ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.216.ron |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216 |
|
Ediţia în limba română |
Comunicări şi informări |
Anul 56 |
Informarea nr. |
Cuprins |
Pagina |
|
II Comunicări |
|
|
COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE |
|
|
Comisia Europeană |
|
2013/C 216/01 |
Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat pentru măsurile de sprijin în favoarea băncilor în contextul crizei financiare (Comunicarea privind sectorul bancar) ( 1 ) |
|
2013/C 216/02 |
Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.6946 – BayWa/Bohnhorst Agrarhandel) ( 1 ) |
|
2013/C 216/03 |
Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.6980 – Cinven/CeramTec) ( 1 ) |
|
|
IV Informări |
|
|
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE |
|
|
Comisia Europeană |
|
2013/C 216/04 |
||
2013/C 216/05 |
||
2013/C 216/06 |
Raportul final al consilierului-auditor – În cazul Ryanair/Aer Lingus III (COMP/M.6663) |
|
2013/C 216/07 |
Rezumatul Deciziei Comisiei din 27 februarie 2013 privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE (Cazul COMP/M.6663 – Ryanair/Aer Lingus III) [notificat cu numărul C(2013) 1106 final] ( 1 ) |
|
|
INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE |
|
2013/C 216/08 |
||
|
V Anunțuri |
|
|
PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI |
|
|
Comisia Europeană |
|
2013/C 216/09 |
Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.7001 – Carlyle/Klenk Holz) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 ) |
|
2013/C 216/10 |
Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6922 – Triton/Logstor) ( 1 ) |
|
|
|
|
(1) Text cu relevanță pentru SEE |
RO |
|
II Comunicări
COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
Comisia Europeană
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/1 |
Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 august 2013, a normelor privind ajutoarele de stat pentru măsurile de sprijin în favoarea băncilor în contextul crizei financiare („Comunicarea privind sectorul bancar”)
(Text cu relevanță pentru SEE)
2013/C 216/01
1. INTRODUCERE
1. |
De la începutul crizei financiare, Comisia a adoptat șase comunicări („comunicările privind criza”) (1). Acestea au oferit orientări detaliate privind criteriile referitoare la compatibilitatea ajutoarelor de stat cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru sectorul financiar în timpul crizei financiare. |
2. |
Comunicările privind criza constituie un cadru cuprinzător pentru acțiuni coordonate de sprijinire a sectorului financiar, astfel încât să se asigure stabilitatea financiară, limitând-se totodată denaturarea concurenței între bănci și între statele membre pe piața unică. Acestea precizează condițiile de acces la ajutoarele de stat și cerințele care trebuie respectate pentru ca aceste ajutoare să fie considerate compatibile cu piața internă pe baza principiilor privind ajutoarele de stat prevăzute în tratat. Prin intermediul comunicărilor privind criza, normele în materie de ajutoare de stat care reglementează asistența publică acordată sectorului financiar au fost actualizate periodic atunci când s-a impus necesitatea adaptării acestora la evoluția crizei. Evoluțiile recente necesită o nouă actualizare a comunicărilor privind criza. |
Temei juridic
3. |
Comunicările privind criza, precum și toate deciziile individuale privind măsurile și schemele de ajutor care intră în domeniul de aplicare al acestor comunicări au fost adoptate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat, care permite în mod excepțional acordarea de ajutor pentru remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru. |
4. |
S-au luat măsuri pe scară largă încă de la începutul crizei pentru a aborda dificultățile cu care se confruntă sectorul financiar. Evoluția crizei a impus necesitatea adaptării anumitor dispoziții prevăzute de cadrul privind ajutoarele de stat care reglementează salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, fără a exclude posibilitatea acestora de a avea acces, în mod excepțional, la măsuri importante de sprijin public. În ciuda acestei mobilizări excepționale a instrumentelor fiscale și monetare, care a contribuit la evitarea înrăutățirii crizei, redresarea economică este în continuare foarte fragilă și inegală în cadrul Uniunii Europene. Sectoarele financiare din unele state membre se confruntă cu noi provocări în ceea ce privește accesul la finanțarea la termen și calitatea activelor, provocate de recesiunea economică și de scăderea gradului de îndatorare a sectorului public și privat. Există în continuare tensiuni pe piețele financiare și riscul de efecte colaterale negative pe scară mai largă. |
5. |
Persistența tensiunilor pe piețele datoriei suverane demonstrează cu tărie că piețele financiare sunt în continuare volatile. Nivelul ridicat de interconectare și interdependență din cadrul sectorului financiar din Uniune generează în continuare preocupări legate de contagiune. Volatilitatea ridicată a piețelor financiare și incertitudinile în ceea ce privește perspectivele economice, precum și riscurile persistente de perturbare gravă a economiei statelor membre provocate de această situație justifică menținerea, ca măsură de siguranță, a posibilității statelor membre de a acorda, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat, măsuri de sprijin pentru sectorul financiar în contextul crizei. |
6. |
În aceste condiții de tensiuni persistente pe piețele financiare și dat fiind riscul de extindere a efectelor negative de contagiune, Comisia consideră că cerințele privind aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat în ceea ce privește ajutoarele de stat în sectorul financiar sunt în continuare îndeplinite. Cu toate acestea, aplicarea derogării respective rămâne posibilă numai atât timp cât persistă situația de criză, creând astfel situații cu adevărat excepționale care pun în pericol stabilitatea financiară în general. |
Stabilitatea financiară ca obiectiv general
7. |
În răspunsul la criza financiară și în comunicările privind criza, stabilitatea financiară a reprezentat obiectivul general al Comisiei, garantând, în același timp, limitarea la minimum a ajutoarelor de stat și a denaturărilor concurenței între bănci și între statele membre. Stabilitatea financiară implică necesitatea de a preveni efectele negative majore de contagiune pentru restul sistemului bancar care ar putea decurge din falimentul unei instituții de credit, precum și necesitatea de a garanta că sistemul bancar în ansamblul său continuă să ofere împrumuturi suficiente pentru economia reală. Stabilitatea financiară își menține importanța majoră în evaluarea, de către Comisie, a ajutoarelor de stat pentru sectorul financiar în temeiul prezentei comunicări. Comisia efectuează evaluarea ținând seama de evoluția crizei de la o situație de perturbări grave, la nivel sistemic, către dificultăți economice fundamentale în unele părți ale Uniunii, ceea ce generează un risc mai mare de fragmentare a pieței unice. |
8. |
Acest obiectiv general se reflectă nu numai în posibilitatea băncilor aflate în dificultate de a avea acces la ajutoare de stat atunci când acest lucru este necesar pentru stabilitatea financiară, ci și în modul în care sunt evaluate planurile de restructurare. În acest sens, trebuie subliniat faptul că stabilitatea financiară nu poate fi asigurată în lipsa unui sector financiar sănătos. Prin urmare, planurile de majorare a capitalului trebuie evaluate în strânsă colaborare cu autoritatea de supraveghere competentă pentru a se asigura că viabilitatea poate fi restabilită într-un termen rezonabil și pe o bază solidă și durabilă. În caz contrar, instituția aflată în criză ar trebui să facă obiectul unei lichidări ordonate. |
9. |
Cu toate acestea, atunci când aplică normele privind ajutoarele de stat în cazuri individuale, Comisia ține seama de mediul macroeconomic care afectează atât viabilitatea băncilor, cât și necesitatea ca economia reală a unui anumit stat membru să aibă în continuare acces la creditele oferite de un sector bancar sănătos. În evaluarea Comisiei cu privire la planurile de restructurare a băncilor, aceasta ține seama, în continuare, de particularitățile fiecărei instituții și ale fiecărui stat membru. În special, Comisia va efectua o evaluare proporțională a viabilității pe termen lung a băncilor în cazul cărora nevoia de ajutor de stat este provocată de criza datoriei suverane, fără a fi o consecință a asumării de riscuri excesive (2), și va reflecta în evaluarea sa necesitatea de a menține condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice, ținând seama, în special, de evoluția repartizării sarcinilor în cadrul Uniunii. |
10. |
În plus, în cazul în care este nevoie să se restructureze părți importante din sectorul financiar al unui stat membru, Comisia depune eforturi pentru a adopta o abordare coordonată în evaluarea sa cu privire la planurile de restructurare a băncilor individuale, astfel încât să ofere un răspuns la nivel sistemic. Comisia a adoptat această abordare mai ales pentru statele membre care fac obiectul unui program de ajustare economică. Prin urmare, Comisia ar trebui să țină seama în special de efectele agregate ale restructurării instituțiilor individuale la nivel sectorial (de exemplu, din perspectiva structurii pieței), precum și de efectele asupra economiei în ansamblul său, în special în ceea ce privește furnizarea corespunzătoare de credite pentru economia reală pe o bază solidă și durabilă. |
11. |
De asemenea, în evaluarea sa privind repartizarea sarcinilor și măsurile de limitare a denaturării concurenței, Comisia evaluează fezabilitatea măsurilor propuse, inclusiv a retragerii investițiilor, și impactul acestora asupra structurii pieței și a barierelor la intrarea pe piață. În același timp, Comisia trebuie să se asigure că soluțiile concepute pentru un caz anume sau într-un anumit stat membru sunt coerente cu obiectivul de a preveni discrepanțele majore între statele membre, care ar putea fragmenta și mai mult piața unică și ar putea provoca instabilitate financiară, împiedicând redresarea în întreaga Uniune. |
Evoluția cadrului de reglementare și necesitatea revizuirii comunicărilor privind criza
12. |
Încă de la începutul crizei, Uniunea a efectuat o serie de modificări instituționale și de reglementare care vizează consolidarea rezistenței sectorului financiar și îmbunătățirea prevenirii, a gestionării și a soluționării crizelor bancare. Consiliul European a acceptat să ia și alte inițiative pentru a consolida baza uniunii economice și monetare prin crearea unei uniuni bancare, începând cu un mecanism unic de supraveghere și cu un mecanism unic de rezoluție pentru instituțiile de credit stabilite într-un stat membru care participă la mecanismul unic de supraveghere. Statele membre au convenit, de asemenea, să instituie un mecanism de stabilitate prin intermediul căruia să poată fi acordate resurse financiare membrilor mecanismului și băncilor lor în caz de nevoie. |
13. |
În mod inevitabil, aceste măsuri sunt introduse progresiv, de exemplu pentru a permite intrarea în vigoare a legislației sau crearea fondurilor de rezoluție. Unele dintre acestea se limitează la zona euro. Între timp, diferențele din ce în ce mai pronunțate în ceea ce privește redresarea economiei pe teritoriul Uniuni, necesitatea de a reduce și consolida datoria publică și privată, precum și existența unor elemente de vulnerabilitate în sectorul financiar au generat tensiuni persistente pe piețele financiare și fragmentarea pieței interne, asociată cu denaturări din ce în ce mai grave ale acesteia. Prin urmare, trebuie protejată integritatea pieței unice, inclusiv prin consolidarea regimului ajutoarelor de stat. Adaptarea comunicărilor privind criza poate contribui la asigurarea unei treceri ușoare către viitorul regim în conformitate cu propunerea Comisiei de directivă pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit (3) prin clarificarea normelor pentru piețe. Comunicările privind criza adaptate pot asigura, de asemenea, o restructurare mai decisivă și repartizarea mai aprofundată a sarcinilor pentru toate băncile care primesc ajutoare de stat pe întreaga piață unică. |
14. |
Exercitarea controlului în materie de ajutoare de stat pentru sectorul financiar presupune, uneori, interacțiunea cu responsabilitățile autorităților de supraveghere din statele membre. De exemplu, în anumite cazuri, autoritățile de supraveghere ar putea solicita ajustări ale anumitor aspecte, cum ar fi guvernanța corporativă și practicile de remunerare, care, pentru băncile ce beneficiază de ajutoare de stat, sunt adesea prevăzute și în planurile de restructurare. În astfel de cazuri, fără a aduce atingere competenței exclusive a Comisiei în materie de control al ajutoarelor de stat, este important să se asigure coordonarea dintre Comisie și autoritățile de supraveghere competente. Având în vedere evoluția mediului de reglementare și de supraveghere în Uniune și, în special, în zona euro, Comisia va colabora strâns, așa cum procedează deja în prezent, cu autoritățile de supraveghere pentru a asigura o interacțiune armonioasă între diferitele roluri și responsabilități ale tuturor autorităților implicate. |
Repartizarea sarcinilor
15. |
Comunicările privind criza precizează clar faptul că, chiar și în timpul crizei, principiile generale ale controlului ajutoarelor de stat continuă să fie aplicabile. În special, în vederea limitării denaturării concurenței între bănci și între statele membre pe piața unică și pentru a evita hazardul moral, ajutorul ar trebui limitat la minimul necesar, iar beneficiarul ajutorului ar trebui să aducă o contribuție proprie corespunzătoare la costurile de restructurare. Banca și deținătorii capitalului acesteia ar trebui să contribuie cât mai mult posibil cu propriile resurse la restructurarea băncii (4). Sprijinul de stat ar trebui acordat în condiții care reprezintă o repartizare adecvată a sarcinilor între cei care au investit în bancă. |
16. |
Încă de la începutul crizei, la examinarea compatibilității ajutoarelor acordate băncilor, Comisia a solicitat cel puțin un grad minim de repartizare a sarcinilor în raport cu valoarea ajutorului primit de băncile respective, în special sub forma absorbirii pierderilor prin capitalul disponibil și a plății unei remunerări adecvate în schimbul intervențiilor statului. În plus, pentru a se preveni ieșirile de fonduri, Comisia a introdus norme privind răscumpărarea instrumentelor hibride și interdicții de plată a cupoanelor și a dividendelor. Cu toate acestea, Comisia nu a stabilit ex ante praguri pentru contribuțiile proprii sau alte cerințe suplimentare (5). |
17. |
În primele faze ale crizei, statele membre nu depășeau, în general, cerințele minime stabilite de normele privind ajutoarele de stat în ceea ce privește repartizarea ex ante a sarcinilor, iar creditorii nu aveau obligația de a contribui la salvarea instituțiilor de credit din rațiuni de stabilitate financiară. |
18. |
