(1)

Uniunea și statele sale membre sunt părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”) (3), fiecare având atât propriile responsabilități și obligații, cât și responsabilități și obligații comune în cadrul convenției respective.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a fost adoptat pentru a contribui la punerea în aplicare a obligațiilor care decurg din Convenția de la Aarhus prin stabilirea normelor de aplicare a acesteia în ceea ce privește instituțiile și organele Uniunii.

(3)

În comunicarea sa din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european, Comisia s-a angajat să ia în considerare revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 pentru îmbunătățirea accesului la căile de atac administrative și judiciare de la nivelul Uniunii pentru cetățenii și organizațiile neguvernamentale de mediu care au îndoieli specifice cu privire la compatibilitatea cu dreptul mediului a actelor administrative cu efecte asupra mediului. De asemenea, Comisia s-a angajat să ia măsuri pentru a îmbunătăți accesul cetățenilor și al organizațiilor neguvernamentale la justiție în fața instanțelor naționale din toate statele membre. În acest scop, Comisia a emis comunicarea din 14 octombrie 2020 privind îmbunătățirea accesului la justiție în probleme de mediu în UE și în statele sale membre, în care afirmă că „accesul la justiție în probleme de mediu, atât prin intermediul Curții de Justiție a UE (CJUE), cât și al instanțelor naționale în calitate de instanțe ale Uniunii, reprezintă o importantă măsură de sprijin care contribuie la realizarea tranziției prevăzute de Pactul verde european, precum și o modalitate de a consolida rolul de gardian pe care societatea civilă îl poate exercita în spațiul democratic”.

(4)

Fără a aduce atingere prerogativei CJUE de a stabili cheltuielile, procedurile judiciare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 trebuie să nu fie exagerat de costisitoare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Convenția de la Aarhus. În consecință, instituțiile și organele Uniunii vor depune eforturi pentru a suporta și, prin urmare, pentru a solicita rambursarea numai a unor cheltuieli rezonabile în astfel de proceduri.

(5)

Având în vedere dispozițiile articolului 9 alineatele (3) și (4) din Convenția de la Aarhus, precum și concluziile și avizele Comitetului pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus în cauza ACCC/C/2008/32, ar trebui să se realizeze conformitatea dreptului Uniunii cu dispozițiile Convenției de la Aarhus privind accesul la justiție în probleme de mediu într-un mod compatibil cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii și cu sistemul său de control judiciar.

(6)

Prin Decizia (UE) 2018/881 (5), Consiliul a solicitat un studiu privind opțiunile Uniunii pentru a răspunde constatărilor Comitetului pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus în cauza ACCC/C/2008/32, care să fie urmat, dacă este cazul, de o propunere de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1367/2006. În plus, Parlamentul European a solicitat modificarea Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 în rezoluțiile sale din 15 noiembrie 2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie (6), din 16 noiembrie 2017 referitoare la evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu ale UE (EIR) (7) și din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european (8).

(7)

Articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus prevede că, în cadrul dreptului său intern, fiecare parte se asigură că, dacă îndeplinesc criteriile prevăzute în dreptul său intern, membrii publicului au acces la căi de atac judiciare sau la alte căi de atac pentru a contesta legalitatea de fond și procedurală a oricărei decizii, a oricărui act sau a oricărei omisiuni care contravine dispozițiilor dreptului său intern în domeniul mediului. Procedura de control administrativ prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 completează sistemul general al Uniunii de control jurisdicțional care permite publicului să supună actele administrative unui control prin intermediul căilor de atac judiciare directe la nivelul Uniunii, și anume în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și, în conformitate cu articolul 267 din TFUE, prin intermediul instanțelor naționale. Dreptul și obligația instanțelor naționale de a sesiza CJUE cu o cerere de decizie preliminară, în temeiul articolului 267 din TFUE, reprezintă elemente esențiale în sistemul respectiv. În temeiul articolului 267 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de către CJUE, instanțele naționale ale statelor membre formează o parte integrantă din sistemul de protecție juridică al Uniunii, ca instanțe de drept comun privind dreptul Uniunii (9).

(8)

Limitarea reexaminării interne prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 la actele administrative cu caracter individual a fost principalul motiv de inadmisibilitate a cererilor de reexaminare internă formulate de organizațiile neguvernamentale de mediu în temeiul articolului 10 din respectivul regulament, inclusiv în ceea ce privește actele administrative care au un domeniu de aplicare mai larg. Prin urmare, este necesar să se extindă domeniul de aplicare al procedurii de reexaminare internă prevăzut în regulamentul menționat pentru a include actele fără caracter legislativ cu aplicabilitate generală.

(9)

Domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 cuprinde actele adoptate în temeiul dreptului mediului. În schimb, articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus se referă la contestarea actelor sau a omisiunilor care „contravin” dreptului mediului. Astfel, este necesar să se clarifice faptul că ar trebui efectuată o reexaminare internă pentru a verifica dacă un act administrativ contravine dreptului mediului.

(10)

Atunci când se evaluează dacă un act administrativ conține dispoziții care, prin efectele lor, ar putea să contravină dreptului mediului, este necesar să se analizeze dacă dispozițiile respective ar putea avea un efect negativ asupra realizării obiectivelor politicii Uniunii în domeniul mediului prevăzute la articolul 191 din TFUE. În caz afirmativ, procedura de reexaminare internă ar trebui să se aplice și în privința actelor care au fost adoptate în punerea în aplicare a unor politici diferite de politica Uniunii în domeniul mediului.

