ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 253
European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 57
4 august 2014

Informarea nr.

Cuprins

Pagina

 

IV   Informări

 

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

2014/C 253/01

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

1

 

V   Anunţuri

 

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

 

Curtea de Justiție

2014/C 253/02

Cauza C-547/11: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 5 iunie 2014 – Comisia Europeană/Republica Italiană Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Ajutoare de stat — Deciziile 2006/323/CE și 2007/375/CE — Scutire de acciză pentru uleiurile minerale utilizate drept combustibil pentru producerea de alumină în Sardinia — Recuperare — Decizii de suspendare a executării unui aviz de plată adoptate de o instanță națională

2

2014/C 253/03

Cauze conexate C-24/12 și C-27/12: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – X BV (C-24/12), TBG Limited (C-27/12)/Staatssecretaris van Financiën Libera circulație a capitalurilor — Restricții — Plata de dividende dintr-un stat membru către un teritoriu de peste mări aparținând aceluiași stat — Domeniu de aplicare al dreptului Uniunii — Regim special UE-TTPM

3

2014/C 253/04

Cauza C-35/12 P: Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 22 mai 2014 – Plasticos Españoles, SA (ASPLA)/Comisia Europeană Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața sacilor industriali din plastic — Încălcare unică și continuă

3

2014/C 253/05

Cauza C-36/12 P: Hotărârea Curții (Camera şasea) din 22 mai 2014 – Armando Álvarez, SA/Comisia Europeană Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața sacilor industriali din plastic — Imputabilitatea încălcării săvârșite de filială în sarcina societății-mamă — Obligația de motivare

4

2014/C 253/06

Cauza C-198/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 iunie 2014 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Piața internă a energiei — Transportul gazelor naturale — Regulamentul (CE) nr. 715/2009 — Articolele 14 alineatul (1) și 16 alineatele (1) și (2) litera (b) — Obligația de garantare a capacității maxime — Capacitate virtuală de transport de gaze în sens invers — Admisibilitate

5

2014/C 253/07

Cauza C-356/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof – Germania) – Wolfgang Glatzel/Freistaat Bayern Trimitere preliminară — Transporturi — Directiva 2006/126/CE — Punctul 6.4 din anexa III — Validitate — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolul 20, articolul 21 alineatul (1) și articolul 26 — Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap — Permis de conducere — Aptitudine fizică şi mentală de a conduce un autovehicul — Norme minime — Acuitate vizuală — Egalitate de tratament — Inexistența posibilității de derogare — Proporționalitate

5

2014/C 253/08

Cauza C-360/12: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Coty Germany GmbH, fostă Coty Prestige Lancaster Group GmbH/First Note Perfumes NV Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentele (CE) nr. 40/94 și nr. 44/2001 — Marcă comunitară — Articolul 93 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Competența internațională în materie de contrafacere — Stabilirea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă — Participare transfrontalieră a mai multor persoane la același act ilicit

6

2014/C 253/09

Cauza C-398/12: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Fermo – Italia) – Procedură penală împotriva M Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen — Articolul 54 — Principiul ne bis in idem — Domeniu de aplicare — Ordonanță de netrimitere în judecată pentru motivul că nu există suficiente probe dată de o instanță a unui stat contractant — Posibilitate de redeschidere a anchetei judiciare în cazul în care apar probe noi — Noțiunea de persoană împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre definitivă — Urmărire penală într-un alt stat contractant împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte — Stingerea acțiunii penale și aplicarea principiului ne bis in idem

7

2014/C 253/10

Cauza C-539/12: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Employment Tribunal, Leicester – Regatul Unit) – Z.J.R. Lock/British Gas Trading Limited Politica socială — Organizarea timpului de lucru — Directiva 2003/88/CE — Dreptul la concediu anual plătit — Componența remunerației — Salariu de bază și comision în funcție de cifra de afaceri realizată

8

2014/C 253/11

Cauza C-557/12: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – KONE AG, Otis GmbH, Schindler Aufzüge und Fahrtreppen GmbH, Schindler Liegenschaftsverwaltung GmbH, ThyssenKrupp Aufzüge GmbH/ÖBB Infrastruktur AG [Articolul 101 TFUE — Repararea prejudiciilor cauzate de o înțelegere interzisă de acest articol — Prejudicii care rezultă din prețul mai ridicat practicat de o întreprindere în urma unei înțelegeri interzise la care aceasta nu participă (Umbrella pricing) — Legătură de cauzalitate]

9

2014/C 253/12

Cauza C-56/13: Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 22 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Szegedi Ítélőtábla – Ungaria) – Érsekcsanádi Mezőgazdasági Zrt/Bács-Kiskun Megyei Kormányhivatal Directivele 92/40/CEE și 2005/94/CE — Deciziile 2006/105/CE şi 2006/115/CE — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 16, 17 și 47 — Măsuri de combatere a gripei aviare — Repararea prejudiciilor

9

2014/C 253/13

Cauza C-105/13: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos) – P.J. Vonk Noordegraaf/Staatssecretaris van Economische Zaken Agricultură — Politica agricolă comună — Schemă de plată unică — Regulamentul (CE) nr. 73/2009 — Articolele 34, 36 și 137 — Drepturi de plată — Bază de calcul — Prime plătite pentru animalele și parcelele deținute de agricultor în perioada de referință — Modificare a modalităților de stabilire a suprafeței parcelelor agricole — Reducerea numărului de hectare eligibile pentru ajutor — Cerere formulată de agricultor în scopul obținerii unei reduceri a numărului și a unei majorări a valorii unitare a drepturilor sale de plată — Regulamentul (CE) nr. 796/2004 — Articolul 73a alineatul (2a) — Admisibilitate

10

2014/C 253/14

Cauza C-255/13: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Ireland – Irlanda) – I/Health Service Executive Trimitere preliminară — Securitate socială — Regulamentul (CE) nr. 883/2004 — Articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 alineatele (1) și (2) — Regulamentul (CE) nr. 987/2009 — Articolul 11 — Resortisant al unui stat membru asigurat în statul de reședință — Declanșarea unei boli grave și subite în timpul vacanței în alt stat membru — Persoană obligată să rămână în acest al doilea stat timp de unsprezece ani din cauza bolii sale și datorită disponibilității îngrijirilor medicale specializate în apropierea locuinței — Furnizarea de prestații în natură în acest al doilea stat — Noțiunile reședință și ședere

11

2014/C 253/15

Cauza C-339/13: Hotărârea Curții (Camera a noua) din 22 mai 2014 – Comisia Europeană/Republica Italiană Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 1999/74/CE — Articolul 3 și articolul 5 alineatul (2) — Interzicerea creșterii găinilor ouătoare în sisteme de cotețe neîmbunătățite — Creșterea găinilor ouătoare în sisteme de cotețe neconforme cu cerințele care rezultă din această directivă

12

2014/C 253/16

Cauza C-360/13: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom – Regatul Unit) – Public Relations Consultants Association Ltd/The Newspaper Licensing Agency Ltd şi alţii Drepturi de autor — Societate informațională — Directiva 2001/29/CE — Articolul 5 alineatele (1) și (5) — Reproducere — Excepţii și limitări — Realizarea de copii ale unui site internet pe ecran și în memoria cache a hard diskului în timpul navigării pe internet — Act provizoriu de reproducere — Act tranzitoriu sau accesoriu — Parte integrantă și esențială a unui proces tehnic — Utilizare licită — Semnificație economică de sine stătătoare

13

2014/C 253/17

Cauza C-129/14 PPU: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Nürnberg – Germania) – Procedură penală împotriva Zoran Spasic Trimitere preliminară — Procedură preliminară de urgenţă — Cooperare polițienească și judiciară în materie penală — Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Articolele 50 și 52 — Principiul ne bis in idem — Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen — Articolul 54 — Noțiunile de pedeapsă executată și pedeapsă în curs de executare

13

2014/C 253/18

C-146/14 PPU: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – în procedura privind Bashir Mohamed Ali Mahdi Vize, azil, imigrare și alte politici legate de libera circulație a persoanelor — Directiva 2008/115/CE — Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală — Articolul 15 — Luarea în custodie publică — Prelungirea unei măsuri de luare în custodie publică — Obligațiile autorității administrative sau judiciare — Control jurisdicțional — Lipsa documentelor de identitate ale unui resortisant al unei țări terțe — Obstacole la executarea deciziei de îndepărtare — Refuzul ambasadei țării terțe în cauză de a elibera un document de identitate care să permită returnarea resortisantului acestei țări — Riscul sustragerii — Posibilitatea rezonabilă a îndepărtării — Lipsă de cooperare — Obligație eventuală a statului membru în cauză de a elibera un document provizoriu privind statutul persoanei

14

2014/C 253/19

Cauza C-520/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Płocku (Polonia) la 30 septembrie 2013 – Urszula Leśniak – Jaworska, Małgorzata Głuchowska – Szmulewicz/Prokuratura Okręgowa w Płocku

15

2014/C 253/20

Cauza C-177/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sala Tercera de lo Contencioso-Administrativo del Tribunal Supremo (Spania) la 10 aprilie 2014 – María José Regojo Dans/Consejo del Estado

16

2014/C 253/21

Cauza C-183/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 11 aprilie 2014 – Radu Florin Salomie, Nicolae Vasile Oltean/Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj

16

2014/C 253/22

Cauza C-216/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Laufen (Germania) la 30 aprilie 2014 – Procedură penală împotriva lui Gavril Covaci

17

2014/C 253/23

Cauza C-244/14: Acțiune introdusă la 20 mai 2014 – Comisia Europeană/Republica Austria

18

2014/C 253/24

Cauza C-250/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franţa) la 26 mai 2014 – Air France – KLM/Ministère des finances et des comptes publics

18

2014/C 253/25

Cauza C-254/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Općinski sud u Velikoj Gorici (Croaţia) la 26 mai 2014 – VG Vodoopskrba d.o.o. za vodoopskrbu i odvodnju/Đuro Vladika

19

2014/C 253/26

Cauza C-265/14 P: Recurs introdus la 2 iunie 2014 de Cemex S.A.B. de C.V. și alții, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 14 martie 2014 în cauza T-292/11, Cemex și alții/Comisia

19

2014/C 253/27

Cauza C-272/14: Cerere de decizie preliminară introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 5 iunie 2014 – Skatteministeriet/Baby Dan A/S

21

2014/C 253/28

Cauza C-286/14: Acțiune introdusă la 11 iunie 2014 – Parlamentul European/Comisia Europeană

21

2014/C 253/29

Cauza C-296/14 P: Recurs introdus la 13 iunie 2014 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 9 aprilie 2014 în cauza T-150/12, Grecia/Comisia

22

2014/C 253/30

Cauza C-592/12: Ordonanța președintelui Curții din 4 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Madrid – Spania) – Compañía Europea de Viajeros España S.A./Tribunal Económico Administrativo Regional de Madrid (Ministerio de Economia y Hacienda)

22

2014/C 253/31

Cauze conexate C-215/13 P și C-216/13 P: Ordonanța președintelui Curții din 31 martie 2014 – Acron OAO, Dorogobuzh OAO/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Fertilizers Europe

22

2014/C 253/32

Cauza CauzaC-283/13 P: Ordonanța președintelui Curții din 3 aprilie 2014 – Henkel AG & Co. KGaA, Henkel France/Comisia Europeană, Danemarca

23

 

Tribunalul

2014/C 253/33

Cauza T-595/10: Hotărârea Tribunalului din 18 iunie 2014 – Cantina Broglie 1/OAPI – Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Verona (RIPASSA) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale RIPASSA — Marca națională verbală anterioară VINO DI RIPASSO — Motiv relativ de refuz — Articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Obligația de motivare]

24

2014/C 253/34

Cauza T-260/11: Hotărârea Tribunalului din 18 iunie 2014 – Spania/Comisia Pescuit — Conservarea resurselor halieutice — Depășirea de către Spania a cotelor de pescuit pentru macrou în zonele VIIIc, IX și X și în apele Uniunii Europene din zona CECAF 34.1.1 atribuite pentru anul 2010 — Deduceri aplicate cotelor de pescuit alocate pentru anii 2011-2015 — Dreptul la apărare — Securitate juridică — Încredere legitimă — Egalitate de tratament

24

2014/C 253/35

Cauza T-273/12: Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – Unister/OAPI (Ab in den Urlaub) Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Ab in den Urlaub — Marcă constituită dintr-un slogan publicitar — Motiv absolut de refuz — Lipa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Lipsa probei caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009

25

2014/C 253/36

Cauza T-330/12: Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – Hut.com/OAPI – Intersport France (THE HUT) Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale THE HUT — Marcă națională verbală anterioară LA HUTTE — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

26

2014/C 253/37

Cauza T-382/12: Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2014 – Kampol/OAPI – Colmol (Nobel) Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Nobel — Marca națională verbală anterioară NOBEL — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

26

2014/C 253/38

Cauza T-523/12: Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – Rani Refreshments/OAPI – Global-Invest Bartosz Turek (Sani) Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Sani — Mărcile comunitare figurative anterioare Hani sau llani și RANI — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Similitudinea semnelor — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

27

2014/C 253/39

Cauza T-207/13: Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – 1872 Holdings/OAPI – Havana Club International (THE SPIRIT OF CUBA) Marcă comunitară — Procedură de declarare a nulității — Marcă comunitară verbală THE SPIRIT OF CUBA — Motiv absolut de refuz — Caractere descriptiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009

27

2014/C 253/40

Cauza T-305/09: Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Unicid/Comisia (Ajutoare de stat — Regim-cadru al acțiunilor desfășurate de organizațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța, în favoarea membrilor din domeniile agricole reprezentate — Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii — Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața comună — Retragerea deciziei — Nepronunțare asupra fondului)

28

2014/C 253/41

Cauza T-526/12: Ordonanța Tribunalului din 4 iunie 2014 – Axa Versicherung/Comisia [Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Respingerea implicită a cererii de acces — Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii — Dispariția interesului de a exercita acțiunea — Nepronunțare asupra fondului]

29

2014/C 253/42

Cauza T-239/13: Ordonanța Tribunalului din 5 iunie 2014 – Atmeh/OAPI – Fretier (MONTALE MTL MONTALE Dezign) (Marcă comunitară — Cerere de declarare a nulității — Retragerea cererii de declarare a nulității — Nepronunţare asupra fondului)

29

2014/C 253/43

Cauza T-427/13: Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2014 – Gruppo Norton/OAPI – Marín Nicolás (Gruppo Norton S.r.l.) [Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Gruppo Norton S.r.l. — Marcă națională figurativă anterioară NORTON HISPAÑO — Regula 49 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Inadmisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs — Acțiune vădit nefondată]

30

2014/C 253/44

Cauza T-252/14: Acțiune introdusă la 14 aprilie 2014 – Chemo Ibérica/OAPI – Novartis (EXELTIS)

30

2014/C 253/45

Cauza T-253/14: Acțiune introdusă la 14 aprilie 2014 – Chemo Ibérica/OAPI – Novartis (EXELTIS)

31

2014/C 253/46

Cauza T-256/14: Acțiune introdusă la 23 aprilie 2014 – Giuntoli/OAPI – Société des produits Nestlé (CREMERIA TOSCANA)

32

2014/C 253/47

Cauza T-269/14: Acțiune introdusă la 28 aprilie 2014 – City Index/OAPI – Citigroup și Citibank (CITY INDEX)

32

2014/C 253/48

Cauza T-273/14: Acțiune introdusă la 30 aprilie 2014 – Lithomex/OAPI – Glaubrecht Stingel (LITHOFIX)

33

2014/C 253/49

Cauza T-278/14: Acțiune introdusă la 27 aprilie 2014 – Dairek Attoumi/OAPI – Diesel (Curea)

34

2014/C 253/50

Cauza T-335/14: Acțiune introdusă la 13 mai 2014 – Davó Lledó/OAPI – Administradora y Franquicias América e Inversiones Ged (DoggiS)

35

2014/C 253/51

Cauza T-339/14: Acțiune introdusă la 15 mai 2014 – Kurchenko/Consiliul

36

2014/C 253/52

Cauza T-346/14: Acțiune introdusă la 14 mai 2014 – Yanukovych/Consiliul

37

2014/C 253/53

Cauza T-347/14: Acțiune introdusă la 14 mai 2014 – Yanukovych/Consiliul

39

2014/C 253/54

Cauza T-348/14: Acțiune introdusă la 14 mai 2014 – Yanukovych/Consiliul

40

2014/C 253/55

Cauza T-354/14: Acțiune introdusă la 19 mai 2014 – Comercializadora Eloro/OAPI – Zumex Group (zumex)

41

2014/C 253/56

Cauza T-356/14: Acțiune introdusă la 23 mai 2014 – CareAbout/OAPI – Florido Rodríquez (Kerashot)

42

2014/C 253/57

Cauza T-357/14: Acțiune introdusă la 23 mai 2014 – Experience Hendrix/OAPI – JH Licence (Jimi Hendrix)

43

2014/C 253/58

Cauza T-358/14: Acțiune introdusă la 23 mai 2014 – Hoteles Catalonia/OAPI – Caixa d’Estalvis de Catalunya (HOTEL CATALONIA LA PEDRERA)

44

2014/C 253/59

Cauza T-359/14: Acțiune introdusă la 27 mai 2014 – Federación Nacional de Cafeteros de Colombia/OAPI – Accelerate (COLOMBIANO COFFEE HOUSE)

44

2014/C 253/60

Cauza T-360/14: Acțiune introdusă la 21 mai 2014 – Švyturys-Utenos Alus/OAPI – Nordbrand Nordhausen (KISS)

45

2014/C 253/61

Cauza T-363/14: Acțiune introdusă la 2 iunie 2014 – Secolux/Comisia

46

2014/C 253/62

Cauza T-365/14: Acțiune introdusă la 27 mai 2014 – CBM Creative Brands Marken/OAPI – Aeronautica Militare – Stato Maggiore (TRECOLORE)

47

2014/C 253/63

Cauza T-366/14: Acțiune introdusă la 28 mai 2014 – August Storck/OAPI (2good)

48

2014/C 253/64

Cauza T-369/14: Acțiune introdusă la 29 mai 2014 – Sequoia Capital Operations/OAPI – Sequoia Capital (SEQUOIA CAPITAL)

49

2014/C 253/65

Cauza T-385/14: Acțiune introdusă la 4 iunie 2014 – Volkswagen/OAPI (ULTIMATE)

49

2014/C 253/66

Cauza T-386/14: Acțiune introdusă la 24 mai 2014 – Fih Holding și Fih Erhversbank/Comisia

50

2014/C 253/67

Cauza T-401/14: Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Duro Felguera/Comisia

51

2014/C 253/68

Cauza T-406/14: Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Promoinmo/Comisia

52

2014/C 253/69

Cauza T-407/14: Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Gres La Sagra/Comisia

53

2014/C 253/70

Cauza T-408/14: Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Venatto Design/Comisia

53

2014/C 253/71

Cauza T-415/14: Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Embutidos Rodríguez/Comisia

54

2014/C 253/72

Cauza T-416/14: Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Grup Maritim TCB/Comisia

55

2014/C 253/73

Cauza T-417/14: Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Afar 4/Comisia

