INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/2

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 8 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – Angel Marinkov/Predsedatel na Darzhavna agentsia za balgarite v chuzhbina

(Cauza C-27/16) (1)

([Trimitere preliminară - Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii - Directivele 2000/78/CE şi 2006/54/CE - Domeniu de aplicare Inadmisibilitate vădită - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Punere în aplicare a dreptului Uniunii - Absenţă - Necompetenţă vădită])

(2017/C 086/02)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant: Angel Marinkov

Pârât: Predsedatel na Darzhavna agentsia za balgarite v chuzhbina

Dispozitivul

Cererea de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Tribunalul Administrativ din Sofia, Bulgaria), prin decizia din 28 decembrie 2015, este vădit inadmisibilă, în măsura în care priveşte Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă şi Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate, în măsura în care privesc articolele 30 şi 47, precum şi articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1) JO C 111, 29.3.2016.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/3

Ordonanța Curții (Camera a noua) din 24 noiembrie 2016 – European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-379/16 P) (1)

((„Recurs - Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții - Contracte de achiziții publice de servicii - Dezvoltarea de software-uri și servicii de întreținere - Interpretarea eronată a argumentelor și denaturarea elementelor de probă prezentate de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul Tribunalului”))

(2017/C 086/04)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (reprezentanți: C.-N. Dede și D. Papadopoulou, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (reprezentant: N. Bambara, agent)

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA și Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 305, 22.8.2016

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 7 octombrie 2016 – A/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-522/16)

(2017/C 086/06)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurent: A

Intimat: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Articolul 62 din CVC [Codul Vamal Comunitar] (1) coroborat cu articolele 205, 212, 216, 217 și 218 din [Regulamentul de punere în aplicare a Codului Vamal Comunitar] (2), precum și cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2777/75 (3) și ale Regulamentului (CE) nr. 1484/95 (4) trebuie interpretat în sensul că printre informațiile menționate la articolul 201 alineatul (3) al doilea paragraf din CVC, pe baza cărora se întocmește declarația vamală se numără și dovezile care trebuie prezentate autorităților vamale în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1484/95?

Articolul 201 alineatul (3) al doilea paragraf din CVC trebuie interpretat în sensul că se poate angaja și răspunderea unei persoane fizice care nici nu a efectuat ea însăși acțiunea menționată la acest paragraf („[a] oferit informațiile necesare la întocmirea declarației”) și nici nu poate fi trasă la răspundere pentru efectuarea acestei acțiuni în calitate de administrator, dar care a contribuit îndeaproape la conceperea și crearea ulterioară a unei structuri de societăți și fluxuri comerciale în cadrul căreia, ulterior, (alte persoane) „au oferit informațiile necesare pentru întocmirea declarației”?

Condiția prevăzută la articolul 201 alineatul (3) al doilea paragraf din CVC, potrivit căreia „[persoanele] care au oferit informațiile necesare la întocmirea declarației […] știau sau […] ar fi trebuit să știe în mod normal că aceste informații erau false” trebuie interpretată în sensul că persoanele fizice și persoanele juridice care sunt operatori economici experimentați nu pot fi trase la răspundere pentru plata unor taxe vamale suplimentare atunci când, în scopul evitării plății unor taxe suplimentare, acestea creează o structură tranzacțională abia după ce anumiți experți recunoscuți în domeniul dreptului vamal le-au confirmat că o asemenea structură este admisibilă din punct de vedere juridic și fiscal?

Articolul 221 alineatul (4) din CVC trebuie interpretat în sensul că termenul de trei ani nu se prelungește atunci când, după expirarea termenului menționat la articolul 221 alineatul (3) prima teză din CVC, se constată că taxele la import care se aplică în conformitate cu articolul 201 din CVC, ca urmare a depunerii unei declarații vamale de punere a mărfurilor în liberă circulație nu au fost colectate anterior din cauza unor informații false sau incomplete în declarație?

Articolul 221 alineatele (3) și (4) din CVC trebuie interpretat în sensul că, în condițiile în care unui debitor vamal i-a fost comunicată valoarea taxelor pe care le datorează pe baza unei declarații vamale de import, iar debitorul a introdus împotriva acestei comunicări o acțiune în sensul articolului 243 din CVC, autoritățile vamale pot solicita ulterior plata taxelor la import datorate conform legii, pe baza aceleiași declarații vamale, în plus față de această comunicare atacată în instanță și fără a lua în considerare dispozițiile articolului 221 alineatul (4) din CVC?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1993, L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).

(3) Regulamentul Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de pasăre (JO 1975, L 282, , p. 77, Ediție specială, 03/vol. 2, p. 103).

(4) Regulamentul Comisiei din 28 iunie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de drepturi de import suplimentare și de stabilire a drepturilor de import suplimentare în sectoarele cărnii de pasăre și ouălor și pentru albumina din ouă și de abrogare a Regulamentului nr. 163/67/CEE (JO 1995, L 145, p. 47, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 92).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/5

Recurs introdus la 7 noiembrie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 9 septembrie 2016 în cauza T-159/15, Puma SE/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-564/16 P)

(2017/C 086/07)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: D. Hanf, D. Botis, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Puma SE

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea în întregime a hotărârii atacate;

—	obligarea Puma SE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Oficiu.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, întrucât a constatat că cele trei decizii anterioare ale Oficiului fuseseră „invocate în mod corespunzător” de Puma în scopul conformării cu obligația sa de a demonstra renumele mărcilor Puma [norma 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 2868/95 (1)], Tribunalul a încălcat poziția și obligațiile procedurale ale Oficiului în procedurile inter partes în fața Oficiului, cu încălcarea articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 (2) și principiul bunei administrări. Prin această constatare, Tribunalul a admis că această obligație putea fi îndeplinită prin intermediul unor trimiteri generale și imprecise la documente prezentate în cadrul procedurilor de opoziție anterioare care implicau părți diferite – și la care cealaltă parte din procedura de opoziție în cauză nu era parte.

Întrucât Oficiul nu poate ignora, ci trebuie să respecte, dreptul celeilalte părți de a fi ascultate (articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009), această constatare a Tribunalului constrânge în mod necesar Oficiul să adopte un rol activ în procedurile inter partes. Acest lucru aduce atingere caracterului contradictoriu al acestor proceduri, obligației de neutralitate a Oficiului, precum și bunei administrări a acestor proceduri.

În al doilea rând, întrucât a calificat drept „practică decizională” a Oficiului deciziile anterioare ale Oficiului invocate de Puma, Tribunalul nu a respectat caracterul contradictoriu al procedurilor inter partes și noțiunea „renume” în sensul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Această nerespectare dublă a condus la o dublă încălcare corespunzătoare a principiului bunei administrări.

Pe de o parte, condiția prealabilă aplicării înseși a jurisprudenței Technopol nu este îndeplinită în speță – o procedură inter partes – întrucât această jurisprudență referitoare la obligația Oficiului de a identifica din oficiu faptele pertinente ale litigiului pentru a statua nu vizează decât procedurile ex parte. În orice caz, ținând seama de absența inevitabilă a unei „practici decizionale” specifice a Oficiului în ceea ce privește renumele mărcilor Puma, nu ar fi deloc suficient să existe o obligație de a motiva neaplicarea, în scopul prezentei proceduri, a constatărilor referitoare la renumele mărcilor Puma enunțate în deciziile anterioare.

Pe de altă parte, Tribunalul nu putea – fără să încalce principiul contradictorialității care guvernează procedurile inter partes care este prevăzut la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 – să deducă din principiul bunei administrări că o obligație suplimentară se impunea Camerei de recurs de a invita din oficiu Puma să prezinte probe suplimentare ale renumelui pe care îl revendicase pentru mărcile Puma.

În al treilea rând, constatarea Tribunalului privind obligația care incumbă Oficiului de a invita din oficiu Puma să prezinte probe suplimentare a încălcat în plus articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 (aplicabil în temeiul normei 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95), care se aplică exclusiv probelor prezentate de părți din proprie inițiativă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

(2) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Noord-Holland (Țările de Jos) la 7 decembrie 2016 – X BV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane, kantoor Rotterdam Rijnmond

(Cauza C-631/16)

(2017/C 086/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Noord-Holland

Părțile din procedura principală

Reclamantă: X BV

Pârât: Inspecteur van de Belastingdienst/Douane, kantoor Rotterdam Rijnmond

Întrebările preliminare

Este valid Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1647 (1) al Comisiei din 13 septembrie 2016 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de [ÎNTREPRINDEREA A] Ltd. și de punere în aplicare a Hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14?

Este valid Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1731 (2) al Comisiei din 28 septembrie 2016 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și Vietnam și produse de [ÎNTREPRINDEREA I] Ltd (China) și de punere în aplicare a Hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14?

