INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/2

Recurs introdus la 18 septembrie 2015 de Rainer Typke împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 2 iulie 2015 în cauza T-214/13, Rainer Typke/Comisia Europeană

(Cauza C-491/15 P)

(2016/C 027/03)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Rainer Typke (reprezentant: C. Cortese, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

—	anularea punctelor 2 și 3 din dispozitivul Hotărârii Tribunalului din 2 iulie 2015 în cauza T-214/13, Typke/Comisia Europeană;

—	anularea deciziei adoptate de secretarul general al Comisiei Europene în procedura Gestdem 2012/3258;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă un motiv unic, împărțit în două aspecte.

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare a Regulamentului nr. 1049/2001 și în special a articolului 3 litera (a) și a articolului 4 alineatul (6) întrucât a plecat de la principiul potrivit căruia aplicarea articolelor pertinente unor baze de date relaționale normalizate impune o distincție între accesul parțial la documentele stocate într-o bază de date relațională și simplul acces la informațiile conținute în bază. Această din urmă formă de acces nu ar fi acoperită de dispozițiile regulamentului privind accesul, iar acest lucru se pretinde că ar echivala cu crearea unui noi document. Tribunalul a săvârșit în special o eroare prin faptul că a concluzionat în esență că Regulamentul nr. 1049/2001 ar exclude din domeniul său de aplicare o cerere de acces la o bază de date relațională întrucât impune formularea unei cereri SQL care nu a fost utilizată anterior de instituția sesizată „pe un temei mai mult sau mai puțin legal pentru baza de date în cauză” și „anteprogramată” în măsura în care se pretinde că acest lucru nu ar implica o căutare efectuată prin utilizarea instrumentelor de căutare disponibile pentru baza de date în discuție și ar implica, așadar, crearea unui nou document.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a declarat că cererea reclamantului nu făcea referire la un document existent și nu intra în orice caz în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1049/2001, pe baza următoarelor prezumții eronate:

—

nu ar fi posibil pentru instituția sesizată să răspundă pozitiv la cererea de acces întrucât documentele existente nu ar fi apte să răspundă la cerere (hotărârea din primă instanță, punctul 73) sau întrucât accesul la aceste documente se pretinde că nu a fost solicitat de reclamant (hotărârea din primă instanță, punctul 67)

—	cererea reclamantului ar fi formulată potrivit unei scheme neprevăzute de baza de date pertinentă, în special din cauza operațiunilor de prelucrare a datelor pe care acest lucru le-ar impune (hotărârea din primă instanță, punctele 58, 66, 68, 62 și 63)

—	acest lucru ar presupune crearea unui nou document care să conțină informații într-un nou format și potrivit unor criterii de selecție specificate de reclamant (hotărârea din primă instanță, punctele 61 și 67).

Prin faptul că a făcut toate declarațiile criticate în cadrul prezentului paragraf, Tribunalul a denaturat sensul clar al probelor prezentate și aflate la dispoziția sa. Acest lucru este valabil și pentru declarația Tribunalului potrivit căreia o prezumție de legalitate s-ar aplica în prezenta cauză în ceea ce privește declarația instituției sesizate că documentele la care se solicită accesul nu există (hotărârea din primă instanță, punctul 66).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/3

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 22 septembrie 2015 – Euro-Team kft./Budapest Rendőrfőkapitánya

(Cauza C-497/15)

(2016/C 027/04)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Euro-Team kft.

Pârâtă: Budapest Rendőrfőkapitánya

Întrebările preliminare

Cerința caracterului proporțional prevăzută la articolul 9a din Directiva 1999/62/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 (denumită în continuare „Directiva eurovigneta”) trebuie interpretată în sensul că se opune unui sistem de sancţiuni precum cel prevăzut în anexa 9 la Decretul nr. 410/2007 din 29 decembrie 2007 privind contravențiile rutiere sancţionate cu amendă administrativă, cuantumurile amenzilor care pot fi aplicate pentru încălcări ale dispozițiilor în domeniu, regimul aplicării acestora, precum și condițiile de colaborare în cadrul controalelor rutiere [a közigazgatási bírsággal sújtandó közlekedési szabályszegések köréről, az e tevékenységekre vonatkozó rendelkezések megsértése esetén kiszabható bírságok összegéről, felhasználásának rendjéről és az ellenőrzésben történő közreműködés feltételeiről szóló 410/2007. (XII. 29.) Korm. rendelet] (denumit în continuare „Decretul privind sancțiunile”), care prevede aplicarea unei amenzi forfetare – cu alte cuvinte, independentă de gravitatea faptei contravenționale – în cazul încălcării normelor referitoare la cumpărarea biletului de drum?

2)	Amenda administrativă prevăzută în anexa 9 la Decretul privind sancțiunile este conformă cu cerința impusă la articolul 9a din Directiva eurovigneta, potrivit căreia sancțiunile stabilite de dreptul național trebuie să fie efective, proporționale și disuasive?

Cerința de proporționalitate prevăzută la articolul 9a din Directiva eurovigneta trebuie interpretată în sensul că se opune, pe de o parte, unui sistem de sancțiuni precum cel în discuție în litigiul principal, care stabilește răspunderea obiectivă a autorilor unei încălcări și, pe de altă parte, cuantumului sancțiunii prevăzut în sistemul menționat?

(1) Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, p. 42, Ediție specială, 07/vol. 7, p. 88).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/4

Cerere de decizie preliminară introdusă de Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Ungaria) la 22 septembrie 2015 – Spirál-Gép kft./Budapest Rendőrfőkapitánya

(Cauza C-498/15)

(2016/C 027/05)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Spirál-Gép kft.

Pârâtă: Budapest Rendőrfőkapitánya

Întrebările preliminare

2)	Amenda administrativă prevăzută în anexa 9 la Decretul privind sancțiunile este conformă cu cerința impusă la articolul 9a din Directiva eurovigneta, potrivit căreia sancțiunile stabilite de dreptul național trebuie să fie efective, proporționale și disuasive?

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/5

Cerere de decizie preliminară introdusă de Prekršajni Sud u Bjelovaru (Croația) la 25 septembrie 2015 – Renata Horžić/Privredna banka Zagreb, Božo Prka

(Cauza C-511/15)

(2016/C 027/06)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Prekršajni Sud u Bjelovaru

Părțile din procedura principală

Parte vătămată: Renata Horžić

Inculpați: Privredna banka Zagreb, Božo Prka

Întrebările preliminare

Aplicarea retroactivă a Legii privind creditul de consum poate fi interpretată și apreciată exclusiv potrivit dispozițiilor acestei legi, respectiv o astfel de aplicare a legii este conformă cu dreptul Uniunii, în special cu articolul 30 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 (1), al cărui alineat (1) prevede în mod expres că această directivă nu se aplică contractelor de credit încheiate înaintea intrării în vigoare a legislației naționale care a transpus directiva în dreptul național?

În cadrul evocat mai sus, dispoziția penală prevăzută la articolul 26 alineatul (1) punctul 28 din Legea privind creditul de consum poate fi interpretată, în conformitate cu articolul 23 din directivă și în lumina dispozițiilor tranzitorii ale articolului 30 din aceasta, în sensul că sancțiunile prevăzute pentru încălcarea unei dispoziții naționale adoptate pe baza directivei în discuție nu pot fi aplicate unor încălcări eventuale privind contractele de credit existente la data intrării în vigoare a măsurilor naționale de executare?

(1) Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, p. 66).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Prekršajni Sud u Bjelovaru (Croația) la 25 septembrie 2015 – Siniša Pušić/Privredna banka Zagreb, Božo Prka

(Cauza C-512/15)

(2016/C 027/07)

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Prekršajni Sud u Bjelovaru

Părțile din procedura principală

Parte vătămată: Siniša Pušić

Inculpați: Privredna banka Zagreb, Božo Prka

Întrebările preliminare

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/6

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Midden-Nederland (Țările de Jos) la 5 octombrie 2015 – Stichting Brein/Jack Frederik Wullems, care își desfășoară activitatea sub numele Filmspeler

(Cauza C-527/15)

(2016/C 027/08)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Midden-Nederland

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Stichting Brein

Pârât: Jack Frederik Wullems, care își desfășoară activitatea sub numele Filmspeler

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva privind drepturile de autor (1) trebuie interpretat în sensul că există o „comunicare publică”, în sensul acestei dispoziții, atunci când o persoană vinde un produs (mediaplayer) pe care a instalat add-on-uri cu hiperlinkuri către pagini de internet care oferă acces în mod direct, fără acordul titularilor drepturilor, la opere protejate prin drepturi de autor, cum ar fi filme, seriale și transmisii în direct?

În acest context, prezintă relevanță pentru răspunsul la prima întrebare:

—	dacă operele protejate prin drepturi de autor nu au mai fost publicate anterior pe internet sau au fost publicate numai pe bază de abonament cu acordul titularilor drepturilor?

—	dacă add-on-urile cu hiperlinkuri către pagini de internet pe care s-a oferit acces direct la opere protejate prin drepturi de autor, fără acordul titularilor drepturilor, pot fi accesate în mod liber și pot fi instalate inclusiv de utilizatori pe mediaplayere?

—	dacă paginile de internet și, astfel, operele protejate prin drepturi de autor puse la dispoziție fără acordul titularilor acestor drepturi pot fi accesate de public și fără mediaplayer?

Articolul 5 din Directiva privind drepturile de autor […] trebuie interpretat în sensul că nu există o „utilizare licită”, în sensul alineatului (1) litera (b) al acestei dispoziții, atunci când un utilizator final realizează o copie temporară a unei opere protejate prin drepturi de autor obținută prin streaming de pe pagina de internet a unui terț, pe care această operă protejată prin drepturi de autor este oferită fără acordul titularului sau al titularilor drepturilor?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: în acest caz, realizarea de către un utilizator final a unei copii temporare a, unei opere protejate prin drepturi de autor obținute prin streaming de pe o pagină de internet, pe care opera protejată prin drepturi de autor este oferită fără acordul titularului sau al titularilor drepturilor, este incompatibilă cu „testul în trei etape” pe care îl presupune articolul 5 alineatul (5) din Directiva privind drepturile de autor (Directiva 2001/29/CE)?

(1) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/7

Cerere de decizie preliminară introdusă de College van Beroep voor het Bedrijfsleven (Țările de Jos) la 13 octombrie 2015 – Tele2 (Netherlands) BV și alții/Autoriteit Consument en Markt (ACM), altă parte: European Directory Assistance NV

(Cauza C-536/15)

(2016/C 027/09)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Reclamante: Tele2 (Netherlands) BV, Ziggo BV, Vodafone Libertel BV

Pârâtă: Autoriteit Consument en Markt (ACM)

Altă parte: European Directory Assistance NV

Întrebările preliminare

Articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2002/22/CE (1) trebuie interpretat în sensul că prin „cereri” se înțelege și cererea unei întreprinderi cu sediul în alt stat membru care solicită informații, pentru furnizarea de servicii de informații telefonice accesibile publicului și de liste ale abonaților telefonici accesibile publicului oferite în acest stat membru și/sau în alte state membre?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: potrivit principiului nediscriminării, unui furnizor care alocă numere de telefon și care, potrivit unei dispoziții naționale, trebuie să solicite acordul abonatului pentru includerea într-o listă standard a abonaților telefonici sau într-un serviciu standard de informații telefonice, îi este permis ca, în cazul unei cereri de acord, să diferențieze în funcție de statul în care întreprinderea care solicită informații în sensul articolului 25 alineatul (2) din Directiva 2002/22/CE oferă lista abonaților telefonici și serviciul de informații telefonice?

(1) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 15 octombrie 2015 – Daniel Bowman/Pensionsversicherungsanstalt

(Cauza C-539/15)

(2016/C 027/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Daniel Bowman

Pârât: Pensionsversicherungsanstalt

Întrebarea preliminară

Articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale coroborat cu articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/78/CE (1) precum și cu articolul 6 alineatul (1) din această directivă și cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că:

a)	o dispoziție stabilită într-o convenție colectivă care, pentru perioadele de activitate de la începutul carierei, prevede un termen de avansare mai lung și care face astfel mai dificilă avansarea în treapta de salarizare următoare, reprezintă un tratament diferențiat indirect pe motive de vârstă

b)	și, în cazul unui răspuns afirmativ, un astfel de regim este adecvat și necesar, ținând seama în special de experiența profesională redusă de la începutul carierei?

(1) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7)

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Kúria (Ungaria) la 20 octombrie 2015 – Interservice d.o.o. Koper/Horváth Sándor

(Cauza C-547/15)

(2016/C 027/11)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Kúria

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Interservice d.o.o. Koper

Pârât: Horváth Sándor

Întrebările preliminare

Articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (1) al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat în sensul că se consideră drept transportator al mărfurilor nu numai persoana care încheie un contract de transport privind mărfurile în cauză cu vânzătorul (transportatorul contractual sau principal), ci și persoana care efectuează transportul, total sau parțial, în temeiul unui alt contract de transport încheiat cu transportatorul contractual sau principal (subcontractantul transportului)?

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, articolul 96 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea din litigiul principal, subcontractantul transportului este obligat să se asigure în mod corespunzător, înainte de a continua transportul mărfurilor, că transportatorul principal a prezentat în mod efectiv mărfurile la biroul vamal de destinație conform prevederilor aplicabile?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Provincial de Cantabria (Spania) la 27 octombrie 2015 – Luca Jerónimo García Almodóvar și Catalina Molina Moreno/Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, S.A.U.

(Cauza C-554/15)

(2016/C 027/13)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Cantabria

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Luca Jerónimo García Almodóvar și Catalina Molina Moreno

Pârâte: Banco de Caja España de Inversiones, Salamanca y Soria, S.A.U.

Întrebările preliminare

Limitarea efectelor retroactive ale nulității unei clauze prag incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, ca urmare a caracterului său abuziv, este compatibilă cu principiul neobligativității și cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului (1) din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

Menținerea efectelor unei clauze prag incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, care a fost declarată nulă ca urmare a caracterului său abuziv, este compatibilă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

Limitarea efectelor retroactive ale nulității unei clauze prag incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, ca urmare a caracterului său abuziv, întemeiată pe existența riscului unor consecințe grave asupra ordinii publice economice și pe buna credință, este compatibilă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, în contextul formulării unei opoziții la executare de către consumatorul executat, ca urmare a caracterului abuziv al unei clauze contractuale incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, care constituie temeiul executării sau care a determinat suma exigibilă, prezumția privind existența riscului unor consecințe grave cu efecte asupra ordinii publice economice este compatibilă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii sau este necesară evaluarea acestui risc luându-se în considerare datele economice concrete din care rezultă consecințele macroeconomice ale recunoașterii efectelor retroactive ale nulității unei clauze abuzive?

Pe de altă parte, în cazul formulării unei opoziții la executare de către consumatorul executat, ca urmare a caracterului abuziv al unei clauze contractuale incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, care constituie temeiul executării sau care a determinat suma exigibilă, evaluarea riscului unor consecințe grave cu efecte asupra ordinii economice, luând în considerare efectele economice pe care le ar avea exercitarea unei acțiuni individuale sau formularea unei opoziții la executare, ca urmare a caracterului abuziv al unei clauze, de către un număr mare de consumatori, este compatibilă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii? Sau, dimpotrivă, acest risc trebuie evaluat luându-se în considerare consecințele economice asupra economiei ale opoziției la executare concrete, formulată de consumatorul executat?

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, evaluarea abstractă a comportamentului unui profesionist în vederea aprecierii bunei credințe este compatibilă cu articolele 6 și 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

Sau, dimpotrivă, este necesar ca respectiva bună credință să fie examinată și apreciată de la caz la caz, luându-se în considerare comportamentul concret al profesionistului la încheierea contractului și includerea în acesta a clauzei abuzive, în lumina articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii?

