Uniunea Europeană (UE) are ca obiectiv să sporească eficacitatea cooperării dintre statele membre ale UE în domeniul identificării, urmăririi, îngheţării, sechestrării şi confiscării produselor infracţiunii, pentru a combate activităţile criminale din domeniul criminalităţii organizate.

Acţiunea comună 98/699/JAI adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea sau sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi a produselor infracţiunii [A se vedea actul/actele de modificare].

Pentru a îmbunătăţi cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene (UE) în lupta împotriva criminalităţii organizate, această acţiune comună prevede pregătirea, în cadrul funcţionării Reţelei judiciare europene, a unor ghiduri uşor de consultat cu privire la identificarea, urmărirea, îngheţarea sau sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi a produselor infracţiunii. Fiecare stat membru al UE trebuie să asigure că acest ghid este actualizat şi că include informaţii despre:

Aceste ghiduri sunt trimise Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, care asigură traducerea acestora şi le distribuie statelor membre, Reţelei judiciare europene şi Europol.

Statele membre trebuie să încurajeze contactele directe între anchetatorii, judecătorii de instrucţie şi procurorii statelor membre, prin acordurile de cooperare existente, pentru a garanta că cererile de asistenţă nu sunt transmise pe căi oficiale atunci când acest lucru nu este necesar.

Pentru a face o cerere oficială de asistenţă, statul membru solicitant trebuie să identifice mai întâi natura exactă a asistenţei solicitate. Cererea de asistenţă trebuie să fie corect elaborată şi să răspundă cerinţelor stabilite de statul membru solicitat. În cazul în care o cerere poartă menţiunea „urgent”, statul solicitant trebuie să specifice motivele urgenţei. Dacă statul solicitat nu poate executa cererea de asistenţă în modul aşteptat de statul solicitant, acesta trebuie să consulte statul solicitant şi să încerce să răspundă acestei cereri într-un alt fel.

Statele membre ale UE trebuie să se asigure că membrii administraţiei lor judiciare sunt familiarizaţi cu cele mai bune practici de cooperare internaţională pentru identificarea, urmărirea, îngheţarea sau sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii, precum şi că toţi funcţionarii implicaţi în cooperarea internaţională în acest domeniu beneficiază de o formare corespunzătoare.

Referinţe

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Acţiunea comună 98/699/JAI	9.12.1998	-	JO L 333, 9.12.1998

Act(e) de modificare	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Decizia-cadru 2001/500/JAI	5.7.2001	31.12.2002	JO L 182, 5.7.2001

Modificările şi corecturile succesive aduse Acţiunii comune 98/699/JAI au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea [Jurnalul Oficial L 68 din 15.3.2005]. Această decizie-cadru completează mecanismul prevăzut în Decizia-cadru 2001/500/JAI privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii. Aceasta impune ca fiecare stat membru să ia măsurile necesare pentru a-i permite acestuia să confişte, în totalitate sau în parte, acele instrumente şi produse care sunt rezultatul unei infracţiuni şi care se pedepsesc cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată mai mare de un an sau bunurile de o valoare corespunzătoare acestor produse.

În ceea ce priveşte încălcările de natură fiscală, statele membre pot recurge la alte proceduri decât cele penale pentru a-l deposeda pe autor de produsele având legătură cu infracţiunea. Scopul acestei decizii-cadru este acela de a garanta că toate statele membre dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracţiunea, în special în ceea ce priveşte sarcina probei privind sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune având legătură cu criminalitatea organizată.