15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/1

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/2

—

Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunţate la 15 septembrie 2015 (T-483/12) şi respingerea acţiunii în anulare a Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne din 3 septembrie 2012 (cauza R 2103/2010-4);

—

cu titlu subsidiar, anularea hotărârii atacate a Tribunalului şi trimiterea cauzei spre rejudecare;

—

obligarea reclamantei (Nestlé Unternehmungen Deutschland GmbH) la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Recurenta a invocat că Tribunalul a aplicat criteriile de apreciere eronate atunci când a statuat că a existat o diferenţă admisibilă, potrivit articolului 15 alineatul (1) litera (a) din RMC, în modul concret de folosire a mărcii invocate în susţinerea opoziţiei.. În această privinţă, recurenta susţine că Tribunalul a săvârşit o eroare de drept prin faptul că a stabilit elementele distinctive ale mărcii invocate în susţinerea opoziţiei prin aplicarea criteriilor de constatare a existenţei unui risc de confuzie. Caracterul specific sau dominant al unor elemente în cadrul mărcii, care joacă un rol determinat în stabilirea existenţei unui risc de confuzie, nu poate fi luat în considerare în acelaşi mod ca atunci când se face o apreciere a admisibilităţii unei utilizări a mărcii sub o formă diferită. În acest sens, nu se pune problema de se consta un risc de confuzie, ci, dimpotrivă, de a se stabili dacă forma sub care este utilizată marca diferă într-o măsură atât de nesemnificativă de forma sub care a fost înregistrată încât cele două semne pot fi considerate ca fiind, în ansamblu, echivalente.

2.

În continuare, recurenta susţine că Tribunalul a omis să ţină cont de toate împrejurările relevante atunci când a stabilit elementele distinctive ale mărcii invocate în susţinerea opoziţiei. În opinia sa, Tribunalul a săvârşit o eroare de drept prin însuşirea criteriilor aplicate de camera de recurs, fără a examina comparativ el însuşi numeroasele elemente componente autonome ale mărcii complexe invocate în susţinerea opoziţiei.

3.

În opinia recurentei, în motivarea hotărârii Tribunalului există contradicţii şi erori logice în ceea ce priveşte stabilirea formei sub care a fost utilizată marca. Într-adevăr, Tribunalul a indicat că semnul utilizat nu poate diferi de forma sub care a fost înregistrat decât prin „elemente nesemnificative”, iar, pentru a se aprecia că utilizarea a fost utilă pentru a se conserva drepturile asupra mărcii, semnul utilizat şi marca înregistrată trebuie să fie considerate „ca fiind, în ansamblu, echivalente”. Potrivit recurentei, Tribunalul face menţiuni contradictorii şi erori de logică atunci când aplică aceste criterii de apreciere. În plus, Tribunalul a analizat în mod strict aspectul dacă cele trei elemente considerate distinctive se regăseau sau nu se regăseau în forma sub care marca a fost utilizată. Tribunalul a plecat, pe baza acestor criterii, de la premisa că marca a făcut obiectul unei utilizări utile, fără a lua în considerare faptul că formei sub care a fost utilizată marca i-au fost adăugate numeroase elemente, astfel încât semnul utilizat şi marca înregistrată nu ar mai putea fi considerate „ca fiind, în ansamblu, echivalente”.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/3

—

anularea Hotărârii pronunțate la 4 septembrie 2015 de Camera a șaptea a Tribunalului Uniunii Europene în cauza T-577/12;

—

admiterea concluziilor pe care recurentele le-au prezentat în fața Tribunalului Uniunii Europene;

—

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

1.

În cadrul primului motiv de anulare, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctul 44 din hotărârea atacată atunci când a statuat că, prin menționarea articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 267/2012 (1), trebuie să se considere că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012 (2) menționează în mod clar că temeiul său juridic este reprezentat de acest articol alineatul (2).

2.

În cadrul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctele 55-57 din hotărârea atacată, care se rezumă în afirmația că „nu reiese din cuprinsul articolului 215 alineatul (2) că măsurile restrictive individuale adoptate împotriva unor persoane fizice sau juridice, a unor grupuri sau entități nestatale trebuie să fie adoptate potrivit procedurii prevăzute la articolul 215 alineatul (1) TFUE”. Pe de o parte, articolul 215 alineatul (1), singura dispoziție din TFUE consacrată măsurilor restrictive, prevede în mod clar că procedura aplicabilă pentru astfel de măsuri este cea pe care acesta o prevede, și nu prevede o altă procedură; pe de altă parte, articolul 291 TFUE este incompatibil cu articolul 215 alineatul (2) TFUE; cu titlu subsidiar, articolul 291 alineatul (2) TFUE nu poate fi considerat ca fiind de natură să furnizeze Consiliului un temei juridic suplimentar față de cel constituit de articolul 215 alineatul (2) TFUE pentru adoptarea unor măsuri restrictive; în sfârșit, și cu titlu subsidiar în cazul în care se decide că articolul 291 alineatul (2) TFUE este de natură să ofere Consiliului un temei juridic suplimentar față de cel constituit de articolul 215 alineatul (2) TFUE, pentru adoptarea unor măsuri restrictive, recurgerea la acest temei juridic nu ar fi, în speță, mai puțin nelegală.

3.

În cadrul celui de al treilea motiv, care este prezentat cu titlu subsidiar în cazul în care se statuează că recurgerea la articolul 291 alineatul (2) TFUE, pentru a sta la baza adoptării unor măsuri restrictive individuale, este posibilă din punct de vedere juridic în cadrul unei politici de adoptare a unor măsuri restrictive întemeiate inițial pe articolul 215 TFUE, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, în esență, la punctele 75-83 din hotărârea sa, că Consiliul Uniunii a „justificat temeinic”, pentru a prelua formularea articolului 291 alineatul (2), recurgerea la această procedură derogatorie, care era singura disponibilă în speță. Pe de o parte, justificarea cerută trebuie să fie explicită; pe de altă parte, chiar dacă se presupune că o justificare implicită poate îndeplini această cerință, ea nu este îndeplinită în speță, Tribunalul interpretând textele în cauză în mod eronat.

4.

În cadrul celui de al patrulea motiv, care este prezentat cu titlu subsidiar în cazul în care se statuează că recurgerea la articolul 291 alineatul (2) TFUE, pentru a sta la baza adoptării unor măsuri restrictive individuale, este posibilă din punct de vedere juridic în cadrul unei politici de adoptare a unor măsuri restrictive întemeiate pe articolul 215 TFUE, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, la punctul 87 din hotărârea sa, că articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012 „rezervă Consiliului competența de a executa dispozițiile articolului 23 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat”, ceea ce ar fi suficient pentru a îndeplini obligația de motivare privind indicarea temeiului juridic al acestei dispoziții, care ar fi articolul 291 alineatul (2) TFUE. Potrivit recurentelor, Tribunalul a ajuns la această concluzie printr-o interpretare eronată din punct de vedere juridic a articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012.

5.