(11)

În temeiul articolului 263 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de CJUE, se consideră că un act are efecte externe și că, prin urmare, poate face obiectul unei cereri de reexaminare dacă este destinat să producă efecte juridice față de terți. Actele pregătitoare, recomandările, avizele și alte acte neobligatorii care nu produc efecte juridice față de terți și care, prin urmare, nu pot fi considerate ca având efecte externe, în conformitate cu jurisprudența CJUE, nu ar trebui deci să fie considerate drept acte administrative în sensul Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 (10).

(12)

În vederea asigurării coerenței juridice, se consideră că un act are efecte juridice și că, prin urmare, poate face obiectul unei cereri de reexaminare în conformitate cu articolul 263 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de CJUE (11). Dacă se consideră că un act are efecte juridice, acesta poate face obiectul unei cereri de reexaminare indiferent de forma sa, deoarece caracterul său este analizat prin prisma efectelor, a obiectivului și a conținutului său (12).

(13)

Pentru a acorda timp suficient în vederea desfășurării unui proces de reexaminare adecvat, este oportun să fie prelungite termenele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 pentru solicitarea unui control administrativ și cele aplicabile instituțiilor și organelor Uniunii pentru a răspunde unei astfel de solicitări.

(14)

În conformitate cu jurisprudența CJUE (13) , organizațiile neguvernamentale de mediu sau alți membri ai publicului care solicită o reexaminare internă a unui act administrativ au obligația de a indica, atunci când prezintă motivele cererii de reexaminare, elementele de fapt sau argumentele de drept substanțiale care pot da naștere unor îndoieli plauzibile.

(15)

Domeniul de aplicare al procedurilor de reexaminare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 ar trebui să acopere atât legalitatea de fond, cât și legalitatea procedurală a actului contestat. În conformitate cu jurisprudența CJUE, procedurile inițiate în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf din TFUE și al articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 nu se pot întemeia pe motive sau probe care nu figurează în cererea de reexaminare, deoarece, în caz contrar, cerința de la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 referitoare la precizarea motivelor reexaminării în cadrul unei astfel de cereri ar fi lipsită de efectul său util, iar obiectul procedurii inițiate prin cerere ar fi modificat (14).

(16)

Actele adoptate de autoritățile publice ale statelor membre, inclusiv măsurile naționale de punere în aplicare adoptate la nivelul statelor membre impuse de un act fără caracter legislativ adoptat în temeiul dreptului Uniunii, nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1367/2006, în conformitate cu tratatele și cu principiul autonomiei instanțelor naționale.

(17)

Organizațiile neguvernamentale de mediu și alți membri ai publicului ar trebui să aibă dreptul de a solicita o reexaminare internă a actelor administrative și a omisiunilor instituțiilor și organelor Uniunii cu respectarea condițiilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, astfel cum este modificat prin prezentul regulament.

(18)

Atunci când demonstrează atingerea adusă drepturilor lor, membrii publicului ar trebui să demonstreze existența unei încălcări a acestor drepturi. Aceasta poate presupune o restricție nejustificată sau un obstacol în calea exercitării acestor drepturi.

(19)

Membrii publicului nu sunt obligați să demonstreze că sunt vizați în mod direct și individual în înțelesul articolului 263 al patrulea paragraf din TFUE, astfel cum a fost interpretat de CJUE (15). Cu toate acestea, pentru a evita ca membrii publicului să aibă un drept necondiționat de a solicita o reexaminare internă („actio popularis”), care nu este prevăzut de Convenția de la Aarhus, aceștia ar trebui să demonstreze că sunt afectați în mod direct în comparație cu publicul larg, de exemplu, în cazul unei amenințări iminente la adresa sănătății și siguranței lor sau al atingerii aduse unui drept de care beneficiază în temeiul dreptului Uniunii, ca urmare a presupusei încălcări a legislației de mediu, în conformitate cu jurisprudența CJUE (16).

(20)

Pentru a face dovada unui interes public suficient, membrii publicului ar trebui să demonstreze în mod colectiv atât existența unui interes public pentru conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, protejarea sănătății umane, utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale sau combaterea schimbărilor climatice, cât și faptul că cererea lor de reexaminare este susținută de un număr suficient de persoane fizice sau juridice din întreaga Uniune, prin colectarea semnăturilor lor, fie în format fizic, fie digital.

(21)

Pentru a asigura eficacitatea procedurilor interne de reexaminare și, în special, faptul că cererile de reexaminare îndeplinesc, după caz, criteriile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 și prezintă elemente de fapt sau argumente de drept substanțiale care pot da naștere unor îndoieli plauzibile cu privire la evaluarea efectuată de instituția sau organul Uniunii (17), membrii publicului ar trebui să fie reprezentați fie de o organizație neguvernamentală de mediu care îndeplinește criteriile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006, astfel cum este modificat prin prezentul regulament, fie de un avocat cu drept de exercitare a profesiei în fața unei instanțe a unui stat membru.

(22)

În cazul în care o instituție sau un organ al Uniunii primește mai multe cereri de reexaminare a aceluiași act sau a aceleiași omisiuni și conexează cererile respective pentru a le evalua în cadrul unei proceduri unice, instituția sau organul Uniunii, în răspunsul său, ar trebui să analizeze fiecare cerere pe baza propriilor argumente. În special, dacă o astfel de cerere este considerată inadmisibilă din motive procedurale sau dacă este respinsă pe fond, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere examinării celorlalte cereri de reexaminare evaluate în cadrul aceleiași proceduri.

