COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI

4.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 157/4

Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 157/04

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

CERERE DE MODIFICARE

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

CERERE DE MODIFICARE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 9

„DINDE DE BRESSE”

NR. CE: FR-PDO-0217-0144-08-04-2010

IGP ( ) DOP ( X )

1. Rubrica din caietul de sarcini care face obiectul modificării

—		Denumirea produsului
—	☒	Descrierea produsului
—	☒	Aria geografică
—		Dovada originii
—	☒	Metoda de obținere
—	☒	Legătura
—	☒	Etichetarea
—	☒	Cerințele naționale
—	☒	Altele (referințe privind structurile de control)

2. Tipul modificării (modificărilor)

—		Modificare a documentului unic sau a fișei-rezumat
—	☒	Modificare a caietului de sarcini al DOP sau al IGP înregistrate pentru care nu s-a publicat niciun document unic și nicio fișă-rezumat
—		Modificare a caietului de sarcini care nu generează nicio modificare a documentului unic publicat [articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]
—		Modificare temporară a caietului de sarcini ca urmare a adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice [articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

3. Modificare (modificări)

3.1. Rubrica „Descrierea produsului”

Descrierea produsului se completează cu durata totală de creștere, care se stabilește la minimum 28 de săptămâni.

Se retrage greutatea maximă care fusese stabilită pentru curcani.

„Dinde de Bresse” nu poate fi comercializat decât în perioada sărbătorilor de iarnă, cu mențiunea că această perioadă este cuprinsă între 1 noiembrie și 31 ianuarie, în funcție de data livrării loturilor de pui de curcă.

Se precizează modalitățile de prezentare a curcanilor. Curcanii pot fi comercializați sub următoarele forme: „parțial eviscerat”, „gata pentru a fi gătit” sau „eviscerat”, cu cap și guler de fulgi și trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să prezinte o conformație bună și un strat de grăsime corespunzător, să aibă multă carne, cu fileuri dezvoltate; pielea trebuie să fie fină, curată, fără tijele penelor, fără zdrențuiri, vânătăi sau colorații anormale.

3.2. Rubrica „Aria geografică”

Sunt precizate etapele care trebuie să se desfășoare în cadrul ariei geografice a denumirii: curcanii care beneficiază de denumirea de origine protejată trebuie să fie crescuți, sacrificați și pregătiți în aria geografică. Pregătirea curcanilor (finalizarea operațiunii de jumulire și curățarea gulerului de fulgi) trebuie să fie, de asemenea, realizată în aria geografică de către operatorii din acest sector. Această etapă de pregătire, care contribuie la selecția curcanilor cărora li se aplică denumirea de origine protejată „Dinde de Bresse”, este importantă pentru garantarea prezentării și a calității produsului.

În plus, au fost operate unele rectificări ale unor erori materiale din lista comunelor și o hartă a ariei geografice a denumirii de origine protejate a fost anexată la caietul de sarcini.

3.3. Rubrica „Metoda de obținere”

Se fac unele precizări în legătură cu regulile generale privind alimentația „Dinde de Bresse”:

—	se introduc atât interdicția de folosi OMG în alimentația „Dinde de Bresse”, inclusiv în hrana distribuită în perioada de demaraj, cât și interdicția de plantare în exploatații a unor specii vegetale modificate genetic;

—	caietul de sarcini prevede, în caz de condiții climatice excepționale (temperaturi ridicate, furtună), posibilitatea plasării curcanilor în incinte acoperite pentru a le proteja sănătatea în perioada de creștere;

—	se adaugă posibilitatea de utilizare a unor substanțe acidifiante și de purificare (suplimente) în apa de băut a animalelor. Aceste suplimente au un scop preventiv, acționând împotriva apariției unor boli, și garantează o mai bună igienă și calitate a apei distribuite curcanilor;

—	se introduc, de asemenea, precizări privind compoziția alimentației în diversele perioade de creștere;

—

în perioada de demaraj: astfel, se adaugă o listă pozitivă a categoriilor de materii prime utilizate în alimentația de demaraj, alături de precizări privind compoziția acestei alimentații, a cărei calitate este superioară celei a unei alimentații-standard (% cereale și subproduse și utilizarea porumbului în a doua perioadă de demaraj);

—	în ceea ce privește aportul de produse lactate din perioada de creștere, se stabilește o limită minimă de produse lactate sub formă de pulbere ce trebuie incluse în rația alimentară (5 % din volumul rației totale);

—	pentru perioada de finisare se precizează că hrana corespunde alimentației tradiționale a „Dinde de Bresse”, și anume hrana „de creștere”, la care se pot adăuga orez sau cartofi.

3.4. Rubrica „Legătura cu aria geografică”

Această secțiune a fost rescrisă pentru a se demonstra specificitățile ariei geografice și ale produsului, precum și legătura cu aria geografică. Această rubrică a fost adăugată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 510/2006 din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare.

3.5. Rubrica „Referințe privind structurile de control”

Această parte a fost actualizată în ceea ce privește coordonatele organismului de certificare responsabil cu controlul DOP.

3.6. Rubrica „Etichetare”

Au fost aduse precizări cu privire la conținutul mărcilor de identificare, la procedura de eliberare și de aplicare a acestora, precum și la utilizarea denumirii „Bresse” pe documentele de însoțire și pe facturi și cu privire la conținutul sigiliului și al etichetei.

3.7. Rubrica „Cerințele naționale”

Conform reformei naționale a sistemului de control, caietul de sarcini se completează cu un tabel cu principalele puncte care trebuie verificate și metoda de evaluare a acestora.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (3)

„DINDE DE BRESSE”

NR. CE: FR-PDO-0217-0144-08-04-2010

IGP ( ) DOP ( X )

1. Denumire

„Dinde de Bresse”

2. Statul membru sau țara terță

Franța

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tip de produs

Clasa 1.1.

