale, Provincia di Ancona

Întrebările preliminare

Dreptul comunitar (în special Directiva 2011/92/UE (1), în versiunea în vigoare la data adoptării măsurilor atacate) se opune, în principiu, unei reglementări sau unei practici administrative naționale potrivit căreia pot face obiectul unei verificări a aplicabilității evaluării efectelor asupra mediului sau al unei evaluări a efectelor asupra mediului proiectele referitoare la instalații deja realizate în momentul în care se desfășoară verificarea sau, dimpotrivă, acesta permite să se țină seama în această privință de împrejurări excepționale care justifică o derogare de la principiul general potrivit căruia evaluarea efectelor asupra mediului are caracter de evaluare prealabilă?

Mai precis, o astfel de derogare este justificată în cazul în care o reglementare intervenită ulterior exceptează de la evaluarea efectelor asupra mediului un anumit proiect care ar fi trebuit să facă obiectul unui screening în temeiul unei decizii a instanței naționale prin care a fost declarată neconstituțională și/sau a fost lăsată neaplicată o normă în vigoare anterior care prevedea exceptarea?

(1) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO 2012, L 26, p. 1).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/2

Cerere de decizie preliminară introdusă de Budai Központi Kerületi Bíróság (Ungaria) la 7 martie 2017 – Dunai Zsuzsanna/ERSTE Bank Hungary Zrt.

(Cauza C-118/17)

(2017/C 221/03)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budai Központi Kerületi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Dunai Zsuzsanna

Pârâtă: ERSTE Bank Hungary Zrt.

Întrebările preliminare

Punctul 3 [din dispozitivul] hotărârii pronunțate de Curte în cauza C-26/13 trebuie interpretat în sensul că instanța națională poate remedia de asemenea lipsa de validitate a unei clauze dintr-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator atunci când menținerea contractului este contrară intereselor economice ale consumatorului?

Este conform cu competența acordată Uniunii Europene în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii privind egalitatea în fața legii, nediscriminarea, calea de atac jurisdicțională efectivă și procesul echitabil ca parlamentul unui stat membru să modifice printr-o lege contracte de drept privat care fac parte din categorii analoge și încheiate între un vânzător sau un furnizor și un consumator?

2.a)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, este conform cu competența acordată Uniunii Europene în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii privind egalitatea în fața legii, nediscriminarea, calea de atac jurisdicțională efectivă și procesul echitabil ca parlamentul unui stat membru să modifice printr-o lege diferite părți din contracte de împrumut încheiat în monedă străină în scopul protecției consumatorilor, dar cauzând un efect contrar justelor interese ale protecției consumatorilor prin faptul că contractul de împrumut rămâne valabil în urma modificărilor și că consumatorul este obligat să suporte în continuare sarcina rezultată din riscul valutar?

În cazul unui conținut privind contractele încheiate între un vânzător sau un furnizor și un consumator, este conform cu competența acordată Uniunii Europene în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii privind calea de atac jurisdicțională efectivă și procesul echitabil pentru orice chestiune de drept civil faptul că consiliul de uniformizare al celei mai înalte instanțe jurisdicționale a unui stat membru orientează prin intermediul unor „decizii pronunțate în interesul unei interpretări uniforme a dispozițiilor de drept” jurisprudența instanței sesizate?

3.a)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară: este conform cu competența acordată Uniunii Europene în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii privind calea de atac jurisdicțională efectivă și procesul echitabil pentru orice chestiune de drept civil faptul că consiliul de uniformizare al celei mai înalte instanțe jurisdicționale a unui stat membru orientează prin intermediul unor „decizii pronunțate în interesul unei interpretări uniforme a dispozițiilor de drept” jurisprudența instanței sesizate, atunci când numirea judecătorilor care sunt membri ai consiliului de uniformizare nu a fost efectuată în mod transparent, conform unor norme prestabilite, procedura în fața consiliului respectiv nu este publică și nu este posibil să se cunoască a posteriori procedura urmată, și anume elementele de expertiză și lucrările din doctrină utilizate, precum și votul diverșilor membri (opinie concordantă sau separată)?

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 10 martie 2017 – Orsolya Czakó/ERSTE Bank Hungary Zrt.

(Cauza C-126/17)

(2017/C 221/04)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Törvényszék

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Orsolya Czakó

Pârâtă: ERSTE Bank Hungary Zrt.

Întrebările preliminare

Pentru a determina valoarea contractului de credit, o formulare precum cea utilizată la punctele I/1 și II/1 din contractul în litigiu, care menționează suma de 64 731 CHF cu titlu orientativ, în timp ce suma maximă de 8 280 000 HUF este menționată cu titlu de valoare a cererii de finanțare care condiționează determinarea valorii contractului de credit de prezentarea unei declarații cu efecte juridice de către partea care încheie contractul cu consumatorul, precum și de informațiile înregistrate de aceasta, respectă condițiile privind exprimarea clară și inteligibilă prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din Directiva 93/13/CEE (1)?

În ipoteza în care determinarea valorii contractului efectuată la punctele I/1 și II/1 din contract nu constituie o formulare clară și inteligibilă, astfel încât se poate examina dacă aceste clauze au caracter abuziv, și în cazul în care se stabilește existența caracterului abuziv, se poate constata nevaliditatea întregului contract având în vedere că, în dreptul național, nedeterminarea obiectului contractului este sancționată cu nulitatea întregului contract?

3)	În cazul în care se poate constata validitatea contractului, valoarea acestuia poate fi determinată prin modalitatea cea mai favorabilă pentru consumator?

(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 martie 2017 – X-GmbH/Finanzamt Stuttgart – Körperschaften

(Cauza C-135/17)

(2017/C 221/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamantă și recurentă: X-GmbH

Pârât și intimat: Finanzamt Stuttgart – Körperschaften

Întrebările preliminare

Articolul 57 alineatul (1) CE [în prezent: articolul 64 alineatul (1) TFUE] trebuie interpretat în sensul că articolul 56 CE (în prezent: articolul 63 TFUE) nu afectează restricționarea de către un stat membru a liberei circulații a capitalurilor în raport cu state terțe, în contextul unor investiții directe, nici atunci când dispoziția națională aplicabilă la data respectivă, care prevede o restricționare a circulației capitalurilor în raport cu țări terțe și care, în principiu, se aplica numai în cazul investițiilor directe, după data respectivă a fost extinsă, în sensul că includea și participații de portofoliu deținute în cadrul unor societăți străine și care nu depășesc un prag de participare de 10 %?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: Articolul 57 alineatul (1) CE trebuie interpretat în sensul că trebuie să se considere că o dispoziție națională privind restricționarea liberei circulații a capitalurilor, în contextul investițiilor directe era aplicabilă la data relevantă, 31 decembrie 1993, în condițiile în care se aplică o dispoziție ulterioară, care în esență corespunde restricționării existente la data relevantă, atunci când, după această dată, restricționarea existentă a fost modificată pe termen scurt în temeiul unei legi care, din punct de vedere juridic, a intrat în vigoare, dar nu a fost aplicată niciodată în practică, întrucât deja înainte de aplicabilitatea inițială într-un caz individual, aceasta a fost înlocuită cu dispoziția aplicabilă în prezent?

În cazul unui răspuns negativ la una dintre cele două întrebări de mai sus: Articolul 56 CE se opune unei reglementări a unui stat membru, potrivit căreia în baza de impozitare a unei persoane impozabile care este stabilită într-un stat membru și care deține o participație de minimum 1 % în cadrul unei societăți stabilite în alt stat (în speță, în Elveția) se include cota din veniturile care au natura unei investiții de capital, care corespunde cotei de participare respective, atunci când aceste venituri sunt supuse unui nivel de impozitare inferior celui din primul stat menționat?

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanţa (România) la data de 29 martie 2017 – Întreprinderea Individuală Dobre M. Marius/Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Serviciul Soluționare Contestații, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța – Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice

(Cauza C-159/17)

(2017/C 221/06)

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Constanţa

Părţile din acţiunea principală

Recurentă: Întreprinderea Individuală Dobre M. Marius

Intimați: Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Serviciul Soluționare Contestații, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța – Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolului 167, ale articolului 168, ale articolului 169, ale articolului 179, ale articolului 213 alineatul (1), ale articolului 214 alineatul (1) litera (a) și ale articolului 273 din Directiva 2006/112/CE (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care, în împrejurări precum cele din litigiul principal, obligă contribuabilul, persoană impozabilă căreia i s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, să achite către stat TVA colectată în perioada în care codul de înregistrare în scopuri de TVA era anulat, însă nu îi recunoaște acestuia dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate în aceeași perioadă?

(1) Directiva TVA 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006 L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol.3, p. 7).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 3 aprilie 2017 – SH/TG

(Cauza C-168/17)

(2017/C 221/07)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SH

Pârâtă: TG

Intervenientă: UF

Întrebările preliminare

Următoarele obligații de plată a comisioanelor de garantare rezultate din anumite contracte de contragarantare încheiate în cadrul unui lanț de contracte pentru emiterea unei garanții bancare în favoarea Consiliului libian pentru locuințe și infrastructură (denumit în continuare „HIB”) sunt incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 204/2011 (1) sau, după caz, al Regulamentului 2016/44 (2):

1.1)	dacă, în temeiul unui contract de contragarantare, o bancă stabilită pe teritoriul Uniunii Europene are obligația de a plăti comisioanele unei bănci libiene incluse pe lista interdicțiilor prevăzută în anexa III la Regulamentul nr. 204/2011;

1.2)

dacă, în temeiul unui contract de contragarantare, o bancă stabilită pe teritoriul Uniunii Europene are obligația de a plăti comisioanele unei bănci libiene care nu este inclusă pe lista interdicțiilor prevăzută în anexa III la Regulamentul nr. 204/2011, cu toate că garanția bancară este emisă în favoarea HIB, care este inclus pe lista respectivă;

1.3)	dacă, în perioada ulterioară modificării Regulamentului nr. 204/2011 prin Regulamentul nr. 45/2014, Regulamentul nr. 204/2011 interzice plățile directe sau indirecte către orice entitate libiană;

1.4)	dacă obligația de plată a comisioanelor de garantare rezultă dintr-un contract de contragarantare încheiat în contextul relației dintre două bănci stabilite pe teritoriul Uniunii Europene, în cadrul unui lanț de contracte, pentru emiterea unei garanții bancare în favoarea HIB;

1.5)	dacă comisioanele de garantare sunt plătite după expirarea perioadei de garantare, în cadrul unei proceduri judiciare, ulterior intrării în vigoare a Regulamentului 2016/44?

