Notificare din partea României privind reciprocitatea vizelor (1)

(2008/C 19/01)

Bruxelles, 7 noiembrie 2007

Nr. ref. 9752

Reprezentanța Permanentă a României la Uniunea Europeană prezintă complimentele sale Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene și, ca urmare a Notei verbale nr. 1629 din 21 februarie 2007 a Reprezentanței Permanente și în baza articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului din 2 iunie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 în ceea ce privește mecanismul de reciprocitate, are onoarea de a comunica faptul că, în urma intrării în vigoare a Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Federative a Braziliei privind eliminarea regimului de vize, începând cu 11 noiembrie 2007, cetățenii români sunt exonerați de obligația de viză în caz de tranzit sau călătorii de scurtă durată.

O notificare similară a fost transmisă Comisiei Europene.

Reprezentanța Permanentă a României profită de acest prilej pentru a asigura încă o dată Consiliul Uniunii Europene de înalta sa considerație.

(1)  Prezenta notificare se publică în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului din 2 iunie 2005 (JO L 141, 4.6.2005, p. 3) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 din 15 martie 2001 (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).

DECIZIA CONSILIULUI

din 21 ianuarie 2008

de numire a membrului irlandez în Consiliul de administrație al Centrului european pentru dezvoltarea formării profesionale

(2008/C 19/02)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 337/75 al Consiliului din 10 februarie 1975 privind înființarea Centrului european pentru dezvoltarea formării profesionale, în special articolul 4 (1),

având în vedere numirea propusă de Guvernul Irlandei,

întrucât:

DECIDE:

Articol unic

Se numește următoare persoană ca membru al Consiliului de administrație al Centrului european pentru dezvoltarea formării profesionale pentru restul mandatului, care se încheie la 17 septembrie 2009:

I.   REPREZENTANTUL ORGANIZAȚIILOR PATRONALE

Irlanda: Dl Tony DONOHOE

(1)  JO L 39, 13.2.1975, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2051/2004 (JO L 355, 1.12.2004, p. 1).

(2)  JO C 240, 5.10.2006, p. 1.

Rata de schimb a monedei euro (1)

24 ianuarie 2008

(2008/C 19/03)

1 euro=

(1)  

Sursă: rata de schimb de referință publicată de către Banca Centrală Europeană.

Rezumat al deciziilor comunitare cu privire la autorizațiile de comercializare pentru medicamente de la 1 decembrie 2007 până la 31 decembrie 2007

[Publicat în conformitate cu articolul 13 sau articolul 38 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului  (1) ]

(2008/C 19/04)

—   Emiterea unei autorizații de comercializare [articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004]: Acceptare

—   Modificarea unei autorizații de comercializare [articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004]: Acceptare

—   Retragerea unei autorizații de comercializare [articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004]

—   Modificarea unei autorizații de comercializare [articolul 38 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004]: Acceptare

Persoanele care doresc să consulte raportul public de evaluare cu privire la medicamentele în cauză și deciziile referitoare la acestea sunt invitate să contacteze:

(1)  JO L 136, 30.4.2004, p. 1.

Rezumat al deciziilor comunitare cu privire la autorizațiile de comercializare pentru medicamente de la 1 decembrie 2007 până la 31 decembrie 2007

[Decizii luate în conformitate cu articolul 34 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului  (1) sau articolul 38 din Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului  (2) ]

(2008/C 19/05)

—   Emiterea, menținerea sau modificarea unei autorizații naționale de comercializare

(1)  JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

(2)  JO L 311, 28.11.2001, p. 1.

