INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 octombrie 2011 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division, High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit] — Football Association Premier League Ltd, NetMed Hellas SA Multichoice Hellas SA — QC Leisure, David Richardson, AV Station plc, Malcolm Chamberlain, Michael Madden, SR Leisure Ltd, Philip George Charles Houghton, Derek Owen (C-403/08), Karen Murphy/Media Protection Services Ltd

(Cauzele conexate C-403/08 și C-429/08) (1)

(Radiodifuzare prin satelit - Difuzarea unor meciuri de fotbal - Recepționarea radiodifuzării prin intermediul unor cartele de decodoare prin satelit - Cartele de decodoare introduse legal pe piața unui stat membru și utilizate într un alt stat membru - Interdicție de comercializare și de utilizare într un stat membru - Vizionarea emisiunilor cu încălcarea drepturilor exclusive acordate - Drept de autor - Drept de difuzare la televizor - Licențe exclusive pentru radiodifuzarea pe teritoriul unui singur stat membru - Libera prestare a serviciilor - Articolul 56 TFUE - Concurență - Articolul 101 TFUE - Restrângere a concurenței în funcție de obiect - Protecția serviciilor cu acces condiționat - Dispozitiv ilicit - Directiva 98/84/CE - Directiva 2001/29/CE - Reproducerea operelor în memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor - Exceptare de la dreptul de reproducere - Comunicare publică a operelor în baruri - Directiva 93/83/CEE)

2011/C 347/02

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division, High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) – Regatul Unit)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Football Association Premier League Ltd, NetMed Hellas SA, Multichoice Hellas SA (C-403/08), Karen Murphy (C-429/08)

Pârâți: QC Leisure, David Richardson, AV Station plc, Malcolm Chamberlain, Michael Madden, SR Leisure Ltd, Philip George Charles Houghton, Derek Owen (C-403/08), Media Protection Services Ltd (C-429/08)

Obiectul

Cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare — High Court of Justice (Chancery Division), Queen's Bench Division (Administrative Court) — Regatul Unit) — Interpretarea articolelor 28, 30, 49 și 81 CE, precum și a articolului 2 literele (a) și (e), a articolului 4 litera (a) și a articolului 5 din Directiva 98/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 1998 privind protecția juridică a serviciilor cu acces condiționat sau întemeiate pe aceste servicii (JO L 320, p. 54, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 73), a articolelor 2, 3 și a articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230), a articolului 1 literele (a) și (b) din Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 298, p. 23, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 215) și interpretarea Directivei 93/83/CEE Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu (JO L 248, p. 15, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 134) — Acordarea, în schimbul unei remunerații, a unor drepturi exclusive pentru asigurarea retransmisiei prin satelit a meciurilor de fotbal — Comercializarea, în Regatul Unit, a unor decodoare, introduse pe piață în mod legal într un alt stat membru, care permit vizualizarea unor astfel de meciuri cu încălcarea drepturilor exclusive acordate

Dispozitivul

Noțiunea „dispozitiv ilicit” în sensul articolului 2 litera (e) din Directiva 98/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 1998 privind protecția juridică a serviciilor cu acces condiționat sau întemeiate pe aceste servicii trebuie interpretată în sensul că nu se referă nici la dispozitivele de decodare străine — care permit accesul la serviciile de radiodifuziune prin satelit ale unui organism de radiodifuziune, sunt fabricate și comercializate cu autorizarea acestui organism, însă sunt utilizate, în pofida voinței acestuia din urmă, în afara zonei geografice pentru care au fost furnizate —, nici la cele obținute sau activate prin furnizarea unui nume fals și a unei adrese false, nici la cele care au fost utilizate cu încălcarea unei limitări contractuale care permite utilizarea acestora numai în scopuri private.

Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 98/84/CE nu se opune unei reglementări naționale care împiedică utilizarea dispozitivelor de decodare străine, inclusiv a celor obținute sau activate prin furnizarea unui nume fals și a unei adrese false sau a celor utilizate cu încălcarea unei limitări contractuale care permite utilizarea acestora numai în scopuri private, întrucât o astfel de reglementare nu intră sub incidența domeniului coordonat de această directivă.

Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că

—

acest articol se opune unei reglementări a unui stat membru prin care sunt declarate ilicite importul, vânzarea și utilizarea în acest stat membru a unor dispozitive de decodare străine care permit accesul la un serviciu codificat de difuzare prin satelit care provine dintr un alt stat membru și care cuprinde obiecte protejate prin legislația acestui prim stat,

—

această concluzie nefiind infirmată nici de împrejurarea că dispozitivul de decodare străin a fost obținut sau activat prin indicarea unei identități false și a unei adrese false, cu intenția de a eluda restricția teritorială în cauză, nici de împrejurarea că acest dispozitiv este utilizat în scopuri comerciale, deși era rezervat unei utilizări cu caracter privat.

Clauzele unui contract de licență exclusivă încheiat între un titular de drepturi de proprietate intelectuală și un organism de radiodifuziune constituie o restrângere a concurenței interzisă de articolul 101 TFUE în condițiile în care, prin clauzele menționate, acestui din urmă organism îi este impusă obligația de a nu furniza dispozitive de decodare care să permită accesul la obiectele protejate ale acestui titular în vederea utilizării lor în exteriorul teritoriului care intră sub incidența acestui contract de licență.

Articolul 2 litera (a) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că dreptul de reproducere se extinde la fragmentele tranzitorii ale operelor în memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor cu condiția ca aceste fragmente să conțină elemente care sunt expresia creației intelectuale proprii a autorilor în cauză, fiind necesară examinarea ansamblului compus din fragmentele reproduse în mod simultan pentru a verifica dacă conține astfel de elemente.

Actele de reproducere precum cele în discuție în cauza C-403/08, care sunt efectuate în memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor, îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Directiva privind dreptul de autor și, prin urmare, pot fi realizate fără autorizarea titularilor de drepturi de autor în cauză.

7.	Noțiunea „comunicare publică”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva privind dreptul de autor, trebuie interpretată în sensul că include transmisia operelor radiodifuzate, prin intermediul unui ecran de televiziune și al unor difuzoare, către clienții prezenți într-un bar.

Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la drepturile de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu trebuie interpretată în sensul că nu are nicio influență asupra caracterului licit al actelor de reproducere efectuate în memoria unui decodor prin satelit și pe un ecran de televizor.

(1) JO C 301, 22.11.2008.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/3

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 6 octombrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-302/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Ajutoare acordate întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei - Reduceri ale contribuțiilor sociale - Recuperare)

2011/C 347/03

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Di Bucci și E. Righini, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, și G. Aiello, avocat dello Stato)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea în termenul prevăzut a măsurilor necesare pentru a se conforma articolelor 2, 5 și 6 din Decizia 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutor în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei prevăzute de Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 de instituire a unor reduceri ale contribuțiilor sociale [notificată sub numărul C(1999) 4268], (JO L 150, p. 50)

Dispozitivul

Prin neadoptarea în termenul stabilit a tuturor prevederilor necesare pentru pentru recuperarea de la beneficiari a ajutoarelor acordate în temeiul schemei de ajutoare declarate ilegale și incompatibile cu piața comună prin Decizia 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutor în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul Veneției și al Chioggiei prevăzute de Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 de instituire a unor reduceri ale contribuțiilor sociale, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 din această.

2.	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 256, 24.10.2009.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 octombrie 2011 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-493/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Articolul 63 TFUE și articolul 40 din Acordul privind SEE - Libera circulație a capitalurilor - Fonduri de pensii străine și naționale - Impozit pe profit - Dividende - Scutire - Diferență de tratament)

2011/C 347/04

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Inez Fernandes și H. Ferreira, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 63 TFUE și a articolului 40 SEE — Restricții privind circulația capitalurilor — Fonduri de pensii străine și naționale — Dividende — Impozitare — Diferență de tratament

Dispozitivul

Prin rezervarea beneficiului scutirii de impozitul pe profit numai pentru fondurile de pensii rezidente pe teritoriul portughez, Republica Portugheză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992.

2.	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 37, 13.2.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/4

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 octombrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Unabhängiger Verwaltungssenat Wien — Austria) — Astrid Preissl KEG/Landeshauptmann von Wien

(Cauza C-381/10) (1)

(Politica industrială - Igiena produselor alimentare - Regulamentul (CE) nr. 852/2004 - Instalarea unei chiuvete în toaleta unui local care comercializează produse alimentare)

2011/C 347/05

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Unabhängiger Verwaltungssenat Wien

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Astrid Preissl KEG

Pârât: Landeshauptmann von Wien

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Unabhängiger Verwaltungssenat Wien — Interpretarea punctului 4 al capitolului 1 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 173) și, în special, a cuvântului „Handwaschbecken” (chiuvetă destinată spălării mâinilor), cuprins în versiunea germană a dispoziției menționate — Decizie administrativă a unui stat membru prin care se dispune instalarea unei chiuvete prevăzute cu echipament pentru spălarea și uscarea igienică a mîinilor în toaletele unei cafenele

Dispozitivul

Punctul 4 din capitolul I din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu implică faptul că o chiuvetă în sensul acesteia trebuie să fie destinată exclusiv spălării mâinilor și nici că robinetul și materialele pentru uscatul mâinilor trebuie să poată fi utilizate fără a fi necesar să fie atinse cu mâna.

(1) JO C 274, 9.10.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/5

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 6 octombrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Unabhängiger Verwaltungssenat Wien — Austria) — Erich Albrecht, Thomas Neumann, Van-Ly Sundara, Alexander Svoboda, Stefan Toth/Landeshauptmann von Wien

(Cauza C-382/10) (1)

(Politica industrială - Igiena produselor alimentare - Regulamentul (CE) nr. 852/2004 - Vânzare cu autoservire a produselor de panificație și de patiserie)

2011/C 347/06

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Unabhängiger Verwaltungssenat Wien

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Erich Albrecht, Thomas Neumann, Van-Ly Sundara, Alexander Svoboda, Stefan Toth

Pârât: Landeshauptmann von Wien

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Unabhängiger Verwaltungssenat Wien — Interpretarea punctului 3 al capitolului 9 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 173) — Protecția produselor alimentare împotriva contaminării — Vânzare cu autoservire de pâine și de produse de patiserie — Decizie administrativă a unui stat membru prin care se dispune instalarea unui mecanism tehnic care să împiedice clienții să returneze produsul după atingerea acestuia cu mâinile

Dispozitivul

Punctul 3 din capitolul IX din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în cauză în acțiunile principale, în ceea ce privește recipientele pentru vânzarea cu autoservire a produselor de panificație și de patiserie, faptul că un potențial cumpărător ar fi putut, teoretic, să atingă cu mâna produsele alimentare oferite spre vânzare sau să strănute asupra acestora nu permite, în sine, să se constate că aceste produse alimentare nu au fost protejate împotriva oricărei contaminări susceptibile de a le face improprii consumului uman, dăunătoare pentru sănătate sau contaminate într-o asemenea măsură încât ar fi întemeiat să se considere că nu pot fi consumate în starea respectivă.

(1) JO C 274, 9.10.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/5

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 6 octombrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Deggendorf/Markus Stoppelkamp în calitate de administrator judiciar al patrimoniului lui Harald Raab

(Cauza C-421/10) (1)

(TVA - A șasea directivă - Articolul 21 alineatul (1) litera (b) - Stabilirea locului de impozitare - Servicii efectuate de un prestator care își are reședința în aceeași țară ca și clientul, dar care și-a stabilit sediul activității economice în altă țară - Noțiunea „persoană impozabilă stabilită în străinătate”)

2011/C 347/07

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Finanzamt Deggendorf

Pârât: Markus Stoppelkamp în calitate de administrator judiciar al patrimoniului lui Harald Raab

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea art. 21, alin. (1) lit. (b) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Stabilirea locului de impozitare — Servicii efectuate de un prestator care își are reședința în același stat ca și beneficiarii acestor servicii, dar care și-a stabilit sediul activității economice în alt stat membru — Noțiunea „persoană plătitoare de impozit rezidentă în străinătate”

Dispozitivul

Articolul 21 alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000, trebuie interpretat în sensul că, pentru a fi considerată „persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul țării”, este suficient ca persoana impozabilă în cauză să își fi stabilit sediul activității sale economice în afara teritoriului acestei țări.

(1) JO C 317, 20.11.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/6

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 6 octombrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal administratif de Limoges — Franța) — Philippe Bonnarde/Agence de Services et de Paiement

(Cauza C-443/10) (1)

(Libera circulație a mărfurilor - Restricții cantitative - Măsuri cu efect echivalent - Importul, efectuat de o persoană care are reședința într-un stat membru, al unui vehicul deja înmatriculat în alt stat membru - Bonus ecologic - Condiții - Certificat de înmatriculare care atestă natura de vehicul demonstrativ)

2011/C 347/08

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif de Limoges

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Philippe Bonnarde

Pârâtă: Agence de Services et de Paiement

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal administratif de Limoges — Interpretarea Directivei 1999/37/CE a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind documentele de înmatriculare pentru vehicule (JO L 138, p. 57, Ediție specială, 07/vol. 7, p. 74), modificată prin Directiva 2003/127/CE din 23 decembrie 2003 (JO 2004, L 10, p. 29, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 189) — Importul, efectuat de o persoană care are reședința în Franța, a unui vehicul deja înmatriculat în alt stat membru — Reglementare națională care condiționează acordarea unei prime de mediu de prezentarea unui certificat care să ateste natura de vehicul demonstrativ — Restricții cantitative — Măsuri cu efect echivalent

Dispozitivul

Articolele 34 TFUE și 36 TFUE se opun unei reglementări dintr-un stat membru prin care se impune, pentru acordarea ajutorului numit „bonus ecologic — Grenelle pentru mediu” la înmatricularea în statul membru în cauză a unor autovehicule demonstrative importate, ca pe primul certificat de înmatriculare al unor astfel de vehicule să fie înscrisă mențiunea „vehicul demonstrativ”.

(1) JO C 317, 20.11.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 octombrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Amtsgericht Waldshut-Tiengen — Landwirtschaftsgericht — Germania) — Rico Graf, Rudolf Engel/Landratsamt Waldshut — Landwirtschaftsamt

(Cauza C-506/10) (1)

(Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor - Egalitate de tratament - Lucrători frontalieri care desfășoară o activitate independentă - Contract de arendare - Structură agrară - Reglementare a unui stat membru care permite formularea unei opoziții la contract în cazul în care produsele obținute pe teritoriul național de agricultorii frontalieri elvețieni sunt destinate exportului în Elveția, cu scutire de taxe vamale)

2011/C 347/09

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Waldshut-Tiengen — Landwirtschaftsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Rico Graf, Rudolf Engel

Pârât: Landratsamt Waldshut -Landwirtschaftsamt

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Amtsgericht Waldshut-Tiengen — Landwirtschaftsgericht — Interpretarea Acordului dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor (JO 2002, L 114, p. 6, Ediție specială, 11/vol. 74, p. 97) — Opoziția autorității competente a unui stat membru la menținerea unui contract de arendare având ca obiect terenuri agricole aflate în acel stat și încheiat de un agricultor elvețian cu sediul exploatației în Elveția — Reglementare națională care, pentru motivul denaturării concurenței, autorizează o astfel de opoziție cu privire la terenurile de pe care se recoltează produse agricole destinate exportului în afara pieții interne cu scutire de taxe vamale

Dispozitivul

Principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 15 alineatul (1) din anexa I la Acordul între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, semnat la Luxemburg la 21 iunie 1999, se opune unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care prevede posibilitatea autorității competente a statului membru în cauză de a formula o opoziție la un contract de arendare privind un teren situat într-o zonă determinată a teritoriului aceluiași stat membru și încheiat între un rezident al acestuia din urmă și un rezident frontalier al celeilalte părți contractante, pentru motivul că terenul luat în arendă este folosit pentru cultivarea de produse agricole destinate exportului cu scutire de taxe vamale în afara pieței interne a Uniunii Europene și că din acest fapt rezultă denaturări ale concurenței, în cazul în care această reglementare afectează prin aplicarea sa un număr net mai mare de resortisanți ai celeilalte părți contractante decât de resortisanți ai statului membru pe teritoriul căruia se aplică reglementarea în cauză. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă această ultimă împrejurare se confirmă.

(1) JO C 30, 29.1.2011.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Fővárosi Bíróság (Ungaria) la 11 iulie 2011 — Mostafa Abed El Karem El Kott și alții/Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați

(Cauza C-364/11)

2011/C 347/10

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Mostafa Abed El Karem El Kott, Chadi Amin A Radi, Kamel Ismail Hazem

Pârâtă: Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

Intervenient: Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați

Întrebările preliminare

În conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/83 (1), posibilitatea de a beneficia de dispozițiile directivei înseamnă recunoașterea statutului de refugiat sau a oricăreia dintre cele două forme de protecție incluse în domeniul de aplicare al directivei (recunoașterea statutului de refugiat și acordarea de protecție subsidiară) în funcție de decizia statului membru sau nu implică în mod automat niciuna dintre formele menționate, ci înseamnă numai includerea în domeniul de aplicare ratione personae al directivei?

Încetarea protecției sau a asistenței din partea agenției presupune șederea în afara zonei de operațiuni a agenției, încetarea activității agenției, faptul că aceasta nu mai poate acorda protecția sau asistența sau, eventual, un obstacol accidental având o cauză legitimă sau obiectivă din cauza căruia persoana îndreptățită nu poate recurge la protecția sau la asistența în cauză?

