Protejarea biodiversității Europei (Natura 2000)

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică

CARE ESTE OBIECTIVUL DIRECTIVEI?

• Directiva urmărește să contribuie la asigurarea biodiversității în Uniunea Europeană, prin conservarea:
  • habitatelor naturale; și
  • a speciilor de faună și floră sălbatică.
• Aceasta instituie rețeaua „Natura 2000”, cea mai mare rețea ecologică din lume. Natura 2000 cuprinde arii speciale de conservare desemnate de țările UE în temeiul prezentei directive. Natura 2000 include și ariile speciale de protejare clasificate în temeiul Directivei „Păsări” (Directiva 2009/147/CE).

ASPECTE-CHEIE

Protecția siturilor (rețeaua Natura 2000)

• Anexa I și anexa II la directivă enumeră tipurile de habitate și de specii unor arii speciale de conservare a căror conservare impune desemnarea unor arii speciale de conservare*. Unele dintre acestea sunt definite ca habitate sau specii „prioritare”, fiind amenințate cu dispariția, iar pentru acestea există norme specifice.
• Anexa III enumeră criteriile de selecție a siturilor eligibile pentru identificare ca situri de importanță comunitară și pentru desemnare ca arii speciale de conservare.
• Procesul de desemnare are trei etape:
  • 1.

    Utilizând criteriile din anexe, fiecare țară a UE stabilește o listă a siturilor care adăpostesc habitate naturale și specii de faună și floră sălbatică.

  • 2.
    Pe baza listelor naționale și prin acord cu țările UE, Comisia Europeană adoptă apoi o listă a siturilor de importanță comunitară pentru fiecare dintre cele nouă regiuni biogeografice ale UE:

    • regiunea alpină;
    • regiunea atlantică;
    • regiunea Mării Negre;
    • regiunea boreală;
    • regiunea continentală;
    • regiunea macaroneziană;
    • regiunea mediteraneeană;
    • regiunea panonică;
    • regiunea stepică.
  • 3.

    În termen de șase ani de la selecția unui sit de importanță comunitară, țara UE în cauză trebuie să îl desemneze ca arie specială de conservare.

Procedura de consultare

• În cazul în care Comisia consideră că un sit care adăpostește un tip de habitat natural prioritar sau o specie prioritară a fost omis dintr-o listă națională, o procedură de consultare poate avea loc între Comisie și țara în cauză. Dacă rezultatul nu este satisfăcător, Comisia poate să înainteze Consiliului o propunere privind selectarea sitului ca sit de importanță comunitară.

Obiective și măsuri de conservare

• Odată ce ariile speciale de conservare sunt desemnate, țările UE trebuie să introducă obiective și măsuri de conservare corespunzătoare. Acestea trebuie să facă tot ce este posibil pentru:
  • a garanta conservarea habitatelor în aceste arii;
  • a evita deteriorarea acestora și orice perturbare semnificativă a speciilor.
• De asemenea, țările UE trebuie:
  • să încurajeze gestionarea corespunzătoare a caracteristicilor peisajului care sunt esențiale pentru migrarea, răspândirea și schimbul genetic al speciilor sălbatice;
  • să pună în aplicare programe de control atât al habitatelor, cât și al speciilor.

Evaluarea planurilor/proiectelor

• Orice plan sau proiect care ar putea avea un impact semnificativ asupra unui sit Natura 2000 ar trebui să fie supus unei evaluări corespunzătoare. Țările UE trebuie să aprobe un plan sau un proiect numai după ce au constatat că nu va avea un impact semnificativ asupra integrității siturilor protejate.
• În lipsa altor alternative, unele proiecte care vor cauza un impact negativ semnificativ pot fi totuși permise din motive cruciale de interes public major (mai precis, motive sociale sau economice). Dacă această situație apare, țările UE trebuie să introducă măsuri compensatorii pentru a asigura coerența globală a rețelei Natura 2000.

Protejarea speciilor

Țările UE trebuie:

• să instituie sisteme de protecție riguroasă a speciilor de animale și plante amenințate în mod deosebit (anexa IV), interzicând:
  • orice formă de capturare sau ucidere deliberată a specimenelor din aceste specii în natură;
  • perturbarea deliberată a speciilor respective, în special în timpul perioadelor de reproducere, cuibărire, hibernare și migrare;
  • distrugerea deliberată sau culegerea ouălor din natură;
  • deteriorarea sau distrugerea siturilor de reproducere sau a ariilor de odihnă;
• să interzică utilizarea metodelor neselective de culegere, capturare sau ucidere a anumitor specii de animale și plante (anexa V);
• să instituie un sistem de monitorizare a capturilor și a uciderilor accidentale ale speciilor de animale enumerate în anexa IV litera (a);
• la fiecare șase ani, să raporteze Comisiei măsurile pe care le-au luat. Comisia emite apoi un raport complex referitor la întreaga UE.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Aceasta se aplică de la 10 iunie 1992. Țările UE au avut obligația de a o integra în legislația națională până la 10 iunie 1994.

CONTEXT

Rețeaua Natura 2000 reprezintă aproape o cincime din suprafața terestră a UE și peste 250 000 km² de suprafață marină.

A se vedea, de asemenea:

• Directiva „Habitate” pe site-ul web al Comisiei Europene.
• Directiva „Păsări” pe site-ul web al Comisiei Europene.
• „Natura 2000” pe site-ul web al Comisiei Europene.
• „Centrul Tematic European pentru Biodiversitate” pe site-ul web al Eionet.

* TERMENI-CHEIE

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, pp. 7-50)

Modificările succesive aduse Directivei 92/43/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, pp. 7-25)

A se vedea versiunea consolidată.

Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Starea naturii în Uniunea Europeană – Raport privind stadiul și tendințele privind tipurile de habitat și speciile vizate de Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările pentru perioada 2007-2012 în conformitate cu articolul 17 din Directiva privind habitatele și cu articolul 12 din Directiva privind păsările [COM(2015) 219 final, 20.5.2015]

Data ultimei actualizări: 21.02.2017