(23)

Pentru a asigura tratarea eficace a cazurilor, instituțiile și organele Uniunii ar trebui să depună eforturi pentru a aplica criteriile prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 în mod consecvent.

(24)

Din motive de transparență și de gestionare eficace a cazurilor, instituțiilor și organelor Uniunii ar trebui să li se permită să instituie sisteme online de primire a cererilor de reexaminare internă.

(25)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a stabili norme detaliate privind aplicarea dispozițiilor Convenției de la Aarhus în ceea ce privește instituțiile și organele Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat doar la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(26)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), în special necesitatea de a prevedea un nivel ridicat de protecție a mediului în politicile Uniunii (articolul 37, dreptul la bună administrare (articolul 41 și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47. Prezentul regulament contribuie la eficacitatea sistemului de control administrativ și judiciar al Uniunii și, în consecință, consolidează aplicarea articolelor 37, 41 și 47 din Cartă și, prin urmare, contribuie la statul de drept, consacrat la articolul 2 din TUE.

(27)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Un produs fertilizant care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa I și, respectiv, anexa II la Regulamentul (UE) 2019/1009 pentru categoria funcțională de produse relevantă („CFP”) și, respectiv, categoria de materii componente („CMC”), care este etichetat în conformitate cu anexa III la regulamentul menționat și care a fost supus cu succes procedurii de evaluare a conformității prevăzute în anexa IV la regulamentul menționat poate purta marcajul CE și poate circula liber pe piața internă ca produs fertilizant UE.

(2)

În temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009, Comisia este împuternicită să modifice anexele I (parțial), II, III și IV la acesta.

(3)

În cursul pregătirii tranziției la noile norme de armonizare, atât statele membre, cât și părțile interesate au informat Comisia cu privire la necesitatea ca unele dispoziții tehnice din anexele la Regulamentul (UE) 2019/1009 să fie adaptate. Unele dintre aceste modificări sunt necesare pentru a se îmbunătăți coerența cu alte acte legislative ale Uniunii, ceea ce ar facilita accesul la piața internă și libera circulație a produselor fertilizante sigure și eficiente din punct de vedere agronomic. Sunt necesare unele modificări pentru a se obține nivelul ridicat de protecție pe care Regulamentul (UE) 2019/1009 urmărește să îl atingă, asigurându-se astfel că produsele fertilizante UE care au acces pe piața internă în temeiul regulamentului respectiv nu prezintă un risc pentru sănătate, siguranță sau mediu. Alte modificări sunt necesare pentru a se evita situațiile în care categorii semnificative de produse fertilizante ar fi excluse involuntar de la normele de armonizare. Modificările respective vor asigura accesul pe piața internă al produselor fertilizante care sunt eficiente din punct de vedere agronomic, sigure și deja comercializate la scară largă pe piață.

(4)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește norme pentru produsele fertilizante UE care conțin o substanță a cărei limită maximă de reziduuri în alimente sau în hrana pentru animale este stabilită în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului (2), în Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (3), în Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) sau în Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Producătorul este obligat să furnizeze instrucțiuni de utilizare pentru a se asigura că utilizarea preconizată a produsului fertilizant UE nu duce la depășirea valorilor-limită maxime pentru alimente și hrana pentru animale. În plus, producătorul trebuie să includă în documentația tehnică rezultatele calculelor care dovedesc îndeplinirea acestei cerințe. În cadrul discuțiilor purtate cu privire la modul de punere în aplicare a acestei obligații, a reieșit clar că este imposibil ca producătorii să o respecte, ceea ce împiedică produsele fertilizante eficiente din punct de vedere agronomic, sigure și deja comercializate la scară largă să treacă cu succes procedura de evaluare a conformității și să aibă acces pe piața internă în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009. Prin urmare, obligațiile respective ar trebui înlocuite cu obligații care sunt mai proporționale și mai ușor de pus în aplicare în două aspecte.

(5)

În primul rând, depășirea respectivelor limite sau niveluri maxime în culturi poate fi prevenită furnizând, pe etichetă, informații corecte utilizatorului final. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1009 ar trebui modificat astfel încât să impună producătorului obligația de a informa utilizatorul final ori de câte ori produsul fertilizant UE conține o materie componentă care, dacă este introdusă pe piață ca aliment sau ca hrană pentru animale, depășește limitele sau nivelurile maxime stabilite în Regulamentul (CE) nr. 470/2009 sau (CE) nr. 396/2005, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 315/93, sau în Directiva 2002/32/CE. În plus, pentru a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, a sănătății animale și a mediului în ceea ce privește aditivii destinați hranei pentru animale, ar trebui adăugat Regulamentul (UE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Utilizatorul final va putea astfel să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că normele privind alimentele și hrana pentru animale sunt respectate în ceea ce privește culturile.