În cazul în care obligația de plată a comisioanelor de garantare, menționată la punctele 1.1 și 1.2, este inclusă în domeniul de aplicare al regulamentului, trebuie să se considere că comisioanele respective, plătite unei bănci libiene – care, de asemenea, a fost inclusă pentru o perioadă pe lista interdicțiilor prevăzută în anexa III – pentru emiterea unei garanții de returnare a avansului și a unei garanții de bună execuție în favoarea HIB, constituie fonduri utilizate în mod direct sau indirect în favoarea persoanelor juridice, a entităților sau a organismelor incluse pe listele din anexa III la Regulamentul nr. 204/2011?

Articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 204/2011, în perioada ulterioară modificării acestuia prin Regulamentul nr. 45/2014 (punctul 1.3), trebuie interpretat în sensul că trebuie să se considere că comisioanele și cheltuielile solicitate de o bancă libiană, care au fost plătite de o bancă stabilită pe teritoriul Uniunii Europene în temeiul unui contract de contragarantare, constituie în mod direct sau indirect cereri de plată în temeiul unei garanții?

O bancă stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, care, în temeiul unui contract de contragarantare încheiat în cadrul unui lanț de contracte pentru emiterea unei garanții bancare în favoarea HIB, este obligată să plătească comisioanele de garantare unei entități libiene (punctul 1.4), trebuie considerată persoană sau entitate în sensul articolului 12 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 204/2011, în versiunea modificată prin Regulamentul nr. 45/2014 – o persoană sau o entitate care acționează prin intermediul sau în numele sau în favoarea uneia dintre persoanele, entitățile sau organismele menționate la litera (a) sau la litera (b) ale articolului 12 alineatul (1) –? Comisioanele de garantare solicitate de banca respectivă unei alte bănci stabilite pe teritoriul Uniunii Europene trebuie considerate ca reprezentând în mod direct sau indirect cereri de plată în temeiul unei garanții?

5)	Norma de excludere prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 204/2011 se referă la orice tip de plată?

În cazul în care comisioanele de garantare sunt plătite după intrarea în vigoare a Regulamentului 2016/44 al Consiliului, prin care a fost abrogat Regulamentul nr. 204/2011, dar care conține, în esență, dispoziții identice (punctul 1.5), Regulamentul 2016/44 este aplicabil pentru soluționarea litigiului dintre părți și articolul 17 alineatul (1) litera (b) din acesta trebuie interpretat în sensul că trebuie să se considere că comisioanele și cheltuielile solicitate de o bancă libiană și plătite în temeiul unui contract de contragarantare de către o bancă stabilită pe teritoriul Uniunii Europene reprezintă în mod direct sau indirect cereri de plată în temeiul unei garanții? O bancă stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, care, în temeiul unui contract de contragarantare încheiat în cadrul unui lanț de contracte pentru emiterea unei garanții bancare în favoarea HIB, este obligată să plătească comisioanele de garantare unei entități libiene trebuie considerată persoană sau entitate în sensul articolului 17 alineatul (1) litera (c) din acest regulament – o persoană sau o entitate care acționează prin intermediul sau în numele sau în favoarea uneia dintre persoanele, entitățile sau organismele menționate la litera (a) sau la litera (b) ale articolului 17 alineatul (1) –? Comisioanele de garantare solicitate de banca respectivă unei alte bănci stabilite pe teritoriul Uniunii Europene trebuie considerate ca reprezentând în mod direct sau indirect cereri de plată în temeiul unei garanții?

(1) Regulamentul (UE) nr. 204/2011 al Consiliului din 2 martie 2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia (JO L 58, p. 1).

(2) Regulamentul (UE) 2016/44 al Consiliului din 18 ianuarie 2016 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 204/2011 (JO L 12, p. 1).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 11 aprilie 2017 – Nagyszénás Településszolgáltatási Nonprofit Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

(Cauza C-182/17)

(2017/C 221/08)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Recurentă: Nagyszénás Településszolgáltatási Nonprofit Kft.

Intimată: Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

Întrebările preliminare

1)	O societate comercială deținută în totalitate de un municipiu este inclusă în noțiunea „organism de drept public” prevăzută la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, trebuie să se considere că societatea comercială îndeplinește, în calitate de autoritate publică, atribuțiile care revin în mod obligatoriu municipiului, dar pe care acesta le încredințează societății respective?

3)	În cazul unui răspuns negativ la oricare dintre cele două întrebări anterioare, trebuie să se considere că suma achitată de municipiu societății comerciale pentru îndeplinirea atribuțiilor constituie o contraprestație?

(1) JO 2006, L 347, p. 1.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/7

Recurs introdus la 11 aprilie 2017 de International Management Group împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 2 februarie 2017 în cauza T-29/15, International Management Group/Comisia Europeană

(Cauza C-183/17 P)

(2017/C 221/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: International Management Group (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—

în consecință:

—	anularea anexei modificate a Deciziei de punere în aplicare din 7 noiembrie 2013 privind programul de acțiune anual 2013 în favoarea Myanmar/Birmanie care urmează a fi finanțate din bugetul general al Uniunii Europene (1), astfel cum a fost adoptată la 16 decembrie 2014;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, recurenta invocă patru motive:

1o)	Încălcarea obligației de motivare — Încălcarea de către Tribunal a obligației de motivare — Denaturarea dosarului

2o)	Încălcarea Regulamentului financiar din 2002 (2) și Regulamentului financiar din 2012 (3) — Încălcarea Regulamentului Comisiei (4) și a Regulamentului delegat al Comisiei (5) — Încălcarea de către Tribunal a obligației de motivare — Denaturarea dosarului

3o)	Încălcarea principiului bunei administrări — Încălcarea obligației de motivare — Încălcarea de către Tribunal a obligație de motivare — Încălcarea Regulamentului financiar din 2002 [articolul 61 alineatul (1) și articolul 60 alineatul (2)]

4o)	Încălcarea principiului bunei administrări — Încălcarea dreptului de a fi ascultat

Recurenta contestă deopotrivă decizia privind respingerea cererii sale de prezentare a raportului OLAF.

(1) C(2013) 7682 final.

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, cu modificările ulterioare (JO 2002, L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

(3) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1).

(4) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3).

(5) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Berlin (Germania) la 12 aprilie 2017 – flightright GmbH/Iberia Express SA

(Cauza C-186/17)

(2017/C 221/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: flightright GmbH

Pârâtă: Iberia Express SA

Întrebarea preliminară

Dreptul la compensație în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1) poate lua naștere și atunci când, din cauza unei întârzieri minore, un pasager nu aterizează la timp pentru a se îmbarca pe un zbor de corespondență directă și prin urmare acesta ajunge la destinație cu o întârziere de peste trei ore, în condițiile în care cele două zboruri au fost operate de doi operatori de transport aerian diferiți, iar rezervarea a fost efectuată de un tour operator care a rezervat întreaga călătorie prin intermediul unui alt operator de transport aerian?

(1) Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Madrid (Spania) la 12 aprilie 2017 – Lu Zheng/Ministerio de Economía y Competitividad

(Cauza C-190/17)

(2017/C 221/11)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamant: Lu Zheng

Pârât: Ministerio de Economía y Competitividad

Întrebările preliminare

Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Uniunea Europeană (1) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care, pentru a sancționa nerespectarea obligației de declarare prevăzute la articolul 3 din același regulament, permite aplicarea unei sancțiuni cu amendă de până la dublul valorii mijloacelor de plată utilizate?

Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede drept circumstanțe agravante ale nerespectării obligației de declarare nedovedirea originii licite a mijloacelor de plată și neconcordanța dintre activitatea desfășurată de persoana vizată [și valoarea mișcării]?

În cazul unui răspuns afirmativ la cele două întrebări preliminare anterioare, articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că aplicarea unei sancțiuni financiare care, indiferent de valoarea mișcării, este de până la 25 % din numerarul nedeclarat respectă cerința de proporționalitate?

(1) JO 2005, L 309, p. 9, Ediţie specială, 19/vol. 7, p. 238.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 13 aprilie 2017 – Helga Krüsemann și alții/TUIfly GmbH

(Cauza C-195/17)

(2017/C 221/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Reclamante: Helga Krüsemann, Gabriele Heidenreich, Doris Manneck, Rita Juretschke

Pârâtă: TUIfly GmbH

Întrebările preliminare

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, , este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: absența spontană a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, motivată de o grevă neconformă cu legislația muncii și cu contractul colectiv de muncă („grevă spontană”) este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004? În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3)	În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 13 aprilie 2017 – Rita Hoffmeyer și Rudolf Meyer/TUIfly GmbH

(Cauza C-199/17)

(2017/C 221/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Rita Hoffmeyer, Rudolf Meyer

Pârâtă: TUIfly GmbH

Întrebările preliminare

Absența pentru motive medicale a unei părți semnificative a personalului însărcinat cu efectuarea zborurilor operatorului efectiv de transport aerian, este o împrejurare excepțională în sensul articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 (1)? În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care trebuie să fie ponderea persoanelor absente pentru a admite o asemenea împrejurare?