Carne și organe comestibile proaspete

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Dinde de Bresse” aparține genului Meleagris și speciei Gallopavo dom. La vârsta adultă, curcanii prezintă următoarele caracteristici specifice: penaj negru, caruncule roșii, labe subțiri, în întregime netede și negre, piele și carne albe.

Denumirea se referă la curcanii și curcile având vârsta de minimum 28 de săptămâni, care sunt comercializați exclusiv cu ocazia sărbătorilor de iarnă, anume între 1 noiembrie și 31 ianuarie, în funcție de data livrării loturilor de pui de curcă.

Curcanii trebuie să fie comercializați sub formă de carcasă „parțial eviscerată” și să îndeplinească următoarele condiții: să prezinte o conformație bună și un strat de grăsime corespunzător, să aibă multă carne, cu fileuri dezvoltate; pielea trebuie să fie fină, curată, fără tijele penelor, fără zdrențuiri, vânătăi sau colorații anormale; grăsimea trebuie să facă invizibilă coloana vertebrală; forma naturală a sternului nu trebuie să fie modificată. Membrele nu trebuie să prezinte fracturi. Gulerul de fulgi care rămâne pe gât trebuie să fie curat. Labele trebuie curățate de orice fel de murdărie.

Greutatea minimă trebuie să fie de:

3 kg pentru carcasele parțial eviscerate de femele;

5,5 kg pentru carcasele parțial eviscerate de masculi.

Este admisă și comercializarea sub formele „gata pentru a fi gătit” sau „eviscerat” cu cap și guler de fulgi, cu condiția ca membrele, cu excepția falangelor, să nu fie tăiate.

3.3. Materii prime (numai pentru produsele prelucrate)

—

3.4. Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală)

Creșterea curcanilor care poartă denumirea „Dinde de Bresse” se realizează în trei perioade succesive, și anume perioada de demaraj, de creștere și de finisare.

În perioada de demaraj, care durează maximum 10 săptămâni, hrana curcanilor este formată din minimum 30 % cereale și subproduse din cereale în prima perioadă de demaraj (între 0 și 28 de zile) și din minimum 50 % cereale și subproduse din cereale dintre care 20 % porumb, în a doua perioadă de demaraj (între 29 și 70 de zile).

Materiile prime care formează alimentația de demaraj pot proveni din afara ariei geografice delimitate. Acestea sunt exclusiv materii prime de origine vegetală, produse lactate și minerale:

—	boabe de cereale, produse și subproduse ale acestora;

—	semințe sau fructe oleaginoase, produse și subproduse ale acestora (în ceea ce privește uleiurile vegetale, nu sunt autorizate decât uleiurile brute și rafinate);

—	semințe de leguminoase, produse și subproduse ale acestora;

—	tuberculi și rădăcini, produse și subproduse ale acestora: sfeclă de zahăr, cartofi;

—	alte semințe și fructe, produse și subproduse ale acestora: struguri;

—	furaje, inclusiv furaje grosiere: lucernă și produse derivate;

—	alte plante, produse și subproduse ale acestora: melasă din trestie de zahăr, zahăr, alge marine;

—	produse lactate: lapte, zară, zer;

—	minerale: fosfat dicalcic, carbonat de calciu, bicarbonat de sodiu, sare, magneziu.

Conținutul total de grăsimi al hranei nu trebuie să depășească 6 %.

Pe întreaga perioadă de demaraj, aditivii autorizați sunt cei prevăzuți de legislația în vigoare, cu următoarele restricții:

—	aditivii tehnologici din categoriile funcționale ale agenților emulsifianți, stabilizatori, de îngroșare și gelatinizanți sunt interziși.

În cursul perioadei de creștere, care este de minimum 15 săptămâni, în afara resurselor de pe pășunile cu iarbă, alimentația „de creștere” a curcanilor mai cuprinde și cereale care pot să fi fost fierte, zdrobite sau măcinate, orice altă transformare fiind exclusă, precum și produse lactate. Porumbul trebuie să reprezinte minimum 50 % din volumul rației totale. Produsele lactate sunt formate din lapte și subproduse ale acestuia. Acestea pot fi distribuite sub formă lichidă sau sub formă de pulbere și în amestec cu cerealele. Dacă sunt distribuite exclusiv ca substanță uscată, produsele lactate sub formă de pudră trebuie să reprezinte minimum 5 % din volumul rației totale. În cursul acestei perioade, cerealele provin exclusiv din aria geografică a denumirii de origine, produsele lactate pot proveni din afara ariei geografice.

Această perioadă de „creștere” este urmată de o perioadă de „finisare” cu o durată minimă de trei săptămâni, care are loc în incinte acoperite și închise, liniștite și aerisite. În această perioadă, hrana distribuită curcanilor are la bază alimentația„de creștere” definită mai sus, la care se pot adăuga orez sau cartofi pentru care nu se impune o anumită origine geografică.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Curcanii sunt crescuți, sacrificați și preparați (finalizarea operațiunii de jumulire și curățarea gulerului de fulgi) în aria geografică delimitată.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

—

3.7. Norme specifice privind etichetarea

Niciun curcan nu poate fi comercializat sub denumirea de origine protejată „Dinde de Bresse” dacă nu poartă, în același timp, inelul crescătorului, sigiliul cu vinietă rotundă și eticheta asociației de crescători.

În afară de etichetarea ambalajelor, pe toate documentele de însoțire și pe facturi trebuie să fie înscrise denumirea de origine protejată „Dinde de Bresse” și mențiunea „denumire de origine protejată” sau „DOP”.

Modelele mărcilor de identificare

Inelul netransferabil se prezintă sub forma unui cerc metalic pe care sunt înscrise atât cuvântul „Bresse”, cât și un număr de identificare al crescătorului.

Sigiliul netransferabil are forma unei agrafe metalice cu inscripția „Bresse” și cu o vinietă pe care sunt înscrise următoarele:

—	denumirea „Dinde de Bresse”;

—	mențiunea „DOP”.

