30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/2

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Cantina sociale di Dolianova Soc. coop. arl, Cantina Trexenta Soc. coop. arl, Cantina sociale Marmilla — Unione viticoltori associati Soc. coop. arl, Cantina sociale S. Maria La Palma Soc. coop. arl, Cantina sociale del Vermentino Soc. coop. arl Monti-Sassari

(Cauza C-51/05 P) (1)

(Recurs - Organizarea comună a pieței viticole - Ajutoare pentru distilare - Acțiune în despăgubiri - Răspundere extracontractuală a Comunității - Termen de prescripție - Momentul de la care începe să curgă termenul)

(2008/C 223/02)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Cattabriga și L. Visaggio, agenți)

Celelalte părți în proces: Cantina sociale di Dolianova Soc. coop. arl, Cantina Trexenta Soc. coop. arl, Cantina sociale Marmilla — Unione viticoltori associati Soc. coop. arl, Cantina sociale S. Maria La Palma Soc. coop. arl, Cantina sociale del Vermentino Soc. coop. arl Monti-Sassari (reprezentanți: C. Dore și G. Dore, avvocati)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 23 noiembrie 2004, Cantina sociale di Dolianova și alții/Comisia (T-166/98) prin care Comisia a fost obligată să repare prejudiciul suferit de reclamante ca urmare a Deciziei nr. VI B-I-3 M 4/97PVP din 31 iulie 1998 prin care a fost respinsă cererea reclamantelor privind plata unor ajutoare pentru distilare pentru anul vinicol 1982-1983

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 23 noiembrie 2004, Cantina sociale di Dolianova și alții/Comisia (T-166/98), în măsura în care a declarat admisibilă acțiunea în răspundere extracontractuală formulată de Cantina sociale di Dolianova Soc. coop. arl, de Cantina Trexenta Soc. coop. arl, de Cantina sociale Marmilla — Unione viticoltori associati Soc. coop. arl, de Cantina sociale S. Maria La Palma Soc. coop. arl și de Cantina sociale del Vermentino Soc. coop. arl Monti-Sassari și a obligat Comisia Comunităților Europene să repare prejudiciul suferit de acestea, în urma falimentului Distilleria Agricola Industriale de Terralba, din cauza lipsei unui mecanism în măsură să garanteze, în cadrul sistemului instituit prin articolul 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2499/82 al Comisiei din 15 septembrie 1982 de stabilire a dispozițiilor privind distilarea preventivă pentru anul vinicol 1982-1983, plata către producătorii vizați a ajutorului comunitar prevăzut de acest regulament.

2)	Respinge acțiunea în cauza T-166/98.

Obligă Cantina sociale di Dolianova Soc. coop. arl, Cantina Trexenta Soc. coop. arl, Cantina sociale Marmilla — Unione viticoltori associati Soc. coop. arl, Cantina sociale S. Maria La Palma Soc. coop. arl și Cantina sociale del Vermentino Soc. coop. arl Monti Sassari la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și celei desfășurate în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

(1) JO C 82, 2.4.2005.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-371/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/50/CEE - Articolul 11 și articolul 15 alineatul (2) - Contracte de achiziții publice de servicii - Atribuirea serviciilor informatice ale Comune di Mantova (Italia) - Atribuire directă fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare)

(2008/C 223/03)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: X. Lewis, C. Zadra, L. Visaggio și C. Cattabriga, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I.M. Braguglia, agent și G. Fiengo, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 11 și a articolului 15 alineatul (2) din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50) — Atribuirea serviciilor informatice ale Comune di Mantova — Atribuire directă fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 10, 14.1.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză

(Cauza C-389/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 43 CE și 49 CE - Libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor - Sănătate animală - Centru de inseminare artificială a bovinelor - Reglementare națională care acordă centrelor acreditate dreptul exclusiv de furnizare a serviciului de inseminare artificială a bovinelor pe un anumit teritoriu și care condiționează eliberarea de licențe de inseminator de încheierea unei convenții cu unul dintre aceste centre)

(2008/C 223/04)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Bordes și E. Traversa, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues, A. Colomb și G. Le Bras, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 43 CE și 49 CE — Exercitarea activităților legate de inseminarea artificială a bovinelor rezervată numai „centrelor de inseminare” acreditate în Franța

Dispozitivul

Prin rezervarea dreptului de a furniza serviciul de inseminare artificială a bovinelor centrelor de inseminare artificială acreditate, care dispun de o exclusivitate geografică, precum și persoanelor titulare ale unei licențe de inseminator a cărei eliberare este condiționată de încheierea unei convenții cu unul dintre aceste centre, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 43 CE și 49 CE.

2)	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 10, 14.1.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-132/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 10 CE - A șasea directivă TVA - Obligații în cadrul sistemului intern - Controlul operațiunilor taxabile - Amnistie)

(2008/C 223/05)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: I. Braguglia, agent și G. De Bellis, avvocato dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 2 și 22 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Obligații în cadrul sistemului intern — Lege națională prin care se renunță la controlul operațiunilor taxabile efectuate în cursul unei serii de perioade fiscale

Dispozitivul

Prin faptul că a prevăzut la articolele 8 și 9 din Legea nr. 289 din 27 decembrie 2002 privind dispozițiile pentru întocmirea bugetului anual și plurianual al statului (Legea finanțelor pentru anul 2003) [legge n. 289, disposizioni per la formazione del bilancio annuale e pluriennale dello Stato (legge finanziaria 2003)] renunțarea generală și nediferențiată la verificarea operațiunilor taxabile efectuate în cursul unei serii de perioade fiscale, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2 și 22 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, precum și al articolului 10 CE.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 108, 6.5.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/4

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank Groningen — Țările de Jos) — Essent Netwerk Noord BV, Nederlands Elektriciteit Administratiekantoor BV, Aluminium Delfzijl BV/Aluminium Delfzijl BV, Staat der Nederlanden, Nederlands Elektriciteit Administratiekantoor BV, Saranne BV

(Cauza C-206/06) (1)

(Piața internă a energiei electrice - Reglementare națională care permite prelevarea unui supliment la prețul de transport al energiei electrice în beneficiul unei societăți desemnate prin lege ținută la plata costurilor nerecuperabile - Taxă cu efect echivalent taxelor vamale - Impozite naționale discriminatorii - Ajutoare acordate de statele membre)

(2008/C 223/06)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Groningen

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Essent Netwerk Noord BV, Nederlands Elektriciteit Administratiekantoor BV, Aluminium Delfzijl BV

Pârâte: Aluminium Delfzijl BV, Staat der Nederlanden, Nederlands Elektriciteit Administratiekantoor BV, Saranne BV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank Groningen — Interpretarea articolului 25 CE, a articolului 87 alineatul (1) CE și a articolului 90 CE — Legislation națională care instituie o majorare a tarifului pentru electricitate datorat de consumatorii stabiliți în Țările de Jos operatorului rețelei pentru o perioadă tranzitorie — Obligația acestuia din urmă de a plăti cuantumul suplimentar unei societăți a producătorilor naționali de electricitate desemnați de lege, în compensarea unei anumite sume reprezentând cuantumul obligațiilor asumate și al investițiilor realizate de această societate anterior liberalizării pieței — Plata surplusului, de către această societate, către ministerul competent

Dispozitivul

Articolul 25 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri legislative în temeiul căreia cumpărătorii naționali de energie electrică sunt obligați să plătească un preț suplimentar operatorului lor de rețea pentru cantitățile de energie electrică produse în statul membru și importate transportate pentru acești cumpărători, atunci când acest preț suplimentar trebuie cedat de operatorul menționat unei societăți desemnate în acest scop de legiuitor, această societate fiind o filială comună a celor patru întreprinderi naționale producătoare de energie electrică și anterior administrator al costurilor oricărei energii electrice produse și importate, și când acest preț suplimentar trebuie alocat integral plății costurilor incompatibile cu piața cu privire la care această societate este obligată personal, ceea ce are drept consecință compensarea integrală a sarcinii suportate de energia electrică națională transportată cu sumele percepute de această societate.

Acest lucru este aplicabil și atunci când întreprinderile naționale producătoare de energie electrică sunt obligate să își asume aceste costuri și când, din cauza convențiilor existente, avantajul reprezentat de prețul suplimentar a putut fi integral repercutat de societatea desemnată asupra întreprinderilor naționale producătoare de energie electrică prin plata prețului de cumpărare a energiei electrice produse în statul membru, prin plata de dividende diferitelor întreprinderi naționale producătoare de energie electrică, a căror filială este societatea desemnată sau prin orice alt mijloc.

Articolul 90 CE trebuie interpretat în sensul că se opune aceleiași măsuri legislative în condițiile în care venitul din taxa percepută asupra energiei electrice transportate nu este alocat decât parțial plății costurilor incompatibile cu piața, mai precis atunci când suma percepută de societatea desemnată nu compensează decât o parte a sarcinii suportate de energia electrică națională transportată.

Articolul 87 CE trebuie interpretat în sensul că sumele plătite societății desemnate în temeiul articolului 9 din Legea tranzitorie privind sectorul producției energiei electrice (Overgangswet Elektriciteitsproductiesector) din 21 decembrie 2000 reprezintă un „ajutor de stat” în sensul acestei dispoziții din tratat în măsura în care constituie un avantaj economic, și nu o compensare care reprezintă contraprestația serviciilor efectuate de societatea desemnată în executarea obligațiilor de serviciu public.

(1) JO C 178, 29.7.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Unabhängiger Finanzsenat Salzburg — Aigen — Austria) — Schwaninger Martin, Viehhandel — Viehexport/Zollamt Salzburg, Erstattungen

(Cauza C-207/06) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 615/98 - Restituiri la export - Bunăstarea animalelor vii din specia bovină în cursul transportului - Directiva 91/628/CEE - Aplicabilitatea normelor privind protecția animalelor în cursul transportului - Norme privind duratele de călătorie și de odihnă, precum și privind transportul maritim al bovinelor cu destinația într-un punct din afara Comunității - Hrănirea și adăparea animalelor în cursul călătoriei)

(2008/C 223/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Unabhängiger Finanzsenat Salzburg — Aigen

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Schwaninger Martin, Viehhandel — Viehexport

Pârât: Zollamt Salzburg, Erstattungen

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Unabhängiger Finanzsenat (Austria) — Interpretarea articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 615/98 al Comisiei din 18 martie 1998 de stabilire a normelor specifice de aplicare a sistemului restituirilor la export în ceea ce privește bunăstarea animalelor vii din specia bovină în cursul transportului (JO L 82, p. 19), precum și a capitolului VII punctul 48 punctul 7 literele (a) și (b) din anexa la Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (JO L 340, p. 17, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 182) și a articolului 5 A punctul 2 litera (d) (ii) a doua liniuță din această directivă — Aplicabilitatea normelor de protecție a animalelor privind duratele de călătorie și de odihnă transportului maritim al bovinelor cu destinația într-un punct din afara Comunității, prin intermediul unui vehicul încărcat pe o ambarcațiune fără descărcarea animalelor — Lipsa mențiunii pe planul de drum a orelor la care animalele transportate au fost efectiv hrănite și adăpate în cursul călătoriei

Dispozitivul

Articolul 1 din Regulamentul nr. 615/98 al Comisiei din 18 martie 1998 de stabilire a normelor specifice de aplicare a sistemului restituirilor la export în ceea ce privește bunăstarea animalelor vii din specia bovină în cursul transportului nu poate fi interpretat în sensul că punctul 48 punctul 7 litera (b) din anexa la Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/29/CE a Consiliului din 29 iunie 1995, trebuie să se aplice în cazul unui transport maritim care leagă un punct geografic al Comunității și un punct geografic situat într-o țară terță, prin intermediul unor vehicule încărcate pe ambarcațiuni fără descărcarea animalelor.

Punctul 48 punctul 7 litera (a) din anexa la Directiva 91/628, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/29, trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui transport maritim care leagă un punct geografic al Comunității și un punct geografic situat într-o țară terță, prin intermediul unor vehicule încărcate pe ambarcațiuni fără descărcarea animalelor, durata transportului nu trebuie luată în considerare dacă animalele sunt transportate în conformitate cu condițiile prevăzute la punctele 3 și 4 ale aceluiași punct 48, cu excepția duratelor de călătorie și a perioadelor de odihnă. În această situație, o nouă perioadă de transport pe șosea poate începe imediat după debarcarea vehiculului în portul țării terțe de destinație, potrivit punctului 4 litera (d) al punctului 48.

Un plan de drum care conține o mențiune, înscrisă anterior la mașina de scris, potrivit căreia animalele sunt hrănite și adăpate „seara, dimineața, la prânz, seara, dimineața” în cursul transportului maritim, poate respecta cerințele prevăzute de Directiva 91/628, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/29, în măsura în care s-a stabilit că aceste operațiuni au avut loc efectiv. Dacă autoritatea competentă consideră, având în vedere ansamblul documentelor prezentate de către exportator, că cerințele directivei menționate nu au fost respectate, este de competența acesteia să aprecieze dacă respectiva nerespectare a avut vreun efect asupra bunăstării animalelor, dacă o astfel de nerespectare poate, eventual, să fie remediată și dacă trebuie să antreneze pierderea, reducerea sau menținerea restituirii la export.

(1) JO C 190, 12.8.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/6

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Employment Tribunal — Regatul Unit) — S. Coleman/Attridge Law, Steve Law

(Cauza C-303/06) (1)

(Politică socială - Directiva 2000/78/CE - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Articolul 1, articolul 2 alineatul (1), alineatul (2) litera (a) și alineatul (3), precum și articolul 3 alineatul (1) litera (c) - Discriminare directă pe motiv de handicap - Hărțuire legată de handicap - Concediere a unui angajat care nu are el însuși un handicap, dar al cărui copil are un handicap - Includere - Sarcina probei)

(2008/C 223/08)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Employment Tribunal

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: S. Coleman

Pârâți: Attridge Law, Steve Law

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Employment Tribunal — Interpretarea articolului 1 și a articolului 2 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) — Întinderea noțiunii de handicap — Posibilitate de a o extinde la o persoană care este strâns asociată unei persoane cu handicap și care a fost discriminată pentru motivul acestei asocieri — Angajată care se ocupă singură de creșterea unui copil cu handicap

Dispozitivul

Directiva 2000/78 a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și, în special, articolul 1 și articolul 2 alineatele (1) și (2) litera (a) trebuie interpretate în sensul că interzicerea discriminării directe pe care o prevăd nu este limitată la persoanele care au ele înseși un handicap. În cazul în care un angajator tratează un angajat care nu are el însuși un handicap într-un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratat într-o situație asemănătoare un alt angajat și este dovedit că tratamentul defavorabil a cărui victimă este acest angajat se întemeiază pe handicapul copilului său, căruia angajatul îi acordă cea mai mare parte a îngrijirilor de care acesta are nevoie, un astfel de tratament este contrar interzicerii discriminării directe prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) menționat.

Directiva 2000/78 și, în special, articolul 1 și articolul 2 alineatele (1) și (3) trebuie interpretate în sensul că interzicerea hărțuirii pe care o prevăd nu este limitată la persoanele care au ele înseși un handicap. În cazul în care este dovedit că există o legătură între comportamentul indezirabil care constituie hărțuire a cărui victimă este un angajat care nu are el însuși un handicap și handicapul copilului său, căruia angajatul îi acordă cea mai mare parte a îngrijirilor de care acesta are nevoie, un astfel de comportament este contrar interzicerii hărțuirii prevăzute la articolul 2 alineatul (3) menționat.

(1) JO C 237, 30.9.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia — Italia) — ASM Brescia SpA/Comune di Rodengo Saiano

(Cauza C-347/06) (1)

(Articolele 43 CE, 49 CE și 86 CE - Concesiunea serviciului public de distribuție a gazelor - Directiva 2003/55 - Încetarea anticipată la sfârșitul unei perioade tranzitorii - Principiile protecției încrederii legitime și securității juridice)

(2008/C 223/09)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: ASM Brescia SpA

Pârâtă: Comune di Rodengo Saiano

Cu participarea: Anigas — Associazione Nazionale Industriali del Gas

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia — Interpretarea articolelor 43 CE, 49 CE și a articolului 86 alineatul (1) CE, precum și a articolului 23 alineatul (1) din Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE (JO L 176, p. 57, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 80) — Prorogare automată a concesiunilor privind gestionarea serviciului public de distribuție a gazelor

Dispozitivul

Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE nu se opune ca o reglementare a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, să prevadă prelungirea, în condițiile pe care le stabilește, a perioadei tranzitorii la sfârșitul căreia trebuie să intervină încetarea anticipată a unei concesiuni de distribuție a gazelor naturale, precum cea în cauză în acțiunea principală. În aceste condiții, trebuie să se considere totodată că nici articolul 10 CE și nici principiul proporționalității nu se opun unei astfel de reglementări.

Articolele 43 CE, 49 CE și articolul 86 alineatul (1) CE nu se opun ca o reglementare a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, să prevadă prelungirea, în condițiile pe care le stabilește, a perioadei tranzitorii la sfârșitul căreia trebuie să intervină încetarea anticipată a unei concesiuni de distribuție a gazelor naturale, precum cea în cauză în acțiunea principală, în măsura în care această prelungire poate fi considerată necesară pentru a permite cocontractanților să înceteze raporturile contractuale în condiții acceptabile atât din punctul de vedere al exigențelor serviciului public, cât și din punct de vedere economic.

(1) JO C 281, 18.11.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 10 iulie 2008 — Bertelsmann AG, Sony Corporation of America/Comisia Comunităților Europene, Independent Music Publishers and Labels Association (Impala, asociație internațională), Sony BMG Music Entertainment BV

(Cauza C-413/06 P) (1)

(Recurs - Concurență - Controlul concentrărilor economice între întreprinderi - Societate în comun Sony BMG - Acțiune împotriva anulării unei decizii a Comisiei prin care o concentrare este declarată compatibilă cu piața comună - Control jurisdicțional - Întindere - Cerințe de probă - Rolul comunicării privind obiecțiunile - Crearea sau consolidarea unei poziții dominante colective - Motivarea deciziilor de autorizare a unei concentrări - Utilizarea unor informații confidențiale)

(2008/C 223/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Bertelsmann AG (reprezentanți: P. Chappatte și J. Boyce, Solicitors), Sony Corporation of America (reprezentanți: N. Levy, Barrister, R. Snelders, avocat, T. Graf, Rechtsanwalt)

Celelalte părți în proces: Independent Music Publishers and Labels Association (Impala) (reprezentanți: S. Crosby, Solicitor și J. Golding, Solicitors, I. Wekstein-Steg, Advocate), Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Whelan, agent și K. Mojzesowicz, agenți), Sony BMG Music Entertainment BV (reprezentanți: N. Levy, Barrister, R. Snelders, avocat, T. Graf, Rechtsanwalt)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 13 iulie 2006, Impala/Comisia (T-464/04) prin care Tribunalul a anulat o decizie a Comisiei din 19 iulie 2004 privind declararea unei concentrări constând în crearea unei societăți în comun care să reunească activitățile aparținând Sony și Bertelsmann în domeniul muzicii înregistrate, ca fiind compatibilă cu piața comună și funcționarea Acordului SEE (Cazul nr. COMP/M.3333 — Sony/BMG)

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 13 iulie 2006, Impala/Comisia (T-464/04).