(1) Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Fővárosi Bíróság (Republica Ungară) la 1 august 2011 — Csonka Gábor/Magyar Állam

(Cauza C-409/11)

2011/C 347/11

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Fővárosi Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Csonka Gábor, Isztli Tibor, Juhász Dávid, Kiss János, Szontágh Csaba

Pârât: Statul maghiar

Întrebările preliminare

1.	La data la care reclamanții au produs prejudiciile, statul maghiar transpusese Directiva 72/166/CEE (1), ținând seama, în special, de obligațiile prevăzute la articolul 3 din directiva menționată? Prin urmare, trebuie să se declare că aceasta are efect direct în raport cu reclamanții?

În temeiul reglementării comunitare în vigoare, în cazul în care s-a adus atingere drepturilor unui particular ca urmare a faptului că statul respectiv nu a transpus Directiva 72/166/CEE, particularul amintit poate solicita statului să respecte dispozițiile directivei menționate prin invocarea directă a reglementării comunitare, în raport cu statul membru care și-a încălcat obligațiile, pentru a obține garanțiile pe care aceasta ar fi trebuit să i le ofere?

3.	În temeiul reglementării comunitare în vigoare, particularul care suferă o atingere a drepturilor sale ca urmare a netranspunerii Directivei 72/166/CEE poate solicita despăgubiri statului ca urmare a acestei încălcări?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebare a anterioară, statul maghiar este obligat să plătească despăgubiri pentru prejudicii, fie reclamanților, fie persoanelor care au suferit prejudicii în urma accidentelor rutiere cauzate de reclamanți?

Mai precis, directiva prevede următoarele: „Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că toate polițele de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (…) acoperă, pe baza unei prime unice, întreg teritoriul comunitar (în ceea ce privește prejudiciile cauzate)”.

5.	Statul trebuie să răspundă în cazul în care prejudiciul rezultă dintr-o eroare în elaborarea legilor?

Decretul guvernamental nr. 190/2004 din 8 iunie 2004 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule [190/2004. (VI.8) Korm. rendelet a gépjármű üzembentartójának kötelező felelősségbiztosításról, denumit în continuare „Decretul guvernamental nr. 190/2004”], în vigoare până la 1 ianuarie 2010, este conform cu dispozițiile Directivei 72/166/CEE, sau Ungaria și-a încălcat obligația de a transpune în dreptul maghiar obligațiile prevăzute de directiva menționată?

(1) Directiva 72/166 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 103, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 10).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Finanzgericht Hamburg (Germania) la 26 august 2011 — Lagura Vermögensverwaltung GmbH/Hauptzollamt Hamburg-Hafen

(Cauza C-438/11)

2011/C 347/12

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Hamburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Lagura Vermögensverwaltung GmbH

Pârât: Hauptzollamt Hamburg-Hafen

Întrebările preliminare

Într-o situație precum cea din acțiunea principală, în care autoritatea dintr-un stat terț nu mai poate verifica dacă certificatul eliberat de ea se întemeiază pe o prezentare corectă a faptelor, debitorului trebuie să i se refuze posibilitatea de a invoca principiul încrederii legitime în temeiul articolului 220 alineatul (2) litera (b) al doilea și al treilea paragraf din Codul vamal (1), în condițiile în care împrejurările din care rezultă imposibilitatea de a clarifica corectitudinea mențiunilor din certificatul de origine a mărfii trebuie dovedite de exportator sau, dimpotrivă, transferarea sarcinii probei de la autoritatea vamală la debitor, în temeiul articolului 220 alineatul (2) litera (b) al treilea paragraf prima teză din Codul vamal, presupune ca imposibilitatea clarificării să nu se datoreze unor motive imputabile autorităților din țara exportatoare sau neglijenței imputabile exclusiv exportatorului?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (JO L 311, p. 17, Ediție specială, 02/vol. 13, p. 12).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/8

Recurs introdus la 25 august 2011 de Ziegler SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauza T-199/08, Ziegler/Comisia

(Cauza C-439/11 P)

2011/C 347/13

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Ziegler SA (reprezentanți: J.-F. Bellis, M. Favart, A. Bailleux, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Declararea prezentului recurs admisibil și fondat;

—	anularea Hotărârii Tribunalului din 16 iunie 2011 pronunțate în cauza T-199/08, Ziegler/Comisia și pronunțarea de către Curte a unei hotărâri privind litigiul care face obiectul cauzei menționate;

—

admiterea concluziilor prezentate în primă instanță și, în consecință, anularea Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE în cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale, sau, cu titlu subsidiar, anularea amenzii aplicate recurentei prin această decizie sau, cu titlu încă mai subsidiar, reducerea în mod substanțial a amenzii menționate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cele două proceduri.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă patru motive.

Prin intermediul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept, întrucât în hotărârea atacată ar fi considerat că Comisia a putut concluziona în mod legal, în temeiul liniilor sale directoare privind noțiunea de afectare a comerțului dintre statele membre, că încălcarea imputată recurentei era susceptibilă să afecteze în mod semnificativ comerțul dintre statele membre în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul nu a respectat dreptul Uniunii și în special articolul 296 TFUE, dreptul fundamental la un proces echitabil și principiul general al egalității și nediscriminării, atunci când a apreciat că Comisia nu a încălcat obligația sa de motivare atunci când s-a întemeiat pe simpla natură „foarte gravă” a încălcării, pentru a stabili procentul vânzărilor în legătură cu încălcarea, utilizat pentru calcularea cuantumului de bază al amenzii aplicate recurentei în temeiul liniilor directoare pentru calcularea amenzilor aplicate conform articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1).

Prin intermediul celui de al treilea motiv, societatea Ziegler susține că hotărârea atacată este nemotivată, întrucât nu ar da un răspuns în privința motivului întemeiat pe inexistența imparțialității obiective a Comisiei și ar încălca dreptul fundamental la un proces echitabil și dreptul fundamental la o bună administrare, respingând motivul menționat.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv recurenta susține, în sfârșit, că hotărârea atacată nu respectă dreptul Uniunii și în mod individual principiul general al egalității și nediscriminării, prin faptul că, deși recunoaște în același timp că Comisia nu a analizat în mod corect situația financiară a recurentei, hotărârea nu ar repune în discuție faptul că Comisia nici măcar nu a luat în considerare posibilitatea de a acorda recurentei o reducere a amenzii în temeiul punctului 37 din liniile directoare pentru calculul amenzilor, deși aceasta a acordat altei întreprinderi sancționate pentru aceeași încălcare o reducere a amenzii conform punctului menționat mai sus.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/9

Recurs introdus la 30 august 2011 de Team Relocations NV și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauzele conexate T-204/08 și T-212/08, Team Relocations NV și alții/Comisia

(Cauza C-444/11 P)

2011/C 347/14

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Team Relocations NV, Amertranseuro International Holdings Ltd, Trans Euro Ltd, Team Relocations Ltd

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

—	anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauzele conexate T-204/08 și T-212/08;

—

în cazul în care Curtea decide să aplice articolul 61 primul paragraf a doua teză din statutul acesteia:

—

anularea articolului 1 din Decizia Comisiei din 11 martie 2008 în cazul COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale, în măsura în care prin acesta se constată că recurentele au încălcat articolul 81 CE și articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE, în perioada ianuarie 1997-septembrie 2003;

—	anularea articolului 2 din aceeași decizie, în măsura în care prin acesta se aplică recurentelor o amendă în valoare de 3,49 milioane de euro;

—	cu titlu subsidiar, reducerea în mod substanțial a amenzii aplicate recurentelor prin decizia menționată;

—	cu titlu mai subsidiar, anularea articolului 2 din aceeași decizie, în măsura în care prin acesta Amertranseuro International Holdings Ltd este considerată răspunzătoare în solidar pentru suma de 1 300 000 de euro;

—

cu titlu încă mai subsidiar, obligarea Comisiei să dezvăluie factorii pe care aceasta i-a luat în considerare pentru a acorda Interdean NV o reducere de 70 % a amenzii care i-ar fi fost aplicată în caz contrar și, ulterior, să acorde Team Relocations posibilitatea de a explica în scris motivele pentru care aceste temeiuri se aplică și situației sale;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă nouă motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 101 TFUE și a jurisprudenței Curții referitoare la această dispoziție, denaturarea probelor, încălcarea normelor privind sarcina probei și a obligației de motivare, în măsura în care prin hotărârea atacată se constată răspunderea Team Relocations pentru „încălcarea unică și continuă” la care se face referire în articolul 1 din decizie, în perioada ianuarie 1997-septembrie 2003.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea punctului 13 din Orientările Comisiei privind calcularea amenzilor din anul 2006, încălcarea normelor privind sarcina probei, a principiilor in dubio pro reo și nulla poena sine culpa, în măsura în care în hotărârea atacată se reține că cuantumul de bază al amenzii aplicate recurentelor poate fi calculat pe baza unei cifre de afaceri care nu avea legătură cu presupusa încălcare săvârșită de Team Relocations.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și a principiului individualizării sancțiunilor, precum și pe încălcarea jurisprudenței Curții privind aplicarea acestor principii, încălcarea obligației de motivare și a normelor privind sarcina probei, în măsura în care în hotărârea atacată se apreciază că, în ceea ce privește Team Relocations, prin decizie se putea aplica o rată de 17 % la calculul cuantumului de bază al amenzii aplicate acesteia.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, a principiului proporționalității și a articolelor 7 și 23 din Regulamentul 1/2003 (1), în măsura în care prin hotărârea atacată se statuează că prin decizie se putea multiplica proporția „valorii vânzărilor” Team Relocations cu numărul anilor în care aceasta a participat la încălcare.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului patere legem quam ipse fecisti și a obligației de motivare, în măsura în care prin hotărârea atacată se stabilește că aplicarea în privința Team Relocations a unui cuantum suplimentar în valoare de 17 % a fost justificată.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 101 TFUE și a jurisprudenței Curții referitoare la această dispoziție, a obligației de motivare și a principiului patere legem quam ipse fecisti, precum și pe denaturarea probelor, în măsura în care în hotărârea atacată se consideră că în decizie s-a apreciat în mod corect că nu existau circumstanțe atenuante care să justifice o reducere substanțială a amenzii aplicate recurentelor.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 101 TFUE, a principiului nediscriminării și a obligației de motivare, în măsura în care prin hotărârea atacată se stabilește răspunderea în solidar a Amertranseuro International Holdings Ltd pentru suma de 1 300 000 de euro.

Al optulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității și a obligației de motivare, în măsura în care în hotărârea atacată se apreciază că amenda aplicată Team Relocations îndeplinește criteriul proporționalității.

Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării, a obligației de motivare și a principiului patere legem quam ipse fecisti, în măsura în care prin hotărârea atacată se respinge al optulea motiv invocat de Team Relocations și se respinge cererea Team Relocations de a obliga Comisia să dezvăluie motivele pentru care a acordat Interdean o reducere de 70 % a amenzii aplicate acesteia.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediția specială, 08/vol 4, p. 269).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/11

Recurs introdus la 2 septembrie 2011 de Solvay SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea extinsă) pronunțate la 16 iunie 2011 în cauza T-186/06, Solvay SA/Comisia Europeană

(Cauza C-455/11 P)

2011/C 347/16

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Solvay SA (reprezentanți: O. W. Brouwer, avocat, M. O'Regan, solicitor)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea punctelor 121-170 din hotărâre;

—	anularea punctelor 394, 395 și 402-427 din hotărâre;

—

pronunțarea unei hotărâri definitive și anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta s-a stabilit că (a) recurenta a încălcat articolul 81 alineatul (1) CE în perioada mai 1995-august 1997 și că (b) recurenta a fost cea de a treia întreprindere care a îndeplinit cerințele prevăzute la punctul 21 din Comunicarea din 2002 privind cooperarea, precum și reducerea în mod corespunzător a amenzii impuse recurentei sau, cu titlu alternativ, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața Tribunalului și în fața Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă două motive. În hotărârea atacată, Tribunalul a respins în parte acțiunea formulată de recurentă prin care se urmărea anularea în parte a Deciziei C(2006) 1766 final a Comisiei din 3 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.620 — Peroxid de hidrogen și perborat).

Prin intermediul primului motiv, recurenta contestă concluzia Tribunalului potrivit căreia aceasta a participat la o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE și a articolului 53 alineatul (1) SEE în perioada mai 1995-august 1997. Tribunalul și-a depășit competențele de control și a săvârșit o eroare de drept atunci când a stabilit că recurenta a participat la discuții și/sau a făcut schimb de informații privind prețurile și strategia sa comercială cu alte întreprinderi: astfel de constatări nu puteau fi făcute pe baza textului deciziei atacate. Tribunalul a săvârșit erori de drept prin faptul că a confirmat concluzia din decizia atacată potrivit căreia, întrucât se bazau pe o intenție comună de restrângere a concurenței, discuțiile, negocierile și schimburile de informații dintre producătorii de peroxid de hidrogen (inclusiv recurenta) realizate într-o încercare nereușită de a stabili un acord de împărțire a pieței (care nu au condus la încheierea unui acord între aceștia) au constituit o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE și a articolului 53 alineatul (1) SEE deoarece acestea fie reprezentau negocieri preparatorii și făceau parte dintr-o înțelegere unică, având în vedere că s-a recunoscut faptul că o înțelegere privind stabilirea prețurilor a fost instituită în august 1997, fie reprezentau practici concertate în scopul de a „pregăti terenul” pentru respectiva înțelegere ulterioară și/sau constituiau un schimb interzis de informații între întreprinderi. Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta contestă concluzia Tribunalului potrivit căreia Comisia nu a depășit limitele puterii sale de apreciere atunci când a constatat, în decizia atacată, că o altă întreprindere, Arkema, a îndeplinit la 3 aprilie 2003 cerințele prevăzute la punctul 21 din Comunicarea din 2002 a Comisiei privind cooperarea. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în definirea și în aplicarea noțiunii „valoare adăugată semnificativă”, a denaturat probele și a săvârșit erori vădite de apreciere a probelor atunci când a constatat că documentele transmise prin fax de Arkema la 3 aprilie 2003, fără a fi însoțite de explicații, au constituit o valoare adăugată semnificativă în sensul punctului 21 din Comunicarea din 2002 privind cooperarea. Tribunalul a săvârșit de asemenea erori vădite de drept și de procedură și a denaturat probele atunci când a concluzionat că, în decizia atacată, Comisia a putut în mod valabil să ajungă la o concluzie diferită de aceea din Decizia C(2006) 2098 din 31 mai 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/F/38.645 — Metacrilați), în care a stabilit că același fax transmis de Arkema la 3 aprilie 2003 (care privea investigațiile efectuate de Comisie în mai multe pretinse înțelegeri, inclusiv acelea referitoare la peroxidul de hidrogen și la metacrilați) nu au îndeplinit cerințele prevăzute la punctul 21 din Comunicarea din 2002 privind cooperarea înainte ca Arkema să furnizeze explicații ulterioare.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Brescia (Italia) la 9 septembrie 2011 — Gennaro Currà și alții/Republica Federală Germania

(Cauza C-466/11)

2011/C 347/17

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Brescia

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Gennaro Currà și alții

Pârâtă: Republica Federală Germania

Intervenientă: Republica Italiană

Întrebările preliminare

Având în vedere obligațiile internaționale ale statului german (articolul 2 și articolul 5 alineatul 2 din Convenția de la Londra din 1953 privind datoriile deutsches Reich etc), privilegiul imunității de jurisdicție civilă (a statului menționat) în fața instanței italiene invocat pentru faptele în cauză (…) — de care acesta nu mai poate beneficia începând de la 11 martie 2004 (hotărârea Ferrini) — și acordul (semnat la Trieste cu guvernul italian la 18 noiembrie 2008) pentru introducerea unei acțiuni la Curtea Internațională de Justiție [(cauza) nr. 143/2008 General list], (împreună cu) reglementarea italiană în materie (prevăzută de) Legea nr. 89/2010, care împiedică executarea sentințelor instanțelor italiene, bazate pe crime grave împotriva umanității, încalcă articolul 6 (TUE) și articolele 17, 47 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a (Uniunii) Europene din 18 decembrie 2000?

Aplicarea articolului 7 din Reichsbeamtenhaftungsgesetz (BGH, hotărârea din 26 iunie 2003, III ZR 245/98 (și) Bundensverfassungsgericht, hotărârea din 15 februarie 2006 AZ. 2 Bvr 1476/03) în materia crimelor de război și a crimelor împotriva umanității, care exclude dreptul la despăgubire al cetățenilor europeni față de statul german, contrar articolului 2 din Convenția de la Londra din 1953 privind datoriile deutsches Reich, a adus atingere drepturilor de care reclamanții beneficiază în temeiul articolelor 17 și 47 din Carta drepturilor fundamentale (a Uniunii) Europene până la 11 martie 2004 (hotărârea Ferrini), (și), astfel, invocarea unui termen de prescripție ar fi contrară obligațiilor comunitare, în special articolului 3 și articolului 4 alineatul (3) ultimul paragraf (TUE) și principiului „Non conceditur contra venire factum proprio”?

Excepția imunității de jurisdicție a pârâtei Republica Federală Germania este contrară articolului 4 alineatul (3) ultimul paragraf și articolului 21 (TUE), în măsura în care ar exclude răspunderea civilă a pârâtei, întemeiată pe principiile generale comune europene (articolul 340 (TFUE)), pentru încălcarea dreptului internațional (interzicerea sclaviei și a muncii forțate) față de resortisanții unui alt stat membru?

