20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/1

A.

întrucât registrele comerțului examinează, înregistrează și stochează informații referitoare la societățile comerciale, precum cele referitoare la forma juridică a societății, sediul său și capitalul, numirea, încheierea mandatului, competențele și datele referitoare la reprezentanții săi legali, documentele contabile ale fiecărui exercițiu și, atunci când este cazul, procedurile de lichidare a societății și pun aceste informații la dispoziția publicului;

B.

întrucât registrele comerțului din UE funcționează pe o bază națională sau regională și stochează doar informațiile referitoare la societățile comerciale înregistrate în zonele pentru care aceste registre sunt responsabile;

C.

întrucât există o cerere sporită de acces la informații cu privire la societățile comerciale în context transfrontalier, fie în scopuri comerciale, fie pentru a facilita accesul la justiție; întrucât este esențial ca autoritățile de aplicare a legii și creditorii să dispună de informații fiabile și actualizate privind debitorii și activele acestora; întrucât este necesar să se dezvăluie detalii specifice pentru a asigura că drepturile angajaților prevăzute de legislația întreprinderilor europene sunt respectate;

D.

întrucât faptul că registrele comerțului nu sunt încă interconectate conduce la pierderi economice și probleme pentru toți actorii - nu doar pentru societăți, ci și pentru angajații acestora, pentru consumatori și pentru public - în special în ceea ce privește transparența, eficiența și securitatea juridică; întrucât accesul transfrontalier ușor la informații fiabile și actualizate privind întreprinderile din toate statele membre mărește transparența și siguranța juridică pe piața internă și poate reinstaura încrederea în piețe după criza financiară și economică;

E.

întrucât, începând cu 1 ianuarie 2007, informațiile cuprinse în registrele comerțului sunt stocate electronic și accesibile on-line în toate statele membre; întrucât, deși informațiile relevante referitoare la societățile comerciale sunt disponibile on-line, standardele privind registrele sunt diferite, părțile interesate fiind confruntate cu limbi, condiții de căutare și structuri diferite;

F.

întrucât conținutul, valoarea informativă și însemnătatea juridică a registrelor individuale sunt diferite și întrucât acest fapt ar putea avea consecințe juridice variabile de la un stat membru la altul;

G.

întrucât un punct unic de acces la informațiile referitoare la toate societățile comerciale europene ar economisi timp și bani; întrucât, pentru a îndeplini acest obiectiv, ar trebui avută în vedere participarea obligatorie a tuturor statelor membre la acest punct de acces;

H.

întrucât punctul unic de acces ar trebui să ofere informații de calitate din toate statele membre; întrucât aceste informații trebuie să fie fiabile, actualizate și prezentate într-o formă standard în toate limbile UE; întrucât punctul unic de acces trebuie urmărit activ de către Comisia Europeană;

I.

întrucât, în inițiativa sa emblematică „O politică industrială adaptată erei globalizării”, cuprinsă în comunicarea intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, Comisia se angajează să „îmbunătățească mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri, inclusiv prin reducerea costurilor de tranzacție aferente desfășurării unei activități economice în Europa”;

J.

întrucât, la 25 și 26 mai 2010, Consiliul a adoptat concluzii care subliniază, pe bună dreptate, importanța calității datelor și necesitatea simplificării accesului la informații pentru a spori încrederea părților interesate și succesul activităților de pe piața internă, precum și necesitatea implicării tuturor statelor membre în ceea ce privește garantarea accesului centralizat la informații;

K.

întrucât cooperarea între registrele comerțului este esențială în cazul fuziunilor, al transferurilor de sediu și al procedurilor de insolvență transfrontaliere; întrucât cooperarea este impusă în mod explicit de câteva dintre instrumentele legislative ale dreptului societăților comerciale, cum ar fi Directiva 2005/56/CE, Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și Regulamentul (CE) nr. 1435/2003;

L.

întrucât cerințele de divulgare pentru sucursalele din străinătate, prevăzute de a unsprezecea directivă în materie de drept al societăților comerciale (Directiva 89/666/CEE), presupun, în practică, faptul că o cooperare între registrele comerțului este esențială; întrucât această cooperare nu ar trebui limitată la momentul înființării unei sucursale, ci ar trebui extinsă, astfel încât să asigure, de asemenea, faptul că informațiile relevante sunt corecte și actualizate, pentru a evita discrepanțe între conținutul registrelor ce cuprind detalii cu privire la sucursală și al celor care cuprind detalii privind societatea-mamă;

M.

întrucât, odată cu adoptarea statutului societății private europene(COM(2008)0396), numărul cazurilor care necesită cooperare transfrontalieră poate crește semnificativ;

N.

întrucât sunt deja disponibile mai multe mecanisme de cooperare între registrele comerțului, cum ar fi Registrul European al Comerțului (EBR), proiectul Interoperabilitatea registrelor comerțului din întreaga Europă (BRITE) și Sistemul de informare al pieței interne (IMI); întrucât EBR și BRITE sunt pe bază voluntară și, prin urmare, nu toate statele membre participă la acestea; întrucât, în plus, BRITE nu este decât un proiect de cercetare;

O.

întrucât, în rezoluția sa din 18 decembrie 2008, Parlamentul a salutat ideea creării unui portal e-Justiție; întrucât planul de acțiune 2009-2013 privind e-Justiția europeană prevede integrarea EBR în portalul european e-Justiție,

1.

consideră că utilitatea proiectului, din perspectiva consolidării integrării spațiului economic european, nu se va putea realiza decât în contextul participării tuturor statelor membre și consideră că, în acest scop, participarea obligatorie a tuturor statelor membre ar trebui luată în considerare;

2.

consideră că ar trebui promovate inițiativele EBR și proiectul BRITE în primul rând și consideră că participarea la acestea ar trebui să fie obligatorie; insistă asupra importanței Sistemului de informare al pieței interne (IMI) pentru o mai bună punerea în aplicare a legislației privind piața internă, având în vedere că s-a dovedit deja a fi un instrument eficace în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale (10) și a Directivei privind serviciile (11); reamintește că toate statele membre folosesc deja sistemul IMI și că acesta ar putea fi extins ca să cuprindă o gamă mai largă de proceduri fără a impune statelor membre efectuarea de investiții importante;

3.

subliniază faptul că datele cuprinse în registre nu sunt comparabile cu informațiile de natură pur științifică; consideră, din acest motiv, că ar trebui oferit publicului un acces la informații fiabile și actualizate, printr-un punct unic oficial de acces; subliniază că aceasta ar îmbunătăți transparența, eficiența și securitatea juridică, spre beneficiul societăților și al angajaților lor, al consumatorilor și al întregului sistem;

4.

invită Comisia să depună eforturi în vederea integrării tuturor statelor membre în acest viitor punct unic de acces la informații, oferind asistență specializată și resurse suplimentare; solicită Comisiei să analizeze avantajele și dezavantajele aderării obligatorii la acest nou punct unic de acces la informații pentru toate statele membre;

5.

subliniază faptul că importanța datelor cuprinse în registrele comerțului poate varia, iar acest fapt poate, la rândul său, implica consecințe juridice, nu doar asupra societăților, ci și asupra angajaților lor și a consumatorilor, care pot varia, în funcție de statul membru în cauză;

6.

consideră că informațiile referitoare la înregistrarea societăților au importanță și pentru angajați, mai ales în societăți în care se aplică dreptul european al societăților, și anume Regulamentul (CE) nr. 2157/2001, Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 și Directiva 2005/56/CE; consideră că aceste informații au, de asemenea, relevanță din perspectiva dispozițiilor Directivei 2003/72/CE (12) și a Directivei 2001/86/CE (13), care prevăd menținerea drepturilor lor anterioare de participare în societățile rezultate;

7.

subliniază, prin urmare, importanța informării utilizatorilor care consultă date cu privire la faptul că însemnătatea juridică și caracterul juridic obligatoriu legate de acestea pot fi diferite în fiecare stat membru;

8.

subliniază faptul că, în raportul dintre societatea-mamă și sucursale, o mai bună interconectare automatizată ar facilita schimbul de înregistrări;

9.

este conștient de faptul că conținuturile înregistrărilor nu dau întotdeauna dovadă de suficientă coerență;

10.

consideră drept esențială, pentru funcționarea adecvată a pieței interne, punerea la dispoziția opiniei publice a unor informații oficiale și fiabile privind societățile comerciale ce tranzacționează în cadrul UE; salută, în acest context, Cartea verde a Comisiei privind interconectarea registrelor comerțului;

11.

constată că o mai mare transparență pe piața internă ar putea conduce la creșterea investițiilor transfrontaliere;

12.

își exprimă convingerea că accesul îmbunătățit și ușor la informații este necesar pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii, care constituie un element-cheie în structura fundamentală a economiei europene și forța motrice principală în crearea de locuri de muncă, creșterea economică și coeziunea socială din Europa, deoarece sprijină reducerea sarcinilor administrative ale acestor întreprinderilor;

13.

subliniază faptul că accesul ușor la date fiabile privind fuziunile, transferurile de sedii sau alte proceduri transfrontaliere este indispensabil pentru societățile europene și va spori în continuare competitivitatea pieței interne și fluiditatea acesteia, prin consolidarea principalelor sale libertăți, mai exact libera circulație a capitalurilor, serviciilor și persoanelor;

14.

consideră că orice strategie pentru ieșirea din criză și îmbunătățirea funcționării pieței unice trebuie să implice un grad mai mare de transparență și de cooperare în cadrul mecanismelor transfrontaliere, ceea ce va spori încrederea celor 500 de milioane de consumatori din Europa;

15.

recunoaște eforturile întreprinse în cadrul diferitelor inițiative și mecanisme de cooperare;

16.

subliniază, cu toate acestea, necesitatea adoptării unor măsuri suplimentare, precum și faptul că transparența pieței presupune, pe de o parte, un acces facil la datele cuprinse în registrele comerțului din cele 27 de state membre printr-un punct unic de acces care să fie monitorizat în mod activ și, pe de altă parte, ca acestea să fie fiabile, actualizate și prezentate într-un format standard și în toate limbile oficiale ale UE; consideră, în primul rând, că ar trebui evaluat în ce măsură aceasta ar implica costuri suplimentare de traducere și că, în acest scop, ar trebui avută în vedere participarea obligatorie a tuturor statelor membre;

17.

solicită să fie asigurate modalități eficace de aducere la cunoștința publicului a existenței acestui punct unic de acces, astfel încât toate părțile interesate să-l poată utiliza pentru a obține informații clare și fiabile privind întreprinderile europene;

18.

subliniază că Grupul la nivel înalt al părților interesate independente privind costurile administrative (Grupul Stoiber) a atras atenția asupra faptului că o facilitare a accesului electronic transfrontalier la informațiile referitoare la societățile comerciale ar putea conduce la eventuale economii anuale de peste 160 de milioane EUR;

19.

subliniază importanța accesului la informații privind întreprinderile europene, în special în ceea ce privește Directiva privind serviciile și Statutul societății private europene, în curs;

20.

subliniază totuși faptul că măsurile adoptate nu ar trebui să impună sarcini administrative suplimentare asupra societăților comerciale, în special asupra IMM-urilor;

21.

așteaptă cu interes lansarea portalului e-Justiție, care ar trebui să fie ușor de utilizat și accesibil cetățenilor, societăților comerciale, practicienilor din domeniul dreptului și autorităților din sistemul judiciar; sprijină ideea integrării EBR în acest portal;

22.

accentuează importanța fuziunii avansate a datelor și sistemelor BRITE, IMI și EBR pentru a pune în practică un singur punct de acces la informații pentru actorii și consumatorii pe piața internă, reducând costurile tranzacțiilor atât pentru producători, cât și pentru consumatori prin concentrarea informațiilor într-un singur loc, și pentru a dezvolta astfel comerțul transfrontalier, în special comerțul electronic transfrontalier, și creșterea economică în Uniune;

23.

sprijină instituirea, în prealabil, a unor mecanisme obligatorii de cooperare între registre, în special în ceea ce privește actualizarea periodică a datelor ce trebuie făcute publice și care vizează sucursalele din străinătate; recomandă ca aspectele practice care implică cooperare să fie clarificate în cuprinsul unui acord administrativ între statele membre și/sau registrele comerțului corespunzătoare;

24.

consideră că o conectare a rețelei registrelor comerțului la rețeaua electronică ce a fost creată în baza Directivei privind transparența va asigura accesul facil la informații juridice și financiare referitoare la societățile comerciale cotate la bursă, precum și o valoare adăugată pentru investitori;

25.

insistă că o soluție europeană trebuie să garanteze cetățenilor și întreprinderilor o protecție adecvată a datelor personale și a celor comerciale pentru a preîntâmpina utilizarea abuzivă a datelor și a garanta certitudinea juridică în cazul datelor care trebuie protejate;

26.

subliniază faptul că o soluție europeană integrată trebuie să țină seama în special de măsura în care registrele naționale și cele europene existente care acoperă anumite sectoare ar putea fi desființate, adaptate sau contopite, pentru a evita suprapunerile în vederea reducerii birocrației și a asigurării clarității și simplității;

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/6

A.

întrucât, în 2009, Consiliul European a consacrat dezvoltarea durabilă ca obiectiv central al Tratatului de la Lisabona; întrucât abordarea integrată a aspectelor economice, sociale și ecologice, intensificarea dialogului social, consolidarea responsabilității sociale a întreprinderilor, precum și principiul precauției și cel conform căruia poluatorul plătește se numără printre orientările strategiei pentru dezvoltare durabilă a UE;

B.

întrucât una dintre prioritățile strategiei Europa 2020 este promovarea unei economii sociale, ecologice și competitive care să utilizeze eficient resursele;

C.

întrucât țările industrializate ar trebui, potrivit Acordului de la Copenhaga, să își reducă, până în 2050, emisiile de CO2 cu 80-90 % comparativ cu nivelurile din 1990;

D.

întrucât schimbările climatice din Europa afectează în mod diferit regiunile, iar, potrivit unui studiu al Comisiei (7), regiunile din sudul și estul Europei, în care trăiește peste o treime din populația UE, sunt expuse în mod special presiunii schimbărilor climatice; întrucât cele mai vulnerabile grupuri de populație sunt afectate cel mai puternic și, astfel, pot apărea dezechilibre regionale și sociale mai pronunțate;

E.

întrucât trecerea la o economie mai durabilă are efecte pozitive variate asupra diferitelor sectoare, ducând la crearea, înlocuirea sau dispariția parțială a unor locuri de muncă; întrucât toate locurile de muncă ar trebui adaptate la o modalitate durabilă de activitate și producție care să utilizeze eficient resursele, iar nevoia cea mai mare de adaptare vizează astfel relațiile de muncă deja existente, fiind de dorit raporturi de muncă flexibile;

F.

întrucât cifrele din Cartea verde privind schimbările demografice (COM(2005)0094) arată că populația de vârstă activă a UE va scădea cu 20,8 milioane (6,8 %) între 2005 și 2030 și întrucât numărul de persoane cu vârsta peste 60 de ani crește în prezent de două ori mai repede decât înainte de 2007 – cu aproximativ două milioane pe an, în comparație cu creșterea anterioară de un milion pe an;

G.

întrucât aceste schimbări ar putea duce la o stabilizare a ocupării forței de muncă și la creșterea numărului locurilor de muncă, cu un impact considerabil; întrucât acolo unde au fost realizate condiții-cadru fiabile se înregistrează o ameliorare constantă a posibilităților de angajare și a securității locurilor de muncă, care este stabilizată prin creșterea exporturilor;

H.

întrucât creșterea economică necesară și beneficiile la care conduce aceasta în domeniul ocupării forței de muncă într-o economie bazată pe inovare nu se pot realiza decât dacă cercetătorii și întreprinderile europene sunt în măsură să transforme rezultatele cercetării în produse comerciale; întrucât Tabloul de bord al inovării gestionat de Comisie indică un decalaj de 30 % față de SUA și 40 % față de Japonia în ceea ce privește inovarea;

I.

întrucât în anumite sectoare noi nu există încă structurile dialogului social; întrucât în anumite sectoare noi nu există acorduri colective sau cele existente nu sunt aplicate și nu există nici coduri profesionale; întrucât toate sectoarele sunt expuse unei presiuni concurențiale ridicate; întrucât, în regiunile cu o rată ridicată a șomajului, presiunea de a accepta condiții de lucru precare este ridicată;

J.

întrucât pe parcursul ultimelor două decenii a apărut pe piața europeană a muncii o lipsă de siguranță a locurilor de muncă pe termen lung, tinerii, în special, văzându-se din ce în ce mai mult în situația de a lucra cu contracte pe termen scurt în condiții de muncă mai puțin avantajoase; întrucât noile locuri de muncă create în aceste condiții nu pot fi considerate durabile, iar aceste deficiențe structurale trebuie abordate în contextul unor obiective de dezvoltare a potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile;

K.

întrucât tranziția la o nouă economie durabilă nu ar trebui să fie utilizată ca pretext pentru a exclude de pe piața muncii lucrătorii cei mai vulnerabili și mai puțin calificați; întrucât, în consecință, trebuie evitat efectul unor practici de selectare a celor mai buni, ale căror prime victime ar fi lucrătorii cel mai puțin calificați;

L.

întrucât egalitatea de gen este consacrată ca unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona și ca unul dintre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului; întrucât femeile sunt slab reprezentate în diferite sectoare și din acest motiv nu pot profita în egală măsură de creșterea ocupării forței de muncă generată de noua economie durabilă;

M.

întrucât o nouă economie va lua naștere într-o societate în curs de îmbătrânire, cu o forță de muncă din ce în ce mai redusă, făcând astfel necesară atragerea mai multor femei pentru a presta activități remunerate, prin adaptarea organizării muncii și pregătirea angajatorilor din toate sectoarele, în vederea unei forțe de muncă mai diverse;

N.

întrucât, conform unor studii recente, prezența femeilor la toate nivelurile de responsabilitate aduce un plus de valoare companiilor, mai ales în ceea ce privește performanța economică;

O.

întrucât femeile obțin cea mai mare parte a diplomelor universitare în UE și sunt majoritare la cursurile de afaceri, management și de drept, dar rămân minoritare la nivelul pozițiilor de conducere din firme și organisme publice;

P.

întrucât, mai ales datorită stereotipurilor sexiste care există în educație și în societate, femeile sunt subreprezentate în domenii care sunt considerate în mod greșit „masculine”, cum ar fi tehnologia informațiilor, inginerie, fizică și ocupații tehnice, cum ar fi cele de mecanic și de zidar;

Q.

întrucât rata șomajului este în creștere în rândul lucrătorilor mai în vârstă, care se confruntă cu o problemă acută de excluziune socială după vârsta de 55 de ani și întrucât, în ciuda progreselor realizate în cursul deceniului trecut, doar puțin mai mult de o treime dintre femeile cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani aveau o slujbă în 2008, în timp ce 55 % dintre bărbații din această grupă de vârstă erau încadrați în muncă,

1.

consideră că dezvoltarea durabilă se bazează pe o viziune pe termen lung, în care creșterea economică, coeziunea socială și protecția mediului merg mână în mână și se sprijină reciproc; subliniază potențialul creării de locuri de muncă ecologice în cadrul unei economii durabile;

2.

consideră că economia post-criză reprezintă o oportunitate reală pentru o dezvoltare durabilă bazată pe justiție socială și ecoeficiență; ia act de faptul că transformarea economiilor europene din economii poluante în economii ecoeficiente va duce la schimbări majore în ceea ce privește producția, distribuția și consumul, iar acest lucru ar trebui valorificat pentru a realiza progrese către o durabilitate veritabilă, fără a pune în pericol prosperitatea sau locurile de muncă; consideră că tranziția către o economie bazată pe energii nepoluante trebuie privită ca o oportunitate de a investi în dezvoltare durabilă, nu doar ca un cost pentru bugetele publice și private;

3.

subliniază importanța măsurilor de promovare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în zonele rurale pentru a combate depopularea zonelor rurale;

4.

consideră că este necesar ca producția de bunuri și servicii să devină mai durabilă și că investițiile într-o nouă economie durabilă reprezintă un potențial pentru dezvoltarea pieței muncii și noi posibilități de venituri; consideră că bilanțul pozitiv ascunde pierderi în anumite sectoare și că, prin urmare, recalificarea și reconversia ar trebui să fie stimulate;

5.

consideră că actuala criză mondială economică și socială, care a încetinit schimbările în ceea ce privește utilizarea energiei și reducerea emisiilor de carbon, nu ar trebui să împiedice statele membre să facă trecerea către o economie competitivă mai durabilă, cu emisii scăzute de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, ținând seama de faptul că această trecere le face mai puternice, mai puțin dependente de importurile din ce în ce mai scumpe, precum și mai competitive;

6.

consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a internaliza costurile externe; invită Comisia să utilizeze, pentru a atribui costurile, instrumentele existente în acest domeniu (sau, dacă este necesar, să dezvolte noi instrumente) și să se asigure că viitoarele sale propuneri pe această temă reflectă rezultatele obținute;

7.

consideră că o nouă economie durabilă a UE trebuie să asigure o dezvoltare economică și socială echilibrată; solicită o politică industrială durabilă ambițioasă, cu accent asupra eficienței resurselor; subliniază faptul că economia ecologică trebuie să ofere perspective de locuri de muncă decente, bine plătite, cu accent pe protecția mediului;

8.

este ferm convins că politica de mediu bazată pe economia de piață poate deveni motorul creșterii și al ocupării forței de muncă în toate ramurile economiei și subliniază că un set de condiții-cadru previzibile și favorabile investițiilor reprezintă baza care va permite întreprinderilor inovatoare să profite în cel mai înalt grad de aceste oportunități, în beneficiul mediului și al lucrătorilor;

9.

solicită implicarea sectorului industrial în inovarea de natură ecologică, având în vedere faptul că antreprenorii joacă un rol foarte important în răspândirea pe scară mai largă a inovațiilor ecologice; observă, în acest sens, că informarea antreprenorilor, prin demonstrarea unor noi oportunități de afaceri, va fi crucială pentru succesul strategiilor de dezvoltare a unor economii ce utilizează eficient resursele și a unor industrii durabile;

10.

sprijină inițiativa-pilot a Comisiei cuprinsă în strategia Europa 2020 de a realiza acum tranziția către o economie durabilă, de a reduce dependența creșterii economice față de consumul de resurse și energie, de a reduce emisiile cu efecte dăunătoare asupra climei, precum și de a combate, prin urmare, încălzirea globală; salută intenția de a adapta acestui scop condițiile-cadru legislative, instrumentele de stimulare ale economiei de piață, subvențiile și achizițiile publice; regretă totuși faptul că Comisia a pierdut ocazia de a aborda în cadrul strategiei Europa 2020 aspectele legate de potențialul pieței muncii al unei economii durabile;

11.

constată că, pentru a îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 în materie de locuri de muncă și a utiliza potențialul de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile, precum și pentru a ameliora durabilitatea producției de bunuri și servicii, este necesar să se sporească eficiența energetică a locuințelor și a construcțiilor, ponderea energiilor regenerabile, a tehnologiilor ecologice, a transportului și mobilității durabile, a agriculturii, pescuitului și silviculturii durabile, precum și posibilitățile de consiliere prin intermediul serviciilor de mediu, reciclarea, procesele de producție care utilizează în mod eficient resursele și folosirea materialelor în circuit închis; consideră că sectorul prestării de servicii și cel al economiei sociale prezintă, de asemenea, un important potențial de creare de locuri de muncă ecologice;

12.

subliniază faptul că este important ca sectorul public să dețină un rol exemplar, adoptând standarde progresive pentru achiziții și oferind stimulente și informații, în special în domeniul energiei, al construcției de infrastructuri și echipamente, al transporturilor și comunicațiilor, în vederea creării de locuri de muncă cu drepturi adecvate; invită Comisia și statele membre să promoveze, în special în cazul achizițiilor înainte de comercializare, includerea standardelor de mediu și sociale, precum și clauzele privind participarea locală și întreprinderile care operează într-o economie durabilă și incluzivă, mai ales IMM-urile;

13.