În cadrul celui de al cincilea motiv, care este prezentat cu titlu subsidiar în cazul în care se statuează că recurgerea la articolul 291 alineatul (2) TFUE, pentru a sta la baza adoptării unor măsuri restrictive individuale, este posibilă din punct de vedere juridic în cadrul unei politici de adoptare a unor măsuri restrictive întemeiate pe articolul 215 TFUE, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare, la punctele 86-88 din hotărârea sa, întrucât a apreciat că obligația de motivare a actelor juridice ale Uniunii nu obliga Consiliul să indice în mod expres că Regulamentul nr. 267/2012 era întemeiat pe articolul 291 alineatul (2) TFUE în ceea ce privește temeiul legal al articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul nr. 267/2012.

6.

În cadrul celui de al șaselea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat, la punctele 100 și 103 și de asemenea la punctele 108 și 110, că respectarea, prin măsuri restrictive adoptate de Uniune, a principiilor securității juridice și previzibilității legii, din care rezultă că măsurile menționate trebuie să fie clare și precise, se verifică în raport cu regulile jurisprudențiale de interpretare uniformă a actelor Uniunii, care impun ca aceste acte să fie interpretate și aplicate în lumina versiunilor existente în celelalte limbi oficiale.

7.

În cadrul celui de al șaptelea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la punctul 134 din hotărârea sa considerând că articolul 23 alineatul (2) punctul (d) din Regulamentul nr. 267/2012 (criteriul în litigiu) este conform cu principiile statului de drept și mai general cu dreptul Uniunii Europene, deoarece nu ar fi „nici arbitrar, nici discreționar” și, la punctul 140 din hotărârea sa, că „criteriul în litigiu limitează puterea de apreciere a Consiliului, instituind criterii obiective, și garantează gradul de previzibilitate cerut de dreptul Uniunii”. În această privință, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin interpretarea criteriului în litigiu prin raportare la Hotărârea din 13 martie 2012 Melli Bank/Consiliul (C-380/09 P).

8.

În cadrul celui de al optulea motiv, cu titlu subsidiar, recurentele susțin că dacă se presupune că sensul care trebuie atribuit termenului „asociație” este cel dat de Tribunal, s-ar impune să se constate că acesta a fost aplicat în mod eronat în speță.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/5

—

Anularea în parte a deciziei Consiliului din 11 septembrie 2015, astfel cum este conținută în concluzia Președintelui Comitetului Reprezentanților Permanenți din 11 septembrie 2015 de aprobare a prezentării, în numele Uniunii și al statelor membre ale acesteia, a unui document de reflecție referitor la o viitoare propunere către Comisie pentru conservarea resurselor marine vii ale Antarcticii, care vizează crearea unei zone marine protejate în marea Weddell, reluată în procesul-verbal sumar din 23 septembrie 2015 al celei de a 2554-a reuniuni a Comitetului Reprezentanților Permanenți (Documentul 11837/15, punctul 65, paginile 19 și 20 și Documentul 11644/1/15/REV), în măsura în care Consiliul a impus ca documentul de reflecție să fie prezentat în numele Uniunii și a statelor membre ale acesteia, în loc să fie prezentat doar în numele Uniunii;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/6

1)

Regatul Unit are dreptul, în temeiul articolului 133 ultimul paragraf din Directiva TVA (1), să impună organismelor de drept public condiția menționată la litera (d) a articolului menționat (i) în cazul în care operațiunile în cauză erau impozabile în Regatul Unit la 1 ianuarie 1989, dar celelalte servicii sportive erau scutite la acea dată și (ii) în cazul în care operațiunile în cauză nu au făcut obiectul scutirii în temeiul dreptului național înainte ca Regatul Unit să încerce să impună condiția prevăzută la articolul 133 litera (d)?

2)

În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, Regatul Unit are dreptul să impună condiția prevăzută la articolul 133 litera (d) din Directiva TVA în cazul organismelor de drept public fără scop lucrativ, fără a aplica aceeași condiție organismelor fără scop lucrativ care nu sunt supuse dreptului public?

3)

În cazul în care răspunsul la a doua întrebare de mai sus este afirmativ, Regatul Unit are dreptul să excludă de la beneficiul scutirii prevăzute la articolul 132 alineatul (l) litera (m) toate organismele publice fără scop lucrativ fără a aprecia în fiecare caz în parte dacă acordarea scutirii ar fi susceptibilă să cauzeze denaturări ale concurenței în dezavantajul întreprinderilor comerciale supuse TVA-ului?

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/7

1)

Articolul 23 din Decizia-cadru (1) are în vedere și/sau permite să se convină asupra unei noi date a predării de mai multe ori?

2)

În caz afirmativ, acest fapt este valabil în vreuna sau toate situațiile următoare: și anume, atunci când predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alineatul (2) a fost deja împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, ceea ce a condus la un acord asupra unei noi date a predării, iar un asemenea caz de forță majoră -

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/8

—

Anularea punctului 1 al dispozitivului Hotărârii pronunțate de Tribunal la 24 septembrie 2015 în cauza T-674/11, TV2/Danmark/Comisia (primul capăt de cerere); și

—

Anularea în parte a Hotărârii pronunțate de Tribunal la 24 septembrie 2015 în cauza T-674/11, TV2/Danmark/Comisia, în măsura în care Tribunalul a admis al treilea aspect al primului motiv invocat de reclamantă (al doilea capăt de cerere); și

—

Pronunțarea în favoarea Comisiei în acțiunea în anulare introdusă de TV2 și de Regatul Danemarcei; și

—

Obligarea TV2/Danmark și a Regatului Danemarcei, reclamante în primă instanță, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Viasat.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/9

1)

Articolul 1 alineatul (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (1) trebuie interpretat în sensul că o extrădare în scopul executării unei pedepse nu poate fi autorizată atunci când există indicii temeinice potrivit cărora condițiile de detenție în statul membru emitent încalcă drepturile fundamentale ale respectivei persoane, precum și principiile generale ale dreptului consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană sau acesta trebuie interpretat în sensul că, în aceste cazuri, statul de executare poate condiționa sau trebuie să condiționeze decizia privind autorizarea unei extrădări de oferirea de garanții privind respectarea condițiilor de detenție? În acest scop, poate sau trebuie statul membru de executare să formuleze cerințe minime concrete privind condițiile de detenție care trebuie garantate?

2)

Articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre trebuie interpretate în sensul că autoritatea judiciară emitentă are de asemenea dreptul de a furniza garanții privind respectarea condițiilor de detenție sau acest aspect rămâne guvernat de normele naționale privind competența din statul membru emitent?

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/9

—

anularea Hotărârii pronunțate în cauza T-125/12 Viasat Broadcasting UK Ltd/Comisia Europeană;

—

anularea Deciziei Comisiei 2011/839/UE (1) din 20 aprilie 2011 privind măsurile adoptate de statul danez în favoarea TV2/Danmark;

—

obligarea pârâtei din prima instanță la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața Tribunalului și a Curții

sau, în subsidiar,

—

anularea hotărârii atacate;

—

trimiterea hotărârii spre rejudecare la Tribunal și

—

amânarea deciziei privind cheltuielile de judecată în prima instanță și ulterioare.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/10

—

Declararea faptului că, prin neconectarea la rețeaua de permise de conducere a Uniunii Europene, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (5) litera (d) din Directiva 2006/126/CE (1)

—

obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/12

1)

Respinge acțiunea.