Cu toate acestea, criza datoriei suverane a relevat clar faptul că o astfel de politică nu putea asigura stabilitatea financiară pe termen lung, în special pentru statele membre în care costul de salvare a băncilor le-a deteriorat semnificativ situația bugetară. Într-adevăr, unele statele membre au trebuit să depășească cerințele minime impuse de normele privind ajutoarele de stat și să aplice, prin introducerea unor noi cadre juridice, cerințe mai stricte în ceea ce privește repartizarea ex ante a sarcinilor. Această evoluție a dus la diferențe între statele membre în ceea ce privește abordarea repartizării sarcinilor, și anume între cele care s-au limitat la cerințele minime impuse de normele privind ajutoarele de stat și cele care au depășit aceste cerințe, solicitând recapitalizarea internă din partea investitorilor sau a creditorilor. Aceste diferențe între statele membre în ceea ce privește abordarea repartizării sarcinilor au dus la diferențe între costurile de finanțare de la o bancă la alta, în funcție de probabilitatea de recapitalizare internă care depinde, la rândul său, de soliditatea situației bugetare a statului membru. Aceste diferențe pun în pericol integritatea pieței unice și riscă să aducă prejudicii concurenței echitabile pe care controlul ajutoarelor de stat urmărește să o protejeze. |
19. |
Având în vedere evoluțiile prezentate mai sus, cerințele minime de repartizare a sarcinilor ar trebui înăsprite. Înainte de a se acorda unei bănci orice tip de ajutor de restructurare, fie că este vorba de recapitalizare sau de o măsură privind activele depreciate, ar trebui epuizate toate măsurile generatoare de capital, inclusiv conversia datoriei subordonate, cu condiția ca drepturile fundamentale să fie respectate și ca stabilitatea financiară să nu fie pusă în pericol. Dat fiind că orice ajutor de restructurare este necesar pentru a preveni eventualul faliment necontrolat al unei bănci, în vederea reducerii la minimum a ajutorului, aceste măsuri de repartizare a sarcinilor ar trebui respectate indiferent de solvabilitatea inițială a băncii. Prin urmare, înainte de a acorda unei bănci ajutor de restructurare, statele membre vor trebui să se asigure că acționarii băncii și deținătorii de acțiuni ordinare garantează aportul necesar sau creează cadrul juridic necesar pentru obținerea unei astfel de contribuții. |
20. |
În principiu, aplicarea măsurilor de limitare a denaturărilor concurenței depinde de gradul de repartizare a sarcinilor și ține seama, de asemenea, de evoluțiile nivelului de repartizare a sarcinilor în cazul băncilor care beneficiază de ajutor din întreaga Uniune. Dacă toate celelalte condiții rămân neschimbate, o mai bună repartizare a sarcinilor reduce, astfel, necesitatea de a prevedea măsuri de limitare a denaturării concurenței. În orice caz, măsurile de limitare a denaturării concurenței ar trebui să fie calibrate în așa fel încât să determine cu un grad de aproximare cât mai corect posibil situația care s-ar fi produs pe piață în cazul în care, în lipsa ajutorului, beneficiarul ajutorului ar fi ieșit de pe piață. |
O procedură eficace de restructurare și modernizarea în continuare a cadrului
21. |
Este necesar să se păstreze anumite facilități de sprijin pentru bănci în vederea limitării perturbărilor prelungite ale piețelor financiare, însă anumite proceduri și condiții ar trebui să fie îmbunătățite și dezvoltate în continuare. Este necesar, de asemenea, să se continue procesul de aliniere a cadrului juridic la evoluția pieței, care a început în iunie 2010 prin creșterea comisionului de garantare (6) și a continuat prin Comunicarea din 2010 privind prelungirea (7). |
22. |
Comunicarea din 2008 privind sectorul bancar a permis statelor membre să instituie scheme de salvare fără a exclude, totodată, punerea la dispoziție a unor intervenții ad-hoc. Având în vedere amploarea crizei și erodarea generală a încrederii în cadrul întregului sector financiar al UE care se manifestă, printre altele, printr-o epuizare a capacității pieței interbancare, Comisia a decis că va aproba toate măsurile necesare întreprinse de statele membre pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar, inclusiv măsurile de salvare și schemele de recapitalizare. Aprobarea temporară a ajutoarelor de salvare, atât sub formă de garanții, cât și sub formă de recapitalizare și de măsuri privind activele depreciate, a reușit să evite panica și să restabilească încrederea pe piață. |
23. |
Cu toate acestea, în noile condiții de piață, nu mai este atât de necesar să se acorde măsuri structurale de salvare numai pe baza unei evaluări preliminare care pornește de la premisa că, practic, toate băncile trebuie salvate și care amână evaluarea aprofundată a planului de restructurare pentru o etapă ulterioară. Deși o astfel de abordare a contribuit la evitarea prăbușirii iremediabile a sectorului financiar în ansamblul său, eforturile de restructurare ale beneficiarilor individuali au fost adesea întârziate. Acțiunile întreprinse cu întârziere în vederea soluționării problemelor băncilor au generat, în unele cazuri, costuri finale mai ridicate pentru contribuabili. Prezenta comunicare stabilește principiul conform căruia recapitalizarea și măsurile privind activele depreciate vor fi autorizate numai după ce a fost aprobat planul de restructurare a băncii. Această abordare garantează mai multă precizie în ceea ce privește calibrarea valorii ajutorului, identificarea și abordarea într-un stadiu incipient a surselor problemelor cu care se confruntă banca, precum și asigurarea stabilității financiare. Schemele de garantare vor rămâne în continuare disponibile pentru a furniza lichidități băncilor. Cu toate acestea, schemele de garantare pot fi utilizate numai ca un mijloc de a furniza lichidități băncilor care nu prezintă un deficit de capital, astfel cum este definit de autoritatea de supraveghere competentă (8). |
24. |
Prezenta comunicare stabilește adaptările necesare ale parametrilor privind compatibilitatea ajutoarelor de stat acordate băncilor în contextul crizei financiare, începând cu 1 august 2013. În special, prezenta comunicare:
|
2. DOMENIUL DE APLICARE
25. |
Comisia va aplica principiile enunțate în prezenta comunicare și în toate comunicările privind criza (9)„instituțiilor de credit” (denumite și „bănci”) (10). Instituțiile de credit prezintă un grad ridicat de interdependență prin faptul că falimentul necontrolat al unei astfel de instituții poate avea un efect negativ puternic asupra întregului sistem financiar. Instituțiile de credit sunt sensibile la scăderile bruște ale nivelului de încredere care pot avea consecințe grave pentru lichiditățile și solvabilitatea acestora. Dificultățile cu care se confruntă o singură instituție complexă pot produce perturbări sistemice în sectorul financiar, care, la rândul lor, pot avea un impact negativ puternic asupra economiei în ansamblul său, de exemplu prin rolul jucat de instituțiile de credit în ceea ce privește acordarea de împrumuturi pentru economia reală, și ar putea pune în pericol, implicit, stabilitatea financiară. |
26. |
Dacă este necesar, Comisia va aplica mutatis mutandis principiile enunțate în prezenta comunicare și în toate comunicările privind criza în cazul societăților de asigurare în sensul articolului 6 din Directiva 73/239/CEE (11), al articolului 4 din Directiva 2002/83/CE (12) sau al articolului 1 litera (b) din Directiva 98/78/CE (13). |
27. |
În temeiul prezentei comunicări, vor fi examinate toate ajutoarele acordate acestor instituții care sunt înregistrate într-un stat membru, inclusiv filialelor acestor instituții, și care desfășoară activități importante într-un stat membru. |
3. RECAPITALIZAREA ȘI MĂSURILE PRIVIND ACTIVELE DEPRECIATE
28. |
Recapitalizările și măsurile privind activele depreciate, inclusiv garanțiile pentru active, sunt în mod normal acordate pentru a acoperi un deficit de capital. În sensul prezentei comunicări, un „deficit de capital” se referă la un deficit de capital stabilit în urma unui exercițiu de capital, a unui test de rezistență, a unei evaluări a calității activelor sau a oricărui alt exercițiu echivalent desfășurat la nivelul Uniunii, al zonei euro sau la nivel național și care este confirmat, dacă este cazul, de autoritatea de supraveghere competentă. Un astfel sprijin public are, în mod normal, un caracter permanent și nu poate fi întrerupt cu ușurință. |
29. |
Având în vedere caracterul practic ireversibil al acestor măsuri și implicațiile bugetare pentru statele membre care le acordă și în lumina practicii decizionale a Comisiei în timpul crizei, Comisia poate, în principiu, să autorizeze aceste măsuri numai după ce statul membru în cauză demonstrează că au fost exploatate la maximum toate măsurile pentru ca aceste ajutoare să fie limitate la minimul necesar. În acest scop, statele membre sunt invitate să prezinte un plan de majorare a capitalului, înainte de prezentarea unui plan de restructurare sau ca parte integrantă a acestuia. Un plan de majorare a capitalului ar trebui să cuprindă, în special, măsuri de majorare a capitalului întreprinse de către bancă și eventuale măsuri de repartizare a sarcinilor în rândul acționarilor și creditorilor subordonați ai băncii. |
30. |
Un plan de majorare a capitalului, coroborat cu o evaluare aprofundată a calității activelor băncii și cu o evaluare a adecvării capitalului orientate spre viitor, ar trebui să permită statului membru, de comun acord cu Comisia și cu autoritatea de supraveghere competentă, să stabilească exact deficitul de capital (rezidual) al unei bănci care trebuie să fie acoperit prin ajutoare de stat. Orice astfel de deficit de capital rezidual care trebuie acoperit prin ajutor de stat necesită prezentarea unui plan de restructurare. |
31. |
Cu excepția cerințelor privind majorarea capitalului și repartizarea sarcinilor care trebuie incluse în planul de majorare a capitalului, astfel cum se prevede la punctele 32-34, care trebuie prezentat înainte de planul de restructurare sau ca parte integrantă a acestuia, planul de restructurare care implică ajutor de restructurare va face în continuare obiectul unei evaluări în temeiul Comunicării privind restructurarea. |
3.1. Abordarea unui deficit de capital – notificarea prealabilă și notificarea ajutorului de restructurare
32. |
De îndată ce a fost identificat un deficit de capital care ar putea avea ca rezultat o cerere de ajutor de stat, statul membru în cauză ar trebui să pună în aplicare toate măsurile pentru reducerea la minimum a costurilor de remediere a deficitului respectiv. În acest scop, statele membre sunt invitate să intre în contact cu Comisia în vederea unei notificări prealabile. În cursul acestor contacte voluntare de notificare prealabilă, Comisia va oferi statului membru respectiv asistență cu privire la modul în care să asigure compatibilitatea ajutorului de restructurare și, în special, cu privire la modul de punere în aplicare a cerințelor privind repartizarea sarcinilor în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. Notificarea prealabilă va avea la bază un plan de majorare a capitalului stabilit de statul membru și de banca vizată și aprobat de autoritatea de supraveghere competentă. Acesta ar trebui:
|
33. |
Statul membru ar trebui să furnizeze o metodologie detaliată și datele de intrare utilizate pentru a determina deficitul de capital, validate de către autoritatea de supraveghere competentă. Metodologia trebuie prezentată pe fiecare sector de activitate în parte. |
34. |
După prezentarea planului de majorare a capitalului și după includerea rezultatelor obținute în urma evaluării calității activelor băncii și a unei evaluări a adecvării capitalului orientate spre viitor, statul membru trebuie să stabilească deficitul de capital rezidual care trebuie acoperit prin ajutor de stat. Comisia va oferi statului membru posibilitatea de a discuta planul de restructurare înainte de notificarea acestuia. Odată ce s-a ajuns la un acord privind planul de restructurare, statul membru poate să notifice oficial acest plan. Comisia va autoriza orice recapitalizare sau măsură privind activele depreciate drept ajutor de restructurare numai după ce se ajunge la un acord privind planul de restructurare. |
3.1.1. Măsurile de majorare a capitalului întreprinse de bancă
35. |
În cadrul planului de majorare a capitalului aprobat de autoritatea de supraveghere competentă, beneficiarul ar trebui să identifice și, în măsura posibilităților și fără a-și pune în pericol viabilitatea, să întreprindă toate măsurile de majorare a capitalului care pot fi puse în aplicare. Aceste măsuri ar trebui să cuprindă, în special:
|
36. |
În cazul în care se precizează că măsurile menționate în planul de majorare a capitalului nu pot fi puse în aplicare în termen de șase luni de la prezentarea planului, Comisia se va consulta cu autoritatea de supraveghere competentă pentru a evalua dacă ar trebui să ia în considerare măsurile produse drept măsuri de majorare a capitalului. |
37. |
Conducerea băncii ar trebui să aibă stimulente pentru a efectua o restructurare aprofundată în timp util, reducând, astfel, la minimum necesitatea de a recurge la ajutoare de stat. În consecință, în cazul în care s-ar fi putut evita, în mod rezonabil, recurgerea la ajutoare de stat printr-o acțiune adecvată și în timp util a conducerii, orice entitate a cărei restructurare sau lichidare ordonată nu se poate efectua fără ajutor de stat ar trebui, în mod normal, să găsească un înlocuitor pentru directorul executiv al băncii, precum și pentru alți membri ai Consiliului de administrație, dacă este necesar. |
38. |
Din aceleași motive, astfel de entități ar trebui să aplice politici de remunerare stricte pentru cadrele de conducere. Acest lucru necesită o plafonare a remunerării cadrelor de conducere combinată cu stimulente menite să asigure că banca își pune în aplicare planul de restructurare în conformitate cu obiectivele sale de sustenabilitate pe termen lung. Prin urmare, orice bancă beneficiară a unui ajutor de stat sub formă de recapitalizare sau de măsuri privind activele depreciate ar trebui să limiteze la un nivel corespunzător remunerația totală a personalului, inclusiv a membrilor Consiliului de administrație și a cadrelor superioare de conducere. Această plafonare a remunerației totale ar trebui să includă toate componentele fixe și variabile posibile, precum și pensiile, și să fie în conformitate cu articolele 93 și 94 din Directiva UE privind cerințele de capital (CRD IV) (14). Prin urmare, remunerația totală a acestor persoane nu poate depăși de 15 ori salariul mediu național în statul membru în care este înregistrat beneficiarul (15) sau de 10 ori salariul mediu al angajaților băncii beneficiare. Restricțiile privind remunerațiile trebuie să se aplice până la sfârșitul perioadei de restructurare sau până când banca rambursează ajutorul de stat, oricare dintre aceste date survine mai devreme. |
39. |
Orice bancă beneficiară a unui ajutor de stat sub formă de recapitalizare sau de măsuri privind activele depreciate ar trebui, în principiu, să nu facă plăți compensatorii mai mari decât cele impuse prin lege sau în contract. |
3.1.2. Repartizarea sarcinilor în rândul acționarilor și creditorilor subordonați
40. |
Sprijinul de stat poate crea un hazard moral și poate submina disciplina pieței. Pentru a reduce hazardul moral, ajutorul ar trebui acordat numai în condiții care implică o repartizare adecvată a sarcinilor între investitorii existenți. |