Procedură de lichidare

Decizie de deschidere a unei proceduri de lichidare cu privire la Hullberry Insurance Company Onderlinge Waarborgmaatschappij U.A. (societate mutuală)

(Publicare în temeiul articolului 14 din Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind reorganizarea și lichidarea întreprinderilor de asigurare)

(2008/C 19/06)

Procedura națională de atribuire a drepturilor de trafic aerian limitate în Italia

(2008/C 19/07)

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 847/2004 a Parlamentului European și al Consiliului privind negocierea și punerea în aplicare a acordurilor de reglementare a serviciilor aeriene dintre statele membre și țările terțe, Comisia Europeană publică următoarea procedură națională privind drepturile de trafic aerian, spre difuzare către toți transportatorii aerieni comunitari interesați, în măsura în care aceste drepturi sunt limitate în temeiul unor acorduri de reglementare a serviciile aeriene încheiate cu țări terțe.

Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2204/2002 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru ocuparea forței de muncă

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 19/08)

(1)  Cu excepția sectorului construcțiilor navale și a altor sectoare care constituie obiectul unor reguli speciale în regulamentele și directivele aplicabile tuturor ajutoarelor de stat din cadrul sectorului.

(2)  Cu excepția sectorului construcțiilor navale și a altor sectoare care constituie obiectul unor reguli speciale în regulamentele și directivele aplicabile tuturor ajutoarelor de stat din cadrul sectorului.

Informații comunicate de statele membre privind ajutoarele de stat acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 70/2001 al Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat pentru întreprinderile mici și mijlocii

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 19/09)

Notificare prealabilă a unei concentrări

(Cazul COMP/M.5015 — Sagard/BPEF/Fläkt Woods JV)

Caz care poate face obiectul procedurii simplificate

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2008/C 19/10)

(1)  JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(2)  JO C 56, 5.3.2005, p. 32.

Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

(2008/C 19/11)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea în cauză, în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

FIȘĂ REZUMAT

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„LAPIN PORON LIHA”

Nr. CE: FI/PDO/005/0352/15.7.2004

DOP ( X ) IGP ( )

Această fișă rezumat prezintă cu titlu informativ principalele elemente ale caietului de sarcini al produsului.

1.   Autoritatea competentă din statul membru:

2.   Grup:

3.   Tipul produsului:

Clasa 1.1: Carne proaspătă (inclusiv organe comestibile)

4.   Caiet de sarcini:

[rezumatul cerințelor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006]

4.1.   Denumire: „Lapin Poron liha”

4.2.   Descriere: Denumirea Lapin Poron liha este utilizată în domeniul comerțului cu produse alimentare pentru a desemna produse din carne de ren din Laponia. Această denumire se referă la carcase de animale tinere cu vârsta de sub un an, la carcase de animale adulte (femele, masculi și masculi castrați) cu vârsta de peste un an, precum și la părți ale acestora (carne tranșată). Carnea de ren din Laponia se vinde sub formă de carcase întregi, semicarcase și sferturi de carcase sau tăiată în părți de carcasă și de mușchi pentru consum direct sau pentru păstrare.

Renul (Rangifer tarandus tarandus L.) este un animal semi-sălbatic de producție din zona finlandeză de creștere a renilor, crescut după metode tradiționale de către proprietari privați. Este un animal erbivor rumegător, cu picioare lungi și cu patru degete, din familia Cervidae.

Carnea de ren este fragedă, de culoare închisă și are gust de vânat. Fibrele sale sunt mai fine decât cele ale cărnii de vită sau de elan. Această carne delicată are o valoare energetică ridicată, aproape echivalentă cu cea a cărnii mai grase de vită. Carnea de ren are un conținut scăzut de grăsimi. Mușchiul filé (fără pieliță) și bucățile de carne de la spinare au foarte puțină grăsime. Grăsimea se concentrează într-un strat vizibil pe spinare și pe partea din spate. Grăsimea de ren este foarte bogată în acizi grași nesaturați. Datorită efectelor sale benefice, această grăsime poate fi comparată cu grăsimea de pește. Grăsimea și sângele de ren sunt, de asemenea, bogate în acizi grași polinesaturați. Carnea de ren are până la 50-60 % acizi oleici nesaturați, care s-a constatat că reduc colesterolul de tip LDL, cunoscut sub denumirea de „colesterol rău”.