3.	În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4.	În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 13 aprilie 2017 – Eberhard Schmeer/TUIfly GmbH

(Cauza C-203/17)

(2017/C 221/14)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Reclamant: Eberhard Schmeer

Pârâtă: TUIfly GmbH

Întrebările preliminare

3)	În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/11

Recurs introdus la 26 aprilie 2017 de Lubrizol France SAS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 februarie 2017 în cauza T-191/14, Lubrizol France SAS/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-223/17 P)

(2017/C 221/15)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Lubrizol France SAS (reprezentanți: R. MacLean, Solicitor, A. Bochon, avocat)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-191/14, Lubrizol France/Consiliul Uniunii Europene, în măsura în care respinge cele două motive invocate în cererea introductivă depusă de recurentă la Tribunal;

—	declararea celor două motive ca fiind fondate;

—	declararea propriei competențe de a se pronunța cu privire la cele două motive în discuție și pronunțarea unei hotărâri definitive;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru a se pronunța asupra celor două motive invocate de recurentă privind încălcări ale dreptului și ale normelor de procedură și

—	obligarea Consiliului și a eventualilor intervenienți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în prezenta procedură, precum și la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu a verificat aplicarea de către Consiliu a criteriului relevant în raport cu normele juridice aplicabile

Recurenta susține că, prin faptul că nu a aplicat criteriile relevante cuprinse în Comunicarea Comisiei privind suspendările și contingentele tarifare autonome (2011/C 363/02 (1)) atunci când a examinat dacă suspendarea taxelor autonome pentru BPA trebuia revocată, Tribunalul nu a evaluat în mod adecvat argumentele Consiliului și ale Comisiei în raport cu criteriul juridic relevant și în conformitate cu normele juridice relevante aplicabile în situația respectivă.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a înlocuit în mod nelegal raționamentul Consiliului cu propriul raționament şi a denaturat în mod vădit probele

Recurenta susţine, în primul rând, că Tribunalul a încercat în mod nelegal să înlocuiască raţionamentul Consiliului şi al Comisiei cu propriul raţionament şi că, procedând astfel, a furnizat el însuşi în mod nelegal un raţionament în susţinerea tezei potrivit căreia marfa furnizată de oponent putea fi considerată ca fiind materiale identice sau echivalente cu BPA sau materiale care ar putea înlocui BPA.

În al doilea rând, aceasta susține că Tribunalul a examinat probele privind capacitatea oponentului de a furniza cantităţi disponibile suficiente din marfa pretins comparabilă cu BPA într-un mod vădit incorect, denaturând astfel sensul clar al probelor și aplicarea lor în cadrul examinării cauzei în primă instanță.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul a săvârșit erori vădite în aplicarea procedurilor relevante și a adoptat un raționament contradictoriu

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a stabilit că competența Comisiei de a respinge o obiecție pentru o întârziere a răspunsului semnificativ mai lungă decât cele 15 zile lucrătoare prevăzute în comunicarea Comisiei se referea exclusiv la primul contact dintre oponent și societățile reclamante, iar nu și la comunicările ulterioare, fapt care a permis Tribunalului să considere întârzierea respectivă ca fiind irelevantă. Procedând astfel, Tribunalul a adoptat un raționament contradictoriu în ceea ce privește natura, funcționarea și rolurile diverselor părți din procedura stabilită de comunicarea Comisiei.

(1) JO 2011, C 363, p. 6.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/12

Recurs introdus la 4 mai 2017 de GX împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 3 martie 2017 în cauza T-556/16, GX/Comisia Europeană

(Cauza C-223/17 P)

(2017/C 221/16)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: GX (reprezentant: G.-M. Enache, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	Anularea hotărârii atacate şi, în consecinţă, anularea deciziei contestate a AIPN;

—	obligarea la plata de despăgubiri materiale şi morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a deciziei menţionate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta cale de atac, recurentul solicită Curţii anularea Ordonanţa Tribunalului din 3 martie 2017 în cauza T-556/16, GX/Comisia, prin care a fost respinsă acţiunea sa vizând anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/248/13 de a nu include numele său pe lista de rezervă a laureaţilor respectivului concurs.

În susţinerea căii de atac, recurentul invocă două motive:

Nelegalitatea anunţului de concurs, a rectificării acestuia şi a principiilor fundamentale ale centrului de evaluare.

Recurentul consideră că anunţul de concurs este nelegal întrucât nu cuprinde o justificare obiectivă în ceea ce priveşte limitarea dreptului de alegere a limbii a doua (germana, engleza sau franceza) din perspectiva interesului de serviciu sau în ceea ce priveşte caracterul proporţional al respectivei limitări date fiind nevoile reale de serviciu.

În al doilea rând, recurentul invocă nelegalitatea, lipsa validităţii şi a temeiului ştiinţific a principiilor fundamentale ale centrului de evaluare care stau la baza concursurilor EPSO, dat fiind că nu există niciun temei, probă sau verificare vizând practicile fundamentale utilizate de EPSO întemeiate pe următoarele principii: (i) „comportamentul anterior este cel mai bun indicator al performanţelor viitoare” şi (ii) „centrele de evaluare, care simulează situaţii din viaţa reală de muncă, sunt cel mai bun indicator al performanţelor în viaţa reală”.

În al treilea rând, recurentul invocă nelegalitatea rectificării anunţului care a fost publicată în cadrul concursului general EPSO/AD/248/13.

2.	Neregularităţi procedurale la centrul de evaluare. Recurentul invocă un anumit număr de presupuse neregularităţi procedurale la centrul de evaluare în cadrul concursului EPSO/AD/248/13.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 10 mai 2017 – Gert Teglgaard și Fløjstrupgård I/S/Fødevareministeriets Klagecenter

(Cauza C-239/17)

(2017/C 221/17)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Gert Teglgaard și Fløjstrupgård I/S

Pârât: Fødevareministeriets Klagecenter

Întrebările preliminare

În situația în care un agricultor nu respectă cerințele de reglementare în materie de gestionare și bune condiții agricole și de mediu într-un an calendaristic și, prin urmare, trebuie să se aplice o reducere a plăților directe acordate acestuia (a se vedea articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului (1) coroborat cu articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei (2)), reducerea ajutoarelor trebuie să fie calculată atunci pe baza plăților directe acordate agricultorului:

(a)	în anul calendaristic în care are loc încălcarea sau

(b)	în anul calendaristic (ulterior) în care s-a stabilit/constatat încălcarea?

2.	Rezultatul este același potrivit normelor subsecvente prevăzute la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului (3) coroborat cu articolul 70 alineatul (4) și cu articolul 70 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul nr. 1122/2009 al Comisiei (4)?

În situația în care un agricultor nu respectă cerințele de reglementare în materie de gestionare și bune condiții agricole și de mediu în 2007 și 2008, dar nerespectarea lor este stabilită/constatată abia în 2011, la calcularea reducerii ajutoarelor este aplicabil atunci Regulamentul nr. 1782/2003 al Consiliului coroborat cu Regulamentul nr. 796/2004 al Comisiei sau se aplică Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului coroborat cu Regulamentul nr. 1122/2009 al Comisiei?

(1) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO 2003, L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177).

(2) Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (JO 2004, L 141, p. 18, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 210).

(3) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO 2009, L 30, p. 16).

(4) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1122/2009 din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea, modularea și sistemul integrat de administrare și control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește ecocondiționalitatea în cadrul schemei de ajutoare prevăzute pentru sectorul vitivinicol (JO 2009, L 316, p. 65).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/14

Recurs introdus la 2 mai 2017 de Holistic Innovation Institute, S.L.U. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 februarie 2017 în cauza T-706/14, Holistic Innovation Institute/REA

(Cauza C-241/17)

(2017/C 221/18)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Holistic Innovation Institute, S.L.U. (reprezentant: J. J. Marín López, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția Executivă pentru Cercetare (REA)

Concluziile recurentului

—	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 februarie 2017, Holistic Innovation Institute/REA, T-706/14, EU:T:2017:89;

—	anularea deciziei directorului Agenției Executive pentru Cercetare din 24 iulie 2014 [ARES(2014) 2461172], prin care se pune capăt negocierii cu Holistic Innovation Institute, S.L.U. și se exclude participarea acesteia la proiectele europene Inachus și ZONeSEC.

—	acordarea Holistic Innovation Institute, S.L.U. a unei despăgubiri în termenii menționați la punctul 177 din cererea de recurs.

Motivele și principalele argumente

Eroare de drept constând în faptul că hotărârea atacată reține că REA avea competența, și nu a depășit limitele atribuțiilor care i-au fost încredințate în legătură cu gestionarea celui de al șaptelea Program-cadru, de a evalua capacitatea Holistic Innovation Institute și de a o exclude pe aceasta de la negocierile din cadrul proiectelor Inachus și ZONeSEC (punctul 39 din hotărârea atacată).

2.	Eroare de drept constând în interpretarea punctului 2.2.2 primul paragraf din anexa la Decizia 2012/838 în sensul că permite ca REA să excludă Holistic Innovation Institute de la negocierile din cadrul proiectelor Inachus și ZONeSEC (punctul 126 din hotărârea atacată).