îndeamnă statele membre să facă schimb de experiență și de cele mai bune practici în domeniul oportunităților de ocupare a forței de muncă în contextul abordării impactului schimbărilor climatice la nivel economic, social și de mediu;

14.

este convins că locurile de muncă ecologice durabile nu trebuie să reprezinte doar un element adițional, ci trebuie ca întreprinderile și societatea în ansamblu să fie organizate în mod durabil; este conștient că nu există o ramură a economiei care să poată fi separată și denumită „protecția mediului” sau „industria mediului”, întrucât activitatea de protecție a mediului este corelată cu numeroase sectoare tradiționale, cum ar fi industriile producătoare, industria construcțiilor și a serviciilor; solicită, prin urmare, adoptarea ca definiție de lucru a definiției OIM, conform căreia toate locurile de muncă care generează dezvoltare durabilă sunt locuri de muncă ecologice durabile; explică faptul că definiția include, pe de o parte, locurile de muncă care contribuie în mod direct la reducerea consumului de energie și de materii prime, la protejarea ecosistemelor și a biodiversității și la diminuarea producției de deșeuri și a poluării aerului și, pe de altă parte, toate locurile de muncă care reduc amprenta ecologică; recunoaște că, din cauza relativității definiției, potențialul creării de locuri de muncă nu poate fi stabilit în mod definitiv;

15.

consideră că sunt necesare mult mai multe activități de cercetare pentru a măsura impactul politicilor de mediu și climatice asupra numărului net de locuri de muncă create; invită Comisia să acorde prioritate acestui domeniu în cadrul celui de-al optulea Program-cadru;

16.

subliniază faptul că toate locurile de muncă sunt subordonate obiectivului de a promova o dezvoltare durabilă și că modalitățile de lucru și producție ar trebui organizate astfel încât să fie cât mai eficiente din punctul de vedere al consumului de energie, materiale și resurse; subliniază, de asemenea, faptul că această abordare ar trebui să vizeze întreaga linie de distribuție și că impunerea unei distincții între industriile eficiente și cele ineficiente din punctul de vedere al consumului este ilogică, toate industriile putând să devină mai durabile;

17.

consideră că este foarte important ca un nou cadru comunitar să dispună de un buget suficient pentru a sprijini cercetarea publică și a pune la dispoziție rezultatele cercetării într-un mod simplu și nebirocratic, astfel încât toate societățile, inclusiv microîntreprinderile și IMM-urile să poată să recurgă la anumite schimbări în ceea ce privește eficiența energetică, utilizarea noilor surse de energie, noile procese de producție și reciclarea, precum și utilizarea mai eficientă a resurselor și crearea de locuri de muncă cu drepturi adecvate;

18.

solicită elaborarea unei strategii europene pentru ocuparea forței de muncă în scopul realizării unei economii durabile ca parte a strategiei Europa 2020, menite să optimizeze potențialul de creare de locuri de muncă și să se concentreze pe condiții de lucru decente, pe sănătatea și siguranța lucrătorilor, pe cerințele în materie de competențe și pe o tranziție echitabilă din punct de vedere social; subliniază faptul că o economie durabilă trebuie să se caracterizeze prin durabilitate socială, tehnologică, economică și ecologică; subliniază că o astfel de strategie pentru ocuparea durabilă a forței de muncă ar trebui să fie o componentă centrală a orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă;

19.

recomandă autorităților regionale să adopte strategii de dezvoltare în concordanță cu obiectivele strategiei Europa 2020 în vederea creării de noi locuri de muncă într-o economie durabilă;

20.

solicită Comisiei ca, până în 2011, să propună o strategie care să includă atât măsuri legislative, cât și nelegislative care să promoveze locurile de muncă ecologice, care reprezintă o sursă de dezvoltare și prosperitate pentru toți;

21.

subliniază că întreprinderile europene au devenit lideri mondiali în domeniul protecției mediului datorită capacității lor de inovare; este preocupat, totuși, de faptul că activitățile de producție sunt în continuare în mare măsură relocalizate din UE în țări terțe care au standarde de mediu mult mai scăzute; invită Comisia și statele membre să combată acest fenomen în mod prompt și ferm, concentrându-se asupra elaborării unei abordări mondiale, multilaterale, care să asigure faptul că concurența mondială se bazează pe cerințe comparabile;

22.

subliniază că existența unui cadru stabil, ambițios și pe termen lung este o condiție necesară pentru realizarea întregului potențial de creare de locuri de muncă ecologice; invită Comisia și statele membre să stabilească standardele de mediu și stimulentele financiare care să creeze condițiile-cadru fiabile pentru o perioadă de cel puțin 10 ani și astfel siguranță juridică și de planificare; solicită ca instrumentele financiare existente să fie utilizate pentru a promova durabilitatea și ca unul dintre obiectivele înscrise în perspectivele financiare ale diferitelor fonduri, inclusiv ale fondurilor structurale și ale Fondului de coeziune, să fie sporirea durabilității activității economice și a producției;

23.

subliniază, în această privință, importanța conceptului de dezvoltare urbană integrată; subliniază că reconstrucția durabilă a zonelor urbane dezavantajate și-ar putea asuma un rol-pilot; consideră că o condiție prealabilă pentru aceasta o constituie un cadru de politică clar, care include menținerea promovării dimensiunii urbane în cadrul fondurilor structurale;

24.

ia act de necesitatea finanțării în cadrul programelor existente pentru a realiza studii focalizate în regiunile cele mai dezavantajate ale UE, astfel încât să se stabilească obiective strategice și să se determine tipul de măsuri necesare pentru a institui condiții favorabile pentru dezvoltarea unor economii locale durabile, cu obiectivele specifice de creare a unor noi locuri de muncă ecologice și a unor măsuri integrate pentru atragerea noilor întreprinderi ecologice și sprijinirea celor deja existente;

25.

subliniază faptul că unul dintre cele mai utile instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice ale convergenței regionale și coeziunii teritoriale îl reprezintă investițiile cu obiective precise în domeniul transformării ecologice a regiunilor dezavantajate ale UE;

26.

subliniază importanța Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) în crearea de clustere regionale prin interconectarea cercetării, inovării și infrastructurii la nivel local în cadrul noilor tehnologii, de exemplu, în cazul energiilor regenerabile și al eficienței energetice; subliniază în continuare faptul că, în special în zonele urbane, autoritățile regionale și locale sunt cel mai bine plasate și sunt cele mai în măsură să creeze condițiile necesare în vederea dezvoltării grupurilor de întreprinderi inovatoare; subliniază faptul că prin crearea de clustere se poate stimula în mod decisiv dezvoltarea economică locală și se pot crea noi locuri de muncă în regiunile respective;

27.

este conștient de faptul că sistemele de finanțare ale UE, naționale și regionale rămân în continuare extrem de necoordonate și, prin urmare, subliniază necesitatea unei mai bune coordonări la mai multe niveluri între programe și a sprijinirii unei mai mari sinergii între diferitele politici comune care utilizează fonduri structurale, agricole și de dezvoltare rurală, programul-cadru de cercetare și programul-cadru pentru competitivitate și inovare (CIP) care urmează să fie concepute pentru realizarea unei economii durabile, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; consideră, în ceea ce privește finanțarea în cadrul politicii agricole comune, că ar trebui să se analizeze în continuare tranziția, într-o măsură mai mare, de la mecanismele de ajutor direct spre dezvoltarea rurală și dezvoltarea unei agriculturi durabile din punct de vedere ecologic;

28.

solicită din nou Comisiei și statelor membre să valorifice succesul Fondului pentru reconstrucție și să creeze o nouă inițiativă comunitară, inclusiv proiecte-pilot, pentru reconstrucție în vederea unei noi economii durabile;

29.

constată că, la punctul 8 din concluziile Consiliului din 21 octombrie 2009, Comisia este invitată să realizeze în mod urgent o revizuire pe sector a subvențiilor care au un impact negativ asupra mediului și care sunt incompatibile cu dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să pună aceste concluzii în aplicare fără întârziere, analizând posibilitățile de realocare bugetară a acestor subvenții în favoarea noilor activități asociate economiei durabile;

30.

solicită sisteme eficace de finanțare și stimulente fiscale pentru a sprijini IMM-urile să adopte politici de creare de locuri de muncă ecologice și să asigure inovații și procese de producție ecologice;

31.

consideră că legislația propusă și în vigoare a UE în materie de mediu dispune de un potențial considerabil pentru crearea de noi locuri de muncă în domenii precum aerul, solul, apa, energia, serviciile publice, agricultura, transportul, silvicultura și managementul de mediu; invită statele membre să pună în aplicare legislația UE care ar putea duce la noi investiții în tehnologii și locuri de muncă ecologice;

32.

reamintește că sectorul achizițiilor publice reprezintă o mare parte a pieței și ar putea oferi stimulente semnificative pentru constituirea unei economii mai ecologice; solicită, prin urmare, impunerea în cadrul tuturor achizițiilor publice a unor standarde ecologice înalte;

33.

invită UE și statele membre să anticipeze schimbările, adică să depășească eșecurile în ceea ce privește informarea și incertitudinile, și să încurajeze sensibilizarea, procesele de învățare socială și schimbările privind modelele de consum; afirmă că este nevoie de stimulente pentru ca întreprinderile să investească mai mult în tehnologii ecologice și că lucrătorii sunt mai dispuși să accepte schimbările dacă acestea duc la mai multe oportunități de angajare și dacă se oferă o plasă de siguranță angajaților;

34.

subliniază că necesitatea dezvoltării potențialului de creare de locuri de muncă de calitate în cadrul unei noi economii durabile presupune direcționarea inovării înspre găsirea de soluții la principalele provocări cu care se confruntă societatea, printre care se numără șomajul și sărăcia, schimbările climatice, îmbătrânirea populației și diminuarea resurselor; atrage atenția asupra faptului că, pentru promovarea concentrării cunoștințelor diferiților operatori economici publici și privați și în scopul stimulării inovării, este important ca politica industrială și politica în domeniul cercetării să aibă la bază inovarea și grupurile deschise; în acest scop, invită Comisia să dezvolte o platformă tehnologică europeană pentru industriile care consumă puține resurse;

35.

recomandă ca, dacă un stat membru decide să subvenționeze, spre exemplu, creșterea producției de energie eoliană, solară și de bioenergie, nivelul subvențiilor să se bazeze pe o evaluare științifică a datelor empirice și ca subvențiile să ofere posibililor investitori perspective de investiții rezonabile și securitate și solicită să se examineze cu atenție factori precum creșterea netă a numărului de locuri de muncă create prin subvenții, prețul energiei, influența netă asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor poluanți și, astfel, să se urmărească optimizarea creșterii durabilității;

36.

constată că nu există un consens general cu privire la opțiunile tehnologice cele mai durabile din punct de vedere ecologic, economic sau social în contextul concurenței mondiale; consideră că trebuie să se țină seama de multe variabile atunci când se compară, spre exemplu, durabilitatea producției de energie folosind morile de vânt, panourile solare fotovoltaice, arderea cărbunelui cu captarea și stocarea dioxidului de carbon, reactoarele nucleare sau alte tehnologii; prin urmare, solicită să se efectueze studii științifice mai riguroase privind acest subiect, comparând cicluri de producție complete, iar toate procesele de producție să utilizeze mai eficient resursele;

37.

subliniază că numai prin creșterea participării femeilor la piața muncii din Europa putem să utilizăm integral potențialul de creștere economică și cel de creare de locuri de muncă din noua economie, deoarece reducerea discrepanțelor dintre ratele de angajare ale bărbaților și femeilor a reprezentat jumătate din creșterea generală a ratei de angajare la nivelul Europei, precum și un sfert din creșterea economică anuală începând cu 1995 și deoarece aceasta este o condiție prealabilă pentru asigurarea unei creșteri sustenabile și satisfacerea cerințelor impuse de transformarea ecologică a unei societăți în curs de îmbătrânire;

38.

solicită o inițiativă la nivelul UE pentru a sensibiliza angajatorii, mai ales cei din sectoarele dominate în mod tradițional de bărbați, în legătură cu necesitatea și beneficiile unei forțe de muncă mai diverse într-o societate în curs de îmbătrânire și pentru a le oferi instrumente care să-i pregătească pentru mai multă diversitate;

39.

invită UE, statele membre și partenerii sociali să combată discriminarea și să promoveze egalitatea de gen într-o economie durabilă, să creeze un mediu de lucru care să atragă și să convingă femeile să rămână în sectoarele respective, să promoveze echilibrul dintre viața profesională și viața de familie prin intermediul unor facilități adecvate și de înaltă calitate de îngrijire a copiilor și al unor condiții de muncă favorabile vieții de familie, să creeze atât oportunități, cât și condiții care să permită femeilor și bărbaților să participe pe piața muncii în condiții de egalitate, să promoveze participarea femeilor în structurile de reprezentare dominate de bărbați, să reducă segmentarea locurilor de muncă și diferențele de salarizare în funcție de gen;

40.

subliniază faptul că investițiile în infrastructura socială oferă o ocazie de modernizare a Europei și de promovare a egalității și pot fi considerate ca o strategie paralelă față de investițiile în tehnologiile ecologice care modernizează infrastructura fizică; prin urmare, consideră că egalitatea de gen ar trebui să fie o prioritate politică și un instrument esențial;

41.

subliniază că este esențial să se depună eforturi bine orientate pentru a asigura accesul femeilor la educație la toate nivelurile prin combaterea stereotipurilor sexiste și pentru a le oferi formare profesională pe tot parcursul vieții, în vederea eliminării segregării de gen de pe piața muncii; solicită asigurarea unei instruiri adecvate pentru a preveni gradul redus de reprezentare a lucrătoarelor la nivelul locurilor de muncă ecologice, ținând seama că o autoexcludere masivă a femeilor din domeniile științifice și tehnologice ar conduce la o obstrucționare a creșterii și sustenabilității Europei și ar plasa multe tinere talentate și calificate într-o poziție periferică în ceea ce privește angajarea și siguranța economică;

42.

solicită adoptarea unei inițiative la nivelul UE de atragere a fetelor în profesiile MINT (matematică, informatică, științe naturale și tehnologie) și care să combată stereotipurile ce mai domină încă aceste profesii; subliniază că media și educația au un rol esențial în combaterea acestor stereotipuri;

43.

subliniază că tinerele, pe parcursul tranziției de la școală la un loc de muncă, ar trebui orientate către uceniciile în care sunt subreprezentate, acest fapt urmând a fi promovat prin intermediul unei planificări comune a școlilor, universităților, agențiilor și/sau firmelor care oferă cursuri de formare profesională, astfel încât acestea să capete aptitudini și competențe specifice, și la nivel avansat sau de specialist, prin experiența în muncă, lucrând mai degrabă constant, decât sporadic și având o perspectivă;

44.

invită UE și statele membre să acorde mai multă prioritate locurilor de muncă ecologice pentru femei în cadrul programelor Fondului Social European (FSE), ținând seama de faptul că FSE finanțează programe de formare în domenii precum energia regenerabilă și ecoturismul; subliniază faptul că este nevoie de mai multe eforturi pentru a crește rata de participare a femeilor în proiectele susținute prin FSE, care este în prezent mai mică de 10 %; solicită integrarea dimensiunii de gen în bugetul FSE, precum și în cel al planurilor de redresare și al programelor de ajustare structurală, pentru a se asigura că astfel de programe atrag și integrează, în egală măsură, și femeile;

45.

subliniază că tranziția la o nouă economie nu ar trebui să fie utilizată ca pretext pentru a renunța la diverse măsuri privind egalitatea, ci ar trebui considerată ca o ocazie unică pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii din UE, deoarece aceasta este o condiție prealabilă pentru asigurarea unei creșteri durabile, utilizarea la maxim a potențialului de creare de locuri de muncă și întărirea competitivității;

46.

invită Comisia ca, dincolo de potențialul creării de locuri de muncă pentru lucrătorii înalt calificați, să acorde o atenție deosebită numeroaselor locuri de muncă care necesită calificare medie sau scăzută din cadrul economiei durabile, precum și lucrătorilor necalificați, dar specializați; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită acestui aspect în cadrul orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă; invită statele membre să valorifice locurile de muncă din domeniile de calificare medie și scăzută și să asigure condiții de lucru decente pentru acestea;

47.

subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită condițiilor de lucru decente, cerințelor în materie de competențe și unei tranziții echitabile din punct de vedere social; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să garanteze că o strategie de ocupare a forței de muncă pentru o economie durabilă aduce beneficii tuturor persoanelor din cadrul UE; subliniază necesitatea includerii în cadrul acestei strategii a tuturor tipurilor de locuri de muncă, fie că este vorba de locuri de muncă înalt calificate sau de locuri de muncă slab sau mediu calificate; solicită să se sporească oportunitățile în domeniul educației, al cercetării și al dezvoltării; solicită, în plus, ca în cadrul orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă și al programului „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” al Comisiei să se acorde o atenție deosebită persoanelor cu cel mai redus acces la piața muncii, lucrătorilor celor mai vulnerabili, în special celor cu handicap și celor mai puțin calificați, precum și protejării lor;

48.

consideră că politica de ocupare a forței de muncă ocupă un rol central în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și solicită, prin urmare, în spiritul programului OIM „Munca decentă”, condiții de lucru bune din punct de vedere calitativ, precum și un nivel de salarizare suficient pentru un trai decent și care să garanteze o participare corespunzătoare la PIB;

49.

constată că din cauza existenței frecvente a unui nivel mai scăzut de organizare a angajaților și a angajatorilor din anumite sectoare noi există un risc de apariție a unor relații de muncă precare și a unor condiții de lucru inadecvate; invită UE și statele membre să creeze condițiile-cadru necesare pentru stabilirea unor structuri de reprezentare în noile sectoare; invită partenerii sociali să se organizeze și solicită Comisiei să promoveze schimbul de bune practici la nivelul întregii UE, în special în ceea ce privește consolidarea procedurilor de informare și consultare a lucrătorilor, precum și instituirea de comitete europene de întreprindere;

50.

constată că este necesar să se depună mai multe eforturi pentru a se asigura armonizarea eficientă la nivelul UE a cerințelor minime pentru organizarea timpului de lucru în raport cu sănătatea și siguranța lucrătorilor;

51.

invită statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, să elaboreze planuri integrate pentru evaluarea operațiunilor de transformare ecologică atât la nivel local, cât și la nivel național; invită partenerii sociali să monitorizeze participarea angajaților la strategia de dezvoltare durabilă, propunând și apoi adoptând politici de consolidare a participării efective în domeniul mobilității durabile pentru lucrători și al creșterii economice ecologice;

52.

invită partenerii sociali să fie deschiși la noile sectoare și să elaboreze strategii pentru integrarea asociațiilor sectoriale în parteneriatul social;

53.

invită UE și statele membre să condiționeze mai strict subvențiile și achizițiile publice de respectarea unor standarde sociale minime la nivel național și să promoveze înființarea de structuri de reprezentare a partenerilor sociali;

54.

subliniază că asigurarea formării și învățării pe tot parcursul vieții pentru lucrătorii afectați de schimbările proceselor de producție ale unei întreprinderi sau ale unui sector creează, de asemenea, noi locuri de muncă; invită UE să dezvolte un cadru pentru anticiparea schimbărilor și restructurărilor, în special ale producției, care să le garanteze tuturor lucrătorilor afectați dreptul de a participa la sistemele de formare și învățare pe tot parcursul vieții; invită statele membre, angajatorii și angajații să recunoască gestionarea competențelor, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții ca responsabilitate comună, astfel cum s-a stabilit în acordul-cadru al partenerilor sociali privind învățarea pe tot parcursul vieții din 2002; solicită Comisiei să includă în cadrul referitor la învățarea pe tot parcursul vieții o a noua competență-cheie, legată de mediu, schimbările climatice și dezvoltarea durabilă, care este esențială într-o societate bazată pe cunoaștere; invită statele membre să integreze conceptul de durabilitate în programele de formare profesională de bază, de educație și învățare pe tot parcursul vieții;

55.

invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să își intensifice eforturile pentru a gestiona în mod eficace efectele negative ale restructurării, atât în cadrul economiei locale, cât și în câmpul muncii; subliniază nevoia de a difuza orientări privind gestionarea schimbării și a consecințelor sale sociale;

56.

subliniază că statele membre trebuie să își adapteze sistemele de educație și formare, să elaboreze și să pună în aplicare planuri de acțiune cu obiective precise, în vederea reconversiei profesionale a lucrătorilor din sectoarele care vor fi afectate de transformarea economiilor locale într-o nouă economie durabilă, pentru a asigura faptul că aceștia au acces la noi locuri de muncă ecologice durabile și a garanta că forța de muncă își poate ajusta competențele la nevoile pieței muncii pe care le implică o economie durabilă construită pe concepte de formare bazate pe competențe; salută, în acest context, inițiativa „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” a Comisiei și recunoaște faptul că un pas în direcția corectă este cooperarea cu statele membre ale UE; subliniază totuși faptul că această inițiativă trebuie să fie mai strâns corelată cu obiectivele Deciziei Consiliului privind dezvoltarea durabilă și continuată prin măsuri tangibile atât la nivelul UE, cât și în statele membre ale UE;

57.

subliniază nevoia de a consolida metoda deschisă de cooperare și schimburile de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, locurile de muncă ecologice și învățarea pe tot parcursul vieții, pentru a garanta gestionarea eficientă și cu succes a transformării economiei și, prin extensie, a noilor nevoi de formare și a efectelor sociale negative care rezultă din această tranziție;

58.

îndeamnă statele membre să combată discriminarea pe criterii de vârstă și să adapteze ofertele de formare și strategiile de învățare pe tot parcursul vieții la nevoile lucrătorilor mai în vârstă, astfel încât să se obțină un nivel ridicat de participare și în rândul lucrătorilor cu vârsta peste 55 de ani, inclusiv al femeilor cu vârsta peste 55 de ani;

59.

invită UE și statele membre să adopte politici detaliate în domeniul inovării și al creativității, în special în ceea ce privește educația și formarea, inclusiv educația și formarea profesională, drept bază a unei economii ecologice, a competitivității și a prosperității;

60.

consideră că în perioadele de criză este esențial ca tinerii să fie atrași spre noul tip de locuri de muncă ecologice și să se asigure că programele de calificare promovează accesul tinerilor la piața muncii, astfel încât aceștia să poată profita de potențialul de creare de locuri de muncă, pentru a combate rata ridicată a șomajului în rândul cetățenilor cu vârsta de sub 25 de ani și pentru a profita de competențele tinerei generații în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii; regretă faptul că inițiativa-pilot UE 2020 – „Tineretul în mișcare”– îi exclude pe tinerii care nu au studii superioare; subliniază că, pentru a se produce o schimbare reală, această inițiativă trebuie să se concentreze asupra tinerilor care au, în prezent, cele mai puține oportunități și care sunt expuși riscului sărăciei;

61.

invită statele membre să elaboreze, în colaborare cu partenerii sociali, și să pună în aplicare programe de orientare profesională pentru tineri în disciplinele științifice și tehnologice pentru a promova dezvoltarea unei economii viabile și durabile, precum și măsuri de informare și de sensibilizare în ceea ce privește aspectele ecologice și de mediu, atât prin intermediul sistemului de educație formală, cât și prin măsuri ale autorităților locale și regionale;

62.

invită Comisia să coopereze mai îndeaproape cu statele membre în vederea elaborării unor prognoze pe termen mediu și lung cu privire la competențele căutate pe piața locurilor de muncă și să încurajeze parteneriatele dintre universități și sectorul întreprinderilor în scopul favorizării intrării tinerilor pe piața forței de muncă, contribuind în același timp la crearea unei societăți bazate pe cunoaștere, la dezvoltarea cercetării aplicate și la crearea unor mai bune perspective de angajare pentru absolvenți;

63.

invită statele membre și partenerii sociali să stabilească obiective pentru a asigura participarea egală a femeilor și a bărbaților, să ofere oportunități egale în domeniul educației și al formării, scheme de recrutare specifice, sisteme de ucenicie specializate și inițiative de formare pentru femei, migranți, persoanele aflate în șomaj pe termen lung și alte categorii de persoane discriminate pe piața muncii;

64.

îndeamnă statele membre să utilizeze Fondul european de ajustare la globalizare pentru a realiza obiectivele europene și a promova noi competențe, inclusiv în vederea unor noi locuri de muncă ecologice durabile și de înaltă calitate;

65.

invită părțile responsabile să monitorizeze ocuparea forței de muncă pentru a face ca formarea profesională de bază și învățarea pe tot parcursul vieții să devină mai relevante; invită statele membre, în acest context, să analizeze fezabilitatea fondurilor de tranziție pentru a gestiona cerințele în materie de competențe;

66.

invită UE și statele membre să facă din promovarea adaptabilității la o economie durabilă unul dintre obiectivele Fondului social european, pentru a contribui la o durabilitate mai mare a activităților economice și a dezvoltării infrastructurii;

67.

reamintește că dimensiunea durabilă nu ar trebui să se limiteze la formarea pentru locuri de muncă legate de mediu, ci trebuie integrată în toate programele de educație și formare, pentru a promova o cultură a dezvoltării durabile și sensibilizarea privind aspectele de mediu;

68.

subliniază valoarea adăugată a învățării pe tot parcursul vieții și solicită statelor membre să elaboreze un plan detaliat al potențialului local în vederea organizării unor formări axate pe cerere, care să îmbine resursele disponibile cu nevoile reale și să restabilească prestigiul învățământului secundar profesional, oferind acces la un învățământ de înaltă calitate, în special în regiunile în care potențialul local și sectoarele de activitate tradiționale necesită aptitudini și cunoștințe speciale pentru a putea fi exploatate la capacitate maximă; solicită Comisiei să pună la dispoziția statelor membre suportul tehnic necesar în vederea elaborării unui plan al nevoilor locale și constată că școlile secundare profesionale care asigură un învățământ de înaltă calitate ar putea contribui la reducerea șomajului în rândul absolvenților și la ocuparea durabilă a forței de muncă;

69.

subliniază importanța utilizării Fondului social european de către statele membre în vederea investirii în dezvoltarea de competențe, ocuparea forței de muncă și activități de formare și reconversie profesională cu scopul de a crea locuri de muncă mai multe și mai bune prin intermediul proiectelor naționale, regionale și locale; subliniază faptul că experiența profesională a persoanelor mai în vârstă poate contribui de asemenea la aceste inițiative, având în vedere creșterea ponderii acestora în cadrul populației UE; recomandă autorităților regionale și locale să aibă un contact permanent și adecvat cu mediul de afaceri, patronate, sindicate și ONG-uri pentru o proiecție pe termen mediu și lung a nevoilor de pe piața muncii;

70.

recunoaște rolul important al autorităților locale și regionale în educație, ca bază pentru dobândirea de noi competențe de viitor, inclusiv prin învățare continuă și reconversie profesională; subliniază faptul că, în multe state, condițiile generale pentru educația și formarea profesională a tinerilor, inclusiv a celor care abandonează școala și care nu dețin nicio calificare, intră în responsabilitatea autorităților regionale și locale; prin urmare, încurajează regiunile să atragă fonduri structurale pentru infrastructura educațională, în special în zonele urbane și în regiunile defavorizate, și prin acest sprijin să permită o educație școlară cuprinzătoare și accesibilă; subliniază potențialul (de educație și formare) semnificativ oferit de integrarea în cadrul unei rețele a autorităților locale și regionale, a întreprinderilor și asociațiilor în vederea creării de locuri de muncă durabile în domeniul transportului local, al mobilității urbane, al educației și al cercetării și dezvoltării, punând accesul pe egalitatea de șanse;

71.

constată că este necesar să existe o cooperare între statele membre, partenerii sociali și instituțiile de învățământ superior în vederea creării unor cicluri de studii universitare și postuniversitare și a elaborării unor discipline orientate către transformarea ecologică a economiilor;

72.

consideră că provocările demografice necesită o strategie mai amplă, în care crearea de locuri de muncă să fie corelată cu abordarea nevoilor noi și emergente de pe piața europeană a muncii; consideră că, în această privință, trebuie realizate mai multe progrese în ceea ce privește îmbunătățirea mobilității lucrătorilor din UE, inclusiv a cercetătorilor și a altor cadre profesioniste, în vederea atingerii obiectivului de a avea o Europă fără frontiere în interiorul pieței interne a UE;

73.

constată că sporirea durabilității activităților economice poate implica schimbări în ansamblul unor sectoare industriale; invită UE și statele membre să încerce să evite sacrificiile sociale în tranziția către o economie durabilă și să vizeze condiții-cadru pentru o tranziție echitabilă din punct de vedere social, care să minimizeze riscurile tranziției și să optimizeze câștigurile pentru toți lucrătorii; subliniază faptul că transformarea echitabilă din punct de vedere social este o componentă de bază a dezvoltării durabile și o condiție prealabilă esențială pentru ca cetățenii Europei să sprijine tranziția;

74.

subliniază că costurile care ar rezulta dintr-o gestionare defectuoasă a tranziției pot fi mult mai mari decât investițiile pentru anticipare; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să își asume împreună răspunderea pentru o gestionare preventivă a tranziției;

75.

subliniază necesitatea de a integra economia durabilă în cadrul responsabilității corporative și sociale în domeniul mediului, precum și posibilitatea de a promova o cultură a dezvoltării durabile și o economie durabilă prin intermediul programelor de formare, în contextul responsabilității sociale corporative;

76.

reamintește că printre măsurile esențiale de prevenire se numără crearea condițiilor necesare pentru ca lucrătorii să poată beneficia de perfecționare profesională și să se adapteze la noile tehnologii, pentru a preveni disponibilizările, și, totodată, promovarea și susținerea acordurilor colective pentru a anticipa schimbările și a evita șomajul, consolidarea securității sociale, sistemele de asistență pentru venit și inițiativele proactive de formare sectorială;

77.

invită Comisia să furnizeze sprijin la nivelul UE pentru cercetarea în domeniul carierelor viitorului, pentru a preveni disponibilizările și a menține locurile de muncă în Uniunea Europeană;

78.

subliniază nevoia unei cooperări strânse și eficace și a complementarității dintre organizațiile internaționale și invită Organizația Mondială a Comerțului să ia măsuri privind dimensiunea socială și de mediu a investițiilor și a comerțului;

79.

recunoaște faptul că ONG-urile și sindicatele au de jucat un rol important în dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă ecologice prin contribuția lor la procesele decizionale, în calitate de angajatori, precum și în ceea ce privește sensibilizarea opiniei publice;

80.

subliniază că organizațiile care investesc în practici eficiente din punct de vedere ecologic vor contribui la crearea unui mediu de lucru mai bun pentru personal și angajați, putând deveni, prin urmare, mai productive; solicită statelor membre să promoveze Sistemul comunitar de management de mediu și de audit (EMAS) și să încurajeze toate sectoarele economice să depună eforturi pentru a obține înregistrarea EMAS; invită Comisia, statele membre și partenerii sociali să includă aspecte esențiale de mediu în cadrul dialogului social, la toate nivelurile de consultare, punând accentul pe negocierile sectoriale; subliniază faptul că, pentru ca tranziția să fie echitabilă din punct de vedere social, lucrătorii ar trebui să joace în calitate de parteneri un rol participativ în acest proces; solicită implicarea reprezentanților angajaților însărcinați cu ecologizarea locurilor de muncă, așa cum este aceasta definită de OIM, în conformitate cu practicile naționale, pentru a face ca locurile de muncă, întreprinderile și industriile să devină mai durabile; invită statele membre și partenerii sociali să coopereze într-un mod organizat cu părțile interesate și experții din domeniul mediului, pentru a recurge la consilierea acestora în cadrul procesului de gestionare a tranziției;

81.

invită UE, cu sprijinul partenerilor sociali, să inițieze un dialog sistematic în cadrul relațiilor sale externe, în vederea adoptării unei abordări similare în domeniul dezvoltării durabile și în alte părți ale lumii, cu scopul de a garanta aceleași condiții de dezvoltare, precum și faptul că competitivitatea industrială nu este în pericol; consideră că garantarea unei concurențe echitabile în cadrul sectoarelor durabile de producție va avea un efect benefic în ceea ce privește ameliorarea protecției și a condițiilor de muncă ale lucrătorilor;

82.

invită Comisia și statele membre să inițieze campanii de informare și sensibilizare a publicului cu privire la crearea unor locuri de muncă ecologice în cadrul unei economii durabile;

83.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/18

A.