(6)

În al doilea rând, sunt necesare măsuri suplimentare în ceea ce privește unele substanțe farmacologic active care intră deja în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 470/2009. Abordarea ar trebui să difere în funcție de regimul substanței: substanță autorizată care figurează în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (7) și pentru care este posibil să fi fost stabilită o limită maximă de reziduuri sau substanță nepermisă pentru care este prevăzută o valoare de referință în Regulamentul (UE) 2019/1871 al Comisiei (8). Reziduurile unei substanțe autorizate pot fi prezente într-un produs fertilizant UE numai dacă substanța respectivă figurează în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010. Totuși, o substanță farmacologic activă nepermisă, care este mai periculoasă pentru sănătatea consumatorului atunci când este prezentă în produse alimentare, nu ar trebui să fie prezentă peste valoarea sa de referință nici într-un produs fertilizant UE.

(7)

Un produs fertilizant UE poate conține, de asemenea, substanțe active în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Întrucât produsele de protecție a plantelor nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/1009, ar trebui să se clarifice în textul regulamentului respectiv că un produs fertilizant UE care conține o substanță activă nu trebuie să aibă funcție de protecție a plantelor în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009. Această clarificare este necesară pentru a se asigura coerența cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ceea ce va facilita punerea în aplicare a normelor de armonizare atât de către operatorii economici, cât și de către autoritățile naționale și, astfel, accesul pe piața internă în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009.

(8)

Regulamentul (UE) 2019/1009 conține o listă exhaustivă a tipologiilor de îngrășământ anorganic simplu cu oligoelement, precum și descrierile corespunzătoare și concentrația minimă de oligoelemente. În cazul unui îngrășământ cu oligoelement sub formă de sare, 10 % din masă constă într-un oligoelement solubil în apă. Există totuși îngrășăminte pe bază de carbonați sau fosfați care au oligoelemente insolubile în apă. Acest lucru nu afectează nici performanța îngrășămintelor, nici absorbția de nutrienți în cultură. Ar trebui, așadar, să se permită accesul pe piața internă al acestor îngrășăminte cu oligoelemente sub formă de sare, prin eliminarea condiției de solubilitate în apă. În ceea ce privește chelații UVCB (10), în listă figurează numai chelații de fier. Există însă și alte oligoelemente care pot să fie chelați UVCB și să fie eliberate lent în plante. Îngrășămintele cu eliberare lentă sunt utile pentru prevenirea poluării cu nutrienți a solurilor, oligoelementele fiind eliberate lent, mărindu-se astfel probabilitatea ca ele să fie absorbite de plante. Prin urmare, este indicat să se includă astfel de produse de nișă în domeniul de aplicare al normelor de armonizare și să se promoveze libera lor circulație pe piața internă.

(9)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește valori-limită pentru contaminanții, inclusiv nichelul, dintr-un substrat de cultură care este produs fertilizant UE, altul decât solul in situ, a cărui funcție este de a fi un material în care să crească plantele sau ciupercile. Regulamentul (UE) 2019/1009 conține norme de armonizare pentru acest tip de produs fertilizant. Pe piață există deja numeroase feluri de substraturi de cultură, bazate pe norme naționale și având caracteristici foarte diverse, care ar putea candida pentru statutul de produse fertilizante UE. Cu toate acestea, valoarea-limită pentru nichel prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/1009 pentru toate tipurile de substraturi de cultură creează dificultăți pentru unele substraturi de cultură care conțin exclusiv constituenți de origine minerală. Astfel de produse sunt produse de nișă care respectă principiile economiei circulare și îndeplinesc deja criteriile necesare pentru primirea etichetei ecologice a UE, stabilite pentru substraturile de cultură prin Decizia (UE) 2015/2099 a Comisiei (11). În decizia respectivă, se face distincția între substraturile de cultură minerale și alte categorii de substraturi de cultură în ceea ce privește metodele de determinare a conținutului de contaminanți, inclusiv de nichel. Astfel, pentru toate substraturile de cultură, cu excepția substraturilor de cultură minerale, trebuie să se determine conținutul total de contaminant, în timp ce pentru substraturile de cultură minerale trebuie să se determine numai conținutul biodisponibil. Această distincție este justificată de faptul că substraturile de cultură minerale sunt produse de obicei la temperaturi ridicate, ceea ce creează o legătură chimică puternică între contaminanți și structura constituenților minerali și limitează biodisponibilitatea respectivilor contaminanți. O astfel de distincție nu se face însă în Regulamentul (UE) 2019/1009. Pe baza informațiilor disponibile, deși substraturile de cultură minerale disponibile pe piață ar respecta valoarea-limită pentru nichel stabilită în Regulamentul (UE) 2019/1009 dacă se determină numai conținutul biodisponibil de contaminant, ele nu pot respecta aceeași limită dacă se determină conținutul total, astfel cum se prevede în prezent. Prin urmare, este important să se asigure coerența cerințelor privind marcajul CE al produselor respective, întemeiate pe Regulamentul (UE) 2019/1009, cu aplicarea etichetei ecologice, pentru a se evita situația nedorită în care produsele sigure pentru mediu și deci însoțite de o etichetă ecologică s-ar putea regăsi în afara domeniului de aplicare al normelor de armonizare. Astfel, valoarea-limită pentru nichel prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1009 ar trebui să se aplice numai conținutului biodisponibil al substraturilor de cultură minerale.

(10)

Ca măsură de salvgardare, norma în chestiune ar trebui să se aplice numai în cazul în care utilizarea produselor respective este limitată la uzul profesional în aplicații horticole, acoperișuri verzi sau ziduri verzi. S-ar asigura astfel o mai bună manipulare și o rată mai ridicată de recuperare a substraturilor de cultură utilizate, cu posibilități reale de reciclare a materialelor după utilizare. În plus, producătorul ar trebui, de asemenea, să colaboreze cu utilizatorul pentru a asigura eliminarea în condiții de siguranță a produselor după ieșirea din uz. De asemenea, ar trebui ca produsul să nu intre în contact direct cu solul, pentru a nu contribui la acumularea de contaminanți în acesta.