Eroare de drept constând în faptul că în hotărârea atacată s-a considerat că decizia contestată este motivată (punctul 67 din hotărârea atacată) în pofida faptului că această decizie face trimitere, ca parte integrantă a motivării sale, pe de o parte, la decizia Comisiei din 13 martie 2014 [ARES (2014) 710158], prin care recurenta este exclusă de la participarea la proiectul eDIGIREGION (punctele 57 și 60-62 din hotărârea atacată), și, pe de altă parte, la rapoartele finale de audit 11-INFS-025 și 11-BA119-016 (punctele 63 și 64 din hotărârea atacată), în condițiile în care atât decizia Comisiei din 13 martie 2014 [ARES (2014) 710158], menționată mai sus, cât și rapoartele finale de audit 11-INFS-025 și 11-BA119-016 au făcut obiectul unor acțiuni în anulare.

Eroare de drept constând în faptul că hotărârea atacată a denaturat evaluarea probelor administrate prin faptul că a reținut că REA a solicitat reclamantei „în mai multe rânduri” anumite informații (punctul 75 din hotărârea atacată), că „și-a reiterat cererea” prin scrisoarea din 14 mai 2014 (punctul 78 din hotărârea atacată) și că au existat „mai multe schimburi de scrisori între REA și reclamantă” (punctul 118 din hotărârea atacată).

5.	Eroare de drept constând în faptul că hotărârea atacată a denaturat evaluarea probelor administrate prin faptul că s-a referit, la punctele 8, 77 și 78, la un document inexistent care nu se afla la dosar.

Eroare de drept constând în faptul că hotărârea atacată a considerat întemeiată decizia contestată (punctele 80, 84, 94, 108 și 127 din hotărârea atacată) în condițiile în care decizia contestată încalcă punctul 2.2.2 din anexa la Decizia 2012/838 prin faptul că s-a îndepărtat de evaluarea pozitivă a evaluatorilor externi independenți cu privire la capacitatea operațională a recurentei fără o „argumentație solidă și bine fundamentată”.

Eroare de drept constând în lipsa de motivare a hotărârii atacate în ceea ce privește afirmația că „reclamanta nu a prezentat niciun element care să permită invalidarea raționamentului [REA]” (punctul 58 din hotărârea atacată) și că scrisoarea sa din 2 iunie 2014, prezentată ca anexa A26 a cererii, „reproducea o parte din informațiile care figurau în documentul explicativ menționat la punctul 8 supra, fără a furniza însă informații specifice pe care le solicitase REA, indicate la punctele 7, 9 și 10 supra” (punctul 78 din hotărârea atacată).

8.	Eroare de drept constând în faptul că hotărârea atacată consideră că calendarul prevăzut în mandatele de negociere prevedea finalizarea negocierii „cu caracter indicativ” (punctul 130 din hotărârea atacată).

9.	Eroare de drept constând în faptul că hotărârea atacată a considerat în mod eronat că nu este cazul să se acorde despăgubiri pentru pagubele materiale și morale cauzate prin adoptarea deciziei contestate (punctele 147, 148 și 150 din hotărârea atacată).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 12 mai 2017 – Ryanair Ltd/The Revenue Commissioners

(Cauza C-249/17)

(2017/C 221/19)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Recurentă: Ryanair Ltdâ

Intimaţi: The Revenue Commissioners

Întrebările preliminare

Intenția de a presta în viitor servicii de gestiune unei societății a cărei achiziționare se urmăreşte, în cazul în care achiziționarea are loc, poate fi suficientă pentru a dovedi că dobânditorul potențial desfăşoară o activitate economică în sensul articolului 4 din A șasea directivă TVA (1), astfel încât TVA-ul suportat de acesta din urmă pentru produsele sau serviciile furnizate în vederea dezvoltării achiziției relevante să poată fi considerat eventual ca fiind TVA aferent unei intrări corespunzătoare activității economice preconizate de prestare a unor asemenea servicii de gestiune? și

Poate exista o „legătură directă și imediată” suficientă, astfel cum a fost identificată ca o cerință de către Curte în Hotărârea Cibo (2), între serviciile profesionale prestate în contextul unei asemenea preluări potențiale și ieșiri, prestarea potențială de servicii de gestiune societății a cărei achiziționare este urmărită, în cazul în care achiziţionarea are loc, fiind de natură să permită o deducere a TVA-ului datorat pentru serviciile profesionale respective?

(1) A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO 1977, L 145, p. 1).

(2) Hotărârea din 27 septembrie 2001, Cibo Participations, C-16/00, EU:C:2001:495.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/16

Acțiune introdusă la 12 mai 2017 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-251/17)

(2017/C 221/20)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve și L. Cimaglia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

—	constatarea faptului că Republica Italiană, prin neadoptarea tuturor măsurilor necesare pentru executarea Hotărârii pronunțate de Curte la 19 iulie 2012 în cauza C-565/10, Comisia/Italia, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 260 alineatul (1) TFUE;

—

obligarea Republicii Italiene la plata unei penalități cu titlu cominatoriu de 346 699,21 euro, diminuată eventual prin aplicarea formulei de degresivitate propuse, pentru fiecare zi de întârziere în executarea Hotărârii pronunțate de Curte în cauza C-565/10, cu începere de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză până la data executării Hotărârii pronunțate în cauza C-565/10;

—

obligarea Republicii Italiene la plata unei sume forfetare de 39 113,80 euro/zi, cu o sumă minimă totală de 62 699 421,40 euro, cu începere de la data pronunțării Hotărârii în cauza C-565/10 până la data la care se va fi pronunțat hotărârea în prezenta cauză sau până la data executării Hotărârii date în cauza C-565/10;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea formulată, Comisia reproșează Republicii Italiene faptul că nu a executat Hotărârea pronunțată de Curte la 19 iulie 2012 în ceea ce privește 88 de aglomerări italiene dintre cele care făcuseră obiectul acelei hotărâri.

În această privință, Republica Italiană recunoaște că nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din Directiva 91/271/CEE Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (1) în ceea ce privește 35 de aglomerări. Ea recunoaște în plus că nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 4 și 10 din această directivă în ceea ce privește 70 de aglomerări.

Comisia deduce din aceasta că Republica Italiană nu a adoptat toate măsurile necesare în vederea executării depline a Hotărârii din 19 iulie 2012.

(1) JO L 135 du 30.5.1991, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 43.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 15 mai 2017 – Regina Lorenz și Prisca Sprecher/TUIfly GmbH

(Cauza C-254/17)

(2017/C 221/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Hannover

Părțile din procedura principală

Reclamante: Regina Lorenz, Prisca Sprecher

Pârâtă: TUIfly GmbH

Întrebările preliminare

3.	În cazul unui răspuns afirmativ prima sau la a doua întrebare: împrejurarea excepțională trebuie să fi existat cu privire la zborul anulat sau operatorul efectiv de transport aerian poate să elaboreze un nou plan de zbor pentru motive economice?

4.	În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la a doua întrebare: noțiunea de caracter evitabil se raportează la împrejurarea excepțională sau la consecințele producerii împrejurării excepționale?

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/18

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – AW/EUIPO – Pharma Mar (YLOELIS)

(Cauza T-85/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale YLOELIS - Marca Uniunii Europene verbală anterioară YONDELIS - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 221/22)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Alfa Wassermann SpA (AW) (Alanno, Italia), admisă să substituie Alfa Wassermann Hungary Kft (reprezentanți: M. Best, U. Pfleghar și S. Schäffner, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Pharma Mar, SA (Colmenar Viejo, Spania) (reprezentant: N. González-Alberto Rodríguez, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 18 decembrie 2014 (cauza R 1100/2014-1) privind o procedură de opoziție între Pharma Mar și Alfa Wassermann Hungary

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Alfa Wassermann SpA (AW) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 118, 13.4.2015.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/18

Hotărârea Tribunalului din 15 mai 2017 – Morton’s of Chicago/EUIPO – Mortons the Restaurant (MORTON’S)

(Cauza T-223/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marcă a Uniunii Europene figurativă MORTON’S - Mărci naționale neînregistrate anterioare MORTON’S, MORTONS, MORTON’S CLUB, MORTONS CLUB, MORTON’S THE RESTAURANT, MORTONS RESTAURANT și M MORTON’S - Motiv relativ de refuz - Declararea nulității - Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr 207/2009”])

(2017/C 221/23)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Morton’s of Chicago, Inc. (Chicago, Illinois, Statele Unite) (reprezentant: J. Moss, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: H. O’Neill, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Mortons the Restaurant Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: J. Barry, solicitor și P. Nagpal, barrister)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 12 februarie 2015 (cauza R 46/2014-1) privind o procedură de declarare a nulității între Mortons The Restaurant și Morton’s of Chicago

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Morton’s of Chicago, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 228, 13.7.2015.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/19

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Agria Polska și alții/Comisia

(Cauza T-480/15) (1)

((„Concurență - Înțelegere - Abuz de poziție dominantă - Piața distribuției de produse fitosanitare - Decizie de respingere a unei plângeri - Presupus comportament anticoncurențial al unor producători și al unor distribuitori - Acțiune concertată sau coordonată de depunere a unor plângeri de către producători și de către distribuitori în fața autorităților administrative și penale - Denunțare a unor pretinse încălcări ale reglementării aplicabile de către importatori paraleli - Controale administrative efectuate ulterior de autoritățile administrative - Aplicarea unor sancțiuni administrative și penale de autoritățile naționale către importatorii paraleli - Asimilarea depunerii de plângeri de către producători și de către distribuitori cu unele acțiuni șicanatoare sau cu unele abuzuri de proceduri administrative - Lipsa interesului Uniunii - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă”))

