Normele UE privind contractele derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR), stabilește norme privind instrumentele financiare derivate extrabursiere*, contrapărțile centrale (CPC)* și registrele centrale de tranzacții*, în conformitate cu angajamentele G20 asumate la Pittsburgh, Statele Unite ale Americii în septembrie 2009.
Obiectivele EMIR sunt atenuarea riscului sistemic, îmbunătățirea transparenței pe piața contractelor derivate extrabursiere și menținerea stabilității financiare.
EMIR a fost modificat de mai multe ori, cel mai recent prin Regulamentul (UE) 2022/2554, legea privind reziliența operațională digitală (cunoscută sub denumirea de DORA), care urmărește să se asigure că sectorul financiar este capabil să rămână rezilient în cazul unei perturbări operaționale grave (a se vedea sinteza).

ASPECTE-CHEIE

Pentru a crește transparența, EMIR stabilește că toate informațiile privind contractele derivate europene trebuie raportate registrelor centrale de tranzacții și puse la dispoziția autorităților de supraveghere, inclusiv Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).
Pentru a reduce riscul de contraparte* privind creditul, EMIR stabilește obligații stricte organizaționale, de conduită în afaceri și prudențiale pentru CPC. Contractele derivate standard trebuie compensate prin CPC (a se vedea definiția compensării*).
În vederea consolidării rezilienței operaționale digitale a sectorului financiar din Uniunea Europeană (UE), Regulamentul de modificare (UE) 2022/2554 stabilește cerințe privind reziliența rețelelor și a sistemelor informatice ale CPC și ale registrelor centrale de tranzacții pentru a se asigura că acestea pot rezista, răspunde și se pot redresa în urma tuturor tipurilor de perturbări și amenințări legate de TIC.
Pentru a reduce riscul operațional* în cazul contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central, EMIR impune contrapărților să aibă proceduri robuste pentru a confirma la timp condițiile contractelor, a identifica timpuriu și soluționa diferendele și a evalua la prețul pieței (mark-to-market*) zilnic pe baza valorii contractelor în derulare. Mai mult, contrapărțile trebuie să facă schimb de garanții și să se asigure că au suficient capital pentru a gestiona riscul neacoperit de garanții.
Obligațiile de compensare și raportare se aplică societăților care au participații mari în contracte derivate extrabursiere, inclusiv:
- societăți financiare, cum ar fi bănci și companii de asigurări;
- societăți nefinanciare, cum ar fi companiile din domeniul energiei și companiile aeriene.

Derogări

Tranzacțiile intragrup sunt exceptate de la compensarea centrală, de la raportare și de la obligația de a schimba marjele pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere necompensate la nivel central în anumite condiții.
Sistemele de pensii au fost exceptate temporar, deoarece nu a fost încă elaborată o soluție viabilă pentru a permite participarea sistemelor de pensii la compensarea centrală.
Anumite entități publice și instituții internaționale sunt exceptate de la domeniul de aplicare al EMIR (exceptarea privind raportarea depinzând de entitate).
Pentru anumite contracte derivate extrabursiere sau anumite contrapărți este posibilă suspendarea obligației de compensare în anumite circumstanțe.

Responsabilitățile Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe

AEVMP este responsabilă pentru identificarea contractelor care ar trebui să facă obiectul obligației de compensare, și anume acelea care sunt standardizate și trebuie să fie compensate de contrapărțile centrale.
AEVMP joacă un rol important în asigurarea unei mai bune armonizări la nivelul UE și a cooperării între autoritățile statelor membre ale UE responsabile de supravegherea CPC din UE.
AEVMP este responsabilă de recunoașterea CPC din țări din afara UE care doresc să ofere servicii de compensare în UE și supraveghează CPC din țări din afara UE care sunt importante din punct de vedere sistemic pentru stabilitatea financiară în UE sau în unul sau mai multe dintre statele membre ale acesteia (CPC de nivel 2).
AEVMP supraveghează și registrele centrale.
Regulamentul de modificare (UE) 2022/2554 impune AEVMP să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica conținutul și cerințele minime ale politicii de continuitate a activității și ale planului de recuperare în caz de dezastru, cu excepția politicii de continuitate a activității TIC și a planurilor de recuperare în caz de dezastru.

