1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/1

REGULAMENTUL (UE) NR. 371/2010 AL COMISIEI

din 16 aprilie 2010

de înlocuire a anexelor V, X, XV și XVI la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă cadru)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective („directivă cadru”) (1), în special articolul 41 alineatul (6), articolul 11 alineatul (5) și articolul 39 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Directiva 2007/46/CE stabilește un cadru armonizat care cuprinde dispozițiile administrative și cerințele tehnice generale pentru toate vehiculele noi, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate. Ea include, în special, o descriere a procedurilor care trebuie urmate în privința omologării de tip, inclusiv a măsurilor practice care trebuie luate pentru a garanta faptul că vehiculele sunt fabricate în conformitate cu documentația privind omologarea lor de tip, precum și dispoziții privind modul în care trebuie efectuate încercările în vederea acordării omologării de tip.

(2)

În urma examinării principalelor domenii de politici care influențează competitivitatea industriei europene a autovehiculelor, grupul la nivel înalt CARS 21, instituit în 2005 de către Comisie în vederea găsirii unei căi spre o dezvoltare durabilă a unei industrii europene competitive a autovehiculelor, a stabilit de comun acord o serie de recomandări care să stimuleze consolidarea competitivității și ocupării forței de muncă la nivel mondial, precum și progresele înregistrate în privința siguranței și protecției mediului. În domeniul simplificării, grupul a recomandat introducerea posibilității efectuării chiar de către fabricant a încercărilor necesare omologării, ceea ce implică desemnarea acestuia drept serviciu tehnic (posibilitate denumită în continuare „autotestare”). De asemenea, se recomandă introducerea posibilității utilizării simulării pe calculator în locul încercărilor fizice (denumită în continuare „testare virtuală”).

(3)

Una dintre caracteristicile principale ale sistemului omologării de tip constă în nivelul ridicat de încredere care trebuie să existe între autoritatea de omologare și serviciile tehnice pe care ea le-a desemnat. Prin urmare, este important ca documentele transmise între serviciile tehnice și autoritatea de omologare să garanteze transparența și claritatea. Din acest motiv, formatul rapoartelor de omologare, precum și informațiile pe care acestea trebuie să le conțină ar trebui specificate în mod clar în anexa V la Directiva 2007/46/CE privind procedurile care trebuie urmate în ceea ce privește omologarea de tip.

(4)

Verificarea conformității vehiculelor, componentelor și unităților tehnice separate de-a lungul întregului proces de fabricație este un mecanism de bază al sistemului omologării de tip. Una dintre modalitățile de verificare a conformității producției constă în efectuarea încercărilor fizice ale vehiculelor, componentelor sau unităților tehnice separate selecționate din producție, pentru a se garanta că ele continuă să respecte cerințele tehnice. Chiar și în situația în care s-au utilizat metode de testare virtuală în vederea omologării de tip, ar trebui clarificat faptul că, în cazul în care autoritatea selecționează eșantioane în mod aleatoriu, se pot efectua numai încercări fizice.

(5)

Încercările necesare pentru acordarea omologării de tip sunt efectuate de servicii tehnice autorizate în mod corespunzător de către autoritățile de omologare ale statelor membre, în urma evaluării aptitudinilor și competențelor acestora în conformitate cu standardele internaționale relevante. Standardele în cauză conțin cerințele necesare pentru desemnarea drept serviciu tehnic, de către autoritatea de omologare, în sensul Directivei 2007/46/CE, a producătorului sau subcontractantului care acționează în numele lui. Totuși, este important să se precizeze responsabilitățile producătorilor pentru a preveni potențiale conflicte de interese, în special în cazul în care încercările sunt efectuate de subcontractanți.

(6)	În anexa XV la Directiva 2007/46/CE este inclusă o listă a actelor de reglementare pentru care un producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic. Pentru a se conforma recomandărilor grupului la nivel înalt CARS 21, este necesară modificarea listei susmenționate.

(7)

Tehnicile asistate de calculator, în special proiectarea asistată de calculator, sunt utilizate pe scară largă de-a lungul procesului de inginerie, începând cu planurile de concepție și cu proiectarea componentelor și echipamentelor, continuând cu analiza staticii și dinamicii părților asamblate și încheind cu definirea metodelor de producție. Programele informatice disponibile permit utilizarea testărilor virtuale bazate pe aceste tehnici, a căror introducere a fost identificată de grupul la nivel înalt CARS 21 drept un mijloc de reducere a cheltuielilor suportate de producători, prin eliminarea obligației de a construi prototipuri destinate procesului omologării de tip. Pentru respectarea recomandărilor grupului, este necesară stabilirea unei liste a actelor de reglementare pentru care se permite utilizarea testărilor virtuale.

(8)	O metodă de testare virtuală ar trebui să asigure același nivel de încredere în rezultate ca în cazul unei încercări fizice. Prin urmare, este adecvată stabilirea unor condiții corespunzătoare care să garanteze faptul că se efectuează o validare corectă a modelelor matematice.

(9)

În vederea asigurării bunei funcționări a sistemului de omologare de tip, anexele la Directiva 2007/46/CE ar trebui actualizate în sensul adaptării la evoluția cunoștințelor științifice și tehnice. Întrucât dispozițiile anexelor în cauză sunt suficient de detaliate și nu necesită măsuri de transpunere suplimentare din partea statelor membre, este, prin urmare, adecvată înlocuirea lor prin intermediul unui regulament în temeiul articolului 39 alineatul (8) din Directiva 2007/46/CE.

(10)	Anexele V, X, XV și XVI la Directiva 2007/46/CE ar trebui modificate în consecință.

(11)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului tehnic pentru autovehicule,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Directiva 2007/46/CE se modifică după cum urmează:

1.	Anexa V se înlocuiește cu textul din anexa I la prezentul regulament.

2.	Anexa X se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

3.	Anexa XV se înlocuiește cu textul din anexa III la prezentul regulament.

4.	Anexa XVI se înlocuiește cu textul din anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 29 aprilie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 aprilie 2010.

Pentru Comisie

José Manuel BARROSO

Președintele

(1) JO L 263, 9.10.2007, p. 1.

ANEXA I

„

ANEXA V

PROCEDURI DE URMAT ÎN LEGĂTURĂ CU OMOLOGAREA CE DE TIP

0. Obiectivele și domeniul de aplicare

0.1.	Prezenta anexă stabilește procedurile pentru efectuarea corectă a omologării de tip a vehiculelor în conformitate cu dispozițiile articolului 9.

0.2.

Aceasta cuprinde, între altele:

(a)	lista standardelor internaționale relevante pentru desemnarea serviciilor tehnice în conformitate cu articolul 41;

(b)	descrierea procedurii de urmat destinată evaluării aptitudinilor serviciilor tehnice în conformitate cu articolul 42;

(c)	cerințele generale pentru întocmirea proiectelor rapoartelor de încercare de către serviciile tehnice.

1. Procesul de omologare de tip

La primirea unei cereri de omologare de tip pentru vehicul, autoritatea de omologare trebuie:

(a)	să verifice dacă toate certificatele de omologare CE de tip emise în conformitate cu actele de reglementare aplicabile pentru omologarea de tip a vehiculelor se referă la tipul respectiv de vehicul și corespund cerințelor specificate;

(b)	să se asigure, făcând trimitere la documentație, că specificațiile vehiculului și datele conținute în partea I a documentului informativ al vehiculului se regăsesc în datele din dosarele de omologare și în certificatele de omologare CE de tip conform actelor de reglementare relevante;

(c)	atunci când un număr de ordine din partea I a documentului informativ nu este inclus în dosarul de omologare CE al niciunui act de reglementare, să confirme că elementul sau caracteristica respectivă este conformă cu datele din dosarul informativ;

(d)

să efectueze sau să dispună efectuarea, pe un eșantion de vehicule din tipul supus omologării, de inspecții ale părților sau sistemelor vehiculelor, pentru a verifica dacă vehiculul (vehiculele) este (sunt) fabricat(e) în conformitate cu datele relevante din dosarul de omologare autentificat, corespunzător certificatelor de omologare CE de tip relevante;

(e)	să efectueze sau să dispună efectuarea, după caz, a verificărilor asamblărilor necesare pentru unitățile tehnice separate;

(f)	să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare privind constatarea prezenței dispozitivelor prevăzute la notele de subsol 1 și 2 din partea I a anexei IV, în cazurile în care acestea sunt aplicabile;

(g)	să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare pentru a garanta că cerințele prevăzute la nota de subsol 5 din partea I a anexei IV sunt îndeplinite.

2. Combinarea specificațiilor tehnice

Numărul de vehicule care trebuie inspectate trebuie să fie suficient de mare pentru a permite o verificare corespunzătoare a diverselor combinații supuse omologării de tip, în conformitate cu criteriile următoare:

Specificații tehnice	Categoria vehiculului
Specificații tehnice	M1	M2	M3	N1	N2	N3	O1	O2	O3	O4
Motor	X	X	X	X	X	X	—	—	—	—
Cutie de viteze	X	X	X	X	X	X	—	—	—	—
Număr de axe	—	X	X	X	X	X	X	X	X	X
Axe motoare (număr, poziție, interconectare)	X	X	X	X	X	X	—	—	—	—
Axe directoare (număr și poziție)	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X
Tipuri de caroserie	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X
Număr de uși	X	X	X	X	X	X	X	X	X	X
Partea pe care se află volanul	X	X	X	X	X	X	—	—	—	—
Număr de scaune	X	X	X	X	X	X	—	—	—	—
Variante de echipare	X	X	X	X	X	X	—	—	—	—

3. Dispoziții speciale

În cazul absenței certificatelor de omologare pentru oricare dintre actele de reglementare relevante, autoritatea competentă de omologare CE de tip trebuie:

(a)	să procedeze la încercările și verificările prevăzute de fiecare act de reglementare relevant;

(b)	să verifice dacă vehiculul corespunde datelor din dosarul informativ al vehiculului și dacă îndeplinește cerințele tehnice prevăzute de fiecare act de reglementare relevant;

(c)	să efectueze sau să dispună efectuarea, după caz, a verificărilor de montare necesare privind unitățile tehnice separate;

(d)	să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare privind constatarea prezenței dispozitivelor prevăzute la notele de subsol 1 și 2 din partea I a anexei IV, în cazurile în care acestea sunt aplicabile;

(e)	să efectueze sau să dispună efectuarea verificărilor necesare pentru a garanta că cerințele prevăzute la nota de subsol 5 din partea I a anexei IV sunt îndeplinite.