Carnea de ren are un conținut ridicat de proteine (cca. 23 %), precum și de aminoacizi liberi. Este foarte bogată în vitamine, dintre care cele mai importante sunt cele din grupa B. De asemenea, conține și un nivel ridicat de vitamina A și E. Conținutul în vitamină E este de aproximativ 0,5 μg/100 g. Carnea de ren conține de 4-5 ori mai multă vitamină C decât cea de vită.

Carnea de ren conține mai multe minerale și oligoelemente decât carnea altor animale. Este bogată în potasiu, calciu, magneziu, fosfor, sulf, siliciu, mangan, zinc și cupru. În comparație cu carnea de vită și cu cea de porc, carnea de ren conține foarte mult fier — 3-5 mg/100 g. De asemenea, este foarte bogată în cupru și seleniu, având de 5-10 ori mai mult seleniu decât carnea de vită.

Carnea de ren tânăr este mai bogată în vitamine decât cea de ren adult, nivelul cel mai ridicat fiind atins toamna, în perioada de sacrificare. În acest anotimp, carnea de ren tânăr conține de 2-3 ori mai multe proteine decât carnea de femelă adultă de ren. De asemenea, carnea de ren tânăr este ceva mai bogată în cenuși, magneziu și potasiu decât carnea de femelă de ren. Este mai puțin grasă și are o valoare energetică mai scăzută decât carnea de ren adult. Cantitatea de apă conținută de carne depinde de vârsta, starea de nutriție și momentul sacrificării animalului. În medie, conținutul de apă al cărnii de ren adult este de 69 %, în timp ce carnea de ren tânăr conține 71-75 % apă.

Diversele caracteristici ale tipurilor de carne care se găsesc în comerț sunt prezentate în clasificarea tipurilor de carne de ren întocmită în 2005 de Asociația crescătorilor de reni pentru sectorul respectiv (PE-PE5), care sortează carnea de ren adult și carnea de ren tânăr în funcție de utilizările cele mai adecvate.

4.3.   Aria geografică: Zona tradițională de producție a Lapin Poron liha este zona de creștere a renilor din Finlanda, situată în nordul îndepărtat, între 65° și 70° latitudine nordică. Conform legii finlandeze privind activitatea de creștere a renilor (nr. 848/1990), această zonă cuprinde provincia Laponia (cu excepția orașelor Kemi și Tornio și a municipiului Keminmaa), municipiile Hyrynsalmi, Kuivaniemi, Kuusamo, Pudasjärvi, Suomussalmi, Taivalkoski și Yli-Ii din provincia Oulu, precum și zonele din nordul râului Kiiminkijoki și al șoselei Puolanka-Hyrynsalmi care țin de municipiile Puolanka, Utajärvi și Ylikiiminki.

4.4.   Dovada originii: Pentru a obține denumirea „Lapin Poron liha”, trebuie să se întrunească următoarele condiții:

carnea de ren trebuie să provină de la reni fătați și crescuți în aria geografică definită la punctul 4.3, care au păscut în libertate pe pășuni naturale pe perioada primăverii, verii, toamnei și, în unele cazuri, până la începutul iernii, înainte de a fi sacrificați,

conform normelor, instrucțiilor și recomandărilor din sectorul economic specific, producerea și manipularea cărnii de ren acoperă următoarele activități: creșterea renilor, sacrificarea, transportul, prelucrarea (tranșarea), ambalarea și depozitarea,

prelucrarea (tranșarea) și ambalarea cărnii de ren provenite din zona finlandeză de creștere a renilor trebuie să aibă loc într-o arie geografică desemnată, mai precis în zona de creștere a renilor,

carnea de ren trebuie să fie produsă de crescători profesioniști de reni, care locuiesc în zona finlandeză de creștere a renilor, sunt familiarizați cu legislația în domeniul creșterii renilor și acționează de manieră organizată, conform cerințelor stabilite prin legislația finlandeză în domeniul creșterii renilor.