55

2014/C 253/74

Cauza T-426/14: Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Distribuidores y Transportistas de Productos Petrolíferos/Comisia

56

2014/C 253/75

Cauza T-427/14: Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Almoauto/Comisia

56

2014/C 253/76

Cauza T-428/14: Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Gasiber 2000/Comisia

57

2014/C 253/77

Cauza T-429/14: Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Uriinmuebles/Comisia

57

2014/C 253/78

Cauza T-432/14: Acțiune introdusă la 13 iunie – Remolcadores Nosa Terra şi Hospital Povisa/Comisia

58

2014/C 253/79

Cauza T-433/14: Acțiune introdusă la 13 iunie 2014 – Superficies de Alimentación/Comisia

58

2014/C 253/80

Cauza T-435/14: Acțiune introdusă la 9 iunie 2014 – Tose’e Ta’avon Bank/Consiliul

59

2014/C 253/81

Cauza T-436/14: Acțiune introdusă la 9 iunie 2014 – Neka Novin/Consiliul

60

2014/C 253/82

Cauza T-442/14: Acțiune introdusă la 16 iunie 2014 – Metalúrgica Galaica/Comisia

60

2014/C 253/83

Cauza T-443/14: Acțiune introdusă la 16 iunie 2014 – Aprovechamientos Energéticos JG/Comisia

61

2014/C 253/84

Cauza T-452/14: Acțiune introdusă la 17 iunie 2014 – Laboratoires CTRS/Comisia

62

2014/C 253/85

Cauza T-461/14: Acțiune introdusă la 20 iunie 2014 – Arocasa/Comisia

63

2014/C 253/86

Cauza T-465/14: Acțiune introdusă la 24 iunie 2014 – Vego Supermercados/Comisia

63

2014/C 253/87

Cauza T-467/14: Acțiune introdusă la 24 iunie 2014 – Fonditel Pensiones/Comisia

64

2014/C 253/88

Cauza T-469/14: Acțiune introdusă la 24 iunie 2014 – Dordal/Comisia

64

2014/C 253/89

Cauza T-479/14: Acțiune introdusă la 26 iunie 2014 – Kendrion/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

65

2014/C 253/90

Cauzele conexate T-433/11 și T-98/12: Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2014 – Makhlouf/Consiliul

66

2014/C 253/91

Cauza T-109/13: Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2014 – Othman/Consiliul

66

2014/C 253/92

Cauza T-477/13: Ordonanța Tribunalului din 5 iunie 2014 – Syrian Lebanese Commercial Bank/Consiliul

66

 

Tribunalul Funcției Publice

2014/C 253/93

Cauza F-24/12: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 iunie 2014 – BN/Parlamentul European (Funcție publică — Funcționari — Acțiune în anulare — Funcționar cu gradul AD 14 care ocupă un post de șef de unitate — Acuzație de hărțuire morală împotriva directorului general — Exercițiu de mobilitate — Refuzul de a accepta numirea într-un post de consilier în cadrul unei alte direcții generale cu pierdere majorării de salariu ca șef de unitate — Decizie de schimbare provizorie a repartizării într-un alt post de consilier — Interesul serviciului — Regula corespondenței între grad și post — Acțiune în despăgubire — Prejudiciu ce decurge dintr-un comportament nedecizional)

67

2014/C 253/94

Cauza F-119/12: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Sumberaz Sotte-Wedemeijer/Europol (Funcție publică — Personalul Europol — Convenția Europol — Statutul personalului Europol — Decizia 2009/371/JAI — Aplicarea RAA agenților Europol — Neprelungire a unui contract de agent temporar pe perioadă determinată — Refuz de acordare a unui contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată)

67

2014/C 253/95

Cauza F-120/12: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Coutureau/Europol (Funcție publică — Personal al Europol — Convenția Europol — Statutul personalului Europol — Decizia 2009/371/JAI — Aplicarea RAA agenților Europol — Neprelungirea unui contract de agent temporar pe durată determinată — Refuzul acordării unui contract de agent temporar pe durată nedeterminată)

68

2014/C 253/96

Cauza F-121/12: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Maynard/Europol (Funcție publică — Personalul Europol — Convenția Europol — Statutul personalului Europol — Decizia 2009/371/JAI — Aplicarea RAA la agenții Europol — Nereînnoire a unui contract de agent temporar pe durată determinată — Refuz de a acorda un contract de agent temporar pe durată nedeterminată)

69

2014/C 253/97

Cauza F-66/13: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Molina Solano/Europol (Funcție publică — Personalul Europol — Convenția Europol — Statutul personalului Europol — Decizia 2009/371/JAI — Aplicarea RAA agenților Europol — Nereînnoire a unui contract de agent temporar pe durată determinată — Refuz de a acorda un contract de agent temporar pe durată nedeterminată)

69

2014/C 253/98

Cauza F-67/13: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Rihn/Europol (Funcție publică — Personalul Europol — Convenția Europol — Statutul personalului Europol — Decizia 2009/371/JAI — Aplicarea RAA la agenții Europol — Nereînnoire a unui contract de agent temporar pe durată determinată — Refuz de a acorda un contract de agent temporar pe durată nedeterminată)

70

2014/C 253/99

Cauza F-56/14: Acțiune introdusă la 18 iunie 2014 – ZZ/Comisia

70

RO

 

IV Informări

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUŢIILE, ORGANELE ŞI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/1

Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

2014/C 253/01

Ultima publicație

JO C 245, 28.7.2014

Publicații anterioare

JO C 235, 21.7.2014

JO C 223, 14.7.2014

JO C 212, 7.7.2014

JO C 202, 30.6.2014

JO C 194, 24.6.2014

JO C 184, 16.6.2014

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

V Anunţuri

PROCEDURI JURISDICŢIONALE

Curtea de Justiție

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/2

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 5 iunie 2014 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-547/11) (1)

(„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Deciziile 2006/323/CE și 2007/375/CE - Scutire de acciză pentru uleiurile minerale utilizate drept combustibil pentru producerea de alumină în Sardinia - Recuperare - Decizii de suspendare a executării unui aviz de plată adoptate de o instanță națională”)

2014/C 253/02

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și D. Grespan, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, asistat de F. Varrone, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Ajutoare de stat – Neadoptarea în termenul prevăzut a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma articolelor 5 și 6 din Decizia 2006/323/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind scutirea de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în regiunea Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, de Irlanda și, respectiv, de Italia (JO L 119, p. 12) și articolelor 4 și 6 din Decizia 2007/375/CE a Comisiei din 7 februarie 2007 privind scutirea de la plata accizelor pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, Irlanda și, respectiv, Italia (JO L 147, p. 29) – Încălcarea articolului 288 TFUE, precum și a articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) – Cerința executării imediate și efective a deciziilor Comisiei – Caracterul insuficient al procedurii de recuperare a ajutoarelor ilegale în cauză

Dispozitivul

1)

Prin neadoptarea, în termenele prevăzute, a tuturor măsurilor necesare pentru recuperarea ajutoarelor de stat declarate ilegale și incompatibile cu piața comună prin Decizia 2006/323/CE a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind scutirea de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în regiunea Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, de Irlanda și, respectiv, de Italia și prin Decizia 2007/375/CE a Comisiei din 7 februarie 2007 privind scutirea de la plata accizelor pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producția de alumină în Gardanne, în regiunea Shannon și în Sardinia, pusă în aplicare de Franța, Irlanda și, respectiv, Italia [C 78/2001 (ex NN 22/01), C 79/2001 (ex NN 23/01), C 80/2001 (ex NN 26/01)], Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din Decizia 2006/323, al articolului 4 din Decizia 2007/375 și al articolului 249 al patrulea paragraf CE.

Prin netransmiterea, în termenele prevăzute, a informațiilor vizate la articolul 6 alineatul (1) din Decizia 2006/323 și la articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2007/375, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul acestor două dispoziții și al articolului 249 al patrulea paragraf CE.

2)

Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 13, 14.1.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – X BV (C-24/12), TBG Limited (C-27/12)/Staatssecretaris van Financiën

(Cauze conexate C-24/12 și C-27/12) (1)

(„Libera circulație a capitalurilor - Restricții - Plata de dividende dintr-un stat membru către un teritoriu de peste mări aparținând aceluiași stat - Domeniu de aplicare al dreptului Uniunii - Regim special UE-TTPM”)

2014/C 253/03

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Reclamanți: X BV (C-24/12), TBG Limited (C-27/12)

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Hoge Raad der Nederlanden – Interpretarea articolelor 63 și 64 TFUE – Domeniu de aplicare teritorial – Mișcări de capital dintr-un stat membru către una dintre țările și teritoriile de peste mări ale acestuia – Țări și teritorii de peste mări care trebuie sau nu trebuie considerate un stat terț

Dispozitivul

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei măsuri fiscale a unui stat membru care restricționează, urmărind în mod efectiv și proporțional obiectivul combaterii evaziunii fiscale, circulația capitalurilor între acest stat membru și propria țară și propriul teritoriu de peste mări.

(1)  JO C 98, 31.03.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/3

Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 22 mai 2014 – Plasticos Españoles, SA (ASPLA)/Comisia Europeană

(Cauza C-35/12 P) (1)

(„Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața sacilor industriali din plastic - Încălcare unică și continuă”)

2014/C 253/04

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Plasticos Españoles, SA (ASPLA) (reprezentanți: E. Garayar Gutiérrez, Troncoso Ferrer şi E. Abril Fernández, avocaţi)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castilla Contreras şi F. Castillo de la Torre, agenţi)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 noiembrie 2011, ASPLA/Comisia (T-76/06), prin care Tribunalul a respins o cerere de anulare în parte a Deciziei C (2005) 4634 final a Comisiei din 30 noiembrie 2005 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] (Cazul COMP/F/38.354 – Saci industriali) privind o înțelegere pe piața sacilor industriali din plastic, precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a amenzii care a fost aplicată ASPLA

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Plásticos Españoles SA (ASPLA) la plata cheltuielilor de judecată ale prezentului recurs.

(1)  JO C 89, 24.03.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/4

Hotărârea Curții (Camera şasea) din 22 mai 2014 – Armando Álvarez, SA/Comisia Europeană

(Cauza C-36/12 P) (1)

(„Recurs - Concurență - Înțelegeri - Piața sacilor industriali din plastic - Imputabilitatea încălcării săvârșite de filială în sarcina societății-mamă - Obligația de motivare”)

2014/C 253/05

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: Armando Álvarez, SA (reprezentanți: M. Troncoso Ferrer, E. Garayar Gutiérrez şi C. Ruixo Claramunt, avocaţi)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanţi: F. Castilla Contreras şi F. Castillo de la Torre, agenţi)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 16 noiembrie 2011, Álvarez/Comisia (T-78/06), prin care Tribunalul a respins o cerere de anulare în parte a Deciziei C (2005) 4634 final a Comisiei din 30 noiembrie 2005 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] (Cazul COMP/F/38.354 – Saci industriali) privind o înțelegere pe piața sacilor industriali din plastic, precum și, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a amenzii care a fost aplicată Armando Álvarez

Dispozitivul

1)

Respinge recursul.

2)

Obligă Armando Álvarez SA la plata cheltuielilor de judecată din prezentul recurs.

(1)  JO C 89, 24.03.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 iunie 2014 – Comisia Europeană/Republica Bulgaria

(Cauza C-198/12) (1)

(„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Piața internă a energiei - Transportul gazelor naturale - Regulamentul (CE) nr. 715/2009 - Articolele 14 alineatul (1) și 16 alineatele (1) și (2) litera (b) - Obligația de garantare a capacității maxime - Capacitate virtuală de transport de gaze în sens invers - Admisibilitate”)

2014/C 253/06

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Herrmann, S. Petrova, O. Beynet și T. Scharf, agenți)

Pârâtă: Republica Bulgaria (reprezentanți: D. Drambozova, E. Petranova și J. Atanasov, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligaţiilor – Încălcarea articolului 14 alineatul (1) şi a articolului 16 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (JO L 211, p. 36, rectificare în JO L 229, 1.9.2009, p. 29, și în JO L 309, 24.11.2009, p. 87) – Obligaţia de a garanta tuturor actorilor de pe piață o capacitate maximă – Lipsa de interconectabilitate fizică între sistemul de tranzit și sistemul național de transport de gaz – Acorduri interguvernamentale care împiedică îndeplinirea obligaţiei de a pune la dispoziţie o capacitate maximă – Întinderea obligaţiei prevăzute la articolul 351 alineatul (2) TFUE

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 194, 30.06.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 22 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof – Germania) – Wolfgang Glatzel/Freistaat Bayern

(Cauza C-356/12) (1)

(„Trimitere preliminară - Transporturi - Directiva 2006/126/CE - Punctul 6.4 din anexa III - Validitate - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 20, articolul 21 alineatul (1) și articolul 26 - Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap - Permis de conducere - Aptitudine fizică şi mentală de a conduce un autovehicul - Norme minime - Acuitate vizuală - Egalitate de tratament - Inexistența posibilității de derogare - Proporționalitate”)

2014/C 253/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerischer Verwaltungsgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamant: Wolfgang Glatzel

Pârât: Freistaat Bayern

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Bayerischer Verwaltungsgerichtshof – Validitatea punctului 6.4 din anexa III la Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (JO L 403, p. 18, Ediţie specială, 07/vol. 17, p. 216), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/113/CE a Comisiei din 25 august 2009 (JO L 223, p. 31) – Interpretarea articolelor 20, 21 şi 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Norme minime privind aptitudinea fizică şi mentală de a conduce au autovehicul din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D 1 şi D1E – Impunerea unei acuităţi vizuale minime, eventual cu corecţie optică, de 0,1 la ochiul mai slab

Dispozitivul

Examinarea întrebării nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea punctului 6.4 din anexa III la Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/113/CE a Comisiei din 25 august 2009, în raport cu articolul 20, cu articolul 21 alineatul (1) și cu articolul 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1)  JO C 9, 12.01.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof – Germania) – Coty Germany GmbH, fostă Coty Prestige Lancaster Group GmbH/First Note Perfumes NV

(Cauza C-360/12) (1)

(„Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentele (CE) nr. 40/94 și nr. 44/2001 - Marcă comunitară - Articolul 93 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Competența internațională în materie de contrafacere - Stabilirea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă - Participare transfrontalieră a mai multor persoane la același act ilicit”)

2014/C 253/08

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Coty Germany GmbH, fostă Coty Prestige Lancaster Group GmbH

Pârâtă: First Note Perfumes NV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Bundesgerichtshof – Interpretarea articolului 93 alineatul (5) din Regulamentul (CE) 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 146), precum şi a articolului 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 3, p. 74) – Marcă comunitară – Competența internațională în materie de contrafacere – Act comis într-un stat membru constând în asistența la contrafacerea săvârșită pe teritoriul unui alt stat membru – Stabilirea locului unde s-a produs fapta prejudiciabilă

Dispozitivul

1)

Noțiunea „teritoriul [statului membru în care] a fost săvârșită fapta de contrafacere”, care figurează la articolul 93 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, trebuie interpretată în sensul că, în cazul unei vânzări și al unei livrări a unui produs contrafăcut efectuate pe teritoriul unui stat membru, urmate de o revânzare de către dobânditor pe teritoriul unui alt stat membru, această dispoziție nu permite să se stabilească o competență jurisdicțională pentru a soluționa o acțiune în contrafacere îndreptată împotriva vânzătorului inițial care nu a acționat el însuși în statul membru de care aparține instanța sesizată.

2)

Articolul 5 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care se invocă publicitatea comparativă ilicită sau imitația neloială a unui semn protejat de o marcă comunitară, interzise de Legea privind combaterea concurenței neloiale (Gesetz gegen den unlauteren Wettbewerb) a statului membru de care aparține instanța sesizată, această dispoziție nu permite să se stabilească, în temeiul locului unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului rezultat din încălcarea acestei legi, competența unei instanțe din statul membru în condițiile în care acela dintre presupușii autori care este chemat în judecată în fața acesteia nu a acționat el însuși în acest stat membru. În schimb, într-un astfel de caz, dispoziția amintită permite să se stabilească, în temeiul locului materializării prejudiciului, competența jurisdicțională pentru a soluționa o acțiune în răspundere întemeiată pe respectiva lege națională formulată împotriva unei persoane stabilite în alt stat membru și cu privire la care se pretinde că a săvârșit în acest stat o faptă care a produs sau riscă să producă un prejudiciu în raza teritorială a instanței sesizate.

(1)  JO C 343, 10.11.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale di Fermo – Italia) – Procedură penală împotriva M

(Cauza C-398/12) (1)

(„Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen - Articolul 54 - Principiul «ne bis in idem» - Domeniu de aplicare - Ordonanță de netrimitere în judecată pentru motivul că nu există suficiente probe dată de o instanță a unui stat contractant - Posibilitate de redeschidere a anchetei judiciare în cazul în care apar probe noi - Noțiunea de persoană împotriva căreia a fost pronunțată o «hotărâre definitivă» - Urmărire penală într-un alt stat contractant împotriva aceleiași persoane și pentru aceleași fapte - Stingerea acțiunii penale și aplicarea principiului ne bis in idem”)

2014/C 253/09

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Fermo

Partea din procedura penală principală

M

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Tribunale di Fermo – Interpretarea articolului 54 din Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen – Principiul ne bis in idem – Noțiunea „persoană împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre definitivă” – Hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pronunțată de o instanță a unui stat membru

Dispozitivul

Articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen (Luxemburg) la 19 iunie 1990, trebuie interpretat în sensul că o ordonanță de netrimitere în judecată care împiedică, în statul contractant în care a fost dată această ordonanță, o nouă urmărire penală pentru aceleași fapte împotriva persoanei care a beneficiat de ordonanța respectivă, cu excepția cazului în care intervin noi probe împotriva acestei persoane, trebuie considerată ca fiind o hotărâre definitivă, în sensul acestui articol, care împiedică desfășurarea unei noi urmăriri penale împotriva aceleiași persoane pentru aceleași fapte într-un alt stat contractant.

(1)  JO C 355, 17.11.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Employment Tribunal, Leicester – Regatul Unit) – Z.J.R. Lock/British Gas Trading Limited

(Cauza C-539/12) (1)

(„Politica socială - Organizarea timpului de lucru - Directiva 2003/88/CE - Dreptul la concediu anual plătit - Componența remunerației - Salariu de bază și comision în funcție de cifra de afaceri realizată”)

2014/C 253/10

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Employment Tribunal, Leicester

Părțile din procedura principală

Reclamant: Z.J.R. Lock

Pârâtă: British Gas Trading Limited

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Employment Tribunal, Leicester, Regatul Unit – Interpretarea art. 7 din Directiva 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 307, p. 18), astfel cum a fost modificat prin Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 (JO L 299, p.9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3) – Consultant care primește un salariu de bază, precum și prime lunare în funcție de cifra de afaceri realizată și de numărul de contracte de vânzare încheiate, plătite la scadență – Menținerea salariului de bază pe timpul concediului anual, însă nu și a primelor, cu excepția celor legate de prestații efectuate înainte de concediu

Dispozitivul

1)

Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții și unor practici naționale în temeiul cărora un lucrător a cărui remunerație se compune, pe de o parte, dintr-un salariu de bază și, pe de altă parte, dintr-un comision al cărui cuantum este stabilit în funcție de contractele încheiate de angajator ca rezultat al vânzărilor realizate de acest lucrător nu are dreptul, pentru concediul anual plătit, decât la o remunerație compusă exclusiv din salariul de bază.