(2017/C 221/24)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamante: Agria Polska sp. z o.o. (Sosnowiec, Polonia), Agria Chemicals Poland sp. z o.o. (Sosnowiec), Star Agro Analyse und Handels GmbH (Allerheiligen bei Wildon, Austria) și Agria Beteiligungsgesellschaft mbH (Allerheiligen bei Wildon) (reprezentanți: S. Dudzi și J. Budzik, ulterior P. Graczyk și W. Rocławski, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Szczodrowski, A. Dawes și J. Norris-Usher, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmărește anularea deciziei C(2015) 4284 final a Comisiei din 19 iunie 2015 [cazul AT.39864 – BASF (anterior AGRIA și alții/BASF și alții)] prin care se respinge plângerea introdusă de reclamante cu privire la încălcările articolului 101 și/sau ale articolului 102 TFUE, pretins săvârșite în principal de 13 întreprinderi producătoare și distribuitoare de produse fitosanitare cu ajutorul sau prin intermediul a patru organizații profesionale și al unui cabinet de avocați.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Agria Polska sp. z o.o., Agria Chemicals Poland sp. z o.o., Star Agro Analyse und Handels GmbH și Agria Beteiligungsgesellschaft mbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 337, 12.10.2015.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/20

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Airhole Facemasks/EUIPO – sindustrysurf (AIR HOLE FACE MASKS YOU IDIOT)

(Cauza T-107/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de declarare a nulității - Marca Uniunii Europene figurativă AIR HOLE FACE MASKS YOU IDIOT - Rea-credință - Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Competență de modificare”])

(2017/C 221/25)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Airhole Facemasks, Inc. (Vancouver, Canada) (reprezentanţi: S. Barker, solicitor, și A. Michaels, barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Hanf, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: sindustrysurf, SL (Trapagaran, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 18 ianuarie 2016 (cauza R 2547/2014-4) privind o procedură de declarare a nulității între Airhole Facemasks și sindustrysurf

Dispozitivul

Anulează și modifică Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 18 ianuarie 2016 (cauza R 2547/2014-4) privind o procedură de declarare a nulității între Airhole Facemasks, Inc. și sindustrysurf, SL, în sensul că calea de atac formulată în fața EUIPO de sindustrysurf împotriva deciziei diviziei de anulare din 30 iulie 2014 este respinsă.

2)	Airhole Facemasks și EUIPO suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată efectuate în fața Tribunalului.

3)	Obligă Sindustrysurf la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Airhole Facemasks în fața camerei de recurs a EUIPO.

4)	Respinge în rest acțiunea.

(1) JO C 175, 17.5.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/20

Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Reisswolf/EUIPO (secret.service.)

(Cauza T-163/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale secret.service. - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Examinare din oficiu a faptelor - Articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009 - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 221/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Reisswolf Akten- und Datenvernichtung GmbH & Co. KG (Hamburg, Germania) (reprezentant: A. Ebert-Weidenfeller, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 8 februarie 2016 (cauza R 1820/2015-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal secret.service. ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Reisswolf Akten- und Datenvernichtung GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 200, 6.6.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/21

Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Panzeri/Parlamentul

(Cauza T-166/16) (1)

((„Normele referitoare la cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European - Indemnizație pentru asistență parlamentară - Recuperarea sumelor plătite în mod nedatorat”))

(2017/C 221/27)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Pier Antonio Panzeri (Calusco d’Adda, Italia) (reprezentant: C. Cerami, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Lorenz, A. Caiola, G. Corstens și S. Seyr, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și care are ca obiect anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 11 februarie 2016 referitoare la recuperarea de la reclamant a unei sume de 83 764,34 euro și a notei de debit aferente din aceeași zi.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă pe domnul Pier Antonio Panzeri la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 200, 6.6.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/21

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Mühlbauer Technology/EUIPO (Magicrown)

(Cauza T-218/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Magicrown - Motive absolute de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 221/28)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mühlbauer Technology GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: M. Zintler și A. Stolz, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 7 martie 2016 (cauza R 1213/2015-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Magicrown ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mühlbauer Technology GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 232, 27.6.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/22

Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2017 – adp Gauselmann/EUIPO (MULTI FRUITS)

(Cauza T-355/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MULTI FRUIT - Motive absolute de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 221/29)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: adp Gauselmann GmbH (Espelkamp, Germania) (reprezentant: P. Koch Moreno, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: A. Schifko, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 29 aprilie 2016 (cauza R 1043/2015-5) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal MULTI FRUITS ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă adp Gauselmann GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 296, 16.8.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/22

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Bammer/EUIPO – mydays (MÄNNERSPIELPLATZ)

(Cauza T-372/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de nulitate - Marca verbală a Uniunii Europene MÄNNERSPIELPLATZ - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

(2017/C 221/30)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamant: Alexander Bammer (Sindelfingen, Germania) (reprezentant: W. Riegger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: mydays GmbH (München, Germania) (reprezentant: F. Pfefferkorn, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 28 aprilie 2016 (cauza R 1796/2015-1) privind o procedură de nulitate între mydays și domnul Bammer

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Alexander Bammer la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 314, 29.8.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/23

Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Sabre GLBL/EUIPO (INSTASITE)

(Cauza T-375/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene INSTASITE - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 221/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Sabre GLBL, Inc. (Southlake, Texas, Statele Unite) (reprezentant: J. Zecher, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf și S. Crabbe, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 27 aprilie 2016 (cauza R 1742/2015-2) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal INSTASITE ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sabre GLBL, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 326, 5.9.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/23

Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Makhlouf/Consiliul

(Cauza T-410/16) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Siriei - Înghețarea fondurilor - Dreptul la apărare - Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere - Dreptul la respectarea onoarei - Dreptul de proprietate - Prezumția de nevinovăție - Restricții privind intrarea și tranzitarea pe teritoriul Uniunii - Proporționalitate”))

(2017/C 221/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Rami Makhlouf (Damasc, Siria) (reprezentant: E. Ruchat, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial S. Kyriakopoulou, G. Étienne și A. Vitro, ulterior S. Kyriakopoulou și A. Vitro, ulterior S. Kyriakopoulou și J. Bauerschmidt, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, L. Havas și R. Tricot, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei PESC/2016/850 a Consiliului din 27 mai 2016 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2016, L 141, p. 125) și a actelor subsecvente de punere în aplicare a acesteia, în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Rami Makhlouf suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 371, 10.10.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/24

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Marsh/EUIPO (LegalPro)

(Cauza T-472/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale LegalPro - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 221/33)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Marsh GmbH (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentant: W. Riegger, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Fischer, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 iunie 2016 (cauza R 146/2016-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal LegalPro ca marcă a Uniunii Europene

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Marsh GmbH la plata cheltuielilor de judecată

(1) JO C 383, 17.10.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/25

Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2017 – PG/Frontex

(Cauza T-583/16)

((„Funcție publică - Agenți temporari - Neprelungirea unui contract pe durată determinată - Procedură de prelungire - Articolul 266 TFUE - Obligaţia de solicitudine - Răspundere extracontractuală”))

(2017/C 221/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: PG (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă:Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) (reprezentanți: H. Caniard și S. Drew, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se urmărește, pe de o parte, anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractele de muncă a Frontex din 9 iunie 2015 a nu prelungi contractul reclamantului şi, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit reclamantul

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Îl obligă pe domnul PG la plata cheltuielilor de judecată.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/25

Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – CW/Parlamentul

(Cauza T-742/16 RENV) (1)

((„Funcție publică - Funcționari - Hărțuire morală - Articolul 12a din statut - Obligație de asistență - Norme interne referitoare la Comitetul consultativ privind hărțuirea și prevenirea acesteia la locul de muncă - Articolul 24 din statut - Cerere de asistență - Respingere - Decizie de respingere a reclamației - Conținut autonom - Caracterul prematur al reclamației - Lipsă - Rolul și prerogativele Comitetului consultativ privind hărțuirea și prevenirea acesteia la locul de muncă - Sesizare facultativă de către funcționar - Răspundere extracontractuală”))

(2017/C 221/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: CW (reprezentant: C. Bernard-Glanz, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: E. Taneva și M. Dean, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE, având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului din 8 aprilie 2013 de respingere a cererii de asistență formulate de reclamantă cu privire la pretinsa hărțuire morală a cărei victimă apreciază că a fost din vina superiorilor săi ierarhici, precum și anularea deciziei secretarului general al Parlamentului din 23 octombrie 2013 de respingere a reclamației acesteia din 9 iulie 2013 și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care pretinde că l-ar fi suferit

Dispozitivul

1)	Anulează decizia din 23 octombrie 2013 a secretarului general al Parlamentului European de respingere, în calitate de autoritate împuternicită să facă numiri, a reclamației introduse de CW la 9 iulie 2013.

2)	Respinge ca inadmisibilă acțiunea în anularea deciziei Parlamentului din 8 aprilie 2013 de respingere a cererii de asistență formulate de CW.

3)	Obligă Parlamentul la plata către CW, pentru prejudiciul moral suferit, a sumei de 2 000 de euro, majorată cu dobânzi de întârziere începând de la data pronunțării prezentei hotărâri, la rata aplicată de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru operațiunile sale principale de refinanțare.

4)	Respinge în rest cererea de despăgubire.

Obligă Parlamentul să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de CW în cadrul procedurii inițiale în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene în cadrul acțiunii în cauza F-124/13, în cadrul procedurii în recurs în cauza T-309/15 P și în cadrul prezentei proceduri de trimitere spre rejudecare în cauza T-742/16 RENV.