Controlul originii

În temeiul legislației finlandeze în domeniul creșterii renilor, proprietarul trebuie să marcheze animalele cu crotalii, fie imediat după ce au fost fătate, fie cel târziu înainte de sacrificare.

Când renii destinați sacrificării sunt separați de animalele care urmează să fie păstrate în viață, sunt marcați cu o crotalie de sacrificare, în momentul în care se face trierea pe pășune, dându-se astfel un număr animalului care va fi sacrificat. Acest număr va însoți carcasa până în momentul tranșării. După aceea, carnea tranșată primește un număr de lot de tranșare și prelucrare care rămâne atașat produsului până când acesta ajunge la consumator. Unitățile de tranșare și de prelucrare trebuie să țină o evidență de intrare și de ieșire a carcaselor și a altor tipuri de carne. Aceste unități sunt supervizate de autoritățile municipale de control.

Procesul de sacrificare a renilor în abatoare este supervizat de directorul abatorului și de inspectorul veterinar. Sacrificarea se realizează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 și cu Decretul nr. 38/EEO/2006 al Ministerului Agriculturii și Silviculturii. Este permisă vânzarea către consumatori a cărnii de ren direct din locația de sacrificare sau din cea de producție (adică punctul de triere sau exploatația de creștere a renilor).

Animalele sunt crescute, sacrificate și prelucrate (tranșate) în conformitate cu dispozițiile comunitare, cu legislația națională complementară și, în parte, pe baza recomandărilor Asociației crescătorilor de reni. Autoritatea de control este Autoritatea finlandeză pentru siguranța alimentelor (Evira), subordonată ministerelor competente. Controalele sunt efectuate de autoritățile locale pentru siguranța alimentelor și de organele administrative ale provinciei respective.

4.5.   Metoda de obținere: Pe perioada campaniei 2005-2006, un număr de 200 196 de reni au fost păstrați în viață în Finlanda până după sfârșitul iernii (pentru reproducție). Acest șeptel a produs în total 116 488 de pui, dintre care 94 115 au fost sacrificați în toamnă și la începutul iernii. Din șeptelul de animale adulte (masculi, masculi castrați și femele), 30 038 au fost sacrificate în toamnă sau la începutul iernii.

Cca. 70-75 % dintre animalele sacrificate aveau între 5 și 8 luni și o greutate la sacrificare de aproximativ 22 de kg. Greutatea medie la sacrificare a unei femele adulte este de 35 de kg, iar un mascul adult poate atinge cel mult 70-80 de kg.

Rata maximă de sacrificare admisă se situează în prezent în jurul unui nivel de 90 000-100 000 de capete pe an. Sectorul creșterii renilor produce anual între 2 și 2,5 milioane kg de carne de ren, valoarea producției pentru proprietarii de reni fiind de 11-15 milioane EUR/an.

Activitatea de creștere a renilor este organizată pe baza unui sistem de cooperative ale crescătorilor de reni. Fiecare crescător de reni face parte dintr-o cooperativă — în total există 56 de cooperative, dintre care 41 sunt în provincia Laponia, iar 15 în provincia Oulu. Aceste unități independente de creștere a renilor sunt strict delimitate și variază în ceea ce privește suprafața și numărul de reni. În activitatea lor, crescătorii de reni urmează întotdeauna ritmul natural specific zonelor nordice. Adunarea turmelor de reni este activitatea care ia cel mai mult timp. Printre alte activități se numără marcarea cu crotalii, recenzarea, trierea, transportarea și mânarea turmelor de reni, sacrificarea pentru nevoi personale și, dacă este necesar, aportul de hrană suplimentară pentru reni. Renii pasc liberi pe pășuni naturale, din primăvară până în toamnă, sau până la începutul iernii, când sunt sacrificați. În această perioadă se hrănesc exclusiv din surse naturale. Alimentația de vară a renilor poate cuprinde până la 350 de specii de plante diferite, în principal plante vasculare. Cele mai căutate pe timpul verii sunt plantele care cresc pe teren mlăștinos, precum și iarba de pășune și alte tipuri de ierburi care cresc de-a lungul apelor. Alimentația de vară este ușor digerabilă și bogată în proteine, vitamine, minerale și oligoelemente.