3)	Un răspuns negativ la prima și/sau la a doua întrebare implică necesitatea ca taxele plătite să fie restituite reclamantei împreună cu dobânzile aferente?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, cum trebuie calculate aceste dobânzi?

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1647 al Comisiei din 13 septembrie 2016 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de Best Royal Co., Ltd, Lac Cuong Footwear Co., Ltd, Lac Ty Co., Ltd, Saoviet Joint Stock Company (Megastar Joint Stock Company), VMC Royal Co., Ltd, Freetrend Industrial Ltd. și societatea sa afiliată Freetrend Industrial A (Vietnam) Co., Ltd, Fulgent Sun Footwear Co., Ltd., General Shoes Ltd., Golden Star Co., Ltd., Golden Top Company Co., Ltd., Kingmaker Footwear Co., Ltd, Tripos Enterprise Inc., Vietnam Shoe Majesty Co., Ltd., și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 (JO 2016, L 245. p. 16).

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1731 al Comisiei din 28 septembrie 2016 de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și Vietnam și produse de General Footwear Ltd (China), Diamond Vietnam Co. Ltd și Ty Hung Footgearmex/Footwear Co. Ltd și de punere în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 (JO 2016, L 262, p. 4).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/7

Recurs introdus la 7 decembrie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 28 septembrie 2016 în cauza T-476/15, European Food SA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-634/16 P)

(2017/C 086/09)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: M. Rajh, agent)

Celelalte părți din procedură: European Food SA, Société des produits Nestlé SA

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea European Food la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În primul rând, Tribunalul nu a respectat faptul că Regulamentele nr. 207/2009 (1) și nr. 2868/95 (2) prevăd două tipuri de termene pentru prezentarea unor observații în cadrul procedurilor în fața Oficiului: cele prevăzute în legislația însăși și care nu pot, așadar, să fie prelungite de Oficiu, și cele care sunt stabilite de Oficiu în fiecare caz individual pentru buna organizare a procedurii și care pot fi prelungite la cererea părților, în cazul în care împrejurările specifice ale speței justifică acest lucru. În consecință, afirmația Tribunalului potrivit căreia nu există un termen pentru procedurile în declararea nulității pentru motive absolute este eronată.

În al doilea rând, Tribunalul a interpretat greșit sensul și efectul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.Acest articol se aplică oricărui tip de procedură în fața Oficiului și oricărui termen aplicabil, și anume (i) celor prevăzute direct de Regulamentele nr. 207/2009 și 2868/95 și (ii) celor stabilite de EUIPO în exercitarea competenței de a organiza procedurile în fața sa.

În al treilea rând, prin faptul că s-a concentrat asupra celui de al treilea paragraf al normei 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, Tribunalul nu a respectat semnificația centrală a acestei norme, care rezidă în primul paragraf al acesteia, și anume faptul că aceleași dispoziții procedurale sunt aplicabile camerei de recurs precum și diviziei care a emis decizia atacată. Primul paragraf nu este limitat la procedurile de opoziție, ci se aplică tuturor procedurilor, inclusiv procedurilor în declararea nulității.

În al patrulea rând, hotărârea atacată a încălcat articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 prin faptul că (i) nu a aplicat această prevedere termenelor stabilite de Oficiu și (ii) a privat camera de recurs de competența de a verifica, în temeiul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, dacă elementele de probă prezentate pentru prima dată trebuie considerate „noi” și, în caz contrar, de a-și exercita puterea de apreciere cu privire la admisibilitatea acestor elemente de probă.

În sfârșit, hotărârea atacată rupe echilibrul dintre drepturile procedurale ale părților prin faptul că conferă oricărei părți la o procedură în declararea nulității dreptul necondiționat de a prezenta orice element de probă în orie stadiu al procedurii în fața Oficiului, inclusiv în stadiul căii de atac. Acest lucru îl privează pe pârât de o etapă de examinare administrativă în cazul în care solicitantul nulității optează în mod deliberat să nu prezinte niciun element de fapt sau de probă ori nici un element de fapt sau de probă relevant în fața diviziei de anulare. Mai mult, faptul de a conferi oricărei părți în procedura de declarare a nulității dreptul de a prezenta orice element de probă în orice stadiu al procedurii este, de asemenea, contrar principiilor economiei procedurii și bunei administrări.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene JO 2009, L 78, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 15 decembrie 2016 – Synthon BV/Astellas Pharma Inc.

(Cauza C-644/16)

(2017/C 086/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Apelantă: Synthon BV

Intimată: Astellas Pharma Inc.

Întrebările preliminare

Articolul 6 din Directiva privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (1) trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește criteriul care trebuie stabilit pentru aprecierea temeiniciei unei cereri de prezentare a unor dovezi, trebuie să se distingă după cum partea căreia i se solicită să prezinte dovezi este un (presupus) contravenient sau un terț?

b.	În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, sub ce aspecte diferă criteriile respective?

În cazul în care împotriva unei cereri de prezentare a unor dovezi se invocă o apărare potrivit căreia dreptul de proprietate intelectuală pe baza căruia se solicită prezentarea acestora este nul (sau nu mai există), temeinicia acestei apărări trebuie apreciată în funcție de același criteriu precum în ceea ce privește problema plauzibilității pretinsei încălcări a acestui drept (presupunând că dreptul de proprietate intelectuală invocat continuă să existe)?

b.	În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, sub ce aspecte diferă criteriile respective?

În cadrul răspunsurilor la întrebările 2) a. și 2) b. trebuie să se distingă între situația în care dreptul de proprietate intelectuală în discuție a fost acordat după analiza valabilității sale (ca în cazul unui brevet european) și situația în care acesta a luat naștere în virtutea unei legi (ca în cazul drepturilor de autor)?

(1) Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO 2004, L 157, p. 45, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 56).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Reggio Calabria (Italia) la 16 decembrie 2016 – Fortunata Silvia Fontana/Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Reggio Calabria

(Cauza C-648/16)

(2017/C 086/12)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione Tributaria Provinciale di Reggio Calabria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fortunata Silvia Fontana

Pârâtă: Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Reggio Calabria

Întrebarea preliminară

Este sau nu este compatibilă cu articolele 113 și 114 TFUE, precum și cu Directiva 2006/112/CE (1) reglementarea națională italiană constituită din articolul 62 sexies alineatul 3 și din articolul 62 bis din Decretul-lege 331/1993, [transformat în Legea] nr. 427 din 29 octombrie 1993, în măsura în care permite aplicarea TVA-ului unei cifre de afaceri globale stabilite prin metoda inductivă, sub aspectul respectării obligației de deducere și a obligației de repercutare a taxei și, mai general, în raport cu principiile neutralității și transferării taxei?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 19 decembrie 2016 – DW

(Cauza C-651/16)

(2017/C 086/13)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākā tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: DW

Pârât: Valsts sociālās apdrošināšanas aģentūra

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 45 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru precum cea din litigiul principal, care, pentru stabilirea cuantumului indemnizației de maternitate, nu exclude din perioada de 12 luni, care trebuie avută în vedere pentru calcularea bazei de contribuție medii, lunile în care persoana a lucrat într-o instituție a Uniunii Europene și a fost asigurată în cadrul sistemului comun de asigurări de sănătate al Uniunii Europene, ci, întrucât se consideră că în perioada respectivă persoana nu a fost asigurată în Letonia, stabilește veniturile acesteia în funcție de baza de contribuție medie la stat, ceea ce poate să reducă în mod substanțial valoarea indemnizației de maternitate acordate, comparativ cu cea pe care ar fi putut să o primească dacă în perioada luată ca referință pentru efectuarea calculului nu ar fi lucrat în cadrul unei instituții a Uniunii Europene, ci ar fi fost angajată în Letonia?

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 19 decembrie 2016 – Nigyar Rauf Kaza Ahmedbekova, Rauf Emin Ogla Аhmedbekov/Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

(Cauza C-652/16)

(2017/C 086/14)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria)

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Nigyar Rauf Kaza Ahmedbekova, Rauf Emin Ogla Аhmedbekov

Pârât: Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

Întrebările preliminare

Din dispozițiile articolului 78 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a), (d) și (f) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și din considerentul (12) al Directivei 2013/32/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (revizuită) și din articolul 1 din această directivă rezultă că motivul de inadmisibilitate a cererilor de protecție internațională prevăzut la articolul 33 alineatul (2) litera (e) din respectiva directivă este o dispoziție care produce efecte directe, pe care statele membre nu o pot lăsa neaplicată, aplicând în schimb dispoziții mai favorabile din dreptul național, potrivit cărora, astfel cum impune articolul 10 alineatul (2) din directivă, prima cerere de protecție internațională trebuie examinată, în primul rând, din perspectiva îndeplinirii de către solicitant a condițiilor pentru a obține statutul de refugiat și, în al doilea rând, din perspectiva aspectului dacă solicitantul este eligibil pentru protecție subsidiară?