Eticheta cuprinde:

—	denumirea „Dinde de Bresse”, înscrisă cu caractere de dimensiuni cel puțin egale cu cele ale caracterelor celor mai mari prezente pe etichetă;

—	simbolul DOP al Uniunii Europene;

—	mențiunea „denumire de origine protejată” sau „DOP”.

Condiții de aplicare a mărcilor de identificare

Diversele mărci de identificare prevăzute mai sus sunt furnizate de asociația de crescători tuturor operatorilor care respectă caietul de sarcini.

Inelul este aplicat de crescător pe laba stângă a fiecărui curcan înaintea expedierii acestuia din exploatație.

Sigiliul cu vinietă este aplicat în fața sternului la selecția curcanilor cărora li se aplică denumirea de origine protejată, înainte de expedierea acestora.

Inelul și sigiliul sunt de unică folosință, iar fixarea lor trebuie făcută cu grijă pentru a asigura inviolabilitatea acestora.

Eticheta este aplicată pe stern la selecția finală a curcanilor cărora li se aplică denumirea de origine protejată.

Inelele, sigiliile cu vinietă și etichetele care nu au fost utilizate de către operatori se returnează asociației de crescători.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție cuprinde o arie geografică de pe raza provinciei Bresse, constituită dintr-o câmpie vălurită situată în partea de est a bazinului mijlociu al râului Saône, care cuprinde o parte din departamentele Ain, Jura și Saône-et-Loire.

Curcanii care beneficiază de denumirea de origine protejată trebuie să fie crescuți, sacrificați și pregătiți în aria geografică formată din teritoriile următoarelor comune sau părți de comune:

Departamentul Ain (01): Toate comunele din următoarele cantoane: Bâgé-le-Châtel, Bourg-en-Bresse-Est, Bourg-en-Bresse-Nord-Centre, Bourg-en-Bresse-Sud, Montrevel-en-Bresse, Péronnas, Pont-de-Vaux, Pont-de-Veyle, Saint-Trivier-de-Courtes și Viriat.

Următoarele comune și părți de comune: l’Abergement-Clémenciat (zona la nord de Châtillon), Beaupont, Bény, Biziat, Certines, Ceyzériat (zona la vest de D52), Chanoz-Châtenay, Châtillon-sur-Chalaronne (nord-vest), Chaveyriat, Coligny (zona la vest de N83/D52), Condeissiat, Courmangoux (zona la vest de D52), Dompierre-sur-Chalaronne (zona la nord de Chalaronne), Dompierre-sur-Veyle (parțial), Domsure, Druillat (parțial), Garnerans, Illiat, Jasseron (zona la vest de D52), Marboz, Meillonnas (zona la vest de D52), Mézériat, Neuville-les-Dames, Pirajoux, Pressiat (zona la vest de D52), Saint-Didier-sur-Chalaronne (zona la nord de Chalaronne), Saint-Etienne-du-Bois, Saint-Etienne-sur-Chalaronne (zona la nord de Chalaronne), Saint-Julien-sur-Veyle, Saint-Martin-du-Mont (zona la vest de D52), Salavre (zona la vest de N83), Sulignat, Thoissey, Tossiat (zona la vest de D52), La Tranclière, Treffort-Cuisiat (zona la vest de D52), Verjon (zona la vest de N83), Villemotier, Vonnas.

Departamentul Jura (39): Următoarele comune și părți de comune: Annoire (la sud de Doubs), Asnans-Beauvoisin (la vest de D468), Augea (la vest de N83), Balanod (la vest de N83), Beaufort (la vest de N83), Bletterans, Bois-de-Gand (vest), Bonnaud, Cezancey (la vest de N83), Chaînée-des-Coupis (sud-vest), Chapelle-Voland, La Chassagne (la sud de D468), Chaumergy (parțial), Chaussin (la sud de D468), La Chaux-en-Bresse (la vest de D95), Chazelles, Chêne-Sec, Chilly-le-Vignoble, Commenailles, Condamine, Cosges, Courlans, Courlaoux, Cousance (la vest de N83), Cuisia (la vest de N83), Desnes (vest), Digna (la vest de N83), Les Essards-Taignevaux (la vest de D468), Fontainebrux, Foulenay (parțial), Francheville (la vest de D95 + la sud de D468), Frébuans, Froideville (parțial), Gevingey (la vest de N83), Les Hays, Larnaud, Longwy-sur-le-Doubs (parțial), Mallerey, Maynal (la vest de N83), Messia-sur-Sorne (la nord de N83), Montmorot (la sud de N78+ la vest de N83), Nanc-lès-Saint-Amour (la vest de N83), Nance, Neublans-Abergement, Orbagnia (la vest de N83), Petit-Noir (la vest de Doubs), Relans, Les Repôts, Ruffey-sur-Seille (parțial), Rye (la vest de D468), Sainte-Agnès (la vest de N83), Saint-Amour (la vest de N83), Saint-Jean-d’Etreux (la vest de N83), Trenal, Vercia (la vest de N83), Villevieux, Vincelles (la vest de N83), Vincent (la vest de D95).

Departamentul Saône-et-Loire (71): Toate comunele din următoarele cantoane: Beaurepaire-en-Bresse, Cuisery, Louhans, Montpont-en-Bresse, Montret, Saint-Germain-du-Bois, Saint-Germain-du-Plain, Saint-Martin-en-Bresse.

Următoarele comune și părți de comune: Authumes, Beauvernois, Bellevesvre, Chalon-sur-Saône (malul stâng), Champagnat (la vest de N83), La Chapelle-Saint-Sauveur, Charrette-Varennes (parțial), Châtenoy-en-Bresse, La Chaux, Ciel, Condal, Cuiseaux (parțial), Dampierre-en-Bresse, Dommartin-les-Cuiseaux, Epervans, Flacey-en-Bresse, Fretterans (parțial), Frontenard, Frontenaud, Joudes (la vest de N83), Lacrost, Lans, Lays-sur-le-Doubs (parțial), Longepierre (sud), Le Miroir, Montjay, Mouthier-en-Bresse, Navilly (la sud de Doubs), Oslon, Pierre-de-Bresse, Pontoux, Préty, La Racineuse, Ratenelle, Romenay, Saint-Bonnet-en-Bresse, Saint-Marcel, Sermesse, Torpes, Tournus (parțial), Toutenant, La Truchère, Varennes-Saint-Sauveur, Verdun-sur-le-Doubs, Verjux.