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/12

Recurs introdus la 9 septembrie 2011 de Audi AG și Volkswagen AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 6 iulie 2011 în cauza T-318/09 — Audi AG, Volkswagen AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-467/11 P)

2011/C 347/18

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Audi AG, Volkswagen AG (reprezentant: P. Kather, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentelor

—	Anularea Hotărârii Tribunalului pronunțate la 6 iulie 2011 în cauza T-318/09;

—	anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 14 mai 2009 (cauza R 226/2007-1);

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Hotărârea atacată încalcă articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul privind marca comunitară (1), întrucât dreptul material al Uniunii nu a fost corect aplicat. Semnul verbal nu este descriptiv. Tribunalul a reținut în mod eronat că publicul relevant percepe imediat și fără nicio reflecție suplimentară semnul verbal TDI ca pe o abreviere a unei caracteristici tehnice. Această constatare este incorectă deoarece, pe de o parte, TDI nu este o abreviere, iar pe de altă parte, ar exista multiple variante extinse pentru o astfel de abreviere. În plus, nu este îndeplinită nici cerința perceperii „imediate și fără nicio reflecție suplimentară”. Totodată, recurentele consideră că a fost încălcat principiul examinării din oficiu prevăzut la articolul 76 alineatul (1) prima teză din Regulamentul privind marca comunitară, întrucât OAPI a omis să stabilească dacă există o cauză de nulitate absolută.

Pe de altă parte, a fost încălcat principiul egalității de tratament deoarece între semnul TDI și semne înregistrate CDI și HOI ar exista o legătură directă și concretă, care ar impune un tratament egal. Or, nu există o egalitate de tratament, din moment ce TDI nu a fost înregistrat.

Hotărârea atacată încalcă și articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul privind marca comunitară, deoarece, pe de o parte, nu este necesară dovedirea comercializării în întreaga Comunitate, iar, pe de altă parte, Tribunalul a apreciat incorect din punct de vedere juridic faptele prezentate. O astfel de dovadă nu este necesară, întrucât, în privința articolului 7 din Regulamentul privind marca comunitară se pot aplica prin analogie considerațiile Curții din Hotărârea Pago (2) cu privire la articolul 9. În plus, s-au prezentat probe suficiente referitoare la comercializare, pe care însă Tribunalul le-a apreciat incorect din punct de vedere juridic. În special, Tribunalul nu a recunoscut valoarea de indiciu a înregistrărilor naționale. Tribunalul nu a luat în considerare nici cota mare de piață și nici cifra de vânzări a autovehiculelor TDI și nu a apreciat din punct de vedere juridic impactul promoțional pe care îl au acestea.

În sfârșit, Tribunalul a considerat în mod eronat din punct de vedere juridic că semnul TDI nu este utilizat ca marcă. Această apreciere este incorectă și încalcă dreptul comunitar, deoarece semnul TDI este utilizat ca marcă în toate modalitățile de utilizare.

(1) Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

(2) Hotărârea Curții din 6 octombrie 2009 în cauza C-301/07, Pago International, Rep., I-9429.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/13

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-473/11)

2011/C 347/19

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Lozano Palacios și W. Roels, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos

Concluziile reclamantei

—	constatarea faptului că, prin aplicarea regimului special de TVA pentru agențiile de turism astfel cum este prevăzut de rezoluția nr. B71/2260 din martie 1971, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 43, 96, 98 și 306-310 din Directiva TVA (1);

—	obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia apreciază că Țările de Jos nu au pus în aplicare regimul special de TVA pentru agențiile de turism. Această constatare decurge din Decizia nr. B71/2260 din 22 martie 1971, cu ultimele modificări, care este în mod vădit contrară regimului special pentru agențiile de turism prevăzut la articolele 306-310 din Directiva TVA.

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/13

Recurs introdus la 19 septembrie 2011 de Sepracor Pharmaceuticals (Ireland) Ltd împotriva Ordonanaței Tribunalului (Camera a patra) pronunțate la 4 iulie 2011 în cauza T-275/09, Sepracor Pharmaceuticals (Ireland) Ltd/Comisia Europeană

(Cauza C-477/11 P)

2011/C 347/20

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Sepracor Pharmaceuticals (Ireland) Ltd (reprezentanți: I. Dodds-Smith, Solicitor, D. Anderson QC, J. Stratford, Barrister)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea ordonanței Tribunalului;

—	declararea admisibilității acțiunii în anulare formulată de Sepracor și soluționarea litigiului în favoarea Sepracor (în ceea ce privește aspectul fundamental de procedură) și/sau trimiterea cauzei la Tribunal pentru ca acesta să examineze pe fond acțiunea în anulare;

—	obligarea Comisiei să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Sepracor în cadrul prezentei proceduri și al procedurii în primă instanță referitoare la excepția de inadmisibilitate și

—	în rest, soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că ordonanța atacată, întrucât respinge ca inadmisibilă acțiunea sa, trebuie anulată pentru următoarele două motive:

(a)	încălcarea dreptului reclamantei în materie de acces la justiție și dreptul acesteia la un recurs efectiv.

(b)	încălcarea unei norme fundamentale de procedură care rezultă din luarea în considerare a declarațiilor făcute de un terț, un argument ridicat în fața Tribunalului, dar care nu a fost examinat de acesta.

Încălcarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la o cale de atac efectivă

Considerând că produsul său, Lunivia, putea beneficia de o evaluare centralizată ca substanță activă nouă („NSA”), în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 (1), recurenta a introdus, în iulie 2007, o cerere de autorizare a introducerii pe piață prin procedura centralizată pentru Lunivia, susținută de cercetări aprofundate și costisitoare. Existau, cel puțin, motive serioase să se considere că produsul recurentei, Lunivia, era o nouă substanță activă („NSA”) și, pentru acest motiv, EMA a acceptat evaluarea centralizată.

Decizia atacată echivala cu o decizie finală, adoptată de Comisie, potrivit căreia Lunivia nu ar fi considerată o NSA (și echivala, așadar, din punt de vedere funcțional cu o decizie negativă privind calificarea). Această decizie avea consecințe juridice, în special eliminarea protecției împotriva referințelor încrucișate ale solicitanților ulteriori de generice și împotriva exploatării de autorizații de copii pentru o perioadă totală de 10 ani.

În asemenea împrejurări, reclamanta nu a avut altă alegere decât să-și retragă cererea. A permite ca o cerere de autorizare a introducerii pe piață prin procedura centralizată să fie acordată fără protecția pentru dosarul de cercetare care rezultă din acordarea statutului de NSA, ar fi dat posibilitatea tuturor solicitanților de generice din Europa să utilizeze imediat ansamblul datelor prețioase preclinice și clinice din dosarul recurentei. Nicio întreprindere farmeceutică inovantă nu ar fi putut să aibă în vedere să permită producerea unui asemenea fapt. „Soluțiile” unei acțiuni în anulare și a unei cereri de luare a unor măsuri provizorii ar fi fost ineficace întrucât acestea nu ar fi permis să se revină asupra acestor consecințe irevocabile.

Prin urmare, singurul mijloc prin care calea de atac ar fi practică și efectivă (în opoziție cu o cale de atac teoretică și iluzorie) este să se permită atacarea deciziei în cauză.

În această privință, recurenta invocă, printre altele:

(a)	dreptul de acces la justiție și la o cale de atac efectivă, protejate de articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

(b)	cerința ca normele de procedură care reglementează căile de atac declarate în fața instanțelor din Uniune să fie interpretate conform acestor principii;

(c)	jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a instanțelor naționale;

(d)	considerații de principiu cu privire la interdependența între procedura centralizată și procedurile naționale;

(e)

jurisprudența Curții de Justiție privind:

1.	separarea puterilor;

2.	admisibilitatea contestațiilor îndreptate împotriva unor acte care constituie culminarea unei proceduri speciale și distincte;

3.	existența unei protecții juridice adecvate;

4.	divulgarea de informații confidențiale.

Încălcarea unei norme fundamentale de procedură

Tribunalul a omis total să abordeze argumentul invocat de Sepracor referitor la încălcarea unei norme fundamentale de procedură pentru motivul luării în considerare a observațiilor unui terț interesat. Omisiunea de a informa Sepracor, înainte de adoptarea unei decizii, despre conținutul declarațiilor care fuseseră primite și luate în considerare, constituie o încălcare a dreptului de a fi ascultat, care este un principiu fundamental al dreptului Uniunii.

(1) Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, JO L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunalul Argeș (România) la data de 20 septembrie 2011 — Andrei Emilian Boncea, Filofteia Catrinel Boncea, Adriana Boboc, Cornelia Mihăilescu/Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice

(Cauza C-483/11)

2011/C 347/21

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Tribunalul Argeș

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Andrei Emilian Boncea, Filofteia Catrinel Boncea, Adriana Boboc, Cornelia Mihăilescu

Pârât: Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice

Întrebările preliminare

1.	Dispozițiile articolului 5 din Legea nr. 221/2009 astfel cum a fost amendat de către Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 contravin articolului 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolului 8 din Declarația universală a drepturilor omului?

Articolul 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolul 8 din Declarația universală a drepturilor omului se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unei persoane ce a fost condamnată politic printr-o hotărâre contrară dispozițiilor legale de a primi despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral suferit?

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/15

Recurs introdus la 23 septembrie 2011 de Mitsubishi Electric Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 12 iulie 2011 în cauza T-133/07, Mitsubishi Electric Corp./Comisia Europeană

(Cauza C-489/11 P)

2011/C 347/24

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Mitsubishi Electric Corp. (reprezentanți: R. Denton, solicitor, J. J Vyavaharkar, solicitor, K. Haegeman, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii, în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea introdusă de Melco la Tribunal;

—	anularea articolelor din decizie care nu au fost încă anulate prin hotărâre, în măsura în care acestea se aplică Melco și TMT&D pentru perioada în privința căreia Melco răspunde în solidar cu Toshiba pentru activitățile TMT&D;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Melco în legătură cu procedura din prezentul recurs și cu procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept semnificative în aprecierea probelor referitoare la existența pretinsei „înțelegeri comune”:

—	Tribunalul a denaturat informațiile privind existența „înțelegerii comune”;

—	Tribunalul nu a aplicat criteriile corecte de apreciere a probelor și a aplicat în mod greșit principiul consacrat de jurisprudență potrivit căruia declarațiile date împotriva intereselor declarantului trebuie considerate, în principiu, ca fiind în mod particular fiabile;

—	Tribunalul a aplicat în mod greșit jurisprudența referitoare la criteriile de apreciere a probelor și la evaluarea acestora atunci când a concluzionat că declarația domnului M. era plauzibilă și avea valoare probatorie;

—	Tribunalul a aplicat în mod greșit normele referitoare la coroborare, în ceea ce privește răspunsul Fuji la comunicarea privind obiecțiunile;

—	Tribunalul nu a luat în considerare efectul global al fiecărei încălcări, de către Comisie, a dreptului la apărare și a dreptului de a fi ascultat ale Melco;

—	Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al Melco, în special prezumția de nevinovăție, întrucât a solicitat Melco să facă dovada unui fapt negativ pentru a demonstra că nu a săvârșit o încălcare;

—	Tribunalul a încălcat prezumția de nevinovăție și a aplicat în mod greșit unele principii de drept, prin faptul că a refuzat să ia în considerare o explicație plauzibilă diferită.

Recurenta susține de asemenea că Tribunalul a săvârșit erori de drept semnificative în aprecierea presupusei durate a pretinsei încălcări:

—	Tribunalul nu a dovedit corespunzător cerințelor legale presupusa durată a pretinsei încălcări.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Giudice di Pace di Mercato San Severino (Italia) la 26 septembrie 2011 — Ciro Di Donna/Società imballaggi metallici Salerno Srl (SIMSA)

(Cauza C-492/11)

2011/C 347/25

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Giudice di Pace di Mercato San Severino

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Ciro Di Donna

Pârâtă: Società imballaggi metallici Salerno Srl (SIMSA)

Întrebarea preliminară

Articolele 6 și 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptată la Strasbourg la 12 decembrie 2007, Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (1), principiul general al dreptului Uniunii de protecție jurisdicțională efectivă și, în general, dreptul Uniunii în ansamblul său se opun introducerii în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene a unei reglementări precum cea instituită în Italia prin Decretul legislativ nr. 28/2010 și prin Decretul ministerial nr. 180/2010, astfel cum a fost modificat prin Decretul ministerial nr. 145/2011, potrivit căreia:

—	instanța poate deduce în procedura ulterioară prezumții și indicii împotriva părții care nu a participat, fără motive întemeiate, la o procedură de mediere obligatorie?

—

instanța trebuie să excludă recuperarea cheltuielilor suportate de partea care a avut câștig de cauză și care a refuzat o propunere de conciliere, referitoare la perioada ulterioară formulării acesteia, și trebuie să o oblige la rambursarea cheltuielilor suportate de partea care a căzut în pretenții pentru aceeași perioadă, precum și la plata către bugetul de stat a unei alte sume egale cu cea plătită deja pentru impozitul datorat (taxa judiciară), dacă hotărârea instanței în cauza introdusă după formularea propunerii refuzate corespunde în totalitate conținutului acestei propuneri?

—

instanța, în cazul în care există motive serioase și excepționale, poate exclude recuperarea cheltuielilor suportate de partea care a avut câștig de cauză pentru remunerația acordată mediatorului și pentru onorariul datorat expertului, chiar dacă hotărârea instanței nu corespunde în totalitate conținutului propunerii?

—	instanța trebuie să oblige la plata către bugetul de stat a unei sume egale cu taxa judiciară datorată pentru judecată partea care nu a participat la procedura de mediere fără un motiv întemeiat?

—	mediatorul poate sau chiar trebuie să formuleze o propunere de conciliere chiar fără acordul părților și în cazul neparticipării părților la procedură?

—	termenul în care trebuie să se încheie încercarea de mediere poate ajunge până la patru luni?

—	chiar după expirarea termenului de patru luni de la începerea procedurii, acțiunea va putea fi formulată numai după depunerea la secretariatul organismului de mediere a procesului-verbal privind lipsa acordului, întocmit de mediator, cu menționarea propunerii refuzate?

—	nu este exclus ca procedurile de mediere să se înmulțească — cu consecința înmulțirii termenelor de soluționare a litigiului — ori de câte ori există noi cereri formulate legal în cadrul aceleiași proceduri judiciare care a început între timp?

—

costul procedurii de mediere obligatorie este de cel puțin două ori mai mare decât cel al procesului judiciar pe care procedura de mediere urmărește să îl evite, iar disproporția crește exponențial odată cu creșterea valorii litigiului (costul medierii poate deveni de șase ori mai mare față de costul procesului judiciar) sau odată cu creșterea complexității sale (în acest ultim caz fiind necesară numirea unui expert, care trebuie retribuit de părțile implicate în procedură, care să îl ajute pe mediator în litigiile care presupun competențe tehnice specifice, fără ca raportul tehnic întocmit de expert sau informațiile obținute de acesta să poată fi folosite în cadrul unei proceduri ulterioare)?

(1) JO L 136, p. 3.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/17

Recurs introdus la 23 septembrie 2011 de United Technologies Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-141/07, United Technologies Corp/Comisia Europeană

(Cauza C-493/11 P)

2011/C 347/26

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: United Technologies Corp. (reprezentanți: A. Winckler, avocat, J. Temple Lang, solicitor, C.J. Cook, advocate, D. Gerard, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurentele solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	în temeiul elementelor de care Curtea dispune, anularea în parte a deciziei atacate și reducerea cunatumului amenzilor stabilite în aceasta sau, în cazul în care apreciază oportun, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru reexaminarea faptelor pertinente;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în recurs, cât și în procedura desfășurată în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurentele contestă concluziile Tribunalului potrivit cărora Comisia a reținut în mod întemeiat că recurenta răspunde pentru practicile GTO și ale filialelor Otis. Acest motiv este împărțit în trei aspecte. Prin primul aspect se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de fond în măsura în care acesta ar fi reținut criterii juridice eronate în materie de răsturnare a prezumției de răspundere rezultând dintr-o participație a societății mamă de 100 % în capitalul unei filiale. Prin intermediul celui de al doilea aspect se susține că interpretarea reținută de Tribunal în privința criteriilor juridice ale răsturnării prezumției de răspundere încalcă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Prin intermediul celui de al treilea aspect se afirmă că Tribunalul nu și-a motivat în mod corespunzător considerentele specifice referitoare la răsturnarea prezumției de răspundere, astfel cum au fost invocate de recurentă.