(1) JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour d'appel de Paris (Franța) la 4 noiembrie 2015 – Carrefour Hypermarchés SAS/ITM Alimentaire International SASU

(Cauza C-562/15)

(2016/C 027/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Paris

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Carrefour Hypermarchés SAS

Pârâtă: ITM Alimentaire International SASU

Întrebările preliminare

Să declare dacă articolul 4 literele (a) și (c) din Directiva 2006/114/CE din 12 decembrie 2006 (1) potrivit căruia: „[s]e permite publicitatea comparativă […] în cazul în care (…) nu este înșelătoare (…) compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esențiale, relevante, verificabile și reprezentative ale respectivelor bunuri și servicii” trebuie interpretat în sensul că o comparație a prețului produselor vândute de firme de distribuție se permite numai dacă produsele sunt vândute în magazine de formate sau de dimensiuni identice,

2)	Să declare dacă faptul că magazinele ale căror prețuri sunt comparate au dimensiuni și formate diferite constituie o informație semnificativă, în sensul Directivei 2005/29/CE (2), care trebuie să fie adusă în mod necesar la cunoștința consumatorului,

3)	În cazul unui răspuns afirmativ, să declare care ar trebui să fie nivelul și/sau suportul de difuzare a acestei informații către consumator.

(1) Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, p. 21, Ediție specială 15/vol. 18, p. 229).

(2) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială 15/vol.14, p. 260, rectificare în JO 2013 L 129, p. 40)

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vilniaus apygardos teismas (Lituania) la 2 noiembrie 2015 – UAB „LitSpecMet”/UAB Vilniaus lokomotyvų remonto depą

(Cauza C-567/15)

(2016/C 027/15)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Vilniaus apygardos teismas

Părțile din procedura principală

Reclamantă: UAB „LitSpecMet”

Pârâtă: UAB Vilniaus lokomotyvų remonto depas

Cu participarea: UAB „Plienmetas”

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE (1) trebuie interpretat în sensul că o societate:

—	care a fost înfiinţată de o autoritate contractantă care se angajează în activităţi în domeniul transportului feroviar, și anume: gestionarea infrastructurii feroviare publice; transportul de pasageri și de mărfuri;

—

care se angajează în mod independent în activităţi comerciale, stabilește o strategie comercială, adoptă decizii privind condiţiile de desfășurare a activităţii sale (piaţa produselor, segmentul de clienţi etc.), participă pe o piaţă concurenţială în întreaga Uniune Europeană și în afara pieţei Uniunii, oferind servicii de fabricare și de reparare a materialului rulant și participă la proceduri de achiziţii publice care au legătură cu această activitate, urmărind să obţină comenzi din partea unor terţi (nu din partea societăţii-mamă);

—	care oferă servicii de reparare a materialului rulant fondatoarei sale pe baza unor tranzacţii interne, iar valoarea acestor servicii reprezintă 90 % din întreaga activitate a societăţii;

—	ale cărei servicii furnizate fondatoarei sale sunt destinate să asigure realizarea activităţii de transport de pasageri și de mărfuri a acesteia din urmă, nu trebuie considerată autoritate contractantă?

În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene stabilește că societatea trebuie considerată autoritate contractantă în împrejurările arătate mai sus, articolul 1 alineatul (9) din Directiva 2004/18/CE trebuie interpretat în sensul că societatea își pierde calitatea de autoritate contractantă atunci când valoarea serviciilor de reparare a materialului rulant furnizate pe baza unor tranzacţii interne autorităţii contractante care este fondatoarea sa scade și constituie mai puţin de 90 % sau nu mai este partea principală a cifrei de afaceri totale din activitatea societăţii?

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Riigikohus (Estonia) la 2 noiembrie 2015 – F. Hoffmann-La Roche AG/Accord Healthcare OÜ

(Cauza C-572/15)

(2016/C 027/16)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Reclamantă: F. Hoffmann-La Roche AG

Pârâtă: Accord Healthcare OÜ

Întrebările preliminare

Articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 469/2009 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (versiune codificată) trebuie interpretat în sensul că determină o reducere a duratei unui certificat suplimentar de protecție care a fost acordat de un stat membru în conformitate cu legislația națională înainte de aderarea acestui stat membru la Uniunea Europeană și a cărui durată în privința principiului activ ar fi, potrivit informațiilor cuprinse în certificatul suplimentar de protecție, mai mare de 15 ani de la data primei autorizații de introducere pe piață în Uniunea Europeană a medicamentului care constă în acest principiu activ sau care conține acest principiu activ?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, trebuie să se considere că articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 469/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 privind certificatul suplimentar de protecție pentru medicamente (versiune codificată) este conform cu dreptul Uniunii Europene, în special cu principiile generale ale Uniunii Europene privind protecția drepturilor dobândite, cu principiul neretroactivității și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?

(1) JO L 152, p. 1.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Veliko Tarnovo (Bulgaria) la 9 noiembrie 2015 – ЕТ „Маya Маrinova”/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

(Cauza C-576/15)

(2016/C 027/17)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Veliko Tarnovo

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ЕТ „Маya Маrinova”

Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

Întrebările preliminare

Articolul 273, articolul 2 alineatul (1) litera (a), articolul 9 alineatul (1) și articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE (1) a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate, în lumina principiilor neutralității fiscale și proporționalității, în sensul că un stat membru poate considera inexistența efectivă a mărfurilor, predate unei persoane impozabile ca urmare a unor livrări taxabile, drept livrări taxabile ale acestor mărfuri efectuate în aval cu titlu oneros de către aceeași persoană impozabilă, fără să se fi stabilit destinatarul lor, atunci când în acest fel se urmărește prevenirea fraudei fiscale în materie de TVA?

Dispozițiile menționate la prima întrebare trebuie interpretate, în lumina principiilor neutralității fiscale și proporționalității, în sensul că un stat membru poate considera neînregistrarea de către o persoană impozabilă a unor documente cu relevanță fiscală referitoare la livrări taxabile, primite în modul descris anterior, atunci când se urmărește acelaşi scop de prevenire a fraudei fiscale în materie de TVA?

Articolele 273, 73 și 80 din Directiva 2006/112/CE trebuie interpretate, în lumina principiilor egalității de tratament și proporționalității, în sensul că statele membre pot, pe baza unor dispoziții naționale care nu servesc transpunerii Directivei privind TVA-ul, să deroge de la reglementarea generală prevăzută la articolul 73 din Directiva privind TVA și de la dispozițiile derogatorii prevăzute la articolul 80 din directivă atunci când stabilesc baza de impozitare a unor livrări de mărfuri efectuate de o persoană impozabilă, atunci când se urmărește, pe de o parte, prevenirea fraudei în materie de TVA și, pe de altă parte, determinarea unei baze de impozitare fiabile a operaţiunilor respective?

(1) JO L 347, p. 1, Ediţie specială, 09/vol. 3, p. 7.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Amsterdam (Ţările de Jos) la 6 noiembrie 2015 – Openbaar Ministerie/Daniel Adam Popławski

(Cauza C-579/15)

(2016/C 027/18)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Amsterdam

Părțile din procedura principală

Solicitant: Openbaar Ministerie

Persoana urmărită: Daniel Adam Popławski

Întrebările preliminare

Poate un stat membru să transpună în dreptul său național articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI (1) astfel încât:

—	autoritatea judiciară de executare competentă din respectivul stat membru să fie obligată necondiționat să refuze predarea, în scopul executării unei pedepse, a unui cetățean al statului membru de executare sau a unei persoane care își are reședința în acest stat;

—	acest refuz să reprezinte ipso iure un argument în favoarea disponibilității de a prelua executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat cetățeanul respectiv sau persoana rezidentă;

—

dar decizia de preluare a executării pedepsei să fie luată abia după refuzul predării în scopul executării pedepsei, iar adoptarea unei decizii în sensul punerii în executare să depindă (1) de existența unui temei înscris într-un acord valabil încheiat între statul membru emitent și statul membru de executare, (2) de condițiile prevăzute de acest acord și (3) de cooperarea statului membru emitent, de exemplu în sensul emiterii de către acesta a unei cereri corespunzătoare,

cu riscul ca, după ce a refuzat predarea în scopul executării pedepsei, statul membru de executare să se afle în imposibilitatea de a prelua punerea în executare, însă fără ca acest risc să afecteze în vreun fel obligația de a refuza predarea în scopul executării pedepsei?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

instanța națională poate să aplice în mod direct dispozițiile Deciziei-cadru 2002/58/JAI, deși, conform articolului 9 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona această decizie-cadru va continua să producă efecte juridice până în momentul la care este abrogată, anulată sau modificată?

b)	în cazul unui răspuns afirmativ: articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI este suficient de clar și de previzibil încât să poată fi aplicat de instanțele naționale?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și la întrebarea a doua litera b): este permis ca un stat membru al cărui drept național condiționează preluarea executării unei pedepse privative de libertate aplicate în străinătate de existența unui temei înscris într-un acord corespunzător să transpună în dreptul național articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI astfel încât articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI să ofere el însuși temeiul convențional cerut pentru evitarea pericolului de neexecutare a pedepsei rezultat din dispoziția din legea națională privind existența unui temei convențional (a se vedea prima întrebare)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și la întrebarea a doua litera b): este permis ca un stat membru să transpună în dreptul național articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI astfel încât pentru refuzul predării, în scopul executării unei pedepse, a unei persoane care are reședința în statul membru de executare și care este cetățean al unui alt stat membru se prevede condiția ca statul membru de executare să aibă competență asupra faptelor menționate în mandatul european de arestare și că nu trebuie să existe o piedică reală pentru o (eventuală) urmărire penală în statul membru de executare a persoanei rezidente în acest stat pentru aceste fapte (de exemplu, refuzul statului membru emitent de a transmite statului membru de executare actele de urmărire penală), în timp ce aceste condiții nu există în privința refuzului predării, în scopul executării unei pedepse, a unui cetățean al statului membru de executare?

(1) Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Declarații efectuate de anumite state membre cu privire la adoptarea decizie-cadru (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/15

Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2015 – Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-581/15)

(2016/C 027/19)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: Z. Malůšková, J. Hottiaux, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin faptul că nu a instituit un registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier și nu l-a conectat la registrele electronice naționale ale celorlalte state membre, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 16 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului;

—	obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, Comisia invocă următoarele argumente:

Până la 30 iunie 2015, data la care a expirat perioada prevăzută în avizul motivat, Republica Cehă nu a instituit un registru electronic național al întreprinderilor de transport rutier și nu l-a conectat la registrele electronice naționale ale celorlalte state membre, astfel cum ar fi trebuit să procedeze în conformitate cu articolul 16 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (1).

(1) JO L 300, p. 51.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Aukščiausiojo Teismo (Lituania) la 12 noiembrie 2015 – Lietuvos Respublikos transporto priemonių draudikų biuras/Gintarą Dockevičių și Jurgitą Dockevičienę

(Cauza C-587/15)

(2016/C 027/21)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Părțile din procedura principală

Reclamant: Lietuvos Respublikos transporto priemonių draudikų biuras

Pârâți: Gintaras Dockevičius și Jurgita Dockevičienė

Întrebările preliminare

Articolul 2, articolul 10 alineatele (1) şi (4) şi articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2009/103 (1), articolul 3 alineatul (4), articolul 5 alineatele (1) şi (4), articolul 6 alineatul (1) şi articolul 10 din Regulamentul general (2) şi articolul 47 din cartă (împreună sau separat, dar fără limitare la aceste dispoziţii) trebuie să fie înţelese şi interpretate în sensul că, în cazul în care:

—

un birou naţional al asigurătorilor (Biroul A) plăteşte despăgubiri părţii vătămate printr-un accident de circulaţie produs în statul membru în care se află sediul biroului respectiv întrucât cetăţeanul unui alt stat membru care a fost responsabil pentru acest prejudiciu nu avea asigurare de răspundere civilă;

—	în urma plăţii despăgubirilor în cauză, Biroul A se subrogă în drepturile părţii vătămate şi solicită rambursarea cheltuielilor suportate pentru soluţionarea cererii de despăgubiri de la biroul naţional al asigurătorilor din ţara de origine a persoanei responsabile (Biroul B);

—	Biroul B, fără efectuarea unei anchete proprii sau solicitarea unor informaţii suplimentare, dă curs cererii de rambursare formulate de Biroul A;

—	Biroul B introduce o acţiune în justiție împotriva pârâţilor (persoana responsabilă şi proprietarul vehiculului) solicitând rambursarea cheltuielilor pe care le-a suportat,

reclamantul din această acțiune în justiție (Biroul B) îşi poate întemeia cererea formulată împotriva pârâţilor (persoana responsabilă şi proprietarul vehiculului) numai pe plata cheltuielilor efectuată către Biroul A şi el (reclamantul) nu este obligat să demonstreze că au fost îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile a pârâtului/persoanei responsabile (vinovăţia, fapta ilicită, raportul de cauzalitate şi prejudiciul) şi că dreptul străin a fost corect aplicat la despăgubirea părții vătămate?

Articolul 24 alineatul (1) al cincilea paragraf litera (c) din Directiva 2009/103 şi articolul 3 alienatele (1) şi (4) din Regulamentul general (împreună sau separat, dar fără limitare la aceste dispoziţii) trebuie să fie înţelese şi interpretate în sensul că Biroul A este obligat ca, înainte de a lua o decizie finală privind repararea prejudiciului suferit de partea vătămată, să informeze în mod clar şi inteligibil (inclusiv în ceea ce privește limba în care sunt comunicate informaţiile), persoana responsabilă şi proprietarul vehiculului (dacă nu este aceeaşi persoană) despre iniţierea procedurii de soluţionare a cererii de despăgubiri şi despre desfăşurarea acesteia şi să le acorde suficient timp pentru a formula observaţii sau obiecţiuni legate de viitoarea decizie de reparare a prejudiciului şi/sau valoarea despăgubirii respective?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare [altfel spus, în cazul în care pârâţii (persoana responsabilă şi proprietarul vehiculului) pot solicita reclamantului (Biroul B) să prezinte probe sau pot invoca împotriva acestuia orice obiecţiuni care privesc, printre altele, împrejurările accidentului de circulaţie, aplicarea normelor în materia răspunderii civile a persoanei responsabile, valoarea prejudiciului şi modul de calcul al acesteia], articolul 2, articolul 10 alineatul (1) şi articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2009/103 şi articolul 3 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul general (împreună sau separat, dar fără limitare la dispoziţiile menţionate anterior) trebuie să fie înţelese şi interpretate în sensul că, indiferent dacă, înainte de adoptarea deciziei finale, Biroul B nu a solicitat Biroului A să furnizeze informaţii despre interpretarea legislaţiei aplicabile în ţara în care s-a produs accidentul rutier şi despre soluționarea cererii de despăgubire, Biroul A trebuie în orice caz să furnizeze aceste informaţii Biroului B dacă acesta din urmă le solicită ulterior, împreună cu orice alte informaţii necesare pentru Biroului B pentru a demonstra că cererea [de rambursare] formulată împotriva pârâţilor (persoana responsabilă şi proprietarul vehiculului) este justificată?

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare (altfel spus, în cazul în care Biroul A este obligat să informeze persoana responsabilă şi proprietarul vehiculului despre procedura de soluţionare a cererii de despăgubire şi să le ofere posibilitatea de a formuleze obiecţiuni privind răspunderea sau valoarea prejudiciului), care sunt consecinţele care decurg din nerespectarea de către Biroul A a obligaţiei sale de a furniza informaţii pentru:

a)	obligaţia Biroului B de a da curs cererii de rambursare prezentate de Biroul A;

b)	obligaţia persoanei responsabile şi a proprietarului vehiculului de a rambursa cheltuielile suportate de Biroul B?

Articolul 5 alineatul (1) şi articolul 10 din Regulamentul general trebuie să fie înţelese şi interpretate în sensul că este necesar să se considere că suma plătită ca despăgubire de către Biroul A părţii vătămate implică un risc de nerambursare (cu excepţia cazului în care riscul respectiv este asumat de Biroul B), iar nu că ea constituie o obligaţie pecuniară care revine celeilalte persoane implicate în accidentul de circulaţie, ţinând seama, în special, de împrejurările prezentei cauze:

—	organismul de despăgubire (Biroul A) a respins iniţial cererea de despăgubire formulată de partea vătămată;

—	pentru acest motiv, partea vătămată a introdus o acţiune în justiție prin care a solicitat despăgubiri;

—	această acţiune introdusă împotriva Biroului A a fost respinsă de instanţele inferioare ca fiind nefondată şi nesusţinută de probe;

—	partea vătămată şi Biroul A au ajuns la un acord amiabil numai în fața unei instanţe superioare, pentru că aceasta din urmă a indicat că, dacă părţile refuză încheierea unui acord amiabil, cauza urmează să fie trimisă spre rejudecare;

—	Biroul A şi-a justificat decizia de a încheia un acord amiabil în esenţă pe dorința de a se evita astfel cheltuielile suplimentare cauzate de prelungirea litigiului;

—	în prezenta procedură, nicio instanţă nu a constatat răspunderea (vinovăţia) pârâtului implicat în accidentul de circulaţie?