(11)

Produsele fertilizante UE pot conține numai materii componente care respectă cerințele pentru una dintre categoriile de materii componente prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2019/1009. Produsele fertilizante, în special îngrășămintele, conțin adesea aditivi tehnici pe bază de polimeri, care sunt importanți pentru asigurarea eficienței îngrășămintelor și a utilizării lor în condiții de siguranță. Aditivii respectivi nu intră în domeniul de aplicare al niciuneia dintre categoriile existente de materii componente. Cu toate acestea, îngrășămintele care îi conțin intră în domeniul de aplicare al normelor de armonizare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Astfel de aditivi tehnici sunt, de exemplu, agenții antiaglomeranți, care împiedică formarea de bulgări, și agenții antipraf, care previn emisiile de pulberi provenite de la produsul fertilizant în timpul aplicării sale. Agenții antiaglomeranți sunt esențiali pentru eficiența utilizării nutrienților deoarece, fără astfel de agenți, îngrășământul nu ar fi distribuit uniform și, prin urmare, utilizatorul final ar aplica o cantitate mai mare de îngrășământ pentru a se asigura că acesta ajunge la toate plantele. Agenții antipraf sunt, de asemenea, foarte importanți pentru protejarea sănătății utilizatorilor. Polimerii care nu cauzează nicio problemă de mediu ar trebui, prin urmare, să fie incluși printre materiile componente permise în produsele fertilizante, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009. S-ar asigura astfel continuarea accesului pe piața internă pentru categorii semnificative de produse care prezintă eficiență și siguranță agronomice îmbunătățite.

(12)

Pentru a se stabili ce polimeri nu cauzează nicio problemă de mediu, este indicat să se consulte avizele științifice emise de Comitetul de evaluare a riscurilor (13) și de Comitetul pentru analiza socioeconomică din cadrul Agenției Europene pentru Produse Chimice, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (14), cu privire la particulele de microplastic adăugate intenționat în produsele de larg consum sau de uz profesional de orice fel.

(13)

Prin includerea acestor categorii de polimeri în CMC 1 (Substanțe și amestecuri din materiale virgine) și CMC 11 (Subproduse în sensul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15)), se asigură, de asemenea, faptul că respectivii polimeri vor fi înregistrați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 în cadrul unui dosar care include un raport de siguranță pentru utilizarea lor ca produs fertilizant. S-ar asigura astfel efectuarea unei evaluări detaliate a oricăror riscuri generate de utilizarea acestor aditivi în produse fertilizante și faptul că produsele fertilizante cărora li s-a acordat acces pe piața internă în temeiul acestei modificări sunt, așadar, sigure pentru sănătatea umană și pentru mediu.

(14)

Îngrășămintele cu oligoelemente pot conține agenți de chelare sau de complexare, care sunt substanțe menite să sporească disponibilitatea pe termen lung a oligoelementelor pentru plante.

(15)

Regulamentul (UE) 2019/1009 prevede ca produsele fertilizante care conțin agenți de chelare să rămână stabile în soluția Hoagland standard la un pH de 7 și 8 timp de cel puțin trei zile, pentru a se asigura că oligoelementele sunt eliberate lent în plante. Compoziția solurilor agricole și variațiile pH-ului pot perturba stabilitatea acestor produse. Noile progrese tehnice permit evaluarea interferențelor potențiale și stabilirea unui domeniu de pH în care produsele sunt stabile în scopuri agricole. Pe baza celor de mai sus, un produs poate fi stabil într-un domeniu al pH-ului, altul decât pH de 7 și 8, și își poate îndeplini în continuare scopul de a asigura disponibilitatea pe termen lung a oligoelementelor. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1009 ar trebui modificat pentru a permite ca astfel de produse să fie stabile într-un domeniu diferit al pH-ului. În acest fel, normele de armonizare s-ar aplica mai multor produse, care eliberează lent oligoelemente în plante și reduc astfel spălarea nutrienților în soluri. Ca măsură suplimentară, domeniul pH-ului în care produsele fertilizante UE sunt stabile ar trebui să fie indicat pe etichetă pentru a se asigura că utilizatorului final îi sunt furnizate informații corecte.

(16)

Regulamentul (UE) 2019/1009 prevede declararea procentajului fiecărui oligoelement chelat cu fiecare agent de chelare și a procentajului fiecărui oligoelement complexat cu fiecare agent de complexare, după caz. Produsele cu oligoelemente pot conține un amestec de agenți de chelare, de agenți de complexare sau de ambele tipuri de agenți. În astfel de cazuri, metodele analitice disponibile nu pot asigura determinarea procentajului exact al fiecărui oligoelement chelat sau complexat de fiecare agent în parte. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1009 ar trebui modificat pentru a i se permite producătorului să respecte aceste cerințe de etichetare, facilitându-se astfel accesul acestuia pe piața internă.

