Convenția privind diversitatea biologică

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 93/626/CEE a Consiliului privind concluzia UE asupra Convenției privind diversitatea biologică

Convenția privind diversitatea biologică

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII ȘI AL ACESTEI CONVENȚII?

Decizia 93/626/CEE marchează aprobarea de către Comunitatea Europeană (în prezent UE) a Convenției ONU privind diversitatea biologică semnată la Rio de Janeiro în iunie 1992. Decizia confirmă angajamentul țărilor UE în ceea ce privește implementarea articolelor convenției.

Convenția are trei obiective:

• conservarea diversității biologice (adică a varietății formelor de viață care se găsesc pe Pământ);
• utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice;
• împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice.

Diversitatea biologică are importante beneficii din punct de vedere ecologic, genetic, social, economic, științific, educațional, cultural, recreativ și estetic.

ASPECTE-CHEIE

Convenția stipulează că fiecare guvern semnatar:

• va coopera cu celelalte guverne și organizații internaționale pentru a asigura conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice;
• va dezvolta strategii adecvate și va integra protecția biodiversității în planurile, programele și politicile naționale decizionale și orizontale;
• va identifica și monitoriza biodiversitatea și factorii care o influențează;
• va conserva biodiversitatea prin:
  • stabilirea și gestionarea corespunzătoare a zonelor protejate și protejarea ecosistemelor și a habitatelor naturale;
  • promovarea dezvoltării raționale din punct de vedere ecologic și durabile în zonele adiacente zonelor protejate;
  • refacerea ecosistemelor degradate și promovarea refacerii speciilor amenințate;
  • reglementarea, gestionarea sau controlarea riscurilor legate de utilizarea și eliberarea organismelor vii modificate, rezultate din biotehnologie (adică organisme modificate genetic);
  • prevenirea introducerii, controlul sau eradicarea speciilor alogene invazive;
  • protejarea și încurajarea utilizării tradiționale a resurselor biologice;
  • adoptarea de măsuri complementare de conservare.

Convenția prevede în continuare că semnatarii:

• vor integra considerente privind biodiversitatea în luarea de decizii la nivel național;
• vor evita sau reduce la minimum impactul advers care rezultă din utilizarea resurselor biologice (de exemplu, prin evaluări ale impactului asupra mediului);
• vor încuraja cooperarea privind conservarea biodiversității între autorități și sectorul privat și vor pune în aplicare măsuri de stimulare;
• vor asista țările în curs de dezvoltare în identificarea, conservarea și utilizarea durabilă a propriei diversități biologice prin asigurarea de resurse pentru cercetare, educare și formare științifică și tehnică adecvată;
• vor promova sensibilizarea publicului privind importanța diversității biologice;
• vor evalua impactul potențial al deciziilor asupra biodiversității sau asupra vecinilor.

Guvernele naționale vor facilita accesul la propriile resurse genetice pentru utilizări raționale din punct de vedere al mediului pe baza unor termeni conveniți de comun acord și sub rezerva unui consimțământ prealabil.

Părțile vor asigura împărțirea corectă a beneficiilor monetare și nemonetare care rezultă din utilizarea (cercetarea și dezvoltarea) respectivelor resurse genetice.

Guvernele naționale convin:

• să transfere tehnologie, în special țărilor în curs de dezvoltare;
• să facă schimb de informații accesibile publicului privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice;
• să promoveze cooperarea internațională și științifică;
• să pună la dispoziție rezultatele și beneficiile biotehnologiilor care rezultă din resurse genetice.

Facilitatea Globală de Mediu asigură resurse financiare țărilor în curs de dezvoltare în vederea implementării convenției. Bugetul de bază provine de la guvernele naționale cu contribuții voluntare adiționale semnificative.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Convenția a intrat în vigoare la 29 decembrie 1993.

CONTEXT

În cadrul convenției s-a convenit asupra a două protocoale. Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea guvernează deplasările dintr-o țară într-alta a organismelor vii modificate, rezultate din biotehnologie modernă. Cel de-al doilea este Protocolul de la Nagoya privind accesul și împărțirea beneficiilor. UE este parte contractantă la ambele.

În octombrie 2010, în Nagoya (Japonia), părțile la convenție au convenit asupra unui plan strategic de 10 ani pentru combaterea pierderii biodiversității și au definit 20 de obiective, cunoscute și sub numele de Obiective Aichi, în vederea îndeplinirii acestui obiectiv. Aceste angajamente se reflectă în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020.

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Natura și biodiversitatea (Comisia Europeană).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 93/626/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind încheierea Convenției privind diversitatea biologică (JO L 309, 13.12.1993, pp. 1-2)

Convenția privind diversitatea biologică (JO L 309, 13.12.1993, pp. 3-20)

DOCUMENTE CONEXE

Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea la convenția privind diversitatea biologică (JO L 201, 31.7.2002, pp. 50-65)

Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (JO L 150, 20.5.2014, pp. 234-249)

Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, pp. 35-55)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 al Consiliului au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 10.07.2020