41. |
Repartizarea adecvată a sarcinilor va implica, în mod normal, după ce pierderile vor fi absorbite mai întâi de capitalurile proprii, contribuții din partea deținătorilor de capital hibrid și a titularilor de creanțe subordonate. Deținătorii de capital hibrid și titularii de creanțe subordonate trebuie să contribuie la reducerea cât mai mult posibil a deficitului de capital. Aceste contribuții pot lua forma unei conversii în fonduri proprii de nivel 1 (16) sau a unei reduceri a valorii contabile a principalului instrumentelor. În orice caz, ieșirile de numerar de la beneficiar către deținătorii acestor titluri de valoare trebuie să fie evitate în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere juridic. |
42. |
Comisia nu va solicita contribuția titularilor de creanțe cu rang prioritar (în special, depozite asigurate, depozite neasigurate, obligațiuni și toate celelalte creanțe cu rang prioritar) ca un element obligatoriu de repartizare a sarcinilor în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, indiferent dacă acest lucru se realizează prin conversia în capital sau prin reducerea valorii instrumentelor. |
43. |
Dacă rata capitalului băncii care se confruntă cu deficitul de capital identificat este mai mare decât rata minimă reglementată la nivelul UE, în mod normal, banca respectivă ar trebui să fie în măsură să își restabilească singură poziția financiară, în special prin intermediul măsurilor de majorare a capitalului menționate la punctul 35. În cazul în care nu există alte posibilități și nicio altă acțiune de supraveghere, cum ar fi măsurile de intervenție timpurie sau alte măsuri de remediere menite să acopere deficitul, iar această situație este confirmată de autoritatea de supraveghere sau de rezoluție competentă, datoria subordonată trebuie convertită în capital propriu, în principiu înainte de acordarea ajutorului de stat. |
44. |
În cazul în care banca nu mai îndeplinește cerințele minime privind capitalul de reglementare, datoria subordonată trebuie să facă obiectul unei conversii sau al unei reduceri a valorii contabile, în principiu înainte de acordarea ajutorului de stat. Ajutorul de stat nu trebuie acordat înainte de contribuția deplină a capitalurilor proprii, a capitalului hibrid și a datoriei subordonate la acoperirea oricărei pierderi. |
45. |
Se poate acorda o derogare de la cerințele prevăzute la punctele 43 și 44 atunci când punerea în aplicare a acestor măsuri ar putea pune în pericol stabilitatea financiară sau ar putea produce rezultate disproporționate. Această derogare s-a putea aplica în cazurile în care valoarea ajutorului care urmează să fie primit este mică în comparație cu activele ponderate la risc ale băncii și deficitul de capital a fost redus în mod semnificativ, în special prin măsurile de majorare a capitalului prevăzute la punctul 35. De asemenea, s-ar putea evita rezultatele disproporționate sau un risc pentru stabilitatea financiară prin reexaminarea ordinii în care sunt aplicate măsurile de acoperire a deficitului de capital. |
46. |
În contextul punerii în aplicare a punctelor 43 și 44, ar trebui respectat principiul potrivit căruia niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat (17). Prin urmare, creditorii subordonați nu ar trebui să primească mai puțin din punct de vedere economic decât valoarea pe care ar fi avut-o instrumentele lor în cazul în care nu s-ar fi acordat niciun ajutor de stat. |
3.1.3. Prevenirea ieșirilor de fonduri înainte de o decizie de restructurare
47. |
Pentru a limita ajutorul la minimul necesar, trebuie prevenite ieșirile de fonduri cât mai devreme posibil. Prin urmare, din momentul în care nevoile de capital sunt cunoscute sau ar trebui să fie cunoscute de bancă, Comisia consideră că banca ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura retenția fondurilor de care dispune. În special, începând din acel moment, instituțiile care au identificat sau ar fi trebuit să identifice nevoile de capital:
|
48. |
Întrucât trebuie să se asigure că ajutorul este limitat la minimul necesar, în cazul în care o bancă întreprinde acțiuni care nu respectă cerințele menționate la punctul 47 într-un moment în care nevoia de capital suplimentar ar fi trebuit să fie evidentă într-o întreprindere bine gestionată, Comisia va adăuga la cuantumul ajutorului, în scopul stabilirii măsurilor necesare pentru limitarea denaturării concurenței, o sumă echivalentă ieșirii de fonduri. |
3.1.4. Acoperirea deficitului de capital rezidual prin ajutor de restructurare
49. |
În cazul în care rămâne un deficit de capital după ce au fost puse în aplicare măsurile de majorare a capitalului și de repartizare a sarcinilor, în principiu, acest deficit poate fi acoperit prin recapitalizare publică, prin măsuri privind activele depreciate sau printr-o combinație a celor două tipuri de intervenție. Pentru ca un astfel de ajutor să fie compatibil, trebuie să se prezinte Comisiei un plan de restructurare care să fie conform cu secțiunile relevante din comunicările privind criza. |
3.2. Ajutorul de salvare sub formă de recapitalizare și de măsuri privind activele depreciate
50. |
Odată ce Comisia va începe să aplice principiile enunțate în prezenta comunicare, statele membre vor trebui să notifice Comisiei un plan de restructurare și să obțină aprobarea ajutorului de stat înainte de a lua orice măsură privind recapitalizarea sau activele depreciate. Cu toate acestea, Comisia poate, în mod excepțional, să autorizeze statul membru să acorde, cu titlu temporar, aceste măsuri sub formă de ajutor de salvare înainte de aprobarea unui plan de restructurare, dacă aceste măsuri sunt necesare pentru a menține stabilitatea financiară. În cazul în care un stat membru invocă această clauză de stabilitate financiară, Comisia va solicita o analiză ex ante din partea autorității de supraveghere competente care să confirme că există un deficit actual (nu potențial) de capital, care ar obliga autoritatea de supraveghere să retragă imediat licența bancară a instituției dacă nu se întreprind măsurile respective. Mai mult, orice astfel de analiză va trebui să demonstreze că riscul excepțional la adresa stabilității financiare nu poate fi evitat cu ajutorul capitalurilor private într-un timp suficient de scurt sau prin orice altă măsură temporară cu efect mai puțin perturbator, cum ar fi o garanție de stat. |
51. |
Orice măsură de salvare care intră în sfera de aplicare a punctului 50 trebuie să fie notificată Comisiei. Pentru a fi aprobată temporar de Comisie, o astfel de măsură trebuie să respecte normele privind remunerarea și repartizarea sarcinilor prevăzute în Comunicarea privind recapitalizarea, în Comunicarea din 2011 privind prelungirea și, dacă este cazul, în Comunicarea privind activele depreciate. |
52. |
Mai mult, ajutorul de salvare sub formă de recapitalizare și de măsuri privind activele depreciate nu trebuie să împiedice respectarea cerințelor privind repartizarea sarcinilor instituite în prezenta comunicare. Prin urmare, fie măsurile necesare de repartizare a sarcinilor trebuie puse în aplicare ca parte a ajutorului de salvare, fie recapitalizarea sau măsurile privind activele depreciate trebuie aplicate într-un mod care să permită punerea în aplicare ex post a măsurilor de repartizare a sarcinilor. Punerea în aplicare ex post poate fi realizată, de exemplu, prin recapitalizare pe baza capitalurilor proprii într-o formă cu rang prioritar față de capitalul și de titlurile de creanțe subordonate existente, fiind, în același timp, conformă cu cadrul de reglementare și de supraveghere aplicabil. |
53. |
După autorizarea ajutorului de salvare, statul membru trebuie să prezinte, în termen de două luni de la data deciziei de aprobare temporară a ajutorului, un plan de restructurare în conformitate cu Comunicarea privind restructurarea. Planul de restructurare va fi evaluat pe baza Comunicării privind restructurarea, ținând seama de principiile de repartizare a sarcinilor descrise în prezenta comunicare. |
3.3. Scheme de recapitalizare și de restructurare a instituțiilor mici
54. |
Ajutorul acordat băncilor mici tinde să afecteze concurența într-o măsură mai mică decât ajutorul acordat băncilor mai mari. Din acest motiv și pentru a garanta un tratament administrativ proporțional, este necesar să se permită o procedură simplificată în cazul băncilor mici, asigurându-se în același timp limitarea la minimum a denaturării concurenței. Prin urmare, Comisia este dispusă să autorizeze schemele de recapitalizare și de restructurare a instituțiilor mici în cazurile în care acestea sunt clar definite și sunt limitate la o perioadă de șase luni, cu condiția să respecte principiile prevăzute în comunicările privind criza și, în special, cerințele în materie de repartizare a sarcinilor prevăzute în prezenta comunicare. În plus, aplicarea acestor scheme trebuie limitată la băncile al căror bilanț total nu depășește 100 de milioane EUR. Suma din bilanțurile băncilor care beneficiază de ajutor în temeiul acestei scheme trebuie să nu depășească 1,5 % din totalul activelor deținute de băncile respective pe piața internă a statului membru în cauză. |
55. |
Comisia va evalua toate aceste scheme pentru a verifica dacă acestea își îndeplinesc obiectivele și dacă sunt puse în aplicare în mod corect. În acest scop, statul membru trebuie să prezinte un raport privind utilizarea schemei de ajutor la fiecare șase luni după autorizarea acesteia. |
4. GARANȚII ȘI SPRIJIN SUB FORMĂ DE LICHIDITĂȚI ÎN AFARĂ DE LICHIDITĂȚILE FURNIZATE DE BANCA CENTRALĂ
56. |
Sprijinul sub formă de lichidități și garanțiile pentru pasive stabilizează temporar partea corespunzătoare pasivelor din bilanțul unei bănci. Prin urmare, spre deosebire de recapitalizare sau de măsurile privind activele depreciate a căror acordare trebuie să fie precedată, în principiu, de notificarea de către statul membru în cauză a unui plan de restructurare și de aprobarea acestuia de către Comisie, garanțiile și sprijinul sub formă de lichidități care urmează a fi acordate, după ce au fost aprobate temporar ca ajutor de salvare, pot fi notificate de statele membre înainte de aprobarea unui plan de restructurare de către Comisie. |
57. |
Garanțiile și sprijinul sub formă de lichidități pot fi notificate Comisiei în mod individual. În plus, Comisia poate autoriza, de asemenea, schemele prin care se acordă lichidități pentru o perioadă de cel mult șase luni. |
58. |
Aceste scheme trebuie să fie limitate la băncile care nu au un deficit de capital. În cazul în care o bancă ce se confruntă cu un deficit de capital are nevoie urgentă de lichidități, trebuie transmisă Comisiei o notificare individuală (19). În astfel de circumstanțe, Comisia va aplica mutatis mutandis procedura prevăzută la punctele 32-34, inclusiv cerința privind existența unui plan de restructurare sau de lichidare, cu excepția cazului în care ajutorul urmează să fie rambursat în termen de două luni. |
59. |
Pentru a fi aprobate de Comisie, garanțiile și sprijinul sub formă de lichidități trebuie să respecte următoarele cerințe:
|
60. |
Pentru schemele de garanții și de sprijin sub formă de lichidități, trebuie îndeplinite următoarele criterii suplimentare:
|
61. |
În cazuri excepționale, pot fi aprobate și garanțiile care acoperă expunerile Băncii Europene de Investiții către bănci în scopul restabilirii acordării de credite pentru economia reală în țările care se confruntă cu perturbări grave ale condițiilor de împrumut în comparație cu media Uniunii. Atunci când evaluează aceste măsuri, Comisia va examina, în special, dacă acestea nu conferă un avantaj necuvenit care ar putea, de exemplu, să contribuie la dezvoltarea altor activități comerciale ale băncilor respective. Aceste garanții pot acoperi numai o perioadă de cel mult șapte ani. În cazul în care sunt aprobate de Comisie, aceste garanții nu declanșează o obligație pentru banca respectivă de a prezenta un plan de restructurare. |
5. FURNIZAREA DE LICHIDITĂȚI DE CĂTRE BĂNCILE CENTRALE ȘI INTERVENȚIA SCHEMELOR DE GARANTARE A DEPOZITELOR ȘI A FONDURILOR DE REZOLUȚIE
62. |
Activitățile curente ale băncilor centrale legate de politica monetară, cum ar fi operațiunile de piață deschisă și facilitățile permanente, nu fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat. Sprijinul acordat în mod specific unei anumite instituții de credit (denumit în mod curent „asistență de urgență privind lichiditatea”) poate constitui un ajutor, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative (20):
|
63. |
Intervențiile fondurilor de garantare a depozitelor pentru rambursarea deponenților în conformitate cu obligațiile impuse statelor membre în temeiul Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor (21) nu constituie ajutoare de stat (22). Cu toate acestea, utilizarea fondurilor respective sau a unor fonduri similare pentru a contribui la restructurarea instituțiilor de credit poate constitui ajutor de stat. Fondurile respective pot proveni din sectorul privat, însă acestea pot constitui un ajutor în măsura în care intră în sfera de control a statului, care este răspunzător și pentru decizia privind aplicarea fondurilor (23). Comisia va evalua compatibilitatea ajutoarelor de stat acordate sub forma unor astfel de intervenții în temeiul prezentei comunicări. |
64. |
Ajutoarele de stat sub formă de intervenții ale unui fond de rezoluție vor fi analizate în temeiul prezentei comunicări pentru a evalua compatibilitatea acestora cu piața internă. |
6. CONSIDERAȚII SPECIFICE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE AJUTORUL PENTRU LICHIDARE
6.1. Principii generale
65. |
Statele membre ar trebui să încurajeze ieșirea de pe piață a operatorilor neviabili, permițând în același timp ca procesul de ieșire să se desfășoare în mod ordonat pentru a se menține stabilitatea financiară. Lichidarea ordonată a unei instituții de credit aflate în dificultate ar trebui să fie întotdeauna luată în considerare atunci când instituția nu poate, în mod credibil, să își restabilească viabilitatea pe termen lung. |
66. |
Comisia recunoaște că, date fiind particularitățile instituțiilor de credit și în lipsa unor mecanisme care să permită rezoluția instituțiilor de credit fără a pune în pericol stabilitatea financiară, s-ar putea să nu fie posibilă lichidarea unei instituții de credit urmând procedurile de insolvență obișnuite. Din acest motiv, măsurile de stat pentru sprijinirea lichidării instituțiilor de credit aflate în criză pot fi considerate ajutor compatibil, sub rezerva respectării cerinței specificate la punctul 44. |
67. |
Obiectivul lichidării ordonate trebuie să fie încetarea activității instituției de credit aflate în dificultate pe o perioadă de timp limitată. Acest obiectiv presupune că nu poate fi realizată nicio nouă activitate care implică părți terțe. Cu toate acestea, nu se interzice desfășurarea activităților existente, în cazul în care acest lucru reduce costurile de lichidare. În plus, obiectivul lichidării este vânzarea, în cea mai mare măsură posibilă, a unor părți ale societății sau ale activelor printr-un proces concurențial. Procedura de lichidare ordonată impune ca veniturile generate de orice vânzare de active să contribuie la costurile de lichidare. |
68. |