Cel de al doilea motiv se întemeiază pe o lipsă de motivare și pe o eroare de drept comisă de Tribunal prin faptul că nu a examinat obiecțiunile invocate de recurentă în privința încălcării egalității de tratament prin raportare la MEC.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/18

Recurs introdus la 23 septembrie 2011 de Otis Luxembourg Sàrl, fostă General Technic-Otis Sàrl, Otis SA, Otis BV, Otis Elevator Company, Otis GmbH & Co. OHG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-141/07, Otis Luxembourg Sàrl, anciennement General Technic-Otis Sàrl, Otis SA, Otis BV, Otis Elevator Company, Otis GmbH & Co. OHG/Comisia Europeană

(Cauza C-494/11 P)

2011/C 347/27

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurente: Otis Luxembourg Sàrl, fostă General Technic-Otis Sàrl, Otis SA, Otis BV, Otis Elevator Company, Otis GmbH & Co. OHG (reprezentanți: A. Winckler, avocat, J. Temple Lang, solicitor, C.J. Cook, advocate, D. Gerard, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea hotărârii atacate;

—	în temeiul elementelor de care Curtea dispune, anularea în parte a deciziei atacate și reducerea cunatumului amenzilor stabilite în aceasta sau, în cazul în care apreciază oportun, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru reexaminarea faptelor pertinente;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în recurs, cât și în procedura desfășurată în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurenta contestă concluziile Tribunalului potrivit cărora Comisia a reținut în mod întemeiat că Otis SA răspunde pentru încălcările comise de GTO în Luxemburg. Acest motiv este împărțit în patru aspecte. Prin primul aspect se invocă faptul că Tribunalul a comis o eroare de fond în măsura în care acesta ar fi încălcat criteriul stabilit în Hotărârea Curții din 10 septembrie 2009, Akzo Nobel și alții/Comisia (C-97/08 P, Rep., p. I-8237) și noțiunea de întreprindere unică. Prin intermediul celui de al doilea aspect se susține că Tribunalul și-a depășit competențele prin faptul că s-a întemeiat pe elemente de fapt pe care Comisia nu le reținuse în decizia atacată și nu figurau în dosarul său. Prin intermediul celui de al treilea aspect se susține că Tribunalul ar fi caracterizat într-un mod inexact natura și conținutul legăturilor juridice între GTO și Otis SA și ar fi denaturat situația de fapt. Prin intermediul celui de al patrulea aspect se afirmă că Tribunalul nu și-a motivat în mod corespunzător respingerea motivului întemeiat pe încălcarea de către Comisie a obligației sale de egalitate de tratament a societăților mamă ale GTO și MEE.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele critică Tribunalul pentru faptul că ar fi comis erori de drept prin confirmarea stabilirii cuantumului de bază a amenzii aplicate pentru încălcarea comisă în Republica Federală Germania. Acest motiv este împărțit în două aspecte. Prin primul aspect se susține că Tribunalul ar fi efectuat o interpretare greșită a Orientărilor din 1998 privind calculul amenzilor considerând că Comisia nu era obligată să țină seama de mărimea pieței afectate pentru stabilirea cuantumului de bază a amenzii. Prin cel de al doilea aspect se afirmă că Tribunalul nu și-a motivat în mod corespunzător constatările referitoare la determinarea mărimii piețelor afectate și împărțirea participanților în categorii.

Prin intermediul celui de al treilea motiv recurentele afirmpă că Tribunalul a comis erori de drept și și-a depășit competențele prin faptul că a refuzat să acorde societății Otis beneficiul „imunității parțiale” în temeiul punctului 23 litera (b) ultimul alineat din Comunicarea din 2002 privind cooperarea. Acest motiv este împărțit în două aspecte. Prin primul aspect se susține că Tribunalul nu a aplicat criteriile juste de acordare a „imunității parțiale”, și-a depășit competențele prin faptul că a înlocuit aprecierea Comisiei cu propria apreciere a probelor depuse de Otis și a încălcat normele în vigoare referitoare la probă. Prin cel de al doilea aspect se susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat obligația de motivare ce revine Comisiei.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/18

Recurs introdus la 27 septembrie 2011 de Toshiba Corp. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) pronunțate la 12 iulie 2011 în cauza T-113/07, Toshiba Corp./Comisia Europeană

(Cauza C-498/11 P)

2011/C 347/28

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Toshiba Corp. (reprezentanți: J.F. MacLennan, Solicitor, A. Schulz, avocat, A. Dawes, Solicitor, S. Sakellariou, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii atacate, în măsura în care prin aceasta s-a respins cererea formulată de Toshiba de anulare a articolului 1 din decizie, și anularea deciziei atacate;

—	cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu dezlegările de drept date de hotărârea Curții și, în orice caz,

—	admiterea cheltuielilor de judecată efectuate de Toshiba, inclusiv a celor efectuate la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că, prin respingerea cererii de anulare a articolului 1 din decizie, Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept:

(a)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că mărturiile furnizate de ABB au fost în măsură să dovedească existența unei înțelegeri comune;

(b)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că există dovezi directe și indirecte ale înțelegerii comune;

(c)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a constatat că Toshiba a participat la o înțelegere unică și continuă;

(d)	Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că nedivulgarea mai multor mărturii dezincriminatoare nu a determinat încălcarea dreptului la apărare al Toshiba.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/19

Recurs introdus la 28 septembrie 2011 de Schindler Holding Ltd, de Schindler Management AG, de Schindler SA, de Schindler Sàrl, de Schindler Liften BV și de Schindler Deutschland Holding GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-138/07, Holding Ltd și alții/Comisia Europeană, susținută de Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-501/11 P)

2011/C 347/29

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: Schindler Holding Ltd, Schindler Management AG, Schindler SA, Schindler Sàrl, Schindler Liften BV și Schindler Deutschland Holding GmbH (reprezentanți: R. Bechtold și W. Bosch, avocați, precum și Professor Dr. J. Schwarze)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentelor

—	Anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauza T-138/07;

—	anularea deciziei adoptate de Comisie la 21 februarie 2007 în cazul COMP/E-1/38.823 — Ascensoare și scări rulante; în subsidiar, anularea sau reducerea amenzilor aplicate reclamantelor în cadrul acestei decizii;

—	în subsidiar în raport cu cele două cereri anterioare, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe în conformitate cu aspectele de drept stabilite prin hotărârea Curții;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante în cadrul procedurii în fața Tribunalului și a Curții.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele invocă în total 13 motive:

—

În primul rând, reclamantele susțin că Tribunalul a încălcat principiul separației puterilor și dreptul la o procedură bazată pe respectarea principiilor statului de drept prin faptul că a stabilit, fără să fi examinat în mod exhaustiv decizia Comisiei, că aceasta avea competența de a aplica amenzi.

—	În al doilea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul caracterului direct al administrării probelor prin faptul că a considerat ca fiind admisibilă proba testimonială din partea întreprinderilor implicate care colaborează cu Comisia, potrivit practicii actuale a acesteia din urmă.

—

În al treilea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul caracterului precis al incriminării (articolul 7 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, denumită în continuare „CEDO”) prin faptul că a considerat că articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) constituia un temei juridic suficient de precis pentru aplicarea de amenzi.

—	În al patrulea rând, Tribunalul nu ar fi ținut seama de faptul că liniile directoare din 1998 ale Comisiei privind calculul amenzilor sunt lipsite de efecte juridice ca urmare a necompetenței Comisiei.

—	În al cincilea rând, Tribunalul ar fi respins în mod neîntemeiat argumentul potrivit căruia liniile directoare din 1998 ale Comisiei privind calculul amenzilor încalcă principiul neretroactivității și principiul protecției încrederii legitime.

—

În al șaselea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul răspunderii personale și principiul prezumției de nevinovăție [articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003; articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — denumită în continuare „carta”; articolul 6 alineatul (2) din CEDO] prin faptul că nu a considerat necesar ca încălcarea comisă de colaboratori să fie imputată întreprinderilor în cauză și nu verificat acest aspect.

—

În al șaptelea rând, Tribunalul ar fi constatat în mod neîntemeiat că există o răspundere solidară a societății Schindler Holding. În această privință, principiile aplicate referitor la răspunderea solidară a societăților-mamă ar aduce atingere competențelor statelor membre. În plus, Tribunalul ar fi depășit limitele stabilite de jurisprudența Curții și ar fi încălcat prezumția de nevinovăție [articolul 48 alineatul (1) din cartă și articolul 6 alineatul (2) din CEDO].

—	În al optulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că nu au fost depășite plafoanele prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003.

—	În al nouălea rând, Schindler Holding a suferit de asemenea o încălcare a dreptului său de proprietate ca urmare a faptului că amenzile aplicate au avut efecte echivalente cu o expropriere [articolul 17 alineatul (1) din cartă și articolul 1 din Primul protocol adițional la CEDO].

—	În al zecelea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a acceptat ca fiind justificate cuantumurile de bază excesiv de ridicate care au fost reținute de Comisie.

—

În al unsprezecelea rând, Tribunalul ar fi acceptat în mod greșit faptul că Comisia nu a reținut drept circumstanțe atenuante unele elemente specifice. În această privință, Tribunalul nu ar fi ținut seama, printre altele, de faptul că a avut loc o încetare voluntară a încălcării din Germania, precum și de măsurile de asigurare a conformității cu normele privind concurența adoptate de reclamante.

—

În al doisprezecelea rând, Tribunalul ar fi considerat ca fiind justificat faptul că Comisia a acordat reduceri excesiv de reduse în temeiul cooperării respectivelor întreprinderi sau că a refuzat în mod nejustificat să acorde astfel de reduceri. În această privință, Tribunalul nu ar fi luat în considerare contribuția reclamantelor. Tribunalul nu ar fi ținut seama nici de faptul că Comisia ar fi acordat în mod nejustificat reduceri excesiv de reduse în temeiul cooperării din afara cadrului comunicării privind cooperarea.

—	În al treisprezecelea rând, Tribunalul ar fi încălcat principiul proporționalității prin faptul că a considerat ca fiind în orice caz acceptabil cuantumul amenzilor.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 30 septembrie 2011 — Vivaio dei Molini Azienda Agricola Porro Savoldi ss/Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture

(Cauza C-502/11)

2011/C 347/30

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Vivaio dei Molini Azienda Agricola Porro Savoldi ss

Intimată: Autorità per la Vigilanza sui Contratti Pubblici di lavori, servizi e forniture

Întrebările preliminare

Dreptul comunitar, în special articolul 6 din Directiva 93/37/CEE (1) (ulterior articolul 4 din Directiva 2004/18/CE (2)), se opune în principiu unei dispoziții legislative naționale (precum articolul 10 alineatul 1 litera a) din Legea 109 din 1994 — ulterior articolul 34 alineatul 1 litera a) din Decretul legislativ 163 din 2006) care rezervă posibilitatea de a participa la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice societăților care exercită activități comerciale, excluzând astfel anumiți executanți de lucrări (precum „società semplice”) care nu exercită în mod curent și predominant acest tip de activitate, iar interdicția în cauză este rezonabilă și nediscriminatorie în lumina reglementărilor speciale și a regimului patrimonial deosebit al „società semplice”?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, se adresează Curții de Justiție următoarea întrebare suplimentară:

Dreptul comunitar și, în special, articolul 6 din Directiva 93/37/CEE (ulterior articolul 4 din Directiva 2004/18/CE), precum și principiul libertății formei juridice a entităților admise să participe la procedurile de achiziții permite legiuitorului național să restrângă capacitatea juridică a unui executant de lucrări (sau a unui operator economic, astfel cum este definit de Directiva 2004/18/CE), având în vedere caracteristicile distinctive ale reglementărilor naționale cu privire la acest întreprinzător, interzicându-i acestuia să participe la procedurile de achiziții publice, iar această restricție duce la încălcarea principiilor privind măsurile rezonabile și nediscriminatorii?

(1) JO L 199, p. 54.

(2) JO L 134, p. 114, Ediție specială, 6/vol. 8, p. 116.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/21

Recurs introdus la 30 septembrie 2011 de ThyssenKrupp Elevator (CENE) GmbH, fostă ThyssenKrupp Aufzüge GmbH, și de ThyssenKrupp Fahrtreppen GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07, ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-503/11 P)

2011/C 347/31

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurente: ThyssenKrupp Elevator (CENE) GmbH, fostă ThyssenKrupp Aufzüge GmbH, și ThyssenKrupp Fahrtreppen GmbH (reprezentant: K. Blau-Hansen, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 13 iulie 2011, pronunțată în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07 (ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia Europeană), în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea și în măsura în care privește recurentele;

—	cu titlu subsidiar, reducerea la un cuantum mai rezonabil a amenzii aplicate recurentelor la articolul 2 din Decizia Comisiei Europene din 21 februarie 2007, care a făcut obiectul acțiunii;

—	cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurentele contestă Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 13 iulie 2011, pronunțată, printre altele, în cauza T-147/07 (ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia Europeană), în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea introdusă la 7 mai 2007 împotriva Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei Europene din 21 februarie 2007 (cazul COMP/E-1/38.823 — Lifturi și scări rulante) și în măsura în care hotărârea privește recurentele.

Recurentele invocă în total patru motive privind necompetența Comisiei, încălcarea normelor fundamentale de procedură, încălcarea Tratatului CE, respectiv a Tratatului FUE și a normelor juridice care trebuie aplicate pentru punerea în aplicare a acestor tratate, precum și abuzul de putere și încălcarea drepturilor fundamentale.

În primul rând, recurentele susțin că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât ar fi confirmat competența Comisiei de a pune în aplicare procedura. În opinia acestora, Tribunalul ar fi trebuit să declare nulitatea deciziei Comisiei ca urmare a inaplicabilității articolului 101 TFUE (ex articolul 81 CE), din cauza lipsei de relevanță interstatală a încălcărilor locale imputate. Chiar și în cazul în care ar declara aplicabil articolul 101 TFUE, Tribunalul ar fi trebuit să țină cont de faptul că, în conformitate cu Comunicarea privind cooperarea, sistemul de competențe paralele întemeiat pe Regulamentul nr. 1/2003 (1) s-ar opune în orice caz competenței Comisiei. În sfârșit, Tribunalul nu ține cont de faptul că deschiderea ulterioară a procedurii de către Comisie ar reprezenta o încălcare a certitudinii și a legalității în materie de sancțiuni, protejate în calitate de principiu fundamental de drept.

În al doilea rând, recurentele susțin că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept confirmând decizia Comisiei prin care se stabilește răspunderea solidară a recurentelor pe baza cifrei de afaceri a concernului ThyssenKrupp AG. Astfel, hotărârea încalcă articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003, principiul statului de drept care se manifestă sub forma principiului de drept nulla poena sine lege, principiul proporționalității în materie de sancțiuni, principiul in dubio pro reo și principiul legalității răspunderii penale (nulla poena sine culpa). Hotărârea este nelegală întrucât se întemeiază pe prezumția că o filială alcătuiește împreună cu societatea-mamă (și cu alte societăți din cadrul concernului) o colectivitate cu răspundere solidară, sub forma unei unități economice. Pe de altă parte, independent de această critică, hotărârea încalcă principiul legalității răspunderii penale, pentru că recurentele au fost obligate în solidar împreună cu societățile lor mamă la plata unei amenzi. Cu titlu subsidiar, recurentele susțin că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a confirmat răspunderea în solidar în pofida lipsei unei repartizări a răspunderii în cadrul concernului.

În al treilea rând, recurentele susțin că, în hotărâre, Tribunalul și-a încălcat obligația legală de examinare completă întrucât a analizat insuficient caracterul disproporționat al stabilirii cuantumurilor de plecare ale amenzilor, al factorului multiplicator, precum și lipsa aprecierii de către Comisie a cooperării recurentelor și a încălcat astfel dreptul fundamental la un proces echitabil și garanția protecției juridice pe care o implică.

În al patrulea rând, în ceea ce privește stabilirea cuantumului de bază al amenzilor pentru încălcarea referitoare la Germania se invocă încălcarea principiului proporționalității și a principiului egalității de tratament, întrucât în stabilirea acestei sume s-a inclus cifra de afaceri rezultată din produse care nu fac obiectul încălcării, deși acestei stabiliri i s-ar opune motive imperative. În această privință, în raport cu Schindler, Tribunalul ar fi realizat o motivare diferențiată în mod întemeiat, însă, în mod nelegal, în raport cu recurenta nu a efectuat o astfel de distincție.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/22

Recurs introdus la 30 septembrie 2011 de ThyssenKrupp Ascenseurs Luxemburg Sàrl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07, ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia Europeană

(Cauza C-504/11 P)

2011/C 347/32

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: ThyssenKrupp Ascenseurs Luxemburg Sàrl (reprezentant: T. Schaper, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

—	cu titlu subsidiar, reducerea la un cuantum mai rezonabil a amenzii aplicate recurentei conform articolului 2 din decizia Comisiei Europene din 21 februarie 2007, care a făcut obiectul acțiunii;

—	cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurenta contestă Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 13 iulie 2011, pronunțată, printre altele, în cauza T-147/07 (ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia Europeană), în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea introdusă la 7 mai 2007 împotriva Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei Europene din 21 februarie 2007 (cazul COMP/E-1/38.823 — Lifturi și scări rulante) și în măsura în care hotărârea privește recurenta.

Recurenta invocă în total trei motive privind necompetența Comisiei, încălcarea normelor fundamentale de procedură, încălcarea Tratatului CE, respectiv a Tratatului FUE și a normelor juridice care trebuie aplicate pentru punerea în aplicare a acestor tratate, precum și abuzul de putere și încălcarea drepturilor fundamentale.

În primul rând, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât ar fi confirmat competența Comisiei de a pune în aplicare procedura. În opinia recurentei, Tribunalul ar fi trebuit să declare nulitatea deciziei Comisiei ca urmare a inaplicabilității articolului 101 TFUE (ex articolul 81 CE), din cauza lipsei de relevanță interstatală a încălcărilor locale imputate. Chiar și în cazul în care ar declara aplicabil articolul 101 TFUE, Tribunalul ar fi trebuit să țină cont de faptul că, în conformitate cu Comunicarea privind cooperarea, sistemul de competențe paralele întemeiat pe Regulamentul nr. 1/2003 (1) s-ar opune în orice caz competenței Comisiei. În sfârșit, Tribunalul nu ține cont de faptul că deschiderea ulterioară a procedurii de către Comisie ar reprezenta o încălcare a certitudinii și a legalității în materie de sancțiuni, protejate în calitate de principiu fundamental de drept.