2)

Metodele de calcul al comisionului la care un lucrător, precum reclamantul din litigiul principal, are dreptul pentru concediul anual trebuie apreciate de instanța națională, pe baza normelor și a criteriilor stabilite de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și în lumina obiectivului urmărit la articolul 7 din Directiva 2003/88.

(1)  JO C 46, 16.2.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/9

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – KONE AG, Otis GmbH, Schindler Aufzüge und Fahrtreppen GmbH, Schindler Liegenschaftsverwaltung GmbH, ThyssenKrupp Aufzüge GmbH/ÖBB Infrastruktur AG

(Cauza C-557/12) (1)

([Articolul 101 TFUE - Repararea prejudiciilor cauzate de o înțelegere interzisă de acest articol - Prejudicii care rezultă din prețul mai ridicat practicat de o întreprindere în urma unei înțelegeri interzise la care aceasta nu participă („Umbrella pricing”) - Legătură de cauzalitate])

2014/C 253/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamante: KONE AG, Otis GmbH, Schindler Aufzüge und Fahrtreppen GmbH, Schindler Liegenschaftsverwaltung GmbH, ThyssenKrupp Aufzüge GmbH

Pârâtă: ÖBB Infrastruktur AG

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Oberster Gerichtshof – interpretarea articolului 101 TFUE – Repararea prejudiciilor cauzate de o înţelegere interzisă prin acest articol – Prejudiciu care rezultă din preţul mai ridicat aplicat de o întreprindere ca urmare a unei înţelegeri interzise, la care aceasta nu participă

Dispozitivul

Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei interpretări și unei aplicări a dreptului intern al unui stat membru în temeiul cărora se exclude în mod categoric, pentru motive juridice, ca întreprinderi care participă la o înțelegere să răspundă civil pentru prejudicii care rezultă din prețuri stabilite, pe baza practicilor înțelegerii respective, de o întreprindere care nu participă la înțelegere, la un nivel mai ridicat decât cel care ar fi existat în lipsa unei înțelegeri.

(1)  JO C 71, 09.03.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/9

Hotărârea Curții (Camera a şasea) din 22 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Szegedi Ítélőtábla – Ungaria) – Érsekcsanádi Mezőgazdasági Zrt/Bács-Kiskun Megyei Kormányhivatal

(Cauza C-56/13) (1)

(„Directivele 92/40/CEE și 2005/94/CE - Deciziile 2006/105/CE şi 2006/115/CE - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 16, 17 și 47 - Măsuri de combatere a gripei aviare - Repararea prejudiciilor”)

2014/C 253/12

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Szegedi Ítélőtábla

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Érsekcsanádi Mezőgazdasági Zrt

Pârâtă: Bács-Kiskun Megyei Kormányhivatal

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Szegedi Ítélőtábla – Interpretarea Directivei 92/40/CEE a Consiliului din 19 mai 1992 de introducere a măsurilor comunitare de combatere a gripei aviare (JO L 167, p. 1, Ediție specială 03/vol. 11, p. 34) și a Directivei 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (JO L 10, p. 16, Ediție specială 03/vol. 69, p. 3) – Întreprindere agricolă de creștere a păsărilor, având ca activitate în special îngrășarea curcanilor, căreia i s-a refuzat autorizația de a transporta curcani pentru îngrășare într-o crescătorie situată într-o zonă de protecție și de supraveghere împotriva gripei aviare delimitată prin decizie administrativă – Repararea prejudiciilor cauzate particularilor prin măsuri de protecție provizorii adoptate în temeiul unor acte normative de drept al Uniunii

Dispozitivul

1)

Decizia 2006/105/CE a Comisiei din 15 februarie 2006 privind anumite măsuri provizorii de protecție în legătură cu cazurile suspectate sau confirmate de gripă aviară puternic patogenă la păsările sălbatice în Ungaria și Decizia 2006/115/CE a Comisiei din 17 februarie 2006 privind anumite măsuri de protecție în legătură cu gripa aviară puternic patogenă la păsările sălbatice din Comunitate și de abrogare a Deciziilor 2006/86/CE, 2006/90/CE, 2006/91/CE, 2006/94/CE, 2006/104/CE și 2006/105/CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun, pe de o parte, unor măsuri naționale precum actele administrative din 15 februarie 2006 și din 21 februarie 2006, prin care se dispunea instituirea unei zone de protecție pe teritoriul administrativ al comunelor Csátalja și Nagybaracska (Ungaria) și se interzicea tranzitul păsărilor de curte prin această zonă, și, pe de altă parte, unui aviz administrativ precum cel din 23 februarie 2006, prin care se refuza unei întreprinderi precum reclamanta din litigiul principal acordarea autorizaţiei de a adăposti curcani în spaţiul său de creştere situat la Nagybaracska.

2)

Pe de o parte, Deciziile 2006/105 și 2006/115 trebuie interpretate în sensul că nici nu conţin şi nici nu fac trimitere la dispoziţii prin care se urmăreşte instituirea unui sistem de reparare a prejudiciilor cauzate de măsurile pe care aceste decizii le prevăd și, pe de altă parte, aprecierea legalităţii unei legislaţii naţionale precum cea în discuție în litigiul principal, care nu prevede o reparare integrală, inclusiv beneficiul nerealizat, a prejudiciilor suferite din cauza adoptării, în conformitate cu dreptul Uniunii, a unor măsuri naţionale de protecţie împotriva gripei aviare, în lumina dreptului la o cale de atac efectivă şi a dreptului de proprietate, precum şi a libertății de a desfășura o activitate comercială, nu este de competența Curții.

(1)  JO C 147, 25.05.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/10

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos) – P.J. Vonk Noordegraaf/Staatssecretaris van Economische Zaken

(Cauza C-105/13) (1)

(„Agricultură - Politica agricolă comună - Schemă de plată unică - Regulamentul (CE) nr. 73/2009 - Articolele 34, 36 și 137 - Drepturi de plată - Bază de calcul - Prime plătite pentru animalele și parcelele deținute de agricultor în perioada de referință - Modificare a modalităților de stabilire a suprafeței parcelelor agricole - Reducerea numărului de hectare eligibile pentru ajutor - Cerere formulată de agricultor în scopul obținerii unei reduceri a numărului și a unei majorări a valorii unitare a drepturilor sale de plată - Regulamentul (CE) nr. 796/2004 - Articolul 73a alineatul (2a) - Admisibilitate”)

2014/C 253/13

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din procedura principală

Reclamant: P.J. Vonk Noordegraaf

Pârât: Staatssecretaris van Economische Zaken

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Interpretarea articolelor 34, 36 și 137 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16) – Sisteme de ajutor direct – Schema de plată unică – Agricultor care a obținut în anul 2006 drepturi de plată, dobândite pe baza producției sale intensive și a parcelelor care îi aparțineau – Metodă de identificare a parcelelor care a fost modificată ulterior – Reducerea numărului de hectare eligibile pentru ajutor

Dispozitivul

Articolul 73a alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționalității, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1782/2003 și (CE) nr. 73/2009 ale Consiliului și de aplicare a ecocondiționalității în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 380/2009 al Comisiei din 8 mai 2009, trebuie interpretat în sensul că drepturile de plată ale unui agricultor trebuie să facă obiectul unui nou calcul atunci când, la stabilirea inițială a drepturilor sale de plată, cuantumul de referință al acestui agricultor a fost împărțit la un număr prea mare de hectare pe baza modalităților de stabilire a suprafeței parcelelor agricole aplicate la momentul respectiv în statul membru în cauză. Articolul 137 din Regulamentul nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 nu este aplicabil unei corecții efectuate în temeiul articolului 73a alineatul (2a) din Regulamentul nr. 796/2004.

(1)  JO C 147, 25.05.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/11

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Ireland – Irlanda) – I/Health Service Executive

(Cauza C-255/13) (1)

(„Trimitere preliminară - Securitate socială - Regulamentul (CE) nr. 883/2004 - Articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 alineatele (1) și (2) - Regulamentul (CE) nr. 987/2009 - Articolul 11 - Resortisant al unui stat membru asigurat în statul de reședință - Declanșarea unei boli grave și subite în timpul vacanței în alt stat membru - Persoană obligată să rămână în acest al doilea stat timp de unsprezece ani din cauza bolii sale și datorită disponibilității îngrijirilor medicale specializate în apropierea locuinței - Furnizarea de prestații în natură în acest al doilea stat - Noțiunile «reședință» și «ședere»”)

2014/C 253/14

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Ireland

Părțile din procedura principală

Reclamant: I

Pârât: Health Service Executive

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – High Court of Ireland – Interpretarea articolului 19 alineatul (1) şi a articolului 20 alineatele (1) şi (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 82) – Noţiunea „şedere” într-un alt stat membru decât statul membru competent – Cetăţean al unui stat membru care suferă, de 11 ani, de o afecţiune medicală gravă care s-a manifestat pentru prima dată în timpul unei vacanţe într-un al doilea stat membru – Cetăţean constrâns să rămână pe teritoriul celui de al doilea stat membru din cauza condiţiei sale medicale

Dispozitivul

Articolul 1 literele (j) și (k) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că, potrivit articolului 19 alineatul (1) sau articolului 20 alineatele (1) și (2) din acest regulament, în cazul în care un resortisant al Uniunii care avea reședința într-un prim stat membru se îmbolnăvește grav și subit în timpul vacanței într-un al doilea stat membru și este obligat să rămână timp de unsprezece ani în acest din urmă stat din cauza acestei afecțiuni și datorită disponibilității îngrijirilor medicale specializate în apropierea locuinței, el trebuie considerat ca aflându-se în situație de „ședere” în acest al doilea stat membru în măsura în care centrul obișnuit al intereselor sale se află în primul stat membru. Revine instanței naționale sarcina de a stabili centrul obișnuit al intereselor acestui resortisant efectuând o evaluare a tuturor faptelor pertinente și ținând seama de intenția sa, astfel cum reiese din aceste fapte, simpla împrejurare că respectivul resortisant a rămas în al doilea stat membru o perioadă îndelungată nefiind suficientă, în sine și ca atare, pentru a considera că are reședința în acest stat.

(1)  JO C 189, 29.06.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/12

Hotărârea Curții (Camera a noua) din 22 mai 2014 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-339/13) (1)

(„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 1999/74/CE - Articolul 3 și articolul 5 alineatul (2) - Interzicerea creșterii găinilor ouătoare în sisteme de cotețe neîmbunătățite - Creșterea găinilor ouătoare în sisteme de cotețe neconforme cu cerințele care rezultă din această directivă”)

2014/C 253/15

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și B. Schima, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, F Urbani Neri, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea articolului 3 și a articolului 5 alineatul (2) din Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare (JO L 203, p. 53, Ediție specială, 03/vol. 29, p. 74)

Dispozitivul

1)

Întrucât nu s-a asigurat că, începând de la 1 ianuarie 2012, găinile ouătoare nu mai sunt crescute în sisteme de cotețe neîmbunătățite, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 și al articolului 5 alineatul (2) din Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare.

2)

Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 252, 31.8.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/13

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court of the United Kingdom – Regatul Unit) – Public Relations Consultants Association Ltd/The Newspaper Licensing Agency Ltd şi alţii

(Cauza C-360/13) (1)

(„Drepturi de autor - Societate informațională - Directiva 2001/29/CE - Articolul 5 alineatele (1) și (5) - Reproducere - Excepţii și limitări - Realizarea de copii ale unui site internet pe ecran și în memoria cache a hard diskului în timpul navigării pe internet - Act provizoriu de reproducere - Act tranzitoriu sau accesoriu - Parte integrantă și esențială a unui proces tehnic - Utilizare licită - Semnificație economică de sine stătătoare”)

2014/C 253/16

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court of the United Kingdom

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Public Relations Consultants Association Ltd

Pârâți: The Newspaper Licensing Agency Ltd şi alţii

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Supreme Court of the United Kingdom – Interpretarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) – Drept de reproducere – Excepții și limitări – Noțiunea de acte de reproducere provizorii, tranzitorii sau accesorii care constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic – Reproducerea unei pagini web stocată în mod automat în memoria cache și pe ecranul unui computer

Dispozitivul

Articolul 5 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că copiile pe ecranul calculatorului utilizatorului şi copiile în memoria „cache” a hard diskului calculatorului respectiv, efectuate de un utilizator final în cursul consultării unui site internet, îndeplinesc condiţiile potrivit cărora aceste copii trebuie să fie provizorii, să aibă un caracter tranzitoriu sau accesoriu şi să constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnic, precum şi condițiile stabilite la articolul 5 alineatul (5) din această directivă și, prin urmare, pot fi realizate fără autorizare din partea titularilor drepturilor de autor.

(1)  JO C 260, 07.09.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/13

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 mai 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Nürnberg – Germania) – Procedură penală împotriva Zoran Spasic

(Cauza C-129/14 PPU) (1)

(„Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgenţă - Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolele 50 și 52 - Principiul ne bis in idem - Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen - Articolul 54 - Noțiunile de pedeapsă «executată» și pedeapsă «în curs de executare»”)

2014/C 253/17

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Nürnberg

Partea din procedura penală principală

Zoran Spasic

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Oberlandesgericht Nürnberg – Interpretarea articolului 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen coroborat cu articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale – Principiul „ne bis in idem” – Condiția ca pedeapsa să fi fost executată, să fie în curs de executare sau să nu mai poată fi executată conform legilor părții contractante care a pronunțat sentința – Persoană care a fost condamnată și sancționată cu o pedeapsă privativă de libertate și cu o pedeapsă pecuniară pentru aceleași fapte într-un alt stat membru, dar care nu a executat pedeapsa închisorii

Dispozitivul

1)

Articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 și intrată în vigoare la 26 martie 1995, care supune aplicarea principiului ne bis in idem condiției ca, în situația în care a fost pronunțată o pedeapsă, aceasta „să fi fost executată” sau să fie „în curs de executare”, este compatibil cu articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează acest principiu.

2)

Articolul 54 din convenția menționată trebuie interpretat în sensul că plata amenzii penale aplicate unei persoane condamnate prin aceeași hotărâre a unei instanțe dintr-un alt stat membru la o pedeapsă privativă de libertate care nu a fost pusă în executare nu este suficientă pentru a permite să se considere că pedeapsa a fost executată sau este în curs de executare în sensul acestei dispoziții.

(1)  JO C 151, 19.05.2014

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 5 iunie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Sofia-grad – Bulgaria) – în procedura privind Bashir Mohamed Ali Mahdi

(C-146/14 PPU) (1)

(„Vize, azil, imigrare și alte politici legate de libera circulație a persoanelor - Directiva 2008/115/CE - Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală - Articolul 15 - Luarea în custodie publică - Prelungirea unei măsuri de luare în custodie publică - Obligațiile autorității administrative sau judiciare - Control jurisdicțional - Lipsa documentelor de identitate ale unui resortisant al unei țări terțe - Obstacole la executarea deciziei de îndepărtare - Refuzul ambasadei țării terțe în cauză de a elibera un document de identitate care să permită returnarea resortisantului acestei țări - Riscul sustragerii - Posibilitatea rezonabilă a îndepărtării - Lipsă de cooperare - Obligație eventuală a statului membru în cauză de a elibera un document provizoriu privind statutul persoanei”)

2014/C 253/18

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Bashir Mohamed Ali Mahdi

Obiectul

Cerere de decizie preliminară – Administrativen sad Sofia-grad – Interpretarea articolului 15 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi a articolului 15 alineatele (3), (4) şi (6) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, p. 98), precum şi a articolelor 6 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE – Îndepărtarea unui resortisant al unei ţări terţe aflat în situaţie de şedere ilegală – Luare în custodie publică – Extinderea unei astfel de luări în custodie – Admisibilitatea eventuală a unei depăşiri a duratei maxime de luare în custodie întemeiate pe lipsa documentelor de identitate – Obstacole în calea executării deciziei de îndepărtare – Posibilitate rezonabilă de îndepărtare – Refuzul ambasadei ţării de origine a persoanei interesate de a elibera documentul necesar pentru călătoria de întoarcere – Obligaţie eventuală a statului membru în cauză de a elibera un document temporar cu privire la statutul persoanei

Dispozitivul

1)

Articolul 15 alineatele (3) și (6) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală coroborat cu articolele 6 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că orice decizie adoptată de o autoritate competentă, la sfârșitul perioadei maxime a măsurii inițiale de luare în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe, privind soarta acestei măsuri de luare în custodie publică trebuie să aibă forma unui act scris care cuprinde motivele de fapt și de drept care justifică această decizie.

2)

Articolul 15 alineatele (3) și (6) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că controlul pe care trebuie să îl efectueze autoritatea judiciară sesizată cu o cerere de prelungire a măsurii de luare în custodie publică a unui resortisant al unei țări terțe trebuie să permită acestei autorități să statueze pe fond, de la caz la caz, cu privire la prelungirea măsurii de luare în custodie publică a resortisantului în cauză, cu privire la posibilitatea de a înlocui luarea în custodie publică cu o măsură mai puțin coercitivă sau cu privire la eliberarea acestui resortisant, autoritatea respectivă fiind astfel competentă să se întemeieze pe faptele și pe probele prezentate de autoritatea administrativă care a sesizat-o, precum și pe faptele, probele și observațiile care îi sunt eventual prezentate în cadrul acestei proceduri.

3)

Articolul 15 alineatele (1) și (6) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia o perioadă inițială de luare în custodie publică de șase luni poate fi prelungită pentru simplul motiv că resortisantul în cauză al unei țări terțe nu dispune de documente de identitate. Numai instanța de trimitere are competența de a realiza o apreciere de la caz la caz a împrejurărilor de fapt ale cauzei în discuție pentru a stabili dacă o măsură mai puțin coercitivă poate fi aplicată efectiv acestui resortisant sau dacă există un risc de sustragere a acestuia din urmă.

4)

Articolul 15 alineatul (6) litera (a) din Directiva 2008/115 trebuie interpretat în sensul că un resortisant al unei țări terțe care, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, nu a obținut un document de identitate care ar fi permis îndepărtarea sa din statul membru interesat poate fi considerat că a dovedit o „lipsă de cooperare”, în sensul acestei dispoziții, numai dacă rezultă din examinarea comportamentului resortisantului în cauză în cursul perioadei de luare în custodie publică că acesta din urmă nu a cooperat la executarea operațiunii de îndepărtare și că este probabil ca operațiunea să dureze mai mult timp decât a fost prevăzut din cauza acestui comportament, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

5)

Directiva 2008/115 trebuie interpretată în sensul că un stat membru nu poate fi obligat să elibereze un permis de ședere autonom sau orice altă autorizație care conferă un drept de ședere unui resortisant al unei țări terțe care nu dispune de documente de identitate și care nu a obținut astfel de documente din țara sa de origine, după ce o instanță națională a eliberat acest resortisant pentru motivul că nu ar mai exista posibilitatea rezonabilă a îndepărtării în sensul articolului 15 alineatul (4) de această directivă. Totuși, acest stat membru trebuie, într-o astfel de situație, să elibereze resortisantului în cauză o confirmare scrisă a situației sale.

