20.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/1

1.

Cel de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (PC7), predecesorul programului-cadru „Orizont 2020”, a făcut obiectul unor critici generalizate legate de complexitatea programului (de exemplu, multitudinea schemelor și a instrumentelor de finanțare) și de normele de participare aferente acestuia (de exemplu, incoerențele în ceea ce privește aplicarea normelor sau punerea în aplicare a procedurilor) (10). Prin urmare, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au acordat prioritate politică maximă procesului de simplificare a gestionării și a implementării finanțării acordate de Uniune în domeniul cercetării și inovării (11). În perioada de desfășurare a PC7, Comisia luase deja o serie de măsuri în vederea remedierii unora dintre actualele deficiențe. De exemplu, prin Decizia Comisiei din 24 ianuarie 2011 s-a creat posibilitatea ca, în anumite condiții, beneficiarii să folosească propriile practici contabile pentru cererile de rambursare a costurilor aferente proiectului.

2.

În temeiul programului-cadru „Orizont 2020” (12), obiectivul principal al normelor de participare este de a dezvolta în continuare măsurile de simplificare puse deja în aplicare în cadrul PC7. „Normele” stabilesc condițiile privind selectarea proiectelor, participarea la proiecte a diverselor entități, finanțarea proiectelor, stabilirea condițiilor de finanțare, cum ar fi ratele de finanțare și criteriile de eligibilitate, precum și privind difuzarea rezultatelor. Aceste aspecte nu sunt importante doar pentru beneficiari, ci pot avea, de asemenea, consecințe asupra performanței globale a programului-cadru Orizont 2020. De exemplu, atractivitatea redusă, cauzată de normele complexe, sporește riscul ca obiectivul general al programului, și anume sprijinirea strategiei Europa 2020, să nu fie atins.

3.

În măsura posibilului, avizul Curții urmează structura expunerii de motive prezentate de Comisie în cadrul „normelor propuse”. Cu toate acestea, avizul ține seama, de asemenea, de contextul general al „pachetului de reglementări” și, mai precis, de măsurile de gestionare aferente noii strategii de control prevăzute în propunerea de „regulament privind Orizont 2020”.

I.

Simplificarea este principiul transversal esențial care stă la baza măsurilor din cadrul „normelor propuse”. În general, Curtea consideră că măsurile, în cazul în care sunt puse în aplicare așa cum se preconizează, vor contribui în mod semnificativ la abordarea provocărilor majore cu care se confruntă Uniunea în materie de finanțare a cercetării. Având în vedere că succesul acestor măsuri va depinde, în primul rând, de punerea lor efectivă în aplicare, va fi crucială în această privință adoptarea unor orientări oportune, practice, clare și lipsite de ambiguitate.

II.

„Orizont 2020” ar trebui să identifice mecanismele de coordonare cu alte politici ale UE, cum ar fi politica de coeziune, în scopul unei potențiale sporiri a efectului multiplicator al resurselor Uniunii, al accelerării progreselor către un Spațiu european de cercetare unificat și al atenuării riscului potențial ca aceeași acțiune să cumuleze mai multe finanțări UE.

III.

Prin introducerea unui set unic de norme și prin faptul de a permite abateri de la acestea numai în cazurile în care acestea sunt justificate de nevoi specifice, Comisia ar încuraja evoluția către un set coerent de norme de participare. Curtea subliniază necesitatea ca „normele propuse” să fie aplicate în mod coerent în toate acțiunile din cadrul „Orizont 2020” și în strânsă coordonare între diferitele organisme de punere în aplicare. Excepțiile de la domeniul de aplicare al „normelor propuse” ar trebui să fie justificate în mod clar și reduse la un nivel minim necesar.

IV.

Curtea consideră că modelul de finanțare a costurilor, care a fost simplificat în mod radical, va spori fiabilitatea modelului, va reduce riscurile de nereguli în ceea ce privește declarațiile de cheltuieli ale beneficiarilor, va simplifica contabilitatea proiectelor și va elimina unele dintre etapele de verificare impuse de actualul model de finanțare prevăzut de PC7, facilitând și accelerând astfel procesul de depunere a cererilor.

V.