Din dispozițiile articolului 33 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2013/32 coroborat cu articolul 7 alineatul (3) și cu articolul 2 literele (a), (c) și (g), precum și din considerentul (60) al acestei directive rezultă că, în împrejurările din procedura principală, cererea de protecție internațională depusă de un părinte în numele unui minor însoțit este inadmisibilă atunci când se întemeiază pe faptul că acest copil este un membru de familie al persoanei care și-a motivat cererea de protecție internațională susținând că este refugiat în sensul articolului 1 secțiunea A din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților?

Din dispozițiile articolului 33 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2013/32 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) și cu articolul 2 literele (a), (c) și (g), precum și din considerentul (60) al acestei directive rezultă că, în împrejurările din procedura principală, cererea de protecție internațională depusă de un părinte în numele unui copil major este inadmisibilă atunci când, în cadrul procedurii desfășurate la autoritatea administrativă competentă, cererea se întemeiază exclusiv pe faptul că solicitantul este un membru de familie al persoanei care și-a motivat cererea de protecție internațională susținând că este refugiat în sensul articolului 1 secțiunea A din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, iar la data introducerii cererii, solicitantul nu avea dreptul de a exercita o activitate profesională?

Potrivit articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2011/95/UE (2) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (revizuită) coroborat cu considerentul (36) al acestei directive, este necesar ca aprecierea existenței unei temeri fondate a solicitantului de a fi persecutat sau a riscului real al unei vătămări grave să se realizeze exclusiv pe baza unor fapte și circumstanțe care se referă la solicitant?

În temeiul articolului 4 din Directiva 2011/91 coroborat cu considerentul (36) al directivei și cu articolul 31 alineatul (1) din Directiva 2013/32, este admisibilă jurisprudența națională a unui stat membru, potrivit căreia:

a)	autoritatea competentă are obligația să examineze în procedură comună cererile de protecție internațională introduse de membrii aceleiași familii, atunci când acestea au fost motivate cu aceleași elemente de fapt, mai precis cu afirmația că numai unul dintre membrii familiei este refugiat;

autoritatea competentă are obligația să suspende procedura de soluționare a cererilor de protecție internațională formulate de membrii familiei care nu îndeplinesc personal condițiile pentru acordarea unei asemenea protecții până la finalizarea procedurii referitoare la cererea membrului de familie motivată prin susținerea că persoana în cauză este refugiat în sensul articolului 1 secțiunea A din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților;

Această jurisprudență este admisibilă și luând în considerare aspecte privind binele superior al copilului, menținerea unității familiei și respectarea vieții private și de familie, precum și dreptul de a rămâne în statul membru în timpul examinării cererii, mai precis pe baza articolelor 7, 18 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a considerentelor (12) și (60) ale Directivei 2013/32, precum și a articolului 9 din această directivă, a considerentelor (16), (18) și (36) ale Directivei 2011/95, precum și a articolului 23 din această directivă, a considerentelor (9), (11) și (35) ale Directivei 2013/33/UE (3) a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională, precum și a articolelor 6 și 12 din această directivă?

Din considerentele (16), (18) și (36) ale Directivei 2011/95 și din articolul 3 din aceasta coroborat cu considerentul (24) al directivei și cu articolul 2 literele (d) și (j) din aceeași directivă, precum și din articolul 13 și din articolul 23 alineatele (1) și (2) din aceeași directivă rezultă că este admisibilă o dispoziție națională precum cea în discuție în procedura principală, articolul 8 alineatul 9 din Zakon za ubezhishteto i bezhantsite (Legea privind azilul și refugiații), pe baza căreia se consideră că sunt refugiați și membrii de familie ai unui străin căruia i s-a acordat statutul de refugiat, în măsura în care acest aspect este compatibil cu statutul lor personal și dacă nu există motive prevăzute în dreptul național care să excludă recunoașterea statutului de refugiat?

Din reglementarea privind motivele persecuției prevăzută la articolul 10 din Directiva 2011/95 rezultă că introducerea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei cereri îndreptate împotriva țării de origine a persoanei în cauză fondează apartenența acesteia la un anumit grup social în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (d) din această directivă sau că introducerea acțiunii trebuie considerată o opinie politică în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (e) din aceeași directivă?

Din articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 rezultă că instanța are obligația să examineze pe fond noile motive de protecție internațională care au fost prezentate în cursul procedurii judiciare dar care nu au fost menționate în acțiunea introdusă împotriva deciziei de respingere a cererii de protecție internațională?

Din articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32 rezultă că, în cadrul procedurii jurisdicționale având ca obiect contestarea deciziei de respingere a cererii de protecție internațională, instanța are obligația să aprecieze admisibilitatea cererii de protecție internațională pe baza articolului 33 alineatul (2) litera (e) din această directivă, în măsura în care, potrivit dispozițiilor articolului 10 alineatul (2) din aceasta, în cadrul deciziei atacate, cererea a fost evaluată în primul rând din perspectiva faptului dacă solicitantul întrunește cerințele pentru recunoașterea statutului de refugiat și apoi din punctul de vedere al eligibilității pentru obținerea protecției subsidiare?

(1) JO 2013, L 180, p. 60.

(2) JO 2011, L 337, p. 9.

(3) JO 2013, L 180, p. 96.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 21 decembrie 2016 – Finanzamt Dachau/Achim Kollroß

(Cauza C-660/16)

(2017/C 086/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Finanzamt Dachau

Pârât: Achim Kollroß

Întrebările preliminare

Cerințele privind certitudinea executării unei prestații, care este condiția pentru deducerea TVA-ului aferent unei plăți în avans, în temeiul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Firin, C-107/13 (1), trebuie determinate în mod pur obiectiv sau trebuie determinate din punctul de vedere al persoanei impozabile care plătește avansul, pe baza împrejurărilor pe care aceasta putea să le cunoască?

Luând în considerare faptul că, potrivit articolului 167 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2), dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa devine exigibilă, precum și competențele de reglementare care le revin statelor membre în temeiul articolului 185 alineatul (2) al doilea paragraf și al articolului 186 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, sunt acestea îndreptățite să condiționeze în același mod atât regularizarea taxei, cât și regularizarea deducerii de restituirea avansului plătit?

Finanzamt (administrația fiscală) competent în privința persoanei impozabile care a plătit avansul trebuie să restituie acesteia TVA-ul atunci când aceasta nu poate obține restituirea avansului din partea celui care l-a primit? În cazul unui răspuns afirmativ, această restituire trebuie să se realizeze în cadrul procedurii de stabilire a obligației fiscale sau este suficientă în acest sens o procedură separată inițiată pentru motive de echitate?

(1) ECLI:EU:C:2014:151.

(2) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 21 decembrie 2016 – Finanzamt Göppingen/Erich Wirtl

(Cauza C-661/16)

(2017/C 086/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Finanzamt Göppingen

Pârât: Erich Wirtl

Întrebările preliminare

În temeiul Hotărârii Curții de Justiție din 13 martie 2014, Firin, C-107/13 (1), deducerea taxei achitate în amonte aferente unei plăți în avans nu se aplică atunci când realizarea faptului generator este incertă la momentul la care se plătește avansul. Acest aspect trebuie apreciat având în vedere situația de fapt obiectivă sau punctul de vedere obiectivizat al persoanei impozabile care plătește avansul?

Hotărârea Curții de Justiție pronunțată în cauza Firin trebuie interpretată în sensul că, potrivit dreptului Uniunii, regularizarea deducerii realizate de persoana impozabilă în temeiul unei facturi pentru plata unui avans privind livrarea de bunuri nu este condiționată de restituirea avansului plătit, în cazul în care livrarea nu este efectuată în final?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă: articolul 186 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „Directiva TVA”) (2), care permite statelor membre să stabilească normele de aplicare a regularizării prevăzute la articolul 185 din Directiva TVA, împuternicește un stat membru, și anume Republica Federală Germania, să prevadă în legislația sa națională că doar prin restituirea avansului poate avea loc o diminuare a bazei de impozitare, și, în consecință, că TVA-ul datorat în aval și deducerea TVA-ului achitat în amonte se regularizează concomitent și potrivit acelorași condiții?

(1) ECLI:EU:C:2014:151.

(2) JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 29 decembrie 2016 – Imofloresmira – Investimentos Imobiliários S.A./Autoridade Tributária e Aduaneira

(Cauza C-672/16)

(2017/C 086/17)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Imofloresmira – Investimentos Imobiliários S.A.