Statele membre pot alege mai multe instrumente pentru organizarea lichidării instituțiilor de credit aflate în dificultate. Orice măsură de ajutor de stat pusă în aplicare pentru a sprijini o astfel de lichidare trebuie să respecte principiile prevăzute la punctele 69-82. |
6.2. Condițiile pentru autorizarea ajutorului de lichidare
69. |
Statele membre trebuie să prezinte un plan pentru lichidarea ordonată a instituției de credit. |
70. |
Comisia va evalua compatibilitatea măsurilor de ajutor care urmează să fie puse în aplicare în vederea soluționării situației instituțiilor de credit pe baza acelorași criterii, aplicate mutatis mutandis, ca și cele pentru ajutorul de restructurare stabilite în secțiunile 2, 3 și 4 din Comunicarea privind restructurarea. |
71. |
Caracterul special al lichidării ordonate impune luarea în considerare a aspectelor prezentate la punctele 72-78. |
6.2.1. Limitarea costurilor de lichidare
72. |
Statele membre ar trebui să demonstreze că ajutorul îi permite instituției de credit să facă obiectul unei lichidări ordonate, limitând, în același timp, valoarea ajutorului la minimul necesar pentru a menține instituția pe linia de plutire în timpul lichidării în vederea îndeplinirii obiectivului urmărit și respectând cerințele privind repartizarea sarcinilor prevăzute în prezenta comunicare. |
6.2.2. Limitarea denaturării concurenței
73. |
Pentru a se evita denaturările excesive ale concurenței, faza de lichidare ar trebui să se limiteze la perioada strict necesară pentru realizarea lichidării ordonate. |
74. |
Atât timp cât instituția de credit beneficiară își continuă activitatea, aceasta nu are voie să concureze în mod activ pe piață sau să desfășoare activități noi. Funcționarea instituției trebuie, în principiu, să se limiteze la continuarea și la finalizarea activităților în curs pentru clienții existenți. Orice nouă activitate cu clienții existenți trebuie să se limiteze la modificarea clauzelor contractelor existente și la restructurarea împrumuturilor existente, cu condiția ca astfel de modificări să îmbunătățească valoarea actuală netă a activului respectiv. |
75. |
Politica de tarifare aplicată de instituția de credit care urmează să fie lichidată trebuie să fie concepută astfel încât să îi încurajeze pe clienți să se orienteze către alternative mai atractive. |
76. |
În cazul în care este necesară o licență bancară, de exemplu pentru o „bancă rea” sau pentru o instituție temporară creată cu unicul scop al lichidării ordonate a unei instituții de credit („bancă-punte”), aceasta ar trebui să se limiteze la activitățile strict necesare pentru lichidare. Licența bancară ar trebui retrasă cât mai repede de către autoritatea de supraveghere competentă. |
6.2.3. Repartizarea sarcinilor
77. |
În contextul lichidării ordonate, trebuie să se acorde atenție minimizării hazardului moral, în special prin evitarea acordării de ajutor suplimentar în beneficiul acționarilor și al titularilor de creanțe subordonate. Prin urmare, creanțele acționarilor și ale titularilor de creanțe subordonate nu trebuie să fie transferate către nicio activitate economică în curs. |
78. |
Secțiunile 3.1.2 și 3.1.3 trebuie respectate mutatis mutandis. |
6.3. Vânzarea unei instituții de credit în cursul procedurii de lichidare ordonată
79. |
Vânzarea unei instituții de credit în cursul unei proceduri de lichidare ordonată poate cuprinde elemente de ajutor de stat în favoarea cumpărătorului, cu excepția cazului în care vânzarea este organizată printr-o procedură concurențială de ofertare deschisă și necondiționată și activele sunt vândute ofertantului care oferă cel mai mare preț. Astfel de proceduri concurențiale de ofertare ar trebui să permită, dacă este cazul, vânzarea unor părți din instituție unor ofertanți diferiți. |
80. |
În special, pentru a stabili dacă există elemente de ajutor în favoarea cumpărătorului instituției de credit sau a unor părți din aceasta, Comisia va examina dacă:
|
81. |
Atunci când constată că s-a acordat un ajutor cumpărătorului, Comisia va evalua separat compatibilitatea acestui ajutor. |
82. |
În cazul în care ajutorul este acordat unei activități economice care urmează să fie vândută (spre deosebire de ajutorul în favoarea cumpărătorului activității respective), compatibilitatea unui astfel de ajutor va face obiectul unei examinări individuale în lumina prezentei comunicări. În cazul în care procesul de lichidare duce la vânzarea unei entități economice care deține o cotă de piață semnificativă, Comisia va evalua necesitatea adoptării de măsuri destinate să limiteze denaturarea concurenței provocată de ajutorul acordat entității respective și va verifica viabilitatea entității rezultate în urma vânzării. În cadrul evaluării viabilității, Comisia va lua în considerare în mod corespunzător dimensiunea și puterea cumpărătorului în raport cu dimensiunea și puterea activității achiziționate. |
6.4. Condiții pentru autorizarea schemelor de lichidare ordonată
83. |
Punerea în aplicare de către statele membre a unor regimuri menite să răspundă problemelor instituțiilor de credit aflate în dificultate poate include posibilitatea de a acorda ajutoare pentru a asigura lichidarea ordonată a instituțiilor de credit aflate în dificultate, limitând, în același timp, efectele de contagiune negative asupra sectorului în cauză și asupra economiei în ansamblul său. |
84. |
Comisia consideră că schemele de ajutor pentru lichidarea instituțiilor de credit de dimensiuni limitate (24) pot fi aprobate, cu condiția ca acestea să fie bine concepute astfel încât să asigure respectarea cerințelor privind repartizarea sarcinilor în rândul acționarilor și al titularilor de creanțe subordonate prevăzute la punctul 44 și să elimine hazardul moral și alte probleme de concurență. |
85. |
Compatibilitatea unei astfel de scheme va fi evaluată în lumina condițiilor prevăzute în secțiunea 3. Prin urmare, atunci când notifică o schemă Comisiei, statele membre trebuie să furnizeze informații detaliate cu privire la procesul și la condițiile în care se realizează intervențiile în favoarea instituțiilor beneficiare. |
86. |
Având în vedere că amploarea denaturării concurenței poate varia în funcție de natura instituției beneficiare și de poziția acesteia pe piață, ar putea fi necesară o evaluare individuală pentru a se asigura că procesul nu duce la denaturări nejustificate ale concurenței. Prin urmare, măsurile de ajutor în cadrul unei scheme aprobate în favoarea instituțiilor de credit care dețin active cu o valoare totală de peste 3 000 de milioane EUR trebuie notificate individual spre aprobare. |
6.5. Monitorizare
87. |
Statele membre trebuie să prezinte rapoarte periodice, cel puțin o dată pe an, cu privire la funcționarea oricărei scheme autorizate în conformitate cu secțiunea 6.4. Aceste rapoarte trebuie să conțină, de asemenea, informații privind fiecare instituție de credit care face obiectul unei lichidări în conformitate cu secțiunea 6.4. |
88. |
Pentru a permite Comisiei să monitorizeze evoluția procesului de lichidare ordonată și impactul acestuia asupra concurenței, statele membre trebuie să prezinte rapoarte periodice (cel puțin o dată pe an) cu privire la evoluțiile procesului de lichidare pentru fiecare bancă în curs de lichidare, precum și un raport final la sfârșitul procedurii de lichidare. În anumite cazuri, poate fi numit un administrator însărcinat cu monitorizarea, un administrator însărcinat cu cesionarea sau ambii pentru a asigura respectarea condițiilor și a obligațiilor care stau la baza autorizării ajutorului. |
7. DATA APLICĂRII ȘI DURATA
89. |
Comisia va aplica principiile enunțate în prezenta comunicare de la 1 august 2013. |
90. |
Notificările înregistrate de Comisie înainte de 1 august 2013 vor fi examinate în temeiul criteriilor în vigoare în momentul notificării. |
91. |
Comisia va examina compatibilitatea cu piața internă a oricărui ajutor acordat fără autorizația sa, care nu respectă astfel articolul 108 alineatul (3) din tratat, în temeiul prezentei comunicări în cazul în care ajutorul respectiv sau o parte a acestuia se acordă după publicarea prezentei comunicări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
92. |
În toate celelalte cazuri, Comisia va efectua examinarea pe baza comunicărilor privind criza în vigoare la momentul acordării ajutorului. |
93. |
Comisia va revizui prezenta comunicare, după cum consideră necesar, în special pentru a ține seama de modificările condițiilor de piață sau ale mediului de reglementare care pot afecta normele stabilite de aceasta. |
94. |
Comunicarea din 2008 privind sectorul bancar este retrasă cu efect de la 31 iulie 2013. |
95. |
Punctul 47 și anexa 5 la Comunicarea privind activele depreciate sunt retrase. |
96. |
Comunicarea privind restructurarea se adaptează după cum urmează: La punctul 4, prima teză se înlocuiește cu următorul text: „Atunci când o instituție financiară a beneficiat de ajutor de stat, statele membre trebuie să prezinte un plan de restructurare în vederea confirmării sau restabilirii viabilității pe termen lung a băncilor individuale fără să se bazeze pe ajutoare de stat.” Nota de subsol 4 legată de punctul 4 este retrasă. Punctul 7 a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text: „Comisia va aplica principiul de bază al repartizării adecvate a obligațiilor între statele membre și băncile beneficiare, ținând cont de situația de ansamblu a sectorului financiar.” Punctul 8 este retras. La nota de subsol 1 legată de punctul 21, prima teză se înlocuiește cu următorul text: „A se vedea secțiunea 6 din Comunicarea din 2013 privind sectorul bancar.” Punctul 25 se înlocuiește cu următorul text: „Orice derogare de la o repartizare corespunzătoare a obligațiilor ex ante, care ar fi putut fi acordată în mod excepțional înainte de aprobarea unui plan de restructurare din motive legate de stabilitatea financiară, trebuie compensată printr-o mai mare contribuție într-o etapă ulterioară a restructurării, de exemplu sub forma unor clauze de recuperare (claw-back) și/sau printr-o restructurare mai amplă, inclusiv măsuri suplimentare de limitare a denaturării concurenței.” |
(1) Comunicare referitoare la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale („Comunicarea din 2008 privind sectorul bancar”) (JO C 270, 25.10.2008, p. 8); Comunicare privind recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței („Comunicarea privind recapitalizarea”) (JO C 10, 15.1.2009, p. 2); Comunicarea Comisiei privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar („Comunicarea privind activele depreciate”) (JO C 72, 26.3.2009, p. 1); Comunicarea privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat („Comunicarea privind restructurarea”) (JO C 195, 19.8.2009, p. 9); Comunicarea Comisiei privind aplicarea, de la 1 ianuarie 2011, a normelor privind ajutorul de stat pentru a sprijini măsurile în favoarea băncilor, în contextul crizei financiare („Comunicarea din 2010 privind prelungirea”) (JO C 329, 7.12.2010, p. 7) și Comunicarea Comisiei privind aplicarea, începând cu 1 ianuarie 2012, a normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor de sprijin în favoarea băncilor, în contextul crizei financiare („Comunicarea din 2011 privind prelungirea”) (JO C 356, 6.12.2011, p. 7).
(2) A se vedea Comunicarea din 2011 privind prelungirea, punctul 14.
(3) Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții din 6 iunie 2012, COM(2012) 0280 final.
(4) A se vedea, de exemplu, Comunicarea privind restructurarea, punctul 22.
(5) Ibid. punctul 24.
(6) A se vedea documentul de lucru al DG Concurență din 30 aprilie 2010„Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul schemelor de garanții publice privind datoria bancară, care urmează să fie publicat după 30 iunie 2010”.
(7) Comunicarea impune obligația de a prezenta un plan de restructurare pentru toate băncile care beneficiază de sprijin din partea statului sub formă de capital sau sub formă de măsuri privind activele depreciate, indiferent de valoarea ajutorului.
(8) „Autoritatea de supraveghere competentă” înseamnă orice autoritate națională competentă desemnată de statele membre participante, în conformitate cu Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare) (JO L 177, 30.6.2006, p. 1) sau Banca Centrală Europeană în exercitarea sarcinilor de supraveghere care îi sunt conferite prin articolul 1 din propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit pentru instituțiile de credit cu sediul într-un stat membru care participă la mecanismul unic de supraveghere.
(9) A se vedea nota de subsol nr. 1.
(10) Astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare).
(11) Prima directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă alta decât asigurarea de viață (JO L 228, 16.8.1973, p. 3).
(12) Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (JO L 345, 19.12.2002, p. 1).
(13) Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare parte a unui grup de asigurare (JO L 330, 5.12.1998, p. 1).
(14) Directiva Parlamentului European și a Consiliului cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (JO L 176 27.6.2013, p. 338).
(15) Astfel cum sunt publicate de OCDE pe site-ul său în secțiunea „Salarii medii anuale” în termeni reali pentru ultimul an pentru care sunt disponibile date: http://stats.oecd.org/Index.aspx
(16) Astfel cum sunt definite la articolul 26 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (JO L 176 27.6.2013, p. 1).
(17) Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin constituirea unui holding. Dreptul de proprietate asupra băncii ar fi înregistrat în partea corespunzătoare activelor holdingului, în timp ce capitalurile proprii, instrumentele hibride și datoria subordonată existente în bancă înainte de intervențiile de acordare a ajutorului de stat constituie pasivele holdingului, respectând aceeași structură din punct de vedere al priorității ca cea existentă în bancă înainte de intervenție.
(18) De exemplu, în cazul în care răscumpărarea se realizează la un preț care este redus, în puncte procentuale, cu o valoare de două cifre în raport cu valoarea nominală a prețului pieței (sau, în absența unei piețe, în raport cu un indice al prețului pieței) pentru a genera profit sau în cazul în care răscumpărarea face parte dintr-un schimb care oferă instituției de credit un capital de calitate mai bună pentru a acoperi deficitul.
(19) Băncile care au primit deja un ajutor de salvare aprobat la data intrării în vigoare a prezentei comunicări, dar care nu au obținut încă o autorizare definitivă pentru ajutorul de restructurare pot beneficia de sprijin în cadrul unei scheme de ajutor pentru lichidități fără a fi necesară o notificare individuală.
(20) În astfel de cazuri, măsurile vor fi evaluate ulterior ca parte din planul de restructurare.
(21) Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor (JO L 135, 31.5.1994, p. 5).
(22) A se vedea, prin analogie, cauza T-351/02, Deutsche Bahn/Comisia, Rec., 2006, p. II-1047, precum și cauza C-460/07, Puffer, Rec., 2009, p. I-3251, punctul 70.
(23) A se vedea Schema daneză de lichidare („Danish winding up scheme”) (JO C 312, 17.11.2010, p. 5).
(24) A se vedea, de exemplu, N 407/10, Schema daneză pentru lichidarea băncilor („Danish winding-up scheme for banks”) (JO C 312, 17.11.2010, p. 7).