Spre sfârșitul verii și în special toamna, renii preferă să mănânce ciuperci și, ca atare, se îndreaptă către zonele cele mai bogate în ciuperci. Renii se hrănesc cu ciuperci până când începe să ningă și chiar și la începutul iernii continuă să sape după ciupercile rămase în zăpadă.

Iarna, lichenii constituie o sursă importantă de hrană pentru reni. În multe locuri, alimentația de iarnă a renilor este formată în proporție de 30-60 % din licheni. De asemenea, iarna renii mănâncă mușchi și mulți muguri și ronțăie crengile copacilor și ale arbuștilor. Din alimentația de iarnă a renilor fac parte și lichenii care cresc pe arbori, în special spre sfârșitul iernii, când, din cauza căderilor masive de zăpadă, renii nu mai pot săpa după lichenii care cresc pe sol.

70-75 % dintre animalele sacrificate au între 5 și 8 luni și nu au primit hrană suplimentară. Un mic număr de animale adulte care urmează să fie sacrificate primesc rații suplimentare de fân provenind din zona de creștere a renilor, fie pentru a putea rămâne pe loc până în momentul transferului către abator, fie în cazul în care trierea animalelor durează mai mult decât s-a estimat. Alimentația suplimentară se folosește de fapt pentru animalele care sunt păstrate în viață pentru reproducție după ce celelalte au fost sacrificate și este important să se protejeze rezervele de hrană ale acestora pe timp de îngheț și ninsoare. 30-50 % din animalele pentru reproducție primesc iarna hrană suplimentară timp de 1-4 luni, în funcție de starea vremii. Cantitativ, cca. 50 000 de reni crescuți în libertate și cca. 75 000 de reni aflați în captivitate primesc hrană suplimentară, iar alți 75 000 de reni nu primesc deloc hrană suplimentară. Această practică încetează primăvara, cu șase sau nouă luni înainte de sacrificarea renilor. Cca. 30 % din furajele care intră în compoziția hranei suplimentare provin din afara zonei de creștere a renilor.

Renii sunt sacrificați în zona de creștere a renilor, în abatoare autorizate care respectă regulamentele UE, dintre care 14 sunt deținute de cooperative, patru sunt în proprietate privată, iar unul se află în cadrul unei unități de cercetare. 4-5 % din reni sunt sacrificați în locul în care au fost crescuți și sunt vânduți direct către consumatori.

Creșterea renilor, transportul renilor vii, sacrificarea, supervizarea procesului de sacrificare, verificarea cărnii, precum și refrigerarea, transportul și depozitarea carcaselor și gestionarea deșeurilor se realizează în conformitate cu legislația comunitară, cu legislația națională și cu recomandările sectorului economic în cauză.

Carnea de ren din Laponia se vinde sub formă de carcase întregi, semicarcase și sferturi de carcase sau tăiată în bucăți de carcasă și mușchi pentru consum direct sau pentru păstrare. Prelucrarea (tranșarea) și ambalarea cărnii de ren la care se referă denumirea de origine are loc într-o arie geografică desemnată, mai precis în zona de creștere a renilor din Finlanda. Scopul pentru care aceste activități se realizează în zona de creștere a renilor este asigurarea calității produselor, în special dat fiind că este vorba de transport pe distanță mare. În același timp, se fac eforturi în vederea verificării originii produselor și a asigurării faptului că toate produsele comercializate sub denumirea Lapin Poron liha satisfac cerințele stabilite.