(1) Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, p. 11)

(2) Regulamentul general al Consiliului birourilor adoptat prin Acordul din 30 mai 2002 între birourile naţionale de asigurări ale statelor membre ale Spațiului Economic European și ale altor state asociate, care este anexat la Decizia 2003/564/CE a Comisiei din 28 iulie 2003 privind aplicarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului privind controlul asigurării de răspundere civilă auto (JO L 192, p. 23, Ediție specială, 06/vol. 5 , p. 220).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de High Court of Justice Queen's Bench Division (Administrative Court) (Regatul Unit) la 13 noiembrie 2015 – The Gibraltar Betting and Gaming Association Limited/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs, Her Majesty's Treasury

(Cauza C-591/15)

(2016/C 027/22)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: The Gibraltar Betting and Gaming Association Limited

Pârâți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs, Her Majesty's Treasury

Întrebările preliminare

În sensul articolului 56 TFUE și având în vedere relația constituțională dintre Gibraltar si Regatul Unit:

1.1.	Gibraltar și Regatul Unit trebuie să fie considerate ca făcând parte dintr-un singur stat membru în sensul dreptului Uniunii și astfel articolul 56 TFUE nu se aplică decât în măsura în care se poate aplica în cazul unei măsuri interne? sau

1.2.

Având în vedere articolul 355 alineatul (3) TFUE, Gibraltar are statutul constituțional de teritoriu separat de Regatul Unit în cadrul Uniunii, astfel că furnizarea de servicii între Gibraltar și Regatul Unit trebuie să fie considerată ca fiind un schimb comercial în interiorul Uniunii în sensul articolului 56 TFUE? sau

1.3.	Gibraltarul trebuie să fie tratat ca un stat sau un teritoriu terț, efectul fiind acela că dreptul Uniunii nu este aplicabil în cazul schimburilor comerciale dintre cele două decât în împrejurările în care dreptul Uniunii produce efecte între un stat membru și un stat terț? sau

1.4.	Raportul constituțional dintre Gibraltar și Regatul Unit trebuie să fie tratat în alt mod în sensul articolului 56 TFUE?

2.	Măsurile naționale de impozitare care au caracteristici cum sunt cele ale noului regim fiscal constituie o restricție privind dreptul la libera circulație a serviciilor în sensul articolului 56 TFUE?

3.	În cazul unui răspuns afirmativ, obiectivele pe care instanța de trimitere a constatat că le urmăresc măsurile interne (cum este noul regim fiscal), sunt obiective legitime care pot justifica restricția privind dreptul la libera circulație a serviciilor potrivit articolului 56 TFUE?

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit) la 13 noiembrie 2015 – Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs/British Film Institute

(Cauza C-592/15)

(2016/C 027/23)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din procedura principală

Recurenți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Intimat: British Film Institute

Întrebările preliminare

(i)

În absența legislației interne de transpunere, dispozițiile articolului 13 secțiunea A alineatul (1) litera (n) din A șasea directivă (1), în special sintagma „anumite servicii culturale”, sunt suficient de clare și precise pentru ca articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (n) să aibă efect direct astfel încât prestarea acelor servicii culturale de către organismele de drept public sau de către alte organisme culturale recunoscute, cum ar fi prestarea efectuată de intimat în speță, să facă obiectul scutirii?

(ii)

Dispozițiile articolului 13 secțiunea A alineatul (1) litera (n) din A șasea directivă, în special sintagma „anumite servicii culturale”, acordă statelor membre vreo marjă de apreciere în ceea ce priveşte aplicarea lor prin intermediul legislației de transpunere și, în cazul unui răspuns afirmativ, care este întinderea acestei marje de apreciere?

(iii)

Concluziile enunțate mai sus se aplică și în cazul articolului 132 alineatul (1) litera (n) din Directiva principală TVA (2)?

(1) A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, JO L 145, p. 1.

(2) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/20

Recurs introdus la 13 noiembrie 2015 de Republica Slovacă împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 14 septembrie 2015 în cauza T-678/14, Slovacia/Comisia

(Cauza C-593/15 P)

(2016/C 027/24)

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Recurentă: Republica Slovacă (reprezentant: B. Ricziová, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Republica Slovacă solicită Curții:

(i)

anularea în întregime a Ordonanței Tribunalului din 14 septembrie 2015, T-678/14, Slovacia/Comisia, prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare introdusă de Republica Slovacă în temeiul articolului 263 TFUE împotriva deciziei Comisiei Europene cuprinse în scrisoarea din 15 iulie 2015, prin care Comisia Europeană a solicitat Republicii Slovace să-i pună la dispoziție a sumelor corespunzătoare pierderii unor resurse proprii tradiționale.

(ii)	să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acțiunii Republicii Slovace și să trimită cauza la Tribunal în vederea pronunțării cu privire la temeinicia acțiunii și

(iii)

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

În subsidiar, în cazul în care Curtea stabilește că nu dispune de informații suficiente pentru a putea decide în mod definitiv cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de Comisie, Republica Slovacă solicită Curții:

(i)

(ii)	trimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acțiunii Republicii Slovace și la temeinicia acesteia;

(iii)

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Republica Slovacă prezintă două motive:

În cadrul primului motiv de recurs, Republica Slovacă susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept cu privire (i) la natura fondurilor solicitate și la aplicabilitatea actelor juridice privind resursele proprii și jurisprudența corespunzătoare, (ii) criteriul existenței puterii de apreciere a instituției cu privire la caracterul atacabil al actului contestat și (iii) accesul la justiție și urgența situației.

În subsidiar, în cadrul celui de al doilea motiv de recurs, Republica Slovacă susține că Tribunalul nu a motivat suficient ordonanța atacată în ceea ce privește (i) natura fondurilor solicitate și aplicabilitatea actelor juridice privind resursele proprii și jurisprudența corespunzătoare și (ii) accesul la justiție și urgența situației, ceea ce este confirmat de împrejurarea că acesta a utilizat (iii) aceeași motivare pentru spețe diferite în fapt.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/21

Recurs introdus la 13 noiembrie 2015 de Republica Slovacă împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 14 septembrie 2015 în cauza T-779/14, Slovacia/Comisia

(Cauza C-594/15 P)

(2016/C 027/25)

Limba de procedură: slovaca

Părțile

Recurentă: Republica Slovacă (reprezentant: B. Ricziová, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Republica Slovacă solicită Curții:

(i)

anularea în întregime a Ordonanței Tribunalului din 14 septembrie 2015, T-779/14, Slovacia/Comisia, prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare introdusă de Republica Slovacă în temeiul articolului 263 TFUE împotriva deciziei Comisiei Europene cuprinse în scrisoarea din 24 septembrie 2014, prin care Comisia Europeană a solicitat Republicii Slovace să-i pună la dispoziție a sumelor corespunzătoare pierderii unor resurse proprii tradiționale.

(ii)	să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acțiunii Republicii Slovace și să trimită cauza la Tribunal în vederea pronunțării cu privire la temeinicia acțiunii și

(iii)

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

(i)

(ii)	trimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acțiunii Republicii Slovace și la temeinicia acesteia;

(iii)

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, Republica Slovacă prezintă două motive:

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/22

Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2015 – Comisia Europeană/Republica Cehă

(Cauza C-606/15)

(2016/C 027/26)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: Z. Malůšková și J. Hottiaux, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că:

—	prin faptul că a încredințat organismului de anchetă supravegherea sistemului feroviar, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 19 alineatul (1) din Directiva 2004/49/CE;

—	prin faptul că nu a asigurat condițiile ca organismul de anchetă să lanseze anchetele cel târziu la o săptămână de la primirea raportului cu privire la accident sau incident, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 21 alineatul (3) din Directiva 2004/49;

—	prin faptul că nu a asigurat condițiile ca raportul final al anchetei să fie comunicat părților relevante prevăzute la articolul 22 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Directiva 2004/49;

—	prin faptul că nu a asigurat condițiile ca organismul de anchetă să adreseze autorității de siguranță recomandări de siguranță, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 25 alineatul (2) prima teză din Directiva 2004/49;

—

prin faptul că nu a prevăzut obligația autorității de siguranță de a lua măsuri pentru a se asigura că recomandările de siguranță sunt luate în considerare și urmate, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 25 alineatul (2) a doua teză din Directiva 2004/49;

—

prin faptul că nu a prevăzut obligația autorității de siguranță de a raporta cel puțin anual cu privire la măsurile luate sau planificate a fi luate drept consecință a recomandărilor de siguranță, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 25 alineatul (3) din Directiva 2004/49.

—	obligarea Republicii Cehe la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, Comisia invocă următoarele argumente:

Până la 30 iunie 2015, data la care a expirat perioada prevăzută în avizul motivat, Republica Cehă nu a comunicat nicio modificare adusă legislației sale naționale pentru a asigura conformitatea cu articolul 19 alineatul (1), cu articolul 21 alineatul (3), cu articolul 23 alineatul (2) și cu articolul 25 alineatele (2) și (3) din Directiva 2004/49/CE (1).

(1) Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 220, p. 16, Ediție specială, 07/vol. 14, p. 62).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/23

Recurs introdus la 17 noiembrie 2015 de Panasonic Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 septembrie 2015 în cauza T-82/13, Panasonic Corp. și MT Picture Display Co. Ltd/Comisia Europeană

(Cauza C-608/15 P)

(2016/C 027/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Panasonic Corp. (reprezentanți: R. Gerrits, avocat, M. Hoskins QC și M. Gray, barrister)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, MT Picture Display Co. Ltd

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—

anularea hotărârii Tribunalului: (i) în măsura în care prin hotărâre se constată că Decizia C(2012) 8839 final a Comisiei din 5 decembrie 2012 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.437 – Tuburi pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare) nu a încălcat dreptul la apărare și dreptul de a fi ascultat ale Panasonic în perioada anterioară datei de 10 februarie 2003 și/sau (ii) întrucât nu a anulat în tot sau în parte concluzia din articolul 1 alineatul (2) literele (c) și (e) din decizie, potrivit căreia Panasonic și MTPD au participat la încălcare în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2003 și 12 iunie 2006;

—

anularea: (i) a articolului 1 alineatul (2) litera (c) din decizie, în măsura în care s-a stabilit că Panasonic a participat la înțelegerea CPT între 15 iulie 1999 și 10 februarie 2003 și/sau (ii) a articolului 1 alineatul (2) literele (c) și (e) din decizie, în ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 aprilie 2003 și 12 iunie 2006;

—

reducerea amenzii aplicate prin articolul 2 alineatul (2) litera (f) din decizie și/sau anularea și/sau reducerea, în plus, a amenzilor aplicate Panasonic și MTPD prin articolul 2 alineatul (2) litera (h) și prin articolul 2 alineatul (2) litera (i) din decizie, în mod corespunzător, de la nivelurile amenzilor stabilite prin hotărâre la 82 826 000 EUR și, respectiv, la 7 530 000 EUR; în plus sau cu titlu subsidiar

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru o analiză legală suplimentară;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Panasonic în cadrul prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: Tribunalul a considerat în mod eronat că Comisia își îndeplinise obligația de a menționa în comunicarea privind obiecțiunile elementele esențiale împotriva Panasonic, inclusiv temeiul pe care s-a susținut că Panasonic avea cunoștință despre întreaga înțelegere CPT. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că este suficient ca Comisia să precizeze în mod implicit, dar necesar, în comunicarea privind obiecțiunile, unul dintre elementele esențiale ale încălcării.

Al doilea motiv: Tribunalul trebuie să acorde Panasonic și MTPD aceeași degrevare care ar putea fi acordată Toshiba Corporation (denumită în continuare „Toshiba”) în orice recurs pe care îl poate formula cu privire la perioada pentru care Toshiba a fost considerată răspunzătoare în solidar cu Panasonic și cu MTPD. În Hotărârea Toshiba/Comisia, T-104/13, Tribunalul a decis că orice anulare sau modificare a deciziei în legătură cu imputarea comportamentului nelegal al întreprinderii comune constituite între MTPD și Panasonic era și în beneficiul Toshiba. În consecință, Panasonic susține că, dacă Toshiba ar obține o ordonanță a Curții prin care se anulează hotărârea Tribunalului întrucât acesta nu a anulat decizia și/sau nu a anulat sau nu a redus amenda cu privire la perioada pentru care Toshiba a fost considerată răspunzătoare pentru o încălcare în solidar cu Panasonic și cu MTPD, Tribunalul ar fi săvârșit, de asemenea, o eroare prin faptul că nu a acordat Panasonic și MTPD aceeași degrevare pe care ar fi trebuit să o acorde Toshiba.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/24

Recurs introdus la 18 noiembrie 2015 de Samsung SDI Co. Ltd și de Samsung SDI (Malaysia) Bhd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 septembrie 2015 în cauza T-84/13, Samsung SDI Co. Ltd și Samsung SDI (Malaysia) Bhd/Comisia Europeană

(Cauza C-615/15 P)

(2016/C 027/28)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Samsung SDI Co. Ltd și Samsung SDI (Malaysia) Bhd (reprezentanți: M. Struys, L. Eskenazi, A. Fall și C. Erol, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curţii:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 9 septembrie 2015 în cauza T-84/13, Samsung SDI Co. Ltd, Samsung SDI Germany GmbH şi Samsung SDI (Malaysia) Bhd/Comisia,

—	anularea, în consecinţă, a articolelor 2.1 litera (b) şi 2.2 litera (b) din Decizia Comisiei în ceea ce priveşte recurentele şi reducerea amenzilor aplicate acestora;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în primă instanţă, cât şi în prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

În susţinerea recursului, recurentele invocă patru motive. Primele două privesc cartelul CPT, iar ultimele două, cartelul CDT.

Primul motiv: Tribunalul nu a analizat argumentul formulat de SDI conform căruia vânzările de produse care nu fac obiectul înţelegerii ar fi trebuit să fie excluse de la calculul amenzii aplicate înţelegerii CPT. Chiar presupunând că motivarea Tribunalului privind existenţa unei singure încălcări continue constituie o justificare implicită pentru respingerea argumentului formulat de SDI (quod non), o astfel de justificare implicită încalcă Orientările Comisiei privind metoda de aplicare a amenzilor în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) (denumite în continuare „Orientările privind calculul amenzilor”).

Al doilea argument: în ceea ce priveşte stabilirea datei la care a încetat înţelegerea CPT, Tribunalul a respins fără niciun motiv temeinic argumentul invocat de SDI în sensul că un comportament coluziv presupune implicarea a cel puţin două întreprinderi şi a încălcat totodată articolul 101 TFUE în măsura în care în hotărâre s-a statuat că participarea SDI în cadrul înţelegerii CPT a fost singura care a durat până la data de 15 noiembrie 2006. Mai mult, Tribunalul a încălcat principiul egalităţii de tratament întrucât a refuzat să reducă amenda aplicată SDI.

Al treilea argument: Tribunalul a săvârşit o eroare în drept prin faptul că la calculul amenzii aplicate înţelegerii CDT a luat în considerare vânzările făcute de SDI către Samsung Electronics Corporation (SEC). Tribunalul a aplicat în mod greşit noţiunea de vânzări SEE în lumina Orientărilor privind calculul amenzilor întrucât nu a stabilit locul de desfăşurare a concurenţei.