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/16 |
Non-opoziție la o concentrare notificată
(Cazul COMP/M.6946 – BayWa/Bohnhorst Agrarhandel)
(Text cu relevanță pentru SEE)
2013/C 216/02
La data de 11 iulie 2013, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața comună. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba Germană și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:
— |
pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale; |
— |
în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32013M6946. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană. |
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/16 |
Non-opoziție la o concentrare notificată
(Cazul COMP/M.6980 – Cinven/CeramTec)
(Text cu relevanță pentru SEE)
2013/C 216/03
La data de 24 iulie 2013, Comisia a decis să nu se opună concentrării notificate menționate mai sus și să o declare compatibilă cu piața comună. Prezenta decizie se bazează pe articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. Textul integral al deciziei este disponibil doar în limba engleză și va fi făcut public după ce vor fi eliminate orice secrete de afaceri pe care le-ar putea conține. Va fi disponibil:
— |
pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale; |
— |
în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32013M6980. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană. |
IV Informări
INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
Comisia Europeană
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/17 |
Rata de schimb a monedei euro (1)
29 iulie 2013
2013/C 216/04
1 euro =
|
Moneda |
Rata de schimb |
USD |
dolar american |
1,3270 |
JPY |
yen japonez |
129,91 |
DKK |
coroana daneză |
7,4560 |
GBP |
lira sterlină |
0,86340 |
SEK |
coroana suedeză |
8,5812 |
CHF |
franc elvețian |
1,2330 |
ISK |
coroana islandeză |
|
NOK |
coroana norvegiană |
7,8605 |
BGN |
leva bulgărească |
1,9558 |
CZK |
coroana cehă |
25,914 |
HUF |
forint maghiar |
297,88 |
LTL |
litas lituanian |
3,4528 |
LVL |
lats leton |
0,7024 |
PLN |
zlot polonez |
4,2294 |
RON |
leu românesc nou |
4,4010 |
TRY |
lira turcească |
2,5535 |
AUD |
dolar australian |
1,4364 |
CAD |
dolar canadian |
1,3636 |
HKD |
dolar Hong Kong |
10,2938 |
NZD |
dolar neozeelandez |
1,6444 |
SGD |
dolar Singapore |
1,6818 |
KRW |
won sud-coreean |
1 476,78 |
ZAR |
rand sud-african |
13,0362 |
CNY |
yuan renminbi chinezesc |
8,1377 |
HRK |
kuna croată |
7,5055 |
IDR |
rupia indoneziană |
13 627,27 |
MYR |
ringgit Malaiezia |
4,2809 |
PHP |
peso Filipine |
57,468 |
RUB |
rubla rusească |
43,5560 |
THB |
baht thailandez |
41,363 |
BRL |
real brazilian |
2,9945 |
MXN |
peso mexican |
16,8476 |
INR |
rupie indiană |
78,8500 |
(1) Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/18 |
Avizul Comitetului consultativ în materie de concentrări emis în cadrul reuniunii din 18 februarie 2013 privind un proiect de decizie referitor la cazul COMP/M.6663 – Ryanair/Aer Lingus III
Raportor: Estonia
2013/C 216/05
1. |
Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia operațiunea notificată constituie o concentrare în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice. O minoritate se abține. |
2. |
Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia operațiunea notificată are o dimensiune europeană în temeiul articolului 1 din Regulamentul privind concentrările economice. O minoritate se abține. |
3. |
Comitetul consultativ este de acord cu definițiile Comisiei privind piețele relevante, astfel cum se prevede în proiectul de decizie. În special:
O minoritate se abține. |
4. |
Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia Aer Arann este un concurent al Ryanair, însă nu și al Aer Lingus. O minoritate se abține. |
5. |
Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia Aer Lingus și Ryanair se află într-o relație strânsă de concurență, reprezentând chiar una pentru cealaltă cel mai apropiat concurent pe toate rutele care se suprapun. O minoritate se abține. |
6. |
Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia, în cazul de față, obstacolele în calea intrării pe piață sunt semnificative. O minoritate se abține. |
7. |
Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia efectele anticoncurențiale ale operațiunii nu ar fi compensate în mod suficient de intrarea pe o rută izolată sau de expansiunea transportatorilor care operează pe anumite rute spre și dinspre bazele lor de reședință în afara Irlandei. O minoritate se abține. |
8. |
Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei conform căreia concentrarea notificată ar crea obstacole semnificative în calea concurenței efective pe 46 de rute pe care se suprapun activitățile părților, și anume:
O minoritate se abține. |
9. |
Comitetul consultativ este de acord cu evaluarea Comisiei privind eliminarea celui mai credibil potențial nou operator pe următoarele 6 rute: (i) rutele care pot concura cu Ryanair: Dublin–Bologna, Dublin–Bordeaux, Cork–Paris/Beauvais, Cork–Munich/Memmingen, Cork–Birmingham; (ii) ruta Aer Lingus cu posibilă concurență: Dublin–Newcastle. O minoritate se abține. |
10. |
Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia angajamentele prezentate de Ryanair la 17 octombrie 2012, 7 decembrie 2012, 15 ianuarie 2013 și 1 februarie 2013 nu abordează preocupările în materie de concurență identificate de către Comisie, neeliminând obstacolele semnificative din calea concurenței efective rezultate în urma operațiunii notificate. O minoritate se abține. |
11. |
Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia angajamentele IAG sunt insuficiente pentru a aborda toate preocupările în materie de concurență identificate de către Comisie. O minoritate se abține. |
12. |
Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia angajamentele Flybe sunt insuficiente pentru a răspunde tuturor preocupărilor în materie de concurență identificate de către Comisie. O minoritate se abține. |
13. |
Comitetul consultativ este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia operațiunea notificată trebuie, prin urmare, să fie declarată incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) și cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul privind concentrările economice și cu articolul 57 din Acordul privind SEE. O minoritate se abține. |
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/20 |
Raportul final al consilierului-auditor (1)
În cazul Ryanair/Aer Lingus III
(COMP/M.6663)
2013/C 216/06
Context
(1) |
La 24 iulie 2012, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul privind concentrările economice (2), o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea Ryanair Holdings plc dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Aer Lingus Group plc, prin licitație publică anunțată la 19 iunie 2012. |
Comunicarea privind obiecțiunile
(2) |
Comisia a inițiat procedurile în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind concentrările economice la 29 august 2012 și a adoptat o comunicare privind obiecțiunile („CO”) la 13 noiembrie 2012. Aproximativ cu o lună înainte de prezentarea comunicării privind obiecțiunile, la 17 octombrie 2012, Ryanair a prezentat un pachet de angajamente oficiale, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice, pentru care Comisia a hotărât că nu era necesar un test de piață. |
(3) |
Aer Lingus, obiectul licitației publice, prin urmare, cealaltă parte implicată în sensul articolului 11 litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (3), a primit, la 21 noiembrie 2012, o versiune neconfidențială a comunicării privind obiecțiunile. Aceasta și-a exprimat imediat preocuparea cu privire la prelucrarea întregii secțiuni referitoare la angajamentele Ryanair și la evaluarea ulterioară a Comisiei. Aer Lingus a solicitat o copie a secțiunii după respingerea acesteia de către DG Concurență. În urma analizării plângerii motivate, am solicitat DG Concurență să pună la dispoziția Aer Lingus o versiune neconfidențială a secțiunii din comunicarea privind obiecțiunile referitoare la angajamentele Ryanair, în conformitate cu dispozițiile articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare. DG Concurență a solicitat ulterior Ryanair să furnizeze o versiune mai puțin prelucrată a secțiunii referitoare la angajamente, care a fost transmisă ulterior Aer Lingus. |
(4) |
Ryanair și-a prezentat răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile la 28 noiembrie 2012, iar Aer Lingus și-a prezentat observațiile la 30 noiembrie 2012. Niciuna dintre cele două întreprinderi nu a solicitat o audiere oficială. |
(5) |
La 14 decembrie 2012, Comisia a trimis Ryanair o scrisoare de expunere a faptelor, la care Ryanair a răspuns la 20 decembrie 2012. |
Accesul la dosar
(6) |
În urma solicitării transmise, partea notificatoare a primit ulterior drept de acces integral la dosar prin CD-ROM în perioada noiembrie 2012-februarie 2013, în timp ce Aer Lingus a primit dreptul de acces solicitat în măsura în care acest lucru era necesar în vederea elaborării observațiilor, precum și cu diferite ocazii pe parcursul procesului. |
(7) |
În plus, au fost organizate în cazul de față două camere de date privind datele cantitative în perioada 21-23 noiembrie 2012, precum și la 27 noiembrie 2012. Consilierii economici externi ai Ryanair și Aer Lingus au avut drept de acces separat la date, și anume analiza Comisiei privind corelarea tarifelor medii brute practicate de Ryanair și Aer Lingus. |
Terți
(8) |
Trei concurenți ai entităților rezultate în urma concentrării economice, și anume International Airlines Group SA, Flybe Group plc și Aer Arran, un aeroport, și anume conducerea aeroportului Dublin, precum și Departamentul Transporturilor, Turismului și Sportului din Irlanda au demonstrat un „interes suficient” în sensul articolului 18 alineatul (4) din Regulamentul privind concentrările economice, prin urmare, au avut posibilitatea de a fi audiați în scris în calitate de terți. |
Angajamente
(9) |
Pentru a soluționa preocupările în materie de concurență identificate în comunicarea privind obiecțiunile, Ryanair a prezentat seturi revizuite de angajamente la 7 decembrie 2012, 15 ianuarie și 1 februarie 2013, care au fost supuse unui test de piață. Rezultatele testelor de piață și motivele pentru care Comisia a respins angajamentele prezentate au fost explicate de fiecare dată pe parcursul reuniunilor de analiză a situației curente, ultima dintre acestea având loc la 12 februarie 2013. Mai mult, Ryanair a primit drept de acces la dosarul care îi permitea să verifice informațiile pe care se baza poziția Comisiei. |
Drepturile procedurale ale obiectivului concentrării economice
(10) |
Aer Lingus, întreprinderea vizată de preluarea ostilă, s-a plâns cu privire la rolul limitat pe care l-a jucat într-o investigație esențială pentru independența sa. Întreprinderea consideră că nu s-a bucurat nici pe departe de principiul egalității de mijloace. De exemplu, aceasta nu a fost implicată în procesul de notificare prealabilă, a primit în general documente prelucrate excesiv prezentate de către partea notificatoare, nu i s-au transmis documente esențiale la începutul etapei II, a obținut doar un drept de acces limitat la dosar, fiind exclusă din dialogul cu Comisia cu privire la măsurile corective. |
(11) |
Este adevărat că întreprinderile-țintă nu se bucură de același statut procedural precum întreprinderile care efectuează achiziția. Astfel cum a recunoscut chiar Aer Lingus, regulamentele aplicabile atribuie doar un rol limitat celorlalte părți implicate. Prin urmare, nu consider că Aer Lingus s-a aflat în incapacitatea de a-și exercita efectiv, pe parcursul procedurilor în cauză, drepturile care i-au fost conferite în temeiul regulamentelor și al celor mai bune practici aplicabile. În singurul caz în care mi-a fost înaintată spre evaluare o decizie procedurală nefavorabilă, am acordat câștig de cauză Aer Lingus (a se vedea punctul 3 de mai sus). |
Proiectul de decizie a Comisiei
(12) |
În opinia mea, proiectul de decizie face trimitere exclusiv la obiecțiuni cu privire la care părților li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile. Având în vedere natura extrem de sensibilă a anumitor date furnizate de cealaltă parte implicată și de către un terț, Comisia a solicitat și a obținut o procură din partea părții notificatoare care permite consilierilor săi externi: (i) să primească, în numele acesteia, decizia Comisiei exclusiv în scopul furnizării de consiliere; precum și (ii) să transmită Ryanair o copie a deciziei respective, prelucrată în prealabil pentru a exclude informațiile confidențiale. Ambii furnizori sunt conștienți de această divulgare limitată, furnizând în acest sens un acord scris. |
Observații finale
(13) |
Pe ansamblu, concluzionez că toți participanții la proceduri au avut posibilitatea de a-și exercita efectiv drepturile procedurale în cazul de față. |
Bruxelles, 19 februarie 2013.
Michael ALBERS
(1) În conformitate cu articolele 16 și 17 din Decizia președintelui Comisiei Europene din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (JO L 275, 20.10.2011, p. 29) („Decizia 2011/695/UE”).
(2) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (JO L 133, 30.4.2004, p. 1).