Pentru comunele al căror teritoriu este inclus numai parțial în aria geografică, limita părții vizate este transpusă pe hărțile și planurile depuse la primăriile comunelor respective.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

Aria de producție a denumirii de origine protejată „Dinde de Bresse” are la bază aria definită de experți în cadrul hotărârii judecătorești din 1936 privind recunoașterea denumirii de origine „Volaille de Bresse”. Aria delimitează o regiune perfect omogenă, formată dintr-o câmpie vălurită acoperită de păduri, provenită din materiale geologice periglaciare plio-cuaternare din care rezultă soluri foarte argiloase și impermeabile. Solul arabil este format în principal din pământ argilo-silicios cu elemente foarte fine, lipsit, în cele mai multe cazuri, de pietre și calcar. Climatul, sub influență oceanică puternică, este în mod frecvent umed pe parcursul anului. Umiditatea predomină în cea mai mare parte a anului. Precipitațiile și ceața au o frecvență ridicată pe timp de iarnă.

Această conjunctură geomorfologică și climatică este eminamente favorabilă culturilor erbacee și cerealiere, care necesită un aport ridicat de apă, precum porumbul, apărut în Bresse la începutul secolului al XVII-lea (la puțin peste un secol de la sosirea sa pe coastele andaluze). Acesta a jucat un rol central în sistemul agricol din Bresse, servind ca bază a alimentației umane, dar și a alimentației animalelor de crescătorie, în special a păsărilor. Porumbul asigura o alimentație cu un conținut energetic bogat, care a facilitat producția de păsări grase pe care se bazează reputația „Dinde de Bresse”. Curcanul a apărut în Bresse încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Exploatațiile sunt de dimensiuni modeste, foarte fragmentate, cu câmpuri întretăiate de o multitudine de garduri vii și alte tipuri de vegetație de delimitare. În acest context, s-au împământenit, de-a lungul secolelor, culturile combinate tradiționale bazate pe culturi erbacee și cerealiere și pe creșterea păsărilor și a vitelor (vaci de lapte și vaci care alăptează). La începutul secolului al XX-lea, fermele care dețineau efective de curcani cu penajul și labele negre și-au intensificat activitatea de creștere a acestora. În prezent, izolarea și poziția dispersată a fermelor din Bresse, prezența pajiștilor și a gardurilor vii oferă în continuare posibilitatea de a crește un număr ridicat de curcani în aer liber și de a păstra practicile tradiționale de creștere a acestora.

În aceste exploatații cu caracter familial, crescătorii își consacră o mare parte din activitate asigurării unei autosuficiențe a exploatației. În cea mai mare parte a exploatațiilor, crescătorii își produc propriile cereale (grâu, orz, ovăz, porumb etc.), care vor fi utilizate pentru hrana curcanilor, în special în perioadele de creștere și de finisare. Crescătorii întrețin pășunile asigurând drenarea apei (prin săparea unor șanțuri și canale), tunzând gardurile vii și tufișurile, precum și utilizând împrejmuirile pe perimetre mari și perpetuând astfel practicile de creștere în libertate.

Creșterea „Dinde de Bresse” ține seama de particularitățile acestei păsări de talie mare care zboară puțin și este predispusă la boli. Prin urmare, este necesară supravegherea strictă a efectivelor, în toate etapele vieții animalului, de la livrarea puilor și până la sacrificare (acțiuni privind igiena pentru prevenirea îmbolnăvirii, observarea condițiilor climatice, echilibrul în alimentație în funcție de etapa de dezvoltare a animalului și de ceea ce îi oferă pășunea, reunirea efectivului, măsuri de protecție împotriva prădătorilor etc.).

5.2. Specificitatea produsului

Creșterea „Dinde de Bresse” se face în ritmul anotimpurilor, cât mai aproape de natură și astfel încât păsările să ajungă la maturitatea fiziologică în perioada sărbătorilor de iarnă. Din punct de vedere morfologic, „Dinde de Bresse” se deosebește de curcanii pentru tranșat prin dimensiunile sale reduse.

„Dinde de Bresse” se caracterizează printr-o carne proaspătă, care nu a fost supusă procesului de congelare rapidă, cu o calitate a pielii și a cărnii specifică: piele fină și albă, carne albă, fileuri dezvoltate și un strat de grăsime corespunzător, precum și particularități organoleptice după ce este gătit: suculență pronunțată, carne fragedă, gust intens.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Culturile combinate din Bresse, rezultat direct al caracteristicilor mediului natural al regiunii, reprezintă factorul determinant aflat la originea creșterii curcanilor în Bresse. Gardurile vii, tufișurile și pădurile care se învecinează cu ferma protejează animalele de vânt și constituie o rezervă de biodiversitate pentru alimentația acestora. Umiditatea solului este propice dezvoltării moluștelor, râmelor și altor larve pe care curcanii le culeg de pe pășuni și care constituie un aport de proteine utile pentru creșterea lentă a acestora, precum și pentru formarea fileurilor lor bine dezvoltate. Solul decalcifiat favorizează dimensiunile reduse ale scheletului și osatura fină a animalului.

Practicile de creștere se bazează pe o selecție a animalelor conform unor caracteristici specifice (pielea și carnea albe) și pe un regim alimentar ancestral fundamentat pe o alimentație autonomă a curcanilor pe pășunile cu iarbă (râme, iarbă etc.). Această alimentație este completată cu cereale de pe aria denumirii de origine și produse lactate (lapte diluat, zer, lapte praf, zară etc.). Aceste condiții de alimentație, în special accesul la iarbă și exercițiul muscular pe care îl permite spațiul disponibil animalului, vor influența proprietățile contractile ale mușchilor și conținutul de anumite proteine și enzime al mușchilor. Acest metabolism energetic al mușchiului are un rol foarte important în formarea texturii cărnii „Dinde de Bresse”. În plus, calitățile nutritive ale porumbului, care deține o pondere semnificativă în alimentația curcanilor, facilitează producția de păsări „grase”.