Al patrulea argument: Tribunalul a săvârşit o eroare în drept la analiza aplicării Comunicării privind cooperarea, care a condus la neacordarea reducerii la jumătate a amenzii aplicate SDI în legătură cu înţelegerea CDT. Concluziile Tribunalului referitoare la înţelegerea CPT sunt irelevante din punct de vedere legal în ceea ce priveşte înţelegerea CDT. Mai mult, Tribunalul a aplicat în mod greşit Comunicarea privind cooperarea şi a săvârşit o eroare confirmând constatarea Comisiei potrivit căreia neefectuarea de către SDI, în răspunsul său la comunicarea obiecţiunilor, a unei descrieri a aspectului privind împărţirea pieţei în contextul încălcării are, în sine, efecte asupra aprecierii cooperării SDI în cursul procedurii administrative.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 din 16 decembrie 2002 al Consiliului privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 167).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/25

Recurs introdus la 19 noiembrie 2015 de Koninklijke Philips Electronics NV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 septembrie 2015 în cauza T-92/13, Koninklijke Philips Electronics NV/Comisia Europeană

(Cauza C-622/15 P)

(2016/C 027/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Koninklijke Philips Electronics NV (reprezentanți: E. Pijnacker Hordijk, J. K. de Pree și S. Molin, advocaten)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-92/13;

—

anularea în întregime sau în parte a articolului 1 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) litera (f), a articolului 2 alineatul (1) literele (c) și (e) și a articolului 2 alineatul (2) literele (c) (e) din Decizia Comisiei din 5 decembrie 2012 în cazul COMP/39437-Tuburi pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare (denumită în continuare „decizia”), în măsura în care se referă la KPNV și/sau reducerea amenzilor aplicate KPNV prin articolul 2 alineatul (1) literele (c) și (e) și prin 2 alineatul (2) literele (c) (e) din decizie.

—	Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive principale și argumente:

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 101 TFUE și a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) statuând că Comisia putea să caracterizeze vânzările de tuburi pentru monitoare TV, denumite în continuare „CRT”) fabricate de grupul LPD către grupul Philips (și către grupul LGE) ca fiind vânzări în cadrul grupului și statuând că Comisia putea să includă în mod întemeiat în calcularea amenzii KPNV valoarea vânzărilor directe in SEE prin intermediul unor produse transformate (denumite în continuare „DSTP”), în ceea ce privește vânzările în aval de monitoare pentru computere și televizoare color care conțin CRT furnizate de grupul LPD.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept statuând că Comisia nu a încălcat dreptul la apărare al KPNV atunci când a ales – chiar în împrejurările prezentei cauze – să nu includă grupul LPD în procedura administrativă și să emită în privința acestuia o comunicare a obiecțiunilor întemeiată pe faptul că KPNV ar avea o obligație generală de prudență care consta păstrarea în registrele și în arhivele sale înregistrări referitoare la activitățile grupului LPD, chiar și în cazul falimentului grupului LPD.

Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere prin aceea că a denaturat motivul invocat de KPNV în ceea ce privește tratamentul DSTP și nu a examinat, în consecință, unul dintre principalele motive invocate de KPNV împotriva deciziei. Recurenta susține, în continuare, că a fost lipsită de protecția principiului fundamental al egalității de tratament prin aceea că Tribunalul nu a recunoscut faptul că standarde juridice diferite au fost aplicate diferitelor întreprinderi pentru stabilirea bazei de calcul a amenzii. Acest tratament discriminatoriu a avut ca rezultat aplicarea unei amenzi cu mult mai mari KPNV.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1 p. 167).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/26

Recurs introdus la 20 noiembrie 2015 de Toshiba Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 septembrie 2015 în cauza T-104/13, Toshiba Corp./Comisia Europeană

(Cauza C-623/15 P)

(2016/C 027/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Toshiba Corp. (reprezentanți: J. F. MacLennan, Solicitor, A. Schulz, Rechtsanwalt, J. Jourdan, avocat, A. Kadri, Solicitor)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

—	anularea Hotărârii Tribunalului pronunţate în cauza T-104/13 în măsura în care a fost menţinută constatarea Comisiei Europene că Toshiba este răspunzătoare în solidar şi individual pentru comportamentul avut de MTPD,

—	anularea Deciziei Comisiei Europene în cazul COMP/39.437 TV and Computer Monitor Tubes în măsura în care a constatat că Toshiba a încălcat articolul 101 TFUE şi a decis că Toshiba este răspunzătoare în mod solidar şi individual pentru comportamentul avut de MTPD,

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susţinerea acţiunii, recurenta invocă un sigur motiv:

Tribunalul a aplicat în mod greşit conceptul de întreprindere clasificând în mod incorect anumite elemente drept indicii ale faptului că Toshiba a fost în poziţia să exercite ori chiar a exercitat efectiv o influenţă decisivă asupra MTPD şi constatând că toate acele elemente au fost suficiente pentru a susţine concluzia că Toshiba a exercitat o astfel de influenţă asupra MTPD.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/27

Recurs introdus la 23 noiembrie 2015 de Schniga GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 10 septembrie 2015 în cauzele conexate T-91/14 și T-92/14, Schniga GmbH/Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante

(Cauza C-625/15 P)

(2016/C 027/31)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Schniga GmbH (reprezentanți: G. Würtenberger, R. Kunze, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante, Brookfield New Zealand Ltd, Elaris SNC

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 10 septembrie 2015 în cauzele conexate T-91/14 și T-92/14;

—	obligarea Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante și a intervenientelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 (1) de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (denumit în continuare „Regulamentul privind protecția soiurilor de plante”), precum și a articolelor 22 și 23 din Regulamentul nr. 1239/95 (2) al Comisiei din 31 mai 1995.

Tribunalul a apreciat în mod eronat că președintele Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante are competența de a include caracteristici noi în cadrul procesului de examinare a unei specii care face obiectul unei cereri de protecție comunitară a soiurilor de plante.

Tribunalul a apreciat în mod eronat natura juridică a protocoalelor și a liniilor directoare care trebuie aplicate la examinarea tehnică a unei cereri de protecție a soiurilor de plante, ceea ce a condus la o greșită apreciere a termenelor în care președintele Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante poate decide că poate fi luată în considerare o nouă caracteristică de natură să distingă noua specie.

Tribunalul a săvârșit o eroare la aprecierea consecinței aplicării principiului securității juridice, al obiectivității Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante și al egalității de tratament în ceea ce privește deciziile președintelui Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante la examinarea unei noi specii.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1239/95 al Comisiei din 31 mai 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura față de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (JO L 121, p. 37, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 10).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/28

Recurs introdus la 2 decembrie 2015 de Ungaria împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 15 septembrie 2015 în cauza T-346/12, Ungaria/Comisia Europeană

(Cauza C-644/15 P)

(2016/C 027/32)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: Ungaria (reprezentant: M. Z. Fehér, agent)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Anularea Hotărârii Tribunalului pronunțată în cauza T-346/12;

—	pronunțarea pe fond în conformitate cu posibilitatea conferită de articolul 61 din Statutul Curții;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În opinia guvernului maghiar, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a declarat că Comisia, în cadrul deciziei sale privind rambursarea parțială de către Uniune a ajutorului financiar național acordat în conformitate cu articolul 103e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (1) organizațiilor de producători active în sectorul fructelor și al legumelor, dispunea de un temei juridic pentru a condiționa cuantumul rambursării din partea Uniunii de cuantumurile de ajutor notificate.

Guvernul maghiar afirmă că în conformitate cu interpretarea coroborată a dispozițiilor relevante din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 (2), Comisia, în cadrul deciziei sale privind rambursarea parțială de către Uniune a ajutorului financiar național acordat organizațiilor de producători, nu era abilitată să nu autorizeze rambursarea decât în limita cuantumurilor comunicate de guvernul maghiar cu ocazia formulării cererii de autorizare a acordării ajutorului național, drept cuantumuri estimate, provizorii sau teoretice.

În conformitate cu articolul 103e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, autorizația din partea Comisiei privește acordarea asistenței, iar nu stabilirea de către Comisie a unui plafon al asistenței care se poate acorda. Acest plafon este stabilit în mod clar de Regulamentul nr. 1234/2007 atunci când prevede că asistența națională nu poate depăși 80 % din contribuțiile financiare ale membrilor sau ale organizațiilor de producători înseși către fondul operațional. Normele referitoare la rambursarea comunitară parțială a asistenței naționale nu îi permit Comisiei, în cadrul autorizării acestei rambursări parțiale, să stabilească drept plafon al rambursării cuantumul comunicat de statul membru Comisiei în cererea de autorizare, fie ca un cuantum total al asistenței, fie ca un cuantum al asistenței care va fi acordat fiecărei organizații de producători.

Termenul „valoare” utilizat la articolul 94 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1580/2007, ținând seama totodată de plafonul asistenței, de 80 %, prevăzut la articolul 103e din Regulamentul nr. 1234/2007 și de limita de 25 %, referitoare la majorarea fondului operațional, care figurează la articolul 67 din Regulamentul nr. 1580/2007, are drept obiectiv să permită Comisiei, în cadrul cererii de autorizare să calculeze în avans cuantumul asistenței naționale susceptibil să fie plătit și astfel importanța rambursării eventuale. Prin urmare, notificarea acestor cuantumuri nu are în mod necesar ca obiectiv să supună cuantumurile notificate unei aprobări, ci ca aceasta din urmă să poată, în conformitate normele prevăzute în regulamentul de bază și în regulamentul Comisiei, să cunoască importanța asistenței susceptibile să fie plătită.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (JO L 299, p. 1, rectificare în JO 2009, L 37, p. 14)

(2) Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, p. 1)

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/30

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – Cuallado Martorell/Comisia

(Cauza T-506/12 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Recrutare - Concurs general pentru constituirea unei liste de rezervă de juriști lingviști de limbă spaniolă - Decizie a comisiei de evaluare de confirmare a nereușitei la ultima probă scrisă și privind neadmiterea la proba orală - Articolul 90 alineatul (2) din statut - Admisibilitatea acțiunii în primă instanță - Obligația de motivare - Refuz de a comunica recurentei lucrările scrise corectate - Acces la documente”))

(2016/C 027/33)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Eva Cuallado Martorell (Valencia, Spania) (reprezentant: C. Pinto Cañón, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Baquero Cruz și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 18 septembrie 2012, Cuallado Martorell/Comisia (F-96/09, RecFP, EU:F:2012:129) prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 18 septembrie 2012, Cuallado Martorell/Comisia (F-96/09, RecFP, EU:F:2012:129) în partea în care declară inadmisibilă acțiunea în ceea ce privește anularea deciziei prin care se refuză admiterea recurentei la proba orală și, în consecință, pe lista de rezervă.

2)	Respinge în rest recursul.

3)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice.

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 135, 5.5.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/30

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – HK Intertrade/Consiliul

(Cauzele conexate T-159/13 și T-372/14) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Acțiune în anulare - Termen de introducere a acțiunii - Momentul de la care începe să curgă termenul - Admisibilitate - Dreptul de a fi ascultat - Obligația de notificare - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Eroare vădită de apreciere”))

(2016/C 027/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: HK Intertrade Co. Ltd (Wanchai, Hong-Kong, China) (reprezentanți: J. Grayston, solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey, D. Rovetta, N. Pilkington și D. Sellers, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: V. Piessevaux și M. Bishop, agenți)

Obiectul

În cauza T-159/13, cerere de anulare a Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 71) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 356, p. 55) și, în cauza T-372/14, cerere de anulare a deciziei Consiliului cuprinse în scrisoarea din 14 martie 2014 privind menținerea măsurilor restrictive adoptate împotriva reclamantei

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	HK Intertrade Co. Ltd suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 147, 25.5.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/31

Hotărârea Tribunalului din 4 decembrie 2015 – Sarafraz/Consiliul

(Cauza T-273/13) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Iran - Înghețarea fondurilor - Restricții privind intrarea și tranzitarea pe teritoriul Uniunii - Temei juridic - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat - Eroare de apreciere - Ne bis in idem - Libertatea de exprimare - Libertatea mass-mediei - Libertatea profesională - Libera circulație - Dreptul de proprietate”))

(2016/C 027/35)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Mohammad Sarafraz (Téhéran, Iran) (reprezentanți: inițial T. Walter, ulterior J. M. Viñals Camallonga, L. Barriola Urruticoechea și J. L. Iriarte Ángel, avocați)

Pârât: Consiliului Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, Á. de Elera-San Miguel Hurtado, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Stiftung Organisation Justice for Iran (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: inițial G. Pulles, ulterior R. Marx, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare în parte, în primul rând, a Deciziei 2013/124/PESC a Consiliului din 11 martie 2013 de modificare a Deciziei 2011/235/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Iran (JO L 68, p. 57), în al doilea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 206/2013 al Consiliului din 11 martie 2013 privind punerea în aplicare a articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 359/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran (JO L 68, p. 9), în al treilea rând a Deciziei 2014/205/PESC a Consiliului din 10 aprilie 2014 de modificare a Deciziei 2011/235/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Iran (JO L 109, p. 25), în al patrulea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 371/2014 al Consiliului din 10 aprilie 2014 de punere în aplicare a articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 359/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran (JO L 109, p. 9), în al cincilea rând a Deciziei (PESC) 2015/555 a Consiliului din 7 aprilie 2015 de modificare a Deciziei 2011/235/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Iran (JO L 92, p. 91), și, în al șaselea rând, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/548 al Consiliului din 7 aprilie 2015 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 359/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran (JO L 92, p. 1), în măsura în care aceste acte îl privesc pe reclamant.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea

2)	Domnul Mohammad Sarafraz suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Stiftung Organisation Justice for Iran suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 207, 20.7.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/32

Hotărârea Tribunalului din 4 decembrie 2015 – Emadi/Consiliul

(Cauza T-274/13) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Iran - Înghețarea fondurilor - Restricții de intrare și de tranzitare a teritoriului Uniunii - Temei juridic - Obligația de motivare - Dreptul de a fi ascultat - Eroare de apreciere - Ne bis in idem - Libertatea de expresie - Libertatea mass-mediei - Libertatea de alegere a ocupației - Libera circulație - Dreptul de proprietate”))

(2016/C 027/36)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Hamid Reza Emadi (Teheran, Iran) (reprezentanți: inițial T. Walter, ulterior J. M. Viñals Camallonga, L. Barriola Urruticoechea și J. L. Iriarte Ángel, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix și Á. de Elera-San Miguel Hurtado, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Stiftung Organisation Justice for Iran (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: inițial G. Pulles, ulterior R. Marx, avocați)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Hamid Reza Emadi suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3)	Stiftung Organisation Justice for Iran suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 207, 20.7.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/33

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – CN/Parlamentul

(Cauza T-343/13) (1)

((„Răspundere extracontractuală - Petiție adresată Parlamentului - Diseminare pe site-ul internet al Parlamentului a anumite date cu caracter personal - Lipsa unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor”))

(2016/C 027/37)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: CN (Brumath, Franța) (reprezentant: M. Velardo, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Lorenz și S. Seyr, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) (reprezentanți: inițial A. Buchta și V. Pozzato, ulterior A. Buchta, M. Pérez Asinari, F. Polverino, M. Guglielmetti și U. Kallenberger, agenți)

Obiectul

Cerere de despăgubiri vizând repararea prejudiciului pe care reclamantul pretinde că l-a suferit în urma diseminării pe site-ul internet al Parlamentului a anumite date cu caracter personal care îl privesc

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	CN suportă cheltuielile de judecată ale Parlamentului European, precum și propriile cheltuieli de judecată.