întrucât cele patru state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), și anume Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, sunt parteneri comerciali importanți ai Uniunii Europene (UE), Elveția și Norvegia fiind, respectiv, cel de-al patrulea și cel de-al cincilea partener comercial al UE, în ordinea importanței volumului de schimburi;

B.

întrucât relațiile dintre UE și trei state membre ale AELS (Islanda, Liechtenstein și Norvegia) se întemeiază pe Spațiul Economic European (SEE) care prevede deplina participare la piața internă, Acordul SEE fiind gestionat și monitorizat într-un cadru foarte instituționalizat;

C.

întrucât participarea Elveției la Acordul SEE a fost refuzată prin referendum în 1992 și, prin urmare, relațiile dintre Elveția și UE se întemeiază în prezent pe mai mult de 120 de acorduri bilaterale și sectoriale ce permit un grad înalt de integrare, însă nu deplina participare la piața internă,

1.

consideră Acordul SEE ca un vector fundamental pentru creștere economică; salută palmaresul general bun al statelor AELS aparținând SEE în punerea în aplicare a legislației privind piața internă, așa cum arată Tabloul de bord al pieței interne aferent statelor AELS aparținând SEE; observă că relațiile dintre UE și Elveția ridică mai multe obstacole în ceea ce privește aplicarea Acordului privind libera circulație a persoanelor;

2.

observă că acordurile bilaterale nu instituie niciun mecanism automat de adaptare a conținutului lor la evoluțiile ulterioare ale acquis-ului relevant; recunoaște că adaptarea autonomă a legislației naționale la legislația UE în domeniile vizate de acordurile bilaterale decurge din decizia suverană a poporului elvețian de a nu adera la SEE, decizie ce trebuie respectată pe deplin;

3.

salută includerea de date îmbunătățite cu privire la țările AELS aparținând SEE în tabloul de bord anual al piețelor de consum; încurajează Autoritatea de supraveghere a AELS, cu sprijinul și cooperarea Comisiei, să dezvolte în continuare monitorizarea sistematică a aplicării legislației privind piața internă;

4.

observă că, odată cu intrarea în vigoare Tratatului de la Lisabona, există incertitudini cu privire la legislația UE care se aplică SEE; consideră că această situație ar putea conduce la o punere în aplicare mai lentă a legislației privind piața internă în statele AELS aparținând SEE; îndeamnă Comisia să furnizeze o evaluare a situației;

5.

constată că Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naționale în procesul decizional al UE; consideră că, prin analogie, parlamentele statelor AELS aparținând SEE ar trebui asociate mai strâns la procesul legislativ al UE cu privire la propunerile cu relevanță pentru SEE; invită Comisia să trimită spre consultare parlamentelor naționale ale statelor AELS aparținând SEE propunerile legislative pe care le înaintează parlamentelor naționale ale statelor membre ale UE;

6.

invită Comisia să formalizeze procesul de notificare a noilor norme și acte legislative ale UE ce intră în domeniul de aplicare al Acordului SEE în vederea reducerii discrepanței dintre adoptarea de noi acte legislative și potențiala preluare a acestora de către statele AELS aparținând SEE;

7.

încurajează statele AELS aparținând SEE să aloce resurse adecvate pentru aplicarea dispozițiilor legale privind piața internă; aplicarea Directivei privind serviciile, îndeosebi instituirea punctelor unice de contact, este în acest context esențială;

8.

admite că aplicarea dispozițiilor legale privind piața internă în statele AELS aparținând SEE se desfășoară în mod necesar mai lent decât în UE, din motive instituționale; consideră însă că, în pofida condițiilor diferite și a bilanțului general satisfăcător, există potențial și în statele AELS aparținând SEE pentru reducerea deficitului de punere în aplicare a legislației;

9.

observă că diferite propuneri legislative importante referitoare la piața internă sunt în prezent dezbătute, inclusiv propunerea Comisiei de directivă privind drepturile consumatorilor; invită Comisia să îmbunătățească implicarea statelor AELS aparținând SEE în aceste dezbateri;

10.

salută progresul înregistrat în liberalizarea prestării de servicii transfrontaliere între UE și Elveția și îndeosebi efectele pozitive ale Acordului privind libera circulație a persoanelor, așa cum o dovedește creșterea constantă, în perioada 2005 - 2009, a numărului de angajați detașați și de prestatori de servicii independenți din UE ce operează în Elveția; observă că această tendință s-a dovedit reciproc avantajoasă;

11.

constată că Elveția a adoptat mai multe măsuri de sprijin suplimentare la Acordul privind libera circulație a persoanelor, menite să protejeze lucrătorii de dumping social și salarial, garantând egalitatea de tratament pentru prestatorii de servicii elvețieni și din UE și garantând sprijin public în favoarea acordului; observă că aceste măsuri pot îngreuna prestarea de servicii în Elveția de către întreprinderile din UE, îndeosebi de către întreprinderile mici și mijlocii; observă că, conform jurisprudenței Curții de Justiție, o serie dintre aceste măsuri de sprijin ar fi acceptabile numai dacă protejează, în mod proporționat, interesul general ce nu este deja protejat în statul de origine al prestatorilor de servicii;

12.

subliniază că mai ales următoarele măsuri de sprijin sunt disproporționate din perspectiva acordului de liberă circulație și îngreunează prestarea de servicii de către întreprinderile mici și mijlocii în Elveția: obligația de notificare prealabilă în vigoare în Elveția, cu perioadă de așteptare de opt zile, obligația de participare la costurile de implementare ale comisiilor tripartite, precum și proceduri exagerate de punere în aplicare a dispozițiilor legale; în acest context, îndeamnă, de asemenea, autoritățile elvețiene să abroge reglementările care obligă întreprinderile străine care oferă servicii transfrontaliere să furnizeze o garanție de integritate financiară;

13.

este preocupat de recentele evenimente de la Aeroportul Zürich-Kloten unde autoritățile elvețiene au refuzat să permită taxiurilor germane și austriece să preia pasageri și își exprimă îndoiala cu privire la conformitatea acestei măsuri cu Acordul privind libera circulație a persoanelor; îndeamnă Comisia să examineze în detaliu acest aspect;

14.

invită Comisia să examineze acele măsuri care obstrucționează funcționarea pieței interne în cadrul UE și care pun de asemenea probleme pentru prestatorii elvețieni de servicii și să ia măsuri, după caz;

15.

încurajează guvernul elvețian și autoritățile cantoanelor să facă uz de experiența UE și a SEE privind liberalizarea sectorului serviciilor prin transpunerea Directivei privind serviciile; subliniază că, din punct de vedere economic, Directiva privind serviciile manifestă efecte de liberalizare nu numai în relațiile dintre statele membre, ci și în interiorul acestora, prin intermediul procesului de monitorizare a legislației naționale, de înlăturare a obstacolelor inutile la instituire, și revizuire inter pares, prin care statele membre justifică orice restricții nou-introduse prin interesul public; prin urmare, consideră că un exercițiu similar ar putea avea efecte pozitive în asigurarea unei viitoare furnizări crescute de servicii transfrontaliere între UE și Elveția;

16.

salută eforturile realizate de guvernul elvețian de a îmbunătăți disponibilitatea informațiilor pentru întreprinderile din UE;

17.

salută decizia Parlamentului elvețian de a transpune Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și invită autoritățile elvețiene și Comisia să ajungă cât mai curând posibil la un acord privind implementarea directivei;

18.

observă că, în general, Acordul privind libera circulație a persoanelor nu conține un acord detaliat cu privire la libera circulație a serviciilor, aceasta fiind acoperită doar în mod foarte selectiv prin acorduri bilaterale specifice; subliniază că un acord cuprinzător privind libera circulație a serviciilor ar aduce ambelor părți avantaje economice semnificative; invită prin urmare Comisia și guvernul elvețian să examineze posibilitatea lansării de negocieri cu scopul încheierii unui acord cuprinzător cu privire la libera circulație a serviciilor;

19.

respectând pe deplin motivele naturii specifice a relațiilor dintre Elveția și UE, consideră că ar trebui întreprinse toate eforturile pentru interpretarea și aplicarea similară în UE și Elveția a reglementărilor identice sau paralele cu privire la piața internă, inclusiv în sfera liberei circulații a serviciilor, pentru a se asigura astfel o participare similară a Elveției la piața internă;

20.

subliniază interesul reciproc al UE și al Elveției pentru o uniformizare îmbunătățită în aplicarea Acordului privind libera circulație a persoanelor și pentru o convergență mai punctuală între legislația Elveției și cea a UE privind piața internă, care să asigure agenților economici de ambele părți un mediu mai transparent și mai previzibil;

21.

salută tendința din proprie inițiativă a autorităților elvețiene de a lua în considerare jurisprudența Curții de Justiție a UE de după semnarea Acordului privind libera circulație a persoanelor; salută recenta adoptarea a legislației elvețiene ce permite luarea în considerare a principiului „Cassis de Dijon”;

22.

îndeamnă Comisia și Elveția să ajungă cu celeritate la poziții comune în actualele negocieri cu privire la acordurile bilaterale, inclusiv acordul privind siguranța produselor; solicită Comisiei și Elveției să elaboreze prezentele acorduri, precum și pe cele viitoare, de o manieră clară și anticipativă, pentru a limita strict posibilitățile de interpretare eronată pe viitor;

23.

invită Comisia și autoritățile elvețiene să examineze oportunitatea dezvoltării unui mecanism pentru o mai rapidă adaptare a Acordului privind libera circulație a persoanelor la evoluțiile acquis-ului relevant în domeniile din sfera sa de aplicare;

24.

invită Comisia și autoritățile elvețiene, în viitorul apropriat, să examineze diferite posibilități de găsire a unor soluții orizontale la anumite probleme instituționale în vederea reducerii fragmentării și sporirii transparenței în sistemul decizional și în vederea îmbunătățirii comunicării între comisiile mixte și să ia în calcul introducerea unui mecanism eficient de soluționare a litigiilor;

25.

invită la o comunicare îmbunătățită între Parlamentul European și autoritățile elvețiene și invită reprezentanții Elveției să se implice mai mult în activitatea Parlamentului European și a organelor sale;

26.

observă că, în contextul noilor provocări din procesul de negociere actual și viitor în mai multe domenii, printre care și protecția consumatorilor, se resimte nevoia dezbaterii posibilității de a depăși actualul cadru instituțional și, eventual, de a încheia un acord bilateral cuprinzător spre avantajul reciproc al Elveției și al UE;

27.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/22

A.

întrucât recenta volatilitate a prețurilor la produse alimentare și materii prime a generat preocupări în rândul funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial;

B.

întrucât, începând cu anul 1996, prețurile la alimente au crescut cu 3,3 % anual, în timp ce prețurile percepute de către agricultori au crescut cu numai 2,1 %, iar cheltuielile de exploatare cu 3,6 %, ceea ce demonstrează faptul că lanțul de aprovizionare cu alimente nu funcționează corect;

C.

întrucât în comunicarea Comisiei se recunoaște faptul că „aceste schimbări au avut consecințe grave pentru producătorii din sectorul agricol și îi afectează pe consumatori, care nu beneficiază de condiții echitabile” (5);

D.

întrucât în medie în anul 2008 prețurile plătite de consumatorul final au rămas constante sau chiar au crescut, în ciuda scăderii puternice înregistrate de prețurile produselor agricole;

E.

întrucât relațiile comerciale echilibrate nu ar îmbunătăți doar funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente, ci ar fi și în beneficiul agricultorilor;

F.

întrucât, la momentul actual, proliferarea practicilor comerciale neloiale subminează capacitatea de investiție și de inovare a agricultorilor (în special cu privire la tehnologiile ecologice, la atenuarea schimbărilor climatice și la sursele de energie regenerabilă, în timp ce agricultorii trebuie să respecte standarde înalte de mediu, aceste cerințe urmând să fie consolidate și mai mult în cadrul politicii agricole comune în perioada de după 2013);

G.

întrucât ponderea valorii agricole adăugate din lanțul de aprovizionare cu alimente a scăzut în UE-25 de la 31 % în 1995 la 24 % în 2005 și întrucât datele preliminare pentru următorii ani indică o continuare a procesului de scădere a randamentului pentru agricultori și o creștere constantă a profiturilor înregistrate de către operatori, comercianții cu amănuntul și/sau angro și de către operatorii economici din afara lanțului de aprovizionare cu alimente;

H.

întrucât în 2009, la nivelul UE-27, venitul mediu în agricultură a scăzut cu peste 12 %, și, prin urmare, agricultorii nu mai pot realiza venituri echitabile de pe urma muncii lor și întrucât, în ciuda acestui lucru, agricultorii și sectorul agroalimentar încă au datoria de a produce alimente care să respecte standarde de calitate foarte înalte la prețuri pe care consumatorii să și le poată permite, în conformitate cu obiectivele PAC;

I.

întrucât lanțul de aprovizionare cu alimente implică agricultori, cooperative de „agricultori” și organizații ale producătorilor, industria de prelucrare a produselor alimentare, angrosiști, comercianți cu amănuntul, furnizori de servicii de alimentație publică, restaurante, furnizarea directă din producția de subzistență, producția privată și consumatori, dar și operatori economici din afara lanțului de aprovizionare cu alimente precum: companii de comunicare și promovare, furnizori de transport și logistică, de energie și utilități, de servicii de ambalare, de resurse tehnice, de aditivi, de tehnologii și furnizori de servicii de consultanță; întrucât această complexitate și mare diversitate trebuie să fie luate în considerare pentru a se îmbunătăți viabilitatea întregului lanț;

J.

întrucât comunicarea Comisiei identifică o serie de probleme grave, cum ar fi abuzul de putere a cumpărătorului dominant, practicile neloiale în contractare (inclusiv întârzierea efectuării plăților), modificări unilaterale ale contractelor, plăți în avans în vederea asigurării accesului la negocieri, accesul restricționat pe piață, lipsa de informații cu privire la formarea prețurilor și la distribuția marjelor de profit în întreg lanțul alimentar, strâns legate de creșterea concentrării observate în sectorul aprovizionării și în sectorul vânzărilor angro și cu amănuntul;

K.

întrucât în comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 se recomandă promovarea și facilitarea restructurării și consolidării sectorului agricol prin promovarea creării de organizații voluntare ale producătorilor agricoli;

L.

întrucât globalizarea și procesele de concentrare, în special la nivelul comerțului cu amănuntul, au creat un dezechilibru între diferiții operatori ai lanțului de aprovizionare cu alimente și, în realitate, la momentul actual, există un număr foarte mic de comercianți cu amănuntul care sunt lideri de piață și care negociază în mod direct sau indirect cu 13,4 milioane de agricultori și cu 310 000 de întreprinderi agroalimentare din întreaga UE;

M.

întrucât concentrarea excesivă duce la pierderi în ceea ce privește diversitatea produselor, patrimoniul cultural, unitățile de desfacere, locurile de muncă și mijloacele de subzistență;

N.

întrucât Comisia susține că dezechilibrele contractuale asociate cu raportul inegal de forțe au efecte negative asupra concurenței din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, deoarece este posibil ca actori mici, dar eficienți, să fie obligați să funcționeze în condiții de rentabilitate redusă, ceea ce limitează capacitatea și motivația acestora de a investi în îmbunătățirea calității produselor și în inovarea proceselor de producție;

O.

întrucât produsele alimentare se comercializează în mod liber pe piața internă, iar rezultatele negocierilor privind prețurile dintre producători (organizații), procesatori, angrosiști și comercianți cu amănuntul sunt deseori determinate de evoluția prețurilor pe piața mondială;

P.

întrucât diferența foarte mare din punct de vedere numeric și al puterii economice dintre agricultori și comercianții cu amănuntul indică în mod clar un lanț de aprovizionare cu alimente dezechilibrat; întrucât în vederea stabilirii unui echilibru numeric este necesară promovarea dezvoltării organizațiilor economice de agricultori; întrucât cooperativele joacă un rol fundamental prin sporirea influenței lor și a puterii de negociere de care dispun;

Q.

întrucât Uniunea Europeană face parte integrantă din rețeaua comercială globală, fiind ferm angajată față de comerțul mondial în temeiul contractelor;

R.

întrucât Uniunea Europeană este cel mai mare importator și exportator de produse agricole din lume, iar importurile de produse agricole ale UE au crescut în 2008 cu peste 10 % ajungând la 986 miliarde EUR, în timp de exporturile de produse agricole au crescut cu aproximativ 11 % până la 752 miliarde EUR;

S.

întrucât Uniunea Europeană acordă deja foarte multe plăți financiare în avans în cadrul politicii sale de ajutor pentru dezvoltare; întrucât încheierea unilaterală a acordurilor bilaterale în dezavantajul agriculturii europene este interzisă,

1.

salută comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591), întrucât recunoaște existența unor dezechilibre semnificative în ceea ce privește forța diferiților operatori dar consideră că măsurile propuse în comunicarea menționată sunt insuficiente pentru a soluționa această problematică;

2.

invită Comisia și statele membre să abordeze urgent problema pe care o reprezintă distribuția neloială a profiturilor în cadrul lanțului alimentar, în special pentru a asigura venituri adecvate pentru agricultori; recunoaște că pentru a stimula sisteme de producție durabile și etice, agricultorii trebuie să fie compensați pentru investițiile pe care le fac și pentru angajamentele pe care și le iau în aceste domenii; subliniază faptul că, în locul raporturilor de putere, trebuie stabilite raporturi de colaborare;

3.

constată faptul că au fost îndeplinite toate obiectivele agricole menționate în Tratatul de la Roma (creșterea productivității, aprovizionarea cu alimente în cantități suficiente, prețuri de consum rezonabile, stabilizarea piețelor), cu excepția celor de asigurare a unor venituri adecvate în agricultură; prin urmare, invită Comisia să țină seama în mod adecvat de acest aspect în cadrul tuturor propunerilor bugetare;

4.

recunoaște necesitatea unui sector de producție stabil, sigur și profitabil ca factor decisiv în cadrul lanțului alimentar; totuși, consideră, de asemenea, că lanțul alimentar este alcătuit din mai mulți actori – agricultori, prelucrători, producători, furnizori și comercianți cu amănuntul – care produc împreună valoare adăugată și au nevoie la rândul lor de un anumit grad de siguranță;

5.

invită Comisia să îmbunătățească Instrumentul european de monitorizare a prețurilor, făcându-l mai ușor de utilizat prin includerea unei interfețe multilingve care să cuprindă o gamă mai largă de produse alimentare și prin îmbunătățirea comparabilității a prețurilor la fiecare nivel al lanțului de aprovizionare cu alimente și între statele membre, în așa fel încât să fie satisfăcută nevoia consumatorilor și a agricultorilor cu privire la o mai mare transparență în ceea ce privește formarea prețurilor la produsele alimentare;

6.

regretă reticența Comisiei Europene de a efectua un studiu cu privire la distribuția marjelor de profit în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu alimente, astfel cum s-a convenit în ceea ce privește procedura bugetară 2009;

7.

subliniază că un dezechilibru al transparenței comerciale între exploatațiile agricole și actorii din amontele și din avalul lanțului alimentar poate avea consecințe negative asupra poziției de negociere a agricultorilor și a grupurilor de producători;

8.

invită Comisia să deruleze rapid proiectul-pilot privind crearea unui observator european al prețurilor și marjelor agricole (și să completeze acest instrument cu date referitoare la prețuri, marje și volume), pentru care Parlamentul European și Consiliul au prevăzut un credit în valoare de 1,5 milioane de euro în bugetul pentru exercițiul 2010;

9.

îndeamnă Comisia să mențină Grupul la nivel înalt pentru lanțul de aprovizionare cu alimente ca forum de discuție, deoarece acesta s-a dovedit a fi un instrument important în vederea identificării problemelor, a efectuării de recomandări și a adoptării de strategii pentru remedierea situației actuale de dezechilibru;

10.

invită Comisia să prezinte o propună introducerea obligativității raportării anuale de către cele mai importante 20 de întreprinderi de comerț, de prelucrare, de vânzare angro și de vânzare cu amănuntul cu privire la cotele lor de piață (cu datele referitoare la etichetele private) pentru produsele alimentare esențiale și cu privire la volumele de vânzări lunare, astfel încât toți partenerii de piață să poată estima evoluția cererii și a ofertei, precum și evoluția prețurilor în lanțul alimentar;

11.

constată că, în unele țări, industria de prelucrare a alimentelor obține cea mai mare marjă de profit, fapt ce a fost confirmat și de Comisie; prin urmare, solicită monitorizarea și controlul în special ale industriei de prelucrare pentru a garanta transparența prețurilor;

12.

consideră că este necesară creșterea transparenței pieței și a informațiilor puse la dispoziția consumatorilor, ca o condiție esențială în vederea accentuării identității produselor și a asigurării unei varietăți a alimentelor și a produselor agricole și agroalimentare care reprezintă istoria și cultura a numeroase state și regiuni și care reflectă natura „distinctivă” a agriculturii fiecărui stat membru;

13.

invită Comisia să efectueze o evaluare de impact cu privire la beneficiile unui cadru juridic îmbunătățit care să acopere etichetele private de calitate și ale distribuitorilor, cu scopul de a evita multiplicarea acestora, de a asigura mai multă transparență pentru consumatori și acces pe piață pentru producători;

14.

subliniază necesitatea de a promova o creștere a valorii adăugate a producției agro-alimentare europene și de a lansa campanii de informare pentru consumatori cu privire la eforturile depuse de către agricultori și de către industrie în ceea ce privește mediul, siguranța alimentară și calitatea vieții animalelor;

15.

invită autoritățile europene și naționale din domeniul concurenței și alte autorități de reglementare implicate în producție și comerț să abordeze cu fermitate problemele legate de poziția dominantă și de cotele de piață semnificative ale comercianților agroeconomici, întreprinderilor de prelucrare și comercianților cu amănuntul care își desfășoară activitatea în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; îndeamnă aceste autorități să ia măsuri împotriva practicilor abuzive de cumpărare ale tuturor actorilor care pun sistematic agricultorii într-o poziție de negociere inegală;

16.

invită Comisia să stabilească o nouă relație între normele în domeniul concurenței și PAC în vederea furnizării agricultorilor și organizațiilor interprofesionale ale acestora a instrumentelor necesare pentru îmbunătățirea poziției de negociere a acestora;

17.

îndeamnă Comisia să analizeze consecințele penetrării semnificative a pieței, într-un anumit stat membru, de către un singur comerciant cu amănuntul sau de către un număr redus de comercianți cu amănuntul; îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea de a introduce măsuri corective – în beneficiul producătorilor și al consumatorilor – în cazul în care practicile comercianților cu amănuntul sau cotele de piață se dovedesc a avea efecte anticoncurențiale;

18.

invită Comisia să prezinte un raport Parlamentului, până la sfârșitul anului 2010, în care să furnizeze date privind abuzul de putere de cumpărare în UE, comportamentul anticoncurențial și practicile contractuale neloiale din lanțul alimentar începând cu sectorul materiilor prime și până la consumator și să propună soluții adecvate;

19.

invită statele membre, acolo unde este cazul, să ofere autorităților naționale din domeniul concurenței mai multe posibilități de acțiune prin stabilirea unor mecanisme simple pentru adunarea de dovezi privind denaturarea concurenței prin practici contractuale neloiale;

20.

consideră că este necesară interzicerea la nivelul Uniunii a vânzării produselor agricole la un preț mai mic decât cel de achiziție;

21.

