23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/1

(1)

La 10 februarie 2014, Consiliul a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 125/2014 (2) privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001, stabilind o listă actualizată a persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 (denumită în continuare „lista”).

(2)

Consiliul a comunicat, în măsura posibilă, tuturor persoanelor, grupurilor și entităților o expunere de motive prin care se explică de ce au fost incluse pe listă.

(3)

Prin intermediul unui aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Consiliul a informat persoanele, grupurile și entitățile incluse pe listă asupra faptului că a decis menținerea lor pe lista respectivă. De asemenea, Consiliul a informat persoanele, grupurile și entitățile în cauză cu privire la posibilitatea de a solicita o expunere a motivelor Consiliului care au determinat includerea lor pe listă, în cazul în care nu le fusese deja comunicată o astfel de expunere de motive.

(4)

Consiliul a reexaminat lista, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001. În cadrul reexaminării, acesta a luat în considerare observațiile pe care i le-au transmis persoanele, grupurile și entitățile în cauză.

(5)

Consiliul a stabilit că nu se mai justifică menținerea unei persoane pe listă.

(6)

Consiliul a conchis că persoanele, grupurile și entitățile enumerate în anexa la prezentul regulament au fost implicate în acte de terorism în sensul articolului 1 alineatele (2) și (3) din Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului (3), că a fost luată o decizie cu privire la acestea de către o autoritate competentă în sensul articolului 1 alineatul (4) din respectiva poziție comună și că respectivelor persoane, grupuri și entități ar trebui să li se aplice în continuare măsurile restrictive specifice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2580/2001.

(7)

Lista ar trebui să fie actualizată în consecință, iar Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 125/2014 ar trebui să fie abrogat,

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/5

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 al Consiliului (2) impune măsuri restrictive în ceea ce privește Irakul, în conformitate cu Poziția comună 2003/495/PESC și cu Rezoluția 1483 (2003) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(2)

Alineatele (3) și (4) din articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1210/2003, care prevede că fondurile sau resursele economice nu trebuie alocate, direct sau indirect, sau utilizate în beneficiul unei persoane fizice sau juridice, al unui organism sau al unei entități enumerate în anexa IV la regulamentul respectiv, astfel încât să le permită persoanei, grupului sau entității în cauză să obțină fonduri, mărfuri sau servicii, ar trebui unificate.

(3)

La 22 iulie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/484/PESC (3) prin care se interzice ca în beneficiul persoanelor și entităților enumerate să fie puse la dispoziție, în mod direct sau indirect, fonduri sau resurse economice. Sunt prevăzute anumite excepții, și anume fondurile și resursele economice care: (a) sunt necesare pentru satisfacerea unor nevoi de bază; (b) servesc exclusiv la achitarea unor onorarii rezonabile și la rambursarea unor cheltuieli survenite în legătură cu prestarea unor servicii juridice; (c) servesc exclusiv la achitarea unor comisioane sau cheltuieli pentru păstrarea sau întreținerea unor fonduri sau resurse economice înghețate; sau (d) sunt necesare pentru achitarea unor cheltuieli extraordinare.

(4)

De asemenea, este indicat să se actualizeze Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 cu informațiile recente furnizate de către statele membre în ceea ce privește identificarea autorităților competente.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1210/2003 ar trebui modificat în consecință,

1.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 4a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4a

Interdicția prevăzută la articolul 4 alineatul (3) nu angajează în niciun fel răspunderea persoanelor fizice sau juridice ori a entităților în cauză, în cazul în care acestea nu au știut și nu au avut niciun motiv întemeiat pentru a suspecta că acțiunile lor ar urma să încalce respectiva interdicție.”

3.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

(1)   Articolul 4 nu împiedică creditarea conturilor înghețate de către instituțiile financiare sau de credit care primesc fonduri transferate de terți în contul persoanei, al entității sau al organismului indicat, cu condiția ca toate aceste sume suplimentare transferate să fie, de asemenea, înghețate. Instituția financiară sau de credit informează fără întârziere autoritățile competente cu privire la astfel de tranzacții.

(2)   Prin derogare de la articolul 4 alineatul (3), autoritățile competente indicate pe siteurile enumerate în anexa V pot autoriza punerea la dispoziție a anumitor fonduri sau resurse economice, în condițiile pe care le consideră adecvate, după ce au stabilit că fondurile sau resursele economice în cauză:

(3)   Statele membre vizate informează celelalte state membre și Comisia în legătură cu orice autorizație acordată în temeiul prezentului articol.”

4.

Anexa V se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/9

(1)

La 2 martie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 204/2011.

(2)

Consiliul consideră că nu mai există motive pentru menținerea unei anumite persoane pe lista prevăzută în anexa III la Regulamentul (UE) nr. 204/2011.

(3)

Prin urmare Regulamentul (UE) nr. 204/2011 ar trebui modificat în consecință,

23.

ZIDANE, Mohamad Ali.

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/10

(1)

La 18 ianuarie 2012, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 36/2012.

(2)

Dată fiind gravitatea situației, trei persoane și nouă entități ar trebui adăugate pe lista persoanelor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive, prevăzută în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 36/2012.

(3)

Prin urmare, anexa II la Regulamentul (UE) nr. 36/2012 ar trebui modificată în consecință,

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/13

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/16

(1)

Articolul 127 alineatul (2) a patra liniuță din tratat și articolul 3.1 a patra liniuță din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”) atribuie Eurosistemului misiunea de a promova buna funcționare a sistemelor de plăți.

(2)

Eurosistemul promovează buna funcționare a sistemelor de plăți, printre altele, prin efectuarea monitorizării.

(3)

În ianuarie 2001, Eurosistemul a adoptat Principiile fundamentale pentru sistemele de plăți de importanță sistemică (Core Principles for Systemically Important Payment Systems) elaborate de Comitetul pentru Sisteme de Plăți și de Decontare (Committee on Payment and Settlement Systems) (CPSS) al Băncii Reglementelor Internaționale (BRI) drept cerințe minime pentru sistemele de plăți de importanță sistemică (systemically important payment systems) (SIPS) (1).

(4)

În aprilie 2012, Principiile fundamentale pentru sistemele de plăți de importanță sistemică au fost înlocuite de Principiile pentru infrastructurile piețelor financiare ale CPSS și Comitetului tehnic al Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (International Organization of Securities Commission — IOSCO) (denumite în continuare „principiile CPSS-IOSCO”) (2), care armonizează și consolidează standardele internaționale de monitorizare existente, printre altele, pentru SIPS.

(5)

În conformitate cu principiile CPSS-IOSCO, SIPS ar trebui să facă obiectul unei monitorizări eficace, pe baza unor criterii clar definite și făcute publice, din cauza potențialului acestora de a declanșa riscuri sistemice în cazul în care sunt insuficient protejate împotriva riscurilor la care sunt expuse. În plus, autoritățile competente ar trebui să aibă competențe și resurse suficiente pentru a își îndeplini sarcinile respective, inclusiv în ceea ce privește luarea de măsuri corective. CPSS-IOSCO recomandă punerea în aplicare a acestor principii în cea mai mare măsură permisă de cadrul legal și de reglementare naționale.

(6)

Prin urmare, și pentru a asigura eficiența și soliditatea SIPS, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis să pună în aplicare principiile CPSS-IOSCO prin intermediul unui regulament. De asemenea, se așteaptă ca autoritățile din alte țări să introducă și să aplice în mod similar principiile CPSS-IOSCO în cadrul legal și de reglementare ale acestora, în cea mai mare măsură permisă de aceste cadre.

(7)

Prezentul regulament acoperă SIPS, incluzând atât sistemele de plăți de importanță sistemică de mare valoare, cât și cele de mică valoare. Acesta se aplică sistemelor de plăți operate atât de bănci centrale, cât și de operatori privați. Principiile CPSS-IOSCO recunosc existența unor cazuri excepționale în care acestea se aplică diferit sistemelor de plăți operate de bănci centrale, din cauza cerințelor stabilite în legislația, reglementările sau politicile relevante. Eurosistemul are obiective de politici publice, responsabilități și o structură instituțională definite în tratat și în Statutul SEBC, ceea ce înseamnă că SIPS din Eurosistem pot fi exceptate de la anumite cerințe în temeiul prezentului regulament. În acest context, SIPS din Eurosistem ar trebui exceptate de la cerințele specifice privind guvernanța, planurile de lichidare, capitalul propriu și activele lichide, colateralul și riscurile de investiție, care acoperă aceleași sfere ca și cerințele corespunzătoare adoptate formal de Consiliul guvernatorilor. Aceste excepții sunt precizate în anumite dispoziții ale prezentului regulament.

(8)

În temeiul Orientării BCE/2012/27 din 5 decembrie 2012 privind sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real (TARGET2) (3), TARGET2 are o structură descentralizată care conectează o multitudine de sisteme de plăți. Sistemele componente ale TARGET2 sunt armonizate în cea mai mare măsură posibilă, cu anumite excepții, în cazul unor constrângeri impuse de dreptul național. De asemenea, TARGET2 este caracterizat printr-o platformă tehnică unică, denumită platformă comună unică. Consiliul guvernatorilor are competență finală în privința TARGET2 și salvgardează rolul public al acestuia: acest mecanism de guvernanță este reflectat în monitorizarea TARGET2.

(9)

Eficiența și soliditatea unui SIPS impun conformitatea cu legislația națională aplicabilă, precum și reguli, proceduri și contracte clare în baza cărora acesta să funcționeze. Conformitatea cu legislația se referă la sistemele juridice ale tuturor țărilor în care funcționează un operator SIPS sau participanții acestuia.

(10)

Eficiența și soliditatea unui SIPS depind și de claritatea și gradul de adecvare ale mecanismelor de guvernanță ale acestuia, care trebuie documentate în mod clar.

(11)

Un cadru solid și actualizat pentru gestionarea cuprinzătoare a riscurilor juridice, de credit, de lichiditate, operaționale, general de afaceri, de custodie, de investiție și a altor riscuri este esențial pentru a identifica, măsura, monitoriza și gestiona întreaga gamă de riscuri care apar în cadrul unui SIPS sau care sunt suportate de un operator SIPS. Acest lucru este valabil și pentru soliditatea și reziliența regulilor și procedurilor privind neîndeplinirea obligațiilor unui participant în cadrul aplicabil colateralului constituit în favoarea operatorului SIPS, precum și ale planurilor de continuitate a activității.

(12)

Reducerea riscului sistemic presupune, printre altele, caracterul definitiv al decontării. Uniunea a adoptat Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (4). Directiva 98/26/CE impune ca regulile sistemelor desemnate sub incidența acesteia să definească momentul intrării în sistem (după care ordinele de transfer produc efecte legale și sunt opozabile terților, chiar în cazul deschiderii procedurii de insolvență împotriva unui participant) și momentul irevocabilității ordinelor de transfer. Decontarea pe parcursul zilei sau în timp real poate fi, de asemenea, recomandată în cazul în care este compatibilă cu modelul general de afaceri al SIPS și necesară pentru a permite operatorului SIPS și participanților să își gestioneze riscurile de credit și de lichiditate.

(13)

Criteriile obiective, bazate pe risc și făcute publice pentru participarea într-un SIPS, care permit un acces echitabil și (sub rezerva unor standarde de control al riscului acceptabil) deschis la un SIPS, promovează siguranța și eficiența SIPS și a piețelor pe care acesta le deservește, fără a restrânge într-o măsură disproporționată libertatea de a presta servicii.

(14)

Dispozițiile prezentului regulament care impun unui operator SIPS să colecteze, să proceseze și să transmită date nu ar trebui să aducă atingere oricăror norme aplicabile privind protecția datelor participanților sau ale clienților.

(15)

Un SIPS eficient și eficace în ansamblu, cu scopuri și obiective clar definite, măsurabile și realizabile, este cel mai în măsură să răspundă nevoilor participanților SIPS și ale piețelor pe care le deservește.

(16)

BCE recurge la băncile centrale naționale pentru a îndeplini sarcinile SEBC în măsura considerată posibilă și adecvată.

(17)

Cerințele stabilite în prezentul regulament sunt proporționale cu riscurile și expunerile specifice ale SIPS.

(18)

Posibilitatea ca autoritățile competente să solicite măsuri corective pentru a remedia sau pentru a evita repetarea nerespectării prezentului regulament, și posibilitatea ca BCE să impună sancțiuni eficace, proporționale și descurajante pentru încălcarea prezentului regulament reprezintă elemente esențiale pentru punerea în aplicare a principiilor CPSS-IOSCO în cea mai mare măsură posibilă permisă în temeiul Tratatului și al Statutului SEBC.

(19)

Este necesar ca obligația de conformare cu cerințele de monitorizare stabilite în prezentul regulament să facă obiectul unei perioade de tranziție, permițând operatorilor SIPS să se familiarizeze cu cerințele și să le pună în aplicare,

(i)

valoarea medie zilnică totală a plăților exprimate în euro procesate depășește 10 miliarde EUR;

(ii)

cota sa de piață se ridică cel puțin la unul din următoarele niveluri:

(iii)

activitatea sa transfrontalieră (respectiv, participanți stabiliți în altă țară decât cea a operatorului SIPS și/sau legături transfrontaliere cu alte sisteme de plăți) implică cinci sau mai multe țări și generează minimum 33 % din volumul total de plăți exprimate în euro procesate de acel SIPS;

(iv)

este utilizat pentru decontarea obligațiilor stabilite în cadrul altor infrastructuri ale piețelor financiare (IPF).

1.

„sistem de plăți” înseamnă un aranjament formal între trei sau mai mulți participanți, fără a include posibile bănci de decontare, contrapărți centrale, case de compensare sau participanți indirecți, cu reguli comune și aranjamente standardizate pentru executarea ordinelor de transfer între participanți;

2.

„ordin de transfer” are sensul stabilit la articolul 2 litera (i) prima liniuță din Directiva 98/26/CE;

3.

„risc sistemic” înseamnă riscul ca un participant sau operatorul SIPS care nu-și îndeplinește obligațiile într-un SIPS să determine alți participanți și/sau operatorul SIPS să nu-și poată îndeplini obligațiile când devin scadente, eventual cu efecte de propagare care ar amenința stabilitatea sau încrederea în sistemul financiar;

4.

„operator SIPS” înseamnă entitatea juridică responsabilă legal de operarea unui SIPS;

5.

„autoritate competentă” înseamnă banca centrală din Eurosistem cu responsabilitate de monitorizare principală identificată ca atare în conformitate cu articolul 1 alineatul (2);

6.

„SIPS din Eurosistem” înseamnă un SIPS deținut și operat de o bancă centrală din Eurosistem;

7.

„risc juridic” înseamnă riscul care rezultă din aplicarea cadrului legal sau de reglementare, de obicei determinând o pierdere;

8.

„risc de credit” înseamnă riscul ca o contraparte, indiferent dacă este participant sau altă entitate, să nu-și poată îndeplini în întregime obligațiile financiare atunci când acestea devin scadente sau oricând în viitor;

9.

„risc de lichiditate” înseamnă riscul ca o contraparte, indiferent dacă este participant sau altă entitate, să nu aibă fonduri suficiente pentru a-și îndeplini obligațiile financiare atunci când acestea devin scadente, deși ar putea avea fonduri suficiente în acest sens în viitor;

10.

„risc operațional” înseamnă riscul ca deficiențele sistemelor de informații sau ale proceselor interne, erorile umane, deficiențele în administrare sau perturbările provocate de evenimente externe sau servicii externalizate să conducă la reducerea, deteriorarea sau întreruperea serviciilor furnizate de un SIPS;

11.

„risc de custodie” înseamnă riscul de a suporta o pierdere cu privire la activele deținute în custodie din cauza insolvenței, neglijenței, fraudei, administrării defectuoase sau evidenței necorespunzătoare ale custodelui sau subcustodelui;

12.

„risc de investiție” înseamnă riscul de pierdere cu care se confruntă un operator SIPS sau un participant atunci când operatorul SIPS investește resursele proprii sau ale participanților, de exemplu, colateral;

13.

„risc de piață” înseamnă riscul înregistrării de pierderi, în poziții bilanțiere și extrabilanțiere, care rezultă din variația prețurilor de pe piață;

14.

„sistem de decontare pe bază netă amânată” (deferred net settlement system) (DNS) înseamnă un sistem care decontează pe bază netă la sfârșitul unui ciclu de decontare predefinit, de exemplu, la sfârșitul sau în cursul zilei lucrătoare;

15.

„colateral transfrontalier” înseamnă care, din perspectiva țării în care activele sunt acceptate drept colateral, au cel puțin unul din următoarele elemente de extraneitate: (a) moneda de denominare; (b) țara în care sunt situate activele; sau (c) țara în care este stabilit emitentul;

16.

„plată transfrontalieră” înseamnă o plată între participanți stabiliți în țări diferite;

17.

„infrastructură a piețelor financiare” (IPF) înseamnă un sistem multilateral între instituțiile participante, inclusiv operatorul de sistem, utilizat pentru compensarea, decontarea sau înregistrarea plăților, instrumentelor financiare, instrumentelor financiare derivate sau altor tranzacții financiare;

18.

„participant” înseamnă o entitate care este identificată sau recunoscută de un sistem de plăți și căreia, direct sau indirect, i se permite să trimită ordine de transfer către acest sistem și care este capabilă să primească ordine de transfer de la aceasta;

19.

„Consiliul” înseamnă consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere al unui operator SIPS ori ambele, în conformitate cu legislația națională;

20.

„conducerea” înseamnă directori executivi, respectiv membri ai unui consiliu unitar care sunt implicați în gestiunea zilnică a operatorului SIPS și membri ai unui directorat al operatorului SIPS într-un sistem dualist;

21.

„părți interesate relevante” înseamnă participanți, IPF care au impact asupra riscurilor într-un SIPS și, de la caz la caz, alți actori afectați de pe piață;

22.

„expunere la riscul de credit” înseamnă o sumă sau valoare expusă riscului ca un participant să nu o deconteze în întregime, atunci când este scadentă sau la orice moment ulterior;

23.

„colateral” înseamnă un activ sau un angajament al unui terț care este utilizat de un furnizor de colateral pentru a garanta o obligație față de un beneficiar al colateralului. Colateralul acoperă atât colateral național, cât și colateral transfrontalier;

24.

„furnizor de lichiditate” înseamnă un furnizor de numerar în temeiul articolului 5 alineatul (3), articolului 6 alineatul (5), articolului 8 alineatele (1), (9) și (11) sau de active în temeiul articolului 8 alineatul (4), inclusiv un participant SIPS sau o parte externă;

25.

„condiții de piață extreme, dar plauzibile” înseamnă un set cuprinzător de condiții istorice și ipotetice, incluzând cele mai volatile perioade care au fost suportate de piețele deservite de SIPS;

26.

„dată prevăzută pentru decontare” înseamnă data introdusă în SIPS ca dată de decontare de către expeditorul unui ordin de transfer;

27.

„risc general de afaceri” înseamnă orice depreciere potențială a poziției financiare a SIPS ca întreprindere comercială ca urmare a unui declin al încasărilor sau a unei creșteri a cheltuielilor acestuia, astfel încât cheltuielile depășesc încasările și conduc la o pierdere care trebuie acoperită din capitalul propriu;

28.

„plan de redresare” înseamnă un plan elaborat de un operator SIPS pentru restabilirea bunei funcționări a unui SIPS;

29.

„plan de lichidare ordonată” înseamnă un plan elaborat de un operator SIPS pentru închiderea ordonată a unui SIPS;

30.

„semnificativ” califică un risc, o dependență și/sau o schimbare ce poate afecta capacitatea unei entități de a funcționa sau de a furniza servicii conform așteptărilor;

31.

„autorități relevante” înseamnă autorități care au un interes legitim în accesarea informațiilor de la un SIPS pentru îndeplinirea obligațiilor statutare ale acestora, de exemplu, autorități de rezoluție și autorități de supraveghere ale principalilor participanți;

32.

„risc principal” înseamnă riscul ca o contraparte să piardă întreaga valoare implicată într-o tranzacție, de exemplu, fie riscul ca un vânzător al unui activ financiar să livreze activul în mod irevocabil, dar să nu primească plata, fie riscul ca un cumpărător al unui activ financiar să plătească pentru un activ în mod irevocabil, dar să nu îl primească;

33.

„bancă custode” înseamnă o bancă ce păstrează și protejează activele financiare ale terților;

34.