Competențe

EMIR stabilește competențele:
- autorităților competente naționale, colegilor de supraveghetori și AEVMP – pentru autorizarea și supravegherea CPC stabilite în UE;
- AEVMP, colegiului CPC din țări din afara UE și băncilor centrale emitente de monede ale UE – pentru recunoașterea CPC din țări din afara UE și supravegherea în permanență a conformării CPC de nivel 2 cu EMIR.
Comisia Europeană a adoptat un număr de regulamente delegate, inclusiv standarde tehnice bazate pe proiecte ale AEVMP pentru punerea în aplicare a termenelor regulamentului. Standardele tehnice dezvoltate de ESMA acoperă o serie de subiecte, inclusiv:
- cerințele de capital ale CPC;
- datele minime care trebuie declarate registrelor centrale de tranzacții;
- raportarea în scopuri de supraveghere în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate.
De asemenea, are competența de a adopta regulamente delegate cu privire la o serie de aspecte, printre care:
- modificarea listei de entități exceptate de la aplicarea regulamentului;
- norme procedurale legate de impunerea de amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu;
- măsuri de modificare a anexei II pentru a ține seama de evoluțiile de pe piețele financiare;
- specificarea mai detaliată a tipurilor de taxe, cazurile în care se percep taxe, valoarea lor și modalitatea de plată a taxelor.
A adoptat decizii de punere în aplicare privind o serie de aspecte inclusiv echivalența pentru regimurile de reglementare ale CPC în anumite țări din afara UE.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 16 august 2012.

CONTEXT

Instrumentele financiare derivate extrabursiere sunt negociate, în general, în regim privat. În consecință, informațiile referitoare la acestea sunt disponibile numai pentru părțile contractante, fapt ce poate face dificilă identificarea naturii și a amplorii riscurilor implicate.

Pentru informații suplimentare, consultați:

Instrumente financiare derivate/EMIR (Comisia Europeană);
Stabilitate financiară: noile norme ale Comisiei privind compensarea centrală pentru instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii – comunicat de presă (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Instrumente financiare derivate extrabursiere. Instrumentele financiare derivate reprezintă un contract financiar cu privire la valoarea sau statutul viitor al entității aflat la baza sa, cum ar fi un activ, un index sau o rată de dobândă. Un instrument financiar derivat extrabursier este un instrument financiar derivat care nu a fost tranzacționat într-un schimb sau pe o piață echivalentă din afara UE, ci este în schimb negociat privat între două contrapărți, de exemplu, o bancă și un producător.

Contraparte centrală (CPC). O entitate care intervine între două contrapărți ale unei tranzacții, devenind cumpărătorul pentru fiecare vânzător și vânzătorul pentru fiecare cumpărător. Principalul obiectiv al CPC este de a gestiona riscul care poate apărea în cazul în care o contraparte nu poate efectua plățile necesare la data scadentă și nu își îndeplinește obligațiile de plată.

Registre centrale de tranzacții. Un centru central de date în care se raportează detaliile tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate. Registrele centrale sunt societăți comerciale. Există registre centrale globale pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere de credit, pe rata dobânzii și de capital (o anumită clasă de instrumente financiare derivate, cum ar fi opțiunile sau contractele futures).

Riscul de contraparte. Riscul ca o contraparte, adică cealaltă parte a unei tranzacții financiare, să nu își respecte obligațiile de plată.

Compensare. Toate activitățile din momentul angajamentului luat pentru o tranzacție până la finalizare.

Riscul operațional. Un risc de pierdere care rezultă în urma unor procese interne inadecvate sau eșuate sau a unor evenimente externe, de exemplu, fraudă, eroare umană sau terorism.

Mark-to-market. Atribuirea unei valori unui activ egale cu prețul curent de piață al activului sau cu o valoare calculată pe baza activelor standardizate aferente pentru care există o piață.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, pp. 1-59).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 648/2012 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, pp. 1-79).

Data ultimei actualizări: 25.10.2023