În al doilea rând, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept confirmând decizia Comisiei prin care se stabilește răspunderea solidară a recurentei pe baza cifrei de afaceri a concernului ThyssenKrupp AG. Astfel, hotărârea încalcă articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003, principiul statului de drept care se manifestă sub forma principiului de drept nulla poena sine lege, principiul proporționalității în materie de sancțiuni, principiul in dubio pro reo și principiul legalității răspunderii penale (nulla poena sine culpa). Hotărârea este nelegală întrucât se întemeiază pe prezumția că o filială alcătuiește împreună cu societatea-mamă (și cu alte societăți din cadrul concernului) o colectivitate cu răspundere solidară, sub forma unei unități economice. Pe de altă parte, independent de această critică, hotărârea încalcă principiul legalității răspunderii penale, pentru că recurenta a fost obligată în solidar împreună cu societatea sa mamă la plata unei amenzi. Cu titlu subsidiar, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a confirmat răspunderea în solidar în pofida lipsei unei repartizări a răspunderii în cadrul concernului.

În al treilea rând, recurenta susține că, în hotărâre, Tribunalul și-a încălcat obligația legală de examinare completă întrucât a analizat insuficient caracterul disproporționat al stabilirii cuantumurilor de plecare ale amenzilor, al factorului multiplicator, precum și lipsa aprecierii de către Comisie a cooperării recurentei și a încălcat astfel dreptul fundamental la un proces echitabil și garanția protecției juridice pe care o implică.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/23

Recurs introdus la 30 septembrie 2011 de ThyssenKrupp Elevator AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07, ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia

(Cauza C-505/11 P)

2011/C 347/33

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: ThyssenKrupp Elevator AG (reprezentant: T. Klose, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 13 iulie 2011, pronunțată în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07 (ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia), în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea și în măsura în care privește recurenta;

—	cu titlu subsidiar, reducerea la un cuantum mai rezonabil a amenzii aplicate recurentei conform articolului 2 din decizia Comisiei Europene din 21 februarie 2007, care a făcut obiectul acțiunii;

—	cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentului recurs, recurenta invocă în total șase motive privind necompetența Comisiei, încălcarea normelor fundamentale de procedură, încălcarea Tratatului CE, respectiv a Tratatului FUE și a normelor juridice care trebuie aplicate pentru punerea în aplicare a acestor tratate, precum și abuzul de putere și încălcarea drepturilor fundamentale.

În primul rând, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât ar fi confirmat competența Comisiei de a pune în aplicare procedura. În opinia recurentei, Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia Comisiei ca urmare a inaplicabilității articolului 101 TFUE (ex articolul 81 CE), din cauza lipsei de relevanță interstatală a încălcărilor locale imputate. Chiar și în cazul în care ar declara aplicabil articolul 101 TFUE, Tribunalul ar fi trebuit să țină cont de faptul că, în conformitate cu Comunicarea privind cooperarea, sistemul de competențe paralele întemeiat pe Regulamentul nr. 1/2003 (1) s-ar opune în orice caz competenței Comisiei. În sfârșit, Tribunalul nu ține cont de faptul că deschiderea ulterioară a procedurii de către Comisie ar reprezenta o încălcare a certitudinii și a legalității în materie de sancțiuni, protejate în calitate de principiu fundamental de drept.

În al doilea rând, Tribunalul nu ar fi ținut cont de faptul că există o încălcare a principiului ne bis in idem, întrucât Comisia nu a luat în considerare deciziile de clemență în favoarea recurentei emise de autoritățile naționale de concurență înaintea deschiderii procedurii.

În al treilea rând, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a confirmat decizia Comisiei de a considera recurenta răspunzătoare în solidar cu filialele sale. Recurenta consideră că este incontestabil că nu a participat la încălcări. Imputarea comportamentului unui terț pentru motivul prezumției greșite a răspunderii unității economice ar fi contrară principiului general de drept penal al răspunderii personale, principiului in dubio pro reo și dreptului la un proces echitabil.

În al patrulea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât confirmarea răspunderii în solidar a recurentei ar încălca principiul răspunderii personale. Cu titlu subsidiar, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât ar fi confirmat decizia Comisiei, deși recurenta nu deține suficiente cote de capital în raporturile interne pentru a fi prezumată răspunzătoare și că, în această privință, hotărârea ar fi nemotivată.

În al cincilea rând, recurenta susține că, în hotărârea sa, Tribunalul ar fi încălcat ampla obligație de control care îi revine potrivit legii, întrucât acesta ar fi controlat insuficient caracterul disproporționat al stabilirii cuantumului de bază, al multiplicatorului de descurajare și al aplicării de amenzi multiple pentru încălcări paralele, precum și lipsa aprecierii de către Comisie a cooperării recurentei, încălcând astfel dreptul fundamental la un proces echitabil și garanția protecției juridice aferente acestui drept. În orice caz, hotărârea ar fi nemotivată, în măsura în care ar confirma aplicarea de amenzi multiple, care se îndepărtează de la practica decizională a Comisiei.

În al șaselea rând, în ceea ce privește stabilirea cuantumului de bază pentru încălcarea referitoare la Germania se invocă încălcarea principiului proporționalității și a principiului egalității de tratament, întrucât în stabilirea acestei sume s-a inclus cifra de afaceri rezultată din produse care nu fac obiectul încălcării, deși acestei stabiliri i s-ar opune motive imperative. În această privință, în raport cu Schindler, Tribunalul ar fi realizat o motivare diferențiată în mod întemeiat, însă, în mod nelegal, în raport cu recurenta nu a efectuat o astfel de distincție.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/24

Recurs introdus la 30 septembrie 2011 de ThyssenKrupp AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 13 iulie 2011 în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07, ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia

(Cauza C-506/11 P)

2011/C 347/34

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: ThyssenKrupp AG (reprezentanți: M. Klusmann și S. Thomas, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

—

Anularea în tot a Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 13 iulie 2011, pronunțată în cauzele conexate T-144/07, T-147/07, T-148/07, T-149/07, T-150/07 și T-154/07 (ThyssenKrupp Liften Ascenseurs și alții/Comisia), în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea și în măsura în care privește recurenta;

—	cu titlu subsidiar, reducerea la un cuantum mai rezonabil a amenzii aplicate recurentei conform articolului 2 din decizia Comisiei Europene din 21 februarie 2007, care a făcut obiectul acțiunii;

—	cu titlu mai subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentului recurs, recurenta invocă în total șapte motive privind necompetența Comisiei, încălcarea normelor fundamentale de procedură, încălcarea Tratatului CE, respectiv a Tratatului FUE și a normelor juridice care trebuie aplicate pentru punerea în aplicare a acestor tratate, precum și abuzul de putere și încălcarea drepturilor fundamentale.

În primul rând, recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât ar fi confirmat competența Comisiei de a pune în aplicare procedura. În opinia recurentei, Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia Comisiei ca urmare a inaplicabilității articolului 101 TFUE (ex-articolul 81 CE), din cauza lipsei de relevanță interstatală a încălcărilor locale imputate. Chiar și în cazul în care ar declara aplicabil articolul 101 TFUE, Tribunalul ar fi trebuit să țină cont de faptul că, în conformitate cu Comunicarea privind cooperarea, sistemul de competențe paralele întemeiat pe Regulamentul nr. 1/2003 (1) s-ar opune în orice caz competenței Comisiei. În sfârșit, Tribunalul nu ține cont de faptul că deschiderea ulterioară a procedurii de către Comisie ar reprezenta o încălcare a certitudinii și a legalității în materie de sancțiuni, protejate în calitate de principiu fundamental de drept.

În al șaptelea rând, se invocă stabilirea incorectă a cuantumului de bază și în ceea ce privește amenda corespunzătoare pieței olandeze, al cărei volum de piață a fost luat în considerare în totalitate, în pofida faptului că a fost puțin afectată de înțelegere.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Työtuomioistuin (Finlanda) la 3 octombrie 2011 — Terveys- ja sosiaalialan neuvottelujärjestö TSN ry/Terveyspalvelualan Liitto ry, Mehiläinen Oy

(Cauza C-512/11)

2011/C 347/35

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Työtuomioistuin

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Terveys- ja sosiaalialan neuvottelujärjestö TSN ry

Pârâte: Terveyspalvelualan Liitto ry, Mehiläinen Oy

Întrebarea preliminară

Directiva 2006/54/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și Directiva 92/85/CEE (2) din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează se opun dispozițiilor unui contract colectiv de muncă național sau interpretării acestor dispoziții, conform cărora indemnizația pentru concediul de maternitate prevăzută de contractul colectiv de muncă nu i se plătește unei lucrătoare care intră dintr-un concediu fără plată pentru creșterea copilului în concediu de maternitate?

(1) JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262.

(2) JO L 348, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Työtuomioistuin (Finlanda) la 3 octombrie 2011 — Ylemmät Toimihenkilöt YTN ry/Teknologiateollisuus ry, Nokia Siemens Networks Oy

(Cauza C-513/11)

2011/C 347/36

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Työtuomioistuin

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ylemmät Toimihenkilöt YTN ry

Pârâte: Teknologiateollisuus ry și Nokia Siemens Networks Oy

Întrebarea preliminară

Directiva 2006/54/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și Directiva 92/85/CEE (2) din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează se opun interpretării unui contract colectiv de muncă național, conform căreia indemnizația pentru concediul de maternitate prevăzută de contractul colectiv de muncă nu i se plătește unei lucrătoare care intră dintr-un concediu fără plată pentru creșterea copilului în concediu de maternitate?

(1) JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262.

(2) JO L 348, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/26

Hotărârea Tribunalului din 12 octombrie 2011 — Agroexpansión/Comisia

(Cauza T-38/05) (1)

(Concurență - Înțelegeri - Piața spaniolă a achiziției și a primei procesări a tutunului brut - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE - Stabilirea prețurilor și împărțirea pieței - Amenzi - Imputabilitatea comportamentului ilicit - Limita maximă de 10 % din cifra de afaceri - Efect descurajator - Egalitate de tratament - Circumstanțe atenuante - Cooperare)

2011/C 347/37

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Agroexpansión, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Folguera Crespo și P. Vidal Martínez, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, É. Gippini Fournier și J. Bourke, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2004) 4030 final a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) (CE) (cazul COMP/C.38.238/B.2 — Tutun brut — Spania) și o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantei în această decizie.

Dispozitivul

1.	Stabilește la 2 430 000 de euro cuantumul amenzii aplicate Agroexpansión, SA la articolul 3 din Decizia C(2004) 4030 final a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) (CE) (cazul COMP/C.38.238/B.2 — Tutun brut — Spania).

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Agroexpansión suportă nouă zecimi din propriile cheltuieli de judecată și nouă zecimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, iar aceasta din urmă suportă o zecime din propriile cheltuieli de judecată și o zecime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.

(1) JO C 82, 2.4.2005.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/26

Hotărârea Tribunalului din 12 octombrie 2011 — Alliance One International/Comisia

(Cauza T-41/05) (1)

2011/C 347/38

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Alliance One International, Inc., fostă Dimon Inc. (Danville, Virginia, Statele Unite) (reprezentată: inițial de L. Bergkamp, H. Cogels, J. Dhont, M. Marañon Hermoso și A. Emch, ulterior de M. Odriozola Alén, J. Folguera Crespo, P. Vidal Martínez, M. Barrantes Diaz și A. João Vide, avocați,)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentată inițial de É. Gippini Fournier și F. Amato, ulterior de É. Gippini Fournier, N. Khan și J. Bourke, agenți,)

Obiectul

Cerere de anulare în parte a Deciziei C(2004) 4030 final a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) (CE) (cazul COMP/C.38.238/B.2 — Tutun brut — Spania) și, în subsidiar, o cerere de reducere a amenzii aplicate reclamantei prin această decizie,

Dispozitivul

Stabilește la 2 187 000 de euro partea din cuantumul amenzii aplicate Agroexpansión, SA la articolul 3 din Decizia C(2004) 4030 final a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) (CE) (cazul COMP/C.38.238/B.2 — Tutun brut — Spania) la plata căreia Alliance One International, Inc. este obligată în solidar cu Agroexpansión.

2.	Respinge în rest acțiunea.

Alliance One International suportă nouă zecimi din propriile cheltuieli de judecată și nouă zecimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, iar aceasta din urmă suportă o zecime din propriile cheltuieli de judecată și o zecime din cheltuielile de judecată efectuate de Alliance One International.

(1) JO C 93, 16.4.2005.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/27

Hotărârea Tribunalului din 19 octombrie 2011 — Franța/Comisia

(Cauza T-139/06) (1)

(Neexecutarea unei hotărâri a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor de către un stat membru - Penalitate cu titlu cominatoriu - Adoptarea de către statul membru a anumitor măsuri - Cerere de plată - Competența Comisiei - Competența Tribunalului)

2011/C 347/39

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: inițial E. Belliard, G. de Bergues și S. Gasri, ulterior E. Belliard, G. de Bergues și B. Cabouat, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. van Rijn, K. Banks și F. Clotuche-Duvieusart, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: S. Behzadi-Spencer, T. Harris și C. Murrell, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2006) 659 final a Comisiei din 1 martie 2006 privind cererea de plată a penalităților cu titlu cominatoriu datorate în temeiul Hotărârii Curții din 12 iulie 2005, Comisia/Franța, (C-304/02, Rec., p. I-6263)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3.	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 165, 15.7.2006.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/27

Hotărârea Tribunalului din 12 octombrie 2011 — Dimos Peramatos/Comisia

(Cauza T-312/07) (1)

(Contribuție financiară acordată în favoarea unui proiect în domeniul mediului - LIFE - Decizie de recuperare parțială a sumelor plătite - Determinarea obligațiilor asumate de beneficiar în cadrul proiectului finanțat - Încredere legitimă - Obligație de motivare)

2011/C 347/40

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Dimos Peramatos (Perama, Grecia) (reprezentanți: G. Gerapetritis și P. Petropoulos, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Condou-Durande și A.-M. Rouchaud-Joët, agenți, asistați de A. Somou, avocat)

Obiectul

Acțiune prin care se solicită anularea sau, în subsidiar, reformarea Deciziei E(2005) 5361 a Comisiei din 7 decembrie 2005 privind nota de debit nr. 3240504536 adresată Dimos Peramatos (Primăria Perama) în vederea recuperării contribuției financiare plătite de Comisie în cadrul subvenției acordate Dimos Peramatos prin Decizia C(97)/1997/final/29 a Comisiei din 17 iulie 1997.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Dimos Peramatos suportă propriile chletuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană, inclusiv cele aferente procedurilor privind măsurile provizorii.

(1) JO C 283, 24.11.2007.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/27

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2011 — SLV Elektronik/OAPI — Jiménez Muñoz (LINE)

(Cauza T-449/08) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative LINE - Mărci naționale verbale și figurative anterioare Line - Refuz parțial de înregistrare - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 347/41

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: SLV Elektronik GmbH (Übach-Palenberg, Germania) (reprezentant: C. König, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: R. Manea, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Angel Jiménez Muñoz (Gelida, Spania))

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 18 iulie 2008 (cauza R 759/2007-4), privind o procedură de opoziție între Angel Jiménez Muñoz și SLV Elektronik GmbH

Dispozitivul

Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)(OAPI) din 18 iulie 2008 (cauza R 759/2007-4) în ceea ce privește produsele „lămpi alimentate de la rețea, aparate și instalații de iluminat, aparate de iluminat pentru decoruri de scenă; lămpi electrice; părți detașabile ale produselor menționate” din clasa 11.