„bancă de decontare” înseamnă o bancă care deține conturi de plăți în care are loc stingerea obligațiilor care rezultă dintr-un sistem de plăți;

35.

„agent nostro” înseamnă o bancă utilizată de participanții dintr-un SIPS pentru decontare;

36.

„plată unilaterală” înseamnă o plată care implică un singur transfer de fonduri într-o singură monedă;

37.

„plată bilaterală” înseamnă o plată care implică două transferuri de fonduri în monede diferite, într-un sistem de decontare prin schimb de valori;

38.

„risc de corelare nefavorabilă” înseamnă riscul care decurge din expunerea față de un participant sau emitent atunci când colateralul furnizat de acel participant sau emis de acel emitent este puternic corelat cu riscul de credit al acestuia;

39.

„zi lucrătoare” are sensul stabilit la articolul 2 litera (n) din Directiva 98/26/CE.

(a)

stabilirea unor obiective strategice clare pentru SIPS;

(b)

stabilirea unor proceduri documentate pentru funcționarea SIPS, inclusiv proceduri pentru identificarea, abordarea și gestionarea conflictelor de interese ale membrilor acestuia;

(c)

cu excepția SIPS din Eurosistem, asigurarea eficacității selectării, monitorizării și, dacă este cazul, a îndepărtării din funcție a membrilor conducerii;

(d)

cu excepția SIPS din Eurosistem, stabilirea unor politici de compensare corespunzătoare, în conformitate cu cele mai bune practici și bazate pe realizările pe termen lung.

(a)

consecvența activităților operatorului SIPS cu obiectivele, strategia și toleranța la risc a acestuia;

(b)

proiectarea, executarea și monitorizarea corespunzătoare a controalelor interne și a procedurilor aferente, pentru promovarea obiectivelor operatorului SIPS;

(c)

evaluarea și testarea periodică a controalelor interne și a procedurilor aferente de către echipe de gestionare a riscului și audit intern bine pregătite și cu personal suficient;

(d)

implicare activă în procesul de control al riscurilor;

(e)

alocarea de resurse suficiente cadrului de gestionare a riscurilor al SIPS.

(a)

include politica de toleranță la risc a operatorului SIPS;

(b)

atribuie responsabilități și răspunderi pentru deciziile privind riscul;

(c)

tratează procesul decizional în cursul situațiilor de criză și de urgență;

(d)

tratează funcțiile de control intern.

(a)

include politica de toleranță la risc a operatorului SIPS și instrumente corespunzătoare de gestionare a riscurilor;

(b)

atribuie responsabilități și răspunderi pentru deciziile privind riscul;

(c)

tratează procesul decizional în situații de urgență legate de un SIPS, inclusiv evoluțiile de pe piețele financiare care pot avea un efect advers asupra lichidității pieței și asupra stabilității sistemului financiar în orice stat membru a cărui monedă este euro în care este stabilit operatorul SIPS sau unul dintre participanți.

(i)

au fost emise de un emitent cu risc scăzut de credit;

(ii)

sunt liber transferabile fără a fi afectate de nicio constrângere juridică sau creanțe ale terților;

(iii)

sunt exprimate într-o monedă al cărei risc este gestionat de operatorul SIPS;

(iv)

au date fiabile privind prețurile, publicate în mod periodic;

(v)

nu fac altfel obiectul unor riscuri semnificative de corelare nefavorabilă;

(vi)

nu sunt emise de participantul care furnizează colateralul sau de o entitate care face parte din același grup ca respectivul participant, cu excepția cazului unei obligațiuni garantate și numai atunci când activele din fondul de acoperire sunt separate în mod corespunzător într-un cadru juridic robust și îndeplinesc cerințele prevăzute la punctele (i)-(v).

(a)

în numerar cu Eurosistemul; sau

(b)

în colateral eligibil, astfel cum îl definește cadrul Eurosistemului privind colateralul stabilit în Orientarea BCE/2011/14 din 20 septembrie 2011 privind instrumentele și procedurile de politică monetară ale Eurosistemului (5), în special în cazul în care operatorul SIPS are acces la facilitățile permanente ale Eurosistemului.

(a)

linii de credit angajate;

(b)

swapuri valutare angajate;

(c)

contracte de report angajate;

(d)

active definite la articolul 7 alineatul (1), care sunt deținute de un custode;

(e)

investiții care sunt imediat disponibile și convertibile în fonduri cu acorduri de finanțare prestabilite pentru care operatorul SIPS poate demonstra autorității competente, în baza unei evaluări interne adecvate, că acordurile de finanțare sunt foarte sigure, chiar în condiții de piață extreme, dar plauzibile.

(a)

vârfurile volatilităților istorice ale prețurilor activelor menționate mai sus;

(b)

modificări ale altor factori de piață, incluzând, printre altele, determinanții prețurilor și curbele randamentelor;

(c)

una sau mai multe situații de neîndeplinire a obligațiilor de către participanți în aceeași zi și în diferite zile ulterioare;

(d)

presiuni simultane pe piețele de finanțare și pe piețele activelor,

(e)

o gamă de scenarii de stres prospective într-o varietate de condiții de piață extreme, dar plauzibile.

(a)

abordează deficite de lichiditate neprevăzute și potențial neacoperite;

(b)

urmăresc să evite invalidarea, revocarea sau întârzierea decontării pe parcursul aceleiași zile a obligațiilor de plată;

(c)

indică modul de reconstituire a fondurilor și a altor active utilizate de SIPS în cursul unui eveniment de criză, la nivelul prevăzut la alineatele (3)-(5).

(a)

când se anticipează transferuri în conturile băncilor de decontare individuale;

(b)

că transferurile sunt definitive atunci când sunt efectuate;

(c)

că fondurile primite sunt transferabile imediat ce este posibil, cel târziu până la sfârșitul zilei.

(a)

măsurile pe care le poate lua operatorul SIPS atunci când are loc o neîndeplinire a obligațiilor;

(b)

dacă aceste măsuri se iau automat sau în mod discreționar și mijlocul prin care este exercitată această putere discreționară;

(c)

modificări potențiale ale practicilor normale de decontare ale unui operator SIPS, pentru asigurarea unei decontări în timp util;

(d)

gestionarea plăților în diferite etape de prelucrare;

(e)

secvențialitatea probabilă a acțiunilor;

(f)

rolurile, obligațiile și responsabilitățile părților relevante, inclusiv ale participanților care nu sunt într-o situație de neîndeplinire a obligațiilor;

(g)

alte mecanisme care trebuie activate pentru a limita impactul unei neîndepliniri a obligațiilor.

(a)

circumstanțele în care se iau măsuri;

(b)

cine ia respectivele măsuri;

(c)

sfera măsurilor care urmează a fi luate;

(d)

mecanismele care vizează obligațiile unui operator SIPS față de participanții care nu sunt într-o situație de neîndeplinire a obligațiilor.

(a)

proporția în care participanții direcți desfășoară activitate în numele participanților indirecți;

(b)

numărul de participanți indirecți care decontează prin intermediul participanților direcți individuali;

(c)

volumele sau valorile plăților din SIPS care provin de la fiecare participant indirect;

(d)

volumele sau valorile plăților în conformitate cu litera (c) ca pondere în cele ale participantului direct prin care participantul indirect accesează SIPS.

(a)

alegerea unui mecanism de compensare și decontare;

(b)

structura de operare;

(c)

sfera produselor compensate sau decontate;

(d)

utilizarea tehnologiei și a procedurilor.

(a)

informează operatorul SIPS cu privire la natura neconformării; și

(b)

acordă operatorului SIPS ocazia de a fi audiat și de a oferi explicații.

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/31

(1)

La 16 iulie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/392/PESC (1) care expiră la 15 iulie 2014.

(2)

La 28 octombrie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/533/PESC (2), decizie care stabilește o valoare de referință financiară pentru perioada de până la 15 iulie 2014.

(3)

La 28 martie 2014, Comitetul politic și de securitate (COPS) a recomandat prelungirea misiunii PSAC a Uniunii Europene în Niger (EUCAP Sahel Niger) cu doi ani, în conformitate cu revizuirea strategică.

(4)

La 2 mai 2014, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) a primit o scrisoare din partea autorităților nigeriene prin care acestea își exprimau sprijinul pentru prelungirea misiunii EUCAP Sahel Niger cu doi ani.

(5)

EUCAP Sahel Niger se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea împiedica îndeplinirea obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

1.

Articolele 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 2

Obiective

În contextul punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene pentru securitate și dezvoltare în Sahel, obiectivul EUCAP Sahel Niger este acela de a permite autorităților nigeriene să elaboreze și să pună în aplicare propria lor strategie de securitate națională. EUCAP Sahel Niger urmărește totodată să contribuie la dezvoltarea unei abordări integrate, multidisciplinare, coerente, durabile și axate pe respectarea drepturilor omului în rândul diferiților actori activi în domeniul securității în Niger în lupta împotriva terorismului și a criminalității organizate.

Articolul 3

Sarcini

(1)   În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 2, EUCAP Sahel Niger:

(2)   EUCAP Sahel Niger se concentrează asupra activităților menționate la alineatul (1) care permit îmbunătățirea controlului asupra teritoriului Nigerului, inclusiv prin coordonarea cu forțele armate din Niger.

(3)   EUCAP Sahel Niger nu îndeplinește nicio funcție executivă.”

2.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 7, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Condițiile de angajare, precum și drepturile și obligațiile personalului internațional și local se stabilesc prin contracte încheiate între EUCAP Sahel Niger și respectivii membri ai personalului.”

5.

La articolul 11, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Șeful misiunii asigură protecția informațiilor UE clasificate, în conformitate cu Decizia 2013/488/UE a Consiliului (3).

(3)  Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).”"

6.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 12a

Capacitate juridică

După cum este necesar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, EUCAP Sahel Niger are capacitatea de a achiziționa servicii și bunuri, de a încheia contracte și acorduri administrative, de a angaja personal, de a deține conturi bancare, de a dobândi și a înstrăina active și de a se achita de obligații, precum și de a fi parte la proceduri juridice.”

7.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Dispoziții financiare

(1)   Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente EUCAP Sahel Niger pentru perioada 16 iulie 2012-31 octombrie 2013 este de 8 700 000 EUR.

Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor legate de EUCAP Sahel Niger pentru perioada 1 noiembrie 2013-15 iulie 2014 este de 6 500 000 EUR.

Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor legate de EUCAP Sahel Niger pentru perioada 16 iulie 2014-15 iulie 2015 este de 9 155 000 EUR.

(2)   Toate cheltuielile sunt gestionate în conformitate cu procedurile și normele aplicabile bugetului general al Uniunii. Resortisanții statelor terțe și cei ai statului-gazdă sunt autorizați să participe la proceduri de atribuire de contracte. Sub rezerva aprobării din partea Comisiei, EUCAP Sahel Niger poate încheia acorduri de natură tehnică privind furnizarea de echipamente, servicii și spații pentru EUCAP Sahel Niger cu state membre, cu statul-gazdă, cu state terțe participante și cu alți actori internaționali.

(3)   EUCAP Sahel Niger răspunde de execuția bugetului misiunii. În acest scop, EUCAP Sahel Niger semnează un acord cu Comisia.

(4)   Fără a aduce atingere acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Niger privind statutul misiunii PSAC a Uniunii Europene în Niger (EUCAP Sahel Niger) (4), EUCAP Sahel Niger poartă răspunderea pentru orice plângere și obligație generată de executarea mandatului său începând cu 16 iulie 2014, cu excepția cererilor de despăgubire legate de abateri grave comise de șeful misiunii, pentru care acesta poartă răspunderea.

(5)   Punerea în aplicare a dispozițiilor financiare nu aduce atingere nici lanțului de comandă, astfel cum se prevede la articolele 4, 5 și 6, nici cerințelor operaționale ale misiunii EUCAP Sahel Niger, inclusiv cele referitoare la compatibilitatea echipamentelor și la interoperabilitatea echipelor sale.

(6)   Cheltuielile sunt eligibile de la 16 iulie 2012.

(4)  JO L 242, 11.9.2013, p. 2.”"

8.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 13a

Celula de proiect

(1)   EUCAP Sahel Niger dispune de o celulă de proiect pentru identificarea și punerea în aplicare a proiectelor. Acolo unde este cazul, EUCAP Sahel Niger facilitează și oferă consultanță pentru proiectele puse în aplicare de statele membre și statele terțe, sub responsabilitatea acestora, în domenii legate de EUCAP Sahel Niger și în sprijinul obiectivelor acesteia.

(2)   EUCAP Sahel Niger este autorizată să recurgă la contribuții financiare din partea statelor membre sau a unor state terțe pentru punerea în aplicare a unui proiect, dacă se consideră că respectivul proiect completează în mod semnificativ celelalte acțiuni ale EUCAP Sahel Niger și:

EUCAP Sahel Niger încheie un acord cu statele contribuitoare, care acoperă în special procedurile specifice pentru soluționarea oricăror plângeri formulate de părți terțe cu privire la prejudiciile suferite în urma acțiunilor sau omisiunilor din partea EUCAP Sahel Niger în utilizarea fondurilor furnizate de statele respective. În niciun caz, statele contribuitoare nu pot angaja răspunderea Uniunii sau a ÎR pentru acțiunile sau omisiunile EUCAP Sahel Niger în utilizarea fondurilor puse la dispoziție de statele respective.

(3)   COPS își dă acordul cu privire la acceptarea de contribuții financiare din partea statelor terțe în beneficiul celulei de proiect.”

9.

La articolul 15, „Decizia 2011/292/UE” se înlocuiește cu „Decizia 2013/488/UE”.

10.

La articolul 16, paragraful al doilea se înlocuiește cu următorul text:

„Se aplică până la 15 iulie 2016.”

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/35

(1)

La 27 decembrie 2001, Consiliul a adoptat Poziția comună 2001/931/PESC (1).

(2)

La 10 februarie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/72/PESC (2) de actualizare și de modificare a listei persoanelor, grupurilor și entităților care intră sub incidența articolelor 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC (denumită în continuare „lista”).

(3)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (6) din Poziția comună 2001/931/PESC, se impune revizuirea periodică a numelor și denumirilor persoanelor, grupurilor și entităților prevăzute în listă pentru a garanta existența motivelor prezenței acestora pe listă.

(4)

În prezenta decizie figurează rezultatul revizuirii efectuate de Consiliu în ceea ce privește persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC.

(5)

Consiliul a stabilit că nu mai există motive pentru menținerea unei persoane pe listă.

(6)

Consiliul a conchis că persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică articolele 2, 3 și 4 din Poziția comună 2001/931/PESC au fost implicate în acte de terorism în sensul articolului 1 alineatele (2) și (3) din Poziția comună 2001/931/PESC, că s-a luat o decizie în privința acestora de către o autoritate competentă în sensul articolului 1 alineatul (4) din poziția comună respectivă și că acestora ar trebui să li se aplice în continuare măsurile restrictive specifice prevăzute în respectiva poziție comună.

(7)

Lista ar trebui să fie actualizată în consecință, iar Decizia 2014/72/PESC ar trebui abrogată,

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/38

(1)

La 7 iulie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/495/PESC (1) pentru punerea în aplicare a Rezoluției 1483 (2003) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU).

(2)

Este necesar să fie clarificate anumite dispoziții ale Poziției comune 2003/495/PESC,

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/39

(1)

La 16 iulie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/389/PESC (1). Respectiva decizie expiră la 15 iulie 2014.

(2)

La 18 martie 2014, Comitetul Politic și de Securitate (COPS) a recomandat prelungirea misiunii până la 12 decembrie 2016 în conformitate cu revizuirea strategică.

(3)

EUCAP NESTOR se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE),

1.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Mandat

EUCAP NESTOR urmărește să asiste țările din Cornul Africii și vestul Oceanului Indian în consolidarea capacităților lor în materie de securitate maritimă pentru a le da posibilitatea să combată pirateria în mod mai eficace. EUCAP NESTOR va pune în primul rând accentul pe Somalia și în al doilea rând pe Djibouti, Seychelles și Tanzania.”

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Obiective și atribuții

(1)   În vederea îndeplinirii mandatului prevăzut la articolul 2, EUCAP NESTOR:

(2)   În vederea realizării obiectivelor, EUCAP NESTOR își desfășoară acțiunile conform orientărilor de funcționare și cu atribuțiile prevăzute de documentele din planul operațional aprobate de Consiliu.

(3)   EUCAP NESTOR nu îndeplinește nicio funcție executivă.”

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 7, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Condițiile de angajare și drepturile și obligațiile personalului internațional și local se stabilesc prin contracte care urmează a fi încheiate între EUCAP NESTOR și membrii personalului respectiv.”

6.

La articolul 11, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Șeful misiunii asigură protecția informațiilor UE clasificate în conformitate cu Decizia 2013/488/UE a Consiliului (2).

(2)  Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).”"

7.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 12a

Dispoziții juridice

EUCAP NESTOR are capacitatea de a achiziționa servicii și bunuri, de a încheia contracte și acorduri administrative, de a angaja personal, de a deține conturi bancare, de a dobândi și a înstrăina active și de a se achita de obligații, precum și de a fi parte la procedurile juridice, după cum este necesar pentru punerea în aplicare a prezentei decizii.”

8.

Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Dispoziții financiare

(1)   Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor aferente EUCAP NESTOR pentru perioada 16 iulie 2012-15 noiembrie 2013 este de 22 880 000 EUR.

Valoarea de referință financiară destinată acoperirii cheltuielilor legate de EUCAP NESTOR pentru perioada 16 noiembrie 2013-15 octombrie 2014 este de 11 950 000 EUR.

(2)   Toate cheltuielile sunt gestionate în conformitate cu normele și procedurile aplicabile bugetului general al Uniunii. Resortisanții statelor terțe și cei ai statului-gazdă sunt autorizați să participe la proceduri de atribuire de contracte. Sub rezerva aprobării din partea Comisiei, EUCAP NESTOR poate încheia acorduri de natură tehnică privind furnizarea de echipamente, servicii și spații pentru EUCAP NESTOR, cu state membre, cu statul-gazdă, cu state terțe participante și cu alți actori internaționali.

(3)   EUCAP NESTOR răspunde de execuția bugetului misiunii. În acest scop, EUCAP NESTOR semnează un acord cu Comisia.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor existente privind statutul EUCAP NESTOR și membrii personalului acesteia, EUCAP NESTOR răspunde de orice plângere și obligație care decurge din executarea mandatului începând cu 16 iulie 2014, cu excepția plângerilor legate de abateri grave ale șefului misiunii, pentru care acestuia îi revine răspunderea.

(5)   Punerea în aplicare a dispozițiilor financiare nu aduce atingere lanțului de comandă, astfel cum se prevede la articolele 4, 5 și 6, și nici cerințelor operaționale ale misiunii EUCAP NESTOR, inclusiv celor privind compatibilitatea echipamentelor și interoperabilitatea echipelor sale.

(6)   Cheltuielile sunt eligibile de la 16 iulie 2012.”

9.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 13a

Celula de proiect

(1)   EUCAP NESTOR dispune de o celulă de proiect pentru identificarea și punerea în aplicare a proiectelor. Acolo unde este cazul, EUCAP NESTOR facilitează și furnizează consultanță pentru proiectele implementate de state membre și de state terțe, sub responsabilitatea acestora, în domenii legate de EUCAP NESTOR și în sprijinul obiectivelor acesteia.

(2)   EUCAP NESTOR este autorizată să recurgă la contribuții financiare din partea statelor membre sau a unor state terțe pentru punerea în aplicare a proiectelor identificate care completează în mod coerent celelalte acțiuni ale misiunii EUCAP NESTOR în următoarele cazuri:

EUCAP NESTOR încheie un acord cu statele vizate, care acoperă în special procedurile specifice pentru soluționarea oricăror plângeri formulate de părți terțe cu privire la prejudiciile suferite în urma acțiunilor sau omisiunilor EUCAP NESTOR în utilizarea fondurilor furnizate de statele vizate. În niciun caz, statele participante nu pot angaja răspunderea Uniunii sau a ÎR pentru acțiunile sau omisiunile EUCAP NESTOR în utilizarea fondurilor din partea statelor respective.

(3)   COPS își dă acordul cu privire la acceptarea unei contribuții financiare din partea statelor terțe la celula de proiect.”

10.