Pârâtă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Întrebările preliminare

În cazul în care un imobil, în pofida faptului că a rămas neocupat pentru o perioadă de doi sau mai mulți ani, face obiectul promovării comerciale, cu alte cuvinte, este disponibil pe piață în vederea închirierii sau a prestării de servicii în regim de office centre și se dovedește că proprietarul intenționează să îl închirieze aplicând TVA și că a depus eforturile necesare pentru a-și concretiza intenția, este conform cu articolele 167, 168, 184, 185 și 187 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 (1) să se considere că imobilul „nu este utilizat efectiv în scopuri privind activitatea comercială” sau „nu este utilizat efectiv în operațiuni impozabile” în sensul dispozițiilor articolului 26 alineatul 1 din Codul privind TVA-ul și ale articolului 10 alineatul 1 litera b) din Regimul privind renunțarea la scutirea de TVA a operațiunilor cu bunuri imobile, adoptat prin Decretul-lege nr. 21/2007 din 29 ianuarie 2007, în versiunea sa anterioară, și, prin urmare, să se considere că deducerea efectuată inițial trebuie să facă obiectul regularizării, deoarece este mai mare decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o aplice?

În cazul unui răspuns afirmativ, în lumina interpretării corecte a articolelor 137, 167, 168, 184, 185 și 187 din Directiva 2006/112/CE […], se poate impune efectuarea unei regularizări unice pentru întreaga perioadă de regularizare rămasă, astfel cum prevede legislația portugheză la articolul 10 alineatul 1 literele b) și c) din Regimul privind renunțarea la scutirea de TVA a operațiunilor cu bunuri imobile, adoptat prin Decretul-lege nr. 21/2007 din 29 ianuarie 2007, în versiunea sa anterioară, în cazul în care imobilul este neocupat de mai mult de doi ani, dar face în continuare obiectul promovării comerciale în vederea închirierii sale (cu posibilitate de renunțare) sau pentru prestarea de servicii (activitate impozabilă), și în cazul în care se preconizează afectarea sa în următorii ani unor activități impozabile care dau naștere dreptului de deducere?

Dispozițiile articolului 2 alineatul 2 litera c) din Regimul privind scutirea de TVA a operațiunilor cu bunuri imobile coroborate cu articolul 10 alineatul 1 litera b) din același regim, adoptat prin Decretul-lege nr. 21/2007 din 29 ianuarie 2007, care determină imposibilitatea ca o persoană impozabilă în scopuri de TVA să renunțe la scutirea de TVA cu ocazia încheierii unor contracte de închiriere noi, ulterior efectuării regularizării unice a TVA-ului, și care afectează regimul de deducere ulterior în cursul perioadei de regularizare, sunt conforme cu articolele 137, 167, 168 și 184 din Directiva 2006/112/CE […]?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Social no 33 de Madrid (Spania) la 29 decembrie – Montero Mateos/Agencia Madrileña de Atención Social de la Consejería de Políticas Sociales y Familia de la Comunidad Autónoma de Madrid

(Cauza C-677/16)

(2017/C 086/19)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Social no 33 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Lucía Montero Mateos

Pârâtă: Agencia Madrileña de Atención Social de la Consejería de Políticas Sociales y Familia de la Comunidad Autónoma de Madrid

Întrebările preliminare

Clauza 4 punctul 1 din acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, care este introdus în dreptul Uniunii prin intermediul Directivei 1999/70 a Consiliului Uniunii (1) trebuie interpretată în sensul că încetarea unui contract de muncă temporar „de interinidad” pentru ocuparea unui post vacant, ca urmare a împlinirii termenului pentru care a fost încheiat între angajator și lucrătoare, constituie un motiv obiectiv care să justifice ca legiuitorul național să nu prevadă într-o astfel de situație nicio indemnizație pentru încetarea contractului, în timp ce în cazul unui lucrător pe durată nedeterminată comparabil care a fost concediat pentru un motiv obiectiv este prevăzută o indemnizație reprezentând echivalentul a 20 de zile de salariu pentru fiecare an de vechime?

(1) JO 1999, L 175, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 30 decembrie 2016 – A

(Cauza C-679/16)

(2017/C 086/20)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Cealaltă parte din procedură: Espoo kaupungin sosiaali- ja terveyslautakunnan yksilöasioiden jaosto

Întrebările preliminare

1)	O prestație precum asistența personală prevăzută de Legea cu privire la prestarea de servicii pentru persoanele cu handicap constituie o „prestație de boală” în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 (1)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: există o restricție a dreptului cetățenilor Uniunii de liberă circulație și ședere pe teritoriul altor state membre, potrivit articolelor 20 și 21 TFUE, atunci când acordarea unei prestații precum asistența personală în temeiul Legii cu privire la prestarea de servicii pentru persoanele cu handicap în străinătate nu este reglementată în mod expres, iar condițiile acordării prestației sunt astfel interpretate încât asistența personală nu poate fi acordată într-un alt stat membru în care persoana în cauză urmează studii cu durata de trei ani în vederea obținerii unei diplome?

—	Este relevant pentru soluționarea cauzei aspectul dacă unei persoane i se poate acorda, în Finlanda, asistență personală într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în cazul în care aceasta studiază în altă localitate?

—	Drepturile ce rezultă din articolul 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap sunt relevante pentru soluționarea cauzei în lumina dreptului Uniunii?

În cazul în care Curtea se pronunță, în răspunsul dat la cea de a doua întrebare preliminară, în sensul că interpretarea dreptului intern, astfel cum a fost efectuată în prezenta cauză, reprezintă o restricție a liberei circulații: o astfel restricție poate totuși să fie justificată de motive imperative de interes general legate de obligația localității de domiciliu de a supraveghea acordarea asistenței personale, de posibilitatea localității de domiciliu de a alege modalitățile adecvate de acordare a asistenței, precum și de menținerea coerenței și a eficienței sistemului de asistență personală în temeiul Legii cu privire la prestarea de servicii pentru persoanele cu handicap?

(1) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004 L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 9 ianuarie 2017 – Maria Tirkkonen

(Cauza C-9/17)

(2017/C 086/21)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Apelantă: Maria Tirkkonen

Cealaltă parte din procedură: Maaseutuvirasto

Întrebarea preliminară

Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18/CE (1) trebuie interpretat în sensul că definiția noțiunii „contracte de achiziții publice”, în sensul acestei directive, cuprinde un sistem de contractare:

—

prin care o entitate publică intenționează să achiziționeze de pe piață prestări de servicii, pentru o perioadă determinată în prealabil, prin încheierea de contracte în condițiile prevăzute într-un contract-cadru anexat la cererea de ofertă, cu toți operatorii economici care îndeplinesc cerințele prevăzute în dosarul cererii de ofertă cu privire la eligibilitatea prestatorilor și a serviciului furnizat și care promovează un examen descris detaliat în cererea de ofertă, și

—	la care nu se mai poate adera în perioada de valabilitate a contractului?

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein oikeus (Finlanda) la 13 ianuarie 2017 – Bosphorus Queen Shipping Ltd Corp/Rajavartiolaitos

(Cauza C-15/17)

(2017/C 086/22)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein oikeus

Părțile din procedura principală

Recurentă: Bosphorus Queen Shipping Ltd Corp

Intimată: Rajavartiolaitos

Întrebările preliminare

Sintagma „litoralul sau interesele conexe” de la articolul 220 alineatul (6) din Convenția privind dreptul mării sau de la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE (1) trebuie interpretată pe baza definiției sintagmei „interese conexe” de la articolul II punctul 4 din Convenția internațională din 1969 privind intervenția în largul mării în cazurile de accidente însoțite de poluarea cu petrol?

Potrivit definiției de la articolul II punctul 4 litera (c) din Convenția din 1969, menționată în prima întrebare preliminară, „interese conexe” înseamnă printre altele bunăstarea zonei respective, inclusiv conservarea resurselor marine vii, precum și a florei și faunei. Această dispoziție se aplică și conservării resurselor vii, a florei și a faunei din zona economică exclusivă sau se referă numai la conservarea intereselor zonei litoralului?

3)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară: ce înseamnă sintagma „litoralul sau interesele conexe” de la articolul 220 alineatul (6) din Convenția privind dreptul mării sau de la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE?

Ce înseamnă sintagma „resurse ale mării teritoriale sau ale zonei economice exclusive” în sensul articolului 220 alineatul (6) din Convenția privind dreptul mării și al articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE? Noțiunea de resurse vii include numai specii exploatate sau aceasta include și specii asociate cu speciile exploatate sau dependente de acestea în sensul articolului 61 alineatul (4) din Convenția privind dreptul mării, cum ar fi de exemplu specii de plante și animale folosite ca hrană de speciile exploatate?

Cum trebuie definită noțiunea „riscă să cauzeze” de la articolul 220 alineatul (6) din Convenția privind dreptul mării și de la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE? Riscul de a cauza trebuie definit pe baza noțiunii de amenințare abstractă, pe baza celei de pericol concret sau în alt mod?