(1)  JO C 159, 26.05.2014

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Płocku (Polonia) la 30 septembrie 2013 – Urszula Leśniak – Jaworska, Małgorzata Głuchowska – Szmulewicz/Prokuratura Okręgowa w Płocku

(Cauza C-520/13)

2014/C 253/19

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Płocku

Părțile din procedura principală

Reclamante: Urszula Leśniak – Jaworska, Małgorzata Głuchowska – Szmulewicz

Pârâtă: Prokuratura Okręgowa w Płocku

Prin Ordonanța din 27 martie 2014, Curtea s-a declarat vădit necompetentă să răspundă la întrebarea preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Płocku.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sala Tercera de lo Contencioso-Administrativo del Tribunal Supremo (Spania) la 10 aprilie 2014 – María José Regojo Dans/Consejo del Estado

(Cauza C-177/14)

2014/C 253/20

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo (Spania)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: María José Regojo Dans

Pârât: Consejo del Estado

Întrebările preliminare

1)

Noțiunea „personal auxiliar” reglementată în prezent la articolul 12 din Legea 7/2007 din 12 aprilie 2007 privind statutul de bază al funcționarilor publici și noțiunea „personal auxiliar” reglementată în trecut la articolul 20 alineatul 2 din Legea 30/1984 din 2 august 1984 privind reforma funcției publice spaniole intră sub incidența definiției „lucrător[ului] cu contract de muncă pe perioadă determinată” prevăzută în clauza 3 alineatul (1) din Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată încheiat între CES, UNICE și CEEP, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului (1) din 28 iunie 1999?

2)

Principiul nediscriminării prevăzut în clauza 4 alineatul (4) din acordul-cadru încheiat între CES, UNICE și CEEP, menționat anterior, este aplicabil acestui „personal auxiliar”, în sensul că îi sunt recunoscute și plătite, cu titlu de spor de vechime, drepturile salariale acordate funcționarilor de carieră, angajaților pe durată nedeterminată, funcționarilor temporari și angajaților cu contracte de muncă pe durată determinată?

3)

Regimul numirii și al încetării în mod liber a raportului de muncă, întemeiat pe motive privind încrederea, care este aplicabil acestui „personal [auxiliar]” în temeiul celor două legi spaniole menționate anterior, poate reprezenta un motiv obiectiv invocat în clauza 4 pentru justificarea unui tratament diferit?

(1)  JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Cluj (România) la data de 11 aprilie 2014 – Radu Florin Salomie, Nicolae Vasile Oltean/Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj

(Cauza C-183/14)

2014/C 253/21

Limba de procedură: română

Instanţa de trimitere

Curtea de Apel Cluj

Părţile din acţiunea principală

Reclamanți: Radu Florin Salomie, Nicolae Vasile Oltean

Pârâtă: Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj

Întrebările preliminare

1)

O persoană fizică care încheie un contract de asociere cu alte persoane fizice, asociere fără personalitate juridică ce nu a fost declarată și înregistrată din punct de vedere fiscal, în vederea realizării unui bun viitor (construcţie), asupra unui teren ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi, poate fi considerată, raportat la circumstanţele din litigiul principal, persoană impozabilă în scopuri de TVA în sensul articolului 9 alineatul (l) din Directiva TVA (1) dacă, iniţial, livrările construcţiilor edificate asupra terenului ce face parte din patrimoniul personal al unora dintre cocontractanţi au fost tratate de autorităţile fiscale din punctul de vedere al regimului fiscal ca fiind vânzări care se înscriu în cadrul administrării patrimoniului privat al acestor persoane?

2)

Dacă, raportat la circumstanţele din litigiul principal, principiul securităţii juridice, principiul protecţiei încrederii legitime, precum și celelalte principii generale aplicabile în materie de TVA, astfel cum se desprind din Directiva 2006/112, trebuie interpretate în sensul că se opun unei practici naţionale în temeiul căreia autoritatea fiscală, după ce iniţial a perceput de la persoana fizică impozitul asupra veniturilor din transferul proprietăţilor aferente patrimoniului personal, fără o modificare legislativă de substanţă a dreptului primar, pe baza aceloraşi elemente de fapt, după o perioadă de doi ani, îşi reconsideră poziţia și califică aceleaşi operaţiuni ca fiind activităţi economice supuse TVA, calculând retroactiv accesorii?

3)

Dacă prevederile articolelor 167, 168 și 213 din Directiva privind TVA, analizate în lumina principiului neutralităţii fiscale, trebuie interpretate în sensul că se opun ca, în circumstanţele din litigiul principal, autoritatea fiscală să refuze unei persoane impozabile dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată aferentă bunurilor și serviciilor utilizate în scopul operaţiunilor taxabile numai pentru motivul că nu a fost înregistrată fiscal ca plătitor de TVA, la momentul la care i-au fost prestate respectivele servicii?

4)

Dacă, raportat la circumstanţele din litigiul principal, prevederile articolului 179 din directivă pot fi interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care stabileşte în sarcina persoanei impozabile care aplică regimul special de scutire și care a solicitat cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA obligaţia de plată a taxei pe care ar fi trebuit să o colecteze fără a fi îndrituită să scadă valoarea taxei deductibile pentru fiecare perioadă fiscală, dreptul de deducere urmând a fi exercitat ulterior prin decontul de taxă depus după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA, cu eventuale consecinţe asupra calculului accesoriilor?

(1)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului, din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. l, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/17

Cerere de decizie preliminară introdusă de Amtsgericht Laufen (Germania) la 30 aprilie 2014 – Procedură penală împotriva lui Gavril Covaci

(Cauza C-216/14)

2014/C 253/22

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Laufen

Parțile din procedura principală

Gavril Covaci

Cealaltă parte: Staatsanwaltschaft Traunstein

Întrebările preliminare

1)

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 2 alineatele (1) și (8) din Directiva 2010/64/UE (1) trebuie interpretate în sensul că se opun unui ordin judecătoresc care, în aplicarea articolului 184 din Legea germană privind organizarea judiciară, impune persoanelor acuzate să formuleze căi de atac numai în limba de desfășurare a procedurii, în speță germana, drept condiție de valabilitate?

2)

Articolul 2, articolul 3 alineatul (1) litera (c) și articolul 6 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/12/UE (2) trebuie interpretate în sensul că se opun obligării unei persoane acuzate să desemneze un mandatar în scopul notificării în condițiile în care termenul pentru formularea căilor de atac începe să curgă de la notificarea către mandatar și, în definitiv, nu prezintă importanță aspectul dacă persoana acuzată a luat efectiv cunoștință de acuzație?

(1)  Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, p. 1).

(2)  Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, p. 1).

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/18

Acțiune introdusă la 20 mai 2014 – Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-244/14)

2014/C 253/23

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Braun și J. Hottiaux, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin netranspunerea integrală a articolului 3 litera (k), a articolului 10 alineatul (5), a articolului 11 alineatul (2), a articolului 17 alineatul (1), a articolului 19 alineatul (2), a articolului 22 alineatul (3) și a articolului 25 alineatul (3) din Directiva 2004/49/CE, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate,

—

obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

După analizarea situației juridice în Austria, Comisia a exprimat rezerve în legătură cu transpunerea corectă a unor dispoziții ale Directivei 2004/49/CE (1). Aceste rezerve privesc, în esență, dispozițiile referitoare la certificatul de siguranță și autorizarea de siguranță, la autoritatea națională de siguranță, la anchetele organismelor de anchetă și la recomandările de siguranță.

(1)  JO L 164, p. 44.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/18

Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franţa) la 26 mai 2014 – Air France – KLM/Ministère des finances et des comptes publics

(Cauza C-250/14)

2014/C 253/24

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Air France – KLM

Pârât: Ministère des finances et des comptes publics

Întrebările preliminare

1)

Dispozițiile articolului 2 alineatul (1) și ale articolului 10 alineatul (2) din Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 (1) trebuie interpretate în sensul că emiterea biletului poate fi asimilată executării efective a prestației de transport și că sumele păstrate de o companie aeriană atunci când titularul biletului de avion nu și-a utilizat biletul și acesta a expirat sunt supuse taxei pe valoarea adăugată?

2)

În această ipoteză, taxa colectată trebuie plătită la trezorerie din momentul încasării prețului, chiar dacă este posibil ca respectiva călătorie să nu fi fost efectuată din cauza clientului?

(1)  A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului Comunităților Europene din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/19

Cerere de decizie preliminară introdusă de Općinski sud u Velikoj Gorici (Croaţia) la 26 mai 2014 – VG Vodoopskrba d.o.o. za vodoopskrbu i odvodnju/Đuro Vladika

(Cauza C-254/14)

2014/C 253/25

Limba de procedură: croata

Instanța de trimitere

Općinski sud u Velikoj Gorici

Părțile din procedura principală

Reclamantă: VG Vodoopskrba d.o.o. za vodoopskrbu i odvodnju

Pârât: Đuro Vladika

Întrebare preliminară

Care sunt principiile pe baza cărora, potrivit dreptului Uniunii Europene, consumatorul plătește pentru apă, altfel spus consumatorul trebuie să plătească numai pentru consumul indicat de contor, în funcție de prețul apei, sau trebuie să suporte și prețul apei care este destinat recuperării costurilor legate de exercitarea activității operatorilor municipali (funcționare, întreținere curentă, gestionarea infrastructurii, costul forței de muncă, etc.)?

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/19

Recurs introdus la 2 iunie 2014 de Cemex S.A.B. de C.V. și alții, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 14 martie 2014 în cauza T-292/11, Cemex și alții/Comisia

(Cauza C-265/14 P)

2014/C 253/26

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Cemex S.A.B. de C.V., New Sunward Holding BV, Cemex España, S.A.,Cemex Deutschland AG, Cemex UK, Cemex Czech Operations s.r.o., Cemex France Gestion și Cemex Austria AG (reprezentanți: J. Folguera Crespo, P. Vidal Martínez, H. González Durántez și B. Martínez Corral, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

—

Anularea Hotărârii Tribunalului din 14 martie 2014;

—

pronunțarea pe fondul acțiunii în anulare formulate la Tribunal și anularea deciziei în litigiu;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor efectuate de Cemex și de filialele sale, atât în primă instanță în fața Tribunalului, cât și în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

1 —   Eroarea în aprecierea motivării deciziei în litigiu

Recurentele arată că Tribunalul a săvârșit o eroare în aprecierea motivării deciziei de solicitare de informații în litigiu, care este redactată în termeni foarte generali. Tribunalul nu a ținut seama, în analiza sa, nici de împrejurările speței, nici de conținutul deciziei atacate, și nu a examinat proporționalitatea în funcție de posibilitățile materiale ale Comisiei și de împrejurările tehnice sau de termen în care decizia în litigiu a fost adoptată.

2 —   Eroarea în aprecierea necesității informațiilor

Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare în aprecierea necesității informațiilor solicitate în decizia în litigiu, din moment ce o parte din aceste informații era deja cunoscută de Comisie sau fără legătură cu obiectul investigației.

3 —   Eroarea în motivarea hotărârii atacate și în aprecierea unei încălcări a articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003  (1) în legătură cu natura informațiilor solicitate

Recurentele arată de asemenea că hotărârea atacată este afectată de o eroare de motivare, întrucât Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la unele dintre argumentele lor privind natura informațiilor solicitate, care presupuneau emiterea unor judecăți de valoare cu privire la anumite ipoteze pentru a putea răspunde la acestea. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a concluzionat în sensul lipsei încălcării articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 din moment ce decizia în litigiu impunea să se răspundă la întrebări care nu priveau fapte și care nu aveau nicio legătură cu datele de fapt.

4 —   Eroarea în aprecierea cerinței proporționalității

Recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a respins acțiunea lor prin care se urmărea anularea în parte a deciziei de solicitare de informații în litigiu, în măsura în care Tribunalul a considerat că, prin adoptarea acestei decizii și prin stabilirea termenului de răspuns aferent, Comisia nu ar fi acționat în mod impropriu sau disproporționat. Pe de altă parte, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că solicitarea de informații a Comisiei era justificată, deși răspunsul recurentelor presupunea o sarcină de lucru foarte semnificativă.

5 —   Eroarea în aprecierea unei încălcări a articolul 3 din Regulamentul nr. 1  (2)

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a stabilit că, prin notificarea deciziei în litigiu exclusiv în limba spaniolă, Comisia nu a încălcat articolul 3 din Regulamentul nr. 1.

6 —   Eroarea în aprecierea unei încălcări a principiului bunei administrări

În cele din urmă, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când nu a stabilit că comportamentul Comisiei, pe care Tribunalul l-a calificat drept criticabil, nu a presupus totuși o încălcare a principiului bunei administrări.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2)  Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 8, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/21

Cerere de decizie preliminară introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 5 iunie 2014 – Skatteministeriet/Baby Dan A/S

(Cauza C-272/14)

2014/C 253/27

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret (Danemarca)

Părțile din procedura principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârâtă: Baby Dan A/S

Întrebare preliminară

Fusurile care prezintă caracteristicile specifice descrise în speță trebuie clasificate la poziția 7318 din NC sau la poziția 8302 din NC?

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/21

Acțiune introdusă la 11 iunie 2014 – Parlamentul European/Comisia Europeană

(Cauza C-286/14)

2014/C 253/28

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: L. G. Knudsen, A. Troupiotis și M. Menegatti, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

—

Anularea Regulamentului delegat (UE) nr. 275/2014 (1) al Comisiei din 7 ianuarie 2014 de modificare a anexei I la Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, Parlamentul invocă un motiv unic de anulare, întemeiat pe faptul că Comisia și-ar fi depășit competențele conferite la articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 (2). Astfel, regulamentul delegat atacat modifică anexa I la actul de bază, adăugând la aceasta o parte VI nouă care privește prioritățile de finanțare a transporturilor pentru programele de lucru multianuale și anuale. Potrivit Parlamentului, Comisia și-ar fi depășit astfel competențele conferite prin regulamentul de bază, adoptând un act delegat care „modifică” acest regulament de bază, în loc să se limiteze la a-l „completa”, astfel cum i s-ar fi cerut la articolul 21 alineatul (3).

(1)  JO L 80, p. 1.

(2)  JO L 348, p. 129.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/22

Recurs introdus la 13 iunie 2014 de Republica Elenă împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 9 aprilie 2014 în cauza T-150/12, Grecia/Comisia

(Cauza C-296/14 P)

2014/C 253/29

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurentă: Republica Elenă (reprezentanți: I. Chalkias și A. Vasilopoulou, agenți)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Admiterea recursului, anularea în întregime a hotărârii atacate a Tribunalului de Primă Instanță al Uniunii Europene pentru motivele indicate în mod specific, admiterea acțiunii Republicii Elene, anularea deciziei atacate a Comisiei Europene și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul motivului de recurs, Republica Elenă invocă o încălcare a dreptului Uniunii Europene, întrucât Tribunalul de Primă Instanță a interpretat și a aplicat în mod eronat articolul 107 alineatul (1) și alineatul (3) litera (b) TFUE în privința existenței împrejurărilor excepționale în care se afla economia greacă la momentul producerii situației de fapt.

Mai exact, prin primul aspect al motivului menționat se susține că Tribunalul de Primă Instanță, interpretând și aplicând în mod eronat articolul 107 alineatul (1) TFUE, a considerat că măsurile în discuție constituiau un avantaj economic selectiv pentru beneficiari, susceptibil de a denatura concurența și de a influența schimburile comerciale dintre statele membre, date fiind împrejurările excepționale în care se afla în acel moment economia greacă, iar prin al doilea aspect al motivului se susține că Tribunalul de Primă Instanță, interpretând și aplicând în mod eronat articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, a limitat domeniul de aplicare al acestei dispoziții la prevederile Comunicării privind cadrul comunitar de susținere, în pofida împrejurărilor excepționale în care se afla la acel moment economia greacă.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/22

Ordonanța președintelui Curții din 4 aprilie 2014 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Madrid – Spania) – Compañía Europea de Viajeros España S.A./Tribunal Económico Administrativo Regional de Madrid (Ministerio de Economia y Hacienda)

(Cauza C-592/12) (1)

2014/C 253/30

Limba de procedură: spaniola

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 79, 16.3.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/22

Ordonanța președintelui Curții din 31 martie 2014 – Acron OAO, Dorogobuzh OAO/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Fertilizers Europe

(Cauze conexate C-215/13 P și C-216/13 P) (1)

2014/C 253/31

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 171, 15.6.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/23

Ordonanța președintelui Curții din 3 aprilie 2014 – Henkel AG & Co. KGaA, Henkel France/Comisia Europeană, Danemarca

(Cauza CauzaC-283/13 P) (1)

2014/C 253/32

Limba de procedură: engleza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 215, 27.7.2013

Tribunalul

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/24

Hotărârea Tribunalului din 18 iunie 2014 – Cantina Broglie 1/OAPI – Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Verona (RIPASSA)

(Cauza T-595/10) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale RIPASSA - Marca națională verbală anterioară VINO DI RIPASSO - Motiv relativ de refuz - Articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Obligația de motivare”])

2014/C 253/33

Limba de procedură: italiana

Părţile

Reclamantă: Cantina Broglie 1 Srl (Peschiera del Garda, Italia) (reprezentanți: A. Rizzoli, avocat, admis să se substituie lui A. Zenato)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Verona (Verona, Italia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 30 septembrie 2010 (cauza R 63/2010-1) privind o procedură de opoziție între Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Verona și domnul Alberto Zenato

Dispozitivul

1)

Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 30 septembrie 2010 (cauza R 63/2010-1).

2)

Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

(1)  JO C 72, 5.3.2011.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/24

Hotărârea Tribunalului din 18 iunie 2014 – Spania/Comisia

(Cauza T-260/11) (1)

(„Pescuit - Conservarea resurselor halieutice - Depășirea de către Spania a cotelor de pescuit pentru macrou în zonele VIIIc, IX și X și în apele Uniunii Europene din zona CECAF 34.1.1 atribuite pentru anul 2010 - Deduceri aplicate cotelor de pescuit alocate pentru anii 2011-2015 - Dreptul la apărare - Securitate juridică - Încredere legitimă - Egalitate de tratament”)

2014/C 253/34

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentanți: inițial N. Díaz Abad și L. Banciella Rodríguez-Miñón și ulterior M. Sampoll Pucurull și Banciella Rodríguez-Miñón, abogados del Estado)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bouquet, F. Jimeno Fernández și D. Nardi, agenți)

Obiectul

Anularea Regulamentului (UE) nr. 165/2011 al Comisiei din 22 februarie 2011 de stabilire a deducerilor din anumite cote de macrou alocate Spaniei în 2011 și în anii următori din cauza depășirii cotelor de pescuit în 2010 (JO L 48, p. 11).