2)

Orange Polska S.A. suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Polska Izba Informatyki i Telekomunikacji și European Competitive Telecommunications Association suportă propriile cheltuieli de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/13

1)

Respinge acțiunea formulată de Société nationale des chemins de fer français (SNCF).

2)

SNCF suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

4)

Mory și Mory Team suportă propriile cheltuieli de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/13

1)

Anulează anunțul de concurs general EPSO/AD/249/13 pentru constituirea a două liste de rezervă pentru recrutarea de administratori, destinate ocupării unor posturi vacante în domeniile macroeconomiei și economiei financiare.

2)

Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Republica Italiană.

3)

Regatul Spaniei și Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată aferente intervențiilor lor.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/14

1)

Anulează rectificarea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 21 martie 2013, la anunțul de concurs general EPSO/AD/177/10, pentru constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de administratori în domeniile administrației publice europene, dreptului, economiei, auditului și tehnologiilor informației și comunicării și rectificarea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 21 martie 2013, la anunțurile de concursuri generale EPSO/AD/178/10 și EPSO/AD/179/10 pentru constituirea unor liste de rezervă pentru recrutarea de administratori în domeniile biblioteconomiei, științelor informației și audiovizualului (JO 2013, C 82 A, p. 6), cu natura și conținutul identificate la punctele 68-70 din prezenta hotărâre.

2)

Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Republica Italiană.

3)

Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată aferente intervenției sale.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/15

1)

Anulează anunțul de concursuri generale EPSO/AD/260/13, EPSO/AD/261/13, EPSO/AD/262/13, EPSO/AD/263/13, EPSO/AD/264/13, EPSO/AD/265/13 și EPSO/AD/266/13, în vederea constituirii unor liste de rezervă pentru recrutarea de traducători de limbă daneză, engleză, franceză, italiană, malteză, neerlandeză și, respectiv, slovenă.

2)

Comisia Europeană suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Republica Italiană.

3)

Regatul Spaniei și Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată aferente intervențiilor lor.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/16

1)

Anulează Decizia Comisiei din 17 iulie 2013 privind schema de ajutoare SA.21233 C/11 (ex NN/11, ex CP 137/06) pusă în aplicare de Spania – Regim fiscal aplicabil anumitor acorduri de leasing financiar, cunoscut și sub denumirea de sistem fiscal spaniol în materie de leasing.

2)

Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Regatul Spaniei, de Lico Leasing, SA și de Pequeños y Medianos Astilleros Sociedad de Reconversión, SA.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/17

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Bice International Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/17

1)

Respinge acțiunea.

2)

Obligă Olympus Medical Systems Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/18

1)

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)

Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/18

1)

Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)

Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Cofely Solelec, de Mannelli & Associés SA și de Cofely Fabricom.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/19

1)

Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/20

1)

Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)

Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/20

—

Anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1295 al Comisiei (1) și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolelor 4 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (2) și a anexelor I și II la acesta, prin adoptarea regulamentului atacat și aprobarea introducerii pe piață a sulfloxaflorului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către regulamentul atacat a dreptului de proprietate și a dreptului de a desfășura o activitate comercială al apicultorilor, astfel cum sunt prevăzute la articolele 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului bunei administrări, a coerenței deciziilor și a obligației de diligență, prin adoptarea regulamentului atacat.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/21

—

declararea cererii drept admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei Comisiei Europene din 23 iulie 2015 privind ajutorul de stat SA.39078 (2014/N) (Danemarca) pentru finanțarea proiectului Fehmarn Belt Fixed Link; și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantelor.

1.

Primul motiv este întemeiat pe împrejurarea că, în mod eronat, Comisia a constatat că finanțarea acordată societății Femern A/S pentru conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe împrejurarea că, în mod eronat, Comisia a constatat că măsurile de ajutor acordate societății Femern A/S pentru Fixed Link sunt compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere prin faptul că a constatat că proiectul Fehmarn Belt Fixed Link era de interes european comun și că ajutorul era necesar și proporțional. Comisia a săvârșit de asemenea o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește prevenirea unor denaturări nejustificate ale concurenței și criteriul evaluării comparative, precum și în ceea ce privește mobilizarea garanțiilor de stat.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației sale de a iniția o procedură oficială de investigare. Reclamantele susțin că există dovezi ale unor dificultăți serioase privind durata și circumstanțele procedurii preliminare de investigare. În plus, acestea invocă o analiză insuficientă și incompletă în legătură cu finanțarea acordată în favoarea Femern A/S pentru conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul, în legătură cu interesul european comun al proiectului Fehmarn Belt Fixed Link, în legătură cu necesitatea și proporționalitatea ajutorului și, în sfârșit, cu prevenirea unor denaturări nejustificate ale concurenței și cu criteriul evaluării comparative.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe neîndeplinirea de către Comisie a obligației de motivare. Comisia nu a furnizat o motivare în legătură cu conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul, cu interesul european comun al proiectului Fehmarn Belt Fixed Link, cu necesitatea și proporționalitatea ajutorului și, în sfârșit, cu prevenirea unor denaturări nejustificate ale concurenței și cu criteriul evaluării comparative.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/22

—

declararea cererii drept admisibilă și întemeiată;

—

anularea Deciziei Comisiei Europene din 23 iulie 2015 privind ajutorul de stat SA.39078 (2014/N) (Danemarca) pentru finanțarea proiectului Fehmarn Belt Fixed Link; și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată ale reclamantei.

1.

Primul motiv este întemeiat pe împrejurarea că, în mod eronat, Comisia a constatat că finanțarea acordată societății A/S Femern pentru conexiunile feroviare daneze cu hinterland-ul nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe împrejurarea că, în mod eronat, Comisia a constatat că măsurile de ajutor acordate societății Femern A/S pentru Fixed Link sunt compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere prin faptul că a constatat că proiectul Fehmarn Belt Fixed Link era de interes european comun și că ajutorul era necesar și proporțional. Comisia a săvârșit de asemenea o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește prevenirea unor denaturări nejustificate ale concurenței și criteriul evaluării comparative, precum și în ceea ce privește mobilizarea garanțiilor de stat.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației sale de a iniția o procedură oficială de investigare. Reclamanta susține că există dovezi ale unor dificultăți serioase privind durata și circumstanțele procedurii preliminare de investigare. În plus, reclamanta invocă o analiză insuficientă și incompletă în legătură cu finanțarea acordată în favoarea Femern A/S pentru conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul, în legătură cu interesul european comun al proiectului Fehmarn Belt Fixed Link, în legătură cu necesitatea și proporționalitatea ajutorului și cu prevenirea unor denaturări nejustificate ale concurenței și cu criteriul evaluării comparative.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe neîndeplinirea de către Comisie a obligației de motivare. Comisia nu a furnizat o motivare în legătură cu conexiunile feroviare daneze cu hinterlandul, cu interesul european comun al proiectului Fehmarn Belt Fixed Link, cu necesitatea și proporționalitatea ajutorului și cu prevenirea unor denaturări nejustificate ale concurenței și cu criteriul evaluării comparative.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/23