3)	Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 245, 24.8.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/33

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – Polonia/Comisia

(Cauza T-367/13) (1)

([„FEOGA - Secțiunea «Garantare» - FEGA și FEADR - Cheltuieli excluse de la finanțare - Dezvoltare rurală - Cheltuieli efectuate de Polonia - Articolul 33 ter din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 - Articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 - Articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 - Corecție financiară mixtă - Obligație de motivare”])

(2016/C 027/38)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Republica Polonia (reprezentanți: B. Majczyna și K. Straś, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Rossi și A. Szmytkowska, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2013/214/UE de punere în aplicare a Comisiei din 2 mai 2013 de excludere de la finanțarea de către Uniunea Europeană a anumitor cheltuieli contractate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) și în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 123, p. 11), în măsura în care Comisia aplică, în privința cheltuielilor declarate de Republica Polonă pentru susținerea exploatațiilor de semisubzistență,, corecții de 8 292 783,94 euro și de 71 610 559,39 euro.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 260, 7.9.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/34

Hotărârea Tribunalului din 2 decembrie 2015 – Tsujimoto/OAPI – Kenzo (KENZO ESTATE)

(Cauza T-414/13) (1)

(2016/C 027/39)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Kenzo Tsujimoto (Osaka, Japonia) (reprezentanţi: A. Wenninger Lenz, W. von der Osten Sacken şi M. Ring, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: M. Rajh şi P. Bullock, agenţi)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Kenzo (Paris, Franţa) (reprezentanţi: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, F. Rossi şi N. Parrotta, avocaţi)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 22 mai 2013 (cauza R 333/2012-2) privind o procedură de opoziție între Kenzo și domnul K. Tsujimoto

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Kenzo Tsujimoto la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 304, 19.10.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/35

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Giant (China)/Consiliul

(Cauza T-425/13) (1)

([„Dumping - Importuri de biciclete originare din China - Reexaminare intermediară - Articolul 9 alineatul (5) și articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 - Tratament individual - Lipsa cooperării - Informații necesare - Date disponibile - Societăți asociate - Circumvenție”])

(2016/C 027/40)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Giant (China) Co. Ltd (Kunshan, China) (reprezentant: P. De Baere, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Boelaert, agent, asistat de B. O’Connor, solicitor și S. Gubel, avocat)

Interveniente în susținerea pârâtei: Comisia Europeană (reprezentanți: J.-F. Brakeland și M. França, agenți) și European Bicycle Manufacturers Association (EBMA) (reprezentanți: L. Ruessmann, avocat, și J. Beck, solicitor)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (UE) nr. 502/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de biciclete originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări intermediare în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (JO L 153, p. 17).

Dispozitivul

Anulează Regulamentul (UE) nr. 502/2013 al Consiliului din 29 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 990/2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de biciclete originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări intermediare în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, în măsura în care privește Giant (China) Co. Ltd.

2)	Consiliul Uniunii Europene suportă cheltuielile de judecată ale Giant (China), precum și propriile cheltuieli de judecată.

3)	Comisia Europeană și European Bicycle Manufacturers Association (EBMA) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 325, 9.11.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/35

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Spania/Comisia

(Cauza T-461/13) (1)

([„Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața internă - Noțiunea de întreprindere - Activitate economică - Avantaj - Serviciu de interes economic general - Denaturarea concurenței - Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE - Obligația de diligență - Termen rezonabil - Securitate juridică - Egalitate de tratament - Proporționalitate - Subsidiaritate - Dreptul la informare”])

(2016/C 027/41)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: A. Rubio González, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [(C 23/2010) (ex NN 36/2010, ex CP 163/2009)], acordat de Regatul Spaniei pentru extinderea televiziunii digitale terestre în zone îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția Castiliei-La Mancha) (JO L 217, p. 52).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Regatul Spaniei suportă cheltuielile de judecată aferente procedurii principale și procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 304, 19.10.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/36

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi/Comisia

(Cauza T-462/13) (1)

(2016/C 027/42)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) și Itelazpi, SA (Zamudio, Spania) (reprezentanți: inițial N. Ruiz García, J. Buendía Sierra, A. Lamadrid de Pablo și M. Muñoz de Juan, ulterior J. Buendía Sierra și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: SES Astra (Betzdorf, Luxemburg) (reprezentanți: F. González Díaz, F. Salerno și V. Romero Algarra, avocați)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Comunidad Autónoma del País Vasco (Spania) și Itelazpi, SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele aferente procedurii principale și efectuate de Comisia Europeană și de SES Astra.

3)	Comunidad Autónoma del País Vasco și Itelazpi suportă cheltuielile de judecată aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 304, 19.10.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/37

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Comunidad Autónoma de Galicia și Retegal/Comisia

(Cauzele conexate T-463/13 și T-464/13) (1)

([„Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața internă - Noțiunea de întreprindere - Activitate economică - Avantaj - Serviciu de interes economic general - Caracter selectiv - Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE - Obligația de motivare”])

(2016/C 027/43)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Comunidad Autónoma de Galicia (Spania) (reprezentanți: M. Lorenzo Outón și P. Egerique Mosquera, avocați) (Cauza T-463/13) și Redes de Telecomunicación Galegas Retegal SA (Retegal) (Santiago de Compostela, Spania) (reprezentanți: F. García Martínez și B. Pérez Conde, avocați) (Cauza T-464/13)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: SES Astra (Betzdorf, Luxemburg) (reprezentanți: F. González Díaz și F. Salerno, precum și, în cauza T-463/13, V. Romero Algarra, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2014/489/UE a Comisiei din 19 iunie 2013 privind ajutorul de stat SA.28599 [C 23/10 (ex NN 36/10, ex CP 163/09)] pus în aplicare de Regatul Spaniei pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate (cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha) (JO L 217, p. 52).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile.

2)	Comunidad Autónoma de Galicia (Spania) și Redes de Telecomunicación Galegas Retegal, SA (Retegal) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de SES Astra.

(1) JO C 304, 19.10.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/38

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Comunidad Autónoma de Cataluña și CTTI/Comisia

(Cauza T-465/13) (1)

(2016/C 027/44)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Comunidad Autónoma de Cataluña (Spania) și Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) (Hospitalet de Llobregat, Spania) (reprezentanți: inițial J. Buendía Sierra, N. Ruiz García, M. Muñoz de Juan și M. Reverter Baquer, ulterior J. Buendía Sierra, N. Ruiz García, M. Reverter Baquer și A. Lamadrid de Pablo, și în cele din urmă J. Buendía Sierra, M. Reverter Baquer și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: SES Astra (Betzdorf, Luxemburg) (reprezentanți: F. González Díaz, F. Salerno, V. Romero Algarra, avocați)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Comunidad Autónoma de Cataluña (Spania) și Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació de la Generalitat de Catalunya (CTTI) suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană și de SES Astra.

(1) JO C 304, 19.10.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/38

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Navarra de Servicios y Tecnologías/Comisia

(Cauza T-487/13) (1)

([„Ajutoare de stat - Televiziune digitală - Ajutor pentru utilizarea televiziunii digitale terestre în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața internă - Resurse de stat - Activitate economică - Avantaj - Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și denaturarea concurenței - Serviciu de interes economic general - Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE - Abuz de putere”])

(2016/C 027/45)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Navarra de Servicios y Tecnologías, SA (Pamplona, Spania) (reprezentant: A. Andérez González, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: SES Astra (Betzdorf, Luxemburg) (reprezentanţi: F. González Díaz, F. Salerno și V. Romero Algarra, avocați)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea

2)	Navarra de Servicios y Tecnologías, SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană și de SES Astra.

(1) JO C 313, 26.10.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/39

Hotărârea Tribunalului din 2 decembrie 2015 – Tsujimoto/OAPI – Kenzo (KENZO ESTATE)

(Cauza T-522/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca verbală KENZO ESTATE - Marca comunitară verbală anterioară KENZO - Motiv relativ de refuz - Renume - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Depunere tardivă de documente - Putere de apreciere a camerei de recurs - Articolul 76 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 - Refuz parțial de înregistrare”])

(2016/C 027/46)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamant: Kenzo Tsujimoto (Osaka, Japonia) (reprezentanţi: A. Wenninger-Lenz, W. von der Osten-Sacken și M. Ring, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Kenzo (Paris, Franța) (reprezentanţi: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, F. Rossi și N. Parrotta, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 3 iulie 2013 (cauza R 1363/2012-2) referitoare la o procedură de opoziție între Kenzo și domnul K. Tsujimoto.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă pe domnul Kenzo Tsujimoto la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 352, 30.11.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/40

Hotărârea Tribunalului din 2 decembrie 2015 – Kenzo/OAPI – Tsujimoto (KENZO ESTATE)

(Cauza T-528/13) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană - Marca verbală KENZO ESTATE - Marca comunitară verbală anterioară KENZO - Motiv relativ de refuz - Renume - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Obligație de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009 - Respingere în parte a opoziției”))

(2016/C 027/47)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Kenzo (Paris, Franţa) (reprezentanţi: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, F. Rossi şi N. Parrotta, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenient la Tribunal: Kenzo Tsujimoto (Osaka, Japonia) (reprezentanţi: A. Wenninger-Lenz, W. von der Osten-Sacken şi M. Ring, avocaţi)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 3 iulie 2013 (cauza R 1363/2012-2) referitoare la o procedură de opoziție între Kenzo și domnul K. Tsujimoto.

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) din 3 iulie 2013 (cauza R 1363/2012-2), în măsura în care prin aceasta s-a respins opoziția pentru produse din clasele 29-31 acoperite de înregistrarea internațională solicitată.

2)	Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Kenzo în cadrul prezentei proceduri.

3)	OAPI și domnul Kenzo Tsujimoto suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri.

4)	Domnul Tsujimoto suportă propriile cheltuieli și jumătate din cheltuielile suportate de Kenzo în legătură cu procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI.

(1) JO C 367, 14.12.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/41

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Abertis Telecom și Retevisión I/Comisia

(Cauza T-541/13) (1)

(2016/C 027/48)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamante: Abertis Telecom, SA (Barcelona, Spania) și Retevisión I, SA (Barcelona) (reprezentanți: inițial L. Cases Pallarès, J. Buendía Sierra, N. Ruiz García, A. Lamadrid de Pablo, M. Muñoz de Juan și M. Reverter Baquer, ulterior L. Cases Pallarès, J. Buendía Sierra, A. Lamadrid de Pablo et M. Reverter Baquer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, B. Stromsky și P. Němečková, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: SES Astra (Betzdorf, Luxemburg) (reprezentanţi: F. González Díaz, F. Salerno și V. Romero Algarra, avocați)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Abertis Telecom, SA și Retevisión I, SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană și de SES Astra.

(1) JO C 352, 30.11.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/41

Hotărârea Tribunalului din 2 decembrie 2015 – European Dynamics Luxembourg și Evropaïki Dynamiki/Întreprinderea comună Fusion for Energy

(Cauza T-553/13) (1)

((„Achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Furnizarea de servicii de tehnologia informației, de consultanţă, de dezvoltare de software, de internet și de asistenţă - Respingere a ofertei unui ofertant și atribuirea contractelor în favoarea altor ofertanți - Răspundere extracontractuală”))

(2016/C 027/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: European Dynamics Luxembourg SA (Ettelbrück, Luxemburg) şi Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanţi: D. Mabger şi I. Ampazis, avocaţi)

Pârâtă: Întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune (reprezentanţi: iniţial H. Jahreiss, R. Hanak, A. Verpont, I. Costin şi A. Nagy, ulterior R. Hanak, A. Verpont, I. Costin şi A. Nagy, agenţi, asistaţi de P. Wytinck şi de B. Hoorelbeke, avocaţi)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a deciziei din 7 august 2013 a Întreprinderii comune europene pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune, adoptată în cadrul procedurii de cerere de ofertă F4E-ADM-0464 privind servicii de tehnologia informației, de consultanţă, de dezvoltare de software, de internet și de asistenţă (JO 2012/S 213 – 352451), de respingere a ofertei prezentate de European Dynamics Luxembourg SA și de atribuire a contractelor în favoarea altor ofertanți și, pe de altă parte, cerere de daune interese

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă European Dynamics Luxembourg SA şi Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 367, 14.12.2013.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/43

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – TrekStor/OAPI – Scanlab (iDrive)

(Cauza T-105/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale iDrive - Marca germană verbală anterioară IDRIVE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/51)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: TrekStor Ltd (Hong-Kong, Hong-Kong, China) (reprezentanți: M. Alber și O. Spieker, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Scanlab AG (Puchheim, Germania) (reprezentanți: P. Rath, W. Festl-Wietek, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 2 decembrie 2013 (cauza R 2330/2012-1), privind o procedură de opoziție între Scanlab AG și TrekStor Ltd

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de suspendare a procedurii depusă de TrekStor Ltd.

2)	Respinge acțiunea.

3)	Obligă TrekStor la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 112, 14.4.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/44

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Nürburgring/OAPI – Biedermann (Nordschleife)

(Cauza T-181/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Nordschleife - Marca națională verbală anterioară Management by Nordschleife - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr.o207/2009”])

(2016/C 027/53)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Nürburgring GmbH (Nürburg, Germania) (reprezentanţi: M. Viefhues şi C. Giersdorf, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Lutz Biedermann (Villingen-Schwenningen, Germania) (reprezentanţi: A. Jacob şi M. Ziliox, avocaţi)

Obiectul

Cerere formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 20 ianuarie 2014 (cauza R 163/2013-4) referitoare la o procedură de opoziție între domnul Lutz Biedermann și Nürburgring GmbH.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Nürburgring GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 151 din 19.5.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/44

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Bionecs/OAPI – Fidia farmaceutici (BIONECS)

(Cauza T-262/14) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale BIONECS - Marcă internațională verbală anterioară BIONECT - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”)

(2016/C 027/54)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Bionecs GmbH (München, Germania) (reprezentant: M. Knitter, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Fidia farmaceutici SpA (Abano Terme, Italia) (reprezentant: R. Kunz-Hallstein, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 6 februarie 2014 (cauza R 1179/2013/1), privind o procedură de opoziție între Fidia Farmaceutici SpA și Bionecs GmbH

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Bionecs GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 235, 21.7.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/45

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – Compagnie des fromages & Richesmonts/OAPI – Grupo Lactalis Iberia (Reprezentarea unui motiv vichy roșu și alb)

(Cauza T-327/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă reprezentând un motiv vichy roșu și alb - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/55)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Reclamantă: Compagnie des fromages & Richesmonts (Puteaux, Franța) (reprezentanţi: T. Mollet Viéville și T. Cuche, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentanţi: inițial V. Melgar, ulterior J. Crespo Carillo, agenți)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Grupo Lactalis Iberia SA (Madrid, Spania) (reprezentant: D. Masson, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 3 martie 2014 (cauza R 1295/2012-4) privind o procedură de nulitate între Grupo Lactalis Iberia SA și Compagnie des fromages & Richesmonts

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Compagnie des fromages & Richesmonts la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 235, 21.7.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/46

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – NICO/Consiliul

(Cauza T-371/14) (1)

((„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere”))

(2016/C 027/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Naftiran Intertrade Co. (NICO) Sàrl (Pully, Elveția) (reprezentanți: J. Grayston, solicitor, P. Gjørtler, G. Pandey, D. Rovetta și N. Pilkington, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și I. Rodios, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Consiliului cuprinse în scrisoarea din 14 martie 2014 prin care numele reclamantei a fost menținut pe listele persoanelor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 (JO L 282, p. 58), și în anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 88, p. 1), astfel cum a fost pus în aplicare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012 (JO L 282, p. 16)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Naftiran Intertrade Co. (NICO) Sàrl suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

(1) JO C 261, 11.8.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/46

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Établissement Amra/OAPI (KJ KANGOO JUMPS XR)

(Cauza T-390/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare KJ Kangoo Jumps XR - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/57)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Établissement Amra (Vaduz, Liechtenstein) (reprezentant: S. Rizzo, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 10 martie 2014 (cauza R 1511/2013-2), privind cererea de înregistrare a semnului „de poziție tridimensională”) KJ Kangoo Jumps XR ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Établissement Amra la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 315, 15.9.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/47

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Junited Autoglas Deutschland/OAPI – United Vehicles (UNITED VEHICLEs)

(Cauza T-404/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale UNITED VEHICLEs - Marca comunitară verbală anterioară Junited - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/58)

Limba de procedură: germana

Părţile

Reclamantă: Junited Autoglas Deutschland GmbH & Co. KG (Köln, Germania) (reprezentant: C. Weil, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: United Vehicles GmbH (München, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 7 aprilie 2014 (cauza R 859/2013-4) privind o procedură de opoziție între Junited Autoglas Deutschland GmbH & Co. KG și United Vehicles GmbH

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Junited Autoglas Deutschland GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 292, 1.9.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/48

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2015 – Compagnie générale des établissements Michelin/OAPI – Continental Reifen Deutschland (XKING)

(Cauza T-525/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative XKING - Marca națională figurativă anterioară X - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Compagnie générale des établissements Michelin (Clermont-Ferrand, Franța) (reprezentanți: inițial L. Carlini, ulterior E. Carrillo, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. Fischer, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Continental Reifen Deutschland GmbH (Hanovra, Germania) (reprezentanți: S. Gillert, K. Vanden Bossche, B. Köhn-Gerdes și J. Schumacher, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 5 mai 2014 (cauza R 1522/2013-4) privind o procedură de opoziție între Compagnie générale des établissements Michelin și Continental Reifen Deutschland GmbH.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 5 mai 2014 (cauza R 1522/2013-4).

