CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Detergenții* pot să conțină ingrediente denumite surfactanți* care le conferă calități mai eficiente de curățare, însă care pot afecta calitatea apei eliberate în mediul natural. Astfel, utilizarea lor trebuie să fie controlată atent.

Regulamentul stabilește norme comune pentru a permite vânzarea și utilizarea detergenților și a surfactanților în întreaga Uniune Europeană (UE), asigurând în același timp un grad înalt de protecție mediului și sănătății umane.

Regulamentul permite ca numai agenții tensioactivi care îndeplinesc criteriul biodegradabilității finale* să fie introduși pe piață, fie ca atare (de exemplu, ca amestecuri constitutive utilizate pentru fabricarea detergenților), fie ca ingrediente în detergenți.

O revizuire a regulamentului este în curs de desfășurare ca parte a inițiativei REFIT.

ASPECTE-CHEIE

Legislația armonizează metodele de testare pentru a stabili biodegradabilitatea tuturor surfactanților folosiți în detergenți. Acestea acoperă biodegradabilitatea finală și biodegradabilitatea primară*.

Aceste teste trebuie efectuate în laboratoare care îndeplinesc standardele recunoscute la nivel internațional.

Producătorii au responsabilitatea de a se asigura că produsele lor îndeplinesc cerințele legislației.

Producătorii trebuie să pună la dispoziția autorităților relevante documentația privind rezultatele testelor și fișa tehnică a componentelor personalului medical, fără întârziere și la solicitare.

Informațiile de pe ambalajul detergenților trebuie să fie lizibile, vizibile și indelebile. Acestea includ detaliile de contact ale producătorului și fișa tehnică.

Etichetele de pe detergenții care se vând publicului larg trebuie să ofere detalii cu privire la cantitățile recomandate pentru diferite programe de spălare pentru o mașină de spălat standard.

Autoritățile naționale pot să interzică un anumit detergent dacă îl consideră a fi un risc pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor sau a mediului înconjurător. Acestea notifică Comisia Europeană și alte state membre ale UE cu privire la decizie.

În 2012, legislația a fost modificată pentru a armoniza reglementările privind limitarea conținutului de fosfați și alți compuși ai fosforului din detergenți pentru detergenții de rufe de uz casnic și mașini de spălat vase.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

CONTEXT

TERMENI-CHEIE

Detergent. Orice substanță sau preparat, sub formă lichidă, pulbere sau sub altă formă, care conține săpun și/sau alți surfactanți pentru spălare sau curățare.

Surfactant. Unul dintre diverșii compuși care compun un detergent. Surfactanții sunt adăugați pentru a îndepărta impuritățile de pe piele, îmbrăcăminte și articolele de uz casnic, în special din băi și bucătării. Aceștia reduc tensiunea superficială dintre două lichide sau dintre un lichid și un solid. De asemenea, pot să acționeze ca agenți umectanți și agenți spumanți. Termenul derivă de la „agent tensioactiv”.

Biodegradare finală. Atunci când un surfactant se descompune în dioxid de carbon, apă și săruri minerale și este absorbit în mediul înconjurător.

Biodegradare primară. Atunci când un surfactant își pierde proprietățile tensioactive. Este important ca această proprietate să se piardă pentru a reduce pe cât posibil orice efecte negative asupra stațiilor de tratare a apelor reziduale.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO L 104, 8.4.2004, pp. 1-35).

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 648/2004 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.