La articolul 15, trimiterea la „Decizia 2011/292/UE” se înlocuiește cu trimiterea la „Decizia 2013/488/UE”.

11.

La articolul 16, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta decizie se aplică până la 12 decembrie 2016.”

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/42

(1)

La 14 aprilie 2014, Consiliul și-a exprimat disponibilitatea de a asista Ucraina în domeniul reformei sectorului securității civile, al sprijinului poliției și al statului de drept și de a elabora un cadru politic de abordare a crizelor în Ucraina, cu examinarea tuturor opțiunilor, inclusiv prin intermediul unei eventuale misiuni în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC).

(2)

La 8 mai 2014, ministrul afacerilor externe al Ucrainei a trimis Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) o scrisoare prin care și-a exprimat interesul pentru desfășurarea unei misiuni PSAC în Ucraina.

(3)

La 12 mai 2014, Consiliul și-a reafirmat disponibilitatea de a asista Ucraina în domeniul reformei sectorului securității civile, a salutat cadrul politic de abordare a crizelor în Ucraina și i-a solicitat Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să elaboreze un concept de gestionare a crizelor pentru o posibilă misiune PSAC civilă. Consiliul a subliniat de asemenea importanța coordonării și complementarității cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și cu alți actori internaționali.

(4)

La 23 iunie 2014, Consiliul a aprobat conceptul de gestionare a crizelor privind o posibilă acțiune în cadrul PSAC în sprijinul reformei sectorului securității civile.

(5)

La 11 iulie 2014, ministrul de externe ucrainean a trimis ÎR o scrisoare de acceptare a desfășurării unei misiuni PSAC.

(6)

EUAM Ucraina se va desfășura în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și care ar putea aduce atingere realizării obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

creării unui cadru conceptual pentru planificarea și punerea în aplicare a unor reforme care să conducă la servicii de securitate durabile, capabile să asigure statul de drept, într-o manieră care să contribuie la consolidarea legitimității lor și la creșterea încrederii populației, cu respectarea deplină a drepturilor omului și în concordanță cu procesul de reformă constituțională;

—

reorganizării și restructurării serviciilor de securitate într-un mod care să permită recuperarea controlului și a responsabilității asupra acestora.

—

prevăzut în situația financiară aferentă prezentei decizii; sau

—

integrat în cursul mandatului prin intermediul unei modificări a respectivei situații financiare la solicitarea șefului misiunii.

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/48

(1)

La 28 februarie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/137/PESC.

(2)

Consiliul consideră că nu mai există motive pentru menținerea unei anumite persoane pe lista prevăzută în anexa IV la Decizia 2011/137/PESC.

(3)

Prin urmare, Decizia 2011/137/PESC ar trebui modificată în consecință,

23.

ZIDANE, Mohamad Ali.

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/49

(1)

La 31 mai 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/255/PESC.

(2)

Dată fiind gravitatea situației, trei persoane și nouă entități ar trebui adăugate pe lista persoanelor și entităților care fac obiectul măsurilor restrictive, prevăzută în anexa I la Decizia 2013/255/PESC.

(3)

Prin urmare, Decizia 2013/255/PESC ar trebui modificată în consecință,

23.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 217/52

(1)

La 18 mai 2009, Comisia a primit o plângere din partea întreprinderii SES Astra S.A. (denumită în continuare „Astra”). Obiectul plângerii a fost o presupusă schemă de ajutoare de stat pe care autoritățile spaniole au adoptat-o în legătură cu trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea digitală în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania. Astra a susținut că schema constituia ajutor de stat care nu a fost notificat fiind, prin urmare, ilegal și care a avut drept rezultat denaturarea concurenței între platformele de radiodifuziune terestre și cele de radiodifuziune prin satelit.

(2)

Schema contestată își are originea în Legea 10/2005 din 14 iunie 2005 privind măsuri urgente pentru promovarea televiziunii digitale terestre, liberalizarea regimurilor de televiziune prin cablu și sprijinirea pluralismului (2). Legislația suplimentară adoptată cu privire la procesul de tranziție către televiziunea digitală terestră include, printre altele, Decretul regal 944/2005 din 29 iulie 2005 de aprobare a Planului tehnic național pentru televiziunea digitală terestră (3) (denumit în continuare „PTN”); Decretul regal 945/2005 din 29 iulie 2005 de aprobare a regulamentului general de furnizare a serviciilor de televiziune digitală terestră; Ordinul IT C 2476/2005 din 29 iulie 2005 de aprobare a regulamentului tehnic și de furnizare a serviciilor de televiziune digitală terestră și Decretul regal 920/2006 din 28 iulie 2005 de aprobare a regulamentului general de furnizare a serviciilor de radiodifuziune și de televiziune prin cablu.

(3)

Prin scrisoarea din 29 septembrie 2010, Comisia a informat Regatul Spaniei cu privire la decizia sa de a iniția procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește ajutorul în cauză pentru întregul teritoriu al Spaniei, cu excepția comunității autonome Castilla-La Mancha, pentru care a fost deschisă o procedură separată (4). Decizia Comisiei de a iniția procedura (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată la 14 decembrie 2010 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (5). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile privind măsura în cauză.

(4)

Ca urmare a prelungirii termenului-limită, Spania a răspuns prin scrisoarea din 30 noiembrie 2011 la invitația de a prezenta observații, formulată în decizia de inițiere a procedurii. În afară de administrația centrală, autoritățile din Asturias, Aragon, Țara Bascilor, Castilla y Leon, Castilla-La Mancha (6), Extremadura, Galicia, la Rioja, Madrid și Murcia și-au prezentat observațiile și/sau răspunsurile la întrebările adresate în decizia de inițiere a procedurii.

(5)

De asemenea, Comisia a primit observații din partea Radiodifusion Digital SL prin scrisoarea din 11 ianuarie 2011, din partea Grupo Antena 3 și UTECA (Union de Televisiones Comerciales Asociadas) prin scrisorile din 28 ianuarie 2011, din partea Gestora La Sexta prin scrisoarea din 31 ianuarie 2011, din partea Abertis Telecom SA (denumită în continuare „Abertis”) prin scrisoarea din 2 februarie 2011 și din partea Astra și Telecinco prin scrisorile din 4 februarie 2011. Prin scrisorile din 19 ianuarie 2011 și din 9 februarie 2011, Comisia a transmis observațiile respective Spaniei, care a avut posibilitatea de a reacționa la acestea. Spania a prezentat observații prin scrisorile din 22 februarie 2011 și 14 martie 2011.

(6)

În cursul investigației, au avut loc mai multe reuniuni: între Comisie și Spania în zilele de 11 și 12 aprilie 2011, între Comisie și Astra la 14 aprilie 2011, între Comisie și Abertis la 5 mai 2011 și între Comisie și UTECA la 5 iulie 2011. După mai multe furnizări de informații de către Spania, din proprie inițiativă, inclusiv observații din partea Țării Bascilor din 24 februarie 2011, o cerere oficială de informații a fost adresată Spaniei prin scrisoarea din 14 februarie 2012. Ca urmare a prelungirii termenului-limită, Spania a prezentat un răspuns prin scrisoarea din 16 aprilie, care a fost urmată de scrisorile din 15, 19 și 25 iunie 2012. Deoarece o parte din informații încă lipseau, la 9 august 2012, Comisia a adresat o cerere de informații suplimentare. După prelungirea termenului-limită, Spania a prezentat răspunsuri într-o scrisoare din 10 octombrie 2012, urmată de o scrisoare din 30 octombrie 2012.

(7)

În plus, Abertis a furnizat din proprie inițiativă informații suplimentare la 22 iunie 2011 și 25 iulie 2012. Astra a furnizat informații suplimentare în scrisorile din 21 iulie 2011, 16 mai 2011, 8 septembrie 2011 și 11 noiembrie 2011, toate fiind transmise Spaniei pentru comentarii.

(8)

Reclamantul este un operator de platformă prin satelit. Înființată în 1985 sub denumirea de Société Européenne des Satellites (SES), SES ASTRA (denumită în continuare „Astra”) a fost primul operator privat de satelit din Europa. Astra operează sistemul de satelit ASTRA, care oferă un portofoliu amplu de radiodifuziune și de soluții în bandă largă pentru clienți din Europa și din afara acesteia. Astra difuzează programe de radio și televiziune direct către milioane de locuințe și oferă acces la internet și servicii de rețea pentru autorități publice, întreprinderi mari, IMM-uri și gospodării individuale.

(9)

În plângerea sa, Astra afirmă că măsurile puse în aplicare de guvern și de comunitățile autonome în regiunile îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania încalcă principiul neutralității tehnologice deoarece acestea consideră transmisia terestră ca fiind singura cale către digitizare. Astra se referă, în special, la cazul Cantabria. Pe baza unei licitații pentru extinderea acoperirii televiziunii digitale la întregul teritoriu al Cantabriei, lansată în ianuarie 2008, administrația regională din Cantabria selectase Astra pentru a furniza canale cu acces liber prin intermediul platformei sale. Cu toate acestea, în noiembrie 2008, contractul respectiv a fost reziliat de către administrația regională. Potrivit Astra, autoritățile au reziliat contractul în momentul în care au fost informate că administrația centrală urma să finanțeze lucrările de modernizare a rețelei analogice terestre. Într-adevăr, autoritățile din Cantabria explicau, într-o scrisoare din 7 noiembrie 2008, că motivul pentru rezilierea contractului era faptul că, între timp, administrația centrală adoptase decizii cu privire la extinderea acoperirii televiziunii digitale la întregul teritoriu al Spaniei (7). Astfel, cazul Cantabria pare să demonstreze, în primul rând, că Astra putea concura pe piața respectivă și, în al doilea rând, că deciziile administrației centrale au împiedicat această concurență.

(10)

Cazul se referă la sectorul radiodifuziunii caracterizat prin prezența a numeroși participanți activi la diferitele niveluri ale lanțului de produse care au legătură cu serviciile de radiodifuziune.

(11)

Organismele de radiodifuziune sunt editori de canale de televiziune care achiziționează sau produc conținut TV intern pe care îl grupează în canale. Canalele sunt apoi furnizate publicului prin diferite platforme (de exemplu, prin satelit, televiziune digitală terestră-TDT, cablu, IPTV-televiziunea prin internet). În Spania, serviciile de radiodifuziune au fost considerate servicii publice de către legiuitor, prin urmare, acestea sunt furnizate atât de organismele de radiodifuziune de stat (RTVE), cât și de organismele private care dețin concesiuni din partea statului (8). Așa-numitele canale „cu acces liber” (FTA) sunt furnizate în mod gratuit către telespectatori. Pentru a garanta faptul că populația poate beneficia în mod efectiv de serviciul public, legea impune obligații de acoperire minimă atât pentru transmisia încredințată organismului public de radiodifuziune, cât și pentru operatorii privați care dețin concesiuni. Prin urmare, organismele publice de radiodifuziune au obligația de a acoperi cel puțin 98 % din populația Spaniei, în timp ce organismele private de radiodifuziune trebuie să acopere cel puțin 96 % din populație. În Spania, organismele naționale de radiodifuziune nu dețin o rețea națională de radiodifuziune. Prin urmare, acestea încheie acorduri cu operatorii de platforme în vederea transmiterii conținutului acestora și pentru a-și îndeplini obligațiile de acoperire.

(12)

Furnizorii de echipamente hardware sunt cei care produc sau instalează infrastructurile și dispozitivele necesare pentru construirea diferitelor platforme.

(13)

Operatorii de platforme (sau operatorii de rețea) (9) sunt entități private sau controlate de stat care operează infrastructurile necesare (și anume, acestea transportă și transmit semnalul) pentru a furniza publicului canalele produse de organismele de radiodifuziune. La începuturile industriei televiziunii, singura platformă disponibilă era platforma terestră analogică. Pe măsură ce tehnologia s-a îmbunătățit, mai multe platforme au devenit disponibile pe piață, și anume platforma de satelit, platforma de cablu și, mai recent, IPTV (10), care utilizează conexiunea în bandă largă pentru transmiterea semnalului TV.

(14)

În radiodifuziunea terestră, semnalul de televiziune este trimis de la un studio TV către un centru de transmisie (head-end) care aparține și este operat, de regulă, de un operator de rețea. Ulterior, semnalul este transportat și distribuit de la centrul de transmisie (head-end) către centrele de radiodifuziune administrate de un operator de rețea (de exemplu, un turn); uneori, semnalul este transportat prin satelit. În final, semnalul este transmis de la centrele de radiodifuziune către locuințe. Pentru digitizarea rețelei terestre analogice, este necesar să se înlocuiască transmițătoarele de pe teren. Cu toate acestea, deoarece semnalul digital are o rază inferioară celui analogic, prin urmare, noua tehnologie necesită o rețea cu un grad mai ridicat de capilaritate, în unele cazuri extinderea acoperirii presupune, de asemenea, construirea de noi centre de transmisie.

(15)

În radiodifuziunea prin satelit, semnalul este transmis către un centru de transmisie (head-end), iar ulterior acesta este transportat către satelit, care îl transmite către locuințe. În mod alternativ, semnalul ar putea fi transmis direct dintr-un studio TV către satelit dacă studioul TV deține dispozitivele adecvate. Telespectatorul trebuie să fie echipat cu o antenă parabolică și un decodor. Pentru a mări gradul de acoperire prin satelit într-o regiune, echipamentul de la sol trebuie să fie instalat la domiciliul clientului. În termeni de acoperire geografică, platforma de satelit ar putea astfel să acopere aproape 100 % din teritoriul Spaniei, în timp ce platforma terestră acoperă aproximativ 98 %.

(16)

Măsura investigată trebuie examinată în contextul procesului de digitizare a radiodifuziunii la care au fost supuse sau sunt supuse în prezent platformele terestre, de satelit sau prin cablu. În comparație cu radiodifuziunea în sistem analogic, radiodifuziunea digitizată are avantajul unei capacități crescute de transmisie ca rezultat al utilizării mai eficiente a spectrului de frecvențe radio. Trecerea la tehnologia digitală este semnificativă, în special, pentru radiodifuziunea terestră, unde spectrul de frecvențe disponibile este limitat. Transmisia prin satelit, pe de altă parte, are avantajul operării pe o bandă de frecvență complet diferită, unde nu există un deficit de frecvențe.

(17)

Trecerea de la televiziunea analogică la cea digitală mărește semnificativ spectrul de frecvențe radio de înaltă calitate puse la dispoziție în cadrul a ceea ce este cunoscut ca „dividendul digital”, care va fi liber pentru implementarea de servicii de comunicații electronice. Dividendul digital, în special frecvența de 790-862 MHz („banda de 800 MHz”), poate stimula industria comunicațiilor electronice, poate avea un impact major asupra competitivității și creșterii și poate oferi o gamă largă de beneficii sociale și culturale (11).

(18)

„Dividendul digital” ar putea fi obținut fie prin comutarea de la platforma terestră la o platformă diferită, fie prin trecerea de la radiodifuziunea analogică la cea digitală terestră. De asemenea, ar putea fi avută în vedere o soluție mixtă care să combine diferite platforme (12).

(19)

Cu toate acestea, în cazul radiodifuziunii terestre, deficitul de frecvențe rămâne o problemă inclusiv după digitizare. Acest lucru este ilustrat de faptul că, imediat după finalizarea trecerii de la televiziunea analogică la cea digitală în aprilie 2010, guvernul spaniol a fost nevoit să transfere unele organisme de radiodifuziune de pe banda de 800 MHz către o altă bandă de frecvențe. Relocarea multiplexurilor de televiziune terestră digitală alocate organismelor de radiodifuziune a condus la costuri adiționale și la ajutor de stat suplimentar, pe care Comisia îl examinează în prezent în cadrul unei proceduri oficiale de investigare (13).

(20)

Cu privire la radiodifuziunea TV, transmisia digitală terestră ar putea fi înlocuită în viitor de tehnologia în bandă largă, deoarece este posibil ca rețelele în bandă largă de generație următoare (NGA) să devină principala tehnologie de transmisie. Pentru moment însă, în Spania, acoperirea rețelelor NGA nu este universală.

(21)

În Spania există în prezent patru platforme de radiodifuziune: tehnologie digitală terestră (DBV-T), satelit (DBV-S), cablu (DVB-C) și IPTV. Tehnologia digitală terestră este platforma principală pentru canalele spaniole publice și private cu acces liber (14). Principalul operator al rețelei terestre este Abertis, care controlează, de asemenea, operatorul de satelit Hispasat. Există, de asemenea, un număr de operatori locali de telecomunicații care transmit semnal de televiziune terestră digitală și care, de regulă, sunt interconectați cu rețeaua națională a Abertis. În ceea ce privește canalele TV cu plată, acestea sunt transmise în principal prin satelit, cablu și IPTV. Astra și Hispasat sunt principalii operatori de satelit.

(22)

Pentru a aborda procesul de digitizare, în vederea trecerii de la televiziunea analogică la cea digitală, în 2005-2008, Spania a adoptat o serie de măsuri de reglementare care au vizat rețeaua terestră, astfel cum sunt descrise în secțiunea 2.2. Acestea au împărțit teritoriul spaniol în trei zone distincte:

(23)

Schema care face obiectul investigației se bazează pe un sistem complex de dispoziții juridice instituite de autoritățile centrale ale Spaniei începând cu anul 2005. Pe baza dispozițiilor respective, ajutorul de stat pentru implementarea televiziunii digitale terestre în zona II a fost acordat în anii 2008-2009 de către comunitățile autonome și consiliile municipale, care au direcționat către beneficiari fondurile de la bugetul central și, respectiv, din bugetele lor. De asemenea, începând cu anul 2009, comunitățile autonome au acordat ajutor curent pentru întreținerea și exploatarea rețelelor în zona II.

(24)

Reglementarea tranziției către tehnologia digitală terestră a început atunci când a fost adoptată Legea 10/2005 din 14 iunie 2005 (15). Aceasta prevede necesitatea de a promova tranziția de la tehnologia analogică terestră la cea digitală terestră și solicită ca guvernul să ia măsurile necesare pentru a asigura tranziția.

(25)

Ca urmare a acestui mandat, prin Decretul regal 944/2005, Consiliul de Miniștri a aprobat planul tehnic național care a stabilit data de 3 aprilie 2010 ca termen pentru abandonarea tehnologiei analogice în Spania (16).

(26)

În ceea ce privește zonele II și III, cea de-a douăsprezecea dispoziție adițională din planul tehnic național prevedea deja posibilitatea ca autoritățile locale și cele regionale să extindă acoperirea la 96 %-100 % din populație. În acest sens, planul tehnic se referă în mod explicit la televiziunea digitală terestră (TDT) și stabilește un număr de șase condiții în care autoritățile locale pot efectua o astfel de extindere. Condiția (condițiile) necesită ca instalarea locală să fie în conformitate cu planul tehnic pentru televiziunea digitală terestră.

(27)

Ulterior, la 7 septembrie 2007, Consiliul de Miniștri a aprobat Planul național pentru tranziția către televiziunea digitală terestră (denumit în continuare „planul de tranziție”) (17), care pune în aplicare planul tehnic național. Planul de tranziție a împărțit teritoriul spaniol în nouăzeci de proiecte tehnice de tranziție (18) și a stabilit un termen-limită pentru abandonarea tehnologiei de radiodifuziune analogică pentru fiecare dintre proiecte.

(28)

La 29 februarie 2008, Ministerul Industriei, Turismului și Comerțului (denumit în continuare „MITyC”) a adoptat o decizie vizând îmbunătățirea infrastructurilor de telecomunicații și stabilirea criteriilor și a distribuției finanțării acțiunilor destinate dezvoltării societății informaționale conform planului Avanza pentru anul 2008 (19). Bugetul aprobat prin decizia respectivă s-a ridicat la 558 de milioane EUR și a fost parțial alocat pentru dezvoltarea de servicii în bandă largă și parțial pentru digitizarea televiziunii în zonele îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania care nu se încadrau în obligațiile legale ale organismelor de radiodifuziune comerciale (20). Procesul de digitizare în zonele respective a fost cunoscut sub denumirea de „extinderea acoperirii”. Ulterior, acesta a fost pus în aplicare printr-o serie de acte adiționale la acordurile-cadru existente (21) semnate de MITyC și comunitățile autonome în perioada iulie-noiembrie 2008 („acte adiționale la acordurile-cadru din 2006”, publicate în Monitorul Oficial al Spaniei separat pentru fiecare comunitate autonomă). În majoritatea cazurilor, formularea acordurilor indică tehnologia digitală terestră ca fiind singura tehnologie care urmează să fie finanțată. Ca rezultat al acordurilor, MITyC a transferat fonduri către comunitățile autonome, care s-au angajat să acopere restul costurilor operațiunii din bugetele lor. Actele adiționale au inclus, de asemenea, obligația autorităților locale de a se conforma prevederilor celei de-a douăsprezecea dispoziții din planul tehnic național.