(17)

Unele produse fertilizante, cum ar fi substraturile de cultură, utilizează turba drept componentă principală. Încurajarea utilizării alternativelor la turbă este importantă în lupta împotriva schimbărilor climatice, în special pentru prevenirea pierderilor de carbon și a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și pentru conservarea ecosistemelor fragile. Pentru înlocuirea parțială a turbei în substraturile de cultură, ar putea fi utilizate fibre vegetale. Cu toate acestea, pentru îmbunătățirea potențialului fibrelor vegetale netratate, acestea trebuie să fie transformate în fibre cu particule mai fine, ceea ce le mărește gradul de biodegradabilitate, de interacțiune cu nutrienții și de retenție a apei. Condiționarea fibrelor vegetale brute cu ajutorul a diferite tratamente fizice prealabile în scopul fibrilizării ar trebui să fie inclusă în lista exhaustivă a tratamentelor din CMC 2 (Plante, părți din plante și extracte din plante). Ca măsură de salvgardare, ar trebui adăugate anumite restricții la metodele de prelucrare, cum ar fi temperatura maximă și interzicerea aditivilor, cu excepția apei.

(18)

Pentru CMC 3 (Compost) și CMC 5 (Digestat de alt tip decât de culturi proaspete), este stabilită o listă exhaustivă a materiilor prime care pot fi utilizate. Lista respectivă cuprinde produse derivate, astfel cum sunt menționate la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (16), și subproduse de origine animală care pot fi considerate organisme moarte, în cazurile în care a fost stabilit un punct final al lanțului de prelucrare în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) al treilea paragraf din regulamentul respectiv.

(19)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește, pentru prima oară, norme de armonizare pentru compostul și digestatul folosite ca materii componente în produse fertilizante UE. Aceste materii sunt prezente totuși pe piață, în temeiul normelor naționale. În prezent, subprodusele de origine animală care nu pot fi considerate organisme moarte (în special gunoiul de grajd neprelucrat) sunt utilizate frecvent ca materii prime pentru compost și digestat. Aceste materii sunt transformate astfel în produse fertilizante cu o valoare adăugată economică și de mediu netă. Utilizarea compostului din excremente de animale, inclusiv a gunoiului de pasări și a compostului de gunoi de grajd, și a digestatului conținând subproduse de origine animală digerate împreună cu materii de origine vegetală sau animală figurează pe lista exhaustivă a îngrășămintelor, a amelioratorilor de sol și a nutrienților permiși în agricultura ecologică, care constituie anexa I la Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei (17). Este indicat, prin urmare, să se acorde acces pe piața internă produselor fertilizante care conțin compost sau digestat având ca materii prime astfel de subproduse de origine animală. S-ar asigura astfel și coerența cu materiile prime permise în categoriile introduse de curând, și anume CMC 12 (Fosfați precipitați și derivați), CMC 13 (Produși de oxidare termică și derivați) și CMC 14 (Produși de piroliză și gazeificare).

(20)

Și din materiile prime din CMC 3 și CMC 5, sunt excluse organismele vii sau moarte, și anume cele din fracțiunea organică a deșeurilor menajere urbane amestecate. Din materiile prime din CMC 12, CMC 13 și CMC 14 sunt excluse, în schimb, organismele vii sau moarte din materialele provenite din deșeurile urbane amestecate, nu doar din deșeurile menajere. Obiectivul respectivelor dispoziții este de a încuraja colectarea separată a deșeurilor în municipalități, neoferind posibilități de utilizare a deșeurilor amestecate. Raționamentul este același atât în cazul în care deșeurile sunt generate de gospodării sau de restaurante, cât și în cazul în care ele sunt generate de alți operatori din municipalități. Nu există niciun motiv să se interzică utilizarea exclusivă a deșeurilor amestecate menajere ca materie primă în compost și digestat. Prin urmare, pentru a se asigura o abordare coerentă și strictă în ceea ce privește recuperarea deșeurilor urbane amestecate și pentru a se consolida astfel protecția mediului, este necesar să se alinieze dispozițiile din CMC 3 și CMC 5 la cele din CMC 12, CMC 13 și CMC 14 introduse de curând.

(21)

Regulamentul (UE) 2019/1009 prevede obligația producătorului de a enumera pe etichetă toate ingredientele care reprezintă peste 5 % din greutatea produsului. Cu toate acestea, elementul căruia i se aplică limita de 5 % ar trebui adaptat la caracteristicile fizice ale produsului fertilizant în cauză și, prin urmare, ar trebui să se permită o declarație a ingredientelor care reprezintă 5 % din volum. În special în cazul produselor a căror cantitate se indică în volum, este preferabil să se enumere ingredientele care reprezintă 5 % din volum, deoarece nu se cunoaște întotdeauna greutatea relativă a ingredientelor din greutatea produselor. S-ar facilita în acest mod accesul unor astfel de produse pe piața internă. În ceea ce privește produsul fertilizant UE în formă lichidă, este indicat să se menționeze pe etichetă ingredientele care reprezintă peste 5 % din greutatea substanței uscate, altfel putând să existe situații în care numai apa ar fi enumerată ca ingredient. S-ar asigura în acest mod faptul că au acces pe piața internă, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009, numai produsele ale căror ingrediente sunt aduse în mod corespunzător la cunoștința utilizatorilor, astfel încât aceștia să poată utiliza produsele în condiții de siguranță.