—

(1) să acorde despăgubiri reclamantei pentru următoarele prejudicii cauzate ca urmare a faptului că Tribunalul nu s-a pronunțat într-un termen rezonabil: (a) costuri aferente garanției în valoare de 936 000 EUR, (b) costuri de oportunitate/pierderea profitului de 1 671 000 EUR și (c) prejudiciul moral, evaluat la 14,8 milioane EUR;

—

(2) să acorde dobânzi la sumele solicitate la punctul (1) de mai sus, în măsura în care este relevant, la rata medie aplicată de Banca Centrală Europeană la momentul relevant pentru principalele sale operațiuni de refinanțare plus două puncte procentuale;

—

(3) să acorde despăgubiri reclamantei pentru prejudiciile cauzate ca urmare a încălcării de către Comisie și de către Tribunal a principiului egalității de tratament, în special în următoarele sume: (a) costuri aferente garanției de 1 547 000 de EUR, (b) costuri de oportunitate/pierderea profitului de 9 292 000 EUR și (c) prejudiciul moral, evaluat la 14,8 milioane EUR;

—

(4) să acorde dobânzi la sumele solicitate la punctul (3) de mai sus, în măsura în care este relevant, la rata medie aplicată de Banca Centrală Europeană la momentul relevant pentru principalele sale operațiuni de refinanțare plus două puncte procentuale;

—

(5) să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe dreptul reclamantei la despăgubiri din partea Uniunii Europene în temeiul articolului 268 și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE ca urmare a încălcării de către Tribunal a dreptului său la un proces într-un termen rezonabil, care rezultă din articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din articolul 6 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Lipsa pronunțării într-un termen rezonabil a determinat trei tipuri de prejudicii pentru reclamantă între 12 februarie 2010 și 27 septembrie 2012: (1) costuri crescute legate de o garanție bancară pentru cuantumul amenzii pe care reclamanta nu a plătit-o imediat Comisiei ca urmare a adoptării Deciziei C (2007)5791 final din 28 noiembrie 2007 în cazul COMP/39165 – Sticlă plată, (2) costuri de oportunitate, deoarece dobânzile reduse primite la valoarea amenzii restituite cu întârziere reclamantei în urma deciziei Curții de Justiție din 2014 sunt mult inferioare profitului pe care l-ar fi putut obține reclamanta dacă, în loc să plătească această sumă Comisiei în 2008, ar fi investit-o în afacerea sa, (3) prejudiciul moral ca urmare a deciziei prin care s-a impus în mod eronat cea mai mare amendă reclamantei în noiembrie 2007 și ca urmare a faptului că Tribunalul nu s-a pronunțat într-un termen rezonabil, aspecte remediate cu întârziere de Curtea de Justiție în noiembrie 2014.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că reclamanta are dreptul la daune-interese din partea Uniunii Europene în temeiul articolului 268 și al articolului 340 al doilea paragraf TFUE deoarece Comisia Europeană și Tribunalul au încălcat vădit principiul egalității de tratament și au discriminat reclamanta. Decizia C (2007)5791 final din 28 noiembrie 2007 în cazul COMP/39165 – Sticlă plată a exclus în mod nejustificat vânzările interne atunci când s-au calculat amenzile aplicate celorlalți destinatari ai deciziei și nu a rectificat discriminarea ulterioară a reclamantei, care, în calitate de producător neintegrat, nu avea vânzări interne. Tribunalul a agravat eroarea Comisiei, validând excluderea acestor vânzări interne efectuată prin decizie. Această eroare a fost corectată de Curtea de Justiție abia în noiembrie 2014, atunci când a redus amenda din decizie cu 44,4 milioane EUR. Totuși, această reducere nu a compensat prejudiciile suferite de reclamantă între noiembrie 2007 și noiembrie 2014, determinate de faptul că a primit o amendă majorată nejustificat, ceea ce a sugerat că are o răspundere specială pentru cartelul sticlă plată și de asemenea a condus la costuri financiare suplimentare. Acțiunea nejustificată a Comisiei și a Tribunalului a determinat aceleași trei tipuri de pierderi ale reclamantei precum cele subliniate la primul motiv, dar pentru perioada mai îndelungată dintre noiembrie 2007 și noiembrie 2014.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/24

—

anularea Ordonanței din 15 septembrie 2015 în cauza F-21/15 prin care Tribunalul Funcției Publice (Camera a doua) a respins, în parte, ca vădit nefondat și, în parte, ca vădit inadmisibilă acțiunea formulată la 5 februarie 2015 de recurent împotriva Comitetului Regiunilor;

—

soluționarea acțiunii și admiterea concluziilor formulate în cererea introductivă;

—

obligarea Comitetului Regiunilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 51 alineatul (1) și a articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice (TFP), precum și a principiului egalității între părțile la procedură, în măsura în care termenul de două luni prevăzut pentru depunerea memoriului în apărare, prelungit cu termenul pentru considerente de distanță de 10 zile, a fost calculat de la primirea notificării privind regularizarea cererii introductive, iar nu de la primirea notificării cererii introductive, astfel încât memoriul în apărare al Comitetului Regiunilor a fost depus la dosarul cauzei după termen, și în măsura în care Tribunalul s-a întemeiat pe acest memoriu pentru a respinge acțiunea pe cale de ordonanță în temeiul articolului 81 din Regulamentul de procedură, și în măsura în care recurentul a fost lipsit de posibilitatea de a solicita pronunțarea unei hotărâri într-o cauză judecată în lipsă în temeiul articolului 121 din regulamentul de procedură.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului interpretării dispozițiilor de drept al Uniunii, ținând seama de contextul lor, și a obligației de motivare, întrucât, la punctele 64-70 din ordonanță, Tribunalul a interpretat articolul 56 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene fără a lua în considerare nici articolul 55 din acesta, nici deciziile adoptate de Comitetul Regiunilor în acest temei, și nu a răspuns la argumentele reclamantului întemeiate pe aceste dispoziții, și a comis erori de drept, întrucât nu a respectat domeniul de aplicare și obiectivul articolelor 55 și 56 din statut și al articolului 3 din anexa VI la acesta, precum și al articolelor 2 și 4 din Decizia nr. 048/03 privind modalitățile de acordare a indemnizațiilor forfetare pentru orele suplimentare efectuate de anumiți funcționari din categoriile C și D care sunt obligați să efectueze în mod constant ore suplimentare (denumită în continuare, „Decizia nr. 48/03”).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor interpretării dispozițiilor statutare în conformitate cu Carta europeană a drepturilor fundamentale și a articolului 31 din cartă în conformitate cu Decizia nr. 48/03, precum și a obligației de motivare a hotărârilor și a încrederii de care se bucură actele de procedură, întrucât, la punctele 71-74 din ordonanță, TFP nu a ținut seama de articolul 6 din Decizia nr. 48/03 la interpretarea articolului 31 alineatul (2) din cartă, nu a răspuns corespunzător cerințelor legale la argumentația pe care recurentul a formulat-o pe baza acestor dispoziții și nu a respectat obiectul și cauza acțiunii sale.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii de care se bucură actele de procedură și a principiului examinării acțiunii în funcție de elementele existente la adoptarea actului atacat, în măsura în care TFP a considerat, la punctul 77 din ordonanță, că recurentul și-a bazat argumentația întemeiată pe principiul egalității de tratament pe consecințele deciziei în litigiu și a respins-o în orice caz pe baza acestor consecințe, precum și încălcarea obligației de motivare, a principiului interpretării dispozițiilor statutare în conformitate cu principiul egalității și a acestui din urmă principiu, în măsura în care Tribunalul, la punctele 78-80 din ordonanță, nu a răspuns la argumentația sa corespunzător cerințelor legale.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat, pe de o parte, pe încălcarea încrederii de care se bucură actelor de procedură și a articolului 50 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al TFP, în măsura în care acesta a considerat la punctul 82 din ordonanță că excepția de nelegalitate invocată de recurent nu a fost susținută de nicio argumentație, contrar prevederilor acestei dispoziții, și era, așadar, vădit inadmisibilă și, pe de altă parte, pe nelegalitatea, pe cale de consecință, a punctelor 54-57 din ordonanța atacată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/26