2)	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/8

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgericht Köln — Germania) — cp-Pharma Handels GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-448/06) (1)

(Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - Validitatea Regulamentului (CE) nr. 1873/2003 - Medicamente de uz veterinar - Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 - Limite maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală - Progesteron - Restricție a utilizării - Directiva 96/22/CE)

(2008/C 223/11)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Köln

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: cp-Pharma Handels GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Köln — Validitatea Regulamentului (CE) nr. 1873/2003 al Comisiei din 24 octombrie 2003 de modificare a anexei II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (JO L 275, p. 9, Ediție specială, 03/vol. 50, p. 63) în măsura în care, prin limitarea condițiilor de utilizare a progesteronului ca substanță activă în medicamentele de uz veterinar numai la administrarea pe cale intravaginală, exclude posibilitatea administrării acestei substanțe sub formă de injecție intramusculară — Existența sau inexistența competenței Comisiei pentru această limitare, având în vedere articolul 1 litera (a) și articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2377/1990 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală (JO L 224, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 8, p. 26) coroborat cu articolul 4 punctul 1 din Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 18, p. 242)

Dispozitivul

Analiza întrebării adresate nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului (CE) nr. 1873/2003 al Comisiei din 24 octombrie 2003 de modificare a anexei II la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/9

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Fiscale eenheid Koninklijke Ahold NV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-484/06) (1)

(Trimitere preliminară - Prima și A șasea directivă TVA - Principiile neutralității fiscale și proporționalității - Reguli privind rotunjirea valorilor TVA-ului - Rotunjire în jos pe articol)

(2008/C 223/12)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Fiscale eenheid Koninklijke Ahold NV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 11 secțiunea A alineatul (1) litera (b) prima teză și a articolului 22 alineatul (3) litera (b) și alineatul (5) din a A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1), precum și a articolului 2 primul și al doilea paragraf din Prima directivă 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri (JO 1967, 71, p. 1301) — Reguli privind rotunjirea valorilor taxei pe valoarea adăugată

Dispozitivul

În lipsa unei reglementări comunitare specifice, statele membre sunt cele care au competența de a stabili regulile și metodele de rotunjire a valorilor taxei pe valoarea adăugată, iar la această stabilire statele membre au obligația de a respecta principiile pe care se întemeiază sistemul comun al taxei menționate, în special cele ale neutralității fiscale și proporționalității.

2)	În stadiul actual, dreptul comunitar nu cuprinde nicio obligație specifică potrivit căreia statele membre sunt obligate să autorizeze persoanele impozabile să rotunjească în jos pe articol valoarea taxei pe valoarea adăugată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 iulie 2008 — L & D SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Julius Sämann Ltd

(Cauza C-488/06 P) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 73 - Marca figurativă „Aire Limpio’ - Mărci figurative comunitare, naționale și internaționale reprezentând un brad cu diverse denumiri - Opoziția titularului - Refuz parțial al înregistrării - Deducerea caracterului distinctiv special al mărcii anterioare din elemente de probă privind o altă marcă)

(2008/C 223/13)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurentă: L & D SA (reprezentant: S. Miralles Miravet, abogado)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. García Murillo, agent), Julius Sämann Ltd (reprezentant: E. Armijo Chávarri, abogado)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 7 septembrie 2006, L & D/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Julius Sämann Ltd (T-168/04) prin care Tribunalul a respins o cerere de anulare în parte a Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 15 martie 2004 (cauza R 326/2003-2) cu privire la o procedură de opoziție între Julius Sämann Ltd și L & D, SA

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă L & D SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/10

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Giudice di pace di Genova — Italia) — Corporación Dermoestética SA/To Me Group Advertising Media

(Cauza C-500/06) (1)

(Articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE și articolele 4 CE, 10 CE, 43 CE, 49 CE, 81 CE, 86 CE și 98 CE - Legislație națională care interzice publicitatea în materia tratamentelor medicale și chirurgicale de natură estetică)

(2008/C 223/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di pace di Genova

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Corporación Dermoestética SA

Pârâtă: To Me Group Advertising Media

Intervenientă în susținerea celeilaltei părți din acțiunea principală: Cliniche Futura Srl

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Giudice di pace di Genova — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (g) CE și a articolelor 4 CE, 10 CE, 43 CE, 49 CE, 81 CE, 86 CE și 98 CE — Compatibilitatea unei dispoziții naționale care conține interdicția de a face publicitate pe canalele de televiziune naționale la tratamentele medicale și chirurgicale efectuate în unitățile medicale private și care limitează cheltuielile pentru publicitate la 5 % din venitul pe anul precedent

Dispozitivul

Articolele 43 CE și 49 CE, coroborate cu articolele 48 CE și 55 CE, trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații precum cea în cauză în acțiunea principală, care interzice publicitatea la tratamentele medicale și chirurgicale efectuate în unitățile medicale private pe canalele de televiziune cu difuzare națională, deși autorizează o astfel de formă de publicitate, în anumite condiții, pe canalele de televiziune cu difuzare locală.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/10

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 iulie 2008 — Athinaïki Techniki AE/Comisia Comunităților Europene, Athens Resort Casino AE Symmetochon

(Cauza C-521/06 P) (1)

(Recurs - Ajutor de stat - Ajutor acordat de Republica Elenă consorțiului Hyatt Regency - Plângere - Decizie de clasare a plângerii - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolele 4, 13 și 20 - Noțiunea de act atacabil în sensul articolului 230 CE)

(2008/C 223/15)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Athinaïki Techniki AE (reprezentant: S. A. Pappas, dikigoros)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: D. Triantafyllou, agent), Athens Resort Casino AE Symmetochon (reprezentanți: F. Carlin, Barrister, N. Korogiannakis, dikigoros)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 26 septembrie 2006, Athinaïki Techniki/Comisia (T-94/05), prin care Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea privind anularea scrisorii Comisiei din 2 decembrie 2004, prin care recurenta era informată cu privire la clasarea plângerii sale privind un pretins ajutor de stat acordat de Republica Elenă în cadrul unei proceduri de achiziții publice — Noțiunea de act atacabil în sensul articolului 230 CE

Dispozitivul

1)	Anulează Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 26 septembrie 2006, Athinaïki Techniki/Comisia (T-94/05).

2)	Respinge excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisia Comunităților Europene în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

Trimite cauza Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la concluziile prezentate de Athinaïki Techniki AE prin care solicită anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene din 2 iunie 2004 de clasare a plângerii sale privind un pretins ajutor de stat acordat de Republica Elenă consorțiului Hyatt Regency în cadrul contractului de achiziții publice privind cesiunea a 49 % din capitalul cazinoului Mont Parnès.

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/11

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 10 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Dâmbovița — România) — Ministerul Administrației și Internelor — Direcția Generală de Pașapoarte București/Gheorghe Jipa

(Cauza C-33/07) (1)

(Cetățenia Uniunii - Articolul 18 CE - Directiva 2004/38/CE - Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre al cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor lor)

(2008/C 223/16)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Dâmbovița

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ministerul Administrației și Internelor — Direcția Generală de Pașapoarte București

Pârât: Gheorghe Jipa

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunalul Dâmbovița — Interpretarea articolului 18 CE și a articolului 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56)

Dispozitivul

Articolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de „ședere ilegală”, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluționare este sesizată.

(1) JO C 140, 23.6.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 10 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Arbeidshof te Brussel — Belgia) — Centrum voor gelijkheid van kansen en voor racismebestrijding/Firma Feryn NV

(Cauza C-54/07) (1)

(Directiva 2000/43/CE - Criterii discriminatorii de selecție a personalului - Sarcina probei - Sancțiuni)

(2008/C 223/17)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Arbeidshof te Brussel

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Centrum voor gelijkheid van kansen en voor racismebestrijding

Pârâtă: Firma Feryn NV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Arbeidshof te Brussel — Interpretarea articolului 2 alineatul (2) litera (a), a articolului 8 alineatul (1) și a articolului 15 din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, p. 22, Ediție specială, 20/vol. 1, p. 19) — Criterii de selecție a personalului direct discriminatorii pe baza rasei sau a originii etnice — Sarcina probei — Apreciere și constatare de către instanța națională — Obligația sau absența obligației pentru instanța națională de a dispune încetarea discriminării

Dispozitivul

Faptul că un angajator declară public că nu va angaja salariați cu o anumită origine etnică sau rasială constituie o discriminare directă la angajare, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, întrucât astfel de declarații sunt de natură să descurajeze în mod serios anumiți candidați să își depună candidaturile și, prin urmare, sunt de natură să împiedice accesul acestora la piața muncii.

Declarațiile publice prin care un angajator informează că, în cadrul politicii sale de recrutare, nu va angaja salariați cu o anumită origine etnică sau rasială sunt suficiente pentru a se prezuma, în sensul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2000/43, existența unei politici de angajare direct discriminatorii. Acestui angajator îi incumbă, așadar, obligația de a dovedi că nu a existat o încălcare a principiului egalității de tratament. El poate face acest lucru demonstrând că practica reală de angajare a întreprinderii nu corespunde declarațiilor sale. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă faptele reproșate sunt dovedite și să aprecieze dacă elementele prezentate în sprijinul afirmațiilor angajatorului menționat, potrivit cărora acesta nu a încălcat principiul egalității de tratament, sunt suficiente.

3)	Articolul 15 din Directiva 2000/43 impune ca, și atunci când nu există o victimă identificabilă, sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru transpunerea acestei directive să fie eficiente, proporționale și să descurajeze discriminarea.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/12

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 17 iulie 2008 — Campoli/Comisia Comunităților Europene, Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-71/07 P) (1)

(Recurs - Funcționari - Remunerație - Pensie - Aplicarea coeficientului corector calculat în funcție de costul mediu al vieții în țara de reședință - Regim tranzitoriu introdus prin regulamentul de modificare a Statutului funcționarilor - Excepția de ilegalitate)

(2008/C 223/18)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Franco Campoli (reprezentanți: G. Vandersanden, L. Levi și S. Rodrigues, avocats)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Joris și D. Martin, agenți), Consiliul Uniunii Europene, (reprezentanți: M. Arpio Santacruz și I. Šulce, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua lărgită) din 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia (T-135/05), prin care Tribunalul a respins ca fiind parțial inadmisibilă și parțial neîntemeiată cererea de anulare a fișelor de pensie ale reclamantului pentru lunile mai-iulie 2004, întrucât ar aplica pentru prima dată un coeficient corector calculat în mod ilegal în funcție de costul mediu al vieții din țara de reședință a reclamantului, și nu în raport cu costul vieții din capitala acestei țări, așa cum se întâmpla până atunci — Implicațiile pe care le are intrarea în vigoare a noului statut al funcționarilor asupra regimului coeficienților corectori — Regimul tranzitoriu pentru funcționarii pensionați înainte de 1 mai 2004 — Metoda de calcul al coeficienților corectori și respectarea principiului egalității de tratament — Obligația de motivare

Dispozitivul

1)	Respinge recursul principal și recursul incident.

2)	Domnul Campoli, Comisia Comunităților Europene și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 117, 26.5.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Arbeitsgericht Bonn — Germania) — Raccanelli/Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV

(Cauza C-94/07) (1)

(Articolul 39 CE - Noțiunea „lucrător’ - Organizație neguvernamentală de utilitate publică - Bursă de doctorat - Contract de muncă - Condiții)

(2008/C 223/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Arbeitsgericht Bonn

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Andrea Raccanelli

Pârât: Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Arbeitsgericht Bonn — Interpretarea articolului 7 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11) — Calitatea de lucrător a unui candidat la doctorat, angajat ca bursier de o asociație de utilitate publică de drept privat stabilită într-un alt stat membru care oferă majorității candidaților naționali la doctorat posibilitatea de a încheia un contract de muncă — Necesitatea de a da posibilitatea candidaților la doctorat, resortisanți ai unui alt stat membru, de a alege între o bursă și un contract de muncă — Noțiunea de lucrător

Dispozitivul

Un cercetător care se află într-o situație precum cea a reclamantului din acțiunea principală, și anume care pregătește o teză de doctorat pe baza unui contract de bursă încheiat cu Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV, nu trebuie considerat ca fiind un lucrător în sensul articolului 39 CE decât dacă își exercită activitatea o anumită perioadă sub îndrumarea unui institut care face parte din această asociație și dacă primește o remunerație în schimbul acestei activități. Este de competența instanței de trimitere să efectueze verificările de fapt necesare pentru a aprecia dacă această situație se regăsește în cauza cu care este sesizată.

O asociație de drept privat, precum Max-Planck-Gesellschaft zur Förderung der Wissenschaften eV, trebuie să respecte principiul nediscriminării față de lucrători în sensul articolului 39 CE. Este de competența instanței de trimitere să stabilească dacă în împrejurări precum cele din acțiunea principală a existat o inegalitate de tratament între doctoranzii naționali și cei străini.

În ipoteza în care reclamantul din acțiunea principală ar avea dreptul să invoce un prejudiciu provocat de discriminarea la care a fost supus, este de competența instanței de trimitere să aprecieze, având în vedere legislația națională aplicabilă în materia răspunderii extracontractuale, natura reparației pe care reclamantul din acțiunea principală ar avea dreptul să o pretindă.

(1) JO C 117, 26.5.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/13

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Arcor AG & Co. KG (C-152/07), Communication Services TELE2 GmbH (C-153/07), Firma 01051 Telekom GmbH (C-154/07)/Republica Federală Germania

(Cauzele conexate C-152/07 — 154/07) (1)

(Sectorul telecomunicațiilor - Rețele și servicii - Reechilibrare tarifară - Articolul 4c din Directiva 90/388/CEE - Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 97/33/CE - Articolul 12 alineatul (7) din Directiva 98/61/CE - Autoritate de reglementare - Efect direct al directivelor - Situație triangulară)

(2008/C 223/20)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Arcor AG & Co. KG (C-152/07), Communication Services TELE2 GmbH (C-153/07), Firma 01051 Telekom GmbH (C-154/07)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Cu participarea: Deutsche Telekom AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea Directivei 90/388/CEE a Comisiei din 28 iunie 1990 privind concurența pe piețele de servicii de telecomunicații (JO L 192, p. 10) și a Directivei 97/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în telecomunicații în vederea asigurării unui serviciu universal și a interoperabilității prin aplicarea principiilor de furnizare a unei rețele deschise (ONP) (JO L 199, p. 32) — Reglementare națională care prevede, pe lângă taxele de interconectare calculate în funcție de costul acestui serviciu, o contribuție financiară a altor operatori pentru a acoperi „deficitul de acces” suportat de operatorul preexistent prin furnizarea buclei locale — Obligația statelor membre de a elimina obstacolele din calea reechilibrării tarifelor de către organismele tradiționale de telecomunicații în urma interconectării rețelelor — Posibilitatea unui particular de a invoca în fața unei instanțe dintr-un stat membru efectul direct al unei directive pentru a obține anularea unei decizii administrative care stabilește o obligație financiară în favoarea unui alt particular

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (7) din Directiva 97/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1997 privind interconectarea în telecomunicații în vederea asigurării unui serviciu universal și a interoperabilității prin aplicarea principiilor de furnizare a unei rețele deschise (ONP), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/61/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998, și articolul 4c din Directiva 90/388/CEE a Comisiei din 28 iunie 1990 privind concurența pe piețele de servicii de telecomunicații, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/19/CE a Comisiei din 13 martie 1996, acesta din urmă coroborat cu considerentele (15) și (20) ale Directivei 96/19, trebuie interpretat în sensul că o autoritate națională de reglementare nu poate obliga un operator al unei rețele interconectate cu o rețea publică să plătească operatorului rețelei de abonați care domină piața o taxă de racordare care se adaugă taxei de interconectare și care este destinată să compenseze deficitul suportat de acest operator prin furnizarea buclei locale pentru anul 2003.

Articolul 4c din Directiva 90/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/19, și articolul 12 alineatul (7) din Directiva 97/33, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/61, produc efect direct și pot fi invocate în mod direct în fața unei instanțe naționale de către particulari pentru a contesta o decizie a autorității naționale de reglementare.

(1) JO C 140, 23.6.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/14

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 10 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Frankfurt am Main — Germania) — Emirates Airlines Direktion für Deutschland/Diether Schenkel

(Cauza C-173/07) (1)

(Transport aerian - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Compensarea pasagerilor în eventualitatea anulării unui zbor - Domeniu de aplicare - Articolul 3 alineatul (1) litera (a) - Noțiunea „zbor’)

(2008/C 223/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Frankfurt am Main

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Emirates Airlines Direktion für Deutschland

Pârât: Diether Schenkel

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Frankfurt am Main — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218) — Noțiunea „plecare” — Bilet dus-întors dintr-un stat membru într-o țară terță — Anularea zborului de retur

Dispozitivul

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că acesta nu se aplică în situația unei călătorii dus-întors în care pasagerii care pleacă inițial de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru în care se aplică Tratatul CE se întorc pe acest aeroport prin intermediul unui zbor care pleacă de pe un aeroport situat într-o țară terță. Împrejurarea că zborul de plecare și zborul de retur fac obiectul unei rezervări unice nu are incidență asupra interpretării acestei dispoziții.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-207/07) (1)

(Neexecutarea obligațiilor de către un stat membru - Articolele 43 CE și 56 CE - Legislație națională care condiționează achiziționarea anumitor participații în cadrul unor întreprinderi care exercită activități reglementate în sectorul energiei și a anumitor active necesare pentru exercitarea acestor activități de obținerea unei autorizații prealabile)

(2008/C 223/22)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și R. Vidal Puig, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Obiectul

Neexecutarea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 43 CE și 56 CE — Legislație națională care condiționează achiziționarea anumitor participații în cadrul unor întreprinderi care exercită activități reglementate în sectorul energiei de obținerea unei autorizații prealabile din partea unei comisii speciale

Dispozitivul

Prin adoptarea dispozițiilor alineatului (1) al doilea paragraf din a paisprezecea funcție a Comisiei Naționale de Energie care figurează la a unsprezecea dispoziție adițională, titlul 3.1., din Legea 34/1998 privind sectorul hidrocarburilor (Ley 34/1998, del sector de hidrocarburos) din 7 octombrie, astfel cum a fost modificată prin Decretul-lege regal 4/2006 (Real Decreto-ley 4/2006) din 24 februarie 2006, pentru a condiționa achiziționarea anumitor participații în cadrul întreprinderilor care exercită anumite activități reglementate în sectorul energiei, precum și achiziționarea activelor necesare pentru exercitarea acestor activități, de obținerea unei autorizații prealabile din partea Comisiei Naționale a Energiei, Regatul Spaniei nu și-a executat obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 43 CE și 56 CE.

2)	Regatul Spaniei este obligat la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 140, 23.6.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/15

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht Düsseldorf — Germania) — Flughafen Köln/Bonn GmbH/Hauptzollamt Köln

(Cauza C-226/07) (1)

(Directiva 2003/96/CE - Cadrul comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității - Articolul 14 alineatul (1) litera (a) - Scutirea produselor energetice utilizate pentru producerea de electricitate - Posibilitatea impozitării din motive de protecție a mediului - Efectul direct al scutirii)

(2008/C 223/23)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Flughafen Köln/Bonn GmbH

Pârâtă: Hauptzollamt Köln

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Düsseldorf — Interpretarea articolului 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, p. 51, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 98) — Efect direct — Reglementare națională care nu scutește de la impozitul pe uleiurile minerale motorina utilizată pentru producerea de electricitate

Dispozitivul

Articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, în măsura în care se referă la scutirea produselor energetice utilizate pentru producerea de electricitate de la impozitarea prevăzută de această directivă, are efect direct în sensul că poate fi invocat de un particular în fața instanțelor naționale — în ceea ce privește o perioadă în cursul căreia statul membru în cauză nu a transpus în termenul stabilit această directivă în dreptul său național — în cadrul unui litigiu precum acela din acțiunea principală împotriva autorităților vamale ale acestui stat în scopul de a nu se aplica o reglementare națională care ar fi incompatibilă cu această dispoziție și, prin urmare, de a obține restituirea unui impozit contrar acesteia.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/15

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 10 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-307/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 89/48/CEE - Recunoașterea diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani - Nerecunoașterea diplomelor care conferă acces la profesia de farmacist specialist în biologie medicală - Netranspunere)

(2008/C 223/24)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. Støvlbæk și P. Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentant: L. Fernandes, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Netranspunerea Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (JO 1989, L 19, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 76) în ceea ce privește profesia de farmacist specialist în analize clinice

Dispozitivul

Prin neadoptarea măsurilor necesare pentru transpunerea Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2001, în ceea ce privește profesia de farmacist specialist în biologie medicală, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 199, 25.8.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/16

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-311/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 89/105/CEE - Includerea medicamentelor de uz uman în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate - Articolul 6 punctul 1 - Lista medicamentelor cuprinse în sistemul național de asigurări de sănătate care stabilește trei categorii distincte din punctul de vedere al condițiilor de rambursare - Termen de adoptare a unei decizii privind cererea de includere a unui medicament în categoriile prevăzute de această listă care oferă condițiile de rambursare cele mai favorabile)

(2008/C 223/25)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Stromsky și B. Schima, agenți)

Pârâtă: Republica Austria (reprezentant: C. Pesendorfer, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 6 punctul 1 din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate (JO L 40, p. 8, Ediție specială 05/vol. 2, p. 84) — Reglementare națională privind securitatea socială care stabilește o listă de medicamente cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate ce conține trei categorii de medicamente care se disting din punctul de vedere al condițiilor de rambursare — Lipsa stabilirii unui termen corespunzător celui prevăzut de articolul 6 punctul 1 din Directiva 89/105/CEE pentru deciziile privind includerea medicamentelor în categoriile mai favorabile

Dispozitivul

Prin faptul că nu a prevăzut un termen, în conformitate cu articolului 6 punctul 1 din Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate, pentru adoptarea deciziilor privind cererile de includere a medicamentelor în secțiunea galbenă sau în secțiunea verde din Codul de rambursare a medicamentelor prevăzut prin Legea generală privind asigurările sociale (Allgemeines Sozialversicherungsgesetz), astfel cum a fost modificată prin Legea din 2003 pentru modificarea legii privind asigurările sociale (Sozialversicherungs-Änderungsgesetz 2003), Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei dispoziții.