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

(1)  JO C 211, 16.07.2011

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/25

Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – Unister/OAPI (Ab in den Urlaub)

(Cauza T-273/12) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Ab in den Urlaub - Marcă constituită dintr-un slogan publicitar - Motiv absolut de refuz - Lipa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Lipsa probei caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009”)

2014/C 253/35

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Unister GmbH (Leipzig, Germania) (reprezentanți: H. Hug și A. Kessler-Jensch, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: D. Walicka și R. Pethke, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 3 aprilie 2012 (cauza R 2150/2011-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a semnului verbal Ab in den Urlaub

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Unister GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 243, 11.8.2012.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/26

Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – Hut.com/OAPI – Intersport France (THE HUT)

(Cauza T-330/12) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale THE HUT - Marcă națională verbală anterioară LA HUTTE - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”)

2014/C 253/36

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: The Hut.com Ltd (Northwich, Regatul Unit) (reprezentant: S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Intersport France (Longjumeau, Franța)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 27 aprilie 2012 (cauza R 814/2011-2), referitoare la o procedură de opoziție între Intersport France și The Hut.com Ltd.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă The Hut.com Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 295, 29.9.2012.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/26

Hotărârea Tribunalului din 19 iunie 2014 – Kampol/OAPI – Colmol (Nobel)

(Cauza T-382/12) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Nobel - Marca națională verbală anterioară NOBEL - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”)

2014/C 253/37

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Kampol sp. z o.o. (Świdnica, Polonia) (reprezentant: J. Kępiński, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Colmol-Colchões, SA (Oliveira de Azeméis, Portugalia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 21 iunie 2012 (cauza R 2286/2011-4), privind o procedură de opoziție între Colmol – Colchões, SA și Kampol-K. Humiński & syn sp. z o.o.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Kampol sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 355, 17.11.2012

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/27

Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – Rani Refreshments/OAPI – Global-Invest Bartosz Turek (Sani)

(Cauza T-523/12) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Sani - Mărcile comunitare figurative anterioare Hani sau llani și RANI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudinea semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”)

2014/C 253/38

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Rani Refreshments FZCO (Jebel Ali, Emiratele Arabe Unite) (reprezentant: M. Chapple, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Global-Invest Bartosz Turek (Poczesna, Polonia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 27 septembrie 2012 (cauza R 236/2012-4), privind o procedură de opoziție între Aujan Industries Co. (S J C) și Global-Invest Bartosz Turek

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Rani Refreshments FZCO la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 32, 02.2.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/27

Hotărârea Tribunalului din 24 iunie 2014 – 1872 Holdings/OAPI – Havana Club International (THE SPIRIT OF CUBA)

(Cauza T-207/13) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marcă comunitară verbală THE SPIRIT OF CUBA - Motiv absolut de refuz - Caractere descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009”)

2014/C 253/39

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: 1872 Holdings vof (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentant: M. Antoine-Lalance, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Havana Club International, SA (Havana, Cuba) (reprezentant: M. Pomares Caballero, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei camerei întâi de recurs a OAPI din 31 ianuarie 2013 (cauza R 684/2012-1) privind o procedură de declarare a nulității între Havana Club International SA și 1872 Holdings vof.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă 1872 Holdings vof la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 171, 15.6.2013

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/28

Ordonanța Tribunalului din 2 aprilie 2014 – Unicid/Comisia

(Cauza T-305/09) (1)

((„Ajutoare de stat - Regim-cadru al acțiunilor desfășurate de organizațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța, în favoarea membrilor din domeniile agricole reprezentate - Finanțare prin cotizații voluntare devenite obligatorii - Decizie prin care schema de ajutor este declarată compatibilă cu piața comună - Retragerea deciziei - Nepronunțare asupra fondului”))

2014/C 253/40

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Union nationale interprofessionnelle cidricole (Unicid) (Paris, Franța) (reprezentanți: V. Ledoux și B. Néouze, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Stromsky și C. Urraca Caviedes, ulterior B. Stromsky și S. Thomas și în final B. Stromsky, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C (2008) 7846 final a Comisiei din 10 decembrie 2008 privind ajutorul de stat nr. 561/2008, privind regimul-cadru al acțiunilor desfășurate de organizațiile interprofesionale agricole recunoscute în Franța, în favoarea membrilor din domeniile agricole reprezentate

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 244, 10.10.2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/29

Ordonanța Tribunalului din 4 iunie 2014 – Axa Versicherung/Comisia

(Cauza T-526/12) (1)

([„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Respingerea implicită a cererii de acces - Decizie explicită adoptată după introducerea acțiunii - Dispariția interesului de a exercita acțiunea - Nepronunțare asupra fondului”])

2014/C 253/41

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Axa Versicherung AG (Köln, Germania) (reprezentanţi: C. Bahr, S. Dethof şi A. Malec, avocaţi)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. Krämer şi F. Clotuche-Duvieusart, agenţi)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei implicite a Comisiei de a refuza accesul la documentele din dosarul cazului COMP/39.125 (Geamuri pentru autovehicule)

Dispozitivul

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulate de AGC Glass Europe SA, de AGC Automotive Europe SA și de AGC Glass Germany GmbH.

3)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de AXA Versicherung AG.

4)

AGC Glass Europe, AGC Automotive Europe și AGC Glass Germany suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1)  JO C 32, 2.2.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/29

Ordonanța Tribunalului din 5 iunie 2014 – Atmeh/OAPI – Fretier (MONTALE MTL MONTALE Dezign)

(Cauza T-239/13) (1)

((„Marcă comunitară - Cerere de declarare a nulității - Retragerea cererii de declarare a nulității - Nepronunţare asupra fondului”))

2014/C 253/42

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Ammar Atmeh (Diera-Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentant: A. Berthet, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Sylvie Fretier (Paris, Franţa) (reprezentant: T. Cuche, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 14 februarie 2013 (cauzele conexe R 1482/2011-4 și R 1571/2011-4) privind o procedură de declarare a nulității între Ammar Atmeh și Sylvie Fretier

Dispozitivul

1)

Nu mai este necesar să se pronunţe asupra fondului cauzei.

2)

Reclamantul și intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de pârât.

(1)  JO C 207, 20.7.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/30

Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2014 – Gruppo Norton/OAPI – Marín Nicolás (Gruppo Norton S.r.l.)

(Cauza T-427/13) (1)

([„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Gruppo Norton S.r.l. - Marcă națională figurativă anterioară NORTON HISPAÑO - Regula 49 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 și articolul 60 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Inadmisibilitatea căii de atac în fața camerei de recurs - Acțiune vădit nefondată”])

2014/C 253/43

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Gruppo Norton Srl (Carini, Italia) (reprezentant: M. García Lirola, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: V. Melgar, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în faţa Tribunalului: Victoriano Marín Nicolás (Alcantarilla, Spania) (reprezentant: M. Ruiz Vázquez, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 31 mai 2013 (cauza R 341/2013-4) privind o procedură de opoziție între Victoriano Marín Nicolás și Gruppo Norton Srl.

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Gruppo Norton la plata cheltuielilor de judecată.

(1)  JO C 313, 26.10.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/30

Acțiune introdusă la 14 aprilie 2014 – Chemo Ibérica/OAPI – Novartis (EXELTIS)

(Cauza T-252/14)

2014/C 253/44

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Chemo Ibérica, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: M. I. Escudero Pérez, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Novartis AG (Basel, Elveția)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din data de 10 februarie 2014 în cauza R 936/2013-4, dispunându-se ulterior înregistrarea mărcii comunitare nr. 10 248 367 „EXELTIS” în clasa 5 din Nomenclatorul internațional;

—

obligarea pârâtului și/sau a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată din prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „EXELTIS” pentru produse din clasa 5 – Cererea nr. 1 0 2 48  367 de înregistrare a unei mărci comunitare

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Novartis AG

Marca sau semnul invocat: marca verbală „EXELTIS” pentru produse din clasa 5

Decizia diviziei de opoziție: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr 207/2009

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/31

Acțiune introdusă la 14 aprilie 2014 – Chemo Ibérica/OAPI – Novartis (EXELTIS)

(Cauza T-253/14)

2014/C 253/45

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Chemo Ibérica, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: M. I. Escudero Pérez, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Novartis AG (Basel, Elveția)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din data de 10 februarie 2014 în cauza R 1022/2013-4, dispunându-se ulterior înregistrarea mărcii comunitare nr. 1 0 2 49  035„EXELTIS” în clasa 5 din Nomenclatorul internațional;

—

obligarea pârâtului și/sau a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată din prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă cu element verbal „EXELTIS” pentru produse din clasa 5 – Cererea nr. 1 0 2 49  035 de înregistrare a unei mărci comunitare

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Novartis AG

Marca sau semnul invocat: marca verbală „EXELON” pentru produse din clasa 5

Decizia diviziei de opoziție: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr 207/2009

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/32

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2014 – Giuntoli/OAPI – Société des produits Nestlé (CREMERIA TOSCANA)

(Cauza T-256/14)

2014/C 253/46

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Andrea Giuntoli (Barcelona, Spania) (reprezentant: A. Canela Giménez, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Société des produits Nestlé SA (Vevey, Elveția)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 12 februarie 2014 în cauza R 886/2013-2;

—

obligarea OAPI și a celorlalte părți care se opun acțiunii la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamantul.

Marca comunitară vizată: marca figurative care conține elementele verbale „CREMERIA TOSCANA” pentru produse și servicii din clasele 30, 35 și 43 – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 9 5 49  346

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Société des produits Nestlé SA.

Marca sau semnul invocat: înregistrarea internațională a mărcii figurative care conține elementul verbal „la Cremeria”.

Decizia diviziei de opoziție: admiterea în parte a opoziției.

Decizia camerei de recurs: anularea deciziei atacate, admiterea opoziției și respingerea în parte a cererii de înregistrare a mărcii comunitare.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/32

Acțiune introdusă la 28 aprilie 2014 – City Index/OAPI – Citigroup și Citibank (CITY INDEX)

(Cauza T-269/14)

2014/C 253/47

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: City Index Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: B. Brandreth, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Citigroup, Inc. și Citibank, NA (New York, Statele Unite)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte a Deciziei R 172/2013-2 a Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 19 februarie 2014, prin care s-a admis opoziția în privința produselor și serviciilor din clasele 9, 16 și 36;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor efectuate în fața camerei de recurs și a Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „CITY INDEX” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 36 și 41 – cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 7 4 58  094

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Citigroup, Inc. și Citibank, NA

Marca sau semnul invocat: marca figurativă care conține elementul verbal „citi” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 36 și 42, mărcile figurative comunitară și națională care conține elementele verbale „citifinancial” și „citibank”, precum și mărcile verbale comunitară și națională „CITICAPITAL”, „CITIMONEY”, „CITIFINANCIAL”, „CITI”, „CITIBOND”, „CITICONNECT”, „CITIBANK” și „CITICARD”

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia diviziei de opoziție și respinge în parte cererea de înregistrare a mărcii comunitare

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/33

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2014 – Lithomex/OAPI – Glaubrecht Stingel (LITHOFIX)

(Cauza T-273/14)

2014/C 253/48

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Lithomex ApS (Langeskov, Danemarca) (reprezentant: L. Ullmann, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Glaubrecht Stingel GmbH & Co.KG (Wendlingen, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei R 2280/2012-5 a Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 februarie 2014;

—

modificarea deciziei atacate în așa fel încât să rezulte că acțiunea îndreptată împotriva Deciziei nr. 5589 C a diviziei de anulare din 21 noiembrie 2012 a fost respinsă;

—

obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată,

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „LITHOFIX” pentru produse din clasele 19 și 31 – cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 7 5 04  368

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Glaubrecht Stingel GmbH & Co.KG

Motivarea cererii de declarare a nulității: articolul 53 alineatul (1) litera (a) și articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 – mărcile verbale internațională și națională „LITHOFIN” pentru produse din clasa 1

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: admite calea de atac și declară nulitatea mărcii comunitare pentru toate produsele din clasa 19

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/34

Acțiune introdusă la 27 aprilie 2014 – Dairek Attoumi/OAPI – Diesel (Curea)

(Cauza T-278/14)

2014/C 253/49

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamant: Mansour Dairek Attoumi (Badalona, Spania) (reprezentanţi: E. Manresa Medina şi J. M. Manresa Medina, avocaţi)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Diesel SpA (Breganze, Italia)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

reluarea procedurii din stadiul în care se afla la momentul în care CD-ul cu facturile a fost transmis solicitantului declarării nulității, cu anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 18 februarie 2014 în cauza R 855/2012-3; cu titlu subsidiar

—

reluarea procedurii din stadiul în care se afla înainte de adoptarea deciziei camerei de recurs, anularea deciziei atacate și suspendarea procedurii până la încheierea procedurii judiciare inițiate de titularul prezentului desen și model industrial comunitar împotriva mărcii internaționale nr. 6 08  499; cu titlu subsidiar

—

admiterea prezentei acțiuni și declararea faptului că partea care solicită declararea nulității desenului și modelului industrial comunitar nu a demonstrat utilizarea mărcii sale și, în consecință, respingerea cererii de declarare a nulității pentru acest motiv; cu titlu subsidiar

—

admiterea prezentei acțiuni și respingerea cererii de declarare a nulității având în vedere argumentele expuse;

—

în orice caz, obligarea pârâtului și a eventualilor intervenienți în susținerea concluziilor pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ale prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: reprezentarea unei curele cu elementul verbal „DIESEL” – desen sau model industrial comunitar înregistrat cu nr. 1044150-0003.

Titularul mărcii comunitare: reclamantul.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Diesel SpA.

Motivarea cererii de declarare a nulității: mărcile verbale comunitară și internațională „DIESEL” pentru produse din clasele 3, 9, 14, 16, 18, 24 și 25.

Decizia diviziei de anulare: admite cererea de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—

faptul că nu i-a fost predat reclamantului CD-ul cu facturi;

—

faptul că procedura nu a fost suspendată;

—

reclamantul este titularul mărcii spaniole nr. 2 5 85  042„S.D.D. SUPER DIESEL DAIREK”;

—

cealaltă probă a utilizării furnizată de solicitantul nulității nu ar fi suficientă;

—

diferențele dintre semne.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/35

Acțiune introdusă la 13 mai 2014 – Davó Lledó/OAPI – Administradora y Franquicias América e Inversiones Ged (DoggiS)

(Cauza T-335/14)

2014/C 253/50

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamant: José-Manuel Davó Lledó (Cartagena, Spania) (reprezentant: J. V. Gil Martí, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Administradora y Franquicias América, SA e Inversiones Ged Ltda (Santiago de Chile, Chile)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 martie 2014 în cauza R 824/2013-1 și, în consecință, menținerea deciziei inițiale a diviziei de anulare din 18 iulie 2013, respingând cererea de declarare a nulității formulată de Administradora y Franquicias América, SA e Inversiones Ged Ltda în ceea ce privește marca comunitară nr. 8 8 94  826„DoggiS”, obligând celelalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs să se conformeze acestei decizii;

—

obligarea expresă a pârâtului și a celorlalte părți la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă comunitară nr. 8 8 94  826 care conține elementul verbal „DOGGIS” pentru produse și servicii din clasele 29, 30 și 43

Titularul mărcii comunitare: reclamantul

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Administradora y Franquicias América, SA et Inversiones Ged Ltda

Motivarea cererii de declarare a nulității: solicitantul a fost de rea-credință la momentul depuneri cererii de înregistrare a mărcii comunitare

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: admite cererea calea de atac, anulează în întregime decizia diviziei de anulare și înregistrarea mărcii comunitare atacate

Motivele invocate:încălcarea articolului 76 și a articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/36

Acțiune introdusă la 15 mai 2014 – Kurchenko/Consiliul

(Cauza T-339/14)

2014/C 253/51

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Serhiy Vitaliyovych Kurchenko (Ciuhuiv, Ucraina) (reprezentanți: B. Kennelly și J. Pobjoy, Barristers, M. Drury și A. Swan, Solicitors)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea, în măsura în care se aplică reclamantului, a Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26) [denumită în continuare „decizia”] și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, (JO L 66, p. 1) [denumit în continuare „regulamentul”]; și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Consiliul nu a identificat un temei juridic pertinent. Articolul 29 TUE nu constituia un temei juridic pertinent pentru decizie, deoarece în plângerea formulată împotriva reclamantului acesta nu a fost desemnat drept persoană care a adus atingere statului de drept sau drepturilor omului în Ucraina [în sensul articolului 21 alineatul (2) TUE și articolului 23 TUE]. Întrucât decizia era lipsită de validitate, Consiliul nu se putea întemeia pe articolul 215 alineatul (2) TFUE pentru a emite regulamentul. În momentul în care au fost impuse măsurile restrictive, nu a existat nicio acuzație sau reclamație împotriva reclamantului, în nicio jurisdicție, că activitățile sale amenințau să aducă atingere statului de drept sau încălcau drepturile omului în Ucraina.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul nu a îndeplinit criteriul includerii pe listă, și anume ca persoana să fi fost „identificată ca fiind responsabilă” pentru deturnare de fonduri publice ucrainene sau pentru încălcări ale drepturilor omului în Ucraina, sau ca aceasta să fie o asociată cu orice persoană care a fost identificată astfel. Singurul motiv oferit pentru a justifica includerea pe listă a reclamantului a fost faptul că s-a pretins că acesta făcea obiectul unei „anchete” în Ucraina pentru participare la infracțiuni în legătură cu deturnarea de fonduri publice ucrainene și transferul ilegal al acestora în afara Ucrainei. Nu există așadar nici măcar o afirmație (aplicând raționamentul Tribunalului în cauza T-256/11 Ezz), că reclamantul era o persoană responsabilă pentru deturnare de fonduri publice ucrainene sau pentru încălcări ale drepturilor omului în Ucraina, sau a fost asociată cu o persoană care a fost în mod adecvat desemnată responsabilă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantului. Acestuia din urmă nu i-au fost furnizate în niciun moment informații specifice cu privire la „anchetă” care ar justifica includerea sa pe listă, și nici măcar dovezi „serioase și credibile” sau „concrete” în acest sens. În pofida solicitărilor, Consiliul nu a furnizat aceste informații.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul nu a furnizat reclamantului motive suficiente pentru includerea pe listă. Motivele furnizate nu erau suficient de detaliate și de precise. Nu s-au furnizat precizări cu privire la natura comportamentului reclamantului, care ar fi „antrenat participarea sa” la „infracțiuni”, sau pentru a explica modul în care o astfel de presupusă „participare la infracțiuni” este în vreun fel legată de „deturnarea de fonduri publice ucrainene” sau de „transferul ilegal al acestora în afara Ucrainei”. Nu a fost furnizată nicio precizare cu privire la „anchetă”, la entitatea care ar realiza-o, la natura acesteia sau la data la care se presupune că a început.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat grav drepturile fundamentale la proprietate și la reputație ale reclamantului. Măsurile restrictive nu erau „prevăzute de lege”. Acestea au fost impuse fără suficiente garanții care să permită reclamantului să își prezinte argumentele în mod eficient în fața Consiliului. Ele nu se limitează la un activ concret considerat a proveni din fonduri publice deturnate, nici la valoarea fondurilor care ar fi fost deturnate.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul s-au bazat pe fapte substanțial inexacte. Contrar motivului unic invocat pentru includerea pe listă a reclamantului, nu există informații sau dovezi disponibile că acesta a făcut într-adevăr obiectul unei „anchete” în Ucraina, de natura celei prevăzute în decizie și în regulament.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe faptul că Consiliul nu s-a asigurat cu privire la relevanța și la validitatea dovezilor care au stat la baza includerii reclamantului pe listă: nu a verificat dacă actualul procuror general interimar al Ucrainei era competent, în conformitate cu constituția Ucrainei, să inițieze o anchetă împotriva reclamantului și nu a luat în considerare faptul că, de fapt, reclamantul nu făcea obiectul pretinsei „anchete”.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/37

