Punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate în 2007

Politica europeană de vecinătate (PEV) este un parteneriat reciproc benefic care determină modernizarea ţărilor situate la frontierele Uniunii Europene (UE). Bilanţul strategiei şi măsurilor întreprinse este încurajator pentru continuarea reformelor.

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlament şi Consiliu din 3.4.2008 privind punerea în aplicare a Politicii Europene de Vecinătate în 2007 [COM(2008) 0164 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Această comunicare întocmeşte un bilanţ strategic al punerii în aplicare a politicii europene de vecinătate (PEV) în 2007. Comunicarea evaluează relaţiile dintre UE şi partenerii săi vizaţi de PEV, precum şi reformele politice şi economice realizate de aceste ţări.

Aprofundarea relaţiilor

S-au încheiat acorduri de parteneriat şi de cooperare (APC) cu ţările vecine de la Est, cu excepţia Belarusului, care va avea posibilitatea să devină un partener activ al UE în cadrul PEV, cu condiţia să realizeze profunde reforme democratice şi economice prin care să se alinieze la valorile europene comune.

Relaţiile cu Ucraina s-au intensificat după acordul APC din 1998 şi Planul de acţiune dintre UE şi Ucraina. În 2007 a început negocierea unui nou acord de asociere. Acesta va stabili un cadru mai ambiţios, va facilita aprofundarea relaţiilor dintre UE şi Ucraina în toate domeniile, va consolida asocierea politică şi integrarea economică între Ucraina şi Uniunea Europeană şi va crea o zonă de liber-schimb profundă cu UE.

Cu ţările vecine de la Sud s-au încheiat acorduri de asociere în cadrul Procesului de la Barcelona. Excepţie fac Siria, cu care relaţiile sunt actualmente reglementate de un acord de cooperare, şi Libia, pentru care Consiliul a adoptat directive de negociere propuse de Comisie în vederea negocierii unui viitor acord-cadru.

Douăsprezece ţări au încheiat Planuri de acţiune PEV (EN) (ES) (FR), printre acestea numărându-se Libanul şi Egiptul în 2007. Acestea structurează punerea în aplicare a reformelor naţionale şi consolidarea cooperării bilaterale cu UE. Ajutorul financiar comunitar se bazează pe priorităţile planurilor de acţiune. Aceste instrumente specifice şi diferenţiate se adaptează la capacitatea şi la nevoile fiecărei ţări. Astfel, în 2007, s-au intensificat îndeosebi relaţiile de cooperare cu Israelul, Marocul, Moldova şi Ucraina.

Progresele programelor de reformă

Cooperarea în materie de dialog şi de reformă politică determină, în Est, apropierea progresivă de standardele comunitare fundamentale şi, în Sud, integrarea valorilor Procesului de la Barcelona. Măsurile adoptate au vizat, în special, guvernanţa democratică, independenţa sistemului judiciar, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi gestionarea fluxurilor migratorii.

Un dialog politic deschis între UE şi toate ţările partenere trebuie, de asemenea, să permită realizarea de progrese în ceea ce priveşte soluţionarea conflictelor regionale.

Pe planul evoluţiei macroeconomice, majoritatea ţărilor partenere la PEV au

înregistrat o puternică creştere economică în 2007. În acelaşi timp, acestea au trebuit să facă faţă unor rate ale şomajului ridicate, îndeosebi în rândul tinerilor din ţările mediteraneene. Reducerea inflaţiei şi a deficitelor comerciale, îmbunătăţirea guvernanţei economice, reducerea şomajului şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă rămân provocări majore.

În august 2008, Comisia a publicat o analiză economică a ţărilor vecine cu UE în 2007 (EN).

Reformele sectoriale au permis partenerilor să progreseze către modernizarea societăţilor lor şi către integrarea pe piaţa europeană. Capacitatea statelor de a pune în aplicare reformele pe termen lung se evaluează anual printr-un raport intermediar de activitate pe sectoare (EN). Dialogul cu UE privind reformele sectoriale vizează îmbunătăţirea funcţionării instituţionale şi dezvoltarea unei administraţii orientate către cetăţeni.

În fiecare an sunt prezentate, de asemenea, Rapoartele intermediare de activitate pentru fiecare ţară (EN) (ES) (FR) ale planurilor de acţiune. Acestea permit evaluarea progreselor şi identificarea domeniilor în care trebuie să se consolideze cooperarea. Astfel, reformele viitoare trebuie să îmbunătăţească integrarea comercială şi economică, mobilitatea şi soluţionarea conflictelor regionale.

Procesele de cooperare regională

Consolidarea dimensiunii regionale a PEV se face în cadrul proceselor existente.

Prin parteneriatul euro-mediteraneean „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana” lansat la 13 iulie 2008 la Paris, se derulează un dialog regional în următoarele domenii:

cooperare politică, de securitate şi apărare;
democraţie şi rolul societăţii civile;
economie şi cooperare financiară, în special în perspectiva creării unei zone de liber-schimb;
mediu, energie, servicii şi dreptul de stabilire;
cooperare culturală, socială şi umană, în special privind educaţia, societatea informaţională şi chestiunile legate de gen.

Parteneriatul strategic UE-Africa şi primul său plan de acţiune contribuie în mod esenţial la dialogul sectorial şi la aprofundarea relaţiilor cu partenerii africani.

Sinergia Mării Negre completează într-un cadru multilateral relaţiile existente cu Federaţia Rusă, Turcia şi partenerii orientali ai PEV (cu excepţia Belarusului). În iunie 2008 s-a adoptat un raport privind primul an de punere în aplicare a Sinergiei Mării Negre.

Etape noi

Planurile de acţiune PEV de a doua generaţie, mai bine adaptate la obiectivele şi capacităţile fiecăruia dintre parteneri, ar trebui să aibă treptat ca rezultat o convergenţă a reglementării cu standardele europene.

Vizibilitatea sporită a reformelor şi sensibilizarea cetăţenilor la măsurile adoptate vor contribui, de asemenea, la reuşita cooperării.

Context

De la începutul punerii în aplicare a PEV, aceasta a contribuit la prosperitate, la stabilitate şi la securitatea frontierelor UE. Reuşita acestei politici demonstrează beneficiile unei cooperări adaptate la nevoile distincte ale ţărilor partenere.

See also