2)	Obligă Republica Austria la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/16

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Białymstoku — Republica Polonă) — Dariusz Krawczyński/Dyrektor Izby Celnej w Białymstoku

(Cauza C-426/07) (1)

(Impozite interne - Taxe privind autovehiculele - Accize - Autovehicule de ocazie - Import)

(2008/C 223/26)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Białymstoku

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Dariusz Krawczyński

Pârât: Dyrektor Izby Celnej w Białymstoku

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Wojewódzki Sąd Administracyjny w Białymstoku — Interpretarea articolului 90 CE și a articolului 33 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Reglementare națională care instituie o acciză aplicabilă asupra fiecărei vânzări a unui autovehicul pentru uz privat înainte de prima sa înmatriculare pe teritoriul național

Dispozitivul

Articolul 33 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/680/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei accize precum cea prevăzută în Polonia prin Legea privind accizele (ustawa o podatku akcyzowym) din 23 ianuarie 2004, care se aplică oricărei vânzări de autovehicule înainte de prima lor înmatriculare pe teritoriul național.

Articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei accize, precum cea în cauză în acțiunea principală, în măsura în care valoarea accizei aplicate vânzării înainte de prima înmatriculare a vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru depășește valoarea reziduală a aceleiași accize încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie acciza. Este de competența instanței de trimitere să analizeze dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală, în special aplicarea articolului 7 din Decretul ministrului finanțelor privind reducerea nivelului accizelor (rozporządzenie Ministra Finansów w sprawie obniżenia stawek podatku akcyzowego) din 22 aprilie 2004, produce un astfel de efect.

(1) JO C 283, 24.11.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/17

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-510/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 68/414/CEE - Articolul 1 alineatul (1) - Obligația de a menține în permanență stocuri minime de țiței și/sau produse petroliere - Încălcare)

(2008/C 223/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și B. Schima, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: C. Pochet, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Nerespectarea obligației de stocare a produselor petroliere prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligația statelor membre ale CEE de a menține stocuri minime de țiței și/sau produse petroliere (JO L 308, p. 14), astfel cum a fost modificată și ulterior codificată de Directiva 2006/67/CE a Consilului din 24 iulie 2006 (JO L 217, p. 8, Ediție specială 12/vol. 2, p. 244) — Natura și întinderea obligației de stocare — Diferență între datele transmise de statul membru în cauză și datele furnizate de Eurostat — Mod de calcul al stocurilor de produse petroliere și al nivelului consumului intern al produselor respective

Dispozitivul

Prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative adecvate pentru menținerea în permanență, pe teritoriul Comunității Europene, a nivelului cerut de stocuri de produse petroliere pentru cea de a doua categorie de produse enumerate la articolul 2 din Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968, care impune statelor membre CEE obligația de a menține stocuri minime de țiței și/sau de produse petroliere, astfel cum a fost modificată de Directiva 98/93/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (1) din această directivă.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 26.1.2008.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/18

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 17 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-543/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/73/CE - Egalitate de tratament între bărbați și femei - Accesul la încadrarea în muncă - Formare și promovare profesionale - Condiții de muncă - Netranspunere în termenul prevăzut)

(2008/C 223/28)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: M. van Beek, agent)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: D. Haven, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 269, p. 15, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 143)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/18

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Stuttgart — Germania) — Procedură privind executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui Szymon Kozlowski

(Cauza C-66/08) (1)

(Cooperare polițienească și judiciară în materie penală - Decizia-cadru 2002/584/JAI - Mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre - Articolul 4 punctul 6 - Motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare - Interpretarea termenilor „este rezident’ și „rămâne’ în statul membru de executare)

(2008/C 223/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Stuttgart

Partea din acțiunea principală

Szymon Kozlowski

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Stuttgart — Interpretarea articolului 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3) — Posibilitatea autorității judiciare de executare de a refuza executarea unui mandat de arestare european emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea împotriva unei persoane care rămâne în statul membru de executare în care este rezident — Termenii „este rezident” și „rămâne” — Interpretarea articolului 6 alineatul (1) UE coroborat cu articolele 12 CE și 17 CE — Legislație națională care permite un tratament diferit, din partea autorității judiciare de executare, al persoanei căutate atunci când aceasta refuză să fie predată, în funcție de calitatea de resortisant al statului membru de executare sau al unui alt stat membru

Dispozitivul

Articolul 4 punctul 6 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre trebuie interpretat în sensul că:

—

o persoană căutată „este rezident” în statul membru de executare atunci când și-a stabilit reședința reală în acest stat și „rămâne” în acest stat atunci când, ca urmare a unei șederi stabile de o anumită durată în acest stat membru, a stabilit cu acesta din urmă legături similare cu cele care rezultă din reședință;

—

pentru a stabili dacă între persoana căutată și statul membru de executare există legături care să permită să se constate că această persoană intră sub incidența termenului „rămâne” în sensul articolului 4 punctul 6 menționat, este de competența autorității judiciare de executare să efectueze o apreciere globală a mai multor elemente obiective care caracterizează situația acestei persoane, printre care se numără în special durata, natura și condițiile șederii persoanei căutate, precum și legăturile familiale și economice pe care aceasta le întreține cu statul membru de executare.

(1) JO C 107, 26.4.2008.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/19

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 11 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas — Republica Lituania) — Procedură inițiată de Inga Rinau

(Cauza C-195/08 PPU) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Competență judiciară și executarea hotărârilor - Executare în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Cerere de refuz al recunoașterii unei hotărâri de înapoiere a unui copil reținut ilicit într un alt stat membru - Procedură preliminară de urgență)

(2008/C 223/30)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas

Partea din acțiunea principală

Inga Rinau

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Lietuvos Aukščiausiasis Teismas — Interpretarea articolelor 21, 23, 24, a articolului 31 alineatul (1), a articolului 40 alineatul (2) și a articolului 42 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183) — Cerere de refuz al recunoașterii într-un stat membru A a unei hotărâri pronunțate de o instanță dintr-un stat membru B prin care se dispune înapoierea unui copil, considerat reținut ilicit în statul membru A de mamă, către tatăl copilului, cu domiciliul în statul membru B, căruia îi fusese încredințat minorul

Dispozitivul

După pronunțarea hotărârii de neînapoiere și după aducerea acesteia la cunoștința instanței de origine, în vederea eliberării certificatului prevăzut la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, este lipsit de importanță faptul că hotărârea amintită a fost suspendată, reformată, anulată sau, în orice caz, nu a dobândit autoritate de lucru judecat ori a fost înlocuită cu o hotărâre de înapoiere, în măsura în care înapoierea copilului nu a avut loc în realitate. Deoarece nu s-a exprimat nicio îndoială cu privire la autenticitatea certificatului, iar acesta a fost emis în conformitate cu formularul al cărui model este prezentat în anexa IV la regulament, este interzisă introducerea unei opoziții la recunoașterea hotărârii de înapoiere, sarcina ce revine instanței sesizate fiind doar de a constata forța executorie a hotărârii certificate și de a admite înapoierea imediată a copilului.

În afara cazului în care procedura urmărește pronunțarea unei hotărâri judecătorești certificate în aplicarea articolului 11 alineatul (8) și a articolelor 40-42 din Regulamentul nr. 2201/2003, orice parte interesată poate solicita refuzul recunoașterii unei hotărâri judecătorești, chiar dacă nu a fost depusă în prealabil o cerere de recunoaștere a hotărârii.

Articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, în măsura în care prevede că nici persoana împotriva căreia se solicită executarea, nici copilul nu pot, în această etapă a procedurii, să prezinte observații, nu se aplică unei proceduri de refuz al recunoașterii unei hotărâri judecătorești, formulată fără să fi fost introdusă în prealabil o cerere de recunoaștere cu privire la aceeași hotărâre. Într-o asemenea situație, pârâtul, care solicită recunoașterea, poate prezenta observații.

(1) JO C 171, 5.7.2008.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/19

Recurs introdus la 22 mai 2008 de Philippe Guigard împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 11 martie 2008 în cauza T-301/05, Guigard/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-214/08 P)

(2008/C 223/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Philippe Guigard (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocats)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	Constatarea admisibilității recursului;

—	anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene pronunțate la 11 martie 2008 în cauza T-301/05;

—	admiterea concluziilor având ca obiect anularea și acordarea de despăgubiri prezentate de recurent în primă instanță;

—	obligarea pârâtei în primă instanță la plata tuturor cheltuielilor de judecată corespunzătoare acțiunii în anulare și recursului.

Motivele și principalele argumente

În esență, recurentul invocă trei motive în susținerea recursului său.

Prin intermediul primului motiv, care cuprinde două aspecte, recurentul susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat Convenția de la Lomé IV (1).

Eroarea ar consta, pe de o parte, în faptul că Tribunalul ar fi considerat că, în temeiul articolului 313 alineatul (2) litera (k) din Convenția de la Lomé, ordonatorul național are sarcina să decidă recrutarea de consultanți și experți de asistență tehnică, fără a ține seama de competența de control bugetar și de gestionare a fondurilor recunoscută Comisiei prin convenția respectivă și de obligația ce revine acestei instituții de a oferi ordonatorului național asistență tehnică la negocierea contractelor.

Pe de altă parte, eroarea comisă de către Tribunal ar consta în faptul că ar fi considerat că cererea ordonatorului național adresată Comisiei pentru aprobarea reînnoirii contractului de muncă al recurentului trebuie să conțină menționarea explicită a articolului 314 din Convenția de la Lomé, pentru ca termenul de 30 de zile prevăzut prin această dispoziție să înceapă să curgă, deși o astfel de cerință nu rezultă nicidecum din articolul menționat. Potrivit recurentului, dacă ar fi interpretat în mod corect articolul citat anterior, Tribunalul ar fi trebuit prin urmare să constate nerespectarea termenului amintit de către Comisie.

Prin cel de al doilea motiv, recurentul susține că hotărârea atacată este viciată printr-o evidentă contradicție în motivare, întrucât Tribunalul ar fi considerat, în ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea articolului 317 litera (a) din Convenția de la Lomé, pe de o parte, că acest motiv a fost invocat tardiv și, pe de altă parte, că s-ar confunda în esență cu motivul întemeiat pe încălcarea articolului 313 alineatul (2) litera (k) din aceeași convenție. Potrivit recurentului, același motiv nu poate fi respins atât ca inadmisibili cât și ca nefondat.

Prin cel de al treilea motiv, recurentul arată că Tribunalul ar fi încălcat dreptul său la apărare întrucât, pe de o parte, nu a luat în considerare ansamblu argumentării pe care a prezentat-o în cursul ședinței, și, pe de altă parte, ar fi denaturat sfera motivului întemeiat pe încălcarea principiilor solicitudinii, bunei administrări și respectării încrederii legitime.

(1) A patra convenție de la Lomé încheiată între state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și Comunitatea Economică Europeană, semnată Lomé la 15 decembrie 1989 (aprobată prin Decizia 91/400/CEE, CEE a Consiliului și Comisiei din 25 februarie 1991, privind încheierea celei de a patra convenții ACP-CEE, JO L 229, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Acordul semnat în Mauritius în 4 noiembrie 1995 (JO 1998, L 156, p. 3).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Audiencia Provincial de Salamanca (Spania) la 26 mai 2008 — Eva Martín Martín/EDP Editores SL și Juan Caballo Bueno

(Cauza C-227/08)

(2008/C 223/32)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Audiencia Provincial de Salamanca (Spania)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Eva Martín Martín.

Pârâți: EDP Editores SL și Juan Caballo Bueno

Întrebarea preliminară

Articolul 153 CE, coroborat cu articolele 3 CE și 95 CE, precum și articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Directiva 85/577/CEE a Consiliului (1) din 20 decembrie 1985 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale și în concret articolul 4 din aceasta, trebuie să fie interpretate în sensul că permit instanței care judecă un apel formulat împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță să constate din oficiu nulitatea unui contract, care intră în domeniul de aplicare al directivei menționate anterior, în cazul în care nulitatea respectivă nu a fost invocată niciodată de către pârâtul consumator în apărare în procedura somației de plată, nici în ședință, nici în apel?

(1) JO L 372, p. 31 — EE 15/06, p. 131.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Frankfurt am Main (Germania) la 28 mai 2008 — Colin Wolf/Stadt Frankfurt am Main

(Cauza C-229/08)

(2008/C 223/33)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Frankfurt am Main

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Colin Wolf

Pârât: Stadt Frankfurt am Main

Întrebările preliminare

În cadrul marjei de manevră recunoscute prin articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE, legiuitorul național dispune în general de o largă putere de apreciere sau această marjă de manevră este limitată la ceea ce este necesar, în orice caz în ceea ce privește stabilirea unei vârste maxime pentru încadrare în raport cu necesitatea unei perioade minime de încadrare înainte de pensionare (1), în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din directiva menționată?

Cerința necesității în sensul articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2000/78/CE concretizează cerința caracterului corespunzător al măsurii menționate la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din directivă și restrânge astfel domeniul de aplicare a acestei norme generale?

Faptul că, prin intermediul unei vârste maxime pentru încadrare, un angajator își urmărește interesul ca funcționarii care urmează a fi angajați să fie în serviciu activ pe o perioadă cât mai îndelungată reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78/CE?

b)	Realizarea unui astfel de obiectiv este necorespunzătoare numai pentru că impune funcționarilor o perioadă de activitate mai îndelungată decât cea necesară pentru deschiderea dreptului la pensia minimă garantată de lege în caz de pensionare anticipată după cinci ani de serviciu?

c)	Realizarea unui astfel de obiectiv este necorespunzătoare numai în cazul în care impune funcționarilor o perioadă de activitate mai îndelungată decât cea necesară pentru obținerea pensiei minime garantate de lege în caz de pensionare anticipată — actualmente 19,51 ani?

Faptul de a limita cât mai mult posibil, prin intermediul unei vârste maxime de încadrare cea mai scăzute, numărul total al funcționarilor care urmează a fi angajați, în scopul de a restrânge cât mai mult numărul prestațiilor individuale, precum asigurările de accident sau asigurările de sănătate (alocații, inclusiv pentru membrii familiei) reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78/CE?

În această privință, ce semnificație are faptul că, odată cu vârsta, prestațiile de asistență socială în caz de accident sau alocațiile în caz de boală (inclusiv pentru membrii familiei) sunt mai ridicate decât pentru tinerii funcționari, astfel încât, în cazul angajării de funcționari mai în vârstă, cheltuielile totale privind aceste posturi ar putea crește?

c)	În această privință, trebuie să fie disponibile prognoze sau statistici sigure sau sunt suficiente prezumții generale bazate pe probabilități?

a)	Faptul că un angajator dorește să aplice o anumită vârstă maximă pentru încadrare în scopul garantării „unei structuri a vârstelor echilibrată în cadrul diferitelor cariere” reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78/CE?

b)	Dacă este cazul, căror cerințe trebuie să răspundă considerațiile privind configurarea unei astfel de structuri a vârstelor pentru a îndeplini condițiile de existență a unui element de justificare (caracter corespunzător și necesar)?

Faptul că angajatorul indică, în raport cu vârsta maximă pentru încadrare, că, în general, până la împlinirea acestei vârste este posibil să fie îndeplinite condițiile obiective pentru admiterea la o formare pentru gradele intermediare din cadrul serviciului de pompieri, și anume o formare școlară corespunzătoare și o formare profesională, reprezintă un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/78/CE?

Care sunt criteriile care permit să se aprecieze dacă o perioadă minimă de încadrare înainte de pensionare este corespunzătoare sau necesară?

Necesitatea unei perioade minime de încadrare poate fi justificată exclusiv drept compensare pentru obținerea unei calificări la angajator, finanțată exclusiv de acesta (calificare pentru cariera serviciilor intermediare de pompieri), în scopul de a garanta în continuare o perioadă de încadrare corespunzătoare la acest angajator, ținând cont de această calificare, astfel încât costurile de formare să fie rambursate progresiv de către funcționar?

b)	Care este durata maximă a perioadei de încadrare după perioada de formare? Aceasta poate depăși cinci ani și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce condiții?

Indiferent de răspunsul dat la întrebarea 7) punctul a), caracterul corespunzător sau necesar al unei perioade minime de încadrare poate fi justificat prin considerația că, în cazul funcționarilor a căror pensie este finanțată exclusiv de către angajator, perioada de serviciu activ previzibilă între data angajării și data probabilă a pensionării trebuie să fie suficientă pentru a garanta obținerea pensiei minime garantate prin lege, care este actualmente dobândită în urma unei perioade de încadrare de 19,51 ani?

În sens invers, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE, refuzul unei angajări este justificat numai în cazul în care persoana interesată ar fi angajată la o vârstă care ar însemna, având în vedere data probabilă a pensionării, că pensia minimă ar trebui plătită deși dreptul la această pensie nu a fost dobândit?

La aprecierea noțiunii de pensionare în sensul articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2000/78/CE, trebuie avută în vedere limita de vârstă stabilită prin lege pentru pensionare cu încasarea ulterioară a unei pensii sau vârsta medie de pensionare a unei categorii profesionale sau de funcționari determinate?

b)	Dacă este cazul, în ce măsură trebuie să se țină seama de faptul că, pentru anumiți funcționari, pensionarea normală poate fi întârziată cu o durată de până la doi ani? Această împrejurare determină, într-o proporție corespunzătoare, o creștere a vârstei maxime pentru încadrare?

Pentru calcularea perioadei de încadrare minimă în contextul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE, poate fi luată în considerare formarea inițială ca funcționar? În această privință, prezintă importanță aspectul dacă durata formării trebuie luată în considerare integral ca perioadă de încadrare care dă dreptul la pensie sau dacă această perioadă de formare trebuie dedusă din perioada de încadrare minimă pe care angajatorul o poate impune în sensul articolului 6 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2000/78/CE?

10)	Dispozițiile articolului 15 alineatul (1) teza finală și alineatul (3) din Legea generală privind egalitatea de tratament sunt compatibile cu articolul 17 din Directiva 2000/78/CE?

