Către un sistem partajat de informaţii referitoare la mediu (SPIM)

Comisia defineşte principiile necesare punerii în aplicare a unui sistem european de partajare a informaţiilor referitoare la mediu. Comisia analizează avantajele şi costurile legate de punerea în aplicare a sistemului şi trece în revistă acţiunile deja întreprinse şi cele care rămân de pus în practică.

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 23 ianuarie 2008 – „Către un sistem partajat de informaţii referitoare la mediu (SPIM)” [COM(2008) 46 final – Jurnalul Oficial C 118 din 15.5.2008].

SINTEZĂ

Provocările actuale legate de mediu - în special schimbările climatice, pierderea biodiversităţii şi managementul resurselor naturale - necesită accesul rapid şi uşor la informaţii referitoare la mediu. În plus, datorită noilor tehnologii, putem dispune de informaţii în timp real sau aproape în timp real, ceea ce permite luarea mai rapidă a deciziilor şi chiar salvarea unor vieţi.

În această comunicare, Comisia pune bazele unui sistem european integrat de partajare a datelor şi informaţiilor în materie de mediu (SPIM - Sistemul Partajat de Informaţii referitoare la Mediu) care să răspundă cerinţelor şi provocărilor descrise anterior. Un astfel de sistem ar înlocui treptat sistemele actuale de notificare prin sisteme bazate pe acces, partajare şi interoperabilitate. În acest mod s-ar îmbunătăţi şi simplifica colectarea, schimbul şi utilizarea datelor şi informaţiilor necesare pentru elaborarea şi punerea în practică a politicii şi acţiunilor din domeniul mediului.

Principiul SPIM

Conform Comisiei, în cadrul SPIM, informaţia ar trebui să fie gestionată în mod descentralizat; datele ar trebui colectate o singură dată, apoi partajate cu toate părţile interesate şi ar trebui să fie uşor accesibile utilizatorilor finali, indiferent de statutul acestora (autorităţi publice sau cetăţeni). Sistemul ar trebui, de asemenea, să ţină cont de eventualele constrângeri legate în special de confidenţialitatea unor date, iar partajarea şi procesarea informaţiilor ar trebui să se facă cu ajutorul unor instrumente informatice comune şi gratuite / „open source”.

Site-ul Ozone Web, lansat în 2006, este un exemplu concret de servicii pe care le poate oferi un sistem deschis de partajare a informaţiilor de mediu. Prin intermediul acestuia, statele membre furnizau Agenţiei Europene de Mediu (EEA), în timp aproape real, date privind concentraţia de ozon din Europa. Site-ul a permis în special experţilor şi cetăţenilor să vizualizeze date privind calitatea aerului din perspectiva acestui poluant şi să aibă acces la informaţii locale sau specifice anumitor regiuni.

Avantaje şi costuri

Avantajele SPIM ţin în special de:

• simplificarea, eficacitatea şi flexibilitatea procedurilor (fluxul de date şi de informaţii) menite să asigure disponibilitatea informaţiilor legate de obligaţiile statelor membre în materie de notificare şi supraveghere, eficacitatea utilizării datelor şi informaţiilor (disponibilitate rapidă şi colectare unică în scopuri multiple) şi uşurarea sarcinii autorităţilor responsabile cu colectarea acestor date;
• reducerea costurilor pentru utilizatori, folosirea în măsură mai mare a acestor date pentru elaborarea politicilor publice şi îmbunătăţirea eficienţei acestora, în special în ceea ce priveşte reacţia la problemele legate de mediu, cum ar fi adaptarea la schimbările climatice, protejarea biodiversităţii, managementul resurselor de apă şi gestionarea crizelor de mediu;
• implicarea cetăţenilor, care sunt încurajaţi să reacţioneze rapid, mai ales în caz de urgenţă.