—

Anularea hotărârii atacate;

—

Admiterea acțiunii formulate în primă instanță și

—

În consecință, obligarea Parlamentului la plata despăgubirilor solicitate pentru repararea prejudiciului moral, la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri, inclusiv cele aferente procedurii prealabile, precum și toate cheltuielile necesare suportate de recurent.

1.

Primul motiv: încălcarea obligației de imparțialitate (articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)

Recurentul susține că atât procedura judiciară care a condus la pronunțarea hotărârii atacate, cât și hotărârea însăși sunt afectate de încălcări recurente ale obligației de imparțialitate. Aceste încălcări sunt evidente atât în actele de procedură subsidiare, cât și în erorile de drept relevante din hotărâre.

2.

Al doilea motiv: denegare de dreptate, încălcarea principiilor logicii și denaturarea faptelor în ceea ce privește refuzul de a încuviința examinarea comiterii unor infracțiuni.

3.

Al treilea motiv: încălcarea principiilor logicii, denaturarea faptelor și apreciere vădit eronată în legătură cu afirmația defăimătoare în litigiu, cuprinsă în e-mailul din 10 aprilie 2002.

4.

Al patrulea motiv: denaturarea faptelor și a obiectului litigiului, încălcarea principiilor logicii, ignorarea legii și erori de drept în ceea ce privește transmiterea datelor personale ale recurentului.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/27

—

anularea deciziei atacate;

—

admiterea acțiunii formulate în primă instanță.

1.

Primul motiv întemeiat pe greșita aplicare a articolului 81 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice

Recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice (denumit în continuare, „TFP”) a săvârșit o eroare de drept la aplicarea articolului 81 din regulamentul său de procedură în ordonanța atacată și i-a încălcat astfel dreptul de a fi audiat și dreptul la un proces echitabil.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe înlocuirea motivării prin luarea în considerare a unor argumente prezentate în mod tardiv

În opinia recurentului, TFP a săvârșit o eroare de drept înlocuind motivarea cu argumente care au fost prezentate tardiv de către pârât.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe denaturarea faptelor

Potrivit recurentului, TFP a denaturat poziția Curții de Conturi, în măsura în care a reținut în ordonanța atacată că acesta ar fi constatat că, în urma comparării meritelor recurentului cu cele ale celorlalți funcționari promovabili, recurentul nu ar trebui promovat, deși Curtea de Conturi a explicat numai faptul că recurentul nu ar fi fost promovat în mod automat, în cazul în care ar fi avut mai multe locuri disponibile.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe greșita aplicare a criteriilor de promovare

Recurentul susține de asemenea că, la aprecierea meritelor sale și săvârșind o eroare de drept, TFP a aplicat un criteriu de promovare care depășește criteriile Curții de Conturi și care este deosebit de strict, deoarece se impune dovedirea faptului că recurentul a fost cel mai merituos dintre cei 53 de funcționari promovabili.

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe aprecierea comparativă eronată a gradului de responsabilitate

Recurentul critică, în continuare, faptul că, la aprecierea comparativă a gradului de responsabilitate care îi revine, TFP nu a avut în vedere o bază factuală și că a acordat prioritate, în mod automat și eronat, șefilor de unitate.

6.

Al șaselea motiv întemeiat pe examinarea eronată a cotei de promovare aplicabile

Recurentul arată în acest sens că problema cotei de promovare aplicabile privește fondul litigiului. Aceasta nu putea fi apreciată, așadar, în cadrul examinării admisibilității.

7.

Al șaptelea motiv întemeiat pe greșita aplicare a principiului egalității de tratament

Recurentul susține în final că TFP a aplicat în mod eronat principiul egalității de tratament, fără respectare jurisprudenței constante, în măsura în care nu a recunoscut că acest principiu este încălcat atunci când instituțiilor își depășesc marja de apreciere și adoptă, pe baza arbitrară, măsuri care încalcă Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/28

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata unei sume în cuantum de 2 516 221,50 euro pentru repararea prejudiciilor materiale și morale cauzate prin înscrierea sa pe lista persoanelor, entităților și organismelor din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 423/2007 și în anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata de dobânzi moratorii corespunzătoare ratei dobânzii aplicate de Banca Centrală Europeană principalelor sale operații de refinanțare, majorată cu 2 %, începând cu 17 octombrie 2015 și până la plata integrală a sumei menționate mai sus;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată și în special a cheltuielilor efectuate de reclamantă.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/28

—

să declare și să hotărască

—

rejudecând cauza pe fond,

1.

Primul motiv, întemeiat pe admisibilitatea motivelor invocate și a elementelor de probă prezentate, care este compus din două aspecte:

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 45 și pe neexaminarea comparativă a meritelor, care este compus din două aspecte:

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere în cadrul analizei meritelor, care este compus din două aspecte:

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/30

—

declararea acțiunii reclamantei admisibile și fondate;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă într-un cuantum pe care Tribunalul îl va stabili în echitate;

—

în subsidiar, dispunerea numirii unui expert în scopul de a stabili amploarea prejudiciului suferit de reclamantă;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/30

—

declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii reclamantei;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă cu o sumă pe care Tribunalul o va stabili în echitate;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/31

—

declararea acțiunii drept admisibilă și întemeiată;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea prejudiciului suferit de reclamante într-un cuantum stabilit de Tribunal în echitate;

—

dispunerea numirii unui expert în vederea stabilirii amplorii totale a prejudiciului suferit de reclamante;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe nelegalitatea actelor adoptate de Consiliu, în măsura în care acesta nu și-ar fi îndeplinit obligația de prudență și de diligență întrucât și-a întemeiat deciziile privind includerea reclamantelor pe motive vagi și imprecise, și aceasta în pofida jurisprudenței care îi impunea să își motiveze cu precizie deciziile, și întrucât și-a încălcat obligația de audiere prealabilă menținerii reclamantelor pe listele privind sancțiunile. Pe de altă parte, măsurile restrictive adoptate împotriva reclamantelor ar avea un caracter nejustificat și disproporționat și le-ar încălca dreptul la reputație și dreptul de proprietate.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit reclamantele, în măsura în care includerea lor pe listele privind sancțiunile ar fi adus atingere reputației acestora.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe prejudiciile materiale suferite de reclamante ca urmare a includerii lor pe listele privind persoanele și entitățile vizate de măsuri restrictive, în măsura în care din această cauză ar fi pierdut numeroase contracte și numeroase surse de venit.

