Strategia de cooperare cu Bangladesh (2007-2013)

Uniunea Europeană (UE) sprijină dezvoltarea durabilă a Bangladeshului. În acest scop, partenerii adoptă o strategie de cooperare a cărei punere în aplicare trebuie să ţină seama de nevoile prioritare pentru dezvoltare.

ACT

The European Commission - Bangladesh Strategy Paper 2007-2013 (DE) (EN) (FR) (Comisia Europeană – Bangladesh Strategy Paper 2007-2013 strategie de ţară pentru Bangladesh pentru perioada 2007-2013).

SINTEZĂ

Ca urmare a adoptării unui nou acord de parteneriat în 2001, Uniunea Europeană (UE) şi Bangladesh cooperează în numeroase domenii. În primul rând, intervenţia UE trebuie să sprijine această ţară în vederea reducerii sărăciei şi îndeplinirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM).

Toate proiectele de cooperare trebuie să integreze obiectivele privind protecţia egalităţii de gen, dezvoltarea rurală, siguranţa alimentară, protecţia mediului şi buna guvernanţă.

Priorităţi pe termen scurt

Obiectivul acestei strategii este stabilirea unui echilibru între dezvoltarea socială şi dezvoltarea economică. Astfel, partenerii identifică domenii prioritare de acţiune:

• dezvoltarea umană şi socială, prin programe pentru sănătate, pentru nutriţie, pentru accesul la educaţie, pentru locuri de muncă decente şi pentru lupta împotriva sărăciei;
• buna guvernanţă, în special în ceea ce priveşte gestionarea finanţelor publice, sistemul judiciar şi eficienţa statului;
• protecţia drepturilor omului, în esenţă, pentru o mai bună respectare a drepturilor femeilor şi copiilor, dar şi a drepturilor grupurilor minoritare, cum ar fi refugiaţii şi persoanele cu handicap;
• dezvoltarea economică şi comercială, pentru a permite integrarea acestei ţări în sistemul comercial mondial, pentru creşterea competitivităţii întreprinderilor şi pentru diversificarea producţiei economice.

Priorităţi pe termen lung

Pe durata celei de a doua etape a punerii în aplicare a strategiei, trebuie să se realizeze o serie de acţiuni în următoarele domenii:

• mediul înconjurător şi gestionarea calamităţilor, ale căror consecinţe afectează, în principal, populaţiile cele mai sărace;
• siguranţa alimentară şi nutriţia, pentru reducerea în mod durabil a ratei malnutriţiei, în special în zonele rurale.

Ultima actualizare: 14.07.2011