Capturile accidentale nedorite şi aruncarea înapoi în mare

Comisia se angajează să elaboreze o politică pe termen lung cu scopul de a încuraja reducerea capturilor accidentale nedorite şi eliminarea aruncării înapoi în mare a capturilor în activităţile de pescuit din Europa. Este vorba despre o importantă schimbare de orientare care urmăreşte determinarea de soluţii, comportamente, tehnologii şi instrumente aplicabile şi realizabile în practică pentru a produce rezultatele dorite.

ACT

Comunicare a Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European – O politică de reducere a capturilor accidentale nedorite şi de eliminare a aruncării înapoi în mare a capturilor în activităţile de pescuit din Europa [COM(2007) 136 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Capturile accidentale nedorite* şi capturile aruncate înapoi în mare* constituie o problemă importantă în activităţile de pescuit din Europa. Două motive principale trebuie să fie evidenţiate cu privire la aruncarea înapoi în mare a organismelor marine.

Primul motiv este de natură economică. Peştele se vinde la preţuri foarte variabile, în funcţie de dimensiune sau de calitate, dar şi de specie. Există aşadar stimulente economice puternice pentru practica aruncării înapoi în mare a capturilor, deoarece spaţiul de stocare la bordul navelor este rezervat pentru organismele care au o valoare de piaţă ridicată.

Cel de al doilea motiv este legat de anumite reguli aplicabile în sectorul pescuitului. Acesta se aplică utilizării dimensiunilor minime de debarcare şi, de asemenea, capturii totale admisibile (TAC).

Amploarea aruncării înapoi în mare a capturilor

Conform Comitetului ştiinţific, tehnic şi economic pentru pescuit (CSTEP), procentul de capturi aruncate înapoi în mare se înscrie, în funcţie de mare, de activitatea de pescuit şi de traule, în intervalul 20-60 % din ponderea capturilor pentru perioada 2003-2005.

Consecinţele aruncării înapoi în mare a capturilor

Capturile accidentale nedorite şi aruncarea înapoi în mare au consecinţe grave, precum:

• o pierdere de resurse pentru societate;
• o scădere a posibilităţilor de capturare viitoare, în cazul capturării de puiet;
• o reducere imediată a biomasei de reproducere, în cazul capturării de adulţi;
• un impact negativ asupra ecosistemului marin, precum şi asupra biodiversităţii.

În majoritatea cazurilor, peştii sau crustaceele capturate care sunt aruncate înapoi în mare sunt deja moarte sau au foarte puţine şanse de supravieţuire.

Instrumente şi măsuri

Reducerea capturilor accidentale nedorite şi eliminarea progresivă a aruncării înapoi în mare necesită o combinaţie de instrumente şi de măsuri care trebuie adaptate după caz fiecărei activităţi de pescuit. Introducerea unei interziceri a aruncării înapoi în mare a capturilor îi responsabilizează pe pescari, orientându-i în direcţia corectă. Aceasta necesită, în plus, luarea în considerare a realităţilor practice şi economice din domeniul pescuitului. Instrumentele acestei noi politici constau în:

• încurajarea sporirii gradului de selectivitate a uneltelor de pescuit;
• închiderea în timp real a locurilor „cu risc” de capturi accidentale nedorite;
• flexibilitatea contingentelor;
• amenzi pentru capturile accidentale nedorite şi exproprierea acestor capturi accidentale nedorite;
• accesul preferenţial la activităţile de pescuit, acordat pe baza unor evidenţe care să ateste numărul redus de capturi accidentale;
• introducerea de sisteme informatice de informare a flotelor cu privire la zonele cu risc scăzut de capturi accidentale.

Paralel, organizaţiile regionale de gestionare a resurselor piscicole vor juca un rol esenţial în punerea în aplicare a unor măsuri suplimentare pentru eliminarea aruncării înapoi în mare a capturilor. Anumite măsuri ar putea beneficia în cele din urmă de sprijinul Fondului european pentru pescuit.

Controlul

În ciuda dificultăţii evidente de aplicare a interzicerii aruncării înapoi în mare a capturilor şi de eliminare a aruncării înapoi în mare a capturilor ilegale, este crucial pentru Comisie ca normele să fie respectate în vederea asigurării unei puneri în aplicare eficiente.

Programele de observare joacă un rol important şi trebuie să facă parte dintr-un sistem general care să includă:

• o analiză precisă a cifrelor capturilor şi ale debarcărilor;
• utilizarea unor jurnale de bord electronice care să permită o raportare în timp real a componenţei capturilor;
• monitorizarea şi controlul uneltelor de pescuit;
• implicarea şi cooperarea părţilor interesate.

În plus, capturile debarcate care nu pot fi vândute vor trebui să facă obiectul unei monitorizări atente cu scopul de a evita profiturile nepermise pentru navele de pescuit. Datele de la toate flotele vor trebui compilate şi analizate pentru luarea măsurilor necesare în caz de nerespectare a normelor.

Efecte economice şi sociale

La nivel general, această punere în aplicare ar putea conduce pe termen scurt la o creştere netă a costurilor şi la pierderi de venituri. Alte efecte ar putea fi legate de închiderea anumitor zone de pescuit, obligând vasele să se mute în alte locuri sau să parcurgă distanţe mai mari pentru a merge la pescuit.

Cu toate acestea, pe termen mai lung, se aşteaptă numeroase avantaje economice legate de îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a stocurilor.

Context

Prezenta comunicare abordează problema aruncării înapoi în mare a capturilor ca prioritate şi subliniază principalele măsuri care trebuie puse în aplicare pentru a diminua capturile accidentale nedorite şi a elimina aruncarea înapoi în mare a acestora. Începând din 2008, se vor elabora regulamente pentru acoperirea tuturor activităţilor de pescuit comunitare.

Ultima actualizare: 18.10.2011