Acțiune introdusă la 14 mai 2014 – Yanukovych/Consiliul

(Cauza T-346/14)

2014/C 253/52

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Viktor Fedorovych Yanukovych (Kiev, Ucraina) (reprezentant: T. Beazley, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 (JO L 111, p. 91), precum și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 (JO L 111, p. 33), în măsura în care acestea se aplică reclamantului, și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul Uniunii Europene (denumit în continuare „Consiliul”) nu dispunea de o bază juridică adecvată pentru adoptarea deciziei și a regulamentului. Printre argumentele invocate în sprijinul acestui motiv se numără următoarele: (a) nu erau îndeplinite condițiile pentru ca decizia să poată fi întemeiată de Consiliu pe articolul 29 TUE. Printre altele: (i) obiectivele invocate expres de Consiliu (consolidarea statului de drept și respectarea drepturilor omului în Ucraina) nu puteau, în realitate, să fie susținute, astfel încât acesta a invocat temeiuri (legate de o pretinsă delapidare de fonduri ale statului ucrainean și transferul lor ilegal în afara Ucrainei, fapte a căror săvârșire este negată de reclamant) care nu sunt conforme și nu sunt compatibile cu obiectivele invocate sau cu alte obiective relevante prevăzute la articolul 21 TUE; (ii) decizia și regulamentul sunt contrare celorlalte obiective relevante prevăzute la articolul 21 TUE dat fiind că nu „consolidează și sprijină democrația […] și principiile dreptului internațional”, în special întrucât afirmă în mod eronat și se bazează pe faptul că președintele ales în mod democratic al Ucrainei, și anume reclamantul, este un „fost președinte”, contrar dreptului ucrainean și dreptului internațional, precum și întrucât oferă sprijin așa-numiților „președinte interimar și guvern interimar”, care nu au fost aleși în mod legal și democratic și care au preluat puterea prin violență în mod ilegal, cu încălcarea statului de drept, a principiilor democratice și a dreptului internațional; (b) nu erau îndeplinite condițiile pentru ca actele menționate să poată fi întemeiate pe articolul 215 TFUE întrucât nu a existat o decizie valabilă adoptată în temeiul capitolului 2 din titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană; (c) nu a existat o legătură suficientă pentru invocarea articolului 215 TFUE împotriva reclamantului.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe un abuz de putere din partea Consiliului. Scopul real urmărit de Consiliu prin adoptarea deciziei (și, prin urmare, a regulamentului) a constat, în esență, în încercarea de a câștiga încrederea așa-numitului „regim interimar” din Ucraina, astfel încât Ucraina să adopte legături mai strânse cu Uniunea Europeană (asemenea legături mai strânse au fost respinse de președintele și de guvernul Ucrainei aleși în mod democratic), iar nu în motivele invocate în decizie și în regulament.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe neîndeplinirea obligației de motivare din partea Consiliului. Motivările deciziei și a regulamentului în privința includerii reclamantului (pe lângă faptul că sunt greșite) sunt stereotipe, inadecvate și insuficient de detaliate.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că reclamantul nu îndeplinea, la data relevantă, criteriile prevăzute pentru ca o persoană să fie inclusă pe listă. Printre altele, Consiliul nu a furnizat informații relevante, iar reclamantul, în măsura în care are cunoștință, (a) nu a fost declarat răspunzător, până la această dată, pentru delapidare de fonduri ale statului ucrainean sau transferul lor ilegal de niciun organ judiciar sau de altă natură și (b) nu a făcut obiectul, până la această dată, a unei proceduri penale în Ucraina cu privire la săvârșirea unor infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale statului ucrainean sau transferul lor ilegal în străinătate.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unor erori vădite de apreciere atunci când a inclus reclamantul în actele atacate. Printre altele, Consiliul nu avea probe și, în orice caz, nu avea probe „concrete” care să dovedească faptul că acuzațiile reținute împotriva reclamantului sunt „exacte din punct de vedere material” și s-a întemeiat în mod eronat pe susținerile așa-numitului „regim interimar” ilegitim, care urmărea uzurparea puterii și avea motive evidente pentru a face astfel de afirmații în scop ilicit.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și/sau pe neacordarea unei protecții jurisdicționale efective acestuia. Printre altele, Consiliul nu a comunicat reclamantului o motivare exhaustivă, inclusiv probele reținute împotriva sa, și nu i-a pus la dispoziție informații și date concrete care să poată justifica înghețarea fondurilor, iar reclamantul a fost obligat să formuleze prezenta cerere într-un termen injust de scurt.

7.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului garantat la articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene întrucât, printre altele, măsurile restrictive constituie o restrângere nejustificată și disproporționată a acestui drept.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/39

Acțiune introdusă la 14 mai 2014 – Yanukovych/Consiliul

(Cauza T-347/14)

2014/C 253/53

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Viktor Viktorovych Yanukovych (Kiev, Ucraina) (reprezentant: T. Beazley, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 (JO L 111, p. 91), precum și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 (JO L 111, p. 33), în măsura în care acestea se aplică reclamantului, și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă șapte motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul Uniunii Europene (denumit în continuare „Consiliul”) nu dispunea de o bază juridică adecvată pentru adoptarea deciziei și a regulamentului. Printre argumentele invocate în sprijinul acestui motiv se numără următoarele: (a) nu erau îndeplinite condițiile pentru ca decizia să poată fi întemeiată de Consiliu pe articolul 29 TUE. Printre altele: (i) obiectivele invocate expres de Consiliu (consolidarea statului de drept și respectarea drepturilor omului în Ucraina) nu puteau, în realitate, să fie susținute, astfel încât acesta a invocat temeiuri (legate de o pretinsă delapidare de fonduri ale statului ucrainean și transferul lor ilegal în afara Ucrainei, fapte a căror săvârșire este negată de reclamant) care nu sunt conforme și nu sunt compatibile cu obiectivele invocate sau cu alte obiective relevante prevăzute la articolul 21 TUE; (ii) decizia și regulamentul sunt contrare celorlalte obiective relevante prevăzute la articolul 21 TUE dat fiind că nu „consolidează și sprijină democrația […] și principiile dreptului internațional”, în special întrucât afirmă în mod eronat și se bazează pe faptul că președintele ales în mod democratic al Ucrainei, președintele Yanukovich, este un „fost președinte”, contrar dreptului ucrainean și dreptului internațional, precum și întrucât oferă sprijin așa-numiților „președinte interimar și guvern interimar”, care nu au fost aleși în mod legal și democratic și care au preluat puterea prin violență în mod ilegal, cu încălcarea statului de drept, a principiilor democratice și a dreptului internațional; (b) nu erau îndeplinite condițiile pentru ca actele menționate să poată fi întemeiate pe articolul 215 TFUE întrucât nu a existat o decizie valabilă adoptată în temeiul capitolului 2 din titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană; (c) nu a existat o legătură suficientă pentru invocarea articolului 215 TFUE împotriva reclamantului.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe un abuz de putere din partea Consiliului. Scopul real urmărit de Consiliu prin adoptarea deciziei (și, prin urmare, a regulamentului) a constat, în esență, în încercarea de a câștiga încrederea așa-numitului „regim interimar” din Ucraina, astfel încât Ucraina să adopte legături mai strânse cu Uniunea Europeană (asemenea legături mai strânse au fost respinse de președintele și de guvernul Ucrainei aleși în mod democratic), iar nu în motivele invocate în decizie și în regulament.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe neîndeplinirea obligației de motivare din partea Consiliului. Motivările deciziei și a regulamentului în privința includerii reclamantului (pe lângă faptul că sunt greșite) sunt stereotipe, inadecvate și insuficient de detaliate.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că reclamantul nu îndeplinea, la data relevantă, criteriile prevăzute pentru ca o persoană să fie inclusă pe listă. Printre altele, Consiliul nu a furnizat informații relevante, iar reclamantul, în măsura în care are cunoștință, (a) nu a fost declarat răspunzător, până la această dată, pentru delapidare de fonduri ale statului ucrainean sau transferul lor ilegal de niciun organ judiciar sau de altă natură și (b) nu a făcut obiectul, până la această dată, a unei proceduri penale în Ucraina cu privire la săvârșirea unor infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale statului ucrainean sau transferul lor ilegal în străinătate.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unor erori vădite de apreciere atunci când a inclus reclamantul în actele atacate. Printre altele, Consiliul nu avea probe și, în orice caz, nu avea probe „concrete” care să dovedească faptul că acuzațiile reținute împotriva reclamantului sunt „exacte din punct de vedere material” și s-a întemeiat în mod eronat pe susținerile așa-numitului „regim interimar” ilegitim, care urmărea uzurparea puterii și avea motive evidente pentru a face astfel de afirmații în scop ilicit.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și/sau pe neacordarea unei protecții jurisdicționale efective acestuia. Printre altele, Consiliul nu a comunicat reclamantului o motivare exhaustivă, inclusiv probele reținute împotriva sa, și nu i-a pus la dispoziție informații și date concrete care să poată justifica înghețarea fondurilor, iar reclamantul a fost obligat să formuleze prezenta cerere într-un termen injust de scurt.

7.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului garantat la articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene întrucât, printre altele, măsurile restrictive constituie o restrângere nejustificată și disproporționată a acestui drept.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/40

Acțiune introdusă la 14 mai 2014 – Yanukovych/Consiliul

(Cauza T-348/14)

2014/C 253/54

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Oleksandr Viktorovych Yanukovych (Donețk, Ucraina) (reprezentant: T. Beazley, QC)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei 2014/119/PESC a Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 26), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/216/PESC a Consiliului din 14 aprilie 2014 (JO L 111, p. 91), precum și a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 al Consiliului din 5 martie 2014 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina (JO L 66, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 381/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 (JO L 111, p. 33), în măsura în care acestea se aplică reclamantului, și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă şapte motive.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Consiliul Uniunii Europene (denumit în continuare „Consiliul”) nu dispunea de o bază juridică adecvată pentru adoptarea deciziei și a regulamentului. Printre argumentele invocate în sprijinul acestui motiv se numără următoarele: (a) nu erau îndeplinite condițiile pentru ca decizia să poată fi întemeiată de Consiliu pe articolul 29 TUE. Printre altele: (i) obiectivele invocate expres de Consiliu (consolidarea statului de drept și respectarea drepturilor omului în Ucraina) nu puteau, în realitate, să fie susținute, astfel încât acesta a invocat temeiuri (legate de o pretinsă delapidare de fonduri ale statului ucrainean și transferul lor ilegal în afara Ucrainei, fapte a căror săvârșire este negată de reclamant) care nu sunt conforme și nu sunt compatibile cu obiectivele invocate sau cu alte obiective relevante prevăzute la articolul 21 TUE; (ii) decizia și regulamentul sunt contrare celorlalte obiective relevante prevăzute la articolul 21 TUE dat fiind că nu „consolidează și sprijină democrația […] și principiile dreptului internațional”, în special întrucât afirmă în mod eronat și se bazează pe faptul că președintele ales în mod democratic al Ucrainei, președintele Yanukovich, este un „fost președinte”, contrar dreptului ucrainean și dreptului internațional, precum și întrucât oferă sprijin așa-numiților „președinte interimar și guvern interimar”, care nu au fost aleși în mod legal și democratic și care au preluat puterea prin violență în mod ilegal, cu încălcarea statului de drept, a principiilor democratice și a dreptului internațional; (b) nu erau îndeplinite condițiile pentru ca actele menționate să poată fi întemeiate pe articolul 215 TFUE întrucât nu a existat o decizie valabilă adoptată în temeiul capitolului 2 din titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană; (c) nu a existat o legătură suficientă pentru invocarea articolului 215 TFUE împotriva reclamantului.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe un abuz de putere din partea Consiliului. Scopul real urmărit de Consiliu prin adoptarea deciziei (și, prin urmare, a regulamentului) a constat, în esență, în încercarea de a câștiga încrederea așa-numitului „regim interimar” din Ucraina, astfel încât Ucraina să adopte legături mai strânse cu Uniunea Europeană (asemenea legături mai strânse au fost respinse de președintele și de guvernul Ucrainei aleși în mod democratic), iar nu în motivele invocate în decizie și în regulament.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe neîndeplinirea obligației de motivare din partea Consiliului. Motivările deciziei și a regulamentului în privința includerii reclamantului (pe lângă faptul că sunt greșite) sunt stereotipe, inadecvate și insuficient de detaliate.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că reclamantul nu îndeplinea, la data relevantă, criteriile prevăzute pentru ca o persoană să fie inclusă pe listă. Printre altele, Consiliul nu a furnizat informații relevante, iar reclamantul, în măsura în care are cunoștință, (a) nu a fost declarat răspunzător, până la această dată, pentru delapidare de fonduri ale statului ucrainean sau transferul lor ilegal de niciun organ judiciar sau de altă natură și (b) nu a făcut obiectul, până la această dată, a unei proceduri penale în Ucraina cu privire la săvârșirea unor infracțiuni legate de delapidarea de fonduri ale statului ucrainean sau transferul lor ilegal în străinătate.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe săvârșirea de către Consiliu a unor erori vădite de apreciere atunci când a inclus reclamantul în actele atacate. Printre altele, Consiliul nu avea probe și, în orice caz, nu avea probe „concrete” care să dovedească faptul că acuzațiile reținute împotriva reclamantului sunt „exacte din punct de vedere material” și s-a întemeiat în mod eronat pe susținerile așa-numitului „regim interimar” ilegitim, care urmărea uzurparea puterii și avea motive evidente pentru a face astfel de afirmații în scop ilicit.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare al reclamantului și/sau pe neacordarea unei protecții jurisdicționale efective acestuia. Printre altele, Consiliul nu a comunicat reclamantului o motivare exhaustivă, inclusiv probele reținute împotriva sa, și nu i-a pus la dispoziție informații și date concrete care să poată justifica înghețarea fondurilor, iar reclamantul a fost obligat să formuleze prezenta cerere într-un termen injust de scurt.

7.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului garantat la articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene întrucât, printre altele, măsurile restrictive constituie o restrângere nejustificată și disproporționată a acestui drept.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/41

Acțiune introdusă la 19 mai 2014 – Comercializadora Eloro/OAPI – Zumex Group (zumex)

(Cauza T-354/14)

2014/C 253/55

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comercializadora Eloro, SA (Ecatepec, Mexic) (reprezentant: J. L. de Castro Hermida, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Zumex Group, SA (Moncada, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea, pe baza documentelor prezentate în cadrul procedurii administrative și a celor depuse odată cu prezenta cerere, a faptului că reclamanta a făcut o probă suficientă a utilizării mărcii sale anterioare „JUMEX” pentru sucuri de fructe în clasa 32;

—

respingerea înregistrării mărcii solicitate „ZUMEX” pentru toate produsele din clasa 32 în temeiul demonstrării de către autorul opoziției, care este reclamant în prezenta procedură, a utilizării mărcii prioritare, din cauza riscului de confuzie din partea consumatorilor provenind din existența simultană pe piață a ambelor mărci, dată fiind similitudinea verbală și identitatea lor de aplicare.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Zumex Group, SA.

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementul verbal „zumex” pentru produse din clasa 32- cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6 8 45  598.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat: marca verbală „JUMEX” pentru produse din clasa 32.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția.

Motivele invocate:

—

proba utilizării mărcii anterioare;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/42

Acțiune introdusă la 23 mai 2014 – CareAbout/OAPI – Florido Rodríquez (Kerashot)

(Cauza T-356/14)

2014/C 253/56

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: CareAbout GmbH (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: P. Mes, C. Graf von der Groeben, G. Rother, J. Bühling, A. Verhauwen, J. Künzel, D. Jestaedt, M. Bergermann, J. Vogtmeier și A. Kramer, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: José Luis Florido Rodríquez (Sevilla, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 24 martie 2014 pronunțată în cauza R 1569/2013-4 în ceea ce privește punctele 1, 2 și 4 din dispozitiv și

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Curții, inclusiv cheltuielile de judecată efectuate în procedura opoziției.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală Kerashot pentru produse din clasele 1, 3 și 21 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 10 669 571

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: José Luis Florido Rodríquez

Marca sau semnul invocat: marca figurativă națională care cuprinde elementele verbale „K KERASOL” pentru produse din clasa 3

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia diviziei de opoziție și admite în parte opoziția

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/43

Acțiune introdusă la 23 mai 2014 – Experience Hendrix/OAPI – JH Licence (Jimi Hendrix)

(Cauza T-357/14)

2014/C 253/57

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Experience Hendrix LLC (Tukwila, USA) (reprezentant: M. Vanhegan, barrister, şi P. Gardiner, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: JH Licence GmbH (Pommelsbrunn, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 24 martie 2014 pronunțată în cauza R 782/2012-4;

—

declararea nulității mărcii comunitare atacate;

—

obligarea titularului mărcii comunitare la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața diviziei de anulare;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „Jimi Hendrix” pentru produse și servicii din clasele 9 și 15 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 4 6 26  685.

Titularul mărcii comunitare: JH Licence GmbH.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Motivarea cererii de declarare a nulității: încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) și a articolului 53 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

Decizia diviziei de anulare: declară nulitatea mărcii comunitare.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de anulare și respinge cererea de declarare a nulității.