(22)

Eticheta îngrășămintelor organo-minerale, a îngrășămintelor anorganice solide sau lichide cu macroelemente și a îngrășămintelor anorganice cu oligoelemente trebuie să conțină lista denumirilor și a simbolurilor chimice ale oligoelementelor declarate, urmate de denumirile contraionilor acestora. În unele cazuri, nivelul declarabil de oligoelemente poate fi prezent în mod natural în materiile componente ale produselor fertilizante UE. Acest lucru este valabil în special pentru îngrășămintele din materii obținute prin extracție. Dată fiind originea naturală a respectivelor oligoelemente, denumirile contraionilor acestora nu pot fi întotdeauna determinate, din cauza unor limitări analitice sau tehnice. Prin urmare, ar trebui să se permită declararea oligoelementelor care nu sunt adăugate intenționat în produsul fertilizant UE, chiar dacă nu se pot determina contraionii corespunzători. Altfel nu ar putea fi comercializate, în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009, îngrășămintele anorganice cu oligoelemente din materii obținute prin extracție, deoarece producătorul nu ar putea respecta această cerință de etichetare. În plus, declararea conținutului de oligoelemente din îngrășămintele organo-minerale și îngrășămintele anorganice cu macroelemente fără contraionii corespunzători este benefică atât pentru utilizatorul final, care ar putea adapta un plan de fertilizare ținând seama și de conținutul de oligoelemente, cât și pentru mediu, deoarece s-ar putea evita fertilizarea excesivă. Eficiența sau siguranța îngrășământului nu este afectată de excluderea contraionilor de pe etichetă.

(23)

Producătorul unui îngrășământ anorganic solid cu macroelemente este obligat să menționeze pe etichetă forma unității fizice, și anume una din cele patru forme diferite enumerate în regulament: pudră, granule, perle și tablete. În unele cazuri, nu este însă posibil să se utilizeze doar una dintre formele specifice de mai sus, deoarece forma fizică a produsului este o combinație a două dintre cele patru forme. Prin urmare, pentru a i se permite producătorului să respecte această cerință de etichetare, descrierea unității fizice nu ar trebui să se limiteze la o singură formă posibilă, ci ar trebui să permită și utilizarea unei combinații de forme. Definițiile unităților fizice ar trebui să acopere toate tipurile de îngrășăminte și să nu restricționeze introducerea pe piață a produselor care, altfel, respectă cerințele Regulamentului (UE) 2019/1009.

(24)

Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește toleranțe pentru fiecare CFP pentru diferitele valori declarate pe etichetă. Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește atât toleranțe negative (valoarea reală nu ar trebui să scadă sub valoarea declarată din care se scade toleranța negativă), cât și toleranțe pozitive (valoarea reală nu poate fi mai mare decât valoarea declarată la care se adaugă toleranța respectivă). Acest lucru este deosebit de important pentru declararea nutrienților atunci când, pentru a evita fertilizarea insuficientă sau excesivă, producătorul trebuie să se asigure că conținutul de nutrienți declarat nu este nici mai mic, nici mai mare decât valoarea declarată plus toleranțele aferente.

(25)

Unele dintre toleranțele stabilite pentru îngrășămintele anorganice sunt foarte restrânse, date fiind capacitățile tehnice existente. Acest lucru este valabil în special pentru nutrienții declarați în cazul cărora concentrația nutrientului ar putea fi relativ scăzută în comparație cu întregul produs. O concentrație scăzută a nutrientului înseamnă că devierea valorii sale declarate este de asemenea redusă, deoarece este declarată ca procentaj din conținutul de nutrienți. Astfel, toleranțele pentru unele dintre cerințele pentru îngrășămintele anorganice ar trebui extinse pentru a se asigura un echilibru just între capacitățile tehnice ale producătorului și necesitatea de a furniza informații corecte utilizatorului final.

(26)

În plus, ar trebui extinsă și toleranța absolută pentru concentrația de carbon organic din amelioratorul de sol. Amelioratorii de sol pot să conțină carbon organic într-o concentrație semnificativă, ceea ce nu este în sine problematic, deoarece carbonul organic îmbunătățește de fapt calitatea solurilor prin îmbogățirea conținutului de materie organică al acestora. În astfel de cazuri, permiterea unei deviații absolute de numai un punct procentual este foarte restrictivă. Prin urmare, este indicat să se permită o deviație absolută mai mare, menținându-se în același timp deviația relativă existentă.

(27)

Ar trebui adăugate toleranțe pentru cantitatea de biostimulator al plantelor și de amestec de produse fertilizante, deoarece aceste informații trebuie să fie furnizate pe etichetă. În ceea ce privește amestecurile de produse fertilizante, ar trebui să se facă distincția între amestecul a două produse fertilizante UE, în cazul căruia se poate determina proporția fiecăruia dintre respectivele produse în amestec și, prin urmare, se poate calcula și aplica la întregul amestec o medie a toleranțelor deja stabilite pentru fiecare dintre ele, în funcție de proporția lor în amestec, și amestecul funcțional, în cazul căruia unul și același material trece procedura de evaluare a conformității pentru două produse fertilizante UE încadrate în două PFC-uri diferite și nu se poate determina în mod obiectiv proporția fiecărui astfel de produs în amestec. În cazul din urmă, întregului amestec ar trebui să i se aplice toleranța mai strictă dintre toleranțele cantitative ale PFC-urilor componente. De fapt, producătorul trebuie să dovedească conformitatea cu cerințele fiecărei CFP, ceea ce presupune și indicarea cantității din fiecare CFP în conformitate cu toleranța aferentă. Întrucât fiecare CFP reprezintă 100 % din amestec în acest caz particular, amestecul în ansamblu va trebui să respecte toleranța mai strictă.