(1) JO C 52, 22.2.2014 (cauză înregistrată inițial în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene sub numărul F-124/13).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/26

Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI

(Cauza T-55/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Evaluare - Raport de evaluare a carierei - Exercițiul de evaluare 2009 - Erori de drept - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”))

(2017/C 221/36)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: G. Nuvoli și G. Faedo, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/BEI (F-45/11, EU:F:2015:167), și prin care se urmărește anularea în parte a acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Carlo de Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 106, 21.3.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/27

Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI

(Cauza T-59/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Evaluare - Raport de evaluare a carierei - Exercițiul de evaluare 2012 - Erori de drept - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”))

(2017/C 221/37)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: inițial G. Nuvoli și F. Martin, ulterior G. Nuvoli și G. Faedo, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/BEI (F-9/14, EU:F:2015:163), și prin care se urmărește anularea în parte a acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Carlo de Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 111, 29.3.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/27

Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI

(Cauza T-60/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personal al BEI - Notare - Raport de evaluare a carierei - Exercițiul de evaluare 2011 - Erori de drept - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”))

(2017/C 221/38)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: inițial G. Nuvoli și F. Martin, ulterior G. Nuvoli și G. Faedo, agenți, asistați de A. DaI Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/BEI (F-55/13, EU:F:2015: 165), și având ca obiect anularea în parte a acestei hotărâri.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Carlo De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 111, 29.3.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/28

Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI

(Cauza T-70/16 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Personalul BEI - Hărțuire morală - Răspundere extracontractuală - Erori de drept - Recurs vădit nefondat”))

(2017/C 221/39)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: G. Ferabecoli, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: G. Nuvoli și G. Faedo, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 decembrie 2015, De Nicola/BEI (F-104/13, EU:F:2015:164), și prin care se urmărește anularea în parte a acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Carlo De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Banca Europeană de Investiții (BEI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 111, 29.3.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/28

Ordonanța Tribunalului din 4 mai 2017 – De Masi/Comisia

(Cauza T-341/16) (1)

([„Acțiune în anulare - Acces la documente - Cerere de acces în baza cooperării interinstituționale în temeiul articolului 230 TFUE - Documente privind lucrările Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) instituit de Consiliu - Act care nu poate fi supus căilor de atac - Inadmisibilitate”])

(2017/C 221/40)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Fabio De Masi (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: A. Fischer-Lescano, profesor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Erlbacher și J. Baquero Cruz, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE având ca obiect anularea deciziei pe care ar conține-o scrisoarea Comisiei din 8 iunie 2016 de răspuns la cererea președintelui Comisiei speciale a Parlamentului European pentru decizii fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (TAXE 2) de acces integral la documentele Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Domnul Fabio De Masi suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 287, 8.8.2016.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/29

Acțiune introdusă la 14 aprilie 2017 – L/Parlamentul

(Cauza T-59/17)

(2017/C 221/41)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: L (reprezentant: I. Coutant Peyre, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Parlamentului de concediere a reclamantului datată 24 iunie 2016 și primită la 25 iulie 2016;

—	obligarea Parlamentului la plata unor daune morale în valoare de 100 000 de euro și

—	obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă opt motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției avertizorilor de integritate, astfel cum sunt definiți la articolul 22a și la articolul 22b din Statutul funcționarilor, precum și la articolul 6 alineatul (1) din normele interne.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nemotivare.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de diligență.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe lipsa unui răspuns al Parlamentului la cererea de asistență a reclamantului, pe încălcarea dreptului la apărare și pe încălcarea dreptului la conciliere.

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de acces la documente.

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea unui abuz de putere.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/29

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Falmouth University/Comisia

(Cauza T-227/17)

(2017/C 221/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Falmouth University (Falmouth, Regatul Unit) (reprezentanți: V. Sloane, barrister, F. Harmel, avocat, și T. Kotsonis, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei Europene prin care se constată că, în ceea ce privește perioada de programare 2007-2013 a Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR), au avut loc neregularități în cadrul operațiunii „Dezvoltarea bazei de cunoștințe creative din Cornwall” și că se impunea o corecție financiară forfetară de 25 %;

—	obligarea Comisiei Europene la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a constatat în mod eronat că criteriile de selecție încălcau articolul 44 alineatul (2) din Directiva 2004/18/CE (1).

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu avea dreptul să se întemeieze pe cele trei pretinse neregularități suplimentare.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că, în orice caz, Comisia a constatat în mod eronat că existau trei pretinse neregularități suplimentare.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a acționat în mod vădit irațional și disproporționat atunci când a stabilit că suma corecției financiare era de 25 %.

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 2004, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/30

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2017 – Balti Gaas/Comisia și INEA

(Cauza T-236/17)

(2017/C 221/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Balti Gaas OÜ (Tallinn, Estonia) (reprezentanți: E. Tamm și L. Naaber-Kivisoo, avocați)

Pârâte: Comisia Europeană și Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei pârâtelor din 17 februarie 2017 Ref Ares(2017)890302 (1);

—	Obligarea pârâtelor la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata celor efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta arată faptul că pârâtele nu au asigurat conformitatea procedurilor desfășurate pentru acordarea ajutoarelor cu principiile legalității, transparenței și bunei administrări și invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe lipsa competenței.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a unor norme fundamentale de procedură constând în faptul că nu a fost oferită nicio motivare.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa motivării.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe inexactitatea materială a motivării.

(1) Decizie luată în legătură cu Decizia de punere în aplicare C(2016)1587 final a Comisiei din 17/03/2016 de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2014)2080 de instituire a programului de lucru multianual privind acordarea de ajutoare financiare în domeniul infrastructurii energetice transeuropene în temeiul Mecanismului pentru interconectarea Europei pentru perioada 2014-2020.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/31

Acțiune introdusă la 24 aprilie 2017 – Ecolab Deutschland și Lysoform Dr. Hans Rosemann/ECHA

(Cauza T-243/17)

(2017/C 221/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Ecolab Deutschland GmbH (Monheim, Germania) și Lysoform Dr. Hans Rosemann GmbH (Berlin, Germania) (reprezentanți: K. Van Maldegem, M. Grunchard și P. Sellar, lawyers)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	declararea acțiunii drept admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei Agenţiei Europene pentru Produse Chimice („ECHA”) privind înscrierea societății Sasol Chemie GmbH & Co. KG, în calitate de furnizor activ al substanței 1-Propanol pe lista prevăzută la articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 (1) (denumită în continuare „lista articolului 95”) pentru produsele de tipurile 1,2 și 4;

—	și obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 95 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012

—

Reclamantele susțin că ECHA nu a respectat condițiile legale astfel cum sunt prevăzute la articolul 95 alineatul (1), din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, pentru a înscrie pe lista articolului 95 o societate precum Sasol deoarece era imposibil ca Sasol să fi prezentat ECHA un dosar complet. Potrivit reclamantelor, dosarul său nu putea conține o copie a testului Comet Assay sau o scrisoare de acces prin care se acordă drepturi de referință acestui test.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării

—	Reclamantele susțin că, considerând complet dosarul comunicat de Sasol în vederea înscrierii pe lista articolului 95, ECHA a aplicat, cu încălcarea principiului nediscriminării, un tratament diferit unor societăți aflate într-o situație similară, fără să prezinte o justificare obiectivă.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea condițiilor de concurență identice stabilite de Regulamentul (UE) nr 528/2012 și pe crearea unei concurențe neloiale

—

Reclamantele susțin că prin înscrierea Sasol pe lista articolului 95, ECHA nu a aplicat normele întemeiate pe articolele 62 și 63 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 care sunt destinate garantării unor condiții de concurență identice pentru societăți care, precum reclamantele, au participat la controlul 1-Propanol și cele care, precum Sasol, nu au participat.

(1) Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, p. 1).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/32

Acțiune introdusă la 28 aprilie 2017 – Casino, Guichard-Perrachon și EMC Distribution/Comisia

(Cauza T-249/17)

(2017/C 221/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Casino, Guichard-Perrachon (Saint-Étienne, Franța) și EMC Distribution (Vitry-sur-Seine, Franța) (reprezentanți: D. Théophile, I. Simic, O. de Juvigny și T. Reymond, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

înainte de soluționarea cauzei, dispunerea prezentării de către Comisie, în temeiul articolelor 89 și 90 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a tuturor documentelor, înscrisurilor și altor informații pe baza cărora, la data deciziei C(2017) 1054, considera că dispune de indicii suficient de serioase pentru a justifica efectuarea unei inspecții în spațiile reclamantelor;

—	declararea ca inaplicabil în speță, în temeiul articolului 277 TFUE, a articolului 20 din Regulamentul nr. 1/2003 și, în consecință, anularea deciziei C(2017) 1054 a Comisiei din data de 9 februarie 2017;

—	anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a deciziei C(2017) 1054 a Comisiei Europene din data de 9 februarie 2017;

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive.

Primul motiv, întemeiat pe nelegalitatea deciziei Comisiei Europene din 9 februarie 2017 prin care se dispune reclamantelor să se supună unei inspecții în temeiul articolului 20 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), decizie care este atacată în speță (denumită în continuare „decizia atacată”). Reclamantele susțin în această privință că:

—	decizia atacată ar fi întemeiată pe o dispoziție care este ea însăși nelegală și, prin urmare, inaplicabilă în speță, în conformitate cu articolul 277 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”);

—

articolul 20 din Regulamentul nr. 1/2003 ar încălca dreptul fundamental la o cale de atac eficientă, prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”) prin faptul că nu ar permite întreprinderilor destinatare ale unei decizii de inspecție a Comisiei să exercite o cale de atac eficientă împotriva desfășurării inspecției;

—	această dispoziție ar încălca de asemenea principiului egalității armelor și dreptul la apărare, garantate de articolele 47 și 48 din cartă și de articolul 6 din CEDO, prin faptul că nu ar permite accesul părților la înscrisurile care sprijină decizia Comisiei de a recurge la o inspecție.

