Prezentul regulament are ca scop identificarea, în cel mai scurt timp posibil, a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil şi prevenirea folosirii abuzive a procedurilor de azil.

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe.

Regulament stabileşte principiul conform căruia un singur stat membru este responsabil de examinarea unei cereri de azil. Obiectivul este de a se evita ca solicitanţii de azil să fie trimişi dintr-o ţară în alta, dar şi de a se evita abuzarea de acest sistem prin introducerea mai multor cereri de azil de către o singură persoană.

Astfel sunt definite criterii obiective şi ierarhizate în scopul de a se stabili, pentru fiecare cerere de azil, statul membru responsabil.

Criteriile enunţate trebuie aplicate în ordinea prezentată pe baza situaţiei existente în momentul în care solicitantul de azil a prezentat prima oară cererea sa de azil unui stat membru.

În cazul în care solicitantul de azil este un minor neînsoţit, statul membru responsabil de examinarea cererii este acela unde un membru al familiei sale se află în mod legal, cu condiţia ca aceasta să fie în interesul superior al copilului. În absenţa unui membru al familiei, statul membru responsabil de examinarea cererii este acela în care minorul şi-a prezentat cererea de azil.

Pentru persoanele majore, în cazul în care solicitantul de azil are un membru al familiei care deţine deja calitatea de refugiat într-un stat membru, sau în cazul în care cererea acestei persoane este în curs, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil, cu condiţia ca persoana în cauză să dorească aceasta.

În plus, atunci când mai mulţi membri ai familiei prezintă cereri de azil simultan sau la date destul de apropiate, acestea pot fi examinate împreună.

Statul membru care a eliberat solicitantului un permis de şedere sau o viză valabilă este responsabil de examinarea cererii de azil. Dacă solicitantul deţine mai multe permise de şedere sau vize, statul membru responsabil de examinarea cererii de azil este cel care a eliberat documentul a cărui dată de expirare este cea mai îndepărtată.

Aceleaşi reguli se aplică în cazul în care solicitantul de azil se află în posesia unuia sau mai multor permise de şedere care au expirat cu mai puţin de doi ani în urmă sau uneia sau mai multor vize care au expirat cu mai puţin de şase luni în urmă, şi acesta nu a părăsit teritoriile statelor membre.

Dacă solicitantul de azil a trecut ilegal frontiera unui stat membru, respectivul stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil. Această responsabilitate încetează la douăsprezece luni de la data la care a avut loc trecerea ilegală a frontierei.

În cazul în care solicitantul de azil a locuit într-un stat membru pentru o perioadă continuă de cel puţin cinci luni înainte de depunerea cererii de azil, acel stat membru devine responsabil de examinarea cererii. În cazul în care solicitantul a locuit pentru o perioadă de timp de cel puţin cinci luni în mai multe state membre, statul membru în care aceasta a locuit cel mai recent este responsabil de examinarea cererii.

În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe introduce o cerere de azil într-un stat membru unde nu a fost supus obligaţiei de a deţine viză, statul membru în care a fost depusă cererea este responsabil.

În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe introduce o cerere de azil într-o zonă de tranzit internaţional al unui aeroport al unui stat membru, respectivul stat membru este responsabil de examinarea cererii.

În cazul în care niciun stat membru nu poate fi desemnat pe baza criteriilor stabilite, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de azil este responsabil de examinarea acesteia.

La solicitarea altui stat membru, orice stat membru poate accepta să examineze o cerere de azil pentru care acesta nu este responsabil din motive umanitare bazate în special pe considerente familiale sau culturale, cu condiţia ca persoana în cauză să dorească aceasta.

Statul membru desemnat responsabil de cererea de azil trebuie să preia solicitantul şi să-i prelucreze cererea.

Dacă un stat membru căruia i-a fost adresată o cerere de azil consideră că o altă ţară din UE este responsabilă, acesta îi poate solicita să preia cererea. O cerere de preluare sau de reprimire trebuie să menţioneze orice element care să-i permită statului membru solicitat să determine dacă este într-adevăr responsabil. În cazul în care statul membru solicitat acceptă preluarea sau reprimirea persoanei în cauză, solicitantului de azil îi este comunicată o decizie motivată prin care i se aduce la cunoştinţă că cererea este declarată inadmisibilă în statul membru în care a fost introdusă şi că există obligaţia transferării solicitantului de azil către statul responsabil.

Regulamentul Dublin II înlocuieşte Convenţia de la Dublin din 1990 care stabilea criteriile privind ţările competente pentru a prelucra o cerere de azil. Regulamentul este aplicat de toate statele membre ale UE, precum şi de Norvegia, Islanda, Elveţia şi Liechtenstein.

Referinţe

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 343/2003	17.3.2003	-	JO L 50 din 25.2.2003

Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid (Reformare) [COM(2008) 820 final/2 – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Prezenta propunere de modificare a Regulamentului Dublin II vizează să consolideze eficienţa sistemului şi să asigure o abordare globală a nevoilor solicitanţilor de protecţie internaţională în cadrul procedurii de stabilire a responsabilităţii. În plus, conform Planului de acţiune în materie de azil, propunerea urmăreşte să răspundă situaţiilor în care capacităţile de primire şi sistemele de azil ale statelor membre sunt supuse unor presiuni deosebite şi unde nivelul de protecţie al solicitanţilor de protecţie internaţională este necorespunzător.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu Raport asupra evaluării sistemului Dublin [COM(2007) 299 final – Jurnalul Oficial C 191 din 17.8.2007]. Comisia a indicat că obiectivele sistemului Dublin au fost în general realizate. În absenţa unor date exacte furnizate de către statele membre, Comisia precizează că nu a putut evalua costul sistemului. Comisia adaugă că unele probleme persistă atât cu privire la punerea în aplicare, cât şi cu privire la eficienţa sistemului.