(29)

În paralel, la 17 octombrie 2008, Consiliul de Miniștri a convenit să aloce o sumă suplimentară de 8,72 milioane EUR pentru a extinde și completa acoperirea TDT în cadrul proiectelor de tranziție care urmau să fie finalizate în cursul primului semestru al anului 2009, în etapa I a planului de tranziție. Finanțarea a fost acordată ca urmare a semnării de noi acorduri-cadru între MITyC și comunitățile autonome în decembrie 2008 („acordurile-cadru din 2008”). Acordurile se referă la finanțarea menționată mai sus în valoare de 8,72 milioane EUR și au fost intitulate „Acord-cadru de colaborare între Ministerul Industriei, Turismului și Comerțului și comunitatea autonomă […] pentru dezvoltarea Planului național pentru realizarea tranziției către TDT”. Acestea stabilesc o listă de activități care vor fi finanțate de către autoritățile centrale și cele regionale pentru a atinge o acoperire a televiziunii digitale egală cu acoperirea analogică existentă. Activitățile sunt legate de implementarea televiziunii digitale terestre.

(30)

La 29 mai 2009, Consiliul de Miniștri a aprobat criteriile pentru repartizarea sumei de 52 de milioane EUR pentru finanțarea acțiunilor de tranziție către TDT, vizând finanțarea extinderii acoperirii proiectelor incluse în etapele II și III din planul de tranziție (22). Acordul Consiliului de miniștri a stabilit o legătură directă cu planul de tranziție având în vedere că acesta prevedea că „pentru a atinge obiectivul stabilit în planul național pentru tranziția la televiziunea digitală terestră, și anume o acoperire a televiziunii digitale terestre similară cu cea a televiziunii terestre actuale în sistem analogic, este necesar ajutorul financiar al autorităților publice” și că „punerea în aplicare a acestei cooperări va fi oficializată în cadrul stabilit de Planul național pentru tranziția către TDT”.

(31)

În sfârșit, în perioada octombrie-decembrie 2009, actele adiționale la acordurile-cadru (menționate la considerentul 29) au fost publicate în Monitorul Oficial al Spaniei, inclusiv finanțarea acordată pentru extinderea acoperirii din etapele II și III din planul de tranziție. Actele adiționale definesc ceea ce trebuie înțeles prin „măsură pentru extinderea acoperirii” făcând trimitere explicită numai la tehnologia terestră (deși fără a exclude, în mod oficial, alte tehnologii) (23).

(32)

În urma publicării acordurilor-cadru din 2008 și a actelor adiționale menționate mai sus (24), administrațiile comunităților autonome au început punerea în aplicare a extinderii. Acestea fie au organizat ele însele licitații publice, fie au încredințat sarcina organizării licitației unei întreprinderi publice. Subvențiile au fost parțial convenite cu MITyC fiind, prin urmare, finanțate de la bugetul central sau au fost finanțate parțial chiar de către comunitățile autonome. În anumite cazuri, comunitățile autonome au mandatat consiliile municipale să realizeze extinderea.

(33)

Ca un model general, au fost lansate două tipuri de licitații pe teritoriul țării. În primul rând, au fost organizate licitații pentru extinderea acoperirii, ceea ce însemna că întreprinderii câștigătoare îi era încredințată misiunea de a furniza (deseori, de a construi) o rețea TDT operativă. Printre sarcinile care trebuie efectuate se numărau proiectarea și ingineria rețelei, transportul semnalului, implementarea rețelei și furnizarea echipamentelor necesare. Celelalte tipuri de licitații au reprezentat licitații pentru furnizarea de echipamente hardware, organizate în cazul rețelelor deja existente. Câștigătorul licitației trebuia să modernizeze rețeaua existentă cu echipamentul necesar, și anume, să furnizeze, să instaleze și să activeze echipamentul.

(34)

În majoritatea licitațiilor, autoritățile organizatoare se referă în mod explicit, prin definiția obiectului licitației (25) și/sau în mod implicit, în descrierea specificațiilor tehnice sau a echipamentelor care urmează să fie finanțate (26), la tehnologia terestră și la TDT. În cele câteva cazuri în care tehnologia prin satelit este menționată în mod expres, trimiterile sunt la antenele parabolice pentru recepția semnalului prin satelit de pe turnurile terestre (27) sau la echipamentul de acces la televiziunea digitală în zona III (28). Foarte puține licitații pentru extindere sunt neutre din punct de vedere tehnologic și nu exclud alte tehnologii în afară de TDT (29).

(35)

În total, în anii 2008-2009, aproape 163 de milioane EUR de la bugetul central [în parte, credite preferențiale acordate de MITyC comunităților autonome (30)] și 60 de milioane EUR de la bugetele celor 16 comunități autonome investigate au fost investite în extinderea în zona II. În plus, consiliile municipale au finanțat extinderea cu aproximativ 3,5 milioane EUR.

(36)

Ca o a doua etapă după extinderea TDT în zona II, începând cu anul 2009, unele comunități autonome au organizat licitații suplimentare sau au încheiat contracte relevante fără licitație pentru exploatarea și întreținerea echipamentelor digitizate și implementate în perioada de extindere. Spre deosebire de ajutorul pentru transfer, aceste ultime măsuri constituie ajutor curent. Deoarece acestea vizează exploatarea și întreținerea rețelei terestre astfel cum a fost instalată în zona II, nici contractele respective nu sunt neutre din punct de vedere tehnologic. Cuantumul total al fondurilor acordate prin intermediul licitațiilor pentru exploatare și întreținere (ajutor curent) în perioada 2009-2011 a fost de cel puțin 32,7 milioane EUR.

(37)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a notat, în primul rând, că măsura descrisă pare să îndeplinească toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1), prin urmare, ar putea fi considerată ajutor de stat.

(38)

Deoarece există diferite niveluri pe piața serviciilor de radiodifuziune, în decizia de inițiere a procedurii au fost identificate trei categorii de beneficiari ai ajutorului de stat: (i) operatori de rețea; (ii) furnizori de echipamente hardware participanți la licitațiile pentru furnizarea echipamentelor necesare pentru extindere; și (iii) organisme de radiodifuziune de canale TV.

(39)

Comisia a ajuns la concluzia preliminară potrivit căreia, prin finanțarea costurilor asociate extinderii platformei TDT, este posibil ca schema să fi creat o denaturare potențială sau reală a concurenței între furnizorii de echipamente hardware care își desfășoară activitatea utilizând diferite tehnologii și între platformele terestre și cele de satelit.

(40)

În evaluarea sa preliminară, Comisia a considerat că măsura constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și nu a constatat niciun motiv pentru care aceasta ar putea fi considerată compatibilă cu piața internă, întrucât nicio derogare nu părea să fie aplicabilă.

(41)

Pentru mai multe detalii factuale, a se vedea decizia de inițiere a procedurii, care ar trebui considerată parte integrantă a prezentei decizii.

(42)

În apărarea lor față de decizia de inițiere a procedurii, Spania și comunitățile autonome au prezentat numeroase argumente (31). În general, acestea se încadrează în două categorii. În primul rând, autoritățile spaniole susțin că nu este implicat niciun ajutor de stat, întrucât, dat fiind faptul că serviciul în cauză este un serviciu de interes economic general, măsura nu constituie ajutor deoarece intră în sfera misiunii de serviciu public de radiodifuziune publică. Mai mult, aceasta nu generează niciun avantaj. În al doilea rând, chiar dacă ar exista vreun ajutor de stat, acesta ar fi compatibil cu articolul 106 alineatul (2) sau cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) având în vedere că: (a) rețeaua analogică exista deja și, din perspectiva eficienței, o simplă modernizare a infrastructurii existente ar fi mai puțin costisitoare decât trecerea la o nouă platformă; (b) numai tehnologia TDT ar îndeplini criteriile de calitate necesare; și (c) licitațiile au fost neutre din punct de vedere tehnologic și alți operatori de platforme ar fi putut participa la procesul de licitație. Aceste argumente sunt prezentate pe scurt mai jos.

(43)

În ceea ce privește operatorii de rețea, potrivit autorităților spaniole, aceștia furnizează un serviciu de interes economic general în sensul hotărârii Altmark  (32). Cu toate acestea, deoarece comunitățile autonome sunt responsabile cu acțiunile de extindere a acoperirii, aplicabilitatea hotărârii Altmark trebuie examinată de la caz la caz și revine comunităților autonome sarcina de a dovedi că toate condițiile Altmark au fost îndeplinite. Cele mai detaliate argumente au fost cele prezentate de Țara Bascilor, care a derulat procesul de digitizare prin intermediul unei întreprinderi publice, Itelazpi S.A. (denumită în continuare „Itelazpi”).

(44)

În ceea ce privește furnizorii de echipamente hardware, Spania și-a exprimat opinia potrivit căreia faptul că aceștia au câștigat licitații pentru furnizarea de echipamente a exclus existența unui avantaj selectiv.

(45)

În ceea ce privește operatorii de rețea, deși Abertis este operatorul principal în zona I și deține 29 % din siturile din zona II care au fost modernizate, acesta nu exploatează rețeaua din zona II. Prin urmare, Abertis nu ar fi beneficiat de pe urma măsurii în calitate de operator de rețea.

(46)

Exploatarea rețelei este, în schimb, realizată de o serie de operatori regionali, de comunitățile autonome sau de consiliile locale, care închiriază pur și simplu spațiile și instalațiile deținute de Abertis. Comunitățile autonome și consiliile locale nu concurează cu alți operatori de rețea, prin urmare, nu obțin un avantaj competitiv. Mai mult, acestea nu obțin niciun venit, deoarece organismele de radiodifuziune nu plătesc pentru furnizarea de servicii de transmisie în zona II.

(47)

În ceea ce privește organismele de radiodifuziune TDT, Spania susține că impactul măsurilor investigate asupra organismelor de radiodifuziune este aproape inexistent. Măsurile nu au crescut cifrele de audiență ale organismelor de radiodifuziune comparativ cu perioada când programele erau transmise în sistem analogic, întrucât 2,5 % din populația vizată de acoperirea extinsă beneficia deja de televiziune analogică terestră. Prin urmare, măsurile nu au niciun impact asupra finanțelor întreprinderilor respective.

(48)

Autoritățile din Țara Bascilor au afirmat că ajutorul de stat acordat întreprinderii Itelazpi este compatibil cu piața internă în baza dispozițiilor articolului 106 din TFUE. În acest sens, ele consideră că măsurile îndeplinesc toate condițiile prevăzute în Decizia din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unor servicii de interes economic general [denumit în continuare „articolul 86 alineatul (2) din decizie”] (33).

(49)

În cazul în care Comisia decide că măsurile luate de către autoritățile spaniole cu privire la implementarea televiziunii digitale terestre în zona II constituie ajutor de stat și că acestea nu sunt compatibile cu piața internă în temeiul articolului 106 din TFUE, Spania susține că acestea ar fi, cu siguranță, compatibile cu piața internă în măsura în care scopul lor este de a asigura îndeplinirea unui obiectiv de interes comunitar (conversia la radiodifuziunea digitală), prin urmare, acestea ar beneficia de derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

(50)

Potrivit Spaniei, la nivel național, planul tehnic național și planul de tranziție nu sunt planuri de extindere a acoperirii deoarece acestea se referă numai la transferul din zona I. Ca atare, planurile respective nu limitează opțiunile în materie de tehnologie disponibile pentru extinderea acoperirii. Acordurile-cadru, pe de altă parte, nu au același statut de reglementare precum planurile și se bazează pe acorduri între autoritățile centrale și cele regionale. Mai mult, potrivit Spaniei, acestea nu exclud utilizarea tehnologiei prin satelit sau a altor tehnologii. În orice caz, deciziile privind extinderea acoperirii și opțiunea în materie de tehnologie au fost luate de comunitățile autonome, de regulă prin intermediul procedurii de licitație. O astfel de licitație — organizată în Castilla y Leon — a fost neutră din punct de vedere tehnologic, iar simplul fapt că a avut loc o astfel de licitație dovedește că autoritățile centrale nu au impus tehnologia terestră în comunitățile autonome.

(51)

Chiar dacă unele licitații care au avut loc în alte părți se referă la anumite elemente tehnice specifice tehnologiei terestre, acest lucru este justificat de faptul că radiodifuziunea terestră presupune anumite elemente în raport cu tehnologia prin satelit, iar inserarea acestora era necesară pentru a nu exclude soluțiile terestre din procedurile de licitație.

(52)

Autoritățile spaniole se referă, de asemenea, la un studiu privind fezabilitatea furnizării unui serviciu de TDT universal prin intermediul diferitelor tehnologii (TDT și satelit), realizat de MITyC în iulie 2007, și anume, înainte de a propune finanțarea extinderii TDT. Deși autoritățile recunosc că studiul a fost doar un document intern care nu a fost luat în considerare ulterior, ele subliniază, cu toate acestea, că studiul a luat în considerare costurile realiste ale utilizării fie a TDT, fie a transmisiunii prin satelit. Concluziile studiului au evidențiat faptul că nu este posibilă stabilirea în avans a unei tehnologii mai eficiente și mai ieftine pentru extinderea acoperirii semnalului de televiziune. În schimb, alegerea ar trebui să se facă diferențiat, pe regiuni, de preferință prin intermediul unor studii realizate de comunitățile autonome în cauză care să analizeze factori precum topografia, distribuția terestră a populației și starea infrastructurii existente.

(53)

Două argumente calitative au fost prezentate. În primul rând, până în prezent, nu au fost disponibile canalele TDT cu acces liber prin radiodifuziunea prin satelit în zonă. Prin urmare, trecerea la platforma de satelit ar însemna că clienții ar trebui să plătească pentru serviciu.

(54)

În al doilea rând, pe lângă canalele naționale, canalele regionale trebuie să fie transmise de asemenea. Tehnologia TDT permite fiecărei regiuni geografice să beneficieze de canalele pentru regiunea respectivă. Pe baza canalelor regionale și locale, un număr total de 1 380 de frecvențe sunt alocate televiziunii terestre pe întreg teritoriul Spaniei, fără a fi necesară vreo restricție tehnică și fără a extinde radiodifuziunea în afara zonei țintă a fiecărui canal. Potrivit autorităților spaniole, acest lucru ar fi imposibil pentru rețelele prin satelit, întrucât acestea nu oferă posibilitatea delimitării geografice, prin urmare, ar trebui să se recurgă la un sistem complex de acces condiționat. Acest lucru ar crește și mai mult costurile radiodifuziunii prin satelit, iar organismele de radiodifuziune nu ar fi dispuse să ofere acces la canalele acestora fără a avea siguranța că delimitarea este posibilă.

(55)

Potrivit autorităților spaniole, acordurile bilaterale dintre autoritățile centrale și cele regionale nu au impus o anumită tehnologie de digitizare. Acestea au stabilit pur și simplu transferurile către comunitățile autonome în acord cu costurile digitizării, calculate pe baza a ceea ce s-a considerat a fi o tehnologie de referință eficientă, și anume TDT. În acest sens, ar trebui luat în considerare, potrivit autorităților spaniole, că la momentul extinderii, televiziunea analogică terestră acoperea 98,5 % din locuințele spaniole.

(56)

Cu privire la licitația din Cantabria la care se face referire în decizia de inițiere a procedurii, autoritățile spaniole subliniază faptul că licitația câștigată de Astra a vizat atât zona II, cât și zona III, și anume, aceasta a vizat furnizarea universală de televiziune digitală în Cantabria. Acest lucru ar avea un dublu impact asupra evaluării în cazul de față.

(57)

În primul rând, proiectul din Cantabria a eșuat atunci când, după atribuirea contractului întreprinderii Astra, câteva dintre organismele principale de radiodifuziune au informat Astra și administrația din Cantabria că nu vor permite transmiterea conținuturilor lor prin satelit. Prin urmare, obiectivul planului nu mai era ușor de realizat. În al doilea rând, motivul principal pentru rezilierea contractului a fost decizia administrației centrale de a oferi acoperire prin satelit în toată zona III din Spania și nu decizia de a furniza finanțare de la administrația centrală pentru extinderea acoperirii în zona II. Mai mult, contractul a fost reziliat în noiembrie 2008 deoarece la momentul respectiv era evident faptul că Astra nu ar fi fost în măsură să își respecte obligațiile. În special, Astra nu a efectuat lucrările necesare la timp și nu a primit autorizații de la organismele de radiodifuziune pentru a difuza canalele acestora cu acces liber.

(58)

În contextul prezentei decizii, proiectul din Cantabria este relevant numai în măsura în care platforma de satelit poate fi considerată o alternativă viabilă la platforma terestră. În acest sens, argumentele de mai sus nu sunt relevante. Atunci când au optat pentru platforma de satelit în zona III, autoritățile spaniole au adoptat un plan național și au introdus o reglementare specială prin care se solicita organismelor de radiodifuziune să se coordoneze și să selecteze un singur furnizor de platformă de satelit comun. Un mecanism similar ar fi putut fi aplicat, de asemenea, pentru zona II. Motivele prezentate pentru rezilierea contractului nu ridică nicio îndoială cu privire la faptul că tehnologia prin satelit poate fi o platformă viabilă pentru transmiterea de semnal TV în zona II. În plus, acestea au fost respinse de o instanță națională din Spania.

(59)

Cu privire la concurența dintre operatorii de rețea, Spania și-a exprimat opinia potrivit căreia televiziunea terestră și cea prin satelit reprezintă două piețe complet diferite, prin urmare, măsurile investigate nu au denaturat concurența pe piețele afectate. Spania susține că măsurile investigate nu au niciun efect asupra pieței intracomunitare deoarece acestea sunt destinate locuitorilor unui spațiu geografic restrâns delimitat. Deoarece acestea sunt servicii locale, este puțin probabil ca măsura să afecteze comerțul dintre statele membre.

(60)

De asemenea, autoritățile spaniole și-au exprimat opinia potrivit căreia regula de minimis introdusă prin Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (34) privind ajutoarele de minimis se aplică, cu siguranță, pentru un procent semnificativ al finanțării. Echipamentele hardware au fost achiziționate în mod independent în fiecare comunitate autonomă sau consiliu local, prin urmare, dispozițiile de minimis ar trebui analizate la acest nivel. Deoarece, în aceste cazuri, se cunoaște suma exactă care a fost plătită, precum și bunurile și serviciile care au fost achiziționate, ajutorul a fost suficient de transparent pentru ca pragurile de minimis să se aplice.

(61)

Cu privire la exploatarea și întreținerea centrelor de transmisie, autoritățile centrale spaniole consideră că acestea nu se încadrează la lucrările de extindere a acoperirii finanțate parțial de MITyC. Ministerul nu are competența de a solicita consiliilor sau comunităților autonome să continue lucrările de exploatare sau de întreținere ulterior perioadei incluse în licitație pentru extinderea acoperirii. Prin urmare, nu poate fi complet exclus ca lucrările de exploatare și de întreținere ale anumitor centre să fi fost întrerupte ca urmare a unor reduceri bugetare ale consiliilor locale. Costurile anuale de exploatare și de întreținere au fost evaluate provizoriu de către autoritățile centrale ca ridicându-se la 10 % din investiția inițială. Pe durata investigației, mai multe comunități autonome au furnizat mai multe date detaliate privind fondurile cheltuite pentru exploatarea și întreținerea rețelei TDT în zona II.

(62)

Astra își reiterează poziția anterioară potrivit căreia măsurile care au condus la trecerea la televiziunea digitală terestră au constituit un plan coordonat conceput la nivelul administrației centrale și pus în aplicare de autoritățile regionale. Cu toate acestea, chiar presupunând faptul că ajutorul de stat pentru extinderea acoperirii ar fi fost conceput, organizat și pus în aplicare la nivel regional, Astra consideră că măsurile ar constitui ajutor ilegal și incompatibil.