În cadrul evaluării condițiilor pentru competența statului riveran, prevăzute la articolul 220 alineatul (6) din Convenția privind dreptul mării și la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE, trebuie să se considere că daunele cauzate sau cele care riscă să fie cauzate sunt o consecință mai gravă decât poluarea sau riscul de poluare gravă a mediului marin în sensul articolului 220 alineatul (5)? Cum trebuie definită poluarea gravă a mediului marin și cum trebuie să se țină seama de acest aspect în cadrul evaluării daunelor grave cauzate sau care riscă să fie cauzate?

Ce împrejurări trebuie luate în considerare în cadrul evaluării gravității daunelor cauzate sau care riscă să fie cauzate? În cadrul acestei evaluări, trebuie să se țină seama, de exemplu, de durata și de întinderea geografică a efectelor negative care se manifestă ca daune? În cazul unui răspuns afirmativ: în ce mod trebuie supuse evaluării durata și amploarea daunelor?

Directiva 2005/35/CE este o directivă cu caracter minimal, care nu împiedică statele membre să ia măsuri mai stricte împotriva poluării de către nave, în conformitate cu dreptul internațional (articolul 2). Posibilitatea de a aplica reglementări mai stricte este valabilă în cazul articolului 7 alineatul (2) din directivă, care reglementează competența statului riveran de a lua măsuri împotriva unei nave aflate în tranzit?

În cadrul interpretării condițiilor de competență ale statului riveran, prevăzute la articolul 220 alineatul (6) din Convenția privind dreptul mării și la articolul 7 alineatul (2) din directivă, pot prezenta importanță particularitățile geografice și ecologice, precum și sensibilitatea zonei Mării Baltice?

10)

Noțiunea „dovadă clară și obiectivă” în sensul articolului 220 alineatul (6) din Convenția privind dreptul mării și al articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2005/35/CE include, pe lângă dovada că o navă a săvârșit încălcările la care se referă dispozițiile menționate, și dovada consecințelor deversării? Ce dovadă trebuie să se solicite pentru faptul că există riscul cauzării unor daune importante litoralului sau intereselor conexe sau resurselor apelor teritoriale sau zonei economice exclusive – de exemplu pentru efectivele de păsări și pești, precum și pentru mediul marin din zonă? Condiția privind existența unei dovezi clare și obiective înseamnă de exemplu că evaluarea efectelor negative ale hidrocarburilor deversate în mediul marin trebuie să fie întemeiate mereu pe studii și analize concrete referitoare la efectele deversării de hidrocarburi?

(1) Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare (JO 2005, L 255, p. 1, Ediție specială 15/vol. 15, p. 158), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 (JO 2009, L 280, p. 52).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 19 ianuarie 2017 – Tietosuojavaltuutettu

(Cauza C-25/17)

(2017/C 086/23)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamant(ă): Tietosuojavaltuutettu

Pârâtă: Jehovan todistajat – uskonnollinen yhdyskunta

Întrebările preliminare

Excepțiile de la domeniul de aplicare al Directivei privind protecția datelor personale (1), prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din aceasta, trebuie interpretate în sensul că activitatea de colectare și de prelucrare a datelor cu caracter personal de către membrii unei comunități religioase în cadrul predicării din casă în casă nu intră în domeniul de aplicare al directivei? În cadrul aprecierii aplicabilității directivei, ce importanță prezintă faptul că, pe de o parte, activitatea de predicare în cadrul căreia se colectează datele în discuție este organizată de comunitatea religioasă și de congregațiile acesteia și, pe de altă parte, că, în același timp, se ridică problema practicării individuale a religiei de către membrii comunității?

Având în vedere considerentele (26) și (27) din directivă, definiția noțiunii „sistem de evidență a datelor cu caracter personal”, prevăzută la articolul 2 litera (c) din Directiva privind protecția datelor personale, trebuie interpretată în sensul că ansamblul datelor cu caracter personal (care includ numele și adresa, precum și alte date și caracteristici posibile referitoare la persoana respectivă) care nu au fost colectate în mod automatizat în contextul activității de predicare din casă în casă prezentate anterior

a)	nu constituie un asemenea sistem de evidență a datelor cu caracter personal, pentru motivul că fișierele de evidență sau listele specifice ori alte sisteme de clasificare care facilitează căutarea nu sunt incluse în mod expres în definiția din Legea finlandeză privind datele personale, sau

b)	constituie un asemenea sistem de evidență a datelor cu caracter personal, întrucât datele necesare unei utilizări ulterioare, dată fiind destinația lor, pot fi accesate în practică cu ușurință și fără costuri excesive în sensul Legii finlandeze privind datele personale?

Expresia „care, singur sau împreună cu [alte persoane], stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal”, de la articolul 2 litera (d) din Directiva privind protecția datelor personale trebuie interpretată în sensul că o comunitate religioasă care organizează o activitate în cadrul căreia se colectează date cu caracter personal (printre alte prin repartizarea zonelor de acțiune între diferiții predicatori, prin urmărirea activității de predicare și prin ținerea unor registre de evidență a persoanelor care nu doresc să fie vizitate de predicatori) poate fi considerată operator de date cu caracter personal, în ceea ce privește activitatea de prelucrare a datelor personale efectuată de membrii comunității religioase, chiar dacă, potrivit afirmației comunității menționate, numai predicatorii individuali au acces la datele consemnate?

Dispoziția menționată, mai precis articolul 2 litera (d), trebuie interpretată în sensul că comunitatea religioasă poate fi calificată drept operator numai în cazul în care adoptă alte măsuri specifice, precum indicații sau instrucțiuni scrise, prin intermediul cărora gestionează colectarea de date, sau este suficient să se poată considera că aceasta este efectiv în măsură să gestioneze activitatea membrilor săi?

La a treia și la a patra întrebare trebuie să se răspundă numai în cazul în care din răspunsurile date la prima și la a doua întrebare rezultă că directiva este aplicabilă în situațiile enunțate. La a patra întrebare trebuie să se răspundă numai în cazul în care, în lumina răspunsului dat la a treia întrebare, nu se poate exclude posibilitatea aplicării articolului 2 litera (d) din directivă în cazul unei comunități religioase.

(1) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995 L 281, p. 31, Ediție specială, 13 vol. 17, p. 10).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/20

Cerere de decizie preliminară introdusă de Okrajno Sodišče Pliberk (Austria) la 23 ianuarie 2017 – Čepelnik d.o.o./Michael Vavti

(Cauza C-33/17)

(2017/C 086/24)

Limba de procedură: slovena

Instanța de trimitere

Okrajno Sodišče Pliberk

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Čepelnik d.o.o.

Pârât: Michael Vavti

Întrebările preliminare

Articolul 56 TFUE și Directiva 2014/67/UE din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne trebuie interpretate în sensul că interzic unui stat membru să impună beneficiarului național sistarea plății și depunerea unei garanții în cuantumul contraprestaţiei încă datorate, dacă sistarea plății și depunerea garanției servesc doar asigurării plății unei eventuale amenzi, care ar putea fi aplicată prestatorului de servicii cu sediul în alt stat membru doar în cadrul unei proceduri separate?

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare:

Articolul 56 TFUE și Directiva 2014/67/UE din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne trebuie interpretate în sensul că interzic unui stat membru să impună beneficiarului național sistarea plății și depunerea unei garanții în cuantumul contraprestaţiei încă datorate, dacă prestatorul de servicii cu sediul în alt stat membru, împotriva căruia trebuie aplicată o amendă, nu dispune de o cale de atac împotriva deciziei de stabilire a garanției, în procedura de stabilire a garanției, iar contestația formulată de beneficiarul național împotriva deciziei nu are efect suspensiv?

Articolul 56 TFUE și Directiva 2014/67/UE din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne trebuie interpretate în sensul că interzic unui stat membru să impună beneficiarului național sistarea plății și depunerea unei garanții în cuantumul contraprestaţiei încă datorate pentru singurul motiv că prestatorul de servicii are sediul într-un alt stat membru al UE?

Articolul 56 TFUE și Directiva 2014/67/UE din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne trebuie interpretate în sensul că interzic unui stat membru să impună beneficiarului național sistarea plății și depunerea unei garanții în cuantumul contraprestaţiei încă datorate, în condițiile în care contraprestaţia datorată nu este încă exigibilă, iar cuantumul final al acesteia nu este încă definit, având în vedere cererile reconvenţionale și drepturile de retenție?

