Strategia de asistenţă pentru Asia Centrală în perioada 2007-2013 şi programul indicativ 2007-2010

Documentul de strategie regională pentru Asia Centrală vizează să aducă răspunsuri la nevoile de cooperare regională, de reducere a sărăciei, de îmbunătăţire a nivelului de trai, de bună guvernanţă şi de reforme economice din regiune. Documentul de strategie regională (DSR) pentru perioada 2007-2013 şi programul indicativ 2007-2010 prezintă modalităţile de punere în practică a acestor răspunsuri.

ACT

Comunitatea Europeană - Document de strategie regională de asistenţă pentru Asia Centrală în perioada 2007-2013 (EN) şi programul indicativ 2007-2010.

SINTEZĂ

Documentul de strategie regională (DSR) defineşte obiectivele şi priorităţile cooperării cu regiunea Asiei Centrale în domeniile de interes comun pentru ţările partenere (Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Turkmenistan).

În pofida trecutului lor comun, situaţia, dimensiunea teritoriului, populaţia, nivelul de dezvoltare umană sau chiar voinţa de a coopera şi de a se integra cu restul lumii diferă substanţial de la o ţară la alta. Totuşi, regiunea se confruntă cu provocări politice, economice, sociale şi de mediu comune:

• comerţul şi accesul pe pieţele mondiale, caracterizate prin politici comerciale complexe şi slab coordonate, lipsa transparenţei, costurile ridicate de transport şi de tranzit şi întârzierile la punctele de frontieră care afectează importurile şi exporturile;
• climatul de investiţii, al cărui caracter fluctuant este completat de incertitudinea juridică;
• transporturile, care necesită o integrare progresivă şi eficientă în acordurile europene şi internaţionale, îmbunătăţirea siguranţei rutiere, feroviare, maritime şi aeriene şi a transportului pe căi navigabile interioare, precum şi introducerea conceptelor de intermodalitate;
• gestionarea resurselor naturale comune, în special a apei, dar şi problema schimbărilor climatice, despăduririlor, catastrofelor naturale, dar şi a surselor regenerabile de energie;
• dezvoltarea socială şi reducerea sărăciei, regiunea confruntându-se cu disparităţi importante în ceea ce priveşte veniturile, un şomaj ridicat, o speranţă mică de viaţă şi o resurgenţă a bolilor contagioase.

Strategia de răspuns a UE

Strategia de asistenţă şi programul indicativ 2007-2010 identifică trei obiective prioritare alese de Uniunea Europeană (UE) pentru parteneriatul din următorii cinci ani.

Mai întâi, UE îşi propune să promoveze cooperarea regională cu Asia Centrală şi bunele relaţii de vecinătate. UE se va concentra, în principal, pe patru obiective care pot oferi o reală valoare adăugată prin implementarea lor la nivel regional, şi anume:

• sprijinul pentru reţelele de transport şi energie şi pentru integrarea pe pieţele internaţionale, cu scopul de a intensifica legăturile şi relaţiile comerciale;
• îmbunătăţirea gestionării mediului, care cuprinde gestionarea durabilă şi buna guvernanţă în sectorul apei şi al pădurilor, conservarea biodiversităţii şi protecţia naturii, ţinând seama, în special, de schimbările climatice;
• gestionarea frontierelor şi a migraţiei, precum şi lupta împotriva criminalităţii organizate şi serviciile vamale;
• promovarea schimburilor educaţionale şi a activităţilor ştiinţifice şi de proximitate cu populaţia din regiune.

În ceea ce priveşte asistenţa bilaterală, reducerea sărăciei şi îmbunătăţirea nivelului de trai reprezintă priorităţi de prim rang. Aceasta se înscrie în contextul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM (EN) (ES) (FR)). În fapt, sărăcia afectează o mare parte a populaţiei din regiune, iar disparităţile în materie de dezvoltare socioeconomică amplifică instabilitatea, insecuritatea şi extremismul în aceste ţări. Acest obiectiv se va axa pe dezvoltarea regională şi a comunităţilor locale, alături de sprijinirea dezvoltării rurale şi a reformelor în sectorul social.

Promovarea bunei guvernanţe şi a reformelor economice este al doilea domeniu prioritar de asistenţă pentru perioada vizată. Comisia se va concentra pe promovarea bunei guvernanţe a societăţii civile, a dialogului social, a proceselor democratice, dar şi a reformelor care să permită o mai bună reglementare a pieţelor şi a comerţului. Sprijinul pentru reformele politice, administrative şi judiciare este menit să asigure stabilitatea ţărilor din Asia Centrală. Este definit un program specific pentru fiecare ţară, ţinând seama de politicile naţionale şi de situaţia fiecărei ţări.

Asistenţa UE se bazează pe o serie de instrumente şi măsuri, cum este Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), inclusiv cele 5 programe tematice, Instrumentul pentru democraţie şi drepturile omului, Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară, Instrumentul de stabilitate şi Instrumentul umanitar.

Modalităţi

Finanţarea programului geopolitic indicativ pentru Asia Centrală (DCI) pentru perioada 2007-2010 se ridică la 314 milioane EUR, din care 94,2 milioane EUR vor fi consacrate promovării cooperării regionale cu Asia Centrală, iar 219,8 milioane EUR celorlalte două priorităţi. Consiliul European urma să evalueze în iunie 2008, iar mai apoi cel puţin la fiecare doi ani, progresele în privinţa punerii în aplicare a strategiei.

Programul indicativ 2007-2010 prezintă rezultatele preconizate ale asistenţei comunitare în funcţie de diversele priorităţi menţionate mai sus. În ceea ce priveşte programele regionale, acestea se referă la îmbunătăţirea gestionării energiei şi infrastructurilor, intensificarea fluxurilor de transport (ca număr şi calitate) şi armonizarea transportului maritim, feroviar şi rutier, sensibilizarea cu privire la problemele de mediu şi cooperarea societăţii civile în acest domeniu, îmbunătăţirea eficienţei şi securităţii la frontiere şi armonizarea procedurilor aferente, precum şi extinderea şi modernizarea infrastructurilor locale şi regionale, alături de îmbunătăţirea accesului la servicii pentru populaţie şi alinierea legislaţiei şi practicilor la standardele internaţionale, printre altele, în domeniul drepturilor omului.

Indicatorii de performanţă definiţi în momentul elaborării programelor vor permite măsurarea impactului acestora (progresele realizate în domeniul drepturilor omului şi în celelalte domenii menţionate, relevanţa activităţilor, statisticile privind evoluţia sărăciei şi, în special, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, rapoartele de punere în aplicare etc.).

Ultima actualizare: 12.06.2008