Combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile

Obiectivul acestei decizii-cadru este apropierea actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală, în vederea combaterii exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile. Decizia introduce un cadru de dispoziţii comune în materie de incriminare, de sancţiuni, de circumstanţe agravante, de asistenţă pentru victime şi de competenţă.

ACT

Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile.

SINTEZĂ

Această decizie-cadru enunţă o serie de comportamente care trebuie considerate ca fiind ilicite ca infracţiuni legate de exploatarea sexuală a copiilor, şi anume:

• constrângerea unui copil * să practice prostituţia, exploatarea sau facilitarea în orice alt fel a acestui fenomen sau obţinerea un avantaj din aceasta;
• practicarea unor activităţi sexuale cu un copil făcând uz de constrângere, de forţă sau de ameninţări, oferind bani sau orice altă formă de remuneraţie în schimbul unor servicii de ordin sexual ori abuzând de o poziţie recunoscută de încredere, de autoritate sau de influenţă asupra unui copil.

Actele care trebuie pedepsite, fiind infracţiuni legate de pornografia infantilă *, şi care implică sau nu folosirea unui sistem informatic * sunt:

• producerea de pornografie infantilă;
• distribuirea, difuzarea sau transmiterea de pornografie infantilă;
• faptul de a oferi sau de a pune la dispoziţie pornografie infantilă;
• achiziţionarea sau deţinerea de pornografie infantilă.

Statele membre sunt obligate să adopte dispoziţiile necesare pentru a asigura pedepsirea instigării la săvârşirea uneia dintre infracţiunile enunţate şi a tentativei de a săvârşi unele dintre actele interzise.

Sancţiunile penale stabilite de fiecare stat trebuie să prevadă o pedeapsă privativă de libertate cu o durată minimă de 1 până la 3 ani. În cazul anumitor infracţiuni care au circumstanţe agravante, această pedeapsă trebuie să aibă o durată de cel puţin 5 până la 10 ani. Decizia-cadru prezintă o listă de circumstanţe agravante, fără să aducă atingere altor circumstanţe introduse prin legislaţia internă:

• săvârşirea unei infracţiuni asupra unui copil care nu a împlinit vârsta majoratului sexual în conformitate cu legislaţia internă;
• autorul a pus în pericol viaţa copilului în mod deliberat sau din neglijenţă;
• infracţiunile au fost săvârşite prin recurgerea la violenţe grave sau au cauzat o vătămare gravă copilului;
• infracţiunea a fost săvârşită în cadrul unei organizaţii criminale în sensul Acţiunii comune 98/733/JAI.

Fiecare stat membru poate introduce dispoziţii prin care persoanelor fizice, găsite vinovate de una dintre infracţiunile enunţate, să le fie interzisă exercitarea unor activităţi legate de supravegherea copiilor.

În plus, decizia-cadru introduce răspunderea penală şi civilă a persoanelor juridice *. Această răspundere este complementară faţă de cea a persoanei fizice. Persoana juridică va fi trasă la răspundere dacă infracţiunea este săvârşită în interesul său de către o altă persoană care acţionează individual sau în calitate de membru al unui organism al persoanei juridice, sau care exercită o putere de decizie.

Sancţiunile pentru persoanele juridice trebuie să includă amenzi penale sau administrative şi sancţiuni specifice, cum ar fi interzicerea temporară sau permanentă a exercitării unei activităţi comerciale, o măsură judiciară de dizolvare sau excluderea de la beneficii şi avantaje publice.

Pentru a evita ca infracţiunea să rămână nepedepsită din cauza unui conflict de competenţă, decizia introduce criterii de atribuire. Un stat va avea putere de jurisdicţie atunci când:

• infracţiunea este săvârşită pe teritoriul său (principiul teritorialităţii);
• autorul infracţiunii este resortisant al statului membru respectiv (principiul personalităţii active);
• infracţiunea este săvârşită în interesul unei persoane juridice având sediul pe teritoriul statului membru respectiv.

Statele care refuză să-şi extrădeze proprii resortisanţi sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a începe urmărirea penală a acestora pentru infracţiunile săvârşite în afara teritoriului lor.

Statele membre sunt obligate să pună în practică programe de asistenţă pentru victime şi familia victimei, în conformitate cu Decizia-cadru 2001/220/JAI.

Context

De la adoptarea de către Consiliu, în 1997, a unei acţiuni comune pentru combaterea traficului de persoane şi a exploatării sexuale a copiilor, iniţiativele s-au înmulţit atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional. Obiectivul acestei decizii-cadru este reglementarea sporită a anumitor aspecte de drept penal şi de procedură penală pentru a completa alte instrumente în materie, cum ar fi cele prevăzute de Acţiunile comune 2008/976/JAI şi 96/277/JAI şi de Decizia privind combaterea pornografiei infantile pe Internet, precum şi programele pentru un Internet mai sigur şi Daphne.

ACTE CONEXE

Raportul Comisiei în temeiul articolului 12 din Decizia-cadru a Consiliului din 22 decembrie privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile [COM(2007) 716 final - Nepublicat în Jurnalul Oficial]. Raportul constată că majoritatea statelor membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma dispoziţiilor directivei-cadru privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile. Comisia subliniază, de asemenea, necesitatea revizuirii deciziei-cadru, în special pentru a face faţă infracţiunilor legate de evoluţia în domeniul tehnologiei de comunicaţie electronică.

Ultima actualizare: 27.02.2008