Apendicele 1

Standarde pe care entitățile la care se face referire la articolul 41 au obligația să le respecte

1. Activitățile legate de încercările pentru omologarea CE de tip care trebuie îndeplinite în conformitate cu actele de reglementare enumerate în anexa IV a prezentei directive:

1.1.

Categoria A (încercări efectuate în unitățile proprii):

NISO/IEC 17025:2005 privind cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări.

Un serviciu tehnic desemnat pentru activități ce aparțin categoriei A poate efectua sau superviza încercările prevăzute în actele de reglementare pentru care a fost desemnat, în unitățile unui producător sau ale unei terțe părți.

1.2.

Categoria B (supervizarea încercărilor efectuate în unitățile producătorului sau în cele ale unei terțe părți):

NISO/IEC 17020:2004 privind criteriile generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții.

Înainte de a efectua sau de a superviza o încercare în unitățile producătorului sau ale unei terțe părți, serviciul tehnic va verifica dacă instalațiile pentru încercări și dispozitivele de măsură respectă cerințele corespunzătoare ale standardului menționat la punctul 1.1.

2. Activități legate de conformitatea producției

2.1.	Categoria C (procedura pentru evaluarea inițială și auditurile de supraveghere a sistemului de management al calității al producătorului): NISO/IEC 17021:2006 privind cerințele pentru organismele de auditare și certificare a sistemelor de management.

2.2.	Categoria D (inspecția sau încercarea eșantioanelor de producție sau supervizarea acestora): NISO/IEC 17020:2004 privind criteriile generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții.

Apendicele 2

Procedură de evaluare a serviciilor tehnice

1. Scopul prezentului apendice

1.1.	Prezentul apendice stabilește condițiile conform cărora trebuie desfășurată procedura de evaluare a serviciilor tehnice de către autoritatea competentă menționată la articolul 42.

1.2.	Aceste cerințe se aplică mutatis mutandis tuturor serviciilor tehnice, indiferent de statutul juridic al acestora (organizație independentă, producător sau autoritate de omologare care acționează în calitate de serviciu tehnic).

2. Principiile evaluării

Evaluarea trebuie să se bazeze pe o serie de principii:

—	independență, care reprezintă fundamentul imparțialității și obiectivității concluziilor;

—	o abordare bazată pe probe, care garantează obținerea de concluzii fiabile și reproductibile.

Auditorii trebuie să fie de încredere și să dea dovadă de integritate. Ei trebuie să respecte confidențialitatea și să fie discreți.

De asemenea, trebuie să raporteze constatările și concluziile de o manieră corectă și precisă.

3. Aptitudinile de care trebuie să dea dovadă auditorii

3.1.	Evaluările trebuie realizate numai de auditori care posedă cunoștințele tehnice și administrative necesare în acest scop.

3.2.	Auditorii trebuie să fi urmat o formare profesională specifică pentru activitățile de evaluare. În plus, trebuie să posede cunoștințele specifice ale domeniului tehnic în care își va desfășura activitatea serviciul tehnic.

3.3.	Fără a aduce atingere prevederilor punctelor 3.1 și 3.2 ale prezentului apendice, evaluarea menționată la articolul 42 trebuie efectuată de auditori care independenți față de activitățile pentru care este realizată evaluarea.

4. Cererea de desemnare

4.1.

Unul dintre reprezentanții autorizați ai serviciului tehnic solicitant trebuie să adreseze autorității competente o cerere oficială care să cuprindă următoarele elemente:

(a)	caracteristicile generale ale serviciului tehnic, inclusiv societatea din care face parte, numele, adresele, statutul juridic, precum și resursele tehnice;

(b)	o descriere detaliată, care să includă un curriculum vitae, a personalului responsabil cu încercările și a personalului de conducere, bazată pe competențele atât educaționale, cât și profesionale;

(c)	pe lângă condițiile enumerate mai sus, serviciile tehnice care utilizează metode de testare virtuală trebuie să își demonstreze capacitatea de a desfășura o activitate într-un domeniu al x asistate de calculator;

(d)	informații generale privind serviciul tehnic, cum ar fi activitățile pe care le desfășoară, relația acestuia cu societatea din care face parte, după caz, precum și adresele tuturor unităților sale care trebuie să facă obiectul desemnării;

(e)	un acord de îndeplinire a cerințelor de desemnare și a celorlalte obligații ce revin serviciului tehnic, după cum sunt acestea aplicabile în cadrul directivelor relevante;

(f)	o descriere a serviciilor de evaluare a conformității pe care serviciul tehnic le desfășoară în cadrul actelor de reglementare aplicabile, precum și o listă a actelor de reglementare pentru care serviciul tehnic solicită desemnarea, precizându-se inclusiv limitele competențelor, după caz;

(g)	un exemplar al manualului calității al serviciului tehnic.

4.2.	Autoritatea competentă trebuie să verifice nivelul de adecvare a informațiilor puse la dispoziție de către serviciul tehnic.

5. Inventarierea resurselor

Autoritatea competentă trebuie să își aprecieze capacitatea de a întreprinde evaluarea serviciului tehnic, din punctul de vedere al propriei politici, al competenței și al disponibilității experților și auditorilor corespunzători.

6. Subcontractarea evaluării

6.1.

Autoritatea competentă are dreptul de a subcontracta una sau mai multe părți ale procesului de evaluare către o altă autoritate de desemnare sau să solicite asistență din partea experților tehnici puși la dispoziție de alte autorități competente. Subcontractanții și experții trebuie să fie acceptați de către serviciul tehnic solicitant.

6.2.	Autoritatea competentă ține cont de certificatele de acreditare care acoperă domenii de competență adecvate, pentru a finaliza evaluarea globală a serviciului tehnic.

7. Pregătirea evaluării

7.1.

Autoritatea competentă numește în mod oficial o echipă de evaluare. Aceasta se asigură că nivelul general de experiență al echipei de evaluare este corespunzător sarcinii respective. Echipa, în ansamblul său, trebuie, în special:

(a)	să posede cunoștințele necesare privind domeniul de activitate specific pentru care se solicită desemnarea; și

(b)	trebuie să aibă capacitatea de a realiza o evaluare fiabilă a competenței serviciului tehnic de a-și desfășura activitatea în cadrul domeniului desemnat.

7.2.	Autoritatea competentă definește clar sarcina echipei de evaluare. Misiunea echipei de evaluare este să evalueze documentele înaintate de serviciul tehnic solicitant și să desfășoare o evaluare la fața locului.

7.3.	Autoritatea competentă stabilește, de comun acord cu serviciul tehnic și cu echipa de evaluare desemnată, data și programul evaluării. Cu toate acestea, este de responsabilitatea autorității competente să încerce stabilirea unei date care este compatibilă cu planul de supraveghere și reevaluare.

7.4.	Autoritatea competentă se asigură că echipa de evaluare are la dispoziție documentele necesare de stabilire a criteriilor, înregistrările evaluărilor precedente precum și documentele și înregistrările relevante ale serviciului tehnic.

8. Evaluarea la fața locului

Echipa de evaluare efectuează evaluarea serviciului tehnic în una dintre unitățile serviciului tehnic în care se desfășoară una sau mai multe din activitățile esențiale și, după caz, asistă la desfășurarea activităților și în alte unități selecționate, în care funcționează respectivul serviciu tehnic.

9. Analiza constatărilor și raportul de evaluare

9.1.

Echipa de evaluare analizează toate informațiile și elementele relevante colectate în timpul examinării documentelor și a înregistrărilor și în timpul evaluării la fața locului. Această analiză trebuie să fie îndeajuns de amănunțită pentru a permite echipei să determine gradul de competență și de conformitate ale serviciului tehnic cu cerințele privind desemnarea.

9.2.

Procedurile de raportare ale autorității competente trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor cerințe.

9.2.1.

Înainte de a pleca de la fața locului, echipa de evaluare organizează o întâlnire cu serviciul tehnic. În cadrul acestei întâlniri, echipa de evaluare furnizează un raport scris și/sau oral privind constatările formulate în urma analizei. Serviciului tehnic i se oferă ocazia de a pune întrebări cu privire la constatările echipei de evaluare, inclusiv, după caz, asupra neconformităților și asupra fundamentării acestora.

9.2.2.

Un raport scris privind rezultatul evaluării este supus în cel mai scurt timp atenției serviciului tehnic. Raportul de evaluare trebuie să conțină comentarii privind competența și conformitatea și trebuie să identifice neconformitățile, după caz, care trebuie corectate în vederea îndeplinirii tuturor cerințele necesare pentru desemnare.

9.2.3.

Serviciul tehnic este invitat să formuleze un răspuns la raportul de evaluare și să descrie acțiunile specifice întreprinse sau pe care intenționează să le întreprindă, într-o perioadă de timp determinată, pentru a corecta neconformitățile identificate.

9.3.

Autoritatea competentă se asigură că soluțiile serviciului tehnic destinate corectării neconformităților sunt revizuite pentru a constata dacă acțiunile par a fi suficiente și eficiente. Dacă soluțiile serviciului tehnic sunt considerate insuficiente, se solicită informații suplimentare. În plus, se pot solicita dovezi ale punerii în aplicare eficace a acțiunilor sau se poate efectua o evaluare a evoluției ulterioare pentru a verifica punerea în aplicare eficace a acțiunilor corective.

9.4.

