Parteneriatul euro-african în materie de infrastructuri

Africa are nevoie de infrastructuri esenţiale pentru creşterea sa economică şi dezvoltarea sa umană şi socială. În acest context, Comisia a lansat un parteneriat cu Africa pentru dezvoltarea marilor reţele de infrastructuri. Acest parteneriat este un element central al Strategiei Uniunii Europene pentru Africa, adoptată în decembrie 2006.

ACT

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of 13 July 2006 – Interconnecting Africa: the EU-Africa partnership on infrastructure [COM(2006) 376 final - Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 13 iulie 2006, intitulată: „Interconectarea Africii – Parteneriatul UE-Africa în materie de infrastructuri” [COM(2006) 376 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Infrastructurile în Africa: situaţia actuală

Accesul limitat la transporturi, la servicii de telecomunicaţii şi la energie şi apă potabilă reprezintă un obstacol important în calea reducerii sărăciei şi realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în Africa. În fapt, dezvoltarea infrastructurilor adecvate şi a serviciilor conexe permite intensificarea creşterii economice şi stimulează schimburile comerciale şi integrarea regională.

Sistemele africane de transport sunt slab dezvoltate, circulaţia persoanelor şi a mărfurilor bazându-se, în esenţă, pe transportul rutier, ale cărui conexiuni şi servicii sunt insuficiente. Deşi potenţialul energetic al continentului este ridicat, acesta nu este utilizat în mod eficient. Resursele de apă sunt distribuite în mod inegal şi sunt supuse unor importante fluctuaţii sezoniere; în plus, majoritatea populaţiei nu are acces la apă potabilă şi la servicii sanitare de bază. În sfârşit, accesul la servicii de telecomunicaţii este costisitor şi inegal, decalajul digital al Africii fiind cel mai semnificativ la nivel mondial.

În anii '90, guvernele africane şi statele membre ale Uniunii Europene (UE) au redus treptat resursele alocate dezvoltării infrastructurilor pe acest continent. Prin urmare, sunt necesare mai multe investiţii. UE intenţionează să continue progresele deja realizate, prin colaborarea între Comisie, guvernele africane şi alţi donatori. De exemplu, dezvoltarea comerţului şi a integrării economice regionale au beneficiat de pe urma consolidării reţelei rutiere de bază şi a porturilor maritime.

Un parteneriat pentru a face faţă provocărilor

În faţa acestor provocări, UE a lansat un parteneriat cu Africa pentru dezvoltarea marilor reţele de infrastructuri pe acest continent. Parteneriatul se bazează pe Strategia UE pentru Africa şi pe obiectivele definite în planul de acţiune pe termen scurt în domeniul infrastructurilor (i-STAP) al Uniunii Africane (UA) şi al NEPAD (Noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii).

Parteneriatul se axează, în principal, pe infrastructurile care permit interconectarea la nivel continental şi regional în Africa, şi anume:

• transportul (reţeaua rutieră şi feroviară, porturile, căile maritime şi fluviale, transportul aerian), în vederea reducerii costurilor şi îmbunătăţirii calităţii serviciilor;
• apa şi reţeaua sanitară, pentru a îmbunătăţi gestionarea resurselor de apă la nivel local şi naţional şi la nivelul bazinelor transfrontaliere, precum şi accesul la apă potabilă şi la condiţii sanitare adecvate;
• energia, pentru a permite extinderea reţelelor, distribuţia în regiunile rurale şi îmbunătăţirea conexiunilor transfrontaliere;
• tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), pentru a asigura accesul adecvat la tehnologii accesibile financiar, prin sprijinirea reformării cadrului de reglementare, consolidarea capacităţilor şi dezvoltarea infrastructurilor de bandă largă.

Acest parteneriat sprijină, de asemenea, investiţiile în infrastructuri materiale, măsurile de dezvoltare instituţională şi de consolidare a capacităţilor, precum şi măsurile de sprijin pentru cadrul politic şi de reglementare la nivel naţional.

Africa poate beneficia şi de pe urma experienţei dobândite de UE în dezvoltarea reţelelor transeuropene (TEN) de infrastructuri regionale, în special, metodologia de identificare a proiectelor prioritare şi principiile pentru stabilirea unui consens privind armonizarea cadrelor de reglementare.

Intervenţiile în cadrul parteneriatului sunt menite să asigure coerenţa între investiţiile la nivel continental şi regional şi strategiile naţionale de dezvoltare a infrastructurilor şi de reducere a sărăciei. Astfel, acest parteneriat funcţionează la trei niveluri:

• la nivel continental, UA-NEPAD coordonează stabilirea priorităţilor continentale şi regionale;
• la nivel regional, programele indicative regionale sprijină cadrele de politici şi de reglementare care însoţesc investiţiile materiale;
• la nivel naţional, UA-NEPAD şi delegaţiile UE supervizează în comun acţiunile naţionale care contribuie la realizarea obiectivelor parteneriatului.

Finanţarea operaţiunilor din cadrul parteneriatului se bazează pe mai multe instrumente:

• alocările regionale şi naţionale din cadrul celui de al 10-lea Fond european de dezvoltare (FED), în valoare de 5,6 miliarde EUR. Această sumă reprezintă o creştere semnificativă a resurselor alocate până în prezent de FED pentru infrastructurile africane (3,75 miliarde EUR în cadrul celui de al 9-lea FED);
• resursele intra-ACP, inclusiv cele alocate de facilităţile pentru energie şi apă;
• noul fond fiduciar creat de UE şi de Banca Europeană de Investiţii (BEI), care vizează îndeosebi investiţiile în infrastructurile transfrontaliere. Acest fond este cofinanţat de Comisie, de statele membre interesate şi de instituţiile financiare europene şi africane pentru dezvoltare. În faza iniţială (2006-2007), fondul a beneficiat de alocarea a 87 de milioane EUR, care urmau să fie distribuiţi sub formă de subvenţii din partea Comunităţii şi a statelor membre, precum şi de încă 260 de milioane EUR distribuiţi sub formă de împrumuturi din partea BEI.

Pentru a asigura succesul parteneriatului, este necesară o coordonare eficientă între Comisie, statele membre şi celelalte iniţiative şi organisme internaţionale, cum sunt Banca Mondială şi BEI. Această coordonare trebuie să vină în completarea asumării proiectelor de către beneficiari, în special prin angajamentul politic al guvernelor de a aplica buna guvernanţă în toate sectoarele infrastructurii. Se încurajează, de asemenea, participarea sectorului privat la acest parteneriat.

Ultima actualizare: 31.10.2007