Cu toate acestea, „normele propuse” ar trebui să facă o diferențiere clară între acțiuni eligibile pentru o rambursare în proporție de 100 % și cele care sunt limitate la maximum 70 % (activități apropiate de piață). Normele de aplicare ar trebui să indice în mod clar ce se înțelege prin „activități apropiate de piață”.

VI.

Curtea observă că eliminarea opțiunii de finanțare a costurilor indirecte pe baza costurilor reale este un important element de diferențiere față de PC7. Nu este clar modul în care această schimbare va afecta participanții la nivel individual. Comisia ar trebui să ofere garanții cu privire la faptul că noua abordare nu va duce la situații nedorite în care participanții să înregistreze pierderi semnificative, fiind astfel afectată în mod negativ atractivitatea programului.

VII.

Rambursarea preconizată a TVA-ului nerecuperabil drept cost eligibil este o măsură pozitivă. Cu toate acestea, Curtea consideră că este esențială oferirea de către Comisie a unor orientări clare cu privire la ce anume poate fi considerat TVA recuperabil.

VIII.

În opinia Curții, cadrul optimizat de control intern, construit în jurul unei strategii bazate pe analiza riscurilor, care, la rândul său, este legat în mod intrinsec de noul model de finanțare propus, oferă un punct de plecare foarte bun pentru reducerea riscurilor de eroare. Totuși, această abordare prezintă o serie de inconveniente, deoarece unele riscuri, prin însăși natura lor, trebuie abordate prin controale preventive eficace.

IX.

Curtea consideră că propunerea vizând ca Fondul de garantare al participanților să aibă o acoperire mai largă este o evoluție pozitivă. Cu toate acestea, includerea în sfera fondului a unor instrumente sub formă de parteneriate public-privat necesită o serie de evaluări cu privire la eventualele riscuri juridice.

X.

Curtea salută intenția Comisiei de a institui un singur certificat obligatoriu de audit privind declarațiile financiare, la încheierea proiectului. Cu toate acestea, o serie de audituri recente efectuate de Curte au confirmat faptul că certificatele de audit au o fiabilitate limitată, acest control fiind așadar doar parțial eficace. În mod similar, auditurile Curții au evidențiat rate scăzute de participare și de acceptare în ceea ce privește certificatele privind metodologia. Dacă nu se aduc îmbunătățiri în cele două domenii menționate, acest lucru va avea un impact negativ asupra strategiei de control revizuite a Comisiei.

XI.

În opinia Curții, acordarea de premii ar trebui să determine stimularea inovării (tehnologice), astfel încât să se asigure un efect de multiplicare asupra surselor suplimentare de finanțare. Comisia ar trebui să asigure, prin urmare, consolidarea aspectelor nefinanciare, cum ar fi o imagine solidă și o reputație bazată pe excelență, precum și exclusivitatea și recunoașterea pe plan internațional.

XII.

Curtea consideră că achizițiile publice ar trebui să fie folosite numai în cazul în care sunt justificate în mod corespunzător de o serie de beneficii suplimentare care nu ar fi mai mari în cazul utilizării granturilor.

XIII.

„Pachetul de reglementări” nu furnizează indicații clare cu privire la ce se înțelege prin conceptul de activitate de inovare. Curtea ar aprecia o definiție clară, precum și o limitare adecvată a domeniului de aplicare al activităților de inovare care pot fi finanțate la cele care reprezintă cu adevărat o noutate pe plan mondial.

4.

Prin setul de propuneri „Orizont 2020”, Comisia și-a stabilit drept obiectiv atragerea celor mai talentați cercetători și a celor mai inovatoare întreprinderi. În acest context, principiul transversal esențial de simplificare a normelor de participare joacă un rol hotărâtor. Simplificarea se reflectă într-o mare măsură în principalele caracteristici ale „normelor” (pentru o imagine de ansamblu completă asupra obiectivelor și priorităților care stau la baza măsurilor de simplificare în cadrul „pachetului de reglementări”, a se vedea anexa):

5.