Motivele invocate:

—

încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 53 alineatul (2) litera (a) și a articolului 78 din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 53 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/44

Acțiune introdusă la 23 mai 2014 – Hoteles Catalonia/OAPI – Caixa d’Estalvis de Catalunya (HOTEL CATALONIA LA PEDRERA)

(Cauza T-358/14)

2014/C 253/58

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Hoteles Catalonia, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. Grau Mora, A. Torrente Tomás și Y. Sastre Canet, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Caixa d’Estalvis de Catalunya (Barcelona, Spania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 27 februarie 2014 din cauza R 1227/2013-1, prin care se respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 1 0 1 63  814„HOTEL CATALONIA LA PEDRERA” de HOTELES CATALONIA S.A., care va trebui înregistrată ulterior de OAPI;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „HOTEL CATALONIA LA PEDRERA” pentru servicii din clasa 43 – cererea nr. 1 0 1 63  814 de înregistrare a mărcii comunitare

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Caixa d’Estalvis de Catalunya

Marca sau semnul invocat: mărcile verbale comunitară și națională „LA PEDRERA” pentru servicii din clasa 42

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge opoziția

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/44

Acțiune introdusă la 27 mai 2014 – Federación Nacional de Cafeteros de Colombia/OAPI – Accelerate (COLOMBIANO COFFEE HOUSE)

(Cauza T-359/14)

2014/C 253/59

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Federación Nacional de Cafeteros de Colombia (Bogotá, Columbia) (reprezentanți: A. Pomares Caballero și M. Pomares Caballero, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Accelerate s.a.l. (Beirut, Liban)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

modificarea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 27 martie 2014 adoptate în cauza R 1200/2013-5 și constatarea faptului că sunt întrunite în speță, în cea ce privește toate produsele și serviciile împotriva cărora este îndreptată cererea de constatare a nulității, condițiile de aplicare a motivului de nulitate relativă menționat la articolul 53 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009, a motivului de nulitate absolută menționat la articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 sau a motivului de nulitate prevăzut la articolul 14 din Regulamentul nr. 510/2006;

—

în subsidiar, anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta s-a respins cererea de constatare a nulității pentru produsele „orez, tapioca și sago; făină și preparate din cereale; pâine, patiserie și cofetărie; înghețată, miere, sirop de melasă; drojdie, praf de copt, sare, muștar, oțet, sosuri (condimente); gheață” din clasa 30 și „restaurante și cazare temporară” din clasa 43 și

—

în orice caz, obligarea OAPI la plata propriilor cheltuieli de judecată și a celor efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă care cuprinde elementele verbale „COLOMBIANO COFFEE HOUSE” pentru produse și servicii din clasele 30 și 43 – marca comunitară nr. 4 6 35  553.

Titularul mărcii comunitare: Accelerate s.a.l.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Motivarea cererii de declarare a nulității: indicația geografică protejată „Café de Colombia”.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de constatare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate:

—

încălcarea articolului 14 din Regulamentul nr. 510/2006;

—

încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 13 din Regulamentul nr. 510/2006;

—

încălcarea unor norme fundamentale de procedură ca urmare a lipsei motivării;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/45

Acțiune introdusă la 21 mai 2014 – Švyturys-Utenos Alus/OAPI – Nordbrand Nordhausen (KISS)

(Cauza T-360/14)

2014/C 253/60

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Švyturys-Utenos Alus UAB (Utena, Lituania) (reprezentanți: R. Žabolienė și I. Lukauskienė, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Nordbrand Nordhausen GmbH (Nordhausen, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele) din 17 martie 2014 pronunțate în cauza R 1302/2013-4,

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală KISS pentru produse din clasa 33 – cererea de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 1 0 6 20  565.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Nordbrand Nordhausen GmbH.

Marca sau semnul invocat: marca verbală CRISS pentru produse din clasa 33.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge cererea de înregistrare a unei mărci comunitare.

Motivele invocate:

—

încălcarea normei 20 alineatul (7) litera (c) coroborată cu norma 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 și cu articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009,

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/46

Acțiune introdusă la 2 iunie 2014 – Secolux/Comisia

(Cauza T-363/14)

2014/C 253/61

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Secolux, Association pour le contrôle de la sécurité de la construction (Capellen, Luxemburg) (reprezentant: N. Prüm-Carré, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziilor Comisiei din 1 și din 4 aprilie 2014 adoptate de secretarul general al Comisiei Europene prin care se refuză acordarea accesului la toate documentele privind procedura de atribuire a contractului nr. 02/2013/OIL „Controale de securitate” pentru lotul 1 și în special oferta depusă de ofertantul reținut, lista de prețuri și raportul de evaluare al acestei oferte, precum și contractul de servicii încheiat cu ofertantul reținut;

—

obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe lipsa răspunsului la cererea de comunicare a tuturor documentelor privind procedura de atribuire a contractului, în măsura în care s-ar fi răspuns numai la cererile de acces în ceea ce privește raportul de evaluare, oferta depusă de ofertantul reținut, lista de prețuri și contractul de servicii încheiat cu ofertantul reținut.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea prevederilor articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 (1).

—

Refuzul de a permite accesul la documentele privind temeiul atingerii protecției vieții private și a integrității individului în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 nu ar constitui un motiv legitim, în măsura în care o versiune anonimizată ar fi putut fi comunicată.

—

Aplicarea excepției privind protecția intereselor comerciale în sensul articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 nu ar fi întemeiată, în măsura în care raportul de evaluare și lista de prețuri nu ar conține nicio informație privind mijloacele tehnice sau umane și nu ar dovedi know-how sau abilități tehnice deosebite.

—

Nu ar fi avut loc o atingere a procesului decizional în sensul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, în măsura în care (i) decizia de atribuire ar fi fost adoptată, iar contractul de servicii ar fi fost semnat cu ofertantul reținut în momentul adoptării deciziei prin care se refuză accesul, (ii) documentele solicitate nu ar constitui nici avize în sensul celui de al doilea paragraf al alineatului (3) al articolului 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 și, în măsura în care, în orice caz, divulgarea documentelor nu ar fi de natură să aducă atingere procesului decizional al Comisiei.

—

Ar exista un interes public superior, și anume principiul transparenței în domeniul executării bugetului.

—

Nu s-ar fi demonstrat că o comunicare parțială a documentelor în sensul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 nu ar fi fost posibilă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe lipsa unei motivări reale a deciziilor adoptate.

(1)  Regulamentul (ce) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/47

Acțiune introdusă la 27 mai 2014 – CBM Creative Brands Marken/OAPI – Aeronautica Militare – Stato Maggiore (TRECOLORE)

(Cauza T-365/14)

2014/C 253/62

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: CBM Creative Brands Marken GmbH (Zürich, Suedia) (reprezentanți: U. Lüken, M. Grundmann și N. Kerger, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Aeronautica Militare – Stato Maggiore (Rome, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs din 1 aprilie 2014 în cauza R 411/2013-5, în măsura în care aceasta anulează deciziei diviziei de anulare, admite opoziția și respinge cererea de înregistrare nr. 00 9 8 77  416 privind produse din clasele 18 și 25 și privind „servicii de vânzare cu amănuntul, inclusiv prin intermediul unor site-uri web și prin servicii de teleshopping, privind haine, încălțăminte, pălării, ochelari de soare, metale prețioase și aliajele lor, sau produse din metale prețioase sau placate cu metale prețioase, bijuterii, pietre prețioase, orologerie și dispozitive de cronometrare, piele și imitații de piele și produse fabricate din aceste materiale, piei de animale, cufere și valize, genți, genți de mână, portofele, portchei, rucsacuri, borsete, umbrele, umbrele de soare și bastoane, bice și articole de șelărie” din clasa 35;

—

respinge în întregime opoziția împotriva cererii de înregistrare nr. 00 9 8 77  416;

—

obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementul verbal „TRECOLORE” pentru bunuri și servicii din clasele 18, 25 și 35 – cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 9 8 77  416.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Aeronautica Militare – Stato Maggiore.

Marca sau semnul invocat: marca comunitară și națională verbală și figurativă „FRECECE TRICOLORI” pentru bunuri și servicii din clasele 9, 14, 16, 18, 20, 25, 28 și 41.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în integralitatea sa.

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia în litigiu.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/48

Acțiune introdusă la 28 mai 2014 – August Storck/OAPI (2good)

(Cauza T-366/14)

2014/C 253/63

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: August Storck KG (Berlin, Germania) (reprezentanți: I. Rohr, A. Richter, P. Goldenbaum și T. Melchert, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 27 februarie 2014 pronunțată în cauza R 996/2013-1 și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: înregistrarea internațională, care vizează Uniunea Europeană, a mărcii verbale „2good” pentru produse din clasa 30 – înregistrarea internațională nr. 1 1 33  636

Decizia examinatorului: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/49

Acțiune introdusă la 29 mai 2014 – Sequoia Capital Operations/OAPI – Sequoia Capital (SEQUOIA CAPITAL)

(Cauza T-369/14)

2014/C 253/64

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Sequoia Capital Operations LLC (Menlo Park, Statele Unite) (reprezentanți: F. Delord și A. Rendle, Solicitors, și G. Hollingworth, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sequoia Capital LLP (Londra, Regatul Unit)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 18 martie 2014 din cauza R 1457/2013-4;

—

obligarea Oficiului și a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata propriilor cheltuieli de judecată efectuate în fața Oficiului și a Tribunalului și a cheltuielilor de judecată ale reclamantei.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: Marca verbală „SEQUOIA CAPITAL” pentru servicii din clasele 35, 36 și 42 – Înregistrarea mărcii comunitare nr. 7 4 65  347

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Sequoia Capital LLP

Motivarea cererii de declarare a nulității: Marca verbală nr. 4 1 02  141„SEQUOIA” pentru produse și servicii din clasele 9, 16 și 36

Decizia diviziei de anulare: admite cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/49

Acțiune introdusă la 4 iunie 2014 – Volkswagen/OAPI (ULTIMATE)

(Cauza T-385/14)

2014/C 253/65

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentant: U. Sander, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) adoptate la 24 martie 2014 în cauza R 1787/2013-1 și

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „ULTIMATE” pentru produse și servicii din clasele 12, 28, 35 și 37.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/50

Acțiune introdusă la 24 mai 2014 – Fih Holding și Fih Erhversbank/Comisia

(Cauza T-386/14)

2014/C 253/66

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Fih Holding A/S (Copenhaga, Danemarca) și Fih Erhversbank A/S (Copenhaga) (reprezentant: O. Koktvedgaard, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Comisiei din 11 martie 2014 C(2014) 1280 final privind ajutorul de stat SA.34445 (2012/c) pus în aplicare de Danemarca pentru transferul unor active de patrimoniu de la FIH la CSF și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

1.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care Comisia a considerat că „niciun operator dintr-o economie de piață nu ar fi fost dornic să investească în condiții echivalente cu cele din acordul de cumpărare de acțiuni” [considerentul (93)], că „în consecință, măsurile sunt contrare MEOP” [considerentele (93) și (99)], iar la articolul 1 alineatul (1) a stabilit că transferul de acțiuni constituie ajutor de stat.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că FSC nu ar trebui comparată cu un investitor privat ghidat de perspectivele de profitabilitate pe termen lung al capitalului investit, ci cu un creditor privat care urmărește să obțină plata sumelor care îi sunt datorate de un debitor cu dificultăți financiare, date fiind obligațiile preexistente în sarcina FSC.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care prin aceasta se stabilește în considerentul (116) efectul de salvare a capitalului al măsurilor la 375 de milioane DKK brut, care trebuia rambursat, iar valoarea de transfer la 254 de milioane DKK peste valoarea economică reală, care trebuia recuperată, iar la al doilea alineat al articolului 1 și în angajamentul bugetar 6 din acordul de principiu stabilește caracterul condițional al aprobării în această privință.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care Comisia a stabilit în considerentul (103) litera (a) „un beneficiu legat de formularea acordului de cumpărare de acțiuni (0,73 milioane DKK)”, iar în considerentul (103) litera (b) „o remunerație echitabilă anterioară pentru investiții (1,33 milioane DKK). Din această cauză, nu există niciun temei pentru solicitarea unei remunerații pentru recuperarea de capital solicitată de Comisie în al doilea alineat al articolului 1 și în angajamentul bugetar nr. 6.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că Comisia a interpretat în mod eronat textul acordului atunci când a concluzionat că FIH trebuia să restituie 254 de milioane DKK lui FSC [considerentul (116)] reprezentând diferența dintre valoarea de transfer și valoarea economică reală a acțiunilor.

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 296 TFEU și articolul 41 alineatul (2) litera (c) din cartă întrucât Comisia nu a respectat nu și-a respectat obligația procedural esențială de motivare.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/51

Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Duro Felguera/Comisia

(Cauza T-401/14)

2014/C 253/67

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Duro Felguera, SA (Gijón, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei prin care se califică ansamblul de măsuri fiscale grupate sub denumirea de sistemul spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în prezenta procedură este aceeași ca în cauza T-515/13, Spania/Comisia.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șase motive.

1.

În cadrul primului motiv, reclamanta consideră că decizia atacată încalcă articolul 107 TFUE prin faptul că califică SEAF și măsurile care îl constituie drept ajutor de stat. Reclamanta susține că abordarea globală pe care se bazează Comisia este eronată, aceasta confundând un ansamblu de tranzacții juridice private, realizate de contribuabili pentru a-și optimiza profiturile, cu stabilirea unui mecanism ad hoc de către autoritățile fiscale pentru a produce avantaje fiscale.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia a determinat în mod eronat beneficiarul ajutorului, întrucât Comisia însăși a recunoscut că cel care primește ajutorul, sau cea mai mare parte a acestuia, este armatorul care dobândește nava, iar nu GIE-ul. Astfel, chiar dacă amortizarea anticipată este solicitată de GIE și profită într-o primă etapă membrilor acestuia, 90 % din aceasta este transferată societăților maritime.

3.

În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta consideră că au fost încălcate articolele 107 și 108 TFUE prin faptul că Comisia a calificat sistemul spaniol de impozitare pe tonaj în anumite cazuri ca fiind un ajutor nou, în loc să îl califice drept ajutor existent.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta invocă încălcarea articolelor 107 și 296 TFUE ca urmare a faptului că Comisia nu a prezentat în mod suficient motivele pentru care a considerat că beneficiarii unici și ultimi ai ajutorului de stat, obligați să asigure recuperarea, sunt GIE-ul și investitorii săi.

5.

În al cincilea rând, în subsidiar, reclamanta invocă imposibilitatea de a dispune recuperarea ajutorului, ținând seama de faptul că decizia atacată încalcă principiile generale ale egalității de tratament, proporționalității și încrederii legitime.

6.

În al șaselea rând, în subsidiar, reclamanta arată că a avut loc o încălcare a principiului atribuirii de competențe în temeiul articolelor 107 și 108 TFUE, a articolului 14 din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului și a articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ca urmare a faptului că decizia atacată se pronunță asupra validității unor clauze contractuale cuprinse în contracte private încheiate în temeiul dreptului spaniol de investitori cu alte entități.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/52

Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Promoinmo/Comisia

(Cauza T-406/14)

2014/C 253/68

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Promoinmo, SL (Barcelona, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei prin care se califică ansamblul de măsuri fiscale grupate sub denumirea de sistemul spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/53

Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Gres La Sagra/Comisia

(Cauza T-407/14)

2014/C 253/69

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Gres La Sagra, SL [Alameda de la Sagra (Toledo), Spania] (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei prin care se califică ansamblul de măsuri fiscale grupate sub denumirea de sistemul spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/53

Acțiune introdusă la 10 iunie 2014 – Venatto Design/Comisia

(Cauza T-408/14)

2014/C 253/70

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Venatto Design, SL (Toledo, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei prin care se califică ansamblul de măsuri fiscale grupate sub denumirea de sistemul spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/54

Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Embutidos Rodríguez/Comisia

(Cauza T-415/14)

2014/C 253/71

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Embutidos Rodríguez, SL [Soto de la Vega (León), Spania] (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei prin care se califică ansamblul de măsuri fiscale grupate sub denumirea de sistemul spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/55

Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Grup Maritim TCB/Comisia

(Cauza T-416/14)

2014/C 253/72

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Grup Maritim TCB, SL (Barcelona, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri fiscale care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități, în tot sau într-un mod care să limiteze lipsa repercutării asupra rentabilității operațiunilor și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/55

Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Afar 4/Comisia

(Cauza T-417/14)

2014/C 253/73

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Afar 4, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri fiscale care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități, în tot sau într-un mod care să limiteze lipsa repercutării asupra rentabilității operațiunilor și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/56

Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Distribuidores y Transportistas de Productos Petrolíferos/Comisia

(Cauza T-426/14)

2014/C 253/74

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Distribuidores y Transportistas de Productos Petrolíferos, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-392/14, Gutser/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/56

Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Almoauto/Comisia

(Cauza T-427/14)

2014/C 253/75

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Almoauto, SA [Alcorcón (Madrid), Spania)] (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-392/14, Gutser/Comisia

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/57

Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Gasiber 2000/Comisia

(Cauza T-428/14)

2014/C 253/76

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Gasiber 2000, SL [Alcorcón (Madrid), Spania)] (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-392/14, Gutser/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/57

Acțiune introdusă la 12 iunie 2014 – Uriinmuebles/Comisia

(Cauza T-429/14)

2014/C 253/77

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Uriinmuebles, SL (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-392/14, Gutser/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/58

Acțiune introdusă la 13 iunie – Remolcadores Nosa Terra şi Hospital Povisa/Comisia

(Cauza T-432/14)

2014/C 253/78

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Remolcadores Nosa Terra, SA (Vigo, Spania) şi Hospital Povisa, SA (Vigo) (reprezentant: J. Otero Novas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care privește recuperarea avantajelor care, potrivit deciziei, ar reveni societăților reclamante în calitate de participante la diverse grupuri de interes economic (GIE) și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia atacată în cadrul prezentei proceduri este aceeași ca în cauza T-515/13, Comisia/Spania.

În susținerea acțiunii, reclamantele se bazează pe următoarele considerații privind situația de fapt:

1.

Sistemul spaniol în materie de leasing fiscal (SEAF) reprezintă un întreg, în cadrul căruia diferitele măsuri, care sunt în sine licite sau ilicite potrivit criteriului Comisiei, constituie elemente indispensabile pentru a se ajunge la încheierea de contracte de construcție navală cu șantierele navale spaniole.

2.

Chiar dacă avantajele directe calificate drept ilicite de Comisie au fost atribuite GIE-urilor participante, întregul sistem a fost conceput și realizat pentru ca aceste avantaje să fie transferate tuturor participanților la sistem: șantiere navale, GIE-uri, societăți maritime-armatori, bănci organizatoare și societăți intermediare pentru mai multe operațiuni.

3.

În cadrul deciziei sale, Comisia a stabilit obligația statului de a recupera ajutoarele ilicite acordate, însă numai de la GIE, excluzând ceilalți participanți la sistem de la obligația de recuperare.

4.

Nu s-a motivat de ce s-a utilizat în speță opțiunea recuperării și nici de ce obligația de recuperare revine exclusiv în sarcina GIE-urilor.

5.