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/22 |
Rezumatul Deciziei Comisiei
din 27 februarie 2013
privind declararea unei concentrări ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE
(Cazul COMP/M.6663 – Ryanair/Aer Lingus III)
[notificat cu numărul C(2013) 1106 final]
(Numai textul în limba engleză este autentic)
(Text cu relevanță pentru SEE)
2013/C 216/07
La 27 februarie 2013, Comisia a adoptat o decizie într-un caz de concentrare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (1), în special articolul 8 alineatul (3) din regulament. O versiune neconfidențială a textului integral al deciziei este disponibilă în versiunea lingvistică autentică a cazului pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență, la următoarea adresă:
http://ec.europa.eu/comm/competition/index_en.html
I. PĂRȚILE
(1) |
Ryanair este o companie aeriană cu tarife reduse care furnizează servicii regulate de transport aerian de pasageri dintr-un punct în altul în special în Europa. Aceasta deține o flotă de 294 de aeronave și 51 de baze în toată Europa, cele mai importante fiind Stansted în Londra, Charleroi în Bruxelles, Bergamo în Milano și Dublin. Pe parcursul sezonului estival IATA din 2012, Ryanair a operat zboruri în special pe 62 de rute pe distanțe scurte cu plecare de pe aeroportul Dublin. |
(2) |
Aer Lingus este o companie aeriană din Irlanda care oferă în special servicii regulate de transport aerian direct de pasageri. Sediul principal al Aer Lingus se află pe aeroportul Dublin, de unde aceasta operează cea mai mare parte din zborurile sale regulate. În sezonul estival 2012, Air Lingus (inclusiv Aer Arann) a operat zboruri pe 66 de rute pe distanțe scurte cu plecare de pe aeroportul din Dublin. Aer Lingus nu este membră a niciunei alianțe aeriene. Aceasta promovează conceptul de „arhitectură de rețea deschisă”, poziția sa neutră permițându-i să încheie parteneriate cu diferite alianțe aeriene și să ofere, pe lângă traficul de la un punct la altul, legături spre destinații din întreaga lume prin intermediul principalelor noduri aeriene. |
(3) |
Participația minoritară a Ryanair în întreprinderea Aer Lingus reprezintă 29,82 % din capitalul social total subscris al acesteia din urmă, ceea ce înseamnă că Ryanair este principalul acționar al Aer Lingus. Guvernul irlandez (Ministerul de Finanțe) este cel de al doilea acționar ca mărime, cu o participație de aproximativ 25,1 %. |
II. OPERAȚIUNEA
(4) |
La 24 iulie 2012, Comisia Europeană a primit, în temeiul articolului 4 din Regulamentul privind concentrările economice, o notificare a unei concentrări propuse prin care întreprinderea Ryanair Holdings plc („Ryanair”, Irlanda) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Aer Lingus Group plc („Aer Lingus”, Irlanda), prin licitație publică anunțată la 19 iunie 2012 („tranzacția”). |
III. REZUMAT
(5) |
După prima etapă a investigației de piață, Comisia a concluzionat că tranzacția intra sub incidența Regulamentului privind concentrările economice, ridicând preocupări serioase cu privire la compatibilitatea acesteia cu piața internă și cu Acordul privind SEE. În consecință, la 29 august 2012, Comisia a inițiat procedurile în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind concentrările economice. |
(6) |
Cea de a doua etapă a investigației de piață a confirmat existența unor preocupări în materie de concurență pe o serie de piețe, ceea ce a condus la emiterea comunicării privind obiecțiunile („CO”) la 13 noiembrie 2012. Părțile au avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile prin intermediul răspunsului scris la comunicarea privind obiecțiunile. La 14 decembrie 2012, Comisia a trimis o scrisoare de expunere a faptelor, la care Ryanair a răspuns la 20 decembrie 2012. |
(7) |
În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul privind concentrările economice, Ryanair a prezentat un prim set oficial de angajamente la 17 octombrie 2012. Comisia a hotărât că nu era necesară efectuarea unui test de piață, întrucât angajamentele prezentate la 17 octombrie 2012 nu acopereau toate rutele pe care se concluzionase în mod preliminar, în comunicarea privind obiecțiunile, că tranzacția ar fi ridicat obstacole semnificative în calea concurenței efective. |
(8) |
La 7 decembrie 2012, Ryanair a prezentat o versiune revizuită a angajamentelor. Ulterior prezentării angajamentelor respective, Comisia a lansat un test de piață. După primirea rezultatelor testului, Ryanair a prezentat un set modificat de angajamente la 15 ianuarie 2013. Având în vedere rezultatele celui de al doilea test de piață, Ryanair a prezentat un set revizuit de angajamente la 1 februarie 2013 (denumit în continuare „setul final de angajamente”). A fost lansat un al treilea test de piață. |
(9) |
Investigația de piață a indicat faptul că setul final de angajamente furnizat de Ryanair nu putea să înlăture obstacolele semnificative din calea concurenței efective. |
(10) |
Prin urmare, la 27 februarie 2013, Comisia a adoptat, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul privind concentrările economice, o decizie prin care declara tranzacția ca fiind incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE („decizia”). |
IV. EXPUNERE DE MOTIVE
A. Piețele relevante ale produsului
(11) |
Atât Ryanair, cât și Aer Lingus furnizează servicii regulate de transport aerian de pasageri în interiorul SEE, activitățile acestora suprapunându-se pe 46 de rute spre/dinspre Irlanda. Tranzacția nu afecta alte piețe în afara celor referitoare la serviciile de transport aerian de pasageri. |
1. Abordarea tradițională privind punctul de origine/punctul de destinație (O&D)
(12) |
În conformitate cu practica sa decizională, Comisia a evaluat tranzacția pe baza abordării de tipul pereche de orașe („punct de origine/punct de destinație” – O&D), care reflecta substituibilitatea la nivelul cererii. În consecință, fiecare combinare a unui punct de origine cu un punct de destinație a fost considerată drept o piață separată. |
(13) |
În plus, în cazul de față, Comisia a considerat că transportul de pasageri de tranzit nu făcea parte din aceeași piață cu cea de pasageri O&D și că nu era necesară definirea unei piețe globale pentru zborurile pe distanțe scurte dinspre/spre Irlanda, având în vedere nivelul limitat al substituibilității ofertei între diferite O&D, și nici a unei piețe pentru „clienții insensibili la o anumită destinație”, având în vedere că pentru marea majoritate a pasagerilor un zbor dinspre Irlanda spre o destinație specifică nu putea fi pur și simplu substituit de un zbor spre o altă destinație. |
2. Substituibilitatea aeroporturilor
(14) |
În conformitate cu practica sa decizională anterioară, în momentul definirii piețelor O&D relevante pentru serviciile de transport aerian de pasageri, Comisia a examinat dacă zborurile dinspre sau spre aeroporturile cu suficiente zone de recepție care se suprapuneau puteau fi considerate drept substitute în viziunea pasagerilor. |
(15) |
În evaluarea sa privind substituibilitatea aeroporturilor, Comisia s-a bazat pe următoarele surse calitative și cantitative de probe: (i) deciziile anterioare ale Comisiei, în special decizia din 2007, care a analizat în detaliu substituibilitatea aeroporturilor spre/dinspre Irlanda; (ii) regula celor 100 km sau a unei ore cu mașina ca primă „variabilă reprezentativă” a zonei de recepție a unui aeroport către centrul municipal relevant pentru a stabili dacă aeroporturile pot fi, prima facie, substituibile; (iii) rezultatul investigației de piață; (iv) monitorizarea prețurilor practicate de către Aer Lingus și Ryanair; (v) modul în care Ryanair își comercializa serviciile; și (vi) o analiză privind corelarea prețurilor, care oferea sprijin cantitativ pentru concluziile Comisiei cu privire la definiția pieței. Comisia și-a formulat concluziile prin corelarea probelor. |
(16) |
În cazul de față, substituibilitatea serviciilor regulate de transport aerian dinspre diferite aeroporturi era relevantă din trei motive: (i) pentru a stabili dacă activitățile desfășurate de către părți se suprapuneau; (ii) pentru a evalua constrângerile în materie de concurență ale companiilor aeriene care operau zboruri pe alte aeroporturi; și (iii) pentru a evalua posibilitatea de intrare pe alte aeroporturi relevante. |
(17) |
Activitățile Ryanair se suprapuneau cu cele ale Aer Lingus pe 16 rute (2) pe care ambii transportatori operau zboruri între aceleași două aeroporturi și pentru care nu se punea problema substituibilității aeroporturilor deoarece nu fuseseră identificate alte aeroporturi relevante. |
(18) |
În ceea ce privește alte 10 rute suplimentare (3), deși existau mai multe aeroporturi în orașul de origine sau de destinație, Ryanair și Aer Lingus operau zboruri spre același aeroport (abordarea de tipul „pereche de aeroporturi”). În ceea ce privește anumite rute, celălalt aeroport era deservit, în egală măsură, de una dintre părți sau de o altă companie aeriană. Pentru rutele respective, substituibilitatea aeroporturilor era relevantă, în special, în vederea evaluării proiectelor de intrare aparținând potențialilor concurenți ai părților. Cu toate acestea, întrucât Comisia nu a identificat planuri de intrare/expansiune care ar fi condus la o intrare/expansiune probabilă, oportună și suficientă cu scopul a elimina preocupările în materie de concurență identificate pentru rutele relevante, nu a fost necesară formularea unei concluzii definitive cu privire la substituibilitatea aeroporturilor respective pentru rutele dinspre Dublin, Cork și Shannon, după caz. |
(19) |
Ryanair și Aer Lingus operează zboruri dinspre Irlanda spre diferite aeroporturi de destinație pe 19 rute („perechi de orașe”) (4). În ceea ce privește rutele respective, substituibilitatea aeroporturilor era relevantă pentru a stabili dacă exista o suprapunere a activităților desfășurate de către părți. Prezenta decizie evaluează substituibilitatea unui număr semnificativ de pasageri ai companiilor aeriene Aer Lingus și Ryanair care călătoresc dinspre/spre 17 aeroporturi (5) spre/dinspre Dublin, Cork, Shannon sau Knock. |
(20) |
În ceea ce privește ruta suplimentară rămasă, Dublin-Bristol/Cardiff/Exeter, problema privind substituibilitatea aeroporturilor era relevantă numai pentru a stabili dacă părțile s-ar confrunta cu constrângeri în materie de concurență din cauza zborurilor operate dinspre Exeter spre Dublin [întrucât părțile efectuează zboruri spre același aeroport (Bristol), chestiunea nu era relevantă pentru a stabili dacă exista sau nu o suprapunere a zborurilor]. |
(21) |
Decizia concluzionează că următoarele aeroporturi sunt substituibile pe rutele spre/dinspre Dublin, Cork, Shannon sau Knock, în timp ce întrebarea dacă serviciile regulate de transport aerian direct de pasageri între Dublin sau, după caz, Cork și anumite (6) perechi de aeroporturi aparțin aceleiași piețe a fost lăsată deschisă deoarece aceasta nu afectează evaluarea concurențială:
|
3. Piața de zboruri directe și indirecte
(22) |
În conformitate cu practica decizională anterioară a Comisiei, gradul de substituibilitate a zborurilor indirecte cu zborurile directe depinde în mare parte de durata zborului. În general, cu cât durata zborului este mai lungă, cu atât mai mare va fi probabilitatea ca zborurile indirecte să exercite constrângeri concurențiale asupra zborurilor directe. |
(23) |
Comisia a considerat că, din cauza faptului că, în cazul de față, rutele care se suprapun sunt zboruri pe distanțe scurte (și anume, cu o durată de zbor mai mică de 6 ore) sau medii (rutele cu durate de zbor de peste trei ore în cadrul cărora zborurile directe nu oferă în mod normal posibilitatea de întoarcere pe parcursul aceleiași zile), este improbabil ca zborurile indirecte să exercite constrângeri concurențiale asupra zborurilor directe. Cu toate acestea, prezenta decizie concluzionează că întrebarea dacă zborurile indirecte aparțin sau nu aceleiași piețe poate rămâne deschisă deoarece aceasta nu modifică, în cele din urmă, rezultatul evaluării concurențiale. |
4. Distincția între grupurile de pasageri
(24) |
În decizia din 2007, Comisia a concluzionat că nu era necesară definirea unor piețe separate pentru diferitele categorii de pasageri, în special în baza constatării conform căreia cele două companii aeriene nu au făcut o distincție între diferitele tipuri de pasageri prin alegerea unor bilete dus numai pe rutele pe distanțe scurte. Ryanair, Aer Lingus și o mare parte din respondenții la investigația de piață au împărtășit aceeași concluzie în cazul de față. |
(25) |
Comisia a concluzionat că nu era necesară definirea unor piețe separate pentru diferitele categorii de pasageri în funcție de distincția între pasagerii sensibili/insensibili la durata călătoriei, distincția între pasagerii de afaceri/de vacanță sau abordarea privind „timpul scurs între momentul efectuării rezervării și momentul decolării”. |
5. Substituibilitatea serviciilor de tip charter cu zborurile regulate
(26) |
Ryanair a susținut că, în special pe rutele de vacanță, companiile aeriene de tip charter creau constrângeri concurențiale semnificative la adresa serviciilor prestate de către părți. În plus, Ryanair a evidențiat faptul că declinul activităților comerciale de tip charter în afara Irlandei era o consecință directă a expansiunii Ryanair pe anumite rute de tip charter. |
(27) |
În conformitate cu practica sa decizională anterioară, Comisia a făcut distincție între trei tipuri de activități comerciale desfășurate de companiile aeriene de tip charter:
|
B. Evaluare concurențială
1. Cadrul general
(28) |
Comisia a analizat modificările circumstanțelor pieței începând cu 2007. În ansamblu, principalele modificări au apărut a fi următoarele: (i) criza financiară și economică care a afectat numeroase state membre, inclusiv Irlanda, începând cu anul 2008; (ii) consolidarea suplimentară a sectorului de transport aerian; (iii) numărul scăzut de companii aeriene care oferă servicii regulate pe aeroportul Dublin; (iv) numărul crescând de rute pe care concurează Ryanair și Aer Lingus în comparație cu decizia din 2007 și nivelurile de concentrare; (v) numărul scăzut de operațiuni desfășurate de companiile aeriene de tip charter în afara orașului Dublin; (vi) dezvoltarea unei noi infrastructuri pe aeroportul Dublin. |
2. Tratamentul Aer Arann
(29) |
Comisia a considerat Aer Arann drept un concurent al Ryanair, însă nu și al Aer Lingus. Într-adevăr, întreprinderea Aer Arann este strâns legată și dependentă de Aer Lingus în baza acordului de franciză. Prin urmare, în evaluarea concurențială, cotele de piață ale Aer Arann (care operează sub denumirea comercială „Aer Lingus Regional”) au fost atribuite Aer Lingus. |
3. Cotele de piață și nivelurile de concentrare
(30) |
Părțile ar avea cote de piață extrem de ridicate pe toate cele 46 de rute pe care se suprapun activitățile acestora. |
(31) |
Tranzacția ar crea un monopol pe 28 de rute: Dublin–Alicante/Murcia; Dublin–Berlin; Dublin–Bilbao/Santander; Dublin–Birmingham/East Midlands; Dublin–Bruxelles/Charleroi; Dublin–Budapesta; Dublin–Edinburgh/Glasgow; Dublin–Fuerteventura; Dublin–Glasgow/Prestwick; Dublin–Manchester/Liverpool/Leeds; Dublin–Marsilia; Dublin–Milano/Bergamo; Dublin–Nisa; Dublin–Roma; Dublin–Tenerife; Dublin–Toulouse/Carcassonne; Dublin–Veneția/Treviso; Dublin–Viena/Bratislava; Dublin–Varșovia/Modlin; Cork–Alicante; Cork–Faro; Cork–Londra; Cork–Manchester/Liverpool; Cork–Tenerife; Knock–Birmingham/East Midlands; Knock–Londra; Shannon–Manchester/Liverpool; și Shannon–Londra. |
(32) |
Entitatea rezultată în urma concentrării economice ar opera împreună cu alți transportatori pe 18 rute care se suprapun. |
(33) |
Pe 11 din cele 18 rute, celălalt (ceilalți) transportator(i) este (sunt) o companie (companii) de tip charter. Cotele de piață combinate ale părților pentru fiecare dintre rutele respective ar depăși 80 %. |
(34) |