2)	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată precum și cheltuielile efectuate de Compagnie générale des établissements Michelin.

3)	Continental Reifen Deutschland GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 303, 8.9.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/48

Hotărârea Tribunalului din 2 decembrie 2015 – Information Resources/OAPI (Growth Delivered)

(Cauza T-528/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Growth Delivered - Marcă constituită dintr-un slogan publicitar - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Information Resources, Inc. (Chicago, Illinois, Statele Unite) (reprezentant: C. Schulte, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Bonne, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 5 mai 2014 (cauza 1777/2013-4) privind o cerere e înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal Growth Delivered

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Information Resources, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 303, 8.9.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/50

Hotărârea Tribunalului din 8 decembrie 2015 – Giand/OAPI – Flamagas (FLAMINAIRE)

(Cauza T-583/14) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale FLAMINAIRE - Mărci naționale și internaționale verbale anterioare FLAMINAIRE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Utilizare serioasă a mărcii anterioare - Articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Ne bis in idem”)

(2016/C 027/62)

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Giand Srl (Rimini, Italia) (reprezentant: F. Caricato, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Flamagas, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: G. Hinarejos Mulliez, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 11 iunie 2014 (cauza R 2117/2011-4), privind o procedură de opoziție între Flamagas, SA și Giand Srl

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Giand Srl la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cheltuielile necesare efectuate de Flamagas, SA cu procedura în fața camerei de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI).

(1) JO C 351, 6.10.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/50

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – Hewlett Packard Development Company/OAPI (FORTIFY)

(Cauza T-628/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cererea de înregistrare a mărcii comunitare verbale FORTIFY - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Hewlett Packard Development Company LP (Dallas, Texas, Statele Unite) (reprezentanți: T. Raab și H. Lauf, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OPAI din 3 iunie 2014 (cauza R 249/2014-2), privind o cerere de înregistrare a semnului verbal FORTIFY ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Hewlett Packard Development Company LP suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

(1) JO C 361, 13.10.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/51

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – Infusion Brands/OAPI (DUALSAW)

(Cauza T-647/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative DUALSAW - Motive absolute de refuz - Refuz parțial al înregistrării - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/64)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Infusion Brands, Inc. (Myerlake Circle Clearwater, Florida, Statele Unite) (reprezentant: K. Piepenbrink, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial V. Melgar, ulterior H. O’Neill și M. Rajh, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 1 iulie 2014 (cauza R 397/2014-4), privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ DUALSAW ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Infusion Brands, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 380, 27.10.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/52

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – Infusion Brands/OAPI (DUALTOOLS)

(Cauza T-648/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative DUALTOOLS - Motive absolute de refuz - Refuz parțial al înregistrării - Caracter descriptiv - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/65)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Infusion Brands, Inc. (Myerlake Circle Clearwater, Florida, Statele Unite) (reprezentant: K. Piepenbrink, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial V. Melgar, ulterior H. O’Neill și M. Rajh, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 1 iulie 2014 (cauza R 398/2014-4), privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ DUALTOOLS ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Infusion Brands, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 380, 27.10.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/52

Hotărârea Tribunalului din 26 noiembrie 2015 – Morgan/OAPI

(Cauza T-683/14 P) (1)

((„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Raport asupra evoluţiei carierei - Exercițiul de evaluare 2010/2011 - Denaturare - Obligația de motivare - Eroare vădită de apreciere”))

(2016/C 027/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Rhys Morgan (Alicante, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) (reprezentanți: iniţial M. Paolacci şi A. Lukošiūtė, ulterior A. Lukošiūtė, agenţi)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Tribunal Funcției Publice de Uniunii Europene (Camera a treia) din 8 iulie 2014, Morgan/OAPI (F-26/13, RepFP, EU:F:2014:180), și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Domnul Rhys Morgan suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 431, 1.12.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/53

Hotărârea Tribunalului din 3 decembrie 2015 – Omega International/OAPI (Reprezentarea unui cerc și a unui dreptunghi albe într-un dreptunghi negru)

(Cauza T-695/14) (1)

([„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative care reprezintă un cerc și un dreptunghi albe într-un dreptunghi negru - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/67)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Omega International GmbH (Bad Oldesloe, Germania) (reprezentant: J. P. Becker, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 18 iulie 2014 (cauza R 1037/2014-5) privind o cerere de înregistrare a unui semn figurativ care reprezintă un cerc și un dreptunghi albe într-un dreptunghi negru ca marcă comunitară

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Omega International GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 409, 17.11.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/53

Hotărârea Tribunalului din 30 noiembrie 2015 – Hong Kong Group/OAPI – WE Brand (W E)

(Cauza T-718/14) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative W E - Marca comunitară verbală anterioară WE - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/68)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Hong Kong Group Oy (Vantaa, Finlanda) (reprezentant: J. H. Spåre, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (reprezentant: S. Bonne, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: WE Brand Sàrl (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanţi: R. van Oerle şi E. de Groot, avocaţi)

Obiectul

Acțiune împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 4 august 2014 (cauza R 2305/2013-2) privind o procedură de opoziție între WE Brand Sàrl și Hong Kong Group Oy

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) (OAPI) din 4 august 2014 (cauza R 2305/2013-2) privind o procedură de opoziție între WE Brand Sàrl și Hong Kong Group Oy și decizia diviziei de opoziție a OAPI din 30 septembrie 2013.

2)	Respinge opoziția.

3)	OAPI și WE Brand suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Hong Kong Group, inclusiv cheltuielile necesare efectuate de Hong Kong Group în vederea procedurii în fața camerei de recurs a OAPI.

(1) JO C 431, 1.12.2014

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/54

Hotărârea Tribunalului din 4 decembrie 2015 – K-Swiss/OAPI (Reprezentarea unor benzi paralele pe un pantof)

(Cauza T-3/15) (1)

([„Marcă comunitară - Înregistrare internațională desemnând Comunitatea Europeană - Marcă figurativă reprezentând benzi paralele pe un pantof - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”])

(2016/C 027/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: K-Swiss, Inc. (Westlake Village, California, Statele Unite) (reprezentanți: R. Niebel și M. Hecht, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial P. Geroulakos, ulterior D. Gája, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 30 octombrie 2014 (cauza R 1093/2014-2) privind înregistrarea internațională desemnând Comunitatea Europeană a unei mărci figurative reprezentând benzi paralele pe un pantof

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă K-Swiss, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 65, 23.2.2015.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/55

Ordonanța Tribunalului din 13 noiembrie 2015 – Švyturys-Utenos Alus/OAPI – Nordbrand Nordhausen (KISS)

(Cauza T-360/14) (1)

((„Marcă comunitară - Procedură de opoziţie - Retragerea opoziţiei - Nepronunţare asupra fondului”))

(2016/C 027/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Švyturys-Utenos Alus UAB (Utena, Lituania) (reprezentanţi: R. Žabolienė şi I. Lukauskienė, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. Rajh, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Nordbrand Nordhausen GmbH (Nordhausen, Germania) (reprezentant: C. Düchs, avocat)

Obiectul

Acţiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 martie 2014 (cauza R 1302/2013-4), privind o procedură de opoziţie între Nordbrand Nordhausen GmbH şi Švyturys-Utenos Alus UAB

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Švyturys-Utenos Alus UAB şi Nordbrand Nordhausen GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum şi, fiecare, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

(1) JO C 253, 4.8.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/55

Ordonanța Tribunalului din 27 noiembrie 2015 – Italia/Comisia

(Cauza T-636/14) (1)

((„Regim lingvistic - Anunț pentru ocuparea unui post de director al Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii - Cerințe lingvistice care figurează în modulul de prezentare a candidaturi online - Pretinsă divergență față de anunțul pentru ocuparea postului publicat în Jurnalul Oficial - Acțiune vădit nefondată”))

(2016/C 027/71)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Gattinara, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Lituania (reprezentanţi: D. Kriaučiūnas, V. Čepaitė și R. Krasuckaitė, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a anunțului COM/2014/10356 pentru ocuparea postului vacant de director al Centrului de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (JO 2014, C 185 A, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)	Republica Lituania suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

(1) JO C 388, 3.11.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/56

Ordonanța Tribunalului din 23 noiembrie 2015 – Beul/Parlamentul European şi Consiliul

(Cauza T-640/14) (1)

([„Acțiune în anulare - Funcționarea piețelor financiare - Regulamentul (UE) nr. 537/2014 - Act legislativ - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate”])

(2016/C 027/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Carsten René Beul (Neuwied, Germania) (reprezentanţi: iniţial K. G. Stümper, ulterior H. M. Pott şi T. Eckhold, avocaţi)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanţi: P. Schonard şi D. Warin, agenţi) şi Consiliul Uniunii Europene (reprezentanţi: R. Wiemann şi N. Rouam, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei (JO L 158, p. 77)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de Comisia Europeană.

3)	Domnul Carsten René Beul suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.

4)	Comisia și Parlamentul suportă propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție.

(1) JO C 409, 17.11.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/57

Ordonanța Tribunalului din 23 noiembrie 2015 – Milchindustrie Verband și Deutscher Raiffeisenverband/Comisia

(Cauza T-670/14) (1)

((„Acțiune în anulare - Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 - Asociație - Lipsa afectării directe a membrilor - Inadmisibilitate”))

(2016/C 027/73)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Milchindustrie Verband eV (Berlin, Germania) și Deutscher Raiffeisenverband eV (Berlin) (reprezentanți: I. Zenke și T. Heymann, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, T. Maxian Rusche și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Comunicării Comisiei din 28 iunie 2014 intitulată „Orientări privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020” (JO C 200, p. 1), în măsura în care sectorul exploatării fabricilor de produse lactate și al fabricării brânzeturilor (NACE 10.51) nu este inclus în anexa 3 la această comunicare.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.

2)	Milchindustrie Verband eV și Deutscher Raiffeisenverband eV suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 431, 1.12.2014.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/57

Ordonanța Tribunalului din 24 noiembrie 2015 – Delta Group agroalimentare Srl/Comisia

(Cauza T-163/15) (1)

((„Acțiune în anulare - Piața italiană a cărnii de pasăre - Măsuri excepționale de sprijin destinate rezolvării unor probleme specifice privind sectorul cărnii de pasăre în Italia - Restituiri la exportul cărnii de pasăre având ca destinație anumite țări africane - Respingerea cererii de măsuri excepționale introdusă de reclamantă - Act care nu poate fi supus căilor de atac - Inadmisibilitate”))

(2016/C 027/74)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Delta Group agroalimentare Srl (Porto Viro, Italia) (reprezentant: V. Migliorini, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima și D. Nardi, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a scrisorii Comisiei din 9 februarie 2015 [Ref. Ares (2015) 528512], trimisă ca răspuns la cererea reclamantei prin care solicita adoptarea unor măsuri excepționale de sprijin pentru piața cărnii de pasăre în temeiul articolului 219 alineatul (1) sau al articolului 221 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, p. 671)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Delta Group agroalimentare Srl suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 178, 1.6.2015.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/58

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2015 – Iran Insurance/Consiliul

(Cauza T-558/15)

(2016/C 027/75)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Iran Insurance Company (Téhéran, Iran) (reprezentant: D. Luff, avocat)

Pârât: Consiliului Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata către reclamantă a unei indemnizații pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a măsurilor restrictive pe care Consiliul i le-a aplicat în mod nelegal ca urmare a actelor nelegale ale Consiliului prezentate în continuare: i) Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (1); ii) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 (2); iii) Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (3); iv) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (4); v) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (5);

—

acordarea de despăgubiri reclamantei, care să acopere atât prejudiciul moral, cât și pe cel material suferit de reclamantă ca urmare a actelor nelegale ale Consiliului, în cuantum total de i) 84 767,66 lire sterline plus; ii) 4 774 187,07 euro plus; iii) 1 532 688,00 dolari plus; iv) orice alt cuantum care poate fi stabilit în cursul procedurii;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele argumente:

Aceasta arată că, în temeiul articolului 340 TFUE, victima unui prejudiciu cauzat de o instituție a Uniunii Europene poate solicita respectivei instituții indemnizarea acestuia. Jurisprudența a precizat condițiile pe care o asemenea cerere de despăgubiri trebuie să le îndeplinească. Hotărârea din 25 noiembrie 2014 Safa Nicu Sepahan/Consiliul (T-384/11, Rec, EU:T:2014:986) le rezumă după cum urmează: a) nelegalitatea comportamentului instituției; b) realitatea prejudiciului; și c) existenței unei legături de cauzalitate între comportamentul invocat și prejudiciul pretins.

Reclamanta declară că toate cele trei condiții citate anterior sunt îndeplinite în cazul său: Consiliul a săvârșit o „încălcare gravă a unei norme juridice având drept obiect să confere drepturi particularilor, în sensul jurisprudenței”, astfel cum Tribunalul a stabilit în Hotărârea din 6 septembrie 2013, Iran Insurance/Consiliul (T-12/11, EU:T:2013:401); reclamanta a suferit un prejudiciu moral și material considerabil; și acest prejudiciu este consecința directă a sancțiunilor nelegale.

Reclamanta indică de asemenea că, astfel cum sunt detaliate în argumentele dezvoltate în cererea introductivă, prejudiciul moral pe care l-a suferit este evaluat la un cuantum de 1 000 000,00 euro și prejudiciul material, care a făcut obiectul unei evaluări de către auditori independenți, se ridică la un cuantum de 84 767,66 de lire sterline plus 3 774 187,07 euro plus 1 532 688,00 dolari, fără a exclude orice cuantum suplimentar care poate fi stabilit în cursul procedurii. În consecință, cererea de despăgubiri a reclamantei se ridică la un cuantum total de 84 767,66 lire sterline plus 4 774 187,07 euro plus 1 532 697,01 dolari plus orice alt cuantum care poate fi stabilit în cursul procedurii.

(1) JO L 281, p. 81.

(2) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007, JO L 281, p. 1.

(3) JO L 319, p. 71.

(4) JO L 319, p. 11.

(5) JO L 88, p. 1.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/59

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2015 – Post Bank Iran/Consiliul

(Cauza T-559/15)

(2016/C 027/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Post Bank Iran (Teheran, Iran) (reprezentant: D. Luff, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului material și moral pe care l-a suferit ca urmare a impunerii de măsuri restrictive împotriva sa prin următoarele acte nelegale ale Consiliului: i) Decizia 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie 2010 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (1); ii) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 (2); iii) Decizia 2011/783/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (3); iv) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1245/2011 al Consiliului din 1 decembrie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (4); v) Regulamentul (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (5);

—	acordarea de daune interese în sumă totală de 203 695 040 de euro, pentru prejudiciul moral și material pe care l-a suferit ca urmare a actelor nelegale ale Consiliului;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

Reclamanta susține că, potrivit articolului 340 TFUE, victima unui prejudiciu cauzat de o instituție a Uniunii Europene poate cere să fie despăgubită de această instituție. În jurisprudență au fost specificate condițiile unei astfel de acțiuni, care au fost sintetizate în Hotărârea Tribunalul din 25 noiembrie 2014 în cauza Safa Nicu Sepahan/Consiliul (T-384/11, EU: T:2014:986) astfel: a) conduita nelegală a instituției; b) caracterul real al prejudiciului; c) existența unei legături de cauzalitate între pretinsa conduită și prejudiciul invocat.

Reclamanta susține că cele trei condiții menționate mai sus sunt îndeplinite în ceea ce o privește: Consiliul a săvârșit o „încălcare gravă a normelor de drept care conferă drepturi particularilor, în sensul jurisprudenței”, astfel cum a statuat Tribunalul în Hotărârea din 6 septembrie 2013 în cauza Post Bank Irak/Consiliu (T-13/11, EU:T:2013:402); reclamanta a suferit un prejudiciu considerabil material și moral; acest prejudiciu este consecința directă a sancțiunilor nelegale.