(1) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p 7.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/22

Recurs introdus la 29 mai 2008 de Massimo Giannini împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 12 martie 2008 în cauza T-100/04, Massimo Giannini/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-231/08 P)

(2008/C 223/34)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Massimo Giannini (reprezentanți: L. Levi și C. Ronzi, avocates)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 12 martie 2008, în cauza T-100/04;

—

în consecință, admiterea concluziilor recurentului din primă instanță și, prin urmare:

—

anularea deciziei juriului concursului COM/A/9/01 de a nu înscrie numele recurentului pe lista de rezervă a acestui concurs, decizie comunicată recurentului printr-o scrisoare din 11 iunie 2003, precum și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei prin care se respinge cererea de reexaminare introdusă de recurent, decizie comunicată recurentului printr-o scrisoare din 8 iulie 2003 și anularea deciziei de respingere a reclamației recurentului, decizie comunicată recurentului printr-o scrisoare din 2 decembrie 2003;

—

acordarea unor daune-interese pentru prejudiciul material, acesta din urmă fiind evaluat, pe de o parte, la diferența dintre alocația de șomaj percepută după finalizarea contractului de agent temporar și salariul funcționarului de carieră A 7/4 și, pe de altă parte, după perioada de șomaj, la valoarea remunerației unui funcționar de grad A 7/5, și pentru prejudiciul moral suferit, acesta din urmă fiind evaluat la 1 euro;

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă în esență trei motive principale în susținerea recursului.

Prin intermediul primului motiv, recurentul reproșează Tribunalului că a încălcat dreptul la un proces echitabil și, mai exact, dreptul de a i se fi judecat cauza într-un termen rezonabil. Într-adevăr între data introducerii cauzei la Tribunal și data pronunțării hotărârii atacate s-ar fi scurs patru ani. Or, potrivit recurentului, nicio împrejurare excepțională nu justifica în cauză o asemenea durată. Dosarul acestei cauze nu era nici deosebit de voluminos, nici complex din punct de vedere juridic, iar procedura prezenta o miză reală pentru recurent.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul arată în continuare că Tribunalul a încălcat articolele 4, 27 și 29 din statutul funcționarilor și nu a respectat nici noțiunea de interes de serviciu, nici obligația de solicitudine care revine instituțiilor comunitare în ceea ce privește agenții și funcționarii acestora. Potrivit recurentului, Tribunalul ar confunda, în această privință, intrarea în funcția publică comunitară, prin intermediul unui concurs general care urmărește constituirea unei rezerve pentru recrutări ulterioare și continuarea carierei persoanelor recrutate deja prin intermediul mecanismelor de transfer și de promovare prevăzute de statut.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul invocă în cele din urmă o nerespectare, de către Tribunal, a obligației de motivare a hotărârilor și a principiilor nediscriminării și respectării dreptului la apărare, precum și o denaturare a elementelor de probă supuse aprecierii din partea sa. Cel din urmă motiv se împarte în trei aspecte.

Prin intermediul primului aspect al celui de al treilea motiv recurentul susține că, prin concluzionarea faptului că o cunoaștere, de către anumiți candidați la concurs, a documentului care a stat la baza probei scrise nu reprezenta o încălcare a principiului nediscriminării și prin nesolicitarea unor probe concrete din partea pârâtei cu privire la lipsa discriminării în legătură cu această împrejurare, Tribunalul a încălcat atât principiul nediscriminării, cât și obligația sa de motivare și normele privind administrarea probelor.

Prin intermediul celui de al doilea aspect al acestui motiv, recurentul a susținut încălcarea principiului nediscriminării și denaturarea elementelor de probă supuse aprecierii Tribunalului, în măsura în care acesta ar fi apreciat că era suficient de stabilă componența juriului pentru a asigura compararea și notarea obiectivă a candidaților, în timp ce elementele dosarului ar demonstra, dimpotrivă, lipsa unei stabilități suficiente în componența acestui juriu și că mai multe informații esențiale privind faptele nu ar fi fost comunicate Tribunalului de către pârâtă.

În sfârșit, prin intermediul celui de al treilea aspect al acestui motiv, recurentul invocă o nouă încălcare a principiului nediscriminării și a normelor privind administrarea probelor, precum și o încălcare a dreptului la apărare, în legătură cu concluziile Tribunalului în ceea ce privește imparțialitatea membrilor juriului.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landesgericht Ried im Innkreis (Austria) la 2 iunie 2008 — Procedură penală împotriva Roland Langer

(Cauza C-235/08)

(2008/C 223/35)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht Ried im Innkreis

Partea din acțiunea principală

Roland Langer

Întrebările preliminare

Articolul 43 CE (Tratatul de instituire a Comunității Europene în versiunea din 2 octombrie 1997, modificat ultima dată prin aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005, JOCE L 157, p. 11) trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții care prevede că pot exploata jocuri de noroc în cazinouri numai societățile constituite ca societăți pe acțiuni cu sediul pe teritoriul acestui stat membru și care impune așadar constituirea sau achiziționarea unei astfel de societăți de capital în acest stat membru?

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unui monopol de stat în privința anumitor jocuri de noroc, precum jocurile de noroc în cazinouri, atunci când nu există în statul membru în cauză o politică coerentă și sistematică de limitare a jocurilor de noroc pentru că organizatorii care dispun de concesiuni într-un stat membru încurajează participarea la jocuri de noroc — precum pariuri sportive și loterii naționale — și fac publicitate în acest sens la televiziune, în ziare și reviste, publicitate care anunță chiar că o sumă în numerar va fi oferită pentru un buletin de participare cu puțin timp înaintea extragerii („TOI TOI TOI — Glaub' ans Glück”) („Succes — Crede în șansă”)?

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții potrivit căreia toate concesiunile de exploatare a jocurilor de noroc și a cazinourilor prevăzute de o reglementare națională privind jocurile de noroc se acordă pentru o perioadă de 15 ani în temeiul unei reglementări care exclude de la procedura de cerere de ofertă concurenții comunitari (care nu au naționalitatea acestui stat)?

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 4 iunie 2008 — Swiss Re Germany Holding GmbH/Finanzamt München für Körperschaften

(Cauza C-242/08)

(2008/C 223/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Swiss Re Germany Holding GmbH

Pârâtă: Finanzamt München für Körperschaften

Întrebările preliminare

Articolul 9 alineatul (2) litera (e) a cincea liniuță și articolul 13 secțiunea B litera (a) și litera (d) punctele 2 și 3 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (1) (denumită în continuare „A șasea directivă”) trebuie interpretate în sensul că cesiunea unui contract de reasigurare de viață în schimbul unui preț plătit de dobânditor, cesiune în temeiul căreia dobânditorul contractului preia, cu acordul asiguratului, activitatea de reasigurare, scutită de impozit, exercitată până atunci de fostul asigurător și furnizează în continuare asiguratului prestațiile de reasigurare scutite de impozit, în locul fostului asigurător, trebuie să fie considerată

a)	ca operațiune de asigurare sau ca operațiune bancară în sensul articolului 9 alineatul (2) litera (e) a cincea liniuță din A șasea directivă sau

b)	ca operațiune de reasigurare în temeiul articolului 13 secțiunea B litera (a) din A șasea directivă sau

c)	ca operațiune, care constă, în principal, pe de o parte, într-o asumare scutită de impozit a unei obligații și, pe de altă parte, într-o operațiune scutită de impozit privind creanțele, în temeiul articolului 13 secțiunea B litera (d) punctele 2 și 3 din A șasea directivă?

2)	Răspunsul la prima întrebare este diferit dacă remunerația pentru transmitere este plătită nu de către dobânditor, ci de către fostul asigurător?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, literele a), b) și c): articolul 13 secțiunea B litera (c) din A șasea directivă trebuie interpretat în sensul că

—	transmiterea cu titlu oneros a contractelor de reasigurare de viață este o livrare de bunuri și

—	în cazul aplicării articolului 13 secțiunea B litera (c) din A șasea directivă nu trebuie să se facă distincție după cum locul activității scutite este situat în statul membru de livrare sau în alt stat membru?

(1) JO L 145, p. 1.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Köln (Germania) la 9 iunie 2008 — Gaz de France — Berliner Investissement SA/Bundeszentralamt für Steuern

(Cauza C-247/08)

(2008/C 223/37)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Köln

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Gaz de France — Berliner Investissement SA.

Pârât: Bundeszentralamt für Steuern.

Întrebările preliminare

Articolul 2 litera (a) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (1), coroborat cu litera (f) din anexa la această directivă trebuie interpretat în sensul că o societate franceză organizată sub forma unei „société par actions simplifiée” poate fi considerată, chiar și pentru anii anteriori anului 2005, drept o „societate dintr-un stat membru” în sensul directivei menționate, ceea ce are ca rezultat că, în ceea ce privește dividendele distribuite în 1999 de una dintre filialele sale germane, respectiva societate trebuie să fie exonerată de reținerea la sursă a impozitului în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE?

Dacă răspunsul la prima întrebare este negativ:

Articolul 2 litera (a) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților mamă și filialelor acestora din diferite state membre, coroborat cu litera (f) din anexa la această directivă încalcă articolele 43 CE și 48 CE, articolul 56 alineatul (1) CE sau articolul 58 alineatul (1) litera (a) și alineatul (3) CE dacă prevede, coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE, exonerarea de reținerea la sursă a impozitului în cazul unei distribuiri de dividende de către o filială germană către o societate-mamă franceză organizată sub forma unei „société anonyme”, „société en commandite par actions” sau „société à responsabilité limitée”, dar nu și în cazul în care societatea-mamă franceză este organizată sub forma unei „société par actions simplifiée”?

(1) JO L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/25

Acțiune introdusă la 10 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-250/08)

(2008/C 223/38)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant(ți): R. Lyal și P. van Nuffel, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 43 CE și 56 CE, precum și în temeiul articolelor 31 și 40 din Acordul privind SEE prin faptul că, în Regiunea Flamandă (Vlaams Gewest), la calcularea avantajului fiscal legat de cumpărarea unui bun imobil cu destinația de reședință principală, taxele de înscriere plătite anterior la cumpărarea unei reședințe principale nu sunt luate în considerare decât dacă această locuință era situată în Regiunea Flamandă și nu sunt luate în considerare dacă aceasta era situată într-un alt stat membru decât Belgia sau într-un stat al AELS;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legislația belgiană referitoare la taxele de înscriere în vigoare în Regiunea Flamandă prevede o diminuare a taxelor de înscriere la cumpărarea unei reședințe principale în Regiunea Flamandă, egală cu valoarea taxelor de înscriere plătite la cumpărarea anterioară a unei reședințe principale în Regiunea Flamandă, cu condiția ca reședința principală anterioară să fie vândută în același timp. Comisia consideră că această legislație acordă un avantaj fiscal, în aceleași condiții, persoanelor care se mută în interiorul Regiunii Flamande, avantaj care nu este acordat persoanelor care se instalează în Regiunea Flamandă provenind din alt stat membru decât Belgia. Comisia apreciază că această legislație este discriminatorie față de cetățenii Uniunii beneficiari ai dreptului la liberă circulație și față de cetățenii beneficiari ai dreptului de stabilire, și că aceasta constituie un obstacol în calea investirii în domeniul imobiliar în Regiunea Flamandă a capitalului provenind din alte state membre decât Belgia și că, prin urmare, această legislație este, în principiu, contrară articolelor 18 CE și 43 CE și articolului 31 din Acordul privind SEE și, respectiv, articolului 56 din Tratatul CE și articolului 40 din Acordul privind SEE. Comisia consideră că, în această cauză, nu există motive imperioase de interes general care ar putea justifica aceste încălcări ale tratatului. În plus, pârâtul nu se poate prevala nici de necesitatea asigurării coerenței regimului fiscal, pentru că în speță este vorba despre două situații fiscale independente una de alta, fiecare supunându-se numai propriilor norme de aplicare în situația de fapt respectivă.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/25

Acțiune introdusă la 13 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-253/08)

(2008/C 223/39)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Yerrell și M. Telles Romão, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea dispozițiilor legislative și a actelor administrative necesare pentru respectarea Directivei 2006/22/CE (1) din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului și, în orice caz, prin necomunicarea acestora către Comisie, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 1 aprilie 2007.

(1) JO L 102, p. 35, Ediție specială 07/vol. 15, p. 187.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/26

Acțiune introdusă la 13 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-255/08)

(2008/C 223/40)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. van Beek și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative pentru a se conforma articolului 4 alineatele (2) și (3), coroborat cu anexele II și III la Directiva 85/337/CEE (1) a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum au fost modificată prin Directivele 97/11/CE (2) și 2003/35/CE (3), Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei dispoziții;

—	obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.	În conformitate cu articolul 249 al treilea paragraf CE, directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.

2.	Totuși, statele membre sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a transpune directivele în dreptul intern în termenul prevăzut și să informeze de îndată Comisia cu privire la aceasta.

În speță, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 97/11/CE prevede că statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel mai târziu la 14 martie 1999 și că informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Cu toate acestea, Țările de Jos nu și-au îndeplinit această obligație.

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia constată că, prin neaplicarea tuturor criteriilor din anexa III la directivă în raport cu toate proiectele din anexa II la directivă, Țările de Jos au omis, până în prezent, să adopte măsurile necesare pentru transpunerea corectă a articolului 4 alineatele (2) și (3) coroborat cu anexele II și III la Directiva 85/337/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directivele 97/11/CE și 2003/35/CE.

(1) JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174.

(2) JO L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254.

(3) JO L 156, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 8.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden la 18 iunie 2008 — Ladbrokes Betting & Gaming Ltd și Ladbrokes International Ltd/Stichting de Nationale Sporttotalisator

(Cauza C-258/08)

(2008/C 223/41)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ladbrokes Betting & Gaming Ltd și Ladbrokes International Ltd

Pârâtă: Stichting de Nationale Sporttotalisator

Întrebările preliminare

O politică națională restrictivă în materia jocurilor de noroc orientată spre canalizarea pasiunii de joc, care contribuie efectiv la atingerea obiectivelor urmărite prin reglementarea națională vizată, și anume îngrădirea dependenței de pariuri și lupta împotriva fraudei, prin aceea că, datorită ofertei reglementate de jocuri de noroc, pariurile păstrează proporții (mult) mai reduse, decât în lipsa unui sistem național de reglementare, îndeplinește condiția formulată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene și în special, în Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Gambelli (C-243/01, Rec., p. I-13031), potrivit căreia această politică limitează activitățile de pariuri în mod coerent și sistematic și în cazul în care se permite titularului sau titularilor autorizației să facă mai atrăgătoare oferta de jocuri de noroc prin introducerea de noi jocuri de noroc, prin recurgerea la publicitate pentru a atrage atenția publicului larg asupra ofertei de jocuri de noroc, în acest mod existând posibilitatea de a îndepărta jucătorii (potențiali) de oferta ilegală de jocuri de noroc (a se vedea Hotărârea din 6 martie 2007, Placanica, C-338/04, C-359/04 și C-360/04, Rep., p. I-1891, punctul 55, ultima teză)?

2a)

Presupunând că reglementarea națională a politicii de jocuri de noroc este compatibilă cu articolul 49 CE, instanța națională este obligată, la aplicarea acestei reglementări într-un caz concret să examineze de fiecare dată problema dacă măsura care trebuie dispusă, precum o somație de a interzice, prin folosirea unui program de calculator disponibil în acest scop, accesul la o pagină de internet pentru participarea rezidenților din statul membru în discuție la jocurile de noroc care sunt oferite pe această pagină, îndeplinește ca atare și in sine, condiția ca, în circumstanțele concrete ale speței, să răspundă în mod efectiv obiectivelor invocate pentru justificarea reglementării naționale, precum și problema dacă restricția adusă liberei prestări a serviciilor care decurge din această reglementare și din aplicarea acesteia nu este disproporționată în raport cu aceste obiective?

2b)

Răspunsul la întrebarea 2a) este diferit dacă măsura care trebuie dispusă nu este solicitată sau impusă de autoritățile naționale în vederea aplicării reglementării naționale, ci, în cadrul unei proceduri civile în care un organizator de jocuri de noroc care deține autorizația necesară solicită dispunerea măsurii, invocând un act ilicit în sensul dreptului civil comis împotriva sa, care constă în aceea că partea adversă încalcă reglementarea națională în cauză și își asigură astfel un avantaj injust în raport cu partea care deține autorizația necesară?

Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că aplicarea sa are ca efect faptul că autoritatea competentă dintr-un stat membru nu poate să interzică, în temeiul unui sistem de autorizare închis, aplicabil pe teritoriul acestui stat pentru oferta de servicii în materie de jocuri de noroc, unui prestator de servicii, care deține o autorizație eliberată anterior într-un alt stat membru pentru furnizarea acestor servicii pe internet, să ofere aceste servicii pe internet în primul stat membru vizat?

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/27

Recurs introdus la 24 iunie 2008 de Christos Michail împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 16 aprilie 2008 în cauza T-486/04, Michail/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-268/08 P)

(2008/C 223/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Christos Michail (reprezentant: C. Meïdanis, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	Constatarea admisibilității și temeiniciei recursului;

—	în măsura în care se va dovedi necesar, anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 16 aprilie 2008 în cauza T-486/04;

—	pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată potrivit legii.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă trei motive în susținerea recursului său.

Prin intermediul primului motiv, domnul Michail susține că Tribunalul a săvârșit o eroare în interpretarea și aplicarea dreptului comunitar și nu și-a îndeplinit obligația de motivare a hotărârilor, întrucât, în hotărârea atacată, a stabilit contribuția Comisiei la sentimentul reclamantului că este victima unei hărțuiri morale, în sensul articolului 12a din Statutul funcționarilor, însă a respins acțiunea ca nefondată.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul reproșează Tribunalului că a denaturat faptele supuse aprecierii, în special, întrucât le-a examinat pe fiecare în parte și nu în contextul lor global, și a săvârșit mai multe erori privind încadrarea juridică a acestor fapte.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul critică decizia Tribunalului de respingere ca inadmisibile, din cauza lipsei lor de precizie, a numeroase motive pe care recurentul le-a invocat în susținerea cererii sale introductive, întemeiate în special, pe încălcarea articolelor 21a, 22a și 22b din Statutul funcționarilor și pe principiile egalității de tratament și proporționalității. Prin fragmentarea cererii sale introductive în mai multe părți, Tribunalul ar fi denaturat de fapt esența obiectului acesteia și structura sa.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/27

Acțiune introdusă la 24 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-271/08)

(2008/C 223/43)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Wilms și D. Kukovec, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea de către Curte a faptului că Republica Federală Germania, până la 31 ianuarie 2006, a încălcat articolul 8 coroborat cu titlurile III-VI din Directiva 92/50/CEE (1) și, începând cu 1 februarie 2006, a încălcat articolul 20 coroborat cu articolele 23-55 din Directiva 2004/18/CE (2) întrucât autoritățile locale și întreprinderile publice locale cu peste 1 218 angajați au atribuit în mod direct contracte de pensii ocupaționale instituțiilor și întreprinderilor menționate la articolul 6 din Convenția colectivă privind conversia salariilor lucrătorilor din serviciile publice locale în pensii ocupaționale (TV-EUmw/VKA), fără a organiza o procedură de licitație la nivel european;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În Germania, lucrătorii pot solicita angajatorului să aloce pensiei ocupaționale, prin intermediul unei conversii a salariilor, maximum 4 % din plafonul de calcul al contribuțiilor la sistemul general de pensii. Potrivit Convenției colective privind conversia salariilor lucrătorilor din serviciile publice locale în pensii ocupaționale (denumită în continuare „Convenția colectivă”) obligația realizării conversiei salariilor în pensii ocupaționale revine autorităților locale și întreprinderilor publice locale. Conversia salariilor în pensii ocupaționale se realizează de către instituții publice de pensii suplimentare, respectiv de întreprinderi care fac parte din grupuri financiare de atragere a economiilor ori de instituții publice locale de asigurare. De obicei, autoritățile locale sau întreprinderile publice locale încheie cu organismele menționate anterior contracte de asigurare colectivă pentru toți lucrătorii, care includ o convenție privind conversia salariilor în pensii ocupaționale.

