Pentru a orienta Politica agricolă comună (PAC) către o evoluţie echilibrată şi durabilă din punct de vedere ecologic, diversele sale elemente componente sunt supuse examinării. Această analiză se ocupă de cele trei mari teme care se află la baza unei ample revizuiri a PAC şi constituie o acţiune pregătitoare pentru revizuirea bugetară pentru perioada 2008/2009.

Comunicare a Comisiei Către Consiliu şi Parlamentul European din 20 noiembrie 2007 privind pregătirea în vederea verificării eficienţei reformei PAC [COM(2007) 722 – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Această comunicare abordează orientările pe care Politica agricolă comună (PAC) va trebui să le urmeze pentru a continua procesul de reformă iniţiat în 2003 cu introducerea sistemului de plată unică (SPU). În ultimii ani, evoluţia PAC a fost marcată de progrese importante, cum ar fi introducerea noului sistem de ajutor care a contribuit la îmbunătăţirea competitivităţii sectorului agricol.

În scopul de a întocmi un bilanţ al progreselor realizate şi de a alimenta dezbaterea referitoare la viitoarele evoluţii ale PAC, această comunicare se concentrează pe trei aspecte principale:

Conform bilanţului de sănătate al PAC, sistemul de plată unică trebuie să evolueze conform orientărilor următoare:

În scopul de a încuraja concurenţa reală pe pieţele agricole, Comisia intenţionează să reexamineze anumite instrumente de gestionare a PAC care nu mai îndeplinesc anumite cerinţe ale pieţelor, în special măsurile privind sectorul cerealelor şi produsele lactate.

În ceea ce priveşte piaţa cerealelor, intervenţiile comunitare trebuie să ţină seama de creşterea cererii de cereale şi de rolul tot mai mare al bioenergiilor.

De asemenea, sunt sugerate măsuri pentru pregătirea pieţei laptelui şi a produselor lactate pentru încheierea sistemului de cote, la 31 martie 2015. În prezent, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa internaţională, se înregistrează o creştere a cererii de produse cu valoare ridicată (în special brânzeturi şi produse lactate proaspete), cu preţuri mari şi cu reducerea aferentă a rolului intervenţiilor ca soluţie artificială pentru unt şi laptele deshidratat degresat. O creştere treptată a cotelor de lapte ar putea deci preveni efectele destabilizatoare pe care le-ar putea provoca această transformare. În acest scop, ar putea fi aplicate alte măsuri, cu o atenţie deosebită asupra anumitor regiuni, în special asupra regiunilor muntoase.

Această comunicare ilustrează noile provocări la a căror înlăturare PAC poate contribui: schimbările climatice, bioenergiile, gestionarea resurselor de apă şi alte provocări, cum este cea a biodiversităţii.

Schimbările climatice constituie o chestiune de importanţă capitală pentru agricultura europeană. Acest sector a contribuit deja în mod semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, însă rămâne în continuare expus la anumite probleme care derivă din schimbările climatice, inclusiv bioenergiile, gestionarea resurselor de apă şi biodiversitatea. Uniunea Europeană (UE) va aborda aceste probleme prin intermediul măsurilor de dezvoltare rurală existente, prin gestionarea atentă a condiţionalităţii şi prin consolidarea cercetării şi inovării.

Comunicarea abordează şi problema gestionării riscurilor. Al doilea pilon al PAC este considerat instrumentul cel mai adecvat pentru gestionarea crizelor din agricultură. Cu toate acestea, vor putea fi luate în considerare şi alte instrumente. Trebuie să se consolideze dezvoltarea rurală, întrucât ea reprezintă un instrument-cheie pentru rezolvarea acestor probleme complexe. În acest scop, este necesară intensificarea activităţilor sale şi sporirea resurselor care îi sunt atribuite prin modularea * obligatorie.

Termeni-cheie ai actului

Modulare: instrument introdus prin reforma din 2003, care permite transferarea resurselor destinate ajutoarelor directe pentru agricultori către măsurile de dezvoltare rurală în cursul perioadei care se încheie în 2013.

See also