Raportul de evaluare trebuie să conțină, ca cerințe minime, următoarele elemente:

(a)	identificarea unică a serviciului tehnic;

(b)	data (datele) evaluării la fața locului;

(c)	numele auditorului (auditorilor) și/sau experților implicați în operațiunea de evaluare;

(d)	identificarea unică a tuturor unităților evaluate;

(e)	domeniul de aplicare propus pentru desemnare, care a fost evaluat;

(f)	o declarație privind adecvarea organizării interne și a procedurilor adoptate de serviciul tehnic pentru a conferi încredere în ceea ce privește competența sa, așa cum sunt ele determinate ca urmare a îndeplinirii cerințelor pentru desemnare;

(g)	informații privind corectarea tuturor neconformităților;

(h)	o recomandare, după caz, de confirmare sau desemnare a solicitantului ca serviciu tehnic, precizându-se, după caz, domeniul de aplicare al desemnării.

10. Acordarea/confirmarea unei desemnări

10.1.

În cel mai scurt timp posibil, autoritatea de omologare trebuie să decidă cu privire la acordarea, confirmarea sau prelungirea desemnării pe baza raportului (rapoartelor) și a altor informații relevante.

10.2.

Autoritatea de omologare eliberează un certificat serviciului tehnic. Acest certificat trebuie să identifice următoarele elemente:

(a)	denumirea și sigla autorității de omologare;

(b)	identificarea unică a serviciului tehnic desemnat;

(c)	data de la care este valabilă desemnarea și data expirării acesteia;

(d)	o scurtă indicație sau referință cu privire la domeniul de aplicare al desemnării (directivele aplicabile, regulamentele sau părți din acestea);

(e)	o declarație de conformitate și o referință la prezenta directivă.

11. Reevaluarea și supravegherea

11.1.

Reevaluarea este similară evaluării inițiale cu excepția faptului că se ia în calcul experiența acumulată cu prilejul evaluărilor anterioare. Evaluările la fața locului efectuate în scopul supravegherii sunt mai puțin cuprinzătoare decât cele care sunt efectuate în scopul reevaluării.

11.2.

Autoritatea competentă elaborează planul de reevaluare și supraveghere pentru fiecare serviciu tehnic desemnat astfel încât elemente reprezentative pentru domeniul de aplicare al desemnării să fie evaluate în mod regulat.

Intervalul dintre evaluările la fața locului, fie în scopul reevaluării, fie pentru supraveghere, depinde de stabilitatea de care serviciul tehnic a dat dovadă.

11.3.

În cazul în care, în timpul supravegherii sau reevaluării, sunt identificate neconformități, autoritatea competentă definește termene stricte pentru punerea în aplicare de acțiuni corective.

11.4.

În cazul în care acțiunile corective sau menite să ducă la ameliorarea situației nu au fost inițiate în termenele convenite sau sunt considerate insuficiente, autoritatea competentă adoptă măsuri adecvate, cum ar fi o evaluare suplimentară, suspendarea/retragerea desemnării pentru una sau mai multe din activitățile pentru care a fost desemnat serviciul tehnic.

11.5.

În cazul în care autoritatea competentă decide să suspende sau să retragă desemnarea unui serviciu tehnic, acesta este informat printr-o scrisoare recomandată. În orice caz, autoritatea competentă adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura continuitatea activităților aflate deja în desfășurare în cadrul serviciului tehnic.

12. Înregistrarea datelor privind serviciile tehnice desemnate

12.1.

Autoritatea competentă păstrează înregistrări cu privire la serviciile tehnice pentru a demonstra că cerințele privind desemnarea, inclusiv cele de competență, au fost îndeplinite în mod adecvat.

12.2.

Autoritatea competentă asigură securitatea înregistrării datelor privind serviciile tehnice, pentru garantarea confidențialității.

12.3.

Înregistrările privind serviciile tehnice trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(a)	corespondența relevantă;

(b)	datele și rapoartele privind evaluarea;

(c)	copii ale certificatelor de desemnare.

Apendicele 3

Cerințe generale privind formatul rapoartelor de încercare

1.	În cazul fiecăruia dintre actele de reglementare din partea I a anexei IV, raportul de încercare trebuie să fie conform cu dispozițiile standardului NISO/IEC 17025:2005. În special, el trebuie să conțină informațiile precizate la punctul 5.10.2, inclusiv la nota de subsol 1 din standardul în cauză.

2.	Modelul rapoartelor de încercare trebuie stabilit de autoritatea de omologare în conformitate cu regulile de bune practici ale acesteia.

3.	Raportul de încercare trebuie întocmit în limba oficială din Comunitate determinată de autoritatea de omologare.

În plus, raportul trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)	identitatea vehiculului, componentei sau unității tehnice separate supuse încercării;

(b)	o descriere amănunțită a caracteristicilor vehiculului, componentei sau unității tehnice separate în legătură cu actul de reglementare;

(c)	rezultatele măsurătorilor precizate în actele de reglementare relevante și, după caz, limitele sau pragurile care trebuie atinse;

(d)	în ceea ce privește fiecare măsurătoare menționată la punctul 4 litera €, decizia corespunzătoare: aprobat sau respins;

(e)

o declarație detaliată de conformitate cu diferitele dispoziții care trebuie respectate, de exemplu precizarea dispozițiilor pentru care nu este necesară efectuarea de măsurători.

Exemplu de la punctul 3.2.2 din anexa I la Directiva 76/114/CEE a Consiliului (1):

«Asigurați-vă că numărul de identificare al vehiculului este amplasat astfel încât să nu poată fi șters sau deteriorat».

Raportul trebuie să conțină o formulare similară următorului text: «locul în care se poansonează numărul de identificare al vehiculului îndeplinește cerințele de la punctul 3.2.2 al anexei I»;

(f)

în cazul în care sunt permise metode de încercare altele decât cele prescrise în actele de reglementare, raportul trebuie să conțină o descriere a metodei de încercare utilizate pentru efectuarea încercării.

Același lucru este valabil în cazul în care pot fi utilizate alte dispoziții din actele de reglementare;

(g)	fotografiile făcute în timpul încercării, al căror număr este decis de autoritatea de omologare. În cazul testării virtuale, fotografiile pot fi înlocuite de copii ale imaginilor de pe ecran sau de alte probe corespunzătoare;

(h)	concluziile redactate;

(i)	în cazul în care au fost emise avize și interpretări, ele trebuie însoțite de documentația corespunzătoare și semnalate în raportul de încercare.

Dacă încercările sunt efectuate pe un vehicul, o componentă sau o unitate tehnică care combină o serie de caracteristici din cele mai nefavorabile în ceea ce privește nivelul de performanță care trebuie atins (de exemplu, cel mai rău caz), raportul de încercare trebuie să conțină o referință care să precizeze modul de selecționare folosit de producător în acord cu autoritatea de omologare.

”

(1) JO L 24, 30.1.1976, p. 1.

ANEXA II

„ANEXA X

PROCEDURI PRIVIND CONFORMITATEA PROCESULUI DE PRODUCȚIE

0. Obiective

0.1.	Conformitatea procesului de producție vizează asigurarea conformității fiecărui vehicul, sistem, componentă și unitate tehnică separată produse cu tipul omologat.

0.2.	Procedurile includ în mod solidar evaluarea sistemelor de management al calității, denumite în continuare «evaluare inițială», și verificarea subiectului omologării și a controalelor legate de produs, denumite în continuare «reguli privind conformitatea produselor».

1 Evaluarea inițială

1.1.	Autoritățile de omologare ale unui stat membru trebuie să verifice existența unor reguli și proceduri satisfăcătoare pentru asigurarea unui control eficace, astfel încât componentele, sistemele, unitățile tehnice separate sau vehiculele în curs de producție să fie conforme cu tipul omologat.

1.2.	Orientările pentru desfășurarea evaluărilor pot fi găsite în standardul EN ISO 19011:2002 – Linii directoare pentru auditarea sistemelor de gestionare a calității și/sau de mediu.

1.3.

Respectarea cerințelor de la punctul 1.1 este verificată de autoritatea care acordă omologarea de tip.

Autoritatea este satisfăcută de evaluarea inițială și de regulile inițiale de conformitate a produsului de la secțiunea 2 de mai jos, luând în considerare, în funcție de necesități, una dintre dispozițiile menționate la punctele 1.3.1-1.3.3 sau o combinație a tuturor sau a unei părți a acestor dispoziții, după caz.

1.3.1.

Evaluarea inițială efectivă și/sau verificarea regulilor de conformitate a produsului se efectuează de autoritățile de omologare de tip care acordă omologarea sau de organismul desemnat în acest scop de autoritățile de omologare de tip.

1.3.1.1.

Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării inițiale, autoritățile competente să acorde omologarea de tip pot lua în considerare informațiile disponibile cu privire la:

(a)	certificarea producătorului descrisă mai jos la punctul 1.3.3, care nu a fost acceptată sau recunoscută conform paragrafului respectiv;

(b)

în cazul omologării de tip a unei componente sau unități tehnice separate, evaluările sistemului de calitate efectuate de către producătorul (producătorii) vehiculului la sediul producătorului componentei sau unității tehnice separate, în conformitate cu una sau mai multe din specificațiile sectorului industrial care satisfac cerințele din standardul armonizat EN ISO 9001:2008.

1.3.2.

Evaluarea inițială efectivă și/sau verificarea regulilor de conformitate a produsului pot fi efectuate, de asemenea, și de autoritatea de omologare a altui stat membru sau de organismul desemnat în acest scop de autoritatea de omologare.

1.3.2.1.

În acest caz, autoritatea de omologare din celălalt stat membru întocmește o declarație de conformitate în care evidențiază domeniile și condițiile de producție abordate și relevante pentru produsul (produsele) supus(e) omologării de tip și pentru actele de reglementare în temeiul cărora aceste produse urmează să fie omologate.

1.3.2.2.

La primirea unei cereri de furnizare a unei declarații de conformitate din partea autorității de omologare a unui stat membru care acordă omologarea de tip, autoritatea de omologare a altui stat membru trimite imediat declarația de conformitate sau informează că nu poate furniza o astfel de declarație.

1.3.2.3.