Potrivit datelor de care dispune Comisia, aceste contracte privind serviciile de pensii ocupaționale erau atribuite de autoritățile locale sau de întreprinderile publice locale în mod direct instituțiilor și întreprinderilor menționate în convenția colectivă, fără organizarea unei proceduri de licitație la nivel european.

Serviciile privind pensiile ocupaționale sunt prevăzute în anexa I A categoria 6 la Directiva 92/50/CEE, iar de la 1 februarie 2006 în anexa II A la Directiva 2004/18/CE. Este vorba despre serviciile de asigurări și de fonduri de pensii care nu fac parte din sistemul obligatoriu de asigurări sociale. În consecință, contractele respective, atribuite de autoritățile publice locale, și anume de autorități publice contractante, constituie contracte de achiziții publice cu titlu oneros și încheiate în scris în sensul directivelor menționate anterior. În plus, din jurisprudență reiese că articolul (1) litera (b) din Directiva 92/50/CEE nu distinge între contractele atribuite de o autoritate contractantă care îndeplinește o misiune de interes general și contractele care nu prezintă o legătură cu o astfel de misiune. Pentru acest motiv, Curtea a respins noțiunea caracterului funcțional al autorității contractante. Nu pot fi admise nici afirmațiile autorităților germane potrivit cărora autoritățile locale și întreprinderile publice locale sunt autorități contractante private cu caracter funcțional, în sensul legislației achizițiilor publice.

În plus, în opinia Comisiei, contractele în cauză depășesc pragurile într-o măsură considerabilă. Contrar opiniei exprimate de pârâtă, în cadrul calculului nu trebuie luat în considerare fiecare contract în mod individual. Dimpotrivă, trebuie să se țină seama de durata contractului-cadru întrucât orice acord încheiat între angajator și lucrător nu face obiectul unui contract de achiziție în sensul legislației comunitare a achizițiilor publice. Valoarea care trebuie avută în vedere într-un acord-cadru corespunde valorii generale, fără taxa pe valoarea adăugată, a tuturor contractelor prevăzute pe întreaga perioadă a acordului-cadru. Potrivit estimărilor Comisiei, situația depășirii pragurilor se regăsește la un număr de cel puțin 110 colectivități locale din Republica Federală Germania.

Prin urmare, autoritățile locale și întreprinderile publice locale au obligația să nu recurgă la atribuirea directă a contractelor privind pensiile ocupaționale către instituțiile și întreprinderile menționate de Convenția colectivă, ci să organizeze o procedură de licitație la nivel european. Această concluzie nu poate fi modificată de împrejurarea că indemnizația este reglementată în Convenția colectivă. În primul rând, din jurisprudența Curții reiese în mod evident că dreptul comunitar nu prevede o restricție generală a libertății de a încheia o convenție colectivă și, în al doilea rând, Comisia nu poate admite că principiul libertății de a încheia o convenție colectivă, consacrat prin Legea fundamentală (Grundgesetz) germană, este limitat într-un mod inadmisibil de obligația legală în vigoare a autorităților publice contractante de a organiza o procedură de licitație.

(1) JO L 209, p. 1, Ediție specială 06/vol. 2, p. 50.

(2) JO L 134, p. 114, Ediție specială 06/vol. 8, p. 116.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/28

Acțiune introdusă la 24 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-275/08)

(2008/C 223/44)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Wilms și D. Kukovec, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin atribuirea de către Datenzentrale Baden-Württenberg a unui contract public privind cesiunea și întreținerea unei aplicații software fără a realiza o procedură de atribuire printr-o cerere de ofertă la nivel european, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 coroborat cu articolul 9 din Directiva 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 (1);

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul acțiunii de față este reprezentat de încheierea unui contract de achiziționare a unei aplicații software utilizate la înmatricularea vehiculelor, între Datenzentrale Baden-Württenberg și Anstalt für Kommunale Datenverarbeitung in Bayern (AKDB). Decizia de atribuire în discuție a fost luată într-o procedură negociată fără publicarea unei cereri de ofertă, procedură în care s-a negociat numai cu AKDB.

Faptul că în Germania contractul făcea deja obiectul unei proceduri care vizează căile de atac în sensul Directivei 89/665/CEE este, în opinia Comisiei, lipsit de importanță pentru constatarea unei încălcări a tratatului, pentru că între o procedură care vizează căile de atac în fața instanțelor naționale și o procedură în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 226 din Tratatul CE există diferențe fundamentale atât din punct de vedere al scopului, cât și din punct de vedere al părților și al cursului procedurii.

În cazul contractului în discuție este vorba despre un contract de achiziție publică de bunuri în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 93/36/CEE. Potrivit datelor de care dispune Comisia, valoarea contractului este de aproximativ 1 milion de euro și, prin urmare, depășește în mod considerabil pragul stabilit prin directivă. Datenzentrale este o persoană juridică de drept public care a fost creată în scopul special aflat în sfera interesului general de a coordona și de a promova prelucrarea electronică a datelor în administrația publică. În plus, aceasta se află în principal sub controlul landului Baden-Württenberg, care stabilește mai mult de jumătate din membrii consiliului de administrație. Astfel, aceasta este autoritate contractantă în sensul articolului 1 litera (b) din Directiva 93/36/CEE, care, la atribuirea contractelor publice din domeniul de aplicare al acestei directive, este obligată să respecte procedura prevăzută de directivă. Împrejurarea că Datenzentrale și AKDB sunt persoane juridice de drept public este lipsită de importanță în ceea ce privește aplicabilitatea Directivei 93/36/CEE.

Potrivit datelor de care dispune Comisia, nu există fapte vizibile care ar putea justifica atribuirea directă a contractului, de exemplu sub forma unei proceduri negociate fără publicarea anterioară a unei cereri de ofertă. Potrivit jurisprudenței Curții, procedura negociată are un caracter excepțional și poate fi aplicată numai în anumite cazuri „expres prevăzute”. Sarcina probei pentru dovedirea circumstanțelor excepționale incumbă statului membru care dorește să le invoce. Totuși, întrucât pârâta în cazul de față nu și-a îndeplinit obligația de probă, Comisia a trebuit să concluzioneze că, prin încheierea contractului în discuție fără realizarea unei proceduri de atribuire printr-o cerere de ofertă la nivel european, Republica Federală Germania a încălcat articolul 6 coroborat cu articolul 9 din Directiva 93/36/CEE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri.

(1) JO L 199, p. 1.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/30

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 26 iunie 2008 — Die BergSpechte Outdoor Reisen und Alpinschule Edi Koblmüller GmbH/Günter Guni și trekking.at Reisen GmbH

(Cauza C-278/08)

(2008/C 223/46)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Die BergSpechte Outdoor Reisen und Alpinschule Edi Koblmüller GmbH

Pârâtă: Günter Guni și trekking.at Reisen GmbH

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (1) din Prima Directivă 89(104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (denumită în continuare Directiva 89/104) (1) trebuie interpretat în sensul că o marcă este utilizată într-un mod rezervat titularului mărcii, atunci când o marcă sau un semn similar acesteia (de exemplu, elementul verbal al unei mărci figurative și verbale) este utilizată ca un cuvânt-cheie de către un operator al unui motor de căutare și, prin urmare, la introducerea mărcii sau a unui semn similar acesteia ca termen de căutare în motorul de căutare respectiv pe ecran apare publicitate pentru mărfuri sau servicii identice ori similare?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Dreptul de exclusivitate al titularului mărcii este încălcat prin utilizarea unui termen de căutare identic cu marca pentru o publicitate pentru mărfuri și servicii identice, independent de faptul că publicitatea accesată apare în lista de rezultate sau într-un spot publicitar distinct de aceasta și de faptul că publicitatea accesată este marcată ca „anunț publicitar”?

Prin utilizarea unui semn identic cu marca pentru mărfuri sau servicii similare sau prin utilizarea unui semn similar mărcii pentru mărfuri și servicii identice, riscul de confuzie trebuie deja exclus, atunci când publicitatea este marcată ca „anunț publicitar” și/sau nu apare în lista de rezultate, ci într-un spot publicitar distinct de aceasta?

(1) JO L 40, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 92.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/30

Recurs introdus la 25 iunie 2008 de Comisia Comunităților Europene împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea extinsă) pronunțate la 10 aprilie 2008 în cauza T-233/04, Regatul Țărilor de Jos, susținut de Republica Federală Germania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-279/08 P)

(2008/C 223/47)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. van Vliet, K. Gross și C. Urraca Gaviedes, agenți)

Celelalte părți în proces: Regatul Țărilor de Jos, Republica Federală Germania

Concluziile recurentei

—

În principal:

(a)	Anularea hotărârii atacate,

(b)	Declararea inadmisibilității acțiunii în anulare introdusă împotriva deciziei, și

(c)	Obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului de Primă Instanță și în fața Curții de Justiție;

—

În subsidiar:

(a)	Anularea hotărârii atacate,

(b)	Respingerea acțiunii în anulare introdusă împotriva deciziei, și

(c)	Obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului de Primă Instanță și în fața Curții de Justiție;

Motivele și principalele argumente

—

Primul mijloc invocat de Comisie urmărește să demonstreze că Tribunalul a declarat în mod eronat admisibilă acțiunea introdusă de Regatul Țărilor de Jos.

Comisia consideră într-adevăr că rezultă din jurisprudența Curții, și anume din Ordonanța Curții în cauza C-164/02, că un stat membru nu poate solicita anularea unei decizii a Comisiei în care aceasta din urmă declară compatibilă cu piața comună o măsură de ajutor notificată de statul membru menționat.

—

Al doilea mijloc (în subsidiar) privește faptul că Tribunalul a hotărât în mod greșit că măsura în litigiu nu era selectivă, adică nu favoriza anumite întreprinderi în sensul articolului 87 primul paragraf CE. Comisia susține de asemenea că Tribunalul a hotărât în mod greșit că, chiar dacă măsura ar fi selectivă, aceasta nu ar constitui o măsură de ajutor având în vedere obiectivul acesteia și ținând seama de faptul că această măsură și-ar găsi justificarea în natura și economia generală a sistemului.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/31

Recurs introdus la 26 iunie 2008 de Deutsche Telekom AG împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea extinsă) pronunțate la 10 aprilie 2008 în cauza T-271/03, Deutsche Telekom/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-280/08 P)

(2008/C 223/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Deutsche Telekom AG (reprezentanți: U. Quack, avocat, S. Ohlhoff, avocat, M. Hutschneider, avocat)

Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, Arcor AG & Co. KG, Versatel NRW GmbH, fostă Tropolys NRW GmbH, fostă CityKom Münster GmbH Telekommunikationsservice, EWE TEL GmbH, HanseNet Telekommunikation GmbH, Versatel Nord-Deutschland GmbH, fostă KomTel Gesellschaft für Kommunikations- und Informationsdienste mbH, NetCologne Gesellschaft für Telekommunikation mbH, Versatel Süd-Deutschland GmbH, fostă tesion Telekommunikation GmbH, Versatel West-Deutschland GmbH & Co. KG, fostă VersaTel Deutschland GmbH & Co. KG

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 10 aprilie 2008 în cauza T-271/03;

—	anularea Deciziei 2003/707/CE (1) a Comisiei din 21 mai 2003, publicată sub numărul de referință C(2003)1536 final;

—	cu titlu subsidiar, reducerea, în temeiul puterii de apreciere suverane a Curții, a amenzii aplicate Deutsche Telekom AG la articolul 3 din decizia atacată a Comisiei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său împotriva menționatei hotărâri a Tribunalului, recurenta invocă următoarele motivele.

Hotărârea încalcă articolul 82 CE și principiul protecției încrederii legitime deoarece în cauza de față nu există o încălcare imputabilă din punct de vedere obiectiv a dispoziției menționate și, de asemenea, nu există nicio vină a recurentei. Hotărârea nu ia în considerare în modul prevăzut de lege verificarea repetată a pretinsului efect de foarfecă tarifară, efectuată de către Regulierungsbehörde für Telekommunikation und Post (Autoritatea de Reglementare pentru Telecomunicație și Poștă, denumită în continuare „RegTP”), care era atunci autoritatea germană de reglementare competentă pentru recurentă. RegTP a verificat în mod repetat existența unui efect de foarfecă tarifară contrar concurenței în ceea ce privește buclele locale și a ajuns la o concluzie negativă. Într-un astfel de caz, responsabilitatea specială a întreprinderii care face obiectul reglementării de a păstra structura pieței este suprapusă și limitată de responsabilitatea autorității de reglementare competente. Având în vedere decizia autorității de reglementare, recurenta era îndreptățită să pornească de la premisa că nu avea un comportament anticoncurențial. Supoziția că prin mărirea tarifelor ADSL recurenta ar fi putut reduce pretinsul efect de foarfecă tarifară, contrazice propria teză a Tribunalului în sensul că o „subvenționare încrucișată” între diferite piețe nu trebuie să fie luată în considerare în cadrul verificării existenței unui efect de foarfecă tarifară. În plus, Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că nu a obiectat în cea ce privește omisiunea Comisiei de a verifica dacă mărirea tarifelor ADSL ar fi redus pretinsul efect de foarfecă tarifară.

Hotărârea încalcă articolul 82 CE de asemenea pentru că Tribunalul a examinat în mod greșit îndeplinirea condițiilor materiale ale acestei dispoziții. O analiză a efectului de foarfecă tarifară nu este adecvată, în mod aprioric, pentru dovedirea unui abuz. Dacă tariful prestaților intermediare a fost stabilit în mod obligatoriu de către autoritatea de reglementare competentă (cum este cazul în cauza de față), atunci înseși această analiză ar putea conduce la rezultate anticoncurențiale.

În acest context, Tribunalul a încălcat, de asemenea, obligația de motivare a hotărârii.

De asemenea în legătură cu verificarea metodei utilizate de către Comisie pentru stabilirea existenței efectului de foarfecă tarifară, hotărârea atacată prezintă erori de drept cu privire la mai multe aspecte centrale. În primul rând, pentru că așa numitul „As-Efficient-Competitor-Test” (criteriul concurentului la fel de eficient), pe care Tribunalul l-a adoptat drept criteriu de comparație general valabil pe care trebuie să se întemeieze, este în orice caz lipsit de relevanță atunci când întreprinderea care domină piața și concurenții acesteia își desfășoară activitatea (ca în speță) în condiții de concurență diferite din punct de vedere normativ și efectiv. În al doilea rând, pentru că analiza efectului de foarfecă tarifară ține seama numai de tarifele de conectare, în timp ce tarifele pentru alte servicii de telecomunicație bazate pe aceeași prestație intermediară (în special comunicațiile) nu sunt luate în considerare. Constatările hotărârii cu privire la pretinsele efecte de foarfecă tarifară sunt afectate, de asemenea, de mai multe erori de drept și hotărârea nu conține o analizare a legăturii de cauzalitate între pretinsul efect de foarfecă tarifară și constatările Tribunalului cu privire la structura pieței.

Hotărârea încalcă, în primul rând, cerințele articolului 253 CE în ceea ce privește motivarea hotărârii Comisiei.

În sfârșit, Tribunalul a aplicat greșit și articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul 17 prin faptul că nu a contestat calcularea amenzii de către Comisie, cu toate că aceasta a pornit, în mod eronat, de la premisa existenței unei încălcări grave, cu toate că nu a luat în considerare în mod adecvat reglementarea sectorială a tarifelor recurentei și cu toate că ar fi putut cel mult să aplice o amendă simbolică. Prin urmare, Tribunalul a omis să ia în considerare în mod corect din punct de vedere juridic toți factorii relevanți și să examineze în mod suficient din punct de vedere juridic argumentele invocate de reclamantă pentru obținerea unei anulări sau a unei reduceri a amenzii.

(1) JO L 263, p. 9.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/32

Acțiune introdusă la 27 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-283/08)

(2008/C 223/49)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Roels și W. Wils, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (1), și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 12 iunie 2007.

(1) JO L 149, p. 22, Ediție specială 15/vol. 14, p. 260.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/32

Acțiune introdusă la 27 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-284/08)

(2008/C 223/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Roels și W. Wils, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (1), sau în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei pe teritoriul său din Gibraltar;

—	obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 12 iunie 2007.

(1) JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14. p. 260.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/33

Acțiune introdusă la 30 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-286/08)

(2008/C 223/51)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia și J.-B. Laignelot)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

declararea faptului că, prin neelaborarea și neadoptarea, într-un termen rezonabil, a unui plan de gestionare a deșeurilor periculoase, în conformitate cu cerințele reglementării comunitare relevante, și prin faptul că nu a creat o rețea integrată și adecvată de instalații de eliminare a deșeurilor periculoase care să permită eliminarea acestora prin utilizarea unor metode mai adecvate pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății publice, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (2) și al articolului 6 din Directiva 91/689/CEE privind deșeurile periculoase (1), coroborate cu articolul 5 alineatele (1) și (2) și cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2006/12/CE (2) (care a înlocuit Directiva 75/442/CEE privind deșeurile, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE);

—

declararea faptului că, prin neadoptarea tuturor măsurilor necesare pentru a garanta, în ceea ce privește gestionarea deșeurilor periculoase, respectarea articolelor 4 și 8 din Directiva 2006/12/CE (care a înlocuit Directiva 75/442/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE), precum și a articolului 3 alineatul (1) și a articolelor 6, 7, 8, 9, 13 și 14 din Directiva 99/31/CE (3) privind depozitele de deșeuri, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 91/689/CEE privind deșeurile periculoase, coroborat cu articolele 4 și 8 din Directiva 2006/12/CE (care a înlocuit Directiva 75/442/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE) și nici obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (1) și al articolelor 6, 7, 8, 9, 13 și 14 din Directiva 99/31/CE privind depozitele de deșeuri;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

După examinarea prevederilor legislative referitoare la gestionarea deșeurilor periculoase, notificate de Republica Elenă, și, în special, planul național de gestionare, Comisia a constatat că acestea nu îndeplinesc cerințele dreptului comunitar în ceea ce privește gestionarea deșeurilor periculoase.

În special, planul național de gestionare prezintă lacune întrucât se limitează la orientări care necesită o elaborare ulterioară și care nu îndeplinesc cerința de „suficientă precizie”, încălcând articolul 1 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (2) din Directiva 91/689/CEE, coroborate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2006/12/CE (care a înlocuit Directiva 75/442/CEE).

De asemenea, planul național de gestionare nu prevede o rețea integrată și adecvată de instalații de eliminare întrucât lipsesc infrastructurile adecvate, lipsesc evaluările referitoare la nivelul necesar de capacitate de tratare și există carențe în ceea ce privește crearea și situarea geografică a unor locuri adecvate, încălcând articolul 1 alineatul (2) din Directiva 91/689/CEE, coroborat cu articolul 5 din Directiva 2006/12/CE (care a înlocuit Directiva 75/442/CEE).

În plus, trebuie să se constate că practica obișnuită de eliminare a deșeurilor periculoase în Republica Elenă este aceea a unor „depozite temporare” care, totuși, din cauza reînnoirii autorizațiilor relevante, în lipsa unor depozite adecvate, devin permanente. Rezultă că nu au fost adoptate măsurile adecvate pentru eliminarea sigură și definitivă a deșeurilor periculoase, care să nu afecteze sănătatea publică și care să nu aducă prejudicii mediului, încălcând articolul 1 alineatul (2) din Directiva 91/689/CEE, coroborat cu articolele 4 și 8 din Directiva 2006/12/CE (care a înlocuit Directiva 75/442/CEE), precum și articolul 3 alineatul (1) și articolele 6, 7, 8, 9, 13 și 14 din Directiva 99/31/CE privind depozitele de deșeuri.

(1) JO L 377, 31.12.1991, p. 20, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 91.

(2) JO L 114, 27.4.2006, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 45.