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/23

Hotărârea Tribunalului din 18 ianuarie 2017 – Andersen/Comisia

(Cauza T-92/11 RENV) (1)

((„Ajutoare de stat - Transport feroviar - Ajutoare acordate de autoritățile daneze în favoarea întreprinderii publice Danske Statsbaner - Contracte de servicii publice pentru prestarea de servicii de transport feroviar de pasageri între Copenhaga et Ystad - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă în anumite condiții - Aplicare în timp a normelor de drept material - Serviciu de interes economic general - Eroare vădită de apreciere”))

(2017/C 086/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Jørgen Andersen (Ballerup, Danemarca) (reprezentanți: J. Rivas Andrés și M.-I. Rantou, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Armati și T. Maxian Rusche, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Regatul Danemarcei (reprezentanți: C. Thorning, agent, asistat de R. Holdgaard, avocat) și Danske Statsbaner (DSB) (Copenhaga, Danemarca) (reprezentant: M. Honoré, avocat)

Intervenientă în recurs în susținerea reclamantului: Dansk Tog (Copenhaga, Danemarca) (reprezentanți: G. van de Walle de Ghelcke, J. Rivas Andrés și F. Nissen Morten, avocați)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE şi având ca obiect anularea în parte a Deciziei 2011/3/UE a Comisiei din 24 februarie 2010 privind contractele de servicii publice de transport încheiate între Ministerul danez al Transporturilor și Danske Statsbaner [ajutor de stat C 41/08 (ex NN 35/08)] (JO 2011, L 7, p. 1)

Dispozitivul

Anulează articolul 1 al doilea paragraf din Decizia 2011/3/UE a Comisiei din 24 februarie 2010 privind contractele de servicii publice de transport încheiate între Ministerul danez al Transporturilor și Danske Statsbaner [ajutor de stat C 41/08 (ex NN 35/08)], în măsura în care privește plata din 21 decembrie 2009.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	Domnul Jørgen Andersen, Comisia Europeană, Dansk Tog, Regatul Danemarcei şi Danske Statsbaner (DSB) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 103, 2.4.2011.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/24

Hotărârea Tribunalului din 3 februarie 2017 – Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe/Comisia

(Cauza T-646/13) (1)

([„Drept instituțional - Inițiativă cetățenească europeană - Protecția minorităților naționale și lingvistice și consolidarea diversității culturale și lingvistice în Uniune - Refuzul înregistrării - Lipsă vădită de atribuții legislative ale Comisiei - Obligația de motivare - Articolul 4 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011”])

(2017/C 086/31)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Bürgerausschuss für die Bürgerinitiative Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe (reprezentanți: inițial E. Johansson, J. Lund și C. Lund, ulterior E. Johansson și T. Hieber, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Krämer, agent)

Intervenientă în susținerea reclamantului: Ungaria (reprezentanți: M. Fehér, A. Pálfy și G. Szima, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Slovacă (reprezentant: B. Ricziová, agent) și România (reprezentanți: R. Radu, R. Haţieganu, D. Bulancea și A. Wellman, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2013) 5969 final a Comisiei din 13 septembrie 2013 de respingere a cererii de înregistrare a propunerii de inițiativă cetățenească europeană intitulată „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe”.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia C(2013) 5969 final a Comisiei din 13 septembrie 2013 de respingere a cererii de înregistrare a propunerii de inițiativă cetățenească europeană intitulată „Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe”.

2)	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Bürgerausschuss für die Bürgerinitiative Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe.

3)	Ungaria, Republica Slovacă și România suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 112, 14.4.2014.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/24

Hotărârea Tribunalului din 3 februarie 2017 – Kessel medintim/EUIPO – Janssen-Cilag (Premeno)

(Cauza T-509/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Premeno - Marca națională verbală anterioară Pramino - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare - Dreptul de a fi ascultat - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009”])

(2017/C 086/32)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Kessel medintim GmbH (Mörfelden-Walldorf, Germania) (reprezentanți: A. Jacob și U. Staudenmaier, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Janssen-Cilag GmbH (Neuss, Germania) (reprezentant: M. Wenz, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 2 iulie 2015 (cauza R 349/2015-4) privind o procedură de opoziție între Janssen-Cilag și Kessel medintim

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Kessel medintim GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 354, 26.10.2015.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/25

Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – Bodegas Vega Sicilia/EUIPO (TEMPOS VEGA SICILIA)

(Cauza T-696/15) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TEMPOS VEGA SICILIA - Motiv absolut de refuz - Marcă de vin care cuprinde indicaţii geografice - Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 086/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Bodegas Vega Sicilia, SA (Valbuena de Duero, Spania) (reprezentant: S. Alonso Maruri, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanți: A. Muñiz Rodríguez și A. Folliard-Monguiral, agenți)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 30 septembrie 2015 (cauza R 285/2015-4) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal TEMPOS VEGA SICILIA ca marcă a Uniunii Europene.

Dispozitivul

1)	Respinge acţiunea.

2)	Obligă Bodegas Vega Sicilia, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 38, 1.2.2016.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/26

Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – Mast-Jägermeister/EUIPO (Gobelets)

(Cauza T-16/16) (1)

([„Desen sau model industrial comunitar - Cerere de înregistrare a unor desene sau modele industriale comunitare reprezentând pahare - Noțiunea «reprezentare care poate fi reprodusă» - Caracterul imprecis al reprezentării în privința domeniului de protecție solicitat - Refuzul de a remedia neregulile - Refuzul de atribuire a unei date de depozit - Articolele 36 și 46 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Articolul 4 alineatul (1) litera (e) și articolul 10 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002”])

(2017/C 086/34)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Mast-Jägermeister SE (Wolfenbüttel, Germania) (reprezentanți: H.-P. Schrammek, C. Drzymalla, S. Risthaus și J. Engberding, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Hanne, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 17 noiembrie 2015 (cauza R 1842/2015-3) privind cererile de înregistrare a unor pahare ca desene sau modele comunitare.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mast Jägermeister SE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 90, 7.3.2016.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/26

Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – International Gaming Projects/EUIPO – adp Gauselmann (TRIPLE EVOLUTION)

(Cauza T-82/16) (1)

([„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene TRIPLE EVOLUTION - Marca verbală anterioară a Uniunii Europene Evolution - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 086/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: International Gaming Projects Ltd (Qormi, Malta) (reprezentanți: inițial M. Garayalde Niño și A. Alpera Plazas, ulterior M. Garayalde Niño, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: adp Gauselmann GmbH (Espelkamp, Germania) (reprezentant: P. Koch Moreno, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 decembrie 2015 (cauza R 0725/2015-2) privind o procedură de opoziție între adp Gauselmann și International Gaming Projects

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă International Gaming Projects Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 136, 18.4.2016.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/27

Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – zero/EUIPO – Hemming (ZIRO)

(Cauza T-106/16) (1)

([„Marca Uniunii Europene - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene ZIRO - Marca Uniunii Europene figurativă anterioară zero - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2017/C 086/36)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: zero Holding GmbH & Co. KG (Brême, Germania) (reprezentant: M. Nentwig, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentanţi: M. Vuijst și H. O’Neill, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal: Oliver Hemming (Cadbury, Regatul Unit)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 12 ianuarie 2016 (cauza R 71/2015-5) privind o procedură de opoziție între zero Holding și domnul Hemming

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 12 ianuarie 2016 (cauza R 71/2015-5).

2)	Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 175, 17.5.2016.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/28

Recurs introdus la 24 noiembrie 2016 de Valéria Anna Gyarmathy împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 martie 2015 în cauza F-97/13, Gyarmathy/FRA

(Cauza T-196/15 P)

(2017/C 086/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Valéria Anna Gyarmathy (Györ, Ungaria) (reprezentant: A. Cech, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

—	anularea în totalitate a hotărârii atacate și admiterea în totalitate a concluziilor formulate în primă instanță;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe denaturarea probelor și pe inexactitatea materială în aprecierea factuală de către Tribunalul Funcției Publice a problemei nerespectării termenilor anunțului de post vacant.

Al doilea motiv, întemeiat pe omisiunea Tribunalului Funcției Publice, cu încălcarea dreptului recurentei la un proces echitabil conform articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolului 6 alineatul (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de a-și motiva suficient hotărârea cu privire la problemele rezultate din procesul de selecție.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe omisiunea Tribunalului Funcției Publice de a adopta măsuri procedurale suplimentare care i-ar fi permis recurentei să-și justifice susținerea privind lipsa imparțialității, a obiectivității sau a independenței în procesul de selecție.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept prin declararea drept inadmisibil a motivului formulat de recurentă în primă instanță, referitor la ocuparea postului respectiv, pe motiv că nu a fost invocat în cadrul procedurii precontencioase.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul Funcției Publice a săvârșit o eroare de drept prin declararea drept inadmisibil a motivului formulat de recurentă în primă instanță, referitor la compunerea nelegală a comitetului de selecție și la încălcarea principiului nediscriminării pe motive de sex, pentru motivul că nu a fost invocat în cadrul procedurii precontencioase și că nu era strâns legat de motivele din plângere (regula concordanței).