(63)

Cu privire la licitația din Cantabria, Astra insistă asupra faptului că, spre deosebire de ceea ce susțin autoritățile spaniole, autoritățile din Cantabria erau cele care aveau obligația de a primi autorizațiile din partea organismelor de radiodifuziune pentru a pune la dispoziție canalele acestora pe platforma de satelit. În plus, chiar dacă scrisorile au fost trimise de către organismele de radiodifuziune în martie 2008, autoritățile din Cantabria au oferit altor comunități autonome alternativa pe care acestea au ales-o în iulie 2008.

(64)

Cu privire la avantajul primit de operatorii de rețea, în special, de Abertis, Astra notează că furnizorului de echipamente hardware Abertis i s-au atribuit aproximativ […] (35) din licitațiile pentru digitizarea siturilor terestre localizate în perimetrul de extindere al zonelor de acoperire. Deoarece Abertis este un operator de platformă, digitizarea rețelei favorizează oferta sa comercială către organismele de radiodifuziune, întrucât rețeaua TDT va ajunge acum la aproape 100 % din populație fără niciun cost adițional comparativ cu 96-98 % care ar fi fost digitizate terestru în absența măsurii contestate. Mai mult, Abertis ar beneficia de faptul că Astra, în calitate de principal operator de platformă concurent alternativ, ar fi împiedicat să obțină o poziție pe piața spaniolă prin intrarea în zona II.

(65)

În plus, potrivit Astra, Abertis a primit și alte avantaje ca rezultat al măsurilor. În primul rând, un număr semnificativ de situri terestre ale Abertis au beneficiat de fondurile furnizate de autoritățile spaniole în cadrul domeniului de aplicare a măsurilor investigate, iar acestea sunt într-adevăr exploatate de Abertis. Acesta este, în special, cazul siturilor localizate în zona în care RTVE (organism public de radiodifuziune) este obligat să furnizeze semnal, dar unde nu există o astfel de obligație din partea organismelor private de radiodifuziune (aproximativ 2,5 % din populație). În al doilea rând, Astra susține că Abertis a beneficiat în mod indirect de ajutor de stat pe piețele adiacente cum ar fi piața transporturilor. În plus, reclamantul notează că măsura investigată conduce la denaturarea concurenței în zona III (36).

(66)

Astra consideră că platforma de satelit și cea terestră fac parte din aceeași piață. Diferența între posturile de televiziune cu plată și cele cu acces liber nu ar fi relevantă în ceea ce privește concurența între platforme. În prezent, platforma terestră și cea prin satelit concurează în ceea ce privește transmisia de posturi de televiziune cu plată, întrucât există deja cel puțin două canale cu plată care pot fi recepționate prin intermediul platformei TDT și unul dintre acestea este disponibil doar în sistem TDT. Mai mult, potrivit Astra, toate organismele de radiodifuziune autorizate în prezent au solicitat deja o licență din partea guvernului pentru a-și difuza conținutul în sistem cu plată.

(67)

Astra consideră că măsurile investigate nu au fost proporționale. Aceasta susține că trecerea la TDT a necesitat adaptări semnificative în clădirile de apartamente și investiții în lucrări de cablare. Mai mult, în sprijinul argumentului său potrivit căruia extinderea acoperirii prin satelit nu ar fi fost mai costisitoare decât prin intermediul platformei terestre, Astra a făcut referire la studiul său intern privind costurile prezentat împreună cu plângerea, efectuat în noiembrie 2008. Studiul a comparat costurile extinderii acoperirii folosind ambele tehnologii — terestră și prin satelit. Ipotezele studiului diferă de cele formulate de Spania și Abertis în mai multe privințe, printre altele cu privire la costurile antenelor parabolice și la necesitatea de a achiziționa unități externe de conversie a semnalului pentru recepția semnalului TV digital terestru. Rezultatele studiului au condus la concluzia că extinderea acoperirii prin satelit nu este în mod necesar mai costisitoare decât folosind tehnologia terestră. Astra a prezentat, de asemenea, documente adiționale destinate să arate că instalarea și costurile de exploatare ale ambelor tehnologii nu diferă în mod semnificativ.

(68)

Astra susține, de asemenea, că garantarea accesului condiționat la transmisiile prin satelit nu reprezintă un obstacol pentru transmiterea canalelor cu acces liber. Sistemele de acces condiționat sunt prezente peste tot în lume și nu sunt dificil de utilizat (37). În plus, soluția propusă în Cantabria pentru accesul condiționat a fost acceptată de autoritățile din Cantabria, care au putut decide utilizatorii care urmau să fie activați pentru a beneficia de serviciu. Prin urmare, limitarea terestră a serviciului a fost controlată de guvernul din Cantabria. Nu a fost necesară o adaptare specifică în acest sens.

(69)

Cu privire la caracterul adecvat al măsurii, Astra susține că, datorită economiilor de scară, cu cât este mai mare acoperirea geografică, cu atât devine mai atractivă din punct de vedere economic tehnologia prin satelit. Prin divizarea măsurii în zona II în peste 600 de licitații locale și regionale, tehnologia prin satelit fusese deja plasată într-o poziție dezavantajată semnificativ din punct de vedere concurențial. Cu toate acestea, chiar dacă guvernul spaniol nu a fost în măsură să impună sau să sugereze necesitatea de a lua în considerare sinergiile transregionale ca o condiție pentru acordarea fondurilor, regiunile ar fi putut să țină cont de această posibilitate pentru a garanta alegerea soluției celei mai eficiente din punct de vedere al costurilor pentru contribuabilii lor. De fapt, Astra susține că acestea au încercat să procedeze astfel înainte de intervenția administrației centrale spaniole în favoarea tehnologiei terestre. Într-adevăr, după selectarea întreprinderii Astra în urma procedurii de licitație publică, autoritățile din Cantabria au încercat inițial să convingă și alte regiuni să selecteze, de asemenea, platforma prin satelit, deoarece acest lucru ar fi redus și mai mult propriile lor costuri.

(70)

Astra reiterează faptul că o parte din măsurile contestate constituie ajutor de stat curent deoarece administrațiile comunităților autonome vor finanța costurile de exploatare și de întreținere a rețelelor locale în zona II pe bază permanentă. Cu privire la costurile anuale de exploatare și de întreținere pentru soluția prin satelit, Astra estimează că acestea s-ar ridica la 100 000 EUR pe canal pe an, deși ar fi putut fi realizate reduceri dacă mai multe regiuni ar fi ales soluția prin satelit.

(71)

Abertis este un operator de infrastructură de telecomunicații și un furnizor de echipamente de rețea. Acesta deține, printre alte întreprinderi, Retevisión S.A. și TradiaS.A., care administrează și exploatează rețele și infrastructuri de telecomunicații.

(72)

În primul rând, Abertis notează că măsurile investigate nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Autoritățile regionale au achiziționat pur și simplu bunuri și servicii în condiții de piață prin intermediul unor licitații deschise, rămânând proprietarii echipamentelor instalate în centrele de transmisie din zona II. Din acest motiv, nici fondurile și nici echipamentele digitale achiziționate cu fondurile respective nu au fost vreodată transferate către vreun beneficiar extern.

(73)

Abertis consideră, de asemenea, că măsurile contestate nu au conferit niciun avantaj economic semnificativ operatorilor de rețea. Abertis susține că nu exploatează niciuna dintre rețelele locale din zona II (inclusiv în cazul în care deține centrele de transmisie aferente) și că, prin urmare, nu poate obține niciun avantaj direct. În al doilea rând, în zona II, Abertis a acționat doar ca furnizor de echipamente hardware. În al treilea rând, inclusiv în cazurile în care echipamentul digital utilizat pentru modernizarea unui centru de transmise a fost vândut de Abertis, fiind instalat ulterior într-un centru de transmisie care îi aparține, nu a existat niciun beneficiu. Acest lucru se datorează faptului că Abertis doar închiriază centrele de transmisie respective operatorilor de rețea locali în condiții de piață, iar cuantumul chiriei plătite către Abertis nu a fost afectat de procesul de digitizare. În al patrulea rând, Abertis insistă asupra faptului că o creștere graduală de 1-2 % în gradul de acoperire a unei rețele TDT nu se materializează în niciun beneficiu economic pentru Abertis ca operator de platformă în zona I. În sfârșit, digitizarea zonei II nu afectează prețul pe care Abertis îl poate percepe organismelor de radiodifuziune pentru serviciile sale de transmisie, mai ales având în vedere faptul că tarifele angro ale Abertis sunt reglementate de Comision del Mercado de Telecomunicaciones, autoritatea spaniolă de reglementare (denumită în continuare „CMT”).

(74)

Cu privire la operatorii de rețea locali din zona II (consilii municipale), Abertis consideră că în acest caz nu poate exista niciun avantaj economic deoarece aceștia nu se califică drept întreprinderi în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE și, în orice caz, aceștia furnizează un serviciu public.

(75)

De asemenea, Abertis și-a exprimat opinia potrivit căreia măsura investigată nu a implicat niciun avantaj economic pentru organismele de radiodifuziune. Trecerea la tehnologia digitală în zona II nu a condus la creșterea numărului de telespectatori comparativ cu numărul de telespectatori care aveau acces la televiziunea analogică înainte de începerea procesului de tranziție către radiodifuziunea digitală în 2005.

(76)

Mai mult, Abertis consideră că măsurile contestate nu au avut niciun efect semnificativ asupra concurenței între operatorii de rețea. Faptul că nici Astra, nici oricare alt operator privat nu au prezentat vreun interes pentru furnizarea de servicii de transmisie în zona II în ultimii 20 de ani confirmă faptul că nu exista o piață și că intervenția statului era necesară pentru a facilita furnizarea de servicii. În special, nu există o denaturare a concurenței între tehnologia prin satelit și TDT, întrucât acestea sunt două piețe separate. Mai mult, digitizarea rețelelor terestre în zona II nu a modificat în niciun fel structura concurențială a piețelor relevante ci a reprezentat, pur și simplu, o modernizare tehnică necesară a platformei analogice existente.

(77)

Abertis susține că serviciile de radiodifuziune furnizate prin rețelele din zona II sunt limitate la anumite zone izolate, prin urmare, acestea nu au un efect asupra comerțului între statele membre.

(78)

În cazul în care Comisia consideră că autoritățile publice competente sau entitățile afiliate ale acestora sunt întreprinderi în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, Abertis consideră că fondurile pentru acoperirea trecerii la tehnologia digitală în zona II au constituit compensații pentru obligația de serviciu public. În acest sens, Abertis consideră că măsurile contestate respectă condițiile stabilite în jurisprudența Altmarkși că nu este implicat niciun ajutor de stat.

(79)

Potrivit Abertis, implementarea rețelelor de radiodifuziune în zona II a început într-un sector al serviciilor de radiodifuziune neliberalizat, în 1982. La momentul respectiv, statul spaniol deținea un monopol legal pe piață pentru radiodifuziunea terestră. Fondurile publice sunt utilizate, în prezent, pentru finanțarea instalării, întreținerii și exploatării rețelelor locale în zona II implementate anterior liberalizării sectorului. Prin urmare, măsura investigată constituie ajutor existent curent.

(80)

Abertis susține că orice posibil ajutor de stat ar fi compatibil în temeiul dispozițiilor articolului 106 din TFUE deoarece acesta îndeplinește toate condițiile de la articolul 86 alineatul (2) din decizie.

(81)

În caz contrar, orice ajutor potențial ar fi, în orice caz, compatibil cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. În primul rând, scopul măsurilor adoptate de către autoritățile spaniole este de a accelera procesul de trecere la tehnologia digitală în Spania, care a fost recunoscut în practica decizională a Comisiei în materie de ajutoare de stat ca un obiectiv de interes comun. În al doilea rând, ajutorul a fost un instrument adecvat, deoarece TDT este o tehnologie mai adecvată pentru a furniza extinderea acoperirii (38). În afară de motivele economice, Abertis remarcă, de asemenea, că organismele de radiodifuziune sunt reticente în ceea ce privește utilizarea platformelor de satelit din cauza constrângerilor cu care se confruntă acestea în momentul achiziționării drepturilor pentru conținutul programelor lor cu acces liber. În majoritatea cazurilor, acestea achiziționează numai dreptul de a difuza conținuturi pe o platformă specifică, și anume TDT, deoarece această tehnologie permite o transmisiune delimitată și limitări geografice. Mai mult, măsurile sunt proporționale deoarece acestea acoperă numai costurile strict necesare pentru trecerea de la serviciile de televiziune analogică la cele de televiziune digitală în zona II. Singurele costuri suportate prin măsurile contestate sunt cele legate de digitizarea centrelor de transmisie în zona II, care se realizează prin achiziționarea și instalarea de echipamente digitale.

(82)

În ceea ce privește neutralitatea tehnologică a măsurii, Abertis notează că tehnologia terestră nu a fost singura soluție luată în considerare de către guvernul spaniol. Mai mult, în zona III, platforma de satelit a fost considerată în cele din urmă soluția cea mai adecvată din punct de vedere tehnologic pentru a furniza serviciile de televiziune digitală. Mai important, Abertis susține că TDT este considerată a fi platforma cea mai adecvată și cea mai puțin costisitoare pentru a furniza servicii de televiziune digitală în zona II pentru a atinge același grad de acoperire care a existat anterior abandonării tehnologiei analogice, astfel cum este dovedit de studiile prezentate privind costurile (39).

(83)

Radiodifusión este un furnizor relativ nou pe piața de servicii de transmisie de semnal audiovizual, înregistrat în Registrul Operatorilor al CMT în noiembrie 2005.

(84)

Radiodifusión este de acord, în general, cu decizia de inițiere a procedurii și susține punctele de vedere ale Comisiei, furnizând în același timp o serie de observații adiționale prezentate mai jos. Acesta este de acord cu faptul că ajutorul de stat nu îndeplinește cerințele Altmark și implică un transfer substanțial de resurse de stat.

(85)

Schema de ajutoare de stat investigată a fost în beneficiul operatorilor de rețea care operau deja în zonele rurale. De fapt, pe piața în cauză, care este caracterizată de obstacole considerabile la intrare în beneficiul unui operator deja dominant, măsura a condus la reproducerea aceluiași model istoric de monopol. În special, Abertis a fost în măsură să își consolideze poziția de monopol și să folosească efectiv fondurile publice pentru a dezvolta o rețea nouă și mai densă care îi va permite să concureze pe noi piețe.

(86)

Radiodifusión susține că ajutorul de stat investigat nu este proporțional. Pentru a fi în acord cu cerința de proporționalitate, ajutorul trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar, și anume, acesta ar trebui să se aplice numai în cazul zonelor rurale îndepărtate și ar trebui să fie în beneficiul tuturor operatorilor în mod egal prin solicitarea de obligații de acces efective.

(87)

Organismele de radiodifuziune susțin că măsura nu poate fi considerată ajutor de stat deoarece nu a conferit niciun avantaj financiar niciunei întreprinderi, în special organismelor de radiodifuziune. Măsurile nu au condus la creșterea audiențelor organismelor de radiodifuziune comparativ cu perioada când acestea transmiteau în sistem analogic. Mai mult, locuitorii din zonele de acoperire extinse, și anume zonele rurale, îndepărtate și slab populate nu au niciun impact asupra pieței de publicitate și nu fac parte din ținta de audiență a organismelor de radiodifuziune. În aceste circumstanțe, operatorii privați nu au majorat taxele de publicitate ca rezultat al extinderii.

(88)

De asemenea, organismele de radiodifuziune și-au exprimat opinia potrivit căreia acestea nu aveau niciun interes să migreze către o platformă de satelit, unde programele lor ar trebui să facă față concurenței cu alte sute de canale. Platforma terestră are avantajul unei capacități limitate care, pentru organismele comerciale de radiodifuziune de canale cu acces liber, înseamnă mai puțină concurență. Mai mult, acestea subliniază faptul că, de regulă, ele achiziționează conținut numai pentru platforma terestră deoarece radiodifuziunea terestră garantează delimitarea geografică a transmisiilor, ceea ce nu se întâmplă în cazul transmisiilor prin satelit.

(89)

Organismele de radiodifuziune insistă, de asemenea, asupra faptului că, după atribuirea licitației din Cantabria întreprinderii Astra, acestea au informat autoritățile din Cantabria că se vor opune radiodifuzării prin satelit deoarece achiziționaseră drepturi de difuzare de conținut numai prin intermediul platformei terestre.

(90)

Astfel cum se descrie în detaliu mai sus în secțiunea 2.2 la considerentele 23-31, cadrul juridic pentru trecerea la tehnologia digitală în Spania este reprezentat de o rețea complexă de diferite acte emise atât de administrația centrală, cât și de autoritățile regionale și locale într-o perioadă de patru ani. Planul tehnic național pentru anul 2005 și planul de tranziție din 2007 reglementează în principal tranziția către TDT în zona I, dar stabilesc, de asemenea, baza pentru alte măsuri de extindere în zona II. Măsurile de extindere au fost puse în aplicare de către autoritățile regionale, după încheierea mai multor acorduri-cadru cu administrația centrală (acordurile-cadru din 2008), precum și de acte adiționale în 2008 la acordurile-cadru anterioare din 2006 și în 2009 la acordurile-cadru din 2008.

(91)

Ca urmare a încheierii acordurilor și actelor adiționale, autoritățile regionale și/sau locale au derulat o gamă largă de măsuri destinate extinderii acoperirii TDT în zona II, în special prin licitații publice, astfel cum s-a descris mai sus la considerentele 32-35. Prin urmare, Comisia consideră că diferitele acte adoptate la nivel central și acordurile încheiate și modificate între MITyC și comunitățile autonome constituie baza schemei de ajutoare pentru extinderea acoperirii în zona II. Actele și acordurile respective au condus la adoptarea de către comunitățile autonome a unor măsuri care nu au fost neutre din punct de vedere tehnologic (40). În timp ce planul tehnic național reglementează trecerea către TDT în zona I, acesta oferă, de asemenea, un mandat autorităților locale să stabilească, în colaborare cu comunitățile autonome, centre de transmisie adiționale pentru a asigura recepția semnalului TDT în zona II. Astfel, la momentul respectiv, administrația centrală preconiza deja extinderea acoperirii TDT. Mandatul conținut în principalul act legislativ care reglementa trecerea la televiziunea digitală se referă numai la platforma terestră. În practică, comunitățile autonome au aplicat, prin urmare, orientările administrației centrale privind extinderea TDT (41).

(92)

Pentru a confirma această constatare, Comisia a investigat, de asemenea, un eșantion de licitații individuale organizate chiar de comunitățile autonome. Verificarea confirmă concluzia de mai sus, întrucât marea majoritate a licitațiilor examinate nu au fost neutre din punct de vedere tehnologic.

(93)

Momentul când ajutoarele de stat pentru implementarea TDT în zona II au fost plătite efectiv a fost marcat de transferul de fonduri de la autoritățile centrale și regionale către beneficiari. Acest lucru s-a întâmplat pe o perioadă de timp care a variat de la o comunitate autonomă la alta. Din informațiile primite, primele licitații au avut loc în iulie 2008 (42). Anexa prezintă un calcul al valorii ajutoarelor pe regiune.

În ceea ce privește ajutorul curent pentru exploatarea și întreținerea rețelelor, acesta nu a fost decis la nivel central. Mai degrabă, unele comunități autonome (a se vedea „costurile recurente” în anexa la decizie) au lansat licitații pentru exploatarea și întreținerea rețelelor digitale terestre existente care au fost publicate în monitoarele lor oficiale (43).

(94)

Măsura în cauză, inclusiv ajutorul curent pentru exploatare și întreținere astfel cum a fost descris la considerentul 36, poate fi caracterizată ca ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE care stabilește condițiile pentru existența ajutorului de stat. În primul rând, trebuie să existe o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat. În al doilea rând, intervenția trebuie să confere un avantaj economic selectiv beneficiarului. În al treilea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența. În al patrulea rând, intervenția trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

(95)

Măsura în cauză își are originea în sistemul de acte juridice descris mai sus, adoptate atât la nivel central, cât și la nivel regional și local, precum și în acordurile încheiate între diferitele niveluri ale administrației spaniole. Mai mult, Spania nu a contestat constatarea din decizia de inițiere a procedurii potrivit căreia măsura a fost finanțată din resurse bugetare. Aceasta a insistat însă asupra faptului că finanțarea s-a făcut atât din bugetul central, cât și din bugetele regionale și cele municipale. De asemenea, aceasta și-a exprimat opinia potrivit căreia măsura în cauză a fost, de fapt, un simplu transfer de fonduri între diferite administrații. Ca atare, faptul că fondurile provin, în principal, de la bugetul central și parțial din bugetele regionale și cele locale nu a fost contestat de Spania. Mai mult, măsura nu a fost un simplu transfer de fonduri între administrații, deoarece, în ultimă instanță, fondurile au fost folosite pentru implementarea rețelei TDT de către entități care desfășoară o activitate economică (astfel cum s-a explicat în secțiunea 5.2.1.2).