îndeamnă Comisia să inițieze o investigație sectorială completă în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente în vederea stabilirii nivelului abuzului de putere de cumpărare în acest sector; accentuează succesul înregistrat de investigația cu privire la concurență realizată în sectorul farmaceutic în 2009;

22.

îndeamnă Comisia să procedeze la revizuirea criteriilor utilizate în prezent în vederea evaluării comportamentului anticoncurențial (indicele Herfindahl); acest indice, care este util în evaluarea riscului de monopol, nu este în măsură să ofere o valoare reală a practicilor anticoncurențiale de tip coluziune și oligopol, cum se pare că au loc, cel puțin parțial, în cazul vânzării cu amănuntul la scară largă;

23.

invită Comisia să asigure o aplicare mai bună aplicare a regulilor de concurență în lanțul alimentar și să analizeze posibilitatea prezentării unor propuneri legislative către Parlament și Consiliu în acest sens, astfel încât să se limiteze în mod eficient dezvoltarea pozițiilor dominante de pe piață în cadrul sectoarelor de materii prime, al industriei de prelucrare a produselor alimentare și al sectorului comerțului cu amănuntul și să se consolideze puterea de negociere a agricultorilor, permițându-le acestora să ia măsuri coordonate împotriva agenților dominanți prin intermediul unor organizații ale producătorilor, organizații sectoriale și IMM eficiente;

24.

consideră că Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 privind organizarea comună a piețelor (OPC) trebui revizuit de urgență pentru a consolida această organizare și că domeniul de aplicare al acestui regulament ar trebui extins în așa fel încât să includă practici durabile de producție ca și condiție de exceptare de la aplicarea articolului 101 din TFUE;

25.

consideră că la nivelul UE va fi necesar un anumit grad de coordonare și armonizare a măsurilor naționale împotriva practicilor comerciale neloiale;

26.

îndeamnă Comisia să prevadă o diversificare legislativă a produselor cu o puternică bază teritorială, care se evidențiază prin caracterul lor local sau regional specific, distinctiv, comparativ cu produsele standardizate;

27.

solicită Comisiei să ia măsuri în vederea păstrării diverselor caracteristici nutriționale, ecologice și cu privire la sănătate ale alimentelor și să se asigure că prețurile vor fi în deplină concordanță cu această diversitate; în esență, concurența ar trebui, de asemenea, dezvoltată pe baza unor caracteristici calitative variate care ar trebui măsurate în mod corespunzător;

28.

invită Comisia să se asigure că legislația UE în domeniul concurenței nu este eludată de abuzul de putere de cumpărare (fără a se produce o denaturare a concurenței) în lanțul alimentar, fenomen ce deseori se manifestă prin întârzierea efectuării plăților către agricultori sau întreprinderile mici de prelucrare, prin modificări ulterioare ale condițiilor contractuale, prin reduceri forțate de prețuri, prin revânzarea în pierdere sau prin cerințe referitoare la volume excesive ori prin taxe de listare nejustificate, și, dacă este necesar, să prezinte propuneri corespunzătoare;

29.

solicită în special ca termenele de plată în lanțul de aprovizionare cu alimente să fie reduse la un maximum de 30 de zile pentru toate produsele alimentare și la o perioadă mai scurtă pentru produsele agricole cu grad ridicat de perisabilitate, în cadrul revizuirii în curs a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cadrul tranzacțiilor comerciale (prevăzându-se excepții pentru organizațiile de producători și pentru cooperative);

30.

îndeamnă Comisia să propună o extindere a legislației europene în domeniul concurenței dincolo de preocupările pe care acesta se axează în mod strict la momentul actual, și anume bunăstarea consumatorilor și aspectele privind asigurarea unor prețuri mici la alimente;

31.

solicită Comisiei să verifice dacă cerințele impuse de lanțurile comerciale, altele decât cele stabilite prin regulamente, referitoare la practicile din producția agricolă de legume și fructe și la reziduurile rezultate din pesticide, de a limita comerțul liber și de a consolida în mod nejustificat poziția comerțului în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, sunt adecvate;

32.

solicită stabilirea unei liste a practicilor abuzive de piață, precum vânzările în pierdere, sau comisioanele din vânzări, precum și interzicerea clară a acestora de către Uniunea Europeană; solicită stabilirea unei liste publice a întreprinderilor care nu respectă normele și introducerea unui sistem de sancționare;

33.

invită Comisia să analizeze dacă și în ce măsură utilizarea abuzivă a etichetelor private (produse de marcă proprie) și practicile de formare a alianțelor de cumpărare de către lanțurile de supermarketuri conduc la o denaturarea concurenței și la crearea unei presiuni asupra neloiale asupra agricultorilor și la reducerea sistematică a prețurilor la producător; reamintește faptul că utilizarea abuzivă a etichetelor private are un impact negativ asupra capacității de inovare a producătorilor (în special a producătorilor mici); solicită insistent Comisiei să ia măsuri în această privință în așa fel încât agricultorii și grupurile de producători beneficiază de un tratament echitabil în procesul de formare a prețurilor;

34.

consideră că recomandările Comisiei de a se intensifica integrarea verticală în industria alimentară nu reflectă întotdeauna necesitatea reechilibrării puterii de negociere dintre agricultori, distribuitori și industria alimentară și că, prin urmare, acele strategii ar trebui însoțite de măsuri de descurajare a practicilor abuzive;

35.

atrage atenția asupra faptului că agricultura contractuală impusă de către cumpărători, integrarea verticală și operațiunile la termen, care joacă un rol din ce în ce mai important, ar putea slăbi concurența, în special între cumpărători; prin urmare, solicită Comisiei să examineze mai îndeaproape efectele unor asemenea relații contractuale și, dacă este cazul, să ia măsurile necesare;

36.

invită Comisia și statele membre să promoveze practicile contractuale echitabile între toți actorii lanțului de aprovizionare cu alimente pe baza unor condiții negociate cu organizațiile de agricultori și de producători, inclusiv cu organizațiile sectoriale și interprofesionale astfel încât să se îmbunătățească practicile agricole durabile și să se asigure produse de cea mai bună calitate, să se reducă prețurile materiilor prime și să se garanteze cele mai echitabile prețuri, precum și să se prevadă un sistem ușor accesibil prin care să se împiedice încălcarea contractelor de către cumpărători; consideră că contractele standard ar putea constitui instrumente standard, a căror implementare ar trebui să aibă forță obligatorie în anumite sectoare; sprijină schimbul de bune practici cu privire la notificarea practicilor contractuale între statele membre, inclusiv furnizarea de informații către Comisie;

37.

salută și încurajează constituirea de ombudsmani pentru sectorul vânzării cu amănuntul de produse alimentare și instituirea altor mecanisme de arbitrare menite să garanteze respectarea acordurilor contractuale; invită Comisia să analizeze experiențe din acest domeniu în vederea instituirii unui ombudsman la nivelul UE pentru sectorul vânzării cu amănuntul de produse alimentare, ale cărui sarcini să constea în asigurarea aplicării codurilor de conduită, a bunelor practici și a contractelor în tranzacțiile dintre operatori din state membre diferite;

38.

solicită Comisiei să divulge practicile neloiale privind taxele de listare și alte taxe de introducere pe piață și să examineze dacă acestea încalcă legislația în domeniul concurenței; solicită Comisiei să propună norme uniforme cu privire la taxele de listare și de introducere pe piață și, în special, să ia măsuri împotriva taxelor excesive solicitate de distribuitori;

39.

consideră că Comisia trebuie să promoveze o campanie de informare pe scară largă, la nivel european, în vederea creșterii gradului de sensibilizare a agricultorilor cu privire la drepturile lor, la practicile abuzive care i-ar putea viza și la mijloacele disponibile de denunțare a acestor abuzuri;

40.

solicită Uniunii Europene să facă presiuni pentru crearea unei agenții mondiale de reglementare independente, responsabilă de stabilirea normelor pentru piețele la termen pentru produsele de bază și pentru piețele de schimb de opțiuni, precum și de punerea în aplicare a unor măsuri stricte împotriva speculațiilor pe produse alimentare la nivel mondial;

41.

solicită ca, având în vedere orientarea din ce în ce mai crescută către piață, să se ia măsuri în vederea eliminării volatilității extreme a prețurilor, dat fiind faptul că anumiți operatori din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente profită de acest fenomen în timp ce alții sunt în mod vizibil afectați de acesta; solicită Comisiei, prin urmare, să propună acte legislative referitoare la instrumente de combatere volatilității prețuirilor în vederea reducerii vulnerabilității producătorilor;

42.

invită Comisia să întărească competențele autorităților europene responsabile de piețele de schimb de mărfuri, astfel încât să se evite speculațiile pe mărfurile alimentare, și să depună eforturi pentru punerea în aplicare a unor măsuri UE adecvate care influențează piețele agricole la termen;

43.

solicită Comisiei să îmbunătățească monitorizarea și transparența globală a piețelor instrumentelor financiare derivate și, de asemenea, să sporească transparența activităților din afara piețelor reglementate în contextul viitoarei revizuiri a directivei MiFID și a altor legislații relevante;

44.

îndeamnă Consiliul să încurajeze în continuare inițiativele de autoreglementare și posibilitatea de a crea fonduri mutuale pentru a putea face față riscurilor economice, astfel încât să se consolideze poziția de negociere a agricultorilor, în special prin sprijinirea organizațiilor economice și de producători, a organizaților sectoriale și a cooperativelor agricole;

45.

încurajează statele membre să elaboreze coduri de bune practici comerciale pentru lanțul alimentar, inclusiv mecanisme de plângere și sancțiuni pentru practicile neloiale; solicită Comisiei să propună un cod comun, cu aplicabilitate în întreaga UE, pentru reechilibrarea relațiilor din lanțul de aprovizionare cu alimente; îndeamnă, de asemenea, Comisia prezinte o propunere privind aplicarea unui mecanism la nivel european în vederea monitorizării, prin intermediul organismelor specializate din statele membre, a relațiilor dintre distribuitorii dominanți și furnizorii acestora;

46.

consideră că este necesară stimularea unei mai bune integrări a diferitelor verigi ale lanțului de distribuție prin organizații interprofesionale și crearea de contracte-tip pe bază voluntară, cu posibilitatea, în anumite cazuri, în special în cazul produselor perisabile, ca statele membre să poate impune aplicarea lor obligatorie;

47.

deplânge faptul că, în comunicarea sa, Comisia nu subliniază mai pregnant importanța agriculturii ca treaptă primară a lanțului de valori economice agricole în domeniul aprovizionării cu alimente și al industriei alimentare; subliniază corelațiile dintre nivelul scăzut al prețurilor la poarta fermei și supraproducția structurală, precum și consecințele acestora asupra sustenabilității, a standardelor cu privire la protecția animalelor, a inovării agricole și a ocupării forței de muncă în regiunile defavorizate;

48.

solicită Comisiei să propună adoptarea unor instrumente de susținere și promovare a lanțurilor de aprovizionare cu alimente gestionate de agricultori, a lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente și a piețelor de agricultori, în vederea stabilirii unei relații directe cu consumatorii și pentru a ajuta agricultorii să obțină o pondere mai echitabilă din valoarea prețului final de vânzare prin reducerea numărului intermediarilor și a etapelor procesului;

49.

îndeamnă Comisia ca, în cadrul activităților sale, să acorde o atenție specială situației din țările în curs de dezvoltare și să nu pună în pericol propria aprovizionare cu alimente a țărilor terțe;

50.

invită Comisia să revizuiască standardele de igienă ale UE în ceea ce privește comercializarea la distanță sau locală și termenul de valabilitate al produselor, să descentralizeze și să simplifice sistemele de certificare și control și să promoveze relațiile directe producător-consumator și lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente;

51.

recunoaște importanța și necesitatea unei reglementări ferme cu privire la calitatea produselor agricole; în acest sens, amintește Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2010 referitoare la politica privind calitatea produselor agricole și menționează nevoia ca produsele importate să respecte toate normele de calitate și de producție în vederea evitării unei concurențe neloiale cu produsele europene;

52.

reamintește că stabilitatea veniturilor agricultorilor determină capacitatea acestora de a investi în tehnologii ecologice, în atenuarea schimbărilor climatice și în sursele regenerabile de energie și în măsuri de protecție pentru o agricultură sustenabilă și că, de asemenea, agricultorii trebuie să respecte standarde înalte de mediu;

53.

consideră că este esențială îmbunătățirea organizării și raționalizarea în continuare a lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a reduce impactul transportării produselor alimentare (mile alimentare) asupra mediului și pentru a promova comercializarea produselor alimentare locale;

54.

subliniază că investițiile în facilități de păstrare și ambalare a produselor agricole pot juca un rol important în asigurarea unor prețuri echitabile pentru aceste produse;

55.

subliniază necesitatea asigurării unei dezvoltări durabile a economiei rurale prin încurajarea activităților de procesare a produselor agricole în cadrul exploatației, dar și a activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale;

56.

invită Comisia să susțină inițiativele locale și regionale de comercializare a alimentelor și să nu le împovăreze prin legislație și birocrație exagerate, întrucât acestea au o contribuție importantă la crearea valorii adăugate a exploatărilor agricole;

57.

solicită Comisiei ca, în momentul revizuirii normelor UE pentru producătorii de alimente de la nivel local, să țină seama de producția de subzistență sau semisubzistență;

58.

invită Comisia să evalueze posibile modificări ale normelor privind practicile de achiziții publice pentru serviciile de alimentație publică, astfel încât să se consolideze practicile agricole durabile și bunăstarea animalelor, să se dezvolte produse alimentare de sezon și locale;

59.

consideră că achizițiile publice, de exemplu în cadrul programelor specifice privind produsele lactate și fructele și legumele, implementate în școli, trebuie să garanteze accesul micilor producători locali și al grupurilor locale de producători;

60.

consideră că trebuie încurajate piețele agricole administrate direct de agricultori, crearea de spații de comercializare în care producătorii să prezinte consumatorilor produsele în mod direct; crearea unor programe de promovare a vânzărilor pe piețele locale;

61.

îndeamnă Comisia să analizeze, într-un raport către Parlamentul European și Consiliu, problema deșeurilor considerabile de produse alimentare în lanțul alimentar, care, în majoritatea statelor membre, reprezintă până la 30 % din produsele alimentare, și ia măsuri printr-o campanie de informare cu privire la valoarea esențială a alimentelor;

62.

subliniază importanța dezvoltării unor programe alimentare pentru cetățenii europeni care au nevoie de acestea, precum persoanele cele mai dezavantajate, și anume vârstnicii și tinerii;

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/30

A.

întrucât, pentru a atenua consecințele negative ale globalizării pentru lucrătorii care sunt victime ale concedierilor colective și pentru a marca solidaritatea sa cu lucrătorii respectivi, pe lângă sporirea posibilității de reangajare, Uniunea Europeană a creat un Fond european de ajustare la globalizare (denumit în continuare „FEG”) în vederea sprijinirii financiare a programelor personalizate de reintegrare a lucrătorilor concediați pe piața muncii; întrucât FEG este dotat cu o sumă anuală maximă de 500 de milioane de euro, care provine fie din marja existentă sub plafonul global de cheltuieli pentru exercițiul precedent, fie din creditele de angajament anulate în cele două exerciții anterioare, cu excepția celor referitoare la rubrica 1b din cadrul financiar; întrucât FEG a fost creat ca instrument de sprijin flexibil și specific menit să răspundă mai repede și mai eficient reintegrării lucrătorilor afectați de concedierile care decurg în urma schimbărilor majore din cadrul comerțului mondial;

B.

întrucât, pentru a răspunde creșterii șomajului în urma crizei economice și financiare și pentru a trage învățăminte din experiența acumulată în 2007 și 2008, Uniunea Europeană a modificat normele de utilizare a FEG în iunie 2009; întrucât această modificare vizează toate cererile depuse înainte de 31 decembrie 2011 și a constat într-o extindere temporară a domeniului de aplicare a FEG, o relaxare și o precizare a criteriilor sale de intervenție, o creștere temporară a ratei sale de cofinanțare și o prelungire a duratei de utilizare de către statele membre a contribuției sale financiare;

C.

întrucât evaluarea creditelor mobilizate în cadrul FEG între 2007 și sfârșitul primului semestru din 2009 demonstrează implementarea modestă a resurselor alocate, fiind mobilizate doar 80 de milioane de euro din 1,5 miliarde de euro care au fost disponibile, pentru 18 cereri, în beneficiul a 24 431 de lucrători și a 8 state membre pentru un număr extrem de limitat de sectoare (în special, industria textilelor și a automobilelor); întrucât aceste lipsuri sunt ilustrate și de diferențele constatate între nivelul sumelor alocate inițial și cel al sumelor executate în final, 24,8 de milioane de euro fiind rambursate a posteriori în primele 11 cazuri, adică 39,4 % din sumele mobilizate;

D.

întrucât, deși nu este încă posibil să se evalueze funcționarea FEG în temeiul regulamentului revizuit deoarece cererile prezentate începând cu luna mai 2009 sunt în curs de aprobare sau de execuție, se constată deja o accelerare clară a recurgerii la FEG, care confirmă pertinența modificărilor aduse; întrucât între mai 2009 și aprilie 2010, numărul cererilor prezentate a crescut astfel de la 18 la 46, al contribuțiilor solicitate de la 80 la 197 de milioane de euro, al statelor membre solicitante de la 8 la 18, iar numărul lucrătorilor care urmează să fie sprijiniți aproape s-a dublat (36 712 lucrători în plus) și sectoarele economice vizate s-au diversificat semnificativ;

E.

întrucât 9 state membre nu au recurs totuși încă la FEG, iar sumele mobilizate sunt în continuare cu mult inferioare sumei anuale maxime disponibile de 500 de milioane de euro și majoritatea cererilor vizează regiuni al căror PIB pe locuitor este superior mediei UE și unde rata șomajului rămâne moderată; întrucât, din acest punct de vedere, se poate concluziona că, deși îmbunătățirile aduse regulamentului inițial au fost importante, ele rămân modeste în raport cu creșterea numărului de concedieri colective din ultimii ani;

F.

întrucât ridicarea pragului de cofinanțare de la 50 % la 65 % cu ocazia revizuirii din iunie 2009 ar putea constitui unul dintre factorii explicativi ai creșterii numărului de cereri;

G.

întrucât slaba utilizare a FEG în regiunile cele mai sărace din Uniunea Europeană este legată fie de strategii naționale variabile, fie de dificultăți privind stabilirea situației exacte a beneficiarilor potențiali înaintea luării unei decizii la nivel european;

H.

întrucât, deși declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 17 iulie 2008 solicita un sprijin financiar cât mai rapid și eficient din partea FEG, durata procedurii din momentul concedierii colective și până la data la care FEG intervine în sprijinul statului membru solicitant este încă de aproximativ 12-17 luni; întrucât această durată explică parțial diferența dintre numărul de lucrători pentru care se cere intervenția FEG și numărul de lucrători ajutați;

I.

întrucât proiectul de acord interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind cooperarea în chestiuni bugetare (5) nu modifică decât nesemnificativ procedura de mobilizare a FEG, făcând facultativă procedura de trilog, în conformitate cu practica; întrucât această modificare nu poate remedia caracterul greoi și lent al procedurii;

J.

întrucât, potrivit raportului de evaluare a funcționării la jumătatea perioadei a AII (6) întocmit de Comisie, unul dintre factorii care încetinesc procedura îl reprezintă necesitatea ca cele două componente ale autorității bugetare să ia o decizie specifică pentru mobilizarea FEG; întrucât acest lucru nu ar trebui să împiedice accelerarea și simplificarea deciziilor de mobilizare a FEG;

K.

întrucât nu sunt încă disponibile date fiabile și coerente privind implementarea FEG de la modificarea acestuia după 2009 și având în vedere că trebuie stabilite sarcini de asigurare a transparenței și de raportare periodică;

L.

întrucât cele 27 de decizii luate între 2007 și aprilie 2010 au fost toate pozitive și conforme, din punctul de vedere al sumei, cu propunerile Comisiei;

M.

întrucât fenomenul de globalizare și efectele crizei economice asupra locurilor de muncă vor persista și după 2013 și, drept urmare, este probabil ca numărul de cereri să crească în următorii ani; întrucât, cu toate acestea, scopul fondului nu este acela de substitut pentru lipsa inovării,

1.

este de părere că valoarea adăugată a FEG, ca instrument de politică socială a Uniunii Europene, constă în natura vizibilă, specifică, punctuală și temporară a sprijinului său financiar pentru programe personalizate de recalificare și reinserție profesională a lucrătorilor care sunt victime ale concedierilor colective în sectoare sau regiuni ce suferă de pe urma unei perturbări economice și sociale grave;

2.

consideră că creșterea numărului de cereri de intervenție a FEG și dificultățile legate de aplicarea procedurii sale de mobilizare și execuție reclamă modificări rapide ale dispozițiilor sale procedurale și bugetare; subliniază faptul că Comisia ar trebui să îmbunătățească informațiile despre FEG și vizibilitatea acestuia în rândul statelor membre și al beneficiarilor potențiali ai fondului; solicită, în consecință, Comisiei să devanseze la data de 30 iunie 2011 prezentarea evaluării sale de la jumătatea perioadei și să o completeze cu o propunere de revizuire a Regulamentului privind FEG pentru a diminua lipsurile cele mai evidente ale fondului înainte de sfârșitul cadrului financiar multianual actual (CFM);

3.

invită Comisia să evalueze în revizuirea la jumătatea perioadei contribuțiile acordate, cu referire la următoarele aspecte calitative:

4.

invită Comisia să evalueze în revizuirea la jumătatea perioadei contribuțiile acordate din punct de vedere bugetar și să sublinieze în concluziile sale următoarele aspecte:

5.

este de părere că revizuirea regulamentului trebuie să țină seama de rezultatele evaluării modului de funcționare a FEG, precum și de experiența dobândită, și să includă măsuri care permit reducerea substanțială a duratei procedurii de mobilizare a fondului;

6.

invită Comisia Europeană să propună includerea în Regulamentul privind FEG a unei obligații pentru statele membre de a sprijini participarea asociațiilor de lucrători în etapa de punere în aplicare; invită Comisia Europeană să organizeze schimburi de experiență și de bune practici în ceea ce privește participarea lucrătorilor la punerea în aplicare a FEG, astfel încât lucrătorii care se confruntă cu această situație în prezent și în viitor să beneficieze de experiența dobândită anterior;

7.

subliniază faptul că timpul necesar pentru mobilizarea FEG poate fi redus cu 50 % în cazul în care se elaborează și se adoptă următoarele măsuri:

8.

solicită Comisiei să ofere statelor membre un set de orientări pentru întocmirea și aplicarea cererilor de finanțare din partea FEG, urmărind realizarea unei proceduri rapide de depunere a cererilor și atingerea unui consens larg între părțile interesate în ceea ce privește strategia și măsurile care urmează să fie puse în aplicare în scopul reintegrării eficace a lucrătorilor pe piața muncii; invită statele membre să accelereze această procedură prin finanțarea anticipată a măsurilor, care ar trebui demarate începând cu ziua depunerii cererii pentru a utiliza pe deplin perioada de punere în aplicare a FEG în folosul lucrătorilor vizați;

9.

reamintește statelor membre că au obligația, pe de o parte, să implice partenerii sociali încă de la începutul pregătirii cererilor, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul privind FEG și, pe de altă parte, să respecte articolul 9 din regulament prin care se solicită statelor membre să furnizeze informații cu privire la acțiunile finanțate și să facă publice aceste acțiuni, informații care trebui adresate, de asemenea, lucrătorilor în cauză, autorităților locale și regionale și partenerilor sociali, precum și să standardizeze procedurile; invită statele membre să asigure implicarea comitetelor de întreprindere înainte de începerea programelor pentru a garanta faptul că partenerii sociali participă cu adevărat la elaborarea unor planuri de reconversie care răspund nevoilor angajaților și nu celor ale întreprinderilor;

10.

solicită statelor membre să instituie o structură de comunicare și de administrare a FEG la nivel național, în consultare cu toate părțile implicate, în special cu partenerii sociali, și să facă schimb de bune practici la nivel european, ceea ce va permite o intervenție rapidă și eficace a FEG în caz de concedieri în masă;

11.

reamintește că Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 permite mai multor țări să depună împreună cereri de asistență din partea FEG atunci când lucrătorii afectați dintr-o regiune geografică sau dintr-un anumit sector nu sunt concentrați în același stat membru;

12.

consideră că, pentru a accelera și simplifica procedurile, trebuie să se asigure o coordonare mai eficientă între Comisie și Parlamentul European, astfel încât perioada necesară pentru luarea deciziilor să poată fi redusă, fără a afecta evaluarea cererilor de către comisiile relevante ale PE, și de aceea:

13.

consideră că aceste măsuri imediate de simplificare și relaxare a procedurii de mobilizare a FEG ar putea fi introduse în regulament în momentul revizuirii sale, dacă experiența acumulată până la acea dată justifică acest lucru; niciuna dintre aceste măsuri nu ar trebui să limiteze sau să reducă în vreun fel prerogativele Parlamentului, în calitatea sa de componentă a autorității bugetare, în procesul decizional privind mobilizarea fondului;

14.

este de părere că, pe lângă ameliorarea procedurii, este necesar să se prelungească până la sfârșitul cadrului financiar multianual actual derogarea introdusă în iunie 2009 pentru a ajuta lucrătorii care își pierd locul de muncă din cauza crizei economice și financiare și să se mențină astfel rata de cofinanțare la 65 %, având în vedere că motivele care au justificat aprobarea derogării respective sunt departe de a fi dispărut;

15.

ia act de includerea pentru prima dată în proiectul de buget 2011 al Comisiei a creditelor de plată pentru FEG și consideră că acesta este un element important care se reflectă în general asupra gestionării și vizibilității fondului; consideră însă că aceste credite de plată ar putea fi insuficiente pentru a acoperi sumele necesare pentru cererile de fonduri din partea FEG din 2011; își reiterează astfel solicitarea de a nu finanța cererile pentru fonduri din partea FEG exclusiv prin transferuri de la liniile bugetare destinate FSE și invită Comisia să identifice fără întârziere diferitele linii bugetare destinate acestui scop;

16.

subliniază faptul că viitorul FEG va fi stabilit în cadrul negocierilor pe marginea următorului CFM; consideră că, în acest scop, ar putea fi analizate mai multe opțiuni; consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită analizării opțiunii de înființare a unui fond independent cu credite proprii de angajament și de plată și invită Comisia să înainteze propuneri pentru finanțarea unui astfel de fond; consideră că orice viitoare reformă a FEG ar trebui să îi păstreze caracterul flexibil, care reprezintă în prezent un avantaj comparativ față de fondurile structurale ale UE;

17.

subliniază că transformarea actualelor acțiuni din cadrul FEG într-un instrument permanent de sprijinire a măsurilor active de căutare a unui loc de muncă ar semnala voința politică de a construi un pilon social european care să completeze politicile sociale ale statelor membre și să fie capabil să reînnoiască abordarea europeană în domeniul formării profesionale; în acest context, subliniază că acțiunile din cadrul FEG ar trebui să aibă obiective diferite față de FSE și de programele europene de învățare pe tot parcursul vieții, deoarece FEG se concentrează pe valorificarea capacităților fiecărui lucrător și nu pe răspunsul la îngrijorările întreprinderilor sau pe furnizarea de servicii orizontale instituțiilor de învățământ;

18.

invită statele membre care utilizează FEG să creeze sinergii între FEG, FSE și microfinanțare în vederea identificării măsurilor care se aplică cel mai bine la cazurile individuale;

19.