Pe 6 alte rute din cele 18, concurenții părților sunt companii aeriene care oferă servicii regulate de transport aerian și al căror model de afaceri este diferit de cel al părților. Pentru cele 6 rute în cauză, cotele de piață combinate ale Ryanair și Aer Lingus ar depăși 50 %. |
(35) |
Pe ultima rută rămasă, Dublin-Bristol/Cardiff/Exeter, chiar dacă zborurile dintre Dublin și Exeter sunt incluse pe piața relevantă, concurentul părților este Flybe, o companie regională care oferă servicii regulate de transport aerian cu o cotă de piață marginală care variază între (5-10 %) (7). |
4. Concurența strânsă dintre Ryanair și Aer Lingus
(36) |
Investigația Comisiei a indicat faptul că Ryanair și Aer Lingus concurează în mod activ pe toate rutele care se suprapun. |
(37) |
Ryanair și Aer Lingus sunt singurii transportatori care operează pe majoritatea rutelor care se suprapun (28 din 46), prin urmare, întreprinderile reprezintă una pentru cealaltă cel mai apropiat concurent pe rutele respective. |
(38) |
Chiar și în cazul rutelor pe care Ryanair și Aer Lingus se confruntă cu unul sau mai mulți concurenți, părțile reprezintă de departe una pentru cealaltă cel mai important concurent, după cum o indică, inter alia, diferența semnificativă dintre cota de piață a concurentului (concurenților) și cea a fiecăreia dintre părți. Fiecare parte reprezintă cel mai apropiat concurent al celeilalte, având în vedere, de asemenea, rutele pe care operează o companie de tip charter, pentru care părțile reprezintă de departe cei mai importanți concurenți. |
(39) |
De asemenea, Ryanair și Aer Lingus dețin modele de afaceri similare, care diferă de cele ale majorității concurenților acestora. În special, atât Ryanair, cât și Aer Lingus furnizează (în principal) servicii de la un punct la altul, care diferă de serviciile de tip „feeder” ale transportorilor organizați în rețea. Ambele întreprinderi aplică modele reale de stabilire a prețurilor pentru călătoriile dus, operează o singură clasă pentru zborurile pe distanțe scurte, iar cea mai mare parte a rezervărilor se fac prin intermediul site-ului lor interne, mai puțin prin intermediul agențiilor de turism, spre deosebire de transportatorii organizați în rețea. În plus, spre deosebire de alți concurenți, cele două companii aeriene se bucură de recunoaștere la scară largă în Irlanda, exploatând baze naționale importante, în special pe aeroportul din Dublin. |
(40) |
Analiza regresiei efectuată de către Comisie a confirmat existența unei interacțiuni concurențiale semnificative între Ryanair și Aer Lingus. |
(41) |
Decizia a concluzionat că Aer Lingus și Ryanair se află în strânsă concurență. Mai mult, se poate afirma că cele două companii aeriene reprezintă una pentru cealaltă cel mai apropiat concurent pe principalele rute care se suprapun. Prin urmare, tranzacția ar conduce la eliminarea relației de strânsă concurență și a importantelor constrângeri concurențiale exercitate de transportatori unul asupra celuilalt înainte de efectuarea tranzacției. Opțiunile de călătorie ale clienților ar fi reduse în mod semnificativ și este improbabil ca concurenții să fie capabili să exercite suficiente constrângeri asupra comportamentului de piață al entității rezultate în urma concentrării economice, în special în ceea ce privește stabilirea tarifelor. |
5. Intrarea pe piață/Obstacole în calea intrării pe piață
(42) |
Investigația Comisiei a confirmat faptul că există obstacole semnificative în calea intrării pe piață care ar face dificilă orice nouă intrare pe rutele pe care se suprapun activitățile părților. |
(43) |
Obstacolele în calea intrării erau legate de pozițiile puternice deținute de Ryanair și Aer Lingus pe piața irlandeză și, în special, de următorii factori:
|
(44) |
Concluzia potrivit căreia obstacolele în calea intrării pe piață sunt semnificative în cazul de față a fost consolidată de faptul că în ultimii ani nu au avut loc decât puține intrări (din partea unor companii aeriene altele decât Ryanair și Aer Lingus) pe rutele care se suprapun. |
6. Forme de intrare/expansiune
(45) |
Rezultatele investigației de piață au indicat că, pentru a fi un concurent eficient pentru entitatea rezultată în urma concentrării economice pe aeroporturile Dublin, Cork și Shannon, un nou operator ar trebui să înființeze o bază pe fiecare dintre aeroporturile menționate anterior. În lipsa unui număr semnificativ de rute pe care să difuzeze costurile fixe în cauză, ar fi dificil de atins același nivel de eficiență din punct de vedere al costurilor cu cel înregistrat de Ryanair și Aer Lingus. De asemenea, o bază permite un orar atractiv cu plecări de dimineață și sosiri seara târziu, operațiuni suficiente, o prezență corespunzătoare pe piață și sensibilizarea cu privire la mărcile comerciale. |
(46) |
Decizia concluzionează că o bază în Irlanda (în special pe aeroportul Dublin) ar fi, prin urmare, esențială pentru transportatorii aerieni pentru a putea acoperi în mod corespunzător piața irlandeză și pentru a putea exercita o presiune concurențială corespunzătoare asupra entității rezultate în urma concentrării economice. |
7. Planurile de intrare ale concurenților actuali și potențiali
(47) |
Comisia a analizat dacă potențialii concurenți aveau planuri de intrare și de expansiune la nivel individual sau cumulat care ar fi fost suficiente pentru a compensa efectele anticoncurențiale ale tranzacției asupra rutelor vizate. |
(48) |
În plus, în cazul de față, intrarea concurențială ar trebui să aibă loc pe 32 de rute care se suprapun și în cazul cărora Ryanair deține baze la ambele capete. În astfel de circumstanțe intrarea părea cu atât mai dificilă. De asemenea, potrivit majorității concurenților, simpla posibilitate de intrare nu ar fi disciplinat entitatea rezultată în urma tranzacției. |
(49) |
Decizia concluzionează că efectele anticoncurențiale ale tranzacției nu ar fi compensate în mod suficient de intrarea pe o rută izolată sau de expansiunea transportatorilor care operează pe anumite rute spre și dinspre bazele lor de reședință. |
8. Concurența actuală (8)
(50) |
Decizia concluzionează că tranzacția ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective, în special în urma creării unei poziții dominante pe următoarele 28 de rute pe care entitatea rezultată în urma concentrării economice s-ar bucura de un monopol în urma tranzacției: Dublin–Alicante/Murcia; Dublin–Berlin; Dublin–Bilbao/Santander; Dublin–Birmingham/East Midlands; Dublin–Bruxelles; Dublin–Budapesta; Dublin–Edinburgh/Glasgow; Dublin–Fuerteventura; Dublin–Glasgow International/Prestwick; Dublin–Manchester/Liverpool/Leeds; Dublin–Marsilia; Dublin–Milano; Dublin–Nisa; Dublin–Roma; Dublin–Tenerife; Dublin–Toulouse/Carcassonne; Dublin–Veneția/Treviso; Dublin–Viena/Bratislava; Dublin–Varșovia/Modlin; Cork–Alicante; Cork–Faro; Cork–Londra; Cork–Manchester/Liverpool; Cork–Tenerife; Knock–Birmingham/East Midlands; Knock–Londra; Shannon–Manchester/Liverpool și Shannon–Londra. |
(51) |
Decizia concluzionează că tranzacția ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective în urma creării unei poziții dominante pe următoarele 7 rute pe care operează și alte companii care furnizează servicii regulate de transport aerian: Dublin–Bristol/Cardiff/Exeter (indiferent de definiția exactă a pieței); Dublin–Frankfurt; Dublin–Londra; Dublin–Madrid; Dublin–München; Dublin–Paris și Dublin–Stockholm. De asemenea, tranzacția ar putea conduce la eliminarea relației strânse de concurență dintre Ryanair și Aer Lingus, prin urmare, la eliminarea constrângerii importante pe care ambele întreprinderi o exercită una asupra celeilalte în materie de concurență înainte de realizarea tranzacției pe fiecare dintre rutele menționate anterior. În consecință, opțiunile de călătorie ale clienților ar fi reduse în mod semnificativ, fiind improbabil ca celălalt (ceilalți) concurent (concurenți) activ(i) pe fiecare dintre rutele respective să exercite suficiente constrângeri asupra comportamentului de piață al entității rezultate în urma concentrării economice, în special în ceea ce privește stabilirea tarifelor pe rutele vizate. |
(52) |
Decizia concluzionează că tranzacția ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective, în special în urma stabilirii unei poziții dominante pe următoarele 11 rute pe care operează companii aeriene de tip charter: Dublin–Barcelona, Dublin–Faro, Dublin–Gran Canaria, Dublin–Ibiza, Dublin–Lanzarote, Dublin–Malaga, Dublin–Palma, Cork–Barcelona, Cork–Lanzarote; Cork–Malaga și Cork Palma. Mai mult, tranzacția poate conduce la eliminarea relației strânse de concurență dintre Ryanair și Aer Lingus, prin urmare, la eliminarea constrângerii importante pe care ambele întreprinderi o exercită una asupra celeilalte în materie de concurență înainte de realizarea tranzacției pe rutele respective. În consecință, opțiunile de călătorie ale clienților ar fi reduse în mod semnificativ, fiind improbabil ca companiile aeriene de tip charter să exercite suficiente constrângeri asupra comportamentului de piață al entității rezultate în urma concentrării economice, în special în ceea ce privește stabilirea tarifelor pe rutele vizate. |
9. Concurența potențială
(53) |
Concurența pe rutele pe care operează în prezent Ryanair și Aer Lingus în afara aeroporturilor Dublin, Shannon și Cork, unde ambele companii aeriene dețin baze, nu poate fi luată în considerare în mod separat. O astfel de analiză izolată ar implica faptul că piețele respective ale produsului sunt în totalitate independente una față de cealaltă. Ambii transportatori dispun de flexibilitatea necesară pentru a devia și adăuga rute din bazele lor existente spre aeroporturile respective ca răspuns la modificările structurii concurențiale a diferitelor rute operate din bazele lor. Prin urmare, analiza trebuie să ia în considerare în ce măsură dispariția celui mai apropiat și mai important concurent ar putea elimina concurența potențială care ar fi exercitat constrângeri asupra Ryanair și Aer Lingus în absența tranzacției. |
(54) |
Analiza Comisiei a evidențiat faptul că, drept consecință a modelului dinamic de intrare în concurență reciprocă a celor două întreprinderi și a impactului foarte limitat al intrării altor transportatori asupra părților, Ryanair și Aer Lingus exercită o potențială constrângere în materie de concurență una asupra celeilalte. |
(55) |
Conform unei abordări prudente, decizia concluzionează că tranzacția ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective, în special în urma creării sau a consolidării unei poziții dominante, prin eliminarea celui mai credibil potențial nou operator pe următoarele 6 rute: (i) rutele care pot concura cu Ryanair: Dublin–Bologna, Dublin–Bordeaux, Cork–Paris/Beauvais, Cork–München/Memmingen, Cork–Birmingham; (ii) ruta care poate concura cu Aer Lingus: Dublin-Newcastle. |
C. Creșteri ale eficienței
(56) |
Ryanair a menționat că tranzacția ar genera creșteri semnificative ale eficienței care ar avantaja toți clienții. Ryanair și-ar aplica expertiza în materie de reducere a costurilor cu scopul de a îmbunătăți eficiența Aer Lingus, de a-și reduce costurile și tarifele aeriene, precum și de a-și spori competitivitatea în raport cu alte companii aeriene pe aeroporturile principale. |
(57) |
Ryanair nu a furnizat informații relevante menite să demonstreze dacă respectivele creșteri ale eficienței erau verificabile, specifice unei concentrări economice și puteau fi transferate clienților, iar Comisia nu deține probe verificabile conform cărora Ryanair ar fi capabilă să reducă costurile Aer Lingus fără a compensa reducerile altor elemente benefice pentru clienți, cum ar fi calitatea serviciului sau locația aeroportului. De asemenea, era improbabil ca o serie de creșteri ale eficienței menționate de către Ryanair să fie specifice unei concentrări economice (cum ar fi costurile reducerilor de personal, costurile combustibilului și costurile de distribuție). |
(58) |
Prin urmare, creșterile eficienței menționate de către Ryanair nu îndeplineau cele trei condiții cumulative prevăzute în Orientările privind concentrările orizontale. În plus, având în vedere cotele de piață combinate extrem de ridicate și absența unei intrări probabile, oportune și suficiente, rezulta că nu ar fi avut loc un transfer suficient al presupuselor creșteri ale eficienței către clienți. |
D. Angajamente
1. Descrierea setului final de angajamente
1.1.
(59) |
Ryanair s-a oferit să cedeze în favoarea Flybe o nouă întreprindere de sine stătătoare (denumită în continuare „afacerea de dezinvestiție”, care poate fi denumită și „Flybe Irlanda”), căreia i-ar transfera o serie de active, inclusiv, inter alia, numerar în valoare de 100 de milioane EUR, închirierea a cel puțin 9 aeronave Airbus A 320, sloturi orare pe aeroport (la origine și la destinație), personal, o licență scutită de redevență, neexclusivă, fără drept de sublicență și netransferabilă pentru marca comercială „Aer Lingus” pentru o perioadă de 3 ani. Marca comercială respectivă ar fi utilizată împreună cu marca „Flybe”. |
(60) |
Ryanair se angaja să elaboreze, în colaborare cu Flybe, un plan de afaceri pentru primul an de funcționare a afacerii de dezinvestiție, reflectând o valoare convenită a profiturilor anuale proiectate înainte de impozitare. |
(61) |
Flybe ar opera un orar convenit pe 43 de rute pe parcursul unei perioade minime de 6 sezoane IATA. Cu condiția ca frecvențele săptămânale cumulate per sezon programate de afacerea de dezinvestiție pe toate rutele spre/dinspre Irlanda să rămână neschimbate, Flybe trebuia să programeze zboruri numai pe: (i) 90 % din rutele Flybe în cel de al treilea și cel de al patrulea sezon IATA din primele 6 sezoane IATA; și (ii) 85 % din rutele Flybe în cel de al cincilea și cel de al șaselea sezon IATA din primele 6 sezoane IATA. |
(62) |
În caz de utilizare necorespunzătoare a sloturilor orare, a fost stabilit un mecanism de sancționare pe o scară mobilă care reflecta importanța rutei și prin intermediul căruia sancțiunile se diminuau treptat pe parcursul primelor 6 sezoane IATA. |
(63) |
Pe parcursul primelor 6 sezoane IATA, Flybe ar înființa o bază pe aeroportul Dublin, cu o aeronavă operațională pe aeroportul Cork. |
(64) |
Pe parcursul primelor 3 sezoane IATA, pagina de întâmpinare a site-ului internet al Aer Lingus ar fi împărțită în două jumătăți purtând denumirile comerciale și logo-urile Aer Lingus și, respectiv, ale afacerii de dezinvestiție, ambele conținând hyperlinkuri către site-urile internet unde se efectuează rezervările. După primele 3 sezoane IATA, site-ul internet al Aer Lingus ar afișa în partea superioară o siglă cu un link către site-ul internet al afacerii de dezinvestiție. |
(65) |
În ceea ce privește cele 6 rute operate de Aer Arann, Flybe urma să își îndeplinească obligația de operare pe rutele respective prin asumarea acordului de franciză al Aer Arann sau prin încheierea unui nou acord de franciză cu Aer Arann. |
1.2.
(66) |
Pe parcursul celor 6 sezoane IATA, Ryanair a stabilit că IAG urma să opereze pe rutele Dublin–Londra, Cork–Londra și Shannon–Londra cu ajutorul unei aeronave Airbus A319 sau al unei aeronave echivalente, utilizând propriile sloturi orare în combinație cu cele cedate de către Ryanair:
|
1.3.
(67) |
În conformitate cu o procedură de transfer al sloturilor orare și pe parcursul celor 6 sezoane IATA, Ryanair s-a angajat să transfere sau să determine Aer Lingus să transfere către orice transportator interesat suficiente sloturi orare pentru a putea opera frecvențe cu propria aeronavă pe rutele Dublin–Londra, Cork–Londra și/sau Shannon–Londra, cu condiția ca numărul de sloturi orare transferate să nu depășească diferența de rute care se suprapun cu ruta relevantă. |
1.4.
(68) |
Pe parcursul primelor 6 sezoane IATA și în orice moment ulterior, Ryanair s-a angajat să transfere sau să determine Aer Lingus să transfere, către orice transportator interesat, sloturi orare pentru potențialele rute concurente. |
2. Evaluarea setului final de angajamente
2.1.
