Parteneriatul european pentru cercetători

Europa trebuie să facă faţă unei concurenţe internaţionale acerbe în domeniul cercetării şi dezvoltării (C&D), care o privează de cele mai bune talente ale sale. Pentru a se menţine şi a se dezvolta ca pol mondial de excelenţă, Europa trebuie să pună în aplicare acţiuni prioritare comune pentru a evita exodul de creiere către regiuni care oferă perspective mai bune. Obiectivul acestui parteneriat este de a oferi un cadru pentru acţiunile prioritare comune ale diferitelor state membre privind deschiderea sistematică a recrutării, pensiile şi protecţia socială a cercetătorilor mobili, condiţiile de muncă şi de angajare atractive şi îmbunătăţirea formării şi a competenţelor.

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 23 mai 2008, intitulată: „Favorizarea carierelor şi a mobilităţii: un parteneriat european pentru cercetători” [COM(2008) 317 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Pentru a remedia penuria de cercetători din Europa, Comisia propune o serie de acţiuni prioritare în materie de cercetare şi dezvoltare (C&D).

Pentru a face faţă concurenţei internaţionale care îi atrage pe tinerii cercetătorii, Uniunea Europeană (UE) trebuie să ofere condiţii atractive tinerilor absolvenţi.

Până la sfârşitul anului 2010, parteneriatul european pentru cercetători ar fi trebuit să permită emergenţa unor acţiuni comunitare şi realizarea unor progrese tangibile în patru domenii (recrutare, pensii şi protecţie socială, condiţii de angajare şi de muncă şi formarea cercetătorilor).

Recrutare deschisă şi portabilitatea granturilor

Parteneriatul ar trebui să se axeze pe deschiderea sistematică a posturilor de cercetare din institutele de cercetare pentru toţi cercetătorii europeni, în special, prin adoptarea celor mai bune practici pentru recunoaşterea calificărilor. Practica demonstrează faptul că posturile vacante sunt adesea mediatizate doar la nivel intern sau naţional.

Anumite informaţii, cum sunt posturile vacante din sectorul public, ar trebui să fie publicate în mod sistematic pe internet, pe site-uri ca EURAXESS ori EURES.

Ar trebui să se îmbunătăţească portabilitatea granturilor acordate de agenţiile naţionale de finanţare sau prin intermediul programelor comunitare. Această posibilitate ar permite cercetătorilor să îşi gestioneze într-un mod mai liber carierele, iar agenţiilor naţionale de finanţare să răspundă mai bine nevoilor de cercetare şi să favorizeze delocalizările benefice pentru anumite proiecte.

Securitatea socială şi pensiile suplimentare ale cercetătorilor mobili

Este important să se faciliteze accesul la informaţiile privind securitatea socială şi efectele mobilităţii transnaţionale asupra pensiilor suplimentare, pentru a permite angajatorilor şi cercetătorilor să îşi cunoască mai bine drepturile.

Statele membre trebuie să exploateze mai bine flexibilitatea cadrului legislativ european în ceea ce priveşte derogările prevăzute de legislaţia comunitară în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială [Regulamentele (CE) nr. 1408/71 şi 574/72]. Aceste derogări permit statelor membre să aplice reguli diferite sau să prelungească perioada de aplicare a legislaţiei naţionale, în interesul lucrătorilor.

Pentru a facilita mobilitatea internaţională a cercetătorilor, se sugerează statelor membre să includă clauze specifice pentru cercetători în acordurile de securitate socială încheiate cu ţările terţe, cu scopul de a favoriza mobilitatea internaţională.

În ceea ce priveşte pensiile suplimentare, este important să se încurajeze portabilitatea drepturilor şi instituirea unor sisteme paneuropene de pensii destinate cercetătorilor.

Condiţii atractive de angajare şi de muncă

Pentru a face mai atractivă cariera de cercetător, este important să se îmbunătăţească posibilităţile de dezvoltare profesională a tinerilor cercetători, prin adoptarea principiului „flexicurităţii”, prin evaluări periodice, o mai mare autonomie şi o formare adecvată.

Dispoziţiile contractuale şi administrative trebuie să fie mai flexibile, pentru a permite cercetătorilor debutanţi să obţină mai uşor un contract pe durată nedeterminată, astfel încât să poată deveni cercetători independenţi. De asemenea, legislaţia naţională aplicabilă în cazul cercetătorilor cu experienţă sau aflaţi la sfârşit de carieră trebuie să pună mai mare preţ pe performanţe decât pe vechime şi să introducă un plus de flexibilitate în gestionarea carierelor lor.

Cercetătorii remuneraţi prin modalităţi atipice (stipendii, burse etc.) trebuie să beneficieze de asigurări sociale adaptate.

Bărbaţii şi femeile-cercetător trebuie să beneficieze de un tratament echitabil, care să le permită, în special, concilierea vieţii profesionale cu viaţa privată.

Îmbunătăţirea formării, competenţelor şi experienţei

Cercetătorii trebuie să fie în măsură să îşi asume noi funcţii. Aceştia pot fi încurajaţi să gestioneze proprietatea intelectuală, să conducă proiecte multidisciplinare sau să îşi înfiinţeze propria societate. Prin urmare, este important ca statele membre să elaboreze „planuri naţionale de competenţe” pentru a permite cercetătorilor să dobândească noi competenţe de-a lungul întregii lor cariere.

Formarea universitară tradiţională nu pregăteşte cercetătorii pentru economia modernă a cunoaşterii, în care conexiunile dintre întreprinderi şi instituţiile publice de cercetare au un rol esenţial în elaborarea de noi produse etc. Statele membre trebuie să consolideze legăturile dintre mediul academic şi întreprinderi. Acestea din urmă pot, în special, să asigure formarea cercetătorilor, să participe la finanţarea studiilor doctorale sau să se implice în elaborarea de programe.

Context

Această comunicare reprezintă una dintre cele cinci iniţiative strategice prevăzute de Comisie în 2008 ca urmare a Cărţii verzi privind SEC, menită să creeze un Spaţiu european de cercetare mai deschis, mai competitiv şi mai atractiv. În acest sens, comunicarea propune instituirea unui parteneriat pentru a asigura disponibilitatea resurselor umane necesare edificării unei societăţi europene a cunoaşterii, contribuind astfel la obiectivele Strategiei de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă.

Prima etapă a parteneriatului urma să se încheie în 2010, printr-o evaluare a situaţiei şi a rezultatelor acţiunilor întreprinse în cadrul parteneriatului.

Ultima actualizare: 24.09.2008