(28)

În temeiul Regulamentului (UE) 2019/1009, există patru proceduri de evaluare a conformității aplicabile produselor fertilizante UE, cu niveluri diferite de complexitate în funcție de CMC(-uri) și CFP: modulele A, A1, B + C și D1.

(29)

Modulul D1 a fost adaptat pentru a reflecta aspectele specifice ale produselor fertilizante UE derivate din deșeuri. Un producător poate aplica modulele B + C atunci când evaluează conformitatea unui inhibitor (CFP 5) sau a unui biostimulator al plantelor (CFP 6), indiferent de materiile componente ale acestora. Prin urmare, un efect involuntar al redactării anexei IV la Regulamentul (UE) 2019/1009 este că nimic nu poate împiedica aplicarea modulelor B + C, nici măcar în cazul evaluării unui inhibitor sau a unui biostimulator al plantelor conținând materii componente pentru care este obligatoriu modulul mai strict D1. Este indicat să se aplice o procedură strictă de evaluare a conformității ori de câte ori un produs fertilizant UE conține materii componente obținute din deșeuri, indiferent de CFP în care este încadrat. Prin urmare, pentru a se asigura un nivel ridicat și consecvent de protecție, modulele B + C ar trebui să fie permise pentru inhibitori și biostimulatori ai plantelor numai în cazul în care aceștia nu conțin astfel de materii componente.

(30)

Atunci când urmează procedurile de evaluare a conformității, producătorul trebuie să furnizeze în documentația tehnică informații privind, printre altele, cromul total ori de câte ori valoarea acestuia depășește 200 mg/kg În Regulamentul (UE) 2019/1009, nu se precizează dacă această limită trebuie aplicată substanței uscate sau substanței proaspete. Această obligație nu poate fi îndeplinită în mod uniform în Uniune dacă nu este clar modul în care ar trebui calculată valoarea de 200 mg/kg La stabilirea valorilor-limită pentru contaminanți, inclusiv pentru crom hexavalent (Cr VI), în Regulamentul (UE) 2019/1009 se ia în considerare substanța uscată. Prin urmare, din motive de coerență, conținutul de crom total ar trebui calculat în raport cu substanța uscată.

(31)

Consultările cu privire la modificările Regulamentului (UE) 2019/1009 au fost efectuate în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (18). Grupul de experți al Comisiei privind produsele fertilizante a fost consultat.

(32)

Dat fiind că cerințele prevăzute în anexele I, II, III și IV la Regulamentul (UE) 2019/1009 urmează să se aplice de la 16 iulie 2022, este necesar ca aplicarea prezentului regulament să fie amânată pentru aceeași dată,

(1)

Regulamentul (UE) 2021/90 al Consiliului (2) stabilește posibilități de pescuit pentru 2021.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, se consideră că efortul de pescuit maxim admisibil în ceea ce privește crevetele din specia Aristaeomorpha foliacea în subzonele geografice ale Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) 9, 10 și 11, aplicabil navelor care arborează pavilionul Italiei sau sunt înmatriculate în Italia, având o lungime totală mai mare sau egală cu 18 metri și mai mică de 24 de metri, a fost atins pentru 2021.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea anumitor activități de pescuit care vizează acest grup de stocuri,

(1)

Regulamentul (UE) 2021/90 al Consiliului (2) stabilește posibilități de pescuit pentru 2021.

(2)

Conform informațiilor primite de Comisie, se consideră că efortul de pescuit maxim admisibil în ceea ce privește crevetele din specia Aristaeomorpha foliacea în subzonele geografice ale Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) 9, 10 și 11, aplicabil navelor care arborează pavilionul Italiei sau sunt înmatriculate în Italia, având o lungime totală mai mare sau egală cu 12 metri și mai mică de 18 metri, a fost atins pentru 2021.

(3)

Prin urmare, este necesară interzicerea anumitor activități de pescuit care vizează acest grup de stocuri,

(1)

Produsele de origine vegetală și animală cărora li aplică conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide („CMR”) stabilite în Regulamentul (CE) nr. 396/2005, sub rezerva dispozițiilor din regulamentul în cauză, sunt enumerate în anexa I la regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentul (UE) 2018/62 al Comisiei (2) a introdus, printre altele, produsul „frunze de ridichi” în partea B din anexa I și l-a corelat cu produsul „kale” în partea A din anexa respectivă. În consecință, conținuturile maxime de reziduuri pentru „kale” se aplică și frunzelor de ridichi.

(3)

Întrucât, la momentul adoptării Regulamentului (UE) 2018/62, datele generate de studiile referitoare la reziduuri nu erau disponibile pentru a confirma dacă această clasificare ar fi adecvată, a fost stabilită o perioadă de tranziție prin Regulamentul (UE) 2018/1049 al Comisiei (3). Pentru a permite statelor membre să genereze astfel de date, a fost introdusă o notă de subsol legată de produsul „frunze de ridichi”, exceptându-l de la aplicarea CMR pentru „kale” până la 31 decembrie 2021.

(4)

Întrucât statele membre care generează astfel de date au informat recent Comisia că există întârzieri în ceea ce privește generarea datelor, perioada de tranziție în cauză trebuie prelungită cu încă trei ani, pentru a permite finalizarea studiilor și evaluarea acestora.

(5)

Prin urmare, nota de subsol în cauză din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 trebuie modificată în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,