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/28

Acțiune introdusă la 7 decembrie 2016 – Miserini Johansson/EIB

(Cauza T-870/16)

(2017/C 086/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Virna Miserini Johansson (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: A. Senes, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (BEI)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Cu titlu principal:

—	anularea Deciziei BEI din 25 ianuarie 2016;

—	obligarea BEI la restabilirea drepturilor reclamantei la salariul integral şi a tuturor drepturilor accesorii relevante, inclusiv drepturile la pensie integrală şi contribuţiile la Regimul de Asigurare Opţional Complementar (RAOC);

—	obligarea BEI la restituirea sumei corespunzătoare pierderii salariului (evaluată provizoriu la 24 000 EUR la data de 31 decembrie 2016);

—	obligarea BEI la calcularea retroactivă a tuturor drepturilor la pensie şi a contribuţiilor la RAOC ale reclamantei, începând cu data de 1 februarie 2016;

—	obligarea BEI la plata de despăgubiri către reclamantă pentru prejudiciul moral suferit de aceasta, evaluat provizoriu la 5 000 EUR;

—	obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, inclusiv a onorariilor şi a cheltuielilor aferente expertizei (dacă este cazul).

Cu titlu subsidiar

—	obligarea BEI la repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a pierderii drepturilor la salariul integral prin plata unei sume corespunzătoare prejudiciului evaluat provizoriu la 24 000 EUR la data de 31 decembrie 2016;

—	desemnarea unui expert pentru a determina cuantumul final exact al capătului de cerere de mai sus, al drepturilor la pensie ale reclamantei şi al contribuţiilor acesteia la RAOC, începând cu data de 1 februarie 2016;

—	obligarea BEI la rambursarea cheltuielilor medicale şi psihologice aferente problemelor de sănătate dezvoltate ca urmare a stresului grav suferit de reclamantă şi care nu sunt rambursate de Regimul de Asigurări de Sănătate al BEI;

—	obligarea BEI la plata către reclamantă a unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceasta, evaluat la 5 000 EUR, cu ajutorul unui expert desemnat pentru a stabili suma exactă, dacă Tribunalul apreciază că este necesar;

—	obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, inclusiv a onorariilor şi a cheltuielilor aferente expertizei (dacă este cazul).

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea de către BEI a drepturilor fundamentale ale reclamantei, astfel cum sunt garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi de jurisprudenţa Curţii de Justiţie privind protecţia drepturilor fundamentale (inter alia, Hotărârea din 13 decembrie 1979, Hauer/Rheinland-Pfalz, C-44/79, EU:C:1979:290).

Reclamanta susţine că BEI a încălcat obligaţia de solicitudine care îi revine în raport cu reclamanta, în ceea ce priveşte starea sa de sănătate şi riscurile la care a expus-o aceasta. În plus, reclamanta nu a fost informată în mod corespunzător despre procedurile care trebuiau urmate în legătură cu dovedirea unei boli profesionale. Reclamanta afirmă, în orice caz, că s-a stabilit printr-un aviz medical că originea bolii de care suferă este de natură profesională şi că ea a furnizat BEI toate documentele relevante pentru a se putea stabili aceasta. Nicio altă etapă procedurală nu este necesară în ce o priveşte, iar BEI ar trebui să îi admită imediat cererile.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/30

Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2017 – LA Superquimica/EUIPO – D-Tack (D-TACK)

(Cauza T-24/17)

(2017/C 086/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: LA Superquimica, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: A. Canela Giménez, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: D-Tack GmbH (Hüttlingen, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „D-TACK” – Cerere de înregistrare nr. 9 650 847

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 15 noiembrie 2016 în cauza R 1983/2015-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei EUIPO din 15/11/2016;

—	obligarea EUIPO și a părții care s-a opus acestei cereri la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	camera de recurs nu a luat în considerare extrasele din baza de date Sitadex privind mărcile spaniole nr. 2515958, 2516679, 2542249, 2591412 și 2668711 prezentate de solicitant;

—	camera de recurs nu a luat în considerare proba utilizării prezentată de solicitant.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/30

Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2017 – Habermaaß/EUIPO – Here Global (h)

(Cauza T-40/17)

(2017/C 086/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Habermaaß GmbH AG (Germania) (reprezentanți: U. Blumenröder, H. Gauß și E. Bertram, avocați)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Here Global BV (Eindhoven, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul mărcii în litigiu: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă care cuprinde elementul verbal „h” – cererea de înregistrare nr. 12 833 141

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 24 octombrie 2016 în cauza R 53/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat (Motivele invocate)

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009;

—	încălcarea principiilor legale care trebuie luate în considerare cu ocazia aplicării și a interpretării Regulamentului nr. 207/2009;

—	încălcarea articolului 135 alineatul (4) din Regulamentul de procedură.

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/31

Acțiune introdusă la 27 ianuarie 2017 – Polonia/Comisia

(Cauza T-51/17)

(2017/C 086/41)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: B. Majczyna, pełnomocnik)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/2018 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO 2016, L 312, p. 1) cât privește acea parte care exclude finanțarea de către Uniunea Europeană a sumelor de 38 984 850,50 euro și de 76 816 098,12 euro plătite de Republica Polonă prin agenția de plată acreditată;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 (1), întrucât Comisia a aplicat o corecție financiară bazându-se pe constatări de fapt eronate și pe greșita interpretare a dreptului, în condițiile în care Republica Polonă a efectuat plățile conform dispozițiilor de drept al Uniunii.

—	Sumele excluse de la finanțarea de către Uniune în temeiul deciziei atacate au fost plătite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (2) și cu Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei nr. 543/2011 (3), astfel încât sumele nu puteau fi excluse de la finanțare.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, întrucât cuantumul corecției forfetare aplicat era în mod vădit excesiv în raport cu eventualul risc de pierderi financiare din bugetul Uniunii.

—

Corecția forfetară de 25 % aplicată de Comisie este prea ridicată și depășește eventuala pierdere maximă care ar putea fi suportată din Fond. În plus, reclamanta se întemeiază pe Orientările VI/5330/97 privind calculul consecințelor financiare și declară că a respectat toate condițiile prevăzute în orientările menționate pentru a beneficia de aplicarea de către Comisie a unei cote procentuale mai reduse sau de neaplicarea corecției.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, întrucât corecția forfetară a fost calculată pentru cheltuieli efectuate cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru vizat constatările inspecției.

—	În temeiul articolului 52 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, finanțarea nu poate fi refuzată pentru cheltuielile efectuate cu mai mult de 24 de luni înainte ca Comisia să notifice în scris statului membru constatările inspecției.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549)

(2) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (JO 2007, L 299, p. 1)

(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (JO 2011, L 157, p. 1)

20.3.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 86/32

Acțiune introdusă la 1 februarie 2017 – Westbrae Natural/EUIPO – Kaufland Warenhandel (COCONUT DREAM)

(Cauza T-65/17)

(2017/C 086/42)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Westbrae Natural, Inc. (Delaware, Statele Unite) (reprezentant: D. McFarland, Barrister)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Kaufland Warenhandel GmbH & Co. KG (Neckarsulm, Germania)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene verbală „COCONUT DREAM” – cerere de înregistrare nr. 13 599 501

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a EUIPO din 2 noiembrie 2016 în cauza R 182/2016-2

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	pronunțarea unei hotărâri favorabile reclamantei în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 86

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 60 20 martie 2017

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2017/C 86/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1