La evaluarea costurilor de punere în aplicare a principiilor SPIM, este important să se ţină cont de faptul că numeroase activităţi aferente există deja şi că principala provocare - dar şi motivul pentru care este necesar un angajament politic formal faţă de principiile SPIM - o reprezintă armonizarea mai eficace a acestora. Investiţii suplimentare vor fi însă cu siguranţă necesare pentru punerea în aplicare în totalitate a principiilor SPIM. Aceste costuri se vor datora în principal punerii în aplicare a directivei INSPIRE, realizării interoperabilităţii sistemelor naţionale sau europene de colectare şi prelucrare a datelor şi integrării acestor sisteme naţionale într-un „sistem al sistemelor”, colectării de noi date care nu sunt colectate în prezent şi care s-au dovedit esenţiale pentru sprijinirea politicilor şi armonizarea sistemelor de supraveghere şi de gestionare a datelor. Astfel de investiţii vor fi însă compensate de o ierarhizare mai bună a cerinţelor în materie de date şi utilizare a datelor şi informaţiilor, de o administrare eficientă, de simplificarea şi abrogarea obligaţiilor care nu mai sunt de actualitate.

Iniţiative şi măsuri în curs de desfăşurare

Până în prezent s-au făcut deja eforturi pentru punerea în aplicare a SPIM. Astfel, mai multe măsuri de raţionalizare a cerinţelor în materie de notificare se referă la calitatea aerului, în cadrul strategiei tematice privind poluarea atmosferică, al revizuirii directivei IPPC şi al legăturilor dintre poluarea atmosferică şi schimbările climatice. Alte iniţiative adoptă o abordare modernă a producţiei, schimbului şi utilizării datelor şi informaţiilor, ca de pildă sistemul de informaţii WISE (EN) din domeniul apei.

Unele instrumente pot totodată să se consolideze reciproc, printre acestea numărându-se infrastructura INSPIRE privind accesibilitatea şi interoperabilitatea datelor spaţiale, Convenţia de la Aarhus referitoare la accesul publicului larg la informaţiile legate de mediu, iniţiativa GMES privind monitorizarea globală pentru mediu, acţiunile grupului GEOSS legate de instituirea unei reţele mondiale de observare a Pământului, reţeaua de cercetare a mediului marin, activităţile de cercetare (în special eTEN, eContent şi PCI), cadrul european de interoperabilitate a serviciilor publice on-line (IDABC), sau reţeaua EIONET a Agenţiei Europene de Mediu.

În plus, mai multe iniţiative naţionale, regionale şi locale contribuie şi ele la realizarea SPIM în domenii specifice.

Acţiuni care trebuie întreprinse

Punerea în aplicare a SPIM necesită întâi de toate un angajament politic din partea statelor membre în vederea mobilizării coordonate a eforturilor spre un proiect unic integrat. Acest lucru s-ar concretiza în special prin consolidarea coordonării activităţilor aflate în curs de desfăşurare la nivel european, naţional şi regional. În ceea ce o priveşte, Comisia ar urma să acorde prioritate directivei INSPIRE şi iniţiativei GMES, pentru ca aceste două activităţi să se consolideze reciproc.

Dispoziţiile juridice privind colectarea şi punerea la dispoziţie a informaţiilor în materie de mediu vor trebui modernizate, în special prin revizuirea Directivei 91/692/CEE de standardizare a rapoartelor referitoare la mediu, pentru a suprima dispoziţiile caduce şi a acoperi toate obligaţiile actuale în materie de notificare a informaţiilor legate de mediu. În acelaşi sens, vor trebui raţionalizate cerinţele în materie de informare cu privire la anumite domenii specifice.

SPIM ar trebui plasat în centrul acţiunilor EEA legate de furnizarea de informaţii de mediu, ceea ce implică, printre altele, adoptarea completă a instrumentului Reportnet şi adaptarea acestuia la SPIM.

Punerea în aplicare a SPIM ar trebui să beneficieze de un sprijin financiar comunitar, în special prin intermediul programelor-cadru de cercetare, al programului LIFE+, al programului-cadru pentru competitivitate şi inovare şi al fondurilor structurale.

Sistemele de supraveghere naţionale existente vor trebui armonizate, iar planificarea şi punerea lor în aplicare vor trebui coordonate.

În plus, demersul SPIM va trebui extins ulterior în ţările terţe, în special în ţările candidate şi în ţările vecine.

Ultima actualizare: 05.09.2011