(69) |
Comisia a considerat că Flybe nu era un cumpărător adecvat în mâinile căruia afacerea de dezinvestiție să devină o forță competitivă activă pe piață. |
(70) |
În primul rând, Comisia a considerat că, în absența unor active definite în mod specific care să fie cedate ca parte din afacerea Flybe Irlanda, nu existau suficiente probe pe baza cărora să concluzioneze că afacerea de dezinvestiție ar fi deținut activele necesare pentru a constitui o afacere viabilă și competitivă. |
(71) |
În al doilea rând, în ceea ce privește modelul de afaceri al Flybe, Comisia a considerat că, în timp ce operațiunile desfășurate pe rutele care leagă Irlanda de Regatul Unit s-ar încadra în modelul de afaceri actual al Flybe, în funcție de aeronava utilizată, alte rute, în special rutele de vacanță cu sectoare mai lungi, nu s-ar încadra în modelul de afaceri actual al Flybe. Mai mult, Comisia a constatat faptul că Flybe nu deținea experiența necesară pentru a opera aeronava Airbus A320, prin urmare, s-ar fi confruntat cu o provocare în ceea ce privește înțelegerea pieței pe care urma să își desfășoare activitatea. |
(72) |
În al treilea rând, Comisia a considerat că acordul în temeiul căruia Ryanair urma să elaboreze un plan de afaceri de un an pentru Flybe Irlanda, precum și acordul în temeiul căruia Ryanair ar fi (re)structurat baza tarifară a afacerii de dezinvestiție, deși nu conducea la o relație de durată între entitatea rezultată în urma concentrării economice și afacerea de dezinvestiție, nu părea compatibil cu conceptul de concurent independent. |
(73) |
În al patrulea rând, având în vedere că experiența anterioară a Flybe în ceea ce privește operarea de zboruri pe piețe noi era destul de diferită de propunerea de achiziție a Flybe Irlanda, că Flybe deținea doar o experiență limitată pe piața irlandeză și că Flybe, spre deosebire de Aer Lingus, deținea o experiență și antecedente limitate în ceea ce privește concurența cu Ryanair, Comisia a considerat că elementele respective nu furnizau suficiente probe pentru a concluziona că Flybe deținea experiența relevantă pentru a menține și dezvolta Flybe Irlanda drept o forță competitivă viabilă și activă pentru entitatea rezultată în urma concentrării economice. |
(74) |
În al cincilea rând, Comisia a concluzionat că Flybe nu deținea resursele financiare necesare pentru a menține și dezvolta Flybe Irlanda drept o forță competitivă viabilă și activă pe termen scurt pentru entitatea rezultată în urma concentrării economice. |
(75) |
În al șaselea rând, în ceea ce privește capacitatea de a concura cu entitatea rezultată în urma tranzacției, Comisia a considerat că, în pofida licenței asupra mărcii înregistrate propuse, a măsurilor de publicitate pe site-ul internet și a injecției de capital în Flybe Irlanda, nu era sigur dacă Flybe s-ar fi aflat în poziția de a crea o marcă comercială suficient de puternică, în special pentru pasagerii irlandezi, care să îi permită să exercite constrângeri efective asupra entității rezultate în urma concentrării economice cu scopul de a elimina preocupările în materie de concurență identificate de către Comisie. De asemenea, capacitatea Flybe de a exercita constrângeri efective asupra entității rezultate în urma concentrării economice cu scopul de a elimina preocupările în materie de concurență identificate de către Comisie putea fi afectată de operațiunile de bază limitate propuse și de numărul propus de frecvențe cedate și de capacități implicate. În cele din urmă, Comisia a considerat că era improbabil ca baza tarifară și veniturile Flybe Irlanda să îi permită acesteia să efectueze operațiuni profitabile pe cele 43 de rute. |
(76) |
În al șaptelea rând, Comisia a concluzionat că Flybe nu ar fi beneficiat de suficiente stimulente pentru a continua să opereze pe termen lung, cel puțin pe o parte semnificativă a celor 43 de rute Flybe. |
(77) |
Mai mult, Comisia a concluzionat că angajamentele referitoare la Flybe nu ar fi putut fi puse în aplicare în timp util în contextul acordului de franciză. De asemenea, Comisia nu putea stabili în mod clar dacă angajamentele propuse, odată puse în aplicare, ar fi soluționat în întregime și fără echivoc preocupările în materie de concurență identificate în prezenta decizie cu privire la rutele Aer Arann. |
(78) |
În cele din urmă, angajamentele nu erau definite în mod clar și ridicau îndoieli cu privire la punerea lor în aplicare în timp util. |
2.2.
(79) |
Comisia nu putea să concluzioneze în mod rezonabil cu o certitudine suficientă că noile structuri comerciale rezultate din setul final de angajamente referitoare la cele trei rute spre Londra erau suficient de funcționale și de durabile pentru a garanta faptul că obstacole semnificative existente în calea concurenței efective pe cele trei rute spre Londra nu s-ar fi materializat pe parcursul și ulterior perioadei minime. |
(80) |
Indiferent dacă acordul de închiriere a sloturilor orare pe aeroportul Gatwick sau acordul de transfer al sloturilor orare de pe aeroporturile Heathrow–Gatwick ar fi intrat sau nu în vigoare, capacitatea globală pe rute putea să scadă, entitatea rezultată în urma concentrării economice urmând să păstreze o poziție dominantă în ceea ce privește frecvențele și capacitatea pe cele trei rute spre Londra (Dublin, Cork și Shannon). De asemenea, IAG deține un model de afaceri diferit care se concentrează cu precădere pe pasagerii de afaceri și de legătură (relevant în cazul în care acordul de transfer al sloturilor orare de pe aeroporturile Heathrow–Gatwick se află în vigoare). Prin urmare, Comisia a considerat că IAG nu ar exercita suficiente constrângeri asupra entității rezultate în urma tranzacției pe parcursul perioadei minime. |
(81) |
Comisia a considerat că IAG ar fi părăsit cel mai probabil cele trei rute dinspre Gatwick, reducând în mod semnificativ operațiunile efectuate pe cele trei rute dinspre Heathrow la sfârșitul perioadei minime. De asemenea, Comisia nu a identificat, pe parcursul investigației de piață, o intrare probabilă, oportună și suficientă pe rutele respective. |
(82) |
În cele din urmă, nivelul de complexitate a angajamentelor, incoerențele dintre angajamente, formularul RM și acordul IAG, precum și mecanismul de soluționare a litigiilor ridicau îndoieli cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor în timp util. |
2.3.
(83) |
Pe baza tuturor probelor disponibile, inclusiv a rezultatelor testului de piață, Comisia a considerat că setul final de angajamente nu va conduce, probabil, la intrarea pe piață a unor noi operatori capabili să exercite suficiente constrângeri concurențiale asupra entității rezultate în urma concentrării economice. |
(84) |
Setul final de angajamente nu permitea Comisiei să concluzioneze în mod rezonabil cu o certitudine suficientă că punerea în aplicare a angajamentelor în timp util ar fi fost posibilă și că acestea urmau să fie suficient de funcționale și de durabile pentru a garanta faptul că obstacolele existente în calea concurenței efective pe care angajamentele respective erau proiectate să le îndepărteze nu s-ar fi materializat într-un viitor relativ apropiat. |
(85) |
Comisia nu a putut stabili în mod clar dacă setul final de angajamente ar fi soluționat în întregime și fără echivoc, în urma punerii sale în aplicare, îngrijorările în materie de concurență identificate în prezenta decizie. |
(86) |
Prin urmare, s-a concluzionat că angajamentele furnizate de către Ryanair nu puteau să remedieze obstacolele semnificative identificate în calea concurenței efective, prin urmare, tranzacția nu putea fi compatibilă cu piața internă. |
V. CONCLUZII
(87) |
Din motivele expuse anterior, prezenta decizie concluzionează că concentrația propusă ar fi ridicat obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața internă sau pe o parte considerabilă a acesteia. |
(88) |
În consecință, concentrația economică în cauză a fost declarată incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE. |
(1) JO L 24, 29.1.2004, p. 1 („Regulamentul privind concentrările economice”). Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”), care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a introdus anumite modificări, cum ar fi înlocuirea termenului „Comunitate” cu cel de „Uniune” și a termenului „piață comună” cu cel de „piață internă”. În prezenta decizie se va utiliza terminologia TFUE.
(2) Dublin–Berlin, Dublin–Budapesta, Dublin–Faro, Dublin–Fuerteventura, Dublin–Gran Canaria, Dublin–Ibiza, Dublin–Lanzarote, Dublin–Madrid, Dublin–Malaga, Dublin–Marsilia, Dublin–Nisa, Dublin–Palma, Cork–Malaga, Cork–Faro, Cork–Lanzarote, Cork–Palma.
(3) Dublin–Barcelona El Prat/Girona/Reus, Dublin–Alicante/Murcia, Dublin–Tenerife Sud/Tenerife Nord, Dublin–Manchester/Liverpool/Leeds Bradford, Dublin–Londra Heathrow/Gatwick/Luton/Stansted/City/Southend, Cork–Londra Heathrow/Gatwick/Stansted, Dublin–Birmingham/East Midlands, Dublin–Edinburgh/Glasgow, Cork–Alicante/Murcia, Cork–Tenerife Sud/Tenerife Nord.
(4) Dublin–Bilbao/Santander, Dublin–Bruxelles/Charleroi, Dublin–Milano Malpensa/Milano Linate/Bergamo, Dublin–Frankfurt/Frankfurt Hahn, Dublin–Roma Ciampino/Roma Fiumicino, Dublin–Viena/Bratislava, Dublin–Paris CDG/Paris Beauvais/Orly, Dublin–Toulouse/Carcassonne, Dublin–Glasgow/Prestwik, Dublin–Veneția/Treviso, Dublin–München/Memmingen, Dublin–Varșovia/Varșovia–Modlin, Dublin–Stockholm Arlanda/Skavsta, Cork–Barcelona El Prat/Girona/Reus, Cork–Manchester/Liverpool/Leeds Bradford, Knock–Birmingham/East Midlands, Knock–Londra Heathrow/Gatwick/Luton/Stansted/City/Southend, Shannon–Manchester/Liverpool/Leeds Bradford, Shannon–Londra Heathrow/Gatwick/Luton/Stansted/City/Southend.
(5) Trebuie remarcat faptul că, în timp ce există 19 rute pentru care era relevantă substituibilitatea aeroporturilor, sunt disponibile doar 17 perechi de aeroporturi, și anume: Barcelona El Prat, Girona și Reus; Bilbao și Santander; aeroporturile din Londra (Heathrow, Gatwick, Stansted, Luton și City); Stockholm Arlanda și Skavsta; Manchester, Liverpool și Leeds Bradford (pentru Cork și Shannon); Toulouse și Carcassone; Birmingham și East Midlands (pentru Knock); Milano Linate, Malpensa și Bergamo; Veneția și Treviso; Bruxelles și Charleroi; München și Memmingen; Viena și Bratislava; Glasgow și Prestwick; Paris CDG, Beauvais și Orly; Varșovia și Modlin; Frankfurt și Hahn; Roma Fiumicino și Ciampino.
(6) Aeroportul Londra Southend și aeroporturile din Londra, Edinburgh și Glasgow, Manchester, Liverpool, Leeds Bradford (pentru Dublin), Birmingham și East Midlands (pentru Dublin), Bristol/Cardiff/Exeter, Alicante și Murcia, Tenerife Nord/Sud.
(7) Cu toate acestea, ruta respectivă ar reprezenta un monopol în cazul în care piața ar include numai serviciile de transport aerian dintre aeroporturile Dublin și Bristol.
(8) Comisia concluzionează că toate rutele de pe care părțile s-au retras în urma anunțării tranzacției nu sunt specifice tranzacției, acestea nefiind tratate drept o suprapunere a activităților părților în scopul evaluării concurențiale. Rutele respective sunt: Dublin–Cracovia, Dublin–Verona și Dublin–Vilnius.
INFORMĂRI PROVENIND DE LA STATELE MEMBRE
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/31 |
Măsuri de reorganizare
Decizia privind o măsură de reorganizare a întreprinderii „International Union Insurances SA”
(Publicare realizată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare)
2013/C 216/08
Întreprinderea de asigurare |
International Union Insurances SA, cu sediul la Ilia Iliou 66 11764 Atena, nr. de înregistrare al companiei 12836/B/05/1986, cod fiscal nr. 094058455, reprezentată legal de Andreas Valiraki, președinte al Consiliului de administrație al societății |
||||
Data, intrarea în vigoare și tipul deciziei |
Decizia nr. 80/3/28.6.2013 a Comitetului pentru credite și asigurări al Băncii Greciei privind interzicerea de a dispune liber (înghețare) de toate activele și conturile pentru provizioane tehnice deținute de International Union Insurances SA la momentul adoptării deciziei și de toate resursele financiare deținute de aceasta, în Grecia sau în străinătate. În plus, se suspendă toate activitățile de asigurare ale societății, în toate domeniile. Intrarea în vigoare: 28.6.2013 Data expirării: 15.7.2013 |
||||
Autoritatea competentă |
|
||||
Autoritatea de supraveghere |
|
||||
Administratorul desemnat |
|
||||
Legislația aplicabilă |
Legislația elenă conformă cu articolul 9 și articolul 17c din Decretul legislativ nr. 400/1970 |
V Anunțuri
PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
Comisia Europeană
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/32 |
Notificare prealabilă a unei concentrări
(Cazul COMP/M.7001 – Carlyle/Klenk Holz)
Caz care poate face obiectul procedurii simplificate
(Text cu relevanță pentru SEE)
2013/C 216/09
1. |
La 22 iulie 2013, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1) prin care întreprinderea CSP III Klenk (Cayman), Ltd, societate vehicul în scop de achiziții, deținută și controlată de fonduri gestionate de The Carlyle Group (SUA), dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Klenk Holz AG (Germania) prin achiziționare de acțiuni. |
2. |
Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:
|
3. |
În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare. |
4. |
Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă. Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.7001 – Carlyle/Klenk Holz, la următoarea adresă:
|
(1) JO L 24, 29.1.2004, p. 1 [„Regulamentul (CE) privind concentrările economice”].
(2) JO C 56, 5.3.2005, p. 32 („Comunicarea privind o procedură simplificată”).
30.7.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 216/33 |
Notificare prealabilă a unei concentrări
(Cazul COMP/M.6922 – Triton/Logstor)
(Text cu relevanță pentru SEE)
2013/C 216/10
1. |
La 19 iulie 2013, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Tri-Langley Acquisition ApS, societate vehicul în scop de achiziții controlată în ultimă instanță de Triton Managers III Limited și TFF III Limited, („Triton”, Jersey) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul unic asupra LRA III ApS („Logstor”, Danemarca), prin achiziționare de acțiuni. |
2. |
Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:
|
3. |
În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea nu se ia o decizie finală în această privință. |
4. |
Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă. Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6922 – Triton/Logstor, la următoarea adresă:
|
(1) JO L 24, 29.1.2004, p. 1 [„Regulamentul (CE) privind concentrările economice”].