3.	Reclamanta arată de asemenea că, potrivit precizărilor care figurează în continuare în cererea introductivă, prejudiciul moral pe care l-a suferit a fost evaluat la suma de 1 000 000 de euro, iar prejudiciul material a fost evaluat de auditori independenți la suma de 202 695 040 de euro.

(1) JO 2010 L 281, p. 81

(2) Regulamentul (UE) nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 423/2007 (JO 2010 L 281, p.1)

(3) JO 2011 L 319, p. 71

(4) JO 2011 L 319, p. 71

(5) JO 2012 L 88, p. 1

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/60

Acțiune introdusă la 9 octombrie 2015 – GABO:mi/Comisia

(Cauza T-588/15)

(2016/C 027/77)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: GABO:mi Gesellschaft für Ablauforganisation:milliarium mbH & Co. KG (München, Germania) (reprezentanți: M. Ahlhaus și C. Mayer, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	declararea nulității deciziilor atacate și

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă deciziile Comisiei, cuprinse în mesajul electronic din 29 iulie 2015 și în scrisorile din 19 august 2015 [Ref. Ares(2015)3466903] și din 28 august 2015 [Ref. Ares(2015)3557576], de a suspenda toate plățile către reclamantă privind subvențiile în cadrul celui de al șaptelea program-cadru (denumit în continuare „FP7”) gestionat de Direcția E a pârâtei, respectiv Acordul de subvenție FP7 nr. 602299 privind proiectul EU-CERT-ICD și Acordul de subvenție FP7 nr. 260777 privind proiectul HIP-Trial și Direcția F, respectiv Acordul de subvenție FP7 nr. 312117 privind proiectul BIOFECTOR.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe faptul că deciziile atacate nu intră sub incidența articolului II.5 alineatul (3) litera (d) din anexa II la Acordul de subvenție FP7.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe faptul că deciziile atacate nu îndeplinesc cerințele de formă și procedurale aplicabile și sunt viciate de încălcarea principiilor unei bune guvernări.

3.	Al treilea motiv întemeiat pe faptul că adevărata intenție a pârâtei este de a aplica o compensație ilegală, iar nu de a impune măsuri de precauție.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că măsurile atacate se întemeiază pe decizii ilegale ale pârâtei, adoptate discreționar.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că deciziile atacate sunt viciate de încălcări ale principiului proporționalității.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/61

Acțiune introdusă la 12 octombrie 2015 – Eurorail/Comisia şi INEA

(Cauza T-589/15)

(2016/C 027/78)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Eurorail NV (Aalst, Belgia) (reprezentanţi: J. Derenne, N. Pourbaix şi M. Domecq, avocaţi)

Pârâtă: Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA) şi Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Constatarea faptului că, în temeiul articolului 272 TFUE, Decizia INEA din 17 iulie 2015 de reziliere a acordului de grant (1) și de obligare la restituirea unei părți din sumele plătite în avans reclamantei este nelegală și inaplicabilă, precum și că suma finală a grantului datorată reclamantei trebuie stabilită la 951 813 de euro;

—	Cu titlu subsidiar, reclamanta susține că Comisia și INEA trebuie să răspundă contractual pentru pierderea cauzată acesteia ca urmare a deciziei și să solicite restituirea sumei de 581 770 de euro (plus dobânzi);

—	Cu titlu subsidiar, obligarea INEA/Comisiei la retragerea deciziei;

—	Obligarea INEA/Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că INEA și Comisia nu și-au respectat obligațiile care le reveneau în temeiul acordului de grant. În consecință, reclamanta afirmă că în mod eronat acestea au reziliat acordul de grant și au solicitat restituirea unei părți din sumele plătite în avans reclamantei.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că INEA și Comisia au încălcat principiul executării cu bună credință a obligațiilor contractuale.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că INEA și Comisia nu au respectat așteptările legitime ale reclamantei.

(1) Acordul de grant MPO/09/058/SI1.5555667 „RAIL2” (Programul Marco Polo II, procedura de selecție 2009).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/62

Acțiune introdusă la 19 octombrie 2015 – Europäischer Tier- und Naturschutz și Giesen/Comisia

(Cauza T-595/15)

(2016/C 027/79)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Europäischer Tier- und Naturschutz e.V. (Much, Germania) și Horst Giesen (Much) (reprezentant: P. Brockmann, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei de abținere a Comisiei Europene din 17 august 2015, comunicată la 24 august 2015,

în ceea ce privește instituirea unui drept european al asociațiilor, sub forma unei propuneri legislative a Comisiei care nu mai este publicată ori sub forma unei variante modificate în cadrul autorizat, care asimilează activitățile transfrontaliere având un scop moral cu asociațiile fără scop lucrativ și, in eventu,

în ceea ce privește armonizarea legislațiilor naționale în materia întrunirilor și a asocierilor;

—	de asemenea, obligarea Comisiei Europene de a se plasa într-o situație conformă din punct de vedere legal cu articolul 266 TFUE, fără a recurge la alte agravări, în sensul punctelor 1 și 2 din concluzii, care pot împiedica sau îngreuna instituirea acestei situații și

—	obligarea Comisiei și a eventualilor intervenienți la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții critică lipsa instituirii unui drept european al asociațiilor, lipsa eliminării discriminării și a obstacolelor existente în calea libertății colective și individuale de asociere.

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă patru motive.

Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 11 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, a articolului 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), a principiilor generale ale dreptului, în sensul articolului 6 alineatul (3) TUE, și a articolului 20 din Carta ONU a drepturilor omului.

2.	Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la egalitate în fața legii (articolul 20 din cartă și articolul 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului), în defavoarea valorilor morale și a asociațiilor morale.

3.	Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, în sensul articolului 41 din cartă.

4.	Al patrulea motiv este întemeiat pe restrângerea, prin abținere, a întinderii drepturilor la libertate și pe o interpretare abuzivă, în sensul articolelor 52 și 54 din cartă.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/63

Acțiune introdusă la 23 octombrie 2015 – Wirtschaftsvereinigung Stahl și alții/Comisia

(Cauza T-605/15)

(2016/C 027/80)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Wirtschaftsvereinigung Stahl (Düsseldorf, Germania), Benteler Steel/Tube GmbH (Paderborn, Germania), BGH Edelstahl Freital GmbH (Freital, Germania), BGH Edelstahl Lippendorf GmbH (Lippendorf, Germania), BGH Edelstahl Siegen GmbH (Siegen, Germania), Buderus Edelstahl GmbH (Wetzlar, Germania), ESF Elbe-Stahlwerke Feralpi GmbH (Riesa, Germania), Friedr. Lohmann GmbH Werk für Spezial- & Edelstähle (Witten, Germania), Outokumpu Nirosta GmbH (Krefeld, Germania), Rogesa Roheisengesellschaft Saar mbH (Dillingen, Germania), Zentralkokerei Saar GmbH (Dillingen), Drahtwerk St. Ingbert GmbH (St. Ingbert, Germania), Ilsenburger Grobblech GmbH (Ilsenburg, Germania), ThyssenKrupp Electrical Steel GmbH (Gelsenkirchen, Germania), ThyssenKrupp Federn und Stabilisatoren GmbH (Hagen, Germania), ThyssenKrupp Gerlach GmbH (Homburg, Germania), ThyssenKrupp Rasselstein GmbH (Andernach, Germania) și Emscher Aufbereitung GmbH (Mühlheim an der Ruhr, Germania) (reprezentant: H. Janssen, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acțiunii formulate, reclamantele solicită anularea Deciziei (UE) 2015/1585 a Comisiei din 25 noiembrie 2014 [notificată cu numărul C(2014) 8786] privind schema de ajutoare de stat SA.33995 (2013/C) (ex 2013/NN) pusă în aplicare de Germania în sprijinul energiei electrice din surse regenerabile și al utilizatorilor mari consumatori de energie (1).

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive care sunt în esență identice sau similare cu cele invocate în cauza T-319/15, Deutsche Edelstahlwerke/Comisia (2).

(1) JO L 250, p. 122.

(2) JO C 302, p. 60.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/63

Acțiune introdusă la 29 octombrie 2015 – Repsol/OAPI – Basic (BASIC)

(Cauza T-609/15)

(2016/C 027/81)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Repsol, SA (Madrid, Spania) (reprezentant: J. Devaureix, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Basic AG Lebensmittelhandel (München, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementul verbal „BASIC” – Marca comunitară nr. 5 648 159.

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității.

Decizia atacată: Decizia Camerei întâi de recurs a OAPI din 11 august 2015 în cauza R 2384/2013-1.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	admiterea cererii, precum și a tuturor înscrisurilor anexate la aceasta și a copiilor aferente;

—	admiterea tuturor probelor anexate la cerere;

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele invocate

—	camera de recurs a evaluat în mod greșit probele prezentate de Basic AG cu privire la utilizarea serioasă a denumirilor comerciale „Basic AG” și „Basic” în comerț în Germania;

—	decizia atacată se întemeiază în mod greșit pe articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 53 alineatul (1) litera (c), întrucât nu există niciun risc de confuzie între mărcile figurative „basic”. Termenul „basic” este lipsit de caracter distinctiv;

—	protecția excepțională conferită de legislația germană privind mărcile denumirilor comerciale neînregistrate trebuie interpretată restrictiv, în conformitate cu Tratatul de la Roma din 23 martie 1957 și cu jurisprudența Uniunii.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/64

Acțiune introdusă la 3 noiembrie 2015 – British Aggregates/Comisia

(Cauza T-610/15)

(2016/C 027/82)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: British Aggregates Association (Lanark, Royaume-Uni) (reprezentanți: L. Van den Hende, avocat, și A. White, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în conformitate cu articolul 263 TFUE, a Deciziei Comisiei din 27 martie 2015 C(2015) 2141 final în cazul SA.34775 (2013/C) (ex 2012/NN) – Taxa pe agregate; și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv: Comisia a săvârșit trei erori de apreciere prin stabilirea faptului că opt scutiri de la taxa pe agregate (aggregates levy, denumită în continuare „AGL”) în temeiul Finance Act (Legea finanțelor pentru anul 2001) nu conduc la selectivitate și nu constituie așadar un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și prin stabilirea principiului de taxare normală și a obiectivului AGL în scopul aplicării criteriului selectivității.

2.	Al doilea motiv: Comisia a omis să efectueze o examinare efectiv diligentă și imparțială a aspectului dacă cele opt scutiri în cauză conduc la o selectivitate și constituie așadar un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Al treilea motiv: Comisia a omis să motiveze decizia atacată astfel cum impune articolul 296 TFUE, ținând seama de caracterul contradictoriu, având în vedere decizia atacată, al aplicării de către Comisie a principiului de taxare normală și a obiectivului AGL atunci când a explicat motivul pentru care cele opt scutiri în cauză nu conduc la selectivitate.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/65

Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2015 – Edeka-Handelsgesellschaft Hessenring/Comisia

(Cauza T-611/15)

(2016/C 027/83)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Edeka-Handelsgesellschaft Hessenring mbH (Melsungen, Germania) (reprezentanţi: E. Wagner şi H. Hoffmeyer, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei adoptate de Comisie la 3 septembrie 2015 în cadrul procedurii 2015/4023, prin care i se refuză reclamantei accesul la versiunea neconfidențială a deciziei Comisiei din 4 decembrie 2013 în procedura în materie de înțelegeri AT.39914 – EIRD, precum și la tabla de materii a dosarului Comisiei în această procedură, cu titlu subsidiar anularea deciziei din 3 septembrie 2015 în măsura în care Comisia a refuzat reclamantei accesul la partea din versiunea neconfidențială a deciziei din 4 decembrie 2013 sau din această tablă de materii al căror caracter confidențial nu a fost sau nu a mai fost invocat de întreprinderile vizate de respectiva decizie;

—

cu titlu subsidiar, pentru cazul în care decizia adoptată de Comisie la 3 septembrie 2015 în cadrul procedurii 2015/4023, prin care i se refuză reclamantei accesul la versiunea neconfidențială a deciziei Comisiei din 4 decembrie 2013 în procedura în materie de înțelegeri AT.39914 – EIRD, precum și la tabla de materii a dosarului Comisiei în această procedură, nu ar fi anulată din cauză că și în măsura în care nu există o versiune neconfidențială a deciziei Comisiei din 4 decembrie 2013 în procedura în materie de înțelegeri AT.39914 – EIRD și/sau nici o versiune neconfidențială a tablei de materii a dosarului Comisiei în această procedură, constatarea faptului că Comisia s-a abținut în mod nelegal să întocmească o versiune neconfidențială a deciziei Comisiei din 4 decembrie 2013 în procedura în materie de înțelegeri AT.39914 – EIRD și/sau o versiune neconfidențială a tablei de materii a dosarului Comisiei în această procedură și să o comunice reclamantei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă zece motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă, precum și a dreptului fundamental la o bună administrare și la motivare, care rezultă din lipsa de motivare a deciziei atacate

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă, precum și a dreptului de a fi informat asupra căilor de atac, care rezultă din lipsa de informare asupra căilor de atac

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1)

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001

7.	Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental de acces la documente

8.	Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului fundamental de acces la documente, precum și a principiului proporționalității, care rezultă din faptul că nu s-a acordat cel puțin un acces parțial la dosarele la care s-a solicitat accesul

9.	Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 101 TFUE prin blocarea în practică a posibilității reclamantei de a verifica dacă poate pretinde o despăgubire pentru încălcarea dreptului concurenței și dacă poate introduce o acțiune în acest scop, dacă este cazul

10.

Al zecelea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea dreptului reclamantei la întocmirea unei versiuni neconfidențiale a deciziei Comisiei din 4 decembrie în procedura în materie de înțelegeri AT.39914 – EIRD, precum și a tablei de materii a dosarului Comisiei în această procedură [Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2)]

În această privință, reclamanta arată că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate a derogărilor prevăzute la articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, susceptibile să justifice ca documentele solicitate de aceasta să nu îi fie divulgate.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/66

Acțiune introdusă la 2 noiembrie 2015 – LL/Parlamentul

(Cauza T-615/15)

(2016/C 027/84)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamant: LL (Vilnius, Lituania) (reprezentant: Juliaus Petrulionio, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei D(2014) 15503 din 17 aprilie 2014 a Secretarului General al Parlamentului European și a Notei de debit nr.o2014-575 emise la 5 mai 2014 în temeiul acesteia;

—	obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

Caracterul echitabil al indemnizației și validitatea și legalitatea recuperării acesteia

Reclamantul susține că, prin Decizia D(2014) 15503, Secretarul General al Parlamentului European a decis în mod absolut neîntemeiat și nelegal că indemnizația de 37 728 de euro i-a fost plătită în mod necuvenit și a obligat în mod neîntemeiat și nelegal contabilul Parlamentului European, în temeiul articolului 68 din Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European și al articolului 80 din Normele de aplicare a Regulamentului financiar, să recupereze de la reclamant indemnizația de 37 728 de euro și să îl informeze în mod corespunzător pe acesta, conform procedurii, prin Nota de debit nr.o2014-575.

Potrivit reclamantului, în adoptarea deciziei sale, Secretarul General al Parlamentului European a ținut cont doar de două elemente: raportul OLAF și faptul că reclamantul nu a prezentat probe în sensul că indemnizația a fost utilizată în scopul prevăzut. Reclamantul susține însă că nu au existat informații care să confirme că ar fi utilizat indemnizația percepută în alt scop decât cel prevăzut, cu încălcarea articolului 14 din Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European.

Termenul de prescripție și aplicarea principiilor termenului rezonabil, securității juridice și protecției încrederii legitime

Reclamantul susține că Decizia D(2014) 15503 a Secretarului General al Parlamentului European și Nota de debit nr.o2014-575 nu respectă termenul de prescripție prevăzut la articolul 81 din Regulamentul financiar și la articolul 93 din Normele de aplicare a Regulamentului financiar și că nu sunt întrunite cerințele referitoare la principiile termenului rezonabil, securității juridice și protecției încrederii legitime.