Declarația de conformitate cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)	Grupul sau societatea	(de exemplu, XYZ Automobile)
(b)	Organizația specifică	(de exemplu, Divizia europeană)
(c)	Uzine/locații	[de exemplu, Uzina de motoare 1 (Regatul Unit) – Uzina de vehicule 2 (Germania)]
(d)	Gama vehiculului/componentei	(de exemplu, toate modelele din categoria M1)
(e)	Domenii evaluate	(de exemplu, asamblare motoare, presare și asamblare caroserii, asamblare vehicule)
(f)	Documente examinate	(de exemplu, Manualul de calitate și procedurile firmei și uzinei)
(g)	Data evaluării	(de exemplu, audit efectuat între 18 și 30.5.2009)
(h)	Data vizitei de monitorizare planificate	(de exemplu, octombrie 2010)

1.3.3.

Autoritatea de omologare acceptă certificarea corespunzătoare a producătorului în raport cu standardul armonizat EN ISO 9001:2008 sau cu un standard echivalent armonizat, de respectare a cerințelor evaluării inițiale precizate la punctul 1.3. Producătorul trebuie să ofere detalii privind certificarea și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare referitoare la valabilitatea sau la obiectul certificării.

1.4.

În scopul omologării de tip a vehiculului, evaluările inițiale efectuate pentru acordarea omologării sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate ale vehiculului nu trebuie repetate, însă trebuie completate cu o evaluare care să acopere locațiile și activitățile referitoare la asamblarea întregului vehicul, care nu au fost incluse în evaluările anterioare.

2 Dispoziții referitoare la conformitatea produselor

2.1.

Toate vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate omologate în conformitate cu prezenta directivă sau cu o directivă separată ori cu un regulament separat trebuie să fie produse astfel încât să fie conforme cu tipul omologat prin îndeplinirea cerințelor din prezenta directivă sau din actele de reglementare aplicabile enumerate în lista din anexa IV.

2.2.

Autoritatea de omologare a unui stat membru trebuie să verifice existența reglementărilor și planurilor de control documentate adecvate, care sunt stabilite de comun acord cu producătorul pentru fiecare omologare, să efectueze la intervale specificate încercările și verificările corespunzătoare pentru a constata continuitatea conformității cu tipul omologat, incluzând în mod specific încercările precizate în actele de reglementare.

2.3.

Titularul omologării trebuie, în special:

2.3.1.

Să asigure existența și aplicarea procedurilor pentru controlul efectiv al conformității produselor (vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate) cu tipul omologat.

2.3.2.

Să aibă acces la echipamentul de încercare sau la alte echipamente corespunzătoare necesare pentru verificarea conformității cu fiecare tip omologat.

2.3.3.

Să asigure înregistrarea datelor privind rezultatele încercărilor și controalelor, precum și accesul la documentele anexate pentru o perioadă de timp care se stabilește de comun acord cu autoritățile de omologare. Această perioadă nu trebuie să depășească 10 ani.

2.3.4.

Să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare sau control pentru a verifica și asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, cu toleranțele admise în cadrul producției industriale.

2.3.5.

Să se asigure că pentru fiecare tip de produs, cel puțin controalele prevăzute în prezenta directivă și încercările prevăzute în actele de reglementare enumerate în anexa IV sunt îndeplinite.

2.3.6.

Să garanteze efectuarea unor noi eșantionări și încercări sau a unui nou control pentru oricare ansamblu de eșantioane sau piese de încercare care pun în evidență o neconformitate în urma încercării sau controlului respectiv. Se vor parcurge toate etapele necesare pentru restabilirea conformității producției corespunzătoare.

2.3.7.

În cazul unei omologări de tip a unui vehicul, controalele menționate la punctul 2.3.5 vor trebui să constea cel puțin în verificarea corectitudinii specificațiilor de construcție legate de omologare și a informațiilor necesare pentru certificatele de conformitate precizate în anexa IX.

3 Dispoziții privind verificarea continuă

3.1.

Autoritatea care a acordat omologarea de tip poate verifica în orice moment metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție.

3.1.1.

Scopul dispozițiilor este în mod normal verificarea eficacității permanente a procedurilor stabilite la punctele 1 și 2 (dispoziții privind evaluarea inițială și conformitatea produsului) din prezenta anexă.

3.1.1.1.

Activitățile de supraveghere desfășurate de serviciile tehnice (desemnate sau recunoscute în condițiile precizate la punctul 1.3.3) trebuie să fie recunoscute ca satisfăcând cerințele de la punctul 3.1.1 privind procedurile stabilite la evaluarea inițială.

3.1.1.2.

Frecvența normală a verificărilor efectuate de autoritatea de omologare (alta decât cele menționate la punctul 3.1.1.1) trebuie stabilită astfel încât să se asigure revizuirea controalelor relevante efectuate în conformitate cu secțiunile 1 și 2 la intervale de timp compatibile cu climatul de încredere instituit de autoritatea de omologare.

3.2.	La fiecare revizie, se vor pune la dispoziția inspectorului arhive privind încercările sau controalele și arhive privind producția, în special cele ale încercărilor sau controalelor documentate conform punctului 2.2.

3.3.

Inspectorul poate selecționa eșantioane în mod aleatoriu pentru a le supune încercărilor în laboratorul producătorului sau în instalațiile serviciului tehnic. Într-un astfel de caz, trebuie efectuate numai încercări fizice. Numărul minim de eșantioane poate fi stabilit în conformitate cu rezultatele propriei verificări a producătorului.

3.4.	Atunci când nivelul controlului rezultă a fi nesatisfăcător sau atunci când se consideră necesar să se verifice validitatea încercărilor realizate în conformitate cu punctul 3.2, inspectorul trebuie să aleagă eșantioane pentru a fi trimise unui serviciu tehnic care să efectueze încercări fizice.

3.5.	În cazul în care, în timpul unei inspecții sau al unei revizii de monitorizare, se constată că rezultatele sunt nesatisfăcătoare, autoritatea de omologare se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției în cel mai scurt termen posibil.”

ANEXA III

„

ANEXA XV

ACTE DE REGLEMENTARE PENTRU CARE UN PRODUCĂTOR POATE FI DESEMNAT DREPT SERVICIU TEHNIC

0. Obiectivele și domeniul de aplicare

0.1.	Prezenta anexă stabilește lista actelor de reglementare pentru care un producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic în conformitate cu articolul 41 alineatul (6).

0.2.	De asemenea, anexa include dispoziții corespunzătoare privind desemnarea unui producător ca serviciu tehnic, care trebuie aplicate în cadrul omologării de tip a vehiculelor, componentelor și unităților tehnice separate vizate de partea I a anexei IV.

0.3.	Totuși, ea nu se aplică în cazul producătorilor care solicită omologarea seriilor mici în conformitate cu articolul 22.

1. Numirea unui producător drept serviciu tehnic

1.1.

Un producător numit drept serviciu tehnic este un producător care a fost desemnat de autoritatea de omologare drept laborator de încercare destinat efectuării de încercări de omologare în numele ei, în sensul articolului 3 punctul 31.

În conformitate cu articolul 41 alineatul (6), un producător poate fi desemnat ca serviciu tehnic numai pentru activități din categoria A.

1.2.

Expresia «efectuarea de încercări» nu este limitată la măsurarea performanțelor, ci acoperă, de asemenea, înregistrarea rezultatelor încercărilor și transmiterea către autoritatea de omologare a unui raport care să conțină concluziile relevante.

Aceasta include și verificarea respectării acelor dispoziții pentru care măsurătorile nu sunt neapărat necesare, cum este cazul evaluării proiectării în raport cu cerințele legislative.

De exemplu, «verificarea respectării dispozițiilor de la punctul 5.10 al anexei I la Directiva 70/221/CEE în ceea ce privește amplasamentul rezervorului de combustibil pe un vehicul» trebuie înțeleasă ca parte a «efectuării încercării».

2. Lista actelor de reglementare și a restricțiilor

	Referința actului de reglementare	Subiect
4.	Directiva 70/222/CEE	Spațiu pentru placa de înmatriculare spate
7.	Directiva 70/388/CEE	Avertizare sonoră
18.	Directiva 76/114/CEE	Plăcuțe regulamentare
20.	Directiva 76/756/CEE	Montarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă
27.	Directiva 77/389/CEE	Cârlige de remorcare
33.	Directiva 78/316/CEE	Identificarea comenzilor, a martorilor și a indicatoarelor
34.	Directiva 78/317/CEE	Degivrare/dezaburire
35.	Directiva 78/318/CEE	Ștergătoare/spălătoare de parbriz
36.	Directiva 2001/56/CE	Sisteme de încălzire Cu excepția dispozițiilor din anexa VIII referitoare la cerințele de montare pe vehicul a sistemelor de încălzire alimentate cu GPL
37.	Directiva 78/549/CEE	Apărători roți
44.	Directiva 92/21/CEE	Mase și dimensiuni (autoturisme)
45.	Directiva 92/22/CEE	Geamuri securizate Limitat la dispozițiile cuprinse în anexa 21 a Regulamentului CEE-ONU nr. 43
46.	Directiva 92/23/CEE	Pneuri
48.	Directiva 97/27/CE	Mase și dimensiuni (alte vehicule decât cele menționate la rubrica 44)
49.	Directiva 92/114/CEE	Proeminențe exterioare ale cabinelor
50.	Directiva 94/20/CE	Cuplări Limitat la dispozițiile cuprinse în anexa V (până la secțiunea 8, inclusiv) și în anexa VII
61.	Directiva 2006/40/CE	Sistemul de climatizare

Apendice

Desemnarea unui producător ca serviciu tehnic

1. Generalități

1.1.	Desemnarea și notificarea unui producător ca serviciu tehnic trebuie făcută în conformitate cu dispozițiile articolelor 41-43, precum și cu măsurile practice incluse în prezentul apendice.

1.2.	Producătorul trebuie să fie acreditat în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025:2005 – Cerințe generale privind competența laboratoarelor de etalonări și încercări.

2. Subcontractare

2.1.

În conformitate cu dispozițiile articolului 41 alineatul (6) primul paragraf, un producător poate numi un subcontractant pentru efectuarea încercărilor în numele lui.

Prin subcontractant se înțelege:

(a)	fie o filială căreia producătorul îi încredințează activitățile de încercare în cadrul organizației lui;

(b)	fie un terț care semnează un contract cu producătorul pentru a efectua activități de încercare.

