Instrumentele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit

Comisia lansează o dezbatere cu privire la viitorul sistemelor de gestionare bazate pe drepturile de pescuit, în contextul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). Comisia propune să se concentreze pe analiza sistemelor naţionale actuale şi pe posibilitatea de a îmbunătăţi eficienţa acestora prin schimbul de bune practici.

ACT

Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007 privind instrumentele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit [COM(2007) 73 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Toate sistemele de gestionare la nivel mondial au introdus o anumită formă de acces la resursele piscicole şi/sau drepturi de utilizare. Acesta este, în special, cazul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), care prevede, între altele, acordarea de autorizaţii şi cote naţionale, limitarea „zilelor pe mare” în cazul anumitor tipuri de peşti şi alte măsuri de limitare a capacităţii flotei. Deşi mecanismele de bază ale PCP privind alocarea drepturilor de pescuit între diferitele state membre s-au dovedit eficiente, în alte privinţe PCP nu şi-a îndeplinit obiectivele, după cum o dovedeşte insuficienţa multor stocuri de peşte şi rezultatul economic slab al unor părţi ale flotei. Obiectivul principal actual al PCP este, prin urmare, conservarea resurselor, în scopul de a menţine ecosistemul şi activitatea economică.

Comisia consideră că varietatea largă de sisteme de gestionare aplicate, în prezent, în Comunitate, se confruntă cu o lipsa de transparenţă, de eficienţă şi, în unele cazuri, de coerenţă, care nu face decât să accentueze dificultăţile economice ale sectorului pescuitului. Prezenta comunicare urmăreşte să examineze opţiunile pentru a spori eficienţa gestionării în sectorul pescuitului, facilitând în acelaşi timp realizarea obiectivelor fundamentale urmărite în cadrul PCP. Comisia propune lansarea, împreună cu statele membre şi sectorul pescuitului, unei dezbateri „pragmatice, transparente şi de succes”. Evaluarea şi îmbunătăţirea sistemelor existente şi schimbul de bune practici vor fi printre subiectele discutate.

Contextul comunitar

Sistemele de gestionare a pescuitului sunt competenţe partajate între Uniunea Europeană (UE) şi statele membre. Competenţele comunitare cuprind:

• limitarea mărimii totale a flotei;
• stabilirea nivelului capturilor şi al efortului de pescuit;
• adoptarea de măsuri tehnice (impunerea unor restricţii privind utilizarea anumitor nave sau instalaţii de pescuit) cu scopul protejării suplimentare a stocurilor de peşte.

Autorităţile naţionale sunt responsabile cu alocarea şi gestionarea autorizaţiilor, a cotelor şi a efortului de pescuit la nivel naţional şi regional.

Toate aceste măsuri de gestionare contribuie la definirea şi caracterizarea drepturilor de acces şi recoltă ale pescarilor individuali. Li se pot atribui valori economice acestor drepturi, însă, în general, acest lucru se realizează într-un mod lipsit de transparenţă şi impredictibil.

Sisteme de gestionare bazate pe drepturile de pescuit

Sistemele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit sunt doar o modalitate de a-i ajuta pe pescari să aibă performanţe mai bune din punct de vedere economic. Este necesar să se definească în continuare obiectivele de conservare care urmează să fie realizate prin diferite măsuri de gestionare a pescuitului (de exemplu, cotele). Totuşi, formalizarea drepturilor de pescuit poate ajuta la atingerea acestor obiective într-un mod mai puţin costisitor. Ca urmare, viabilitatea economică ar trebui să conducă la o mai mare durabilitate biologică, întrucât un sistem de gestionare care funcţionează bine ar trebui să sporească interesul pescarilor şi al industriei pentru caracterul durabil al resurselor de bază.