(3) JO L 182, 16.7.1999, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 94.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/33

Acțiune introdusă la 1 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-289/08)

(2008/C 223/52)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și A. Sipos, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin faptul că nu a elaborat planuri de urgență externe pentru măsurile care trebuie luate în exteriorul entităților care intră sub incidența articolului 9 din Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (1), Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 alineatul (1) litera (c) din această directivă;

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta arată că elaborarea planurilor de urgență externe pentru măsurile care trebuie luate în exteriorul entităților care intră sub incidența articolului 9 din Directiva 96/82/CE reprezintă o cerință fundamentală a acestei directive. Marele Ducat al Luxemburgului nu și-ar fi îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei în măsura în care nu ar fi elaborat astfel de planuri pentru opt entități operaționale situate pe teritoriul său.

(1) JO 1997, L 10, p. 13, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 8.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/34

Acțiune introdusă la 2 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Finlanda

(Cauza C-293/08)

(2008/C 223/53)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și I. Koskinen)

Pârâtă: Republica Finlanda

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptul că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/83/CE a Consiliului privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (1) și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Finlanda la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a directivei a expirat la 10 octombrie 2006.

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială 19/vol. 7, p. 52.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/34

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour d'appel de Montpellier (Franța) la 3 iulie 2008 — Ministère public/Ignacio Pédro Santesteban Goicoechea

(Cauza C-296/08)

(2008/C 223/54)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Montpellier (Franța)

Partea din acțiunea principală

Ignacio Pédro Santesteban Goicoechea

Întrebările preliminare

Lipsa notificării, în temeiul articolului 31 alineatul (2) din Decizia-cadru din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (1), de către un stat membru, în speță Spania, a intenției sale de a continua aplicarea acordurilor bilaterale sau multilaterale, determină, prin aplicarea termenului „înlocuiește” de la articolul 31 din această decizie-cadru, imposibilitatea, pentru acest stat membru, de a utiliza în relațiile cu un alt stat membru, în speță Franța, care a făcut o declarație în temeiul articolului 32 din decizia-cadru, alte proceduri decât cea a mandatului european de arestare?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, rezervele formulate de statul de executare permit acestui stat aplicarea unei convenții din 27 septembrie 1996, așadar anterioară datei de 1 ianuarie 2004, dar care a intrat în vigoare în statul de executare ulterior datei de 1 ianuarie 2004 prevăzute la articolul 32 din decizia-cadru?

(1) Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/35

Acțiune introdusă la 3 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-297/08)

(2008/C 223/55)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Zadra, D. Recchia și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea, în ceea ce privește regiunea Campania, a tuturor actelor necesare pentru a asigura valorificarea sau eliminarea deșeurilor în condiții care să nu pună în pericol sănătatea umană și să nu aducă prejudicii mediului și, în special, prin neinstituirea unui sistem corespunzător și integrat de instalații de eliminare a deșeurilor, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care decurg din articolele 4 și 5 din Directiva 2006/12/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile;

—	obligarea Republicii italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, Comisia solicită condamnarea Republicii Italiene pentru neinstituirea, în cadrul regiunii Campania, a unui sistem integrat și corespunzător de instalații de eliminare care să permită atingerea stadiului de autosuficiență în privința eliminării deșeurilor, încălcând criteriul proximității. Neîndeplinirea obligațiilor reproșată reprezintă, astfel cum recunosc autoritățile italiene inseși, o sursă de pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu, constituind totodată o încălcare a articolelor 4 și 5 din Directiva 2006/12/CE.

(1) JO L 114, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 45.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/35

Acțiune introdusă la 3 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-298/08)

(2008/C 223/56)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Yerrell și I. Chatzigiannis)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea sau, în orice caz, prin necomunicarea către Comisie a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (1), Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul prevăzut pentru transpunerea directivei în ordinea juridică internă a expirat la 1 aprilie 2007.

(1) JO L 102, p. 35, Ediție specială, 7/vol. 15, p. 187.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/36

Recurs introdus la 7 iulie 2008 de Leche Celta, SL împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 23 aprilie 2008 în cauza T-35/07, Leche Celta/OAPI

(Cauza C-300/08 P)

(2008/C 223/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Leche Celta, SL (reprezentanți: J. Calderón Chavero, abogado, T. Villate Consonni, abogada)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Celia SA

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Camerei a treia a Tribunalului de Primă Instanță din 23 aprilie 2008 în cauza T-35/07 pentru a se constata în mod clar incompatibilitatea mărcilor CELIA/CELTA;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin recursul său, recurenta contestă, în esență, aprecierea Tribunalului cu privire la asemănarea mărcilor în cauză. Într-adevăr, potrivit acesteia, asemănarea între cele două mărci ar fi astfel încât publicul relevant nu ar putea să identifice diferența dintre acestea, cu atât mai mult cu cât produsele pe care le desemnează sunt identice. Tribunalul ar fi săvârșit așadar mai multe erori de apreciere considerând drept redus gradul de asemănare verbală și conceptuală între semnele în conflict.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/36

Acțiune introdusă la 9 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-306/08)

(2008/C 223/58)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și D. Kukovec, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Regatul Spaniei:

prin atribuirea programelor de acțiune integrată în conformitate cu Legea 6/1994 din 15 noiembrie privind activitatea urbanistică în Comunitatea Valencia (Ley 6/1994 reguladora de la actividad urbanística en la Comunidad Valenciana) nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (1) și în special în temeiul articolului 1, al articolului 6 alineatul (6), al articolului 11, al articolului 12, precum și al Titlului II din cadrul Capitolului IV din această directivă (articolele 24-29),

prin atribuirea programelor de acțiune integrată în conformitate cu Legea valenciană de urbanistică 16/2005 (Ley 16/2005, urbanística valenciana), dezvoltată prin Decretul regional valencian 67/2006 din 12 mai de aprobare a Regulamentului de sistematizare și gestiune teritorială și urbanistică (Decreto regional valenciano 67/2006 por el que se aprueba el Reglamento de ordenación y gestión territorial y urbanística), nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2, al articolului 6, al articolului 24, al articolului 30, al articolului 31 alineatul (4) litera (a), al articolului 48 alineatul (2) și al articolului 53 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consilliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (2);

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia semnalează că atribuirea programelor de acțiune integrată — „PAI”, instrument de dezvoltare urbanistică prevăzut de Legea 6/1994 din 15 noiembrie privind activitatea urbanistică în Comunitatea Valencia (LRAU) și de legea care a succedat acesteia, Legea valenciană de urbanistică 16/205 (LUV), se referă la lucrări publice, care trebuie atribuite în conformitate cu prevederile Directivelor 93/37/CE și 2004/18/CE. Cu alte cuvinte, Comisia afirmă că PAI sunt contracte publice de lucrări atribuite de entități locale care includ realizarea de lucrări publice de infrastructură de către agenții de urbanizare selecționați de administrația locală.

Comisia consideră că LUV încalcă directivele comunitare privind achizițiile publice sub mai multe aspecte, referitoare, între altele, la poziția privilegiată a primului ofertant, la experiența ofertanților în ceea ce privește contracte similare, la prezentarea alternativelor la propunerea primului ofertant în plic deschis, la reglementarea variantelor, la criteriile de atribuire a PAI, la posibilitatea de a modifica contractul după ce a fost atribuit (spre exemplu, posibilitatea de a mări taxele de urbanizare) și la reglementarea cazurilor de executare incompletă a contractului de către ofertantul adjudecatar. Unele dintre aceste încălcări sunt comune pentru LRAU și LUV, iar altele sunt specifice pentru LUV.

(1) JO L 199, p. 54.

(2) JO L 134, p. 114, Ediție specială 06/vol. 8, p. 116.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/37

Acțiune introdusă la 10 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-308/08)

(2008/C 223/59)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Recchia, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/43/CEE (1) a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, astfel cum a fost interpretată prin Hotărârea Curții de Justiție din 13 ianuarie 2005, pronunțată în cauza C-117/03, și prin Hotărârea din 14 septembrie 2006, pronunțată în cauza C-244/05, precum și a obligațiilor ce decurg din articolul 1 alineatul (4) din directiva amintită, cât privește proiectul de reabilitare a drumului rural între localitățile Villamanrique de la Condesa (Sevilla) și El Rocio (Huelva);

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că prin realizarea proiectului de reabilitare a drumului între localitățile Villamanrique de la Condesa (Sevilla) și El Rocio (Huelva) fără a lua în paralel măsurile de protecție corespunzătoare, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/43/CEE, interpretată prin Hotărârea Curții de Justiție din 13 ianuarie 2005, pronunțată în cauza C-117/03, și prin Hotărârea din 14 septembrie 2006, pronunțată în cauza C-244/05, precum și obligațiile ce decurg din articolul 1 alineatul (4) din directiva amintită.

(1) JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 02, p. 109.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/37

Acțiune introdusă la 14 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-312/08)

(2008/C 223/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: H. Støvlbæk, agent)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/100/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive din domeniul libertății de circulație a persoanelor, având în vedere aderarea Bulgariei și a României (1) sau, în orice caz, prin nenotificarea acestor acte Comisiei, Regatul Unit nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere al directivei a expirat la 1 ianuarie 2007.

(1) JO L 363, p. 141, Ediție specială 06/vol. 10, p. 194.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/37

Acțiune introdusă la 14 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-313/08)

(2008/C 223/61)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Vesco și P. Dejmek, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatele (4), (5) și (6) din Directiva 2003/58/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 de modificare a Directivei 68/151/CEE a Consiliului în ceea ce privește obligațiile de publicitate ale anumitor forme de societăți sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții către Comisie, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei menționate a expirat la 31 decembrie 2006.

(1) JO L 221, p. 13, Ediție specială 17/vol. 2, p. 3.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/38

Acțiune introdusă la 15 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-321/08)

(2008/C 223/62)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Wils și E. Adsera Ribera, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/29/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, sau, în orice caz, prin neinformarea Comisiei cu privire la acestea, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 19 din directivă;

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2005/29 în dreptul intern a expirat la 12 iunie 2007.

(1) JO L 149, p.22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/38

Acțiune introdusă la 15 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei

(Cauza C-322/08)

(2008/C 223/63)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și J. Enegren, agenți)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor legislative și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 (1) și, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive

—	obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a directivei a expirat la 10 octombrie 2006.

(1) Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/38

Acțiune introdusă la 16 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-326/08)

(2008/C 223/64)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Wils și B. Kotschy, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/29/CE (1), sau prin neinformarea Comisiei cu privire la acestea, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar, în special al articolului 19 din directivă;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 12 iunie 2007.

(1) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/39

Acțiune introdusă la 18 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-334/08)

(2008/C 223/65)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Aresu și A. Caeiros, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin refuzul de a pune la dispoziția Comisiei resursele proprii corespunzătoare obligației vamale rezultate din eliberarea, la 27 februarie 1997, de către Direzione compartimentale delle dogane per le Regioni Puglia e Basilicata, cu sediul în Bari, a unor autorizații ilegale de înființare și funcționare a unor magazine vamale de tip C, urmate de autorizații ulterioare de transformare sub control vamal și de perfecționare activă, până la revocarea acestora la 4 decembrie 2002, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 CE, al articolului 8 din Decizia 2000/597/CE (1), Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene și al articolelor 2, 6, 10, 11 și 17 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 (2) al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni Comisia Europeană reproșează guvernului italian că a refuzat să pună la dispoziția Comunității Europene resursele proprii — în sumă de aproximativ 23 de milioane de euro — corespunzând anumitor autorizații vamale ilegale eliberate la Taranto în perioada februarie 1997-decembrie 2002.

Obiectul litigiului privește în esență răspunderea cu privire la importuri referitoare la resurse neîncasate din cauza operațiunilor ilegale în discuție. Guvernul italian susține că nu este responsabil pentru sumele neîncasate din cauza ilegalității menționate, întrucât acestea ar fi imputabile exclusiv funcționarilor care au provocat prejudiciul, în timp ce Comisia susține că legislația comunitară în vigoare obligă statul italian să răspundă pentru toate consecințele financiare rezultate din acțiunile — inclusiv ilegale — ale funcționarilor care acționează în numele și pe seama sa.

(1) JO L 253, p. 42, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 206.

(2) JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/40

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — Gibtelecom/Comisia Comunităților Europene

(Cauze conexate T-433/03, T-434/03, T-367/04 și T-244/05) (1)

(„Concurență - Telecomunicații - Decizii de clasare a plângerilor întemeiate pe articolul 86 CE - Neprecizarea poziției Comisiei cu privire la plângerile întemeiate pe articolul 86 CE - Acțiune în anulare - Acțiune în constatarea abținerii de a acționa - Dispariția obiectului litigiului pe parcursul procesului - Nepronunțare asupra fondului’)

(2008/C 223/67)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Gibtelecom Ltd (Gibraltar) (reprezentanți: M. Llamas, barrister și B. O'Connor, solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre și A. Whelan, ulterior F. Castillo de la Torre, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a pretinselor decizii ale Comisiei, din data de 17 octombrie 2003, 5 iulie 2004 și 26 aprilie 2005, de clasare a două plângeri prin care Comisia era invitată să acționeze, în temeiul articolului 86 CE alineatul (3) CE pentru face să înceteze încălcările dreptului comunitar pretinse a fi comise de Regatul Spaniei și pe de altă parte, o cerere de constatare, în conformitate cu articolul 232 CE, a faptului că prin abținerea de a-și preciza poziția cu privire la măsurile pe care înțelegea să le ia în legătură cu anumite aspecte ale uneia dintre plângerile citate anterior, Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului comunitar.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție depuse de Regatul Spaniei în cauza T-367/04.

3)	Gibtelecom Ltd și Comisia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 59, 6.3.2004.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/40

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2008 — Espinosa Labella și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-322/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică - Decizia 2006/613/CE - Lista siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană - Act atacabil - Lipsa interesului direct - Inadmisibilitate’)

(2008/C 223/68)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamanți: Manuel José Espinosa Labella (Almería, Spania), Josefa Labella Dávalos (Almería), María Pilar Espinosa Labella (Almería), María José Espinosa Labella (Almería), Tomasa Peñuela Ortiz (Almería), Tomás Espinosa Peñuela (Almería), Francisco José Espinosa Peñuela (Mairena del Aljarafe, Spania), Juan Manuel Espinosa Peñuela (Madrid, Spania), María Lourdes Espinosa Peñuela (Almería), Adela Espinosa Peñuela (Almería), Jorge Jesús Espinosa Peñuela (Almería), succesorii lui Rafael Espinosa Peñuela (Almería) (reprezentant: M. J. Rovira Daudí, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și D. Recchia, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Díez Moreno, abogado del Estado)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2006/613/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 de adoptare, în aplicarea Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană (JO L 259, p. 1), în măsura în care desemnează situl denumit „Artos de El Ejido”, pe care se situează terenuri ale reclamanților, ca sit de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Obligă pe domnul Manuel José Espinosa Labella, pe doamna Josefa Labella Dávalos, pe doamna María Pilar Espinosa Labella, pe doamna María José Espinosa Labella, pe doamna Tomasa Peñuela Ortiz, pe domnul Tomás Espinosa Peñuela, pe domnul Francisco José Espinosa Peñuela, pe domnul Juan Manuel Espinosa Peñuela, pe doamna María Lourdes Espinosa Peñuela, pe doamna Adela Espinosa Peñuela, pe domnul Jorge Jesús Espinosa Peñuela și pe succesorii domnului Rafael Espinosa Peñuela să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cele efectuate de Comisie.

3)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/41

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2008 — Fresyga/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-323/06) (1)

(2008/C 223/69)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Fresyga, SA (Almería, Spania) (reprezentant: M.J. Rovira Daudí, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și D. Recchia, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei 2006/613/CE a Comisiei Decizia Comisiei din 19 iulie 2006 de adoptare, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului, a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneeană (JO L 259, p. 1, Ediție specială 15/vol. 17, p. 21), în măsura în care în aceasta este desemnat situl „Ramblas de Gergal, Tabernas y Sur de Sierra Alhamilla”, pe care se situează un teren al reclamantei, drept sit de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca inadmisibil.

2)	Obligă Fresyga, SA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Comunităților Europene

(1) JO C 326, 30.12.2006.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/41

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2008 — Complejo Agrícola/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-345/06) (1)

(2008/C 223/70)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Complejo Agrícola, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: A. Menéndez Menéndez și G. Yanguas Montero, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și D. Recchia, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Díez Moreno, abogado del Estado)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a articolului 1 și a anexei 1 la Decizia 2006/613/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 de adoptare, în aplicarea Directivei 92/43/CEE a Consiliului, a listei siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană (JO L 259, p. 1), în măsura în care desemnează situl denumit „Acebuchales de la Campiña sur de Cádiz”, pe care se situează o exploatație a cărei proprietară este reclamanta, ca sit de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică mediteraneană

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Complejo Agrícola, SA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cele efectuate de Comisie.

3)	Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/42

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 4 iulie 2008 — Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-358/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Acțiune introdusă de o întreprindere menționată în motivele unei decizii care nu îi este adresată - Lipsa interesului de a acționa - Inadmisbilitate’)

(2008/C 223/71)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans BV (Rosmalen, Țările de Jos) (reprezentanți: M. Smeets și A. Van den Oord, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Bouquet și A. Nijenhuis, agenți, asistați de F. Wijckmans, F. Tuytschaever și L. Gyselen, avocats)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2007/534/CE a Comisiei din 13 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE [cauza COMP/F/38.456 — Bitum (Țările de Jos)] sau, în subsidiar, reducerea amenzii aplicate societăților Heijmans NV și Heijmans Infrastructuuur BV.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Wegenbouwmaatschappij J. Heijmans BV suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Comisie.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/42

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 iulie 2008 — Calebus/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-366/06) (1)

(2008/C 223/72)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Calebus, SA (Almería, Spania) (reprezentant: R. Bocanegra Sierra, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Alcover San Pedro și D. Recchia, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Díez Moreno, abogado del Estado)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Obligă Calebus, SA să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Comunităților Europene.

3)	Obligă Regatul Spaniei să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/43

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 2 iulie 2008 — Polimeri Europa/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-12/07) (1)

(„Nepronunțarea asupra fondului’)

(2008/C 223/73)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Polimeri Europa SpA (Brindisi, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa, F. Moretti și L. Nascimbene, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci, F. Amato și V. Bottka, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Manufacture Française des Pneumatiques Michelin (reprezentanți: S. Kon și L. Farell, avocats)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei COMP/F/2/1095 a Comisiei din 6 noiembrie 2006, adoptată în cadrul unei proceduri de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/F/38.638-BR/ESBR), de a transmite societății Manufacture Française des Pneumatiques Michelin, admisă în procedura administrativă în calitate de terț interesat, versiunea neconfidențială a Comunicării privind obiecțiunile din 6 aprilie 2006, adresată reclamantei

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Polimeri Europa SpA să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cele efectuate de Comisie și de Manufacture Française des Pneumatiques Michelin în cadrul prezentei proceduri, precum și cele efectuate de Comisie în cadrul procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/43

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 27 iunie 2008 — Denka International/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-30/07) (1)

(„Acțiune în anulare - Directiva 2006/92/CE - Limitele maxime aplicabile reziduurilor de diclorvos - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate’)

(2008/C 223/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Denka International BV (Barneveld, Țările de Jos) (reprezentanți: K. Van Maldegem și C. Mereu, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Parpala și B. Doherty, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Directivei 2006/92/CE a Comisiei din 9 noiembrie 2006 de modificare a anexelor la Directivele 76/895/CEE, 86/362/CEE și 90/642/CEE ale Consiliului în ceea ce privește în ceea ce privește limitele maxime aplicabile reziduurilor de captan, diclorvos, etion și folpet (JO L 311, p. 31).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Denka International BV suportă propriile cheltuieli și pe cele ale Comisiei.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/43

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — Pfizer/OAPI — Isdin (FOTOPROTECTOR ISDIN)

(Cauzele conexate T-354/07 — T-356/07) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere în anulare - Decădere - Nepronunțare asupra fondului’)

(2008/C 223/75)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Pfizer Ltd (Sandwich, Kent, Regatul Unit) (reprezentanți: V. von Bomhard, A. Renck, T. Dolde, avocați și M. Hawkins, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: Ó. Mondéjar Ortuño, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Isdin, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: M. Esteve Sanz, avocat)

Obiectul

Trei acțiuni introduse împotriva deciziilor Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 iunie 2007 (cauzele R 567/2006-1, R 566/2006-1 și, respectiv, R 565/2006-1) privind o procedură de anulare între Pfizer Ltd și Isdin, SA

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă Isdin, SA să suporte atât propriile cheltuieli de judecată cât și cheltuielile efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI). Pfizer Ltd suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/44

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 11 iulie 2008 — WellBiz/OAPI — Wild (WELLBIZ)

(Cauza T-451/07) (1)

(„Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțarea asupra fondului’)

(2008/C 223/76)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: WellBiz Verein (Eschen, Liechtenstein) (reprezentant: M. Schnetzer, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Rudolf Wild GmbH & Co. KG (Eppelheim, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 2 octombrie 2007 (cauza R 1575/2006-1) privind o procedură de opoziție între WellBiz Verein și Rudolf Wild GmbH & Co. KG.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului cauzei.