2.	Obligă OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 327, 20.12.2008.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/28

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2011 — Gutknecht/Comisia

(Cauza T-561/08) (1)

(Răspundere extracontractuală - Sănătate animală - Produse biocide - Identificare a substanțelor active existente pe piață - Adoptare de regulamente de către Comisie în temeiul Directivei 98/8/CE - Legătură de cauzalitate)

2011/C 347/42

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Jürgen Gutknecht (Kirchheimbolanden, Germania) (reprezentanți: K. Van Maldegem și C. Mereu, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Oliver și G. Wilms, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului suferit, în principal, ca urmare a adoptării, pretins nelegale, de către Comisie a unei serii de regulamente în temeiul Directivei 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biocide (JO L 123, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 24, p. 67) sau, în subsidiar, ca urmare a pretinsei omisiuni a Comisiei de a adopta măsurile necesare pentru a asigura respectarea dreptului la protecția informațiilor furnizate în aplicarea directivei sus-menționate

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Îl obligă pe domnul Jürgen Gutknecht să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

(1) JO C 55, 7.3.2009.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/28

Hotărârea Tribunalului din 13 octombrie 2011 — NEC Display Solutions Europe/OAPI — Nokia (NaViKey)

(Cauza T-393/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare NaViKey - Marca verbală comunitară anterioară NAVI - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Încălcarea obligației de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009)

2011/C 347/43

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: NEC Display Solutions Europe GmbH (München, Germania) (reprezentant: P. Munzinger, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Hanne, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Nokia Corp. (Espoo, Finlanda) (reprezentant: J. Tanhuanpää, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 iunie 2009 (cauza R 1143/2008-2) privind o procedură de opoziție între Nokia Corp. și NEC Display Solutions Europe GmbH

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă NEC Display Solutions Europe GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 297, 5.12.2009.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/28

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2011 — Purvis/Parlamentul

(Cauza T-439/09) (1)

(Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European - Sistemul de pensie suplimentară - Refuzul de a acorda o parte din pensia suplimentară facultativă sub forma unei sume forfetare - Excepție de nelegalitate - Drepturi dobândite - Încredere legitimă - Proporționalitate)

2011/C 347/44

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: John Robert Purvis (Saint-Andrews, Regatul Unit) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial H. Krück, A. Pospíšilová Padowska și G. Corstens, ulterior N. Lorenz, A. Pospíšilová Padowska și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Parlamentului European din 7 august 2009 prin care se refuză reclamantului acordarea unei părți din pensia sa suplimentară facultativă sub forma unei sume forfetare.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Îl obligă pe domnul John Robert Purvis la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 11, 16.1.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/29

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2011 — Reisenthel/OAPI — Dynamic Promotion (Cageots și paniers)

(Cauza T-53/10) (1)

(Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Respingerea cererii de declarare a nulității de către divizia de anulare - Notificare prin fax a deciziei diviziei de anulare - Cale de atac în fața camerei de recurs - Memoriu în care se expun motivele căii de atac - Termen de depunere - Admisibilitatea căii de atac - Articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 - Rectificarea unei decizii - Articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 - Principiul general de drept care permite retragerea unei decizii nelegale)

2011/C 347/45

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Peter Reisenthel (Gilching, Germania) (reprezentant: E.A. Busse, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: inițial S. Schäffner, ulterior R. Manea și G. Schneider, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Dynamic Promotion Co. Ltd (Bangkok, Thailanda)

Obiectul

Acțiune formulată, pe de o parte, împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 6 noiembrie 2009, astfel cum a fost rectificată prin Decizia din 10 decembrie 2009 (cauza R 621/2009-3), și, pe de altă parte, împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 22 martie 2010 (cauza R 621/2009-3), privind o procedură de declarare a nulității între domnul Peter Reisenthel și Dynamic Promotion Co. Ltd

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 22 martie 2010 (cauza R 621/2009-3) în măsura în care privește cererea de rectificare formulată de domnul Peter Reisenthel la 23 decembrie 2009.

2.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 100, 17.4.2010

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/29

Hotărârea Tribunalului din 11 octombrie 2011 — Chestnut Medical Technologies/OAPI (PIPELINE)

(Cauza T-87/10) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale PIPELINE - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 - Obligația de motivare - Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009)

2011/C 347/46

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Chestnut Medical Technologies, Inc. (Menlo Park, California, Statele Unite) (reprezentanți: H. P. Kunz-Hallstein și R. Kunz-Hallstein, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 10 decembrie 2009 (cauza R 968/2009-2) privind o cerere de înregistrare a mărcii verbale PIPELINE ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Chestnut Medical Technologies, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 100, 17.4.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/30

Hotărârea Tribunalului din 12 octombrie 2011 — Association belge des consommateurs test-achats/Comisia

(Cauza T-224/10) (1)

(Concurență - Concentrări - Piața belgiană a energiei - Decizie prin care o concentrare este declarată compatibilă cu piața comună - Angajamente în cursul primei faze a examinării - Decizie prin care se refuză trimiterea parțială a examinării unei concentrări autorităților naționale - Acțiune în anulare - Asociație de consumatori - Interesul de a exercita acțiunea - Neinițierea procedurii de control aprofundat - Drepturi procedurale - Inadmisibilitate)

2011/C 347/48

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Association belge des consommateurs test-achats ASBL (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: A. Fratini și F. Filpo, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Kahn, A. Antoniadis și R. Sauer, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Électricité de France (EDF) (Paris, Franța) (reprezentanți: inițial C. Lazarus, A. Amsellem și A. Fontanille, ulterior C. Lazarus și A. Creus Carreras, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziilor C(2009) 9059 și C(2009) 8954 ale Comisiei din 12 noiembrie 2009, prima — de declarare a compatibilității cu piața comună a unei concentrări (Cazul COMP/M.5549 — EDF/Segebel) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, iar a doua — de respingere a cererii autorităților belgiene competente de trimitere parțială a cazului menționat, în conformitate cu articolul 9 din acest regulament

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	Association belge des consommateurs test achats ASBL suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3.	Électricité de France (EDF) suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 209, 31.7.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/30

Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2011 — dm-drogerie markt/OAPI — Semtee (caldea)

(Cauza T-304/10) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative «caldea» - Marcă internațională verbală anterioară «BALEA» - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Lipsa de similitudine între semne - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2011/C 347/49

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: dm-drogerie markt GmbH & Co. KG (Karlsruhe, Germania) (reprezentanți: O. Bludovsky și P. Hiller, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Geroulakos, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Semtee (Escaldes Engornay, Andorra) (reprezentant: É. Guissart, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 29 aprilie 2010 (cauza R 899/2009-1) privind o procedură de opoziție între dm-drogerie markt GmbH & Co. KG și Semtee.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	dm-drogerie markt GmbH & Co. KG suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

3.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în legătură cu intervenția Semtee.

(1) JO C 260, 25.9.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/31

Ordonanța Tribunalului din 6 octombrie 2011 — Secure Computing/OAPI — Investrónica (SECUREOS)

(Cauza T-277/07) (1)

(Marcă comunitară - Opoziție - Retragerea opoziției - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 347/50

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Secure Computing Corp. (Reseville, Minnesota, Statele Unite) (reprezentanți: H. Kunz-Hallstein și R. Kunz-Hallstein, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Investrónica, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: inițial E. López Leiva, ulterior J. L. Zurdo Rivas, ulterior J. L. Zurdo Rivas și E. López Camba, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 25 aprilie 2007 (cauza R 1063/2006-1) privind o procedură de opoziție între Investrónica, SA și Secure Computing Corp.

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă reclamanta și intervenienta să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și fiecare câte jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de pârât.

(1) JO C 235, 6.10.2007.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/31

Ordonanța Tribunalului din 30 iunie 2011 — Hess Group/OAPI — Coloma Navarro (COLOMÉ)

(Cauza T-341/08) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de declarare a nulității - Acord și retragere a cererii de declarare a nulității - Nepronuțare asupra fondului)

2011/C 347/51

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Hess Group AG (Berna, Elveția) (reprezentanți: E. Armijo Chávarri și A. Castán Pérez-Gómez, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: O. Mondéjar Ortuño, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenient în fața Tribunalului: José Félix Coloma Navarro (Alvarado, Spania) (reprezentant: A. Fernández Lerroux, avocat)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei Întâi de recurs a OAPI din 21 mai 2008 (cauza R 1030/2007-1), privind o procedură de declarare a nulității între M. José Félix Coloma Navarro și Hess Group AG.

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului acțiunii.

2.	Reclamanta și intervenientul sunt obligați la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și, fiecare, a unei jumătăți din cheltuielile de judecată efectuate de pârât.

(1) JO C 272, 25.10.2008.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/31

Ordonanța Tribunalului din 28 septembrie 2011 — UCAPT/Consiliul

(Cauza T-96/09) (1)

(Acțiune în anulare - Politica agricolă comună - Sisteme de ajutor pentru agricultori - Ajutor pentru producția de tutun - Regulamentul (CE) nr. 73/2009 - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate)

2011/C 347/52

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Union des coopératives agricoles des producteurs de tabac de France UCAPT (Paris, Franța) (reprezentanți: B. Peignot și D. F. Garreau, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Moore și P. Mahnič Bruni, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Banks și G. von Rintelen, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	Union des coopératives agricoles des producteurs de tabac de France suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene, inclusiv cheltuielile de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii.

3.	Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 90, 18.4.2009.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/32

Ordonanța Tribunalului din 3 octombrie 2011 — Meridiana și Meridiana fly/Comisia

(Cauza T-128/09) (1)

(Ajutoare de stat - Acțiune în anulare - Inacțiunea reclamanților - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 347/53

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Meridiana SpA (Olbia, Italia) și Meridiana fly SpA, fostă Eurofly SpA (Milano, Italia) (reprezentanți: N. Green, QC, K. Bacon, barrister, C. Osti și A. Prastaro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, D. Grespan și E. Righini, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri și P. Gentili, avvocati dello Stato) și Alitalia — Compagnia Aerea Italiana SpA (Fiumicino, Italia) (reprezentanți: G. M. Roberti, G. Bellitti și I. Perego, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2008) 6745 final a Comisiei din 12 noiembrie 2008 (ajutor de stat N 510/2008 — Italia — Vânzarea activelor Alitalia)

Dispozitivul

1.	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Meridiana SpA și Meridiana fly SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană și de Alitalia — Compagnia Aerea Italiana SpA.

3.	Republica Italiană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 141, 20.6.2009.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/32

Ordonanța Tribunalului din 11 octombrie 2011 — DBV/Comisia

(Cauza T-297/10) (1)

(Acțiune în anulare - Dumping - Importuri de anumite roți din aluminiu originare din China - Dreptul la apărare - Calculul valorii normale - Proporționalitate - Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit lipsită de orice temei juridic)

2011/C 347/54

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: DBV Deutscher Brennstoffvertrieb Würzburg GmbH (Würzburg, Germania) (reprezentanți: C. Rudolph și A. Günther, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: H. van Vliet și T. Maxian Rusche, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (UE) nr. 404/2010 al Comisiei din 10 mai 2010 al Comisiei din 10 mai 2010 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite roți din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO L 117, p. 64).

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă DBV Deutscher Brennstoffvertrieb Würzburg GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 246, 11.9.2010.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/32

Ordonanța Tribunalului din 12 octombrie 2011 — GS/Parlamentul și Consiliul

(Cauza T-149/11) (1)

(Acțiune în anulare - Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 - Posibilitatea statelor membre de a refuza rambursarea monedelor euro improprii circulației - Lipsa afectării directe - Inadmisibilitate)

2011/C 347/55

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: GS Gesellschaft für Umwelt- und Energie-Serviceleistungen mbH (Eigeltingen, Germania) (reprezentant: J. Schmidt, avocat)

Pârâți: Parlamentul European (reprezentanți: U. Rësslein și A. Neergaard, agenți) și Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. Monteiro și M. Simm, agenți)

Obiectul

Anularea articolului 8 alineatul (2) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1210/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind autentificarea monedelor euro și procesarea monedelor euro improprii circulației (JO L 339, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	GS Gesellschaft für Umwelt- und Energie-Serviceleistungen mbH suportă propriile cheltuileli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.

3.	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulată de Regatul Spaniei.

(1) JO C 145, 14.5.2011.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/33

Ordonanța Tribunalului din 28 septembrie 2011 — Complex/OAPI — Kajometal (KX)

(Cauza T-206/11) (1)

(Marcă comunitară - Refuzul înregistrării - Retragerea cereriide înregistrare - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 347/56

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Complex S.A. (Łódź, Polonia) (reprezentant: R. Rumpel, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Walicka, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului: Kajometal s.r.o. (Dolný Kubín, Slovacia)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 21 ianuarie 2011 (cauza R 864/2010-2) referitoare la o procedură de opoziție între Complex S.A. și Kajometal s.r.o.

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 194, 2.7.2011.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/33

Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 septembrie 2011 — Hüttenwerke Krupp Mannesmann și alții/Comisia

(Cauza T-379/11 R)

(Măsuri provizorii - Mediu - Alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră conform Directivei 2003/87/CE - Stabilirea criteriilor de referință pentru produsele în cauză prin decizia Comisiei - Cerere de măsuri provizorii - Admisibilitate - Urgență)

2011/C 347/59

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Hüttenwerke Krupp Mannesmann GmbH (Duisburg, Germania), Rogesa — Roheisengesellschaft Saar mbH (Dillingen, Germania), Salzgitter Flachstahl GmbH (Salzgitter, Germania); ThyssenKrupp Steel Europe AG (Duisburg) și voestalpine Stahl GmbH (Linz, Austria) (reprezentanți: S. Altenschmidt și C. Dittrich, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms, K. Mifsud-Bonnici și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 130, p. 1).

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/34

Ordonanța președintelui Tribunalului din 15 septembrie 2011 — Eurofer/Comisia

(Cauza T-381/11 R)

2011/C 347/60

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Europäischer Wirtschaftsverband der Eisen- und Stahlindustrie (Eurofer) ASBL (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: S. Altenschmidt și C. Dittrich, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms, K. Mifsud-Bonnici și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei 2011/278/EU a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 130, p. 1)

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/34

Ordonanța judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 28 septembrie 2011 — Safa Nicu Sepahan/Consiliul

(Cauza T-384/11 R)

(Măsuri provizorii - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară - Înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței)

2011/C 347/61

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Safa Nicu Sepahan Co. (Isfahan, Iran) (reprezentant: A. Bahrami, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: inițial A. Vitro și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, ulterior R. Liudvinaviciute-Cordeiro și I. Gurov, agenți)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii, printre care suspendarea executării rubricii 19 din tabelul B al anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 136, p. 26), în măsura în care lista persoanelor și a entităților ale căror fonduri și resurse economice sunt înghețate vizează o entitate denumită „Safa Nicu”

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/34

Ordonanța președintelui Tribunalului din 30 septembrie 2011 — Elti/Delegația Uniunii Europene în Muntenegru

(Cauza T-395/11 R)

(Măsuri provizorii - Achiziții publice - Procedură de cerere de ofertă - Respingerea unei oferte - Cerere de suspendare a executării - Nerespectarea cerințelor de formă - Inadmisibilitate)

2011/C 347/62

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Elti d.o.o. (Gornja Radgona, Slovenia) (reprezentant: N. Zidar Klemenčič, avocat)

Pârâtă: Delegația Uniunii Europene în Muntenegru (reprezentanți: inițial N. Bertolini, agent, ulterior J. Stuyck și A.-M. Vandromme, avocați)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării deciziei Delegației Uniunii Europene în Muntenegru din 21 martie 2011 prin care s-a respins oferta prezentată de reclamantă în cadrul procedurii de achiziții publice EuropaAid/129435/C/SUP/ME-NP și care cuprinde informația că acest contract fusese atribuit unui alt ofertant

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de suspendare a executării.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/35

Ordonanța judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii al Tribunalului din 3 octombrie 2011 — Qualitest FZE/Consiliul

(Cauza T-421/11 R)

2011/C 347/63

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Qualitest FZE (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: M. Catrain González, avocat, E. Wright și H. Zhu, barristers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: G. Marhic și R. Liudvinaviciute-Cordeiro, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării, în măsura în care o privesc pe reclamantă, pe de o parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 503/2011 al Consiliului din 23 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 961/2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 136, p. 26) și, pe de altă parte, a Deciziei 2011/299/PESC a Consiliului din 23 mai 2011 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 136, p. 65)

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/35

Ordonanța președintelui Tribunalului din 5 octombrie 2011 — Computer Resources International (Luxemburg)/Comisia

(Cauza T-422/11 R)

(Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice - Procedură de cerere de ofertă - Respingerea unei oferte - Cerere de suspendare a executării - Pierderea unei șanse - Lipsa unui prejudiciu grav și nereparabil - Lipsa urgenței)

2011/C 347/64

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Computer Resources International (Luxemburg) SA (Dommeldange, Luxemburg) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Delaude și D. Calciu, agenți, asistați de E. Petritsi, avocat)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării deciziei Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene din 22 iulie 2011 prin care, pe de o parte, sunt respinse ofertele reclamantei depuse în cadrul cererii de ofertă nr. AO 10340 privind furnizarea de servicii informatice de dezvoltare și de mentenanță a software-ului, de consiliere și de asistență pentru diferite tipuri de aplicații informatice (JO 2011/S 66-106099) și, pe de altă parte, reclamanta este informată că contractul-cadru de achiziție publică respectiv a fost atribuit altor ofertanți

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/35

Acțiune introdusă la 15 septembrie 2011 — Klein/Comisia

(Cauza T-309/10)

2011/C 347/65

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Christoph Klein (Großgmain, Austria) (reprezentant: D. Schneider-Addae-Mensah, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

constatarea faptului că Uniunea Europeană, reprezentată de Comisie, ca urmare a abținerii sale de a acționa în procedura clauzei de salvagardare în vigoare din 1997 pentru inhalatorul Broncho Air® și pentru effecto®, precum și ca urmare a lipsei inițierii unei proceduri de aplicare a clauzei de salvgardare în temeiul articolului 8 din Directiva 93/42/CEE după adoptarea de către Germania a unei decizii de interzicere a distribuirii effecto®, a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 93/42/CEE și al principiilor generale de drept comunitar și a cauzat astfel în mod direct un prejudiciu reclamantului;

—	repararea prejudiciului ce rămâne să fie determinat al reclamantului, cauzat de Uniunea Europeană reprezentată de Comisie;

—	obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisie, la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul solicită repararea prejudiciului care i-a fost adus prin pretinsa abținere de a acționa a Comisiei în cadrul unei proceduri de aplicare a clauzei de salvgardare în temeiul articolului 8 din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (1). Reclamantul ar fi dezvoltat un dispozitiv care facilitează inhalarea pentru astmatici și persoanele care suferă de bronho-pneumopatie cronică obstructivă (BPCO) care potrivit autorităților germane nu ar satisface cerințele de bază ale Directivei 93/42/CEE pentru că reclamantul, în special, ar fi omis să prezinte suficiente date clinice privind inocuitatea inhalatorului. Reclamantul susține că procedura de aplicare a clauzei de salvgardare în temeiul articolului 8 din Directiva 93/42/CEE lansată în 1997 de Comisie pentru clarificarea problemei după prima interzicere a inhalatorului nu s-ar fi încheiat. După a doua interzicere în 2005, Comisia, invocând faptul că ar fi vorba de un caz de aplicare a articolului 18 al Directivei 93/42/CEE nu a inițiat o nouă procedură de aplicare a clauzei de salvgardare.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

Primul motiv: abținerea de a acționa a Comisiei în lipsa încheierii procedurii clauzei de salvgardare inițiată în 1997 în privința Broncho Air®, precum și nerespectarea procedurii clauzei de salvgardare după ce a fost interzis effecto® în 2005.