2.2.	Apelarea la serviciile unui subcontractant nu îl scutește pe producător de obligația de a respecta dispozițiile articolului 41, în special pe cele referitoare la calificările serviciilor tehnice și la conformitatea cu standardul EN ISO/IEC 17025:2005.

2.3.	Secțiunea 1 a anexei XV se aplică subcontractantului.

3. Raport de încercare

Rapoartele de încercare trebuie întocmite în conformitate cu cerințele generale stabilite în apendicele 3 din anexa V la Directiva 2007/46/CE.

”

ANEXA IV

„

ANEXA XVI

CONDIȚII SPECIFICE IMPUSE METODELOR DE TESTARE VIRTUALĂ ȘI ACTELOR DE REGLEMENTARE PENTRU CARE POT FI UTILIZATE METODE DE TESTARE VIRTUALĂ DE CĂTRE UN PRODUCĂTOR SAU SERVICIU TEHNIC

0. Obiectivele și domeniul de aplicare

Prezenta anexă stabilește dispoziții corespunzătoare privind testarea virtuală în conformitate cu articolul 11 alineatul (3).

Nu se aplică articolului 11 alineatul (2) al doilea paragraf.

1. Lista actelor de reglementare

Nr.	Referința actului de reglementare	Subiect
3.	Directiva 70/221/CEE	Rezervoare de combustibil/dispozitive protecție spate
6.	Directiva 70/387/CEE	Încuietori și balamale de ușă
8.	Directiva 2003/97/CE	Dispozitive de vizibilitate indirectă
12.	Directiva 74/60/CEE	Amenajări interioare
16.	Directiva 74/483/CEE	Proeminențe exterioare
20.	Directiva 76/756/CEE	Montarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă
27.	Directiva 77/389/CEE	Cârlige de remorcare
32.	Directiva 77/649/CEE	Câmp de vizibilitate spre înainte
35.	Directiva 78/318/CEE	Ștergătoare/spălătoare de parbriz
37.	Directiva 78/549/CEE	Apărători roți
42.	Directiva 89/297/CEE	Protecție laterală
49.	Directiva 92/114/CEE	Proeminențe exterioare ale cabinelor
50.	Directiva 94/20/CE	Cuplări
52.	Directiva 2001/85/CE	Autobuze și autocare
57.	Directiva 2000/40/CE	Protecție antiîncastrare față

Apendicele 1

Condiții generale impuse metodelor de testare virtuală

1. Modelul de testare virtuală

Următorul model trebuie folosit drept structură de bază pentru descrierea și efectuarea testării virtuale:

(a)

scop;

(b)	modelul structurii;

(c)	condiții limită;

(d)	parametri de încărcare;

(e)

calcul;

(f)

evaluare;

(g)	documentare.

2. Reguli fundamentale ale simulării pe calculator și ale calculării

2.1. Modelul matematic

Modelul matematic trebuie pus la dispoziție de către producător. El trebuie să reflecte complexitatea structurii vehiculului, sistemului și componentelor care urmează să fie supuse încercării în raport cu cerințele actului de reglementare și cu condițiile limită precizate în act.

Aceleași dispoziții trebuie să se aplice mutatis mutandis în cazul componentelor de încercare sau unităților tehnice independente de vehicul.

2.2. Procesul de validare a modelului matematic

Modelul trebuie validat prin comparație cu condițiile reale de încercare.

În acest scop, trebuie efectuată o încercare fizică în vederea comparării rezultatelor obținute în cazul utilizării modelului matematic cu rezultatele obținute în urma încercării fizice. Trebuie demonstrată comparabilitatea rezultatelor încercărilor. Producătorul sau serviciul tehnic întocmește un raport de validare și îl transmite autorității de omologare.

Orice modificare adusă modelului matematic sau programului informatic susceptibilă să afecteze validarea raportului trebuie semnalată autorității de omologare, care poate solicita efectuarea unui nou proces de validare.

Diagrama procesului de validare este prezentată în apendicele 3.

2.3. Documentație

Datele și instrumentele auxiliare folosite pentru simulare și calculare trebuie să fie puse la dispoziție de către producător și să fie bine documentate.

3. Instrumente și asistență

La solicitarea serviciului tehnic, producătorul furnizează sau permite accesul la instrumentele necesare, inclusiv la programul informatic corespunzător.

De asemenea, el trebuie să ofere serviciului tehnic asistența corespunzătoare.

Acordarea accesului și asistenței serviciului tehnic nu elimină nicio obligație a serviciului tehnic referitoare la calificările personalului propriu, la plata drepturilor de licență și la respectarea confidențialității.

Apendicele 2

Condiții specifice privind metodele de testare virtuală

1.	Lista actelor de reglementare

	Referința actului de reglementare	Anexă și punct	Condiții specifice
3.	Directiva 70/221/CEE	Anexa II (Protecție antiîncastrare spate) Punctul 5.4.5
6.	Directiva 70/387/CEE	Anexa II Punctul 4.3
8.	Directiva 2003/97/CE	Anexa III Toate dispozițiile de la secțiunile 3, 4 și 5	Câmpuri de vizibilitate prescrise ale oglinzilor retrovizoare
12.	Directiva 74/60/CEE	Anexa I Toate dispozițiile din secțiunea 5 («Specificații»)	Măsurarea tuturor razelor de curbură și a tuturor proiecțiilor, cu excepția acelor cerințe în cazul cărora trebuie aplicată o forță pentru a verifica conformitatea cu dispozițiile
12.	Directiva 74/60/CEE	Anexa II	Determinarea zonei de impact a capului
16.	Directiva 74/483/CEE	Anexa I Toate dispozițiile din secțiunea 5 («Cerințe generale») și din secțiunea 6 («Cerințe speciale»)	Măsurarea tuturor razelor de curbură și a tuturor proiecțiilor, cu excepția acelor cerințe în cazul cărora trebuie aplicată o forță pentru a verifica conformitatea cu dispozițiile
20.	Directiva 76/756/CEE	Secțiunea 6 («Cerințe individuale») din Regulamentul CEE-ONU nr. 48	Testul auto prevăzut la punctul 6.22.9.2.2 trebuie efectuat pe un vehicul real
20.	Directiva 76/756/CEE	Dispozițiile anexelor 4, 5 și 6 ale Regulamentului CEE-ONU nr. 48
27.	Directiva 77/389/CEE	Secțiunea 2 din anexa II
32.	Directiva 77/649/CEE	Secțiunea 5 («Specificații») din anexa I
35.	Directiva 78/318/CEE	Anexa I	Punctul 5.1.2. Numai măsurarea câmpului ștergătorului de parbriz
37.	Directiva 78/549/CEE	Secțiunea 2 («Cerințe speciale») din anexa I
42.	Directiva 89/297/CEE	Punctul 2.8. din anexa I	Măsurarea rezistenței la o forță orizontală și măsurarea deformării
49.	Directiva 92/114/CEE	Anexa I Toate dispozițiile din secțiunea 4 («Cerințe specifice») În ceea ce privește vehiculele N1, se aplică dispozițiile precizate la rubrica 16 din acest apendice	Măsurarea tuturor razelor de curbură și a tuturor proiecțiilor, cu excepția acelor cerințe în cazul cărora trebuie aplicată o forță pentru a verifica conformitatea cu dispozițiile
50.	Directiva 94/20/CE	Anexa V «Cerințe pentru dispozitivele de cuplare mecanică»	Toate dispozițiile de la secțiunile 1-8 inclusiv
		Punctul 1.1 din anexa VI	Încercările privind rezistența cuplajelor mecanice de concepție simplă pot fi înlocuite cu testări virtuale
		Secțiunea 4 din anexa VI «Testarea dispozitivelor de cuplare mecanică»	Numai punctele 4.5.1 (Încercarea privind rezistența), 4.5.2 (Rezistența la flambaj) și 4.5.3 (Rezistența la încovoiere)
52.	Directiva 2001/85/CE	Anexa I	Punctul 7.4.5. Încercarea de stabilitate în condițiile specificate în apendicele la anexa I
52.	Directiva 2001/85/CE	Anexa IV Rezistența suprastructurii	Apendicele 4 – Verificarea prin calcule a rezistenței suprastructurii
57.	Directiva 2000/40/CE	Secțiunea 3 din anexa 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 93	Măsurarea rezistenței la o forță orizontală și măsurarea deformării

Apendicele 3

Procesul de validare

”

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/22

REGULAMENTUL (UE) NR. 372/2010 AL COMISIEI

din 30 aprilie 2010

de modificare pentru a 126-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Quaida și cu talibanii

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor mărfuri și servicii către Afganistan, de întărire a interdicției de zbor și de extindere a înghețării fondurilor și a altor resurse financiare în ceea ce-i privește pe talibanii din Afganistan (1), în special, articolul 7 alineatul (1) litera (a) și articolul 7a alineatul (1) (2),

întrucât:

(1)	Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 enumeră persoanele, grupurile și entitățile cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice, în temeiul regulamentului menționat anterior.

(2)

La 22 aprilie 2010, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să adauge numele a două persoane la lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice și să elimine numele unei persoane din această listă.

(3)	Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui modificată în consecință.

(4)	Pentru a garanta eficacitatea măsurilor prevăzute de prezentul regulament, acesta ar trebui să intre imediat în vigoare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 aprilie 2010.

Pentru Comisie,

pentru președinte

João VALE DE ALMEIDA

Director general pentru relații externe

(1) JO L 139, 29.5.2002, p. 9.

(2) Articolul 7a a fost introdus prin Regulamentul (UE) nr. 1286/2009 al Consiliului (JO L 346, 23.12.2009, p. 42).

ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 se modifică după cum urmează:

Următoarele mențiuni se adaugă la rubrica „Persoane fizice”:

(a)

„Mohamed Belkalem [alias (a) Abdelali Abou Dher, (b) El Harrachi]. Data nașterii: 19.12.1969. Locul nașterii: Hussein Dey, Algiers, Algeria. Cetățenia: algeriană. Alte informații: (a) se presupune că se află în Mali, (b) numele tatălui este Ali Belkalem, numele mamei este Fatma Saadoudi; (c) membru al Organizației Al-Qaida în Maghrebul islamic. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 22.4.2010.”