4.

Al patrulea motiv, invocat cu titlu subsidiar, este întemeiat pe răspunderea obiectivă a Uniunii Europene pentru prejudiciile cauzate reclamantelor ca urmare a includerii acestora pe lista persoanelor și a entităților vizate de sancțiunile împotriva Siriei.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/32

—

declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii reclamantei;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă cu o sumă pe care Tribunalul o va stabili în echitate;

—

desemnarea unui expert în vederea stabilirii cuantumului total al prejudiciului suferit de reclamantă;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/32

—

declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii reclamantei;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamantă cu o sumă pe care Tribunalul o va stabili în echitate;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/33

—

declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii reclamantului;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamant cu o sumă pe care Tribunalul o va stabili în echitate;

—

desemnarea unui expert în vederea stabilirii cuantumului total al prejudiciului suferit de reclamantă;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/33

—

Anularea deciziei Băncii Centrale Europene din 5 octombrie 2015 (ECB/SSM/2015 – 9695000CG7B8NLR5984/28) de stabilire a cerințelor prudențiale aplicabile Grupului Crédit Mutuel.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că decizia Băncii Centrale Europene din 5 octombrie 2015 (denumită în continuare „decizia”) ar fi nelegală pentru motivul că nu ar respecta dispozițiile dreptului european care limitează competența BCE în materie de supraveghere prudențială doar la instituțiile de credit. Acest motiv se împarte în patru aspecte.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că decizia ar trebui de asemenea anulată pentru motivul că ar considera în mod nelegal că ansamblul Crédit Mutuel constituie un grup în sensul dispozițiilor europene aplicabile în materie de supraveghere prudențială. Acest motiv se împarte în trei aspecte:

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că decizia ar trebui deopotrivă anulată în măsura în care ar spori în mod nelegal de la 8 % la 11 % cerința privind fondurile proprii de nivel 1 de bază aplicabilă grupului Crédit Mutuel Arkéa. Acest motiv se împarte în două aspecte:

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/34

—

declararea admisibilității și temeiniciei acțiunii reclamantului;

—

în consecință, obligarea Uniunii Europene la repararea întregului prejudiciu suferit de reclamant cu o sumă pe care Tribunalul o va stabili în echitate;

—

obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/35

—

anularea deciziei atacate în măsura în care a admis opoziția;

—

anularea deciziei diviziei de opoziție din 22 decembrie 2014 în procedura de opoziție nr. B 1354630, în măsura în care a admis opoziția;

—

admiterea cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6 064 001;

—

obligarea OAPI la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

—

încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009/Regulamentul nr. 207/2009.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/36

—

anularea deciziei adoptate de Camera a doua de recurs a OAPI din 29 septembrie 2015;

—

anularea deciziei adoptate de divizia de opoziție a OAPI la 14 aprilie 2014;

—

modificarea deciziilor anterioare, încuviințând în totalitate cererile de înregistrare a mărcii comunitare nr. 10 424 323;

—

rambursarea către reclamant a cheltuielilor de judecată din prezenta procedură, precum și din procedura de opoziție și din cea a căii de atac de pe rolul OAPI .

—

încălcarea articolului 4, a articolului 8 alineatul (1) litera (b) și a articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/37

—

anularea deciziei Agenția Europeană pentru Medicamente EMA/722323/2015 din 25 noiembrie 2015 de a acorda unui terț accesul la informații privind un medicament, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), în măsura în care decizia privește informații comerciale confidențiale a căror divulgare va încălca drepturile reclamantei și în măsura în care decizia este interzisă de dreptul Uniunii;

—

retrimiterea deciziei atacate la EMA pentru o analiză suplimentară cu privire la redactarea pasajelor confidențiale prin consultare cu reclamanta; și

—

obligarea EMA la plata tuturor cheltuielilor aferente prezentei proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că documentul în litigiu este protejat de articolul 4 alineatul (2) și/sau de articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că documentul în litigiu reprezintă, în ansamblul său, informații comerciale confidențiale care sunt protejate de articolul 4 alineatul (2) din regulamentul menționat.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că divulgarea documentului ar compromite procesul de luare a deciziilor al EMA.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe neefectuarea unei analize comparative de către EMA, după cum prevede legea.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că rezultatul unei analize comparative adecvate, prevăzute de lege, ar fi fost o decizie de nedivulgare a oricărei părți a documentului.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/37

—

anularea Ordonanței din 28 septembrie 2015 dată în cauza F-73/14 și soluționarea cauzei și, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice;

—

obligarea Europol la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/38

—

obligarea pârâtei să ramburseze reclamantei 25 616 GBP;

—

obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei principale de 25 616 GBP la rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare la data de 1 decembrie 2005 (2,09 %), majorată cu un punct și jumătate, pentru perioada cuprinsă între data de 6 decembrie 2005 și data primirii sumelor care trebuie rambursate și

—

obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/38

—

anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 108 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 6 alineatul (1) şi cu articolul 20 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (UE) 659/1999 (1) .

Reclamanta susţine că decizia atacată se întemeiază pe elemente de fapt şi de drept care nu au făcut obiectul unei decizii de deschidere a procedurii.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE întrucât prelevarea a fost calificată drept resursă de stat

În opinia reclamantei, prelevarea nu poate fi calificată drept resursă de stat întrucât ele nu s-a aflat în mod continuu sub controlul statului şi la dispoziţia autorităţilor naţionale. Autorităţile naţionale nu au făcut decât să transmită de la lăptăriile bavareze către lăptăriile însărcinate cu efectuarea testelor de calitate a laptelui.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE întrucât finanţarea testelor privind calitatea laptelui a fost considerată ajutor acordat lăptăriilor bavareze

În această privinţă, se arată că în mod normal costul testelor privind calitatea laptelui nu este suportat de lăptăriile bavareze. Testele au fost efectuate în interes public. Mai mult, pretinsele avantaje acordate lăptăriilor au fost compensate prin alte taxe sub formă de prelevări obligatorii.

4.

Al patrulea motiv (subsidiar), întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (3) TFUE

Reclamanta susţine că în perioada 2000-2006, pârâta a apreciat finanţarea care face obiectul litigiului ca fiind compatibilă cu piaţa internă. De atunci, finanţarea nu a suferit nicio modificare. Aceste împrejurări ar veni în susţinerea faptului că puterea de apreciere a pârâtei s-a redus în sensul că de la data de 1 ianuarie 2007 trebuia să aprecieze finanţarea ca fiind compatibilă cu piaţa internă.

5.

Al cincilea motiv (subsidiar), întemeiat pe încălcarea articolului 108 alineatele (1) şi (3) TFUE întrucât finanţarea testelor de calitate a laptelui este calificată drept ajutor nou şi face aşadar obiectul obligaţiei de notificare

6.