îndeamnă statele membre să facă uz de FEG pentru a pune în practică obiectivele europene, pentru a promova noi competențe pentru locurile de muncă noi, sustenabile, ecologice și de calitate dintr-o regiune anume și pentru a favoriza antreprenoriatul și învățarea de-a lungul vieții, astfel încât să permită lucrătorilor să își dezvolte cariera personală și să contribuie la îmbunătățirea competitivității Uniunii în contextul globalizării;

20.

solicită Comisiei să țină mai bine seama de utilizarea FEG, dezvoltând substanțial comunicările sale anuale și transmițând regulat Parlamentului European informații privind folosirea contribuțiilor financiare de către statele membre;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/36

A.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 44/2001 este, împreună cu predecesorul său, unul dintre actele legislative care au cunoscut cel mai mare succes din legislația UE; întrucât el a așezat temelia spațiului judiciar european, a adus bune servicii cetățenilor și întreprinderilor, prin promovarea securității juridice și a predictabilității hotărârilor pe baza unor reglementări europene uniformizate, la care s-a adăugat o jurisprudență substanțială, precum și prin evitarea procedurilor judiciare desfășurate în paralel, fiind utilizat ca punct de referință și instrument pentru alte instrumente;

B.

întrucât, cu toate acestea, în urma mai multor hotărâri ale Curții de Justiție, a fost criticat și este necesar să fie modernizat;

C.

întrucât abolirea exequatur-ului, care constituie principalul obiectiv al Comisiei, ar accelera circulația hotărârilor judecătorești și ar constitui o etapă decisivă în edificarea unui spațiu judiciar european;

D.

întrucât procedura de exequatur este rareori respinsă, numai un procent de 1 până la 5 % dintre cereri sunt contestate, iar recursurile unt rareori admise; întrucât, cu toate acestea, timpul scurs și cheltuielile pe care le incumbă recunoașterea unei hotărâri străine sunt dificil de justificat în piața unică și acest lucru se poate dovedi deosebit de supărător atunci când un reclamant urmărește executarea unei hotărâri asupra activelor unui debitor judiciar în mai multe jurisdicții;

E.

întrucât există o serie de instrumente comunitare care nu cer procedura de exequatur: titlul executoriu european, somația europeană de plată, procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă și Regulamentul privind obligațiile de întreținere (20);

F.

întrucât eliminarea procedurii exequatur-ului ar trebui realizată dispunându-se ca o hotărâre judecătorească care îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută și aplicată, în conformitate cu regulamentul aplicabil în statul membru în care a fost pronunțată, să fie aplicabilă în întreaga UE, întrucât aceasta ar trebui să fie concomitentă cu instituirea unei proceduri excepționale de atac aflată la dispoziția părții împotriva căreia se preconizează executarea,astfel încât să garanteze în mod corespunzător un drept de a contesta punerea în executare a unei hotărâri în fața instanțelor din statul de executare, în cazul în care aceasta dorește să o facă invocând motivele stabilite în regulament, întrucât va trebui creată certitudinea că măsurile de executare luate înainte de expirarea termenului de apel nu sunt ireversibile;

G.

întrucât garanțiile minime prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 trebuie menținute;

H.

întrucât funcționarii și executorii judecătorești din statul membru de primire trebuie să aibă capacitatea de a se pronunța cu privire la autenticitatea și caracterul definitiv al titlului pe care doresc să-l pună în executare;

I.

întrucât arbitrajul este soluționat în mod satisfăcător de Convenția de la New York din 1958 și de Convenția de la Geneva din 1961 privind arbitrajul comercial internațional, la care sunt parte toate statele membre, și scoaterea arbitrajului de sub incidența regulamentului trebuie menținută;

J.

întrucât normele Convenției de la New York sunt norme minimale, iar legislația statelor contractante poate fi mai favorabilă competenței de arbitraj și hotărârilor arbitrale;

K.

întrucât, din acest motiv, o dispoziție care ar prevede că instanțele statului membru unde are loc arbitrajul trebuie să aibă jurisdicție exclusivă ar putea crea neajunsuri considerabile;

L.

întrucât, din dezbaterea intensă generată de propunerea de a conferi competență exclusivă pentru procedurile judiciare în sprijinul arbitrajului în fața instanțelor civile din statele membre, reiese că statele membre nu au ajuns la o poziție comună asupra acestui lucru și că ar fi contraproductiv, având în vedere competiția la nivel mondial din acest domeniu, să se încerce să li se forțeze mâna;

M.

întrucât diversele instrumente procesuale naționale concepute în scopul protejării jurisdicției arbitrale (injoncțiuni de interzicere a pornirii sau continuării unei acțiuni sub o altă jurisdicție („anti-suit injunctions”), atâta timp cât rămân în conformitate cu libera circulație a persoanelor și drepturile fundamentale, declarația de valabilitate a clauzelor arbitrale, efectul negativ al principiului „Kompetenz-Kompetenz” etc.) trebuie să fie disponibile în continuare, iar efectele lor și hotărârile judecătorești ce rezultă în celelalte state membre trebuie să fie legiferate de acestea, conform orientării de dinaintea sentinței din cauza West Tankers;

N.

întrucât autonomia părților este de importanță esențială, iar aplicarea regulii lis pendens astfel cum a fost aceasta însușită de Curtea de Justiție (de exemplu, în cauza Gasser) permite subminarea clauzelor privind alegerea instanței prin acțiuni „torpilă” abuzive;

O.

întrucât terții pot fi condiționați de un acord de alegere a forului (de exemplu, în cazul unui conosament) la care nu au consimțit în mod specific, iar aceasta le-ar putea afecta accesul la justiție într-un mod evident inechitabil; întrucât, în consecință, efectele acordurilor de alegere a forului asupra terților trebuie abordate prin prevederi specifice ale regulamentului;

P.

întrucât Cartea verde sugerează că numeroase dificultăți întâlnite în legătură cu regulamentul ar putea fi depășite cu mai multă ușurință printr-o mai bună comunicare între instanțe; întrucât ar fi virtual imposibil să se legifereze privind mai buna comunicare dintre judecători prin intermediul unui instrument de drept internațional privat, însă aceasta poate fi promovată în contextul creării unei culturi judiciare europene, prin formare și recurgerea la rețele (Rețeaua europeană de formare judiciară, Rețeaua europeană de consilii ale magistraturii, Rețeaua președinților curților supreme de justiție din UE, Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială);

Q.

întrucât, în ceea ce privește drepturile personalității, este necesar să se limiteze posibilitatea de a alege cea mai convenabilă instanță subliniind că, în principiu, instanțele ar trebui să accepte jurisdicțiile numai atunci când există o legătură suficientă, substanțială sau semnificativă cu țara în care este începută acțiunea, deoarece acest fapt ar contribui la echilibrarea mai bună a intereselor respective, în special echilibrul dintre dreptul la libertatea de exprimare și drepturile la reputație și viață privată; întrucât problema legislației aplicabile urmează să facă obiectul unei inițiative legislative specifice privind Regulamentul Roma II; întrucât, cu toate acestea, în regulamentul modificat ar trebui formulate unele indicații destinate instanțelor naționale;

R.

întrucât, în ceea ce privește măsurile provizorii, jurisprudența derivată din cauza Denilauer ar trebui clarificată, precizându-se că măsurile ex parte pot fi recunoscute și puse în executare pe baza regulamentului cu condiția ca pârâtul să fi avut posibilitatea de a le contesta,

S.

întrucât nu este clar în ce măsură ordinele conservatorii urmărind obținerea de informații și probe sunt excluse din sfera de aplicare a articolului 31 din regulament,

1.

încurajează Comisia să revizuiască relația dintre diferitele regulamente privind jurisdicția, punerea în executare și legea aplicabilă; obiectivul general ar trebui să fie un cadru juridic coerent structurat și ușor accesibil; consideră că, în acest scop, terminologia din toate domeniile, toate conceptele și cerințele referitoare la norme similare, din toate domeniile, ar trebui unificate și armonizate (de exemplu, litispendența, clauzele referitoare la jurisdicție etc.), obiectivul final putând fi acela al codificării integrale a dreptului internațional privat;

2.

solicită eliminarea procedurii de exequatur, dar consideră că acest fapt trebuie contrabalansat prin garanții adecvate, concepute să protejeze drepturile părții împotriva căreia se solicită punerea în executare; consideră, așadar, că trebuie stipulată existența unei proceduri excepționale în statul membru în care se solicită executarea; consideră că această procedură ar trebui să fie disponibilă la cererea părții împotriva căreia se solicită executarea, adresată instanței indicate în lista din anexa III la regulament; este de opinie că motivele în baza cărora se solicită procedura excepțională ar trebui să fie următoarele: (a) recunoașterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat; (b) dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsă, dacă actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului, care nu s-a înfățișat în timp util și într-o manieră care să-i permită acestuia să-și pregătească apărarea, dacă pârâtul nu a introdus o acțiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă; (c) dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o altă hotărâre pronunțată într-o dispută între aceleași părți, în statul membru unde s-a solicitat recunoașterea și (d) dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o altă hotărâre pronunțată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terț, care a implicat aceeași acțiune în justiție între aceleași părți, cu condiția ca hotărârea anterioară să îndeplinească condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru în cauză; consideră, de asemenea, că ar trebui să existe posibilitatea formulării unei cereri în fața unei instanțe chiar și înainte de a fi fost adoptată vreo măsură executorie și că, dacă instanța reține că cererea se bazează pe motive întemeiate, aceasta ar trebui să o defere forului indicat în lista din anexa III, spre a fi judecată pe baza motivațiilor enunțate mai sus; susține introducerea în preambul al unui considerent care să stipuleze că o instanță națională poate să sancționeze o aplicare vexatorie sau nerezonabilă, în ceea ce privește, printre altele, costurile;

3.

încurajează Comisia să inițieze o dezbatere publică privind chestiunea ordinii publice în raport cu instrumentele de drept internațional privat;

4.

consideră că pentru procedura excepțională menționată la alineatul (2) trebuie să existe termene procedurale armonizate, care să asigure o maximă celeritate, și că măsurile executorii ce ar putea fi luate înainte de expirarea termenului de formulare sau finalizare a unui apel special nu îmbracă un caracter ireversibil; este îndeosebi preocupat de faptul că executarea hotărârilor pronunțate în străinătate trebuie condiționată de corecta lor comunicare către debitorul judiciar;

5.

susține că nu numai că trebuie să existe o cerință referitoare la un certificat de autenticitate, ca instrument procesual, dar ar trebui, de asemenea, să existe o formă standard a acestui certificat; consideră, în acest sens, că certificatul stipulat în anexa V ar trebui perfecționat, pentru a preveni pe cât posibil necesitatea unei traduceri;

6.

este încredințat că, în scopul reducerii costurilor, traducerea sentinței de pus în executare se poate limita numai la textul final (dispozitivul și motivarea succintă), dar că, în cazul solicitării unei proceduri excepționale, trebuie cerută o traducere integrală a acesteia;

7.

consideră că actele autentice nu trebuie puse în executare direct, fără a putea fi reexaminate de autoritățile judiciare din statul în care se solicită executarea; consideră așadar, că procedura excepțională care urmează a fi introdusă nu trebuie limitată la cazurile în care executarea titlului este evident contrară ordinii publice din statul în cauză, întrucât ar putea fi concepute circumstanțe în care un act autentic s-ar dovedi ireconciliabil cu o hotărâre anterioară și valabilitatea (opusă autenticității) unui act autentic ar putea fi contestată în fața instanțelor din statul de origine, invocând ca motive eroarea, interpretarea eronată etc., chiar în cursul executării;

8.

consideră că obligațiile de întreținere aflate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 4/2009/CE trebuie scoase de sub incidența regulamentului, dar repetă că obiectivul final trebuie să fie acela al unui corpus legislativ cuprinzător, care să acopere întreaga materie;

9.

se opune ferm ca scoaterea (chiar și parțială) a arbitrajului de sub incidența regulamentului să fie abolită;

10.

consideră că articolul 1 alineatul (2) litera (d) din regulament trebuie să precizeze clar că nu numai procedurile de arbitraj, ci și acelea judiciare care se pronunță asupra valabilității și întinderii competențelor arbitrale în principal sau incidental sau prejudiciar sunt scoase de sub incidența regulamentului; consideră, de asemenea, că la articolul 1 trebuie adăugat un alineat care să prevadă că o sentință nu va fi recunoscută dacă, atunci când s-a pronunțat, instanța din statul membru de origine, hotărând asupra unei chestiuni legate de valabilitatea sau întinderea unei clauze compromisorii, a ignorat o dispoziție legală în materie de arbitraj din statul membru în care se solicită executarea, dacă sentința din respectivul stat membru nu conduce la același rezultat ca acela obținut în cazul în care ar fi fost aplicată legea în materie de arbitraj a statului membru în care se solicită executarea;

11.

consideră că și aceasta trebuie clarificată într-un considerent;

12.

pledează ca, pentru soluționarea problemei „acțiunilor torpilă”, instanța desemnată în cadrul unui acord de alegere a forului să fie scutită de obligația sa de a suspenda judecarea cauzelor în temeiul regulii de litispendență; consideră că această măsură trebuie cuplată cu cerința ca toate disputele privind competența să fie soluționate rapid, ca o chestiune preliminară, de instanța aleasă, și susținută printr-un considerent subliniind preeminența autonomiei parților;

13.

consideră că regulamentul trebuie să cuprindă o nouă dispoziție privind opozabilitatea acordurilor de alegere a forului în raport cu terții; opinează că o astfel de dispoziție ar putea să prevadă că o persoană care nu este parte într-un contract continuă să fie condiționată de un acord de alegere a forului încheiat în conformitate cu regulamentul numai dacă: (a) acordul respectiv este cuprins într-un înscris sau o înregistrare electronică; (b) persoana respectivă a fost notificată din timp și în mod corespunzător cu privire la instanța care urmează să judece cauza; (c) în contractele având ca obiect transportul mărfurilor, instanța aleasă este (i) domiciliul transportatorului; (ii) locul în care se efectuează recepția, convenit în contractul de transport; (iii) locul de livrare convenit în contractul de transport sau (iv) portul în care bunurile sunt încărcate inițial pe o navă sau portul în care bunurile sunt în final descărcate de pe o navă. consideră că ar trebui, de asemenea prevăzut ca, în toate celelalte cazuri, atunci când se constată că menținerea forului ales ar fi evident inechitabilă pentru terți, aceștia să aibă posibilitatea de a porni o acțiune la instanța care ar fi fost competentă în conformitate cu regulamentul;

14.

sugerează, pentru a evita genul de probleme apărute în cauza Owusu/Jackson, o soluție în concordanță cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, astfel încât instanțele dintr-un stat membru competente în fond să suspende judecarea cauzelor dacă consideră că o instanță dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță ar fi mai în măsură să judece cauza, sau o parte a acesteia, ceea ce le-ar permite părților să formuleze o acțiune în fața respectivei instanțe sau i-ar da instanței sesizate posibilitatea de a transfera cauza către aceasta, cu acordul părților; salută recomandarea corespunzătoare din propunerea de regulament privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și a actelor autentice în materie de succesiuni (21);

15.

consideră, pe de o parte, că eventualitatea de a conferi efect reflexiv prevederilor regulamentului nu a fost suficient analizată și că ar fi prematur să se adopte o astfel de măsură fără un studiu minuțios, consultări pe scară largă și dezbateri politice, în cadrul cărora Parlamentul trebuie să joace un rol de prim rang, și încurajează Comisia să inițieze aceste proces; pe de altă parte, consideră,că, având în vedere existența unui mare număr de acorduri bilaterale între statele membre și țările terțe, chestiunea reciprocității și chestiunea curtoaziei internaționale, această problemă este de ordin mondial, iar soluția trebuie căutată paralel în cadrul Conferinței de la Haga, prin reluarea negocierilor privind o convenție asupra hotărârilor internaționale; mandatează Comisia să depună toate diligențele pentru readucerea la viața a acestui proiect, care constituie piatra unghiulară a dreptului internațional privat; îndeamnă Comisia să examineze măsura în care Convenția de la Lugano din 2007 (22) ar putea fi folosită ca model și inspirație pentru o astfel de convenție asupra hotărârilor internaționale;

16.

consideră că, între timp, normele UE privind competența exclusivă în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor bunuri imobile ar putea fi extinse la procesele intentate într-un stat terț;

17.

pledează pentru modificarea regulamentului, pentru a permite ca clauzele exclusive de alegere a forului în favoarea unor instanțe din state terțe să dobândească efect de reflexivitate;

18.

opinează că chestiunea unei norme care să invalideze soluția dată în cauza Owens Bank/Bracco trebuie să facă obiectul unei revizuiri separate;

19.

consideră că ar fi de dorit ca domiciliul persoanelor fizice să fie definit autonom la nivel european (definiție aplicabilă în cele din urmă tuturor instrumentelor juridice), în special pentru a evita situațiile în care acestea pot avea mai multe domicilii;

20.

respinge o definiție uniformă a domiciliului societăților circumscrisă Regulamentului Bruxelles I, deoarece o definiție cu consecințe atât de importante trebuie să fie discutată și supusă procesului decizional în cadrul unui drept societar european în curs de dezvoltare;

21.

consideră că regulamentul trebuie să cuprindă o prevedere care să împiedice instanțele de executare de a refuza să aplice normele automate privind ratele dobânzilor ale instanței din statul de origine, aplicând în locul acestora ratele naționale ale dobânzilor numai de la data ordinului care autorizează executarea în conformitate cu procedură excepțională;

22.

consideră că, pentru soluționarea problemei „acțiunilor torpilă”, cea de a doua instanță sesizată trebuie scutită de obligația de a suspenda judecarea cauzelor în temeiul regulii de litispendență în cazul în care este evident că prima instanță sesizată nu are competență; respinge însă ideea conform căreia pretențiile pentru decizii declaratorii negative trebuie excluse cu totul din prima hotărâre pronunțată în ordine cronologică pe motiv că astfel de pretenții pot avea un scop comercial legitim; consideră, cu toate acestea, că problemele privind jurisdicția s-ar soluționa optim în contextul propunerilor de a crea un sistem unificat de soluționare a litigiilor în materie de brevete;

23.

consideră că ar trebui eliminate inadvertențele terminologice dintre Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma 1) (23) și Regulamentul (CE) nr. 44/2001 prin includerea în cadrul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul Bruxelles I a definiției termenului „profesionist”, cuprinsă în articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul Roma I, și prin înlocuirea formulării „contract care, contra unui preț global, prevede prestații combinate de transport și cazare” din articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul Bruxelles I, cu o trimitere, în cuprinsul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul Bruxelles I, la Directiva 90/314/CEE privind pachetele de servicii pentru călătorii (24) și la semnificația acesteia, cum este cazul la articolul 6 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul Roma I;

24.

invită Comisia să analizeze, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție, dacă se poate găsi o soluție care să ofere mai multă certitudini din punct de vedere juridic și protecție adecvată pentru partea mai vulnerabilă în cazul angajaților care nu își desfășoară activitatea numai într-un singur stat membru (șoferii de cursă lungă, însoțitorii de zbor etc.);

25.

este încredințat că hotărârea dată în cauza Shevill s-ar cere calificată; consideră, așadar, pentru a descuraja tendința prezumtivă a instanțelor din anumite jurisdicții de a accepta competența teritorială atunci când nu există decât o legătură slabă cu țara în care este începută acțiunea, trebuie adăugat un considerent care să precizeze clar că, în principiu, țara în cauză trebuie să accepte competența numai dacă există în raport cu ea o legătură suficientă, substanțială sau semnificativă; consideră că, în felul acesta, s-ar echilibra mai bine interesele aflate în joc;

26.

consideră că, pentru a asigura un acces mai bun la justiție, ordonanțele urmărind obținerea de informații și probe sau păstrarea mijloacelor de probă trebuie incluse în noțiunea de măsuri provizorii și de protecție;

27.

este încredințat că regulamentul ar trebui să stabilească competența în materie de astfel de măsuri la instanțele din statul membru în care se află informațiile sau probele căutate, alături de jurisdicția forurilor competente în fond;

28.

este de opinie că „măsurile provizorii, inclusiv cele de protecție” ar trebui să fie definite într-un considerent în termenii folosiți în cauza St Paul Dairy;

29.

consideră că distincția operată în cazul Van Uden între cauzele în care instanța care dispune măsurile este competentă în fond și cauzele în care nu este ar trebui înlocuită cu un test bazat pe întrebarea dacă măsurile sunt solicitate în susținerea unor proceduri pornite sau de inițiat în acel stat membru sau într-un stat nemembru (în care caz restricțiile prevăzute la articolul 31 nu s-ar aplica) sau în susținerea unor proceduri dintr-un alt stat membru (în care caz restricțiile prevăzute la articolul 31 s-ar aplica);

30.

reclamă introducerea unui considerent, pentru depășirea dificultăților pe care le implică cerința reținută în cazul Van Uden referitoare la „o legătură efectivă” cu competența teritorială a instanței din statul membru care dispune o astfel de măsură, spre a clarifica faptul că, atunci când decide cu privire la admiterea, reînnoirea, modificarea sau respingerea unei măsuri provizorii dispuse în susținerea unei proceduri desfășurate într-un alt stat membru, instanțele din statul membru trebuie să țină seama de toate circumstanțele, inclusiv (i) de orice declarație a instanței din statul membru sesizată cu privire la litigiul principal în legătură cu măsura în cauză sau cu măsurile de același fel, (ii) de existența unei legături efective între măsura solicitată și teritoriul statului membru în care este reclamată și (iii) de efectele probabile ale măsurii asupra procedurilor pendinte sau de inițiat într-un alt stat membru;

31.

respinge ideea Comisiei că o instanță sesizată în cadrul procedurilor principale ar trebui să fie capabilă să anuleze, să modifice sau să adapteze măsurile provizorii hotărâte de o instanță din alt stat membru, întrucât aceasta ar contrazice principiul încrederii reciproce instituit de regulament; consideră, de aceea, că nu este clar pe ce bază ar putea o instanță să intervină asupra unei decizii a unei instanțe dintr-o jurisdicție diferită și care lege se aplică în situații de acest fel; consideră că această neclaritate ar da naștere unor reale probleme practice, de exemplu în privința cheltuielilor;

32.

subliniază că lucrările viitoare ale Comisiei în legătură cu instrumentele de recurs colectiv ar trebui să ia în considerare norme jurisdicționale speciale pentru acțiunile colective;

33.

consideră că, date fiind dificultățile speciale proprii dreptului internațional privat, importanța legislației UE în materie de conflict între legi pentru societăți, cetățeni și instanțele internaționale și necesitatea unei jurisprudențe coerente, a venit timpul înființării, în cadrul Curții de Justiție, a unei camere speciale care să se ocupe de cererile de hotărâri preliminare în materie de drept internațional privat;

34.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/44

A.

întrucât Tratatul privind Uniunea Europeană și Carta drepturilor fundamentale instituie valorile pe care este întemeiată Uniunea Europeană, în practică nu toți oamenii care trăiesc în UE beneficiază pe deplin de Carta drepturilor fundamentale, în special femeile care aparțin unor grupuri minoritare etnice, inclusiv cele care sunt victimele violenței, a traficului de persoane și a sărăciei; întrucât, în plus, aceste valori sunt comune societăților tuturor statelor membre, în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea dintre femei și bărbați;

B.

întrucât articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene interzice orice formă de discriminare bazată pe apartenența la o minoritate națională; întrucât, cu toate acestea, numeroase comunități de minorități etnice care trăiesc în UE sunt încă afectate de discriminare, excludere socială și segregare;

C.

întrucât tratamentul egal reprezintă un drept de bază, și nu un privilegiu, al tuturor cetățenilor și întrucât toleranța trebuie să fie o atitudine de viață generală, nu o favoare acordată unora; întrucât discriminarea trebuie combătută în aceeași măsură;

D.

întrucât femeile aparținând minorităților etnice sunt în dezavantaj nu numai în comparație cu femeile aparținând majorității, ci și cu bărbații aparținând minorităților etnice;

E.

întrucât este absolut necesară o abordare integrată la nivelul UE pentru a se dezvolta o politică coerentă privind integrarea socială a femeilor din minoritățile etnice, care să cuprindă măsuri de combatere a discriminării și care să faciliteze accesul la locuințe, la ocuparea unui loc de muncă, educație, sănătate și la serviciile sociale, și care să promoveze respectul pentru drepturile fundamentale;

F.

întrucât nu există o definiție juridică universal acceptată a grupurilor minorităților etnice; întrucât principiul șanselor egale și cel al tratamentului egal, bazate pe respectul reciproc, înțelegere și acceptare, ar trebui să fie piatra de temelie a politicilor UE privitoare la toți locuitorii ei, indiferent de statutul lor;

G.

întrucât accesul egal la educația de calitate conduce la o mai bună incluziune pe piața muncii și creșterea calității vieții în general; întrucât, cu toate acestea, în anumite state membre, populațiile minorităților etnice sunt excluse de la participarea deplină și egală la principalele sistemele educaționale; întrucât, în vederea dezvoltării unei societăți democratice, deschise în cadrul UE, sistemele educaționale trebuie să transmită valorile toleranței și egalității;

H.