La îngrășarea finală, curcanii sunt ținuți în incinte închise, astfel încât timp de minimum trei săptămâni îngrășarea să se facă la adăpost de lumină. În această perioadă, crescătorii acordă o atenție deosebită preparării hranei, în special prin alternarea boabelor de cereale crude și a celor coapte, a orezului sau a cartofilor care, în amestec cu produse lactate, formează o pastă apetisantă pentru curcani.

După mai multe săptămâni de aplicare a acestui regim special și la o vârstă de sacrificare înaintată, crescătorii obțin curcani ajunși la maturitatea fiziologică deplină care, pe lângă grăsimea intramusculară, posedă un strat dens de grăsime de suprafață. De altfel, diminuarea activității musculare a curcanilor în această perioadă anterioară sacrificării joacă un rol important în capacitatea mușchilor de retenție a apei. Repartiția grăsimii care se infiltrează în mușchi, precum și capacitatea mușchiului de a reține apa vor condiționa suculența și frăgezimea cărnii, iar după ce carnea este gătită, aceste particularități calitative vor fi și mai bine puse în valoare. În plus, ponderea componentelor care determină aroma, și anume componentele hidrosolubile și lipidele, garantează obținerea unui gust bun, prin intermediul reacțiilor chimice care au loc atunci când carnea este gătită.

La momentul sacrificării, pentru a evita învinețirea pielii și pentru a păstra gulerul de fulgi de la baza gâtului, operatorul va executa cu foarte mare atenție operațiunile de sacrificare și de jumulire (sângerare completă pentru a obține animale de un alb curat, jumulire îngrijită pentru a evita zgârieturile). În fine, se acordă o atenție deosebită pregătirii curcanilor cărora li se păstrează gulerul de fulgi. Unele exemplare sunt „împodobite” după moda din Bresse (cu labele și aripile lipite de corp), într-o pânză cusută pentru a asigura o bună repartiție a grăsimilor animalului. Acestea reprezintă produse de elită, care vor fi vândute în urma celor patru concursuri de păsări de curte din seria „les glorieuses”, organizate anual în luna decembrie, încă din anul 1862. Concursurile sunt o dovadă a măsurii în care crescătorii sunt mândri de produsele lor și dovedesc un profund atașament față de această activitate de prestigiu.

„Dinde de Bresse”, puternic ancorat în gastronomia locală, este gătit și promovat de cei mai mari maeștri bucătari din Franța, care îi apreciază gustul de calitate.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[Articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (4)]

https://www.inao.gouv.fr/fichier/CDCDindeDeBresse.pdf

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(4) A se vedea nota de subsol nr. 3.

4.6.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 157/12

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

2013/C 157/05

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)

„SLOVENSKI MED”

NR. CE: SL-PGI-0005-0801-10.03.2010

IGP ( X ) DOP ( )

1. Denumire

„Slovenski med”

2. Statul membru sau țara terță

Slovenia

3. Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1. Tip de produs

Clasa 1.4.

Alte produse de origine animală (ouă, miere, diverse produse lactate cu excepția untului etc.)

3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Mierea Slovenski med este produsă în Republica Slovenia. Sub denumirea Slovenski med pot fi comercializate următoarele tipuri de miere:

—	miere de salcâm;

—	miere de tei;

—	miere de castan;

—	miere de brad;

—	miere de molid;

—	miere florală sau miere de nectar;

—	miere de pădure sau miere de mană.

Proprietățile organoleptice ale Slovenski med:

Mierea de salcâm este produsă în principal din nectarul colectat din Robinia pseudoacacia. Culoarea acestei mieri variază de la aproape incolor la galben-pai, iar mirosul este ușor, neutru, cu tentă de floare de salcâm. Gustul este dulce sau foarte dulce, persistent sau foarte persistent. Persistența aromei este scurtă sau medie, tenta fiind de fagure fără puiet, ceară proaspătă, flori de salcâm, flori de plante fructifere, aromă fructată de mere, pere și posibil vanilie, dulciuri cu cremă, unt proaspăt și fân proaspăt. Mierea cristalizează foarte rar.

Mierea de tei se produce din nectarul sau mana colectată în principal de la teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos) sau teiul cu frunză mică (Tilia cordata). Are culoare galbenă-chihlimbarie, cu tentă verzuie. Miroase a flori de tei, cu un accent mentolat de intensitate medie-puternică. Are un gust moderat-puternic de mentol și o aromă foarte distinctă și proaspătă de mentol, nuci proaspete, ierburi aromatice și decoct de flori de tei, precum și o aromă florală persistentă sau foarte persistentă.

Mierea de castan se produce în principal din nectarul sau mana colectată de la castan (Castanea sativa). Are o culoare maronie sau de chihlimbar, cu o nuanță roșiatică. Mirosul și gustul sunt foarte intense. Mierea de castan este caracterizată de un gust amar de la moderat la foarte intens. Are o aromă foarte personală, pregnantă și acrișoară ca zahărul caramelizat, de sirop de zahăr, fum, ierburi aromatice și pelin, fiind extrem de persistentă și prezentând un gust rezidual amărui. Mierea cristalizează foarte rar.

Mierea de brad se produce în principal din mana colectată de la brazii argintii (Abies alba). Are o culoare gri-maroniu–închis, cu o nuanță verzuie. Intensitatea mirosului este medie până la puternică. Mierea miroase a lapte praf și rășină. Gustul și aroma sunt foarte persistente, reprezentând o caracteristică definitorie. Aroma aduce a lapte praf, caramel, zahăr ars, rășină, lemn proaspăt de conifere, sirop de muguri de molid, fum, ceai negru cu lapte și dulciuri pe bază de ierburi aromatice. În general cristalizează încet.