(96)

În aceste circumstanțe, se concluzionează că măsura care face obiectul investigației a fost finanțată direct de la bugetul de stat și din bugetele anumitor comunități autonome și întreprinderi locale. Ajutorul curent, astfel cum este descris la considerentul 36 nu a fost finanțat de la bugetul central de stat, ci direct de la bugetul comunităților autonome. Prin urmare, acesta este imputabil statului și implică utilizarea unor resurse de stat.

(97)

Măsura în cauză implică un transfer de resurse de stat către anumite întreprinderi. Deși conceptul de întreprindere nu este definit în tratat, aceasta se referă la orice persoană fizică sau juridică, indiferent de statutul său juridic și de finanțarea acesteia, care desfășoară o activitate economică. În practica Comisiei, astfel cum a fost confirmată de instanțe, exploatarea de rețele de transmisie de televiziune este considerată o activitate economică (44), la fel ca și în celelalte cazuri care implică gestionarea unei infrastructuri de către autoritățile regionale (45). În cazul de față, majoritatea întreprinderilor publice sau consiliilor municipale sunt înregistrate în registrul CMT ca operatori de rețea. Acest lucru sugerează faptul că ele furnizează anumite servicii care, conform practicii constante, constituie o activitate economică. Existența unei piețe este condiționată de existența altor operatori care ar fi dispuși sau capabili să furnizeze serviciul în cauză, fapt valabil în acest caz. De exemplu, Astra a organizat mai multe reuniuni cu comunitățile autonome înainte de implementarea extinderii acoperirii în zona II pentru a le prezenta oferta sa. În plus, în martie 2008, Astra a participat la o licitație neutră din punct de vedere tehnologic pentru furnizarea de televiziune digitală în zona II și în zona III publicată în Cantabria, licitație pe care a câștigat-o. Faptul că întreprinderile publice și consiliile municipale nu primesc remunerație pentru serviciile furnizate nu contravine considerării activităților în cauză ca fiind activități economice (46).

(98)

Comisia nu este de acord cu argumentul Spaniei potrivit căruia exploatarea de rețele terestre de către comunitățile autonome, întreprinderile publice și consiliile municipale se încadrează la exercitarea atribuțiilor oficiale în calitate de autoritate publică, prin urmare, nu intră sub incidența articolului 107 din TFUE. Este recunoscut faptul că activitățile legate de exercitarea prerogativelor statului de statul însuși sau de către autorități, funcționând în limitele autorității lor publice nu constituie activități economice în sensul normelor în materie de concurență (47). Astfel de activități sunt cele care fac parte din funcțiile esențiale ale statului sau care sunt legate de funcțiile respective, prin natura lor, obiectivul lor și normele la care sunt supuse. Jurisprudența Curții a furnizat mai multe exemple de activități care se încadrează la această categorie, stabilind astfel o linie de demarcație între activitățile specifice ale statului și activitățile comerciale în care se poate angaja o entitate a statului. O astfel de listă include activitățile legate de armată sau poliție, menținerea și îmbunătățirea siguranței navigației aeriene; controlul traficului aerian (48); supravegherea anti-poluare care este o sarcină de interes public care face parte din funcțiile esențiale ale statului în ceea ce privește protecția mediului în zonele maritime (49) și activitățile de standardizare, precum și activitățile conexe de cercetare și dezvoltare (50).

(99)

Având în vedere cele expuse mai sus, Comisia este de părere că, în cazul de față, exploatarea rețelei de radiodifuziune terestră nu intră în domeniul obligațiilor sau prerogativelor statului și nici nu este o activitate tipică care ar putea fi desfășurată doar de către stat. Serviciile avute în vedere nu se numără, în mod tipic, printre cele ale unei autorități publice și sunt prin ele însele de natură economică, aspect demonstrat de faptul că mai multe întreprinderi sunt, în prezent, active pe piață în zona I. În al doilea rând, o întreprindere privată, care nu depinde de nicio autoritate publică — și anume Astra (după cum o dovedește prezența sa ca ofertant în cadrul licitației din 2008 din Cantabria) — a fost interesată să furnizeze serviciul în zona II. În al treilea rând, implementarea rețelei în zona II vizează numai transmisia canalelor private naționale și regionale (51). Prin urmare, se concluzionează că exploatarea rețelei terestre de către comunitățile autonome, întreprinderile publice și consiliile municipale nu se încadrează la exercitarea atribuțiilor oficiale în calitate de autoritate publică.

(100)

Operatorii platformei TDT sunt beneficiarii direcți ai măsurilor contestate, întrucât aceștia au primit fonduri pentru modernizarea și extinderea rețelelor lor în zona II. În mod similar, aceștia beneficiază de ajutorul curent pentru exploatarea și întreținerea rețelelor. Comunitățile autonome au ales abordări diferite pentru a pune în aplicare extinderea acoperirii, prin urmare, au fost identificate mai multe tipuri de beneficiari direcți.

(101)

În primul rând, unele comunități autonome (52) au însărcinat o întreprindere publică, care uneori funcționează ca o societate de telecomunicații, cu misiunea de a extinde acoperirea. Întreprinderile respective fie au organizat licitații pentru extinderea acoperirii și au lăsat această misiune câștigătorului licitației, fie au efectuat ele însele extinderea, după achiziționarea echipamentelor hardware necesare.

(102)

Întreprinderile publice în cauză sunt acum în măsură să exploateze rețeaua TDT în zona II datorită subvenției publice. De asemenea, acestea pot să utilizeze noua infrastructură pentru a furniza alte servicii, de exemplu WiMax (standarde de bandă largă pe suport radio care pot furniza bandă largă fixă sau mobilă), radio digital, televiziune mobilă (DVB-H) sau servicii de colocare către rețeaua în bandă largă de bază a Telefonica din zonele rurale și către operatorii de telefonie mobilă. Datorită acestor economii de gamă, operatorii de rețea TDT au posibilitatea de a-și crește veniturile din infrastructura finanțată din fonduri publice.

(103)

Avantajul cuantificabil pentru întreprinderile publice îl reprezintă cuantumul fondurilor primite pentru extinderea acoperirii.

(104)

În al doilea rând, unele comunități autonome (53) au lansat ele însele licitații la nivel regional pentru extinderea TDT. Spania susține că marea majoritate a licitațiilor au vizat furnizarea de echipamente hardware și echipamente, iar întreprinderile care au câștigat astfel de licitații au acționat în calitate de furnizori de echipamente hardware. În această situație s-ar afla, de asemenea, Abertis, Tradia și Retevision. Cu toate acestea, constatările investigației conduc la concluzia că un număr semnificativ de licitații au fost organizate pentru extinderea acoperirii și nu doar pentru furnizare de echipamente (54). Prin urmare, contrar celor afirmate de Spania, Comisia consideră că Abertis și alte întreprinderi au participat la astfel de licitații în calitatea lor de operatori de rețea (55). În acest caz, câștigătorii unor astfel de licitații au primit un avantaj concurențial în raport cu alți operatori de rețea care nici măcar nu au avut posibilitatea de a participa la procesul de selecție. Avantajul lor este suma fondurilor primite pentru extindere ca urmare a unei licitații care nu a fost neutră din punct de vedere tehnologic.

(105)

În al treilea rând, unele comunități autonome (56) au acordat fonduri consiliilor municipale pentru extinderea acoperirii TDT. Spania susține că acestea au fost doar niște transferuri de fonduri între diferitele niveluri ale administrației și că, prin extinderea rețelelor deținute de consiliile municipale, consiliile și-au îndeplinit pur și simplu obligațiile lor administrative față de locuitori. Cu toate acestea, Spania recunoaște că întreprinderile locale au acționat în calitate de operatori de rețea, că multe dintre acestea sunt incluse în lista CMT a operatorilor de rețea și că acestea au realizat efectiv extinderea rețelei, în unele cazuri prin intermediul procedurilor de licitație. Prin urmare, Comisia consideră că, în cazurile în care întreprinderile locale acționează în calitate de operatori de rețea TDT, acestea sunt beneficiari direcți ai ajutorului. Avantajul lor este suma primită din partea autorităților regionale și centrale pentru extinderea acoperirii. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul în care extinderea este finanțată parțial din resursele proprii ale unei întreprinderi locale care constituie ajutor pentru întreprindere sau pentru activitate.

(106)

Pe ansamblu, Abertis și Retevision au fost principalii beneficiari ai licitațiilor. În total, din informațiile primite, se pare că acestea au primit aproximativ […] din suma totală a fondurilor destinate extinderii acoperirii: cel puțin […] milioane EUR ca urmare a licitațiilor pentru extinderea acoperirii rețelei.

(107)

În plus, unele comunități autonome au acordat ajutoare de stat pentru exploatarea și întreținerea rețelelor. Aceste sarcini sunt realizate fie de întreprinderile publice sau consiliile municipale, fie sunt scoase la licitație, de exemplu pentru proprietarii centrelor de transmisie. Autoritățile centrale spaniole au susținut că nu au impus obligația de a exploata și de a întreține siturile digitizate și că decizia cu privire la acest aspect a revenit comunităților autonome. Pe durata investigației, mai multe comunități autonome au prezentat cifre care indică într-adevăr faptul că acestea au finanțat exploatarea și întreținerea centrelor de transmisie din zona II, mai ales începând din 2009, după expirarea perioadei inițiale de doi ani de exploatare și întreținere inclusă în contractele încheiate cu ofertanții declarați câștigători. Acesta este considerat ajutor curent, iar întreprinderile însărcinate cu exploatarea și întreținerea rețelei terestre digitizate din zona II sunt beneficiarii direcți.

(108)

În cele din urmă, în termeni mai generali, Abertis beneficiază, de asemenea, de excluderea unui alt operator de platformă de la intrarea pe piața transmiterii de canale TV cu acces liber în Spania (57).

(109)

Operatori de rețea. Operatorii de rețea care au participat la licitațiile pentru extinderea acoperirii organizate de întreprinderi publice în cadrul primului scenariu de caz descris la considerentul 101 sunt beneficiari indirecți ai ajutorului. Întreprinderile publice nu au realizat ele însele extinderea și nu au păstrat fondurile destinate extinderii acoperirii; mai degrabă, acestea le-au direcționat către operatorii de rețea prin intermediul licitațiilor pentru extindere. Licitațiile pentru extindere au vizat numai operatorii de rețele terestre. Aceștia din urmă au beneficiat, prin urmare, de excluderea operatorilor de satelit. Mai mult, datorită numărului mic de operatori de pe piață, operatorii de rețele terestre s-au confruntat doar cu o constrângere concurențială limitată. Astfel cum s-a precizat mai sus pentru beneficiarii direcți, aceștia beneficiază, de asemenea, în cazul în care folosesc noua infrastructură pentru a furniza și alte servicii (cum ar fi WiMax, radio digital, TV mobil etc.). Avantajul primit de operatorii de rețea se ridică la suma fondurilor primite în urma unei licitații pentru extindere (58).

(110)

Furnizori de echipamente hardware.Spre deosebire de operatorii de rețea, furnizorii de echipamente hardware nu sunt considerați beneficiari indirecți deoarece aceștia nu au primit un avantaj selectiv. Precum în cazul decodoarelor digitale în Italia (59), nu a fost posibilă delimitarea diferitelor categorii de producători de diferite tipuri de infrastructuri digitale deoarece producătorii ar trebui să poată fi în măsură să producă orice tip de echipament. Întreprinderile care au câștigat licitațiile nu sunt diferite de grupul de întreprinderi care ar fi participat la licitații dacă schema ar fi fost neutră din punct de vedere tehnologic în ceea ce privește operatorii de platforme (60). În Spania, întreprinderile care integrează, instalează și furnizează echipamentele hardware necesare pentru extinderea TDT oferă, de regulă, și alte servicii. Astfel de producători de echipamente, precum și operatorii de telecomunicații, pot oferi, de asemenea, soluții terestre sau prin satelit sau o combinație a celor două (61).

(111)

Măsura în cauză nu urmărește, prin obiectul său sau prin structura sa generală, să creeze un avantaj pentru producători. Într-adevăr, orice politică publică în favoarea digitizării (chiar și cea mai neutră din punct de vedere tehnologic) ar favoriza producătorii de echipamente digitale. În cazul producătorilor de echipamente, faptul că aceștia au beneficiat de o creștere a vânzărilor datorată măsurii poate fi considerat, prin urmare, ca fiind un efect mecanic secundar. În principiu, orice ajutor de stat are un efect de difuziune asupra furnizorilor beneficiarului ajutorului de stat. Acest fapt nu creează însă în mod necesar un avantaj selectiv pentru astfel de furnizori. Furnizorii de echipamente hardware nu au fost vizați de ajutor, prin urmare, nu au beneficiat de un efect indirect vizat. Mai mult, deoarece aceștia au fost selectați pe baza unor proceduri de licitație transparente, deschise tuturor furnizorilor de echipamente, inclusiv celor din alte state membre, nu se poate considera că aceștia au beneficiat de profituri anormale.

(112)

Organismele de radiodifuziune.Spania a adus dovezi suficiente cu privire la faptul că organismele de radiodifuziune terestră nu au primit niciun avantaj ca urmare a extinderii acoperirii. Spre deosebire de zona I, organismele de radiodifuziune au refuzat să plătească digitizarea în zona II deoarece aceasta nu le-ar genera venituri suplimentare. De fapt, având în vedere populația redusă în cauză, care nu pare să constituie ținta comercială a organismelor de publicitate, în urma extinderii către zona II, organismele de radiodifuziune nu ar putea să-și majoreze în mod semnificativ taxele de publicitate. Prin urmare, organismele de radiodifuziune terestre nu sunt beneficiari indirecți ai măsurii investigate.

(113)

Avantajul oferit de măsură operatorilor de rețea, inclusiv ajutorul curent, este selectiv deoarece se aplică numai sectorului radiodifuziunii. Din cadrul sectorului respectiv, acesta vizează numai întreprinderile active pe piața platformelor terestre. Cadrul legislativ stabilește specificații tehnice de eligibilitate pe care numai tehnologia terestră le poate îndeplini. De asemenea, numai întreprinderile de pe piața platformelor terestre au primit ajutorul curent pentru exploatarea și întreținerea rețelei. Prin urmare, operatorii de rețea care exploatează alte platforme, cum ar fi cele prin satelit, cablu sau IPTV, sunt excluși din domeniul de aplicare a măsurii.

(114)

Datorită organizării administrative a țării și repartizării competențelor între autoritățile centrale și cele regionale, potrivit Spaniei, regiunile au obligația de a reclama absența ajutorului de stat în temeiul jurisprudenței Altmark. Ca cel mai bun și unic exemplu, autoritățile spaniole au invocat cazul Țării Bascilor. Nicio altă comunitate autonomă nu a furnizat argumente în sprijinul invocării faptului că exploatarea rețelei terestre reprezintă un serviciu public.

(115)

În Țara Bascilor, o întreprindere publică a guvernului basc — Itelazpi S.A. („Itelazpi”) furnizează servicii de transport și de acoperire radio și TV. În acest scop, aceasta exploatează aproximativ 200 de centre de radiodifuziune, majoritatea aparținând guvernului basc. Pentru a extinde acoperirea, Itelazpi a fost însărcinată cu misiunea de a organiza zece licitații la nivel regional pentru furnizarea echipamentelor necesare pentru digitizarea infrastructurii terestre.

(116)

Potrivit Țării Bascilor, statele membre beneficiază de o marjă de apreciere considerabilă în definirea serviciilor de interes economic general. Definiția poate fi contestată de Comisie numai în cazul unei erori evidente; marja de apreciere este chiar mai mare în cazul serviciului public de radiodifuziune (62). Pe această bază, Țara Bascilor a susținut faptul că exploatarea de rețele de radiodifuziune poate fi considerată un SIEG. Acesta nu ar fi considerat pe o bază de sine stătătoare, ci mai curând ca un „serviciu esențial” inerent serviciului public de radiodifuziune care decurge din mai multe dispoziții ale legislației spaniole și din jurisprudență (63).

(117)

Potrivit autorităților basce, finanțarea acordată întreprinderii Itelazpi a fost, de fapt, o compensație pentru furnizarea de servicii de interes economic general care îndeplinesc criteriile Altmark.

(118)

În hotărârea sa în cauza Altmark, Curtea a afirmat că compensațiile pentru obligația de serviciu public nu constituie un avantaj economic în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul CE în cazul în care sunt îndeplinite următoarele patru condiții: 1. întreprinderea beneficiară trebuie să aibă efectiv un mandat de serviciu public, iar sarcinile și obligațiile aferente trebuie să fie definite în mod clar; 2. parametrii compensației trebuie să fie stabiliți în prealabil, în mod obiectiv și transparent; 3. compensarea nu trebuie să depășească costurile suportate pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public; 4. pentru a asigura cel mai scăzut cost pentru comunitate, întreprinderea care trebuie să-și îndeplinească obligațiile de serviciu public este aleasă fie prin procedură de achiziții publice, fie costurile pentru furnizarea serviciilor de interes economic general sunt determinate pe baza costurilor unei întreprinderi tipice, bine administrate.

(119)

Legislația spaniolă nu declară exploatarea unei rețele terestre ca fiind un serviciu public. Legea privind telecomunicațiile din 1998 (64) prevede că serviciile de telecomunicații, inclusiv exploatarea de rețele care suportă emisii radio și de televiziune, sunt servicii de interes economic general, dar nu au statutul de servicii publice, statut rezervat doar pentru un număr limitat de servicii de telecomunicații (65). Legea privind telecomunicațiile în vigoare în prezent (66) menține aceeași calificare. Serviciile de transmisie pentru difuzarea canalelor de televiziune, și anume, transportul semnalului prin rețelele de telecomunicații, sunt considerate servicii de telecomunicații și, ca atare, acestea sunt servicii de interes economic general, dar nu de serviciu public (67).

(120)

În orice caz, dispozițiile Legii privind telecomunicațiile sunt neutre din punct de vedere tehnologic. Articolul 1 din lege definește telecomunicațiile ca fiind exploatarea rețelelor și furnizarea de servicii de comunicații electronice și facilitățile conexe. Telecomunicații înseamnă transmiterea de semnale prin orice rețea de telecomunicații și nu prin rețeaua terestră în special (68). Mai mult, articolul 3 din lege precizează că unul dintre obiectivele acesteia este de a încuraja, în măsura posibilului, neutralitatea tehnologică în cadrul regulamentului.

(121)

Deși legea în vigoare și aplicabilă la momentul transferului de fonduri către Itelazpi definea radiodifuziunea publică ca fiind un serviciu public, potrivit Comisiei nu este posibilă extinderea acestei definiții la exploatarea unei platforme de sprijin particulare. Mai mult, în cazul în care există mai multe platforme de transmisie, o platformă în special nu poate fi considerată ca fiind „esențială” pentru transmiterea de semnale de radiodifuziune. Prin urmare, ar fi fost o eroare evidentă dacă legislația spaniolă ar fi declarat utilizarea unei anumite platforme pentru transmiterea de semnale de televiziune ca fiind serviciu public.

(122)

Prin urmare, se ajunge la concluzia că, în conformitate cu legislația spaniolă, exploatarea de rețele terestre nu are statutul de serviciu public.

(123)

Autoritățile basce susțin că atribuirea furnizării serviciului de interes economic general întreprinderii Itelazpi este conținută, în mod explicit, în convențiile încheiate între guvernul basc, EUDEL (Asociația consiliilor municipale basce) și cele trei consilii regionale basce.

(124)

În convențiile respective, administrația bască recunoaște că valori precum accesul universal la informații și pluralitatea informațiilor necesită universalizarea televiziunii cu acces liber și se angajează să protejeze aceste valori prin extinderea acoperirii multiplexurilor de stat (69). Cu toate acestea, nicio dispoziție din convenții nu sugerează de fapt că exploatarea rețelelor terestre este considerată a fi un serviciu public. Prin urmare, Comisia este de părere că formularea din convenții nu este suficientă pentru a stabili în mod clar domeniul de aplicare a misiunii de serviciu public și nu se poate susține, pe această bază, că transmisia prin intermediul rețelei terestre este un serviciu public.