4.6.   Legătură: Creșterea renilor este o activitate străveche. Cele mai vechi petroglife care reprezintă probabil reni au o vechime de peste 3 000 de ani. Primele indicații certe privind creșterea renilor în Europa datează din 892 d.Hr. Renul sălbatic a fost printre primele și cele mai importante animale vânate de om. Renul este un animal de munte la origine, semi-domesticit, provenind din cervidele sălbatice din munții Scandinaviei. În timp, vânătoarea de reni s-a transformat în activitatea de creștere a renilor, ca mijloc de subzistență pentru oamenii din cele mai nordice ținuturi finlandeze, încă din secolul al XVII-lea.

Renul a fost menționat pentru prima dată în izvoare scrise în anul 1555, ca sursă de hrană și având o carne de mare savoare, în descrierea Finlandei din cartea lui Olaus Magnus, „Istoria popoarelor nordice”. Pe teritoriul care corespunde zonei actuale de creștere a renilor din Finlanda se cresc reni încă din secolul al XVIII-lea.

Carnea de ren este produsă de crescători profesioniști de reni care trăiesc în zona de creștere a renilor din Finlanda; activitatea acestora se fundamentează pe informații colectate de-a lungul secolelor cu privire la reni. În prezent, în Finlanda există 5 037 de proprietari de reni, dintre care 800-1 000 sunt de etnie saami (laponi).

Pe parcursul verii, înainte de a fi sacrificați, renii pasc pe terenuri mlăștinoase, pe pășuni aflate de-a lungul apelor, pe munți și în luminișuri. Aceste zone le oferă renilor o sursă adecvată de ierburi diverse și de plante aromatice. Alimentația de vară este ușor digerabilă și bogată în proteine, vitamine, minerale și oligoelemente. Toamna, renii preferă să mănânce ciuperci. Renul este singurul erbivor de talie mare care poate obține energie din licheni, în condițiile în care zăpada acoperă pământul în majoritatea anului.

Carnea de ren este o specialitate unică din zona de creștere a renilor. Carnea de ren la care se referă denumirea trebuie să provină de la reni fătați și crescuți în zona de creștere a renilor din Finlanda, care au păscut în libertate pe pășuni naturale pe perioada primăverii, verii, toamnei și până la începutul iernii, înainte de a fi sacrificați.

Condițiile aspre din nord, anotimpurile foarte clar delimitate (de exemplu, soarele de miazănoapte și iarna lungă, geroasă și cu multă zăpadă), precum și alimentația foarte nutritivă din perioada verii fac din carnea de ren un produs unic. Carnea de ren datorează caracteristicilor zonei trăsăturile sale unice: este o carne cu gust de vânat dar cu o savoare proprie specială, pe lângă alte caracteristici specifice.

4.7.   Organism de control:

4.8.   Etichetare: Carnea Lapin Poron liha, comercializată sub formă de carcase întregi, semicarcase sau sferturi de carcasă, este marcată cu eticheta „Lapin Poron liha” atașată carcasei, urmată de cuvintele „suojattu alkuperänimitys” (denumire de origine protejată) sau de simbolul oficial corespunzător al Comunității Europene. De asemenea, este indicată și proveniența cărnii — de la un animal adult sau de la un animal tânăr. Carcasele sau bucățile de carne tranșate sunt ambalate pentru depozitare și comercializare (de exemplu, în vid), ambalajul purtând inscripția „Lapin Poron liha” (de exemplu, prin ștampilare sau prin aplicarea unui autocolant), urmată de cuvintele „suojattu alkuperänimitys” (denumire de origine protejată) sau de simbolul oficial corespunzător al Comunității Europene. De asemenea, este indicată și proveniența cărnii — de la un animal adult sau de la un animal tânăr. Această etichetare este obligatorie și în cazul cărnii destinate comercializării directe.

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.