Mierea de molid se produce în principal din mana colectată de la molid (Picea abies). Are o culoare de la maro-portocaliu la maro-roșcat, cu suprafața strălucitoare. De obicei este clară. Este foarte elastică și se lipește de limbă și de palat. Mirosul este destul de persistent și gustul are o durată scurtă-medie. Aroma este, de asemenea, persistentă și aduce a sirop de muguri de molid, rășină, dulciuri pe bază de ierburi aromatice, ceai de plante, cafea prăjită, fructe uscate și dulciuri pe bază de cafea.

Mierea florală sau mierea de nectar se produce în principal din nectarul a cel puțin două soiuri de plante și, prin urmare, este foarte variată. Culoarea variază de la galben-pai la maroniu. Mirosul și gustul sunt foarte persistente. Are un gust rezidual puternic și dulce. Aroma este proaspătă, fructată, florală și persistentă sau foarte persistentă, cu tentă de flori, fructe proaspete, compot, fructe coapte, caramel și dulciuri pe bază de lapte, zahăr brun, caramel, melasă. Cristalizează rapid.

Mierea de pădure sau de mană se produce în principal din mana colectată de la mai multe soiuri de plante. Are o culoare de la maro-deschis la maro-închis, cu tentă roșiatică sau verzuie. Mirosul are persistență scurtă-medie, iar gustul are durată medie-mare, ca și aroma, care amintește de rășină, nuci, alune, ierburi aromatice, pelin, caramel, melasă, dulciuri pe bază de ierburi aromatice, fructe uscate și pere uscate.

Proprietățile fizico-chimice ale Slovenski med:

Tip de miere Parametru	Salcâm	Tei	Castan	Brad	Molid	Florală	De pădure
Conținut de apă	< 18,6 %	< 18,6 %	< 18,6 %	< 18,6 %	< 18,6 %	< 18,6 %	< 18,6 %
Conținut de HMF	< 15 mg/kg	< 15 mg/kg	< 15 mg/kg	< 15 mg/kg	< 15 mg/kg	< 15 mg/kg	< 15 mg/kg
Conductivitate electrică	≤ 0,3 mS/cm	0,5-1,3 mS/cm	≥ 0,9 mS/cm	> 0,8 mS/cm	≥ 0,9 mS/cm	≤ 0,8 mS/cm	≥ 0,8 mS/cm
pH	3,5-4,6	4,1-6,1	4,7-6,2	4,7-5,8	4,3-5,6	3,8-5,3	4,3-5,6
Conținut de zaharoză	< 10 g/100 g	< 5 g/100 g	< 5 g/100 g	< 5 g/100 g	< 5 g/100 g	< 5 g/100 g	< 5 g/100 g

Conținutul de polen al Slovenski med:

Tip de miere

Polen

Salcâm

Tei

Castan

Brad

Molid

Florală

De pădure

Proporția de polen din fiecare soi

> 7 % polen de salcâm (Robinia pseudoacacia)

> 1 % polen de tei (Tilia sp.)

> 86 % polen de castan (Castanea sativa)

—

Conține adesea polen de pomi fructiferi, Castanea sativa, Acer sp., Trifolium repens și de plante din familia Asteraceae

—

3.3. Materii prime

—

3.4. Hrană pentru animale

Albinele nu sunt hrănite imediat înaintea sau în timpul perioadei culesului. Iarna, albinelor li se dă doar zahăr sau miere.

3.5. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele producției de Slovenski med trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată. Producția de Slovenski med cuprinde producția de miere în stupii staționari sau cu ajutorul stupilor mobili care se deplasează în aria geografică și extracția mierii prin centrifugare. Apicultorii respectă principiile bunelor practici apicole (Orientările privind bunele practici în materie de igienă apicolă, pe baza principiilor sistemului HACCP). Utilizarea de substanțe chimice repelente pentru calmarea albinelor este interzisă din cauza riscului ca reziduuri ale acestor substanțe să treacă în miere. Este interzisă extracția din fagurii cu larve. Se extrage doar mierea cu un conținut de apă inferior valorii de 18,6 %. Mierea extrasă este filtrată și, la câteva zile de la extragere, este colectată. Se utilizează filtre care nu îndepărtează polenul. Este interzisă uscarea mierii. Mierea cristalizată se lichefiază prin încălzire la o temperatură mai mică de 40 °C, pentru a nu afecta componentele termosensibile ale mierii (enzime, hormoni). Lichefierea mierii prin încălzirea la microunde este interzisă, deoarece microundele distrug componentele biologic active ale mierii.

3.6. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.

Slovenski med poate fi îmbuteliată și ambalată doar în aria geografică delimitată. Această soluție este sigura care permite păstrarea calității ridicate a mierii și împiedică modificările fizico-chimice și organoleptice care s-ar produce dacă mierea ar fi transportată pe distanțe mari. Imediat după îmbutelierea mierii, se închide capacul, aplicându-se o etichetă care se lipește și de borcan, astfel încât borcanul nu poate fi deschis fără să se rupă eticheta.

3.7. Norme specifice privind etichetarea

Etichetarea Slovenski med trebuie să respecte cerințele din caietul de sarcini, respectiv să includă denumirea protejată și formularea „indicație geografică protejată” și să precizeze tipul de miere și lotul de proveniență.

4. Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria în care se produce Slovenski med este teritoriul Republicii Slovenia.

5. Legătura cu aria geografică

5.1. Specificitatea ariei geografice

Slovenia se află în Europa Centrală, unde se întâlnesc cele patru zone geografice importante ale Europei, respectiv Alpii, Bazinul Panonic, platourile dinarice și Mediterana. Diversitatea geologică, variațiile de relief și faptul că țara se află la joncțiunea celor patru regiuni biogeografice determină o mare diversitate a florei și faunei, care la rândul său determină obținerea unei game diverse de miere. Ca urmare a interacțiunii dintre diversele tipuri de climă (submediteraneeană, continentală și alpină), precum și a variațiilor de relief între câmpii și munții înalți, în cazul anumitor plante, culesul are loc în momente diferite în zone diferite ale Sloveniei. Aceste caracteristici se reflectă în diversitatea florei slovene.