Curtea consideră că, în general, măsurile propuse de Comisie, în cazul în care sunt puse în aplicare așa cum se preconizează, vor contribui în mod semnificativ la abordarea provocărilor majore cu care se confruntă Uniunea în materie de finanțare a cercetării (de exemplu, norme de participare incoerente, complexitate și sarcină administrativă). De exemplu, prin propunerea de a integra acțiunile în materie de cercetare și de inovare [cum ar fi Inițiativele tehnologice comune (ITC) în materie de cercetare] se răspunde criticilor formulate frecvent cu privire la punerea în aplicare incoerentă a normelor în cadrul PC7 și se facilitează interoperabilitatea și compatibilitatea între activitățile de cercetare din Uniune (a se vedea punctul 10).

6.

„Normele” introduc numeroase măsuri de simplificare care sunt reflectate la nivelul modelului de finanțare a costurilor (14) (a se vedea punctul 15) și în dispozițiile financiare (de exemplu, cerințele de înregistrare a timpului de lucru și propunerea de includere a TVA-ului în definiția costurilor eligibile, a se vedea punctul 21) (15). Comisia a urmat o abordare cu o dublă dimensiune: pe de o parte, măsurile propuse au drept scop reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari (de exemplu, un model de finanțare mai puțin complex simplifică declararea costurilor și calcularea contribuției UE pentru participanți); pe de altă parte, aceste măsuri au drept scop reducerea sarcinilor de gestionare și de control ale Comisiei, facilitând astfel punerea în aplicare a strategiei de control propuse, care stabilește un echilibru între încredere și control. De exemplu, optimizarea și simplificarea acordurilor de finanțare ar trebui, printre altele, să contribuie la obținerea unui control mai eficient din partea Comisiei (16) (a se vedea punctul 24) (17).

7.

În general, „normele propuse” abordează aspectele urgente și importante menționate la punctul 1. Cu toate acestea, succesul măsurilor respective depinde de punerea efectivă în aplicare a acestora (18). Curtea își reiterează recomandarea potrivit căreia Comisia ar trebui să prezinte orientări oportune, practice, clare și lipsite de ambiguitate privind punerea în aplicare, astfel încât să se ofere garanții corespunzătoare atât beneficiarilor, cât și Comisiei (19). Normele detaliate de punere în aplicare ar trebui comunicate cel târziu până la data publicării primei cereri de propuneri.

8.

Trebuie remarcat faptul că punerea în aplicare a unei serii de măsuri propuse (de exemplu, TVA eligibil și conturi nepurtătoare de dobândă pentru prefinanțări) depinde de adoptarea noului Regulament financiar (RF) (20). La data emiterii prezentului aviz, procedura legislativă și normele de punere în aplicare corespunzătoare noului Regulament financiar nu erau încă finalizate.

9.

Comisia propune reunirea întregii game a sprijinului acordat cercetării și inovării într-un cadru strategic comun (21). Astfel cum s-a afirmat anterior de către Curte (22), „Orizont 2020” ar trebui, de asemenea, să identifice mecanisme de coordonare între alte politici ale UE (de exemplu, Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune). Această coordonare ar permite să se stabilească rata de cofinanțare a programului pentru programele operaționale, ținându-se seama, în același timp, de diferitele surse de finanțare puse la dispoziție de UE, crescând astfel efectul multiplicator al resurselor Uniunii. Prin urmare, aceasta ar accelera evoluția către un Spațiu european de cercetare unificat (23). În plus, s-ar reduce riscul potențial ca aceeași acțiune să cumuleze mai multe granturi oferite de UE (24).

10.

Prin introducerea unui set unic de norme și prin faptul de a permite abateri numai în cazurile în care acestea sunt justificate de nevoi specifice, Comisia ar încuraja evoluția către un set coerent de norme de participare. În cadrul PC7, existau mai multe niveluri de norme [de exemplu, un set standard de norme de participare și norme specifice pentru acțiunile de coordonare și de sprijin (25) sau pentru fiecare inițiativă tehnologică comună în domeniul cercetării (26)]. În consecință, setul de norme din cadrul PC7 a fost perceput de către comunitatea de cercetare drept complex și incoerent (27).

11.

Propunerea de abordare integrată (de exemplu, o aplicare coerentă a normelor cu privire la chestiuni precum eligibilitatea, criteriile de evaluare și drepturile de proprietate intelectuală în cazul tuturor componentelor Programului-cadru „Orizont 2020”) (28) poate fi un pas important în ceea ce privește:

12.