Al şaselea motiv (subsidiar), întemeiat pe încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime

În final, reclamanta susţine că pentru perioada 2000-2006 Comisia a constatat că finanţarea testelor de calitate a laptelui era compatibilă cu piaţa internă. În acest sens, încă din februarie 2012 aceasta a descris finanţarea testelor de calitate a laptelui drept un ajutor existent. Prin aceasta, a dat naştere unei încrederi legitime în faptul că nu se va dispune recuperarea niciunui pretins ajutor.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/40

—

anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta:

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/41

—

declararea drept nule și neavenite a Deciziei Comisiei Europene, Direcția Generală Mediu, din 19 august 2015, număr de referință Ref GestDem nr. 2015/4284, care a respins o cerere de acces la documente, și a Deciziei din 15 octombrie 2015 adoptate de secretarul general în numele Comisiei Europene, cu numărul de referință Ares(2015)4311297, prin care se refuză cererea de confirmare și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/41

—

anularea deciziei EMA din 25 noiembrie 2015, comunicată reclamantelor la 3 decembrie 2015, de a acorda unui terț accesul la informații privind un medicament de uz veterinar în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), în măsura în care decizia privește informații comerciale confidențiale a căror divulgare va încălca drepturile reclamantelor și în măsura în care decizia este interzisă de dreptul Uniunii;

—

obligarea EMA la plata tuturor cheltuielilor aferente prezentei proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că documentele în litigiu sunt protejate de articolul 4 alineatul (2) și/sau de articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, datorită unei prezumții generale de confidențialitate.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că documentele în litigiu reprezintă, în ansamblul lor, informații comerciale confidențiale care sunt protejate de articolul 4 alineatul (2) din regulamentul menționat.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că divulgarea documentelor ar compromite procesul de luare a deciziilor al EMA.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe neefectuarea unei analize comparative de către EMA, după cum prevede legea.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că rezultatul unei analize comparative adecvate, prevăzute de lege, ar fi fost o decizie de nedivulgare a oricărei părți a documentelor sau cel puțin o decizie de achiesare la revizuirile propuse de reclamante.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/42

—

anularea, în temeiul articolului 264 TFUE, a Deciziei Comisiei din 25 noiembrie 2014 în procedura Ajutor de stat SA.33995 (2013/C) (ex 2013/NN) – Germania, Sprijin pentru energia electrică produsă din surse regenerabile și reducerea suprataxei pe energia din surse regenerabile pentru utilizatorii mari consumatori de energie, C(2014) 8786 final;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa resurselor de stat

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe lipsa selectivității

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/43

—

anularea articolului 3 alineatul (1) din decizia în litigiu

—

anularea articolelor 6, 7 și 8 din decizia în litigiu în măsura în care Comisia dispune recuperarea ajutorului și

—

obligarea Comisiei la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

1.

Primul motiv: încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

2.

Al doilea motiv: încălcarea articolului 108 TFUE

3.

Al treilea motiv: încălcarea principiului protecției încrederii legitime

4.

Al patrulea motiv: încălcarea articolului 108 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 18 din Regulamentul de procedură

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/44

—

anularea Deciziei (UE) 2015/1585 a Comisiei din 25 noiembrie 2014 privind schema de ajutoare de stat SA. 33995 (2013/C) (ex 2013/NN) (pusă în aplicare de Germania în sprijinul energiei electrice din surse regenerabile și al utilizatorilor mari consumatori de energie), în special având în vedere constatarea, la articolele 1 și 3, că norma de compensare specială („Besondere Ausgleichsregelung”) prevăzută de Legea EEG din 2012 are calitatea de ajutor și că este incompatibil cu piața internă, precum și obligația vizată la articolele 2, 6 și 7 privind recuperarea parțială a avantajelor acordate în anii 2013 și 2014 de la întreprinderile beneficiare;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: nu este vorba despre un ajutor în sensul articolului 107 TFUE

Reclamanta susține că plafonarea prelevării EEG prevăzută de Legea germană privind sursele de energie regenerabilă (denumită în continuare „EEG”) în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie constituie o modificare a unui mecanism de compensare de drept civil. Acesta nu ar acorda niciun avantaj provenind din resurse de stat sau care ar fi controlate de stat.

2.

Al doilea motiv: lipsa, în orice caz, a unui ajutor nou

Reclamanta adaugă că plafonarea prelevării EEG în favoarea întreprinderilor mari consumatoare de energie nu constituie un ajutor nou în sensul articolului 108 TFUE, întrucât Comisia a statuat, în trecut, că mecanismul de finanțare al ajutorului în favoarea energiilor regenerabile în Republica Federală Germania este compatibil cu dreptul ajutoarelor de stat și acesta nu a suferit, de atunci, modificări substanțiale.

3.

Al treilea motiv: încălcarea principiului protecției încrederii legitime.

Reclamanta susține că, prin decizia adoptată, Comisia a încălcat încrederea legitimă a întreprinderilor vizate, întrucât aceasta a statuat, în trecut, că mecanismul de finanțare al ajutorului în favoarea energiilor regenerabile în Republica Federală Germania este compatibil cu dreptul ajutoarelor de stat și acesta nu a suferit, de atunci, modificări substanțiale.

4.

Al patrulea motiv: lipsa de competență a pârâtei

În sfârșit, reclamanta susține că, prin decizia adoptată, Comisia a depășit competența care îi este conferită prin reducerea în mod nejustificat a marjelor decizionale pe care dreptul primar și derivat le conferă Republicii Federale Germania în structurarea ajutorului în favoarea energiilor regenerabile.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/45

—

Constatarea faptului că acțiunea este fondată;

—

anularea deciziei atacate în măsura în care privește înregistrarea mărcii „YO!” nr. 11208436;

—

reformarea deciziei atacate în sensul înregistrării mărcii pentru toate produsele și serviciile solicitate;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

—

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/46

—

anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2069 al Comisiei din 17 noiembrie 2015 de autorizare a substanței de bază bicarbonat de sodiu (JO L 301din 18 noiembrie 2015, p. 42);

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la protecția datelor

Datele reclamantei referitoare la produsul său fitosanitar VitiSan® beneficiază de protecția prevăzută la articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 (1). În consecință, utilizarea acestor date în vederea aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază încalcă dreptul reclamantei la protecția datelor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului caracterului subsidiar al procedurii de aprobare a substanțelor de bază

Aprobarea bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază încalcă principiul subsidiarității aplicabil în cadrul reglementării fitosanitare, având în vedere că există produsul fitosanitar autorizat VitiSan® al reclamantei care conține o substanță activă echivalentă, hidrogencarbonatul de potasiu.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului priorității în cadrul procedurii de aprobare a substanțelor de bază

În aplicarea principiului priorității, cererea de aprobare a bicarbonatului de sodiu ca substanță activă, depusă de reclamantă, blochează aprobarea bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei

Utilizarea neautorizată a datelor reclamantei în vederea aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază aduce atingere dreptului său de proprietate intelectuală, astfel cum este prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției informațiilor comerciale confidențiale

Utilizarea neautorizată a datelor reclamantei în vederea aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază aduce atingere, deopotrivă, protecției informațiilor comerciale confidențiale prevăzută la articolul 7 din cartă.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului general privind egalitatea de tratament