Castanul (Castanea sativa Mill.) crește în toate zonele deluroase mai calde ale Sloveniei. Copacii din această specie sunt prezenți în toată Slovenia, sub formă de pâlcuri sau ca specimene individuale. Se găsesc adesea în apropierea câmpurilor, livezilor, viilor și caselor. Castanii cresc până la înălțimi de aproximativ 800 m deasupra nivelului mării și prezintă o importanță deosebită atât pentru producția de lemn și fructe, cât mai ales pentru polenul cules de albine. Ei înfloresc în iunie și în iulie, în general timp de trei săptămâni. Albinele duc polenul de castan la stup, unde este depozitat pentru a fi utilizat ulterior, în perioadele anului când albinele nu ies la cules.

Timp de mii de ani, albinele melifere Carniola (Apis mellifera carnica), specie indigenă din Slovenia, s-au adaptat la condițiile climatice și de colectare a polenului tipice acestei țări. Slovenia este singurul stat membru al UE care a declarat în tratatul de aderare, cu scopul de a conserva materialul genetic indigen al albinelor melifere Carniola și ținând cont de necesitatea conservării acestei populații indigene, că intenționează să continue să aplice toate măsurile necesare pentru a asigura conservarea acestei specii indigene din Slovenia.

Apicultura a început să fie documentată în Slovenia începând cu secolul al XVIII-lea. În această perioadă, au existat trei personalități care au jucat un rol marcant în apicultura slovenă: Anton Janša, Peter Pavel Glavar și Janez Anton Scopoli. Anton Janša (1734-1773) este cunoscut ca părintele apiculturii moderne. El a scris două cărți importante în limba germană: Abhandlung von Schwärmen der Bienen („Tratat privind roitul albinelor”) (1771) și Vollständige Lehre von der Bienenzucht („Ghid complet de apicultură”) (1775). A fost primul profesor de apicultură numit de împărat în majoritatea landurilor austriece. La școala de apicultură de la Viena a introdus tehnica deplasării stupinelor către masivele melifere, obținându-se astfel cantități mai mari de miere. Peter Pavel Glavar (1721-1784) a descoperit că tinerele mătci nefecundate se împerechează cu mai mulți bondari (nu cu unul singur), iar Janez Anton Scopoli (1723-1788) a fost primul care a făcut cunoscută această descoperire în lumea apiculturii. În 1763, în compendiul Entomologia Carniolica, scris în limba latină și publicat la Viena, a fost publicat un articol ilustrat despre aceste albine.

Ulterior, Anton Žnideršič (1874-1947) a combinat experiența experților și apicultorilor străini, în special cea a lui Albertti, Gerstung și Preuss, cu propria sa experiență și a creat stupul AŽ (stupul Albertti-Žnideršičev), care se utilizează încă în marea majoritate a unităților apicole din Slovenia.

Tradiția deplasării stupinelor în diverse locuri se menține și astăzi în Slovenia. Apicultorii care duc albinele la masivele melifere obțin de obicei mai multă miere și asigură, în același timp, o mai mare varietate a tipurilor de miere produse.

Apicultorii sloveni s-au organizat de timpuriu în asociații, prima frăție a apicultorilor fiind constituită în 1781 la Rodine pri Žirovnici și reprezentând un precursor al asociațiilor apicole fondate ulterior. Asociația centrală a apicultorilor sloveni pentru Kranjska (Carniola), Štajerska (Styria), Koroška (Carinthia) și Primorska a fost instituită la Ljubljana în 1898 și a început imediat să își publice propriul periodic, Slovenski čebelar. Acest periodic se publică în continuare, și în zilele noastre.

Asociațiile au avut întotdeauna sarcina de a educa apicultorii și de a introduce bunele practici apicole, deoarece apicultorii trebuie să adere la procese de producție specifice pentru a asigura caracteristicile Slovenski med. Apicultorii sloveni au adunat și asimilat cunoștințele și practicile de specialitate, făcând posibilă obținerea nivelului ridicat de calitate al acestei mieri.

5.2. Specificitatea produsului

Specificitatea Slovenski med provine din spectrul polenic, care reflectă caracteristicile florei din zona de producere a Slovenski med, incluzând polenul de castan (Castanea sativa), care este prezent în majoritatea tipurilor de miere Slovenski med. Aceste proprietăți disting Slovenski med de alte tipuri de miere, produse în afara Sloveniei.

Mai mult de jumătate dintre toate mostrele de Slovenski med conțin polen de Trifolium repens, Acer sp., Plantago sp., Fraxinus ornus, Salix sp., Tilia sp., plante din familia Poaceae, Filipendula sp. și plante din familiile Asteraceae și Apiaceae.

Conținutul redus de apă și cel de HMF sunt, de asemenea, caracteristice Slovenski med, care are un conținut de apă mai mic de 18,6 % și un conținut de HMF mai mic de 15 mg/kg. Acești doi parametri calitativi disting mierea Slovenski med de alte tipuri de miere produse în Slovenia.

Slovenia este zona de origine a albinei melifere Carniola și, prin urmare, una dintre trăsăturile definitorii ale Slovenski med este faptul că provine dintr-o zonă unde apicultura se practică exclusiv cu aceste albine.

5.3. Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP)

Slovenia este o țară cu o tradiție apicolă bogată, care produce o miere de înaltă calitate, după cum reiese de la punctul 5.1. Succesul apiculturii slovene s-a bazat întotdeauna pe o bună cunoaștere a albinelor și pe tehnici apicole originale, dar și pe masivele melifere disponibile, care, datorită florei diverse, sunt foarte variate în Slovenia. Experiența înmulțirii albinelor și a producerii mierii s-a format în decursul multor ani și este transmisă din generație în generație.