	V Anunţuri
	PROCEDURI JURISDICŢIONALE
	Curtea de Justiție
2017/C 86/02	Cauza C-27/16: Ordonanța Curții (Camera a opta) din 8 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – Angel Marinkov/Predsedatel na Darzhavna agentsia za balgarite v chuzhbina [Trimitere preliminară — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curţii — Directivele 2000/78/CE şi 2006/54/CE — Domeniu de aplicare Inadmisibilitate vădită — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Punere în aplicare a dreptului Uniunii — Absenţă — Necompetenţă vădită]	2
2017/C 86/03	Cauza C-345/16: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 29 noiembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de première instance de Liège – Belgia) – Jean Jacob, Dominique Lennertz/État belge [Trimitere preliminară — Contextul factual și normativ al litigiului principal — Lipsa unor precizări suficiente — Inadmisibilitate vădită — Articolul 53 alineatul (2) — Articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții]	3
2017/C 86/04	Cauza C-379/16 P: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 24 noiembrie 2016 – European Dynamics Luxembourg SA, European Dynamics Belgium SA, Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) (Recurs — Articolul 181 din Regulamentul de procedură al Curții — Contracte de achiziții publice de servicii — Dezvoltarea de software-uri și servicii de întreținere — Interpretarea eronată a argumentelor și denaturarea elementelor de probă prezentate de cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul Tribunalului)	3
2017/C 86/05	Cauza C-484/16: Ordonanța Curții (Camera a noua) din 13 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Giudice di pace di Taranto – Italia) – Procedură penală împotriva Antonio Semeraro [Trimitere preliminară — Necompetență vădită — Articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții — Cooperare judiciară în materie penală — Directiva 2012/29/UE — Articolul 2 alineatul (1) litera (a) — Norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 49, 51, 53 și 54 — Insulta — Abrogarea de către legiuitorul național a insultei — Absența unei legături cu dreptul Uniunii — Necompetență vădită a Curții]	4
2017/C 86/06	Cauza C-522/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 7 octombrie 2016 – A/Staatssecretaris van Financiën	4
2017/C 86/07	Cauza C-564/16 P: Recurs introdus la 7 noiembrie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 9 septembrie 2016 în cauza T-159/15, Puma SE/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală	5
2017/C 86/08	Cauza C-631/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Noord-Holland (Țările de Jos) la 7 decembrie 2016 – X BV/Inspecteur van de Belastingdienst/Douane, kantoor Rotterdam Rijnmond	6
2017/C 86/09	Cauza C-634/16 P: Recurs introdus la 7 decembrie 2016 de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 28 septembrie 2016 în cauza T-476/15, European Food SA/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală	7
2017/C 86/10	Cauza C-637/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Düsseldorf (Germania) la 9 decembrie 2016 – Florian Hanig/Société Air France SA	8
2017/C 86/11	Cauza C-644/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 15 decembrie 2016 – Synthon BV/Astellas Pharma Inc.	9
2017/C 86/12	Cauza C-648/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Commissione Tributaria Provinciale di Reggio Calabria (Italia) la 16 decembrie 2016 – Fortunata Silvia Fontana/Agenzia delle Entrate – Direzione provinciale di Reggio Calabria	10
2017/C 86/13	Cauza C-651/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Augstākā tiesa (Letonia) la 19 decembrie 2016 – DW	10
2017/C 86/14	Cauza C-652/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 19 decembrie 2016 – Nigyar Rauf Kaza Ahmedbekova, Rauf Emin Ogla Аhmedbekov/Zamestnik-predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite	11
2017/C 86/15	Cauza C-660/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 21 decembrie 2016 – Finanzamt Dachau/Achim Kollroß	12
2017/C 86/16	Cauza C-661/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 21 decembrie 2016 – Finanzamt Göppingen/Erich Wirtl	13
2017/C 86/17	Cauza C-672/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Arbitral Tributário (Centro de Arbitragem Administrativa – CAAD) (Portugalia) la 29 decembrie 2016 – Imofloresmira – Investimentos Imobiliários S.A./Autoridade Tributária e Aduaneira	14
2017/C 86/18	Cauza C-676/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Nejvyšší správní soud (Republica Cehă) la 27 decembrie 2016 – CORPORATE COMPANIES s.r.o./Ministerstvo financí ČR	15
2017/C 86/19	Cauza C-677/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Social no 33 de Madrid (Spania) la 29 decembrie – Montero Mateos/Agencia Madrileña de Atención Social de la Consejería de Políticas Sociales y Familia de la Comunidad Autónoma de Madrid	15
2017/C 86/20	Cauza C-679/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 30 decembrie 2016 – A	16
2017/C 86/21	Cauza C-9/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 9 ianuarie 2017 – Maria Tirkkonen	17
2017/C 86/22	Cauza C-15/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein oikeus (Finlanda) la 13 ianuarie 2017 – Bosphorus Queen Shipping Ltd Corp/Rajavartiolaitos	17
2017/C 86/23	Cauza C-25/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 19 ianuarie 2017 – Tietosuojavaltuutettu	19
2017/C 86/24	Cauza C-33/17: Cerere de decizie preliminară introdusă de Okrajno Sodišče Pliberk (Austria) la 23 ianuarie 2017 – Čepelnik d.o.o./Michael Vavti	20
2017/C 86/25	Cauza C-72/16: Ordonanța președintelui Curții din 30 noiembrie 2016 [cerere de decizie preliminară a High Court of Justice Queen’s Bench Division (Administrative Court) – Regatul Unit] – The Queen, la cererea: Prospector Offshore Drilling SA și alții/Her Majesty’s Treasury, Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs	21
2017/C 86/26	Cauza C-148/16: Ordonanța președintelui Curții din 6 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Högsta domstolen – Suedia) – Riksåklagaren/Zenon Robert Akarsar	21
2017/C 86/27	Cauza C-159/16: Ordonanța președintelui Camerei întâi a Curții din 6 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa – Letonia) – procedură inițiată de Starptautiskā lidosta Riga VAS, cu participarea: Konkurences padome	22
2017/C 86/28	Cauza C-282/16: Ordonanța președintelui Curții din 25 noiembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Handelsgericht Wien – Austria) – RMF Financial Holdings Sàrl/Heta Asset Resolution AG	22
2017/C 86/29	Cauza C-394/16: Ordonanța președintelui Curții din 21 noiembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Landgericht Frankfurt am Main – Germania) – FMS Wertmanagement AöR/Heta Asset Resolution AG	22
	Tribunalul
2017/C 86/30	Cauza T-92/11 RENV: Hotărârea Tribunalului din 18 ianuarie 2017 – Andersen/Comisia (Ajutoare de stat — Transport feroviar — Ajutoare acordate de autoritățile daneze în favoarea întreprinderii publice Danske Statsbaner — Contracte de servicii publice pentru prestarea de servicii de transport feroviar de pasageri între Copenhaga et Ystad — Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă în anumite condiții — Aplicare în timp a normelor de drept material — Serviciu de interes economic general — Eroare vădită de apreciere)	23
2017/C 86/31	Cauza T-646/13: Hotărârea Tribunalului din 3 februarie 2017 – Minority SafePack – one million signatures for diversity in Europe/Comisia [Drept instituțional — Inițiativă cetățenească europeană — Protecția minorităților naționale și lingvistice și consolidarea diversității culturale și lingvistice în Uniune — Refuzul înregistrării — Lipsă vădită de atribuții legislative ale Comisiei — Obligația de motivare — Articolul 4 alineatul (2) litera (b) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011]	24
2017/C 86/32	Cauza T-509/15: Hotărârea Tribunalului din 3 februarie 2017 – Kessel medintim/EUIPO – Janssen-Cilag (Premeno) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale Premeno — Marca națională verbală anterioară Pramino — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare — Dreptul de a fi ascultat — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009]	24
2017/C 86/33	Cauza T-696/15: Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – Bodegas Vega Sicilia/EUIPO (TEMPOS VEGA SICILIA) [Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene verbale TEMPOS VEGA SICILIA — Motiv absolut de refuz — Marcă de vin care cuprinde indicaţii geografice — Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	25
2017/C 86/34	Cauza T-16/16: Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – Mast-Jägermeister/EUIPO (Gobelets) [Desen sau model industrial comunitar — Cerere de înregistrare a unor desene sau modele industriale comunitare reprezentând pahare — Noțiunea reprezentare care poate fi reprodusă — Caracterul imprecis al reprezentării în privința domeniului de protecție solicitat — Refuzul de a remedia neregulile — Refuzul de atribuire a unei date de depozit — Articolele 36 și 46 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 — Articolul 4 alineatul (1) litera (e) și articolul 10 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002]	26
2017/C 86/35	Cauza T-82/16: Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – International Gaming Projects/EUIPO – adp Gauselmann (TRIPLE EVOLUTION) [Marcă a Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene TRIPLE EVOLUTION — Marca verbală anterioară a Uniunii Europene Evolution — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	26
2017/C 86/36	Cauza T-106/16: Hotărârea Tribunalului din 9 februarie 2017 – zero/EUIPO – Hemming (ZIRO) [Marca Uniunii Europene — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene ZIRO — Marca Uniunii Europene figurativă anterioară zero — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	27
2017/C 86/37	Cauza T-196/15 P: Recurs introdus la 24 noiembrie 2016 de Valéria Anna Gyarmathy împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 martie 2015 în cauza F-97/13, Gyarmathy/FRA	28
2017/C 86/38	Cauza T-870/16: Acțiune introdusă la 7 decembrie 2016 – Miserini Johansson/EIB	28
2017/C 86/39	Cauza T-24/17: Acțiune introdusă la 17 ianuarie 2017 – LA Superquimica/EUIPO – D-Tack (D-TACK)	30
2017/C 86/40	Cauza T-40/17: Acțiune introdusă la 19 ianuarie 2017 – Habermaaß/EUIPO – Here Global (h)	30
2017/C 86/41	Cauza T-51/17: Acțiune introdusă la 27 ianuarie 2017 – Polonia/Comisia	31
2017/C 86/42	Cauza T-65/17: Acțiune introdusă la 1 februarie 2017 – Westbrae Natural/EUIPO – Kaufland Warenhandel (COCONUT DREAM)	32
2017/C 86/43	Cauza T-476/16: Ordonanța Tribunalului din 2 februarie 2017 – Adama Agriculture et Adama France/Comisia	33