(125)

În consecință, nu s-a demonstrat că prima condiție Altmark a fost îndeplinită.

(126)

Criteriile prevăzute în hotărârea Altmark sunt cumulative, însemnând că toate trebuie îndeplinite pentru ca o măsură să nu fie considerată ajutor de stat. În lipsa îndeplinirii primului criteriu, finanțarea acordată întreprinderii Itelazpi de către autoritățile din Țara Bascilor nu se califică, prin urmare, drept compensare pentru furnizarea unui serviciu de interes economic general.

(127)

În absența unei licitații, cea de-a patra condiție Altmark prevede că nivelul compensației necesare trebuie să fie determinat pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere tipică, bine administrată și echipată corespunzător cu mijloace de transport astfel încât să poată îndeplini cerințele necesare de serviciu public, le-ar fi suportat pentru îndeplinirea obligațiilor respective. În acest scop, ar trebui să fie luate în considerare veniturile relevante și un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligațiilor.

(128)

Întrucât nu a existat o procedură de licitație, autoritățile basce susțin că acest criteriu este îndeplinit datorită faptului că Itelazpi în sine este o întreprindere bine administrată și echipată în mod corespunzător pentru a efectua activitățile solicitate. Pe baza unei comparații a costurilor, autoritățile basce concluzionează că furnizarea prin satelit ar fi fost mai costisitoare decât modernizarea rețelei terestre a Itelazpi (70). Cu toate acestea, pentru a îndeplini cel de-al patrulea criteriu Altmark, o comparație cu tehnologia prin satelit nu este suficientă pentru a stabili faptul că Itelazpi este eficientă. Ar fi putut exista alți operatori tereștri care ar fi putut furniza serviciul la un cost mai redus.

Având în vedere cele expuse mai sus, se concluzionează că, și în cazul Țării Bascilor, cea de a patra condiție Altmark nu a fost îndeplinită. Având în vedere că aceste condiții sunt cumulative, nu se poate considera că finanțarea acordată întreprinderii Itelazpi de către Țara Bascilor nu constituie ajutor de stat deoarece ar îndeplini condițiile pentru a fi considerată compensație pentru furnizarea unui serviciu de interes economic general.

(129)

Spania și Abertis susțin că TDT și tehnologia prin satelit sunt două piețe diferite. TDT este principala platformă pentru televiziune terestră cu acces liber unde numărul de operatori de pe piața națională este determinat de numărul de licențe acordate de guvernul spaniol. Finanțarea pentru canalele de televiziune terestră cu acces liber provine din publicitate. În ceea ce privește televiziunea prin satelit, un număr mare de canale sunt disponibile numai pe singura platformă de televiziune cu plată din Spain, al cărei operator de rețea este Astra. Canalele respective sunt finanțate prin abonamente, în general pentru un pachet de canale. Autoritățile spaniole subliniază, de asemenea, că în Spania, costul distribuției prin satelit pentru organismele de radiodifuziune este mult mai ridicat decât costul radiodifuziunii terestre, prin urmare, organismele de radiodifuziune de canale cu acces liber, inclusiv organismele de radiodifuziune regionale și locale, nu sunt interesate să treacă la această platformă.

(130)

Din mai multe motive, se concluzionează că platformele terestre și cele de satelit își desfășoară activitatea pe aceeași piață.

(131)

În primul rând, în 2008, Astra a concurat pentru extinderea acoperirii televiziunii digitale în Cantabria și a câștigat licitația. În 2008, Astra a organizat o serie de reuniuni cu comunitățile autonome pentru a-și prezenta oferta de radiodifuziune de canale de televiziune digitală, care până atunci fuseseră difuzate prin intermediul platformei terestre. Chiar dacă contractul cu Cantabria a fost ulterior reziliat de către autorități, interesul operatorului prin satelit în furnizarea de servicii în concurență cu platforma terestră sugerează că există posibilitatea ca operatorii de satelit să furnizeze servicii similare.

(132)

În al doilea rând, operatorul de satelit Hispasat (o filială a Abertis) furnizează servicii în anumite regiuni din zona II (71), iar platforma de satelit este utilizată în mod exclusiv în zona III. De asemenea, și alte state membre utilizează servicii de satelit pentru a acoperi cu canale cu acces liber zone mai îndepărtate de pe teritoriile lor (72).

(133)

În al treilea rând, mai multe canale publice și private distribuite prin intermediul platformei terestre sunt, de asemenea, transmise prin intermediul platformelor de satelit, inclusiv Astra însăși (73).

(134)

În al patrulea rând, cu privire la canalele regionale, unele dintre acestea sunt disponibile sau au fost disponibile în trecutul apropiat prin intermediul platformei de satelit. Acest fapt contrazice afirmația potrivit căreia organismele regionale de radiodifuziune nu sunt interesate de tehnologia prin satelit.

(135)

În al cincilea rând, Comisia notează, de asemenea, argumentul adus de Astra în ceea ce privește capacitatea de satelit de a transmite 1 380 de canale și de a le delimita din punct de vedere geografic. Astra susține că nu există limitări pentru ca un satelit să transmită un astfel de număr de canale. În plus, numărul de 1 380 de canale regionale pare exagerat. În timp ce acesta reprezintă numărul maxim de frecvențe disponibile pe teritoriul Spaniei pentru canalele naționale, regionale și locale, numărul de licențe acordate a fost, în realitate, mai mic (a se vedea nota de subsol 13). În plus, nu toate organismele de radiodifuziune care au primit o licență transmit de fapt pe frecvențele alocate.

(136)

În al șaselea rând, unele organisme de radiodifuziune au declarat o preferință pentru transmisia terestră deoarece acestea au achiziționat drepturi de difuzare de conținut numai pentru platforma terestră. Acest lucru nu înseamnă însă că există piețe diferite pentru transmisia prin satelit și cea terestră. Astfel cum au achiziționat drepturi de conținut pentru platforma terestră, dacă este necesar, organismele de radiodifuziune ar putea proceda la fel și pentru platforma de satelit. Mai mult, dacă o platformă de satelit este selectată pe baza unei licitații publice, ar putea fi impusă o „obligație care trebuie îndeplinită” organismelor de radiodifuziune.

(137)

În sfârșit, conform datelor din mai 2010 (74), acoperirea TDT în Spania cuprinde 98,85 % din populație, în timp ce numai 93,5 % din locuințe beneficiază de semnal de televiziune prin intermediul platformei terestre. Astfel, 5 % din locuințe au acces la TDT, dar aleg să nu o folosească, deoarece majoritatea acestora se abonează la televiziunea cu plată prin satelit.

(138)

În concluzie, având în vedere că platforma de radiodifuziune prin satelit și cea terestră sunt în concurență una cu cealaltă, măsura pentru implementarea, exploatarea și întreținerea TDT în zona II implică o denaturare a concurenței între cele două platforme. De asemenea, ar trebui notat că și alte platforme, în special IPTV, sunt dezavantajate ca urmare a măsurii. Deși rețelele în bandă largă nu au cuprins încă întreaga zonă II, este foarte probabil ca în viitor acestea să-și extindă acoperirea în mod semnificativ.

(139)

Măsura are un impact asupra comerțului din interiorul UE. În conformitate cu jurisprudența instanțelor europene, atunci când „un ajutor financiar acordat de stat sau din resurse de stat consolidează poziția unei întreprinderi în comparație cu alte întreprinderi concurente în cadrul comerțului intracomunitar, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind afectate de respectivul ajutor” (75).

(140)

Operatorii de rețea își desfășoară activitatea într-un sector în care există schimburi comerciale între statele membre. Abertis face parte dintr-un grup internațional de întreprinderi, la fel și reclamantul, Astra. Prin urmare, măsura pentru implementarea și exploatarea și întreținerea TDT în zona II afectează comerțul dintre statele membre.

(141)

Având în vedere argumentele prezentate anterior, Comisia consideră că măsura îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE. În aceste circumstanțe, măsura trebuie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(142)

Comisia sprijină în mod activ tranziția de la radiodifuziunea analogică la cea digitală. Avantajele trecerii la tehnologia digitală au fost subliniate în Planul de acțiune eEuropa 2005 și în cele două comunicări privind trecerea la tehnologia digitală (76). Comisia recunoaște, de asemenea, că trecerea la tehnologia digitală ar putea fi întârziată dacă este lăsată în întregime în sarcina forțelor de pe piață.

(143)

Statele membre pot utiliza ajutoarele pentru a depăși o anumită disfuncționalitate a pieței sau pentru a asigura coeziunea socială sau regională (77). Cu toate acestea, trebuie arătat în fiecare caz în parte că ajutorul în cauză reprezintă un instrument adecvat pentru abordarea problemei, că este limitat la minimul necesar și că nu denaturează în mod nejustificat concurența. În mod similar, Comunicarea privind trecerea la tehnologia digitală prevede faptul că, în domeniul specific al digitizării, intervenția publică ar fi justificată cu două condiții: în primul rând, în cazul în care sunt în joc interese generale și, în al doilea rând, în cazul unei disfuncționalități a pieței, și anume atunci când numai forțele pieței nu pot asigura bunăstarea colectivă. Aceasta prevede, de asemenea, că, în orice caz, intervenția publică ar trebui să fie susținută de o analiză solidă a pieței.

(144)

Comunicarea privind trecerea la tehnologia digitală indică, de asemenea, că tranziția către radiodifuziunea digitală reprezintă o provocare industrială majoră care trebuie condusă de către piață. În principiu, fiecare rețea ar trebui să concureze pe cont propriu. Pentru a garanta respectarea acestui principiu, orice intervenție publică ar trebui să vizeze să fie neutră din punct de vedere tehnologic. Excepțiile de la acest principiu pot fi luate în considerare numai dacă intervenția vizează o anumită disfuncționalitate sau un dezechilibru al pieței și este, în același timp, adecvată, necesară și proporțională pentru depășirea dificultăților respective.

(145)

Dacă sunt lăsate la latitudinea pieței, având în vedere situația lor socială dezavantajată, există riscul ca nu toate segmentele populației să poată beneficia de avantajele televiziunii digitale. În ceea ce privește această problemă de coeziune socială, este posibil ca statele membre să dorească să garanteze accesul tuturor cetățenilor la televiziunea digitală odată cu abandonarea televiziunii analogice. Întrucât trecerea la tehnologia digitală implică costuri pentru consumatori și necesită o modificare a obiceiurilor, este posibil ca statele membre să dorească să sprijine, în special, grupurile defavorizate ale societății, cum ar fi persoanele în vârstă, familiile cu venituri reduse sau persoanele care locuiesc în regiuni periferice.

(146)

În mai multe decizii privind ajutoarele de stat, bazate pe Comunicările privind trecerea la tehnologia digitală, Comisia a aplicat normele privind ajutoarele de stat în sector (78). Statele membre au mai multe posibilități de a acorda finanțare publică pentru trecerea la tehnologia digitală cu scopul de a garanta că toate zonele geografice vor continua să beneficieze de o acoperire adecvată cu semnal de televiziune. Printre acestea se numără finanțarea pentru implementarea unei rețele de transmisie în zonele unde în caz contrar ar exista un nivel insuficient de acoperire a semnalului de televiziune (79). O astfel de finanțare poate fi însă acordată numai dacă nu implică o denaturare inutilă a concurenței între tehnologii sau întreprinderi și este limitată la minimul necesar.

(147)

Autoritățile spaniole au invocat articolul 107 alineatul (3) litera (c) și articolul 106 alineatul (2) din TFUE pentru a justifica măsura în cazul în care se constată că aceasta constituie ajutor de stat în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE. În cele ce urmează, Comisia evaluează compatibilitatea măsurii în acord cu aceste dispoziții și ținând seama de considerațiile generale prezentate mai sus.

(148)

Pentru ca ajutorul să fie compatibil în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c), Comisia compară efectele pozitive și cele negative ale ajutorului. Prin aplicarea testului comparativ, Comisia evaluează următoarele întrebări:

(149)

Schema de ajutoare vizează accelerarea procesului de trecere la tehnologia digitală în Spania și garantarea continuității recepției semnalului de televiziune de către locutorii din anumite zone îndepărtate și rurale. În acest sens, măsura este destinată să permită persoanelor care locuiesc în zonele respective să poată viziona canale de televiziune. Accesul la mass-media, inclusiv transmisia TV, este important pentru ca cetățenii să-și exercite dreptul constituțional de a avea acces la informații. Comisia a recunoscut importanța și beneficiile transmisiei digitale în planul de acțiune eEuropa 2005 (80), precum și în cele două comunicări ale sale privind tranziția de la radiodifuziunea analogică la cea digitală (81). În Comunicarea i2010 — O societate informațională europeană pentru dezvoltare și ocupare a forței de muncă (82), Comisia a evidențiat faptul că proiectul de abandonare a televiziunii analogice terestre până în 2012 va îmbunătăți accesul la spectrul de frecvențe în Europa. Deoarece radiodifuziunea digitală utilizează spectrul de frecvențe într-un mod mai eficient, aceasta eliberează o parte din capacitatea spectrului pentru alți utilizatori, cum ar fi noile servicii de radiodifuziune și de telefonie mobilă care, la rândul lor, vor stimula inovarea și creșterea în industria televiziunii și a comunicațiilor electronice.

(150)

Prin urmare, se concluzionează că măsura vizează un obiectiv de interes comun bine definit.

(151)

Astfel cum au afirmat autoritățile spaniole, se recunoaște, în general, că există riscul ca nu toate segmentele populației să poată beneficia de avantajele televiziunii digitale (problema coeziunii sociale și regionale). O disfuncționalitate a pieței ar putea exista atunci când actorii de pe piață nu iau suficient în considerare efectele pozitive ale trecerii la sistemul digital asupra societății în ansamblu, deoarece nu dispun de stimulentele economice pentru a face acest lucru (efecte externe pozitive). Mai mult, în ceea ce privește coeziunea socială, este posibil ca statele membre să dorească să garanteze accesul tuturor cetățenilor la televiziunea digitală odată cu abandonarea televiziunii analogice, prin urmare, acestea ar putea avea în vedere, de asemenea, măsuri pentru a garanta faptul că toate zonele geografice vor continua să beneficieze de o acoperire TV adecvată.

(152)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a recunoscut că există o deficiență a pieței prin faptul că organismele de radiodifuziune nu sunt dispuse să suporte costurile adiționale ale extinderii acoperirii în afara obligațiilor lor statutare. De asemenea, nici platformele de satelit, nici locuințele private nu au efectuat investiții care să asigure recepția canalelor digitale prin satelit de către toți locuitorii din zona II. Prin urmare, Comisia recunoaște că persoanele a căror reședință obișnuită este într-o zonă rurală pot fi complet excluse de la receptarea semnalului de televiziune digitală cu acces liber în cazul în care acoperirea digitală este lăsată în întregime în sarcina forțelor pieței și că intervenția publică poate fi benefică prin forme de sprijin financiar pentru persoane fizice.

(153)

În cazul trecerii la tehnologia digitală, principiul neutralității tehnologice este consacrat în mai multe decizii ale Comisiei (83). Acesta a fost susținut de Tribunal și de Curtea de Justiție (84).

(154)

Alegerea tehnologiei ar trebui, în mod normal, să fie stabilită printr-o licitație neutră din punct de vedere tehnologic, astfel cum s-a întâmplat în alte state membre (85). În absența unui astfel de licitații, alegerea unei anumite tehnologii ar putea fi acceptată în cazul în care aceasta ar fi fost justificată de rezultatele unui studiu ex ante, care demonstrează că, în termeni de calitate și costuri, numai o singură soluție tehnologică putea fi selectată (86). Sarcina probei revine statului membru, care trebuie să demonstreze că un astfel de studiu este suficient de solid și că a fost efectuat în cel mai independent mod (87).

(155)

Astfel cum s-a precizat în secțiunea 2.2, marea majoritate a licitațiilor nu au fost neutre din punct de vedere tehnologic deoarece acestea se referă, fie în mod explicit prin definirea obiectului licitației, fie implicit, în descrierea specificațiilor tehnice, la tehnologia terestră și la TDT. Numai operatorii de TDT puteau îndeplini cerințele (și, în realitate, numai astfel de operatori au participat la licitații). Spania susține că trimiterile din cadrul licitațiilor la TDT sau specificațiile care se referă la echipamentele și la centrele de transmisie de TDT nu înseamnă că utilizarea centrelor respective era obligatorie pentru ofertanți. Trimiterile respective nu pot fi în mod rezonabil interpretate în modul în care îl indică autoritățile spaniole. În orice caz, chiar dacă aceasta ar fi interpretarea corectă, un astfel de argument oficial ignoră realitatea comercială. Participarea la licitații necesită resurse numeroase și este, prin urmare, costisitoare pentru orice ofertant. Divizarea intervenției în zona II în mai multe sute de licitații individuale a multiplicat costurile, fapt care constituie o barieră semnificativă la intrare pentru orice ofertant care ar dori să acopere întreaga zonă II. Combinația dintre intervențiile administrației centrale în favoarea tehnologiei TDT, astfel cum s-a explicat la considerentele 88 și 89, trimiterile specifice din cadrul licitațiilor la TDT și necesitatea de a participa la sute de proceduri de licitație diferite au trimis, prin urmare, un puternic semnal către alți operatori de platformă cu privire la faptul că participarea la astfel de licitații nu ar fi justificată din punct de vedere comercial. Prin urmare, se concluzionează că, în marea majoritate a cazurilor, trimiterile au făcut imposibilă intrarea în competiție a operatorilor de alte platforme (88).

(156)

Studiul ex ante furnizat de autoritățile spaniole, astfel cum a fost analizat la considerentul 52, nu demonstrează în mod suficient superioritatea platformei terestre în raport cu cea de satelit. Dimpotrivă, studiul concluzionează că alegerea unei anumite soluții tehnologice pentru extinderea acoperirii trebuie să fie analizată în mod diferențiat, pe regiuni, luând în considerare particularitățile topografice și demografice ale fiecărei regiuni. Concluzia susține, în schimb, necesitatea organizării unei licitații neutre din punct de vedere tehnologic pentru a determina platforma cea mai adecvată.

(157)

În cursul investigației, unele comunități autonome au prezentat calcule interne de comparare a costurilor aferente utilizării ambelor tehnologii în vederea extinderii acoperirii. Cu toate acestea, pe lângă incertitudinea cu privire la data calculelor, niciunul nu a fost suficient de detaliat și solid pentru a justifica alegerea tehnologiei terestre pentru extinderea acoperirii. Mai mult, niciunul dintre calcule nu a fost efectuat de către un expert independent.

(158)

Cu privire la cele două studii privind costurile prezentate de Abertis, trebuie notat faptul că acestea au fost efectuate în 2010, mult timp după punerea în aplicare a măsurilor. Indiferent dacă acestea ar putea fi considerate independente sau suficient de solide, faptul că acestea au fost ulterioare măsurilor contestate înseamnă că astfel de studii nu pot fi invocate în sprijinul argumentului potrivit căruia guvernul spaniol nu a organizat o licitație neutră din punct de vedere tehnologic. În plus, rezultatele studiilor respective sunt contrazise de estimările costurilor furnizate de Astra care demonstrează că tehnologia prin satelit este mai eficientă din punct de vedere al costurilor.

(159)

Mai mult, măsura investigată nu poate fi considerată adecvată.

(160)

Faptul că o serie de locuințe din zona II recepționează canale de televiziune cu acces liber prin satelit (89) demonstrează că tehnologia terestră nu este întotdeauna cea mai eficientă și cea mai adecvată platformă. Se remarcă, de asemenea, că în unele state membre a fost utilizată soluția prin satelit (90).

(161)

Mai mult, faptul că Astra a intrat în competiție și a câștigat licitația neutră din punct de vedere tehnologic pentru extinderea acoperirii televiziunii digitale în Cantabria sugerează, cel puțin, că platforma de satelit poate furniza serviciul (91).