Datorită prezenței extinse a castanului (Castanea sativa) în Slovenia, polenul de castan este prezent în majoritatea mostrelor de Slovenski med. Pentru a profita de varietatea pășunilor din Slovenia, apicultorii își transportă albinele prin țară, crescând șansele prezenței polenului de castan în miere.

Timp de mii de ani, albinele melifere Carniola (Apis mellifera carnica), denumite astfel de August Pollmann în 1879, s-au adaptat la condițiile climatice și de colectare a polenului tipice Sloveniei. Albina meliferă Carniola este indigenă în Slovenia și este protejată de Legea creșterii animalelor (Monitorul Oficial al Republicii Slovenia nr. 18/02), care la articolul 68 definește această albină ca specie indigenă și la articolul 70 prevede condiții speciale pentru protejarea acestei specii. Datorită caracteristicilor excelente și a adaptării la condițiile climei temperate, această albină face obiectul multor schimburi comerciale. În alte țări, în afară de albina meliferă Carniola, mai există și alte soiuri de albine, dar în Slovenia aceasta este singura specie care poate fi utilizată în apicultură.

Restricțiile care se aplică producției de Slovenski med contribuie, de asemenea, la proprietățile acestei mieri. Priceperea apicultorilor are, de asemenea, un rol important în stabilirea momentului potrivit pentru extragerea mierii, pentru că, pe baza practicilor și a experienței seculare, știu să extragă mierea atunci când aceasta are un conținut de apă mai mic de 18,6 %.

Mierea produsă în Slovenia a fost întotdeauna foarte apreciată de consumatori, pentru că reprezintă un aliment de înaltă calitate care provine dintr-o sursă cunoscută. În 1999, din dorința de furniza consumatorilor o miere de înaltă calitate, apicultorii sloveni au introdus producția controlată de miere. Acest lucru necesită o mare pricepere a apicultorilor pentru că, pentru a produce o miere de înaltă calitate, trebuie respectate o serie de procedee în lipsa cărora calitatea mierii ar avea de suferit.

Poziția importantă și buna reputație a Slovenski med se datorează prezenței sale la diverse congrese naționale și internaționale, expoziții, târguri, zile apicole și bazare pentru copii, faptului că apare în emisiuni radiotelevizate și, nu în ultimul rând, faptului că este menționată în diverse articole, de exemplu la Ruralia Gorizia, un congres organizat de trei țări (Slovenia, Italia și Austria) în Italia în 2002, la Apimondia, cel mai mare eveniment apicol (Ljubljana, 2003), la congresul internațional al mierii de mană de la Chania (Creta, 2009) și la forumul Apimedica & Apiquality (Slovenia, 2010) etc.

Înalta calitate a Slovenski med, o miere de talie mondială, este evidențiată de numeroasele premii pe care le-a primit în diverse concursuri mondiale, internaționale și naționale; de exemplu, două medalii și numeroase distincții supreme la concursul mondial Apimedica & Apiquality. Slovenski med a primit recent un premiu la concursul de miere organică BiolMiel 2011 din Italia, unde mierea de salcâm și cea de pădure au câștigat medalii de aur, iar mierea de castan a ieșit a patra din 170 de mostre de miere.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (3)]

http://www.mko.gov.si/fileadmin/mko.gov.si/pageuploads/podrocja/Varna_in_kakovostna_hrana_in_krma/zasciteni_kmetijski_pridelki/Specifikacije/SLOVENSKI_MED.pdf

(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.

(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. Înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3) A se vedea nota de subsol nr. 2.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.157.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 157

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 4 iunie 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	II Comunicări
	COMUNICĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2013/C 157/01	Non-opoziție la o concentrare notificată (Cazul COMP/M.6898 – RAG Stiftung/Evonik Industries) ( 1 )	1

	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Comisia Europeană
2013/C 157/02	Rata dobânzii aplicată de către Banca Centrală Europeană principalelor sale operații de refinanțare: 0,50 % în 1 iunie 2013 – Rata de schimb a monedei euro	2

	Moneda	Rata de schimb
USD	dolar american	1,3008
JPY	yen japonez	130,37
DKK	coroana daneză	7,4542
GBP	lira sterlină	0,85180
SEK	coroana suedeză	8,5723
CHF	franc elvețian	1,2456
ISK	coroana islandeză
NOK	coroana norvegiană	7,5970
BGN	leva bulgărească	1,9558
CZK	coroana cehă	25,753
HUF	forint maghiar	295,40
LTL	litas lituanian	3,4528
LVL	lats leton	0,7015
PLN	zlot polonez	4,2666
RON	leu românesc nou	4,4080
TRY	lira turcească	2,4605
AUD	dolar australian	1,3457
CAD	dolar canadian	1,3455
HKD	dolar Hong Kong	10,0989
NZD	dolar neozeelandez	1,6268
SGD	dolar Singapore	1,6367
KRW	won sud-coreean	1 467,09
ZAR	rand sud-african	12,9658
CNY	yuan renminbi chinezesc	7,9761
HRK	kuna croată	7,5415
IDR	rupia indoneziană	12 753,98
MYR	ringgit Malaiezia	4,0312
PHP	peso Filipine	54,709
RUB	rubla rusească	41,5710
THB	baht thailandez	39,622
BRL	real brazilian	2,7752
MXN	peso mexican	16,5982
INR	rupie indiană	73,8140

	V Anunțuri
	PROCEDURI REFERITOARE LA PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI
	Comisia Europeană
2013/C 157/03	Notificare prealabilă a unei concentrări (Cazul COMP/M.6942 – PAI Partners/R&R) – Caz care poate face obiectul procedurii simplificate ( 1 )	3

	ALTE ACTE
	Comisia Europeană
2013/C 157/04	Publicarea unei cereri de modificare în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	4

2013/C 157/05	Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare	12


	(1) Text cu relevanță pentru SEE