întrucât politicile de integrare destinate resortisanților din țările terțe au de câștigat în urma unei influențe mai mari a perspectivei de gen, care este necesară pentru a asigura că nevoile specifice ale femeilor aparținând minorităților etnice sunt luate în considerație;

I.

întrucât politicile și legislația referitoare la imigrație și azil ar trebui să promoveze integrarea femeilor aparținând minorităților etnice;

J.

întrucât este nevoie de o abordare specifică în cazul incluziunii sociale a femeilor care aparțin minorităților etnice pentru a evita discriminarea multiplă, stereotipurile, stigmatizarea și segregarea etnică;

K.

întrucât diferențele de cultură, tradiție și/sau religie nu ar trebui să constituie obstacole în calea integrării femeilor care aparțin minorităților etnice;

L.

întrucât colectarea de date defalcate pe gen este o precondiție a protecției și a promovării drepturilor omului în cazul femeilor și al minorităților etnice și întrucât, în lipsa unor statistici, rămân o serie de probleme imposibil de identificat, ceea ce conduce la neadoptarea vreunei politici specifice;

M.

întrucât există o paletă largă de instrumente și politici adecvate care pot asigura integrarea femeilor aparținând minorităților etnice, dar la nivel național există lacune în aplicarea lor, iar la nivel european, nu există coordonare;

N.

întrucât, în majoritatea cazurilor, femeile aparținând minorităților etnice sunt supuse unei discriminări multiple și sunt mai vulnerabile la excluderea socială, la sărăcie și la încălcări extrem de grave ale drepturilor omului, cum ar fi traficul de ființe umane și sterilizarea forțată, decât femeile din societatea majoritară sau bărbații din minoritățile etnice;

O.

întrucât statutul socio-economic scăzut al multor femei din minoritățile etnice se traduce în practică prin limitarea exercitării drepturilor lor fundamentale și lipsa accesului la resurse, inclusiv la resursele în materie de sănătate reproductivă și sexuală, ceea ce îngreunează mai mult procesul de incluziune;

P.

întrucât starea de sănătate a femeilor are consecințe nu numai asupra femeilor în cauză, ci și asupra copiilor lor;

Q.

întrucât participarea activă a femeilor în societate și integrarea lor reușită vor avea un efect pozitiv asupra copiilor lor și asupra generațiilor viitoare;

R.

întrucât excluderea socială a femeilor din minoritățile etnice poate conduce la dificultăți la nivelul independenței economice, ceea ce poate determina costuri directe și indirecte pentru comunitate și bugetele publice;

S.

întrucât femeile din minoritățile etnice sunt mai vulnerabile la forme diferite de violență și exploatare din partea bărbaților, atunci când sunt mai puțin integrate decât femeile care aparțin societății majoritare;

T.

întrucât consultarea mai frecventă și periodică a femeilor care aparțin minorităților etnice ar produce beneficii pentru integrarea socială, la nivel local, regional, național și la nivelul UE,

1.

subliniază că nu există o definiție juridică universal acceptată a grupurilor minorităților etnice și că această noțiune acoperă o gamă largă de situații cu care se confruntă diferitele grupuri etnice din statele membre ale UE;

2.

îndeamnă Comisia și statele membre, ca împreună cu ONG-urile și grupurile din societatea civilă, să organizeze colectarea și analiza periodică a datelor defalcate pe gen și etnicitate, în conformitate cu normele referitoare la protecția datelor personale, în chestiunile care privesc incluziunea socială, cum ar fi accesul la educație, piața muncii, protecție socială, sistemul de sănătate și locuințe;

3.

consideră că este absolut esențial să se implementeze la timp legislația actuală, iar statele membre să transpună astfel directivele; consideră că este nevoie de o coordonare mai structurată între politicile de la nivelul UE, național, regional și local în domeniul minorităților etnice pentru a se obține un impact de durată și politici mai bune la nivelul UE, național, regional și local, și încurajează responsabilii de politici de la toate nivelurile să consulte femeile ale căror drepturi sunt afectate, precum și comunitățile acestora și organizațiile active în acest domeniu, cu privire la măsurile care au drept scop îmbunătățirea incluziunii sociale a femeilor care aparțin minorităților etnice;

4.

atrage atenția asupra importanței educării în sensul acceptării culturilor diferite și a consecințelor discriminării și ale prejudecăților; ia act de faptul că responsabilitatea incluziunii efective aparține atât minorităților etnice, cât și societății majoritare, ambele fiind nevoite să depună eforturi pentru a se integra reciproc, dacă se dorește realizarea unității sociale;

5.

invită Comisia și statele membre să adopte măsuri menite să evite scăderea nivelului de abilități și competențe al femeilor din minoritățile etnice, oferindu-le un acces mai bun pe piața muncii, inclusiv acces la servicii de îngrijire a copiilor de bună calitate și la prețuri accesibile, precum și acces la educație, formare și formare profesională; solicită punerea efectivă în aplicare a unor politici destinate femeilor aparținând minorităților etnice și introducerea unor proceduri clare, rapide de recunoaștere a abilităților și calificărilor;

6.

remarcă importanța exemplelor de reușită în procesul de integrare și sprijină schimbul de bune practici de la acele state membre care au o experiență mai bogată în prevenirea excluziunii sociale; încurajează responsabilii de politici de la nivelul UE, național, regional și local să consulte organizațiile femeilor din minoritățile etnice în problematica politicilor și măsurilor menite să conducă la incluziunea socială a acestora; îndeamnă Comisia și statele membre să propună măsuri care să promoveze existența mediatorilor interculturali și socio-culturali în interiorul UE;

7.

este de părere că procesul de integrare trebuie inițiat în primele etape de viață pentru a oferi, în mod concret, alternative la sărăcie și excludere socială; consideră, prin urmare, că este necesar să se ofere un cadru instituțional pentru serviciile sociale și educaționale la nivelul comunității, pentru copiii și familiile care îndeplinesc condițiile regionale și personale, garantându-le accesul egal la servicii de bună calitate; invită, așadar, Comisia să ofere un sprijin special programelor care au în vedere integrarea din primele etape ale vieții;

8.

invită Comisia, prin intermediul Fondului Social European, și statele membre, prin intermediul fondurilor lor sociale naționale, să promoveze oportunități de antreprenoriat, concentrate în mod specific asupra femeilor din minoritățile etnice, organizând seminarii și ateliere de lucru și făcând publice proiectele de dezvoltare;

9.

invită Comisia și statele membre ca, în colaborare cu ONG-urile, să organizeze campanii de sensibilizare a femeilor din minoritățile etnice, precum și a publicului general și să asigure aplicarea integrală a prevederilor relevante în scopul combaterii cutumelor culturale discriminatorii și a modelelor patriarhale, pentru a preveni polarizarea și a combate stereotipurile sexiste dominante și stigmatizarea socială, factori care stau la baza violenței împotriva femeilor, și să se asigure că nu există nicio justificare a violenței pe motiv de obiceiuri, tradiții sau considerente religioase;

10.

subliniază că este nevoie de mai multă cercetare și mai mulți indicatori intersectoriali privind impactul discriminării și al excluderii sociale asupra femeilor din comunitățile de minorități etnice de pe teritoriul UE, pentru a putea elabora politici de integrare specifice; încurajează, în acest sens, Comisia, în special DG Cercetare, să finanțeze astfel de proiecte de cercetare;

11.

încurajează participarea politică și socială activă a femeilor care aparțin minorităților etnice, la toate sferele societății, inclusiv în conducerea politică, educație și cultură, pentru a combate subreprezentarea actuală;

12.

subliniază că independența și autonomizarea economică a femeilor reprezintă factori-cheie a participării lor depline în societatea majoritară;

13.

invită statele membre să respecte drepturile fundamentale ale tuturor femeilor, inclusiv ale femeilor din minoritățile etnice, acordând o atenție specială accesului acestora la servicii de sănătate, justiție, asistență juridică și locuințe;

14.

încurajează Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să depună eforturi active în vederea îmbunătățirii și facilitării accesului la educație, acordând o atenție specială învățării de limbi (în special limbile oficiale ale țării în cauză) și accesului la educația continuă și la educația superioară pentru fetele și femeile din minoritățile etnice, pentru a evita discrepanțele de gen la nivelul educațional care pot determina excluderea de pe piața muncii și sărăcia;

15.

subliniază că femeile din minoritățile etnice au nevoie de acces la informații medicale în limbi diferite; atrage atenția asupra importanței instruirii interculturale a celor care furnizează servicii medicale, instruire care trebuie făcută în parteneriat cu femeile din minoritățile etnice;

16.

îndeamnă Comisia să țină seama de perspectiva de gen atunci când ia hotărâri privind politici și măsuri menite să conducă la includerea socială;

17.

invită statele membre să adopte măsuri care să asigure accesul la serviciile de asistență din domeniul prevenirii și protecției femeilor de violența care are la bază considerente de gen, indiferent de statutul lor juridic, rasă, vârstă, orientare sexuală, origine etnică sau religie;

18.

invită Comisia și statele membre să se asigure că legislația existentă în materie de egalitate de gen și antidiscriminare este implementată în totalitate, disponibilizând resursele necesare pentru o instruire specifică și pentru măsuri de sensibilizare în legătură cu drepturile pe care le au deja femeile din minoritățile etnice și modalitățile prin care acestea pot apela la căi de atac în cazul în care le sunt încălcate drepturile;

19.

invită statele membre să garanteze protecția victimelor discriminărilor multiple, multe dintre acestea fiind femei din minoritățile etnice, adăugând în sistemul juridic clauze explicite și norme obligatorii privind discriminarea multiplă;

20.

insistă asupra implicării active a Institutului European pentru Egalitatea de Gen în colectarea de date și efectuarea de studii privind integrarea referitoare la femeile din minoritățile etnice, aplicând în mod sistematic principiul integrării perspectivei de gen și promovând prioritățile în domeniul includerii sociale;

21.

invită Agenția drepturilor fundamentale să includă o perspectivă transversală a egalității de gen și a drepturilor femeilor în toate aspectele cadrului multianual, precum și în activitățile sale ulterioare, inclusiv în cele dedicate discriminării etnice, precum și în cele referitoare la drepturile fundamentale ale rromilor;

22.

invită Institutul European pentru Egalitatea de Gen să colecteze în mod sistematic date defalcate pe criterii de gen și etnicitate, precum și pe alte criterii, și să prezinte rezultatele defalcate pe criterii de gen și etnicitate; subliniază necesitatea colectării unor date adecvate și a unor mecanisme de protecție a datelor, care să garanteze prevenirea utilizării lor abuzive, în scopuri cum ar fi de pildă stabilirea de profiluri pe criterii rasiale;

23.

subliniază rolul fundamental al organismelor naționale care se ocupă de problematica egalității în furnizarea de sprijin și asistență victimelor discriminării, precum și în informarea acestora cu privire la drepturile și obligațiile lor; invită statele membre să asigure eficiența și independența organismelor naționale care se ocupă de problematica egalității și să le ofere resurse umane și financiare suficiente pentru fiecare cauză a discriminării, inclusiv pentru discriminarea multiplă; invită organismele naționale care se ocupă de problematica egalității să elaboreze instrumente legate de discriminarea multiplă, inclusiv situația specifică a femeilor din minoritățile etnice;

24.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/49

A.

întrucât îmbătrânirea unei societăți este văzută prea adesea în termeni negativi, relativi la structura de vârstă a forței de muncă și la sustenabilitatea protecției sociale și a sănătății publice, în timp ce persoanele în vârstă reprezintă, de asemenea, o resursă economică și un fond de experiență și oferă un ajutor esențial la nivelul comunității și al familiei, acordând îngrijire persoanelor dependente și jucând rolul de consultanți în chestiuni de muncă, precum și contribuind la păstrarea comunităților rurale;

B.

întrucât, cu toate că foaia de parcurs pentru egalitatea de gen 2006-2010 a scos în evidență diferențe în realizarea unei egalități de gen depline și, în unele cazuri, a promovat agenda egalității de gen, în ansamblu progresele înregistrate au fost modeste;

C.

întrucât actuala criză economică și financiară are consecințe deosebit de grave pentru femei, mai ales pentru femeile în vârstă și serviciile oferite acestora, ceea ce contribuie la exacerbarea inegalităților și a discriminării bazate nu numai pe criterii de gen, ci și pe criterii de vârstă și stare de sănătate;

D.

întrucât persoanele în vârstă se confruntă cu un risc mai mare al sărăciei decât populația generală, ajungând la o rată de aproximativ 19 % din persoanele în vârstă de 65 de ani și mai mult în 2008 în UE 27, în timp ce în 2005, cifra era de 19 %, iar în 2000 era de 17 %, și întrucât femeile peste 65 de ani se confruntă cu un risc ridicat de sărăcie (rata de risc al sărăciei este de 22 %, adică cu 5 puncte mai ridicată decât pentru bărbați);

E.

întrucât se estimează îmbătrânirea populației din UE-27, proporția persoanelor de și peste 65 de ani crescând de la 17,1 % în 2008 la 30 % în 2060, iar cea persoanelor de și peste 80 de ani mărindu-se de la 4,4 % la 12,1 % pentru aceeași perioadă;

F.

întrucât se preconizează că populația activă va deveni relativ mai mică, iar includerea grupurilor care în prezent nu sunt active pe piața muncii devine din ce în ce mai importantă,

G.

întrucât genul este un factor semnificativ în procesul de îmbătrânire, speranța de viață fiind cu aproximativ șase ani mai mare pentru femei decât pentru bărbați conform statisticilor pentru UE-27 din 2007, care arată că bărbații trăiesc până la 76 de ani, iar femeile până la 82, însă cifrele Eurostat arată că diferența dintre speranța de viață sănătoasă dintre bărbați și femei este mult mai mică: 61,6 de ani pentru bărbați și 62,3 de ani pentru femei;

H.

întrucât femeile sunt în mod tradițional mai expuse riscului sărăciei și pensiilor reduse, în special femeile peste 65 de ani, care deseori primesc pensii care abia depășesc nivelul minim de subzistență, din motive diverse, precum decalajul salarial pe criterii de gen, care afectează în mod direct drepturile de pensie, faptul că au întrerupt sau au încetat activitatea profesională pentru a-și asuma responsabilități de familie sau faptul că au muncit în întreprinderea soțului, în special în sectorul agriculturii și cel de afaceri, fără remunerare și fără afiliere la sistemul de securitate socială, și întrucât în condiții de recesiune economică riscul sărăciei este încă și mai ridicat pentru aceste femei,

1.

salută comunicarea Comisiei referitoare la problemele ridicate de impactul îmbătrânirii populației și regretă, totuși, faptul că definițiile, statisticile și situațiile luate în discuție nu țin seama suficient de conștientizarea inegalităților de gen la vârstele înaintate, care, în cea mai mare parte, sunt rezultatul dezavantajelor datorate genului acumulate pe parcursul vieții;

2.

susține abordarea Comisiei care folosește strategia hotărâtă la Consiliul European de la Stockholm din 2001 (5) drept ghid pe termen lung pentru abordarea provocărilor și posibilităților pe care le creează îmbătrânirea la nivelul societăților; susține, de asemenea, propunerea Comisiei de a aborda procesul de îmbătrânire în mod cuprinzător și multidisciplinar, precum și de a crea oportunități, mai ales pe piețele pentru produse și servicii destinate persoanelor în vârstă și celor care îngrijesc în mod informal persoanele dependente; invită Comisia să acorde o atenție specială protejării drepturilor consumatorilor în vârstă, deoarece aceștia sunt deseori induși în eroare sau se profită de pe urma lor;

3.

invită instituțiile să contribuie la crearea unei atitudini mai pozitive față de îmbătrânire și, de asemenea, la sensibilizarea cetățenilor din UE la chestiunile legate de îmbătrânire și la efectele reale ale acestui proces; îndeamnă Comisia să abordeze atitudinea care consideră îmbătrânirea drept o povară lansând, de exemplu, un studiu privind efectele și potențialul economiei argintii, în care femeile în vârstă sunt subiecte active; salută călduros inițiativa Comisiei de a declara anul 2012 Anul îmbătrânirii active și al solidarității între generații;

4.

consideră că adoptarea unei abordări care ține seama de toate etapele vieții și care face conexiuni între îmbătrânire și gen, reprezintă o orientare de viitor pentru politicile dedicate procesului de îmbătrânire; consideră că adoptarea unei abordări privind vârsta și genul, în care integrarea criteriilor de vârstă și de gen devine o metodă și un instrument indispensabil pentru elaborarea unor politici în toate domeniile importante (economic, social, ocuparea forței de muncă, sănătatea publică, siguranța alimentară, drepturile consumatorilor, agenda digitală, dezvoltarea rurală și urbană etc.), este un pas înainte pentru crearea unei incluziuni sociale și a unei coeziunii sociale mai mari;

5.

solicită adoptarea cât mai rapidă a unei directive privind antidiscriminarea;

6.

recunoaște că discriminarea pe motive de vârstă trebuie combătută și prin mijloace juridice mai eficace și cu proceduri mai accesibile, mai ales în cazurile de discriminare în câmpul muncii, unde există legislație specifică și unde sprijinul acordat persoanei și anchetarea circumstanțelor sunt esențiale; prin urmare, invită statele membre să se asigure că legislația necesară pentru combaterea discriminării pe motive de vârstă sau a altor forme de discriminare se aplică în mod real;

7.

solicită o abordare a îmbătrânirii mai centrată pe drepturi, astfel încât persoanele în vârstă să acționeze ca agenți îndreptățiți, activi și nu ca persoane pasive;

8.

solicită mai multe resurse, realizarea mai multor cercetări în domeniu și dezvoltarea mecanismelor existente de monitorizare, deoarece discriminarea pe motive de vârstă este foarte rar recunoscută și abordată; recunoaște că este nevoie de un grad mai mare de conștientizare la nivelul statelor membre și salută orice sugestie ar veni din partea Agenției pentru Drepturi Fundamentale și a noului Institut European pentru egalitatea de gen;

9.

atrage atenția asupra necesității de recunoaștere a discriminării multiple pe care o suferă femeile în vârstă în comunitățile în care sunt supuse discriminării pe motive de vârstă, gen, starea sănătății și handicap;

10.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la măsura în care cele mai vulnerabile grupuri de femei sunt afectate de discriminarea multiplă: femeile imigrante, femeile cu dizabilități, lesbienele, femeile aparținând minorităților, femeile cu puține calificări și femeile în vârstă, pe motive de vârstă, gen, origine etnică și orientare sexuală sau religioasă, etc. și solicită adoptarea de măsuri de discriminare pozitivă;

11.

solicită statelor membre să efectueze campanii consistente pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la rolul fundamental pe care îl joacă persoanele în vârstă și necesitatea de a permite femeilor mai în vârstă să joace un rol activ, printre altele prin promovarea micilor afaceri și meșteșuguri;

12.

invită Comisia și statele membre să ia în considerare situația specifică a femeilor LBT în vârstă;

13.

invită statele membre să introducă noi tipuri de concedii, printre care concediul plătit pentru alte tipuri de îngrijire decât cea a copiilor, și să promoveze o repartizare mai echitabilă între bărbați și femei a îngrijirilor neplătite, deoarece îngrijirea informală, făcută acasă, limitează posibilitățile persoanei care îngrijește de a lucra în afara domiciliului; este de opinie că, în acest context, o modalitate de a reduce sărăcia în rândul femeilor în vârstă este introducerea unor acorduri de tipul lucrului cu normă parțială și munca partajată, care să ofere posibilitatea de a lucra în regim flexibil; subliniază totuși, în acest context, că drepturile de încadrare a lucrătorilor cu orar flexibil trebuie să fie egale cu cele ale lucrătorilor cu normă întreagă; subliniază faptul că, pentru a îndeplini obiectivele în materie de angajare a forței de muncă din cadrul strategiei UE 2020, trebuie abordată problema șomajului în rândul femeilor în vârstă;

14.

solicită statelor membre să elaboreze mecanisme care să garanteze că acumularea drepturilor de pensie este suficientă, chiar și în perioadele în care nivelul de venit al îngrijitorului este temporar mai mic din cauza obligațiilor de îngrijire - situație care este specifică îndeosebi femeilor; solicită Comisiei să lanseze un studiu cu privire la diferitele efecte pe care le au sistemele de pensii din statele membre asupra femeilor și bărbaților;

15.

solicită statelor membre să țină seama de dimensiunea de gen în procesul de reformă al sistemelor de pensii și să adapteze vârsta de pensionare luând în considerare diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește modelele de muncă și riscul mai ridicat de discriminare a femeilor în vârstă pe piața muncii;

16.

invită statele membre să promoveze formele de asistență mutuală care să acopere decalajul dintre persoanele tinere și cele în vârstă, canalizând entuziasmul celor dintâi și experiența celor din urmă;

17.

solicită adoptarea unei abordări bazate pe drepturi, care să le permită persoanelor în vârstă să joace un rol activ atunci când se iau decizii cu privire la alegerea și proiectarea serviciilor de îngrijire și serviciilor sociale și tratamentelor care li se vor furniza când există opțiuni; solicită, de asemenea, o orientare bazată pe cerere în ceea ce privește furnizarea de orice tip de servicii de îngrijire, pentru a permite persoanelor în vârstă să trăiască independent atât timp cât își doresc acest lucru;

18.

solicită promovarea unor politici în vederea acordării de sprijin familiilor nucleare, care să permită persoanelor să decidă dacă doresc să îngrijească ei înșiși membrii în vârstă ai familiei sau să apeleze la servicii sociale suplimentare; această asistență ar trebui remunerată în mod egal în ambele cazuri;

19.

subliniază că serviciile publice și private trebuie să fie cât mai accesibile, de înaltă calitate și la un preț decent pentru persoanele în vârstă și că structura serviciilor publice și private trebuie să susțină o perioadă cât mai lungă pentru îngrijirea la domiciliu;

20.

consideră că este nevoie de o politică mai cuprinzătoare în sprijinul persoanelor care acordă informal îngrijire, a căror majoritate sunt femei, care să includă și statutul, beneficiile și drepturile lor de securitate socială, furnizarea de servicii sociale și de servicii de sprijin, disponibilitatea serviciilor de îngrijire profesională etc.;

21.

subliniază faptul că munca voluntară sau îngrijirea informală care sunt deseori sarcina femeilor nu ar trebui să compenseze deficiențele îngrijirii sociale și solicită adoptarea unor măsuri sociale adecvate, care să permită femeilor să fie implicate în activități remunerate și la alegerea lor;

22.

solicită crearea unui pachet de măsuri de asistență la nivel de stat membru care să implice programe de măsuri cu scopul de a crește potențialul de ocupare a forței de muncă, de a atenua impactul șomajului și de a crește nivelurile de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor de peste 50 de ani;

23.

subliniază faptul că ar trebui asigurate servicii de îngrijire de calitate, atât pentru a ameliora calitatea vieții persoanelor în vârstă, cât și pentru evita abuzurile de natură fizică, sexuală, psihologică și economică pe care acestea le suferă adesea; subliniază faptul că persoanele internate în instituțiile publice și private pentru îngrijirea persoanelor în vârstă ar trebui să aibă dreptul de a participa la procesul decizional al acestor instituții prin intermediul structurilor lor de conducere și de administrație; este de opinie că statele membre ar trebui să garanteze o pregătire specifică continuă și o evaluare periodică a performanței celor care sunt angajați în serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă, atât în cele publice, cât și în cele private, și să se asigure că se acordă mai multă valoare economică activității lor, inclusiv în privința remunerării, asigurărilor și condițiilor de muncă;

24.

invită statele membre să ofere stimulente pentru organizarea unor acțiuni de formare în domeniul asistenței psihologice și fizice pentru persoanele în vârstă și pentru crearea unor localuri adecvate de primire a acestora;

25.

încurajează transformarea azilurilor, care de obicei funcționează ca spitale, în instituții prietenoase, în care să se aplice un model familial, ca modalitate de a evita instituționalizarea;

26.

propune ca lansarea Planului european de acțiune privind boala Alzheimer să recunoască în mod corespunzător rolul femeilor în vârstă în ceea ce privește îngrijirea persoanelor afectate de demență și solicită implementarea rapidă a acestuia; în plus, este de opinie că sunt necesare programe naționale pentru planificarea măsurilor care ar putea fi adoptate în vederea îmbunătățirii vieții femeilor în vârstă; propune ca asociațiile pentru boala Alzheimer să fie consultate în vederea identificării și aplicării acestor măsuri;

27.

solicită luarea în considerare a perspectivei de gen în momentul stabilirii diagnosticelor medicale, pentru a se asigura că acestea sunt precise și că persoanele primesc îngrijirea și tratamentele adecvate; solicită ca instrumentele de diagnosticare, serviciile de sănătate și îngrijire să nu fie restricționate în funcție de genul și vârsta pacientului, astfel încât controalele pentru depistarea cancerului la sân, cancerului cervical, cancerului de plămâni sau a celui colorectal, precum și controalele cardiovasculare, de exemplu, să fie disponibile și pentru femeile în vârstă; solicită, în plus, să se acorde mai multă atenție prevenirii și tratamentului bolilor la care sunt susceptibile femeile mai în vârstă, precum osteoporoza și artrita reumatoidă;

28.

solicită luarea în considerare a perspectivelor de gen și de vârstă în cadrul recomandărilor privind nutriția; solicită, de asemenea, ca perspectiva de gen și cea de vârstă să fie utilizate în recomandările privind chestiunile referitoare la siguranța alimentară, precum etichetarea alimentelor, informațiile de sănătate, regulamentul REACH și alimentele noi;

29.

subliniază importanța tehnologiei și a progreselor tehnice în adaptarea societății la nevoile unei populații în curs de îmbătrânire; solicită folosirea pe scară mult mai largă a inovațiilor făcute în strânsă cooperare cu persoanele în vârstă, inovații cum ar fi: telefoane mobile sau conexiuni la internet simplificate, senzori inteligenți aplicați pe anumite produse pentru a reduce numărul de accidente, câini dresați pentru a oferi ajutor persoanelor care suferă de boli ce afectează memoria etc., și solicită ca programele concepute special pentru persoanele în vârstă pe baza formării continue să fie susținute de stat;

30.

solicită efectuarea unor studii clinice pentru medicamentele care sunt în curs de dezvoltare, pentru a le pune în evidență efectele nu doar asupra corpului bărbaților, ci și al femeilor;

31.

propune efectuarea unor analize statistice cu privire la creșterea violenței împotriva persoanelor în vârstă, în scopul de a reliefa această gravă problemă - pe care, în mod normal, persoanele în vârstă nu o pot raporta, întrucât acestea acceptă relele tratamente ca inerente condiției lor de bătrâni în situație de dependență - precum și în scopul de a combate mai eficient abuzurile comise împotriva persoanelor în vârstă, cu un angajament mai puternic din partea societății în ansamblu;

32.

solicită crearea unor programe culturale și educaționale specifice pentru a împiedica excluderea femeilor în vârstă din societate și pentru a le implica în inițiativele comunităților locale;

33.

solicită Comisiei ca, până la sfârșitul lui 2011, să propună un plan de acțiune care să conțină:

34.

cere Comisiei să actualizeze și să consolideze mecanismele de monitorizare ale implementării chestiunilor relative la drepturile fundamentale, până la sfârșitul lui 2012; solicită, totodată, o popularizare mai largă a acestor mecanisme, adesea folosite sub potențialul lor, deoarece persoanele în vârstă, în general, și femeile, în special, nu își cunosc drepturile;

35.

afirmă că toți bărbații și femeile din UE trebuie să aibă dreptul la servicii sociale și medicale de interes general care să fie adecvate, accesibile și de calitate; invită Comisia să propună o directivă privind serviciile de bază, care să ia în considerație condițiile din fiecare stat; subliniază că femeile în vârstă sunt în mod deosebit vulnerabile și invită Comisia să aibă în vedere un sistem în care toți bărbații și femeile din UE au dreptul la un venit de bază care să fie în funcție de standardul de viața al statului membru respectiv;

36.

invită Comisia să încerce să se asigure că se acordă fonduri comunitare pentru proiecte care implică, printre altele, femei celibatare și femei mai în vârstă dezavantajate din punct de vedere social;

37.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/55

A.