Cu toate acestea, nu este clar în ce mod și în ce măsură normele de participare vor fi aplicate în mod coerent în cazul tuturor acțiunilor din cadrul „Orizont 2020”, de exemplu, în ceea ce privește programul pentru competitivitate și inovare (CIP), inițiativele tehnologice comune și activitățile gestionate de Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT). Curtea dorește să sublinieze faptul că toate excepțiile ar trebui să fie justificate în mod clar, iar numărul acestora limitat la minimum, în caz contrar excepțiile devenind regula. În acest context, securitatea juridică ar fi mai mare în cazul în care regulamentul ar enumera acele activități și acțiuni în cazul cărora se pot avea în vedere excepții de la setul unic de norme.

13.

În plus, integrarea deplină a activităților care în prezent intră în domeniul de aplicare al altor programe sau inițiative (precum cele enumerate la punctul 12) necesită o coordonare considerabilă între organismele implicate. Comisia a propus (29) ca gestionarea pachetului „Orizont 2020” să fie extinsă într-o mai mare măsură pentru a include agențiile executive existente ale Comisiei și alte organisme externe, cum ar fi întreprinderile comune care gestionează ITC (30).

14.

Curtea ar dori să reitereze recomandarea sa anterioară cu privire la faptul că aceste mecanisme de gestiune ar trebui să fie supravegheate în mod corespunzător de către Comisie, astfel încât să se poată beneficia la maximum de oportunitățile oferite. În special, integrarea întreprinderilor comune ca mijloace de punere în aplicare a unor politici ale UE implică o coordonare strânsă. În acest scop, este necesar ca întreprinderile comune să creeze, în primul rând, sisteme de control intern solide și cuprinzătoare. În acest context, Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a planurilor de acțiune (31). Curtea subliniază, de asemenea, că aplicarea eficace și consecventă a normelor este vitală. Aceasta recomandă Comisiei extinderea într-o mai mare măsură a mecanismelor-cheie de aliniere, cum ar fi Comitetul de verificare pentru cercetare (Research Clearing Committee – RCC) (32), în vederea consolidării în continuare a măsurilor orizontale.

15.

Comisia propune (articolele 22 și 24 din „norme”) un model de finanțare care constă în:

16.

Modelul este simplificat în mod radical și este menit să răspundă la problemele cu care se confruntau beneficiarii în cadrul PC7, unde complexitatea modelului de finanțare era direct legată de numărul de combinații disponibile între categoriile de costuri, metodele de calculare a costurilor și ratele de rambursare (33). De exemplu, în cadrul PC7, ratele de finanțare depind de statutul juridic (de exemplu, calitatea de organism public fără scop lucrativ sau de societate cu scop lucrativ), de tipul de activitate (de exemplu, cercetare, demonstrare, gestionare și altele) sau de tipul de costuri (de exemplu, costuri cu personalul, costuri legate de subcontractare sau alte costuri directe și indirecte) (34).

17.

În cadrul modelului propus, distincția dintre diferitele tipuri de activități, care a exacerbat complexitatea modelului PC7 (35), a fost complet eliminată. În plus, introducerea finanțării pentru ansamblul costurilor directe de cercetare (o rată unică de rambursare pentru costurile directe, stabilită la începutul fiecărui proiect), împreună cu o contribuție nominală fixă către costurile indirecte (20 %) pentru toți beneficiarii și toate tipurile de activități, contribuie la simplificarea modelului de finanțare a costurilor și la reducerea riscului de erori.

18.

Curtea ia act de faptul că aceste măsuri de simplificare:

19.

Cu toate acestea, „normele” nu fac o diferențiere clară între acțiuni eligibile pentru o rambursare în proporție de 100 % (activitățile standard) și cele care sunt limitate la maximum 70 % (activitățile apropiate de piață). Definiția activităților apropiate de piață, cum ar fi crearea de prototipuri, testarea, demonstrarea, dezvoltarea experimentală, proiectele-pilot sau de primă aplicare comercială, nu este clară, deoarece există mai multe definiții. Normele de aplicare ar trebui să indice în mod clar ce se înțelege prin „activități apropiate de piață”.

20.