2)	Obligă reclamanta și pârâtul să suporte propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/44

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 — Volkswagen/OAPI (Conturul unui autovehicul cu faruri)

(Cauza T-9/08) (1)

(„Marcă comunitară - Renunțare la înregistrarea națională - Nepronunțare asupra fondului’)

(2008/C 223/77)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Volkswagen AG (Wolfsburg, Germania) (reprezentanți: H.-P. Schrammek, C. Drzymalla, S. Risthaus și R. Jepsen, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 6 noiembrie 2007 (cauza R 1306/2007-4) privind o înregistrare internațională a mărcii figurative reprezentând conturul unui autovehicul cu faruri, în temeiul Protocolului privind Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, semnat la Madrid la 27 iunie 1989.

Dispozitivul

1)	Tribunalul constată nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/45

Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Gosselin World Wide Moving NV/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-208/08)

(2008/C 223/78)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Gosselin World Wide Moving NV (Deurne, Belgia) (reprezentanți: F. Wijckmans, advocaat, S. De Keer, avocate)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38543 — Servicii internaționale de mutare), comunicată reclamantei la 25 martie 2008, în măsura în care se aplică reclamantei;

—

în subsidiar, anularea articolului 1 din decizie, în măsura în care se aplică reclamantei și în măsura în care se constată o încălcare continuă săvârșită de reclamantă în perioada 31 ianuarie 1992-18 septembrie 2002, precum și reducerea amenzii aplicate reclamantei prin articolul 2, în conformitate cu modificarea duratei încălcării;

—	în subsidiar, anularea articolului 2 litera (e) din decizie, în măsura în care aplică reclamantei, pentru argumentele invocate în al doilea și/sau în al treilea motiv, precum și reducerea corespunzătoare a amenzii aplicate reclamantei prin articolul 2;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că decizia încalcă articolul 81 CE. Prin intermediul primului aspect al acestui motiv, reclamanta susține că nu s-a dovedit de către Comisie că fapta care putea să-i fie imputată trebuie calificată drept o restrângere sensibilă a concurenței în sensul articolului 81 CE. Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamanta susține că nu s-a dovedit de către Comisie că acordul la care ar fi participat este susceptibil să aducă atingere în mod considerabil comerțului între statele membre.

În subsidiar, prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că decizia a încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003 (1), articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17/62 (2) și Orientările privind calcularea amenzilor (3). Comisia a încălcat aceste dispoziții în ceea ce privește stabilirea gravității încălcării și a duratei încălcării, stabilirea valorii aferente vânzărilor care au stat la baza stabilirii cuantumului de bază al amenzii și, în sfârșit, în cadrul calculării amenzii, Comisia nu a luat în considerare circumstanțele atenuante referitoare la reclamantă.

În subsidiar, prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că a fost încălcat principiul egalității de tratament, în special în ceea ce privește stabilirea gravității încălcării și a valorii aferente vânzărilor care au fost avute în vedere la calcularea amenzii.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2) Regulamentul nr. 17, primul regulament de punere în aplicare a articolelor 85 și 86 din tratat (JO 13, p. 204, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 3).

(3) Orientări privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială 08/vol. 4, p. 264).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/45

Acțiune introdusă la 6 iunie 2008 — Strack/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-221/08)

(2008/C 223/79)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Guido Strack (Köln, Germania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei adoptate de Comisia Europeană, efectiv sau implicit în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, în cadrul soluționării cererilor de acces la documente ale reclamantului, din 18 și 19 ianuarie 2008 și a cererilor sale de confirmare din 22 februarie 2008, din 18 aprilie 2008 și, în special, din 21 aprilie 2008 și în special a deciziei Comisiei din 19 mai 2008, în măsura în care acestea resping, în tot sau în parte, cererile reclamantului;

—	obligarea Comisiei Europene la plata de despăgubiri către reclamant, pentru prejudiciile imateriale și morale suferite de acesta ca urmare a modului de soluționare a cererii sale, sub forma unei sume adecvate, însă cel puțin a unei despăgubiri simbolice de 1 euro;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

La 18 și la 19 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat Comisiei accesul la numeroase documente. Acesta a formulat acțiunea de față, pentru că accesul la aceste documente nu i-a fost acordat, cel puțin în parte, în termenele prevăzute în acest scop.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul arată, în special, că pârâta a încălcat articolul 255 CE, precum și Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1). În plus, reclamantul invocă încălcarea principiilor bunei administrări, încălcarea articolelor 41 și 42 din Carta drepturilor fundamentale, precum și a principiilor referitoare la necesitatea motivării deciziilor de respingere în conformitate cu articolul 253 CE.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/46

Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Sanatur/OAPI — Sektkellerei Schloss Wachenheim (life light)

(Cauza T-222/08)

(2008/C 223/80)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Sanatur GmbH (Singen, Germania) (reprezentant: M. Wiume, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Sektkellerei Schloss Wachenheim AG (Trier, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 6 martie 2008 în cauza R 1257/2006-1;

—	modificarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului;

—	obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efecuate în procedura de recurs în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „life light” pentru produse din clasa 32 (cererea de înregistrare nr. 3 192 481).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Sektkellerei Schloss Wachenheim AG.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca germana figurativă „LIGHT live” pentru produse din clasa 32 (marca nr. 302 00 216).

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât nu există risc de confuzie între mărcile în conflict.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. I, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/46

Acțiune introdusă la 12 iunie 2008 — Iranian Tobacco Company/OAPI — AD Bulgartabac (Bahman)

(Cauza T-223/08)

(2008/C 223/81)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamant: Iranian Tobacco Company (Teheran, Iran) (reprezentant: M. Beckensträter, Rechtsanwältin)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: AD Bulgartabac Holding (Sofia, Bulgaria)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs din 10 aprilie 2008 — R 709/2007-1, notificată la 15 aprilie 2008;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată recuperabile, care includ cheltuielile efectuate în cadrul procedurii inițiale, inclusiv cele efectuate de către intervenientă,

—	în subsidiar, în urma anulării Deciziei din 10 aprilie 2008 și a celei din 7 martie 2007 — 1415 — declararea faptului că cererea intervenientei din 8 noiembrie 2005 era inadmisibilă.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „Bahman” pentru produse și servicii din clasa 34 (marca comunitară nr. 427 336)

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: AD Bulgartabac Holding

Decizia diviziei de anulare: declară nulitatea mărcii comunitare vizate

Decizia camerei de recurs: respinge recursul reclamantei

Motivele invocate: neluarea în considerare din oficiu a condițiilor de admisibilitate pe care trebuia să le respecte cererea formulată de AD Bulgartabac Holding, ceea ce constituie o încălcare a dreptului comunitar, respectiv a Regulamentului (CE) nr. 40/94 (1) și a altor principii procedurale.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994 L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/47

Acțiune introdusă la 13 iunie 2008 — Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH/OAPI — Schwarzbräu GmbH (ALASKA)

(Cauza T-225/08)

(2008/C 223/82)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH (Ebersburg, Germania) (reprezentant: P. Wadenbach, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Schwarzbräu GmbH (Zusmarshausen, Deutschland)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 aprilie 2008 (cauza R 877/2004-4);

—	radierea completă a mărcii comunitare nr. 505 552 „ALASKA” din cauza existenței unui motiv absolut de refuz;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

—	în subsidiar față de capătul al doilea de cerere, declararea nulității mărcii comunitare nr. 505 552 „ALASKA” cel puțin în privința următoarelor produse: „Ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice din clasa 32”.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „ALASKA” pentru produse din clasa 32 (marca comunitară nr. 505 552).

Titularul mărcii comunitare: Schwarzbräu GmbH.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității mărcii vizate

Decizia camerei de recurs: respinge recursul reclamantei.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 literele (b), (c) și (g) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1).

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 2004 L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/47

Acțiune introdusă la 13 iunie 2008 — Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH/OAPI — Schwarzbräu GmbH (Alaska)

(Cauza T-226/08)

(2008/C 223/83)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Mineralbrunnen Rhön-Sprudel Egon Schindel GmbH (Ebersburg, Germania) (reprezentant: P. Wadenbach, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Schwarzbräu GmbH (Zusmarshausen, Germania)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 aprilie 2008 (cauza R 1124/2004-4);

—	radierea completă a mărcii comunitare nr. 505 503 „Alaska” din cauza existenței unui motiv absolut de refuz

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

—	în subsidiar față de capătul al doilea de cerere, declararea nulității mărcii comunitare nr. 505 503 „Alaska” cel puțin în privința următoarelor produse: „Ape minerale și gazoase și alte băuturi nealcoolice din clasa 32”.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „Alaska” pentru produse din clasa 32 (marca comunitară nr. 505 503).

Titularul mărcii comunitare: Schwarzbräu GmbH.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Decizia diviziei de anulare: admite în parte cererea de declarare a nulității mărcii vizate.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată și respinge cererea de declarare a nulității mărcii vizate.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 literele (b), (c) și (g) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1).

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 2004 L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/48

Acțiune introdusă la 17 iunie 2008 — Asenbaum Fine Arts Ltd/OAPI (WIENER WERKSTÄTTE)

(Cauza T-230/08)

(2008/C 223/84)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Asenbaum Fine Arts Ltd (London, Regatul Unit) (reprezentant: P. Vögel, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—

Modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 10 aprilie 2008 (cauza R 1573/2006-4) în sensul admiterii în tot a recursului formulat de reclamantă la 29 noiembrie 2006 sau, în subsidiar, a admiterii acestuia în parte, în privința claselor 6, 11 [cu excepția lămpilor (electrice), a veiozelor, a plafonierelor și a lampadarelor], 14 (cu excepția bombonierelor) și 34;

în subsidiar, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre completarea procedurii Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate în recurs.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „WIENER WERKSTÄTTE” pentru produse din clasele 6, 11, 14, 16, 20, 21 și 34 (cererea de înregistrare nr. 4 133 501)

Decizia examinatorului: respinge înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca solicitată nu este nici descriptivă, nici lipsită de caracter distinctiv.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/49

Acțiune introdusă la 17 iunie 2008 — Asenbaum Fine Arts/OAPI (WIENER WERKSTÄTTE)

(Cauza T-231/08)

(2008/C 223/85)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Asenbaum Fine Arts (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: P. Vögel, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—

Modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 10 aprilie 2008 (R 1571/2006-4) în sensul admiterii în totalitate a opoziției reclamantei din 29 noiembrie 2006;

în subsidiar, anularea deciziei contestate și trimiterea recursului la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne pentru completarea procedurii;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „WIENER WERKSTÄTTE” pentru produse din clasa 14 (cererea de înregistrare nr. 4 207 783).

Decizia examinatorului: respinge cererea de întregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca a cărei înregistrare s-a solicitat nici nu este descriptivă, nici nu este lipsită de caracter distinctiv.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/49

Acțiune introdusă la 16 iunie 2008 — MPDV Mikrolab/OAPI (ROI ANALYZER)

(Cauza T-233/08)

(2008/C 223/86)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: MPDV Mikrolab GmbH, Mikroprozessordatenverarbeitung und Mikroprozessorlabor (Mosbach, Germania) (reprezentant: W. Göpfert, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs pronunțată la 15 aprilie 2008 în cauza R 1525/2006-4;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „ROI ANALYZER” pentru produse și servicii din clasele 9, 35 și 42 (cererea de înregistrare nr. 4 866 042)

Decizia examinatorului: respinge în parte înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca solicitată nu este lipsită de caracter distinctiv și nu există obligația de disponibilitate în privința acesteia.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/49

Acțiune introdusă la 16 iunie 2008 — HPA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-236/08)

(2008/C 223/87)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Hoofdproductschap Akkerbouw (Haga, Olanda) (reprezentant: R. J. M. van den Tweel)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Constatarea inexistenței sau, în subsidiar, anularea Deciziei C(2006)7093/6 a Comisiei din 19 decembrie 2006 privind recuperarea creanței nr. 3240206544, care urmează a fi plătită în solidar de membrii Grupului European de Interes Economic (GEIE) Euroterroirs, în cadrul proiectului 93.EU.06.002 referitor la realizarea unui studiu de inventariere a patrimoniului european de produse agricole și alimentare tipice și regionale (produse locale), cel puțin în măsura în care Hoofdproductschap Akkerbouw este obligată în solidar la restituirea întregului cuantum al creanței menționate;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă recuperarea creanței de la Euroterroirs, impusă prin Decizia Comisiei din 14 august 2000. Potrivit reclamantei, ar trebui să se constate inexistența deciziei atacate, cel puțin în măsura în care prin aceasta reclamanta este obligată în solidar la restituirea întregului cuantum al creanței, întrucât decizia este viciată prin erori grave și vădite. Totodată, reclamanta susține că lipsa de efecte juridice a deciziei poate fi constatată și după expirarea termenului de recurs.

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că a fost încălcat Regulamentul nr. 2137/85 (1), întrucât nu a fost niciodată membră a Grupului European de Interes Economic (GEIE) Euroterroirs, astfel încât nu poate să răspundă în această calitate.

În al doilea rând, reclamanta susține că i-a fost încălcat dreptul de a fi ascultată. Comisia nu i-a dat posibilitatea să își prezinte poziția înainte de emiterea deciziei atacate și i-a notificat decizia din 14 august 2000 numai odată cu decizia contestată de recuperare a creanței.

În al treilea rând, reclamanta invocă încălcarea principiului proporționalității. Comisia ar fi stabilit că reclamanta trebuia să răspundă în solidar, abia după șase ani de la constatarea creanței, fără a lua mai întâi măsurile adecvate împotriva grupului Euroterroirs însuși, împotriva Conseil national des Arts Culinaires (CNAC) din Franța, membru fondator al Euroterroirs, care asigură și conducerea acestuia, sau împotriva Franței, ca stat membru. În plus, potrivit reclamantei, experții olandezi angajați pentru anumite activități de inventariere în anul 1994/1995 în cadrul proiectului Euroterroirs ar fi primit o remunerație de numai 13 055 euro.

În sfârșit, recuperarea creanței este prescrisă, întrucât Comisia a transmis către Euroterroirs nota de debit contestată la 28 septembrie 2000 fără a informa reclamanta, în termen, cu privire la acțiunile pe care l-ar putea întreprinde pentru întreruperea prescripției.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) (JO L 199, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 83).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/50

Acțiune introdusă la 19 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Commune de Valbonne

(Cauza T-238/08)

(2008/C 223/88)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Escobar Guerrero, agent, și E. Bouttier, avocat)

Pârâtă: Commune de Valbonne

Concluziile reclamantei

—	Obligarea Commune de Valbonne, reprezentată de primarul său în funcție, la plata către reclamantă a unui cuantum de 18 619,38 EUR corespunzând sumei principale de 14 261,29 EUR și sumei de 4 358,09 EUR dobânzi de întârziere scadente la 31 mai 2008;

—	obligarea Commune de Valbonne la plata sumei de 5 000 EUR în scopul acoperirii cheltuielilor pe care le-a efectuat pentru recuperarea creanței sale;

—	obligarea Commune de Valbonne la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

Comisia a încheiat cu Commune de Valbonne în Franța, cu Commune de Fermo în Italia și cu grupul european de interes economic ARCHI-MED, pentru anii 1998 și 1999, un contract de cercetare și formare privind un proiect de instruire reciprocă între orașul Valbonne și provincia Di Ascoli Piceno, denumit „VALASPI MM 1027”.

Comunele și ARCHI-MED s-au angajat, printre altele, să transmită Comisiei un raport final. Întrucât acestea nu au transmis raportul menționat după ce au fost puse în întârziere de Comisie, aceasta a concluzionat că respectivii contractanți nu și-au respectat obligațiile care le reveneau în temeiul contractului și a încetat contractul solicitând rambursarea unei părți din sumele plătite în avans de Comisie, majorate cu dobânzi.

Confruntată cu insolvabilitatea ARCHI-MED, Comisia solicită obligarea pârâtei la plata sumelor datorate, în măsura în care contractanții sunt ținuți împreună și solidar la executarea contractului.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/51

Acțiune introdusă la 23 iunie 2008 — Konsum Nord/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-244/08)

(2008/C 223/89)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Konsum Nord ekonomisk förening (Umeå, Suedia) (reprezentant: U. Öberg, advokat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea în întregime a Deciziei C(2008) 311 final a Comisiei din 30 ianuarie 2008 privind ajutorul de stat acordat de Suedia pentru Konsum Jämtland ekonomisk förening

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Decizia din 30 ianuarie 2008 privind ajutorul de stat nr. C 35/2006 (fost NN 37/2006) acordat de Suedia pentru Konsum Jämtland ekonomisk förening, care a fuzionat cu reclamanta în 2006, Comisia a stabilit că vânzarea de către municipalitatea comunei Åre a unor părți dintr-un teren fără construcții pentru 2 milioane de SEK în loc de 6,6 milioane de SEK, sumă ce fusese oferită de un concurent al Konsum Jämtland, Lidl, constituie un ajutor de stat contrar articolului 87 CE.

Potrivit argumentelor invocate de reclamantă în susținerea acțiunii sale, Comisia a comis o serie de aprecieri greșite cu ocazia calificării ca ajutor de stat a vânzării în discuție, întrucât:

—	Comisia a stabilit în mod incorect că vânzarea nu s-a realizat la prețul pieței și constituie așadar un avantaj pentru Konsum Jämtland;

—	Comisia nu a luat în considerare faptul că vânzarea face parte dintr-o serie de tranzacții cu terenuri încheiate între diferite părți, scopul acestora fiind aplicarea planului urbanistic al localității Åre;

—	Comisia a presupus în mod incorect că oferta prezentată de către concurent, Lidl, era necondiționată, obligatorie și credibilă; și

—	Comisia a aplicat eronat principiul investitorului privat într-o economie de piață.

În continuare, reclamanta susține că, în Comunicarea Comisiei privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice (1), Comisia a încălcat propriile linii directoare și nu și-a îndeplinit obligația de investigare în condițiile în care nu a examinat toate împrejurările de fapt.

În final, reclamanta afirmă că pretinsul ajutor de stat nu denaturează competența și nu afectează schimburile comerciale între statele membre.

(1) JO 1997 C 209, p. 3, Ediție specială 08/vol. 3, p. 56.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/51

Acțiune introdusă la 20 iunie 2008 — Iranian Tobacco/OAPI — AD Bulgartabac (TIR 20 FILTER CIGARETTES)

(Cauza T-245/08)

(2008/C 223/90)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Iranian Tobacco Company (Teheran, Iran) (reprezentant: M. Beckensträter, Rechtsanwältin)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: AD Bulgartabac Holding (Sofia, Bulgaria)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs din 11 aprilie 2008 — R 798/20071 — comunicată la 21 aprilie 2008;

—	obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată recuperabile, inclusiv cele efectuate în procedura principală și cele efectuate de pârât;

—	în subsidiar, anularea Deciziei din 11 aprilie 2008 și a celei din 7 martie 2007 — 1414C și constatarea inadmisibilității cererii formulate de intervenientă la 8 noiembrie 2005.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „TIR 20 FILTER CIGARETTES” pentru produse din clasa 34 (cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 400 804).