Al doilea motiv, întemeiat pe atingerea adusă dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului, prevăzut la articolul 7 din cartă și la articolul 8 din CEDO, prin faptul că decizia atacată ar avea o durată de validitate nelimitată și un domeniu de aplicare în același timp imprecis și disproporționat, întrucât:

—	decizia atacată ar preciza numai data la care poate începe inspecția, însă nu ar prevedea nici data încetării, nici durata maximă a inspecției;

—	ea ar viza toate societățile din grupul Casino, indiferent care ar fi activitatea și localizarea geografică a acestora, fără a o identifica pe niciuna în mod individual, cu excepția societății-mamă;

—	ea ar autoriza inspecția în orice spațiu al grupului.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare care îi revine Comisiei, prin faptul că decizia atacată nu ar preciza nici tipul, nici natura, nici proveniența, nici conținutul informațiilor în temeiul cărora Comisia a decis să dispună o inspecție.

Al patrulea motiv, întemeiat pe atingerea care ar fi fost adusă prin decizia atacată dreptului fundamental la inviolabilitatea domiciliului, prevăzut la articolul 7 din cartă și la articolul 8 din CEDO, prin faptul că ar fi fost adoptată fără ca Comisia să dispună de indicii suficient de serioase pentru a justifica efectuarea unei inspecții în spațiile reclamantelor.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, care ar fi fost săvârșită prin adoptarea deciziei atacate, întrucât aceasta ar fi prevăzut începerea inspecției la o dată extrem de prejudiciabilă pentru activitatea reclamantelor, deși putea fi stabilită o altă dată, considerabil mai puțin constrângătoare pentru acestea, fără niciun inconvenient pentru Comisie. În această privință, reclamantele susțin că, deși vizează în mod specific spațiile entității din grupul Casino care este responsabilă de negocierea cu furnizorii, decizia atacată prevede începerea inspecției la 20 februarie 2017 sau la scurt timp după această dată, mai precis în ultima săptămână de negociere a acordurilor anuale cu furnizorii, care trebuie încheiate, conform articolului L. 441-7 din Codul comercial francez, înainte de data de 1 martie a anului în curs, fapt perfect cunoscut de Comisie.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/33

Acțiune introdusă la 3 mai 2017 – RE/Comisia

(Cauza T-257/17)

(2017/C 221/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: RE (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei implicite a Direcției Securitate, prin care a fost respinsă tacit cererea de confirmare a accesului la documente prezentată de reclamant la 20 ianuarie 2017;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei reparații juste și echitabile pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a refuzului ilegal de a prelucra cererea sa de acces la documente cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1049/2001 (1) și,

—	obligarea pârâtei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamantul solicită anularea deciziei implicite atacate menționate mai sus pentru două motive: în primul rând, lipsa de motivare a deciziei atacate în ceea ce privește nedivulgarea celor 15 documente solicitate de reclamant, care nu au fost menționate în decizia din 22 decembrie 2016 prin care a fost respinsă cererea inițială a reclamantului de acces la documente și, în al doilea rând, lipsa justificării sau, în orice caz, justificarea eronată a nedivulgării celorlalte documente, dacă s-ar considera că motivarea deciziei din 22 decembrie 2016 de respingere a cererii de acces inițiale a reclamantului este cuprinsă în decizia implicită atacată.

În final, reclamantul solicită acordarea unei reparații corespunzătoare pentru prejudiciul moral suferit, rezultat din întârzierile persistente ale administrației și din refuzul nelegal de a îi acorda acces la documentele în cauză, cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1049/2001.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3 p. 76).

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/34

Acțiune introdusă la 3 mai 2017 – The Bank of New York Mellon/EUIPO – Nixen Partners (NEXEN PULSE)

(Cauza T-260/17)

(2017/C 221/47)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Bank of New York Mellon Corp. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentanți: A. Klett și K. Schlüter, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nixen Partners (Paris, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca verbală a Uniunii Europene „NEXEN PULSE” – cererea de înregistrare nr. 13 374 194

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 23 februarie 2017 în cauza R 1571/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate şi respingerea opoziţiei;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, precum şi pe cele efectuate în cadrul procedurilor care s-au aflat pe rolul camerei de recurs şi a diviziei de opoziţie, inclusiv cheltuielile necesare efectuate de reclamantă în aceste proceduri.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/34

Acțiune introdusă la 5 mai 2017 – Bayer/EUIPO – UNI – Pharma (SALOSPIR)

(Cauza T-261/17)

(2017/C 221/48)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Bayer AG (Leverkusen, Germania) (reprezentant: V. von Bomhard, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: UNI – Pharma Kleon Tsetis Pharmaceutical Laboratories Industrial and Commercial SA (Kifisia, Grecia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „SALOSPIR” – cererea de înregistrare nr. 12 351 458

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 17 februarie 2017 în cauza R 2444/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO şi a Uni-Pharma, în cazul în care aceasta din urmă uzează de dreptul său de a interveni în procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) şi a articolului 8 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/35

Acțiune introdusă la 4 mai 2017 – Uponor Innovation AB/EUIPO – Swep International (SMATRIX)

(Cauza T-264/17)

(2017/C 221/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Uponor Innovation AB (Borås, Suedia) (reprezentant: A. Kylhammar, lawyer)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Swep International AB (Landskrona, Suedia)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „SMATRIX” – Cererea de înregistrare nr. 12 540 431

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 1 martie 2017 în cauza R 236/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea SWEP International la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața diviziei de opoziție și a camerei de recurs.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/35

Acțiune introdusă la 8 mai 2017 – Quadri di Cardano/Comisia

(Cauza T-273/17)

(2017/C 221/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alessandro Quadri di Cardano (Schaerbeek, Belgia) (reprezentanți: N. De Montigny și J.-N. Louis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei din 19 iulie 2016 a PMO de stabilire a drepturilor sale individuale cu ocazia intrării sale în funcție în cadrul Agenției Executive pentru Inovare și Rețele (INEA), în măsura în care i s-a refuzat acordarea indemnizației de expatriere de 16 % în temeiul articolului 4 din anexa VII la statut, ceea ce presupune, în consecință, neacordarea drepturilor legate de aceasta, în special a cheltuielilor de călătorie anuală;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Primul motiv, întemeiat pe nerespectarea discuțiilor și a negocierilor legate de perioada anterioară reformei Statutului funcționarilor și, în special, pe încălcarea așteptărilor legitime, a principiilor încrederii legitime, securității juridice a reclamantului, precum și a drepturilor dobândite de acesta, din cauza unei analize brusc diferite a dosarului său de drepturi individuale.

Al doilea motiv, legat de contractul interimar de drept belgian invocat de Comisie pentru a justifica stabilirea de către reclamant a reședinței sale în Belgia pe perioada angajării sale la un angajator privat. Acest motiv se împarte în trei aspecte.

—

Primul aspect, întemeiat pe deturnarea de putere și pe abuzul de putere pe care Comisia le-ar fi săvârșit în încercarea de a exclude orice legătură de subordonare pe care o avea în raport cu reclamantul pe perioada angajării acestuia ca interimar, pentru a înlătura existența unei munci în favoarea unei organizații internaționale care ar trebui în principiu să amâne analiza condițiilor impuse de articolul 4 din anexa VII la statut.

—	Al doilea aspect, întemeiat pe eroarea de drept, pe încălcarea dispozițiilor legale belgiene în materie de contracte de interimat, precum și pe o deturnare a legii pe care le-ar fi săvârșit Comisia.

—	Al treilea aspect, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea principiului proporționalității și a principiului bunei administrări.

10.7.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 221/36

Acțiune introdusă la 10 mai 2017 – Monster Energy/EUIPO – Bösel (MONSTER DIP)

(Cauza T-274/17)

(2017/C 221/51)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Monster Energy Company (Corona, California, Statele Unite) (reprezentant: P. Brownlow, Solicitor)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Marco Bösel (Bad Fallingbostel, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „MONSTER DIP” – cererea de înregistrare nr. 13 118 211

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 10 februarie 2017 în cauza R 1062/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	anularea deciziei diviziei de opoziţie din 19 aprilie 2016 în procedura de opoziţie B 2433681;

—	respingerea mărcii contestate pentru toate produsele şi serviciile;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) şi a articolului 8 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 221