Transferabilitatea drepturilor de pescuit reprezintă aspectul cel mai controversat al acestor sisteme de gestionare. Aceasta duce la o valoare de piaţă a utilizării resurselor care poate fi importantă şi poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării sectorului. Transferabilitatea drepturilor îmbunătăţeşte eficienţa întreprinderilor de pescuit. De asemenea, aceasta tinde să crească concentrarea sectorului, în termeni de cote, de distribuţie geografică şi de compoziţie a flotei. Trebuie remarcat faptul că o astfel de concentrare este, de asemenea, rezultatul reducerii posibilităţilor de pescuit. Pentru a contracara o concentrare excesivă, sistemele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit pot fi concepute pentru a limita concentrările care depăşesc un anumit prag, în scopul de a menţine echilibrul geografic al activităţilor de pescuit şi astfel încât să se păstreze echilibrul geografic al activităţilor de pescuit şi să fie menţinută actuala structură culturală, socială şi profesională, în special protejând activităţile de pescuit de coastă la scară mică. Cu toate acestea, noile măsuri pentru limitarea concentrării de drepturi trebuie să fie compatibile cu regulile pieţei interne şi cu regulile în materie de concurenţă. Comisia are obligaţia să se asigure că mecanismele instituite pentru limitarea concentrărilor şi a relocalizărilor respectă regulile privind piaţa unică şi legislaţia comunitară în materie de concurenţă.

Sistemele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit pot contribui, de asemenea, la problemele legate de pescuitul speciilor de calitate superioară („highgrading”) * şi de aruncarea capturilor înapoi în mare, care periclitează durabilitatea resurselor şi complică evaluarea nivelului real al capturilor. Aceste probleme existau deja, independent de sistemele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit. Comisia a prezentat un plan pentru a elimina aruncările capturilor. În mod similar, un control sporit al activităţilor de pescuit reprezintă o condiţie esenţială pentru succesul final al oricărui sistem de gestionare existent.

Iniţierea unei dezbateri

Luând în considerare faptul că PCP recunoaşte principiul „stabilităţii relative” privind alocarea posibilităţilor de pescuit între statele membre, „bazată pe o pondere estimată a stocurilor pentru fiecare stat membru”, introducerea unui sistem de gestionare comunitar, în cadrul căruia drepturile de pescuit să fie comercializabile în mod liber, pare puţin probabilă. Metodele de gestionare şi transferabilitate a drepturilor de pescuit trebuie să fie dezvoltate la nivel naţional. Desigur, acest fapt nu împiedică schimbul de cote între statele membre, după cum este deja cazul.

Discuţiile dintre Comisie, statele membre şi a sectorul pescuitului au scos în evidenţă unele aspecte sensibile legate de instituirea unor sisteme de gestionare bazate pe drepturile de pescuit. Acestea includ:

• problema „stabilităţii relative”;
• transferabilitatea drepturilor de pescuit, care ar putea duce la concentrarea excesivă şi adesea ireversibilă a acestor drepturi;
• alocarea iniţială şi durata de validitate a acestor drepturi;
• posibilitatea unor consecinţe nefavorabile pentru sectorul pescuitului de mici dimensiuni, atunci când acesta coexistă cu întreprinderi de pescuit industriale;
• problemele legate de pescuitul speciilor de calitate superioară („highgrading”) şi aruncarea capturii înapoi în mare;
• necesitatea unor controale eficiente în ceea ce priveşte punerea în aplicare.

Dezbaterea la nivel comunitar, care se doreşte a fi, în măsura posibilităţilor, cât mai extinsă, ar trebui să abordeze, de asemenea:

• analiza sistemelor naţionale actuale;
• îmbunătăţirea eficienţei lor prin schimbul de bune practici;
• elementele transnaţionale, cum ar fi căutarea sinergiilor între sistemele statelor membre sau introducerea schimburilor de cote între statele membre.

Aceste aspecte ar trebui să fie abordate în cadrul unei dezbateri, necesare şi urgente, cu privire la viitorul instrumentelor de gestionare bazate pe drepturile de pescuit. Comisia va contribui la această discuţie printr-o serie de studii şi expertize. Comisia planifică să efectueze o sinteză a dezbaterii, la începutul anului 2008, pentru a evalua necesitatea unor acţiuni suplimentare şi pentru a furniza un raport către Consiliu şi Parlamentul European, care va include, după caz, propuneri sau recomandări în materie de monitorizare.

Ultima actualizare: 05.12.2007