(b)

„Tayeb Nail [alias (a) Djaafar Abou Mohamed, (b) Abou Mouhadjir, (c) Mohamed Ould Ahmed Ould Ali]. Data nașterii: (a) aproximativ 1972, (b) 1976 (Mohamed Ould Ahmed Ould Ali). Locul nașterii: Faidh El Batma, Djelfa, Algeria. Cetățenia: algeriană. Alte informații: (a) se presupune că se află în Mali, (b) numele tatălui este Benazouz Nail, numele mamei este Belkheiri Oum El Kheir; (c) membru al Organizației Al-Qaida în Maghrebul islamic. Data desemnării menționată la articolul 2a alineatul (4) litera (b): 22.4.2010.”

Următoarea mențiune de la rubrica „Persoane fizice” se elimină:

„Ahmed Said Zaki Khedr [alias (a) Ahmed Said Al Kader, (b) Abdul Rehman Khadr Al-Kanadi, (c) Shaikh Said Abdul Rehman, (d) Al-Kanadi, Abu Abd Al-Rahman]. Data nașterii: 1.3.1948. Locul nașterii: Cairo, Egipt. Cetățenia: canadiană. Alte informații: presupus a fi decedat în octombrie 2003.”

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/24

REGULAMENTUL (UE) NR. 373/2010 AL COMISIEI

din 30 aprilie 2010

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (1),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului în sectorul fructelor și legumelor (2), în special articolul 138 alineatul (1),

întrucât:

Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XV la regulamentul respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 138 din Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 se stabilesc în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 mai 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 aprilie 2010.

Pentru Comisie, pentru președinte

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 350, 31.12.2007, p. 1.

ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru determinarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)
Cod NC	Codul țărilor terțe (1)	Valoare forfetară de import
0702 00 00	JO	82,9
	MA	90,4
	TN	107,3
	TR	91,6
	ZZ	93,1
0707 00 05	MA	64,9
	TR	120,2
	ZZ	92,6
0709 90 70	TR	91,1
0709 90 70	ZZ	91,1
0805 10 20	EG	45,5
	IL	61,6
	MA	54,7
	TN	47,1
	TR	60,5
	ZZ	53,9
0805 50 10	TR	70,0
	ZA	67,9
	ZZ	69,0
0808 10 80	AR	90,7
	BR	79,3
	CA	80,5
	CL	81,4
	CN	76,5
	MK	22,1
	NZ	117,0
	US	126,4
	UY	93,0
	ZA	89,8
	ZZ	85,7

(1) Nomenclatorul țărilor, astfel cum este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” reprezintă „alte origini”.

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/26

REGULAMENTUL (UE) NR. 374/2010 AL COMISIEI

din 30 aprilie 2010

de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 1 mai 2010

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei din 28 iunie 1996 de stabilirea a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1766/92 al Consiliului în ceea ce privește drepturile de import în sectorul cerealelor (2), în special articolul 2 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că taxa la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002, ex 1005, cu excepția hibrizilor pentru sămânță și ex 1007, cu excepția hibrizilor destinați însămânțării, este egală cu prețul de intervenție valabil pentru aceste produse la data importării, majorat cu 55 %, din care se deduce prețul la import CIF aplicabil lotului în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful Vamal Comun.

(2)	Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei la import menționate la alineatul (1) din articolul de mai sus, se stabilesc periodic, pentru produsele în cauză, prețuri CIF reprezentative la import.

(3)

În temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei la import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 10 00, 1001 90 91, ex 1001 90 99 (grâu comun de calitate superioară), 1002 00, 1005 10 90, 1005 90 00 și 1007 00 90 este prețul CIF reprezentativ la import, stabilit zilnic în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 4 din regulamentul menționat anterior.

(4)	Este necesar să se stabilească taxele la import pentru perioada începând cu 1 mai 2010, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Începând de la 1 mai 2010, taxele la import în sectorul cerealelor menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament, pe baza elementelor menționate în anexa II.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 mai 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 aprilie 2010.

Pentru Comisie, pentru președinte

Jean-Luc DEMARTY

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2) JO L 161, 29.6.1996, p. 125.

ANEXA I

Taxe la import pentru produsele menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 aplicabile de la 1 mai 2010

Cod NC	Descrierea mărfurilor	Taxa la import (1) (în EUR/t)
1001 10 00	GRÂU dur de calitate superioară	0,00
	de calitate medie	0,00
	de calitate inferioară	0,00
1001 90 91	GRÂU comun, pentru sămânță	0,00
ex 1001 90 99	GRÂU comun de calitate superioară, altul decât pentru sămânță	0,00
1002 00 00	SECARĂ	31,76
1005 10 90	PORUMB pentru sămânță, altul decât hibrid	16,00
1005 90 00	PORUMB, altul decât pentru sămânță (2)	16,00
1007 00 90	SORG cu boabe, altul decât hibrid, destinat însămânțării	31,76

(1) Pentru mărfurile care intră în Comunitate prin Oceanul Atlantic sau prin Canalul de Suez, importatorul poate beneficia, în aplicarea articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei, de o reducere a taxelor, în valoare de:

—	3 EUR/t, dacă portul de descărcare a mărfurilor se află la Marea Mediterană sau la Marea Neagră,

—	2 EUR/t, dacă portul de descărcare se află în Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit sau pe coasta atlantică a Peninsulei Iberice.

(2) Importatorul poate beneficia de o reducere forfetară de 24 EUR/t atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 2 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96 al Comisiei.

ANEXA II

Elemente pentru calcularea taxelor prevăzute în anexa I

16.4.2010-29.4.2010

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

(EUR/t)
	Grâu comun (1)	Porumb	Grâu dur de calitate superioară	Grâu dur de calitate medie (2)	Grâu dur de calitate inferioară (3)	Orz
Bursa	Minneapolis	Chicago	—	—	—	—
Cotația	157,20	105,53	—	—	—	—
Prețul FOB USA	—	—	133,24	123,24	103,24	72,80
Primă pentru Golf	—	14,06	—	—	—	—
Primă pentru Marile Lacuri	18,66	—	—	—	—	—

Valori medii pentru perioada de referință menționată la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96:

Taxă de navlu: Golful Mexic–Rotterdam:	26,43 EUR/t
Taxă de navlu: Marile Lacuri–Rotterdam:	57,46 EUR/t

(1) Primă pozitivă încorporată de 14 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(2) Primă negativă de 10 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

(3) Primă negativă de 30 EUR/t [articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1249/96].

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/29

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 aprilie 2010

de numire a nouă membri în cadrul Curții de Conturi

(2010/246/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 286 alineatul (2),

având în vedere avizele Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Mandatele domnului Jan KINŠT, doamnei Kersti KALJULAID, domnului Igors LUDBORŽS, doamnei Irena PETRUŠKEVIČIENĖ, domnului Gejza HALÁSZ, domnului Josef BONNICI, domnului Jacek UCZKIEWICZ, domnului Vojko Anton ANTONČIČ și domnului Július MOLNÁR se încheie la 6 mai 2010.

(2)	Se impune, prin urmare, numirea de noi membri,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articol unic

Sunt numiți în calitate de membri în cadrul Curții de Conturi, pentru perioada cuprinsă între 7 mai 2010 și 6 mai 2016:

—	domnul Jan KINŠT;

—	doamna Kersti KALJULAID;

—	domnul Igors LUDBORŽS;

—	doamna Rasa BUDBERGYTĖ;

—	domnul Szabolcs FAZAKAS;

—	domnul Louis GALEA;

—	domnul Augustyn KUBIK;

—	domnul Milan Martin CVIKL;

—	domnul Ladislav BALKO.

Adoptată la Luxemburg, 26 aprilie 2010.

Pentru Consiliu

Președintele

M. Á. MORATINOS

(1) Avize emise la 25 martie 2010 (nepublicate încă în Jurnalul Oficial).

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/30

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 aprilie 2010

de numire a unui membru polonez și a unui supleant polonez în cadrul Comitetului Regiunilor

(2010/247/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 305,

având în vedere propunerea guvernului polonez,

întrucât:

(1)	La 22 decembrie 2009 și la 18 ianuarie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2009/1014/UE și Decizia 2010/29/UE de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2010-25 ianuarie 2015 (1).

(2)	Un post de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Tadeusz WRONA, membru în cadrul Comitetului Regiunilor. Un post de supleant a devenit vacant ca urmare a numirii domnului Jan BRONŚ în calitate de membru în cadrul Comitetului Regiunilor,

DECIDE:

Articolul 1

Se numesc în cadrul Comitetului Regiunilor pentru durata rămasă a mandatului, respectiv până la 25 ianuarie 2015:

(a)

în calitate de membru:

—	domnul Jan BRONŚ, primar al Oleśnica (schimbare de mandat);

și

(b)

în calitate de supleant:

—	domnul Zbigniew PODRAZA, primar al Dąbrowa Górnicza.

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la data adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 26 aprilie 2010.

Pentru Consiliu

Președintele

M. Á. MORATINOS

(1) JO L 348, 29.12.2009, p. 22 și JO L 12, 19.1.2010, p. 11.

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/31

DECIZIA CONSILIULUI

din 26 aprilie 2010

de ajustare a indemnizațiilor prevăzute de Decizia 2003/479/CE și de Decizia 2007/829/CE privind regimul aplicabil experților și militarilor naționali detașați pe lângă Secretariatul General al Consiliului

(2010/248/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 41 alineatul (1),

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 240 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Articolul 15 alineatul (7) din Decizia 2003/479/CE a Consiliului (1) și articolul 15 alineatul (6) din Decizia 2007/829/CE a Consiliului (2) prevăd că indemnizațiile zilnice și cele lunare sunt ajustate în fiecare an, fără efect retroactiv, în funcție de ajustarea salariilor de bază ale funcționarilor Uniunii Europene de la Bruxelles și Luxemburg.

(2)

La 23 decembrie 2009, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1296/2009 de ajustare, începând cu 1 iulie 2009, a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți (3), în temeiul căruia se aplică o ajustare de 1,85 %,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1) La articolul 15 alineatul (1) din Decizia 2003/479/CE și la articolul 15 alineatul (1) din Decizia 2007/829/CE, sumele de 30,75 EUR și, respectiv, 122,97 EUR se înlocuiesc cu cele de 31,32 EUR, respectiv, 125,25 EUR.