Din cauza situației juridice confuze în lipsa unei deciziei a Comisiei, reclamantul și societatea atmed AG, al cărei director este reclamantul, au trebuit să efectueze investiții superflue pentru cheltuielile de procedură și pentru cheltuielile privind brevetele.

Al doilea motiv: lipsa încheierii pozitive a procedurii de aplicare a clauzei de salvgardare printr-o decizie a Comisiei care ar fi calificat decizia de interzicere adoptată de autoritățile germane drept nejustificată.

Inhalatorul Broncho Air® și effecto® ar fi lipsite de periculozitate, sarcina probei în ceea ce privește periculozitatea produsului revenind statului membru ținând seama de prezumția de conformitate a produsului medical în cauză care poartă sigla CE. Utilitatea inhalatorului Broncho Air® și a effecto® ar fi fost în plus demonstrată prin prezentarea unor date clinice suficiente. În lipsa unei decizii pozitive din partea Comisiei, societatea atmed AG și astfel reclamantul ar fi suferit pierderi importante în cifra de afaceri care ar fi condus la faliment precum și la decăderea din drepturile de brevet și din dreptul de comercializare exclusivă.

3.	Al treilea motiv: insuficienta informare a reclamantului în ceea ce privește documentele pretins necesare și care trebuie furnizate de reclamant în măsura în care datele clinice care trebuiau prezentate nu ar fi fost niciodată desemnate cu claritate.

(1) Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244) în versiunea modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembre 2003 (JO L 284, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 213).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/36

Acțiune introdusă la 20 septembrie 2011 — Ruse Industry/Comisia

(Cauza T-489/11)

2011/C 347/66

Limba de procedură: bulgara

Părțile

Reclamantă: Ruse Industry (Ruse, Bulgaria) (reprezentant: A. Angelov, S. Panov, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul

Cerere de modificare a articolelor 2, 3, 4 și 5 din Decizia Comisiei din 13 iulie 2011 privind ajutorul de stat C 12/2010 și N 389/2009 acordat de Bulgaria în favoarea Ruse Industry.

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Constatarea nulității articolelor 2, 3, 4 și 5 din Decizia Comisiei din 13 iulie 2011 privind ajutorul de stat C 12/2010 și N 389/2009 acordat de Bulgaria în favoarea Ruse Industry;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE

—

Ceea ce Comisia consideră a fi o incapacitate a statului de a lua măsuri pentru recuperarea sumelor datorate nu constituie un ajutor de stat nou în sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999 a Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (1) și nici modificarea unui ajutor de stat existent. Astfel, reclamanta consideră că nu a avut loc o majorare a datoriei globale a statului, și chiar dacă aceasta ar fi fost situația, acest lucru nu ar putea să justifice calificarea faptului litigios drept ajutor de stat nou.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 263 al doilea paragraf a treia teză TFUE

—	Fără a face trimitere la vreun element de probă și fără nicio motivare, Comisia a decis în mod eronat că faptul că statul nu a cerut plata sumelor datorate constituia un avantaj pentru întreprindere care ar denatura concurența și care în acest sens era incompatibil cu piața internă.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor de procedură

—	Concluziile Deciziei Comisiei nu sunt motivate.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 14 din Regulamentul nr. 659/1999.

—	Decizia în litigiu nu precizează cuantumul care trebuie recuperat de la reclamantă, și nici dobânzile pe baza unei rate adecvate stabilite de Comisie.

(1) JO L 83, p. 1, Ediție specială 08/vol. 1, p. 41.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/37

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2011 — Streng/OAPI — Gismondi (PARAMETRICA)

(Cauza T-495/11)

2011/C 347/67

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Michael Streng (Erding, Germania) (reprezentant: A. Pappert, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Fulvio Gismondi (Roma, Italia)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 19 iulie 2011 în cauza R 1348/2010-4 și retrimiterea cauzei la Camera a patra de recurs; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca verbală „PARAMETRICA” pentru servicii din clasele 36 și 42 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 6048433

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamantul

Marca sau semnul invocat: marca verbală germană „parameta” înregistrată cu nr. 30311096 pentru servicii din clasele 35, 38, 41 și 42

Decizia diviziei de opoziție: admite în totalitate opoziția

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția

Motivele invocate: Încălcarea normei 19 alineatele (2) și (3), coroborată cu norma 98 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei, în măsura în care camera de recurs a considerat în mod eronat că documentele prezentate care conțin coduri WIPO INID nu sunt în limba de procedură și/sau, considerate împreună cu traducerea furnizată în înscrisul din 3 noiembrie 2008, nu constituie o „traducere” în sensul normei 98 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/37

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2011 — Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-498/11)

2011/C 347/68

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și M. Dermitzakis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene de respingere a ofertei depuse de reclamantă în urma invitației de participare la procedura de cerere de ofertă nr. 10369 privind „Modernizarea site-ului Oficiului European de Luptă Antifraudă”, de punerea în aplicare a contractului nr. 10224 lot 1 de prestare de servicii în cadrul unui acord-cadru multiplu, în condiții de concurență, precum și a deciziilor conexe ale Oficiului pentru Publicații, în special cea de a atribui contractul de achiziții publice în cauză ofertantului câștigător, selectat pentru a fi contractant;

—	obligarea Oficiului pentru Publicații să plătească reclamantei daune interese în cuantum de 31 977 de euro;

—	în plus, obligarea Oficiului pentru Publicații să plătească reclamantei daune interese în cuantum de 20 000 de euro pentru pierderea unei șanse și pentru atingerea adusă reputației și credibilității acesteia și

—	obligarea Oficiului pentru Publicații să suporte cheltuielile de judecată de orice natură efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare conform articolului 100 alineatul (2) din Regalamentul financiar;

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe nerespectarea caietului de sarcini și pe aplicarea criteriului de atribuire cu încălcarea articolului 97 din Regulamentul financiar și a articolului 138 din normele de aplicare și

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere, pe prezentarea, de către comitetul de evaluare, a unor comentarii vagi și fără temei, pe modificarea criteriilor de atribuire incluse în cererea inițială de ofertă și pe necomunicarea în timp util către ofertanți a criteriilor introduse ulterior.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/38

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2011 — Al-Aqsa/Consiliul

(Cauza T-503/11)

2011/C 347/69

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Stichting Al-Aqsa (Heerlen, Țările de Jos) (reprezentant: A. van Eik, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	constatarea nulității Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011 al Consiliului, în măsura în care este aplicabil reclamantei;

—	constatarea faptului că Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 nu este aplicabil reclamantei;

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă 10 motive.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că Regulamentul de punere în aplicare nr. 687/2011 (1) încalcă, în măsura în care privește reclamanta, buna administrare a justiției și economia procedurii, din cauza recursurilor aflate încă pe rolul Curții împotriva Hotărârii Tribunalului din 9 septembrie 2010 și a deciziei ministrului afacerilor externe olandez din 18 aprilie 2011 privind aplicarea Sanctieregeling Terrorisme 2007-II (ordin al ministrului privind sancțiuni în materie de terorism) în cazul reclamantei.

2.	Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că reclamanta nu se încadrează în domeniul de aplicare al Poziției comune (2).

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că lipsește o decizie a unei autorități competente potrivit articolului 1 alineatul (4) din Poziția comună. Nici decizia judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 3 iunie 2003, nici decizia din 18 aprilie 2011, potrivit căreia Sanctieregeling Terrorisme 2007-II era aplicabil reclamantei, nu ar putea fi calificate drept decizie a unei autorități competente.

4.	Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că nu există, în opinia reclamantei, nicio dovadă că reclamanta avea cunoștință de faptele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) litera (k) din Poziția comună.

Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că nu se poate considera că reclamanta facilitează (încă) acte de terorism, întrucât acest lucru nu rezultă nici din decizia judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 3 iunie 2003, nici din decizia ministrului afacerilor externe olandez din 18 aprilie 2011 privind aplicarea Sanctieregeling Terrorisme 2007 II în cazul reclamantei.

6.	Al șaselea motiv se întemeiază pe o încălcare a normelor fundamentale de procedură și pe o depășire a puterii de apreciere. În opinia reclamantei, în mod neîntemeiat Consiliul nu a reexaminat și nu și-a îndeplinit sarcina probei care îi revine în cazul adoptării unei decizii de reincludere.

7.	Al șaptelea motiv se întemeiază pe o încălcare a principiului proporționalității.

Al optulea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și pe încălcarea articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, din cauză că prin regulamentul de punere în aplicare se aduce atingere în mod disproporționat dreptului de a se bucura nestânjenit de proprietatea sa.

9.	Al nouălea motiv se întemeiază pe o încălcare a articolului 296 TFUE.

10.	Al zecelea motiv se întemeiază pe (încălcarea) dreptului la o cale de atac efectivă și a principiului dreptului la apărare, întrucât Consiliul nu a furnizat într-un mod adecvat informații specifice și concrete privind motivele pentru care menținerea pe listă este necesară.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentelor de punere în aplicare (UE) nr. 610/2010 și (UE) nr. 83/2011 (JO L 188, p. 2).

(2) Poziția comună a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului (JO L 344, p. 93, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 179).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/39

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2011 — LTTE/Consiliul

(Cauza T-508/11)

2011/C 347/70

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Liberation Tigers of Tamil Eelam (LTTE) (Herning, Danemarca) (reprezentant: V. Koppe, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

—	Anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011 al Consiliului din 18 iulie 2011 (1) în măsura în care privește LTTE și constatarea faptului că Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 (2) al Consiliului nu îi este aplicabil;

—	cu titlu subsidiar, aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive decât menținerea pe lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2580/2001;

—	plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă șapte motive.

Primul motiv întemeiat pe

—	nulitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011, în măsura în care privește LTTE, și/sau inaplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului întrucât nu ia în considerare dreptul în materia conflictelor armate;

Al doilea motiv întemeiat pe

—	nulitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011, în măsura în care privește LTTE, deoarece reclamanta nu poate fi calificată drept organizație teroristă în sensul definiției cuprinse la articolul 1 alineatul (3) din Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului;

Al treilea motiv întemeiat pe

—	nulitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011, în măsura în care privește LTTE, deoarece nu a fost adoptată nicio decizie de către o autoritate competentă, astfel cum impune articolul 1 alineatul (4) din Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului;

Al patrulea motiv întemeiat pe

—	nulitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011, în măsura în care privește LTTE, deoarece Consiliul nu a efectuat nicio revizuire astfel cum impune articolul 1 alineatul (6) din Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului;

Al cincilea motiv întemeiat pe

—	nulitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011, în măsura în care privește LTTE, dat fiind că decizia nu respectă cerințele de proporționalitate și subsidiaritate;

Al șaselea motiv întemeiat pe

—	nulitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011, în măsura în care privește LTTE, deoarece decizia nu respectă obligația de motivare astfel cum impune articolul 296 TFUE;

Al șaptelea motiv întemeiat pe

—	nulitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 687/2011, în măsura în care privește LTTE, întrucât încalcă dreptul reclamantei la o protecție judiciară efectivă.

(2) Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344 p. 70, Ediție specială, 18/vol. 1, p. 169)

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/40

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2011 — Ryanair/Comisia

(Cauza T-512/11)

2011/C 347/71

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ryanair Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: E. Vahida și I. Metaxas-Maragkidis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea în parte, conform articolelor 263 TFUE și 264 TFUE, a Deciziei Comisiei Europene din 13 iulie 2011, Ajutorul de stat SA.29064 (2011/C ex 2011/NN)) — Irlanda — Transport aerian — Scutiri de la taxa pe transportul aerian de pasageri, în măsura în care consideră că scutirea de la taxa pe transportul aerian acordată pentru traficul de transfer sau de tranzit nu constituie ajutor de stat;

—	obligarea pârâtei să suporte propriile cheltuieli de judecată și cele efectuate de reclamantă și

—	luarea acțiunilor suplimentare pe care Tribunalul le va considera corespunzătoare.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o eroare de drept pe care le-a săvârșit reclamanta considerând că scutirea de la taxa pe transportul aerian a traficului de transfer sau de tranzit nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a articolului 108 alineatul (2) TFUE și a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului (1), în măsura în care a omis să inițieze procedura prevăzută la aceste dispoziții în legătură cu ajutorul la care se referă prima parte a deciziei atacate, în pofida existenței, cel puțin, a unor îndoieli serioase privind compatibilitatea cu piața comună a scutirii de la taxa pe transportul aerian a traficului de transfer sau de tranzit, și a încălcat astfel drepturile procedurale de care beneficiază reclamanta în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a obligației sale de motivare, întrucât a oferit motive eronate, afectate de contradicții și de o generalizare excesivă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/40

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2011 — MasterCard și alții/Comisia

(Cauza T-516/11)

2011/C 347/72

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: MasterCard, Inc. (Wilmington, Statele Unite), MasterCard International, Inc. (Wilmington) și MasterCard Europe (Waterloo, Belgia) (reprezentanți: B. Amory, V. Brophy și S. McInnes, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	constatarea admisibilității cererii;

—

anularea în totalitate a deciziei negative a Comisiei din 12 iulie 2011 bazată pe excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță și la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2011 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 143, Ediție specială 01/vol. 3, p. 76);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de procedură, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 4 alineatul (3) și a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, întrucât

—	Comisia nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

—	elementele pe care s a întemeiat Comisia nu corespund situației de fapt; și

—	există un interes public imperativ în divulgarea documentelor furnizate de EIM Business and Policy Research în cadrul studiului „Costuri și avantaje ale comercianților legate de acceptarea diferitelor modalități de plată” (COMP/2009/D1/020).

Al doilea motiv întemeiat pe săvârșirea unei erori de drept de către Comisie prin încălcarea articolului 4 alineatul (2) prima liniuță și a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, întrucât:

—	Comisia nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

—	elementele pe care s-a întemeiat Comisia nu sunt credibile, și

—	există un interes public imperativ în divulgarea documentelor furnizate de EIM.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/41

Recurs introdus la 29 septembrie 2011 de Sandro Gozi împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate la 20 iulie 2011 în cauza F-116/10, Gozi/Comisia

(Cauza T-519/11 P)

2011/C 347/73

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Sandro Gozi (Roma, Italia) (reprezentanți: G. Passalacqua și G. Calcerano, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Direcției Generale Resurse Umane și Securitate — Direcția D prot. HR. D.2/MB/dh Ares (2010) — Y96 985 din 6 august 2010;

—	recunoașterea și stabilirea dreptului domnului Gozi la rambursarea cheltuielilor efectuate cu avocații și, în consecință, dispunerea plății sumei de 24 480 de euro și obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezentul recurs este formulat împotriva deciziei prin care pârâta a refuzat rambursarea sumei de 24 480 de euro pentru cheltuielile cu avocații efectuate de recurent în cadrul unei proceduri judiciare în Italia.

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că hotărârea care face obiectul prezentului recurs conține erori de drept și este afectată, cu privire la mai multe aspecte, de o motivare în mod vădit contradictorie, în măsura în care nu respectă spiritul și litera articolului 24 din Statutul funcționarilor comunităților europene și este în contradicție cu jurisprudența la care face trimitere și cu constatările de fapt privind procedura în fața Comisiei.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/41

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2011 — Igcar Chemicals/Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

(Cauza T-526/11)

2011/C 347/74

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Igcar Chemicals, SL (Rubí, Spania) (reprezentant: L. Fernández Vaissieres, avocat)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Declararea acțiunii drept întemeiată și admisibilă;

—	anularea în parte a deciziei atacate, în măsura în care aceasta vizează expedierea unei facturi pentru taxe administrative și anularea respectivei facturi;

—	obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune vizează Decizia Agenției Europene pentru Produse Chimice (denumită în continuare „ECHA”) numărul SME (2011) 0572 din 3 august 2011 și anularea în consecință a facturii privind taxele administrative (factura numărul 10028302 din 5 august 2011).

Amintim în această privință că întreprinderea reclamantă înregistrase anterior diverse substanțe pe care avea intenția să le înscrie. Anterior acestei înscrieri, reclamanta a fost înregistrată în mod eronat drept întreprindere mică.

În iunie 2011, în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 340/2008 al Comisiei din 16 aprilie 2008 privind redevențele și drepturile plătite Agenției Europene pentru Produse Chimice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (denumit în continuare „regulamentul privind redevențele”), Agenția a solicitat reclamantei să dovedească faptul că avea dreptul la reducerea redevenței de înregistrare care îi fusese aplicată. Reclamanta a răspuns afirmând că dimensiunea sa corespundea celei a unei întreprinderi mijlocii, împrejurare care a fost luată în considerare și corectată în sistemul REACH-IT în mod voluntar și anterior primirii cererii menționate anterior a ECHA.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive.

Primul motiv întemeiat, pe de o parte, pe necompetența Comisiei Europene de a delega către ECHA impunerea unei redevențe administrative și, pe de altă parte, necompetența ECHA de a adopta Decizia MB/29/2010 a Consiliului său de administrație din 12 noiembrie 2010 („on the classification of services for which charges are levied”).