Titularul mărcii comunitare: reclamanta.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: AD Bulgartabac Holding.

Decizia diviziei de anulare: declară nulitatea mărcii comunitare în discuție.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul formulat de reclamantă.

Motivele invocate: condițiile de admisibilitate care trebuiau analizate din oficiu cu privire la cererea formulată de AD Bulgartabac Holding nu au fost luate în considerare, fiind încălcate astfel dreptul comunitar, Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1) și alte norme de procedură.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/52

Recurs introdus la 23 iunie 2008 de Frantisek Doktor împotriva Hotărârii pronunțate la 16 aprilie 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-73/07, Doktor/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-248/08 P)

(2008/C 223/91)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Frantisek Doktor (Bratislava, Slovacia) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocats)

Cealaltă parte în proces: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentului

—	Anularea Hotărârii pronunțate de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene la 16 aprilie 2008 în cauza F-73/07;

—	admiterea concluziilor privind anularea și despăgubirile, prezentate de recurent în primă instanță;

—	obligarea pârâtului din primă instanță la suportarea în întregime a cheltuielilor de judecată aferente acțiunii în anulare și recursului.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 16 aprilie 2008, pronunțate în cauza Doktor/Consiliul, F-73/07, de respingere a acțiunii prin care recurentul solicitase, pe de o parte, anularea deciziei Consiliului de concediere a sa la sfârșitul perioadei de probă și, pe de altă parte, daune interese pentru repararea prejudiciului profesional, financiar și moral pe care pretinde că l-a suferit.

În susținerea recursului, recurentul arată că TFP (i) a denaturat anumite elemente de probă, printre altele întemeindu-și mai multe constatări pe o apreciere materială inexactă a înscrisurilor de la dosar care îi fuseseră prezentate; (ii) a încălcat dreptul la apărare al recurentului prin faptul că nu a luat în considerare sau nu a răspuns la mai multe elemente sau argumente expuse în fața sa și (iii) a săvârșit două erori de drept în ceea ce privește interpretarea dreptului comunitar referitor la dreptul recurentului de a-și desfășura perioada de probă în condiții normale și la posibilitatea administrației de a completa motivarea unui act cauzator de prejudiciu în etapa procedurii scrise din fața instanțelor comunitare.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/52

Acțiune introdusă la 26 iunie 2008 — Vion NV/OAPI (PASSION FOR BETTER FOOD)

(Cauza T-251/08)

(2008/C 223/92)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Vion NV (Best, Țările de Jos) (reprezentant: A. Klinger, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 25 aprilie 2008 (cauza R 562/2007-4);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „PASSION FOR BETTER FOOD” pentru produse din clasele 5, 29 și 30 (cererea de înregistrare nr. 5 039 946).

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât marca solicitată are caracter suficient de distinctiv.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 2004 L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/53

Acțiune introdusă la 26 iunie 2008 — Associazione Giullemanidallajuve/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-254/08)

(2008/C 223/93)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Associazione Giullemanidallajuve (Garibaldi, Italia) (reprezentanți: L. Misson, G. Ernes și A. Kettels, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Constatarea abținerii de a acționa a Comisiei Comunităților Europene;

—	obligarea acesteia să își exercite competența și să răspundă la plângerea depusă de reclamantă în mai 2007;

—	formularea tuturor precizărilor necesare în acest scop.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta susține că Comisia nu și-ar fi îndeplinit obligația de a acționa prin aceea că nu a luat poziție, după ce i s-a solicitat acest lucru, față de plângerea depusă de reclamantă la Comisie în mai 2007 cu privire la pretinsele încălcări ale articolelor 81 CE și 82 CE săvârșite de Federazione Italiana Giuoco Calcio (FIGC), Comitato Olimpico Nazionale Italiano (CONI), Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA) și Fédération Internationale de Football Association (FIFA).

Reclamanta apreciază că scrisoarea care i-a fost adresată de Comisie în martie 2008 ca urmare a invitației de a acționa și prin care era informată că dosarul său era în lucru nu ar constitui o luare de poziție, în măsura în care prin scrisoare nu se ofereau răspunsuri privind fondul cererilor formulate de reclamantă.

În plus, reclamanta susține că, în domeniul concurenței, o persoană care formulează o plângere are dreptul la studierea aprofundată a plângerii sale de către Comisie, precum și la o luare de poziție motivată.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/53

Acțiune introdusă la 30 iunie 2008 — Biotronik/OAPI (BioMonitor)

(Cauza T-257/08)

(2008/C 223/94)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Biotronik Meß- und Therapiegeräte GmbH (Berlin, Germania) (reprezentanți: U. Sander și R. Böhm, Rechtsanwälte)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs din Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 24 aprilie 2008 în cauza R 466/2007-4;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „BioMonitor” pentru produse și servicii din clasele 9, 10 și 38, nomenclatură restrânsă ulterior la produse din clasa 10 (cererea de înregistrare nr. 4 556 023)

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), în măsura în care marca solicitată nici nu este lipsită de caracter distinctiv, nici nu are caracter descriptiv.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/54

Acțiune introdusă la 30 iunie 2008 — Rath/OAPI — Portela & Ca. (DIACOR)

(Cauza T-258/08)

(2008/C 223/95)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Matthias Rath (Cape Town, Africa de Sud) (reprezentanți: U. Vogt, C. Kleiner și S. Ziegler, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Portela & Ca., SA (Mamede do Coronado, Portugalia)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 aprilie 2008 din cauza R 1630/2006-2 și

—	obligarea pârâtului și, eventual, a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamantul

Marca comunitară vizată: marca verbală „DIACOR” pentru produse și servicii din clasele 5, 16 și 41

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca portugheză „DIACOL” înregistrată sub nr. 137 311 pentru produse din clasa 79, în conformitate cu clasificarea națională a produselor, în vigoare la data înregistrării

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele contestate din clasa 5

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: 1) încălcarea articolului 22 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei (1) întrucât mai multe înscrisuri depuse de cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs nu erau redactate în limba engleză și nicio traducere a acestora nu a fost pusă la dispoziția reclamantului pentru a aprecia conținutul elementelor probatorii; 2) încălcarea articolului 43 alineatul (2) și (3) din Regulamentul Consiliului nr. 40/94, întrucât camera de recurs a apreciat în mod eronat că cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a prezentat suficiente elemente probatorii pentru a dovedi utilizarea mărcii anterioare în Portugalia pentru toate produsele pentru care a fost înregistrată; 3) încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul Consiliului nr. 40/94, întrucât mărcile în conflict nu prezintă similitudini vizuale, fonetice sau conceptuale de natură să dea naștere unui risc de confuzie.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/54

Acțiune introdusă la 3 iulie 2008 — Indo Internacional/OAPI — Visual (VISUAL MAP)

(Cauza T-260/08)

(2008/C 223/96)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Indo Internacional, SA (Sant Cugat del Vallės, Spania) (reprezentanți: X. Fàbrega Sabaté și M. Curell Aguilà, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Visual SA (Saint Apollinaire, Franța)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 15 aprilie 2008 pronunțată în cauza R 700/2007-1; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „VISUAL MAP” pentru servicii din clasa 44 — cererea nr. 393 2936

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: înregistrarea franceză nr. 043 303 854 a mărcii verbale „VISUAL” pentru servicii din clasa 44

Decizia diviziei de opoziție: respinge cererea de înregistrare a mărcii comunitare în întregime

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât nu există risc de confuzie între mărcile în conflict.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/55

Acțiune introdusă la 8 iulie 2008 — Canon Communications/OAPI — Messe Düsseldorf (MEDTEC)

(Cauza T-262/08)

(2008/C 223/97)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Canon Communications LLC (Los Angeles, Statele Unite) (reprezentant: M. Mak, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Messe Düsseldorf GmbH (Düsseldorf, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 aprilie 2008 din cauza R 218/2005-1; și

—	obligarea pârâtului/a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Canon Communications LLC

Marca comunitară vizată: marca verbală „MEDTEC” pentru produse și servicii din clasele 16, 35 și 41

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: înregistrarea germană nr. 39 975 563 a mărcii verbale „Metec” pentru produse și servicii din clasele 16, 35 și 41; înregistrarea internațională nr. 752 637 a mărcii verbale „Metec” pentru produse și servicii din clasele 16, 35 și 41

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția cu privire la toate produsele și serviciile contestate

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: decizia camerei de recurs ar trebui anulată pentru motivul că este foarte posibil ca mărcile naționale invocate în sprijinul opoziției să fie nule; în subsidiar, încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât nu există similitudine între serviciile vizate și prin urmare nu există risc de confuzie între mărcile în conflict sau, în subsidiar, serviciile vizate nu sunt suficient de similare pentru a se reține că există un risc de confuzie. În subsidiar, să se arate că atunci când nu a luat în considerare faptul că publicul vizat este foarte specializat și că, prin urmare, nu va face confuzie între mărcile în conflict, camera de recurs a săvârșit o eroare. În sfârșit, ca motiv invocat în subsidiar, să se arate că atunci când nu a luat în considerare faptul că cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a tolerat utilizarea de către reclamantă a mărcii comunitare vizate mai mult de cinci ani, camera de recurs a săvârșit o eroare.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/55

Acțiune introdusă la 7 iulie 2008 — Becker Flugfunkwerk/OAPI — Harman Becker Automotive Systems (BECKER AVIONIC SYSTEMS)

(Cauza T-263/08)

(2008/C 223/98)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Becker Flugfunkwerk GmbH (Rheinmünster, Germania) (reprezentant: O. Griebenow, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Harman Becker Automotive Systems GmbH (Karlsbad, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 10 aprilie 2008 în cauza R 398/2007-1 și

—	respingerea opoziției nr. B 484 503 referitoare la cererea nr. 1 829 563 de înregistrare a unei mărci comunitare.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „BECKER AVIONIC SYSTEMS” pentru produse din clasa 9, cererea nr. 1 829 563.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: înregistrarea nr. 1 258 929 din Regatul Unit a mărcii verbale „BECKER” pentru produse din clasa 9; înregistrarea germană nr. 1 039 843 a mărcii figurative „BECKER” pentru produse din clasa 9; înregistrarea germană nr. 1 016 927 a mărcii figurative „BECKER” pentru produse din clasa 37; înregistrarea finlandeză nr. 116 880 a mărcii verbale „BECKER” pentru produse din clasa 9; înregistrarea elenă nr. 82339 a mărcii verbale „BECKER” pentru produse din clasa 9; înregistrarea internațională nr. 473 178 a mărcii verbale „BECKER” pentru produse din clasa 9.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția cu privire la toate produsele vizate.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât nu există niciun risc de confuzie între mărcile în conflict.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/56

Acțiune introdusă la 4 iulie 2008 — Germania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-265/08)

(2008/C 223/99)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și Rechtsanwalt U. Karpenstein)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C(2008) 1690 final a Comisiei din 30 aprilie 2008 privind reducerea cuantumului provenind din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) pentru un program operațional în regiunea de obiectiv 1 a landului Turingia în Republica Federală Germania (1994-1999);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin decizia atacată, Comisia a redus sprijinul financiar acordat în temeiul FEDER pentru programul operațional în regiunea de obiectiv 1 a landului Turingia în Republica Federală Germania (1994-1999).

Reclamanta invocă patru motive în susținerea acțiunii sale.

Aceasta critică în primul rând neluarea în considerare de către Comisie în mod corect a unor elemente de fapt importante în legătură cu punctul 2.1 din programul operațional respectiv (măsuri de sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii: susținerea investițiilor productive).

În al doilea rând, reclamanta invocă o încălcare a articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 (1) în măsura în care nu ar exista nereguli în sensul acestei dispoziții. În acest context, reclamanta arată în special că această dispoziție nu autorizează Comisia să efectueze corecții financiare pentru erori ale administrației sau ale sistemelor administrative și de control presupus insuficiente.

În plus, reclamanta afirmă că pârâta nu este autorizată în temeiul Regulamentului nr. 4253/88 să efectueze corecții financiare extrapolate întrucât articolul 24 din această dispoziție privește cazuri concrete și sume cifrabile și nu concluzii ipotetice de lipsuri sistematice ale administrației deduse dintr-o eroare administrativă descoperită.

Reclamanta critică în sfârșit faptul că, dacă s-ar admite legalitatea corecțiilor financiare extrapolate, ar exista o încălcare a articolelor 23 și 24 din Regulamentul nr. 4253/88 întrucât extrapolările ar fi incorecte. Reclamanta arată în această privință că pârâta nu ar fi putut efectua extrapolări plecând de la o analiză a Curții de Conturi a Comunităților Europene cu privire la punctele slabe, în sensul că pârâta ar avea o parte de răspundere cu privire la propriile critici și că extrapolările în litigiu ar încălca principiul proporționalității.

(1) Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 4253/88 din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente, pe de altă parte (JO L 374, p. 1).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/57

Acțiune introdusă la 11 iulie 2008 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-274/08)

(2008/C 223/100)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: S. Fiorentino, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei 2008/396/CE [notificată cu numărul C(2008) 1711] a Comisiei din 30 aprilie 2008 privind închiderea conturilor agențiilor de plată ale statelor membre în ceea ce privește cheltuielile finanțate prin Fondul european de garantare agricolă (FEGA), pentru exercițiul financiar 2007

Motivele și principalele argumente

Decizia care face obiectul prezentei acțiuni este atacată în măsura în care include dobânzile în cheltuielile imputabile din bugetul statului italian, în sensul articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/05, în special în măsura în care calculează dobânzi, începând de la data plății sumelor nedatorate, pentru sume care nu au fost recuperate în termen de 8 ani de la data primului proces-verbal administrativ sau judecătoresc, procedura judecătorească fiind în curs la instanțele naționale, din care 50 % sunt suportate de statul membru și 50 % din bugetul Comunității.

În susținerea acțiunii, guvernul reclamant invocă încălcarea articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/05. Această dispoziție nu ar putea fi interpretată în sensul că trebuie imputate dobânzile, în cazul în care recuperarea este contestată pe cale judecătorească, fie pentru că textul alineatului (5) nu prevede acest lucru [spre deosebire de alineatul (1)], fie pentru că termenul de la care curg dobânzi poate fi stabilit numai pe cale judecătorească.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/57

Acțiune introdusă la 11 iulie 2008 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-275/08)

(2008/C 223/101)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: S. Fiorentino, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei C(2008) 1709 final a Comisiei din 30 aprilie 2008 privind închiderea conturilor anumitor agenții de plată din Germania, Italia și Slovacia în ceea ce privește cheltuielile finanțate prin Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), pentru exercițiul financiar 2007, în măsura în care calculează dobânzi pentru sumele pe care trebuie să le plătească statul italian în sensul articolului 12 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/05, în special în măsura în care calculează dobânzi, de la data plății nedatorate, pentru sume care nu au fost recuperate în termen de 8 ani de la data primului proces-verbal administrativ sau judecătoresc, procedura judecătorească fiind în curs la instanțele naționale, din care 50 % sunt suportate de statul membru și 50 % din bugetul Comunității

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cauza T-274/08 Republica Italiană/Comisia.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/60

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 21 februarie 2008 — Vande Velde/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-60/05) (1)

(Funcție publică - Agent contractual - Reclamație tardivă - Acțiune vădit inadmisibilă)

(2008/C 223/112)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Patricke Vande Velde (Linkebeek, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curall și G. Berscheid, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Arpio Santacruz și I. Sulce, agenți)

Obiectul

Funcție publică — Pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii introduse de reclamant, fost agent auxiliar, împotriva deciziei de stabilire a încadrării și a remunerației sale în calitate de agent contractual precum și, pe de altă parte, o cerere de daune-interese (fostă T-268/05)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 229, 17.9.2005, p. 30 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene cu numărul T-268/05 și transferată la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene prin Ordonanța din 15.12.2005).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/60

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 21 februarie 2008 — Arana de la Cal/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-63/05) (1)

(Funcție publică - Agent contractual - Reclamație tardivă - Acțiune vădit inadmisibilă)

(2008/C 223/113)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Miriam Arana de la Cal (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curall și G. Berscheid, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Arpio Santacruz și I. Sulce, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii introduse de reclamantă, fost agent auxiliar, împotriva deciziei de stabilire a încadrării și a remunerației sale în calitate de agent contractual precum și, pe de altă parte, o cerere de daune-interese (fostă T-271/05)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 229, 17.9.2005, p. 31 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene cu numărul T-271/05 și transferată la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene prin Ordonanța din 15.12.2005).

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/61

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 21 aprilie 2008 — Boudova și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-78/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Numire - Încadrare în grad - Agenți auxiliari numiți funcționari - Concursuri publicate înainte de intrarea în vigoare a noului statut - Act cauzator de prejudiciu - Admisibilitatea acțiunii)

(2008/C 223/115)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Stanislava Boudova și alții (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: M.-A. Lucas, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curall și G. Berscheid, agenți)

Obiectul

Anularea deciziei de respingere a cererilor de revizuire a încadrării în grad a reclamanților, foști agenți auxiliari numiți funcționari în urma reușitei la concursurile generale pentru gradele B5/B4 — Cerere de daune-interese.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 247, 20.10.2007, p. 42.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/61

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 26 iunie 2008 — Nijs/Curtea de Conturi a Comunităților Europene

(Cauza F-108/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță - Expunere sumară a motivelor invocate în cererea introductivă - Lipsa plângerii prealabile - Inadmisibilitate vădită)

(2008/C 223/116)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bart Nijs (Bereldange, Luxemburg) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Anularea Deciziei Curții de Conturi a Comunităților Europene de reînnoire a mandatului secretarului general al Curții pentru o perioadă de șase ani, cu începere de la 1 iulie 2007, și, în subsidiar, decizia AIPN de a nu-l promova pe reclamant în gradul LA5 în cadrul exercițiului de promovare 2004 ca urmare a pronunțării Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 3 octombrie 2006, Nijs/Curtea de Conturi (T-171/05).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Obligă pe domnul Nijs la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 26.1.2008, p. 56.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/62

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 26 iunie 2008 — Nijs/Curtea de Conturi a Comunităților Europene

(Cauza F-136/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Plângere prealabilă - Lipsă - Termen de introducere a acțiunii - Introducere tardivă - Inadmisibilitate vădită)

(2008/C 223/117)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bart Nijs (Bereldange, Luxemburg) (reprezentanți: inițial F. Rollinger, ulterior F. Rollinger și A. Hertzog, avocați)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Anularea, pe de o parte, a Deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) din 5 septembrie 2007, de retrogradare a reclamantului în gradul AD 9 a cincea treaptă, ca urmare a unei proceduri disciplinare, iar pe de altă parte, a deciziilor de suspendare a sa din funcțiile deținute, de inițiere a unei anchete administrative împotriva sa și de nepromovare a sa în gradul AD 11 în anul 2007 — Cerere de reparare a prejudiciului moral și material

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Obligă pe domnul Nijs la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 79, 29.3.2008, p. 37.

30.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 223/62

Acțiune introdusă la 30 iunie 2008 — Klug/Europäische Arzneimittelagentur

(Cauza F-59/08)

(2008/C 223/119)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Bettina Klug (Wiesbaden, Germania) (reprezentant: S. Zickgraf, Rechtsanwalt)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea raportului de evaluare a reclamantei, întocmit de pârâtă pentru perioada 31 decembrie 2004-31 decembrie 2006 și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit.

Concluziile reclamantei

—	Constarea nulității raportului de evaluare a reclamantei, întocmit de pârâtă pentru perioada 31 decembrie 2004-31 decembrie 2006;

—	constatarea ilegalității neprelungirii contractului de muncă al reclamantei;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unor despăgubiri pentru prejudiciul material în cuantum de 200 000 de euro;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unor despăgubiri pentru prejudiciul moral în cuantum de 35 000 de euro.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 223

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 30 august 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2008/C 223/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 209, 15.8.2008	1