(2) La articolul 15 alineatul (2) din Decizia 2003/479/CE și la articolul 15 alineatul (2) din Decizia 2007/829/CE, tabelul se înlocuiește cu următorul tabel:

„Distanța dintre locul de origine și locul de detașare (în km)	Suma în euro
0-150	0,00
> 150	80,50
> 300	143,12
> 500	232,59
> 800	375,71
> 1 300	590,40
> 2 000	706,72”

(3) La articolul 15 alineatul (4) din Decizia 2003/479/CE, suma de 30,75 EUR se înlocuiește cu cea de 31,32 EUR.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 26 aprilie 2010.

Pentru Consiliu

Președintele

M. Á. MORATINOS

(1) JO L 160, 28.6.2003, p. 72.

(2) JO L 327, 13.12.2007, p. 10.

(3) JO L 348, 29.12.2009, p. 10.

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/32

DECIZIA COMISIEI

din 30 aprilie 2010

privind adoptarea unei decizii de finanțare pentru o acțiune pregătitoare privind punctele de control în 2010

(2010/249/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (1), în special teza introductivă și articolul 49 alineatul (6) litera (b), precum și articolul 75 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (2) (denumit în continuare „normele de aplicare”), în special articolul 90,

întrucât:

(1)

Unul dintre domeniile de acțiune identificate de Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind un Plan de acțiune comunitar privind protecția și bunăstarea animalelor 2006-2010 (3) identifică ca domeniu de acțiune modernizarea normelor minime în vigoare referitoare la protecția și bunăstarea animalelor în conformitate cu noi dovezi științifice și analize socioeconomice și asigurarea unei aplicări eficiente a legislației.

(2)

Pentru a ameliora condițiile de transport pentru anumite categorii de animale, legislația Uniunii stabilește cerințe privind durata maximă de călătorie după care animalele trebuie să fie descărcate, hrănite, adăpate și lăsate să se odihnească. Astfel de pauze obligatorii în transportul de animale pe distanțe lungi au loc la punctele de control, astfel cum se specifică la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/97 al Consiliului din 25 iunie 1997 privind criteriile comunitare prevăzute pentru punctele de control (4).

(3)

Creșterea numărului de animale transportate pe șosea pe distanțe lungi a scos în evidență necesitatea îmbunătățirii punctelor de control. Este necesar să se stabilească, prin consultarea părților interesate și prin recurgerea la expertiza lor tehnică, criteriile de calitate pentru punctele de control și strategiile care ar trebui să fie elaborate în cadrul Uniunii.

(4)	În plus, punctele de control din anumite locații lipsesc, în timp ce unele puncte de control existente au un nivel de calitate scăzut. Prin urmare, este necesar să se realizeze o acțiune pregătitoare care să includă construirea sau renovarea anumitor puncte de control.

(5)

În 2008, Comisia a publicat o cerere de propuneri pentru o acțiune pregătitoare similară, însă niciuna dintre propunerile primite nu a îndeplinit criteriile minime ale cererii de propuneri, din cauza insuficienței informațiilor cu privire la viabilitatea economică a proiectelor, precum și a sursei de cofinanțare.

(6)

Decizia 2009/755/CE a Comisiei din 13 octombrie 2009 privind adoptarea unei decizii de finanțare pentru o acțiune pregătitoare privind punctele de control în 2009 (5) a stabilit două faze ale acțiunii pregătitoare pentru 2009: în primul rând, un studiu preliminar printr-o procedură de achiziții publice și un altul prin subvenții.

(7)

În 2009, studiul preliminar prevăzut în Decizia 2009/755/CE a fost inițiat pentru culegerea de informații asupra situației actuale a punctelor de control și pentru a defini criteriile de calitate pentru punctele de control de înaltă calitate. Studiul respectiv va stabili, de asemenea, criterii economice pentru a oferi subvenții pentru construirea sau renovarea punctelor de control de înaltă calitate. Rezultatele studiului sunt așteptate în luna mai 2010, iar procedura pentru subvenții prevăzută de Decizia 2009/755/CE va fi inițiată pe baza criteriilor stabilite în studiul respectiv.

(8)	Este oportun să se mențină o finanțare din partea Uniunii pentru acțiunea pregătitoare respectivă. Autoritatea bugetară a alocat 2 000 000 EUR din bugetul general al Uniunii Europene pe 2010 pentru o acțiune pregătitoare privind punctele de control.

(9)	Prezenta decizie constituie o decizie de finanțare în sensul articolului 75 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 și al articolului 90 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002.

(10)	În conformitate cu articolul 83 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor trebuie să se efectueze în termenele stabilite în normele de aplicare.

(11)	În scopul aplicării prezentei decizii, este necesar să se definească termenul „modificare semnificativă” în sensul articolului 90 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă acțiunea pregătitoare (denumită în continuare „acțiunea pregătitoare”) prezentată în anexă.

Articolul 2

În sensul prezentei decizii se aplică definiția „punctului de control” prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/97.

Articolul 3

Contribuția maximă a Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a acțiunii pregătitoare este stabilită la 2 000 000 EUR și urmează a fi finanțată din linia bugetară 17 04 03 03 a bugetului general al Uniunii Europene pentru anul 2010.

Articolul 4

(1) Ordonatorul de credite poate adopta orice modificări la prezenta decizie care nu se consideră semnificative în sensul articolului 90 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și al proporționalității.

(2) Modificările cumulate ale alocărilor pentru acțiunile care fac obiectul acțiunii pregătitoare care nu depășesc 10 % din contribuția maximă prevăzută la articolul 3 din prezenta decizie nu sunt considerate semnificative în sensul articolului 90 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, cu condiția ca acestea să nu afecteze semnificativ natura și obiectivul acțiunii pregătitoare.

Adoptată la Bruxelles, 30 aprilie 2010.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

(2) JO L 357, 31.12.2002, p. 1.

(3) COM(2006) 13 final.

(4) JO L 174, 2.7.1997, p. 1.

(5) JO L 269, 14.10.2009, p. 26.

ANEXĂ

ACȚIUNE PREGĂTITOARE PENTRU PUNCTELE DE CONTROL PENTRU 2010

1.1. Introducere

Prezenta acțiune pregătitoare conține o măsură de punere în aplicare pentru anul 2010.

Pe baza obiectivelor prevăzute în acțiunea pregătitoare, alocarea bugetului se face pentru subvenții pentru construirea sau renovarea punctelor de control (care urmează a fi puse în aplicare în cadrul gestionării centralizate directe) și este stabilită la: 2 000 000 EUR.

1.2. Subvenții pentru construirea sau renovarea punctelor de control

Subvențiile se acordă prin intermediul unui acord scris (denumit în continuare „acord de subvenționare”).

TEMEI JURIDIC

Acțiune pregătitoare în sensul articolului 49 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002.

LINIE BUGETARĂ

17 04 03 03

PRIORITĂȚILE PENTRU ANUL RESPECTIV, OBIECTIVELE DE ÎNDEPLINIT ȘI REZULTATELE PRECONIZATE

Creșterea numărului de animale transportate pe șosea pe distanțe lungi a sporit necesitatea îmbunătățirii punctelor de control în care animalele urmează să se odihnească. În interesul sănătății și bunăstării animalelor a fost necesară introducerea unor măsuri specifice pentru a evita stresul animalelor și pentru a preveni răspândirea bolilor infecțioase. Obiectivul acțiunii pregătitoare este acela de a determina o creștere a utilizării punctelor de control și de a promova punctele de control de înaltă calitate. Această acțiune pregătitoare este o continuare a acțiunii pregătitoare anterioare prevăzută de Decizia 2009/755/CE.

DESCRIEREA ȘI OBIECTIVUL MĂSURII DE PUNERE ÎN APLICARE

Acțiunea pregătitoare constă în construirea sau renovarea de puncte de control de înaltă calitate în scopul validării unui sistem experimental de certificare a punctelor de control pe baza rezultatelor studiului de fezabilitate lansat în 2009, în temeiul Deciziei 2009/755/CE. Se preconizează că acțiunea pregătitoare va încuraja un sistem de certificare viabil din punct de vedere economic pentru punctele de control de înaltă calitate pentru a ameliora bunăstarea animalelor transportate pe distanțe lungi.

PUNERE ÎN APLICARE

Punerea în aplicare se realizează în mod direct de către Direcția Generală Sănătate și Consumatori.

PLANIFICAREA ȘI NUMĂRUL APROXIMATIV DE CERERI DE PROPUNERI/ATRIBUIRI DIRECTE

Se publică o singură cerere de propuneri în valoare de 2 000 000 EUR.

Acțiunea pregătitoare se realizează în termen de 24 de luni de la data semnării acordului de subvenționare.

Cererea de propuneri se lansează după încheierea studiului privind evaluarea fezabilității menționat în secțiunea 1.2 din Decizia 2009/755/CE prevăzută până la sfârșitul lunii mai 2010.

RATA MAXIMĂ POSIBILĂ DE COFINANȚARE

70 %

CRITERIILE PRINCIPALE DE SELECȚIE ȘI DE ATRIBUIRE

Criterii de selecție

—

Capacitatea financiară a solicitantului:

—	Solicitanții trebuie să demonstreze că au capacitatea financiară necesară pentru a întreprinde acțiunea care urmează să fie finanțată.

—

Solicitanții trebuie să furnizeze o dovadă a faptului că posedă resursele proprii necesare pentru a completa cofinanțarea Uniunii solicitată și pentru a gestiona fluxurile de numerar necesare pentru gestionarea proiectului. Valoarea subvenției acordate unui beneficiar nu trebuie să depășească valoarea totală a capitalului său propriu și a datoriilor pe termen lung.