Utilizarea neautorizată a datelor reclamantei în vederea aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază încalcă de asemenea principiul egalității de tratament. În condițiile în care reclamanta a trebuit să efectueze investiții de o amploare considerabilă pentru a colecta datele necesare unei autorizări, acestea au fost utilizate de pârâtă în profitul unor terți care nu au fost obligați să îndeplinească aceste cerințe.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime

În sfârșit, utilizarea neautorizată a datelor reclamantei în vederea aprobării bicarbonatului de sodiu ca substanță de bază conduce la o încălcare a principiului protecției încrederii legitime. Reclamanta s-ar fi putut aștepta în mod legitim ca datele referitoare la produsul fitosanitar VitiSan® să fie utilizate numai cu respectarea protecției datelor.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/47

—

anularea Deciziei C(2014) 5081 final adoptată de Comisie la 23 iulie 2014 în procedura privind ajutorul de stat SA.38632 (2014/N) (ex 2013/NN) – Germania – EEG 2014 – modificarea legii privind energia electrică din surse regenerabile, în măsura în care califică drept ajutor de stat regimul aplicabil instalațiilor existente destinate auto-aprovizionării, vizată de articolul 61 alineatele 3 și 4 din Legea EEG 2014 și în care, la punctul 5 a doua liniuță (p. 75), aceasta nu declară regimul amintit compatibil cu piața internă decât până la 31 decembrie 2017;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv: lipsa unui avantaj selectiv în favoarea anumitor întreprinderi

2.

Al doilea motiv: lipsa resurselor de stat

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/48

—

declararea prezentei acțiuni ca admisibilă și fondată;

—

cu titlu principal, anularea Deciziei Comisiei din 21 octombrie 2015 privind ajutorul de stat SA.38375 pus în aplicare de Marele Ducat al Luxemburgului în favoarea Fiat;

—

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 21 octombrie 2015 privind ajutorul de stat SA.38375 pus în aplicare de Marele Ducat al Luxemburgului în favoarea Fiat în măsura în care dispune recuperarea ajutorului;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE întrucât Comisia nu ar fi făcut dovada selectivității deciziei fiscale anticipative în litigiu.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE și pe obligația de motivare a Comisiei, întrucât aceasta nu ar fi făcut dovada unui avantaj, nici a unei restrângeri a concurenței.

3.

Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE întrucât Comisia ar fi impus recuperarea ajutorului cu încălcarea principiului securității juridice și a dreptului la apărare.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/49

—

anularea deciziei contestate astfel încât opoziția să fie respinsă în întregime;

—

obligarea pârâtului, precum și, dacă este cazul, a celeilalte părți din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în procedura căii de atac în fața OAPI.

—

Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/49

—

declararea acțiunii în anulare admisibilă;

—

anularea articolelor 1-4 din Decizia Comisiei din data de 21 octombrie 2015 adresată Marelui Ducat al Luxemburgului („Luxemburg”) în cauza SA.38375 (2914/C ex 2014 NN) (denumită în continuare „decizia contestată”);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de FCFE.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată încalcă articolul 107 TFUE în măsura în care Comisia a aplicat în mod eronat noțiunea „avantaj selectiv” și a omis să arate că APA [acord de preț în avans] poate denatura concurența.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată încalcă articolul 296 alineatul (2) TFUE și obligația de motivare prin faptul că a omis să explice în ce mod desprinde principiul concurenței depline din dreptul Uniunii Europene sau chiar în ce constă acest principiu, precum și prin faptul că a descris în mod superficial efectul APA asupra concurenței.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată încalcă principiul securității juridice în măsura în care noua definiție pe care Comisia o dă principiului concurenței depline creează o incertitudine și o confuzie totală în ceea ce privește condițiile în care un acord de preț în avans și chiar orice analiză în materie de prețuri de transfer ar putea încălca normele Uniunii privind ajutoarele de stat.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată încalcă principiul protecției încrederii legitime, în măsura în care Comisia a creat o încredere legitimă prin faptul că, în materia ajutoarelor de stat, aceasta evaluează acordurile privind prețurile de transfer în temeiul directivelor OCDE, iar îndepărtarea sa subită de la acestea a încălcat principiul protecției încrederii legitime.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/50

—

anularea Deciziei C(2015) 7143 a Comisiei din 21 octombrie 2015 privind ajutorul de stat SA.38374 (2014/C ex 2014/NN) pe care Țările de Jos au pus-o în aplicare în favoarea Starbucks;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe o aplicare eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE întrucât Comisia consideră că „Advanced Pricing Agreement” („APA”) are un caracter selectiv.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe o aplicare eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia verifică existența unui avantaj întemeindu-se pe principiul de drept al Uniunii al deplinei concurențe. Reclamantul invocă faptul că nu există totuși niciun principiu de drept al Uniunii al deplinei concurențe și că acest principiu nu se aplică în aprecierea ajutoarelor de stat.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe o aplicare eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia consideră că APA conferă un avantaj în favoarea Starbucks Manufacturing EMEA BV ca urmare a alegerii „Transactional Net Margin Method” pentru stabilirea prețului transferurilor.

Comisia ar afirma în mod eronat că metoda convenită în APA nu este o abordare fiabilă a realității pieței. Comisia nu ar dovedi nici că indemnizația plătită către Alki și majorarea prețului de cost al fasolei nu ar avea nicio valoare comercială.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe o aplicare eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât Comisia afirmă că APA conferă un avantaj Starbucks Manufacturing EMEA BV ca urmare a modului de aplicare a „Transactional Net Margin Method”.

Comisia ar considera în mod eronat că „Transactional Net Margin Method” convenită în APA este aplicată în mod eronat și determină un avantaj în favoarea Starbucks Manufacturing EMEA BV. Comisia nu ar dovedi în niciun mod că aplicarea mai bună, în opinia acesteia, a „Transactional Net Margin Method” ar conduce la un beneficiu impozabil mai mare și la absența unui avantaj.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe o încălcare a obligației de diligență, întrucât Comisia nu a examinat și nici nu a integrat toate datele relevante în decizie și s-a bazat și pe date anonime sau, cel puțin, pe date care nu au fost niciodată comunicate guvernului olandez.

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/51

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/52

—

Anularea deciziilor de selecție și de numire, adoptate în cadrul „anunțului de concurs general EPSO/AD/306/15 pe bază de dosare și de examene” rezervat pentru „Juriști-lingviști (AD 7) de limbă franceză (FR)” (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 21 mai 2015), inclusiv decizia, evocată într-un e-mail din 24 septembrie 2015 adresat reclamantului, că „după examinarea candidaturii dumneavoastră, […] comisia de evaluare din cadrul concursului menționat anterior nu poate să vă admită la faza următoare a concursului.”

15.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 59/52

—

Anularea deciziei Oficiului pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale din 13 sau 14 aprilie 2015 prin care se refuză acordarea beneficiului pensiei de urmaș în favoarea reclamantului;

—

în măsura necesară, anularea deciziei Comisiei din 15 septembrie 2015 de respingere a reclamației reclamantului din 15 iunie 2015;

—

dispunerea reparării prejudiciului material al reclamantului;

—

dispunerea reparării prejudiciului moral al reclamantului evaluat ex aequo et bono la 5 000 de euro;

—

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.