Curtea observă că modelul de finanțare propus este un important element de diferențiere față de PC7, deoarece opțiunea de finanțare a costurilor indirecte pe baza costurilor reale a fost eliminată. Nu este clar modul în care modelul propus de rambursare a costurilor va afecta participanții la nivel individual. În acest sens, Comisia ar trebui să ofere garanții cu privire la faptul că noua abordare nu va duce la situații nedorite în care participanții ar avea de pierdut în mod semnificativ, ceea ce ar face ca programul să fie mult mai puțin atractiv.

21.

„Normele” prevăd introducerea unor măsuri suplimentare în vederea simplificării normelor de eligibilitate. Intenția este de a alinia aceste norme la practicile beneficiarilor [de exemplu, cerințele de înregistrare a timpului de lucru (37)].

22.

Curtea observă că se prevede ca utilizarea sistemelor de înregistrare a timpului de lucru să continue și consideră că acest lucru este adecvat, deoarece este esențial să se justifice costurile cu personalul suportate efectiv (38). Cu toate acestea, eliminarea cerinței de înregistrare a timpului de lucru pentru personalul care lucrează exclusiv la proiecte UE, permițând acestora să semneze o declarație corespunzătoare, este o măsură pozitivă. Pentru a asigura o abordare consecventă la nivelul tuturor entităților, Comisia ar trebui să se asigure că beneficiarul își respectă propriile practici obișnuite de contabilitate și gestiune; în caz contrar, noua măsură va fi expusă neregulilor. De exemplu, o declarație de la beneficiar ar trebui să fie în concordanță cu alte probe (de exemplu, orele lucrate în cadrul unui proiect sau trimiterile la sarcini sau la tipul de activitate ar trebui să fie coerente cu contractele de muncă sau cu alte aranjamente interne).

23.

„Normele” permit rambursarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) nerecuperabile (39). Importanța modificării normelor în vederea acceptării TVA-ului nerecuperabil ca fiind un cost eligibil a fost deja evidențiată în Avizul nr. 1/2006 al Curții (40). Este esențial să se ofere orientări clare cu privire la ce anume constituie TVA recuperabil. În opinia Curții, pentru a fi considerat eligibil, TVA-ul nu trebuie să fie rambursabil către beneficiar în temeiul legislației naționale aplicabile.

24.

Simplificarea ca obiectiv central al pachetului „Orizont 2020” este, de asemenea, reflectată în mod clar în propunerea de gestiune financiară a programului (41). În paralel cu introducerea modelului de finanțare a costurilor (a se vedea punctele 15-20), „Regulamentul privind Programul-cadru Orizont 2020” (42) vizează punerea în aplicare a unei strategii de control revizuite. Această strategie nu se mai axează pe reducerea ratelor de eroare, ci pe controale bazate pe analiza riscurilor și pe detectarea fraudei, realizând în același timp următoarele obiective:

25.

Elementele fundamentale ale strategiei de control sunt legate în mod intrinsec de modelul de finanțare propus. Astfel cum sunt descrise în „Regulamentul privind Programul-cadru Orizont 2020”, beneficiile oferite de anumite măsuri de simplificare (de exemplu, eliminarea unei surse frecvente de erori) ar trebui să scadă riscul de nereguli și să permită, astfel, existența unui sistem de control și de audit mai simplu și mai eficace. De exemplu, introducerea unor norme simplificate privind costurile indirecte (a se vedea punctul 17) ar reduce ulterior rata de eroare (43). În plus, o strategie bine concepută și pusă în aplicare în mod corect de consolidare a controalelor bazate pe analiza riscurilor și detectarea fraudelor ar putea preveni producerea de erori.

26.

Curtea ia act de elaborarea unei strategii bazate pe analiza riscurilor, având drept obiectiv realizarea unei rate de eroare reziduală apropiată de valoarea de 2 %. Un cadru de control intern optimizat, construit în jurul unei strategii bazate pe analiza riscurilor, oferă un punct de plecare foarte bun pentru reducerea riscului de eroare. Cu toate acestea, această abordare prezintă o serie de inconveniente. Este necesar ca unele riscuri, prin însăși natura lor, să fie abordate prin controale eficace de prevenire.

27.