întrucât accesul cetățenilor la informații și comunicarea între factorii de decizie politică și alegători reprezintă elemente centrale ale societăților noastre bazate pe democrația reprezentativă și o condiție fundamentală pentru exercitarea dreptului publicului la participare democratică deplină și informată la viața publică națională și la nivelul UE;

B.

întrucât publicul are dreptul să fie informat despre UE și proiectele sale specifice, să își exprime opiniile despre UE și să fie ascultat; întrucât pentru factorii de comunicare provocarea constă în special în facilitarea acestui dialog;

C.

întrucât ultimele alegeri europene nu au inversat tendința de scădere a ratei de participare la vot, ceea ce reafirmă nevoia de a continua eforturile pentru a elimina distanța dintre UE și cetățenii europeni;

D.

întrucât există indicații clare cu privire la faptul că cetățenii sunt slab informați cu privire la politicile și chestiunile UE și că, în același timp, doresc să fie mai bine informați, după cum reiese din concluziile diverselor sondaje Eurobarometru; întrucât sondajele respective indică faptul că această lipsă de informare este unul dintre principalele motive pentru care oamenii se hotărăsc să nu voteze și pentru care nu au încredere în instituțiile UE;

E.

întrucât Tratatul de la Lisabona a conferit Parlamentului competențe sporite în ceea ce privește procesul de luare a deciziilor în UE, astfel încât devine și mai important ca cetățenii din UE să fie informați cu privire la activitatea reprezentanților lor aleși;

F.

întrucât Tratatul de la Lisabona introduce o nouă formă de implicare publică în elaborarea politicilor Uniunii Europene, și anume inițiativa cetățenilor europeni; întrucât accesul publicului la informații și înțelegerea critică a acestora sunt de o importanță esențială pentru succesul inițiativei cetățenilor europeni;

G.

întrucât o sferă publică poate fi considerată un loc în care politicile publice pot fi înțelese mai bine și dezbătute cu toți cetățenii europeni și toate sectoarele populației, în întreaga sa diversitate, pentru a se răspunde mai bine așteptărilor acestora și întrucât sfera publică poate fi un spațiu atât pentru furnizarea de informații, cât și pentru ample consultări care să depășească frontierele naționale și să încurajeze dezvoltarea unui interes public comun la nivelul UE;

H.

întrucât termenul „noile mijloace de comunicare în masă” se utilizează pentru descrierea tehnologiilor digitale ale informației și comunicațiilor în rețea; întrucât aceste noi tehnologii încurajează diseminarea informațiilor și diversitatea formelor de exprimare și permit construirea unei democrații mai deliberative; întrucât mijloacele electronice de comunicare socială generează noi forme de public, dispersate din punct de vedere spațial, dar conectate prin interesul comun pentru un anumit subiect, având potențialul de a crea noi sfere publice transnaționale;

I.

întrucât folosirea platformelor sociale de comunicare de către Parlament cu ocazia campaniei pentru alegerile europene din 2009 a dus la creșterea numărului de utilizatori activi, în special în rândul tinerilor;

J.

întrucât s-a produs o schimbare a modului în care tinerii percep, utilizează și exploatează mijloacele de informare în masă; întrucât tinerii utilizează la scară largă noile tehnologii ca mijloc de comunicare;

K.

întrucât crearea unei sfere publice europene este strâns legată de existența unor structuri de media paneuropene sau transnaționale; întrucât în prezent nu există o sferă publică europeană globală, existând însă sfere publice naționale pline de dinamism între care ar trebui dezvoltate sinergii, spre exemplu, după modelul canalului de televiziune franco-german ARTE;

L.

întrucât, în conformitate cu Protocolul la Tratatul de la Amsterdam privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre (5), este de datoria statelor membre să definească și să organizeze mandatul organizațiilor care furnizează servicii publice de radiodifuziune;

M.

întrucât normele legale care reglementează piața mass-mediei diferă mult de la un stat membru la altul și trebuie respectate;

N.

întrucât mijloacele naționale de informare în masă și, în special, societățile publice de radiodifuziune au o responsabilitate deosebită în informarea cetățenilor în detaliu cu privire la procesul politic decizional și guvernanță, care ar trebui extinsă și la afacerile europene;

O.

întrucât, pentru a îmbunătăți cunoștințele cetățenilor cu privire la UE, este necesar ca studiile despre Uniunea Europeană să fie incluse în programa școlară;

P.

întrucât jurnalismul este un important indicator al democrației și ar trebui să garanteze accesul liber la exprimarea unei game largi de opinii; întrucât jurnaliștii și mijloacele de comunicare în masă joacă un rol major în procesul de integrare europeană;

Q.

întrucât Uniunea Europeană, în căutarea legitimității în rândul cetățenilor din statele membre, ar trebui să încurajeze crearea unor mijloace de comunicare transnaționale care să poată conferi Europei o nouă dimensiune democratică și independentă, înăsprind, totodată, normele vizând protejarea pluralismului și combaterea concentrării proprietății asupra mass-mediei;

R.

întrucât apariția noilor instrumente de comunicare a transformat toate domeniile jurnalismului și ale industriei mass-mediei, determinând o reevaluare a metodelor tradiționale ale profesiei și permițând oricărei persoane să creeze conținuturi și să le difuzeze prin intermediul blogurilor; întrucât rețelele sociale au devenit un element central al Web 2.0, au schimbat uzanțele și au dat o nouă dimensiune furnizării știrilor, având în vedere că tot mai mulți jurnaliști utilizează aceste rețele ca sursă de informații sau ca mijloc de diseminare a acestora; întrucât mijloacele sociale de comunicare în masă sunt utilizate într-o anumită măsură în investigații și în elaborarea anumitor tipuri de articole, iar jurnaliștii utilizează aceste mijloace pentru publicarea, difuzarea și promovarea articolelor lor,

1.

pleacă de la premisa că obiectivul instituțiilor UE trebuie să fie crearea, în comun, a unei sfere publice europene care să se caracterizeze prin posibilitatea participării tuturor cetățenilor UE și a cărei bază să fie accesul liber și gratuit la toate informațiile publice ale Comisiei, Consiliului și Parlamentului European, în toate limbile UE;

2.

salută declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei intitulată „Parteneriatul pentru comunicarea privind Europa” și îndeamnă instituțiile UE să respecte și să pună în practică această declarație;

3.

consideră că mediatizarea UE trebuie să fie asigurată prin toate tipurile de mijloace de comunicare, în special prin mass-media și trebuie să fie imparțială, faptică și independentă, aceasta fiind o condiție esențială pentru inițierea unor dezbateri paneuropene și crearea unei sfere publice europene;

4.

observă că problema nu constă în lipsa de știri și de informații online referitoare la UE și la instituțiile sale, ci, de fapt, în existența unei game largi de informații fără o ordine reală a priorităților, ceea ce duce la situații în care prea multe informații pot distruge informația; reamintește faptul că toate instituțiile și-au lansat propriile platforme de știri, care nu reușesc, însă, să capteze interesul unei părți semnificative a publicului, deoarece adesea știrile nu sunt suficient de clare, de atractive sau de ușor de înțeles, în multe cazuri datorită utilizării unui limbaj prea tehnic care îndepărtează publicul nefamiliarizat cu chestiunile europene; consideră că ar trebui să existe un portal introductiv la aceste platforme care să prezinte informații clare cu privire la funcționarea tuturor instituțiilor europene;

5.

susține că comunicarea ar trebui să se bazeze pe un dialog autentic între publicul larg și responsabilii politici și pe o dezbatere politică calmă în rândul publicului; dorește să vadă un dialog mai interactiv bazat mai puțin pe comunicarea instituțională, care de multe ori este impersonală și se distanțează prea mult de viața de zi cu zi a cetățenilor;

6.

consideră că, pentru a fi eficientă, comunicarea trebuie să transmită în mod clar faptul că deciziile politice luate la nivelul UE au relevanță directă asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor UE, care consideră că Europa este încă prea îndepărtată și are o influență prea redusă asupra rezolvării problemelor lor reale;

7.

invită Comisia să își întărească politica de comunicare și să îi acorde maximă prioritate cu ocazia renegocierii cadrului financiar multianual aferent perioadei de după 2013;

8.

reamintește că, în conformitate cu noul articol 12 din Tratatul privind Uniunea Europeană, parlamentele naționale sunt implicate în procesul de elaborare a politicilor UE într-o etapă anterioară celei în care erau implicate până acum și încurajează această implicare în scopul intensificării dezbaterii politice despre UE la nivel național; subliniază importanța implicării parlamentarilor din statele membre în elaborarea politicilor UE și salută inițiative precum participarea în direct a acestora la reuniunile comisiilor PE prin transmisiuni pe internet (webstreaming);

9.

subliniază rolul important jucat de partidele politice în formarea opiniei publice despre chestiunile europene; observă că acestea joacă un rol major în încurajarea dezbaterii și aducerea unei contribuții la sfera publică europeană; consideră că partidele politice ar trebui să acorde o mai mare importanță chestiunilor europene în programele lor;

10.

consideră că organizațiile societății civile au un rol important de jucat în dezbaterea europeană; este de părere că acest rol ar trebui sporit prin intermediul unor proiecte de cooperare specifice în sfera comunicării publice;

11.

subliniază necesitatea ca fiecare stat membru să dispună de un departament specializat în afaceri europene, cu o persoană care să fie responsabilă de explicarea implicațiilor locale, regionale și naționale ale politicilor UE, care să servească drept punct de referință și căruia cetățenii să i se poată adresa în chestiuni care țin de UE;

12.

subliniază faptul că este foarte important ca atașații de presă ai reprezentanțelor Comisiei și birourilor de informare ale Parlamentului European din statele membre să fie profesioniști de media, a căror misiune este să joace un rol activ și vizibil în cadrul dezbaterilor naționale pe teme europene;

13.

evidențiază faptul că procesul de integrare europeană trebuie să se apropie mai mult de tineri și, în consecință, îndeamnă statele membre și regiunile să examineze posibilitatea integrării mai aprofundate a temelor legate de Uniunea Europeană în toate programele educaționale, în scopul familiarizării elevilor cu instituțiile europene, concentrându-se pe contextul istoric, obiectivul și funcționarea UE și încurajează statele membre să se informeze reciproc cu privire la bunele practici din acest domeniu la nivelul UE; consideră că implicarea totală a școlilor are o importanță esențială pentru politica de comunicare a UE, în vederea apropierii de tineri și a implicării acestora;

14.

salută programele de formare a jurnaliștilor pe teme europene derulate de Comisie și de Parlamentul European și solicită extinderea acestora pentru a face față cererii crescânde; își exprimă preocuparea cu privire la reducerile din bugetul pentru comunicare al Comisiei, în special din bugetul aferent „informațiilor pentru presă”;

15.

recunoaște faptul că este important ca Euronews să își extindă gama de limbi pentru a transmite în limbile tuturor statelor membre ale UE (precum și în alte limbi) și să continue să fie un model de jurnalism de televiziune independent care să promoveze obiectivitatea știrilor, calitatea în politică și transparența publicității;

16.

subliniază importanța crucială a respectării libertății și a independenței editoriale a mijloacelor de comunicare în masă, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, în special dreptul societăților publice de radio și televiziune de a-și programa emisiunile după cum consideră de cuviință, ținând seama de faptul că autonomia programelor acestora este una dintre valorile fundamentale ale UE și a peisajului său mediatic, având o importanță majoră pentru dezvoltarea unei societăți libere, deschise și democratice;

17.

subliniază faptul că mijloacele sociale de comunicare în masă au un imens potențial de a stimula receptivitatea tinerilor și, prin urmare, încurajează Comisia și Parlamentul să întărească prezentarea de informații independente din punct de vedere editorial, care se realizează la distanță de statul respectiv;

18.

subliniază, cu privire la rolul special al mijloacelor de comunicare în masă ca intermediar în procesul de formare a voinței democratice și a opiniei publice, nevoia de informații politice fiabile, inclusiv în domeniul noilor mijloace de comunicare în masă; subliniază importanța promovării parteneriatelor dintre mijloacele de comunicare publice și cele private în vederea stimulării interesului unei părți mai mari a publicului;

19.

încurajează Comisia și Parlamentul să își consolideze angajamentul de a-și educa și de a-și forma personalul în vederea dezvoltării competențelor de comunicare pentru a comunica mai bine cu mass-media și cu cetățenii, în vederea îmbunătățirii informării și comunicării din partea instituțiilor UE; consideră că recrutarea unui număr mai mare de profesioniști în domeniul mijloacelor de comunicare în masă este un lucru esențial în vederea îndeplinirii acestor cerințe;

20.

solicită Comisiei să manifeste deschidere față de toate mijloacele de comunicare, să aibă mai multe contacte cu jurnaliștii și cu mass-media și să sprijine toate proiectele și inițiativele care vizează o mai bună informare a publicului cu privire la chestiunile legate de UE;

21.

sugerează Comisiei să promoveze și să finanțeze schimburi între societățile de radiodifuziune și alți profesioniști de media din diferite state membre cu privire la bunele practici în domeniul mediatizării chestiunilor legate de UE, inclusiv formarea serviciilor de media publice și private;

22.

consideră extrem de îngrijorătoare recenta reducere a numărului de jurnaliști acreditați la Bruxelles și consideră că această nouă stare de fapt nu este nici în interesul instituțiilor europene și nici al presei acreditate la Bruxelles; solicită, prin urmare, instituțiilor UE să colaboreze mai îndeaproape cu reprezentanții presei la Bruxelles, în scopul sprijinirii celor aflați acolo în prezent și să dea dovadă de mai multă deschidere față de aceștia; propune, în acest sens, luarea de măsuri pentru a facilita procedurile de acreditare a jurnaliștilor;

23.

salută faptul că mulți operatori de media și, în special, societățile publice de radiodifuziune au investit sume semnificative în noi servicii de media interactive și nelineare care prezintă știri și actualități, îndeosebi pe internet, precum și chestiuni europene și, prin urmare, stimulează în primul rând receptivitatea unui public tânăr;

24.

recunoaște că societățile publice de radiodifuziune nu sunt singurul instrument care poate fi utilizat pentru a transmite mesajele UE către cetățeni, întrucât dovezile empirice arată că societățile private de radiodifuziune sunt, de asemenea, o resursă importantă pentru prezentarea actualităților din UE și pot contribui la dezvoltarea și promovarea unei sfere publice europene;

25.

salută proiectul-pilot de acordare a unor subvenții pentru cercetarea în domeniul jurnalismului de investigație transfrontalier; consideră că independența membrilor juriului este esențială pentru a sigura independența editorială;

26.

încurajează lansarea unei inițiative a UE vizând instituirea unor programe de formare privind chestiunile legate de UE, în special pentru tinerii jurnaliști; susține că trebuie luate măsuri pentru a încuraja jurnaliștii să prezinte în mod regulat știri privind activitatea instituțiilor UE; încurajează statele membre să includă în programa școlară cursuri de jurnalism practicat prin utilizarea noilor mijloace de comunicare în masă;

27.

subliniază că, în conformitate cu Protocolul de la Amsterdam, este de competența statelor membre să definească, să organizeze și să finanțeze serviciile publice de radiodifuziune; încurajează, prin urmare, statele membre să includă, atunci când este necesar, mediatizarea chestiunilor referitoare la UE în condiții de independență editorială și etică jurnalistică;

28.

subliniază faptul că societățile publice naționale și regionale de radiodifuziune au o responsabilitate deosebită de a informa cetățenii cu privire la politicile și procesul decizional de la nivelul UE; subliniază, în acest sens, faptul că societățile publice de radiodifuziune trebuie să evalueze în mod critic, în condițiile unei independențe editoriale depline, propria mediatizare a chestiunilor legate de UE și să își stabilească obiective ambițioase;

29.

subliniază faptul că statele membre ar trebui să asigure independența societăților publice de radiodifuziune și că acestea din urmă au responsabilitatea să mediatizeze chestiunile legate de UE în contextul funcției lor, în calitate de servicii publice, de a informa și sprijini cetățenii și societatea civilă;

30.

subliniază necesitatea ca mijloacele publice de comunicare în masă să adopte tehnici de comunicare bazate pe noile mijloace de comunicare pentru a-și consolida credibilitatea prin intermediul participării deschise a publicului; încurajează societățile publice de radiodifuziune, de exemplu, să creeze forumuri online utilizând tehnologia transmisiei în direct pe internet (webstreaming), prin care cetățenii să poată urmări și să aibă schimburi de opinii despre dezbaterile din parlamentele naționale și din Parlamentul European;

31.

subliniază importanța colaborării instituțiilor UE în vederea îmbunătățirii activităților de comunicare; este de părere că instituțiile UE ar trebui să sprijine descentralizarea politicii de comunicare a UE pentru a-i conferi o dimensiune locală și regională și a apropia diferitele niveluri de comunicare și ar trebui să încurajeze statele membre să prezinte publicului mai multe informații despre chestiunile legate de UE;

32.

solicită Comisiei să continue abordarea la nivel local, pentru a mări vizibilitatea UE la acest nivel;

33.

ia act de colaborarea Comisiei cu posturile de radio și de televiziune locale și de finanțarea acestora de către Comisie; subliniază faptul că societățile de radiodifuziune trebuie să beneficieze de o independență editorială deplină;

34.

sugerează înființarea, cu titlu temporar, a unui grup de lucru al Parlamentului European care să analizeze noile soluții existente în domeniul media și să elaboreze propuneri în vederea creării de relații interparlamentare între parlamentele naționale sau regionale și Parlamentul European;

35.

recunoaște rolul mai important al parlamentelor naționale și, prin urmare, importanța birourilor de informare ale PE din statele membre; evidențiază, cu toate acestea, faptul că, pentru a deveni mai vizibile, acestea trebuie să își adapteze mandatul pentru a include consolidarea relațiilor cu parlamentele naționale, cu autoritățile locale și regionale și cu reprezentanții societății civile;

36.

subliniază necesitatea ca birourile de informare ale PE să acționeze la nivel local și să ofere publicului larg informații specifice despre deciziile și activitățile Parlamentului European; propune să se aibă în vedere acordarea unei mai mari independențe birourilor de informare cu privire la stabilirea modului de comunicare al acestora cu publicul larg;

37.

consideră că birourile de informare ale Parlamentului din statele membre ar trebui să aibă o mai mare influență asupra implicării mijloacelor de comunicare în masă naționale, regionale și locale; sugerează creșterea finanțării bugetare pentru birourile de informare ale Parlamentului, cu obiectivul specific de a asigura o mai bună comunicare;

38.

consideră că trebuie realizată o evaluare a raportului cost-beneficiu al platformei online EuroparlTV pe baza unei analize cuprinzătoare a cotei de difuzare și a audienței; consideră că EuroparlTV ar trebui să devină mai eficace prin intensificarea integrării sale în strategia Parlamentului în materie de internet, modificându-i-se în mod adecvat statutul pentru a i se asigura independența editorială și punând conținutul său la dispoziția tuturor canalelor de televiziune și mijloacelor de comunicare online care doresc să-l utilizeze;

39.

salută includerea categoriei noilor mijloace de comunicare în masă printre secțiunile Premiului pentru jurnalism al Parlamentului European;

40.

îndeamnă jurnaliștii și alți profesioniști de media să se reunească pentru a discuta și a analiza jurnalismul european de mâine;

41.

subliniază faptul că statele membre trebuie să elaboreze concepte viabile pentru mijloacele de comunicare în masă din UE care să depășească stadiul simplului transfer de informații și să le ajute să contribuie pe deplin la diversitatea culturală și lingvistică a Uniunii Europene;

42.

subliniază că, deși rețelele sociale sunt o modalitate relativ eficace de diseminare rapidă a informațiilor, fiabilitatea lor ca surse nu poate fi întotdeauna garantată suficient și nu pot fi avute în vedere ca mijloace profesionale de comunicare în masă; subliniază că, adeseori, modul de tratare a informației pe platformele rețelelor sociale poate fi periculos și poate da naștere la încălcări grave ale eticii jurnalistice, și că, prin urmare, se impune utilizarea cu prudență a acestor noi instrumente; subliniază importanța elaborării unui cod etic pentru noile mijloace de comunicare în masă;

43.

subliniază că schimbarea modului în care jurnaliștii își desfășoară activitatea duce la apariția unor mijloace de comunicare în masă mai deschise și mai angajate față de comunități, care sunt din ce în ce mai informate, dar că trebuie luate măsuri pentru ca acest lucru să fie în interesul general al jurnalismului și să nu afecteze statutul jurnaliștilor;

44.

subliniază necesitatea ca jurnaliștii și profesioniștii de media să rămână atenți la evoluțiile permanente ale profesiilor lor, să profite de avantajele oferite de rețelele sociale, care le pot permite să își extindă rețelele de cunoștințe și care le facilitează ceea ce s-ar putea numi „monitorizarea internetului”; observă cu interes că, în pofida fenomenului ireversibil pe care îl reprezintă rețelele sociale, jurnalismul își menține rolul său esențial în difuzarea știrilor, întrucât jurnaliștii utilizează aceste rețele foarte diverse pentru a efectua investigații detaliate și a verifica faptele, propunând, astfel, un nou model de jurnalism participativ și promovând diseminarea informațiilor;

45.

evidențiază rolul crucial al jurnaliștilor într-o societate modernă care se confruntă cu un val de informații, având în vedere că aceștia sunt singurii care pot conferi informației o valoare adăugată semnificativă, făcând uz de profesionalismul, deontologia, abilitatea și credibilitatea lor pentru a explica semnificația știrilor; subliniază faptul că standardele profesionale și sociale riguroase sunt singura modalitate de a garanta calitatea și independența mijloacelor de comunicare în masă;

46.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/62

A.

întrucât Iranul deține în continuare tristul record de a fi țara care execută cei mai mulți delincvenți minori din lume și întrucât doar în 2010 au fost pronunțate circa 2 000 de condamnări la moarte;

B.

întrucât, potrivit unor informații, în închisoarea Mashad's Vahil Abad au fost executați peste o sută de prizonieri doar în ultimele săptămâni pentru condamnări legate de droguri și circa o sută de alți prizonieri așteaptă să fie executați în zilele următoare; întrucât caracterul colectiv al acestor execuții, hotărâte, în plus, în cel mai mare secret, încalcă în mod flagrant dreptul internațional;

C.

întrucât, în pofida afirmațiilor autorităților judiciare iraniene de la cel mai înalt nivel, Iranul mai pronunță încă sentințe de lapidare, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Sakineh Mohammadi Ashtiani, care este acuzată de adulter, fapte evidențiate în „mărturisirile” ei televizate din 11 august 2010;

D.

întrucât Sakineh Mohammadi Ashtiani, acuzată că a avut două relații intime în afara căsătoriei după moartea soțului său, a fost condamnată în 2006 în Iran la 99 de lovituri de bici, sentință executată în același an;

E.

întrucât ea a fost acuzată, de asemenea, de complicitate la asasinarea soțului său, fiind ulterior achitată, iar mai târziu a fost acuzată că a avut relații adultere în timpul căsătoriei sale și a fost condamnată la lapidare;

F.

întrucât lapidarea, care urma să aibă loc la 9 iulie 2010, a fost suspendată „din motive umanitare” de către autoritățile iraniene în urma presiunilor internaționale;

G.

întrucât pronunțarea unor pedepse cu lapidarea încalcă în mod evident obligațiile internaționale pe care Iranul le are în temeiul PIDCP; întrucât Iranul a acceptat recent, în cadrul evaluării periodice universale de la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, să respecte cel puțin standardele minime și dispozițiile PIDCP privind pedeapsa capitală, atât timp cât aceasta pedeapsă este menținută;

H.

întrucât Ebrahim Hamidi, în vârstă de 18 ani, a fost condamnat la moarte în august 2010 pentru un presupus act de sodomie comis pe când avea doar 16 ani și după o mărturisire smulsă, din afirmațiile lui, sub tortură;

I.

întrucât avocatul apărării în ambele cazuri, Mohammad Mostafaei, care a încercat să sensibilizeze opinia publică cu privire la situația acuzaților, a fost nevoit să fugă din țară de frică să nu fie arestat; întrucât din ce în ce mai mulți avocați specializați pe drepturile omului, inclusiv Mohammed Ali Dadkah, Mohammad Oliyifard, Mohammad Seifzadeh, și chiar personalități proeminente, precum laureatul premiului Nobel Shirin Ebadi, sunt persecutați de stat fiind supuși unor pretenții fiscale exagerate și unor amenințări asupra vieților și familiilor lor;

J.

întrucât Nasrin Sotoudeh, un avocat specializat pe drepturile omului respectat pentru eforturile depuse în numele minorilor care riscă pedeapsa cu moartea și pentru acțiunile sale în vederea apărării „prizonierilor de conștiință”, a fost arestată la 4 septembrie 2010 fiind acuzată de „propagandă împotriva statului” și de „complot și asociere în vederea săvârșirii unor atentate împotriva securității naționale”;

K.