—

Capacitatea tehnico-profesională a solicitantului:

—

Este necesar ca solicitanții să demonstreze capacitatea tehnică și profesională de a întreprinde acțiunea care urmează să fie cofinanțată. Aceștia trebuie să furnizeze dovezi ale cunoștințelor și experienței lor în domeniul infrastructurii relative la animale și al operațiilor de transport al animalelor. Solicitanții trebuie să furnizeze certificări și descrieri ale proiectelor și activităților desfășurate în cursul ultimilor trei ani înainte de data cererii lor și, în special, ale proiectelor relative la domeniul în cauză (transportul sau creșterea animalelor, construirea infrastructurii pentru animale). Este, de asemenea, necesară furnizarea unui curriculum vitae detaliat pentru fiecare membru al echipei lor și demonstrarea capacității manageriale a directorului și a administratorului de proiect, incluzând studiile efectuate, titlurile și diplomele, experiența profesională, activitatea de cercetare și publicațiile.

—

Solicitanții trebuie să demonstreze că organizațiile care solicită să participe la acțiune au un interes real pentru obiectivele proiectului și sprijină principiul introducerii unui sistem de certificare pentru punctele de control care urmează să fie pus în aplicare prin intermediul acțiunii în cauză. Aceștia trebuie să furnizeze dovezi privind persoanele de contact și părțile interesate la nivel internațional pe care intenționează să le consulte, în special în ceea ce privește certificarea, și la ale căror resurse intenționează să recurgă în cursul realizării acțiunii pregătitoare.

Criterii de atribuire

Se aplică următoarele criterii de atribuire:

—	Soliditatea abordării (20 %)

—	Organizarea activității și gradul de angajare al autorităților/organizațiilor competente din statele membre vizate de acțiune (30 %)

—	Relevanța proiectului la nivelul Uniunii și efectul multiplicator (30 %)

—	Raportul dintre costurile și eficiența proiectului (20 %).

FORMA SUBVENȚIEI

Acord scris

1.5.2010

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 110/36

RECOMANDAREA COMISIEI

din 28 aprilie 2010

privind inițiativa de programare în comun a cercetării „Un regim alimentar sănătos pentru o viață sănătoasă”

(2010/250/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 181 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Sănătatea cetățenilor este esențială pentru creșterea economică și prosperitatea în cadrul Uniunii.

(2)	În ultimele trei decenii s-a înregistrat o creștere dramatică în ceea ce privește excesul de greutate și obezitatea în rândul populației Uniunii, în special al copiilor.

(3)	La nivelul populației Uniunii, tendința spre un regim alimentar necorespunzător și o activitate fizică redusă devine tot mai pronunțată.

(4)	Crește incidența numărului de afecțiuni cronice, cum sunt bolile cardiovasculare, hipertensiunea, diabetul de tip II, accidentele vasculare cerebrale, anumite tipuri de cancer, tulburările sistemului muscular și osos și chiar o serie de tulburări mentale.

(5)	Dacă s-ar elimina factorii de risc comuni legați de modul de viață, între care și cei legați de regimul alimentar, aproximativ 80 % din cazurile de boli cardiace, de accidente vasculare cerebrale și de diabet de tip II, precum și 40 % din tipurile de cancer ar putea fi evitate.

(6)

În cadrul reuniunii sale din 3 decembrie 2009, Consiliul Competitivitate a recunoscut că „Sănătatea, alimentația și prevenirea bolilor legate de regimul alimentar” (titlul a fost ulterior schimbat în „Un regim alimentar sănătos pentru o viață sănătoasă”) reprezintă un domeniu în care programarea în comun ar aduce un plus de valoare important față de eforturile actuale, fragmentate, întreprinse de statele membre în domeniul cercetării. Prin urmare, acesta a adoptat concluzii în care recunoștea necesitatea lansării unei inițiative de programare în comun în materie și prin care invita Comisia să contribuie la pregătirea acesteia. De asemenea, Consiliul a reafirmat că programarea în comun este un proces condus de statele membre, Comisia având rolul de facilitator.

(7)

Programarea în comun a cercetării în domeniul alimentației și al sănătății ar permite coordonarea cercetării privind impactul modului de viață și al regimului alimentar asupra sănătății, contribuind în mod semnificativ la constituirea unui Spațiu european de cercetare complet operațional în domeniul prevenirii bolilor legate de regimul alimentar și consolidând poziția de lider și competitivitatea activităților de cercetare în acest domeniu.

(8)	Pentru a asigura eficiența eforturilor comune ale statelor membre în domeniul alimentației și sănătății, statele membre trebuie să elaboreze și implementeze o agendă strategică de cercetare bazată pe o abordare comună în domeniul prevenirii bolilor legate de regimul alimentar.

(9)

Pentru a asigura administrarea eficace a diferitelor acțiuni comune care urmează să fie întreprinse, statele membre trebuie să instituie o structură administrativă comună autorizată să stabilească condiții, reguli și proceduri comune de cooperare și coordonare și să monitorizeze implementarea agendei strategice de cercetare.

(10)	Pentru a îndeplini obiectivele stabilite în prezenta recomandare, statele membre trebuie să coopereze cu Comisia în vederea studierii unor posibile inițiative ale Comisiei destinate să asiste statele membre la elaborarea și implementarea agendei strategice de cercetare.

(11)	Statele membre trebuie să raporteze regulat Comisiei cu privire la progresele înregistrate în cadrul acestei inițiative de programare în comun, astfel încât Comisia să poată prezenta rapoarte Parlamentului European și Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

1.	Statele membre sunt încurajate să creeze o viziune comună asupra modului în care cooperarea și coordonarea în domeniul cercetării la nivelul Uniunii pot contribui la îmbunătățirea prevenirii bolilor legate de regimul alimentar.

Statele membre sunt încurajate să elaboreze o agendă strategică de cercetare care să stabilească necesități și obiective de cercetare pe termen mediu și lung în domeniul prevenirii bolilor legate de regimul alimentar. Agenda strategică de cercetare ar trebui să conțină un plan de implementare care să stabilească priorități și orizonturi de timp și să precizeze acțiunile, instrumentele și resursele necesare pentru implementarea agendei strategice de cercetare.

Statele membre sunt încurajate să includă următoarele acțiuni în cadrul agendei strategice de cercetare și al planului de implementare:

(a)	identificarea și schimbul de informații cu privire la programele și activitățile de cercetare relevante de la nivel național;

(b)	identificarea domeniilor sau a activităților de cercetare care ar putea beneficia de pe urma coordonării, a cererilor comune de propuneri sau a punerii în comun a resurselor;

(c)	schimbul de informații, resurse, bune practici, metodologii și orientări, în special în cazul constituirii de grupuri mari de indivizi și în cazul studiilor clinice;

(d)	definirea procedurii, inclusiv a criteriilor de calitate, pentru realizarea în comun a cercetării în domeniile menționate la litera (b);

(e)	acolo unde este oportun, punerea în comun a infrastructurilor de cercetare existente sau crearea unora noi, precum baze de date coordonate, bănci biologice sau modelele pentru extrapolarea datelor la oameni;

(f)	exportarea și diseminarea cunoștințelor, a inovațiilor și a abordărilor metodologice interdisciplinare și asigurarea utilizării eficace a rezultatelor cercetării în vederea sporirii competitivității Europei și a elaborării de politici;

(g)	încurajarea și sprijinirea unei colaborări mai strânse între sectorul public și cel privat, alături de inovarea deschisă între diferite sectoare comerciale;

(h)	crearea de rețele între centrele existente specializate în principal în știința comportamentului consumatorilor, în alimentație și în tehnologiile de procesare.

4.	Statele membre sunt încurajate să instituie o structură administrativă comună în domeniul prevenirii bolilor legate de regimul alimentar, autorizată să stabilească reguli, condiții și proceduri comune de cooperare și coordonare și să monitorizeze implementarea agendei strategice de cercetare.

5.	Statele membre sunt încurajate să implementeze în comun agenda strategică de cercetare, inclusiv prin programele de cercetare naționale sau prin alte activități de cercetare la nivel național.

Statele membre sunt încurajate să coopereze cu Comisia în vederea studierii unor posibile inițiative ale Comisiei destinate să asiste statele membre la elaborarea și implementarea agendei strategice de cercetare și în vederea coordonării programelor comune cu alte inițiative ale Uniunii în acest domeniu.

7.	Statele membre sunt încurajate să raporteze regulat Comisiei cu privire la progresele înregistrate în cadrul acestei inițiative de programare în comun.

Adoptată la Bruxelles, 28 aprilie 2010.

Pentru Comisie

Máire GEOGHEGAN-QUINN

Membru al Comisiei

		ISSN 1830-3625 doi:10.3000/18303625.L_2010.110.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 110

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 53 1 mai 2010

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) nr. 371/2010 al Comisiei din 16 aprilie 2010 de înlocuire a anexelor V, X, XV și XVI la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă cadru) ( 1 )	1
	*	Regulamentul (UE) nr. 372/2010 al Comisiei din 30 aprilie 2010 de modificare pentru a 126-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Quaida și cu talibanii	22
		Regulamentul (UE) nr. 373/2010 al Comisiei din 30 aprilie 2010 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	24
		Regulamentul (UE) nr. 374/2010 al Comisiei din 30 aprilie 2010 de stabilire a taxelor la import în sectorul cerealelor aplicabile de la 1 mai 2010	26
		DECIZII
		2010/246/UE
	*	Decizia Consiliului din 26 aprilie 2010 de numire a nouă membri în cadrul Curții de Conturi	29
		2010/247/UE
	*	Decizia Consiliului din 26 aprilie 2010 de numire a unui membru polonez și a unui supleant polonez în cadrul Comitetului Regiunilor	30
		2010/248/UE
	*	Decizia Consiliului din 26 aprilie 2010 de ajustare a indemnizațiilor prevăzute de Decizia 2003/479/CE și de Decizia 2007/829/CE privind regimul aplicabil experților și militarilor naționali detașați pe lângă Secretariatul General al Consiliului	31
		2010/249/UE
	*	Decizia Comisiei din 30 aprilie 2010 privind adoptarea unei decizii de finanțare pentru o acțiune pregătitoare privind punctele de control în 2010	32
		RECOMANDĂRI
		2010/250/UE
	*	Recomandarea Comisiei din 28 aprilie 2010 privind inițiativa de programare în comun a cercetării Un regim alimentar sănătos pentru o viață sănătoasă	36