(162)

Caracterul adecvat al măsurii este încă pus sub semnul întrebării. În timp ce tranziția de la televiziunea analogică la cea digitală terestră în banda de 800 MHz a fost finalizată în Spania la 3 aprilie 2010, în 2011, s-a decis scoaterea la licitație a frecvențelor din banda de 800 MHz. Prin urmare, este necesară transferarea transmisiilor către alte canale situate sub 790 MHz, până cel târziu la 1 ianuarie 2014. Deoarece acest lucru generează costuri suplimentare, la 5 noiembrie 2011, Spania a notificat două măsuri destinate gospodăriilor și organismelor de radiodifuziune, cu un buget de 600-800 milioane EUR, în zona I (până în prezent, nu a fost încă notificată nicio măsură pentru zona II) (92). Astfel de costuri nu ar fi apărut dacă ar fi fost selectate alte platforme (IPTV, cablu sau satelit).

(163)

În plus, s-a precizat faptul că frecvențele mobile 4G LTE interferează cu semnalele TDT, prin urmare, gospodăriile trebuie să achiziționeze filtre costisitoare pentru a proteja semnalul TDT de undele LTE (93). Nu se poate exclude faptul că interferențele similare sunt o problemă generală care afectează adecvarea viitoare a radiodifuziunii terestre, mai ales în contextul unei implementări pe scară din ce în ce mai largă a rețelelor NGA.

(164)

Spania a prezentat alte două argumente în sprijinul opiniei sale potrivit căreia transmisia prin satelit ar fi mai costisitoare decât TDT. În primul rând, în acordurile acestora cu anumiți furnizori, organismele de radiodifuziune au restricții teritoriale. Garantarea unui astfel de acces condiționat ar fi mai costisitoare în cazul tehnologiei prin satelit. În al doilea rând, tehnologia prin satelit nu ar fi echipată pentru a transmite un număr mare de canale regionale. Aceste afirmații nu au fost susținute cu dovezi și sunt contrazise de faptul că în contractul încheiat de Astra cu autoritățile din Cantabria era inclus un sistem profesional de acces condiționat. Mai mult, conform calculelor privind costurile efectuate de Astra, tehnologia prin satelit ar fi în continuare mai ieftină inclusiv în cazul încheierii de acorduri separate cu fiecare dintre regiunile spaniole. În ceea ce privește radiodifuziunea regională, Astra susține că numărul de 1 380 de canale invocat de guvernul spaniol este extrem de exagerat (94). Din nou, conform propriilor sale calcule, opțiunea prin satelit ar fi mai ieftină chiar dacă ar fi incluse canalele regionale și cele locale.

(165)

De asemenea, există dovezi că administrațiile regionale aveau cunoștință de faptul că mai exista o alternativă tehnologică pentru extinderea platformei terestre. Investigația a arătat că, la începutul procesului, administrațiile unor regiuni au avut reuniuni cu reprezentanți ai Astra. În cadrul reuniunilor, Astra a prezentat o propunere pentru o soluție prin satelit care nu a fost însă examinată mai în detaliu de către administrațiile regionale.

(166)

În ceea ce privește proporționalitatea, în momentul proiectării intervenției pentru zona II ar fi fost adecvată efectuarea, mai întâi, de către administrația centrală a unei analize comparative a costurilor (sau a licitațiilor) la nivel național. Deoarece costurile principale ale rețelei de satelit provin din capacitatea de satelit a acesteia, această platformă funcționează cu economii de scară semnificative (95). Negocierile dintre Astra și administrațiile regionale arată că aceasta a oferit reduceri semnificative de prețuri în cazul în care mai multe regiuni ar fi încheiat împreună un contract. Prin urmare, puteau fi estimate reduceri suplimentare de prețuri în cazul organizării unei licitații naționale. În schimb, prin implementarea de măsuri descentralizate și nearmonizate, uneori chiar și la nivel municipal, o tehnologie cu astfel de economii de scară avea deja un dezavantaj semnificativ. Prin urmare, valoarea totală a ajutorului de stat necesar pentru a furniza servicii de televiziune digitală în locuințele din zona II a crescut. Deși Spania este cea care decide cu privire la organizarea sa administrativă, în ceea ce privește finanțarea de stat, în loc să insiste asupra utilizării TDT, guvernul spaniol ar fi putut cel puțin să încurajeze comunitățile autonome să ia în considerare în cadrul licitațiilor lor posibile creșteri ale eficienței prin economiile de costuri disponibile prin intermediul altor platforme.

(167)

În concluzie, Comisia consideră că măsura investigată nu a respectat principiul neutralității tehnologice. Astfel cum s-a explicat mai sus, măsura nu este proporțională și nu este un instrument adecvat pentru a asigura acoperirea cu canale cu acces liber pentru locuitorii din zona II.

(168)

Cu privire la finanțarea continuă acordată pentru exploatarea și întreținerea rețelelor subvenționate, întrucât aceasta are un caracter auxiliar în raport cu punerea în aplicare a ajutorului, nu poate fi considerată neutră din punct de vedere tehnologic. Aceasta a fost direcționată către conservarea centrelor care transmit semnal prin intermediul platformelor terestre. Prin urmare, un astfel de ajutor este, de asemenea, incompatibil.

(169)

Orice ajutor viitor pentru exploatare și întreținere trebuie să fie notificat și trebuie să respecte principiul neutralității tehnologice.

(170)

În timp ce intervenția publică ar putea fi justificată, având în vedere existența anumitor deficiențe ale pieței și a posibilelor probleme de coeziune, modul în care este concepută măsura generează denaturări inutile ale concurenței.

(171)

Se concluzionează că măsura investigată, inclusiv ajutorul curent, nu este un instrument adecvat, necesar și proporțional pentru a remedia deficiența identificată a pieței.

(172)

Excepția de la articolul 106 alineatul (2), care se poate aplica în cazul compensației de către stat pentru costurile de furnizare a unui serviciu public nu poate fi invocată în acest caz nici în general, nici în cazul Țării Bascilor în special. Comisia consideră că autoritățile naționale (sau regionale) trebuie să definească în mod clar serviciile de interes economic general și să le încredințeze unei anumite întreprinderi. Astfel cum s-a apreciat la considerentele 119-122, se consideră că autoritățile spaniole și cele basce nu au definit în mod clar exploatarea unei platforme terestre ca fiind serviciu public.

(173)

Abertis sugerează că implementarea rețelei de radiodifuziune terestră în zona II a fost finanțată aproape în totalitate de către regiunile spaniole folosind fonduri publice în baza legislației din 1982, și anume, de dinainte de data aderării Spaniei la Comunitatea Economică Europeană în 1986. Prin urmare, potrivit Abertis, schema ar putea fi considerată ca făcând parte din finanțarea publică curentă a exploatării de rețele terestre locale, în consecință, aceasta ar putea fi considerată ajutor existent.

(174)

Finanțarea extinderii rețelei terestre pe regiuni a început într-adevăr la începutul anilor 1980, dar, la momentul respectiv, nu existau organisme private de radiodifuziune pe piață. Prin urmare, infrastructura extinsă a deservit numai necesitățile organismului public de radiodifuziune care, în orice caz, avea obligația de a furniza semnal majorității populației. Mai mult, la momentul respectiv, televiziunea terestră era singura platformă pentru transmiterea semnalului de televiziune în Spania. În consecință, extinderea singurei rețele disponibile nu a creat o denaturare a concurenței cu alte platforme.

(175)

De atunci, legislația și tehnologia au evoluat, conducând la apariția de noi platforme de radiodifuziune și de noi actori pe piață, în special organismele private de radiodifuziune. Întrucât beneficiarul și circumstanțele generale ale finanțării publice s-au schimbat în mod substanțial, măsura investigată nu poate fi considerată drept o modificare de natură pur formală sau administrativă. Aceasta este mai degrabă o modificare care afectează fondul schemei inițiale, prin urmare, trebuie considerată ca fiind o nouă schemă de ajutoare (96). În orice caz, trecerea de la televiziunea analogică la cea digitală a devenit posibilă numai datorită evoluției tehnologice recente, fiind, prin urmare, un fenomen nou. În consecință, autoritățile spaniole ar fi trebuit să notifice acest nou ajutor.

(176)

Se consideră că finanțarea acordată de Spania (inclusiv ajutoarele acordate de comunitățile autonome spaniole și întreprinderile locale) operatorilor de rețele terestre pentru modernizarea și digitizarea rețelelor acestora în vederea furnizării de canale TV cu acces liber în zona II constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Ajutorul nu este compatibil cu piața comună, în măsura în care criteriile de neutralitate tehnologică nu au fost respectate. De asemenea, ajutorul nu a fost notificat (97) Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE și a fost pus în aplicare în mod ilegal, fără autorizarea Comisiei. Prin urmare, acesta trebuie recuperat de la operatorii de rețele terestre.

(177)

În plus, Comisia consideră că ajutorul curent pentru exploatarea și întreținerea rețelei digitizate acordat fără licitații sau ca urmare a unor licitații care nu au fost neutre din punct de vedere tehnologic este, de asemenea, incompatibil. Acest ajutor nu a fost notificat Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE și a fost pus în aplicare în mod ilegal, fără autorizarea Comisiei.

(178)

Orice ajutoare de stat viitoare pentru întreținere și exploatare trebuie să fie notificate și trebuie să respecte principiul neutralității tehnologice.

(179)

În conformitate cu TFUE și cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, Comisia are competența de a decide ca statul în cauză să anuleze sau să modifice măsura de ajutor (98) în cazul în care aceasta s-a dovedit a fi incompatibilă cu piața internă. De asemenea, Curtea a susținut în mod consecvent că obligația impusă unui stat de a elimina ajutorul considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piața comună are rolul de a restabili situația existentă anterior (99). În acest context, Curtea a stabilit că acest obiectiv este atins odată cu rambursarea de către beneficiar a sumelor acordate sub formă de ajutor ilegal, pierzând astfel avantajul de care s-a bucurat față de concurenții săi pe piață, iar situația anterioară plății ajutorului este restabilită (100).

(180)

În conformitate cu jurisprudența menționată, articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (101) prevede că „atunci când se adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar”.

(181)

Prin urmare, având în vedere faptul că finanțarea modernizării și digitizării platformei terestre și a întreținerii și exploatării ulterioare a acesteia acordată de Spania în perioada 2008-2009 constituie ajutor ilegal și incompatibil, Spania ar trebui să fie obligată să recupereze ajutorul incompatibil pentru a restabili situația care exista pe piață înainte de acordarea ajutorului.

(182)

Operatorii de platforme sunt beneficiarii direcți în cazul în care aceștia primesc în mod direct fonduri pentru modernizarea și extinderea rețelelor lor și/sau pentru exploatarea și întreținerea acestora. În cazul în care ajutorul a fost plătit unor întreprinderi publice care ulterior au organizat licitații pentru extinderea acoperirii, operatorul de platformă selectat este considerat beneficiar indirect. Ajutorul ilegal și incompatibil trebuie recuperat de la operatorii de platforme, fie că aceștia sunt beneficiari direcți sau indirecți.

(183)

În cazurile în care ajutorul ilegal a fost acordat ca urmare a unei licitații pentru extinderea acoperirii, care nu a fost neutră din punct de vedere tehnologic, statul membru trebuie să califice licitațiile ca încadrându-se la categoria licitațiilor pentru furnizare de echipamente hardware sau pentru extinderea acoperirii, sub rezerva condițiilor menționate în continuare.

(184)

Licitațiile pentru extinderea acoperirii încredințează întreprinderii câștigătoare misiunea de a furniza (inclusiv de a construi) o rețea TDT operativă. În acest sens, printre sarcinile necesare se numără activitățile de proiectare și de inginerie a rețelei, transportul semnalului, implementarea rețelei și furnizarea echipamentelor necesare.

(185)

În cadrul licitațiilor pentru furnizare de echipamente hardware, întreprinderea câștigătoare trebuie să furnizeze echipamentele necesare pentru modernizarea rețelei. În acest sens, printre sarcinile necesare se numără furnizarea, instalarea și activarea echipamentelor, precum și formarea personalului. În cazul unor astfel de licitații pentru furnizare de echipamente, nu este solicitată nicio recuperare.

(186)

După clasificarea licitațiilor pentru extinderea acoperirii, Spania trebuie să recupereze ajutorul în toate cazurile în care licitația nu îndeplinește două condiții cumulative: 1. licitația se referă la extinderea acoperirii televiziunii digitale (și nu a celei digitale terestre) și/sau conține o clauză referitoare la neutralitatea tehnologică; și 2. specificațiile tehnice admit și alte tehnologii în afara celei terestre. În afara licitațiilor pe care Comisia însăși le consideră neutre din punct de vedere tehnologic, în cazul în care Spania consideră că și alte licitații îndeplinesc cele două condiții, aceasta va furniza Comisiei documentele aferente licitațiilor respective.

Exemplu

Dintre licitațiile analizate de către Comisie, cea organizată de comunitatea autonomă Extremadura este prezentată ca exemplu de licitație pentru extinderea acoperirii care nu a fost neutră din punct de vedere tehnologic (102). În pofida titlului licitației, care se referă numai la furnizare de echipamente hardware, obiectul licitației a inclus, în realitate, proiectarea și implementarea rețelei (103). Specificațiile licitației nu au un caracter neutru din punct de vedere tehnologic (104), în pofida inserării unei clauze care este, la prima vedere, o clauză de neutralitate tehnologică (105).

Un alt exemplu de licitație care nu a fost neutră din punct de vedere tehnologic este cea organizată de către întreprinderea publică (AICCM) în comunitatea autonomă Madrid (106). În acest caz, atât titlul, cât și conținutul licitației implică faptul că este vorba despre o licitație pentru extindere (107) care vizează numai platforma terestră (108).

(187)

Licitațiile se clasifică nu doar după titlu ci, mai ales, după conținutul lor, deoarece doar titlul nu permite definirea clară a obiectului acestora.

(188)

Ajutorul acordat în urma organizării unor licitații pentru extinderea acoperirii care nu au fost neutre face, prin urmare, obiectul procedurii de recuperare.

(189)

În cele ce urmează sunt prezentate diferitele categorii de beneficiari ai ajutorului. Pe baza informațiilor primite din partea Spaniei, comunitățile autonome și categoriile aproximative de ajutor sunt prezentate în tabele. Deoarece Spania nu a furnizat informații complete privind beneficiarii ajutorului, aceasta trebuie să clasifice beneficiarii în diferitele categorii de mai sus și să furnizeze Comisiei dovezile justificative relevante. Astfel cum s-a subliniat deja la considerentul 138, regimul ca atare este discriminatoriu.

(190)

În plus, marea majoritate a licitațiilor pentru extindere analizate de către Comisie au fost clasificate ca nerespectând principiul neutralității tehnologice. Cu toate acestea, Comisia a arătat, de asemenea, că nu poate fi exclus ca în anumite cazuri excepționale licitația să fi fost neutră din punct de vedere tehnologic.

Prin urmare, Spania trebuie să indice și să furnizeze dovezi suficiente cu privire la licitațiile particulare care au fost neutre din punct de vedere tehnologic, pe baza condițiilor menționate la considerentul 186 mai sus.

(191)

În cazul în care comunitățile autonome au organizat licitații pentru extinderea acoperirii care nu au fost neutre, precum în cazul Extremadura menționat în exemplul de mai sus, câștigătorii licitațiilor respective sunt beneficiarii direcți ai ajutorului ilegal care face obiectul recuperării. Suma care urmează să fie recuperată este egală cu suma totală primită de câștigătorii licitațiilor pentru extindere. Din informațiile primite din partea Spaniei, Comisia a constatat că (cel puțin) comunitățile autonome Andalucía, Extremadura, Murcia, La Rioja și Valencia au organizat astfel de licitații.

(192)

În cazurile în care ajutorul ilegal a fost acordat pentru modernizarea rețelei terestre consiliilor municipale care acționează ca și operatori de rețea, consiliile municipale sunt beneficiarii direcți ai ajutorului. Suma care urmează să fie recuperată este egală cu suma totală primită de consiliile municipale de la autoritățile centrale și regionale pentru extinderea acoperirii rețelelor acestora. Pe baza informațiilor primite din partea Spaniei, Comisia a constatat că acest lucru se aplică cel puțin în cazul consiliilor municipale localizate în comunitățile autonome Andalucía, Canarias, Extremadura și Murcia (listă neexhaustivă).

Exemplu

În Murcia, folosind banii primiți de la autoritatea regională și de la MITyC, consiliile municipale au organizat aproape toate cele 143 de licitații identificate. Cu condiția să nu fie de minimis, acestea se încadrează la această categorie.

(193)

În cazul comunităților autonome în care o întreprindere publică acționând ca operator de rețea a realizat extinderea acoperirii rețelei, întreprinderea în cauză este considerată beneficiar direct și face obiectul recuperării. Comisia a identificat Aragón Telecom, Gestión de Infraestructuras Públicas de Telecomunicaciones del Principado de Asturias, S.A., Multimedia de les Illes Balears S.A., Instituto Tecnologico de Canarias, Sociedad Regional de Cantabria I+D+I (IDICAN), Fundación Centro Tecnológico en Logística Integral de Cantabria (CTL), Promoción de Viviendas, Infraestructuras y Logística, S.A în Castilla y León (Provilsa), Redes de Telecomunicación Galegas Retegal, S.A. (Retegal), Obras Publicas y Telecomunicaciones De Navarra, S.A. (Opnatel), Itelazpi S.A., Centre de Telecomunicacions i Tecnologies de la Informació (CTTI) în Cataluña și Agencia de Informática y Comunicaciones de la Comunidad de Madrid (AICCM) ca fiind întreprinderi care se încadrează la această categorie. Suma care trebuie să fie recuperată este suma totală a fondurilor primite de la autorități pentru extindere.

(194)

Cu toate acestea, în astfel de cazuri nu este exclus ca întreprinderile publice să fi realizat o parte a extinderii ele însele, iar o parte să o fi contractat unui operator de rețea prin intermediul unei licitații. În acest din urmă caz, ajutorul ilegal este de fapt transferat către întreprinderile care au câștigat licitațiile, prin urmare, acestea sunt beneficiarii efectivi, deși indirecți, ai ajutorului. În consecință, pentru a evita dublarea recuperării, ajutorul ilegal se recuperează de la beneficiarii efectivi, și anume (a) de la întreprinderea publică pentru suma primită pentru extindere minus fondurile transferate către operatorii de rețea în urma licitațiilor pentru extinderea acoperirii, care nu au fost neutre din punct de vedere tehnologic și (b) de la operatorii de rețea pentru sumele contractate ca urmare a licitației pentru extinderea acoperirii, care nu a fost neutră din punct de vedere tehnologic, organizată de întreprinderea publică în cauză.

Exemplu

În cazul comunității autonome Madrid, unde o licitație organizată de către întreprinderea publică (AICCM) a fost prezentată ca exemplu de licitație pentru extinderea acoperirii care nu a fost neutră din punct de vedere tehnologic (a se vedea considerentul 186), suma de 3 622 744 EUR acordată întreprinderii contractate, Retevision S.A., trebuie recuperată în totalitate de la Retevision, în calitate de câștigător al unei licitații care nu a fost neutră din punct de vedere tehnologic și scăzută din suma care urmează să fie recuperată de la AICCM, întreprinderea publică care este beneficiarul direct (109).

(195)

Ajutorul curent este acordat pentru întreținerea și exploatarea rețelelor TDT. Operatorii rețelelor sunt beneficiarii ajutorului pentru întreținere și exploatare. Prin urmare, ajutorul trebuie recuperat de la operatorii de rețea în cauză.

(196)

În cazurile în care beneficiarii individuali au primit o finanțare care nu depășește pragurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006, finanțarea respectivă nu este considerată ajutor de stat dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în regulament și nu face obiectul recuperării.

(197)

Recuperarea se efectuează de la data la care avantajul pentru beneficiari a intrat în vigoare, și anume atunci când ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, aplicându-se dobândă până la recuperarea efectivă.

(a)

lista beneficiarilor care au primit ajutor în cadrul schemei menționate la articolul 1 și valoarea totală a ajutorului primit de fiecare dintre aceștia în cadrul schemei în cauză, defalcat în categoriile indicate în secțiunea 6.2 de mai sus;

(b)

valoarea totală (suma principală și dobânzile de recuperare) care urmează a fi recuperată de la fiecare beneficiar;

(c)

o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea conformării cu prezenta decizie;

(d)

documente care să demonstreze că beneficiarii au fost somați să ramburseze ajutorul.