—

Reclamanta susține cu privire la acest punct că, prin stabilirea la articolul 13 alineatul (4) din regulamentul privind redevențele a faptului că ECHA percepe o redevență administrativă diferită de taxa de înregistrare, care este singura autorizată prin dispozițiile constitutive ale ECHA, Comisia depășește ceea ce permit aceste dispoziții și, cu privire la acest punct, articolul 114 TFUE nu este suficient pentru a justifica competența Comisiei sau a ECHA.

Al doilea motiv întemeiat pe delegarea ilegală de competențe care figurează în articolul 13 alineatul (4) din regulamentul privind redevențele

—

Reclamanta susține în această privință că dispoziția menționată anterior lasă la discreția ECHA stabilirea unei redevențe administrative, fără să definească obiectivele acesteia, conținutul, întinderea și durata acesteia, articolul 2 din Decizia MB/29/2010 și în special tabelul 1 din anexa la aceasta fiind afectate de nelegalitate.

Al treilea motiv întemeiat pe caracterul punitiv al Deciziei MB/29/2010

—

Reclamanta susține în această privință că, deși potrivit articolului 74 alineatul (1) din regulamentul de bază al ECHA agenția poate factura serviciile pe care le prestează, potrivit articolului 74 alineatul (3) din același text redevențele și celelalte surse de venituri ale agenției vor fi determinate astfel încât să garanteze că sunt suficiente pentru a acoperi costurile serviciilor oferite. Cu toate acestea, o redevență administrativă cu un cuantum fix de 14 500 de euro nu poate fi justificată prin munca de verificare a ECHA, acest cuantum fiind disproporționat de ridicat față de serviciile furnizate. Pe de altă parte, aceste redevențe administrative au în realitate un caracter de sancțiune.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice

—

Reclamanta afirmă în această privință că sistemul REACH-IT nu oferea suficiente informații întreprinderilor pentru ca acestea să poată cunoaște sancțiunile la care se expuneau în privința obligației lor de verificare cu privire la dimensiunea acestora. Pe de altă parte, agenția nu a luat în considerare lipsa caracterului intenționat din partea reclamantei și nici corectarea voluntară a erorii comise.

5.	Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în cadrul stabilirii redevențelor administrative în discuție.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/42

Acțiune introdusă la 10 octombrie 2011 — Belgia/Comisia

(Cauza T-538/11)

2011/C 347/75

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet și J.Halleux, agenți, asistați de L. Van den Hende, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei Comisiei din 27 iulie 2011 privind ajutorul de stat în favoarea finanțării testelor pentru depistarea formelor de encefalopatie spongiformă transmisibilă (EST) la bovine puse în aplicare de Belgia [ajutorul de stat C 44/08 (fostul NN 45/04)];

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE.

—	Măsurile puse în aplicare de Belgia nu comportă un avantaj selectiv pentru agricultori, abatoare și alte entități care transformă, manipulează, vând sau comercializează produse provenite de la bovine care fac obiectul unor teste ESB obligatorii în temeiul legislației aplicabile.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/42

Acțiune introdusă la 4 octombrie 2011 — Melkveebedrijf Overenk și alții/Comisia

(Cauza T-540/11)

2011/C 347/76

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamante: Melkveebedrijf Overenk BV (Sint Anthonis, Țările de Jos), Maatschap Veehouderij Kwakernaak (Oosterwolde, Țările de Jos), Mulders Agro VOF (Heerle, Țările de Jos), Melkbedrijf Engelen V.O.F. (Grashoek, Țările de Jos), Melkveebedrijf de Peel B.V. (Asten, Țările de Jos) și M. Moonen (Nederweert, Țările de Jos) (reprezentanți: P. Mazel și A. van Beelen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	Admiterea acțiunii;

—

cu titlu principal, admiterea acțiunii în despăgubiri în temeiul articolului 340 TFUE și constatarea faptului că reclamantele au dreptul la compensarea financiară a cuantumului prejudiciilor, conform anexelor 13-18, la plata căreia Comisia este ținută pentru prejudiciul cauzat ca urmare a adoptării nelegale și a aplicării Regulamentului (CE) nr. 1468/2006 al Comisiei din 4 octombrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 595/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate;

—

cu titlu subsidiar, admiterea acțiunii în despăgubire în temeiul articolului 340 TFUE și constatarea faptului că reclamantele au dreptul la compensarea financiară a cuantumului prejudiciilor, conform anexelor 13-18, la plata căreia Comisia este ținută pentru prejudiciul cauzat ca urmare a adoptării nelegale și a aplicării Regulamentului (CE) nr. 1468/2006 al Comisiei din 4 octombrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 595/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe răspunderea extracontractuală a Comisiei ca urmare a unui act ilicit întrucât acesta este contrar principiilor fundamentale de drept al Uniunii, care constă într-o încălcare a principiului proporționalității. Modificarea prin Regulamentul (CE) nr. 1468/2006 (1) a sistemului de corectare negativă a substanței grase în cadrul normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1788/2003 era de la început inadecvată în vederea realizării obiectivului acestor regulamente, și anume reducerea dezechilibrului între cererea și oferta de lapte și produse lactate și excedentele structurale care rezultă din acesta. În plus, modificarea în litigiu impune reclamantelor o sarcină grea și disproporționată care periclitează desfășurarea activității lor. Prin urmare, se încalcă principiul proporționalității.

Al doilea motiv întemeiat pe răspunderea extracontractuală a Comisiei ca urmare a unui act ilicit întrucât acesta este contrar principiilor fundamentale de drept al Uniunii, care constă într-o încălcare a dreptului de proprietate și a libertății de exercitare a activităților profesionale, astfel cum este prevăzută la articolul 1 din Primul protocol adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului. La adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1468/2006, Comisia a considerat în mod eronat că această reglementare se întemeiază pe un obiectiv legitim de interes general și, de asemenea, a realizat o evaluare comparativă eronată a intereselor vizate, ceea ce trebuie calificat drept act eronat al Comisiei. Prin urmare, prejudiciul suferit de reclamante și prejudiciul pe care îl vor suferi în continuare ca urmare a acestei erori trebuie compensate.

Al treilea motiv întemeiat pe răspunderea extracontractuală a Comisiei ca urmare a unui act ilicit datorat unei încălcări a principiului „egalității în fața obligațiilor publice”. Prejudiciul suferit de reclamante și prejudiciul pe care îl vor suferi în continuare ca urmare a corectării negative a substanței grase adoptate prin intermediul Regulamentului (CE) nr. 1468/2006, este născut și actual și le afectează pe reclamante, în calitate de categorie specifică de întreprinderi, în mod disproporționat în raport cu alte întreprinderi din acest sector. În plus, acest prejudiciu depășește limitele riscului economic legat de activitățile din sectorul vizat fără ca regulamentul de modificare, aflat la originea prejudiciului, să fie justificat de un interes economic general. Având în vedere cele ce precedă, Uniunea Europeană sau cel puțin Comisia trebuie să ofere despăgubiri pentru acest prejudiciu sau cel puțin să îl compenseze în mod rezonabil.

Al patrulea motiv întemeiat pe întemeiat pe răspunderea extracontractuală a Comisiei ca urmare a unui act ilicit datorat unei încălcări a dreptului de proprietate și a libertății de exercitare a activităților profesionale, astfel cum este prevăzută la articolul 1 din Primul protocol adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Din cauza lipsei unui obiectiv legitim de interes general pentru modificarea corectării negative a substanței grase, a încălcării cerinței de „echilibru echitabil” (fair balance) la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1468/2006 și a faptului că Comisia nu a prevăzut în această privință o despăgubire corespunzătoare pentru prevenirea sau restabilirea drepturilor de proprietate ale producătorilor vizați afectate de acest regulament și a prejudiciului rezultat din acesta, Comisia este responsabilă, potrivit articolului 340 TFUE, pentru prejudiciile suferite și care vor mai fi suferite de reclamante, prejudicii care pot face obiectul unei despăgubiri.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1468/2006 al Comisiei din 4 octombrie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 595/2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate (JO L 274, p. 6, Ediție specială, 03/vol. 75, p. 227).

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/45

Acțiune introdusă la 16 septembrie 2011 — ZZ/Comisia

(Cauza F-88/11)

2011/C 347/84

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: R. Rata, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului de a nu îl include pe reclamant pe lista de rezervă a concursului general EPSO/AD/148/09-RO — administrator jurist (AD 5).

Concluziile reclamantului

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei de reevaluare din 9 noiembrie 2010, adoptată de comisia de evaluare din cadrul concursului, prin care aceasta a menținut decizia din 14 iulie 2010 de a nu îl include pe reclamant pe lista de rezervă a concursului general EPSO/AD/148/09-RO;

—	anularea deciziei Comisiei Europene din 16 iunie 2011 de respingere a reclamației administrative adresate de reclamant la data de 7 februarie 2011;

—	modificarea listei de rezervă a concursului general EPSO/AD/148/09-RO — administrator jurist, în sensul includerii numelui reclamantului sau, în subsidiar, dispunerea publicării unei noi liste de rezervă care include numele candidatului;

—	despăgubirea pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, evaluat provizoriu ex aequo et bono la suma de 7 000 de euro;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/45

Acțiune introdusă la 18 septembrie 2011 — ZZ/Comitetul Regiunilor

(Cauza F-89/11)

2011/C 347/85

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârât: Comitetul Regiunilor

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comitetului Regiunilor de respingere a cererii reclamantului, întemeiată pe articolului 90 alineatul (1) din statut, prin care solicită acordarea unei indemnizații pentru prejudiciul moral și material pe care pretinde că l-a suferit în cadrul unei proceduri administrative și disciplinare

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei Comitetului Regiunilor nr. 0352/2010 din 12 noiembrie 2010 privind respingerea cererii reclamantului depuse la 14 iulie 2010 în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut în vederea obținerii unei despăgubiri pentru prejudiciul moral și material suferit în cadrul unei proceduri administrative și disciplinare;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei explicite a Comitetului Regiunilor din 31 mai 2011 privind respingerea reclamației pe care reclamantul a depus-o la 10 februarie 2011 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut;

—	obligarea Comitetului Regiunilor la plata către reclamant a unei sume de 15 000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma duratei excesive a procedurilor administrative și disciplinare îndreptate împotriva sa;

—	obligarea Comitetului Regiunilor la plata către reclamant a unei sume de 15 000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma erorilor și a neglijențelor săvârșite de Comitetul Regiunilor în diversele proceduri administrative și disciplinare;

—	obligarea Comitetului Regiunilor la plata către reclamant a sumei de 41 888,68 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit în urma pensionării sale forțate și anticipate;

—	obligarea Comitetului Regiunilor la plata unor dobânzi moratorii pentru sumele menționate mai sus la rata stabilită de Banca Centrală Europeană, majorată cu două puncte;

—	obligarea Comitetului Regiunilor la plata cheltuielilor de judecată.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/46

Acțiune introdusă la 23 septembrie 2011 — ZZ/CESE

(Cauza F-92/11)

2011/C 347/86

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: D. Abreu Caldas, S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și É. Marchal, avocați)

Pârât: Comitetul Economic și Social European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei CESE prin care se refuză cererea reclamantului de recunoaștere a faptelor ilicite săvârșite împotriva sa prin lipsa de asistență și prin încălcarea obligației de solicitudine, precum și de adoptare a unor măsuri de natură să stabilească în mod public meritele și competențele sale și o cerere de daune interese

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei din 14 iunie 2011 a secretarului general al Comitetului Economic și Social European (AIPN/CESE) prin care se respinge reclamația reclamantului având ca obiect recunoașterea faptelor ilicite săvârșite împotriva sa prin lipsa de asistență și prin încălcarea obligației de solicitudine, precum și adoptarea unor măsuri de natură să stabilească în mod public meritele și competențele sale profesionale, în special aptitudinile sale de conducere a unei unități administrative și de gestionare a resurselor umane și financiare ale acesteia;

—	obligarea CESE la plata unei sume de 15 000 de euro pentru prejudiciul moral care rezultă din încălcarea obligației de solicitudine a AIPN;

—	obligarea CESE la plata cheltuielilor de judecată.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/46

Acțiune introdusă la 23 septembrie 2011 — ZZ/Comisia

(Cauza F-93/11)

2011/C 347/87

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentanți: S. Rodrigues și A. Blot, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei adoptate de Președintele comisiei de evaluare EPSO/AST/111/10 — Secretari (AST 1) prin care reclamantul nu a fost admis la probele de evaluare.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei adoptate la 15 iunie 2011 prin care se refuză reclamantului dreptul de a participa de probele de evaluare în cadrul concursului EPSO/AST/111/10 — Secretari cu gradul AST 1;

—	în consecință, să declare că reclamantul trebuie reintegrat în procedura de recrutare instituită de concursul menționat, dacă este cazul prin organizarea unor noi probe de evaluare;

—	în orice caz, să solicite EPSO comunicarea informațiilor pe care le deține în ceea privește rezultatele obținute de totalitatea candidaților la testul d);

—	cu titlu subsidiar, în cazul în care nu se admite cererea principală, quod non, să i se plătească o sumă stabilită provizoriu și ex aequo et bono la 50 000 de euro;

—	în orice caz, să i se plătească o sumă stabilită provizoriu și ex aequo et bono la 50 000 de euro, ca reparație a prejudiciului moral.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/46

Acțiune introdusă la 28 septembrie 2011 — ZZ/BEI

(Cauza F-95/11)

2011/C 347/88

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: ZZ (reprezentant: N. Thieltgen, avocat)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei implicite a BEI de a modifica condițiile de exercitare, precum și natura atribuțiilor reclamantei și cerere de daune interese

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei implicite a BEI de a modifica condițiile de exercitare, precum și natura atribuțiilor reclamantei;

—	obligarea BEI de a schimba repartizarea reclamantei în conformitate cu gradele sale și cu postul său;

—	constatarea existenței unor greșeli de serviciu imputabile BEI;

—	stabilirea răspunderii BEI față de reclamantă în ceea ce privește ilegalitatea deciziei și greșelile de serviciu imputabile BEI;

—

obligarea BEI la repararea prejudiciului psihic, moral și material cauzat reclamantei prin ilegalitatea deciziei și prin greșelile de serviciu imputabile Băncii, fiind necesar ca indemnizația să fie majorată cu dobânzi de întârziere;

—

în ceea ce privește ilegalitatea deciziei:

—	prejudiciul moral: 20 000 de euro;

—	prejudiciul material reprezentat de pierderea de remunerație: 113 100 de euro;

—

în ceea ce privește greșelile de serviciu imputabile BEI:

—	încălcarea de către BEI a obligațiilor de solicitudine și de protecție: 119 100 euro;

—	încălcarea articolului 42 din Regulamentul personalului: 10 000 euro;

—	obligarea Băncii Europene de Investiții la plata cheltuielilor de judecată.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/47

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2011 — ZZ/Parlamentul European

(Cauza F-97/11)

2011/C 347/89

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: ZZ (reprezentanți: P. Nelissen Grade și G. Leblanc, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Parlamentului European în ceea ce privește data de la care produce efecte schimbarea stării civile care trebuie luată în considerare pentru suprimarea alocației pentru locuință în urma hotărârii civile de pronunțare a divorțului reclamantului.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) din 4 iulie 2011 de respingere în parte a reclamației reclamantului;

—	anularea deciziei AIPN din 21 ianuarie 2011, notificată prin aplicația de gestionare administrativă Streamline, de stabilire a datei de la care produce efecte schimbarea stării civile a reclamantului la data hotărârii de pronunțare a divorțului;

—

comunicarea către AIPN a efectelor pe care le determină anularea deciziilor atacate și în special data care trebuie luată în considerare ca dată de la care produce efecte hotărârea de pronunțare a divorțului între reclamantă și fosta sa soție, respectiv data transcrierii hotărârii care a avut loc la 26 aprilie 2011;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

26.11.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 347/47

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2011 — ZZ și alții/Comisia

(Cauza F-98/11)

2011/C 347/90

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: ZZ și alții (reprezentanți: F. Moyse și A. Salerno, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei Comisiei de a considera anumite ajutoare financiare ale unui stat membru pentru studenți din învățământul superior drept alocații de aceeași natură ca alocațiile familiale și de a deduce aceste ajutoare financiare din alocația școlară acordată funcționarilor părinți ai acestor studenți, precum și anularea deciziei de a efectua restituirea plăților nedatorate

Concluziile reclamanților

—

În ceea ce privește primii nouă reclamanți, anularea, pe de o parte, a deciziilor de deducere din alocațiile școlare statutare plătite pentru copiii lor a valoarii burselor pentru studii superioare acordate acestora din urmă de Centrul de documentare și de informare privind învățământul superior în Marele Ducat al Luxemburgului (CEDIES), precum și, pe de altă parte, anularea deciziilor de a efectua restituirea plăților nedatorate în cazul fiecărui reclamant și care corespund sumelor despre care se pretinde că ar fi nedatorate din alocațiile școlare primite anterior;

—

în ceea ce privește primul reclamant, anularea deciziei prin care i se solicită să comunice dacă copilul său beneficiază de o bursă acordată de CEDIES și care suspendă, între timp, alocația școlară care îi revenea acestui copil începând de la 1 decembrie 2011 în ceea ce privește exclusiv această suspendare;

—	majorarea arieratelor din remunerație în cauză cu dobânzi moratorii corespunzătoare, calculate începând de la data scadenței arieratelor datorate, la rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare aplicabile în perioada respectivă, majorată cu două puncte;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2011.347.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 347

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 26 noiembrie 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2011/C 347/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 340, 19.11.2011	1