În acest context, Curtea a concluzionat (44) că o proporție semnificativă de certificate de audit (certificarea ex ante a metodologiei utilizate de beneficiari pentru calcularea costurilor și certificatele de audit ex post pentru declarațiile de cheltuieli, două elemente importante ale noului mecanism de control al Comisiei) au fost considerate ca fiind doar parțial eficace (a se vedea, de asemenea, punctele 30-32). Prin urmare, măsurile propuse riscă să aibă doar o eficacitate limitată și să nu contribuie suficient la realizarea reducerii prevăzute a ratei de eroare reziduale. În plus, Comisia ar trebui să se asigure că un nivel predeterminat de activități de audit ex post nu o va împiedica să ajungă la o rată de eroare reziduală apropiată de 2 % (45).

28.

Comisia a propus ca Fondul de garantare al participanților (denumit în continuare „fondul”) să fie menținut pentru întreaga durată a programului Orizont 2020. Fondul, care era deja operațional în cadrul PC7 (46), este parte integrantă a strategiei de control a Comisiei. Obiectivul acestuia este de a proteja bugetul UE, acționând ca garanție pentru granturile acordate beneficiarilor (47). În consecință, nicio garanție sau cauțiune suplimentară nu poate fi impusă participanților (48). Spre deosebire de PC7, în sfera fondului ar intra programul-cadru pentru competitivitate și inovare (CIP), activitățile Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT) și instrumente precum inițiativele tehnologice comune (ITC) (49).

29.

Curtea observă că introducerea fondului în cadrul PC7 a redus sarcina administrativă suportată de beneficiari. De exemplu, deoarece acesta a oferit securitate sub formă de garanții, Comisia a fost în măsură să reducă numărul de verificări privind viabilitatea financiară în cazul majorității participanților și să elimine alte forme de garanție (de exemplu, garanțiile bancare). În acest sens, acoperirea mai largă asigurată prin includerea CIP, EIT și ITC sub egida fondului este o evoluție pozitivă. Cu toate acestea, includerea unor instrumente precum parteneriatele între sectorul public și cel privat (de exemplu, ITC) în sfera de acoperire a fondului necesită o evaluare a eventualelor riscuri juridice [structuri juridice diferite (50)], în special în cazul în care sumele recuperate constituie venituri alocate fondului (51).

30.

Propunerea Comisiei prevede două proceduri de certificare (52) efectuate de către un auditor independent. Ambele proceduri constituie un element al cadrului de control intern revizuit din cadrul programului Orizont 2020 (53). Procedurile sunt:

31.

În scopul de a reduce sarcina administrativă suportată de beneficiari, Comisia propune o reducere a numărului de certificate privind declarațiile financiare în comparație cu PC7 (54). În ceea ce privește simplificarea, Curtea salută intenția Comisiei de a menține un singur certificat obligatoriu la sfârșitul proiectului. Cu toate acestea, eficacitatea procesului de certificare ca procedură de control depinde, în primul rând, de fiabilitatea certificatelor de audit. Auditurile recent efectuate de Curte au confirmat faptul că acest control a fost doar parțial eficace pentru ultimii doi ani (55). Curtea își reiterează recomandarea cu privire la necesitatea sporirii fiabilității certificatelor de audit prin creșterea nivelului de cunoaștere de către auditorii responsabili de certificare a normelor legate de eligibilitatea cheltuielilor.

32.

Obiectivul certificatului privind metodologia este de a promova utilizarea de către beneficiari a metodologiilor corecte pentru rambursarea costurilor directe cu personalul, pe baza baremului pentru costurile unitare (56). Presupunând că acest tip de certificate ar fi utilizate, beneficiarii ar opta pentru certificarea metodologiei pe care o utilizează și, în consecință, numărul total de erori legate de costurile cu personalul ar scădea. Cu toate acestea, după cum a indicat anterior Curtea (57), ratele scăzute de participare și de acceptare din cadrul PC7 subminează eforturile Comisiei de a simplifica procedurile. Curtea încurajează Comisia să simplifice și să accelereze procesul de punere în aplicare și să specifice în mod clar criterii simple pentru obținerea acestui certificat. În cazul în care acest lucru nu este realizat, punerea în aplicare efectivă a strategiei revizuite de control a Comisiei ar putea fi afectată în mod negativ.