Potrivit reclamantului, instituțiile Uniunii Europene în cauză au întârziat în mod neîntemeiat, inechitabil și pentru o perioadă nejustificată exercitarea competențelor lor și adoptarea deciziilor în cauză. Astfel, drepturile reclamantului au fost încălcate, în special dreptul său la apărare și punerea în aplicare corespunzătoare a acestuia întrucât, având în vedere perioada îndelungată dintre evenimentele care fac obiectul anchetei și adoptarea deciziilor în cauză, reclamantul a fost privat în mod obiectiv de posibilitatea de a se apăra în mod eficient de acuzațiile aduse, de a prezenta probe și de a lua orice alte măsuri necesare pentru a se asigura că situația respectivă va fi rezolvată în mod echitabil.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/67

Acțiune introdusă la 3 noiembrie 2015 – Transtec/Comisia

(Cauza T-616/15)

(2016/C 027/85)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Transtec (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: L. Levi, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziilor de compensare ale Comisiei Europene conținute în scrisorile din 25 august, din 27 august, din 7 septembrie, din 16 septembrie și din 23 septembrie 2015 și având ca obiect recuperarea sumei de 624 388,73 euro;

—	obligarea pârâtei la plata sumei de 624 388,73 euro, majorată cu dobânzi de întârziere de stabilit potrivit dobânzii directoare a Băncii Centrale Europene, majorată cu două puncte;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral evaluat la 1 euro simbolic;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice, întrucât deciziile atacate ar fi lipsite de temei legal valabil.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului îmbogățirii fără justă cauză, întrucât suma de 607 096,08 euro, majorată cu dobânzi, a fost prelevată asupra patrimoniului reclamantei și a sporit patrimoniul Comisiei fără a exista un oarecare temei juridic pentru această îmbogățire.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 42, 44, 45 și 47 din Regulamentul financiar din 27 martie 2003 aplicabil celui de al nouălea Fond european de dezvoltare, întrucât Comisia nu ar fi exercitat puterea de apreciere pe care i-o conferă aceste dispoziții, și întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, întrucât Comisia ar fi încălcat articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe erorile vădite de apreciere pe care le-ar fi săvârșit Comisia.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/68

Acțiune introdusă la 6 noiembrie 2015 – Badica şi Kardiam/Consiliul

(Cauza T-619/15)

(2016/C 027/86)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Bureau d’achat de diamant Centrafrique (Badica) (Bangui, Republica Centrafricană), Kardiam (Anvers, Belgia) (reprezentanţi: D. Luff şi L. Defalque, avocaţi)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea articolului 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1485 al Consiliului din 2 septembrie 2015 și a punctului B 1 din anexa la acest regulament în măsura în care reclamantele sunt adăugate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 224/2014 al Consiliului din 10 martie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Republica Centrafricană;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare, precum și a dreptului la un proces echitabil și la protecție jurisdicțională efectivă. Acest motiv este articulat pe două aspecte:

—	primul aspect, întemeiat pe absența unei comunicări individuale de către Consiliu a deciziei de înghețare a fondurilor reclamantelor;

—	al doilea aspect, întemeiat pe absența comunicării elementelor de probă și a dosarului, precum și pe încălcarea principiilor contradictorialității și transparenței.

2.	Al doilea, motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere a faptelor în ceea ce privește activitățile reclamantelor, care conduce la o eroare de drept.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe vicii care afectează analiza efectuată de Consiliu.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/69

Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2015 – Tillotts Pharma/OAPI – Ferring (OCTASA)

(Cauza T-632/15)

(2016/C 027/87)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tillotts Pharma AG (Rheinfelden, Elveția) (reprezentant: M. Douglas, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ferring BV (Hoofddorp, Țările de Jos)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „OCTASA” – cererea de înregistrare nr. 8 169 881

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 7 septembrie 2015 în cauza R 2386/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/70

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2015 – JT International/OAPI – Habanos (PUSH)

(Cauza T-633/15)

(2016/C 027/88)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: JT International SA (Geneva, Elveția) (reprezentanți: S. Malynicz, Barrister și K. Gilbert și M. Gilbert, Solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Corporación Habanos, SA (Havana, Cuba)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „PUSH” – cererea de înregistrare nr. 11 639 903

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Camerei a cincea de recurs a OAPI din 10 august 2015 în cauza R 3046/2014-5

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI și a celeilalte părți să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de reclamantă.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/70

Acțiune introdusă la 16 noiembrie 2015 – Alma-The Soul of Italian Wine/OAPI – Miguel Torres (SOTTO IL SOLE ITALIANO SOTTO il SOLE)

(Cauza T-637/15)

(2016/C 027/89)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Alma-The Soul of Italian Wine LLLP (Coral Gables, Statele Unite ale Americii) (reprezentant: F. Terrano, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Miguel Torres, SA (Vilafranca del Penedès, Spania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: reclamanta.

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementele verbale „SOTTO IL SOLE ITALIANO SOTTO il SOLE” – Cererea de înregistrare nr. 9 784 539.

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție.

Decizia atacată: Decizia Camerei a doua de recurs a OAPI din 3 septembrie 2015 în cauza R 356/2015-2.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 8 alineatul (5), a articolului 64 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/71

Acțiune introdusă la 18 noiembrie 2015 – Jema Energy/Întreprinderea comună Fusion for Energy

(Cauza T-668/15)

(2016/C 027/90)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Jema Energy, S.A. (Lasarte-Oria, Spania) (reprezentant: N. Rey Rey, avocat)

Pârâtă: Întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei pârâtei de respingere a ofertei reclamantei, Jema Energy, și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv referitor la claritatea normelor aplicate procedurii și întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și transparenței

—

Reclamanta susține în această privință că condițiile prevăzute de caietul de sarcini în prezenta procedură conțin noțiuni vagi și imprecise, pentru care reclamanta a fost obligată să solicite diferite clarificări din partea pârâtei. Reclamanta a adresat întrebări foarte clare, fără a lăsa loc pentru îndoieli. De la început, F4E a oferit răspunsuri foarte ambigue și lacunare.

—	Dată fiind ambiguitatea criteriilor de selecție în această procedură și comportamentul F4E ca răspuns la întrebările și acțiunile reclamantei, aceasta susține că principiile securității juridice și transparenței au fost încălcate.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și egalității de șanse între candidați în cursul procedurii

—

Reclamanta susține în această privință că unul dintre documentele pe care pârâta le-a trimis reclamantei la începutul procedurii precizează în mod expres că dacă exemplele furnizate nu îndeplinesc cerințele tehnice, ofertantul va fi autorizat să prezinte noi exemple cu scopul de a îndeplini în întregime aceste cerințe. Reclamanta nu a fost avertizată în niciun moment că nu îndeplinea cerințele, astfel încât nu a avut niciodată ocazia să prezinte alte exemple. Cu toate acestea, motivele pe care le-a oferit pârâta pentru descalificarea JEMA din procedura de licitație sunt acelea că exemplele sale nu îndeplineau cerințele.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și pe restrângerea în mod artificial a concurenței

—

Reclamanta susține în această privință că criteriile de selecție sunt prea stricte. F4E solicită o referință care îndeplinește o combinație de trei cerințe (putere, voltaj și curent) care nu este necesară și este disproporționată pentru realizarea proiectului. Mai mult, aceasta a solicitat prezentarea ca referință a unui proiect de sursă de energie din ultimii cinci ani, care este un alt criteriu disproporționat, întrucât întreprinderile care pot avea referințe care îndeplinesc aceste criterii sunt producătorii de schimbătoare de frecvență pentru motoare de înaltă putere. Acestea sunt în general mari întreprinderi, descurajând astfel participarea întreprinderilor mici și mijlocii.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/72

Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2015 – Osho Lotus Commune/OAPI – Osho International Foundation (OSHO)

(Cauza T-670/15)

(2016/C 027/91)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Osho Lotus Commune e.V. (Köln, Germania) (reprezentant: M. Viefhues, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Osho International Foundation (Zürich, Elveția)

Datele privind procedura în fața OAPI

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca comunitară verbală „OSHO”/cererea de înregistrare nr. 1 224 831

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a OAPI din 22 septembrie 2015 în cauza R 1997/2014-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI și, dacă este cazul, a celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivul invocat

—	încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (f) din Regulamentul nr. 207/2009.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/73

Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2015 – Malta Cross Foundation International/OAPI – Malteser Hilfsdienst (Malta Cross International Foundation)

(Cauza T-672/15)

(2016/C 027/92)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Malta Cross Foundation International, Inc. (Hallandale Beach, Statele Unite) (reprezentant: J. Pimenta, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Malteser Hilfsdienst e.V. (Köln, Germania)

Datele privind procedura în fața OAPI

Solicitantul: reclamanta

Marca în litigiu: marca comunitară figurativă care cuprinde elementul verbal „Malta Cross International Foundation” – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 7 252 554

Procedura care s-a aflat pe rolul OAPI: procedură de opoziție

Decizia atacată: Decizia Marii Camere de recurs a OAPI din 9 iulie 2015 în cauza R 863/2011-G

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea OAPI și, dacă este cazul, a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de opoziție și prezentei acțiuni.

Motivele invocate

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—	Încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/74

Acțiune introdusă la 20 noiembrie 2015 – Panzeri/Parlamentul și Comisia

(Cauza T-677/15)

(2016/C 027/93)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Pier Antonio Panzeri (Calusco d’Adda, Italia) (reprezentant: C. Cerami, avocat)

Pârâte: Parlamentul European și Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Pe fond: admiterea prezentei acțiuni și prin urmare, anularea actului atacat întrucât este nelegal;

—	cu titlu subsidiar: trimiterea dosarului Secretarului general al Parlamentului European pentru o reexaminare în mod echitabil a sumei a cărei rambursare se solicită;

—	rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură;

—

reclamantul se prevalează de orice prevedere legală și de facultatea de a invoca orice argument, ceea ce cuprinde printre altele formularea unei eventuale cereri de obligare la restituirea sumelor care vor fi eventual plătite pe termen mediu, pentru a se supune somației atacate, cu dobânzi și eventual reevaluate.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva notei nr. 315070 din 21 septembrie 2015 a Direcției Generale Finanțe a Parlamentului European – Direcția Drepturi financiare și sociale ale deputaților, referitoare la nota de debit față de reclamant pentru 83 764 de euro, precum și împotriva notei nr. 312998 din 27 iulie 2012 a Secretarului General al Parlamentului European, în limba engleză, care conține motivarea notei de debit nr. 315070 din 21 septembrie 2015, și împotriva oricărui alt act prealabil, conex și subsecvent față de cele sus-menționate.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea normei materiale conținute la articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 966/2012, precum și pe încălcarea principiului termenului rezonabil și pe prescrierea creanței reclamate de Uniune.

—

În această privință, în opinia reclamantului, creanța de 83 764,34 euro, a cărei restituire o reclamă Parlamentul pe cale administrativă, este prescrisă, în conformitate cu articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 966/2012. Astfel, faptele generatoare ale pretinsei creanțe în favoarea Uniunii se referă în exclusivitate la cincinalul 2004-2009, în timp ce somația de plată formulată de Direcție a intervenit numai la data de 21 septembrie 2015 și prin urmare ar fi cu totul în afara termenului.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură prevăzute la articolele 1, 4 alineatul (6), 6 alineatul (5) și 9 și în considerentul (10) al Regulamentului (CE) nr. 1073/1999, pe încălcarea normelor fundamentale de procedură prevăzute la articolul 4 din Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană cu privire la anchetele interne ale OLAF, pe necompetența OLAF, pe încălcarea principiului proporționalității și al caracterului rezonabil și pe lipsa cercetării și a evaluării comparative.

—

Cu privire la acest aspect, reclamanta consideră că procedura desfășurată de OLAF este viciată în mai multe privințe, întrucât domnul Panzeri nu ar fi beneficiat în mod corect de principiul contradictorialității, s-ar fi omis raportul final de anchetă, întreaga procedură de investigație a OLAF s-ar fi desfășurat cu încălcarea vădită a articolului 6 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1073/1999, întrucât ar fi început la 23 noiembrie 2009 și ar fi luat sfârșit (se pare) abia în luna iulie 2012. În plus, OLAF nu putea fi competent, având în vedere importanța redusă a comportamentelor reproșate reclamantului, ceea ce atrage de asemenea încălcarea principiului proporționalității.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 55 TUE, a articolelor 20 și 24 alineatul (4) TFUE, pe încălcarea normelor fundamentale de procedură prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Decizia 2005/684/CE a Parlamentului European (de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European).

—

În opinia reclamantului, nota nr. 312998 din 27 iulie 2012 a Secretarului General al Parlamentului European, care conține singurele critici cunoscute de reclamant, a fost redactată în limba engleză. Aceasta ar fi încălcat numeroase norme din tratatele europene și din Statutul deputaților din Parlamentul European, care urmăreau să garanteze oricărui cetățean al Uniunii, inclusiv deputaților din Parlamentul European, dreptul de a coresponda oral sau în scris cu toate instituțiile Uniunii, folosind propria limbă maternă.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură prevăzute la articolele 62 și 68 din Decizia biroului Parlamentului European din 19 mai și din 9 iulie 2008, pe încălcarea normelor fundamentale de procedură prevăzute la articolul 14 alineatul (2) din reglementarea privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților din Parlamentul European, pe inexistența actului și pe lipsa absolută de motivare.

—

În această privință, reclamantul subliniază că secretarul general ar fi omis să adopte (sau cel puțin să comunice reclamantului) decizia sa finală, pe baza căreia s-a emis somația de plată atacată în cauză. Aceasta ar fi determinat în mod evident lipsa absolută de motivare, dacă nu chiar inexistența actului final. Nu ar exista premisele pentru aplicarea articolului 14 alineatul (2) din reglementarea privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților din Parlamentul European.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/77

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 30 noiembrie 2015 – O’Riain/Comisia

(Cauza F-104/14) (1)

((Funcție publică - Concurs - Anunțul de concurs EPSO/AD/241/12 - Decizie de a nu înscrie reclamantul pe lista de rezervă - Principiul egalității de tratament a candidaților - Imparțialitatea comisiei de evaluare - Acțiune vădit nefondată))

(2016/C 027/98)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Donncha O’Riain (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: A. Salerno, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Ehrbar și G. Gattinara, agenți)

Obiectul

Anularea deciziei de a nu înscrie reclamantul pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/241/12-GA

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată.

2)	Domnul O’Riain suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 7, 12.1.2015, p. 52.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/77

Acțiune introdusă la 30 octombrie 2015 – ZZ/Consiliul

(Cauza F-137/15)

(2016/C 027/99)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: J-N. Louis și N. de Montigny, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor finale de transfer al drepturilor de pensie ale reclamantului în sistemul de pensii al Uniunii, care aplică noile dispoziții generale, din 3 martie 2011, de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziilor din 5 și din 7 ianuarie 2015, precum și a deciziei din 23 februarie 2015 privind sporul de drepturi de pensie al reclamantului dobândite înainte de intrarea în serviciul Consiliului;

—	anularea, în măsura în care este necesar, a deciziei din 23 iulie 2015 de respingere a reclamației depuse de reclamant prin care urmărește aplicarea dispozițiilor generale de aplicare și a ratelor actuariale în vigoare la momentul cererii sale de transfer al drepturilor de pensie;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

25.1.2016

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 27/78

Acțiune introdusă la 17 noiembrie 2015 – ZZ/Parlamentul

(Cauza F-142/15)

(2016/C 027/101)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: A. Tymen, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Parlamentului de a nu da curs cererii de asistență formulate de reclamantă și cererii de daune interese pentru prejudiciul moral pretins suferit.

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei implicite intervenite la 11 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea de asistență a reclamantei din 11 decembrie 2014;

—	anularea deciziei din data de 20 august 2015, primită la 24 august 2015, prin care a fost respinsă reclamația reclamantei din 24 aprilie 2015;

—	obligarea pârâtului la plata de daune interese, stabilite ex aequo et bono la suma de 50 000 de euro, pentru repararea prejudiciului moral suferit de reclamantă;

—	obligarea Parlamentului European la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1977-1029
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 27

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 59 25 ianuarie 2016

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2016/C 027/01	Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene	1