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 10 iulie 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 221/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2017/C 221/02	Cauza C-117/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per le Marche (Italia) la 6 martie 2017 – Comune di Castelbellino/Regione Marche și alții	2
2017/C 221/03	Cauza C-118/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Budai Központi Kerületi Bíróság (Ungaria) la 7 martie 2017 – Dunai Zsuzsanna/ERSTE Bank Hungary Zrt.	2
2017/C 221/04	Cauza C-126/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 10 martie 2017 – Orsolya Czakó/ERSTE Bank Hungary Zrt.	3
2017/C 221/05	Cauza C-135/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 martie 2017 – X-GmbH/Finanzamt Stuttgart – Körperschaften	4
2017/C 221/06	Cauza C-159/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Constanţa (România) la data de 29 martie 2017 – Întreprinderea Individuală Dobre M. Marius/Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Serviciul Soluționare Contestații, Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța – Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice	5
2017/C 221/07	Cauza C-168/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 3 aprilie 2017 – SH/TG	5
2017/C 221/08	Cauza C-182/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 11 aprilie 2017 – Nagyszénás Településszolgáltatási Nonprofit Kft./Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság	6
2017/C 221/09	Cauza C-183/17 P: Recurs introdus la 11 aprilie 2017 de International Management Group împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 2 februarie 2017 în cauza T-29/15, International Management Group/Comisia Europeană	7
2017/C 221/10	Cauza C-186/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Berlin (Germania) la 12 aprilie 2017 – flightright GmbH/Iberia Express SA	8
2017/C 221/11	Cauza C-190/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Madrid (Spania) la 12 aprilie 2017 – Lu Zheng/Ministerio de Economía y Competitividad	8
2017/C 221/12	Cauza C-195/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 13 aprilie 2017 – Helga Krüsemann și alții/TUIfly GmbH	9
2017/C 221/13	Cauza C-199/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 13 aprilie 2017 – Rita Hoffmeyer și Rudolf Meyer/TUIfly GmbH	10
2017/C 221/14	Cauza C-203/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 13 aprilie 2017 – Eberhard Schmeer/TUIfly GmbH	10
2017/C 221/15	Cauza C-223/17 P: Recurs introdus la 26 aprilie 2017 de Lubrizol France SAS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 februarie 2017 în cauza T-191/14, Lubrizol France SAS/Consiliul Uniunii Europene	11
2017/C 221/16	Cauza C-223/17 P: Recurs introdus la 4 mai 2017 de GX împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 3 martie 2017 în cauza T-556/16, GX/Comisia Europeană	12
2017/C 221/17	Cauza C-239/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 10 mai 2017 – Gert Teglgaard și Fløjstrupgård I/S/Fødevareministeriets Klagecenter	13
2017/C 221/18	Cauza C-241/17: Recurs introdus la 2 mai 2017 de Holistic Innovation Institute, S.L.U. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 16 februarie 2017 în cauza T-706/14, Holistic Innovation Institute/REA	14
2017/C 221/19	Cauza C-249/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 12 mai 2017 – Ryanair Ltd/The Revenue Commissioners	15
2017/C 221/20	Cauza C-251/17: Acțiune introdusă la 12 mai 2017 – Comisia Europeană/Republica Italiană	16
2017/C 221/21	Cauza C-254/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Hannover (Germania) la 15 mai 2017 – Regina Lorenz și Prisca Sprecher/TUIfly GmbH	17
	Tribunalul
2017/C 221/22	Cauza T-85/15: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – AW/EUIPO – Pharma Mar (YLOELIS) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale YLOELIS — Marca Uniunii Europene verbală anterioară YONDELIS — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	18
2017/C 221/23	Cauza T-223/15: Hotărârea Tribunalului din 15 mai 2017 – Morton’s of Chicago/EUIPO – Mortons the Restaurant (MORTON’S) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Marcă a Uniunii Europene figurativă MORTON’S — Mărci naționale neînregistrate anterioare MORTON’S, MORTONS, MORTON’S CLUB, MORTONS CLUB, MORTON’S THE RESTAURANT, MORTONS RESTAURANT și M MORTON’S — Motiv relativ de refuz — Declararea nulității — Articolul 8 alineatul (4) și articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr 207/2009]	18
2017/C 221/24	Cauza T-480/15: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Agria Polska și alții/Comisia (Concurență — Înțelegere — Abuz de poziție dominantă — Piața distribuției de produse fitosanitare — Decizie de respingere a unei plângeri — Presupus comportament anticoncurențial al unor producători și al unor distribuitori — Acțiune concertată sau coordonată de depunere a unor plângeri de către producători și de către distribuitori în fața autorităților administrative și penale — Denunțare a unor pretinse încălcări ale reglementării aplicabile de către importatori paraleli — Controale administrative efectuate ulterior de autoritățile administrative — Aplicarea unor sancțiuni administrative și penale de autoritățile naționale către importatorii paraleli — Asimilarea depunerii de plângeri de către producători și de către distribuitori cu unele acțiuni șicanatoare sau cu unele abuzuri de proceduri administrative — Lipsa interesului Uniunii — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă)	19
2017/C 221/25	Cauza T-107/16: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Airhole Facemasks/EUIPO – sindustrysurf (AIR HOLE FACE MASKS YOU IDIOT) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de declarare a nulității — Marca Uniunii Europene figurativă AIR HOLE FACE MASKS YOU IDIOT — Rea-credință — Articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Competență de modificare]	20
2017/C 221/26	Cauza T-163/16: Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Reisswolf/EUIPO (secret.service.) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale secret.service. — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Examinare din oficiu a faptelor — Articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009 — Obligația de motivare — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009]	20
2017/C 221/27	Cauza T-166/16: Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Panzeri/Parlamentul (Normele referitoare la cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European — Indemnizație pentru asistență parlamentară — Recuperarea sumelor plătite în mod nedatorat)	21
2017/C 221/28	Cauza T-218/16: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Mühlbauer Technology/EUIPO (Magicrown) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Magicrown — Motive absolute de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	21
2017/C 221/29	Cauza T-355/16: Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2017 – adp Gauselmann/EUIPO (MULTI FRUITS) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale MULTI FRUIT — Motive absolute de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	22
2017/C 221/30	Cauza T-372/16: Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2017 – Bammer/EUIPO – mydays (MÄNNERSPIELPLATZ) [„Marcă a Uniunii Europene — Procedură de nulitate — Marca verbală a Uniunii Europene MÄNNERSPIELPLATZ — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	22
2017/C 221/31	Cauza T-375/16: Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Sabre GLBL/EUIPO (INSTASITE) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii verbale a Uniunii Europene INSTASITE — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	23
2017/C 221/32	Cauza T-410/16: Hotărârea Tribunalului din 18 mai 2017 – Makhlouf/Consiliul (Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive luate împotriva Siriei — Înghețarea fondurilor — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Obligația de motivare — Eroare vădită de apreciere — Dreptul la respectarea onoarei — Dreptul de proprietate — Prezumția de nevinovăție — Restricții privind intrarea și tranzitarea pe teritoriul Uniunii — Proporționalitate)	23
2017/C 221/33	Cauza T-472/16: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – Marsh/EUIPO (LegalPro) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale LegalPro — Motiv absolut de refuz — Caracter descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	24
2017/C 221/34	Cauza T-583/16: Hotărârea Tribunalului din 17 mai 2017 – PG/Frontex (Funcție publică — Agenți temporari — Neprelungirea unui contract pe durată determinată — Procedură de prelungire — Articolul 266 TFUE — Obligaţia de solicitudine — Răspundere extracontractuală)	25
2017/C 221/35	Cauza T-742/16 RENV: Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2017 – CW/Parlamentul (Funcție publică — Funcționari — Hărțuire morală — Articolul 12a din statut — Obligație de asistență — Norme interne referitoare la Comitetul consultativ privind hărțuirea și prevenirea acesteia la locul de muncă — Articolul 24 din statut — Cerere de asistență — Respingere — Decizie de respingere a reclamației — Conținut autonom — Caracterul prematur al reclamației — Lipsă — Rolul și prerogativele Comitetului consultativ privind hărțuirea și prevenirea acesteia la locul de muncă — Sesizare facultativă de către funcționar — Răspundere extracontractuală)	25
2017/C 221/36	Cauza T-55/16 P: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Evaluare — Raport de evaluare a carierei — Exercițiul de evaluare 2009 — Erori de drept — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	26
2017/C 221/37	Cauza T-59/16 P: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Evaluare — Raport de evaluare a carierei — Exercițiul de evaluare 2012 — Erori de drept — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	27
2017/C 221/38	Cauza T-60/16 P: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI (Recurs — Funcție publică — Personal al BEI — Notare — Raport de evaluare a carierei — Exercițiul de evaluare 2011 — Erori de drept — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	27
2017/C 221/39	Cauza T-70/16 P: Ordonanța Tribunalului din 3 mai 2017 – De Nicola/BEI (Recurs — Funcție publică — Personalul BEI — Hărțuire morală — Răspundere extracontractuală — Erori de drept — Recurs vădit nefondat)	28
2017/C 221/40	Cauza T-341/16: Ordonanța Tribunalului din 4 mai 2017 – De Masi/Comisia [Acțiune în anulare — Acces la documente — Cerere de acces în baza cooperării interinstituționale în temeiul articolului 230 TFUE — Documente privind lucrările Grupului de lucru pentru codul de conduită (impozitarea întreprinderilor) instituit de Consiliu — Act care nu poate fi supus căilor de atac — Inadmisibilitate]	28
2017/C 221/41	Cauza T-59/17: Acțiune introdusă la 14 aprilie 2017 – L/Parlamentul	29
2017/C 221/42	Cauza T-227/17: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2017 – Falmouth University/Comisia	29
2017/C 221/43	Cauza T-236/17: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2017 – Balti Gaas/Comisia și INEA	30
2017/C 221/44	Cauza T-243/17: Acțiune introdusă la 24 aprilie 2017 – Ecolab Deutschland și Lysoform Dr. Hans Rosemann/ECHA	31
2017/C 221/45	Cauza T-249/17: Acțiune introdusă la 28 aprilie 2017 – Casino, Guichard-Perrachon și EMC Distribution/Comisia	32
2017/C 221/46	Cauza T-257/17: Acțiune introdusă la 3 mai 2017 – RE/Comisia	33
2017/C 221/47	Cauza T-260/17: Acțiune introdusă la 3 mai 2017 – The Bank of New York Mellon/EUIPO – Nixen Partners (NEXEN PULSE)	34
2017/C 221/48	Cauza T-261/17: Acțiune introdusă la 5 mai 2017 – Bayer/EUIPO – UNI – Pharma (SALOSPIR)	34
2017/C 221/49	Cauza T-264/17: Acțiune introdusă la 4 mai 2017 – Uponor Innovation AB/EUIPO – Swep International (SMATRIX)	35
2017/C 221/50	Cauza T-273/17: Acțiune introdusă la 8 mai 2017 – Quadri di Cardano/Comisia	35
2017/C 221/51	Cauza T-274/17: Acțiune introdusă la 10 mai 2017 – Monster Energy/EUIPO – Bösel (MONSTER DIP)	36
2017/C 221/52	Cauza T-96/17: Ordonanța Tribunalului din 5 mai 2017 – King.com/EUIPO – TeamLava (Pictograme animate)	37