33.

„Normele propuse” introduc noi forme de finanțare (58), printre care se numără premiile, achizițiile publice înainte de comercializare și achizițiile publice de soluții inovatoare. Comisia intenționează ca premiile să fie atribuite pentru realizarea unor obiective prestabilite axate pe cercetare (59). Achizițiile publice vor permite Comisiei să achiziționeze servicii de cercetare și dezvoltare și să acționeze în calitate de client care lansează soluții inovatoare (60).

34.

Justificarea de bază a premiilor este de a stimula investiții în domeniul cercetării și inovării care depășesc cu mult valoarea propriu-zisă a premiului. Astfel, în plus față de simplitatea administrativă, premiile pot prezenta avantajul unui puternic efect de multiplicare (61). Pentru obținerea acestui efect, premiul trebuie să atragă investiții private. În lipsa efectului de multiplicare, premiul va servi doar ca instrument de coordonare a diferitelor eforturi din domeniul cercetării, finanțate din fonduri publice, și nu va atrage investiții suplimentare în cercetare. Premiile ar trebui, prin urmare, să fie corelate cu stimularea inovărilor (tehnologice), astfel încât să se garanteze un efect de multiplicare asupra surselor de finanțare suplimentare. Pentru a acorda acestui aspect o importanță mai mare, Comisia ar trebui să se concentreze pe sporirea atractivității nefinanciare a premiilor, de exemplu prin crearea unei imagini și a unei reputații a premiilor, bazate pe excelență, exclusivitate și recunoașterea internațională.

35.

Justificarea achizițiilor publice înainte de comercializare și a achizițiilor publice de soluții inovatoare este de a promova creșterea cererii de bunuri sau servicii inovatoare, sprijinind astfel comercializarea acestora (62) și, în consecință, sporirea competitivității europene. În comparație cu granturile, prețul stabilit într-un contract de achiziție publică include nu doar costurile contractanților, ci și marja de profit a acestora. Acest element ar putea face ca achizițiile publice să fie un instrument mai costisitor decât granturile în materie de finanțare a cercetării. Achizițiile publice ar trebui, prin urmare, să fie utilizate numai în cazul în care sunt justificate de o serie de beneficii suplimentare preconizate (de exemplu, crearea unei noi piețe sau încurajarea inovării) care nu ar fi mai mari în cazul utilizării granturilor. Motivele care stau la baza utilizării achizițiilor publice ar trebui să fie descrise clar înainte de a întreprinde orice demers în legătură cu potențialii contractanți. În acest sens, achizițiile publice nu ar trebui să fie folosite exclusiv în scopul simplificării administrative a programului-cadru.

36.

Propunerea legislativă privind programul „Orizont 2020” integrează cercetarea și inovarea prin asigurarea continuă și coerentă a finanțării de la idee la piață (63). Atât „normele propuse”, cât și „pachetul de reglementări” includ referiri la termenul „inovare” (64).

37.

Curtea a remarcat, în Raportul special nr. 4/2011 (65), că termenul de inovare a fost interpretat în sens larg. „Pachetul de reglementări” nu furnizează indicații clare cu privire la ce se înțelege prin conceptul de activitate de inovare. În schimb, pentru a se ilustra semnificația conceptului de inovare, se utilizează în text o gamă largă de termeni descriptivi precum inovare socială, de vârf la nivel mondial, tehnologică, bazată pe cercetare, industrială, societală, ecologică, tehnică, pentru bunăstare și aplicată (66). Faptul că definiția inovării este ambiguă poate genera confuzii și sporirea complexității în ceea ce privește punerea în aplicare a proiectelor. Propunerea ar trebui să ofere o definiție exactă.

38.

Având în vedere riscul ca finanțările să se disperseze într-o gamă largă de proiecte de inovare, cu un impact potențial limitat asupra competitivității industriei europene, Orizont 2020 ar trebui să limiteze în mod clar sfera activităților de inovare care pot fi finanțate. „Pachetul de reglementări” ar trebui să facă trimitere la un cadru recunoscut privind inovarea, precum Manualul Oslo (67), și să își limiteze domeniul de aplicare la activitățile de inovare care reprezintă o noutate la nivel mondial.