întrucât, la un an după alegerile prezidențiale fraudate și protestele ulterioare în masă, sute de protestatari, ziariști și activiști în domeniul drepturilor civile sau chiar cetățeni de rând, cum ar fi Zahra Bahrami, de cetățenie olandeză, care neagă orice legătură cu demonstrațiile, sunt în continuare în închisoare;

L.

întrucât Zahra Bahrami, care se afla în Iran pentru a-și vizita rudele, a fost arestată în urma protestelor din perioada sărbătorii Ashoura la 27 decembrie 2009 și a fost forțată să mărturisească în fața camerelor de televiziune că ar fi săvârșit faptele de care era acuzată;

M.

întrucât nici organizațiilor internaționale pentru drepturile omului, nici autorităților olandeze nu li s-a permis accesul la Zahra Bahrami;

N.

întrucât cazurile de mărturisiri forțate, tortură și rele tratamente aplicate prizonierilor, privare de somn, detenție în izolare, detenție ilegală, aplicare a unor tratamente crude, inumane și degradante, abuzuri fizice, inclusiv violență sexuală, precum și cazurile de impunitate a reprezentanților statului sunt în continuare larg răspândite în Iran și ridică semne de întrebare cu privire la corectitudinea și transparența procedurilor judiciare din această țară;

O.

întrucât crește numărul cazurilor în care apărători pașnici ai drepturilor omului sunt acuzați de „moharabeh” (ofensă adusă lui Dumnezeu) care poate conduce la pedeapsa cu moartea, așa cum este cazul Shivei Nazar Ahari, membră a Comisiei reporterilor pentru drepturile omului (CHRR), aflată în detenție din 20 decembrie 2009 și al cărei proces este iminent;

P.

întrucât persecutarea minorităților religioase și etnice din Iran continuă fără opreliști; întrucât, în august 2010, șapte lideri ai religiei Baha'i, Fariba Kamalabadi, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi, Saeid Rezaie, Mahvash Sabet, Behrouz Tavakkoli și Vahid Tizfahm, aflați în închisoare din 2008 doar pe baza convingerilor lor religioase, au fost condamnați la 20 de ani de închisoare, fiind acuzați de propagandă împotriva statului și de spionaj;

Q.

întrucât continuă hărțuirea lui Mir-Hossein Mousavi și a lui Mehdi Karrubi, politicieni aflați în opoziție, și a altor membri marcanți ai partidelor politice; întrucât reședința fostului candidat la președinție, Mehdi Karroubi, a fost atacată, la începutul lui septembrie 2010, de zeci de persoane înarmate îmbrăcate în haine civile, atac care s-a soldat cu desene graffiti, acte de vandalism, geamuri sparte și focuri de armă trase în casa lui Karroubi; întrucât aceste atacuri au venit în urma comentariilor făcute de Comandantul Gărzilor Revoluționare, Mohammad Ali Jafari, conform cărora poporul iranian îi va judeca pe „capii rebeliunii”, referindu-se la liderii opoziției; întrucât nu a existat nicio încercare din partea forțelor de poliție de a opri atacurile;

R.

întrucât persoanele care au fost acuzate de comiterea unor infracțiuni au fost asociate cu opoziția politică din Iran, iar autoritățile judiciare iraniene au asociat membrii opoziției politice cu comiterea unor infracțiuni, pentru a echivala opoziția politică cu infracționalitatea,

1.

omagiază curajul tuturor bărbaților și femeilor iraniene care luptă pentru apărarea libertăților lor fundamentale și pentru respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice, care protestează împotriva lapidării și a altor forme de pedepse crude și care își exprimă dorința de a trăi într-o societate lipsită de represiuni și intimidări;

2.

dezaprobă cu fermitate condamnarea la moarte prin lapidare a lui Sakineh Mohammadi Ashtiani; consideră că, indiferent de fapte, o condamnare la moarte prin lapidare nu poate fi justificată și nici acceptată;

3.

solicită cu insistență autorităților iraniene să revizuiască condamnările pronunțate împotriva lui Sakineh Mohammadi Ashtiani și să inițieze o reexaminare detaliată a cazului său;

4.

solicită insistent ca guvernul iranian să reanalizeze cazul Zahrei Bahrami, să îi acorde imediat dreptul la un avocat și asistență consulară și să o elibereze sau să îi respecte dreptul la un proces corect; solicită Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, să abordeze împreună cu autoritățile iraniene problema detenției Zahrei Bahrami;

5.

solicită guvernului iranian să împiedice execuția lui Ebrahim Hamidi, un tânăr de 18 ani acuzat de sodomie, iar Republicii Islamice Iran să abolească în sfârșit pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni comise înainte de împlinirea vârstei de 18 ani și să își modifice legislația astfel încât să o alinieze la convențiile internaționale privind drepturile omului ratificate de Iran, inclusiv Convenția cu privire la drepturile copilului și PIDCP;

6.

își exprimă consternarea profundă cu privire la faptul că Iranul continuă să facă parte din grupul foarte restrâns de țări care aplică încă pedeapsa cu lapidarea, alături de Afganistan, Somalia, Arabia Saudită, Sudanul și Nigeria; solicită parlamentului iranian să adopte dispoziții legislative prin care să scoată în afara legii practica crudă și inumană a lapidării;

7.

își reafirmă opoziția față de pedeapsa cu moartea și solicită autorităților iraniene să instituie, în conformitate cu Rezoluțiile 62/149 și 63/168 ale Organizației Națiunilor Unite, un moratoriu asupra execuțiilor în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea;

8.

solicită ca la următoarea reuniune a Adunării Generale a ONU să fie prezentată o rezoluție prin care să se ceară tuturor țărilor în care este menținută pedeapsa cu moartea să pună la dispoziția Secretarului General al ONU și a opiniei publice toate informațiile privind pedepsele capitale și execuțiile, eliminând secretul de stat privind pedeapsa cu moartea, un factor determinat într-un număr mare de execuții;

9.

își exprimă opoziția față de incriminarea relațiilor sexuale reciproc consimțite între adulți și îndeamnă autoritățile iraniene să dezincrimineze adulterul și homosexualitatea;

10.

îndeamnă autoritățile iraniene să elimine, în drept și în practică, toate formele de tortură și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, să respecte dreptul la un proces corect și să pună capăt impunității pentru încălcarea drepturilor omului;

11.

invită Republica Islamică Iran să semneze și să ratifice Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei;

12.

deplânge profund lipsa de echitate și transparență a procesului judiciar în Iran și solicită autorităților iraniene să asigure o cale de atac echitabilă și deschisă;

13.

solicită autorităților iraniene să permită accesul Semilunii Roșii la toți deținuții și să permită organizațiilor internaționale de apărare a drepturilor omului să monitorizeze situația din Iran;

14.

solicită autorităților iraniene să elibereze imediat toate persoanele deținute doar din cauza implicării lor în proteste pașnice sau a dorinței lor de a-și exercita dreptul lor uman fundamental la libertatea de exprimare și își reiterează îndeosebi cererea de achitare a celor șapte lideri Baha'i;

15.

reamintește că libertatea de gândire, de conștiință și cea religioasă sunt drepturi fundamentale care trebuie să fie garantate în orice circumstanțe în conformitate cu articolul 18 din PIDCP, care a fost semnat și ratificat de Republica Islamică Iran;

16.

solicită eliberarea imediată a tuturor avocaților specializați pe drepturile omului care au fost arestați;

17.

își exprimă preocuparea profundă față de faptul că autoritățile iraniene abuzează de puterea judiciară pentru a persecuta membri ai comunității care luptă pentru apărarea drepturilor omului și activiști ai societății civile, cum ar fi, de exemplu, membrii campaniei „Un milion de semnături” și ai consiliului central al organizației studențești ADVAR;

18.

invită Comisia și Consiliul să conceapă măsuri suplimentare în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului pentru a proteja în mod activ apărătorii drepturilor omului din Iran și încurajează statele membre să sprijine programul european privind orașul-adăpost;

19.

solicită reînființarea unui mandat al ONU pentru un raportor special care să investigheze cazurile de încălcare a drepturilor omului și să încurajeze tragerea la răspundere a celor care comit încălcări ale drepturilor omului în Iran;

20.

solicită includerea pe lista actuală a persoanelor și organizațiilor care fac obiectul unei interdicții de călătorie impuse de UE și ale căror active au fost înghețate a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de reprimarea și îngrădirea libertății în Iran;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului de Securitate al ONU, Comisiei ONU pentru Drepturile Omului, Președintelui Curții Supreme a Iranului, precum și guvernului și parlamentului Republicii Islamice Iran.

20.10.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 308/66

A.

întrucât aplicarea corectă a principiilor subsidiarității și proporționalității este vitală pentru asigurarea unui mod corect de funcționare al Uniunii Europene, precum și pentru adaptarea corectă a activității instituțiilor sale la așteptările cetățenilor, ale întreprinzătorilor care își desfășoară activitatea pe piața comună, precum și ale administrațiilor naționale și locale, precum și pentru a se asigura că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetățean;

B.

întrucât o legiferare mai bună („better law-making”) a devenit o condiție indispensabilă pentru asigurarea unui mod eficient de funcționare al Uniunii Europene, care poate contribui în mod fundamental la depășirea crizei economice și la creșterea economică;

C.

întrucât problematica unei mai bune legiferări nu trebuie privită doar în contextul programului Comisiei, care are drept scop îmbunătățirea cadrului de reglementare („better regulation”), ci și dintr-o perspectivă mai largă, legată de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

D.

întrucât Tratatul de la Lisabona plasează Parlamentul European, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, la același nivel cu Consiliul în cadrul procesului legislativ;

E.

întrucât Tratatul de la Lisabona prevede implicarea formală a parlamentelor naționale în controlul aplicării principiului subsidiarității;

F.

întrucât mai buna legiferare a reprezentat o sarcină prioritară pentru Comisia anterioară și ar trebui să reprezinte și pentru noua Comisie o chestiune fundamentală;

G.

întrucât îmbunătățirea cadrului de reglementare în Uniune cuprinde o serie de probleme, de exemplu evaluarea impactului, reducerea sarcinii administrative, precum și simplificarea și codificarea legislației existente;

H.

întrucât trebuie să se țină seama de importanța fundamentală care revine consultărilor cu toate părțile participante și în special cu partenerii sociali în elaborarea proiectelor de legislație (inclusiv evaluările impactului acestora);

I.

întrucât, potrivit articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul poate cere Comisiei să prezinte propuneri corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor;

J.

întrucât trebuie să se țină seama de programul aflat în desfășurare din 2005 în vederea reducerii sarcinii administrative care decurge din legislația Uniunii Europene, care astfel ar trebui redusă, până în 2012, cu 25 %;

K.

întrucât unul dintre elementele-cheie ale acestui program este referința pentru calcularea costurilor administrative bazată pe așa-numitul „model al costului standard”;

L.

întrucât tehnicile noii variante și ale codificării, care permit simplificarea și codificarea legislației în vigoare, asigură o mai bună înțelegere și coerență a modificărilor efectuate;

M.

întrucât trebuie să se ia în considerare importanța fundamentală care rezultă pentru directivele Uniunii Europene din aplicarea corectă și în timp util de către statele membre, precum și reglementarea excesivă, care încă mai poate fi întâlnită („gold-plating”), în cadrul căreia sunt introduse sarcini care depășesc cerințele legislației europene;

N.

întrucât Tratatul de la Lisabona a înlocuit sistemul de comitologie printr-o nouă împărțire în acte delegate și acte de punere în aplicare;

O.

întrucât trebuie să se țină seama de inițiativa europeană a cetățenilor ca un nou instrument, introdus de Tratatul de la Lisabona, care oferă cetățenilor posibilitatea să exercite o influență asupra legislației Uniunii Europene,

P.

întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cuprinde, în cadrul drepturilor cetățenilor, dreptul la buna administrare, la care nu se poate ajunge în lipsa unei legislații clare și pe înțelesul cetățenilor,

1.

subliniază necesitatea absolută a unei legiferări simple, clare și pe înțelesul cetățenilor Uniunii Europene;

2.

subliniază faptul că instituțiile europene trebuie să respecte principiile subsidiarității și proporționalității când formulează propuneri, precum și criteriile stabilite în Protocolul privind aplicarea principiilor de subsidiaritate și proporționalitate anexat TFUE;

3.

subliniază faptul că toate proiectele legislative trebuie să ofere motive care să justifice concluziile potrivit cărora un obiectiv poate fi îndeplinit mai bine prin măsuri la nivelul UE și consolidate prin indicatori calitativi și, dacă este posibil, cantitativi, în conformitate cu protocolul menționat mai sus;

4.

sprijină în mod ferm procesul de îmbunătățire a cadrului de reglementare, care are ca scop creșterea transparenței, a eficienței și a coerenței legislației Uniunii Europene; subliniază rolul-cheie al Comisiei ca instituție cu inițiativă legislativă în pregătirea de propuneri legislative de înaltă calitate; se obligă să depună toate eforturile necesare pentru ca aceste propuneri să fie examinate în mod prompt, conform procedurii legislative adecvate; subliniază, în plus, importanța cooperării cu statele membre în garantarea aplicării corecte a acestei legislații;

5.

ia act de angajamentul Comisiei față de procesul menționat mai sus, care își găsește expresia într-o serie de documente, în special în cadrul celei de-a treia analize strategice a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană, precum și în activitatea în curs de desfășurare referitoare la aceasta; constată în același timp că o mare parte din beneficiari nu au cunoștință despre existența programului și face apel la Comisie să îl promoveze într-un mod mai eficace;

6.

își exprimă acordul cu privire la formulările incluse la alineatele 3 și 15 ale Concluziilor Consiliului din 4 decembrie 2009, cu privire la responsabilitatea comună pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare, precum și la acordarea unei mai mari responsabilități tuturor organelor și persoanelor implicate în acest proces;

7.

ia act de participarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor la discuțiile privind îmbunătățirea cadrului de reglementare și reducerea sarcinii administrative și se așteaptă la o cooperare fructuoasă în acest domeniu;

8.

consideră că îmbunătățirea cooperării interinstituționale în acest vast domeniu necesită o revizuire a acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2003; atrage atenția, în acest sens, asupra alineatelor care prezintă importanță pentru această chestiune din rezoluția sa din 9 februarie 2010 referitoare la acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, în special asupra angajamentului comun al celor două instituții de a se pune de acord cu privire la modificările-cheie, ca pregătire pentru viitoarele negocieri cu Consiliul de Miniștri privind adaptarea Acordului interinstiuțional pentru o mai bună legiferare la noile dispoziții ale Tratatului de la Lisabona;

9.

îndeamnă Comisia, în temeiul acordului politic aflat la baza Rezoluției din 9 februarie 2010 privind un acord-cadru între Parlamentul European și Comisie, să depună toate eforturile, astfel încât Parlamentul și Consiliul să beneficieze de un tratament egal în cadrul procesului legislativ, aplicând, astfel, principiul egalității de tratament dintre Parlament și Consiliu stabilit în Tratatul de la Lisabona, în special în ceea ce privește informarea simultană și cuprinzătoare a ambelor instituții cu privire la toate evenimentele și evoluțiile care influențează procesul legislativ și asigurând acestora accesul egal la reuniuni și la propuneri sau alte informații;

10.

subliniază faptul că procesul de simplificare a legislației nu trebuie să ducă la reducerea standardelor conținute în legislația existentă, motiv pentru care consultările cu toate părțile implicate, inclusiv partenerii sociali, trebuie să constituie o parte integrantă a acestui proces;

11.

salută implicarea mai activă a parlamentelor naționale în procesul legislativ european, în special în procesul de verificare a conformității propunerilor legislative cu principiul subsidiarității; subliniază necesitatea respectării termenului de opt săptămâni pentru predarea avizelor lor prin intermediul parlamentelor naționale;

12.

salută activitățile Comisiei care vizează asigurarea unui schimb de informații eficient între parlamentele naționale și informarea Parlamentului și a Consiliului cu privire la acest lucru; încurajează parlamentele naționale să facă o distincție clară între avizele care se referă la principiile subsidiarității și cele care au la bază propunerile Comisiei;

13.

subliniază responsabilitatea fundamentală a Comisiei în ceea ce privește evaluările impactului; solicită dezvoltarea unor mecanisme de garantare a independenței și credibilității analizelor efectuate; se angajează, în același timp, să efectueze în continuare evaluările impactului propriilor modificări esențiale aduse, care sunt introduse în propunerile Comisiei;

14.

în acest scop, invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în mod sistematic, un rezumat de două până la patru pagini a evaluării impactului, însoțit de evaluarea completă a impactului în momentul în care prezintă propunerea legislativă;

15.

încurajează toate comisiile Parlamentului ca, înainte de toate discuțiile privind o propunere legislativă, să procedeze la un schimb de opinii cu Comisia referitor la evaluarea impactului;

16.

recunoaște, pe baza experiențelor anterioare, necesitatea unei revizuiri a abordării comune interinstituționale a evaluării impactului și încurajează toate instituțiile să-și îndeplinească angajamentele privind evaluările impactului; atrage atenția asupra concluziilor documentului de lucru al Conferinței președinților de comisie cu privire la această temă; încurajează inițiativele comisiilor Parlamentului de a invita Comisia să prezinte toate evaluările impactului, astfel încât acestea să poată fi verificate în întregime de comisiile competente, la început și înainte de primul schimb de opinii;

17.

reamintește, totodată, Comisiei faptul că toate noile propuneri ar trebui evaluate ținându-se seama de toate consecințele, în conformitate cu principiul unei abordări integrate, care impune o analiză a tuturor efectelor economice, sociale și ecologice;

18.

subliniază, în special, necesitatea analizării urmărilor sociale ale propunerilor legislative, inclusiv a efectelor acestora asupra pieței europene a muncii, precum și asupra nivelului de viață; evidențiază, încă o dată, necesitatea analizării cu atenție a urmărilor legislației asupra mediului de afaceri;

19.

încurajează Comisia să efectueze evaluări ale impactului pentru toate propunerile care reduc povara administrativă, ceea ce permite realizarea unei analize a eventualelor efecte secundare ale acestor propuneri;

20.

reamintește că Comisia trebuie să efectueze sistematic consultări cu toate părțile interesate, inclusiv cu întreprinderile mici și mijlocii, în vederea realizării unei evaluări obiective a impactului; recunoaște necesitatea unei mai bune informări a părților interesate cu privire la posibilitatea participării la consultări și solicită prelungirea duratei de consultări, limitată în prezent la opt săptămâni; invită Comisia să pregătească și să publice o listă clară a evaluărilor impactului planificate pentru anul următor, pentru a permite părților implicate să se pregătească în mod adecvat în acest scop;

21.

consideră că evaluările obiective ale impactului sunt un instrument extrem de important pentru evaluarea propunerilor Comisiei și prin urmare, solicită controlul efectuării evaluărilor impactului de către un organism independent care ar trebui, cu toate acestea, să răspundă în fața Parlamentului;

22.

subliniază faptul că calitatea evaluărilor impactului trebuie supusă unui control permanent; ia act de avizul consiliului privind evaluările impactului și îmbunătățirea generală a calității; constată că consiliul aplică criterii de evaluare mai stricte; constată, în același timp, că procentajul ridicat al evaluărilor impactului (peste 30 %) care au fost inițial refuzate de consiliu reprezintă o dovadă a necesității ca serviciile corespunzătoare ale Comisiei să continue să-și îmbunătățească calitatea; solicită creșterea numărului de angajați ai consiliului;

23.

salută noile orientări ale Comisiei referitoare la efectuarea de evaluări ale impactului și, în special, includerea unui ansamblu de întrebări referitoare la principiul subsidiarității și al proporționalității; se așteaptă ca noile orientări să ducă la o ameliorare semnificativă a procesului de realizare a evaluărilor impactului și, prin aceasta, la o îmbunătățire a calității propunerilor legislative;

24.

salută, în special, faptul că noile orientări ale Comisiei referitoare la efectuarea de evaluări ale impactului prevăd o analiză a impactului legislației următoare și a inițiativelor administrative asupra IMM-urilor (testul IMM) și luarea în considerare a rezultatelor acestei analize la elaborarea propunerilor; subliniază faptul că aplicarea sistematică a testului IMM în evaluarea impactului efectuată de Comisie este un element important în aplicarea Legii privind micile întreprinderi, contribuind astfel la un mediu de reglementare favorabil IMM-urilor; invită statele membre să aplice testul IMM la nivel național;

25.

invită Comisia să prezinte mai clar agenda „reglementării inteligente”, descrisă în cadrul orientărilor politice ale dlui Barroso, Președintele Comisiei, în special în ceea ce privește intensificarea eforturilor în privința evaluărilor retroactive, precum și să includă în această agendă indicatori cantitativi, în special cei legați de intenția de a reduce povara administrativă;

26.

invită Comisia să efectueze evaluări sistematice retroactive ale legislației adoptate pentru a verifica, printre altele, în măsura posibilului, corectitudinea evaluărilor relevante ale impactului;

27.

ia act de inițiativa Curții de Conturi privind verificarea sistemului evaluărilor impactului și așteaptă cu interes rezultatele acesteia;

28.

subliniază importanța reducerii costurilor întreprinderilor din Uniunea Europeană, pentru a le permite acestora să-și desfășoare activitatea în mod mai eficient în condiții economice dificile și să fie competitive la nivel mondial; evidențiază necesitatea simplificării procedurilor administrative publice; subliniază că reducerea sarcinii administrative trebuie să se concentreze pe cerințele privind informațiile nenecesare și, ca atare, sprijină pe deplin principiul „o singură dată” stabilit în Legea privind micile întreprinderi; subliniază faptul că reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi nu trebuie să aibă nicio consecință negativă din punct de vedere social sau al mediului;

29.

salută rezultatele activității de până acum a Comisiei sub forma elaborării de propuneri, care, după adoptarea lor, înlesnesc reducerea sarcinii administrative cu până la 33 % până în 2012, fapt care depășește obligația anterioară de reducere cu 25 %; constată că economiile astfel realizate ar putea depăși 40 miliarde de euro (5);

30.

atrage atenția în mod special asupra progresului înregistrat în cadrul activității privind propunerile Comisiei, care oferă cel mai mare potențial de realizare de economii (de exemplu, scutirea microîntreprinderilor de la cerințele impuse de Uniune privind raportarea financiară, precum și modificarea directivei privind TVA, pentru a facilita facturarea electronică); invită statele membre să coopereze în mod constructiv în cadrul Consiliului și să asigure transpunerea legislației adoptate în legislația națională;

31.

constată că programul de referință pentru calcularea sarcinii administrative s-a dovedit a fi o metodă utilă, dar costisitoare; încurajează Comisia să ia în considerare metode alternative pentru calcularea sarcinii administrative, ca, de exemplu, consultări cu părțile participante, ceea ce ar înlesni, în cazuri concrete, înlăturarea rapidă a acestei sarcini;

32.

subliniază faptul că modelul costului standard pentru măsurarea sarcinii administrative nu a fost evaluat în mod independent;

33.

menționează, în același timp, numărul relativ redus de propuneri (148 în 2008), care au fost făcute online prin intermediul unei pagini de internet speciale; constată că Comisia trebuie să informeze cu privire la posibilitatea acordată celor afectați de a atrage atenția asupra costurilor administrative exagerate, care decurg din dreptul european sau din cel național;

34.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia mijloacele electronice de comunicare reprezintă un instrument excelent de reducere a sarcinii administrative și încurajează Comisia să pună în aplicare ideile prezentate în comunicarea „e-Comisie 2006-2010”, precum și ale strategiei i2010, care vizează modernizarea administrației europene;

35.

încurajează Comisia să continue punerea în aplicare a măsurilor incluse în planurile sectoriale în scopul reducerii sarcinii administrative; se angajează să examineze în mod rapid propunerile legislative respective;

36.

ia act de contribuția pozitivă a Grupului la nivel înalt al părților interesate independente în domeniul sarcinii administrative la programul de reducere a acestei sarcini, lansat de Comisia Europeană; subliniază, totuși, că grupul ar trebui să aibă o componență mai echilibrată prin includerea mai multor experți care să reprezinte societatea civilă și a unor experți din alte state membre; solicită prelungirea până în 2013 a mandatului acestui grup lărgit;

37.

atrage atenția asupra faptului că cetățenii nu sunt în măsură să deosebească sarcina administrativă care derivă din dreptul european de cea care este impusă în temeiul legislației naționale, precum și că sarcina administrativă națională contribuie la conturarea unei imagini negative a Uniunii Europene;

38.

atrage atenția asupra faptului că, pentru ca programul de reducere a sarcinii administrative să constituie un succes, este necesară o cooperare activă între Comisie și statele membre, pentru a evita diferențele de interpretare și reglementarea excesivă;

39.

invită statele membre să depună eforturi în mod consecvent în vederea realizării obiectivelor naționale stabilite de acestea în vederea reducerii sarcinii administrative și se așteaptă la o cooperare fructuoasă cu parlamentele naționale în acest domeniu;

40.

încurajează Comisia să prelungească Programul de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UE la noi domenii prioritare și alte acte legislative, pe baza consultării părților interesate afectate și a evaluării ex-post a legislației existente; invită Comisia să continue acest Program de acțiune și după 2012;

41.

salută eforturile de până acum ale Comisiei vizând identificarea și elaborarea de propuneri de simplificare și codificare a legislației europene; reamintește necesitatea unei bune cooperări interinstituționale în acest domeniu, în special atunci când Comisia retrage propuneri legislative considerate drept inutile;

42.

invită Comisia să continue codificarea actelor legislative, precum să și prezinte raportul anunțat pentru 2009, care descrie rezultatele întregului program de codificare a legislației (6);

43.

subliniază faptul că o modificare a legislației în vigoare trebuie să aibă loc întotdeauna sub forma unei reformări; recunoaște și, în același timp, apreciază drepturile care revin Comisiei în cadrul procesului legislativ;

44.

reamintește că restul inițiativelor pentru simplificarea legislației intră sub incidența procedurii legislative ordinare și a termenelor respective în vigoare; asigură, în acest sens, că depune toate eforturile necesare pentru a examina propunerile Comisiei în cel mai scurt timp posibil;

45.

atrage atenția asupra faptului că TFUE (7), exclude în mod clar adoptarea, de către Parlament și Consiliu, de acte legislative care nu sunt prevăzute în dispozițiile tratatului referitoare la respectivele domenii;

46.

avertizează asupra posibilității de a se renunța la procedura legislativă în favoarea autoreglementării, coreglementării sau altor măsuri fără caracter legislativ; consideră că, în fiecare caz, trebuie analizate cu atenție consecințele unei astfel de decizii, respectând, în același timp, dispozițiile tratatului și rolul fiecărei instituții;

47.