Alegerea doar a GIE-urilor pentru a suporta obligația de recuperare urmărește scopuri diferite de cele care justifică faptul că Comisiei i se atribuie posibilitatea de a o dispune.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/58

Acțiune introdusă la 13 iunie 2014 – Superficies de Alimentación/Comisia

(Cauza T-433/14)

2014/C 253/79

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Superficies de Alimentación, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri fiscale care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități, în tot sau într-un mod care să limiteze lipsa repercutării asupra rentabilității operațiunilor și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/59

Acțiune introdusă la 9 iunie 2014 – Tose’e Ta’avon Bank/Consiliul

(Cauza T-435/14)

2014/C 253/80

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Tose’e Ta’avon Bank (Teheran, Iran) (reprezentant: J.-M. Thouvenin, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei luate de Consiliu de a menține sancțiunea aplicată reclamantei, astfel cum a fost menționată în avizul din 15 martie 2014;

—

declararea ca inaplicabil în privința sa a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012;

—

declararea ca inaplicabil în privința sa a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept, în măsura în care motivul reținut pentru menținerea măsurilor restrictive împotriva reclamantei nu ar figura printre cele care ar autoriza pârâtul să adopte măsuri restrictive.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de fapt care constituie o eroare vădită de apreciere, în măsura în care reclamanta nu ar fi administrată de statul iranian și nu ar furniza sprijin financiar guvernului iranian.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe lipsa motivării.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a dreptului de proprietate.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe o excepție de nelegalitate a Regulamentului nr. 267/2012 (1) și a Deciziei 2010/413 (2) în aplicarea cărora a fost luată decizia contestată, în măsura în care, pe de o parte, acestea ar fi fost adoptate cu încălcarea obligației de motivare prevăzute la articolul 296 TFUE și cu încălcarea articolului 215 TFUE și, pe de altă parte, dispozițiile relevante ale acestora, în temeiul cărora au fost menținute măsurile restrictive aplicate reclamantei, ar încălca tratatele și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(1)  Regulamentul (UE) nr . 267/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 (JO L 188, p. 1).

(2)  Decizia 2010/413/PESC Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39).

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/60

Acțiune introdusă la 9 iunie 2014 – Neka Novin/Consiliul

(Cauza T-436/14)

2014/C 253/81

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Neka Novin (Yusef Abad, Iran) (reprezentant: L. Vidal, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei adoptate de Consiliu de a menține sancțiunea aplicată reclamantei, astfel cum este menționată în Notificarea din 15 martie 2014;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept, întrucât motivul reținut pentru menținerea măsurilor restrictive aplicate reclamantei nu ar fi suficient.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, întrucât pârâtul ar fi considerat în mod greșit că reclamanta achiziționase material specializat având o aplicare directă în programul nuclear iranian.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a proporționalității și a dreptului de proprietate.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/60

Acțiune introdusă la 16 iunie 2014 – Metalúrgica Galaica/Comisia

(Cauza T-442/14)

2014/C 253/82

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Metalúrgica Galaica, SA [Narón (A Coruña) Spania] (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri fiscale care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități, în tot sau într-un mod care să limiteze lipsa repercutării asupra rentabilității operațiunilor și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/61

Acțiune introdusă la 16 iunie 2014 – Aprovechamientos Energéticos JG/Comisia

(Cauza T-443/14)

2014/C 253/83

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Aprovechamientos Energéticos JG, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: A. López Gómez, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

în subsidiar, anularea deciziei în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri fiscale care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal („SEAF”) drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică entitățile investitoare ale grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind unicii beneficiari ai acestor ipotetice ajutoare și, astfel, ca fiind singurele persoane cărora le revine obligația de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare cu încălcarea principiilor generale ale dreptului UE;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități, în tot sau într-un mod care să limiteze lipsa repercutării asupra rentabilității operațiunilor și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-401/14, Duro Felguera SA/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/62

Acțiune introdusă la 17 iunie 2014 – Laboratoires CTRS/Comisia

(Cauza T-452/14)

2014/C 253/84

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Laboratoires CTRS (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: K. Bacon, Barrister, M. Utges Manley și M. Vickers, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea articolului 1 din decizia atacată, în măsura în care decizia respectivă menționează că Cholic Acid FGK este autorizat pentru indicațiile terapeutice ale Orphacol; sau, cu titlu subsidiar, anularea în totalitate a articolului 1 din decizie și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta este titularul autorizației de comercializare a medicamentului orfan Orphacol, al cărui principiu activ este acidul colic și care este autorizat pentru tratarea a două boli genetice foarte rare și grave ale ficatului. Orphacol beneficiază din 16 septembrie 2013 de o perioadă de exclusivitate pe piață de 10 ani în raport cu aceste două indicații în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul nr. 141/2000 (1).

Prin decizia atacată din 4 aprilie 2014, Comisia a acordat o autorizație de comercializare pentru alt medicament orfan (Cholic Acid FGK) care conținea principiul activ acid colic. În pofida faptului că Cholic Acid FGK a fost autorizat pentru alte trei indicații terapeutice decât cele pentru care a fost autorizat Orphacol, rezumatul caracteristicilor produsului și raportul de evaluare al Cholic Acid FGK, care, potrivit reclamantei, fac parte din decizia atacată, conțineau numeroase mențiuni la eficacitatea, precum și la caracterul sigur al Cholic Acid FGK pentru indicațiile terapeutice pentru care a fost autorizat Orphacol.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur temei, încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 141/2000, în măsura în care Comisia a eludat, prin acordarea autorizației de comercializare pentru Cholic Acid FGK în condițiile prevăzute în rezumatul caracteristicilor produsului și în raportul de evaluare, exclusivitatea comercială a reclamantei, întrucât condițiile în care a fost acordată autorizația de comercializare a Cholic Acid FGK presupun în mod implicit, în esență, că Cholic Acid FGK este autorizat și pentru două indicații terapeutice pentru care este autorizat Orphacol.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 141/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 1999 privind produsele medicamentoase orfane (JO L 18, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 233).

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/63

Acțiune introdusă la 20 iunie 2014 – Arocasa/Comisia

(Cauza T-461/14)

2014/C 253/85

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Arocasa, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. García Muñoz, J. Jiménez-Blanco și J. Corral García, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-392/14, Gutser/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/63

Acțiune introdusă la 24 iunie 2014 – Vego Supermercados/Comisia

(Cauza T-465/14)

2014/C 253/86

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Vego Supermercados, SA (La Coruña, Spania) (reprezentanți: J. L. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii beneficiari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/64

Acțiune introdusă la 24 iunie 2014 – Fonditel Pensiones/Comisia

(Cauza T-467/14)

2014/C 253/87

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Fonditel Pensiones, Entidad Gestora de Fondos de Pensiones, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. L. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii beneficiari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/64

Acțiune introdusă la 24 iunie 2014 – Dordal/Comisia

(Cauza T-469/14)

2014/C 253/88

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Dordal, SA (Barcelona, Spania) (reprezentanți: J. L. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei atacate în măsura în care în cadrul acesteia se califică ansamblul de măsuri care, potrivit deciziei, constituie așa-numitul sistem spaniol în materie de leasing fiscal drept ajutor de stat nou și incompatibil cu piața internă;

—

în subsidiar, anularea articolelor 1 și 4 din decizia atacată, care identifică investitorii grupurilor de interes economic (GIE) ca fiind beneficiarii pretinselor ajutoare și singurii beneficiari ai ordinelor de recuperare;

—

în subsidiar, anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care prin acesta se dispune recuperarea pretinselor ajutoare;

—

anularea articolului 4 din decizia atacată, în măsura în care se pronunță cu privire la legalitatea contractelor private încheiate între investitori și alte entități și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-700/13, Bankia/Comisia.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/65

Acțiune introdusă la 26 iunie 2014 – Kendrion/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-479/14)

2014/C 253/89

Limba de procedură: neerlandeza

Părțile

Reclamantă: Kendrion NV (Zeist, Ţările de Jos) (reprezentanţi: P. Glazener şi T. Ottervanger, avocaţi)

Pârâtă: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

obligarea Uniunii Europene la plata, cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor materiale suferite, a unui cuantum de 2 3 08  463,98 euro sau cel puțin a unui cuantum pe care Tribunalul îl va considera adecvat;

—

obligarea Uniunii Europene la plata, cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor morale suferite, a unui cuantum de 1 1 0 50  000 de euro cu titlu principal sau, cu titlu subsidiar, a unui cuantum de 1 7 00  000 de euro sau, cu titlu mai subsidiar, la plata cel puțin a unui cuantum stabilit de părți pe baza modalităților care urmează să fie definite de Tribunal ori, în orice caz, a unui cuantum pe care Tribunalul îl va considera adecvat;

—

majorarea fiecărui cuantum, începând cu data de 26 noiembrie 2013, cu dobânzi de întârziere care urmează să fie stabilite în mod rezonabil de către Tribunal;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Hotărârea din 26 noiembrie 2013, Kendrion/Comisia (C-50/12 P, EU:C:2013:771), Curtea a constatat o încălcare a articolului 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul procedurii desfășurate în fața Tribunalului în cauza T-54/06, Kendrion/Comisia, având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei C(2005) 4634 final a Comisiei din 30 noiembrie 2005 privind o procedură în temeiul articolului [81 CE] (cazul COMP/F/38.354 – Saci industriali), în măsura în care aceasta se adresează reclamantei, precum și o cerere de anulare sau, cu titlu subsidiar, o cerere de reducere a amenzii aplicate reclamantei.

În plus, Curtea a statuat că o încălcare a obligațiilor care rezultă din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie sancționată printr-o acțiune în despăgubire introdusă la Tribunal, o asemenea acțiune constituind un remediu efectiv.

Reclamanta arată că, în hotărârea respectivă, Curtea a statuat deja că sunt îndeplinite condițiile unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor.

Reclamanta susține în continuare că procedura a durat 5 ani și 9 luni, în timp ce, în opinia sa, o perioadă de 2 ani și 6 luni poate fi considerată ca fiind rezonabilă, motiv pentru care termenul rezonabil de 3 ani și 3 luni a fost depășit. Prin urmare, în cazul în care cauza ar fi fost soluționată într-un termen rezonabil, hotărârea ar fi trebuit să fie pronunțată la 26 august 2010 în loc de 26 noiembrie 2013.

Prejudiciile materiale pe care le-a suferit reclamanta ca urmare a duratei excesive a procedurii constau în costurile financiare suplimentare pe care aceasta a trebuit să le suporte în cursul perioadei în cauză. Acest prejudiciu este reprezentat de dobânzile calculate de Comisie pentru amenda în cuantum de 3 4 0 00  000 de euro aplicată în perioada în discuție, la care se adaugă costurile aferente acestei perioade legate de constituirea garanției bancare pentru a garanta plata amenzii și a dobânzilor. Din această sumă se scad costurile legate de finanțarea plății către Uniune a amenzii datorate la 26 august 2010 și a dobânzilor, în cazul în care Tribunalul ar fi pronunțat o hotărâre la această dată.

Cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral pe care reclamanta pretinde că l-a suferit ca urmare a duratei excesive a procedurii, aceasta solicită o despăgubire echitabilă egală cu 10 % din amenda pentru fiecare an, majorată cu o valoare de 10 % aferentă părții corespunzătoare din an în cursul căruia procedura desfășurată în fața Tribunalului a depășit termenul rezonabil. În opinia reclamantei, o astfel de despăgubire ar fi adecvată, întrucât, la data la care Comisia a adoptat decizia sa, o sumă egală cu 10 % era standardul în materia majorării amenzii aferente fiecărui an în cursul căruia încălcarea continua să existe.

Cu titlu subsidiar, reclamanta solicită acordarea unei despăgubiri echitabile, pentru repararea prejudiciului moral suferit, în cuantum de 5 % din valoarea amenzii. În opinia sa, această sumă corespunde despăgubirii pe care Curtea a considerat-o adecvată în situații similare de depășiri grave a termenului atunci când a apreciat aplicarea de amenzi în proceduri referitoare la înțelegeri.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/66

Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2014 – Makhlouf/Consiliul

(Cauzele conexate T-433/11 și T-98/12) (1)

2014/C 253/90

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a șaptea a dispus radierea cauzelor conexate.

(1)  JO C 290, 1.10.2011.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/66

Ordonanța Tribunalului din 10 iunie 2014 – Othman/Consiliul

(Cauza T-109/13) (1)

2014/C 253/91

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a şaptea a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 129, 4.5.2013.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/66

Ordonanța Tribunalului din 5 iunie 2014 – Syrian Lebanese Commercial Bank/Consiliul

(Cauza T-477/13) (1)

2014/C 253/92

Limba de procedură: franceza

Președintele Camerei a noua a dispus radierea cauzei.

(1)  JO C 336, 16.11.2013.

Tribunalul Funcției Publice

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/67

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 19 iunie 2014 – BN/Parlamentul European

(Cauza F-24/12) (1)

((Funcție publică - Funcționari - Acțiune în anulare - Funcționar cu gradul AD 14 care ocupă un post de șef de unitate - Acuzație de hărțuire morală împotriva directorului general - Exercițiu de mobilitate - Refuzul de a accepta numirea într-un post de consilier în cadrul unei alte direcții generale cu pierdere majorării de salariu ca șef de unitate - Decizie de schimbare provizorie a repartizării într-un alt post de consilier - Interesul serviciului - Regula corespondenței între grad și post - Acțiune în despăgubire - Prejudiciu ce decurge dintr-un comportament nedecizional))

2014/C 253/93

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: BN (reprezentanți: inițial S. Rodrigues, A. Tymen și A. Blot, avocați, ulterior S. Rodrigues și A. Tymen, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial O. Caisou-Rousseau și J. F. de Wachter, ulterior O. Caisou-Rousseau și V. Montebello-Demogeot)

Obiectul

Cererea de anulare a deciziei adoptate de președintele Parlamentului European privind schimbarea repartizării reclamantului în cadrul aceleiași direcții generale a Parlamentului European din postul de șef de unitate în postul de consilier al directorului unei direcții, și cererea de despăgubire pentru hărțuirea morală

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Parlamentul European suportă în integralitate propriile cheltuieli și este obligat să suporte în integralitate cheltuielile efectuate de BN.

(1)  JO C 138, 12.5.2012, p.36

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/67

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Sumberaz Sotte-Wedemeijer/Europol

(Cauza F-119/12) (1)

((Funcție publică - Personalul Europol - Convenția Europol - Statutul personalului Europol - Decizia 2009/371/JAI - Aplicarea RAA agenților Europol - Neprelungire a unui contract de agent temporar pe perioadă determinată - Refuz de acordare a unui contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată))

2014/C 253/94

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Stephanie Sumberaz Sotte-Wedemeijer (Voorburg, Țările de Jos) (reprezentant: J.-J. Ghosez, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (reprezentanți: inițial D. Neumann și D. El Khoury, agenți, și ulterior J. Arnould, D. Neumann și D. El Khoury, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Europol de a nu prelungi contractul reclamantei pe o perioadă nedeterminată și cerere de obligare a Europol la plata diferenței dintre remunerația pe care ar fi putut continua să o primească la Europol și orice altă indemnizație primită efectiv

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Sumberaz Sotte-Wedemeijer suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul European de Poliție.

(1)  JO C 379, 8.12.2012, p. 36.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/68

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Coutureau/Europol

(Cauza F-120/12) (1)

((Funcție publică - Personal al Europol - Convenția Europol - Statutul personalului Europol - Decizia 2009/371/JAI - Aplicarea RAA agenților Europol - Neprelungirea unui contract de agent temporar pe durată determinată - Refuzul acordării unui contract de agent temporar pe durată nedeterminată))

2014/C 253/95

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Christèle Coutureau (Rijswijk, Țările de Jos) (reprezentant: J.-J. Ghosez, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (reprezentanți: inițial D. Neumann și D. El Khoury, agenți, ulterior J. Arnould, D. Neumann și D. El Khoury, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Europol de a nu prelungi pe o durată nedeterminată contractul de muncă al reclamantei și de obligare a Europol la plata diferenței dintre remunerația pe care ar fi putut să o primească în continuare la Europol și orice altă indemnizație pe care ar fi primit-o în mod efectiv

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Coutureau suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul European de Poliție.

(1)  JO C 379, 8.8.2012, p.36.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/69

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Maynard/Europol

(Cauza F-121/12) (1)

((Funcție publică - Personalul Europol - Convenția Europol - Statutul personalului Europol - Decizia 2009/371/JAI - Aplicarea RAA la agenții Europol - Nereînnoire a unui contract de agent temporar pe durată determinată - Refuz de a acorda un contract de agent temporar pe durată nedeterminată))

2014/C 253/96

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Ginny Maynard (Haga, Țările de Jos) (reprezentant: J.-J. Ghosez, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (reprezentanți: inițial D. Neumann și D. El Khoury, agenți, ulterior J. Arnould, D. Neumann și D. El Khoury, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Europol de a nu reînnoi contractul reclamantei pe durată nedeterminată și cerere de obligare a Europol la plata diferenței dintre remunerația pe care aceasta ar fi putut să o primească în continuare la Europol și orice altă indemnizație pe care ar fi putut să o primească efectiv

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Maynard suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Oficiul European de Poliție.

(1)  JO C 379, 8.12.2012, p. 36.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/69

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Molina Solano/Europol

(Cauza F-66/13) (1)

((Funcție publică - Personalul Europol - Convenția Europol - Statutul personalului Europol - Decizia 2009/371/JAI - Aplicarea RAA agenților Europol - Nereînnoire a unui contract de agent temporar pe durată determinată - Refuz de a acorda un contract de agent temporar pe durată nedeterminată))

2014/C 253/97

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Beatriz Molina Solano (Haga, Țările de Jos) (reprezentant: J.-J. Ghosez, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (reprezentanți: inițial J. Arnould și D. Neumann, agenți și ulterior J. Arnould, D. Neumann și D. El Khoury, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei de a nu reînnoi contractul pe durată determinată al reclamantei

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Doamna Molina Solano suportă propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul European de Poliție.

(1)  JO C 274, 21.9.2013, p.30

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/70

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 25 iunie 2014 – Rihn/Europol

(Cauza F-67/13) (1)

((Funcție publică - Personalul Europol - Convenția Europol - Statutul personalului Europol - Decizia 2009/371/JAI - Aplicarea RAA la agenții Europol - Nereînnoire a unui contract de agent temporar pe durată determinată - Refuz de a acorda un contract de agent temporar pe durată nedeterminată))

2014/C 253/98

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Philippe Rihn (Haga, Țările de Jos) (reprezentant: J.-J.- Ghosez, avocat)

Pârât: Oficiul European de Poliție (reprezentanți: inițial J. Arnould și D. Neumann, agenți, și ulterior J. Arnould, D. Neumann și D. El Khoury, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Europol de a nu reînnoi contractul reclamantului

Dispozitivul

1)

Respinge acțiunea.

2)

Domnul Rihn suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Oficiul European de Poliție.

(1)  JO C 274, 21.9.2013, p.31.

4.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 253/70

Acțiune introdusă la 18 iunie 2014 – ZZ/Comisia

(Cauza F-56/14)

2014/C 253/99

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: M. Casado García-Hirschfeld, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea celor două propuneri de calcul referitoare la transferul drepturilor de pensie ale reclamantei în regimul de pensii al Uniunii care aplică noile DGPA privind articolele 11 și 12 din anexa VIII la Statutul funcționarilor

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziilor din 20 septembrie 2013 privind două propuneri de calcul al numărului de ani de plată a contribuţiilor la sistemul de pensii care trebuie luat în considerare în regimul de pensii al instituțiilor Uniunii Europene referitoare la cererea n. 1 A112-BE-ONP și la cererea n. 2 BE-CPIE-1 (vechea referință), confirmate prin decizia de respingere a AIPN comunicată la 20 martie 2014;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.